Marturiile unui lucrator mirean al rugaciunii lui Iisus

Coborrea minii n inim

Cnd ncepem s ne rugm, trebuie s ne pogorm din cap n inim" (Sbornicul 2, cap.47). nirea min!ii
cu inima const n unirea gndurilor du"o#nice$ti ale min!ii cu sim!irile du"o#nice$ti ale inimii (Sbornicul
2, p.%4&).
'ntuitorul nostru (isus )ristos ne spune* +u ns, cnd te rogi, intr n cmara ta $i nc"i,nd u$a roag-
te tatlui tu, care este ntru ascuns $i tatl tu care #ede n ascuns !i #a rsplti !ie la artare ('atei 2.,
.). S/in!ii 0rin!i ne spun c aceast cmar este inima noastr.
1$adar, cnd omul se pregte$te, omorndu-$i patimile prin asce, $i munc binecu#ntat, #a trebui s-$i
adune mintea de la lucrurile e2terioare $i s-$i plece capul pn la ni#elul pieptului $i s ncerce s
gseasc acolo locul inimii. 3i acolo, cu toat aten!ia, s nceap s spun 4ugciunea lui (isus", cu pu!in
s/or!are $i cu ,drobire de inim. S o spun din adncul inimii, dup cum spune S/ntul 0rooroc $i 5mprat
6a#id* 6in adncuri am strigat ctre +ine, 6oamne. 6oamne, au,i glasul meu". 5n plus, n acele momente,
mintea lui nu trebuie s se desprind de locul n care spune rugciunea. (ar cnd ncepe s se ncl,easc
locul n care spune rugciunea, atunci concentrndu-se pe acea cldur din inim, s spun rugciunea
mai atent, dup cu#ntul S/intei Scripturi care spune* 'erge-#or din putere n putere...". 3i, rugndu-se
ast/el, ncepe s l doar nluntrul pieptului, acolo unde spune rugciunea cu ,drobire de inim, adic n
adncul /iin!ei sale umane. 6in acest moment, este clar c 'ntuitorul (isus )ristos a #enit $i s-a sl$luit
n acea inim, dup cum ne-a spus n 6umne,eiasca 7#ang"elie* nde sunt aduna!i doi sau trei n numele
'eu, acolo #oi /i $i 7u n mi8locul lor". +ot a$a, unde sunt adunate inima, mintea $i aten!ia la un loc $i
cercetea, n comun $i cu e#la#ie numele 'ntuitorului (isus )ristos, acolo #a /i pre,ent $i 6umne,eu n
mi8locul lor. 7u $i +atl 'eu #om #eni la el $i ne #om /ace sla$ ntru el". 6e acum ncolo, rugciunea se
#a spune cu u$urin!, deoarece, precum /ierul nro$it bine n /oc este prelucrat cu u$urin!, tot a$a se
ntmpl $i cu inima omului. 6up ce inima este aprins de /ocul S/ntului 6u", ea #a spune rugciunea cu
mult cldur $i cu mult usurint. 6up ce ncetea, aceast rugciune, omul si #ine n /ire si si
cunoaste /oarte bine propria /iint, adic ia aminte si meditea, la gndurile si amintirile pe care le a#ea
nainte de asi ,drobi inima cu rugciunea si le a/l pe toate ca /iind capcane si buruieni ale dia#olului.
4ugciunea lui (isus" merge bine cnd cldura "aric a lui )ristos este nluntrul inimii noastre. 6ar, n
absenta cldurii "arice, a#em ne#oie de #sle, adic de o struint mai mare n rugciune. 1poi trebuie s
citim scrierile S/intilor 0rinti, care ne #or aduna mintea. +rebuie s citim crtile du"o#nicesti cu simtirea
inimii si nu numai cu ratiunea. +rebuie s citim crti du"o#nicesti care au /ost scrise cu inima si care pot /i
citite cu bucurie din inim. 7ste bine s a#em alese mai dinainte tropare, care cntate sau citite ne #or
aduce cinta si care #orbesc despre pctosenia noastr, despre a doua #enire a 'ntuitorului nostru (isus
)ristos, despre dragostea lui 6umne,eu, tropare prin care cerem lui 6umne,eu a8utorul. Sau trebuie citite
rugciuni care ne aduc cint, scrise cu darul 6u"ului S/nt de S/intii 0rinti (0lnsurile S/ntului 7/rem
Sirul). Cnd nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, 4ugciunea lui (isus" poate /i spus cu gura. 0utem
s ne /olosim, n aceste ca,uri, si de metanii. 5n aceste ca,uri, #om a#ea mai putine roade du"o#nicesti,
dar nu trebuie s stm nici o clip /r rugciune, ci s cutm s a#em cel putin aceast mic bucurie. 5n
aceste ca,uri, a#em mai mult ne#oie de rbdare si de re,istent.
9ndurile rele care ne #in n timpul rugciunii pot de#eni cstig pentru noi, dac le /olosim la curtia
noastr. (at cum. Cnd dia#olul #ede c ne rugm si c ncercm s ne /i2m mintea pe cu#intele
4ugciunii lui (isus", ca s ne tulbure, ne lo#este n punctele cele mai sensibile, n locurile cele mai slabe
si care ne doare cel mai ru. Celui iubitor de plcere i strecoar gnduri de #oluptate, de des/rnare.
