- 1821-1890;

nlscut Ia Bacdu; paet, culegdtor de folclor, fritemeietorul dramaturgiei

nagionale,
aeatorul pastelului
Si
publicist
-
l arna
Din vlzduh, cumplita iami ceme norii de zdpadh,
Lungi troiene cilltoare
.adunate-n
cer grf,mad[;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspflndind
fiori de gheatr4 pe
ai
Frii
umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iari!
Cu o zale argintie se imbraci mAndra
tartr;
Soarele rotund
Si
palid se prevede printre
nori
Ca un vis de tinerefe pentru
anii trecitori.
Tot e alb pe cimp, pe dealuri, impregiur, in depf,rtare,
Ca fantasme
albe plopii tnsirati se perd ln zaxe,
$i
pe-ntinderea pustie,
firi urme, fara drum,
Se vtrd satele perdute
sub clibucii
albi de fum.
-
169.
Dar ninsoareainceteazd, norii fug, doritul soare
Stralucegte
si
dezmiarda oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie u$oari care trece peste vd.i...
in vazduh voios rAsuni clinchete de zursalai.
Mi ezul i ernei
in paduri trasnesc stejarii! E un ger arnar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare ofelit,
Iar zhpada cristalinA pe cdmpii strf,lucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scdrt6ie sub picioare.
Fumuri albe se ridica in vazduhul sc6nteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestuos,
$i
pe ele se a$azi bolta cerului senini
Unde luna igi aprinde farul tainic de lumina.
O! tablou miref, fantastic!... Mii de stele argintii
in nemargininrl templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sunt a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivaful pAtrunde, sco@nd note-ngrozitoare.
Totul e in neclintire, fara viafA, firl glas;
Nici un zbor in atmosfertr, pe zlpadd nici un pas;
Dar ce vad?... in raza lunei o fantasmi se aratl...
E un lup ce se alungi dupi prada-i spiimdntati!
-
L70
r*
CdrAbueul
Din belgugul de verdeatA
Carabusul de arama
Vine din tumitoria
Verii, sA-l luf,m in seami.
Zgomotos ca o reptilA
Printre vreascuri se avAntA,
Sl arate ca-i din lumea
Celor ce nu prea cuvint6.
Prinse veste de viata
Ce se-ncinge, rug, in umbra,
Unde ne-am intins, tu basmul,
Eu ardorile
si tundra.
CirlbuS te ia cu iure$,
Te incearcl pe la glezne.
il alungi, el vine iarasi.
Pe-alta parte e mai lesne.
Lraci ar^B-l aga,
de ar ame
Ca suveica rAndunica
Jese
pinzele de vara.
Ah ce cald e! Va sa ploui
Ecvatorial pe searX.
Susur mare de lAcuste
$i
de gdze fdrtr numir.
Cartrbusul de arami
S-a oprit pe caldu-fi umA.r.
Miscfl Sta sa-nchege g1nduri?
Se destinde? Se descalF?
Parc-ar
gti ci de pe umar
Numai zborul mai tnalta.
$i
o ia catre stlpAnul
Iulie, cuptorul-astru,
Sa ne duca fericirea
Spre uitare in albastru.
-
t7L
;Ana
Bl andi aha
-
pseudonimul Otiliei Coman; nlscut| in 1942, la Timisoara; poetd, redactor
$i
on politic -
Ci ne
?oabe
?tri
Cine poate
qti
De unde vine vara
$i
incotro se duce
CdntAnd
Caravana ei verde
si
aurie?
Unii zic c-ar veni
Din parnflnt,
Ca-gi trage povara,
Din bostAnlrie,
Ctr se nagte in pepeni verzi,
in miezul lor
Stralucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereti
De porfir
$i
nestemate
$i
cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetita cuminte
Ca-si aduce aminte
Cum
vara vine din copilA.rit
$i
cum,
in miros de lapte, de fln
gi
de fum,
Alunectr de-aici,
Trasd de fluturi, de buburuze
si
de furnici,
inspre bunici.
L72
Georete
Gabqc
-
a..,
Taga Hassan
Pe vod[-l ztrregte cilare trecdnd
Prin
giruri,
cu fulgeru-n m6ntr.
in laturi s-azvdrle o$tirea ptrgdn4,
Clci vodi o-mparte, ctrrare facand,
$i-n
urma-i se-ndeasi, cu vuiet curgind,
Ostirea romAna.
Cu tropote roibii de spaimi pe mal
Rup frinele-n zbucium
si
salta;
Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta
$i
cade-n mocirli, un val dupf, val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchinl prin balta.
Hassan de sub poala pldurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o porunca:
in spatele-ogtirii muntene s-arunca
Urldnd ienicerii, prin flinte
gi
fum, -
Dar paga rd.mAne alaturi de drum,
Departe de luncf,.
Mihai ii zf,regte
gi-alege vreo doi,
Se-ntoarce
gi pleaca spre gloati,
Ca volbura toamnei se-nvArte el roattr
$i
intra-n urdiel ca lupu-ntre oi,
$io
frdnge degraba
gi-o
bate-napoi
$i-o
vdntura toata.
Hassan, de mirare, e negru-pim6nt;
Nu
stie
de-i vis, ori aieve-i,
El vede cum zboarl fllclii Sucevei,
El vede c& Bogdan e suflet de vint
$i-n
fatrA-i puterile turcilor sunt
Tariile plevei.
Dar iati{! E vodi, ghiaurul Mihai!
Alearg4 nivala nebuni.
impragtie singur pe c6tri ii aduntr,
Cutreierf, cimpul, tAind de pe cai -
El vine spre pagi: e groazf, gi vai,
Ca vine furtuna.
-,$tai, pagd, o vorba d*aproape si-fi qpun,
Ca nu te-am gisit nicf,irea" -
Dar paga-gi pierduse gi
capul
si
firea!
Cu friul pe coamtr el fuge nebun,
Ca-n gheartr de fiarlgi-n gurtr de tun
Mai dulce-i pieirea.
Silbatecul vodi e-n zale
Si
fier,
$i
zalele-i zuruie crunte,
Giganticl poart-o coroanA pe frunte
$i
vorba-i e tunet, risufletul - ger,
Iar barda-i din stinga ajunge la cer,
$i
vodA-i un munte.
-
,,Stai,
pa91! Si piara azi unul din noi!"
Dar paga mai tare zore$te;
Cu scf,rile-n coapse fugaru-gi lovegte
$i
g6tul i-l bate cu pumnii-am6.ndoi;
Cu ochii de sflnge, cu barba v6,1voi,
El zboarf,
goimegte.
Turbanul ii cade
Si-l
lasl ctrzut;
igi rupe cu mdna vestmintul
Ci-n largile-i haine se-mpiedictr vAntul,
$i
lui i se pare ctr-n loc e
tinut;
Aleargl de groaza pieirii bafut,
Man6nc[ pAmfuitul.
-
LT3
1
urdie
= (aici)
oaste.
$i-i
ddrdiie dintii
si-i
galben-pierit!
Dar Allah din ceruri e mare!
$i-Allah
ii scurteazl grozava-i
cirare
Caci paga-i
de taberi aproape sosit!
Spahii din corturi se-ndeasa grabit,
Sl-i deie scipare.
I :j
v-!-t:-l
;s{}
'
A-nceput de ieri sa cada
C0te-un fulg, acum a srar,
Norii s-au mai rizbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
t '
Nu e soare, dar e bine,
$i
pe rdu e numai fuirr.
Vantu-i liniStit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
'
Sunt copii.
Cu multe sanii
De pe coasta vin
llpAnd,
$i
se-mping
si
sar rdzind;
Prin zipadA fac matanii
Vrdnd-nevrAnd.
Gura fac ca roata morii;
.
$i
de-a valma se pomesc,
Cum prin gard se gilcevesc
Vrabii gure$e,
cdnd norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate
pugi;
Cei mai mici, de foame-adugi,
Se scAncesc gi pling grAmada
Pe la uqi.
$i-n
ceasul acela Hassan
a
jurat
Sa zaca de spaima o lunf,,
Vizut-au
9i
beii ca fuga e buna
$i
bietului pagA dreptare
i-au dat,
Caci voda ghiaurul
in toti a bAgar
O groazh
nebunt.
i I i i f,;j
Colo-n coll acum rasare
Un copil, al nu gtiu
cui;
Largi de-un cot sunt pagii
lui,
Iar el mic, c6ci pe carare
Parci nu-i.
r-
(}Ia:j1si miturAnd
pamAnrul
-
$i-o
rara$re-abia.
abia:
Cinci ca el incap in ea,
Si mai bata, soro, vAntul
Dac-o vrea!
El e sol precum
se vede,
Ma-sa l-a trimis
in sat,
Vezi, de-aceea-i
incruntat,
$i
s-avAntA,
9i
se crede
Ca-i barbat.
Cade-n brdnci
si
se ridica
Dind pe ceafa pulintel
Toata ldna unui miel:
O cAciula
mai voinica
DecAt el.
$i
tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc - str mi te
tii!
Colo, zgomotoasa
gloata
De copii!
El degraba-n jur
chitegte
Vreun ocol, cf,ci e pierdut,
Dar copiii l-au vAzut!
ToatA ceata navale$te
Pe-ntrecut.
-
. t 74
-,,Uite-i, mf,, cdciula, frate,
Mare c6t o zi de post -
Aoleir ce urs mi-a fost!
Au sub d6nsa
gapte
sate
Adtrpost!"
Unii-l iau gribit la vale,
Altii-n glumi parte-i
fin
*
Uite-i, fir[ pic de vin
.
S-au
jurat
si-mbete-n cale
Pe creStin!
Jine-o
babi-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
$i
incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum si vadl
$i
ea ce-i.
S-oferegte rlu ban6na
Pentru micul Barba-Cot.
-
,,Ati
innebunit de tot -
Puiul mamei, d[-mi tu mAna
Sa te scot!' o
CicA vrei si stingi cu paie
Focul cind e-n clai cu fdn,
$i-apoi
zici cA, esti romdn!
Biata bab-a-ntrat in laie
La st4pdn.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoartr
$i-o
petrec cu chiu cu vai,
$i
se
tin
de d6nsa scai.
Plina-i strimta uhcioartr
De alai.
Nu e chip sA-i faci cu buna
Sa-gi pazeasca
drumul lor!
Rdd
Si
sar inf-un picior,
Se-nvdrtesc
ai lipi-ntr-una
Mai cu zbr.
Baba
si-a
uitat invf,ful:
Bate,-njuri, da din mdini:
-,,Dracilor, sunteti pAgini?
Maica mea, str stai cu baful
Ca la cdni!"
$i
cu bagul se-nvffrtegte
Ca si-Si facl-n jur
ocol;
Dar abia e locirl gol,
$i
mulfimea nf,vllegte
Iarlgi stol.
Astfel tabara se duce
LAlaind in chip avan:
Baba;n mijloc ctpitan,
Scuipfu
rAn si
face cruce
De satan.
Ba se rtrscolesc
si
cdnii
De prin cu4i, gi
sar la ei.
Pe la garduri ies femei.
Se urnesc mirafi batranii
Din bordei.
-
,,Ce-i
pe drum atita gurh?"
-,,Nu-i nimic. Copii
gtrengari."
-,,8i, auzi! Vedea-i-ag mari,
Parctr trece-adunf,turi
De Htari!"
-
t75
Racul, broasca
Si
o
Stiuci
intr-o zi s-au apucat,
De pe mal in iaz s[ ducl
Un sac de grAu inctrrcat.
$i
la el toli se-nhf,martr
Trag, intind, dar iau de seama
CA sacul sta neclintit,
Cf,ci se ftagea neunit.
Racul tnapoi se da,
Broasca tot in sus silta.
eAlexand
rq Donici
$tiuca
foarte se izbea,
$i
nimic nu ispravea.
Nu
gtiu
cine-i vinovat;
+_
Insa, pe cat am ailat,
Sacul iniaz nu l-au tras,
Ci tot pe loc a rimas.
Aga-i
gi
la omenire,
Cand in obgte nu-i unire;
Nici o treaba nu se face
Cu izbAnda
gi
cu pace.
- 1806-1866; ndscut in Basarabia; poet, fabulist
Si
traducitor -
Racul , broasca
?i
gti uca
n
176
l--
Petre.Drnlfq
- iE56-1953; nascut linga sa[aj; pro{esor,
autor de nanuale
si
rucriri pecragogice:
ascru.s ver-
:
-n.
snoave gi povepti de facluri lolcloricA
*
Mog. t *ni r*a
Nici azi, nici ieri, hei! de-atuncea, apa-a curs pe
olt cam
muita!
(Sanatate,
de la Domnul, celor care rnd asculta!)
Undeva p-aci, sub cerul scumpei noastre Romgnii,
Intr-un sat traia - se zice -* un mo$neag ce_avea trei fii.
cei mai vdrstnici,
de! ca lumeal cand nrai buni
si
cancl mai rii,
Cf,nd mai dezghetati tra minte, cAncl mai progti, sarman de ei,
Cel mic insa... alta fire! Suflet [run, dar mult poznaq"..
Ca sa faca el vreun lucru, cum se faptuiegte... a$!"..
Toate le facea sucite
Ei
pe dos, de te-ncruceai...
Un nirt0ng, un gura-casc[
iii parea - cAnr] il vecleai.
Ii iegeau la capit insl toate-aga de nrinunat.
Ca, cle t'apta-i savArgiti, locului stateai mirat"
O placere-avea:
de lacomi, de neghiobi, sa-gi rAza-n lege!
$i,
ca el, Ia gard prostia
cine mai gtia
s-o lege?...
I
..] - Nazdrivan! ziceau o seama. Allii:
*
Bd e un
ticnit!
Iar la urmi, to1i,
,,Pacal6."
oamenii l-au poreclit.
intr-o zi, bAtrAnu-gi cheama fiii l0nge pat: -
Mi-e rAul
Mi-a sosit pesemne ceasr.rl!... RiinrAneti cu l)unmezeu!
Aq fi vrut, la despartire, sa vii las ceva strAnsura;
Ca eu
gtiu,
vai, siiracimea in viatir clte-nduri.
Dal in lume... nu-i pe vrute."" faci atfit cAt
ti-e
puterea...
DupA ani de straduin{l, doar o vaca mi-e averea.
StapAnifl-o pe Joiana, voi, baieli, cAnd n-oi mai fi;
Intre voi, ca frafi de-un tata, impA(i1i-o curn veti
Sti!...
Zise, gi
vroia-nainte
sa-qi urneze cuvOntarea"..
Nemiloasa
noaJ-te insa i-a currnat pe
veci suflarea.
ry
177
[...]
DupA ce l-au dus la groaptr, biietanii... ce sa factr?
intre ddnSii cum sl-mparti, trei feciori, o biati vacd?...
Cel mai mare - una, dou6: sttrruia ctr numai lui,
Lui i se cuvine vaca gi
ctr n-o da nimanui;
Fiindch el doar a-ngrijit-o, de pe cAnd era vigea!
- Ba sA fie cu iertare! mijlociu-i rf,spundea,
Drept la vacl, eu am singur, scumpe frate!... ma-ntelegi?...
Cl de treburile casei eu vlzut-arn ani intregi!...
$i
pe bietul tata, cine - cdt zitcu bolnav in pat,
Pdna cind inchise ochii - nu tot eu l-am ciutat?
D-alde-acestea multe inctr, cei doi frati iSi tot spuneau;
Iar Pacah?... sta deoparte, i-asculta cum se sfadeau
- Ho! grai-n sfdrsit al mare, cf, s-aduntr lumea-n drum!
Ia sf, ne-mpicf,m mai bine.
- De! si ne'mpf,ctrm! Dar cum?
- Lesne!... Pin' sf, vie vaca de pe cAmp, de la mAncare,
Hai cdte-un ocol in curte str ne facem fiecare.
$i-ntr-al
cui ocol va pune ddnsa mai intdi piciorul,
Din noi trei, acela singur, ii va fi stapdnitorul!
- Haidem! zise mijlociul. Zhu, cuminte socoteala!
Unde i-o placea Joianei!...
Dar tu, ce zici, mai Pacala?
- Ce s4 zic? rtrspunse-acesta. Fie cum a1i chibzuit!
n
178
,,Bun
de tot! (cel mai in vdrstf, igi zicea-n gAnd mulgumit)
Eu o str-mi agez ocolul... lingA poarttr chiar, colea...
Las' cf,
$tiu
eu pe Joiana cum s-o trag in partea mea!..."
Mijlociul tot cam astfel se gindea
si
el sf, facf,.
$i-amfudoi,
c-un
,,Doamne-ajuti"
grabnic ln ptrdure pleac6,
Taie, carf, in spinare: fagi mai tineri
fi
stejari;
Din stejari, din fagi, cu barda, lati isi fauresc
gi pari...
$i-nspre
sear-aveau in curte amfuidoi cite-un ocol,
Chiar cum intri, lfingl poart4. He, dar cum? Ocolul gol?
Ce sf, cate-n el Joiana?... Fuga!... in ocoale pun
$i
nutrefi otavA unul, altul: f0n de cel mai bun.
- Iac-aga!... s[-i plac4 vacii!...
Iar Picala, al lor frate?...
Sub un plop in vremea asta s-odihnea rintit pe spate.
Numai cdnd vtrru cf d0nSii isprlvit-au munca grea,
Merse
Si
el de-si aduse, din hoceag, ce-i trebuia:
Ramuri tinere-nfrunzite, de rf,chia, de stejar;
$i-njgheba
din ele-acolo, pe-apucate, un frunzar.
Doar at6ta... alt-nimica inauntru n'a mai pus...
[...]
Soarele-asfintea departe, dup-o culme din apus,..
$i
Joiana, iat-o, vine de la cimp spre cas-alene...
A intrat pe poafiA-n curte... Ei, acu-i acu', mtri nene!
Peste cine-o da norocul?... Fratii, mu[i, privesc la ea...
,,ln
ocolul meu infra-va..." ceImai mare se gdndea.
Tot a$a
gi
mijlociul... AS! spre-ocoalele cu fAn
Ea se uita-abia in freactrt, mirosindu-le pu1in.
Apoi, haide... la frunzarul lui Plcall drept se duce,
Intr4 veseli gi-ncepe
frunze tinege s6-mbuce.
- Ha-ha-ha!... vedeti? Plcall incepu fizind si zic6,
Dup[ prea mult cine-aleargi, se alege cu nimictr.
Frafli-i tremurau de ciudi; fursl... ce puteau s4 fac4?...
$i-a
rimas din ziua-aceea singur el stlpin pe vaca.
re
179
T
180
Mihai
wlrinescr,t
C\lin (file de poveefre)
[...]
De treci codri de arami, de departe vezi albind
$-auzi
mdndra glasuire a padurii de argint.
[...]
Langa lacul care-n ffemur somnoros
gi
lin se bate
Vezi o masf, mare-ntinsd cu faclii prea luminate,
Clci din patru pa4i a lumii imparali gi-mparltese
Au venit ca sl serbeze nunta gingagei mirese;
Feti frumogi cu par de aur, zmei cu solzii de o1ele,
Cititorii cei de zodii
si
gdgalnicul
Pepele.
Iati craiul, socru mare, rezemat in
jill
cu spata,
El pe capu-i poarti mitra
$i-i
cu barba pieptematl;
Tapfui,
drept, cu schiptru-n mAna,
gede-n perine de puf
$i
cu crengi il apar pagii de muscute
Si
zaduf...
Acum iattr ctr din codru
si
CAlin, mirele iese,
Care
fine-n
a lui mina mdna gingagei mirese.
ii fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,
Fafa-i rogie ca mirul, de noros i-s umezi ochii;
La pimint mai c[ ajunge al ei pztr de aur moale,
Care-i cade peste brate, peste umerele goale.
Astfel vine mladioasi, ffupul ei frumos il poarta,
Flori albastre are-n paru-i
$i
o stea in frunte poartA.
Socrul roaga-n capul mesei si pofteasci si se puntr
Nunul mare, mnndrul soare,
gi pe nuntr mnndra lunl.
$i
s-ageaz[ toti la masd, cum li-s anii, cum li-i rangul,
Lin vioareie rtrsuni, iara cobza
tine
hangul.
Dar ce zgomot se aude? BAz0it ca de albine?
Toti se uitA cu mirare
gi
nu
gtiu
de unde vine,
Pina vld paienjenigul, intre tufe ca un pod,
Peste care trece-n zgomot o multime de norod.
Trec fumici ducAnd in gurx de flini marii saci,
Ca si coaca pentru nunta
gi placinte,
9i
colaci;
$i
albinele aduc miere, aduc colb marunt de aur,
Ca cercei din el str facf, craiul, care-i megter faur.
Iati vine nunta-ntreagl
*
voinicel e-un greierel,
L,-
ii sar purecii lnainte cu potcoave de ofei;
in vegmdnt de catifele, un bondar rotund in pflntec
Somnoros pe nas ca popii glasuiegte-ncet un cAntec;
O cojig de aluna trag lacuste, podu-l scutur,
Cu musteala rf,sucita
$ede-n
ea un mire flutur;
Fluturi multi de multe neamuri, vin in urma lui un lan1,
Toti cu inime u$oare, toli
gAgalnici
Ei
berbanti.
Vin
tanprii
liutarii, gAndaceii, caribugii,
Iar mireasa viorica i-agtepta-ndaraml ugii.
$i
pe masa-mparAteasci sare-un greier, crainic sprinten,
Ridicat in doui labe, s-a-nchinat batdnd din pinteni;
El tugegte, iqi incheie haina plina de
sireturi;
-
,,SI
iertati, boieri, ca nunta sd pornim
Si
noi alaturi".
-
181
Oe*awian
Goqa,
- 1881-19i8; ndscut Ia Rdginari, in
judeful
Sibiu; poet patiot, prozator, dramatwg
si
om
i1iitic
-
Toamna
Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gridina,
Firelor de lfmniF
Li se usca radicina
Peste cregtet de dumbravtr
Norii suri iSi poarti plumbul,
Cu podoaba zdrentuita
Tremur4 pe cdmp porumbul.
$i
cum de la miazinoapte
Vine vAntul fara mila,
De pe v2rful
gurii
noastre
Smulge-n zbor cdte-o
Sindrila.
De vifomita pagdna
Se-ndoiesc nucii, baffanii,
Pldnge-un pui de ciocdrlie
Sus pe cumpana fdntdnii.
il ascult
si
simt sub gene
Cum o lacrima-mi invie:
Ni se-aseamf,ni povestea,
Pui golag de ciocdrlie.
m
t82
L-.
_: : : .
r . ' - - *
Al-xeMa*eevici
- 1888-1917; n[scut in Basarabia; poet
;i
taducabr -
Li mba noaot r4
Limba noasffi-i o comoarf,
in adincuri infundatf,,
Un
girag
de piatrtr rarf,
Pe mo$ie revf,rsatf,.
Limba noasfta-i foc ce arde
intr-un neam ce, fara veste,
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noasra-i numai cdntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zdri albastre.
Limba noasffa-i graiul pAinii,
Cdnd de vdnt se migctr vara;
in rostirea ei, batrinii
Cu sudori sfintit-au
tara.
Limba noastrtr-i frunzi verde,
Zbuciumul din codrii vegnici,
Nistrul lin, ce-n valuri piere
Ai luceferilor sfegnici.
Limba noasffa-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
$i,
citindu-le-n$irate,
Te-nfiori adAnc
$i
remuri.
Limba noastrtr e aleasi
S[ ridice slava-n ceruri,
Sf, ne spuie-n hram
Si
acastr
Vesnicele adevlruri.
Limba noastrf,-i limbi sfnnta,
Limba vechilor cazani,
Care-o plAng
$i
care-o cnn:rt
Pe la vatra lor,
tiranii.
inviati-vl dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
$tergeli
slinul, mucegaiul
Al uitlrii-n care geme.
Sndngeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde,
$i-ti
avea in revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu veti plinge-atunci amamic,
Ci vi-i limba prea slraci,
$i-tri
vedea c6t e de damic
'
Graiul
ff,rii
noastre dragi.
Rf,sf,ri-va o comoara
in adnncuri infundata,
Un
girag
de piatri rara
Pe mo$ie revtrrsati.
-
183
Nichita
Stanese,,z.
?uni cul
(deopre cel e
Vatru
raae)
Rasa neagri, cum se
gtie,
Are pielea alburie
$i
parul extrem de lung
$i
lucreaza la un sffung!
Asta este, dragi nepofi,
Toti sunt oameni,
Oameni toti!
ClPe lAnga garduri s-a zvAntat plmAntul
$i
ies gAndacii-Domnului pe zid.
Feresffe amo{ite se deschid
Sa intre-n casa soarele
gi
vdntul.
De prin balcoane
$i
coridoare
Albe tulpane
FAlfAie-n soare.
Ies gospodinele
Iuti ca aibinele,
Parul le fluturi,
Toate dau zor.
Unele miturtr,
Altele scutur6
Colbul din pitura
$i
din covor.
Rasa galbeni, se
gtie,
Are pielea argintie
$i
parul exffem de lung
$i
lucreazi la un strung!
Rasa albl, cum se
gtie,
Are pielea viginie
$i
parul extrem de lung
$i
lucreazl la un strung!
George
-Eoptrcerlar,r
Rapaodi i de pri mdvarh
Sus, prin cringul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
$iruri
de mtrrglritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingeragi
Cu alai
De toporagi.
Primlvartr, cui le dai?
Primtrvarf,, cui le laSi?
tr
Se-nalta abur moale din gridini,
Pe
jos,
pomesc fumicile la drum.
Acoperiguri vegtede-n lumini
intind spre cer ogeacuri fara fum.
-
184
L
Cn zatzdr mic, in mijlocul gridinii,
$i-a
rasfirat crengu[ele ca spinii
De frica si nu-i cada la picioare
Din cregtet, vilul subtirel de floare.
Ca s-a trezit aga de dimineafa
Cu ramuri albe -
gi
se poate spune
Ca-i pentru-ntdia oari in viata
Cand i se-ntdmpl6-asemenea minune.
Un nor sihasffu
$i-adunl-n
poal4
.{rgintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.
m
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gAndac,
Glasuri mici
De rAndunici,
\lorele
si
urzici...
PrimAvari, din ce rai
\evisat de pimnnteni,
\li cu mdndrul tau alai
Peste crAnguri
9i
poieni?
Pogordta pe pfmint
In matasuri lungi de vdnt,
Lagi in urmi, pe c6mpii,
Galbeni vii
De pipadii,
Balti albasfte
gi-nsorite
De omlt topit abia
$i
pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.@
$i
pornegti departe-n sus
Dupa iama ce s-a dus,
Dupi trena-i de ninsori
Agtemuti pe colini...
Drumuri-nalte de cocori.
Calauzii cei striini,
i1i indreaptd an cu an
Pasul tainic
qi
te mint
Spre
linutul
diafan
Al cAmpiilor de-argint.
Iar acolo te opregti
$i
doar pasul tiu ugor,
in omat strilucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparategti
Peste albele stihii...
Primivari, unde eSti?
-
185
Jon
Agav{oic.er:Yat^
TntAtut drum
Fluturtr rar cdte un fulg de nea prin
vlzduhul sur. Se opresc pe-o clipd nehottrrAfi,
apoi coboar4 iar
si
iar se opresc. Parctr le pare
rau dupf, iniltimea din care vin, se simt straini
in lume
$i
se tem de ce vor afla,
jos pe
plmAnt.
Uneori li prinde o undf, de vdnt gi-i
miturf, de nu se mai vid
Si
trece o vreme
p0nf, ce indrf,znesc str coboare altii. ii
mtrturtr
Si
din curte, de pe plmintul inghetat
]
pe care s-au a$ezat, ugor, ca nigte scame de
pene.
Nu e frig. A fost inainte cu cdteva zile,
p6na a inghelat tina. Acum e bine. Se tot incearcd
si ningi
gi
nu poate. Se pare cl iarna
si-a
uitat din anul trecut si-gi scuture
cojocul.
Lelea Anuta e necajiti tare. Copilul cel mic, sugaciul, oracf,ie ca o broasci
in leagan. I-a dat str sugi, dar n-a vrut. Isi increte$te
si-si
strnmba obrljorii
gi
striga tare, parctr speriat.
il riAica iar din leagtrn
si-i
da sinul plin
$i
alb, dar broscoiul se fere$te, se
invinefegte la obraz,
Si
zbiari din risputeri.
Aga o fierbe de azi-dimineati.
- Ce te doare, puiule, ce te doare? Of, Doamne! De ce or mai avea dureri
6i
copiii?
il pune iar in leagln
$i
Ionita, fradorul cel male, se
gi
repede str-l legene
in locul mamei sale, cuprinsf, de trebi, cAt nu mai
stie
unde-i este capul.
- Haia, haia! Haia, haia! mormdie cadentat copilul.
- Mai incet, mai ?ncet, IoniF, cl-l rf,stomi.
Leagtrnul se balanseazi., uneori, sf, ajungi cu fundul deasupra.
Ioniti mormlie
si
mai tare
gi
cAt poate el de gros, str acopere pldnsul
sugaciului, sd-gi poatf, vedea mamf,-sa de lucru.
-Haia, haia! Haia, haia!
Rar, arunci ochii pe fereastrtr. Parcl ninge mai bine. Vand
tiuie
uneori
in strasina lungi,
Si
fluieri scurt prin horn,
gi
atunci flactrra din vatrd se tupileaztr
L
t r ' ]
Lr-
186
-
-
pe-o clipA, se tope$te repede, cobordnd pe ttrciuni, ca
$i
cAnd ar vrea sl se stingtr.
Dar in clipa urmitoare invie iar.
Leagina cu putere, cu striduinp mare. Poate adoarme cel mic. El vede gi
simte cf, mami-sa e ingrijorati, dar de la o vreme ii vine greu gi
lui str mai auda
plinsul frltiorului: parch i-a intrat prin urechi pdna in mijlocul capului.
- Grijegte, m[ ci-l dai peste cap! Leagantr mai incet.
Cum sf, legene mai incet? De la o vreme se uita cu dugmf,nie la cel ce
zbiafi, mereu.
Maml-sa iasl
Si
vine
Si
iar iasl. Are treaba ln tinda, in clmartr, prin curte
dupl lemne. A ff,cut foc in camera dinainte
si
aici fierbe
gi
mincarea pe vatrtr.
Rar privegte gi
ea prin geam: ninge rar
gi
acum. Rar, dar vdntul se intefegte.
intr-un tdrziu, sugaciul a aclormit.
- incet, Ionip, de tot incet!
Ionitrl ar lisa bucuros leaganul qi
s-ar duce la fereasfrtr si vadi cum ninge.
Dar daci se degteaptl
9i
pldnge iar? Asa e de bine in camerf,, in liniStea mare ce
s-a pus. Privegte cu inctntare
jocul
flacirilor pe vafff,, deasupra lemnelor
innegrite. Par cind slbiufe ascufite, cdnd strbii late, cdnd fuioare despletite.
$i
rar vdntul fluiera prin hom
9i
parc[ scuip[ in foc.
Lelea Anufa incepe odattr si caute cu infrigurare prin solniga agatatlintr-un
cui. Nu afla ce cautl, o ia din cui, o intoarce cu capul in
jos gi
o scutura pe masf,.
Nu se scuturl decit cdteva fire de sare. Trece in tind1, cautf, in oale, intra in
camara, riscolegte pretutindeni
Si
iar vine. E nelinigtitl, ingrdoratl.
- MAi Ionitra, n-ai vizut tu pe undeva sarea?
- in solniF, mama.
- Nu mai este in solnitl. S-a isprivit.
- Poate in tinda, in oala de fier, cea crf,pati.
- Nu mai este nici acolo.
Copilul se gdndegte: unde a mai vtrzut el sare? Dar nu-gi aduce aminte sl
i vazut intr-alt loc.
- N-am cu ce sdra nici mtrmlliga, nici mdncarea. Ce si fac? AS da o fugi
lina la prf,vtrlie, dar ma tem cl se va degtepta copilul.
La gindul str rim0ni cu cel din leagdn, Ioniti se acri de tot. Ce s4 factr
iaca se vatrezi url6nd? Alta era cu mamtr-sa acasf,: putea sa plingA cdt de tare,
:u se temea de vreo primejdie.
- Si mtr duc sf, cer imprumut de la vecina, mam[!
- Du-te
gi
vino repede.
Dar vecina nu avea, chiar acum o pusese in fasole gi
mamlligi, pe care a
:111t-O.
$i
nu avea nici cealalta vecinl.
- Va veni htAl Hu de la pidure gi
nu pot face mnncarea.
$i
necljiti, lelea Anula incepu sa caute iar. Nu afla nimic.
-
tvl
-
$tii
ce mama? Nita doarme acum
gi
neleganat, mA duc eu la pravalie sa
cumpar sare.
- Tu?
-
$tii
ca am rnai fost
qi
cu duurneata.
- Cu mine ai fost, dar singur nu. Sitrgur nu
Etii
nici unde e prirvalia.
- Ba
gtiu.
Cunosc casa. Are table verzi la feregti.
- Are, da' p0n-acolo, prin cite hudite trebie sx treci? Te vei rat&ci
gi
nu
vei mai veni nici acasa.
IoniF zdmbi.
- Cum sa nu
gtiu? Las' pe nrine. Da-mi banutii
gi
o traista
$i
indati-s cu
sarea acasa.
Ce si faci mamd-sa? Nu se indura sir-l lase pe cel din leagan. Era
bolnavior, de buna seama,
gi
trebuie sA vada qi de nrAncare.
isi arunci ochii pe fereastra. Ningea urai des, cu fulgi mari, l0noEi. Vlntul
se mai potolise.
- I-ati pieptarul
$i
imbraca-ti clicinull cel bun. I-ati
si
ciciula.
Copilul se repezi si se imtrrace.
Mama-sa deschise lada
si
aduna din ladila ei, cu rnare sila, douizeci de
bani de arama. Cauta o ffaistd mica
si
i le dadu lui Ionita.
- Sa-F iei
si
bdta, sa nu-ti iese in drum vreun cine.
-
Mi-o iau, zise curajos copilul, aruncAndu-pi traista dupA cap. imbracat,
cu ciciula in cap, parea mai mare de cinci ani trecuti cAli avea.
Banii de arama ii lega nlama-sa in collul nafrimutii lui cu rdndunele
gi
i-o
puse in buzunarul clicinului.
- Aici sunt douazeci de hani, ionila. Tu sa-i dai niiframuta lui
jup0nul gi-i
va numira el. Sa-i spui numai atita: ur-a lrimis mama sa-i dai sare de banii
legafi aici.
-
Pai, eu nu pot spune: sa-mi dai sltre de douiizeci de bani?
Ionita se simti
jignit.
- Da' , mama
si stiu Ei
numara
9i
pdna dincolo de douazeci.
-
$tii
cu greseli.
- Acum nu mai gre$esc. Duurneata nu m-ai auzit de mult cum num?r.
- Bine, bine! Tu sa dai naframa
jupAnului,
sa dezlege banii
li
sir-i numere
el. N-ar fi rusine si-i numeri tu
si
sa gregeqti?
Lelea Anuta ie$i cu el din tinda, sa-l duca pdna Ia portila.
Dar cum iesi in curte - alta ingrijorare: ningea tot mai tare.
- Mai Ionita, eu zic sa nLr te mai duci tu nicxieri.
- Ba ma duc!
- Dar nu vezi cum ninge'l
- Las' sd ninga, doar is cu caciula!
1
clicin
=
haina groasa, cojoc.
-
188
br--
-
-
'=''_
-l
BdtA avea zdravind, cu miciucf,, o bdta de com, calita la foc de tatal sau.
Sa pofteasctr si se ia vreun cine de el!
Pomi pe ulip la vale, spre vatra satului, unde era privilia, iar mami-sa se
gabi in casf, la cel din leagin. Nu mai era a$a de ingrijoratl.
Daci se va incurca pe hudile, ii va arita vreun om unde e prlvdlia. Apoi
de! Copilul era mdrigor acum. Frig nu era. Vdntul incetase aproape.
Cu b6ta in mAna, cu triistuca dupi grumaz, Ionita mergea virtos prin
ziryada moale care abia albise ulita. in urma lui rirndneau urme negre, cdci
ziryada i se lua pe tllpile opincufelor.
Ulita era pustie.
Jipenie
de om nici prin curti. Nici un ltrtrat de cAne. Era
o linigte
gi
o pace, cdt lui Ionica ii pf,rea ci aude f6sAitul fulgilor de nea, care
cddeau tot mai desi
Si
se roteau uneori ca un potop de fluturi.
Se silea str-si aminteasci prin cAte hudite trebuia sa ffeaca p6na la
pravalie. Prin vreo patru, ba chiar prin vreo cinci, caci in vatra satului ulitele
erau scurte
gi
se incrucisau mereu. Mai avea, ulita lor era tare lunga.
inaintea unei portife vizu un cdine mare, ciobanesc, unul alb, mitos
si
isi
sranse bine bdta in mdna. Dar cdinele nu-i avu grija, parea ci nici nu-l vizuse.
$edea
liniStit in coadf,
$i
se uita
$i
el cum ninge. P4ryea ca pacea
Si
liniStea din
vazduh intrase
9i
in el.
Dupi ce trecuse de el, Ionita mai inturnase o datii capul peste umtrr:
cAinele era nemi$cat la locul lui.
Dar cum incepu sA ningi de tare!
$i
vazduhul parca se cobora tot mai
jos.
Se opri o clipl si scuture ciciula: mai gros de un deget era stratul de zlpad6 ce
se a$ezase pe fundul ei.
Se vlzu deodatl o incruci$are de ulite. Pe care si apuce?
Vezi ctr ulitele
si
casele albite de zapada nu mai semdnau cu cele pe care
Ie vizuse el cAnd a fost cu mami-sa la pravalie: ajunsese parci pe un tirim nou.
Torugi, nu sttrtu mult la gdnduri
9i
pomi pe una. Nu merse douf,zeci de pagi gi
nimeri intr-alta, care cArmea la stdnga. La capatul ei intra intr-o ulip mai larg4,
apoi in alta strdmttr de tot. Asta se infunda intr-o poarta. Nu! pe-aici nu fusese
:u mamtr-sa. Se intoarse
gi
tot orbeciind prin zapada ce cidea acum ca o perdea,
se trezi iar in ulita pe care venise.
incepu sf, asude. Nu-i era cald, dar incepu a se teme ci nu va afla prtrvtrlia.
Porni inapoi
Si
inna intr-alta ulip, pe care nu fusese tnctr. Daci ar fi fost, i s-ar
i cunoscut pagii, ctrci acum lf,sa urme adinci in z6padi.
Nu era
tipenie
de om, nu zbura nici o pasire, nu cucuriga nici un coco$,
nu latra nici un ciine. Numai zhpada ctrdea in perdele tot mai dese
$i
lumina se
mlcaora, desi ?nc[ nici amiazl nu era.
Ionitl se opri
si
isi incordi din nou gdndurile. Deodatl ii veni in minte ci
ie-a stdnga pr[vtrliei, nu prea departe, era biserica. Yezi bine! Cum nu s-a gdn-
Jit pAna acum?
-.i;;-
Va ciuta sa vadi tumul, dar cum nu
gtia
unde se afla, nu
stia
in ce parte
sa-l caute. Asa ca se invirti incet in
jurul
lui
Si
privi in toate pa4ile.
Dar nu se vedea mai departe de-o arunctrturi de bat. Sus, perdeaua de
ziryada era parci
Si
mai deasd.
Incepu si asude
gi
mai tare. Va mai afla prlvllia?
Porni cu hottrrtre pe alta ulita
Si
ajunse infr-o nouf, infunditurl. El era singu-
ra vietate care se migca pe drum, alb tot in potopul de ninsoare care sporea mereu.
Oamenii erau prin case, prin grajduri, ff,ceau prin guri
mestecituri de fdn
gi paie pentru vite. Toattr lumea era mulfumita ca ninge, cf, au scf,pat de gerul
sec. Pacea tainica ce cobora o datl cu ninsoarea intrase in toti.
Cum trecu de vreo trei ori pe aceleagi ulite, atrase atenfia unui batrdn care
privea prin fereastra unei case. Cine si fie copilul asta care se tot invirte pe-aici?
Cand il vizu iar, iesi in drum.
- Ce-i cu tine, mtr PrAsleo? Ce cauli pe-aici?
- Ci nu mi cheami Prdslea, ci Ionila, suspina copilul, care era gata de
mult sa pldnga.
- Fie
si
Ionita! Ce cauti?
- M-a trimes mama dupi sare
$i
nu aflu privalia.
- Ai mai fost la pravAlie?
- Am fost cu mtuna, dar atunci nu era zhpadlgi acum nu mai cunosc ulitele.
- Dacl-i aga, vino dupl mine.
Bucuros, Ionifa zdmbi
gi pomi dupa batrdn. Nu-i mai pf,sa pe ce ulitre
trece. indatA se trezi inaintea prdvtrliei
- Ei, acuma
stii?
Copilul isi uita sa-i mai mulgumeascl batranului
si
intra repede in pravalie.
in odiita ticsittr de rafturi
si
de miresmele diferite ale m[rfurilor, in aerul
acela ciudat pe care Ioniti nu-l mai uitase de cdnd a fost ?ntdia oarl la prlvllie
cu mamA-sa, copilul se simti parci mai in putere.
JupAnul de dupl tarabl ii zise, ridicdndu-si barba lungl
Si
albl de pe o
carte groasl in care citise:
- Ma copile, iesi
si
te scutura afartr de zhpada, nu aici.
Ionifa iesi
si
se minunf, ce strat gros de nea se pusese pe fundul rotund al
ciciulei
9i
pe mdnecile clicinului. Opincile incai erau habucite cu zipadi pnni
la curelele ce-i inftrgurau gleznele.
- Sl faci bine sa-mi dai sare de doulzeci de bani, vorbi Ionifa inftdnd
si
intinzdndu-i
jupAnului
nifrimufa pe care o scoase din buzunar.
- Ce vrei cu batista asta?
- Acolo-s banii legali intr-un col1. Jupnnul lu4 nAfrimuta cu r0ndunici,
dezleg6" colful, lua banii de araml
si-i
numf,rl.
- Nu-s, numai optsprezece, zise
jupAnul
cu un ztmbetviclean in colful gurii.
- Ba-s douizeci!
190
E
- De unde
$tii
tu?
- Pai, mama i-a legat acolo.
-
$i
i-a numf,rat ea?
- Mi-a spus ctr alegat douazeci de bani si nu-i pierd pdna la prtrvllie.
- Asadar nu i-ai numirat tu?
- Nu!
- Vin
Si-i
numiri aici pe tarabl,
gi vei vedea ca sunt numai optsprezece.
- Doutrzeci frebuie sd fie, aqa mi-a spus mama
gi
ea
gtie
numira gi
nu minte.
Zimbetul se inteti pe obrajii
jupdnului
cdt se mai vedeau in barba.
- Vino
gi
numartr-i, sd nu zici cit te-am in;elat.
Ionip nu se apropie de taraba.
- Vine vreme ci tu nu
gtii
numara pdn[ la douhzeci!
- Ba
gtiu
9i
dupi doutrzeci.
-Dacl"
$tii,
vino
Si-i
numdrtr!
Copilul se apropie de tarabi
gi
incepu a numira banii, tot lu6nd cdte unul
din grimad[ gi pundndu-i deoparte pe scdndura.
-Yezi ca-s douf,zeci? zise el triumftrtor. Doar mama nu minte!
- Mie mi-au iegit numai optsprezece, zdmbijupdnul. Hai si-i mai numtrr
o data.
$i-i
mai numtrrtr sub supravegherea lui lonita.
- Stai, cd ai zis cinsprezece de doua ori.
Jupdnul r6se.
- Se poate si ai tu dreptate, cf, omul batran mai iute gregegte.
- Pai, am dreptate,
jupdne!
Doar nici eu nu mint, ca
gi
mama.
-
$i
zici c[
gtii
numira
9i
dupi douazeci?
-
$tiu
pdn[ la o suti. Mama nu ma crede, da' eu
Stiu.
M-a invtrtat Mitrut.
Un copil vecin cu noi care umbla la
gcoala.
- Eu nu te cred! Egti prea mic si
$tii
numara pdna la o suta. Hai sa auzim.
Ionig isi uita
si
de sare
gi
de ninsoare
gi
?ncepu a numara. Era vorba de
.rnbitia lui.
- Bravo, mtri copile!
$tii
bine" Nu ma mir c[ aga de mic te-a rimis mami-ta
:upa sare pe o vreme ca asta!
JupAnul ii lua trlistuca, ii mdsuri sarea
gi
i-o puse pe tarabi.
PAn[ lul loniffi traista dupf, cap,
jupnnul
cluta prin cdteva rafturi
Si-i
dldu
: r'iuierice rogie de zahar. Dar era chiar fluierice, bf,ff6nu1o probA: fluiera ascufit.
Mai vazuse Ionip astfel de fluierici pe la copii, dar el nu avusese niciodata. O
--:a
in mdna, o privi cu admirare, apoi deziluzionat o intinse peste tarabl
jup6nului.
- Nu mai am alti bani, zise el suparat.
- Nu trebuie nici un ban.
Ji-o
dau pentru cd ai
gtiut
numtrra pana la suta.
Copilul st[tu pe gAnduri.
Tr-
I
- Ia-o, ma Ionita, daca
fi-o
da
jupdnul,
ce mai stai pe gdnduri, vorbi la
spatele lui un om care intrase intre timp in pravilie.
Copilul se intoarse
gi-l
vazu pe lonu Linii, un om de pe ulila lor, care avea
in mina o sticli unsuroasa.
Ionita tntinse cu neincredere mAna gi
lua fluiericea.
- Asta-i un copil degtept, zise
jupAnul;
cdtu-i de mic gi
mi-a numarat pana
la o suti.
- Pai, seamina cu marna-sa, care-i degteapta foc, raspunse omul, in vreme
ce jupnnul
ii umplu sticla cu gaz.
Ionita mulpmi
jupdnului gi
iesi din pravalie cu Ionu Linii.
Ningea gi
acum? Potop! In cAteva clipe se albira amdndoi.
- N-am mai pomenit aga ninsoare! se mira rurnAnul.
Ce noroc ci venise qi
el la privilie! Acum chiar ca nu ar mai fi
gtiut pe
unde se iese tn ulita 1or.
Numai ei doi ?naintau pe drum, prin amamica ninsoare: curgeau, nu alta,
fulgii ldnogi, mari
Si
grei, cdt aproape se innoptase.
- Da' cum de-ai venit tu la pravdlie, mai Ionita?
- Pai, tata-i la pidure qi
copilul cel mic plOnge tare, se vede ca-i bolnav,
zice mama.
$i
ea n-a putut veni.
- Da' vid ca ai bita buni!
- Pai, cum! Daci mi-ar fi sarit un cAine in drum?
- Sa n-ai grija, cA acum cAirfi zacin culcuqurile lor gi
miroasa zapada.
- O miroasa? se mira copilul.
- Pai, cum! Sa vadi ce f'el de iarna se va pune! Una slaba sau una geroasa.
Cainii cunosc dupa mirosui celei dintai zapezi...
Olio! Dar cum se schimbase
gi
casa,
gi gura,
9i
curtea, gi
gardul lor,
gi
acoperigul portilii, de cind a plecat el la pravdlie! Gata sa nu le mai cunoasclr.
Mama-sa il agtepta tare ingrijorati.
- De ce ai stat atdt de mult, mai copile? MA temeam ca te-ai ratacit
$i
nu
mai afli pravalia, pe ninsoarea asta.
ln loc de rf,spuns, Ionita igi scoase traistuca cu siue de dupa cap, o puse pe
masa, apoi duse la gur&, intors cafte perete, fluiericea cea rogie de zahar
gi
o proba.
Un
tiuit
ascutit rasuni in camerii.
-
Ce-a fost asta? il intreba maica-sa.
El ii arata fluiericea.
- Mi-a dat-o
jupdnul,
fdri bani, pentru ca i-am numarat pAna la o suta.
- Ai numirat tu?
- Pai, cine altul, ci eram singur cu
jupAnul
in praviilie.
$i
Ionita avea o singurtr pirere de rdu: ca nu putea gi
cel din leagan s4
sufle cu fluiericea pe care io tot punea in gurar.
T
- r '
Jov.r Cralr.gA
TovesEea unui om leneg
Ci.ca era odata intr-un sat un
EtozaY
de leneg; de leneg ce era,
imbucitura din gura nu
gi-o
mesteca.
$i
satul. vazAnd ci acest om nu se di la
munci nici in ruptul capului, hotari
s[-l spAnzure, pentru a nu mai da
pilda de lenevire
$i
altora.
$i
aga,
se aleg vreo doi oameni din sat
si
se duc la casa lene$ului, il umfla
pe sus, il pun intr-un car cu boi, ca
pe un butuc nesimtitor,
si
hai cu
ddnsul la locul de spAnzuratoare!
Aga era pe vremea aceea.
Pe drum se int6lnesc ei cu o
trasuri ln care era o cucoani. Cucoana, vindnd in carul cel cu boi un om care
sirnina a fi bolnav, intrebi cu mila pe cei doi
tarani,
zicdnd:
- Oameni buni! Se vede ci omul cel din car e bolnav, si.rmanul,
si-l
duceti
la vreo doftoroaie undeva, sa se caute.
- Ba nu, cucoantr, rispunse unul dintre
tarani;
str ierte cinstiti fata
dumneavoasfri, dar aista e un leneg care nu credem si fi mai avAnd pareche in
lume,
$i-l
ducem la spAnzuratoare, ca s[ curitim satul de-un trdndav.
- Alei, oameni buni! zise cucoana, infior6ndu-se. Picat, sirmanul, sf,
moari ca un cAine, faradelege! Mai bine duceti-l la mo$ie la mine; iacirtit curtea
pe costiga ceea! Eu am acolo un hambar plin cu posmagil, ia a$a, pentru
imprejurari grele, Doamne feregte! A mdnca la posmagi
si-a
trai
gi
el pe ldnga
casa mea, ca doar
$tiu
ci nu m-a mai perde Dumnezeu penff-o bucltictr de pdne.
Da, suntem datori a ne ajuta unii pe alfii.
- I-auzi, mii lene$ule, ce spune cucoana: cf, te-a pune la cotet, lnt-un hanrbar
cu posmagi, zise unul dinne siteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bata-te lntunericul si
te batl" urdciunea oamenilor! Sai degraba din car
si
mulfimeste-i cucoanei, cd te-a
scapat de la moarte
si-ai
dat peste belgug, luindu-te sub aripa dumisale. Noi
om
nici
1^
r
posmag - pdine uscattr (taiata felii).
tv}
gdndeam sa-F dam soponl
9i
frdnghie. Iar cucoana, cu bundtatea dumisale, iti di
adipost gi posmagi; si tot fiiiegti, si nu mai mori! Sa-gi puie cineva obrazul pentru
unul ca tine
Si
si te hraneasctr ca pe-un rdntor, mare minune-i
Si
asta! Dar tot de noroc
si se ptrdnga cineva... Bine-a mai zis cine a zis cf,,,Boii ari
9i
caii minAnci-" Hai, dA
rAspuns cucoanei, ori aS4 ori aSa ci n-are vreme de stat la vorba cu noi.
- Dar muiefi-s posmagii? zise atunci lene$ul, cu
jumatate
de gura, fara sa
se cdrneascaz din loc.
-
Ce-a zis? inreabi cucoana pe sateni.
- Ce sa zicf,, milostivi cucoani, raspunde unul. Ia, intreabi ca muieti-s
posmagii?
- Vai de mine
$i
de mine, zise cucoana cu mirare, inci asta n-am auzit! Da'
el nu poate sa
Si-i
moaie?
- Auzi, mf,i lenegule: te prinzi sa moi posmagii singur, ori ba?
- Ba, rispunse lenegul. Trageti mai bine tot inainte! Ce mai atdta gt'rja-
pentru asti pustie de gur[!
Atunci unul dinne sateni zise cucoanei:
- Bunitatea dumneavoastrf,, milostiva cucoani, dar degeaba mai voili a
strica orzul pe gd$te. Vedeti bine c[ nu-l ducem noi la spdnzuratoare numai aga,
de flori de cuc, si-i luf,m niravul. Cum chitili3? Un sat intreg n-ar fi pus oare
minl de la mdna ca str poattr face dintr-insul ceva? Dar ai pe cine ajura? Doar
lenea-i impariteasi mare, ce-ti bati capul!
Cucoana atunci, cu toati bunivoinfa ce avea, se lehameteqte4
9i
de
binefacere
gi
de tot, zicdnd:
- Oameni buni, facefi dar cum v-a lumina Dumnezeu!
Iar sitenii duc pe leneg la locul cuvenit
si-i
fac felul.
$i
iaca a$a au scapat
gi
lenegul acela de siteni,
gi
satenii aceia de ddnsul.
Mai pofteasctr de-acum
Si
alti lenegi in satul acela, daci le da mAna
si-i
tine
cureaua.
$-am
incilecat pe-o ga gi
v-am spus povestea aga.
?ovesEe
A fost odattr, cdnd a fost, cd., daci n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit.
Noi nu suntem de pe cind pove$tile, ci suntem mai dincoace cu vreo
douh-trei ztle, de pe cdnd se potcovea purecele cu nouazeci gi
noua de oca de
fer la un picior
si
tot i se pirea ci-i ugor.
I
sopon
=
s6pun.
j a se cdrni
=
a se mi$ca, a se umi.
]
a chiti
=
a crede, a gdndi.
+
a se lehAmeti
=
a se lisa pagubag, a renunta.
-
L94
Cictr era odati un om insurat,
si
omul acela tAia la un loc cu soacri-sa. Nevasta
lui, care avea copil de
tita,
era cam proasti; dar
gi
soacri-sa nu tocmai haffil.
intr-una din zile, omul nostru iese de-acasl dupl frebi, ca fiecare om.
Nevasta lui, dupi ce-Si scalda copilul, il hfAg
Si-i
dete
FtA,
il puse ln albie
lingl sob[, cici era iam[; apoi il leglnl
$i-l
dezmerdl, pdni ce-l adormi. Dupi
ce-l adormi, stitu ea pufin pe gAnduri, g-apoi
incepu a se boci cdt ii lua gura:
,,-
Aulio! copilagul meu, copilagul meu!"
Mama ei, care torcea dupa horn, cuprinsa de spaima, zvdrli fusul din m6n[
si
furca din briu cdt colo
gi,
sirind fira sine, o intrebtr cu spaima:
- Ce ai, dtaga mamei, ce-fi este?
- Mami, mama! Copilul meu are sa moari!
- Cand
gi
cum?
-Iat6" cum. Vezi drobul2 cel de sare pe hom?
- il vaa.
qit
- De s-a sui m6ta, are si-l frdnteasca drept in capul copilului
9i
s[ mi-l
omoare!
- Vai de mine
si
de mine, c[ bine zici, fata mea; se vede ci i s-au sffusit
mititelului zilele!
$i,
cu ochii pironiti la drobul de sare de pe horn
gi
cu mdinile lnclegtate,
de parca le legase cineva, incepurtr a-l boci amdndoul, ca nigte smintite, de clo-
cotea casa. Pe cAnd se sluteau3 ele, cum vf, spun, numai iaca gi
tatll copilului
intri pe ugf,, flamdnd
si
nacljit ca vai de el.
- Ce este? Ce v-a gisit, nebunelor?
Atunci ele, viindu-Si putin tn sine, incepura a-gi
gterge
lacrf,mile
Si
a-i
povesti cu mare
jale
despre htnmplarea neintdmplatl.
Omul, dupi ce le asculffi, zise cu mirare:
- Bre! mulfi progti am vf,zut eu in viata mea, dar ca voi n-am mai vdzut.
MaaA... duc ln toati lumea!
$i
de-oi gasi mai progti decdt voi, m-oi mai intoarce
acastr, iar de nu, ba.
Asa zic6nd, ofli greu, iegi din casi, fara si-qi ieie ziua bunf,, gi pleci
suptrrat
si
amarit ca vai de om!
$i
mergdnd el bezmetic, fara si
$tie
unde se duce, dupa o bucatf, de vreme,
oprindu-se intr-un loc, i se intdmplA iar str vadf, ceva ce nu mai vdzuse; un om
finea
pulin un oboroc4 degert cu gura spre soare, apoi rapede-l lngff,ca
Si
inta
cu dnnsul intr-un bordeiu; pe urml iar ie$ea, il punea iar cu gura la soare,
$i
tot
a5a ff,cea... Drumeful zise:
]
natru
= (aici) om iste{, degtept.
f
drob
=
bucatl, bulglre mai mare (de sare).
r
a se sluti
= (aici)
a se strdmba.
4
oboroc
=
vas mare, larg la guri, ficut de obicei din scoartl de tei.
-
195
I
I
I
-
__
- Buna ziua, om bun!
- Mulpmesc dumitale, prietene!
- Da' ce faci aici?
- Ia, mi trudesc de vreo doui-trei zile si car pocitul ist de soare ln bor-
deiu, ca si am lumina,
si
nici ci-lpot...
- Bre, ce truda! zise drumeful. N-ai vreun topor la indem0na?
- Ba am.
- Ia-l de coadi, sparge ici,
9i
soarele va infra singur inliuntru.
indata ff,cu a$a,
si
lumina soarelui intra in bordei.
- Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi,
eram si lmbitrinesc cardnd soarele cu oborocul.
,,inca
un tont", zise drumeful in sine
gi plecf,.
$i
mergAnd el tot inainte, peste cdtva timp ajunse intr-un sat
gi,
din indm-
plare, se opri la casa unui om. Omul de gazdil, fiind rotar, igi lucrase un car
gi-l
injghebase, in casi, in toati intregimea lui;
q-acum, voind sa-l scoati afarl,
tragea de prolapr cu toati puterea, dar carul nu ie$ea.
$ti1i
pentru ce? Aga: ugile
erau mai strdmte decAt carul. Rotarul voia acum sa taie ugorii2, spre a scoate
carul. Noroc insa ci drumeful l-a invilat sa-l desfaca in toate parfile lui, sa le
scoatf, afara
g-apoi
iarasi si-l injghebe la loc.
- Foarte mullamesc, om bun, zrse gazda: bine m-ai invtrtat! Ia uite-te
dumneata! Era sd dirdm bunatate de casx din pricina carului...
De aici, drumetul nosffu, mai numiLrAnd un nltiriu, merse tot inainte,
'pdnf,
ce ajunse iara la o casi. Acolo, ce sa vadd? Un om, c-un
fapoiu3
h manA,
voia s-arunce nigte nuci din tinda in pod.
,,Din
ce in ce dau peste dobitoci", zise drumeful in sine.
- Da' ce te framAnti a$a, om bun?
*
Ia, vreau sd zvArl nigte nuci in pod,
Si tapoiul
ista, bata-l scdrba si-l bati,
nu-i nici de-o treaba...
- Ca degeaba te trudegti, nene! Poti si-l blastami cdt l-ai blastama, hab4r
n-are
Fpoiul
de scdrba. Ai un oboroc?
- Da' cum si n-am?!
- Pune nucile intr-lnsul, ia-lpe umar
gi
suie-le frumugel in pod;
tipoiul
e
pentru paie gi
f6n, iar nu pentru nuci.
Omul asculta,
si
treaba se ficu indati.
Drumetul nu zabovi nici aici mult, ci pleci, mai numf,rdnd
Si
alt neghiob.
Apoi, de aici merse mai departe, pdna ce ajunse ca si mai vada aiurea
gi
altanubdtie. Un om legase o vaci cu funia de gdt gi,
suindu-se pe-o
$ura4,
unde
_-
I
prolap
=
prljini groas6 din lemn, bifurcati la un capit, de care se prinde jugul.
j ugor
=
fiecare dintre.
]
lapoi
=
furca
(mare) cu coada lunga
9i
cu dintii drepti de fier.
+
Sure
=
gramadl mare de paie.
-i;-
hl--
avea aruncat oleacf, de fAn, frigea din rlsputeri de funie, si urce vaca pe guri.
Vaca ragea cumplit,
$i
el nu mai putea de ostenit...
- Mai omule! zise drumeful, facandu-gi cruce; dar ce wei s6 faci?
- Ce si fac, ma-ntrebi? Da' nu vezi?
- Ba vad, numai nu pricep.
- Ia, hiramul ista e hirnisit de foame
$i
nu vrea nici in ruptul capului si
vie
dupi mine sus, pe iasta
gurf,,
si mandnce fdn...
- Stai putrn, cregtine, ci spdnzuri vaca! Ia fflnul
si-l
da
jos
la vaci!
- Da' nu s-a irosi?...
- Nu fi scump la tlr0te
si
ieftin la fainl.
Atunci omul asculti,
gi vaca scapf, cu viafi.
- Bine m-ai lnvltat, om bun! Penff-un lucru de nimica, era c0t pe ce str-mi
gAtui vaca!
Aga, drumeful nostru, mir6ndu-se
gi
de aceastl mare prostie, zise in sine:
,Mdta
tot s-ar fi putut intdmpla sa deie drobul de sare
jos
de pe hom; dar si cari
soarele in casi cu oborocul, si arunci nucile in pod cu
fipoiul
gi
si tragi vaca
pe guri,
la fin, n-am mai gandit!"
Apoi drumeful se lntoarse acasi
gi petrecu l6ngA ai sAi, pe cari-i socoti mai
cu duh decAt pe cei ce vieuse in calatoria sa.
$-am
lncalecat pe-o
$ea, $-am
spus
povestea aga.
$-am
incilecatpe-o roati,
$-am
spus-o toata.
$-am
lncllecatpe-o
cap$una,
$i
v-am spus, oameni buni, o mare minciuntr!
-
tn
Jon Lr.+ca &,rc;.qia,le
- 1852-1912; ndscut in satul Haimanale, l6nga ffiie5ti: proza-
tor gi
dramaturg de renume -
D-l Goe...
Ca sa nu mai ramiie repetent
Si
anul acesta, mam'mare, mamilica
Si
tanti
Mita au promis tAnirului Goe s[-l duci-n Bucuregti de 10 mai.
Putin ne importi dacf, aceste trei dame se hotdresc a pardsi locul lor spre
a veni in capitala numai de hatdrul fiului
gi
nepofelului lor. Destul ci, foarte
dimineafi, dumnealor, frumos gitite, impreuni cu tanarul Goe, agteptau cu
multa neribdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuia si le duca
la Bucure$ti. Adevirul e ca daci se hotzregte cineva sd asiste la o sarbatoare
nationali aga de importanta, ffebuie s-o ia de dimineata. Trenul in care se vor
sui ajunge in Gara de Nord la opt fara zece a.m. D. Goe este foarte impacientat
$i,
cu un ton de comandi, zice incurcat:
- Mam'male! De ce nu mai vine?... Eu vreau si vie!
- Vine, vine acum, puigorul marnii! rispunde cucoana.
$i
sarutl pe nepofel; apoi ii potriveqte palaria.
Tanarul Goe, poarti un frumos costum de marinar, pilarie de paie, cu
inscripfia pe pamblicL Ie Formidable,
qi
sub pamblica biletul de calatorie infipt
de tanti Mita, cA
,,a$a tin
barbatii biletul".
-Yezi ce bine-i
sade
lui - zice mam'mare
- cu costumul de marinel?
- Mamito, nu
ti-am
spus ci nu se zice marinel?
- Da' cum?
- Marinal...
- Ei, ziceti voi cum
stiti;
eu zic cum am apucat. Aga se zicea pe vremea
mea, cdnd a ie$it intAi moda asta la copii - marinel.
- Yezi, cf, sunteti proaste amindoui? intrerupe tAnarul Goe. Nu se zice
nici marinal, nici marinel...
- Da' cum, procopsitule? tntreba tanti Mita cu un zAmbet simpatic.
- Mariner...
- Apoi de! n-a invitat toata lumea cafie ca d-ta! zice mam'mare, gi
iar
sf,rutf, pe nepofel
si
iar ii poffivegte palfia de mariner.
Dar nu e vreme de discutii filologice: sose$te trenul -
$i
nu sm mult.
Trenul este plin... Dar cu multa bunivoinli din partea unor tineri politi-
cogi, cari merg p6na la o stalie apropiati, se fac locuri pentru dame. Trenul a
'18-
----------
plecat... Mam'mare tSi face cruce, apoi aprinde o
figarl...
Goe nu vrea sl intre
in cupeu; vrea sf,
Sadi
in coridorul vagonului cu bdrbatii.
- Nu!... nu e voie str scoti capul pe fereasfra, mititelule! zice unul dintre
tineri lui d. Goe,
gi-l
fage pufin inapoi.
- Ce treaba ai tu, urdtule? zice mititelul smucindu-se.
$i
dupa ce se strdmbl la urdtul, se spdnzuri iar cu amdndoua miinile de
vergeaua de alami
$i
scoate iar capul. Dar n-apuctr str rtrspunzh ceva ur6tul,
gi
mititelul igi retrage ingrozit capul gol in[untru
gi-ncepe
si zbiere.
- Mamitoo! Mam'maree! Tantii!
- Ce e? Ce e? sat cocoanele.
- Si opreascf,! zbiari
Si
mai tare Goe, bltand din picioare.
Mi-a zburat
pAlAria!
Sf, opreascAAl! ! !
Tot intr-un timp, iacltf, conductorul intra sf, vazl cine s-a suit de la stafia
din urm[.
- Biletele, domnilor!
Cocoanele arati biletele dumnealor, explicindu-i d-lui conductor, de ce nu
poate
si
Goe str faca acelagi lucru: fiindcl biletul era in pamblica palf,riei, gi,
daci
a zburat pllf,ria, firegte ctr a zburat cu pamblicf,
$i
cu bilet cu tot. Dar avea bilet...
- Parol! Chiar eu l-am cumparat! zice tanti Mita.
Conductorul ins[ nu inlelege, pretinde bilet; dacl nu, la stafia apropiat4,
trebuie sd-l dea
jos
pe d. Goe. A$a scrie regulamentul: dactr un pasager nu are
bilet
si
nu declari ctr n-are bilet, i se ia amendhdeT lei
Si
50 de bani, gi-l
dl
jos
din tren la orice stafie.
- Dar noi n-am declaratlri? strigi mamifa.
- Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat pdlaria? zice mam'mare.
- De ce a scos capul pe fereastri? Eu i-am spus str nu scoattr capul pe fe-
reastri! zice cu pica urdtul.
- Nu-i treaba dumitale! Ce te amesteci d-ta? zice tanti Mita urdtului...
*
Uite ce e, cucoand,- zice conductorul - trebuie sA phdti un bilet...
- Si mai plltim? N-am plltitlrl o dattr?
-
$i
pe deasupra un leu
si
25 de bani.
-
$i
pe deasupra?...
-Yezi, daca nu te astimperi! zice mamita,
Si-l
zguduie pe Goe de mina.
- Ce faci, soro? Egti nebuna? Nu
Stii
ce simtitor e? zice mam'mare.
$i,
apucAndu-l de mina cealalti, il smucegte de la mamifa lui, tocmai cdnd
rrenul, clanFnind din
roate,
trece la un macaz. Din smucinua lu' mam'mare
intr-un sens, combinatA cu clatanitura vagonului in alt sens, rezultA cI Goe iSi
pierde un moment centrul de gravitate gi
se reazimh in nas de clanta uSii de la
cupeu. Goe incepe si urle... in sfdrsit, n-au ce sf, faci. Trebuie sf, se hotf,rasctr a
plati biletul, pe care are si-l taie conductorul din carnetul lui. Picat instr de
-
t9
-
-
palrrie!...
Ce-o sf, facf, d. Goe la Bucuregri cu capul gol?
$i
toate privlliile
inchise!... S-ar intreba oricine, care nu
$tie
ceta grija are mam,mare
si
c6ta
prevedere.
Cum era str plece biiatul numai cu palaria de paie? Daca se-ntimpll
sI ploui,
ori rtrcoare?
$i
mam'mare scoate din saculetul ei un beret tot din uni-
forma canonierii Ie Formidable.
- Te mai doare nasul, puigorule? intreba mam'mare.
- Nu... raspunde Goe.
- Si moard mam'mare?
- Sa moara!
- Ad', si-l pupe mam'mare, c6 trece!
$i-l
pupa in vdrful nasului; apoi, agezdndu-i frumos beretul:
- Parca-i gade
mai bine cu beretul!... zice mam'mare
scuipdndu-l sa nu-l
deoache, apoi il siruti dulce.
- cu ce nu-i gade
lui bine? adaogi tanti Mita,
si-l
scuipi
si
dumneaei
si-l
sAruA.
- Lasal incolo! ca prea e nu gtiu
cum!... Auzi d-ta! pillrie
noua
9i
bile-
tul! zice mamila, preff,cdndu-se
foarte suparam.
- Sa fie el sdndtos, sf, poarte mai buna! zice mam,mare.
Dar mamilica adaogi:
- Da' pe mamitrica n-o pupi?
- Pe tine nu vreau! zice Goe cu humor.
- Asa? zice mamita. Lasi!... gi-gi
acopera ochii cu mdinile gi
se face ca pl6nge.
- Las' ca gtiu
eu ci te prefaci! zice Goe.
-
li-ai
gisit pe cine si-ngeli! zice mam'mare.
Mamita incepe sLrdzh; scoate din siculef ceva gi
zice:
- Cine ma pupa...uite!... ciucalata!
Mamita pupl pe Goe, Goe pe mamila, gi
luand bucata
de ciucalatf,,
iese
iar in coridor.
- Puigorule, nu mai scoate capul pe fereastra!... E lucru mare, cit e de
degtept! zice mam'mare.
- E ceva de speriat, parol! adaogi tanti Mita.
Pe cind Goe igi minca afara ciucalata, cucoanele se dau in vorbtr
de una,
de alta... Trenul alearga acum dinspre Crivina c6tre
perig.
Mam'mare se ridici batrane$te
$i
se duce in coridor:
- Goe! PuiSorule!
Goe! Goe!
Goe nicaieri.
- Vai de mine!
fipa
cocoana, nu-i baiatut!
bliatul!
$i
toate cucoanele sar...
- A cazut din tren baiatul!
tato,
mor!
-fit-
Unde e bliatul?...
s-a pripidir
-
Dar deodat6, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuiruri ?n usa comparti-
mentului unde nu intra decdt o persoana.
- Goe! Maictr! Acolo e$ti?
- Da!
- Aide! zice mam'mare, ie$i odata! Ne-ai speriat.
- Nu pot! zbiafi Goe dinauntru.
- De ce!... te doare la ininra?
- Nu! nu pot...
- E incuiatl zice mam'mare, vrnnd si deschidA pe dinafari.
- Nu pot deschide! zbiafi, Goe disperat.
- Vai de mine! ii vine rtru baiatului inauntru!
in sfirgit, iacifih conductorul cu biletul: primegte paralele gi
libereazf, pe
captiv, pe care toate trei cocoanele il slrut?i dulce, ca
gi
cum l-ar revedea dupi
o indelungatA absenta.
$i
mam'mare se hotar[gte si stea in coridor, pe un gea-
mantan sfrAin, str ptrzeasci pe Goe, si nu se mai intdmple ceva puigorului.
Puisorul vede o linie de metal in coltul coridorului, care are la capitul de sus o
masina cu mdner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune m0na pe mAnerul
masinii
gi
incepe s[-1 trag[.
-
$ezi
binigor, puiule! sa nu strici ceva! zice mam'mare.
Trenul igi urmeaz4 drumul de la Perig caffe Buftea cu mare vitezb. Dar pe
la mijlocul kilometrului24, deodatl se aude un
guier,
apoi semnalul de alarmi,
trei fluiere scurte,
$i
trenul se opregte pe loc, producAnd o zguduiturf, puternica
,,Ce
e? ce e?..." Tofi pasagerii sar inspaimintati la ferestre, la ugi, pe sciri...
- Goe! Puisorule! Goe! striga tanti Mita
gi
se repede afara din compartiment.
Goe este in coridor... De ce s-a oprit trenul?
Cineva, nu se
stie
din ce vagon, a ffas semnalul de alarma. Din ce
vagon?... Asta e ugor de constatat; mani'.'ela semnalului nu se poate trage decAt
rupdndu-se afa innodata
gi
cu nodul plumbuit. Personalul trenului umbla fbrfo-
ta examin0nd roatele tamponate cu toati presiunea, a$a de tamponate ca-i tre-
buie vreo zece minute mecanicului sa-si incarce iar pompa de aer comprimat
9i
sa poata urni ffenul din loc. in toata vremea asta, conductorii
si'seful
trenului
alergartr din vagon in vagon
gi
cerceteazi aparatele semnalelor de alarmi.
Cine poate ghici in ce vagon era rupta a(a plumbului
Si
ristumati
nanivela? Ciudat! Tocmai in vagonul de unde zburase mai adineauri paliria
marinerului! Cine? Cine a ffas manivela? Mam'mare doarme in fundul cupeu-
lui cu puigorul in brate. Nu se poate
lti
cine a tras manivela.
Trenul se porne$te in sfir$it,
gi
ajunge in Bucure$ti cu o intdrziere de citeva
nrinute. Toata lumea coboarf,. Mam'mare agezl frumos beretul lui Goe, il scuipa
re puigor si nu-l deoache, il intreaba daci-l mai doare nasul
gi-l
saruta dulce.
Apoi cocoanele se suie cu puigorul tn trasura
$i
pornesc in orag.
- La bulivar, birjar! La bulivar!...
-
20r
--
-
Bar$r^
Stefavl.e.s,c.t'
DZla';,.av..e*,
Aufica
O viz, ca prin vis.
O v\z limpede, a$a cum era. Nalti, usctrfivl,
cu plrul alb
Si
cret, cu ochii ctrprui, cu gura strinstr
gi
cu buza de sus crestatf, tn dintr de pieptene, de la
nas ln
jos.
Cum deschidea poarta, ii strream inainte.
Ea blga binisor m6na in sdn
gi-mi
zicea:
- Ghici...
- Alune!
- Nu.
- Stafide!
- Nu.
- Niut!
- Nu.
- TufiA dulce!
- Nu.
PAni nu ghiceam, nu scotea mAna din sfui.$i totdeauna s0nul ei era plin.
ii sarutam mflna.
Ea-mi da pArul ln sus
Si
ml sAruta pe frunte.
Ne duceam la umbra dudului din fundul grldinii.
Ea igi infigea furca cu caierul de in in briu
9i
incepea str fiagl
$i
si rtrsuceascf,
un fir lung
9i
subtire. Eu mi culcam pe spate
si
llsam alene capul in poala ei.
Fusul lmi sf0rdia pe la urechi. M[ uitam la cer, prinfre frunzele dudului.
De sus mi se pf,rea ci se scuturtr o ploaie albastrl.
- Ei, ce mai vrei? imi zicea bunica.
Surisul ei m[ gidila ln cregtetul capului.
- Si spui...
$i
niciodati nu isprf,vea basmul.
Glasul ei dulce mf, legdna; genele mi se prindeau gi
adormeam; un6ori
tresiream
$i
o intrebam cdte ceva; ea incepea str spuie,
gi
eu visam inainte.
- A fost odatl un impf,rat mare, mare...
T
a
f
-
CAt de mare?
-
Mare de tot.
$i-gi
iubea imparateasa ca pe ochii din cap. Dar copii n-aveau.
!i
Li parea riu cf, nu aveau copii...
- Bunico, e riu si nu ai coPii?
- FireSte cd e riu. Casa omului fara copii e castr pustie.
- Bunico, dar eu n-am copii
5i
nu-mi pare riu.
Ea lasa fusul, rddea, imi desfacea plrul cartontat in doui
Si
ma siruta in
r13stetul capului.
Cdte o frunzdse desprindea din ramuri
si
cidea legandndu-se. Eu miluam
:u ochii dupa ea
$i
ziceam:
-
Spune, bunico, spune.
-
$i
aga, ii plrea grozav de rtru cf, nu aveau copii.
$i...
nu mai putea de
:arere de riu ca nu are copii... Intr-o zi veni la el un moS btrtrin, batrAn, c6-$i
:ara barba pe
jos
de batran
$i
de coco$at ce era.
$i
era mic, mic de tot...
- CAt era de mic?
-
Poate si fi fost, a$a, cam ca tine.
- Va si zici, nu era tnic, mic de tot...
- Era mic, da' nu a$a mic de tot.
$i
cum veni ii zise:
,,Miria
ta, ai doi meri
n gridinf,, unul linga alrul, ca nu
gtii cate sunt ramurile unuia
gi
care sunt ale
alruia;
Si
cflnd infloresc, nu
Stii
care sunt florile unuia
gi
care sunt ale altuia;
$
aSti doi meri infrunzesc, infloresc, se scuturtr
$i
mere nu fag. Maria ta, sa
$di
ca
"runci
cind or lega rod isti doi meri, impirf,teasa o si rimdie grea gi
o str nascf,
rln cocon cu totul
$i
cu toful de aur." Piticul se duse
9i
impiratul alergtr in
gradina
$i
ciuti, ciuti peste tot locul, pAnd dete peste tri doi meri. Merii se scu-
:uraseri de flori, ci sub ei parci ninsese, dar rod nu legasertr.
- De ce nu legau rod, bunico?
-
$t i u
eu?. . . Dumnezeu
5t i e. . .
Era aga de cald... aga de bine in poala bunicii... o adiere incetinicl imi
r;c-ore3 fruntea... norii albi, alunecdnd pe cerul albastru, mi ame[eau...
:chideam ochii.
Ea spunea, spunea inainte, smulgnnd repede
$i
u$urel firul lung din caierul
-:
in.
-
$i
se gAndi lmparatul ce si faci, ce sa dreagl ca merii s[ faci mere. Unii
:- sfatuiau ca si-i ude mereu;
Si
i-a udat mereu; altii ziceau str le dea mai mult
..rare;
9i
imparatul atitiat toti pomii de
jur
imprejur.
$i
merii lnfloreau ln fitece
i:ptamana, gi
se scuturau,
gi rod nu legau. intr-o zi veni la imparat o babi
:.rrdna, bAtrani
Si
zbdrcita, ca mine de zbArciti,
$i
mica, mictr, ca tine de micf,.
-
Ca mo$u' de mici?
- Da, ca mogu' . . .
- Atunci nu era mici de tot...
E
- ASa mica de tot nu era.
$i
zise imparatului:
,,Mf,ria-ta,
pdni n-oi mulge
un ulcior de lapte delaZdnaFlorilor, ce doarme dincolo de Valea Plnngerii,
intr-o cAmpie de mu$etel
si
n-oi uda merii cu laptele ei, merii nu leagi rod. Dar
sl te plzegti, Maria-ta, ci indatf, ce te-or simti, florile incep sa se mi$te, si se
batl
si
multe se apleaci pe obrajii ei
si
ea se degteapta; ca doarme mai u$or ca
o pastrre;
Si
vai de cel ce l-o vedea, ctr-l preface, dupi cum o apuca-o toanele, in
buruianf, pucioasi or in floare mirositoare, dar d-acolo nu se mai migca..."
- Dar ce, ai adormit, flacaul mamei?
Trestrream.
- A, nu...
stiu
unde ai rirnas,.. la-a-a... ZAna Florilor...
Auzisem prin vis.
Pleoapele-mi cadeau incdrcate de lene, de somn, de multumire.
$i
ma
simteam usor ca un fulg plutind pe o apa care curge incet, lncetinel, incetigor...
$i
bunica spunea, spunea inainte,
si
fusul sfdr-sfdr pe la urechi, ca un bon-
dar, ca acele cintece din buruienile in care adormisem de atdtea ori.
-
$i
imparatul a incalecat pe calul cel mai bun...
- Cel mai bun... ingAnam eu de fricf, ca si nu mi fure somnul.
- ...
$-a
luat o desagi cu merinde
gi
a plecaaat...
- ...
g-a plecaaat...
-
$i
s-a dus, s-a dus, s-a dus...
- ... s-a dus, s-a dus...
- PenA a dat de o pddure mare
gi
intunecoasA...
-... tntunecoasf,...
- ... de nu se vedea prin ea.
$i
acolo
gi-a
legat calul d-un stejar bitrAn,
9-a
pus dtrsagele cdpltAi
si
a inchis ochii ca sa se odihneasci.
$i...
pasamite padurea
cdnta
gi vorbea, ci era fermecati.
$i...
cum ii aducea
$oapte
de departe, de pe
unde ea era ca un fum, imparatul adormi,
$i
dormi,
si
dormi...
Cfind m-am de$teptat, bunica ispravisg caierul.
Dar basmul?
Cu capul in poala bunichii niciodati n-am putut asculta un basm intreg.
Avea o poal[ fermecattr,
gi
un glas
$i
un fus cari mi furau pe nesimtite
si
adormeam fericit sub privirile
si
zimbetul ei.
-
?M
Cdlin
6.rqia,
lworul fermecaL
Cici demult, pe cdnd f6cea plopul pere gi
rachita micaunele, trlia undeva
la poalele muntilor, la o riscruce de drumuri, un potcovar vestit, care potcovea
caii lui Flt-Frumos. Trebuie si
Stiti
c6 nu cu una cu doui se potcovesc caii
nlzdrivani; de aceea, cntri ucenici veneau la el si invete megtegugul, nici unu'
nu rf,minea mai mult de o zi.
Nu
gtiu cum se ficu, dar odati se nimeri str vinf, la ucenicie un baiat
tndrlznet
gi priceput, care lnvita megtegugul intr-un ceas gi
dupi aceea el
singur, lntr-o zi, potcovi o herghelie de cai!
[...]
Megterul se bucura de ucenic, il indragi ca pe copilul siu. O singura
slabiciune avea bliatul: povegtile. Dactr vreun ctrlitor incepea o poveste, apoi
ucenicul se a$eza pe o buturugi, igi proptea t6mplele in palme, se uita in ochii
drumefului fdra si clipeasci, fara sa scoata o vorbi, fara sa-i pese ca ffece
vremea.
$i
potcoavele se topeau in foc, focul se stingea, se lisa noaptea
si
calul
rAmdnea nepotcovit
inr-o seari, aproape cle asfintitul soarelui, pe cdnd megterul se afla la un
iarmaroc lndepartat, dupi porcoave de aur
9i
argint, sosi o tipturi ciudati, de pe alta
lume parcf,, gi
care, spre mirarea biiatuiui, incepu si vorbeasca in grai omenesc.
- Ehei, de mult n-am mai dat pe aici. Unde-i meqterul?
- Nu-i acasi. Dar ce ai cu el?
Pe bf,iat, cdt pe ce si-l pufrreasci rAsul. Nu avea nici o asemtrnare cu caii,
'
dar cum ucenicul era istet, pricepu ci slutenia aceeaburduhanoasi, cu picioare
lungi
gi
subtiri ca ata, nu putea fi dec6t puricele ndzdrivan despre care li
'
pomenise intr-una din zile megterul slu.
- Nu cumva egti puricele nizdrivan?
- Da, eu sunt.
- Purice n-am potcovit inca, dar cred cf, nu-i chiar aga de greu...
- Dar nici ugor. Fiecare potcoava ffebuie si aibi noutrzeci
$i
nouf, ocale
de fier. Numai aga ml simt u$or
gi pot zbura in slava cerului ca sl aduc povegti.
Cdnd auzi ucenicul despre ce-i vorba, facu ochii mari
gi
un gdnd
nistrugnic li veni ln minte.
- Fii fara grijl, te potcovesc indata.
AFF focul, umflA foalele, care prinseri sa se vaite
Si
si sufle in clrbuni.
Pe dattr vatra se lumina de
jiratic,
iar fierul se inro$i. Apuca apoi ciocanul
gi
E
EF*.ff_--
lncepu sf, battr zdravan, de se umplu toata potcoviria cu scdntei de aur, spre
mirarea puricelui ntrzdrivan.
Nu ffecu multa vreme gi prinse a-i potrivi puricelui potcoavele. Dupl
fiecare potcoava de nouizeci
si
noua de ocale, puricele spunea ca se simte din
ce in ce mai ugor,
gi
ci abia a$teapta si poata zbura. Dar baiatul, dupi ce fi batu
cea din urma porcoavi, nu-l lntrebl cum se simte, ci dintr-o strritura il incileci
cu nidejde.
t...]
il purti puricele peste ape intinse
gi
lntunecate, peste muntri
prlpastiogi, peste cetati
Si
imparatii, zburAnd ln
jos,
zburdnd in sus, zburdnd ca
vdntul, zburind ca gAndul, dinf-o parte in alta a lumii, chipurile si-l sperie pe
beiat, ca s4-i treaci pofta de povegti. Ucenicul nu se da batut.
- Ori mf, duci s[-mi arlti de unde iei povegtile, ori rf,mdn ctlare pe tine
pinl
fi
s-or toci potcoavele de nori
gi vlzduh.
[...]
S-o fi albit sau nu de spume puricele nizdrivan de at6ta zbor prin
trtrri,
de atAtea slrituri de pe un vdrf de munte pe altul povestea nu spune. Dar, dupl
vreme tndelungata, simtind ci puterile li slibesc din ce in ce mai mult
Si
cf,
potcoavele i se tocesc de vlzduhuri, ii spuse cu mdhnire bliatului:
- Scumpa-i plata potcoavelor mele, dar n-am incotro. Te voi duce acolo
unde voie$ti, caci m-ai biruit...
$i,
incovoindu-gi picioarele subtiri ca ata, siri din vdrful unui munte int-o
vale adAnctr, strijuiti de
jur
imprejur de piscuri semete, acoperite de brazi. Flori de
toate culorile erau presirate pe pajigtea verde a vfi, iar miresmele lor scaldau ca
lntr-un abur copacii drepti ca lumdnirile. Totul in acea vale ptrrea nemigcaf gi
floare,
$i
iarba,
9i
ram. StAncile de la poalele munfilor, albe ca omatul
9i
btrtute cu
piefte scumpe, ptrreau cf, asculta
gi
ele impreuni cu florile gi
copacii un cdntec
fermecat, care nu semina cu nici un cintec auzit vreodati. Venea cAntecul din
inaltul muntilor, din adAncul pamdntului, din mireasma florilor, din lumina
soarelui? Nimeni n-ar fi putut spune. Mai degrabf, era cintecul de bucurie din
inima ucenicului, pentru cf, ajunsese tn lumea povegtilor. Poate cd de aceea toate
ln
jur
strreau cuprinse de vraja cdntarii:
Si
muntii inalti,
si
st6ncile albe, de la poalele
lor,
si
copacii,
$i
iarba,
9i
florile,
gi pamentul de sub talpile lui. CAntecul era nespus
de frumos
9i
parc4 nu se mai sfArgea.
[...]
Ucenicul pomi sf, cunoascf, Valea PoveStilor. Cdntecul fermecat il lnsofea
peste tot locul, cdnd vesel ca pdrAul, cdnd duios ca fognetul frunzelor, cAnd liniStit
ca riddainile 1or.
$i
tot umbldnd baiatul prin acele locuri tainice gi
necunoscute, se
pomeni in fata unui izvor. Dar ce izvor! Avea
gipotull
cu totul gi
cu totul de aur. Pe
ucenic il cuprinse o sete nemaipomeniti, dar cdnd se apleci sa bea, alta ciud4enie:
din
gipot
nu curgea nici o pictrtura de apa- Auzi din el un glas. Se apropie mai mult.
I
gipot -
api care curge cu purere.
n
2M
Setea ii pieri indata. Prin
qipotul
de aur curgeau povegti
9i
legende. Rezemat de
uvor, prinse si-l asculte.'Glasul fermecat spunea legendele florilor, ale pasarilor,
rovegtile munfilor, poveqtile voinicilor. Glasul era neobosit. Cum sf6r$ea o poveste,
lncepea alta,
gi
apoi alta, care de care mai minunat6
gi
nemaiauzita. Pe ucenic il
cuprinse o vrajir
Si
uita de sine, uita de tot. Nu vedea nimic in
jur,
nici cdnd soarele
rasarea gi
apunea, nici c6nd luna cobora in pir6iaul din vale, nici c6nd frunzele
ropacilor se scuturau. N-auzea nici
guierul
criva{ului pe crestele muntilor, nu simlea
bataia ploilor in obraji, nu-i era nici fcrame, nici sete. Asculta povegtile gi
legendele
:are se impleteau cu c6ntarea aceea mdriastrd din inima lui.
$i
cum se sfdrgea o
poveste,
incepea alta,
Ei
el n-avea de unde sa
gtie
ca in
jurul
izvorului cu gipotul
de
aur rasareau in fiecare primivari alte flori, ci alti nori se alungau pe sus, ca arborii
pe care-i vdzuse la inceput drepfi ca lumAndrile erau aplecali, batrani gi
scorburogi,
si
ca alti copaci tineri se ridiqaserf, demult, &"p[ ca lum6nirile, spre piscurile
semefe ale muntilor. Glasul fermecat nu ostenea. Cum isprivea o legendi, tncepea
alta
li
pe nici una n-o spunea de doua ori. Izvorul cu
gipotul
de aur curgea parca
drept in inima ucenicului
gi povegtile auzite se a$ezau una peste alta sub fruntea lui,
ca intr-o carte. Ucenicul nu se gAndea decdt laun singur lucru: si auda cAtmai multe
poveEti, cit mai multe, ca apoi si le duca in lume. Glasul pirea fari sf0rsit. De cAte
ori a incercat si se ridice, de atntea ori izvorul incepea alti poveste gi
o vrajl
nelamurita il
finea
acolo legat cu frrnii nevazute.
intr-o zi se ridicir in picioare
9i
voi si plece, dar picioarele fi ramf,sesera
nemigcate. Glasul fermecat tocmai incepuse
,,Povestea
izvorului cu gipotul
de
aur". Se tezerna din nou s-o asculte.
$i
din poveste afla el ce trebuie sa faca penffu
a scapa de vraja acelor locuri, ca si poati duce mai departe poveqtile in lume. Nu
:r-rai stdfu pe gAnduri
Si,
cu un cosor ce*l avea in cingatoare, prinse sa sape, si vada
adAncimea
gipotuiui
de aur in trupul pam1ntului. Nimeni nu ne poate spune cdt o
:1 sipat. Deodati insa glasul fermecat se opri. Se opri
qi
cdntecul gi
ucenicul se
:ufunda. inff-un somn adAnc. Cand se trezi, se vazu la marginea unui rdu, intr-un
.oc cunoscut, pe unde copiiarise. Fruntea ii era grea
Si
fierbinte. Se apleca sa ia
:D& Si
$i-o
racoreasci. Pe dat6 insi se feri
gi
scoase un strigat de uimire. iSi vizuse
.-iripul in api. Parul ii era alb ca omatul, obrajii zbtrcitt, spinarea incovoiati,
:umai ochii ii erau tineri
gi
Limpezi a$a cum
si-i Stia
el. Trecuserf,, se vede, mulfi
ni fara s[-gi dea searna. isi aduse aminte de megterul potcovar.
Porni si-l caute. in acea rdscruce nu mai era nici urmi de potcovirie.
intreba pe oamenii pe care-i intAlni:
- Nu
gtii
unde s-a mutat potcovarul?
- Care potcovar, mo$ule?
- Acela care potcovea caii lui Fit-Frumos... Caii ndzdrivani...
- De aqa minune nu se pomenegte prin partile noastre. Dar sa-l intrebam
ce cel mai birtrdn om din sat.
-
zul
Omul cel mai bahan din sat a dat din umeri, spundnd cf, multe a vizut
$i
aatzittn cei o suti de ani pe care-i duce-n spinare, dar de un asemenea potcovar
nici pomeneala.
S-a mdhnit ucenicul potcovarului ca nu-gi poate afla megterul, dar fiind
infelept nu i-a fost greu sf, priceapa ci vremea mAturase de mult cenu$a
ff,urarului. in cele din urml pomi prin
pra
si spuni povegtile pe care le auzise
in valea aceea minunati.
i
I
I
I
-
2$
Petre Jspi,.esc'.^
garea
tn bucate
A fost odatf, ca niciodata...
A fost odata un imparat. Acest imparat avea ffei fete. Rf,minind viduv,
toati dragostea lui el
si-o
arunca asupra fetelor.
Ele mf,rindu-se
gi vtrzdnd sArguinla ce punea parintele lor ca str le creasci
pre ele, s[ le invete
si
sa le pazeasca de orice riutati
Si
bdntuieli, se sileau
$i
ele
in toati puterea lor ca sl-l factr sa-$i uite mnhnirea ce-l coprinsese penffu
moartea mumei lor.
intr-una din zile, ce-i vine lmplratului, ci numai intrebl pe fata cea mai
mare:
- Fata mea, cum mi iubesti tu
Pe
mine?
- Cum si te iubesc; tata? Iaca, eu te iubesc ca mierea, r[spunse ea, dupi
ce se gdndi ce lucru poate fi mai dulce pe lume.
Atita o taie capul pe d6nsa, atAta vorbi.
- Sa-mi trtrie$ti, fata mea; sa-mi facA Dumnezeu
parte de tine.
$i
lntrebAnd
9i
pe fata cea mijlocie:
- Dar tu, cum mi iubesti pe mine, fata mea?
- Ca zaharul, tata.
Atita o taie
9i
pe ddnsa capul
si
atdta rispunse.
- SA-d dea Dumnezeu bine, fata mea. Sa ma bucur de tine.
Pasf,mite fetele acestea erau lingugitoare
Si Stiau
si-gi arate iubirea citre
oarintele lor mai mult decnt o aveau.
imparatul se bucurf, cit un lucru mare cAnd auzi de la fetele lui cele mai
mari cdt il iubesc. El socoti ci altfel de iubire nu poate str fie decdt cea dulce ca
mierea
si
ca zaharul.
$i
uitAndu-se
si
la fata cea mai mici, ce sta mai deoparte
gi
cu sfialtr, o
intrebi
gi pe dansa:
-
Cum mi iubeSti tu, fata mea?
-
Ca sarea in bucate, tattr! rispunse
$i
ea cu fata senina, zdmbind cu
dragoste fiasca
9i
lisindu-si ochii in
jos,
de rugine ctr vorbi gi
ea.
Ea se ru$ina, biet, vazdnd ctr tatl-stru o bagase
9i
pe ea in seami, ca o mai
mici ce era.
CAnd auzird surorile ei rf,spunsul ce dete ea tatalui 1or, pufnirl de rns
si-si
intoarseri fetele de citre dAnsa. Iar tattrl lor se incrunti
9i,
plin de supdrare, zise:
w
- Ia f[-te mai incoa, nesocotito, si ne infelegem la cuvinte!
N-auzigi tu pe surorile tale cele mai mari cu ce fel de dragoste mf, iubesc
ele? Cum de nu te-ai luat dupa dAnsele ca si-mi spui cdta dragoste dulce ai
Si
tu
catre tatal tiu? Pentru asta oare mA ffudesc eu ca si vi cresc
Ai
si vi dau
invifatura cum altele sa nu fie in lume ca voi? Sa te duci de la mine cu sarea ta
cu tot!
Cand auzi fata cea mai mici a imparatului urgia tatalui sau, ce cidea pe
capul ei, intra in fundul pamdntului de m6hnire caci se suparase tati-siu gi,
incumat6ndu-se, zise:
- Sa ma ierfi, tatf,, ca eu n-am vrut si te supar. Eu am socotit cn mintea
mea ci dragostea ce am catre tine este, daci nu mai presus decAt a surorilor
mele, dar nici mai prejos decdt mierea
si
zahlruI.
- Auzi, auzr, o intrerupse tatl-sau;
Si
mai ai obraz si te atingi de surorile
tale cele mai mari? S[ te duci de la mine, fati nerugin ati, ce egti, si nu-[i mai auz
de nume!
ii inchise gura
gi
o llsi plAngdnd.
Surorile vrura si o mnngdie, dar cu niqte cuvinte atingatoare, care fi
ficeau mai mult riu decdt bine.
Fata cea mai mici a impiratului, dacd vhzu cir nici surorile nu o crufi, igi
puse nldejdea in Dumnezeu
gi
se hotari si plece unde mila Domnului o va duce.
isi lua deci din casa parinteascf, un rdnd de haine proasre
9i
vechi gi
pribegi din sat in sat, pf,na la curtea unui alt imparat.
Ajungdnd acolo, stitu la poartd.
Chelareasa o vizu
Si
dacl veni la dAnsa o intreba ce vrea: ea rispunse ci
este o fattr siraca
Si
fari de parinli, gi
ar vrea si se bage la stipAn, dac[ ar gasi
vreun loc.
T
Tocmai atunci iesise ajutoarea chelaresei
si
ar fi voit sa bage pe alta. Se
uiti la ddnsa chelireasa, cu ochi pltrunzatori, gi
i se paru a fi buna si o ia pe
d6.nsa in slujba.
Fata de imparat mai fu intrebati ci ce simbrie cere
gi
ea rispunse ci nu
cere nici o simbrie, firi dec6t si slujeasci o bucattr de vreme
Si
dac[ slujba ei
va
fi vrednictr de vreo simbrie, sf,-i dea at6t cdt va face.
Chelireasa se bucurl vtrzdnd-o ca rlspunde aga de cuminte
si
o lui si-i fie
ajutoare. ii spuse ce are sa factr
si
li dete pe mdnl un vraf de chei din mai multe
ce avea.
Fata era cuminte
gi
degteapti. Ea incepu sf, deretice prin cimara gi pnn
tiulapurile de la care avea cheile
gi
s[ puie fiecare lucrugor la rOnduiala lui.
$i
fiindca fi prindea mdna la frimdntat, la fiertul dulcelilor
si
la alte
bun6titi de mAncare ce se afli prin cimarile lmparatilor, in grija ei furi lasate
ninurile cu{ii.
$i
cum oile n-ar fi
Stiut
sf, faci toate astea? MA rog, fati de
mparat nu era?
$i
nu se ivi o cArteald din partea niminui, cici ea toate tainurile le
impartea cu cumptrni
si
cu dreptate, de nu-i gf,sea nimeni nici o pirtinire.
Unde sf, stea ea la vorba desartl cu oamenii
gi cu femeile cu4ii, sau cu
sueinii carii veneau? Unde str iasi din gura ei vreo vorba fari cumpat, ori si
a-rculte de la cineva vreo asemenea vorbi, cf, se rugina
gi glsea ea cuvinte destul
ie cuviincioase cu care si inchizl
gi gura cea mai farfara.
Ea nu sta la taifas cu slugile ori cu slujnicile cu{ii, ci, cind igi gasea cite
:rifica vreme de repaos, citea pe carte.
Toti cu totul aveau sfiala de dAnsa
Si
nu-i gisea nimeni vreo fapta care si
le dea dreptul a-i atilma vreun ponos de coadtr.
Vestea despre vrednicia
gi
smerenia ajutoarei de chelareasi ajunse
:umaidecit
$i
la urechile impf,ritesei. Ea dori s-o vazd. Iaril daci sq infafl$a
,nnparitesei, fata de imptrrat
$tiu
si se arate
$i
str vorbeasci din inimA curati, firi
:refacatorie
si
far4 multa hdrlzneall.
Imparateasa prinse a o lndrigi. Ea banui c[ ajutoarea de chelareasa nu
:oate si fie de neam prost.
t...] Si
a$a cum vi spusei, lmpirtrteasa lui pe fat6, ajutoarea chelaresei, pe
iinga dinsa.
Unde se ducea impiriteasa, mergea
si
ea; c6nd se punea impariteasa la
iucru, lucra gi
ea. Apoi, lucrul ce iegea din mAna ei era margaritar, nu altceva.
Din toate, din toate, cuvintele cele intelepte ce iegeau din gura ei plicuri
impardtesei mai mult decdt orice. Ce s[ intindem vorbi multA? Ajunsese sa fie
redesplrtritl de implrtrteasa. O iubea impf,r4teasa ca pe copiiul ei.
zLL
Se mira
gi
imptrratul de atdta alipire a lmpf,ritesei ctrtre aceasta fatl.
Acest imparat avea un fecior singur la plrinfi. Tati-siu
gi
mum[-sa se uitau la
dtnsul ca la soare. Nu mai puteau de dragul lui.
$i
mergdnd implratul la un rtrzboi, lutr
si
pe fiul slu cu ddnsul, ca sA se
deprinzl cu ale r6zboaielor. Acolo, nu
gtiu
cum se ff,cu, nu
gtiu
cum se drese, ci
numai ce il adusera acasa ri.nit.
S[ fi vlzut acum pe ml-sa
jlliri
9i
pldnsete. Nu mai
gtia
ce str-i fac6 ca str-l
vindece mai cur6nd. Noptile le ftrcea zile priveghindu-l la boall. Iari dactr o
ajunse oboseala de nu mai putea sta in picioare, lmpf,rf,teasa puse pe fata ei din
castr, ca pe un om de credinp, si ingrijeasctr de dinsul,
gi
apoi, cdnd una, cind
alta, erau nelipsite de ldnga patul ranitului.
Cuvintele cele blAnde
9i
inlelepte ale fetei, mingAierile ei cele dulci
Si
neprefacute, smerenia ei degteptara ln inima bolnavului o simtire ce nu o
avusese pAna atunci; iar mai mult decit toate, cum
gtia
ea si umble de binisor
cind ii primenea ranele, facu pe fiul de impf,rat str o iubeasci ca pe o sortr, cici
pare ci-i alina durerile c6nd punea ea mAna pe rinile lui.
inn-un dupf,-prdnz, dupf, ce se ficuse mai bine, cind sta de vorba cu m[-sa,
el ii zise:
-
$tii
ce, mamtr, mie mi-ar fi voia si mtr insor.
- Bine, maicutf,, bine. Mai bine de tanar, decAt sa intri in valurile lumii.
Si-ti caute maica o fatl bunl de imptrrat,
$i
de neam,
9i
de ffeabf,.
- Ea e gf,sia, mami.
-
$i
cine este ? O
$tiu
eu?
- Sa nu te superi mami, daci
ti-oi
spune. Mie mi-a rtrmas inima la fata
dumitale din casa. O iubesc, mamf,, ca pe sufletul meu. Din cite fete de impArafi
Si
de domni am vizut, nici una nu mi-a plicut ca ddnsa. Ea mi-a robit inima.
Se lmpotrivi impf,rf,teasa oarecum, cdrmi ea; dar nu fu cu putinfd si
lntoarctr pornirea fiului ei de la aceasttr insuritoare.
Dactr vi.eu
gi
vtrzu ci altfel nu se poate, gi
ci fata ce-gi alese fiul ei sf, o ia
de nevasti este cuminte, blAndf,, cu buni
judecattr, gi
mai presus de toate este
smeritf,, cinstita
Si
vrednicf,, se lnvoi
Si
ddnsa. Rf,mase acum str induplece gi pe
impiratul, tatil baiatului, ca str primeascl
si
ddnsul alegerea fiului lor.
Pentru aceasta nu fu mare greutate; cf,ci at6t muma, cdt
Si
fiul cf,eurf, cu
rugtrciune
si
lf,udarl pe fati cum
gtiurtr
ei mai bine.
Logodiri deci imptrratul
si
lmptrrf,teasa pe fiul 1or.
' Cand incepuri a face poftirile lanuntl, logodnica fiului de impdrat se rugf,
cu cerul, cu ptirnnntul ca la nunti si pofteasci gi pe impiratul cutare, pe tatil ei
adici; se feri insf, d-a spune cuiva ci este fata acelui impirat.
Socrii primirA sa-i faca voia
gi poftiri la nuntf,
9i
pe acel lmptrrat.
-
2r2
l-
in ziua cununiilor venirA toti musafirii la nunti. Se lncepuri veseliile
si
linura
toath zita, ca la imparati, de! ce s[ zici?
Seara se intinse o masi de-alea imparategtile, cu fel de fel de mdncdruri,
de baumri, de plicinte
$i
de alte bunatiti, de si-ti lingi
9i
degetele cAnd le vei
mAnca.
Mireasa poruncise bucatarilor ce bucate str giteascf,.
Ea insi cu mdna ei gati deoparte toate acele feluri pentru un musafir.
Apoi dete porunca unei slugi credincioase ca s[ bage bine de seam4 ca
aducflnd ia masa bucatele gltite de ddnsa, str le puie dinaintea imptrratului
poftit dupa rugiciunea ei. Dartr si ingrijeasci str nu le puie dinaintea altcuiva,
ca e primejdie de moarte.
Sluga cea credincioasa ficu intocmai precum i se poruncise.
Dupi ce se a$ezari toti poftitii la masi, incepura a mnnca gi
a se veseli cdt
fu se poate spune.
imparatul cel poftit, adectr tatal miresei, mAnca
gi
nu prea.
inca de cdnd venise, el se tot uita la mireasf,
gi pare ca-i ziceainima ceva,
Cera nu-i venea sd cr.eazd, ochilor.
Pasamite el igi semuia copila,
9i
neputAndu-si da seami de cum ajunsese
ea si se mirite dupa un fecior de imparat, nu cutezi sir zi.cit nimtrnui nimic.
Yezi ch trudele
gi
necazurile ce suferise biata fatf, o schimbaserf, de cum
o
Stia
tata-sau.
$i,
indemnAndu-se de pofta cu care mAncau mesenii, ar fi voit
si
dAnsul sa
nanAnce
gi
si se veseleasci; dara dupf, ce gusta o dati sau de doui ori din
oucate, se opri. Sluga care ii aducea bucatele le ridica intregi, neatinse.
Se mira acest impirat cum de toti mesenii mlndnci cu pofta nigte bucate
;are penffu ddnsul n-aveau nici un gust.
Se incumese
si
intreba pe vecinul din dreapta. Acesta ii rispunse ci astfel
ie bucate bune n-a mAncat de nu
tine
minte. Gusti
gi
lmprlratul din talerul
'.
ecinului,
gi vazu cd bucatele sunt bune. Asemenea ficu
si
la vecinul din stAnga.
ii lasa gura apf, dupa bucatele cele bune ce gustase de la vecini; foamea ii
Ja zor si imbuce
si
el; dari cine putea str minince bucatele care i le aducea lui?
Rabd[ ce rabdi; de rusine lua el cdteodati
Si
din bucatele ce i se aduceau,
!'a sa nu se facf, de r0s intre meseni, dar lncolo nimic. in cele din urmf,, nu se
nai putu opri, ci, ridicdndu-se i:n sus, zise cu glas mare:
- Bine, impdrate, m-ai chemat la nunta fiului tiu ca s[-ti bati
joc
de mine?
- Vai de mine, m1ria-ta! cum se poate str-ti treaca prin gAnd una ca
:"-easta? Dupa cum vede toata adunarea, te cinstesc
Ai
pe dumneata ca pe tofi
,' eilalti imparafi, fara deosebire.
- Ba si mi ierfi, imptrrate, bucatele tufuror mesenilor sunt bune de
mincat. numai ale mele nu.
2t3
Se facu foc de supirare imparatul socru
gi porunci ca numaidecAt sa vie
bucitarii si-Si dea seami de ceea ce au ficut,
9i
vinovafii sa se dea morfii.
$ti1i
ce era?
Iaca mireasa g4tise toate bucatele pentru tati-siu fara sare, ci numai cu
miere
gi
cu zahar. Chiar samita de dinaintea lui era plina cu zahar pisat, gi
degeaba lua bietul imptuat cu cutitul din sarnita ce credea el ci este cu sare
$i
punea in bucate, ele, in loc si se facdr mai bune de m0ncare, se faceau
6i
mai
dulci de pe cdt erau,
gi
mai citrinite.
Atunci se ridici mireasa in sus
si
zise imparatului socru:
- Eu am gitit bucatele pentru imparatul ce s-a supi,rat,
Si
iati pentru ce
am fd:cut-o:
Acest imparat este hta-meu. Noi eram trei surori in casa pirinteasca. Tata
ne-a inffebat intr-o zi cum il iubim noi. Surorile mele cele mai mari, una ii
rispunse ctr il iubegte ca mierea, alta ca zahtuul Eu il zisei ca il iubesc ca sarea
in bucate. Aga am socotit eu cii nu se poate mai multa iubire decAt aceasta. Tata
s-a suparat pe mine
$i
m-a gonit din cas6,. Dumnezeu nu m-a lisat si piei
$i,
prin
muncf,, cinste
Si
himicie am ajuns unde mi vedefi. Acum am vrut sd dovedesc
tatei ci farA miere
Si
tarA zahar poate omul si ffaiasci, dar fdra sare nu, d-aia i-am
gatit bucatele fara sare. Judecati dumneavoastri cu minte imparateasci cine a
avut dreptate.
Tofi mesenii intr-o giasuire gasira cu cale ci pe nedrept a fost fata gonita
din casa parinteascl.
Atunci tatil fetei marturisi ci n-a
Stiut
sa prefuiasca duhul fetei saie
si si-a
cerut ieftaciune.
Fata,
$i
ea,i-a sArutat mAna
gi
a cerut
si
dansa iertaciune daca fapta ei l-a
suparat.
$i
se pusera pe o veselie
gi pe o petrecere de se duse vestea in lume.
Tatal fetei se veselea, nu se veselea, dar socrul
gtiu
ca se veselea gi
se
mdndrea ca a dobAndit o a$a nurori,
si
de viti buni,
si
inteleapti, qi
harnica.
Eram
Si
eu la nunti impreuni cu chelegul ila care se tupileaza printre
d-voastrf,, cinstiti boieri. Multe ciolane, doamne, mai cizurd de la acea masx,
gi,
care cum cidea, tot ln capul chelului le da.
$i
incalecai p-o
$ea,
gi v-o spusei d-voastrf, a$a.
$i
incllecai p-o lingurtr scurti, sd triiasci cine asculta.
$i
mai tncilecai p-un fus, sa triiasca
gi
cel ce-a spus.
ru
2t4
E
A!-xandnv.
Mift^ra
Ydcal d
*i
Tfi nol al rt
Ptrcali
Si
T0ndal[ au mers
mpreunf, prin lume o bunl bucatd de
rmp.
$i,
iaclttr, inff-o noapte, dupa ce
srabatusertr un drum plin de hfirtoape,
pe cAnd erau sfirgifi de obosealtr, au
ejuns intr-un sat. in sat, oamenii se
.-ulcasertr.
Nici o luminiF nu mai
=clipea pe la feresfie.
- Am ajuns prea tArziu! s-a
locului Plcali.
- Ca sf, mai supf,rim pe cineva la
ceasul acesta ar lnsemna si ne facem
un mare p6cat,
Si-a
dat cu ptrrerea
Tandale.
- Mai bine
stii
ce mf, gdndesc?
Sa dormim in bisericl.
- Asa e. Bine zici. Tot nu e nimeni acolo, acum, in miezul noplii.
- Ne odihnim pe cinste, pe una dinte rogojinile din biserica.
-
$i,
dis-de-dimineatl, pomim mai departe.
- Dar unde-o fi biserica?
- Uite-o pe culmea dealului, chiar linga cimitir...
- Si nu-i trezim pe morti!
- Sa nu-i trezim pe oameni, c-or fi truditi de munci.
'
$i
urci ei, am6ndoi, ca nigte umbre, pe deal. Ajung in cimitir
strabat pe
o potectr, printre morminte, dar cdnd sf, pigeasca in bisericl, risuni o voce
groas6:
- sa irnpatim sacul cu galbeni in zece! vocea venea,
neindoios,
dinluntru.
- Dec, tu ce zici, Pf,calf,, ce-o fi?
$u$ote$te,
mirat, TandalA.
- Zic cf, se pefiece aici un lucru tare ciudat.
- Sf, ne dim mai aproape gi
s-ascultam temeinic.
S-apropie ei ugor
si,
tn lumina ferittr sub oboroc a unei
crlpf,tura ugii, ziresc mai mulli barbati. Unul din ei rostea:
- De ce si-mplrtim galbenii-n
zece, cind noi toti suntem noua?
oprit
pnn
Suntem noui, e drept, glf,suia iar acela care avea vocea groasi, insf, cum
este indeobgte legea la noi 6lharii, capitanului bandei i se cuvin nu una, ci doutr
perfi din prada!
- I-o bandi de tllhari! mai
gopteqte
P[cal[. Au strvflrgit un
jaf
Si-Si
lmpart
galbenii. Numai ci socoteala de-acasi nu sb prea potrivegte cu cea din tArg...
$i
il invata, indatl, pe Tdndall ce trebuie sf, factr.
$i
fiindcA in dnda, sub
mastr, se aflau nigte giulgiuri, igi iau de-acolo doutr
9i
se invelesc in ele.
Pe urml, T'Andala, cu glasul infundat, incepe str rosteascA:
-'De ce iesirlti, mii, voi, mo4ii, din morminte?
- Pai, cum sf, nu iesim? ii rispunse Ptrcala,la fel de infundat, cf, noi, cit
am trtrit, am fost lipsili de bunitltile lumii.
$i-acu
am auzit, ne-a spus un
spiridug, ctr s-ar gasi in biserica niste tAlhari stipdni pe-un sac de galbeni jefuifi
de
la oameni...
-
$i
voi ce doriti? C0te-un galben?
- Da, dorim fiecare din noi c0te-un galben.
$i
pe cei nouf, hoti am pofti
si-i avem alaturi in morminte, acoperili cu
tardni
de vii, ca si se-nvete minte si
nu mai
jefuiasca pe nimeni.
Talharii din biserica, cdnd a inceput sA glisuiascl Tindala, impietriseri.
Dar cind l-au auzit
9i
pe Picalf, ci ei, cei raposatri, ar pofti si-i aductr pe holi
aliturea, in morminte,
gi
si-i ingroape de vii, au inceput si
fipe:
- S-a isprivit cu noi! Pe unde sa fugim?
$i
care mai de cile s-au nipustit pe
uga din dosul careia Tandala, la iesire, le da cdte-un picior in spate, ca si-i ajute sl
se pravileascf, pe povimig mai lesne...
C0nd au rimas numai ei singuri, Picall
si
Tdndala au intrat in bisericf,,
rizdnd, de se
{ineau
cu miinile de pdntece.
Nistrusnici rtrposati
si
plini de voie bunf, erau!
l ;aLi el
*i
cei zece feci ori
Vai de feciorul care-gi izgonegte taHl din pragul casei sale, ci fapta lui nu
poate fi iertata.
Un tati avusese zece feciori.
$i-asa
cum se ftttampla cdteodatf,, s-a apucat
bitrdnul sa-si dea toati averea celor zece copii.
A impAdiro ?n pfii drepte.
-
O sa min6nc la unul, m-oi odihni la altul... Ci sunt copiii mei! gindea
bitrAnul.
Putini vreme dupi asta, pleca la fiul siu cel mare.
- Voi sta la el la masi! isi zicea tatal.
-**
2L6
Dar buna prevedere il face sa-si ia cu el bucate ce mai avea prin casa:
;uFna
brdnz6,, pita
9i
vin.
Baiatul cel mai mare st[tea la masi cu sotia
gi copii. CAnd vede prin fe-
--esra
ctr vine tati"l, incepe si ascundi sub pat sffAchinile
Si
oalele cu m6ncare.
- Ce str-i mai dlm
si
lui? zice
$i
soata. N-avem destul copiii noqtri, ca sf,-i
:rinim?
lnni bitrdnul in castr.
- Ei, ce mai faceti? fr intreba. Ad stat la masa?
- Am stat! rispunde iute feciorulcel mai mare.
- Plcat - mai glasuiegte batrdnul
- vi adusesem aicea in traista nigte
:*rmieni de leac.
Cauta in grabl nora in traista
si
afla inf,untru bt6nza, pita
5i
vinul.
-
$i-acuma
plec - a spus baftanul
- mdncati voi singuri ce-am adus.'.
Vizuse, pf,strmite, cum se ingramldeau pisicile
si
cninii pe sub pat, ca si
r-in6nce
mincarea ce fusese ascunsf, acolo.
Plecf,. Se duse la feciorul cel de-al doilea
si-i
ceru un loc sa se odihneascd.
Feciorul prinde si se pldngl ci are oaspefi
$i
n-are loc in castr.
$i-l
duce
:e batrAn in grajd, ii di o pitura numai zdrente
Si
ii ariti o grimadi de fdn,
lcindu-i si se culce acolo.
Bltrinul rupe patura in doui,
gi jumitate
o da inapoi feciorului.
- De ce o rupi in doui? se mira feciorul.
- Penffu cf,
jumatate vreau s-o dai feciorilor tii, s-o pistreze
$i
sa
ti-o
dea
:: cAnd vei fi larindul tau girbov
si
le vei cere adipost! a glisuit cu amiriciune
:logneagul.
Feciorul insf, n-a inteles inlelepciunea batrineasci. L-a lasat singur pe
-.i41
stru in grajd
9i
a plecat sa se desfete cu oaspefii pe care-i avea in casi.
in celelalte zile a pomit iar batrlnul la drum. A mers la fiecare dintre
::ciorii sAi.
$i
fiind acuma sf,rac, nici unul nu-l biga in seama. Care n-avea
:,ucate!... Care n-avea loc!... Care, cx are oaspefi!...
$i
tot aga...
,,Ei,
iaciti -
$i-a
zis bitrdnul
- un tata a
finut
zece feciori, dar zece feciori
:u pot s[ sprijine un tati. Dar lasi, vor inlelege ei odatir purtarea ce se cuvenea
:-o aibf,!"
Nu s-a mai dus pe urml la nici unul dintre feciori'
V[zfuid feciorii ci nu mai vine tatil, au gindit c-a murit,
9i
au trimis o
-rlug6
sl vadl
Si
s[ iscodeasctr.
Blftinul a vizut ci vine sluga. A umplut un urcior cu pietricele
li
a
inceput s[-1 zdrangi,ne, str sune pietricelele
si
a rostit ca pentru sine:
- Dragii mei gilbinagi, ce bine ca v-am pasffat... Voi n-o si fiti decit ai
acelui fecior ce m-o iubi
si
m-o griji mai bine!
2L7
Sluga a alergat indata sf, vesteasci pe feciori cf, tatf,l mai are un urcior cu
galbeni gi cf, a hotirdt si dea urciorul aceluia dintre feciori care il va iubi
si-l
va
ingriji mai bine.
Str fi vlzut cum alergau feciorii
$i
nurorile cu pruncii dupf, ele:
- Ttrtucf,... Vin-la mine!
- Ba la mine...
- Noi te iubim mai mult!
- Ba noi ...
ii apucase dragostea de tata.
S-au luat la sfadf,, care sf,-l ingrijeascl, la caxe si stea, la care sl mindnce.
- Bun! a rostit ban6nul. Vf,d eu cf, mi iubiti cu tofii. Voi sta pe rind la
fiecare o strpttrm6ni.
$i
voi vedea eu cine mtr iube$te cu adevlrat. Urciorul ll voi
ingropa ?ntr-un loc
Atiut
numai de mine.
$i
numai dupi moarte vetri afla unde e.
L-au luat feciorii, l-au mAngdiat, l-au ingrijit pdna la moarte; vroia fiecare
sl-i arate cit il iubeste. Cdnd a inchis ochii, bafrdnul a lisat o scrisoare la notar.
$i-n
ea spunea unde a ascuns urciorul.
Feciorii au alergat
9i
au dezgropat urciorul.
in urcior nu erau decdt pietricele.
Iar al[turi de el, un rdvag. in ravagul acesta le povestea de-a-fir-a-ptrr ce
$i
cum ftrcuse.
Abia atunci au inteles feciorii gregeala pe care o flptuiserf,.
Abia atunci
au
inteles mihnirea din inima aceluia ce le fuse tatf,...
G
2t8
Joan Sl qwi ci
Iari el? Ce nu face omul de dragul copiilor sai?!
- Lasi, ca di Dumnezeu! rf,spunse el. Cl
:.
-3
nu ai tii sunt, ci ai lui, ca fapturi ome- y'
-:=-ica
sunt,
si
daci-ti di dregitorial de
::::jtre, te
gi
ajuti s-o porfi.
-
Ti-o
fi dand, daci miSti
Si
tu!
-:-:runse
ea,
gi
de aici inainte nu mai era
:a.-n casa lor. El una, ea alta, el da, ea
::'lchea[i, pdni ce el, nemaiputAnd si
?Vai ma zmei l or
}
--:'ie
gura nevestei,
gi-a
luat lumea-n cap
-'
:lecat sf, strdngi cumva, de undeva,
.: : pentru spuzaz lui de copii.
A tot umblat el a$a din om in om firi de nici o
*-.:e. dar degeaba vorbea despre copiii lui.
..Mare lucru! - zicea unul. Parca copii nu mai au
$i
altii?!"
..De ce
ti
i-ai ficut, dacd nu e$ti volnic3 sA-i
tii?"
zicea aJnl.
..in lumea asta n-o si fac eu nici o treabi", zise dar,
gi
trecu pe celalalt
--:11.
Aici a intrat inn-un codru des
gi
tot s-a dus - asa ducdndu-se - pdni ce a
- ,.:
ie o casi cu multe marafeturi4.
Aici era cuibul zmeilor.
)i-a gisit acasi decit pe Mama Zmeilon
- Buna ziua, mamd, ii zise el.
Ea dete ursuzi din cap.
- Dar tu cine eSti
Si
ce caufi p-aici? il intreba zgripfuroaica.
- Eu? rispunse el ca un om cu socoteali. Eu sunt tata lor
gi
caut vreo
i -
- - l A.
-Tata lor?! iSi zise Mama Zmeilor.
;
:::-:atorie
= (aici) cu sensul de rol.
:
::ra =
mul ti mea.
:
::.ic
=
in stare, capabil.
3
-.-:ttr =
(aici) podoabe,
-
2L9
$tia,
biata de ea, ci e-n lume Mama Pidurii, e Mama Ielelor, sunt fel de
fel de mame, dar tata nu mai pomenise,
si
se simti riu smeritil cdnd se vazu,
a$a deodatf,, ln fata tatf,lui lor - cine or fi ei, aceia.
Mai de voie buni, mai de frici, il lua dar pe om slugi pe un an, anul, cu'm
se
$tie,
de trei zile, iar simbria - ziua
9i
galeata de gaibeni, dac-o fi si-si poata
implini anul.
Om sl fii, instr, ca sl implinesti un an in slujba zmeilor.
- Uite
- ii zise zmeoaica cea barAna celui mai de dai-Doamne dintre
feciorii ei - str v[ strAngefi toate puterile, ci ne-a venit tata lor,
$i
mare urgie o
sa ne-ajungl dac6, n-o scoatem la captrt cu unul ca el.
- Las' pe mine, mamf, - rispunse zmeul - ci-i viu eu de hac. Nu degea-
ba m-ai ftrcut zmeu!
Ziua intAi, zmeoaica l-a trimis sa aduca apl intr-un burduf de bivol, dar
bivol, colea, cum sunt cei din lumea zmeilor.
El, biet, abia putea sa ducf, burduful gol in spinare: de unde ar fi fost in
stare sf,-l duca plin?!
,,De!
i$i zise. Vad eu ci nici in lumea asta nu pofi s-o duci cu adevarul. Ia
s-o mai pomim gi pe minciuni."
Sosit la puful care era departe-n vale, el i$i scoate costorul2 de la briu
si
incepu str rdcdie cu el imprejurul pufului, gi-a
rdcdit mereu gi-a-ndelete pdna ce
i s-a ficut zgripguoaicei lehamite de atdta agteptare
gi
a trimis pe cel mai cu for-
foi3 dintre feciorii ei sf, vada ce face sluga de nu mai vine cu apa.
- Dar tu, mf,i, ce faci aici? inftebh zmeul.
- Uite, rispunse omul rdc0ind inainte. Ce si mai pierd vrelnea sco{dnd
ap[ din put, ca s-o bag in burduf
9i
apoi iar s-o scot dupa ce voi fi sosit cu ea
acas6? Am sa iau puful a$a cum e in spinare
Si-l
duc in deal.
- Ba sf, nu te puntr picatele si faci aga - raspunse zmeul speriat - ca pu[ul
f,sta e flcut de bunicul bunicului,
si-aici
e rostul lui sa fie.
- Ferit-a SfAntul! grai omul. Am si-l iau
si
sa-l duc
si
sa-l urc in podul
casei. Cand ai nevoie de api, ii tragi o gaura in fund,
9i
curge de te saturi.
- Vai de mine! strigi zmeul, dar ne-neaca pe to[i!
- Nu, starui omul, a$a se face la noi! Cu flecu$tete de aceste cum e bur-
duful vostru noi nu ne-ncurctrm.
Ba ci da, ba cf, nu, in cele din urma s-au invoit ca zmeul si mai dea o
gf,leatf, de galbeni pe deasupra
si
sa aiba voia de a scipa pugul ducAnd el bur-
duful plin ln spinare.
I . .
:
smeritA
= (arci) speriata.
z
costor
=
cutit mic.
3
cel mai cu forfoi
=
cel mai rau.
-
22fi
- Auzi, mami - ii zise apoi zgripfuroaicei seara, dupa ce omul adormise
- era si ne ia puful
Si
si-l aduca-n podul casei!
Pe zgripfuroaictr o trecuri fiorii.
Ziua a doua l-au trimis ln pidure ca si aducf, lemne, aga, copaci intregi,
s::rulgi din ridlcinf
Si
duSi in spinare cu crici cu tot - cum se face-n lumea
:neilor.
Iegit in pf,dure, omul incepu s4 se scarpine-n cregtetul capului.
Neam de neamul lui nu mai scosese copaci din radacina.
El incepu s-adune curpanl de prin padure
9i
s[ lege cu el copacii unul de
.
- , 1
- Dar tu ce ai de gind sa faci? intreba zmeul, care dupa cele petrecute ln
;,a trecutf, numai la bine nu se rnai agtepta!
- Str vezi - ii rbspunse omul - m-am gdndit sd nu-mi mai pierd timpul
nlgdnd copacii unul cdte unul, ci nu sunt buruieni ori d-alde cAnepa; ii leg
;::i de altii
si
iau pidurea lntreaga
$i-o
duc acasf,.
Zmeul se sperie acum
gi
mai riu,
$i
iar unul una, altul alta, pAna ce se
:'' oira ca si mai dea zmeul o galeata de galbeni, iar in schimb sa poati duce el
: ::acii in spinare
gi pidurea si ramdie la locul ei, cum o lisasera tatul qi
bunicul
Seara o trecurl pe zgripfuroaici
si
mai reci fiori.
A sosit, in sfdr$it,
$i
ziua a ffeia, care e totdeauna cea mai grea, gi-acum
: nul nostru inci prin crepetul zorilor a-nceput sa se scarpine in cregtetul capu-
.
si
sA mai
si
suspine din cAnd in cdnd.
- Acum -
grai cel mai
tantoS
dintre zmei - si ne misurim puterile in buz-
- SA ne misurdrn, rf,spunse omul cu o indrizneala de-ai fi crezut ci viafa
.:r toatA gi-a petrecut-o aruncind buzdugane.
Erau afara pe prispf doudsprezece buzdugane, care de care mai mare
qi
-;l greu. El le lul pe rAnd, de la cel mai mic, pe care numai gdf6ind putea si-l
:iice, pdna la cel mai mare.
- Jucf,rele de copii! zise el. Mai mare n-ave[i?
- Nu! rtrspunse zmeul pus rau de tot pe g0nduri. Asta a rirnas de la un
sramo$ al meu,
gi
numai putini dintre noi pot si arunce cu el.
- Ei, dacf, n-avefi altul, haid'
gi
cu [sta! grii omul. Ia-l
si
sa iegim la c6mp.
Dupl ce ie$ira la cdmp, zmeul aruncf, buzduganul de se duse pdna-n al
-ilea
cer
gi
agteptari peste
jumf,tate
de ceas pdna ce cizu
Si
inm in pamdnt de-un
s-et de om.
' .urpan (curpen) =
mllditi lungl
9i
subtire a vilei de vie sau a altei plante agifitoare.
221
- Care va sa zictr, atAta e treaba pe care esti in stare s-o faci? ii zise omul.
Adi buzduganul! adiogi apoi scuipdnd in palme
gi
suflec0ndu-se.
:
E1n-arunci i ns[ buzduganul , bani ci nu-l ri di ct rmt rcardel apamdnt , ci
rirynase cu picioarele infepenite-n pf,mnnt gi
cu ochii
tinttr
la cer.
j
- Ce stai? il intreba zmeul. Aruncl!
- Stai bre, si-mi treaci luna din cale, ii rf,spunse omul. Vrei s-o pifesc cu
buzduganul stramogului tiu cum am pitit cu barda bunicului, pe care am arun-
cat-o in luni
g-acolo
a
gi
rimas?... Uiti-te bine c-o vezi!
Zmeul se uita in luna
gi, viznnd h adevar ceva ce semana a barda, incepu
si tremure ca frunza de plop.
-
- Nu cumva si-mi prapadegti buzduganul, cA,atAta mogtenire mai avem
qi
noi din vremile cele bune, grai ddnsul.
- Si n-ai teami - il molcomi omul - ca bag de seamf,. De ce adeca zic eu l
ca nu-l arunc pdni ce nu-mi trece luna din cale?! De! s-ar putea, ce-i drept, si
cada-n luna cAnd se intoarce. De asta nu rispund
-
$tii
ce! Haid' si ne-ntelegem, se milogi zmeul. Nu mai amnca
siti
mai
dau o galeata de galbeni.
- Ei! de mila mi-ti, care e femeie de treabtr, o si te iert! ii zise omul,
9i
nu
mai starui.
Dupa multa cioroborealal s-au inteles dar zmeii infte ddngii ca peste
noapte, cdnd doarme omul, si meargi unul dintre ddnsii
si
sa-l toace cu buz-
duganul in cap ca nici
,,h6c!"
sf, nu mai zicd.
Omul insa, trecut acum prin multe, a tras cu urechea,
gi
cuminte, cum se
ff,cuse, a luat troac* de la porci gi-a pus-o in locul lui in pat, iari el s-a pitit
frumugel sub pat gi-a-nceput
sf, sforaie din greu. Cnnd zmeii au auzit sfori.itura,
s-a dus cel mai cu nidejde dintre dAnsii
si-a
dat o dati cu buzduganul, iar omul
a gemut, a mai dat zmeul o datd,
si
omul a suspinat din greu. Iar cAnd zmeul a
dat de a treia oari, omul a ticut chitic, ca mo4ii.
Mare le-a fost dat spaima dimineata viitoare, cnnd l-au vdzut lntreg
$i
sinf,tos.
- Dar tu? ii zisertr ei. Cum ai dormit asti-noapte?
- Bine, rispunse el. Aga-ntr-o vreme mi-e parc-am visat ci m-a pigcat un
purece-n frunte!
- Auzi, mami! strigari zmeii. L-a lovit cu buzduganul stramogului,
gi
el
zice ciri e ca
$i
cAnd ar fi visat numai c6,l-a pigcat un purece.
Sa nu dai
gapte galefi ca sa scapi?! Ba s[ dai
si
mai mult.
1
cioroboreala
=
sfatuire.
,,
o
troaca
=
albre, copale, covata.
222
El a-nceput insi si faci nazui, mai ci se simte bine aici, mai ci-i este
--*ir:re
sa se-ntoarci acasi cu numai
gapte gile(i,
$i-o
si rddi
si
copiii de el, mai
:: ',:ea
si mai slujeasci un an
Si
lnci ca si se facf, trei.
- Platiti-l pe neslujite! strigi zmeoaica cea batrdni, ca s4 se cotoroseasci
: e : , .
- De - zise el- o sf, va fac dar pe plac, insi mie nu prea-mi
$ade
bine sa
-:-:.u
cu sacii in spinare. O si plec, daci mi-i aduceti voi.
I-au mai ficut-o zmeii
gi
asta.
Toate ca toate insi, dar treaba s-a-ngro$at cAnd au ajuns acasi.
Copiii aceia, a$a cum i-a lisat Dumnezeu, vtrzdndu-se fari de tati, numai
:
-
:iata lor mami, igi ficeau de cap: unul se tira pe jos,
altul se dedea peste cap,
*:r
'rrul
se cobora-n puf ca sf, caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe
i.il casei, ca si adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hdrjoneau prin
uriuri cu cdinii vecinilor, trlgeau pisicile de coadi, ca sa le miorltrie, furau
:,'''e de prin cuibarele gainilor, sfd$iau clmasi
gi cearceafuri, ca str-gi faci
:: Ci de zmeu, cAte
si
cdte nu mai faceau, lncdt b6gasera spaima-n sat, - s6le
:: t'ie1ilor de oameni sf,-si ia lumea-n cap,
$i
nu alta!
Iara Dumnezeu
gedea-n
scaunul Lui
si
ridea de-i tremura barba, ca-i plac
.;.
'
ui riuttrfile nevinovate.
- Ei, ce zici acum, Petre? ii zise portarului sdLu. itri place? Vezi ln ce-ncurciturf,
r---a bagat cu stiruintele tale?
- O sa te descurci, Doamne, - rispunse Sfdntul Petre - ca egti mare
$i
r::lept. Nu
Stia
sfintul ci vine tata copiilor cu ce vine, cf,ci numai Dumnezeu
:- :;_qur le
Stie
toate.
Cdnd a simtit spuza de copii ci se apropie tata lor, au dat iureg prin sat, au
r:':et toate cutitele
gi
toate furculitele
$i,
ludndu-$i fiecare c0te un cutit
$i
cate
: ::rculi1i, li-au iesit in cale
9i,
frec6nd cutitul de furculitl,.au tnceput si' strige:
- As mAnca carne de zmeu! ag mdnca came de zmeu!...
Zmei, cdnd au vizut a$a ceva, au aruncat sacii
$i-au
tulit-o la fugf,, de nici
:
-
:garii nu i-ai fi putut prinde.
De aceea nu mai sunt azi zmei prin lume, ba li s-a pierdut
$i
urma, lnc0t
:
-:rai
prin povegti mai dlm de ei.
-
223
Ma,rin
Sorese.'l
- 1936-1997; ndscut in
judeSul
Dolj; poet
si
dramaturg reprezentativ al zilelor noastre -
i o4 u nte l a cel l l odoronc-Tronc
M-am ficut luntre
gi punte
gi
v-am adus de la mare la munte. Ma gdndisent
sA va las la Bucure$ti
gi
sl va aduc muntii acolo, intr-o traisti de povegti. Dar c6nd
s6-i fac frumos ghem, muntii n-au vrut sa-ncapa in tren. Au zis ci ei nu se mi$ca
din a$ezarea lor straveche numai fiindca sunteti
gi voi nigte lenegi fara pereche.
Acum, uitali-va, bd sunt f[cuti din piar[. Nu
Stiu
cAnd au crescut ace$ti
$tren-
gari, cf, omenirea cind a venit, i-a gasit mari. Se oprisera ca nigte elefanti in zare cu
tot cerul in spinare. Bine ci nu le vine-n cap sa plece acum mai departe, ca n-am avea
unde sa ne dlm la o parte. Munfu nogfri sunt bogafi ca soarele. Au aw
9i
argint in
toate buzunarele. Creasta ata, cwe parca se cladna, cred ci e de p1atin6, unde te
indrepti dai de nuiele
si
de busteni grosi. Sub pietre sunt carbuni, cu czre deseneaza
locomotivele, aburi pufogi. Au fir, var, sare, dar ce n-au? Chiar
$i
lupi care fac
,,hau-
hau". Ca si nu mai vorbesc de ape minerale
si
alte izvoare: cu ele muntii se spala
gi
pe picioare. Da da nu mai sunt altii care si le semene. Uite, ne fac semn sa intram
ln ei ca-n cetatea lui cremene. Cdtiva munti CarpaU sunt mai inalti decAt ceilalfi. Cdnd
se uita in
jos,
uneori, le vine sf, ameteasca
$i
ahrnci, igi pun comprese cu nori. Caci
si
stiti:
mung sunt cei care dirijeazl ploile, spundndu-le norilor:
,,Ce
va ingramadti
toti aici ca oile? Mi, api chioari, nu m-auzi? Ploua mai la cAmpie, ci mi uzi!".
Nizdravanilor, stati! M-am luat cu vorba
$i
am uitat si va spun sa respi-
ra[i. Pentru ctr lumea - si nu va mire - vine la munte mai mult si respire. Cicir
aerul de aici contine nu
gtiu ce vitamine
si
dac[ tragi in piept zi de zi, te faci
sanitos pe
$apte
zile inainte. Vedefi stAnca aia batr0na care seamd,na cu o mAna?
Este mdna fermecattr cu care muntele ajut[ farmacia
gi
ne ia noui astenia (taticul
gtie
ce e aia, cum
stiti si
voi de-a puia gaia). Aga. Acum am ajuns intr-o poiani;
puteti cilca pe iarba ca pe un covor sau o blani. Dar nu-mi plecafi singuri prin
padure, aoleu, ctr rnuntii au pripastii mai mari decAt cele pe care vi le spun eu.
In ele se ascund
jivinele
si
isi infig brazi ridicinile. Brazi sunt cei mai buni
alpinigti, copii. Se suie p6na in v6rful muntelui fara frdnghii.
Pentru voi, muntii au ni$te ascunzi$uri multe ca frunza
$i
iarba, pdna a fi
fost ftrcuti pentru baba-oarba, te ascunzi colo, dupi un copac,
si
cAnd strigi:
,,Sunt
gata Chimiti!" te gase$te imediat un urs ori vreo veverili. Pentru ca toate
animalele de care v-am vorbit
gi
multe pasari cu pene stau in munfi ca tn cartea
cu desene. Nu pot, cf,ci le-a$ arf,ta cu degetul de la coada
9i
pdna la cioc sau la
bot. Ele se
joaca
de-a pituligul dupa stdnca
si
cind se prind se mdndnca. Iar
acum au fugit de-aici, tiindc[
stiu
ci noi suntem voinici,
$i
urcam citre v6rfu1
muntelui, pe poteci,
tindndu-ne,
de ciuperci.
re
224
i
I
i -
4
mil aarlavtrat
- 1878-1914; nAscut la IaSi; autor de schitre
gi nuvele inspirate din viala sociala sau din cea a
gLzelor, a plantelor gi
a animalelor -
CAysr"i oara
Pe mugchiul gros, cald ca o blanl a pamantului, ciprioara sti
jos,
ldnga
. :ul ei. Acesta
$i-a
intors capul cu botul mic, catifelat
$i
umed, pe spatele mamei
*.
;i,
cu ochii inchi$i, se lastr dezmierdat. Caprioara il linge,
qi
limba ei subtire
,::e u$or blana moale, mitasoasa a iedului. Mama il privegte, gi-n
sufletul ei de
*-:amici
incolfe$te un simiimdnt staruitor de mili penffu fiinta frageda cireia i-a
'---
r'iati.,
pe care a hrinit-o cu laptele ei, dar de care trebuie sa se desparti chiar
'=..
clrci vremeafutarcatului venise de multinca.
$i
cum se uiti aqa, cu ochii
:::urera[i, din pieptul ciprioarei scipa ca un muget inibugit de durere; iedul
::rhide ochii. Ciprioara se imbirbiteazi, sare in picioare gi pomegte spre
'-":curile
de st6ncf, din zare, prinne cari vrea sa-l lase ratacit. Acolo, sus, e pizit
;-
je
dugmlnia lupului,
Si
de iscusinta vdn[torului, cici pe muchiile prtrpastiilor
-elora
numai ele, caprele, puteau a se incumeta. Acolo l-ar fi
gtiut
ca lAng[ dAnsa.
)
-
pAna la ele erau de strf,banrt locuri pline de primejdii. Caprioara igi azvArle
:.:ioarele in fugA fulgerf,toare, in salturi indriznefe, si incerce purerile iedului.
S
- -edul
i se
tine
voinicegte de urma; doar la siriturile ame{itoare se opregte c0te
.
---ipA,
ca gi
cdnd ar mirosi genuna, apoi se avdnta ca o sigeata
gi,
behlind vesel,
::;rda de bucurie pe picioarele subtiri ca ni$te lugere.
Dar ftebuiesc str scoboare, si sfrtrbati o ptrdure, ca sd urce din nou spre
.-.curi.
Caprioara contene$te fuga; pige$te incet, prevazatoare. Trece din
:,- rani in poiana, intra apoi supt bolti de frunze, pe urma prin hrube addnci de
:rCea[i, pintr ce patrunde in inima intunecati, ca un iad, al padurii.
$i-au
mers mult a$a, pdni ce au dat in sfArsit de luminis. Iedul, bucuros,
: .. inainte, sirind. Dar in aceeagi clipl c[prioara se opregte, ca de-o presimfire,
::ulmecdnd. in fata ei sub o cetini, ochii lupului striluceau lacomi. Un salt,
9i
.:ul ar fi fost sf6Siat. Atunci ctrprioara dtr un zbieret addnc, sfisietor, cum nu
:..,.r scoase inctr,
9i,
dintr-un salt, cade in mijlocul luminigului. Lupul, vazdnd
::oda mai mare, uita iedul
gi
se repede la ea...
Prabugiti in sdnge, la pimdnt, supt coltii fiarei, ciprioara ram6ne cu capul
--.:ors
spre iedul ei.
$i
numai cdnd acesta, inspaimdntat, se tope$te in adAncul
:adurii, caprioara simte durerea, iar ochii i se turburi de apa motii.
TI
A
u
3
225
i
)
Fdnrag
Neo''gq
l Ar zi u. cAnd zApezi l e sunt al bast r r e
Baiatul se numea BAnici, iar cafelul, pen-
tru c[ fusese prins de doui ori cu botul intr-o
cradta, primise porecla: Tocf,nel.
Era in februarie, ninsese o zi
$i
o
noapte - acum ziryezile acopereau geamul
pini la doua palme de marginea de sus a
*,,
cercevelolor
si
ei
gedeau
in odaie -
tr
Banica in pat, iar Tocanel ldngi ugi,
vdrdt intr-un ciorap de ldna, ciruia baiatul
ii de$irase laba, ftansformdndu-l astfel
inr-un costum, pe care catelul il privea cu
mdndrie ori de c6te ori iegea afari ?n aer.
Soba frigea - ardeau in ea lemne de brad cu
miros de cetinl -
$i
undeva, infr-o sparfuri a
peretelui, cAnta un greier, parcl bxtindu-si
joc
de vnntul care gonea'pe sub
sfrtrgini, risucind zhpada
si
aruncdnd-o peste coama salcdmilor.
- Tocinel, zise Binicl,
fnand
ochii inchigi, molegit de calduri, spune-i
ticf,losului trla si tacf,!
- Eh, dac-ag
sti
unde e, ficu Tocf,nel.
O pasdre frecu pe la geam, atingAndu-lcu vdrful aripii.
- Parc-a batut cineva, spuse Tocinel.
- O vrabie. A trimis-o coco$ul de lemn de pe stilpul portii. L-au ingropat
zirpezile, inghea1l.
-
$i
e prietenul nostru, spuse Tocanel. Asti toamna, cAnd se culegeau
viile, te-ai suit in spinarea lui
si
te-a dus sa culegi nuci din podgorie.
- Nu e chiar a$a, rtrspunse Binicl, te-am mintit. M-am suit in spinarea lui
gi
m-am dus in luncf,, unde s-a intalnit cu toti cocogii de lemn din sat. Era luni
pline gi
ei toti
$edeau
roati in
jurul
salcdmului unde-am stat noi azi ca si prin-
dem iepuri. Erau acolo
gi
douazeci de puigori
gi
ei voiau str-i invefe si zboare.
Astia micii sunt foarte progti, dau o dati din aripi
gi cad la pamAnt. Coco$ul nos-
tru mi-a zis:
,,B6.nicf,,
te-am adus pdna aici
si
daca vrei te ridic pAna la nori, unde
ploui mere. Ce vezi acum sf, nu spui la nici un om, te
juri?"
,,Mf,
jur."
,,Bine",
zis el,
$i
atunci a venit la mine un coco$ batran, ala din poarta lui nea Lache
=
-
2Xi
14
xl-
t'-o
o
ul
i a
e,
d
9I
u
r.
It
I
)
i
Petcu, care aJe pene rogii
$i
coada albastri, a venit, a desficut aripile
gi
mi-a zis:
-Banictr,
ia puisorii no$tri in sdn, urcf,-te in salcAm
si
di-le drumul". M-am suit
d
scoteam unul clte unul din s6n, il
tineam
in palma o clipi
9i
pe urma il arun-
:arn u$or in aer. Jos, intre nigte tufe de catini, cocogii bltrani puserd un polog
:ru griunfe -
gi
puii se cizneau si ajunga acolo
gi
nu mai picau ca bolovanii. Era
luna
si
ei toti erau vii, cf, pe luni, cAnd lumea doarme, prind viatrl
$i
se duc de
'
o poarti la alta str mai schimbe o vorbtr.
- Dar la nori ai ajuns? se interesi Tocf,nel.
- Nu s-a putut. Tot cerul era albastru
$i
nu se vedea nici o urma de nor. O
:i ma duc cu el sau cu albinele din livadtr, care au un co$ mare pentru cules
r.dere
$i
cdteodati iau
si
ele cdte un biiat
gi-l poartl din floare in floare
gi
la nor,
u:rde beau apa.
- N-o si te duci, pentru c[
gi pe ele le-a astupat zhpada, spuse Tocanel.
\ici eu, da' nici tu!
- Asculta, se-nfurie Bdnici, o sa-ti dau vreo doua peste bot.
- N-ai decdt. Dar si
stii
ca nu mai vorbesc cu tine, am sf, vorbesc numai
:u citeii.
-
$i
eu am si te frag dezgardL,inzhpadd,
si-ai
s[ degeri.
- PAna una alta, degeri cocogul.
$i
nici albinele n-o duc mai bine. Ai vreo
:lee cum sa le scipf,m?
- Da, zise Btrnictr, inffA sub pat
si
da-mi roatele de la ciru1.
Tocinel se sftecuri sub pat gi
rostogoli roatele in mijlocul odaii.
- Greierul e aici, se auzi vocea lui, ce fac, il pleznesc?
- Lasi-l, rf,spunse baiatul, ne rlfuim noi cu el mai tdtziu.
- Micar sa-i cdrpesc o lf,buti, ceru Tocinel.
- Lasi-l, domnule, cAnd iti spun,
gi
iesi afari!
Tocinel se supuse.
- Apucl roatele, zise Binici. Eu ridic soba
9i
tu si fixezi rolile dedesubt.
.\5a, ficu el opintindu-se, ai grija sa nu-ti cada vreun bob de
jat
?tt blana.
Banicl
tinu
soba in brate
si
Tocanel ii puse rotile. Cdnd sfArsirl, biiatul
era rogu de atdta chin, iar Tocf,nel se trase lAngA perete gi
casci gura ca prostul.
Banicl lutr vltraiul
si
ficu semn sa i se deschida uga. inainte de a scoate
>oba se oprise un moment
gi
zise:
- Hei, ticilosul lla care cdnti mereu
si-mi
strici somnul, dacf, vrei sd n-o
pite$ti,
vino cu noi.
Ddndu-si seama cf, n-o sa-i fie moale dactr se ascunde, greierul veni
lopaind si
intri in buzunarul baiatului.
- Gata, spuse el,
gi
impinse soba cu viffaiul in tinda
$i
de acolo tn curte.
Zapezlle, inalte cdt malul, intarite de ger
$i
de vAnt, incepuri sa sfdrdie
$i
si se
inmoaie.
-
2n
Banica, fara sa-i pese ca deasupra se zbitea, hohotind, viscolul, impingea
soba spre livada,
$i-n
urma lui ramdnea o cirare addnci, pe care vensa Tocinel,
flururdnd din coada. Ajunse la stupi
- aveau zece -
9i-i
incllzi pe to[i, iar l6nga
cel a5ezat in coada gardului de marlcini se opri
gi-i
spuse lui Tocanel:
- Aici
tin
ele co$ul cu care o sf, zbor in nori. Daci mi asculli mereu te iau
gi pe tine. Trebuie si nu te mai legi de vribii, iar chnd il vezi pe motan ctr se
apropie sa le ia in gheare, sfi in circa lui
9i
bagi-l cu botul in
Frena.
De la livadi trecurtr pe la staulul oilor
9i
se indreptari spre poafta. Din
trupul cocogului de lemn iegea in lumini numai creasta. Baianrl ingenunche
gi
rascoli
jarul
din vaffi. Valul de cildurtr care se revdrsa ficu si cada ghea{a de
pe stilpi. Liberat din srAnsoare, cocogul desfdLcu aripile, le plesni putemic pe
trup
Si
c1nta coco$e$te. Din lungul ulitei ii rispunse, cu glasul gros, bifrdnesc,
cocogul lui Lache Petcu. Iar in acelagi timp se pomi si
fdrdie
gi greierul ascuns
in buzunar.
- Cocogule, pot s6-[i spun o vorba? intrebA Banici, dar coco$ul nu
rispunse
Si
el intelesese cf, acesta se ferea de Tocanel
$i
se intoarse in odaie,
ducdnd
gi
soba cu el.
ii desfacu rotile
$i,
obosit, se culci. Tnrziu, cdnd se ffezi, Toc4nel motaia
inci dupa ugtr, sub mituri, iar greierul cdnta sub pat. Privi pe fereastra
gi vazu
ca se luminase. Ningea - o ninsoare deasi, betand in albastru -
si
sub perdeaua
de fulgi ziri cdrarea taiata de el, catre poarta,
$i
cocogul de lemn care se rotea
intr-un picior.
,,Ehei,
zise el, ce-o sf, mai zburf,m noi doi c0nd o iegi luna plina."
Se ridici in coate
gi
se rlsti la cifel:
- Tocinel! Treze$te-te, ffebuie si iesim cu sania.
- Acum?
- Chiar acum.
$i
si nu-i spui mamei c-am scos soba in ger. Dacd te prind
ci trancanegti, ai de-a face cu mine. Asta am spus-o
gi pentru ticilosul 6la de
sub pat.
-
224
Mihail
5.adove.o.nr^
- 1880-1961; nlscut la Pascani; mare scriitor clasic al literaturii
-mdne
-
l anop N#z"C rAvart
Ianog era un migirug cenugiu, cu o cruce neagrA pe spinare. Era o fiinp
-ire
cumsecade, rf,bdtrtoare
gi
supusf,. Numai c6teodati il apuca cdte un gdnd
':;iaratnic.
Atunci, daci era la cf,rucioara lui, se oprea, punea capu-n piept gi
nu
'"
oia si meargi mai departe cu nici un pret.
Aga a ftrcut intr-un rind, pe cflnd se intorcea de la ogor c-o cirucioari de
:.rtoafe. Dintr-o dati s-a plictisit de drum
$i
s-a oprit la rohatca satului. Ion,
:::rdagul, s-a mdniat
gi
a inceput a mormtri
- Iar
ti-au
venit hachitele, Iano$ afurisit?
Mlganrl dadu din cap de sus in
jos:
- Da, mi-au venit.
$i
ce treaba ai tu?
Ion isi sfrdnse cu ciuda buzele in ldna barbii
gi-l
arse cu biciul. Ianos zvdrli
::odati cu amAndouf, copitele dindarf,l Ion iar il plesni
si
Ianos iar zv6rli cu
:Lrapoia in sus, ficind semn de ameninlare cu copitele.
- Mfi, al dracului migar! striga Ion, scf,rpindndu-se in cap. Apoi ii dadu
:col, privindu-l din toate pf,rfile, ca pe o aritare din alti lume.
- Hm, mii Iano$, mf,i, incepu rindagul cu glas dulce. Mai, Ianog, mai, fii
:: treaba, bre. Hai str ducem mai degrabf, la curte carucioara cu cartoafe, ci ne
=*-iteapti cucoana,
gi pe urmi se supArA.
Iano$ igi scuturi capul la dreapta
qi
la stdnga;
- Nu weau!
Atunci, pe Ion il cuprinse iar minia:
- Ei, dacf,-i vorba pe-a$a, mai
jupdne,
stai. tu! Cu mine
ti-ai
gasit sa te pqi?
$i
incepu si-lplesneasctr cu iugca pe Ianog. L-a batut, l-a batut, pdna ce-a
tstenit. Pe urml a prins s4-1blastf,me in toate felurile. Dar daci a v1zut
$-a
vAzut
--a
nu-i chip s1-1 umeascf, din loc, s-a fras la o parte, s-a a$ezat la marginea
:anfului,
gi
s-a pus str-gi rlsuceasci o
figara,
icnind cu ciuda:
- Hm! afurisit dobitoc! Nu
ti-au
vazut ochii aga lighioaie, domnule, de
;ind triiesti...
Dar pe cdnd se odihnea
$i-$i
rlsucea
{igara,
deodati Ianog porni repede cu
;arucioara cu cartofe dup[ ddnsul. Pomi singur, a$a pe negdndite, vesel,
si
ochii
regri ii luceau in soare.
229
t
Iar rAndagul incepu si ricneasci:
- Aho! Prr! Ahooo!...
igi vars6, sarind de la locul lui, tunrnul. Foila i se duse pe v6nt. Prinse a
alerga dupa cirucioari. Dar Ianog depAna repede din copite
si
din cnnd in cdnd
numai intorcea capul
gi
nagea cu coada ochiului.
- Ho! Ho! strigl rAndaSul cu obidtr. Mdnca-te-ar lupii sl te mandnce,
blistf,matule! Poftim! Tu-ti faci rds de mine, mai ticalosule!
Cdnd l-a ajuns, a inceput a invArti biciul deasupra capului. Dar, dintr-o
dati, s-a gdndit:
- Dacl-l bat, iar se opregte, iar nu vrea sa meargl qi
iar am nilcaz cu el,
batl-l Dumnezeu! Mai bine il las dracului!
I-a dat pace.
$i
mlgtrrugul a dus liniStit cirucioara pdna acasi.
Acolo, Ion iSi dldu piliria pe ceaff,, scuipl in palme, umfla pe r6nd sacii
in spate
si-i
duse in
gurf,.
Dupi aceea il deshama pe Ianog, ii dldu doua bice
9i
se uita cu urtr la dAnsul:
- Hai, pagol! Din pricina ta n-am fost in stare si beau o
tigare
de tutun!
Las ci te potrivesc gi
eu din mincare
9i
adipat! He-he! du-te
9i
roade gardul...
Mars!
Din fugA il arse iar cu
gfichiul.
Apoi intra in bucltirie ca sa imbuce ceva.
MdncAnd acolo, glasul lui i se aazea gros cum povestegte intdmplarea. Dupa ce
ie$i, cu
tigara
in guri, se g6ndi si treaci pe la crdgma din coltul ulitii, ca si traga
de dugcl un pahar de vin. Cdnd porni, Ianog ii ieSi inainte de sub streagina graj-
dului, privindu-l rugator. ii era foame, ii era sete.
$i
se uita la rAndas cu ochii
lui mari:
- Tare mi-i foame, tare mi-i sete!
RAndasul incepe a rdde:
- Aha!
[i-i
foame?
fi-i
sete? Rabdl, mii bliete, ca
si
tu mult naduf mi-ai
facut! itri gasesc eu ac de cojoc, n-ai grijA!
Iegi pe poarti. Iar Ianos se duse la locul lui, in umbra gtreginei
gardului.
Se ageza acolo cu capul plecat gi
incepu si asculte pe gAnduri cum ronfiiau caii
fan, in grajd. Sta
si
asculta
9i
nimeni nu venea din casi ca sa-l vada cAt e de
amf,rAt
;
circi era dupi-amiaz1,, cdnd stApanii se hodinesc cu capetele pe perini
moi.
Dar, intr-un tdrziu, din casa naltA cu stdlpii invegmAntali cu vi6 silbatica,
iesi MitiF, baiatul'cel mai mititel al boierilor, numai cinci ani, bondoc, voinic,
cu pir bllai
Si
ochii albaStri. Era descult
gi
cu capul gol. Se apleca pesre par-
maldcul cerdacului
$i
se uita prin ograda goali. D[du cu ochii de Ianog.
- Aha! Iaca Ianog! zise el incet, bucuros.
Se dadu
jos
pe scara
gi
veni pdna la mtrgar. Ianog indati igi ciuli urechile
lungi
9i
le intoarse cu p0lniile spre feciorul st6pAnilor. Miti6 ii era drag lui Ianos.
-
2n
d
i
Baiefelul il intreba, privindu-l cu luare-aminte:
- Ce mai faci tu, Ianos? Parca egti suparat.
Ianos didu pe rAnd din urechi, dupf, aceea ficu semn de indemnare cu
:::ul
gi
pomi. Ocoli grajdul
gi
se opri la portila ce da spre livadi. Copilul se 1ua
:'::3r el.
$i-acum
amindoi stiteau
$i
se uitau printre ostretele portitei, spre iarba
--iorita
a grldinii.
- Tare mi-i foame! zise deodati, incet, Iano$.
Miti@ il privi cu mirare:
-
Cum se poate, IanoS? Tu n-ai mdncat astiu;l?...
- Nu, stapdne, n-am mdncat. Ion rdndasul are ciudi pe mine. M-a luat dis-
:e-Jimineafa, m-a dus in
[ami,
nu mi-a dat
Si
mie micar o mdntr de griun[e...
l:i-lor le da o multime. Mie numai ho!
si
tio! imi zice. M-a bltut pe drum,
gi-a
:..-ut rds de mine... Da-ncaltea
gi
eu mi-am flcut gustul. C6t m-a btrtut, am stat.
ll'rd a vrut si-gi faci o
figara,
am apucat-o la fuga cu cartoafele...
MidF incepu a rdde
gi
rdspunse:
- L-am atzit cit se tAnguia mamei... Da' eu
gtiu ca n-are dreptite...
- Mi prigonegte, stipdne, zise incet Ianog, uitindu-se
tinta
la copil... P6ni
-r'rrm
nu
1i-am
spus, ca dumneata ai multe ne,cazvi
gi
n-aveai grija mea... Dar
r,-'tma vad ca
U-i
mila de mine... Azi ai aflat cf, m-a batut
Si
m-a suduit Ion rdndaSul.
- Ia, un om ticilos, un rAnda$ betiv, rosti cu dispre( copilul. Are o barbl
:lrca-i l6ni de oaie!...
AmAndoi ticurtr un timp. Dupi aceea, mlgarugul facu semn cu ochii, spre
-' ,' ada:
- StapAne, tare mi-i pofta de oleaci de iarba verde... Nu vid cu ochii de
: rrrne. . .
- Hai s6 mergem in gradina... zise Mitita.
Deschise baiatul portila
si
intrari. Ianos deodati incepu a pa$te cu
..,-omie. Copilul se tolani pe pajigtea inflorita.
$i
incepurl si vorbeasci iar.
Mitita zise:
- Ian asculta, Iano$, spune-mi tu, de ce e$ti totdeauna mdhnit
si
stai in
':mbra
Stresinei
de la grajd? Eu acu imi aduc aminte c[ tu stai in umbra gfreginei...i
- Apoi sf,-fi spun, raspunse Ianog, ridicdnd capul. Totdeauna ma prigonegte"
- Cine te prigonegte?
- Duqmanul meu, Ion rdndagul. in fiecare zi pifesc cu el ce-am pifiit azi.
Eu cu ddnsul bat rf,zboi.
$-apoi,
ce folosesc? M[ pune la post...
Migirugul tacu. O vreme rontii cu mul1f,mire. Dupi ce-gi alina foamea,
.e intoarse spre Mititi, care sta pe spate, cu ochii la cerul albasffu.
- StapAne! zise el oftind. De mult voiam eu str-ti povestesc necazurile mele,
Car n-am ?ndraznit. Acu nu mai pot ribda
gi
m-am hotardt s[ mi
jeluiesc.
in fiecare
zi, Ion rindaSul mi chinuiegte; mi suduie, mi bate, incarcf, prea tare caruciorul,
T
nu-mi da fan gi graunfe, nu m-adapi. Ma
dne
a$a, ca si nu mor numai. uita-te la
mine! Vai de capul meu! Am slabit de-am ajuns numai pielea
si
ciolanele. Asa de
amlrdt sunt, de-mi vine sa-mi iau cAmpii. Am si m[ duc la pidure,
are si deie peste
mine un lup
qi
are si ma man6nce. Atunci am si scap de suferinti. De ribdat nu
mai pot rtrbda. Am vnrt sa spun
si
boierului, dar boierul nu inlelege ce spun eu...
MitiF se uita cu mill la Ianog.
$i
cum se uita, ?gi aduse aminte ca intr-
adevar mlgarugul e o fiinF chinuita. intr-adevar, de mulffi vreme, Ion rindagul
se arita cu riutate cdnd vorbea de Ianog. Zile dupa zile rabda de foame
9i
de
sete. Cdnd ii ploaie, tot afari sa. MitiF igi aducea aminte cum intr-un amurg,
pe o bumili rece, l-a vi.z;ut pe m[glrus stand cu capul plecat
?n umezeal L. L-a
mai vazut intr-o noapte, cugetind trist la lumina lunii, cu umbra alaturi, pe
pimdnt, ca un tovarig mort. Nimeni nu se gdndea la ddnsul gi
lui i-a fost mili.
-
$tii
ce? zise Mitita catre Iano$. Eu zic asa. Cdnd a fi ograda goala,
dupi-
amiaza, cand gi
Ion e la crdgma, eu am sa vin si te aduc aici la iarba...
- Dumnezeu si-fi deie sanatate, stf,pdne, zise magirugul, privind cu
dragoste pe copil. Acu' am mancat destul. Mzt duc si beau gi
api de la
jgheabul
fdntdnii, gi pe urma, hai in ograda...
Iesira din livada. MidF puse clempugul la portita. Ianoq se agezd la locul
lui dinaintea grajdului, Midfa se sui in cerdac; se uita la tovarigul lui, dintre
tufele de vie salbaticl. Ianog igi intorcea cu mullimire ochii, privindu-i,
si
Midta
il inlelegea foarte bine.
- Acesta e un magarug nizdrivan, se gdndea baietelul; intocmai ca-n
povegti...
Daci vreau, tntr-o zi incalic pe el
9i
ma duce cine gtie
unde... La vreo
primejdie, Ianog are si gtie
sa-mi deie vreun sfat...
$i
toatl lumea are sa se mire
de vitejiile pe care :rm sa le fac...
Pe cand se gdndea el aga, pe poarta intrf, Ion, cu nasul cam rumin. se
indreptl spre grajd, Ianog nu facu nici o migcare.
- Ah! zise rAndagul. Te-ai muiat,
jupine
lanos!
fac cinste...
Ia sa{i dau nigte apA... si-fi
ii aduse api intr-o cildare, de la fdntdna din livadi. lanog se facu cd nu
vede cildarea.
- Poate vrei g-oleaca
de fan? inneba Ion. De foame nu te las eu sa mori,
cici mAni mergem iar la
tama
cu cdrucioara... Hai sa-[i aduc g-oleaca
de fAn...
Ii aduse un braf de fdn; il puse dinainte, Ianog nu se clinti.
Ion incepu si se mire:
- cum?! Nu vrei si maninci?!!
$i
asta-i inci una... Bre! bre! bre! Asa
lighioaie indaratnica inci n-am vazut.
$i
Ianog igi tremura o ureche, facdnd serrne prietenului
din cerdac; iar
Mitip rddea ascuns in verdeafi gi
nu mai putea de bucurie.
-
232
1
I:
le
te
[I
t -
11
I
:
Nkrodul
gi
l una
(Vov eoEe
VoVul
arA rom An e aec A)
tntr-o noapte tare senini
gi cu luntr plini, un narod ffecea pe marginea
:-
-
.ac. Cum era apa linigtiti
gi
limpede, zf,re$te chipul lunii in fundul lacului
, ;.ie incepe s[ strige cnt il
tineau
btrierile pllmdnului:
,,Sariti,
mai! Sari$ c[
-
-:ecat
luna!". Dar pAni si vin4 cineva, se hotari el s-o scoatf,! Baga baful in
;'
','rind
si-l infiga-n luni, dar ddnd mereu in noroi, apa se tulburl. Acum,
u:: nu se mai vedea,
$i
el crezu c[ a infipt baful in ea. Atunci trage cat poate
:c :3r
5i...
hop! cade pe spate. Noroc cf, era malul apei.
$i
cum veni el cu fata
r :'*s. rezemat de mal, ztrri luna pe cer. Prostul strigl atunci cu ing6mfare ctrtre
",::nii
care veneau din sat sa vadf, ce s-a intdmplat:
-Iaca, mf,if,, unde am aruncat luna: tocmai in cer!
Leqenda i nul ui
(l eqendd popul ard romAn eaac d)
Departe de
tara
noastrf,, acolo de unde pomeSte crivatul, se gisegte o
tari
:
-
:run[i inalti, cu prapastii addnci
gi vai umbroase.
Acolo crestele munfilor sunt acoperite tot anul cu zipada gi
cu gheafi.
intr-o vale singuratici din
tara
aceea, locuia in vremea de demult un
I i-.ror cu nevasttr
9i
copii. Plstorul acesta isi ducea in toate zilele la pagunat
:-:ra sa
gi-o pazea de fiarele silbatice.
Dar, intr-o frumoasd zi de vafir, se ffezi in pastor dorinta si se cafere sus
:: :ot, p6na in vdrful muntilor, p6nl la cAmpiile de gheafa ce strArluceau in lumina
.:,reiui. Vroia sf, priveasci de acolo lumea cea larga
Si
sl-Si desfateze sufletul
,. :chii.
Se ctr{f,rl, a$adar, pe perefii pleguvi ai stAncilor
si
se tAri peste pietrele
i
i:recoase, mai sus, tot mai sus, pAni ajunsese
gi
la zipada cea vegnic6.
insA, in zidul de gheali, pf,storul zari o poarti lucrattr cu toata maiestria.
)e la poarta asta pomea un drum lung
Si
intunecos, care se sfdrsea la o salf,
:.:rea[i
9i
putemic luminati.
Pastorul pf,gi cu tot curajul pe drumul cel intunecos
gi
merse in sala cea
:rninoasf,. Dar il cuprinse mirarea, c0nd s-a gisit intr-insa.
Perefii silii erau numai de cristal
9i
de pietre prefioase. in mijlocul salii
s:etea o femeie, inftrgurattr intr-o mantie de argint, incinsi cu o cingitoare de
.ur, iar pe cap purta o coroani de diamante.
233
Femeia aceasta era regina zlnelor. Fecioare foarte fiumoase, avAnd parul
impodobit cu flori la fel, shteau in
jurul
ei
si
o serveau.
Coplegit de marefia
gi frumusefea a tot ce vizuse, pastorul cizu ?n
genunchi inaintea reginei z6.nelor. Regina zdnelor ii z6mbi cu toati blnndetea
si
ii vorbi cu o voce care iti cigtiga inima:
- iti da., voie si alegi din toate comorile ce vezi aicea care
[i
se par mai
de pre{. Poti si iei doar aur, sau argint, sau pietre prefioase.
Pistorul ii rispunse cu glas rugator:
- Da-mi, o, frumoasa regina, florile ce
tii
in mdna, altceva nu doresc.
-
Ji-ai
ales lucrul cel mai de pre[, ii rispunse ea.
insi, deodati rdsund bubuitul infricostrtor al tunefului. Regina zAnelor,
fecioarele ce-o slujeau, silile luminoase, toate pieiri tntr-o clipi.
Trezindu-se ca dintr-un somn addnc, pistorul nu vizu inaintea sa decit
intinderi de gheati. Pierise
si
drumul care ducea ia locuinla reginei zdnelor. in
mdnf,, insf,, avea buchetul cu flori albastre
si
boabele cele marunte.
Pastorul se cobori din cregtetul muntelui ca si se duca la turma sa. Dar
turma ia-o de unde nu-i; pierise
si
ea firi nici o urmi.
Dupa ce alerga
$i
o cauta peste tot locul, in zadar, se duse in sfArlit la co-
liba sa. Aici se ingrozi, c6nd nevasti-sa ii spuse cf, el a lipsit de acasi un an de
zile
si
ca in vremea aceasta lupii
gi
ursii ii sfA$iaseri turma.
insi, ptrstorul, fiind un om curajos, igi veni repede in fire
si-i
zise nevestei
sale:
- Daca-i aga, voi sapa pimdntul
si
voi pune intr-insul semintele de flori
ce mi-a dat regina.
$i
facu precum zise. Nu dupa mult timp, pe intreaga intindere a ogorului
crescuri mii de plante, pufiand pe ele flori albastre. Acum gi
nevasta pastorului
prinsese dragoste de florile cele frumoase.
Deseori, in timpul noptii, regina zAnelor cobora de pe munte, pe o razd de
luni
Si
binecuvdnta seminiturile. La urmi, florile se trecurd
Si
facura seminte.
intr-una din zile, regina zAnelor veni in coliba pistorului
si-i
spuse
si
lui
gi
nevestei lui ci aceasta planti care dA flori albastre este inul, de pe urna ciruia
oamenii vor avea foloase foarte mari.
Le arlrtit cum se luueazd, invatandu-i cum sa-l toarca
fi
si-l
teasi.
in scurta vreme, pistorul gi
nevasti-sa se imbr6cari in haine facute din
darul bunei
gi
frumoase regine a zAnelor.
Aceasta se spune ca este obdrlia inului: cici regina zdnelor vegheazi
gi
asttrzi ca darul ei sa fie prefuit
9i
cinstit.
Cerceteaza fara str fie vilzuth, casele unde se toarce inul
Si
unde se gasesc
fete care torc
$i tes
fara voie buni, le rupe firul sau le incurci legitura.
Dar unde gasegte fete s6.rguincioase, le da
si
ea o mdna de'ajutor.
T
I
i
i
!
*
#Hracul
pi
hoPi i
(pove*t* popul nr E romdnenaa*)
La un s6rac, un biet batran
gi
nevoiag, vin int-o noapte hotii. Ce-si ziseri
:i" tresemne:
,,Hai
la cela, cf, frebuie sl aibi ceva!"
Cum vin, inra-n casf,, in crucea nopfii,
9i
incep a bdjb6i pe intuneric.
Mogul, cum face, ii simte
gi
striga:
- Cine-i acolo?
Iar hotii:
- Noi! sa nu sufli o vorba ci s-a sfArsit.
Da' mogu iar:
- Da' ce cf,utati in lada?
- Bani!
- Hm! Battr-vi norocul si vi bati - zice unchiegul riztnd - d-apoi, mai
aemeni buni, eu caut ziua
gi
nu gtrsesc,
9i
voi chifltl c-aveti si glsili noaptea!
i{ei, bati-vi norocul sa va bata!
Soi arul
gi
YAcal A
(Vove*Ea
Vop
ul ar d rom$n&na c A)
Odata, PAcalA sbtea la
;and se uitipe dflrm, vede o
i paduri
gi
se gAndea ce sf, mai faca.
$i
spre el. Repede se scoali, ia un tunchi
mre de copac,
si-l
ridici in sus. in era boierul, cucoana
gi
vizitiul, care
m6na caii. Boierul, vaz6nd.fie Pacala, vizitiului sf, opreasci ftf,swa
$i
zice:
- Bunf, ziua! j
Picali rd'spunde:
i
- MulFmim!
- Dar ce faci aici
ia, am pus gi
lemnul ista sA se hodineasci olecufi,
ca apoi il duc acasf,. Da unde va duceti?
- Eu am atzit de care pf,calegte oamenii,
gi
ma duc sf,-l
qasesc.
sa ma
Plcall ii zice boierului]
- Nu te mai duce, cucoane,tnaldEBgrl
sa vi pacdlesc, c4 am uitat paci.litorul acastr.
acum nu pot
duc pdna ici in sat, acasf,, s[-mi aduc
voiti s[ v[ ptrcdlesc, mf,
am str va pictrlesc.
$i
ca
Daci
sa vin mai degrabi, dati-vl
jos
din-g}srra"$ltucoana,
gi
vizitiul. Dumneavoastrf,
cucoane,
tineti
lemnul istgbine$ihu se clatine nici inn-o parte, cf, eu vin indata.
{- ^-
" '** "
-J;:':;:::::;;**
235
/'
-'"-rl"
Se d[
jos qi
cocoana
si
vizitiul,
si
boierul
finea
cdt putea trunchiul sa nu
se clatine. Ptcah s-a suit in trasurtr gi
pe ici
fi-e
drumul. Se face noapte,
plcala
nu mai vine. Stau a$a toata noaptea gi
a doua zipdn6. dupi-amiazi.
Numai ce trece un om pe acolo.
- Buni ziual zice omul.
- Bun4 ziua! ii rispunde boierul.
- Dar ce stati dumneavoashl acolea?
Atunci boierul ii spune omului cl
fine
copacul ?n sus
,,pdni
ce-a veni
Pacala de acasi cu ptrcf,litorul si ne ptrcdleascf,.
Mi-a spus ctr vine degrabtr cu
trisura gi
nu mai vine".
Atunci omul spune boierului:
- D-apoi, cucoane, nu-i destull plcaleali
asta, ca s-a dus cu ftasura
$i
cu
cai cu tot?
Le r4e n d a p rivi qh eLo ear" ei
(l e4endi
?o?t
tl ;:r, ronrA fi r, a5,-..i ' ,
Fiind odati impiratul ptrsirilor
foarte bine dispus
si
voind sa
gtie
care din-
tre supugii gi
supusele lui cdnti mai frumos, mai placut,
9i
mai fermecator, a dat
poruncf, ?n intreaga sa implrafie ca si se adune la curtea impiriteasca
cei mai
vestili cAntireti ca sa-i cdnte la masi.
Cum au auzit pasirile de aceasti porunca imparlteasctr,
indatA s-au adunat
cu toate la un loc, au
finut
sesiel impreuntr gi
au ales apoi din mijlocul lor pe trei,
care le-au rimis la curtea impartrteasc4. Aceste trei au fost gangurul,
mierla
si
privighetoarea.
$i
ele cum s-au ales, nu stimra mult pe gdnduri
ce-ar fi si inceapi,
ci sepomirtr degrabtr spre curfile imptuategti, caci timpul mergerii se apropiase.
/
Gangurulz, ca unul ce are ?mbricimintea cea mai aleastr
si
mai frumoasi,
fiind acoperit cu pene aurii, care strilucesc foarte frumos la lumina soarelui, fu
Itrsat si meargtr inaintepBa nu numai atAta cirllf,sartr, ci inca gi
el singur se puse
in fruntea celorlalte doul
si
nici pe una nu le lisi de fel si meargi inaint; lui.
Mierla merse duptr ddnsul, zicdnd ch ea, ca una ce are rost3 auriu ca
gi
penele gangurului
si
imbricaminte neagri
9i
sfalucitoare ca matasea, trebuie sa
mearga dupl d6nsul.
Privighetoarea insi, fiind mai mici la tlpnua
9i
avdnd irnbrlcimintea
cea mai
simpla, rf,mase in urmtr
9i
mergea cu capul plecat
si
umilita spre curtea imparamlui.
Cum ajunse acuma gangurul
la curtea impf,rtrteasci
9i
intrl in6untru,
imparatul, vdzand ctr e a$a de frumos impodobit gi
are o statura foarte
7
' sesl e
=
sl at,
i
Sangur
(grangur) =.pastrre
cintf,toare migratoare.
-
rosl
=
(iucr) cloc, plrsc.
Ttr
cu
enl
cu
t-
lt
i
i nu
cala
,.r:getoare, il primi cu cea mai mare cinste, il puse in fruntea mesei
gi-l pofti
, : : i Sa cdnt e.
Gangurul plin de fala incepu a cdnta.
lmparatul, ascultdndu-l cu luare aminte, fu foarte mulfumit de cintecul
,:- si-l lauda.
Inra apoi mierla.
lmparatul cum o vtrzu
gi
aceasta, indatl ii intinse
Si
ei un scaun, poftind-o
,.=
-da
lAnga masf,
gi
sf, cAnte.
Mierla incepu a c6nta; cdnti cu mult mai placut
Si
mai frumos decdt gangurul.
ln urma sosi privighetoarea
si
intrdnd in curte, se pleci plina de umilinp
:::i la pam6nt, dinaintea imparatului.
impdratul, vf,z6nd-o ca-i aga de priz[ritil, umilita
gi
nebagati-n seami, se
:--: ce cauta la curtea lui,
$i
de aceea o intreba cam rastit ce-i trebuie, fara insA
"
: pofti si
sadi
ca pe ceilal{i doi oaspeti ce intrase mai-nainte.
- Apoi de, inAlpte imparate!... rdspunse privighetoarea de l6ngd uga unde
-=iase
de cum a intrat inf,unfu, si nu vl fie cu supirare
gi cu banat, sunt aleasi
gi
::reasa de cate neamurile mele la inaltimea voasfi ca
gi
eu sf, va c6nt un cdntec!
- Canta-mi dari, zise implratul zdmbind, si te vad
9i
pe tine ce pofi!
Privighetoarea, necutezand mf,car a-gi indrepta privirile spre impf,ratul, igi
::ese mai intii rosful, gi
apoi incepu a cinta, dar colea... cum gtie
ea sf, cAnte,
:.
-:.
cum c6nta celelalte...
imparatul, cdnd o auzi cdntind, rirmase uimit de frumusefea cdntecului sau.
I--:l
glas aga de duios, dulce, plicut
$i
fermecator, n-a mai fost auzit de cnnd s-a
::zit pe lume... Privighetoarea, prin cdntatul ei, a bagat sub covati pe ceilalli doi
:intareti de mai-nainte.
$i
dupi ce a sfArgit ea acuma de cAntat, imparaful n-o
:-ia sa steie mai mult la ugi, ci o puse pe dAnsa in locul gangurului in fruntea
:iesei, ddndu-i totodati
gi prima, adic[ darul cel mai mare, mai frumos gi
mai
:retios, care era menit pentru cel mai bun cAntaref, iar dupa ce s-a sfArgit acuma
:rasa, dupi ce tofi oaspefii cAti au fost la acea masi pofti1i s-au sculat de la dAnsa,
:a a fost aceea care s-a pomit mai intAi in fruntea celorlalti doi cdntareti, mf,car
:a imbrictrmintea ei e cu mult mai simpli decAt a gangurului
si
a mierlei. Mierla,
:are cdntase ceva mai frumos decAt gangurul, s-a dus in urma privighetoarei.
Gangurul, insi, cu toattr stamba lui cea domneascf,, cu toati frumusefea
knbricimdntului sf,u, rtrmase indArAt
Si
iesind umilit
qi
ruginat de la palat, se
duse acum cel de pe urmi.
$i
de atunci apoi, de cdnd au fost aceste trei plstrri la impiratul lor ca si-i
cAnte la masi, a rirnas privighetoarea cea mai renumiti
9i
mtriastrf, cantAreap
dintre toate neamurile pisfilor. Fiecare pasare cdnHtoare trebuie si-gi plece
capul gi
sf, se inchine in fata ei.
I
prizarita
=
mic6.
237
H
ans CJ"lristian
And
elgeYl',
RAFugca cea urAvA
Era vreme frumoasi. Era varx, holdele erau galbene, ovizul verde, f6nul
era cladit in clpite gi cocostArcul se plimba pe cAmp cu picioarele lui lungi
gi
roSii
Si
clampinea pe egiptenegte, fiindci limba asta o invifase de la maici-sa.
De
jur
imprejurul ogoarelor
9i
al pigunilor erau piduri mari
Si
in mijlocul
padurilor helegtee addnci. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un
conac vechi, lnconjwat de
santuri
ad6nci; de la ziduri pdna la api giseai tot
bilarii, aga de inalte incit unui copil, st6nd in picioare printre ele, nu i s-ar fi
vi,ztfi capul.
$i
erau a$a de dese
9i
de incdlcite, cf, te puteai ritaci prin
ele ca-n
padure. In balariile acestea
gedea
o rati in cuibar
gi
clocea; pAni si iasa puii, rafa
se plictisea grozav; nimeni nu prea venea si vada ce mai face; celelalte rafe mai
bine se plimbau pe api, decit sa vie pdna aici sus, si se ageze sub un brusture
$i
sa stea de vorbi cu dAnsa.
in sfdrsit, a cripat un ou
gi
dupl aceeaaltul
Si
inci unul, pdna ce au cripat
toate. Chiu-chiu! s-auzea din toate pA{ile; gilbenugurile prinsesera viata
Si
rafugtele scoteau capul din gaoace.
- Mac-mac! a spus rata
Si
atunci toate au inceput si micf,iasca
$i
ele cum
puteau mai bine gi
se uitau ln toate pa{ile, printre buruienile verzi,
$i
mama lor le
lasa sa se uite cAt voiau, fiindca verdele e tare frumos.
-
238
I
l n'
I
-
Ce mare-i lumea! ziceau puii.
Cred
si
eu, fiindca acuma aveau mai mult loc decnt avuseseri lnainte,
;if'.1 snrcau in ou.
-
Credeti voi ci asta-i toati lumea? a spus mama. Lumea se lntinde
si
mai
q;ne, dincolo de grtrdina, pAna la ogoarele preotului, dar pinA acolo n-am fost
u: 3u. Suntef toate? a lntrebat ea
$i
s-a ridicat din cuibar. Ba nu, uite ci nu-s toate,
r.r i$e un ou
Si-i
cel mai mare. Dar oare c6t are sl mai
tie?
Am inceput str mf, cam
s! ,
$i
s-a a$ezat iar in cuibar.
- Ei, cum merge? a tnfrebat-o o rafa batranA care venise in vizita.
- Mai am un ou - a rlspuns rata. Nu
$tiu
ce-i cu el, ci nu mai crapf,; dar
&Lr-te la celelalte, ce zici, nu-s cele mai fnrmoase rafugte care s-au pomenit
,':r-rCata?
Una nu-i care str nu semene cu tattr-sf,u.
- Ia str vld
Si
eu oul acela care nu vrea sf, crape - a spus batrdna. Trebuie
ru ie un ou de curcf,; am pAtit-o gi
eu odattr aga,
gi
am avut numai necazuri cu
r
iindci puilor de curcf, le este fricl de api. Nu puteam si-l fac str se bage
tr
+a
cu nici un chip, mf,ciiam cit mA
finea
gf,tlejul, dar tot degeaba. Ia sf,
'.i,:
oul. Da, e de curci. Mai bine lasa-l
si
lnvati-ti copilagii si inoate.
- Am str mai
ged
oleactr - ansraln Am agteptat atAta c4 mai pot sa stau pufin.
-
Cum vrei - a spus rala cea batrana
gi
a plecat. in sfirgit oul cel mare a
:=Der.
,,Chiu,
chiu" - a spus puiul gi
a ieSit din gaoace; era mare
Si
urdt. Rata
':
uitat lung la el.
,,Da'
mare-i! Cogcogeamite rtrtoi! zise ea. Am sa v4d eu; am
."r-
bag ilr api, chiar daci o ftebui sa-l imping cu de-a sila."
A doua zi era vreme frumoasi. Toate buruienile cele veryi striLluceau in
;r.re. Ra[a s-a dus cu toatf, familia la apl. Zicea mac-mac
gi
una cdte una
-nr-stele
se blgau in ap[; apa le venea pflnl peste cap, dar ele repede iegeau
.F"Liupra
$i
inotau de minune; picioarele se puneau singure in migcare,
$i
toate
:-u acuma fur aptr, chiar
si
puiul cel urdt
si
cenugiu.
- Nu, nu-i de curctr - spuse rata; uite ce bine da din picioare gi
ce drept se
lne. e copilul meu.
$i,
la urma urmei, dactr te uiti mai bine la el, e chiar dr6gu{.
![.lc-mac! Haideti dupa mine s[ vedefi gi voi lumea
gi
si va duc in curtea
E:lor, numai sa va
tineti
de mine str nu vf, calce careva;
Si
feriti-vi de mdte!
$i
aga au ajuns ln curtea ratelor. Acolo era o zarvd cumplita, fiindca in
:r.:rte erau doul familii de rate care acuma se luaseri la cearttr penffu un cap de
i*-mmbie; dar s-au potolit repede, fiindcl a venit o mdta
$i
a insftrcat ea capul.
- Iaca, vedeti, a$a merg lucrurile pe lume! a spus rata
si
igi ascufi ciocul,
:i-adci
gi
ea ar fi vrut sa lngface capul de scrumbie.
lineti-vi
bine pe picioare
- mai spuse ea. Vedeti pe rata aceeabafranl? Macaiti cum se cuvine, duceli-va
; ea
gi plecafi-vtr gdtul in fata ei; eae cea mai simandicoasf, din toate cdte sunt
lci. E de neam spaniol, de aceea e a$a de grasi;
9i
la picior are o panglici rogie.
Asta-i ceva nemaipomenit de frumos
$i-i
cea mai mare cinste pe care o
:oate cipita o ra[i. Asta inseamni ci nu trebuie s[ se piarda
$i
ffebuie si fie
6
cunoscut[ de toatl lumea, dobitoace
gi
oameni. MAcAiti! Nu vA
tineti
picioarele
intruntru. O rafuSca bine crescuta iSi rtrSchireazl.tarc picioarele, a$a cum factata
gi
mama: uite aga! Acuma pleca{i-va gnil
9i
spunefi mac.
RAfu$tele au ficut cum le-a invitat mama. Celelalte rate s-au uitat lung la
ele
gi
spuseri cu glas tare:
- Ei, poftim! Nu eram destule aici, au mai trebuit str vie gi
astea!
$i
uite
una ce urAti-i! Nu, nu se poate, e prea din cale-afartr!
$i
o ratl s-a repezit
9i
a ciupit-o pe ra$$ca de ceaff,.
- Las-o in pace! a spus mama. Ce
ti-a
ftrcut?
- Nu ne-a ftrcut nimic, da-i aga de mare
$i
de neobignuitl, ci trebuie
numaidecdt s-o luim la bataie.
- Frumogi copii - a zis rata cu panglicf, la picior. Toti sunt frumo$i,
numai unul n-a ie$it cum trebuie. Ar trebui ftrcut din nou.
- Asta nu se mai poate, cucoantr mare - a spus rata-mama. E drept ca nu-i
frumoastr rtrfu$ca, dar e placuttr la fire
Si
lnoattr tot a$a de bine ca qi celelalte, ba
chiar mai bine. Eu cred ci are str creasctr frumos
gi
cu vremea are sl se faci mai
mici; a stat prea mult in ou
gi
de asta n-a cf,pltat infitiSarea care ffebuie.
$i
rata a mdngAiat-o ugurel pe rlfugctr
gi
i-a netezit penele.
- De altfel - spuse ea - e rtrtoi, a5a ci n-are prea mare insemnltate daca-i urdt.
Eu cred ci are str se facd zdravhn, se vede de pe acuma.
-
Celelalte sunt dragufe - zise b4nina. Acuma, fiti ca la voi acasi,
si
daca
gasifi un cap de pegte, putefi si mi-l aduceti.
$i
aSa au ramas aici ca la ele acastr.
Pe biata ritu$ci insi, aceea care iegise din ou cea din urmd
gi
era a$a de
urdta, toate ratele celelalte o ciupeau, o inghionteau
gi
o luau peste picior; gi
nu numai ratele, ci
gi gainile.
,,E
prea mare" - ziceau toate oritiniile din curte,
iar curcanul, care venise pe lume cu pinteni,
Si
de aceea credea cf, e impirat,
se umfla ca o corabie cu toate pdnzele sus, se rcpezea la rlfugctr, tu$ea de
cAteva ori minios
Si
i se inrogea tot capul. Slraca rtrfu$ci nu mai
gtia
unde si
se duc4
gi
ce si facf,! Era m6hniti din pricini cI era aga de uriti
gi
toate
plsirile din curte rAdeau de ea.
Astfel a ftecut cea dint6.i zi,
9i
dupa aceea a fost din ce in ce mai rf,u. Pe
rituSci tofi o alungau
gi
chiar
gi
surorile ei o ocirau
gi
spuneau:
,De
te-ar prinde
o dati mdta, urdti ce e$ti!" Ratele o ciupeau
gi gAinile o bAteau
Si
o fata care se
lngrijea de plslri a dat ln ea cu piciorul.
Rf,tuSca n-a mai putut ribda
Si
a sirit peste gard. Pislrile de prin
stufiSuri au zburat care lncotro, speriate.
,,Fug
de mine pentru ctr sunt aga de urdttr" - s-a gindit rf,fugca
gi
a plecat
mai departe.
$i
aga, a ajuns la balta cea mare pe unde-s rafele strlbatice. Aici a
stat toaa noaptea, osteniti
Si
amardtl.
Dimineala, ratele salbatice s-au inalpt din stuf
Si
s-au pregltit sf, zboare; cdnd
au v4eut pe tovariga lor cea noui, s-au uitat lung la ea.
2fr
:le
ta
Ia
te
- Ce fel de pasare esti tu? au inffebat ele
gi
rifugca se intorcea in toate
:=ile
$i
saluta cAt putea mai frumos.
- Grozav esti de urdta! au spus ratele strlbatice. Dar, in sflrgit, noua pufin
-:
:asa de asta, numai str nu te marif cu careva din neamul nostru.
Biata ritusci nu se gdndea si se mirite; doar at0ta voia, si stea
gi
ea in
r::
5i
si bea pufintici apl de balta.
A stat ea acolo doua zile. Dupi aceea au venit doua gAgte sf,lbatice, sau
-li bine zis doi gAnsaci salbatici; nu era mult de cdnd ie$iseri din ou
gi
de aceea
:-u aga de indrf,zneti.
- Asculta f6rtate
- au spus ei; esti a$a de urAt, inc6t esti chiar pe placul
:. rstru. Vrei si vii cu noi
Si
sa fii pasare c6litoare? Aici, alaturi, in alta mlagtini,
.,::'lt cAteva gdgte salbatice dragufe, toate domnigoare
$i
toate pot sa spuna ga-
;'-ga.
Aga ci poti si-ti gisegti norocul, chiar aga de ur0t cum egti!
Deodatl s-a auzit poc! poc!
si
cei doi glnsaci au cazut mo4i in stuf
gi
apa
Sprejur s-a facut rogie. Poc! Poc! s-a auzit iar
Si
cdrduri intregi de gdgte
Jbatice s-au ridicat din stuf
gi
iar s-au auzit pocnete. Era vAnitoare mare.
\-anitorii
stateau de
jur
imprejurul p[puriqului, iar unii erau chiar pe ramurile
;opacilor care se intindeau deasupra stufului. Fumul albastru ai prafului de
:ugci plutea ca un nor peste copacii intunecati
9i
se impragtia pe ape. Cdinii au
-.
enit pdna la balta. Trosc, trosc, se auzea din toate
Pi{ile
cum trosnegte papura.
Saraca rafuScl nu mai putea de spaima. iSi intorcea capul, ca si
9i-1
ascundd sub
ipA,
gi
chiar in clipa aceea, un cAine mare
gi
fioros a risarit lAngi ea. Limba ii
spdnzura din gura
qi
ochii fi luceau groaznic;
Si-a
intins botul spre rifuqci,
gi-a
nnjit dinlii, dar a plecat de-acolo firl s-o ingface.
- Mulzumescu-fi, Doamne! a oftat raru$ca; sunt a$a de urAta, incat nici
;iinii nu vor si mA mu$te.
Rlfusca a stat pitita in timp ce grindina de alice cAdea peste pipurig.
Abia tirziu s-a ficut liniSte. Biata rafuScf tot nu indriznea si se miSte. A
rnai agteptat citeva ceasuri pnna si se umeasci. A ieSit din balta
qi
a plecat cdt
a putut de repede, luAnd-o peste cAmp. Numai ca mergea cam gfeu, din pricina
;a se stemise furtuna
ti
vAntul vdjAia.
Spre seari a ajuns la un bordei, care era aga de darapanat, incAt nici el singur
nu
gtia
in care parte si se ristoame
$i
de aceea deocamdati rimAnea tot in picioare.
Asa de tare batea vnntul, incdt ralugca a rebuit sa se ghemuiasctr
jos
l6nga
bordei
Si
s[ se sprijine de el ca si nu cadi. Vijelia se lntetea. Deodati rtrfu$ca avazut
ci uga de la bordei ieSise dintr-o
6tena Si
atirna sfrAmba, a$a ci prin deschizatura
puteai sa pAtrunzi inAuntru. Ca sa scape de vdnt, rafugca a intrat in bordei.
in coliba stiteau o babi, iar lAngi ea un motan
9i
o gaini. Motanul
Stia
si se
alinte, sf, toarcf,
gi
lmpraqtia chiar
Si
scAntei c6nd il frecai pe spate. Gdina avea
picioarele mici
Si
scurte
gi
ficea oua
$i
baba o iubea ca pe copilul ei. Dimineata, toti
au dat cu ochii de rituSci
gi motanul a inceput si toarci, iar gaina si cotcodiceasci.
241
- Ce esti? a lntrebat baba
Si
s-a uitat prin casi, dar cum nu prea vedea bine, i
s-a parut ci ratu$ca era o rati mare
gi grasl care s-a ritacit.
-
Chiar imi pare bine! a spus ea. Acum o si am oui de ra[a. Numai de n-ar
fi ratoi! Trebuie s-o punem la incercare.
$i
r4uqca a fost pusi la incercare timp de trei saptamdni, dar oua n-a
facut.
$i
motanul era stapd.nul casei,
9i
giina stf,pdna,
$i
mereu ziceau:
,,Noi $i
lumea", fiindci igi inchipuiau ci
jumitate
din lume erau ei
$i,
bineinteles,
jumatatea
cea mai faini. RifuSca spunea ca in privinta asta mai puteau fi
Si
alte
p6reri, dar gaina nici nu voia sd stea de vorbi.
- Poti sa faci oui? intrebi ea.
- Nu.
- Atunci
tine-ti
gura.
$i
motanul spunea:
- Poti si te alinfi, sa torci
Si
si scoti scdntei?
- Nu.
- Atunci n-ai voie sa ai o parere cdnd vorbesc altii mai inlelepti decdt tine.
Ratusca
$edea
intr-un colt fara chef. Deodati
gi-a
adus aminte de aerul
curat de afari
si
de lumina soarelui.
$i
a cuprins-o dorul de apa. Avea o pofta
grozavd si inoate; nu s-a putut opri
gi
i-a spus gainii.
- Ce te-a apucat? a zis ginna. N-ai nici o treabi
gi
de asta iti trec prin cap
tot felul de prostii. Fi oui sau toarce
Si
ai sa vezi ci nu te mai gAndegti la fleacuri.
- Dar e a$a de frumos sa plutegti pe api! a spus ratu$ca. E asa de pllcut
si te bagi cu capul in apa
si
sa te dai la fund!
- Ce mai plicere
$i
asta! a spus giina. Ai innebunit! Ia lntreaba pe motan,
care-i cel mai infelept din toti motanii, daca lui ii place str lnoate sau sa se
scufunde in api! Despre mine nici nu mai vorbesc. intreab-o gi pe stapdna
noastra cea bitrdni, care-i mai inleleapti decdt tofi pe lume! Crezi tu ca ea are
pofti si inoate
$i
sa se bage cu capul in api?
- Voi nu mtr infelegefi - rispunse rifu$ca.
- Nu te in{elegem? Atunci cine te-o fi inlelegAnd? Doar n-ai fi vrdnd sA
fii tu mai degteapti decdt motanul
si
decdt baba. Ca si nu mai pomenesc
Ai
de
mine! Nu-ti impuia capul cu prostii, copili,
$i
mulfumegte bunului Dumnezeu
de norocul pe care
ti
l-a dat. Nu esti mulfumiti ca stai in casf, la caldurl
si
ci ai
de la cine sa lnveti lucruri folositoare? Dar tu esti numai o moftangioaica gi cu
tine nu e chip de stat de vorba. Eu ifi vreau binele, ifi spun lucruri care poate
nu-fi plac, dar sa
Stii
cf, numai prietenii adevarafi vorbesc aga! Eu zic si invefi
si faci oui sau si torci
qi
sa scoti scAntei.
- Ba eu cred ci am sf, plec iar in lumea Iaryh - a spus ritu$ca.
- Atunci pleaci! i-a raspuns glina.
$i
rifugca a plecat. A inotat, s-a scufundat in apa, dar nici o vietate nu se
uita la ea, a$a era de urAta!
-
?/+2
--
.. A venit toamna, frunzele padurii s-au ingilbenit
si
s-au uscat; vAnful le
:-:.gea
gi
le imprastia. Era frig. Norii atAmau grei
9i
albi de zipadd. Pe gard
;'::a un corb
$i
facea crr-crr de frig^. Te prindea frigul numai cAnd il auzea|
:
"::r
rafu$ci n-o ducea deloc bine. Intr-o seari, c6nd tocmai asfinlea frumos
..,:ele,
a venit un cArd de pisari mari
Si
minunate. Ritusca nu rnai vizuse
--:
-:,Cati
pisari aga de frumoase. Erau albe ca zitpada
gi
aveau nigte gAturi lungi
:-.adioase. Erau lebede. Glasul lor avea un sunet cu totul deosebit. Au stat
:
-:;.
apoi
$i-au
lntins aripile largi
9i
m6.rete
gi
au plecat mai departe in
tarile
. *:3 cu lacuri albastre. S-au lnaltat sus de tot
gi pe ratu$ca cea urita a cuprins-o
:.:hnigte ciudati; nu mai putea sta locului, se tot inv0rtea in api ca titirezul,
, :ot lungea gitul in sus citre lebede
gi
scotea niste
tipete
aga de ascutite
si
de
-::bignuite,
lncdt se speria
si
ea. Nu putea si uite pisarile acelea frumoase
gi
':::cite
si
cAnd nu le-a mai zarit s-a dat cu capul la fund in api
si
c6nd s-a ridicat
,: .r fafa apei, parci iSi ieSise din fire. Nu
stia
cum le cheami pe pisiri, nu
$tia
-,:"-\tro
au plecat, dar ii erau dragi cum nu-i mai fusese nimeni drag vreodati.
".:
le pizmuia. Cum s-ar fi putut ea gdndi sf, doreascd o asemenea frumusefe?
Biata rafuSci urAta ar fi fost foarte multumita daci micar ratele ar fi
:::mit-o printre ele
gi
n-ar fi alungat-o.
Iama era tot mai grea. RatuSca ffebuia si inoate toati vremea lncoace
$i
-::01o,
ca si nu lase apa str inghefe cu totul; noaptea insi copca in care stdtea ea se
:-ea tot mai lngust6; era ger
9i
gheafa pe lac trosnea. Ragugca trebuia si dea mereu
:::: picioare ca si nu lnghete apa, dar, de la o vreme, a ostenit, nu s-a mai pufut
::;ca
9i
a prins-o gheafa.
Dimineata a trecut pe acolo un
faran
gi
a vizut-o.
Jaranul
a dat cu piciorul
: gheafa
si
a sfarAmat-o, a luat rifu$ca
$i
a dus-o acasa Ia nevasta-sa.
RituSca
gi-a venit in fire. Copiii au vrut sA se
joace
cu dAnsa, dar ea a
::32t ca vor s-o bati
Oi
de frici a sarit drept in oala cu lapte
5i
iaptele a
F$nit
--
toate pa4ile. Femeia a dat un strig[t
gi
a pocnit din palme gi
atunci rafu$ca s-a
.:eriat
Si
mai tare
gi
a sarit in putineiul cu unt, pe urma intr-o caldare cu lapte
i. de acolo azbtnat iar.
$i
avea o infitisare!
Femeia s-a luat cu vitraiul dupi ea, copiii alergau
gi
ei s-o prindi, rdztnd
:r
lipnnd.
Noroc ci s-a deschis u$a
si
rifugca a putut sa se furigeze afard
gi
s-a
)ezat vlaguiti in zhpada care tocmai cizuse.
Ar fi prea trist si povestim ce-a indurat
9i
prin cdte a mai trecut ratu$ca in
:xna aceea. Cand s-a ficut iar cald
gi
soare, ea satea ln papuriqul baldi. CAntau
: ioc6rliile, venise iar primavara.
$i
deodata rifugca a vaztrt cA poate sa-si intindi larg aripile
gi
cA are in
:ripi o putere mai mare decit
pnna atunci.
$i-a
luat deodati zborul
si
nici n-a
sriut c6nd a ajuns intr-o gradina mare, in care erau meri infloriti
si
tufe de liliac
r.rirositor; cregteau chiar pe marginea lacului. Ce frumos era aici! Dintre trestii
iesira ffei lebede plutind domol pe luciul apei. Rifusca
$tia
ce pasari sunt
9i
Ceodati o cuprinse o mAhnire ciudati.
T
,,Am
si ma duc la pisirile acelea frumoase
gi
ele au sa ma battr
gi
au si
mtr omoare fiindca sunt a$a de ur0tA
gi
indraznesc si mi apropii de d6nsele.
Dar nu-mi pasa! Mai bine sa mi omoare ele, decAt si mf, ciupeasca rafele, si
m[ battr gtrinile, si-mi dea cu piciorul fata care ingrijegte oratf,niile
Si
dec6t
s6 sufir de frig
si
de foame toaa iarna".
$i
s-a ridicat
si si-a
luat zborul catre lebede. Lebedele cdnd au va'zut-o, au
lnceput str dea din aripi
$i
s-au indreptat spre ea.
- OmorAfi-mi! a spus biata pasare
Si Si-a
plecat capul pe luciul apei,
agteptind moartea.
nDar
cAnd colo, ce si vadi in apa? Chiar pe ea insagi oglinditi, dar acum nu
mai era o pasare greoaie, cenu$ie
$i
urAta, era
$i
ea lebada..
Nu-i nimic daca te nagti printre ra[e, numai sa iesi dintr-un ou de lebidi!
Plslrii nu-i pirea riu ci indurase atdtea necazuri; se putea bucura acurna
si
mai mult de fericirea ei.
Lebedele ceie mari au venit la ea
$i
au dezmierdat-o cu pliscurile.
in gradina au venit cdtiva copii. Au aruncat pe api pnine gi griunfe.
Deodati, cel mai mic a strigat:
- Uite ci a mai venit una!
$i
ceilalli au chiuit de bucurie
9i
au strigat
gi
ei:
- Da, a mai venit una!
Au bltut din palme gi
sarind intr-un picior s-au dus repede str spuie tatii
Si
mamei.
Apoi au venit iar
$i
au aruncat pe apd pdine gi
cozonac
si
toti spuneau:
- Asta care a venit acuma e cea mai frumoasi!
$i
lebedele ceie bltrAne se plecau in fata ei.
Lebida cea tAnf,ra s-a ru$inat
gi
Si-a
ascuns capul in aripi; nu
gtia
ce str
factr; era foarte fericite, dar nu se m6ndrea deloc; fiindc[ o inima bunl nu-i
deloc mffndra. Se gindea cum fusese ea de prigonita
si
de batjocoriti gi
acuma
tofi spuneau ci e cea mai frumoasl dintre toate pasirile. Chiar
gi
liliacul se
apleca spre ea cu crengile in apa
$i
soarele strtrlucea caldut
si
dornol.
$i
lebada
si-a
intins aripile,
si-a
inlltat gdtul
9i
a spus din toat[ inima:
- Pe vremea cdnd eram o rifugcl ur6ta nici ln vis nu m-'ag fi gdndit la atdta
fericirelQ 1
-
24
. j
&,rlo Cc.llodi
i
-----t
---5
::*.'
--' r'
Tinocchio
rai!'atg
'Dar
unde este plaja aceea binecuvdn-
ff'
^
Capiuolul DC(\/I
--\
i
in efArglt ?inocclric frrcet eitzA
\
' tud
mal ffe o pApug4
gi dev' i ne V;?si n:..,
Pe cind inota repede ca sa ajunga la
flrm,
Pinocchio bigi
& seamtr cf, tatil s6u pe care-l purta in cArcl
f,. care stitea cu picioarele in ap6,
rEmura de parci ar fi avut friguri.
Tremura de frig ori de spaima?
Ciae putea
sti?...
Poate
$i
de una
si
de
rirr
Dar Pinocchio, crezAnd ca poate
:ncil sau ffemura numai de fricl, ii
rcuse ca sal mai linigteascf,:
-
Curaj, titicule! Peste cdteva
rdnute ajungem pe plmdnt
gi
vom fi
'i?
intrebl bitrdnelul, devenind tot mai curios
si
:ntind privirea asemeni croitorului cdnd pune at[ in ac. Uite, privesc tn toate
-irtile
gi
nu vld decdt cer
simarc/
- Eu disting insa
gi
6rmul,'spuse
pApugica. Sf,
gtii ci eu sunt ca motanii:
;id
mai bine noaptea decAt ziuyf
.
Bietul Pinocchio se prefiiea ci este bine dispus, dar... dar... incepea si-gi
;ifrda
curajul, puterile ii scf,deau, respirafia devenea mai greoaie
si
mai obosita;
in sfhrgit, nu mai putea
si Frmul
era inci departe.
inota cit il mai
tinurtr
puterile, apoi se intoarse cu capul catre Geppetto
si
i spuse cu vocea sacadata:
- Ttrticule.,. ajuttr-mi... mor!
$i
tatAl
Sifiul
erau gata si se inece, cdnd auztrh un glas de chitara deza-
;ordati, care irifreba:
- Cine spune ci moare?
- Eu
Si
sirmanul meu tattr!
- Vocea asta mi-e cunoscuttr. Tir egti, Pinocchio?
E
?45
- Da, dar tu cine esti?
- Eu sunt Tonul, colegul tiu de prizonierat in stomacul Rechinului.
-
$i
cum de ai scapat?
-
Ti-am
urmat exemplul. Tu mi-ai aratat drumul
gi,
dupa tine, am fugit
si
eu.
- Tonule dragi, ai picat tocmai la timp! Te rog, pe tine care-fi iubeqti atAta
copilagii, ajuti-ne ori suntem pierdufi.
- Bucuros
si
din toati inima. Prindefi-vl amOndoi de coada mea
gi la
drum: in cdteva minute o si ajungem pe
tarm.
Geppetto
si
Pinocchio, dupa cum vi putefi inchipui, primira numaidecAt
invitatia; dar, in loc si se prinda de coada Tonului, crez'ura ci este mai u$or si
se ageze, de-a dreptul, in spinarea acestuia.
- Suntem prea grei? il tntrebi Pinocchio.
- Grei? Nicidecum: imi pare ci duc in spinare doui simple coji de scoici,
rtrspunse Tonul, care era atat de mare
gi
atlt de putemic, incnt parea ci este un
vitel de doi ani.
Ajungi la mal, Pinocchio strri, primul,
jos,
ca si-gi ajute tatal si coboare;
apoi se intoarse cdtre Ton
gi,
cu o voce emofionata, ii spuse:
*
Prietene dragi, mi-ai salvat tatil
Si
n-am cuvinte si-[i mulgumesc, din
addncul sufletului.
$i
acum, ingiduie-mi, te rog, si te sarut, in semn de vegnica
recuno$tinti.
Tonul igi scoase botul afari din api
si
Pinocchio ingenunche
si-l
siruti,
cu multi cildura.
La acest gest de sponta.na
Si
vie afectiune, bietul Ton care nu era obignuit
cu ele, se simfi at6t de emotionat incdt, rusinnndu-se si fie vdnttplAngAnd ca un
copil, igi ascunse capul sub apl
qi
dispiru.
PAni una alta, se cripase de ziui.
Atunci Pinocchio lul pe Geppetto, care abia se mai putea
tine
pe picioare,
la brat
;i-i
spuse:
- Sprijina-te de bratul meu, scumpul meu titic,
9i
si mergem incet-
incetigor, ca fumicile; iar cind vom obosi, si ne a$ezirn pe marginea drumului.
-
$i
unde mergem? intreba Geppetto.
- SA cautam o casa sau o cabani, unde oamenii si ne dea o bucitici de
pAine
$i
o mAna de paie, care sA ne serveasca drept pat.
Nu ficusera nici o suti de pagi, cAnd vf,zuri doua chipuri urite care
cer$eau in mijlocul drumului.
Erau Motanul
9i
Vulpea, dat nu mai aduceau cu cei de odinioari.
inchipuiliva ca Motanul, tot prefacdndu-se orb, orbise de-a binelea, iar Vulpea,
imbaffaniu, mdncati de molii
gi nipdrliti, nu mai avea nici coadi. Caci
lucrurile sateau a$a: aceasti hotoaici amirdti, cirzutitin cea mai neagri mizerie,
fusese constrdnsi, tntr-o buna zi, si-si vdndi, unui negustor ambulant de
T
(
\
,
?fi
m,lumfiSuri, panf,
gi preafrumoasa ei coadf,, pe care a cumpirat-o ca sf,-gi faci
um ca aparltoare de mu$te.
- Oh, Pinocchio, striga Vulpea cu voce p16ng[toare, ai mili de doi bieti
hinat-i!
- Bolnavi! repetl Motanul.
- Rimas bun, preficutilor! rispunse pApu$ica. M-ati in$elat o dati, acum
D :re mai prindeli.
- Crede-ne, Pinocchio, pentru ci acum am ajuns niSte bieti nenorociti!
- intr-adevtrr, repetl Motanul.
- Dacd ati sf,rf,cit, vf, meritati soarta. Amintiti-vi de proverbul:
,,Banii
llrn'qi nu fac pui". Rirnas bun, preftrcutilor!
- Fie-ti mill de noi!
- De noi!
?
- Ramas bun, preftrcutilorf)&nintiti-va de proverbul care spune:
,,Lucrul
'fuitrndit
in mod necinstit nu folosegte".
- Nu ne plrisi!
-...isi! repettr Motanul.
- Rimas bun, preftrcutilor! Amintiti-va urmitorul proverb:
,,Cine
saptr
Ir'ospa
altuia, cade singur in ea".
DupI acest schimb de cuvinte, Pinocchio
gi
Geppetto igi continuara
itrx5citi, drumul; iar dupa ce mai flcuri o sutl de paqi, zlrirh, in fundul unei
rfriri
9i
in mijlocul cdmpului, o frumoasl cabani de paie, acoperittr cu
tigle Si
rilmizi.
-
Cabana asta trebuie sa fie locuitA de cineva, spuse Pinocchio. Sa ne
ruropiem
$i
sa batem la poatti.
inn-adevlr, se apropiara
si
blturtr la poartl.
Cine este? ftrtrebl un gliscior dinluntru.
- Suntem un sf,rman plrinte
Si
un biet copil, ?nfometati
Si
fara adipost!
=ryunse papugica.
- invartiti cheia
gi poarta se va deschide! spuse acelagi glascior obisnuit.
Pinocchio tntoarse cheia
Si
poarta se deschise. Intrari inluntru, priviri in
nare pffie gi nu vf,zurtr pe nimeni.
- Dar stlpfuiul cabanei unde este? tnneba Pinocchio mirat.
- Iata-mi-s aici!
Tatal
Si
fiul privirl in tavan
$i
vizuri Greierele vorbitor stAnd pe o birna.
-
Oh, scumpul meu Greierag! spuse Pinocchio, salutindu-l politicos.
- Acum imi spui
,,scumpul
meu GreieraS", nu-i asa? Dar iti mai amintelti
si arunci cdnd m-ai gonit din casa ta, mi-ai tas o loviturA de ciocan?
- Ai dreptate, Greiera$ule. Gonegte-ml
si
tu pe mine... Lovegte-ml
si
tu
;e
mine cu ciocanul, dar ai mili de bietul meu tattr'
w
- Eu o si am mila
Si
de tatl
gi
de fiu; dar am vrut sa-g reamintesc purtarea
taceaurfita, ca sf,-fi arat ca, in lumea asta, trebuie sa fim amabili cu toatf, lumea,
:
dacf, wem sa fim risplatili cu aceeaqi bunavointa, cand suntem la ananghie.
:
- Ai dreptate, Greieragule, ai multa dreptate
gi
eu voi
tine
minte lecfia pe
care mi-ai dat-o. Dar vrei sa-mi spui cum de
ti-ai
cumpirat cabana asta?
-
Cabana asta mi-a dlruit-o ieri o prea grafioasf, Capra, care avea ldna
colorattr intr-un albastru foarte frumos.
'-4"1$i
Capra unde este? tntreba Pinocchio, cuprins de o mare curiozitate.
- Nu
gtiu.
-
$i
cnnd se intoarce?
- Nu se mai tntoaree niciodati. Ea a plecat ieri indurerati
9i
behaind de
parci ar fi spus:
,,Bietul
Pinocchio, n-o sa-l mai vid, de acum. Rechinul trebuie
si-l fi mAncat de-a binelea".
- Chiar aga a vorbit?... Deci ea era... ea era... scumpa meaZdnh! incepu
s[ strige Pinocchio, sughilAnd
gi
plAngnnd in hohote.
Dup[ ce a terminat de pldns, gi-a gters
ochii, a pregitit un pifuf bun din
paie
9i
l-a culcat pe Geppetto, batrdnul siu pirinte. Apoi, intreba pe Greierele
vorbitor:
- Spune-mi, Greieragule: unde ag putea si gasesc un pahar cu lapte pen-
tru sarmanul meu tatA?
- La o mici departare de aici, sti gridinarul Giangio, care are vaci de
lapte. Du-te ia el
gi vei gasi ce cauti.
Pinocchio alergi acasa la gridinar, iar acesta il intrebi:
- Cat lapte vrei?
- Un pahar plin.
- Un pahar cu lapte costir un ban. Dar s[ mi-l dai inainte.
- Nu am nici o centimi! rispunse Pinocchio ruginat gi
mihnit.
- Riu, pipugico, rispunse gridinarul. Daci tu n-ai nici o centimi, nici eu
n-am nici o picafura de lapte.
- Ma rog, spuse Pinocchio
si
ficu semn ca pleaca.
- Agteaptl putin, spuse Giangio. Noi o sa ne intelegem p6ni in cele din
urml. Vrei si inveti sa inv0rtegti roata fintAnii?
Ce este aceasti roata?
- Este un mecanism de lemn, care serve$te la scos apa din cisternf, ca si
stropim legumele.
-
O sa incerc.
- Deci, o si scofi o suti de galeli cu api
gi
eu o sA-g dau, in schimb, un
pahar cu lapte.
- Bine.
rea
ea-
Pe
Giangio il duse pe Pinocchio in gridini
Si
ii ardti cum trebuia s6
.n
'ineasci
roata. Papugica incepu imediat sa lucreze; dar, inainte de a fi scos o
q.u-i
de galed de apa, era lac de transpirafie, din cap p6na-n picioare.
- PanA acuma truda de a-nvdrti La roath, spuse grf,dinarul,
ii fusese
nc-dinpta mlgarului meu; dar acum, bietul de el, este pe moarte.
- Mi-l aritati
si
mie? intreba Pinocchio.
- Bucuros.
CAnd intra in grajd, Pinocchio vazu un migarug frumos, intins pe paie,
"sc-,it
de foame
gi
de prea multl munci. Dupi ce il privi foarte atent, spuse in
snei sa, adinc fulburat:
-
$i,
totusi, pe mf,garugul f,sta l-am mai vhzutl, Mi-e o figwa cunoscutf,.
$i,
plecdndu-se spre el, il tntrebl in limba mf,gireasca:
-
Cine esti?
La aceasti inffebare, mlgirugul deschise ochii aproape stingi
gi
rispunse,
rfl."laind, in acelasi dialect:
- Sunt Lu... ci... gno...lo.
$i
apoi inchise ochii
si-si
dadu duhul.
-
Oh, bietul Lucignolo! spuse Pinocchio, cu vocea stinsa;
9i,
ludnd o
ciia de paie, igi gterse
o lacrimi care-i spdnzura pe fafi.
- Te emotionezi amh pentru un migar, care nu te costi nimic? spuse
gndinarul. Atunci ce s4 fac eu, care l-am cumpirat cu bani pegin?
-
O sd-ti spun motivul... Era un prieten de-al meu!
- Prieten de-ai tau?
- Un coleg de
scoali.
- Cum?
(ipA
Giangio, izbucnind intr-un hohot de rAs. Cum?! Ai avut
-.gari colegi de clastr!... imi inchipui ce studii frumoase ai mai facut!
Papugica se rugina la auzul acestor cuvinte; lua paharul cu lapte apfoape
:.;*d
5i
se intoarse la cabanf,.
$i,
din acea zi, timp de peste cinci luni de zile, se scula, in fiecare
:nineati, inainte de crlpatul zorilor, ca si invArteasca roata fdntnnii
Si
sl
:nneasci, in schimb, un pahar cu lapte, care ajuta mult sanitafii tatalui sau. Dar
::1 s-a multumit numai cu atAta; cu timpul a invitat si lucreze coguri
gi panere
:e uestie; iar banii, pe care ii cdgtiga, ii repartiza, cu multa griji, pentru toate
:ielruielile zilnice. intre altele, el singur, construi un ci.rucior elegant, ca str-l
:-rmbe
Si
s[-1 scoati la aer pe tatal siu.
in orele 6rzii de seari, el se trudea sd scrie
gi
sa citeasci. Cumpdrase din
;enrl invecinat, pentru cdtiva bani, o carte mare din care incerca sa citeasci
gi
:3reia ii lipseau inceputul
Si
sfArsitul. Pentru scris el se servea de o agchie
:scu$ta in loc de penip
si,
fiindci nu avea nici calimari, nici cemeali, o inmuia
-u-o
sticlup plinA cu zeami de mure
$i
de cire$e.
-
249
le
ie
Este drept ci, prin dorinta lui de a invita, de amunci
gi
de a rezista, Pinocchio
reugise nu numai sa-$i mentinatatiJ, mereu bolnav, ?ntr-o relativa bunastare, dar si
$i
economiseasci weo patuzeci de monede penffu un costum nou.
intr-o dimineafi, ii spuse tatalui siu:
- Ma duc la t6rgul din apropiere sa-mi cumpdr o hiinuff,, o boneti gi
o
pereche de pantofi. Cdnd m-oi intoarce acasi, voi fi aga de elegant incdt o si mtr
confundafi cu un boier.
IeSit din casi, Pinocchio incepu si alerge foarte vesel gi
mullumit. Dar,
deodati, se simti chemat pe nume
gi,
intorcdndu-se, vf,zu un Melc frumos, care
tocmai iegea afara din mlraciniS.
- Nu mi recunogti? intreba Melcul.
- Parcf, da, parci nu...
- Nu-ti amintegti de Melcul acela care facea pe camerista Zdnei cu parul
negru-albistrui? Nu-ti amintegti ci m-am cobordt si-fi luminez drumul
si
cf, tu
ai rirnas cu un picior infipt in uga casei?
- imi amintesc de toate, striga Pinocchio. Spune-mi repede, Melcugor fru-
mos, unde ai lasat-o pe buna meazina? Ce face? M-a iertat? isi mai amintegte
de mine? Sti departe de aici? Ag putea si md duc s-o gisesc?
La toate aceste tntrebad, rostite tr graba
si
fara pavze, Melcul rf,spunse cu
obignuita sa incetineali:
- Dragtr Pinocchio, sarmana ZdnL zace int-un pat de spital.
- La spital?
- Din pacate. Obosita de multele nenorociri prin care a trecut, ea este grav
bolnavi
$i
nu are nici cu ce si-gi cumpere pnine.
- intr-adevar?... Vai, ce veste tristl mi-ai dat! Biata Z nal Sarmana Zenal
Biatazdnd!... Daci a$ avea un milion, ag alerga s[ i-l ofer. Dar eu n-am decdt
patruzeci de monede...! Iati-le aici: ma duceam s[-mi cumpar un costum nou,
cu ele. Ia-le, Melcule,
9i
du-b sA le duci bunei meleZdne.
-
$i
costumul tau cel nou?
- Mai am timp sd mi ocup de el. Ag vinde gi
hainele astea sf,ricicioase,
de pe mine, ca s-o pot ajuta. Du-te, repede, dragul meu Melc,
9i
aranjeaza toate
lucrurile gi, peste doui zile, intoarce-te, te rog, pentru ci vreau si-fi mai dau
Si
alfi bani. Pdni acum am lucrat ca sa-mi hranesc tatil; de azi inainte, voi munci
cinci ore mai mult ca si-mi ajut
gi
buna mea mami. Rirnas bun, Melcule, gi
te
a$tept peste doui zile.
Melcul, contrar obiceiului stru, incepu sa alerge ca o
gopdrll
in luna lui
Cuptor.
CAnd Pinocchio se intoarse acasi, tatil sau il infeba:
- Unde este costumul tau cel nou?
m
250
]
- N-utn gasit nici unul care si-mi vina bine. Nu face nimic! O sa-l cumpar
*r;r
jata.
in seara aceea, Pinocchio, in loc si lucreze pdnl ta zece) a trudit pdni
&,r miezul noptii;
gi,
in loc sf, facf, opt coguri de trestie, a terminat paisprezece.
Apoi s-a culcat gi
a adormit.
$i,
in somn, i-a aparut Zdna, frumoastr gi
mdauoare, ca.re, dupi ce l-a si.rutat, i-a spus:
- Bravo, Pinocchio! Penffu inima ta cea buni, eu te iert pentru toate
rnmr=gariile pe care le-ai facut p6na acum. Copiii care-gi ajuti cu dragoste
prcur in greutltile
9i
bolile lor merita sa fie liudati
si
iubiti, chiar atunci cAnd
D. Ernt exemple de ascultare
Si
de bunl purtare. Fa-te baiat cuminte gi vei fi
fus:r-
Dar visul se terminf,
Si
Pinocchio se degtepta uimit de cele auzite.
Acum, inchipui{i-vi, cAt de mult se minuni micutul nostru, cAnd igi dadu
rwlrrrr ca nu mai era o pf,puSictr de lemn, ci devenise un baiat ca toti ceilalti de
qftK3
lui. isi arunctr privirea in
jur gi,
in locul perefilor de paie ai cabanei, vizu
ru ::EnAruti frumoasf,, mobilati
Si
dichisiti cu mult gust. CAnd cobori din pat,
&rs.
un costum nou, o basci noui
gi
o pereche de cizmulile de piele, care-i
ulmeau
ca tumate. Dupa ce se imbrtrcf, cu noul costum, igi vAri m0inile in buzu-
car si gasi un portmoneu de fildeg, pe care erau scrise urmtrtoarele cuvinte:
7"in3
cu parul negru-albf,strui inapoiazf, scumpului siu Pinocchio cele patruzeci
ui ronede
Si-i
mulfumegte pentru bunitatea sa". Deschise apoi portofelul gi,
in
lmrrai celor patruzeci de monede de aramf,, acolo sftaluceau patruzeci
de monede
r.G iur. noi-noute.
Dupi aceea, se privi in oglinda
$i
i se piru ci este altul: tn locul papugii
c ,strlll oglinda arata imaginea unui baiat vioi
gi
inteligent, cu pirul castaniu,
'cur
*-hii albagtri,
Si
cu infitigare vesela
si
fericiti ca o sarbatoare estivali.
ln miilocul acestor minunifii, care se succedau cu iufeala fulgerului,
f,mrwchio nu mai
gtia
nici el daci eraffeaz de-a binelea sau visa cu ochii deschiqi.
- Dar tatf,l meu unde este? strigi deodati;
Si
intrdnd in camera alaturam,
S grsi pe b[trdnul Geppetto si.natos, vioi
Si
bine dispus, ca odinioari; el iSi reluase
me5ugul siu de cioplitor in lemn
gi
tocmai desena o preafrumoasa rama
fooodobita cu frunze, cu flori
gi
cu nenumtrrate capete de animale.
- Titicule, spune-mi
Si
mie: cum de s-au produs toate aceste schimbari
mrevazute? il intreba Pinocchio, sirindu-i de gdt gi
acoperindu-l cu sarutiri.
- Schimbarea aceasta neprevizutl din casa noastra
ti
se datoreazb
tie,
ft;ie, spuse Geppetto.
- De ce tocmai mie?
- Pentru ca atunci cind copiii rai devin buni, ei capi$h o noua infiligare,
.=:r
Si
pentru rudele 1or.
-
$i
papugica de lemn unde va fi ascunsi?
-1
I
251J
- Iat-o; rf,spunse Geppetto
Si
ii arita o papug[ mare de lemn, sprijinitA de
un scaun, cu capul intors intr-o
Pde,
cu bratele at6m6nd, cu picioarele puse
unul peste altul
Si
indoite de la genunchi, incdt te minunai vizdnd-o cum stf,,
dreapti.
Pinocchio se intoarse s-o priveascl;
gi,
dupf, ce o admirf, putintel, spuse
tn sinea sa, cu o mare bucurie:
- Cdt de caraghios artrtam cdnd eram o pipuqa de lemn
si
c0t de mulfumit
sunt acuma, cAnd am devenit un blietel adevf,rat.:,i"\ $
V'
,!
lphonse Do.'.^de*
;t*&1897; scriitor realist francez -
E><Eraordinarele avenVuri ale lui
Tarfi ann di n TTraocon
CaVlf.olul Xl
CataeErofa
Pe-o noapte neagrf,, fara luna, fara stele, fari cer chiar, pe-o noapte dintr-
p;pa-n
care u$or e si-[i bagi m0inile-n ochi, insirafi ca mirgelele pe afi,
in, Bompard, suedezul
Si
caltruzele pornira cu steagul Alpigorilor din
Tmscon cu tot la cucerirea vdrfului Mont Blanc. Lumin6nd cu lantemele care
fuau pe albeafa ghefurilor nigte pete ca de sdnge, ci{f,uzele tiiau cu sdrguintl
Ete in peretele unei crevase cireia nu-i puteai zfi fundul, stAnd cu toli lipifi
dr-rel perete ca tragi intr-o
feaptr.
- Ce-ar fi str terminf,rn acum cu viafa? se intrebf, deodatf, cu glas tarq
n'tezul gi,
oprindu-se din urcat, se-aplecl atit de mult deasupra prapastiei ci
ryodui
toati frdnghia, proptit cu talpile in capul lui Tartarin care venea-n urma lui.
- Ce faci, tinere, pentru numele lui Dumnezeu?
- MA gindesc sf, termin cu viafa.
- Bine, cu viafa dumitale fa ce poftegti, dar ce-ai cu noi, pdcatele noastre?
6 ssmliztr Tartarin, alb de groazh.
- Ei
si?
Viata, a cui ar fi ea, doud parale nu face.
- Bine, dar gdndeSte-te la dragoste, la v0rsta dumitale...
- Mare lucru
gi
dragostea... Eu nu simt nevoia de a$a ceva .
,,Ce
gtie
e1?"
,
- Nu-i chiar marea cu sarea, cum se povestegte, dar nu-i deloc de leptrdat,
crc{g-rni, Otto dragl.
Dar Otto habar n-avea. Nu
Si
nu, ci se-azvdrle-n pripastie. in timpul ista
celauzele-njurau de m:rma focului.
-
Otto, daca
tii
aga de mult s-o termini cu viafa, mai ai un pic de ribdare
$r
azvarle-te de sus, de pe.$4ont Blanc. E cu totul altceva decdt inr-o crevasf,
csrecare. Crede-mf,, e cu totul altceva.
- Poate cI ai dreptate. Da, mai bine de pe Mont Blanc, ci.z;ulapace adep-
u"l lui Schopenhauer
9i
al lui Hartmann.
Ce i-ar fi scarmhnat Tartarin pe baielii igtia nemfi, pe amAndoi, dactr asta
stiau
ei sa faci din mintea unor tineri zibauci ca Otto al lor.
-
in sfdrgit, ajunserf, pe-un fel de platou -
de gheata
$i
acela, bineinteles -
unde ff,curf, un popas.
- Uite-l cum trage din lulea, zise o citlhuzir.
- Cine? tntreba nedumerit Tartarin, uitdndu-se in
jur.
- Mont Blancul, domnule, ii rispunse cdliuza, aritdndu-i in zare muntele
din care, intr-adevar, pirea ca iese fum.
-
$i
ce inseamnf, asta?
- inseamna ci vine o furnrnA grozavl
gi
c-ar fi bine si ne intoarcem.
- Da, sa ne-ntoarcem, se agita Bompard din zbor de-o propunere atit de
sinitoasa, dupi ce tot urcugul ii spusese lui Tartarin:
,,Eu
nu mai merg, m-am
siturat", iar Tartarin trebuise sa-l imbarbateze
gi
si-l intrebe ca pe-un copil:
,,Hai,
Gonzag, dragl", hai, ci asa cum ai urcat atdtia munti, l-oi mai urca
gi pe
asta. Gdnde$te-te la gloria Clubului".
- Eu nu sunt membru al Clubului, protestase Bompard.
- Nu-i nimic, ai sa fii, il imbunase Taftarin.
- Foarte bine, ce rost au ambitiile copilaregti, fu de acord
si
P.C.A.l-ul
ciruia fr scizuse mult din entuziasmul alpinist, mai ales de cdnd il avea coleg
de frAnghie pe suedezul atit de plin de surprize.
- Nici nu mi gAndesc, siri suedezul care se vede c6,avea spirit de con-
tradicfie foarte dezvoltat, intocmai ca magarul: ?l tragi de urechi, o ia inapoi, il
tragi de coada, o ia inainte.
- Nici nu mi gdndesc, am plltit sa urc pe Mont Blanc, pe Mont Blanc mi urc.
- Bine, dar nu-i prudent, ii atrase atenfia o cd,lhuzit.
- Lagilor, sunteti ni$te la$i, asta sunteti, mf, duc singur, riposta Otto,
nesfrimutat in eroismul lui.
- Da? Atunci sus
gi pe Mont Blanc, se infuriara cilauzele, pe care nimeni
si
nimic nu le mai putea opri dupi o asemenea provocare.
Tartarin
gi
Bompard se despartiri de ei, ludnd-o inapoi spre cabana
Catdrilor unde, potrivit cu spusele ghizilor, puteau ajunge tn trei ore de mers,
ocolind crevasa.
Cei doi tarasconezi n-apucara bine si se desparta de calauze
$i
de elevul
lui Schopenhauer
9i
al lui Hartmann, ci incepu furtuna de zitpadd, acoperind
toate urmele.
ZApAcifi
9i
pierili de frici, se adapostiri intr-un serac, adici intre niste
gheguri ingrf,madite ca un iglu.
1 p.C.e. =
Pre$edintele Clubului Alpigorilor.
::rn minte li se perindari moagtele din vitrina cabanierului de la Cat6ri.
':-:erl
aminte
Si
de turistul american gasit mumificat, cu un creion gi
cu un
:s,:. tn mdnl in cdre-si notase impresiile
$i
senzatiile pdna in clipa morfii,
lutremurat ca-n fa[a Judecatii de Apoi, Tartarin simti nevoia sa-Si
,:--e sufletul:
,,Gonzag
dragi, am mintit mult in viafa mea... Trebui' si-fi
:: n-am impugcat nici un leu, dar nici unul..."
- Ei,
qi
ce-i cu asta? rispunse calm Bompard. Eu mint de c6nd sunt pe
\l-am nf,scut o dati cu minciuna. Vorbesc despre oameni pe care nu i-am
iciodata ca despre vechi
oi
bune cuno$tinte, cdt despre
farile,
muntii,
":
unde zic eu c-am fost, nu mi-a cilcat piciorul niciodati pe acolo. Aga e
.
-a
Tarascon, din cauza soarelui.
Ju congtiin{a impacata cf, erau victime
9i
complici ai soarelui, mulfumiti
;e.gui Alpigorilor rimisese la calauze care desigur aveau sa-l fAlfdie'pe
r: Blanc, oarecum linistifi ci furtuna se potolise, o luari spre cabana.
)ar, vai, la un moment dat se aflari in fata unei creste imense de gheafa.
-
Tartadn, uite, urcf, in loc si coboare!
- Vad, zise Tartarin, speriat
gi
dezamagit. Trebui' si urc sa vad ce-i in
:. .-ealalm. Tu rimdi aici.
)eodata, frhnghia care-i lega
,,pe
viata
si
pe moarte" se intinse ingrozitor.
.lcul lui, zguduit, Bompard zise:
,,Aoleu!"
in timp ce din prapastie se auzi:
---:l''
Bompard se stridui din rasputeri sa-Si tragi tovardgul din pripastie, dar
*ra facuta in Avignon se vede cl era putredf,, ci se rupse ca la comanda.
Spre seari, la cabana Catdri, aparu ceva ce s-ar fi putut chema stafia lui
-l3rd,
o biata fiintimurdard, degeratf,, cu pirul miciucf,, din cauza cdreia
'crerul,
ci'lauzele
$i
suedezul, intor$i de pe Mont Blanc, din gura ciruia
:e suspine inteleserl doar:
,,Tartarin
s-a pierdut".
O expedilie organizathil ciuti zile in
$fu
pe Tartarin.
Ziuele vorbeau de acest tragic accident, ddnd fotografia fringhiei care
-
gasita suspendata pe o creasti de gheatd, retezath pe cAt se piLrea, la
:ene capete de un instrument taios.
Dupi opt zile de agteptari, delegalii se intoarseri la Tarascon impreuna cu
::nul Bompard, a carui minte parea definiw zdruncinata. Daci cineva
.:ea vorba de tragicul accident, el cerea indurare:
,,Nu-mi
vorbiti despre asta,
:rs, nu-mi vorbiti niciodati despre asta!"
Mont Blancul isi mai trecuse pe listi o victimi,
qi
ce victima!
*Joseph Jo'-o,b
.i ..rcL..
gi
vrej ti de faeol e
A fost odata ca niciodati o v
sd,r'mani, care avea doar un baiat, pe
care-l chema Jack, gi
o vaci pe care
C
I
h
f
t
a
u
I
t
chema Albi-ca-laptele. I9i duceau vi
ajutafi de laptele pe care il dadea vaca in
fiecare dimineatf,,
gi
pe care il duceau lr
piatl
Si
il vindeau. Dar, infr-o dimineata
Alba-ca-laptele n-a mai dat lapte
gi nu
gtiau
ce si faci.
- Ce str facem? ce str facem? se
clina biftAna, frdngAndu-si mdinile.
- Nu fi suparata, mami. O s[ plec
de acasi
$i
o sa gisesc eu ceva de lucru,
zise Jack.
- Ai incercat
si
altldata
si
nimeni
nu te-a angajat, ii rd,spunse mama.
- Trebuie s-o vindem pe Albtr-ca-
laptele
9i
sa incepem un negot sau sa
gisim altceva. Ne-om descurca noi
cumva.
- Bine, mamtr, zise Jack, azi e zi de tirg, o si mi duc s-o vdnd pe Alba-
ca-laptele
9i
apoi mai vedem noi ce-om face.
ASadar baiatul luf, vaca de funie
gi
pleci. Nu merse prea departe, cdnd
intilni un batrdn cam ciudat care-i zise:
- Buni dimineata, Jack.
- Buna dimineata, dumitale, ii rispunse Jack, mirAndu-se ca batranul ii
spusese pe nume.
- Mulfumesc, Jack, dar unde te duci? il intrebi bitrdnul.
- MA duc la tArg sa v0nd vaca asta.
.
- Tu pari un baiat prea serios ca sa vinzi vaci, rosti batranul. M-ag mira si
stii
cdte boabe de fasole fac cinci.
- Doua in fiecare mAntr
gi
una in gura ta, zise Jack intepat.
- Ai dreptate, zise omul, uite astea sunt boabele de care-1i vorbeam.
{
t
a
I
I
I
!
a-.
I
-{poi
scoase din buzunar ni$te boabe tare ciudate.
- Pentru cl egti a$a de ascuflt la minte, n-a$ fi impotrivl sf, fac un schimb
iirrjr irf. sA-mi dai vaca pentru fasolea asta.
- Ai vrea, nu-i a$a? rosti Jack.
- Oh, tu nu
$tii
de ce e in stare fasolea asta, ii zise bf,trAnul. O plantezi in
rmrr.L noptn
si
pdna dimineafa cre$te pdni la cer.
- Nu ztru? Nu mai spune.
- Ba da, o$o e,
si
dacl n-o fi aga, vino inapoi
$i
ia-ti vaca.
- Fie, zise Jack
si
dldu frAnghia de care era legati vaca bAtrinului, in timp
;rE :'&.:a fasolea in buzunar.
Jack se intoarse acasf,
gi
cum nu. mersese
Prea
departe, nici nu se
Irrxrncase bine cind se trezi inapoi in fata usii.
- Te-ai
$i
intors, Jack? se mirl maicl-sa. Vld c[ n-o mai ai pe Albtr-ca-
urcre.e. tnseamni cf, ai vdndut-o. Hai, zi repede, cAt ai luat pe ea?
- N-ai si ghicegti niciodatf,, mamf,, zise Jack.
- Nu mai spune, bliete! Cinci bani de aur, zece, cincisprezece? Nu, nu pot
t rccJazeci!
-
Ti-arn
spus ctr n-ai si ghicegti. Ce zici de fasolea asta? E wijitl S-o
ur=zi la noapte
$i-ai
sf, vezi.
- Ce?! ftrcu mama lui Jack. Ai fost asa de nebun, de timpit, de idiot ca s-o
En
;
Albl-ca-laptele, cu cel mai bun lapte din parohie
si
dati la cel mai bun
zu- pntru fasolea asta prlplditi?! Ia-o de aici, ia-o de aici, ia-o de aici! Ori,
n:;,
!ins, uite ce fac cu ea: o anrnc pe fereasfri.
$i
acum du-te la culcare. in
Km asta n-ai sf, capeli nici o imbuctrturi
Jack se duse la culcare in odaita lui de la mansardtr. Era trist
si
mflhnit,
r:ir
pentru cf, o necijise pe maicf,-sa, cdt
Si
pentru ca rf,misese nemdncat.
in cele din urmf,, adormi. Cdnd se ffezi, odaia i se piru cam ciudatf,.
Soarele strf,lucea intr-o parte, iar in rest camera era umbrita" Jack se
m,rrr-acA
gi
se apropie de fereastri.
$i
ce credeti c[ a vIzut? Din fasolea pe care
r:r,I:'ri-sa
o aruncase pe fereastra in gradinl crescuse peste noapte un wej urias,
:m s iniltase pdntr la cer.
Deci, omul grf,ise adevtrrul.
Vrejul de fasole trecuse de marginea ferestrei. Tot ce-i rlmf,sese lui Jack
m ;acut era sf, deschida fereastra
Si
sl faci un salt pe vrejul de fasole, care se
3:;ca asemenea unei scf,ri. Jack urci,
$i
urci p6n[ ajunse la cer. Cfuid ajunse
li,Lo, didu de un drum larg, tot atAt de drept ca o sigeati. Merse inainte,
fane
uliu de un palat, in fata cf,ruia stltea o femeie neobignuit de inalta.
- Buni dimineafa, maicf,, zise Jack politicos. Esti asa de bunl se-mi dai
=r a de mincare?
l
I
1
nl
'8t
$ti1i
doar ca in seara din urmi nu mAncase nimic
$i
era grozav de
?nfometat.
- Vrei sa mandnci ceva? zise femeia cea inalta. O sf, te prefaci chiar tu in
mdncare, daci nu pleci imediat. Blrbatul meu e un cipciun
si
nimic nu-i place
mai mult dec6t carne de baiat la grltar pe pdine prljita.
Jack zise:
- Mai bine mort fript, decAt mort de foame!
Femeia ctrpcf,unului nu era nici pe
jumltate
atilt de rea ca sotul ei. il duse
pe Jack in bucltarie
gi-l
ospattr cum se cuvine, ddndu-i o bucatl de pAine cu
brlnzd,
$i
o canl cu lapte. Jack nu le terminase tnci in momentul in care se auziri
boclnituri in usi
gi casa incepu sa se clatine, ca
gi
c6nd ar fi venit cineva.
- Doamne, iafta-mA! E blrbatul meu, zise sofia cf,pciunului. Ce sa mi fac
eu cu tine? Vino repede
si
intri aici. il impinse pe Jack in cuptor tocmai c6nd
intra ctrpcaunul.
Fifi siguri ci acest monstm era uriag. La cingatoare avea trei vitei cu
picioarele legate. ii dezlega
si
ii arunctr pe masf,, zicdnd:
- Iai, nevastf,,
9i
frige-mi doi dinne ei. Dar a ce mfuoase aici?
Ha-ha-ha,
Miros singe de englez.
Fie viu, fie mort
Vreau sa-i manAnc oasele fripte
La grdtar, pe piline!
- E o prostie, dragi, ii rispunse femeia.
!i
se pare. Sau poate mirogi res-
turile baietelului pe care l-ai mAncat ieri Ia alrriazd. Du-te gi
te spali, curati-te
gi panl te intorci, masa e gata.
Cf,pciunul plecf,, iar Jack era gata str sari afara din cuptor
9i
s6 fugl, dar
femeia il opri:
- Stai pinl adoarme. intotdeauna se culci dupi masi.
Cipclunul mAnci, apoi se duse la un scrin mare din care scoase doui
pungi de aur, se a$ezi
gi
incepu si numere pdni cAnd capul i se lasa intr-o parte,
gi
se pomi pe un sforait care facea casa str se zguduie din temelii.
Jack iesi atunci din sobi pe vArful picioarelor
gi
cand ffecu pe ldngi cipcf,un,
lui una dinne cele doua pungi sub brat. CAnd ajunse la vrejul de fasole aruncd
punga gi
aceasta nimeri, desigur, in gr[dina mamei sale. Apoi incepu si coboare pe
vrej, pdni ajunse, in cele din urmi acasl. ii arata mamei sale aurul
gi-i
zise:
- Ei bine, mamf,, n-am avut dreptate cu fasolea? Yezicire intr-adevir vrljiti?
Traira un dmp cu aurul din pungi, dar in cele din urmi acesta se termini
si
Jack s-a gAndit si-si mai incerce o datl norocul la capatul vrejului de fasole.
$i
astfel urci, pAni ajunse din nou la acel drum care ducea la palatul pe care-l
E
1
ri---:-\
cu pudna vreme in urm[. Acolo, desigur, dldu de sofia uriagului care
,m*,er
in fata portii.
- Buntr ziua, manc4 zise Jack,
tanfo$
ca un coco$. Esti asa de buni si-mi
&. :eva de mdncare?
- Pleaca de aici, biiete, zise femeia, pentru ca soful meu trebuie sf, vinl gi
{m i,"i. :e md,ndnce. Dar imi pari cunoscut. Nu cumva ai mai fost p-aici?
$tii,
chiar
fu l'"n in care ai plecat, sofului meu i-a displrut o pungl cu aur.
- E ciudat, maici, zise Jack, o sa-ti spun ceva despre asta, dar sunt atAt de
lffijqrind
ci nu pot vorbi pAntr nu imbuc ceva.
- Fie, inffa, ii zise femeia.
Era prea curioasi ca s4-l lase sf, plece fari str-i dea de mAncare.
El mesteci cAt de incet putu
Si
deodattr se auziri hurductrituri care anuntau
mns;r
capcaunului. Femeia il ascunse pe Jack in cuptor.
Se intdmpll cum se int6mplase
si
inainte. Clpclunul intrtr, facu ha, ha, ha,
n ::meia ii aduse trei vitei la grifiar. Dupi ce-$i terminf, masa ii zise nevestei:
- Adu-mi gaina care face oui de aur.
Femeia o aduse, iar clpctrunul ii zise glinii:
- Fl un ou, iar aceasta ficu un ou, cu totul
Si
cu totul de aur, dupi care,
..-r*r,-3unul incepu si sforf,ie at6t de tarc ci toatl casa se cutremuri.
Jack iegi atunci din cuptor ?n vdrful degetelor
gi prinse glina de aur,
EsarAnd inainte de a putea rosti: Jack Robinson. Dar in timpul asta gaina cot-
:caci
si-l
nezi pe capctrun.
$i,
tocmai pe cdnd se strecura afartr din casi, Jack
I
:;rzi
pe acesta urldnd:
- Nevasti, nevasti, ce-ai ficut cu gaina mea de aur?
Nevasta, mirati, ii zise:
- Da' de ce mi-ntrebi?
Asta fu tot ce auzi Jack, pentru ci alergi repede la vrejul de fasole
gi
;bori tot atat de repede ca dintr-o casi care luase foc.
CAnd ajunse acasi, ii arltf, mamei sale giina fermecata, zicAndu-i acesteia:
- Fi un ou, iar eafhcea cdte un ou ori de cdte ori i se ordona a$a ceva.
Dar Jack tot nu era mulfumit
Si
n-a trecut prea mult timp pdna si
n:rneascf, str-si mai incerce o dat[ norocul la capitul vrejului de fasole. Agadar,
r=-o dimineattr frumoasd, se sculf, devreme
gi
urcf, din nou vrejul pdna ajunse
c virf. Dar, de data asta, ii trecu prin cap un plan mai bun ca str pf,ffundi in casa
::saunului nevazut. Cdnd se apropie de ea, agtepta tn spatele unui nrfig pdnl o
rlzu
pe nevasta cipcaunului ci iese dupl o gLleath de apf,. Atunci se strecurf,
qtil in casa
gi
se ascunse intr-un cazan.
$i
cum sttrtea el aga acolo numai ce
zude deodata bocdniturile cf,pciunului, care inna o dattr cu femeia sa.
- Ha-ha-ha, miros sAnge de englez, striga ctrpctrunul. il simt nevasti!
- Nu mai spune, dragi, spuse ea. Daci e cumva pungagul care
fi-a
furat
u:ruI
si
gaina care ff,cea oua de aur, sunt sigurtr cf, a intrat in cuptor.
_
259
Dar, din fericire, Jack nu intrase acolo. AmAndoi alergarl la cuptor, da
cum nu-l gisirf,, so(ia cipcaunului rdse:
- Ha-ha-ha! Te amigegti degeaba. E cu siguranla mirosul baiatului pe cart
l-ai prins azi-noapte
gi pe care l-am pregltit la micul dejun. Ce uituca sunt
$i
cit
de nepriceput egti sf, nu cuno$ti nici acum, dupi at6fia ani, diferenta dintr:
carnea vie
Si
carnea moartd.
Cf,pctrunul se ageztr la mastr
si
termini de m0ncat, murmurdnd din cAnd t
cdnd:
- AS fi putut jura
ca...
Se ridicl de la masi
gi
incepu str caute in cirnari, in bufet, peste tot prt
casi. Din fericire, nu se gindila cazan.
Cipcdunul isi chema nevasta
gi
ii spuse si aduci harpa de aur. Femeia c
aduse
gi
o puse pe mas6 in fata lui.
Atunci el zise:
- Cantl! Iar harpa de aur incepu s[ cAnte minunat de frumos.
$i
continu;
s[ ctnte p6ntr ce cipciunul adormi
gi
incepu sf, sforaie de parctr tuna.
Atunci Jack, ridicdnd incetisor capacul cazanului, iegi, apoi, mergAnd ca ur:
goarece,
ajunse la mastr. C6nd se ridica, inhA@ harpa de aur
gi
fugi cu ea spre u$4..
Dar harpa incepu sf, strige tare:
- StApane! Stapdne! trezindu-l pe cipciun, care prinse astfel de veste ca
Jack ii luase
$i
harpa.
Jack alerga c0t putu de repede, iar cipciunul dupi el,
gi
l-ar fi prins in
curind dactr Jack n-ar fi ficut un salt intr-o parte,
$tiind
unde vroia sa ajunga-
CAnd dedu de vrejul de fasole, cf,pciunul nu era mai departe de zece metri de
el. I1 vf,zu pe Jack cum cobora repede ca str-$i salveze viafa. Dar parcf, n-avea
destuli incredere intr-un astfel de vrej
Si
rirnase o clipa agteptdnd. Jack facu o
nouf, sf,riturf,, dar, tocmai in clipa aceea, harpa incepu sa strige:
- Stapdne! Stapine!
gi
cipcaunul sari pe vrejul de fasole care incepu sd se
clatine sub greutatea lui. Ajungdnd aproape de casi, Jack o strigi pe m:rma sa
si-i aduci o secure. Maictr-sa veni intr-un suflet cu securea in mAna, dar, cdnci
ajunse lingA vrejul de fasole, se opri incremenitl
si
infricoSatd, pentru ci zi'rise
picioarele uriasului printre nori.
Atunci, Jack sari, lui securea
si
lovi vrejul de fasole. Capciunul simd ca
wejul se clatini, dar nu se uita str vadf, ce se int0mpli. Jack mai didu o lovitura
de secure tulpinei care se rupse in doui
gi
se pribugi. Cipcaunul cizu la pf,mdnt
impreuntr cu vrejul de fasole
si-si
rupse spinarea.
Aritend la lume harpa fermecata
Si
vinzdnd ouf,le de aur, Jack
Si
mama
lui deveniri foarte bogali. Mai tdrziu, Jack se cistrtori cu o prinfesa frumoasa
gi
bogattr,
si
traira amindoi multi ani fericiti.
-
2ffi
iilillllfllr
ryrc
.rflEl
M
.@m,
mr u!
rouft
wml
JEM
!I@!
llMt
mil
l G'
ftu
r0mE
|umfiill
mu
llMl
!E
,lllL
,.dya,*d Kipli^g
Tovesbea rinocerului
Cindva, demult, pe o insull din Marea Ro$ie,
Parsiul, in a cirui pilarie nzele soarelui se
cu o sftf,lucire mai mult decf;t orientalA.
i Parsiul acesta in vecinf,tatea Mirii
;i
singura sa avutie erau pf,liri4 un
s, o ma5intr de gf,tit, dinft-acelea de care
nLqrie s[ te atingi niciodati, draga mea.
linu-o zi ca toate celelalte, lui fiini,
gi
apf,,
gi
-
si
zaher,
si
altele
si-si
phmadi o prijiturl lati de un cot
9i
groasi de un
i'umdtate. Era infr-adevtrr un aliment de calitate superioarf,
(asta-i
ceva mai
rJcat, draga mea!). Puse prijitura ln cuptorul masinii - el avea voie sf,
ia ea -
si
o lisl acolo pnni ce se rumeni toat{, respindind un miros cum
*s poate mai ademenitor. Dar tocmai cdnd se preg&tea sl se infrupte din
u:.ui: cobori pe plajl, din mijlocul nelocuit al insulei, un rinocer cu un com
-
rq.
cu doi ochi ca de purcel
$i,
de felul siu, un bidlran. ln acele timpuri,
I purta o piele care-i venea ca tumati. N-avea nici cea mai mici
:nrura sau cuti$oara. Afita Rinocerul nostru aidoma celui din Arca lui Noe,
:a era mult mai mare. Cu toati pielea lui netedl, era bf,df,ran. A$a fusese
$i
:e
gi
aga va fi intotdeauna. Cdnd rlcni Rinocerul o dat6:
,flau!"
Parsiul llsl
:nra balti
$i
se cltlrtr in vffirl unui palmier, luindu-Si doar pillria, in care
-e
soarelui se oglindeau intotdeauna cu o sfiilucire mai mult decdt orientali.
Rinocerul rtrsturni cu nasul ma$ina de gtrtit,
9i
pr4jitura se rostogoli pe
l.
isi infipse comul in miezul ei pufos
9i
apoi o minci.
Duptr ce o isprf,vi,
pleci dand din coadf,, spre addncul
pustiu
si
de nelocuit
:sulei, care se invecina cu insulele Mazanderan, Socotra
gi
capurile
lui celui Mare.
Parsiul se cobori din palmier, puse magina pe picioare
si
recita
ce-El-de Phsiilf get0lte
Amamic gregegte!"
r itoarele
versuri pe care, tu nemaiauzindu-le p0na acum,
ti
le voi spune eu:
.,Cel ce
steffieTJste
-
26t
I
.::--iu
=
ba$tinas din insulele Marii Rolii.
$i
aveau mai mult tdlc aceste vorbe decdt ifi pofi tu inchipui.
Pentru cf, cinci slptlm6ni mai tArziu se abatu deasupra Marii RoSii un val
de ctrlduri atdt de mare, incdt toate viefuitoarele igi lepidari vegmintele, una
cnte una. Parsiul igi scoase pf,lf,ria, lndreptdndu-se spre malul mirii, cu g6ndul
si se scalde. in acele vremuri Rinocerul igi incheia pielea - care semtrna cu o
haind de ploaie - cu frei nasturi sub bf,rbie.
Nu pomeni nimic de prljitura Parsiului, pentru ci o mdncase pe toati.
B[daran era,",bidf,ran fusese,
si
va fi lntotdeauna.
Cu'pas legdnat se'indrepti spre apa
si,
lasindu-gi pielea pe mal, intra in
valuri sforlind de pltrcere.
Nu..trecu mult timp ca Parsiul se
si
ivi pe
flrm.
Cum dadu cu ochii de
piele, zllr'bi pdnf, ce colfqrile gurii ii inconjurari capul de doua ori. Ddnfui de
trei ori in
jurul
pielii, frecdndu-si mdinile. Apoi se duse acasf,
si-si
umplu palaria
cu firimituri de prajituri, penffu cd,, vezi bine, mdnca numai
$i
numai prAjituri
si
nu-si mtrtura niciodati locuinta.
intorcdndu-se pe
firm,
lui pielea
$i
o scuturf,, o frecf, gi
o impani toatf, cu
firimituri uscate, rdncede
9i
zgrunfuroase,
gi
cu stafide arse.
DupA ce isprf,vi, se cdtlri h vnrful palmierului
gi
agtepta sf, iasa Rinocerul
din apl
gi
sa se imbrace.
'
Curdnd se ivi
gi
Rinocerul. Se incheie la toti cei trei nasturi, dar lncepu si-l
mdnAnce pielea ca atunci cdnd te culci lntr-un a$ternut plin de firimituri. Dadu
sf, se scarpine, dar fu
$i
mai rf,u; se fianti in nisip, se tivili gi
se rostogoli,
si
iar
se rostogoli, dar tn zadar. De cdte ori se rostogolea, firimiturile de prljitura il
gddilau, il inlepau, il ardeau. Se ridica, se repezi la palmier gi
se freci,
qi
se
scf,rpinf,,
si
iar se frecl de trunchiul lui. Se frectr at6t de mult
si
atdt de tare, incdt
isi ficu pe umeri o batamra'cnt toate zTlele, iar alta sub btrrbie, in locul unde
fuseseri nasturii, pe care-i rupsese demult. isi mai facu
9i
cdteva bataturi la
picioare. Se infurie cdnd le vdzu, dar nu-i folosi la nimic. Mdncarimea nu mai
contenea, pentru ca firimiturile rf,mf,seseri sub piele. Se duse acasi nespus de
supdrat
gi, firegte, plin de zgdrAieturi, care de care mai tnfioritoare.
$i
din ziua
aceea
Si
pina azi,totirinocerii au pielea AbAcita
Si
addnc brindat6.,
$i
sunt foarte
arllgogi din pricina firimiturilor de prljiturtr care ii tot infeapi.
Cu piliria in care razele soarelui se oglindeau cu o strf,lucire mai mult
decit orientaltr, Parsiul cobori din palmier, igi impacheta magina de gitit gi porni
spre Orotavo, Amigdala, platourile din Anantarivo
9i
mlagtinile din Sonaput.
-
252
Oscar Wi l d-
Trlnpul ferlcl|-
Sus, pe o columnd inaltA, satea privind peste cetate,
:
,:la
Prinfului Fericit. Stralucea Printul din cregtet p6na-n
-,
::
in poleiall de aur curat, ochii lui erau dou6' safire
-::inoase,
iar la minerul spadei un mare rubin igi
juca
::t.e sAngerii.
Si toati lumea ramAnea uimiti la vederea lui.
- E frumos ca un coco$el-de-vAnt, igi dldu odatA cu pf,rerea unul din
-::.silierii
oragului, doritor si se duci vestea despre priceperea sa artistica. Nu
:,.
Si
la fel de folositor, adaugtr el, de teamtr sa nu-l creada oamenii cu capul in
-
::r. asa cum nici nu era din fire.
- De ce nu pofi sa fii
si
tu ca Prinful Fericit? intreba o mamf, grijulie pe
-
''eielul
ei care plAngea dupi luna din cer. Prinfului Fericit nu-i trece niciodati
:':r minte si plAnga pentru fitece.
- Bine ci mai e
gi-un fericit pe lumea asta! mormf,i un biet dezamagit, cu
::ii pironifi pe minunata statuie.
- Parci-ar fi un inger, spuneau Copiii Orfelinatului, iesind din Catedrali
-
lalnicele lor anterie stacojii
gi
curatele lor
Sorfuri
albe.
- Dar de unde
stiti?
se amesteci Dascalul de matematici. Vazut-ati
::unul cu ochii?
- Dn, cum sf, nu, in vis, rdspunseri ei, iar Dascf,lul de matematici se
:.:runtd
gi-i
sagettr cu privirea, cici el nu ingaduia copiilor si viseze.
intr-o noapte, a zburat peste acea cetate un flecu$tet de Rdndunel.
--ietenele
lui pomiserf,, cu
gase
slptimdni inainte, cltre
Jara
Egiprului dar el
::masese in urmi, indrigostit fiind de o Trestie, frumoasi ca nici una pe lume.
-r
intAlnise la inceput de primtrvari, pe cdnd zbura in
josul
rAului dupi o
::geamite gAz[ gllbuie
si
at0t de tare il vrijise mijlocelul sublire al Trestiei,
:cAt se oprise locului, ca si-i vorbeasci..
- Ma laSi si te iubesc? o intrebf, deschis, caci ii plicea sf, meargf, drept la
.^rta, iar Trestia li facu o pleclciune addnctr.
Se pomise afunci Rindunelul sf, zboare de
jur
imprejur, mdngdind apa cu
ripile
si
stdrnind mirunte unduiri argintii.
Era felul sau de a-i face curte;
Si
asa a
finut-o
toati vara, cdt a fost vara de lungi.
-
?53
t'
1
- Ce alegere caraghioasi, ciripeau celelalte RAndunele.
- N-are pic de avere, iar rubedenii, cu nemiluita!
$i,
de buni seami, r6ul gemea de Trestii. Pe urmi, c6nd s-a ivit toamna,
'.
tot stolul
si-a
luat zborul, peste miri
Si
peste
tiri. :
Dupl plecarea prietenelor, R0ndunelul se simti insingurat, iar Sdnziana
dorului sf,u lncepu sl-l oboseasca.
:
,,ii
lipsegte farmecul vorbirii, i$i zise, apoi mi-e teama ctr e
gi
u$uratictr,
tiindca prea-gi face ochi dulci cu vAntul."
:
$i
negresit, la orice adiere a vdntului, Trestia se mladia in neasemuit de
gralioase reverenfe.
,,ti
inleleg firea casnici, mai gnndi R6ndunelul, dar mie-mi place grozav
si cllf,toresc
$i
firesc ar fi str-i placa
si
sotiei mele."
- Vrei s-o luam razna amindoi? o intrebi in cele din urmf,, dar Trestia isi
scuturf, capul.
Era tare legattr de cf,minul ei.
-
Ti-ai
batut
joc
de mine! izbucni Rdndunelul. Eu plec spre Piramide.
Ramai cu bine!
$i
isi lua zborul.
A zburat aga, o zi intreagd,
$i
la vreme de seara a ajuns ln cetate.
'
,,Unde
str trag oare? se intreaba el. Sper ca ora$ul a facut ceva pregitiri."
Ochii fi cazuri pe statuia de pe columna inalta.
- Am glsit! strigi el bucuros. E un loc minunat, in plin aer proaspit!
$i
se lisl de sus, chiar la picioarele Prinfului Fericit.
- Ce mai iatac de aur! iqi zise incetigor, pe cdnd privea in
jur gi
se pregitea
de culcare; dar, cdnd str-gi vire capul sub aripi, un sfrop mare de apa a picat pe el.
Ia te uiti ce pozni! sftigl mirat. Pe cer nu-i nici o urmii de nor, stelele sfrilucesc
de-ti iau ochii
si
cu toate astea ploua! Clima din nordul Europei e grozav de
afurisitl! Trestioara nu se mai strtura de ploaie, dar asta doar din egoism!
A mai picat apoi un strop.
,,La
ce folosegte o statuie, dacd nu te apiri mf,car de ploaie? se intrebi
plictisit. Ia s[-mi caut eu un hom ca lumea!"
$i
se hotlri si zboare aiurea.
Dar cind si-si deschidi aripile, pici al treilea strop...
Rdndunelul privi atunci in sus
$i
vtrzu... vai, ce-i fu dat sa vada?!
Ochii Prinfului Fericit lnotau in lacrimi
9i
lacrimile lunecau atdt de
frumos, lnc0t Rdndunelul se simti induiosat.
- Cine esti tu? il lntreba el.
- Sunt Prinzul Fericit.
- Atunci de ce pldngi? adlugl nedumerit. M-ai udat leoarcf,.
-
2Q
- Pe wemea cAnd eram ln viatl
si
aveam o iniml de om, rtrspunse statuia,
niam ce-s lacrimile, caci trtriam in Palatul Sans Souci, unde durerii nu-i e
s::uit str intre. CAt era ziua de lungf, mf, veseleam in grldini cu prietenii mei,
:ind cobora seara eram ln fruntea dantului in Sala cea Mare. Jur lmprejurul
:rii se ridica un zid foarte tnalt, dar niciodata nu mi-a ffecut prin minte s[
sb ce e dincolo de el; in preajmi, totul mi se pirea at6t de frumos! Curtenii
:iumeau Printul Fericit
si
fericit erzrm, cu adevf,rat, dactr pllcerea poate fi
:cre. Aga am trf,it
si
asa am murit. Iar acum, ci nu mai am via1f,, m-au ridicat
:'. sus, atdt de sus, incdt pot vedea toatl hidogenia, toatf, amtrriciunea cetfiii
-:. 5i
cu toate ci inima mea e acum de plumb nu pot decdt sa pldng.
,,Cum
,;i-
nu e cu totul
gi cu totul de aur?" g0ndi Rnndunelul ln sinea lui, clci era
:a cuviincios pentru a-si mirturisi gAndul.
- Departe, tare departe, urmtr statuia cu glas coborit
gi
cdntf,tor, departe,
::-o ulicioarf,, se aflf, o clsuti sirman6. Prin fereasfra-i deschisf, vld o femeie
b.C la mastr. Are fata supt[
9i
ofilita, iar mdinile-i aspre
si
rosii sunt totuna de
ile acului, caci e custrtoreasa. Acum brodeazl floarea-patimei pe rochia
das ce-o va purta la viitorul bal al cudii cea mai drlgelaqa dinre insolitoarele
ryinei.
inr-un ungher al odfi, baietelul eizace bolnav pe un pat. Are friguri
9i
th-egte dupf, portocale. Maici-sa nu poate sf,-i dea decit api goali
9i
el plinge...
R6ndunel, RAndunel, micut R6ndunel, nu vrei s[-i duci rubinul de pe minerul
T,.aJei
mele? Eu am picioarele infepenite in soclul acesta
gi
nu mf, pot migca.
- Pe mine ma agteaptl in Egipt, rf,spunse RAndunelul. Prietenele mele
roara in sus
gi-n jos,
deasupra Nilului,
9i
stau de vorbf, cu florile uriage de
k:us, in crnAnd or sf, se duca la culcare ln cripta Regelui-ce1-Mare. Regele se
r*ia chiar el acolo, in racla lui zugrtrvitl. E invelit in feqe galbene
si
imbllsimat
;- mirodenii. Are in
jurul
gttului un
girag
striveziu de
jad
verde, iar miinile-i
nnt ca douf, frunze vegtede.
- R6.ndunel, RAndunel, micug Rdndunel, stf,rui Prinful, nu wei si r4mAi cu
-:ne o noapte
si
si fii solul meu? Pe copil il chinuie setea
$i
pe maici-sa
jalea.
-Yezi ctr mie nu prea imi plac btrietii, rtrspunse Rdndunelul. Vara trecuta,
:ind locuiam pe lAnga rAu, erau doi bldlrani de btrieti, copiii morarului, care
r;irleau mereu cu pieffe in mine. Fireste cl nu m-au nimerit niciodat4: noi,
:indunelele, suntem grczav de megtere in ale zborului, apoi eu mtr tag
si
dintr-un
:eam vestit in sprintenealtr; oricum, insf,, era o lipsl de cuviinff,...
Dar Prinful Fericit parea atit de indurerat, incdt RAndunelul se intristl.
- E foarte frig aici, ii spuse, dar am sf, mai rtrmAn cu tine o noapte
Si
o s[-ti
:rnplinesc solia.
- Mulfumesc, micutule Rdndunel, ra6punse Prinful.
$i
aga, dupi ce a scos rubinul de pe spada Prinfului, Rdndunelul zburi cu
:1 in cioc, peste acoperisurile ora$ului.
-
265
A trecut pe lAngl tumul Catedralei cu lngerii cioplifi in marmurA alba. .l
trecut pe l6nga palat gi
a auzit zvon de dans. O tncAntitoare fattr iegise in balco:
cu iubitul ei.
- CAt de minunate sunt stelele cerului, ii
goptea
el,
gi
cdt de minunari.
puterea dragostei!
- NadAjduiesc sf,-mi fie gata rochia pentru serbarea cea mare, ii raspuns
ea. Am poruncit si mi-o brodeze toattr cu floarea-patimei, dar cusitoreseic
astea-s atnt de trdndave!
A trecut apoi R6ndunelul peste apele rAului
9i
a vizut felinare atdrnind pe
catargele coribiilor. in cele din urmtr a ajuns la ctrsu1a cea si'rmani
9i
a privr:
inaunffu: blietaSul se zvdrcolea pe pat, scuturat de friguri, iar pe mumi-sa c
dobordse somnul, de istovittr ce era. S-a repezit R6ndunelul
9i
a pus bobul mare
de rubin pe masf,, ldnga degetarul femeii. A zburat apoi ugor
jur
imprejun:-
patului, fluturnndu-gi aripile peste fruntea copilului.
- Ce rtrcoare simt, se vede ca-mi merge mai bine, gopti
copilul
9i
sc
cufundtr intr-o piroteall dulce.
Pe urmtr RAndunelul igi lua zborul indAral laPrinful Fericit, gi-i povesti to:
ce facuse.
- Foarte ciudat, se minuntr el, acum lmi este cald, desi vremea-i atit de rece.
- Fiindci ai facut o fapttr bun4, ii rispunse Printul.
Iar el, mititelul, ramase pe gdnduri gi
adormi. Clci de cdte ori incerca sa
se gdndeasctr, il
$i
cuprindea somnul.
CAnd se cripl de ziu6,, RAndunelul zburtr devale la rdu, ca str faci o baie.
- Iatl un fenomen uimitor! se minunf, Profesorul de omitologie, pe cAnd
frecea podul. O r6ndunici, iama!
$i
se apleci si scrie un articol lung, privitor la aceasta, in ziarul local,
Toati lumea vorbi despre articol, cici era impanat cu atdtia termeni
Stiintifici.
incdt nimeni n-a priceput o iota.
- La noapte plec ln Egipt! se hottrri Rindunelul
gi,
la gdndul acesta-
inima-i cre$tea de bucurie.
Dadu o raitA pe la toate monumentele cetitii
gi rimase mult[ vreme sus.
in virftrl clopotrifei. Ori pe unde ffecea, vrtrbiile se pomeau a ciripi:
- Grozav de distins. strtrinul de colo!
Iar el se bucura nespus in sinea lui.
Cum vtrzu rasar'rnd luna, se intoarse la Printul Fericit.
- Ai ceva vegti de timis ln Egipt? Sunt gata de plecare! li strigi el.
- Rdndunei, Rdndunel, micuf RAndunel, il rugi Printul, n-ai vrea sa mal
ram6i incf, o noapte cu mine?
- Dar sunt a$teptat in Egipt, li rtrspunse Rdndunelul. Mdine, prietenele
mele or si-Si ia zborulctrffe a doua Catedrali. Acolo hipopotamul igi face culcus
E
r l u:
raf
.@T
@
Ei
ry
s5,t
u
TDT
J[
E
@
EI.
t ' l
![l
s
W
.*
!
I
.: :.ipuri$uri
9i
pe un tron mf,ret de granit stl insugi Memnon-zeul. Vegheazi
":;
noaptea puzderia de stele
gi,
cdnd luceafarul diminetii se ivegte, el trage
:,: ir un chiot de bucurie
gi pe urmi rtrmAne mut. La aniazd leii galbeni coboari
tr-.3 I3 mal, str se adape. Au ochii la fel ca beriliul verde, iar urletul lor e mai
:*-::or decdt urletul Cataractei.
- RAndunel, Rdndunel, micut RAndunel, starui Prinful, departe, tare
:d:rrte, peste cetate, zf,resc un tAnar sfudent, inff-o mansardi. Sta aplecat
,il-rra unei mese lntesate cu hdrtii
gi
lAngl el vegtejegte intr-un pahar un
:,-:helel de mic$unele. Parul ii e inelat
gi castaniu, buzele rogii ca miezul
*:,:rilor,
iar ochii, mari
si
visitori. incearca sa sfdr$easca o piesi pentru
l:ectorul Teatrului, dar prea ddrdnie de frig ca sa mai scrie. in soba nu e nici
;-. :f,ciune gi
foamea il doboarl.
- O sl rAmdn cu tine inci o noapte, li rispunse Rdndunelul; avea intr-
o:ii'ar. inima buni. Vrei s[-i duc alta boaba de rubin?
- Vai mie! Nu mai am nici un rubin, ii raspunse Prinful. Doar ochii, atAt
:--:u mai rlmas. Sunt fAcuti din neprefuite safire, aduse tocmai din India, acum
: :rie de ani. Smulge-mi unul
si
du-l t6nirului. il va vinde giuvaergiului, apoi
: ;umpira de mdncare
$i
lemne de foc,
$i-si
va sfArgi piesa.
- Drlgugul meu Print, suspini Rdndunelul, nu pot face una ca asta.
$i
se pomi pe pl6ns.
- R0ndunel, Rdndunel, micut Rdndunel, starui Printul, fi aga cum ifi cer eu.
RAndunelul smulse atunci ochiul Prin$lui
9i
zburi departe, citre mansarda
.:-lentului.
ii fu destul de u$or sa pitrundi intruntru, cici in acoperig era o
,;:rurApe unde se
gi
strecurf,. Tanarul iSi
tinea
capul ingropat in mdini
$i
nu auzi
':-:iinri aripilor, dar c6nd ridica ochii, vazu deodati safirul str6lucitor prinre
::;5unelele vegtede.
- incep si fiu prefuit, se inviori el. Trebuie si fie de la vreun admirator
:: seam6. Acum pot sf,-mi sfdr$esc piesa!
$i
chipu-i strtrlucea de bucurie.
A doua zi, RAndunelul zbura p6n[
jos,
in port. Se agezi pe catargul unei
-
: ribii mari, cu ochii duptr maftozii care trtrgeau afari cu funiile nigte namile delini.
- Eeii-rup! strigau ei cu fiecare lada iesitl la iveali.
- Ma duc in Egipt, striga
si
Rdndunelul.
Dar nimeni nu-l lutr ln seamf,,
$i,
o dattr cu risiritul lunii, igi lui zborul
-:Jarat,
la Prinful Fericit.
- Am venit sA-mi iau rtrmas bun, ii spuse el.
- RAndunel, Rdndunel, micutr Rdndunel, il rugl prinful, nu vrei si mai
:':nii cu mine inci o noapte?
- E iami, rf,spunse el, ca mnine ntrvilesc aici fulgii reci de zhpadd.ln egpt
-:.uele
dogoregte deasupra palmierilor verzi, iar crocodilii lAncezesc in mdl
Si
T
.t
;
;
si
privesc alene imprejur. Tovari5ele mele isi dureaztr cuibul in templul lui Baalbec,
sub veghea porumbeilor albi
si
roz care-$i gdnguresc unul altuia- Printule drag, te
parasesc, n-am incotro, dar n-o str te uit niciodattr
gi
la primavartr o s4-ti aduc doutr
nestemate frtrmoase in locul celor pe care le-ai dlruit. Rubinul va fi mai ro$u decit
un trandafir ro$u, iar safirul, tot atat de albasftu ca
9i
largul mfilor.
- Jos in piatA, incepu Printul, se afla o fetitl care vinde chibrite. Dar i-au
scapat chibritele in noroi
$i
s-au stricat toate. Acum sffi
$i
plange, fiindctr taictr-
sau o bate dactr nu duce acasf, ceva bani. N-are ghete, n-are ciorapi
gi
nici pe
cap$or n-are nimic. Smulge-mi celalalt ochi, da-i-l ei
gi
tatf,-stru n-o s-o mai battr.
- De stat am sf, mai stau cu tine inctr o noapte, ii rf,spunse Rindunelul, dar
ochiul nu pot si
ti-l
smulg, clci ai rf,mdne orb de tot!
*
Rflndunel, RAndunel, micuful meu Rdndunel, il ruga Printul, ftr aga cum
ili cer eu.
Atunci Rfuidunel smulse celtrlalt ochi al Printului
gi,
avdntAndu-se cu el in
jos,
trecu strgeattr pe lflnga fetitl
si-i
strecuri nestemata in palmi.
- Ce ciob fiumos de sticld, se buctul ea
si
didu fuga, dz6nd, acasA.
Iar R6ndunel se intoarse indirlt, la Print.
- ESti orb acum, ii spuse,
$i
o sl rimdn cu tine mereu-mereu...
- Nu, micul meu Rdndunel,
gopti
sirmanul Print, tu trebuie si pleci
departe, in Egipt.
- O sl rimAn cu tine mereu, ii rf,spunse el,
gi
adormi la picioarele Prinfului.
A doua zi, cdt a fost ziua de lungf,, RAndunel a stat pe umirul Printului
si
i-a povestit vrute gi
nevrute, din tot ce vizuse el pe meleaguri straine. I-a povestit
despre ibisii care stau in
giruri
lungi pe malurile Nilului
si
prind pestisori de aur
in ciocurile lor; despre Sfinxul, baftan ca vremea, care ft4iegte in inima pustiului
Si
le
Stie
pe toate; despre neguff,torii care pf,gesc pe l0ngl ctrmilele lor
Si-Si
luneci
m[ttrniile de chihlimbar printre degete, despre Regele munfilor din luntr, care e
negru ca abanosul
gi se inchina la o mf,rgea mare de clegtar; despre namila de
$arpe
verde care doarme inft-un palmier
$i
are douizeci de preoli slujitori, ca sA-l
hrineascf, cu turte
$i
miere,
9i
despre Piticii care, stind pe gogeamite frunze late,
plutesc peste un elegteu intins
$i
se rtrzboiesc neincetat cu fluturii.
- Scumpul meu Rdndunel, grai Prinful, mi-ai ingirat minunitii dupl
minunitii.. . Zbond, acum peste cetatea mea, Rdndunelule,
gi
spune-mi ce vezi.
- A zburat atunci RAndunelul peste cetatea cea mare
gi
a vazut cum se
desftrtau bogatu in casele lor frumoase, tn weme ce siracii cer$eau pe la podi. A
zburat prin fundaturi tntunecoase
$i
a vizut fetele de var ale copiilor infometati
cercetind aiurite ulitele negre. Sub arcada unui pod, doi baiepsi se sffdngeau ln
brate, incerc6nd sa-Si
tinl
de cald.
- Tare ne mai e foame, spuneau ei.
-
?8
h:-:..
- Ia cirati-vtr de aici! i-a luat paznicul la goantr;
$i
au pornit amdndoi
"
:-i prin ploaie. Pe urmi R0ndunel a zburat hdArAt
9i
a istorisit Printrului tot
- : i
": ZUSe,
- Eu sunt acoperit cu aur, li spuse Printul. Tu ftebuie sl-l iei de pe mine,
''r
--i
cu foip,
Si
str-l duci siracilor mei; nu-i fiintrI omeneascf, sf, nu creadf, cl
:r:::i o poate face fericittr.
$i
RAndunel piguli atunci foip cu foitl din aurul cel curat; foi16 cu foip,
:::i cind Printul a rlmas golag de tot
gi plmintiu. Foita cu foitrtr, din aurul
::it. le duse Rdndunel siracilor,
$i
obrajii copiilor prinserf, a se lmbujora;
*i:iiu
copiii
$i
se veseleau pe strada.
- Acum avem pAine, chiuiau ei.
Apoi a venit zlpada
gi
dupi zdpadh, ingheful. Srazile pireau muiate in
,:_:nt, atdt erau de luminoase
gi
de sclipitoare; la stresinile caselor
prtrurii
lungi
!=nau ca nigte pumnale de clegtar. Oamenii umblau inflsurati in bldnuri, in
.-me
ce bf,ieta$ii de o
gchioaptr, cu ciciutte stacojii, se df,deau pe gheati.
Sarmanul flecu$tet de Rindunel! ii era frig, tot mai frig, dar pe Prinl nu l-ar
: :arasit nicicdnd, cici mult ii era drag inimii sale. Ciugulea firiminri la uga
:'i:iiriei, cdnd nu-l vedea brutarul,
gi
lncerca sf, se incilzeasctr btrt6nd din aripioare.
in cele din urmtr, el
si-a
dat totusi seama ca va muri curind. Abia de mai
"iu
putere str zboare inci o dati sus, pe umirul Printului.
- RAmai cu bine, Printule drag, ii spuse el in
goaptA.
MA laSi sa-ti sirut
:-=:fa?
-
Ce bucuros sunt cl, in sfdrgit, pleci in Egiilt, Rdndunelul meu, ii
::-ipunse Printul. Ai lntArziat prea mult aici; tu str mtr saruti, pentru ctr te iubesc.
- Dar nu in Egipt plec eu acum, marturisi RAndunelul. Eu plec in Casa
\{ortii. Moartea e sori buntr cu somnul, nu-i aga?
L-a sarutat apoi pe Prinfului Fericit
gi
s-a prabugit mort la picioarele lui.
in clipa aceea o trosnituri se auzi inltruntrul statuii, ca gi
cum ceva s-ar fi
:.rpt.
$i,
intr-adevir, inima cea de plumb se despicase drept in doul. Era
gi
un
_:er
cumplit in noaptea aceea.
A doua zi, dis-de-dimineaftr, Primarul, insotit de Consilierii Oragului,
:ecea in plimbare prin partea locului. Ajuns l0ngA columnf,, igi ridicl privirea
n sus, spre statuie.
- Vai de mine
9i
de mine! izbucni el deodati- in ce hal a ajuns Printul Fericit!
-
Chiar aga, in ce hal! incuviinlartr insotitorii care erau totdeauna de
:arerea Primarului.
$i
se apropiarf, cu to1ii, ca str-l priveascf,.
- Rubinul i-a chzut de pe spada, i-au pierit
gi
ochii, iar pe el, nici pic de
aur! spuse Primarul. Aproape un cer$etor, nu alta!
- Aproape un cer$etor, nu alta! rostiri
si
Consilierii oragului.
-
?69
I
J
-
$i
aici, in fafa, o pasire moarti la picioarele lui, urmi Primarul. Trebuie sA
dam numaidecAt cetafii o ingtiinfare cum ci pas[rile sunt oprite s4 mai moara aici.
Iar contropistul iSi insemni grabnic infeleapta propunere.
A5adar, au cobordt de pe columni statuia Printrului Fericit.
-
O data ce nu e frumos, nu mai e nici de folos, rosti Profesorul de istoria
artelor, la Universitate.
Au topit apoi statuia intr-un cuptor, iar Primarul a convocat pe data
Adunarea Breslelor, pentru a hotari ce frebuia facut cu metalul.
- Se cuvine, firegte, si avem alta statuie, ldrnuri el.
$i
statuia aceea va fi
statuia mea!
- Statuia mea, rtrsuni ecoul celorlaltri Consilieri.
S-au luat apoi cu totii la ceafih; s-au certat a$a, mulffi vreme, gi
s-or fi mai
certAnd
Si
astizi.
-
Ce lucru ciudat, se minuna megterul supraveghetor al muncitorilor din
topitorie. Inima asta fr6ntf,, din plumb, nu vrea deloc sa se topeasca! Aga cA,
afara cu ea!
$i
au aruncat-o pe un maldar de gunoi, acolo unde zdceagiR0ndunelul mort.
- Adu-mi cele doua lucruri mai de pre{ din ora5, porunci Dumnezeu unui inger.
$i
ingerul ii aduse inima de plumb qi pasarea moarti.
- Bine ai ales, zise Dumnezeu. in gridina Raiului, pasi.rea aceasta va
c0nta de-a pururi, iar ln cetatea mea de aur Printul Fericit mtr va prosllvi vegnic.
-t
270