Draga cititorule,

Nu m-am gandit ca va trebui sa explic, eu insami, demersul lucrului meu. Nu sunt un critic de
meserie, cu atat mai putin un bun scriitor si nu cred sa devin vreodata. Cu toate acestea, voi incerca
sa las usa deschisa curiozitatii dumneavoastra si va rog ca linistea sa va insoteasca, nu intrebarea;
ceea ce este mai pretios sunt orele sfinte ale linistii, ele sunt fantana gandurilor si a faptelor
sanatoase, puternice, cristaline si creatoare.
In acest moment al existentei mele simt o fora irezistibila in culoare si vreau s-o eman prin
fiecare gest fcut cu pensula pe mucava ori pe pnz. Natura este estentiala pentru a fauri aceasta
miscare , este locul n care m regsesc i n care-mi permit s ndrznesc deoarece m simt liber .
De la firul de praf la verdele ierbii i infinitele culori ale florilor pn la nuanele magice ale cerului,
totul creeaz un cocktail de energie ce m hrnete i-mi da curaj s caut. Ohh, da..aceasta sete de
cautare continua este scuza mea de a sorbi si a descoperi toate posibilitatile care curg din acest gest.
Acest camp energetic care se creaza poate fi inteles ca relatia indragostirii, unde dragostea
stabileste un impact cu ce de-al doilea subiect, contemplatorul fiind activat pana la o vibratie
patetica.
Atunci cand lucrez pot fi un aservit a ceea ce vad sau o stare de spirit ce se arata pictata liber, fara
prejudecata, in acel moment, in care totul se unifica si genereaza un echilibru interior; echilibru ce
reprezinta menirea manifestari exterioara a esentei lucrului meu. Pentru ca libertatea sa treaca in
arta este nevoie de naturalitate straina de artificii, altfel spus arta trebuie sa fie naturala prin
redescoperirea placerii relatiei nemijlocite cu natura. Totul este redat printr-o stare de iubire si
fraternitate in care strainul redevine frate; ce este al meu poate fi si al tau cu generozitate.
Intentia cu care intru in atelier este aceea de a discuta cu mine, panza fiind un suport ce sustine
acest dialog ce se transforma intr-un poem care contine visurile, amitirile, dorintele si tristetile
convertite in sentimente minunate ce dau sensibilitate operei mele.
In afara de a cauta noi cai, curente, incerc sa aprofundez sufletul formelor si al culorilor, dar totul
intr-o forma pura,spirituala. Din nefericire, in aceasta lume sufletul este din ce in ce mai agasat si
calcat in picioare in numele idei noi de avangarda. Aceasta cautare a mea provine din dorinta de a nu
ma stereotipa si pentru fiecare miscare incerc sa gasesc caligrafia cea mai apropiata sufletului meu.