http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/protosinghelul_nicodim_mandita.

htm

PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA

Manastirea Agapia
(1889-1975)

Viata
Protosinghelul Nicodim Mandita a fost un iscusit aparator al Ortodoxiei si un calugar misionar fara egal
in monahismul nostru contemporan. Acest preacuvios parinte s-a nascut in satul Bunesti, judetul Arges,
din parinti credinciosi. Intre anii 1916-1918 a luat partela primul razboi mondial, iar in anul 1920 a
intrat nevointa monahala la Schitul Magura-Bacau. In vara aceluiasi an s-a invrednicit de darul preotiei.
Intre anii 1921-1923 a fost preot misionar in satul Schitul Frumoasa-Bacau. Apoi inca doi ani a fost
duhovnic la Manastirea de maici Giurgeni-Roman. Intre anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar in
Transilvania, in satele Paclisa-Alba, Harmasul Ciceiului si Leurda Garboului-Cluj.
Intre anii 1935-1945 a fost duhovnic la Manastirea Agapia, apoi inca 17 ani, duhovnic la Manastirea
Varatec. Ultimii ani, 1962-1975, i-a petrecut la Agapia in liniste si rugaciune, savarsindu-se cu pace in
varsta de 86 de ani.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Acest cuvios parinte avea de mic o aleasa traire duhovniceasca, iubind cel mai mult rugaciunea,
postul si citirea sfintelor carti. Pentru aceea toti se foloseau de intelepciunea lui.
2. Cand a intrat in Schitul Magura-Targu Ocna, staretul, vazand ascultarea lui, indata l-a facut calugar.
Apoi, vazandu-l bland si priceput in Sfanta Scriptura, l-a facut preot si pastor de suflete. Si invata asa
de frumos pe credinciosi, incat veneau de departe sa-l vada si sa primeasca de la el cuvant de
mangaiere.
3. Satul Schitu Frumoasa-Moinesti era un sat mic, lipsit de preoti si dezbinat de secte. Timp de trei ani,
cat a fost paroh aici, parintele Nicodim a schimbat profund viata duhovniceasca a credinciosilor. Mai
intai a intors la Ortodoxie pe toti cei dezbinati. Apoi a combatut cu multa putere imoralitatea, betia si
certurile in familie, desfiintand carciumile si intarind unitatea, buna credinta si omenia intre toti. Si
acestea toate le-a savarsit prin trei cai: printr-o viata personala exemplara, prin slujbe frumoase la
biserica si prin predicarea vie si permanenta a cuvantului lui Dumnezeu.
4. Spun fiii sai duhovnicesti ca parintele Nicodim era plin de dragoste pentru Dumnezeu si pentru
oamnei si foarte ravnitor la savarsirea celor sfinte. Iubea pana la jertfa Biserica si dreapta credinta
apostolica si cunostea bine Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti. Pentru aceea era permanent
cautat de credinciosi si temut celor rau-credinciosi. Ca oricine asculta cuvintele lui se lumina la suflet si
se intorcea cu bucurie la Hristos.
5. Spun iarasi ucenicii lui ca se ruga mult la chilie si nimic nu facea fara rugaciune. Zilnic citea cele
sapte Laude la vremea lor, psalmii si alte rugaciuni de taina. Apoi citea cateva capitole din Biblie,

precum si viata sfantului respectiv. La urma statea de vorba cu oamenii, spovedea si scria cuvinte de
folos.
6. Zece ani parintele Nicodim a fost preot misionar in Transilvania. Spun parintii care l-au cunoscut ca sa dovedit un mare aparator al Ortodoxiei si unitatii romanesti. Cel mai mult ostenea pentru intoarcerea
celor rataciti in sanul Bisericii noastre. In putina vreme a realizat o unitate religioasa deplina,
inlaturand cu pricepere dezbinarile confesionale, imoralitatea si intarind dreapta credinta.
7. Vazand acest cuvios parinte ca numai cu cuvantul vorbit nu se pot apara credinta si morala ortodoxa,
cu binecuvantarea Patriarhiei Ortodoxe Romane si a episcopului de Cluj, a scris si a tiparit sute de
brosuri cu continut moral profund ortodox, impodobite cu imagini pe intelesul credinciosilor, pe care
apoi le impartea gratuit. Opera sa literar-duhovniceasca insumeaza peste 40 de volume a peste 400 de
pagini fiecare, plus alte peste zece mii de pagini in manuscris.
Prin aceasta s-a dovedit un bun pedagog si un preot misionar rar intalnit in monahismul nostru.
8. Se spunea despre dansul ca in satul Leurda Garboului a zidit din temelie o biserica noua si a
inzestrat-o cu tot felul de obiecte de cult, donate, atat de credinciosi ardeleni, cat si de moldoveni.
Dupa patru ani de preotie in acest sat, s-a intors din nou in Moldova.
9. Se mai spunea despre parintele Nicodim ca in parohia lui nu puteau locui sectantii si carciumarii.
Sectantii fanatici plecau in alte sate, pentru ca nu puteau face nici un prozelit, iar carciumarii plecau
pentru ca nu venea nimeni sa le cumpere bauturile. Ei erau singurii oameni care nu-l iubeau pe acest
slujitor al lui Hristos.
10. Odata l-au reclamat unii la episcop cum ca ar fi preot eretic. Deci, chemandu-l episcopul si
cercetandu-l, i-a zis:
- Du-te, parinte Nicodim, inapoi la parohie si invata pe credinciosi ca si pana acum, ca nu sfintia ta, ci
cei care te-au reclamat mi se pare ca sunt eretici.
11. La Manastirile Agapia si Varatec, parintele Nicodim a continuat aceeasi activitate de duhovnic si
preot misionar. Slujea cele sfinte cu frica de Dumnezeu, se ruga si citea mult la chilie, spovedea, invata
pe oameni si tiparea carti bisericesti. Dupa anul 1940 ajunsese cel mai iscusit duhovnic pentru mireni si
calugari din partea locului.
12. Parintele Nicodim considera spovedania cel dintai si cel mai necesar mijloc de cunoastere, de
formare duhovniceasca si de indreptare a crestinului. De aici incepea urcusul duhovnicesc. Iar
spovedania o facea astfel:
Mai intai cerea credinciosului sa citeasca pravila bisericeasca, sa se roage, sa-si cerceteze constiinta si
sa-si noteze pe hartie toate pacatele. Apoi il spovedea fara graba, din copilarie, lasand pe om sa-si
spuna liber pacatele. La urma adauga si cateva intrebari, apoi rupea hartia in fata penintentului, ca
semn de iertare, ii randuia canon dupa putere si indata ii citea rugaciunea de dezlegare. Daca cineva
avea pe constiinta pacate grele, il lasa pe penitent dupa spovedanie inca un ceas-doua sa-si cerceteze
constiinta, apoi il dezlega.
13. Acest duhovnic iscusit nu dadea la spovedanie canon aspru niciodata. Mai intai cerea crestinului sa
inceteze pacatul, apoi sa se roage. Ii cerea sa citeasca zilnic cele sapte Laude, sa citeasca Sfanta
Scriptura, Invatatura de credinta, Vietile Sfintilor si alte carti de folos sufletesc. El punea accent
indeosebi pe cunoasterea dreptei credinte si pe sfanta rugaciune.
- Cine nu citeste, zicea el, nu cunoaste, Si cine nu cunoaste Sfanta Scriptura si credinta ortodoxa, acela
cade usor in pacate de moarte si este prins in mreaja sectelor.
14. Odata spunea unui din ucenici:

- Parinte, eu nu-ti pot da post si metanii multe. Ca si ursul si sarpele postesc. Dar ursul tot urs ramane si
sarpele tot sarpe. Cand musca, amandoi omoara! Asa si omul, posteste uneori mult, dar in inima este
plin de rautate, iar cand dezleaga la mancare, bautura, cade in pacatul lacomiei. Deci, posteste si te
roaga dupa putere, dar mai intai citeste Sfanta Scriptura si pe Sfintii Parinti. Atunci singur te vei invata
ce trebuie sa faci, cum sa te rogi si sa postesti, de ce sa te feresti si cum sa te mantuiesti.
15. Altui ucenic pe care l-a spovedit i-a zis:
- Frate, nu-ti dau alt canon decat sa citesti Noul Testament de cinci ori. De patru ori ca sa-ti fie ca
patru pereti de casa, iar a cincea oara ca sa-ti fie de acoperamant pentru casa sufletului tau.
16. O batrana care nu stia carte l-a intrebat:
- Parinte, cum sa citesc Noul Testament, ca nu stiu carte?
Iar el i-a raspuns:
- Dar cand primesti scrisoare de la feciorul tau, nu te duci la un vecin sa ti-o citeasca? Asa fa si cu Noul
Testament. Roaga pe cei ce au dragoste sa-ti citeasca si amandoi va veti folosi.
17. Se spunea despre dansul ca daca il intreaba cineva ceva, batranul nu-i raspundea imediat si direct la
intrebare, ci il trimitea la Sfanta Scriptura, la canoane si la Sfintii Parinti, ca singur sa citeasca, sa se
invete si sa afle raspunsul dorit.
18. Se spuneau si acestea despre dansul, ca niciodata nu chema pe nimeni la spovedanie, ca sa nu vina
cineva din sila. Nici nu se interesa de la altii despre fiii sai duhovnicesti, ci lasa pe fiecare ca in mod
liber si constient sa lucreze si sa-L caute pe Hristos.
19. Uneori le spunea fiilor sai duhovnicesti:
- Fratilor, pe langa citirea sfintelor carti, va dau si acest canon, ca unul pe altul sa va indemnati la
biserica, la spovedanie, la milostenie si la citirea Sfintei Scripturi... Ca de nu va veti ajuta pe calea
mantuirii, veti da socoteala in fata lui Hristos de cei care se pierd. Nu vedeti pe sectanti cum se silesc
sa amageasca pe ortodocsi?
20. Spun ucenicii lui ca parintele Nicodim nu primea la spovedanie pe calugarii si mirenii care aveau alti
duhovnici, fara binecuvantarea acelora. Nici el nu dadea voie fiilor sa duhovnicesti sa mearga de la un
duhovnic la altul fara motive intemeiate. Pe mireni ii sfatuia sa se marturiseasca la preotii lor, iar pe
calugari la duhovnicii din manastirile lor.
21. Uneori invata pe calugari, zicand:
- Cand mergi la cineva dornic de invatatura si lipsit, sa-i duci vreo carte buna de citit, du-i si vreo paine
sau altceva de mancare. Nu vezi ca pestele nu vine la undita goala? Ca trebuie sa intrebuintam tot ce ne
sta la indemana ca sa puteam castiga suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu. Astfel, vazand fratele
dragostea ta, va primi cu bucurie cuvantul vietii.
22. Alteori spunea la spovedanie:
- Fratilor, am socotit sa va dau ascultare si canon citirea cuvantului lui Dumnezeu. Ca de va veti lumina
mintea cu cuvantul lui Dumnezeu, atunci veti fi capabili sa duceti o viata plina de fapte bune si
folositoare. De va dau sa postiti mai mult si sa faceti metanii, nu va cunosc puterea. De va dau sa faceti
milostenie, nu va cunosc starea materiala. Si daca nu va miluiti mai intai sufletul vostru, ci il lasati
flamand, ce folos mai are milostenia?

23. Acest cuvios parinte era in toate foarte chibzuit si cu dreapta socoteala. La mancare si la post, la
rugaciune si la citire, la tacere sau la cuvant, la chilie sau la slujba. Toate le facea in tacere, cu
blandete si cu multa frica de Dumnezeu.
24. Spun calugarii care l-au cunoscut ca el niciodata nu amintea lucruri din trecut. Cand vorbea, rostea
fiecare cuvant cu atentie sa nu greseasca sau sa sminteasca pe cinvea cu ceva. Niciodata n-a fost auzit
sa osandeasca, sa se certe sau sa vorbeasca de rau. Nici pe altul nu-l ingaduia sa parasca sau sa
cleveteasca pe aproapele in chilia lui.
- Nu uitati, zicea batranul, ca pentru tot cuvantul desert vom da seama in ziua judecatii lui Hristos
(Matei 12,36). Alteori le amintea cuvantul psalmistului: Pune Doamne, paza gurii mele si usa de
ingradire imprejurul buzelor mele (Ps.140,3). Cuvantul lui era intelept, linistit, dres cu sare.
25. Mai spun parintii ca el nu primea slujbe, nici nu se ruga pentru cei ce nu citeau cuvantul lui
Dumnezeu. De asemenea, nu primea la spoveanie pe cei ce nu veneau la biserica si refuzau citirea
sfintelor carti.
26. Parintele Nicodim pretuia mult timpul si nici un minut nu-l risipea in zadar.
- Timpul, zicea el, este scump ca si sufletul. Ai pierdut timpul, ai pierdut sufletul! Ca eu daca n-as fi
economisit bine timpul si n-as fi trait cu program, nimic n-as fi facut in viata.
27. Batranul cerea ucenicilor sai sa faca toate cu rugaciune si sfat; sa-si faca dinainte canonul si
rugaciunea pentru timpul cat lipsea din manastire.
28. Uneori invata pe maici, zicand:
- Daca plangi numai si nu pui inceput bun, nu te folosesti. De aceea sa fim cu grija, sa nu ne gaseasca
moartea dormind. Vai de noi de ne va afla moartea dormind. Ca in ce ne va gasi in aceea ne va judeca
(Romani 2,6).
29. Zicea parintele Nicodim:
- Patru sunt felurile de vietuire in lume:
a. Vietuire diavoleasca, a celor ce se ridica impotriva lui Dumnezeu, a Bisericii si a oamenilor. Adica a
celor ce hulesc impotriva Duhului Sfant si fac rau binefacatorilor lor.
b. Vietuire dobitoceasca, a celor ce se razbuna pe semenii lor, care rasplatesc rau pentru rau, care nu
iarta si rabda nedreptatea, precum si a celor ce traiesc in betii si desfranari.
c. Vietuire omeneasca, a celor ce rasplatesc cu bine pentru bine si iubesc pe cei ce ii iubesc; a celor ce
cad si iarasi se ridica din pacate.
d. Vietuire duhovniceasca, a celor ce se ostenesc a face bine vrajmasilor lor. Adica a celor ce iarta,
miluiesc si vorbesc de bine pe cei ce ii urasc, precum si a celor ce pururea cugeta la legea Domnului.
30.Zicea iarasi:
-Crestinul are patru feluri de parinti:
a. parinti trupesti, care ne-au nascut dupa legile firii;
b. parinti sufletesti, nasii de botez, de la cununie sau calugarie;
c. parinti duhovnicesti, adica preotii si duhovnicii, si

d. Tatal Nostru Cel Ceresc, Care ne-a creat si ne poarta in toate de grija.
Pe parintii nostri cei pamantesti se cuvine sa-i cinstim si sa-i ascultam, iar pe Dumnezeu se cade
neincetat sa-L slavim si sa-L laudam.
31. Zicea iarasi parintele Nicodim:
- Sunt patru feluri de impartasiri:
a. prin savarsirea a toata fapta buna, dupa cuvantul Domnului, Care zice: Cine face poruncile Mele
acela Ma iubeste pe Mine (Ioan 14,21);
b. prin ascultarea cu atentie a cuvantului lui Dumnezeu, adica prin citirea sfintelor carti, prin slujbe si
cantari duhovnicesti, dupa cuvantul care zice: Nu numai cu paine va trai omul, ci si cu tot cuvantul
care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4,4);
c. prin sfanta rugaciune facuta cu smerenie si luare-aminte, si
d. prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos; aceasta este impartasirea cea
mai inalta, fara de care nimeni nu se poate mantui.
32. Spuneau maicile din Manastirile Varatec si Agapia ca parintele Nicodim era un om de rugaciune. Se
ruga in chilie cu mainile inaltate spre cer, se ruga in biserica, se ruga pe cale, se ruga in padure,
permanent slavea pe Dumnezeu. Dupa ce isi termina rugaciunea, deschidea usa chiliei si vorbea cu
oamenii, spovedind si mangaind pe toti. Uneori fata lui era luminata de darul rugaciunii si de bucuria
Duhului Sfant.
33. Acest renumit duhovnic era foarte ravnitor pentru mantuirea celor ce veneau la el. Pe toti ii primea
cu dragoste, ii marturisea cu atentie si ii sfatuia cu intelepciune, caci era statornic si hotarat in cuvant
si niciodata nu se schimba. Facea totul ca sa salveze sufletul omului.
34. Odata a venit la parintele un om tulburat si i-a spus:
- Parinte, au venit peste mine multe necazuri si nu le mai pot rabda. Da-mi un cuvant de folos.
- Nu te tulbura, frate, a zis batranul. Vezi scarbele acestea? Iata, pe aici a pasit Hristos. Pe aici au
trecut Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli, sfintii mucenici si toti parintii. Pe aici se cade sa
trecem si noi, cei care urmam lui Hristos. Ca nu este alta cale de mantuire. Nu putem dobandi bucuria
mantuirii, pana nu gustam mai intai din paharul suferintei si al necazurilor vietii.
35. Intr-o zi a venit la parintele Nicodim o femeie sa se spovedeasca, iar el i-a spus:
- Citeste cu atentie aceasta carte, noteaza pacatele pe care le-ai facut, apoi stai in genunchi inaintea
sfintelor icoane si le repeta de sapte ori cu cainta si cu lacrimi. Dupa aceea, vino sa te marturisesc. Ca
precum Neeman Sirianul s-a afundat de sapte ori in apa Iordanului (IV Regi 5,10) si s-a curatat de lepra,
asa si noi se cade sa ne caim din inima, ca sa ne spele Dumnezeu de lepra pacatelor.
36. Iar pentru sfanta rugaciune invata:
- Fratilor, sa ne rugam neincetat cu luare-aminte si cu atentie. Sa nu lasam mintea sa hoinareasca in
timpul rugaciunii. Ca la ce te gandesti,la aceea te si inchini si rugaciunea se preface in pacat,ca te
inchini idolilor din minte,iar nu lui Hristos. Deci, sa cerem ajutorul lui Dumnezeu, ca sa ne putem ruga
cum trebuie. Iar daca gandurile noastre fug, sa le intoarcem inapoi, precum isi intoarce ciobanul oile ce
fug din turma.
37. Odata i-au zis ucenicii:

- Parinte, da-ne un cuvant de folos.

Iar batranul le-a raspuns:
- Fratilor,sa aveti credinta in Dumnezeu ca, ce nu pot face oamneii, face El intr-o clipa. De nimic sa nu
va temeti decat de Dumnezeu. De aceea paziti poruncile Lui ca lumina ochilor, ca a lui e slava in vecii
vecilor. Amin!
38. Parintele Nicodim avea mare evlavie catre Maica Domnului, careia i-a inchinat multe rugaciuni si
pagini frumoase. Iar in fata sectantilor a aparat cu multa putere cinstirea Preasfintei Fecioare,
marturisind-o Nascatoare de Dumnezeu cu adevarat si mijlocitoarea mantuirii noastre. El nu ingaduia sa
puna cineva podoabe si obiecte de mult pret la icoana Maicii Domnului.
39. Acest neobosit duhovnic purta mare grija pentru mantuirea tuturor. Pe calugari ii sfatuia sa faca
ascultare fara cartire si sa se roage neincetat. Pe mireni ii sfatuia sa munceasca cu demnitate pentru
painea cea de toate zilele si sa vina neintrerupt la biserica. Pe cei casatoriti ii sfatuia sa nasca copii si
sa-i creasca cu frica de Dumnezeu, combatand cu multa putere divortul si avortul. Iar pe tineri ii
indemna sa asculte de parinti, sa invete carte, sa se fereasca de betie si desfranare, ca sa fie folositori
societatii in care traiesc.
Pe toti ii imbarbata ca un parinte ii invata ca un duhovnic si ii mangaia cu dragoste de mama. Inca si pe
cei bolnavi ii vindeca cu rugaciunea, caci era intarit cu darul Duhului Sfant.
40. Un calugar iubitor de liniste l-a intrebat:
- Parinte Nicodim, ce este mai de folos astazi pentru calugari? Sa stea la liniste si sa se roage sau sa
ajute la mantuirea altora?
- Sa le faca pe amandoua: intai rugaciunea si viata cat mai sfanta si apoi misiunea care este dragoste si
milostenie duhovniceasca. Cand vezi casa vecinului in flacari, poti sa stai la liniste si sa te rogi, pana nu
arunci pe foc o galeata de apa? Lumea de astazi este aprinsa de focul urii, al desfraului si al pacatului.
Sa ajutam si noi, calugarii, dupa putere la mantuirea oamenilor.
41. Spunea parintele Nicodim ucenicilor sai:
- Cand am fost hirotonisit preot, m-am rugat in taina lui Dumnezeu si I-am cerut sa-mi dea darul
cuvantului, al intelepciunii duhovnicesti si al povatuirii sufletelor pe calea mantuirii, ca sa pot calauzi
cat mai multi crestini la Imparatia cerurilor. Am gandit atunci sa nu primesc bani pentru slujbele
religioase. Dar, vazand ca prin aceasta aduc sminteala altora si se mahnesc credinciosii ca le refuz
darul, am hotarat inaintea lui Dumnezeu sa primesc cele ce-mi dau credincioasii la biserica; insa, o
parte de bani sa-i dau la saraci, iar alta parte sa-i folosesc pentru tiparirea si cumpararea de carti
sfinte, pe care apoi sa le impart gratuit celor ce au nevoie. Asa am facut toata viata mea de preot si
multe suflete s-au folosit si s-au intors la Hristos cu ajutorul rugaciunilor, al sfatului bun si al cartilor
sfinte.
42. Unui ucenic, care se certa cu cei din jur, i-a zis:
- Nu este bine si crestineste sa-ti pierzi timpul in discutii care duc la cearta si dezbinare. Acela este
biruitor in discutii care la inceput se pare ca este biruit, dar pana la urma reuseste sa ramana in pace si
dragoste cu acela cu care nu se potriveste in idei.
43. Uneori zicea batranul catre ucenicii sai:
- Poporul nostru crestin este foarte iubitor de Dumnezeu, de adevar, de dreptate, insa fiecare i-a pipait
numai buzunarul. Rar s-a gasit cate unul ici-colo ca sa-l ajute, sa-l calauzeasca si sa-l indemne cu
adevarat la cele bune, la mantuire. Ma doare inima ca nu pot face mai mult pentru acest popor, caci si
eu sunt os din oasele lui, carne din carnea lui. Daca as putea, m-as duce din casa in casa sa stau de
vorba cu credinciosii nostri, sa-i invat dreapta credinta, sa le las vreo carte buna pentru citit, sa fac

rugaciuni cu ei, sa-i mangai in necazuri si sa ma bucur impreuna cu ei, ca sa nu se simta singuri si
parasiti.
44. Parintele Nicodim punea mare accent pe raspandirea cartilor bune, ortodoxe, in randul
credinciosilor. Uneori zicea catre fiii sai duhovnicesti:
- O carte buna, crestineasca, este un inger al lui Dumnezeu, caci te invata sa-L cunosti si sa-L iubesti, sa
descoperi frumusetea vietii in Hristos, sa iubesti pe oameni, sa te feresti de pacat si sa te ingrijesti de
mantuirea sufletului. Daca in viata agonisesti carti sfinte in locul banilor, urmasii s-ar folosi de pe urma
lor; iar daca le-ar vinde, tu nu vei pierde folosul lor si ti se va socoti ca o milostenie sufleteasca, pentru
ca oriunde vor ajunge cartile sfinte, vor raspandi lumina si vor aduce sufletele la cunostinta de
Dumnezeu. Iar daca vor ramane dupa tine bani sau averi si urmasii le vor chletui in pacate, nu numai ca
nu te vei folosi cu ceva, ci vei fi gasit vinovat ca, prin zgarcenia si lacomia ta, ai dat urmasilor prilej de
pacate.
45. Daca faci praznic mare, incat sa hranesti tot satul; daca imbraci pe cei saraci cu haine noi, daca faci
chiar si biserici din temelie, nu se supara atat de mult vrajmasul, ca atunci cand dai o carte buna de
citit, o carte crestineasca in care sa poata vedea, ca intr-o oglinda, starea lui sufleteasca de decadere
morala si de pacatosenie.
46. Un credincios l-a intrebat pe parintele Nicodim:
- Cuvioase parinte, locuiesc intr-o casa mostenita de la o matusa de-a mea. Oare ce as putea face eu
mai bun pentru sufletul ei?
- Ca sa ai mai multa nadejde pentru mantuirea ei, a raspuns batranul, si sa capeti si o pace launtrica,
este bine ca din ce economisesti, dupa putere, sa cumperi carti crestinesti si sa le dai celor dornici
drept milostenie, sa le citeasca si sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Caci, pe langa sfintele slujbe pentru
cei raposati, mare folos isi agonisesc crestinii care dau carti bune in dar celor ce doresc mantuirea
sufletului.
47. Iar pentru Sfanta Spovedanie spunea ucenicilor sai:
- Aveti grija de cei care ii aduceti sa se marturiseasca. Nu purtati oamenii pe drumuri, daca ei nu sunt
hotarati sa paraseasca pacatele. Nu legati oamenii la ochi, ci spuneti-le clar si deslusit sa stie ce au de
facut pentru sufletele lor. Daca nu vor sa paraseasca betiile, desfranarile, judecatile, certurile, lenea si
toata rautatea, lasati-i pe unii ca acestia in voia inimii lor. Iar daca vor incolti frica de Dumnezeu si
gandul mortii in inimile lor, daca se vor hotari sa paraseasca pacatele care ii robesc, sa duca lupta cea
buna crestineasca, sa se roage, sa posteasca, sa mearga regulat la biserica, sa faca milostenie, sa se
impace cu semenii lor, sa nu mai injure de cele sfinte si sa asculte de pastorii Bisericii, atunci dati-le
carti ziditoate de suflet si ajutati-i sa se pregateasca pentru Sfanta Spovedanie.
Dupa ce se vor pregati bine de tot, sa-si noteze pacatele din copilarie, sa si le citeasca inaintea sfintelor
icoane cu candela aprinsa si cu o zi de post, sa se hotarasca a le parasi, a face canon si a pune inceput
bun. Numai asa trebuie sa vina credinciosii nostri la Taina Spovedaniei. Iar daca vin in graba, fara
hotarare de a parasi pacatele si nu fac nici canon, pacatele raman in inimile lor si spre osanda se
impartasesc cu Sfintele Taine ale lui Hristos.
48. Odata, parintele Nicodim a spus unui grup de credinciosi:
- Dragii mei, chiar daca ati fost nebotezati, cand este vorba sa suferiti pentru dreapta credinta sau
pentru sfintele carti, acea suferinta are putere sa curete pacatele celui ce sufera fara cartire. Cel ce
patimeste pentru dreapta credinta si pentru cartile sfinte, acela este numarat cu mucenicii Bisericii lui
Hristos. Pentru nimic nu se supara mai mult vrajmasul, ca pentru o carte buna, folositoare de suflet,
data credinciosilor. Prin cartile sfinte ce le citim, se strica toate planurile vrajmasului diavol. Daca faci
praznic cu saracii, el nu se supara atat de mult. Daca te faci ctitor de biserica, el nu-ti are grija. Daca
postesti si te rogi, el se supara mult, dar nu ca atunci cand dai cuiva pentru citit o carte buna, ziditoare

de suflet. Prin asemenea carti ortodoxe, multe suflete se trezesc din robia patimilor care ii stapanesc,
ca dintr-o betie.
49. Un fiu duhovnicesc l-a intrebat pe parintele Nicodim:
- Crestinul care are ravna pentru fapte bune si citeste cartile sfinte, dar nu se marturiseste regulat si nu
urmeaza sfatul duhovnicului sau se poate mantui?
- De va avea cineva, a raspuns batranul, multe carti sfinte si se va sili la implinirea poruncilor lui
Dumnezeu fara spovedanie si fara ascultare fata de duhovnic iscusit, nu se poate mantui. Acela este
asemenea unui om bolnav ce intra sa cumpere medicamente dintr-o farmacie, dar lipseste farmacistul.
Fara cel ce poate da medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca.
Duhovnicul este, pentru fiii sai duhovnicesti, doctor, dascal si parinte, model de traire in Hristos,
rugator, povatuitor, garant inaintea Preasfintei Treimi, mijlocitor inaintea Fiului si izvor prin care se
revarsa harul Duhului Sfant asupra ucenicilor sai. Prin mainile lui i se dezleaga pacatele, prin cuvintele
lui se invata cele sfinte si prin rugaciunea lui se coboara peste el harul mantuirii. Mare rol are
duhovnicul in viata crestinului.
50. Mai zicea Parintele Nicodim:
- Fratii mei, sa iubim cartea sfanta, incepand cu Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor si cartile de rugaciune
si sa le dam cu inima deschisa si altora spre folos si mantuire. Banii dati pe o carte sfanta sunt o jertfa
bineplacuta lui Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai tarziu, dar, daca reusim sa
lasam urmasilor cat mai multe carti sfinte, le lasam o zestre de mare valoare pentru ei si pentru cei
care vor urma dupa ei.
Dupa 55 de ani de aleasa slujire in Biserica lui Hristos, cunoscandu-si dinainte sfarsitul, parintele
Nicodim si-a dat sufletul in mainile Domnului, Duminica, 6 Iulie, in anul mantuirii 1975. Obstea maicilor
din Agapia si Varatec i-a asezat trupul, pana la a doua venire, langa altarul bisericii pe care cu
demnitate a slujit-o peste o jumatate de secol.

Arhimandrit Ioanichie Balan

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_M%C4%83ndi%C8%9B%C4%83

Nicodim Mndi
De la Wikipedia, enciclopedia liber

Protosinghelul Nicodim Mndi

Mormntul protos. Nicodim Mndi de la Mnstirea Agapia.

Nicodim Mndi (n. 28 octombrie 1889, satul Buneti, judeul Arge - d. 6 iulie 1975, Mnstirea
Agapia) a fost un scriitor i duhovnic ortodox romn, vieuitor al Mnstirii Agapia.

