METODE SI PROCEDEE TEHNOLOGICE

1.Notiuni de baza privind metodele si procedeele tehnologice

1.1 Procesul de productie:

Procesul de productie consta in totalitatea activitatilor care au ca rezultat transformarea materialelor si
semifabricatelor in produse. Aceste activitati au in vedere printre altele pregatirea fabricatiei, dotarea tehnicomateriala, executia produselor, intretinerea utilajelor, etc.
1.1.1. Pregatirea fabricatiei cuprinde: pregatirea tehnica, pregatirea materiala si lansarea in fabricatie.
Pregatirea tehnica a fabricatiei presupune parcurgerea urmatoarelor faze:
proiectarea tehnologiei de executie a produsului,
proiectarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor (SDV) necesare,
executia si omologarea SDV - urilor,
realizarea, experimentarea si omologarea prototipului,
proiectarea produsului,
realizarea si omologarea seriei zero.
- Pregatirea materiala a fabricatiei se face in conformitate cu consumurile specifice stabilite in faza de
pregatire a fabricatiei
- Lansarea in fabricatie constituie ultima etapa a pregatirii fabricatiei si consta in lansarea comenzilor de
fabricatie in sectiile de productie urmata de defalcarea lucrarilor pe om si masina

1.1.2 Notiuni Generale

Produsul este obiectul productiei si este inclus in nomenclatorul productiei intreprinderii.
Piesa denumita deseori reper este o parte a produsului ce se executa individual, fara utilizarea operatiei de asamblare,
adica este un element primar al asamblarii.
Subansamblul reprezinta o legatura separabila sau nu a unor parti componente ale produsului. Din punct de vedere
tehnologic subansamblul este o parte a produsului, executata independent de celelalte parti ale sale. Intr-un
subansamblu se regasesc piese, alte subansamble mai simple sau produse componente de la alti producatori.

1.1.3. Tipurile principale de productie se clasifica functie de volum dupa cum urmeaza: productie de unicate,
productie de serie si productie de masa.
Productia de unicate presupune executia unui numar mic de produse (prototipuri si unicate), de regula complexe, sau
chiar a unui singure bucati. Productivitatea este de regula redusa, iar costurile ridicate.
Productia de serie presupune executia unor loturi de produse. Operatiile fiind repetate periodic se pot folosi masini
specializate si scule adecvate care determina cresterea productivitatii si reducerea costurilor. Este cel mai raspandit tip
de productie in industrie.
Productia de masa presupune executia unor cantitati mari de produse in mod continuu, pe o perioada lunga de timp. In
acest caz productivitatea este foarte mare si costurile de productie sunt minime.

1.2. Procesul tehnologoic

1.2.1 Notiuni cu character general
Procesul tehnologic reprezinta acea parte a procesului de productie in decursul careia se produc transformari de natura
fizico-chimica in scopul modificarilor proprietatilor, a dimensiunilor si a formei materiei prime si materialelor in vederea
obtinerii produsului finit.
Alegerea procesului tehnologic trebuie sa asigure atingerea urmatoarelor obiective:
realizarea performantelor impuse asupra produsului
realizarea volumului de productie stabilit
un consum minim de materiale
obtinerea unui produs cu aspect comercial corespunzator etc.
Atingerea acestor obiective presupune:
organizarea corespunzatoare a procesului de fabricatie
prevederea unor adaosuri de prelucrare cat mai mici
folosirea celor mai adecvate SDV-uri
divizarea operatiilor complexe in operatii elementare care permit specializarea fortei de munca si folosirea
eficienta a utilajelor
- optimizarea ciclului de fabricatie in scopul reducerii timpului global de productie
alegerea celor mai eficiente procedee si mijloace de control etc.

Operatia tehnologica reprezinta acea parte a procesului tehnologic care se executa neintrerupt la un singur loc
de munca, asupra unui obiect sau a mai multor obiecte, de cate un operator uman sau automat, sau de catre
o echipa de lucru (de ex. operatia de stantare a tolelor).

1.2.2 Clasificarea proceselor tehnologice

Procese de elaborare pentru obtinerea de metale sau aliaje industriale
Procese de prelucrare pentru obtinerea de semifabricate sau piese prin modificarea formei si a dimensiunilor
Procese de tratament in decursul carora se modifica proprietatile fizico-chimice ale materialului

1.2.3 principii tehnologice de baza

Tehnologicitatea este principiul pe baza caruia se alege forma piesei si a materialului asa incat procesul tehnologic sa
fie cat mai simplu
Interschimbabilitatea este principiul conform caruia o piese trebuie sa permita oricand inlocuirea cu alta de acelasi fel;
acest principiu presupune un proces de fabricatie stabil cu incadrarea caracteristicilor pieselor in limitele de toleranta
admise
Optimul tehnico-economic este un principiu potrivit caruia un proces tehnologic trebuie sa conduca la obtinerea
caracteristicilor tehnice impuse produselor cu cheltuieli minime .

1.2.4. Principii de elaborare ale procesului tehnologic

Elaborarea procesului tehnologic presupune mai intai analiza caracteristicilor constructive si dimensionale ale piesei
sau subansamblului, a conditiilor de precizie dimensionala si de forma, cat si a calitatii suprafetelor prelucrate.
Alegerea variantei tehnologice trebuie sa tina cont de proiectul de executie al produsului, utilajele disponibile,
caracterul productiei, semifabricatele folosite, organizarea procesului de fabricatie, calificarea fortei de munca,
conditiile de munca etc.

1.2.5. Intocmirea documentatiei tehnologice

Documentatia tehnologica reprezinta totalitatea documentelor de uz intern ale unei intreprinderi prin care se
sistematizeaza elementele procesului tehnologic.

1.2.6. Aspectul organizatoric si economic

Organizarea procesului de executie permite asigurarea unei productii ritmice cu eficienta ridicata si presupune:
- Stabilirea caracterului productiei;
- Stabilirea numarului de utilaje, gradul de incarcare al acestora, numarul de muncitori si gradul lor de
calificare;
- Calculul productivitatii muncii cu ajutorul relatiei: Q = c/t, unde c este costul unei anumite cantitati de
produse, iar t timpul consumat pentru prelucrarea lor;
- Calculul costului piesei sau al produsului;
- Estimarea eficientei economice a procesului tehnologic adoptat

1.3 Fluxul tehnologic

Fluxul tehnologic reprezinta lista operatiilor in ordine cronologica la care este supusa o piesa sau subansamblu de la
intrare, ca material, pana la iesire, ca piesa finita.

1.4. Controlul tehnic de calitate

Controlul tehnic de calitate se compune din totalitatea verificarilor efectuate asupra pieselor, subansamblelor si
produselor finite prin care se stabileste concordanta parametrilor obtinuti in procesul de fabricatie cu caracteristicile
tehnice impuse prin proiect.

Operatiile de control se prevad obligatoriu dupa:

cele mai importante operatii in procesul de productie pentru a se garanta respectarea dimensiunilor si
parametrilor de baza necesari prelucrarilor ulterioare;
operatii la care este posibila aparitia de greseli de fabricatie;
operatii finale.
Tipuri de operatii de control:
controlul de receptie;
controlul operatiilor si al pieselor prelucrate;
controlul final.
1.5. Alegerea variantei optime a procesului tehnologic
- Pe baza cerintelor impuse procesului tehnologic se pot intocmi mai multe variante de procese tehnologice
capabile sa asigure calitatea produselor, productivitatea necesara, respectarea conditiilor de protectie a
muncii etc.
- Varianta optima a procesului tehnologic trebuie sa fie cea mai economica cu un minim de cheltuieli pe materii
prime, pe materiale auxiliare, pe utilaje tehnologice, pe retributia fortei de munca etc.

1.6. Elemente de normare tehnica in procesul tehnologic

1.6.1. Structura normei tehnice de timp
Norma tehnica de timp reprezinta durata de timp necesara pentru executarea unui produs, aceasta fiind alcatuita din:
Timpul de pregatire incheiere Tpi, reprezentand timpul in care executantul studiaza documentatia de
executie, pregateste conditiile necesare executarii acesteia (reglarea masinii, montarea sculelor si SDV - urilor
etc.) si timpul dupa terminarea lucrarii necesar aducerii locului de munca in starea initiala; Tpi depinde de
organizarea locului de munca, de constructia masinii-unelte, de complexitatea piesei care se prelucreaza, cat
si a SDV-urilor folosite;
Timpul operativ Top, reprezentand timpul in care executantul modifica obiectul muncii din punct de vedere
cantitativ si calitativ;
Timpul de deservire a locului de munca Tdl, reprezentand timpul in care executantul asigura, intr-un schimb de
munca, mentinerea in stare de functionare a utilajelor si sculelor, organizarea si aprovizionarea, ordinea si
curatenia locului de munca;
Timpul de intreruperi reglementare Tir, reprezentand timpul in care procesul muncii este intrerupt pentru
odihna si necesitatile firesti ale executantului, precum si timpul de intreruperi conditionate de tehnologie si de
organizarea muncii.
- Timpul normat pe operatii Tn, se exprima prin relatia:
- Tn = Tpi/z + Tu
- unde:
- Tn este timpul normat pe operatii;
- Tpi este timpul de pregatire incheiere;
- z este numarul de piese din lot;
- Tu este norma de timp unitar.
- Timpul unitar se exprima prin:
- Tu = Top + Tdl + Tir sau Tu = Top(1 + K/100)
- unde:
- K reprezinta timpul total pentru deservirea locului de munca, odihna si necesitati, in procente, din timpul
operativ.

