EVALUAREA ŞANSELOR DE SUCCES

PENTRU NOILE IDEI DE AFACERI

1. Tema lucrării

Lucrarea practică are ca scop familiarizarea studenţilor cu parcursul transformaţional „de la

idee la afacere”, cu conceptul de succes al afacerii, precum şi cu factorii de risc asociaţi – mai
ales în cazul ideile inovative de afaceri (afaceri noi).

Finalitatea lucrării este ca fiecare student să poată analiza propria idee de afacere prin utilizarea
unui instrument practic: Grila de Evaluare a Şanselor de Succes pentru noile Idei de Afaceri
(GESS-IA), într-o variantă schematică şi simplificată. De asemenea, fiecare student va trebui
să înţeleagă importanţa auto-evaluării sincere şi a informaţiilor obiective (despre afacere,
produs şi piaţa sa) şi să poată identifica şi accepta zonele cu informaţii lipsă; pe această bază,
să poată elabora planul de acţiune corespunzător (“to do list”).

Se va utiliza abordarea ©SI2 (Succesul Ideilor Inovative).

În această abordare, metoda utilizată are la bază Grila de Evaluare a Şanselor de Succes pentru
noile Idei de Afaceri (GESS-IA).

Lucrarea se poate efectua individual sau în grup (dacă anumite condiţii de coincidenţă şi
compatibilitate sunt îndeplinite).

Se va acorda importanţă elementelor concrete, reale ale afacerii.

2. Abstract teoretic

Ideile de afaceri pe care ar putea să le aibă viitorul întreprinzător sunt numeroase (deşi sunt
numeroase şi persoanele care spun că „aş vrea să pornesc o afacere dar nu ştiu care”). Ideile au
naturi foarte diferite [Scarlat et al., 2006]: idei „normale” sau idei „trăsnite” (neobişnuite, sau,
cel puţin aşa par, pentru cei mai mulţi, la momentul anunţării lor); idei fezabile sau care par
imposibile; idei „expirate” (depăşite) sau idei inovative.

Ideile normale (agenţie de turism, pensiune, service auto, comerţ cu produse alimentare sau de
uz casnic, cosmetică, amenajări interioare, construcţii, servicii internet etc) corespund
activităţilor curente care satisfac cerinţele de bază, elementare ale oamenilor (viitorii clienţi):
alimentaţia (foamea, setea), locuinţa şi confortul ei (utilităţi), transportul local, turismul clasic
(hotelier), petrecerea plăcută a timpului liber etc. Piaţa este stabilă, fără riscuri mari dar cu
multe firme concurente, de unde caracterul stabil al tipului de afacere (dar nici rata profitului
nu poate fi mare). Pentru acest tip de afaceri „reţetele” sunt relativ cunoscute, clare, evoluţia
afacerii fiind uşor de anticipat. Literatura de specialitate este bogată (există chiar planuri de
afacere „la cheie”) şi contează doar ca profilul întreprinzătorului să fie potrivit pentru
activitatea aleasă (exemple: covrigărie, cafenea, cosmetică).

Ideile fezabile sunt acelea pentru care analiza financiară arată că pot genera profit (fezabilitatea
ca afacere şi nu numai fezabilitatea fizică).
Cu alte cuvinte, afacerea trebuie să genereze venituri suficient de mari pentru a acoperi toate
cheltuielile legate de generarea acestor venituri şi să creeze un anumit surplus, profitul.

În categoria ideilor „trăsnite” intră, în general, ideile apărute „înainte de vremea lor”, neînţelese
de majoritatea oamenilor (întreprinzători sau clienţi în aceeaşi măsură). Este greu de gândit o
afacere pornind de la o astfel de idee pentru că, la momentul apariţiei ideii, nu există clar
formulată nici măcar nevoia clienţilor.

Ideile depăşite sunt bazate pe tehnici uzate moral sau pe pieţe care au dispărut pentru că
necesităţile clienţilor s-au modificat radical. Afacerile bazate pe aceste idei nu mai pot avea
decât unui segment îngust al pieţei dar care, uneori, pentru un întreprinzător talentat pot să
ofere şansa unei afaceri de succes, printr-un nou mod de utilizare (exemplu: ventilatoarele de
tavan folosite nu pentru ventilarea aerului ci pentru crearea „atmosferei de epocă” în unele
baruri sau restaurante).

Afacerile bazate pe idei inovative (prin aplicarea în practică a noutăţilor tehnice sau
tehnologice) se deosebesc de cele anterioare prin faptul că sunt mai complicate, fiind vorba
despre noutăţi tehnice şi tehnologice. Clienţii nu cunosc produsele (bunuri sau servicii), piaţa
trebuie formată, estimările financiare nu se pot baza pe date din perioade anterioare similare.
Astfel de exemple sunt: telefonul mobil, monitorul cu plasmă (la momentul apariţiei acestora).

Literatura de specialitate [Drucker, 1985] arată că sunt şapte surse pentru identificarea unor
oportunităţi de afaceri inovative:
(i) schimbările neaşteptate
(ii) inconsistenţa dintre ceea ce se aşteaptă şi ceea ce întâmplă în realitate
(iii) nevoile generate de desfăşurarea proceselor
(iv) schimbările în structura industriilor şi pieţelor
(v) dinamica demografică
(vi) schimbările de percepţie
(vii) noile cunoştinţe.

Noutatea ideii în sine nu garantează succesul afacerii şi nici (simpla) existenţă a oportunităţii
pentru o anume afacere inovativă. Importantă este capacitatea viitorului întreprinzător de a
sesiza acea oportunitate pentru a iniţia o afacere inovativă. Dar şi aceasta este numai o condiţie
necesară pentru o afacere de succes (din păcate, nu şi suficientă) – pentru că nimeni nu poate
garanta succesul. Cel mult se pot aprecia şansele de succes, adică se poate face o estimare
probabilistică. Dar se poate face o astfel de evaluare? Se pot oare evalua ideile de afaceri (mai
ales cele inovative)? Cum?

Cercetătorii au fost dintotdeauna preocupaţi de aflarea timpurie, din stadiul de idee de afacere,
a acelui/acelor elemente care ar fi indicatori ai succesului afacerii. Toate rezultatele
promiţătoare într-o anumită perioadă (cum că factorul-cheie ar fi talentul antreprenorial al
managerului, caracterul dinamic al unei industrii sau al alteia etc) au fost invalidate de practică
în perioada imediat următoare [Collins, 2001; Christensen, 2003; Collins & Hansen, 2011].

Singurul criteriu de apreciere a reuşitei (succesului) în afaceri este de ordin practic: reuşita
înseamnă atingerea obiectivelor din planul afacerii, în primul rând a celor de natură financiară
(vânzări, profit, indicatori de eficienţă). Pe termen lung, importantă este valoarea firmei.
În statele dezvoltate economic – unde şi cultura afacerilor este bine-cunoscută - evaluarea
ideilor de afaceri se face după metode, metodologii sau proceduri specifice precise, validate de
practică. O astfel de metodologie a fost elaborată în cadrul reţelei naţionale de centre locale de
dezvoltare a micilor afaceri SBDC (Small Business Development Center) – reţea coordonată la
nivel federal de agenţia guvernamentală a Statelor Unite ale Americii SBA (Small Business
Administration) [WSU, 1991]. Această metodologie a fost utilizată de autor, împreună cu
consultanţi americani, pentru evaluarea ideilor de afaceri inovative. Ulterior, cu unele
modificări şi adaptări, autorul a experimentat, cu rezultate pozitive, metoda GESS (metoda
Grilei de Evaluare a Şanselor de Succes) pentru evaluarea ideilor inovative de afaceri ale mai
multor întreprinzători din România.

3. Principiul metodei

Abordarea ©SI2 (Succesul Ideilor Inovative) este centrată pe utilizarea Grilei de Evaluare a
Şanselor de Succes pentru noile Idei de Afaceri (GESS-IA).

GESS-IA este o matrice (tabel) de dimensiuni rezonabile (un format A4) care poate fi uşor de
utilizat, înţeles şi interpretat de viitorii întreprinzători (în mod independent dar şi, mai ales, în
relaţia acestora cu consultanţii pentru dezvoltarea afacerilor).

Completarea grilei se face pe baza unui chestionar complex, compus din mai multe întrebări –
formulate astfel încât să acopere criteriile de evaluare a şanselor de succes al afacerii bazate pe
ideea analizată. Pentru sistematizare, criteriile de evaluare sunt grupate în cinci secţiuni.
Numărul de criterii poate varia în funcţie de specificul afacerii.
Cu titlu de exemplu, se listează mai jos o parte dintre aceste criterii [WSU, 1991; Scarlat, 2003;
Scarlat et al., 2006].
(i) Criterii generale de mediu:
- mediul legislativ;
- mediul natural (ecologic);
- impactul social;
- siguranţa în exploatare;
(ii) Criterii de risc al afacerii:
- funcţionabilitatea produsului;
- fezabilitatea producţiei;
- investiţia necesară;
- profitabilitatea afacerii;
(iii) Criterii de acceptabilitate produsului considerat pe piaţă:
- compatibilitate cu produse deja existente;
- dependenţa de alte produse;
- acceptabilitatea utilizării;
- promovarea;
- distribuţia;
- service-ul;
(iv) Criterii de analiză a cererii:
- piaţa potenţială;
- tendinţa cererii;
- stabilitatea cererii;
- ciclul de viaţă a produsului;
(v) Criterii relative la concurenţă:
 - concurenţii actuali:
- concurenţii potenţiali;
- preţul;
- protejarea drepturilor de proprietate.

Metoda permite eliminarea unor criterii considerate nerelevante pentru cazul ideii de afacere
respective dar şi adăugarea unor criterii noi (dacă este cazul).

Ideea este bine „cântărită” (din punct de vedere al fiecărui criteriu) pe o scară uzuală cu cinci
trepte, de la 0 la 4, astfel încât: 0 corespunde eşecului (probabilitate de succes 0%); ... 2
(mijlocul scării de evaluare) corespunde unor şanse echilibrate de succes „jumătate/jumătate”
(“fifty/fifty”) adică o probabilitate de succes de 50% (sau de eşec 50% - depinde de cine
apreciază: optimistul sau pesimistul!); … 4 corespunde succesului (probabilitate de succes
100%). Valorile intermediare se pot determina prin interpolare.

Este posibil ca, în momentul evaluării, să nu avem [suficiente] informaţii pentru a putea face o
evaluare sinceră şi obiectivă a afacerii din punctul de vedere al criteriului respectiv (cum este
situaţia în realitate şi nu cum aş dori să fie); în acest caz, este perfect acceptabil să nu pot face
nici o apreciere asupra şanselor de succes, dar trebuie recunoscut sincer acest lucru şi marcat
ca atare („nu ştiu”).

În Tabelul 1 se prezintă o variantă de format al GESS-IA.

Pentru fiecare idee de afacere (produs) ce se evaluează se calculează un scor final (coeficientul
de succes S), ca medie ponderată a scorurilor obţinute (note de la 0 la 4) la fiecare criteriu i:
m
S   pi si
i 1

unde: si = scorul (nota) obţinută la criteriul i

pi = ponderea (importanţa) criteriului i
m = numărul total de criterii luate în considerare.

Dacă se respectă cerinţa ca ponderile să aibă valori pozitive, subunitare, iar suma lor să fie
unitară, atunci coeficientul de succes S va avea o valoare cuprinsă între 0 şi 4, cu aceeaşi
semnificaţie ca şi scorurile pe criterii.

Metoda de calcul cantitativ trebuie bine corelată cu aprecieri calitative, pentru fiecare categorie
de factori.
Tabelul 1. Formatul GESS-IA

Grila de Evaluare a Şanselor de Succes pentru Ideile inovative de Afaceri

Scor
Grupe de criterii ▪ Criterii NA NŞ
0 1 2 3 4
(i) Criterii generale de mediu:
 mediul legislativ
 mediul natural (ecologic)
 impactul social
 siguranţa în exploatare
 altele (care?)
...
(ii) Criterii de risc al afacerii:
 funcţionabilitatea produsului
 fezabilitatea producţiei
 investiţia necesară
 profitabilitatea
 altele (care?)
...
(iii) Criterii de acceptabilitate produs/piaţă:
 compatibilitatea cu produse existente
 dependenţa de alte produse
 acceptabilitatea utilizării
 promovarea
 distribuţia
 service-ul
 altele (care?)
...
(iv) Criterii pentru analiza cererii:
 piaţa potenţială
 tendinţa cererii
 stabilitatea cererii
 ciclul de viaţă a produsului
 altele (care?)
...
(v) Criterii relative la concurenţă:
 concurenţii actuali:
 concurenţii potenţiali;
 preţul;
 protejarea drepturilor de proprietate
 altele (care?)
...
Scorul mediu: S= -
Pe lângă calcularea scorului şi estimării – în funcţie de acesta – a probabilităţii de succes a
afacerii, metoda prezentată este utilă şi pentru identificarea căilor de îmbunătăţire a ideii de
afacere respective, în cel puţin încă trei direcţii: posibilitatea monitorizării progresului în ceea
ce priveşte calitatea ideii de afacere (măsurat cantitativ, în timp); identificarea punctelor
vulnerabile din ideea de afacere precum şi a zonelor în care nu am informaţii suficiente – astfel
încât să se poată întocmi un plan de acţiune (aşa-numitul “to do list”).

4. Exemplu de aplicare a metodei

Se prezintă mai jos un exemplu de abordare ©SI2 (Succesul Ideilor Inovative) – centrate pe
utilizarea Grilei de Evaluare a Şanselor de Succes pentru noile Idei de Afaceri (GESS-IA).
Ideea de afacere este comerţ online cu mărci poştale, mai exact intermedierea schimburilor de
mărci poştale (vânzarea-cumpărarea este şi ea posibilă) prin utilizarea unei platforme online
(e-platform).

Exemplul este inspirat de un caz real, tipic pentru multe afaceri de succes bazate pe o idee
inovativă: deşi platformele de comerţ online nu mai sunt o noutate, magazinele filatelice există
şi ele de multă vreme, iar schimbul şi/sau vânzarea-cumpărarea de mărci poştale sunt (aproape)
la fel de vechi, nouă este ideea de a face o afacere prin combinarea elementelor cunoscute.

Din motive de spaţiu tipografic şi de confidenţialitate, exemplul şi explicaţiile (majoritatea de

natură tehnică şi de know-how al afacerii) au fost trunchiate sau evitate. Totuşi sunt prezentaţi
paşii necesari pentru a exemplifica utilizarea metodei.

Pasul 1. Se analizează setul iniţial de criterii (prezentat în Tabelul 1) pentru a identifica dacă
există criterii neaplicabile afacerii noastre. În consecinţă, se elimină criteriul „impactul afacerii
asupra mediului natural (ecologic)” considerându-se că acest tip de afacere nu va avea nici o
influenţă; se va marca în grila de evaluare (Tabelul 2) simbolul NA (nu este aplicabil).

Pasul 2. Se continuă analizarea setului de criterii rămase şi se adaugă, ca fiind necesare, trei
noi criterii: „cercetarea & dezvoltarea de produs” şi „cercetarea de marketing” în grupul de
criterii de risc al afacerii, precum şi „uşurinţa de a învăţa utilizarea corectă” în grupul de
criterii de acceptabilitate a produsului pe piaţă (marcate în Tabelul 2 cu simbolul +).

Pasul 3. Se reţin toate criteriile pentru care nu avem suficiente informaţii care să permită o
evaluare rezonabil-obiectivă a scorului corespunzător criteriului/criteriilor respective. Sunt
nouă astfel de criterii: „mediul legislativ”, „fezabilitatea producţiei”, „investiţia necesară”,
„cercetarea & dezvoltarea de produs”, „piaţa potenţială”, „tendinţa cererii”, „stabilitatea
cererii”, „ciclul de viaţă a produsului”, „protejarea drepturilor de proprietate”.
Se marchează, în ultima coloană, cu sinceritate: NŞ (nu ştiu) (Tabelul 2).

