Sunteți pe pagina 1din 1

10

Inedit
Aa v place istoria?
Radu de la Afumai - Domnitorul celor 20 de rzboaie
"Sa va fie stiute razboaiele pe care le-am facut eu: cel dintai razboi
cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, langa
Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanesti, al
nouasprezecelea la satul Rucar, al douazecelea la Didrih". Aceasta este
inscriptia sfredelita pe piatra de mormant a lui Radu de la Afumati,
domnitorul roman care a purtat douazeci de razboaie in numai trei ani
de domnie din cei aproape opt la carma Tarii Romanesti.
Despre Radu de la Afumati au auzit probabil, macar
in treacat, toti cei prezenti fie si numai sporadic la
unele lectii de istorie predate in scoala generala si in
liceu. Pentru covarsitoarea lor majoritate insa, Radu
de la Afumati este doar un nume cu rezonante
nefiresti spre amuzante si nu personajul important al
istoriei romanilor pe care il prezinta cronicile. Avem
de a face cu unul dintre acele cazuri de personalitati
care, gratie numelor, raman de neclintit in memoria
celor ale caror urechi au auzit vreodata de ei, dar
despre ale caror realizari si fapte de vitejie nu se stie
mai nimic. Radu de la Afumati nu a avut o domnie
foarte indelungata in Tara Romaneasca, ea fiind chiar
intrerupta de mai multe ori, insa numarul si
importanta razboaielor pe care domnitorul le-a purtat
atat timp cat a fost suveran, il recomanda drept un
factor major al pastrarii identitatii nationale
romanesti.
Cronicile spun ca dupa moartea lui Neagoe Basarab,
domnul Tarii Romanesti intre 1512 si 1521, o crunta
zbatere s-a iscat pentru dobandirea domniei.
Personajele actante? Fiul sau Teodosie, prea tanar si
cu o fire slaba, dar avandu-i de partea sa pe regentii
doamna Elena si banul Preda Craiovescu, fiul lui
Barbu, si Dragomir Calugarul zis Vlad Voievod,
ridicat din partea boierilor pribegiti ai Moldovei. O
lupta se aprinde la Targoviste intre cele doua tabere
adverse, Preda cazand pe campul de batalie. Totusi,
atunci cand begul din Nicopole, si el un pretendent la
tronul Tarii Romanesti, Mehmet Bey, isi face aparitia
invocat de Teodosie, soarta armelor se schimba. Vlad
este invins, facut prizonier si trecut peste Dunare
unde, sub staruintele lui Badica, unchiul lui Teodosie,
este decapitat. Lucrurile erau insa departe de a se
linisti pentru ca, in ianuarie 1522, un nou pretendent
la tron se ridica, Radu, fiul nelegitim al lui Radu cel
Mare. Acesta isi avea asezarea in satul Afumati din
Ilfov, singurul motiv pentru care va intra mai tarziu in
istorie sub denumirea de Radu de la Afumati.
Mehmet va veni inca o data in ajutorul lui Teodosie si
o serie intreaga de lupte cu rezultat schimbator se va
da intre parti, cu triumful lui Radu in Gubavi si la
Stefeni pe Neajlov dar cu biruirea sa la Clejani,
urmata de retragerea peste munti, la Brasov.
Primejdia era mare pentru ca, desi Mehmet ar fi trebui
sa se retraga acum, odata indepartat pericolul, el
decide sa il trimita pe Teodosie la Constantinopol si sa
pastreze tronul pentru sine.
Tara putea deveni pasalac, ca si Bulgaria, Serbia si
Grecia. Cronica adauga chiar ca de la Constantinopol
i se daduse domnia, in urma unei cereri pe care o
facuse. Daca planul lui Mehmet nu a izbutit, aceasta
se datoreaza in intregime perseverentei si vitejiei lui
Radu de la Afumati. Ajutat de voievodul Ioana
Zapolya, Radu se repliaza in Ardeal, infrange oastea
turceasca la Grumazi, fugarind-o pana la Nicopole si
Sistov, unde au loc alte ciocniri. Peste nu mai mult de
o luna insa, atacul furibund al lui Mehmet il obliga pe
roman sa se retraga inca o data, in august 1522. Tronul
este din nou dobandit in octombrie, dupa batalia de la
Cetatea Poenarilor, iarasi recucerit de turci in
februarie 1523, pentru a fi recastigat de Radu in
aprilie 1523, in urma unui nourazboi.