1.7. Precizia de prelucrare a pieselor si produselor. Tolerante si ajustaje

1.7.1. Generalitati
Precizia geometrica a pieselor si produselor reprezinta o caracteristica esentiala a procesului tehnologic de fabricatie.
Respectarea parametrilor geometrici ai reperelor este o conditie determinanta a calitatii acestora.
Datorita in principal imperfectiunii mijloacelor de productie si de control procesele tehnologice de fabricatie permit
respectarea dimensiunilor prescrise cu o anumita precizie definit prin documentaia tehnic de produs.
Practica productiva arata ca respectarea riguroasa a dimensiunilor pieselor nu este necesara deoarece o piesa poate fi
utilizata corespunzator daca dimensiunea sa nominala variaza intre anumite limite, corelate cu dimensiunile cotelor
pieselor cu care aceasta are legatura functionala (dimensiunile exprimate prin cote se tolereaz.
Corelatia cost - precizie nu este o functie liniara.
O precizie de prelucrare ridicata impune de regula un proces tehnologic mai laborios, cu utilaje mai scumpe, personal
cu calificare mai inalta, rezultand un cost al prelucrarii mai ridicat. Se poate vorbi de notiunea de precizie economica
de prelucrare.
Pentru a asigura o precizie economica de prelucrare proiectantul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:
- proiectarea unei constructii tehnologice rationale;
- stabilirea unei tolerante cat mai largi a dimensiunilor, a formelor si a pozitiilor suprafetelor, in conditiile
asigurarii interschimbabilitatii totale la productia de masa;
- stabilirea rationala a calitatii suprafetelor;
- stabilirea anumitor procedee si regimuri capabile sa asigure precizia si calitatea suprafetelor la costul cel mai
redus

1.7.2. Precizia dimensiunilor

1.7.2.1. Dimensiuni, abateri si tolerante
Dimensiunea este caracteristica geometrica liniara care determina marimea piesei si poate fi:
dimensiune de montaj daca foloseste la asamblarea cu alte piese;
dimensiune libera daca nu foloseste la asamblarea cu alte piese;
La asamblarea a doua piese care intra una in alta se deosebesc doua suprafete conjugate:
a) suprafata cuprinsa, numita arbore pentru cotele careia se folosesc notatiile cu litere mici;
b) suprafata cuprinzatoare, numita alezaj pentru cotele careia se folosesc notatiile cu litere mari.
Dimensiunea nominala N este valoarea de baza in caracterizarea unei anumite dimensiuni, inscrisa in desenul de
executie, valoare independenta de abaterile permise si conditiile tehnice.
Dimensiunile limita sunt cele doua dimensiuni indicate de proiectant pe desen sub forma abaterilor si anume:
- Dimensiunea limita maxima Dmax;
- Dimensiunea limita minima Dmin.
Dimensiunea efectiva E este dimensiunea realizata prin executie a carei valoare se obtine prin masurare.
Dimensiunile pieselor fabricate prezinta abateri care trebuie sa se inscrie in limitele prevazute, altfel piesa poate deveni
rebut.
Abaterea este diferenta dintre o dimensiune (efectiva, maxima etc.) si dimensiunea nominala corespunzatoare;
Abaterea efectiva A este diferenta dintre dimensiunea efectiva si dimensiunea nominala: A = E - N
Abaterea superioara As este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea nominala: A s = Dmax N
Abaterea inferioara Ai este diferenta dintre dimensiunea minima si dimensiunea nominala: A i = Dmin N

Abaterile pot fi pozitive, negative sau nule si se noteaza in felul urmator:

As
0
As
NAi ; NAi ; N0 ; NA
Toleranta reprezinta valoarea dinainte stabilita a intervalului de variatie a dimensiunilor limita, fiind totdeauna o
marime pozitiva:
T = Dmax Dmin = As Ai
Campul de toleranta este zona cuprinsa intre dimensiunea maxima si dimensiunea minima.

Linia de zero in reprezentari grafice este linia de referinta fata de care se masoara abaterile, pozitia ei fiind
determinata de dimensiunea nominala. Prin conventie abaterile pozitive se situeaza deasupra acestei linii, iar abaterile
negative se afla dedesubtul ei.

1.7.2.2. Jocuri, strangeri si ajustaje

Clasificarea asamblarilor
Asamblari cu joc cand diametrul alezajului este mai mare ca diametrul arborelui;
Asamblari cu strangere cand diametrul alezajului este mai mic ca diametrul arborelui;

Jocul J este diferenta dintre diametrul efectiv al alezajului si diametrul efectiv al arborelui cand primul este mai mare
decat al doilea.
Jocul maxim Jmax este diferenta dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al arborelui:
Jmax = Dmax - dmin
Jocul minim Jmin este diferenta dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al arborelui:
Jmin = Dmin dmax
Toleranta jocului este:
Tj = Jmax Jmin
Strangerea S este diferenta dintre diametrul efectiv al arborelui si diametrul efectiv al alezajului cand primul este mai
mare decat al doilea.
Strangerea maxima Smax este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul minim al alejazului si diametrul maxim al
arborelui:
Smax = |Dmin dmax|
Strangerea minima Smin este valoarea absoluta a diferentei dintre diametrul maxim al alejazului si diametrul minim al
arborelui:
Smin = |Dmax dmin|
Toleranta strangerii este:
Ts = Smax Smin
Ajustajul reprezinta ansamblul arbore - alezaj din punct de vedere al raportului in care se gasesc cele doua piese,
montate una in alta, privitor la valoarea jocului sau a strangerii.
Clasificarea ajustajelor
Ajustaje cu joc cand diametrul oricarui alezaj este mai mare dect diametrul oricarui arbore;
Ajustaje cu strangere cand diametrul oricarui alezaj este mai mic dect diametrul oricarui arbore;
Ajustaje intermediare la care pot rezulta att asamblri cu joc ct si asamblri cu strngere;
Toleranta ajustajului este diferenta dintre jocurile maxime si minime, respectiv strangerile maxime si minime.
Tj = Jmax Jmin
Ts = Smax Smin