Pasul 4. Ideea de afacere este bine „cântărită” (din punct de vedere al fiecărui criteriu rămas)
pe o scară uzuală cu cinci trepte, de la 0 la 4, astfel încât: 0 corespunde eşecului (probabilitate
de succes 0%); ... 2 corespunde unei probabilităţi de succes de 50%; … 4 corespunde unei
probabilităţi de succes 100%. Valorile 3 şi 1 sunt asociate situaţiilor: optimism moderat (şanse
de succes de circa 75%), respectiv atitudine rezervată (şanse de succes de circa 25%).
Tabelul 2. Formatul completat al GESS-IA

Grila de Evaluare a Şanselor de Succes pentru Ideile inovative de Afaceri

Ideea de afacere:

Intermedierea schimburilor de mărci poştale

prin utilizarea unei e-platforme

Scor
Grupe de criterii ▪ Criterii NA NŞ
0 1 2 3 4
(i) Criterii generale de mediu:
 mediul legislativ NŞ
 mediul natural (ecologic) NA
 impactul social 3
 siguranţa în exploatare 2
(ii) Criterii de risc al afacerii:
 funcţionabilitatea produsului 2
 fezabilitatea producţiei NŞ
 investiţia necesară NŞ
 profitabilitatea 3
+ cercetarea & dezvoltarea de produs NŞ
+ cercetarea de marketing 2
(iii) Criterii de acceptabilitate produs/piaţă:
 compatibilitatea cu produse existente 1
 dependenţa de alte produse 3
 acceptabilitatea utilizării 4
 promovarea 2
 distribuţia 3
 service-ul 3
+ uşurinţa de a învăţa utilizarea corectă 2
(iv) Criterii pentru analiza cererii:
 piaţa potenţială NŞ
 tendinţa cererii NŞ
 stabilitatea cererii NŞ
 ciclul de viaţă a produsului NŞ
(v) Criterii relative la concurenţă:
 concurenţii actuali 3
 concurenţii potenţiali 2
 preţul 3
 protejarea drepturilor de proprietate NŞ
Scorul mediu: S = 2.5 -
Cu alte cuvinte: şanse de succes de 50% înseamnă că din două afaceri pornite, una reuşeşte şi
cealaltă nu; şanse de succes de 25% înseamnă că din patru afaceri pornite, numai una reuşeşte
şi aşa mai departe. Corespondenţa dintre scorul de succes şi probabilitatea de succes este arătată
în Tabelul 3.

Tabelul 3. Probabilitatea de succes al afacerii bazate pe ideea evaluată

Scorul de succes (S) 0.0 1.0 2.0 3.0 4.0
Probabilitatea de succes al afacerii [%] 0 25 50 75 100

În Tabelul 2 sunt prezentate rezultatele analizelor, criteriu cu criteriu.

Fiecare criteriu se va analiza serios, cu argumente pro şi contra, bazat pe informaţii solide,
certe. Din motive de spaţiu tipografic şi confidenţialitate se va exemplifica numai evaluarea
scorului pentru criteriul „preţ”. Pentru reducerea riscului afacerii, întreprinzătorul (în cazul
ipotetic de faţă) doreşte o implicare minimă în tranzacţie şi percepe numai un comision pentru
tranzacţiile încheiate (lăsând negocierea preţului pe seama părţilor). În consecinţă, preţul
serviciului pe care îl prestează este valoarea procentuală a comisionului. Întreprinzătorul, fiind
familiar cu piaţa tranzacţiilor de mărci poştale şi cunoscând valorile tranzacţiilor şi
comisioanelor percepute, îşi propune să perceapă un comision ceva mai mic decât nivelul
general perceput, astfel încât scorul de succes este apreciat la 3.
[Presupunând că preţul ar fi fost stabilit la nivelul preţului pieţei scorul ar fi fost apreciat la 2;
la un preţ mai mare decât preţul pieţei scorul ar fi fost apreciat la 1; la un preţ mult mai mare
decât preţul pieţei scorul ar fi fost 0 iar la un preţ mult mai mic decât preţul pieţei scorul ar fi
fost 4; cu observaţia că restul condiţiilor – inclusiv calitatea produsului – ar fi fost aceleaşi)].