Devenise limpede pentru domnul Tarii Romanesti ca
lucrurile nu puteau continua in aceeasi maniera si ca
trebuia sa ajunga la un consens cu Poarta. Tratativele
anuntau sa aiba un final fericit, succesul chiar fiind
anuntat la un moment dat la Brasov cand, in urma
opozitiei lui Mehmet, o terta parte are castig de cauza,
tronul fiindu-i incredintat lui Vladislav, nepotul lui
Vladislav al II-lea (1447 - 1456).Noul domn se
bucura la inceput de sustinerea Craiovestilor, dupa
care intre cele doua parti erupe un conflict. Vladislav
este inlaturat in noiembrie 1523 de catre boieri, care
inscauneaza domnitor pe ruda lor, comisul Badica,
fiu nelegitim al lui Radu cel Mare si var primar cu
Neagoe Basarab. Domnia lui tine insa putin, deoarece
turcii simuleaza confirmarea inscaunarii si,
intinzandu-i o capcana, il "scurteaza de cap".
Radu de la Afumati, deja pornit impotriva noului
domn, se foloseste de imprejurare si reocupa scaunul
Tarii Romanesti. Vladislav nu avea totusi sa renunte
prea usor la tronul pe care il avusese in stapanire si,
dupa ce reface prietenia cu Craiovestii, porneste
impotriva lui Radu, care, in iunie 1524, se vede fortat
sa se retraga in fata adversarului sau. Cu tot ajutorul
primit din partea Craiovestilor, Vladislav refuza sa
uite conflictul din trecut si il inlocuieste in dregatoria
de mare ban pe Parvu printr-un anume Tatul.
Puternicii si ambitiosii boieri de peste Olt nu accepta
cu prea mare usurinta o asemenea umilire si, drept
raspuns, trec de partea lui Radu de la Afumati.
Avandu-i alaturi, acesta izbuteste sa inlature pe
Vladislav, prin lupta crancena de la Didrih din
septembrie 1524.
Dar Radu era constient ca, "fiind putini si tara mica,
nu vor putea sa se tot bata cu un imparat ce au luat si
au cuprins atatea tari si are o multime de oameni".
Aceasta realitate avea sa fie sustinuta de batalia de la
Mohacs, in 29 august 1526, unde maghiarii au fost
spulberati de turci. Ca atare, Radu trebui sa se supuna
fatalitatii: primi de la sultan steagul de domnie, in
felul acesta tara fiind scapata de primejdia de a fi
transformata in pasalac, asa cumse va intampla, ceva
mai tarziu, cu mult mai puternica Ungarie. Noile
tratative cu turcii sunt incununate de succes, pentru a
ajunge aici Radu fiind nevoit sa se duca el insusi la
Poarta, unde se va bucura de sprijinul pretios al
sangeacului Belgrad. La 1 februarie 1525, reintors in
tara, domnul putea anunta brasovenilor ca-si
intocmise treburile la Constantinopol. Era, in fond, o
victorie pentru acela care timp de mai multi ani
luptase impotriva turcilor.
Cu toata intarirea turceasca, anul 1525 nu fu insa un
an linistit pentru Radu: Vladislav izbuti sa reocupe
tronul pret de cateva luni, in timp ce in Mehedinti se
ridica un vrajmas asupra voievodului, batut insa si
ucis de catre banul Parvu Craiovescu. In anii urmatori
nu se mai constata alte incercari de-ale domnisorilor,
Radu de la Afumati avand parte si de un rastimp mai
linistit. Dar un conflict de alta natura pandea din
umbra. Spre finele anului 1525, sotia lui Radu, fiica
vornicului Vlaicu, decedeaza iar el se recasatoreste,
la sfarsitul lunii ianuarie 1526, cu Ruxandra, fiica cea
mai mica a lui Neagoe Basarab. Devenea astfel ruda
cu puternica familie a Craiovestilor, care va fi de
acum inainte alaturi de domn. Savarsind insa
casatoria, isi va atrage dusmania lui Stefanita,
domnul Moldovei, care o vroia si el de sotie pe
aceeasi femeie, pe temeiul unei vechi fagaduieli a lui
Neagoe.