Lantul de dimensiuni reprezinta totalitatea dimensiunilor succesive dintr-un sir care formeaza un contur inchis.
Dimensiunile conturului pot fi liniare sau unghiulare.
Dimensiunile unui lant pot fi:
Dimensiuni primare (de ex. D si d)
Dimensiuni de inchidere (de ex. J si S)
Lanturile de dimensiuni pot fi:
Lanturi de dimensiuni in paralel (dimensiunile au aceeasi baza de cotare)
Lanturi de dimensiuni in serie (dimensiunile au baze diferite de cotare)
Lanturi de dimensiuni mixte

1.7.4. Sistemul de tolerante si ajustaje

In vederea asigurarii interschimbabilitatii diferitelor piese si subansamble, indiferent de unitatea executanta, s-a
intocmit pe baza unor considerente teoretice si practice un sistem de tolerante si ajustaje ISO (International Standards
Organization) clasificate pe categorii specifice.
Acest sistem contine:
- un sistem de tolerante avand 18 tolerante fundamentale;
un sistem de ajustaje intre 1 si 3150 mm;
un sistem de dimensiuni limita pentru calibre, destinat verificarii pieselor.
Unitatea de baza pentru toleranta in sistem ISO este treapta de precizie existand 18 astfel de trepte simbolizate prin
cifrele: 01, 0, 1, 2, , 15, 16.
Domeniul de utilizare

Precizia ISO

Mecanica de precizie

01 0

Constructie de SDV

14

Elemente componente ale aparatelor

electrice

59

Piese ce formeaza ajustaje

5 11

Piese cu dimensiuni libere

12 16

Intervalele de Toleranta se noteaza cu simbolul IT urmat de treptele de precizie: IT01, IT0, IT1, , IT16.
Pozitia campului de toleranta fata de linia de zero se simbolizeaza cu una sau doua litere (litere mici pentru arbori si
litere mari pentru alezaje).
Pentru arbori: a, b, c, cd, d, e, ef, f, fg, g, h, j, j s, k, m, n, p, r, s, t, u, v, x, y, z, za, zb, z;
Pentru alezaje: A, B, C, CD, D, E, EF, F, FG, G, H, J, JS, K, M, N, P, R, S, T, U, V, X, Y, Z, ZA, ZB, Z.

1.7.6. Abateri de forma si pozitie

Abaterile de forma reprezinta abaterile unui element (forme, suprafete, profil) fata de cea a elementului adiacent
corespunzator.
Suprafata adiacenta este suprafata ideala, de aceeasi forma cu cea data, tangenta la suprafata reala, inspre partea
exterioara.

2. Metode si procedee tehnologice de prelucrare mecanica la rece

In fabricatia sistemelor electrice intra diverse tipuri de piese si organe de masini construite din materiale metalice si
electroizolante care necesita o prelucrare precisa la rece sau la cald.
Metodele si procedeele de prelucrare mecanica la rece se pot clasifica dupa cum urmeaza:
- Metode si procedee de prelucrare prin aschiere
- Metode si procedee de prelucrare a materialelor prin taiere si deformare la rece
- Metode si procedee de finisare a suprafetelor

2.1. Metode si procedee de prelucrare prin aschiere

Prelucrarea prin aschiere presupune indepartarea de pe suprafata semifabricatului a adaosului de material sub forma
de aschii.
Desprinderea aschiei de pe semifabricat presupune o miscare relativa intre scula si piesa. Miscarea necesara detasarii
aschiilor se numeste miscare principala, iar miscarea care asigura eliberarea continua de aschii se numeste miscare de
avans.
Masinile unelte de prelucrare prin aschiere sunt in general formate din:
- Parte fixa numita batiu, care sustine toate elementele masinii, numita batiu,
- Una sau mai multe coloane pe care sunt ghidate saniile care au rolul de a realiza miscarile necesare
prelucrarilor; acestea sunt dotate cu dispozitive pentru prinderea sculelor,
Mese, care au rolul de a sustine piesele direct sau prin intermediul dispozitivelor,
Motorul de actionare, care poate fi electric, hidraulic sau pneumatic,
Cutia de viteze, care are rolul de a asigura diferitele trepte de viteza pentru prelucrare,
Cutia de avansuri, care regleaza viteza miscarii de avans.

2.1.1. Strunjirea
Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere a suprafetei exterioare sau interioare a pieselor, ce reprezinta in
general corpuri de rotatie, cu ajutorul cutitelor, pe masini unelte din categoria strungurilor.
Piesa de prelucrat executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar scula (cutitul) executa o miscare
de avans. Strunjirea se poate realiza intr-una sau mai multe treceri, in decursul carora se realizeaza degrosarea,
semifinisarea, finisarea.
Formele cutitelor de strung (sculelor) corespund operatiei avute in vedere.
Fixarea cutitelor respectiv a piesei de prelucrat se realizeaza cu ajutorul unor dispozitive speciale.
Strungurile sunt de mai multe tipuri, in functie de destinatie:
strung normal,
strung carusel,
strung revolver,
strung frontal,
strung de copiat,
strung cu mai multe cutite,
strung automat,
strung semi-automat.

2.1.2. Frezarea
Frezarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane, cilindrice sau profilate, cu ajutorul unor scule
cu mai multe taisuri numite freze, masinile unelte fiind denumite masini de frezat.
Scula (freza) executa o miscare de rotatie (miscarea principala de aschiere), iar piesa de prelucrat executa o miscare de
avans.
Frezele se clasifica dupa forma suprafetelor de prelucrat putand fi:
freze cu dinti drepti,
freze cu dinti inclinati,
freze disc,
freze deget,
freze cilindro-frontale,
freze profilate etc.

2.1.3. Gaurirea
Gaurirea este procedeul de prelucrare prin aschiere care se aplica pieselor pentru obtinerea unui alezaj in vederea
asamblarii prin intermediul suruburilor, stifturilor, niturilor sau pentru alte scopuri, pe masini unelte denumite masini
de gaurit.
Gaurile se realizeaza cu ajutorul sculelor numite burghie care executa o miscare de rotatie (miscarea principala de
aschiere), combinata cu o miscare de translatie ce constituie miscarea de avans.
Masinile de gaurit sunt fixe sau portabile, actionarea fiind de regula manuala, electrica sau pneumatica.
Masinile de gaurit cele mai intalnite in industrie sunt cele fixe de tip vertical.

2.1.4. Rabotarea
Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane pe masini unelte denumite seping sau
raboteze.
Miscarea principala de avans este o miscare de translatie si poate fi executata fie de scula (la seping) fie de piesa (la
raboteza). Aceasta miscare este rectilinie-alternativa si este formata din doua curse: cursa activa in care cutitul
efectueaza prelucrarea materialului si o cursa de gol in care cutitul revine la pozitia initiala.

2.1.5. Polizarea
Polizarea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice cu ajutorul unor pietre de polizor.
Pietrele de polizor sunt corpuri abrazive rigide, fixate pe masini unelte denumite polizoare care imprima corpurilor
abrazive o miscare de rotatie.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei de polizor asigurata de sistemul de actionare al
masinii unelte, iar miscarea de avans este asigurata de utilizator in functie de tipul de polizor, si anume: la polizoarele
fixe prin presarea piesei pe piatra abraziva, iar la polizoarele portabile prin presarea piatrei abrazive pe piesa de
prelucrat.
Polizoarele sunt de doua tipuri, fixe si portabile.
Polizarea se aplica dieritelor piese in vederea:
- curatirii de bavuri si impuritati a suprafetelor si muchiilor semifabricatelor (piese turnate, forjate etc.)
- prelucrarii de degrosare si ajustare a pieselor sudate,etc.
- ascutirii sculelor taietoare, etc.

2.1.6. Rectificarea
Rectificarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice in vederea asigurarii unei
precizii dimensionale superioare si a unui grad ridicat de netezire a suprafetelor.
Miscarea principala este reprezentata de miscarea de rotatie a pietrei abrazive. Pietrele abrazive se diferentiaza
intre ele prin duritate si granulatie si se aleg in functie de tipul si calitatea suprafetei de prelucrat.
Daca este necesara obtinerea unei suprafete cu grad ridicat de netezire se pot aplica procedee precum:
- Honuirea, pentru suprafete interioare,
- Lepuirea, cu granule abrazive in suspensie,
- Rodarea, cu pietre abrazive intre suprafetele prelucrate,
- Lustruirea, cu discuri din pasla si pasta abraziva.

2.1.9. Alte procedee

Alte procedee tehnologice de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice sunt: mortezarea, brosarea, filetarea, etc.

