Cu floarea alba de cires, i ca un !nger dintre oameni "n calea #ietii mele iesi. Abia atingi co#orul moale, Matasa suna sub $icior, i de la crestet $na-n $oale %lutesti ca #isul de usor. Din !ncretirea lungii rochii Rasai ca marmura !n loc -atrna sufletu-mi de ochii Cei $lini de lacrimi si noroc. &, #is ferice de iubire, Mireasa blnda din $o#esti, 'u mai (mbi) A ta (mbire Mi-arata ct de dulce esti, Ct $oti cu-a farmecului noa$te a-ntuneci ochii mei $e #echi, Cu-a gurii tale calde soa$te, Cu-mbratisari de brate reci. Deodata trece-o cugetare, *n #al $e ochii tai fierbinti+ E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti. Te duci, s-am !nteles $rea bine a nu ma tin de $asul tau, %ierduta #ecinic $entru mine, Mireasa sufletului meu) Ca te-am (arit e a mea #ina i #ecinic n-o sa mi-o mai iert, $asi-#oi #isul de lumina Tin(ndu-mi drea$ta !n desert. -o sa-mi rasai ca o icoana A $ururi #erginei Marii, %e fruntea ta $urtnd coroana *nde te duci, Cnd o sa #ii,