Celui iubitor de bani i strecoar gnduri de ,grcenie. Celui ambitios - gnduri de mrire. Celui mndru -
gnduri de 8udecare a aproapelui. 6e aceea, din gndurile care ne #in de obicei n timpul rugciunii, ne
putem da seama care ne sunt punctele noastre du"o#nicesti slabe. :e putem #edea ast/el necurtiile
dinluntrul nostru, e2istenta patimilor si ast/el ne ndreptm struinta rugciunilor n aceast directie*
72emplu* 6oamne (isuse )ristoase, ;iul lui 6umne,eu, miluieste-m pe mine des/rnatul <" 6oamne
(isuse )ristoase, ;iul lui 6umne,eu, miluieste-m pe mine mndrul <" Cum s te mai poti mndri, cnd #e,i
si cunosti pcatele si neputintele tale= 1cest dar lau a#ut toti s/intii care se socoteau pe ei des/rnati si
risipitori si cei mai pctosi dintre toti pctosii. Cum ai mai putea s te mndresti atunci cnd nimic
altce#a nu mai doresti, dect s gsesti un mic loc, o mic pester, unde s-ti pleci capul si s-ti plngi
pcatele, pn cnd se #a s/rsi petrecerea ta pe acest pmnt. 1tunci "ula nu are loc nicidecum
nluntrul tu, nici n a/ara ta, deoarece demonii "ulei, care l "ulesc pe 6umne,eu prin oameni, sunt
alungati din cugetul tu si dimpre8urul tu. 5n locul acestora, esti ncon8urat de ngeri dumne,eiesti care
sl#esc puterea numelui lui )ristos mpreun cu care si tu sl#esti buntatea lui 6umne,eu.
1tunci grirea n desert este att de alungat de la tine, nct nu ai s mai #rei s griesti si s #orbesti
nici mcar cele de trebuint. 1tunci /ierberea rsului ti se pare ca o lucrare necu#iincioas si ntru-totul
strin si nepotri#it cu starea su/letului tu, deoarece su/letul tu culege n tain si cu#iint numele
6omnului. 1tunci, po/ta de a bea si de a mnca mult te de,gust si o ocolesti, nct nu doresti s te saturi
nici mcar cu niste ap, nici cu o /rmitur de pine, ci numai att mnnci si bei ct s slu8esti lui
6umne,eu cu curtenie si cu tre,#ie, mai curnd ca un /r de trup, dect cu trup. 'sura si cantitatea
acestei simple "rane ti-o spune rugciunea nssi, deoarece atunci rugciunea nu numai c nu te
mpiedic n c"ip ne#,ut si nesperat de la sturarea acestei simple "rane, alungnd din cugetul tu pe
demonul lcomiei si al nesatului, ci nici gndul tu nu primeste s se sature cu altce#a mai mult dect cu
"arul lui 6umne,eu.
Coborrea mintii n inim prin pocint.
6urerea inimii nirea mintii si a inimii poate /i /cut numai cu lucrarea 6u"ului S/nt. 0rimim "ar prin
pocint si prin mplinirea 0oruncilor lui 6umne,eu. Sub nrurirea "arului, mintea gseste inima si se
unesc amndou. 1cesta este un pas important pentru dobndirea rugciunii interioare si a ndumne,eirii.
6in acest moti#, inima omului trebuie s /ie n/rnt* (nima n/rnt si smerit, 6umne,eu nu o #a urgisi"
(0s.>?, %&). 'ulti /olosesc di/erite metode pentru a-si cobor mintea n inim, dar pocinta este calea cea
mai sigur. 6eci, cnd plngem, cnd ne cim pentru pcatele noastre, simtim o durere sau uneori o
cldur n inim. S/intii 0rinti, pentru c au trit rugciunea inimii, au trecut prin acest stadiu al durerii
inimii si i-au dat o mare important. 1ceast durere apare la cei ce practic 4ugciunea lui (isus" si mai
ales la cei care se roag nencetat. +otusi, acest lucru trebuie s aib loc treptat, pentru c este posibil ca
aceast durere, n inimile slabe si neobisnuite, s dea nastere unor ispite /oarte subtiri, care nu au
consecinte serioase, dar care pot opri rugciunea. 5n ca,ul unor dureri mari n inim, S/intii 0rinti ne
n#at s rostim 4ugciunea lui (isus" cu #oce tare. 5n ca,ul n care ne#oitorul are inima puternic,
trebuie ca atentia sa s /ie nluntrul ei, c"iar dac l doare inima. 1ceste lucruri trebuie ns limpe,ite cu
a8utorul unui printe du"o#nicesc. 6urerea din inim este natural si mntuitoare, desi multi dintre cei
care se ne#oiesc cu 4ugciunea lui (isus" cred c s-au mboln#it de inim si de aceea merg s consulte un
doctor. 6ar doctorul nu gseste nimic anormal, deoarece durerea aceasta este durerea "arului, care arat
c rugciunea a ptruns n inim si lucrea, acolo. S/intii 0rinti dau o mare important acestei dureri,
