Pe o insul triau toate sentimentele i valorile umane: Buna Dispoziie,
Tristeea, nelepciunea i, cu toi ceilali, Iubirea. ntr-o zi, sentimentele fur anunate c insula st s se scufunde i ele i pregtiser navele de plecare. Doar Iubirea rmase pn n ultimul moment. Cnd insula fu pe punctul s se scufunde, Iubirea decise s cear ajutor. Bogia trecu pe lng iubire cu o barc luxoas i Iubirea i zise: -Bogie, m poi lua cu tine? -Nu te pot lua, cci e mult aur i argint n barca mea i nu am loc pentru tine. Atunci Iubirea se hotr s cear ajutor Orgoliului: -Orgoliule, m poi lua cu tine? -Nu te pot ajuta, Iubire, a rspuns Orgoliul. Aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava. Disperat, Iubirea o rug pe Tristee, care trecea pe lng ea: -Tristee, te rog, las-m s vin cu tine. -Of, Iubire, rspunse Tristeea, sunt att de trist, nct trebuie s stau singur. Chiar i Buna Dispoziie a trecut pe lng Iubire, dar era att de mulumit, nct nu auzi c cineva o strig. Dintr-o dat o voce spuse: -Vino, Iubire, te iau cu mine. Era un btrn cel care vorbise. Iubirea se simi att de recunosctoare i plin de bucurie, nct uit s-l ntrebe pe btrn cum l cheam. Cnd ajunser la rm, btrnul plec. Iubirea i ddu seama ct de mult i datora i ntreb Cunoaterea: -mi poi spune cine m-a ajutat? -Era Timpul, rspunse Cunoaterea. -Timpul? se ntreb Iubirea. Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat? Cunoaterea, plin de nelepciune, i rspunse: -Pentru c numai Timpul e capabil s neleag ct de important e Iubirea n via.