Aceasta situatie va face ca anul 1526 sa fie marcat de
o prima expeditie de razbunare a lui Stefanita, o a
doua, un raspuns din partea lui Radu si o a treia
replica a celui dintai. Recunoscut de turci si sprijinit
de Craiovesti, Radu ar fi putut domni vreme
indelungata, daca nu cadea victima unui complot
ticalos. Spre sfarsitul anului 1528, o grupare de
boieri, in frunte cu Neagoe vornicul si Dragan
postelnicul, nemultumiti probabil de influenta
puternicei familii de peste Olt, se ridica impotriva
domnului. Acesta, surprins si neavand la indemana
oastea spre a li se opune, este nevoit sa fuga in graba.
Se indreapta inspre partea de apus a tarii, unde stia ca
va gasi ajutorul Craiovestilor, dar boierii il ajung pe
drum, la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici macar
lacasul dumnezeiesc in care Radul de la Afumati se
refugiase, il ucid in biserica de pe dealul Cetatuii, sub
ochii ingroziti ai preotului, la data de 2 ianuarie 1529,
aceeasi zi in care este ucis si fiul sauVlad.
Trupul lui Radu a fost dus la manastirea din Curtea de
Arges, desupra mormantului sau s-a asezat o lespede
frumoasa de marmura, pe care viteazul voievod este
infatisat calare, cu buzduganul in mana si cu mantia
fluturand. O lung inscriptie pomeneste toate
razboaiele pe care le-a purtat: primul fara indicarea
localitatii, apoi "la Gubavi; la satul Stefeni pe
Neajlov; la Clejani; la Ciocanesti; la cetatea
Bucuresti; la cetatea Targovistei; la raul Argesel, la
satul Plata; la Alimanesti, pe Teleorman; cel mai iute
si cel mai vartos din toate razboaiele la Grumazi, cu 7
sangeacuri; la Nicopole; la Sistov; la cetatea Poenari,
cu taranii; la Gherghita; iar la Bucuresti; la oras, la
Slatina; la cetatea Bucuresti, cu Vladislav voievod; la
satul Rucar; la Didrih." Nu mai putin de douazeci de
lupte in trei ani si ceva, dintre care multe victorioase.
Poate tocmai de aceea un document de la Mihnea, din
4iunie 1588, il si numeste pe Radu"cel Viteaz".
Poate ca renumele si amploarea bataliilor purtate de
Radu de laAfumati cu turcii si cu toti asupritorii Tarii
Romanesti ai inceputului de secol XVI nu sunt
considerate de talia actelor de vitejie si a domniilor
unor voievozi cu greutate precum Mihai Viteazul,
Stefan cel Mare sau Mircea cel Batran. Poate ca
bataliile lui Radu de la Afumati au fost mai multe
niste batai decat niste razboaie si poate ca in intregul
angrenaj el a indeplinit numai rolul unui surub sau al
unei mici rotite dar, chiar si in lipsa acestor
componente, acolo si atunci unde este nevoie de ele,
poate functiona optim un ansamblu. Cu siguranta, si
soarta Tarii Romanesti ar fi putut fi una mult mai
sumbra daca Radu, cel din Afumati, nu s-ar fi
ambitionat, din patriotism sau din orgoliu personal -
nici macar nu mai conteaza atat de mult - sa nu lase
patria in maini vrajmase si straine. Desi scurta si
mereu intrerupta de luptele cu cei ce pretindeau tronul
de la Poarta, domnia sa a reprezentat una dintre cele
mai elocvente lectii de demnitate ale luptei impotriva
Imperiului Otoman.
DESCOPER

S-ar putea să vă placă și