2.2. Metode si procedee de prelucrare a materialelor prin taiere si deformare plastica la rece
Aceste prelucrari au o pondere insemnata in industria de constructie a sistemelor electrice intrucat peste 50% din
totalul pieselor componente se fabrica din materiale sub forma de table, bezi sau profile speciale.
Deformarea plastica este procesul tehnologic prin care se schimba forma si dimensiunile initiale ale materialului de
prelucrat sub actiunea fortelor exterioare aplicate.
Avantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
- Simplitate a executiei
- Durata redusa de prelucrare
- Precizie ridicata a dimensiunilor
- Calitate superioara a suprafetelor stantate
- Productivitate mare si cost scazut
- Pierderi reduse de material prin deseuri
- Interschimbabilitatea pieselor obtinute
- Durata mare de functionare a sculelor
- Posibilitatea mecanizarii si automatizarii proceselor de productie
Dezavantajele procedeelor tehnologice de deformare plastica la rece:
- Sculele utilizate sunt foarte complexe si sunt executate din oteluri scumpe
- Matritele au cost ridicat, fiind rentabile doar la productia de serie si de masa

2.2.1. Taierea
Taierea este operatia tehnologica prin care materialul este separat in mai multe parti distincte, dupa un
contur inchis sau deschis, cu ajutorul a doua taisuri conjugate sau a unui singur tais.
Taierea poate fi executata prin forfecare, stantare sau prin alte procedee.

2.2.1.1. Forfecarea

Forfecarea este operatia tehnologica de taiere prin care se obtine suprafata de rupere cu ajutorul a doua
taisuri asociate.
Forta necesara taierii unui material de grosime g este data de relatia:
Ff = k L g
unde:
k este un coeficient ce depinde de neuniformitatea materialului,
L este lungimea conturului,
este rezistenta materialului la forfecare.
Jocul intre cutite la operatia de forfecare trebuie sa fie:
J = (0,01 0,2) g

Daca taierea se executa cu foarfece cu lama inclinata forta de taiere necesara este mai mica:

Ff = (k g )/(2 tg)
unde este unghiul de inclinare al lamei (uzual = 2 .. 5)
Utilajul tehnologic folosit pentru aceste operatii este format din:
- Foarfece cu cutite paralele, inclinate sau profilate folosite pentru taierea tablelor si benzilor
- Foarfece cu discuri pentru debitarea tablelor sub forma de rulouri care permite taierea mai multor fasii
simultan.

2.2.1.2. tanarea
tanarea este operaia tehnologica de prelucrare mecanica prin care semifabricatul este taiat in doua sau mai multe
parti distincte cu ajutorul stantelor.
Stantele au doua parti componente principale: placa taietoare si poansonul. Procesul de stantare este analog
procesului de taiere la foarfece, muchiile taietoare ale poansonului si placile taietoare putand fi considerate ca niste
muchii de cutit.
Principalele operatii de stantare intalnite in industria constructoare de sisteme electrice sunt: retezarea, decuparea,
perforarea, crestarea, slituirea si tunderea.
1.

Retezarea este operatia de detasare a materialului din semifabricat dupa un contur deschis cu inlaturarea
partii detasate.

2.

Decuparea este operatia de obtinere de semifabricate sau piese prin separarea completa a acestora dupa
un contur inchis de restul materialului. Partea desprinsa reprezinta piesa, iar partea cu goluri reprezinta
deseul. Decuparea se foloseste in special la stantarea tolelor pentru masini electrice din banda de tabla
silicioasa.

3.

Perforarea este operatia de executare a gaurilor prin detasarea unei parti de material din interiorul piesei
dupa un contur inchis, partea desprinsa constituind deseul.

4.

Crestarea este operatia de detasare partiala a materialului dupa un contur deschis, fara inlaturarea partii
detasate.

5.

Slituirea este operatia intermediara intre retezare si decupare fiind folosita la unele din variantele
tehnologice de executie a tolelor pentru masini electrice, la stantarea crestaturilor deschise.

6.

Tunderea este operatia de inlaturare a marginii neuniforme sau a surplusului de material de la exteriorul
piesei.

Procesul de stantare este influentat de anumiti factori tehnologici si anume:

- Dimensiunile si forma conturului de stantat
- Duritatea materialului
- Jocul dintre poanson si placa de taiere
- Muchiile taietoare ale placii de taiere ale poansonului
- Forma sectiunii transversale a gaurii din placa de taiere
- Forma muchiilor taietoare ale poansonului
- Starea suprafetei materialului
Jocul dintre poanson si placa de taiere este foarte important acesta afectand calitatea pieselor si durata de viata a
stantei.
Schema procesului de stantare
1 placa de taiere
2 poanson
3 materialul de stantat

Jocul este in general 4-18% din grosimea materialului, iar in cazul tolelor din tabla silicioasa jocul se reduce la 6-7%.

