Rolul semnelor de punctuatie

1. | . | - punctul: are rolul de a incheia o propozitie, o ide;

este folosit la terminarea frazei sau a propozitiei;
adduce o pauza in citirea / pronuntarea textului.
2. | ? | - semnul intrebarii: marcheaza, in orice text, introducerea unei intrebari, a unei interogatii retorice, a
frazelor / expresiilor dubitative (care sugereaza indoiala, nelamurira etc) sau interrogative.
3. | ! | - semnul exclamarii: este folosit in orice text pentru a reda un indemn, o dorinta, o porunca;
introduce fraze exclamative sau imperative (Vino!);
de asemenea, incheie propozitii / fraze care contin exprimarea sentimentelor (admiratie, respect, dragoste,
dezgust, etc);
apare dupa enunturi care sunt exclamatii retorice.
4. | ; | - punctul si virgula: marcheaza o pauza mai mare decat virgule si mai mica decat punctul;
separa doua idei in aceeasi fraza, care fac parte din propozitii diferite;
are rol de pauza in vorbire / pronuntie / lectura;
5. | , | - virgula: este folosita pentru a delimita propozitii in cadrul frazei;
arata o pauza in vorbire;
este folosita pentru a introduce vorbirea indirecta in vorbirea directa: Am fost, ii zise, aici de fata.
este folosita in cadrul unei enumeratii sau a unei repetitii;
sugereaza diversitatea, bogatia;
introduce o precizare suplimentara, o apozitie, o expresie / faza incidenta;
atrage atentia asupra unor cuvinte / expresii;
leaga propozitii de acelasi fel sau propozitii diferite;
6. | - | - linia de pauza: marcheaza o pauza in vorbire si in fraza;
uneori, tine locul parantezelor verticale, deci
introduce o explicatie, o apozitie etc;
de asemenea, poate introduce o explicatie;
este folosita pentru a marca o atitudine afectiva a autorului;
7. | ... | - punctele de suspensie: pauza in cursul vorbirii;
arata o intrerupere a vorbirii;
punctele de suspensie maresc efectul urmarit de vorbitor; el insista, in acest fel, pe efectul pe care il
urmareste (impresioneaza, emotioneaza, socheaza etc);
marcheaza, uneori, pauzele lungi sau ritmul lent al povestirii / vorbirii;
rareori arata si o vorbire incoerenta;
se insista pe prelungirea efectelor / sentimentelor descrise in text (mai ales in poezie);
sugereaza atitudini (mirarea, surprinderea etc);
8. | - | - cratima: este folosita in repetitii, uneori, in locul virgulei;
in interiorul cuvintelor compuse;
arata eliziunea (caderea lipsa) a unui sunet;
este folosita pentru rostirea impreuna a mai multor sunete, intr-o silaba;
este folosita pentru a pastra ritmul si masura versurilor, in poezie;
9. | | - apostroful: marcheaza absenta unei silabe sau a unei litere, a unui sunet, in scopul de a pastra ritmul
si masura versurilor;
arata vorbirea rapida, neingrijita, populara;
sugereaza rapiditatea exprimarii.