pentru c acest lucru do#edeste c mintea coboar n inim si se uneste cu ea, prin lucrarea 6u"ului
S/nt. 6e aceea atletul rugciunii trebuie s nesocoteasc orice durere. 0rin aceast durere, pacea este
re#rsat n su/let si n trup. 0uterea de ntelegere a su/letului se limpe,este si ne#oitorul dobndeste
ast/el deosebirea gndurilor. :umai atunci putem noi discerne bine gndurile si putem ntelege mersul si
s/rsitul lor. 6eci, un isi"ast, /r s /i c,ut n nici un pcat, cunoaste per/ect starea pctosului. 1cest
lucru este cu putint, cci prin ne#oint el a8unge s cunoasc substraturile gndurilor celorlalti oameni,
nceputul si s/rsitul lor. 6e aceea, un isi"ast, n timp ce se roag pentru cine#a, poate sti aproape imediat
n ce stare este acea persoan, pentru c inima sa a de#enit sensibil prin lucrarea rugciunii, el nsusi
de#enind #,tor cu du"ul. 6up #rsarea lacrimilor, nesimtirea su/letului tu dispare, este alungat
de,nde8dea pri#itoare la mntuirea ta, este ndeprtat lipsa de e#la#ie a cu#ntului, dispare nepurtarea
de gri8 pentru su/letul tu, dispare putintatea credintei inimii tale. 5n cugetul tu este atta de curat,
precum este Cerul dup risipirea norilor. 1colo, n inim, mprtea satana cu cei sapte stpnitori,
deoarece sapte sunt pcatele cele de moarte, dar din momentul n care a ptruns sabia numelui lui
)ristos si a a8uns pn acolo unde se /ace silirea rugciunii inimii, de ndat s-a n/ricosat acel n/ricostor
tiran. S-a n/ricosat dia#olul ca s nu /ie n8ung"iat si s nu /ie ars de n/ricostorul si nebiruitul nume al
lui 6umne,eu, si el, si ostile lui. 6e aceea s-a ascuns n cele mai adnci ung"ere ale pieptului si a tras
perdea, pentru a nu /i #,ut c este ascuns acolo. 6eci, mona"ule care, cu darul lui 6umne,eu, ai naintat
cu lucrarea rugciunii inimii, pn aproape de acest punct, te ndemn s-ti pui toat puterea n rugciune,
pentru a s/sia acea perdea a dia#olului. 6eoarece acea perdea este /cut de mna dia#olului, este
catasti/ul pcatelor, este mrturia scris de satana, a pcatelor tale. 6ar dac numai putin #a negli8a omul
rugciunea, att de repede /uge de la el durerea, nct el nsusi se minunea, cum a putut s o piard,
pentru o clip de neatentie. 1ceast durere nimiceste patimile, alung demonii, linisteste mintea,
ndulceste su/letul, mngie cugetul si ncl,este inima n cele ceresti. 1ceast durere este pentru om un
n#ttor ceresc, care l n#at tainele dumne,eiesti si l ncredintea, de ntelesurile ceresti. 5ns poate
ai s te ntrebi c ai silit de multe ori inima ta la rugciune si nu ai #,ut niciodat lacrimile= +e cred c ti-
ai silit inima la rugciune, dar cum ai silit-o= Cnd ti silesti inima la rugciune si nu-ti #in lacrimile, s stii
c nu ai a8uns cu silinta ta pn la durerea inimii si pn la rnirea aceea, nct s te doar locul inimii n
care se lucrea, rugciunea cu durere de negrit, ca si cum ar /i tiat locul acela al inimii tale, cu un cutit
ascutit. 6ar poate, oare, un crestin s se roage cu mintea cobort n inim si n acelasi timp s lucre,e=
6a, poate. 5n primul rnd, mintea - cnd coboar n inim - nu este suprimat, ci este completat si se
ntoarce la conditia ei natural. 'intea se a/l mpotri#a naturii sale, cnd rmne n a/ar de esenta ei -
n a/ara inimii. 0rin rugciune, mintea alung toate lucrurile strine naturii sale. Cnd mintea coboar n
inim, ratiunea poate /i ocupat cu alte lucruri, /r ca s se ndeprte,e din inim. Spre e2emplu, n
timpul S/intei @iturg"ii, un preot lucrtor al rugciunii inimii poate /i atent la o parte a ritualului liturgic
sau poate spune unui diacon sau unui alt preot ce#a important pentru s#rsirea S/intei +aine, /r ca
mintea lui s /ie separat de inim.
6oar cnd ratiunea "oinreste spre gnduri pctoase, mintea poate /i rupt complet de esenta ei - de
inim. 6in acest moti#, un ne#oitor al 4ugciunii lui (isus", pentru a nu /i #tmat de gnduri n timp ce
spune 4ugciunea lui (isus", poate tine ratiunea ocupat, numrnd metaniile. Se poate spune
4ugciunea lui (isus" pe respiratie, smerindu-ne mintea prin pocint.
Prot Victor Mihalachi