Daca jocul este prea mic directiile fisurilor care pornesc de la muchiile taietoare ale poansonului si ale placii taietoare
coincid, suprafata de forfecare nu este neteda impingerea materialului in matrita necesitand eforturi mari care pot
duce la uzura rapida a acesteia.
Daca jocul este prea mare piesa se deformeaza si apar bavuri exagerate.
Forta de taiere se calculeaza in functie de sectiunea materialului ce se stanteaza si de rezistenta specifica la forfecare a
acestuia prin relatia:
Ft = k p g f
unde:
p este perimetrul conturului de taiere,
f este rezistenta specifica de rupere a materialului la forfecare,
k este un coeficient ce tine seama de eventuala stirbire a materialului a muchiei taietoare si de neuniformitatea
grosimii materialului,
g este grosimea materialului.
In afara fortei Ft necesare taierii materialului, presa pe care se monteaza stanta trebuie sa invinga si alte forte
rezistente Fr ce reprezinta circa 15% din forta de taiere, asa incat forta totala se exprima prin:
F = Ft + Fr = 1,15 Ft
Stantele sunt de mai multe feluri:
a) Cu actiune simpla
b) Cu actiune succesiva
c) Cu actiune combinata
Stantele cu actiune simpla pot decupa dintr-o data o figura cu contur inchis (de ex. gaura pentru axul masinii in tola
rotorica) sau o crestatura (stanta cu pas). In timpul stantarii tola ramane pe poanson iar elementul decupat cade liber
prin gaura din placa de taiere. In timpul cursei de intoarcere tola este scoasa de pe poanson de catre un dispozitiv
special numit aruncator incat la sfarsitul cursei stanta este pregatita pentru o noua operatie.
Stantele cu actiune succesiva pot executa mai multe operatii de stantare prin deplasarea succesiva a semifabricatului
de la o operatie la alta in sensul avansului. Stanta are doua sau mai multe poansoane care lucreaza simultan si sunt
situate de regula la nivele diferite diferenta de nivel fiind egala cu grosimea materialului. In acest fel forta ce trebuie
dezvoltata de presa este mai mica si eficienta mai ridicata fata de cazul in care nivelul poansoanelor ar fi identic. Forta
ce trebuie dezvoltata de presa trebuie sa asigure stantarea conturului maxim.
Stantele cu actiune combinata pot executa la o cursa a presei mai multe operatii: decupare, ambutisare, indoire etc.
Stantele cu actiune combinata au o mare productivitate insa sunt mai scumpe si necesita benzi lungi sub forma de
rulouri, fiind utilizate de regula in cazul productiei de serie sau de masa. Operatiile de stantare se executa pe prese,
tehnologia de stantare prezentand avantaje precum:
- Viteza sporita de lucru
- Putere si precizie mare
- Mecanisme automatizate
- Siguranta si protectie a muncii asigurate
Planuri de taiere a materialului la stantare. Debitarea materialului prin stantare se face pe baza unui plan ce urmareste
utilizarea cat mai rationala a materialului. In cazul cand stantarea se face prin decupare, intre doua decupari succesive
se lasa o punte p si o margine m. Rolul puntilor si marginilor este de compensare a erorilor de avans, respectiv de fixare
a materialului in matrita, evitandu-se astfel rebuturile prin decuparea incompleta a pieselor. Dimensiunile puntilor si
marginilor trebuiesc reduse la minim, acestea depinzand insa de complexitatea piesei, de grosimea si calitatea
materialului, de constructia matritei etc.

2.2.1.3. Debitarea cu panze ascutite sau abrazive

Debitarea cu panze ascutite sau abrazive este operatia tehnologica de prelucrare mecanica la rece prin care suprafata
de taiere se obtine cu ajutorul unei scule de tip panza de fierastrau sau disc abraziv.
Sculele care fac parte din aceasta categorie sunt: ferastraul manual, ferastraul pendular, polizorul unghiular, etc.

2.2.1.4. Debitarea cu jet de lichid abraziv

Debitarea cu jet de lichid abraziv este operatia tehnologica de taiere prin care suprafata de taiere se obtine cu ajutorul
unui jet de lichid abraziv injectat sub presiune.
Acest procedeu tehnologic de mare precizie si productivitate permite taierea eficienta atat a materialelor moi cat si
celor dure (otel, cupru, aluminiu etc.).
Echipametele moderne din aceasta categorie sunt echipate cu sisteme de pozitionare de mare viteza si precizie
controlate in intregime de calculator.
Acest procedeu presupune presurizarea apei sau a lichidului abraziv la presiuni foarte mari de pn la peste 300 MPa i
expulzarea jetului de lichid la viteze de peste 700 m/s (peste 2 ori viteza sunetului) printr-un orificiu de seciune redus.

Granulele abrazive sunt injectate n curentul de ap de mare vitez i amestecate n interiorul unui tub ceramic. Jetul
abraziv este ulterior direcionat ctre piesa de prelucrat.
Tierea cu jet abraziv se utilizeaz eficient n diferite ramuri ale industriei precum construcia de automobile, de
aeronave, etc. n vederea obinerii unor piese de precizie din materiale greu de tiat prin alte procedee obinuite.
Caracterisiticile tehnice principale ale acestui procedeu sunt:
- Vitez de tiere i precizie foarte ridicate,
- Calitate superioar a suprafeei de tiere,
- Posibilitatea tierii materialelor de mare duritate,
- Reducerea cantitii de deeuri rezultate n urma procesului de tiere, respectiv recuperarea mai uoar a acestora,
- Automatizarea integral a procesului tehnologic.

2.2.2. Ambutisarea
Ambutisarea este procedeul de deformare la rece, prin care semifabricatele plane se transforma in piese cave printruna sau mai multe operatii succesive de presare. Construcia matrielor utilizate pentru ambutisare este determinat
de forma pieselor ce trebuiesc executate. Piesele simetrice se execut mai uor dect cele nesimetrice care necesit
frecvent mai multe operaii succesive. Ambutisarea se realizeaz cu sau fr modificarea grosimii materialului,
respectiv cu (piese de nlime mare) sau fr (piese de nlime mic) inel de fixare .

Fora de ambutisare maxim F trebuie s fie mai mic dect fora de rupere a pereilor laterali ai piesei n jurul zonei
inferioare:
F p g rt
p lungimea perimetrului piesei
g grosimea materialului
rt rezistena la distrugere a metalului prin ntindere
Ambutisarea pieselor foarte adnci este mai greu de executat necesitnd n general mai multe operaii succesive de
ambutisare cu micorarea treptat a diametrului, respectiv cu creterea treptat a nlimii pieselor.
Jocul dintre poanson i placa de ambutisare are influen mare asupra forei de ambutisare i asupra calitii piesei.
Ambutisarea este un procedeu eficient, de mare productivitate, care poate fi integral automatizat, utilizat pe scar
larg n industrie.

2.2.3. Deformarea continu

Deformarea continu este procedeul de prelucrare mecanic la rece prin care semifabricatele preformate sunt
transformate n piese cave cu simetrie axial n urma unei operaii de presare pe o matri antrenat n micare de
rotaie. Formele matrielor utilizate precum i micarea rolelor de presare sunt strict corelate cu forma i grosimea
piesei dorite.
Rolele de presare asigur un efort radial local de comprimare care determin deformarea semifabricatului dup
conturul dorit, respectiv modificarea grosimii acestuia.
Deformarea continu este un procedeu de mare eficien ce poate fi utilizat la obinerea pieselor din diverse tipuri de
metale ce permit prelucrarea la rece precum oel, oel inox, alama, cupru, argint, titan, etc. Forma pieselor poate fi
cilindric, conic sau profilat n seciune transversal fiind ntotdeauna circular.
Acest procedeu permite:
- obinerea unor piese de forme complicate dintr-o singur bucat de material (fr sudur sau lipire)
rezisten mecanic i duritate sporit a pieselor obinute
economie de material
control precis al conturului i al grosimii pereilor pieselor
piese cu perei de grosimi variabile n funcie de nivelul efortului mecanic
grad sporit de finisare fr costuri suplimentare

2.2.4. ndoirea
ndoirea este procedeul de deformare la rece a semifabricatelor plane, prin ncovoiere n jurul unei muchii. n timpul
ndoirii straturile din interiorul materialului ndoit sunt comprimate, iar cele din exterior sunt ntinse.
Procedeul de ndoire este influenat de o serie de factori precum:
direcia de laminare a semifabricatului
raza minim de ndoire
razele plcii de ndoire pe care alunec semifabricatul n timpul procesului de ndoire
jocul dintre placa de ndoire i poanson
arcuirea elastic a piesei dup ndoire
prelucrrile iniiale ale piesei sau ale semifabricatului
Fora necesar pentru executarea operaiei este:

F = k L g r / l
unde:
k este un coeficient dependent de material i de raza de curbur a piesei ndoite,
L este limea benzii,
g este grosimea materialului,
2
r este efortul unitar la rupere in daN/mm ,
l este distana ntre reazeme exprimat n mm.
Razele minime de ndoire sunt n general r = g pentru grosimi mici i r >2g pentru grosimi mari (g >2mm). ndoirea se
execut pe maini de ndoit universale, maini de ndoit n muchie i prese de ndoit.

2.2.5. Trefilarea
Trefilarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastic la rece ce const n trecerea forat a materialului sub
aciunea unei fore de traciune prin deschiderea unei matrie sau filiere de seciune transversal mai mic dect cea a
semifabricatului iniial. Trefilarea este procedeul industrial de fabricare a srmelor de seciune redus (d < 5mm), a
barelor calibrate i profilate cu precizie dimensional ridicat, respectiv a evilor de diametru redus. Trefilarea se aplic
oelurilor i altor metale i aliaje neferoase, precizia dimensional a produselor fiind condiionat de calitatea i
dimensiunile filierei sau matriei (sculele principale).
Datorit forei de trefilare F materialul este supus la tensiuni interne mai mari dect n cazul laminrii. Aciunea de
avans i subiere este produs prin traciune. Prelucrarea are loc la rece aa nct materialul se ecruiseaz dup fiecare
trecere. Pentru restabilirea proprietilor de plasticitate se aplic tratamentul de recoacere de recristalizare.
Coeficientul de trefilare este dat de raportul ntre diametrul produsului trefilat d i cel al semifabricatului iniial D:
K = d/D
Cu ct coeficientul K crete cu att prelucrarea este mai uoar (ex. pt. oel moale K = 0,86, pt. oel semidur K = 0,95).
Tehnologia trefilrii cuprinde: una sau mai multe trefilri, recoaceri intermediare, decapri chimice pentru curirea
superficial de oxizi i impuriti, fosfatri i lubrefieri pentru reducerea frecrii de contact n timpul prelucrrii
materialelor.