Pasul 5. Calcularea scorului mediu de succes al afacerii (S).

Pentru calcularea acestui scor se aplică formula mediei ponderate:
m
S   pi si
i 1

unde m = 15 (numărul total de criterii luate în considerare). Rezultatul este (Tabelul 2):
S = 38 / 15 = 2,5.
Pasul 6. Evaluarea probabilităţii globale de succes al afacerii, P(S).
Cum Tabelul 3 nu ne oferă decât un număr limitat de valori, cazurile intermediare se
soluţionează prin interpolare (liniară – considerând, cu aproximaţiile respective, variaţii liniare
ale funcţiilor respective). În cazul de faţă:
P(S) = 62,5%
Metoda de calcul cantitativ trebuie bine corelată cu aprecieri calitative, pentru fiecare categorie
de factori.

Pasul 7. Interpretarea rezultatelor

Valorile S şi P(S) sunt echivalente dar exprimarea procentuală (scara cu 100 de puncte
procentuale) este mai intuitivă. În principiu, o probabilitate de succes de 62,5% ar fi
extraordinară, ştiind că, într-o economie normală, numărul firmelor care au succes este depăşit
de numărul firmelor care eşuează – deci P(S) sub 50%.
Apoi, mai trebuie ştiut că situaţiile variază de la industrie la industrie, dar în timp.
Deci comparaţiile ar trebui făcute nu numai cu media naţională dar şi cu mediile din cadrul
domeniilor respective, precum şi cu valorile acestor medii în timp.

Referitor la interpretarea numeroaselor cazuri NŞ: dacă nu există informaţii suficiente pentru
aprecierea scorului corespunzător unui anumit criteriu, atunci acel criteriu constituie un punct
de incertitudine pentru viitorul afacerii. Incertitudinea se poate înlătura numai printr-o
documentare (cercetare) suplimentară.

Pasul 8. Întocmirea planului de acţiune pentru creşterea şanselor de succes ale afacerii.
Pe lângă documentarea suplimentară privind zonelor în care nu am informaţii suficiente
(respectiv criteriile marcate NŞ), îmbunătăţirea ideii de afacere (măsurată cantitativ prin
calculul probabilităţii de succes) se poate face şi prin identificarea punctelor vulnerabile ale
ideii de afacere (criteriile cu scoruri mici din GESS-IA). Pe baza acestor elemente se poate
întocmi planul de acţiune (“to do list”). În Tabelul 4 se prezintă, cu titlu de exemplu, o acţiune
de îmbunătăţire pentru criteriul „protejarea drepturilor de proprietate” (marcat NŞ).

Tabelul 4. Plan de acţiune pentru creşterea şanselor de succes ale afacerii:

Intermedierea schimburilor de mărci poştale prin utilizarea unei e-platforme
Nr. Sursa de Persoana/Date Termen de Rezultate
Acţiunea
crt. informare de contact finalizare Observaţii
…
Documentare privind legislaţia
europeană şi locală în domeniul
protejării drepturilor de
13.
proprietate intelectuală
(copyright) privind comerţul
electronic şi plăţile electronice
…

Evident că finalizarea cu rezultate pozitive a fiecărei acţiuni va avea ca efect modificarea

profilului GESS-IA, scorului şi probabilităţii de succes al afacerii. De notat că valoarea scorului
sau a probabilităţii nu este decât o reflectare a gradului în care întreprinzătorul cunoaşte
domeniul afacerii pe care vrea să o iniţieze (şi îşi va conduce afacerea).

Re-evaluarea periodică a scorului şi probabilităţii de succes pe baza GESS-IA permite

monitorizarea progresului înregistrat în ceea ce priveşte calitatea ideii de afacere – respectiv
stăpânirea afacerii de către întreprinzător (măsurate cantitativ, în timp).

Este de la sine înţeles că necunoaşterea, superficialitatea sau neglijarea analizării unor criterii
sunt tot atâtea motive de faliment al ideii de afacere.

