SCHITA

“D-l Goe…” de Ion Luca Caragiale

Apartenenta la specia literara schita :

Ion Luca Caragiale (1852 – 1912) a ramas, pana astazi, cel mai mare
dramaturg din literatura romana, mai ales prin comediile : ‘O noapte
furtunoasa’, ‘O scrisoare pierduta’ si ‘D-ale carnavalului’, in care prezinta aspecte
caracteristice ale lumii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Numele sau este legat si de inegalabilele ‘Momente si schite’, in care
prezinta, cu mijloacele comicului si intr-o viziune satirica, intamplari in care participa
personaje reprezentative din societatea conntemporana autorului.
Schita este o opera epica – o naratiune – in proza, de mici dimensiuni, in
care se relateaza o singura intamplare semnificativa din viata unor personaje.
Actiunea dintr-o schita se petrece untr-un interval de timp scurt, cel mult o zi, si
intr-un timp restrans.
Tema schitei ‘D-l Goe…’ este prezentarea efectelor unei educatii gresite
primite in familie.
Titlul coincide cu numele personajului principal, caruia autorul ii adauga
apelativul reverentios ‘Goe’, evidentiindu-se contradictia dintre aparenta si esenta
prezenta pe parcursul intregii schite.
Fiind o opera epica, intamplarile sunt povestite de un narator, iar autorul isi
exprima in mod indirect gandurile si sentimentele, prin intermediul actiunii si al
personajelor. Spre deosebire de alte shite, in care naratorul este personaj, aici naratorul isi
anunta de la inceput intentia de a ramane in afara faptelor relatate : ‘Putin ne importa
daca aceste trei dame…’.
Ca orice opera epica, si schita ‘D-l Goe…’ poate fi structurata pe momentele
subiectului.
Intamplarea povestita se rezuma la o calatorie cu trenul, din urbea X pana la
Bucuresti, a tanarului Goe, impreuna cu ‘cele trei dame’.
Intraiga actiunii este constituita de motivul calatoriei anuntat de la inceput :
‘Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta’.
Expozitiunea prezinta cele trei ‘dame’, frumos ‘gatite’, care, impreuna cu
‘tanarul Goe’, asteapta trenul pentru Bucuresti, pe peronul din urbea X.
Goe imbracat cu ‘un frumos costum de marinar’, este nerabdator datorita
intarzierii trenului. Forma corecta a cuvantului ‘marinar’ declanseaza o discutie
‘filologica’, pe care repetentul o incheie cu obraznicie : ‘Vezi ca sunteti proaste
amandoua ?’.
Desfasurarea actiunii debuteaza cu venirea trenului si urcarea precipitata a
familiei in vagon.
Dupa ce se fac locuri pentru ‘dame’, Goe ramane pe corido ‘cu barbatii’.
Scoate capul pe fereastra, iar atunci cand i se spune ca nu e bine sa faca asta, raspunde
impertinent si ‘scoate iar capul pe fereastra’. Urmarea neascultarii este pierderea palariei
si a biletului de calatorie prins in ‘pamblica palariei’, fapt ce provoaca zbieretele
disperate ale copilului. Intre timp, soseste conductorul pentru a controla biletele si, dupa
lungi discutii, doamnele sunt nevoite sa plateasca biletul ‘puisorului’ si o amenda ‘pe
deasupra’.
Suparata, mamitica il zguduie pe Goe, spre supararea lui mam-mare, care ii ia
apararea si il trage in partea cealalta. Din aceste miscari, combinate cu ‘clatinatura
vagonului in alt sens’, Goe isi pierde echilibrul si, lovindu-se la nas, incepe sa urle.
Palaria pierduta este inlocuita de mam-mare cu un beret, iar Goe se va impaca cu
mamitica. Cucoanele vor sta de vorba si, dupa un timp, mam-mare constata lipsa
copilului, pe care-l va gasi, blocat in toaleta. Goe este eliberat cu ajutorul conducatorului
si bunica se hotareste sa-l supravegheze.
Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si
opreste trenul. Cu toate cercetarile intreprinse de personalul trenului faptasul nu este
prins, deoarece mam-mare doarme cu puisorul in brate.
Deznodamantul este simplu. Trenul ajunge la Bucuresti, iar cele trei cucoane
impreuna cu puisorul lor se suie intr-o trasura si comanda : ‘La bulivar, birjar, la
bulivar !...’.
Aceasta opera literara prezinta o singura intamplare, calatoria cu trenul, care
prilejuieste evidentierea lipsei de educatie de care da dovada Goe. Trasaturile sale de
caracter – obraznicia, aroganta, neastamparul – sunt efecte ale lipsei de educatie si a
proastei cresteri oferite de familie. Personajul Goe este construit pe efectele contradictiei
dintre aparenta si esenta.
Valoare artistica a operei este data si de talentul autorului de a imbina
dialogul cu naratiunea, moduri de expunere care au rolul de a sublinia trasaturile morale
ale personajelor.
Actiunea se petrece in timp scurt, spatiul este restrans, iar numarul de
personaje este redus. Avand aceste trasaturi, opera literara ‘D-l Goe…’ se incadreaza in
specia literara schita.

Posted by Cernat Clara

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate