Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1.3. Tipurile principale de productie se clasifica functie de volum dupa cum urmeaza: productie de unicate,
productie de serie si productie de masa.
Productia de unicate presupune executia unui numar mic de produse (prototipuri si unicate), de regula complexe, sau
chiar a unui singure bucati. Productivitatea este de regula redusa, iar costurile ridicate.
Productia de serie presupune executia unor loturi de produse. Operatiile fiind repetate periodic se pot folosi masini
specializate si scule adecvate care determina cresterea productivitatii si reducerea costurilor. Este cel mai raspandit tip
de productie in industrie.
Productia de masa presupune executia unor cantitati mari de produse in mod continuu, pe o perioada lunga de timp. In
acest caz productivitatea este foarte mare si costurile de productie sunt minime.
Operatia tehnologica reprezinta acea parte a procesului tehnologic care se executa neintrerupt la un singur loc
de munca, asupra unui obiect sau a mai multor obiecte, de cate un operator uman sau automat, sau de catre
o echipa de lucru (de ex. operatia de stantare a tolelor).
Linia de zero in reprezentari grafice este linia de referinta fata de care se masoara abaterile, pozitia ei fiind
determinata de dimensiunea nominala. Prin conventie abaterile pozitive se situeaza deasupra acestei linii, iar abaterile
negative se afla dedesubtul ei.
Jocul J este diferenta dintre diametrul efectiv al alezajului si diametrul efectiv al arborelui cand primul este mai mare
decat al doilea.
Jocul maxim Jmax este diferenta dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al arborelui:
Jmax = Dmax - dmin
Jocul minim Jmin este diferenta dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al arborelui:
Jmin = Dmin dmax
Toleranta jocului este:
Tj = Jmax Jmin
Strangerea S este diferenta dintre diametrul efectiv al arborelui si diametrul efectiv al alezajului cand primul este mai
mare decat al doilea.
Strangerea maxima Smax este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al
arborelui:
Smax = |Dmin dmax|
Strangerea minima Smin este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al
arborelui:
Smin = |Dmax dmin|
Toleranta strangerii este:
Ts = Smax Smin
Ajustajul reprezinta ansamblul arbore - alezaj din punct de vedere al raportului in care se gasesc cele doua piese,
montate una in alta, privitor la valoarea jocului sau a strangerii.
Clasificarea ajustajelor
Ajustaje cu joc cand diametrul oricarui alezaj este mai mare dect diametrul oricarui arbore;
Ajustaje cu strangere cand diametrul oricarui alezaj este mai mic dect diametrul oricarui arbore;
Ajustaje intermediare la care pot rezulta att asamblri cu joc ct si asamblri cu strngere;
Toleranta ajustajului este diferenta dintre jocurile maxime si minime, respectiv strangerile maxime si minime.
Tj = Jmax Jmin
Ts = Smax Smin
Lantul de dimensiuni reprezinta totalitatea dimensiunilor succesive dintr-un sir care formeaza un contur inchis.
Dimensiunile conturului pot fi liniare sau unghiulare.
Dimensiunile unui lant pot fi:
Dimensiuni primare (de ex. D si d)
Dimensiuni de inchidere (de ex. J si S)
Lanturile de dimensiuni pot fi:
Lanturi de dimensiuni in paralel (dimensiunile au aceeasi baza de cotare)
Lanturi de dimensiuni in serie (dimensiunile au baze diferite de cotare)
Lanturi de dimensiuni mixte
Precizia ISO
Mecanica de precizie
01 0
Constructie de SDV
14
59
5 11
12 16
Intervalele de Toleranta se noteaza cu simbolul IT urmat de treptele de precizie: IT01, IT0, IT1, , IT16.
Pozitia campului de toleranta fata de linia de zero se simbolizeaza cu una sau doua litere (litere mici pentru arbori si
litere mari pentru alezaje).
Pentru arbori: a, b, c, cd, d, e, ef, f, fg, g, h, j, j s, k, m, n, p, r, s, t, u, v, x, y, z, za, zb, z;
Pentru alezaje: A, B, C, CD, D, E, EF, F, FG, G, H, J, JS, K, M, N, P, R, S, T, U, V, X, Y, Z, ZA, ZB, Z.
2.1.1. Strunjirea
Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere a suprafetei exterioare sau interioare a pieselor, ce reprezinta in
general corpuri de rotatie, cu ajutorul cutitelor, pe masini unelte din categoria strungurilor.
Piesa de prelucrat executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar scula (cutitul) executa o miscare
de avans. Strunjirea se poate realiza intr-una sau mai multe treceri, in decursul carora se realizeaza degrosarea,
semifinisarea, finisarea.
Formele cutitelor de strung (sculelor) corespund operatiei avute in vedere.
Fixarea cutitelor respectiv a piesei de prelucrat se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive speciale.
Strungurile sunt de mai multe tipuri, in functie de destinatie:
strung normal,
strung carusel,
strung revolver,
strung frontal,
strung de copiat,
strung cu mai multe cutite,
strung automat,
strung semi-automat.
2.1.2. Frezarea
Frezarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane, cilindrice sau profilate, cu ajutorul unor scule
cu mai multe taisuri numite freze, masinile unelte fiind denumite masini de frezat.
Scula (freza) executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar piesa de prelucrat executa o miscare de
avans.
Frezele se clasifica dupa forma suprafetelor de prelucrat putand fi:
freze cu dinti drepti,
freze cu dinti inclinati,
freze disc,
freze deget,
freze cilindro-frontale,
freze profilate etc.
2.1.3. Gaurirea
Gaurirea este procedeul de prelucrare prin aschiere care se aplica pieselor pentru obtinerea unui alezaj in vederea
asamblarii prin intermediul suruburilor, stifturilor, niturilor sau pentru alte scopuri, pe masini unelte denumite masini
de gaurit.
Gaurile se realizeaza cu ajutorul sculelor numite burghie care executa o miscare de rotatie (miscarea principala de
aschiere), combinata cu o miscare de translatie ce constituie miscarea de avans.
Masinile de gaurit sunt fixe sau portabile, actionarea fiind de regula manuala, electrica sau pneumatica.
Masinile de gaurit cele mai intalnite in industrie sunt cele fixe de tip vertical.
2.1.4. Rabotarea
Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane pe masini unelte denumite seping sau
raboteze.
Miscarea principala de avans este o miscare de translatie si poate fi executata fie de scula (la seping) fie de piesa (la
raboteza). Aceasta miscare este rectilinie-alternativa si este formata din doua curse: cursa activa in care cutitul
efectueaza prelucrarea materialului si o cursa de gol in care cutitul revine la pozitia initiala.
2.1.5. Polizarea
Polizarea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice cu ajutorul unor pietre de polizor.
Pietrele de polizor sunt corpuri abrazive rigide, fixate pe masini unelte denumite polizoare care imprima corpurilor
abrazive o miscare de rotatie.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei de polizor asigurata de sistemul de actionare al
masinii unelte, iar miscarea de avans este asigurata de utilizator in functie de tipul de polizor, si anume: la polizoarele
fixe prin presarea piesei pe piatra abraziva, iar la polizoarele portabile prin presarea piatrei abrazive pe piesa de
prelucrat.
Polizoarele sunt de doua tipuri, fixe si portabile.
Polizarea se aplica dieritelor piese in vederea:
- curatirii de bavuri si impuritati a suprafetelor si muchiilor semifabricatelor (piese turnate, forjate etc.)
- prelucrarii de degrosare si ajustare a pieselor sudate,etc.
- ascutirii sculelor taietoare, etc.
2.1.6. Rectificarea
Rectificarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice in vederea asigurarii unei
precizii dimensionale superioare si a unui grad ridicat de netezire a suprafetelor.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei abrazive. Pietrele abrazive se diferentiaza
intre ele prin duritate si granulatie si se aleg in functie de tipul si calitatea suprafetei de prelucrat.
Daca este necesara obtinerea unei suprafete cu grad ridicat de netezire se pot aplica procedee precum:
- Honuirea, pentru suprafete interioare,
- Lepuirea, cu granule abrazive in suspensie,
- Rodarea, cu pietre abrazive intre suprafetele prelucrate,
- Lustruirea, cu discuri din pasla si pasta abraziva.
2.2. Metode si procedee de prelucrare a materialelor prin taiere si deformare plastica la rece
Aceste prelucrari au o pondere insemnata in industria de constructie a sistemelor electrice intrucat peste 50% din
totalul pieselor componente se fabrica din materiale sub forma de table, bezi sau profile speciale.
Deformarea plastica este procesul tehnologic prin care se schimba forma si dimensiunile initiale ale materialului de
prelucrat sub actiunea fortelor exterioare aplicate.
Avantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
- Simplitate a executiei
- Durata redusa de prelucrare
- Precizie ridicata a dimensiunilor
- Calitate superioara a suprafetelor stantate
- Productivitate mare si cost scazut
- Pierderi reduse de material prin deseuri
- Interschimbabilitatea pieselor obtinute
- Durata mare de functionare a sculelor
- Posibilitatea mecanizarii si automatizarii proceselor de productie
Dezavantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
- Sculele utilizate sunt foarte complexe si sunt executate din oteluri scumpe
- Matritele au cost ridicat, fiind rentabile doar la productia de serie si de masa
2.2.1. Taierea
Taierea este operatia tehnologica prin care materialul este separat in mai multe parti distincte, dupa un
contur inchis sau deschis, cu ajutorul a doua taisuri conjugate sau a unui singur tais.
Taierea poate fi executata prin forfecare, stantare sau prin alte procedee.
2.2.1.1. Forfecarea
Forfecarea este operatia tehnologica de taiere prin care se obtine suprafata de rupere cu ajutorul a doua
taisuri asociate.
Forta necesara taierii unui material de grosime g este data de relatia:
Ff = k L g
unde:
k este un coeficient ce depinde de neuniformitatea materialului,
L este lungimea conturului,
este rezistenta materialului la forfecare.
Jocul intre cutite la operatia de forfecare trebuie sa fie:
J = (0,01 0,2) g
Daca taierea se executa cu foarfece cu lama inclinata forta de taiere necesara este mai mica:
Ff = (k g )/(2 tg)
unde este unghiul de inclinare al lamei (uzual = 2 .. 5)
Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operatii este format din:
- Foarfece cu cutite paralele, inclinate sau profilate folosite pentru taierea tablelor si benzilor
- Foarfece cu discuri pentru debitarea tablelor sub forma de rulouri care permite taierea mai multor fasii
simultan.
2.2.1.2. tanarea
tanarea este operaia tehnologica de prelucrare mecanica prin care semifabricatul este taiat in doua sau mai multe
parti distincte cu ajutorul stantelor.
Stantele au doua parti componente principale: placa taietoare si poansonul. Procesul de stantare este analog
procesului de taiere la foarfece, muchiile taietoare ale poansonului si placile taietoare putand fi considerate ca niste
muchii de cutit.
Principalele operatii de stantare intalnite in industria constructoare de sisteme electrice sunt: retezarea, decuparea,
perforarea, crestarea, slituirea si tunderea.
1.
Retezarea este operatia de detasare a materialului din semifabricat dupa un contur deschis cu inlaturarea
partii detasate.
2.
Decuparea este operatia de obtinere de semifabricate sau piese prin separarea completa a acestora dupa
un contur inchis de restul materialului. Partea desprinsa reprezinta piesa, iar partea cu goluri reprezinta
deseul. Decuparea se foloseste in special la stantarea tolelor pentru masini electrice din banda de tabla
silicioasa.
3.
Perforarea este operatia de executare a gaurilor prin detasarea unei parti de material din interiorul piesei
dupa un contur inchis, partea desprinsa constituind deseul.
4.
Crestarea este operatia de detasare partiala a materialului dupa un contur deschis, fara inlaturarea partii
detasate.
5.
Slituirea este operatia intermediara intre retezare si decupare fiind folosita la unele din variantele
tehnologice de executie a tolelor pentru masini electrice, la stantarea crestaturilor deschise.
6.
Tunderea este operatia de inlaturare a marginii neuniforme sau a surplusului de material de la exteriorul
piesei.
Jocul este in general 4-18% din grosimea materialului, iar in cazul tolelor din tabla silicioasa jocul se reduce la 6-7%.
Daca jocul este prea mic directiile fisurilor care pornesc de la muchiile taietoare ale poansonului si ale placii taietoare
coincid, suprafata de forfecare nu este neteda impingerea materialului in matrita necesitand eforturi mari care pot
duce la uzura rapida a acesteia.
Daca jocul este prea mare piesa se deformeaza si apar bavuri exagerate.
Forta de taiere se calculeaza in functie de sectiunea materialului ce se stanteaza si de rezistenta specifica la forfecare a
acestuia prin relatia:
Ft = k p g f
unde:
p este perimetrul conturului de taiere,
f este rezistenta specifica de rupere a materialului la forfecare,
k este un coeficient ce tine seama de eventuala stirbire a materialului a muchiei taietoare si de neuniformitatea
grosimii materialului,
g este grosimea materialului.
In afara fortei Ft necesare taierii materialului, presa pe care se monteaza stanta trebuie sa invinga si alte forte
rezistente Fr ce reprezinta circa 15% din forta de taiere, asa incat forta totala se exprima prin:
F = Ft + Fr = 1,15 Ft
Stantele sunt de mai multe feluri:
a) Cu actiune simpla
b) Cu actiune succesiva
c) Cu actiune combinata
Stantele cu actiune simpla pot decupa dintr-o data o figura cu contur inchis (de ex. gaura pentru axul masinii in tola
rotorica) sau o crestatura (stanta cu pas). In timpul stantarii tola ramane pe poanson iar elementul decupat cade liber
prin gaura din placa de taiere. In timpul cursei de intoarcere tola este scoasa de pe poanson de catre un dispozitiv
special numit aruncator incat la sfarsitul cursei stanta este pregatita pentru o noua operatie.
Stantele cu actiune succesiva pot executa mai multe operatii de stantare prin deplasarea succesiva a semifabricatului
de la o operatie la alta in sensul avansului. Stanta are doua sau mai multe poansoane care lucreaza simultan si sunt
situate de regula la nivele diferite diferenta de nivel fiind egala cu grosimea materialului. In acest fel forta ce trebuie
dezvoltata de presa este mai mica si eficienta mai ridicata fata de cazul in care nivelul poansoanelor ar fi identic. Forta
ce trebuie dezvoltata de presa trebuie sa asigure stantarea conturului maxim.
Stantele cu actiune combinata pot executa la o cursa a presei mai multe operatii: decupare, ambutisare, indoire etc.
Stantele cu actiune combinata au o mare productivitate insa sunt mai scumpe si necesita benzi lungi sub forma de
rulouri, fiind utilizate de regula in cazul productiei de serie sau de masa. Operatiile de stantare se executa pe prese,
tehnologia de stantare prezentand avantaje precum:
- Viteza sporita de lucru
- Putere si precizie mare
- Mecanisme automatizate
- Siguranta si protectie a muncii asigurate
Planuri de taiere a materialului la stantare. Debitarea materialului prin stantare se face pe baza unui plan ce urmareste
utilizarea cat mai rationala a materialului. In cazul cand stantarea se face prin decupare, intre doua decupari succesive
se lasa o punte p si o margine m. Rolul puntilor si marginilor este de compensare a erorilor de avans, respectiv de fixare
a materialului in matrita, evitandu-se astfel rebuturile prin decuparea incompleta a pieselor. Dimensiunile puntilor si
marginilor trebuiesc reduse la minim, acestea depinzand insa de complexitatea piesei, de grosimea si calitatea
materialului, de constructia matritei etc.
Granulele abrazive sunt injectate n curentul de ap de mare vitez i amestecate n interiorul unui tub ceramic. Jetul
abraziv este ulterior direcionat ctre piesa de prelucrat.
Tierea cu jet abraziv se utilizeaz eficient n diferite ramuri ale industriei precum construcia de automobile, de
aeronave, etc. n vederea obinerii unor piese de precizie din materiale greu de tiat prin alte procedee obinuite.
Caracterisiticile tehnice principale ale acestui procedeu sunt:
- Vitez de tiere i precizie foarte ridicate,
- Calitate superioar a suprafeei de tiere,
- Posibilitatea tierii materialelor de mare duritate,
- Reducerea cantitii de deeuri rezultate n urma procesului de tiere, respectiv recuperarea mai uoar a acestora,
- Automatizarea integral a procesului tehnologic.
2.2.2. Ambutisarea
Ambutisarea este procedeul de deformare la rece, prin care semifabricatele plane se transforma in piese cave printruna sau mai multe operatii succesive de presare. Construcia matrielor utilizate pentru ambutisare este determinat
de forma pieselor ce trebuiesc executate. Piesele simetrice se execut mai uor dect cele nesimetrice care necesit
frecvent mai multe operaii succesive. Ambutisarea se realizeaz cu sau fr modificarea grosimii materialului,
respectiv cu (piese de nlime mare) sau fr (piese de nlime mic) inel de fixare .
Fora de ambutisare maxim F trebuie s fie mai mic dect fora de rupere a pereilor laterali ai piesei n jurul zonei
inferioare:
F p g rt
p lungimea perimetrului piesei
g grosimea materialului
rt rezistena la distrugere a metalului prin ntindere
Ambutisarea pieselor foarte adnci este mai greu de executat necesitnd n general mai multe operaii succesive de
ambutisare cu micorarea treptat a diametrului, respectiv cu creterea treptat a nlimii pieselor.
Jocul dintre poanson i placa de ambutisare are influen mare asupra forei de ambutisare i asupra calitii piesei.
Ambutisarea este un procedeu eficient, de mare productivitate, care poate fi integral automatizat, utilizat pe scar
larg n industrie.
2.2.4. ndoirea
ndoirea este procedeul de deformare la rece a semifabricatelor plane, prin ncovoiere n jurul unei muchii. n timpul
ndoirii straturile din interiorul materialului ndoit sunt comprimate, iar cele din exterior sunt ntinse.
Procedeul de ndoire este influenat de o serie de factori precum:
direcia de laminare a semifabricatului
raza minim de ndoire
razele plcii de ndoire pe care alunec semifabricatul n timpul procesului de ndoire
jocul dintre placa de ndoire i poanson
arcuirea elastic a piesei dup ndoire
prelucrrile iniiale ale piesei sau ale semifabricatului
Fora necesar pentru executarea operaiei este:
F = k L g r / l
unde:
k este un coeficient dependent de material i de raza de curbur a piesei ndoite,
L este limea benzii,
g este grosimea materialului,
2
r este efortul unitar la rupere in daN/mm ,
l este distana ntre reazeme exprimat n mm.
Razele minime de ndoire sunt n general r = g pentru grosimi mici i r >2g pentru grosimi mari (g >2mm). ndoirea se
execut pe maini de ndoit universale, maini de ndoit n muchie i prese de ndoit.
2.2.5. Trefilarea
Trefilarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastic la rece ce const n trecerea forat a materialului sub
aciunea unei fore de traciune prin deschiderea unei matrie sau filiere de seciune transversal mai mic dect cea a
semifabricatului iniial. Trefilarea este procedeul industrial de fabricare a srmelor de seciune redus (d < 5mm), a
barelor calibrate i profilate cu precizie dimensional ridicat, respectiv a evilor de diametru redus. Trefilarea se aplic
oelurilor i altor metale i aliaje neferoase, precizia dimensional a produselor fiind condiionat de calitatea i
dimensiunile filierei sau matriei (sculele principale).
Datorit forei de trefilare F materialul este supus la tensiuni interne mai mari dect n cazul laminrii. Aciunea de
avans i subiere este produs prin traciune. Prelucrarea are loc la rece aa nct materialul se ecruiseaz dup fiecare
trecere. Pentru restabilirea proprietilor de plasticitate se aplic tratamentul de recoacere de recristalizare.
Coeficientul de trefilare este dat de raportul ntre diametrul produsului trefilat d i cel al semifabricatului iniial D:
K = d/D
Cu ct coeficientul K crete cu att prelucrarea este mai uoar (ex. pt. oel moale K = 0,86, pt. oel semidur K = 0,95).
Tehnologia trefilrii cuprinde: una sau mai multe trefilri, recoaceri intermediare, decapri chimice pentru curirea
superficial de oxizi i impuriti, fosfatri i lubrefieri pentru reducerea frecrii de contact n timpul prelucrrii
materialelor.