5. Lucrarea propusă

Lucrare individuală sau de grup:

Evaluaţi şansele de succes ale afacerii dumneavoastră utilizând abordarea ©SI2 (Succesul
Ideilor Inovative) centrate pe utilizarea Grilei de Evaluare a Şanselor de Succes pentru noile
Idei de Afaceri (GESS-IA).
Se va utiliza, ca ghid orientativ, exemplul de aplicare a metodei (de la punctul 4). Totuşi, se
încurajează orice iniţiativă de îmbunătăţire (susţinută cu argumente) a paşilor metodei sau
procedeelor utilizate.

Rezultate aşteptate: întocmirea GESS-IA, calcularea scorului mediu şi a probabilităţii de succes

a ideii de afacere, elaborarea planului de acţiuni propuse pentru perioada imediat următoare (2
săptămâni, 4 săptămâni), în vederea creşterii şanselor de succes al afacerii.

6. Întrebări şi chestiuni de studiat

6.1. Justificaţi şi explicaţi eventualele eliminări şi/sau adăugări de criterii în GESS-IA.

6.2. Justificaţi (cu argumente) scorurile acordate pentru criteriile din GESS-IA.

6.3. Aţi avut scoruri de 1 în GESS-IA? Cum influenţează acestea succesul ideii de afacere?

6.4. Care au fost dificultăţile (obstacolele) cele mai mari din perioada de îndeplinire a planului
de acţiuni propuse pe termen scurt (2 săptămâni, 4 săptămâni), în vederea creşterii şanselor
de succes al afacerii? Explicaţi cum le-aţi depăşit.

6.5. Observaţi că probabilitatea de succes a afacerii creşte cu perioada de documentare

(îndeplinirea planului de acţiuni propuse pe termen scurt). Explicaţi avantajele şi
dezavantajele unui plan de acţiune pe termen mai lung.

Bibliografie (L6)

Christensen, C.M. (2003) The Innovator’s Dilemma: When new technologies caused great
firms to fail. New York: HarperBusiness Essentials.
Collins, J. (2001) Good to Great: Why Some Companies Make the Leap... and Others Don't.
New York: HarperCollins Publishers.
Collins, J., Hansen, M.T. (2011) Great by Choice. Uncertainty, Chaos, and Luck - Why Some
Thrive Despite Them All. New York: Harper Business.
Drucker, P. (1985) Innovation and Entrepreneurship. Heinemann.
Kauffman – FASTTRAC (2012) Planning the entrepreneurial venture. Ewing Marion
Kauffman Foundation, USA. Capitolul 4: Model Feasibility Checklist & Capitolul 5:
Product/Service Planning.
Mariotti, S., Glackin, C. (2012) Antreprenoriat. Lansarea şi administrarea unei afaceri.
Bucureşti: Junior Achievement Romania - Bizzkit. Capitolul 11: Tratarea chestiunilor
legale şi gestionarea riscului & Capitolul 12: Urmărirea succesului.
Scarlat, C. (2003) Antreprenoriat şi managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Bucureşti:
Editura Printech. Capitolul 6: Evaluarea ideilor de afaceri.
Scarlat, C., Alexe, G.C., Alexe, M.C. (2006) Afacerea de la vis la succes. Planul afacerii.
Bucureşti: Editura Printech. Capitolul 3: Idei de afaceri.
Schumpeter, J.A. (1934, 1983, 2004) The Theory of Economic Development: An Inquiry Into
Profits, Capital, Credit, Interest, and the Business Cycle. Translated from the German
by Redvers Opie, with a New Introduction by John E. Elliott. New Brunswick (USA)
and London (UK): Transaction Publishers, 1983. Original: 1934. Tenth printing: 2004.
Stokes, D. and Wilson, N. (2006) Small Business Management and Entrepreneurship. Sixth
Edition. Andover, UK: South-Western Cengage Learning. Capitolul 4: Innovation and
the Marketplace.
WSU (1991) Guide to: Invention and Innovation Evaluation. Washington State University -
Innovation Assessment Center, USA.