Cuprins
[ascunde]
1 Biografie
2 Cri publicate
3 Note
4 Bibliografie

5 Legturi externe

[modificare] Biografie
S-a nscut n anul 1886 ntr-un sat din judeul Arge, n familia ranilor Ioni i Filofteia Mndi,
primind la botez numele de Nicolae. A absolvit numai cinci clase elementare. [1] ntre anii 1911-1918 a fost
nrolat n armat, participnd la campania din 1913 din Bulgaria i la luptele din timpul primului rzboi
mondial.
n anul 1920 s-a clugrit la Schitul Mgura-Bacu, cu numele de Nicodim, fiind hirotonit ca ieromonah n
vara aceluiai an. A slujit apoi ca preot misionar in satul Schitul Frumoasa-Bacu (1921-1923), duhovnic la
Mnstirea de maici Giurgeni-Roman (1923-1925) i preot misionar n satele Pclia-Alba, Hmaul
Ciceului i Leurda Grboului-Cluj din Transilvania (1925-1935).
n urmtorii 40 de ani a fost duhovnic la mnstiri de maici: la Agapia (1935-1945), la Vratec (1945-1962)
i din nou la Agapia (1962-1975). A primit rangul monahal de protosinghel.
n perioada regimului comunist (1948-1964), a scris cri de nvturi duhovniceti, cu coninut
anticomunist, care erau multiplicate de colaboratori i distribuite n diferite localiti printr-o reea de
colportaj. Acuzat de "infraciunile de rspndire de publicaii interzise", a fost condamnat prin sentina
penal nr. 38 a Tribunalului Militar Bucureti dat n edina din 22 ianuarie 1965 la 8 ani nchisoare
10

corecional. [2] inndu-se seama de vrsta i boala de care suferea printele Nicodim, completul
Tribunalului Militar Bucureti s-a deplasat n oraul Trgu Neam. Printele Mndi a fost arestat i
ncarcerat n Penitenciarul Aiud, iar cele 500.000 de cri confiscate au fost trimise la topit.
Dup un an i jumtate de nchisoare, i-a fost anulat restul de pedeaps i i s-a permis s revin la
Mnstirea Agapia, unde se retrsese ca pensionar din anul 1962. A murit la Agapia n anul 1975, la vrsta
de 86 ani, i a fost nmormntat n cimitirul mnstirii.

[modificare] Cri publicate

Rugciunea lui Iisus (Ed. Ortodoxox Kypseli, Tesalonic, 1996)
nvturi despre rugciune (Ed. Agapis, 1997)
ndrumar pentru spovedanie (Ed. Agapis, 1997)
Viaa Maicii Domnului (Ed. Agapis, 1997)
Oglind Duhovniceasc (Ed. Agapis, 1998)
Vrednicia sufletului (Ed. Agapis, 1998)
ndreptar pentru spovedanie (Ed. Agapis, 2001)
Al cui chip s purtm? (Ed. Agapis, 2003)
Dai voin iei putere (Ed. Agapis, 2003)
Despre pcatul njurturilor (Ed. Agapis, 2003)
Judecata particular a sufletului omenesc dup ieirea din corp (Ed. Agapis, 2003;
reeditat n 2006)
Pacea prinilor cu pruncii lor (Ed. Agapis, 2005)
Priveghiul cretinesc (Ed. Agapis, 2005)
Ce s facem i ce nu trebuie s facem n Sfnta Biseric (Ed. Agapis, 2007)
Capcanele iadului (Ed. Agapis, 2007)
Minunile Maicii Domnului (Ed. Agapis, 2008)
Vmile vzduhului i mrturii despre existena lor (Ed. Agapis, 2008)
Pcatul furtului (Ed. Agapis, 2008)
Fumatul este un pcat? (Ed. Agapis, 2008)
Oglind duhovniceasc - 6 vol. (Ed. Agapis, 2008-2009)
[modificare] Note
1. ^ Revista Rost din mai 2007 - Apostol sub comunism: printele Nicodim Mndi
2. ^ Sentina penal nr. 38 a Tribunalului Militar Bucureti dat n edina din 22
ianuarie 1965
[modificare] Bibliografie
Gheorghe Ionescu - "Viaa i activitatea protosinghelului Nicodim Mndi (18891975)" (Ed. Bunavestire, Bacu, 1996)
http://www.rostonline.org/rost/mai2007/mandita-apostol.shtml
numarul 51, mai 2007
Apostol sub comunism: parintele Nicodim Mandita

11

Cel pe care revista ROST l cinsteste n paginile acestui

numar, anume parintele Nicodim Mandita, este una din
persoanele care largesc n mod considerabil conceptul de
elita. Este binecunoscut ca ROST considera elita un
principiu fundamental al sistemului de valori pe care l
promoveaza, iar galeria de personalitati care apare n
paginile revistei este cel mai graitor exemplu n acest sens.
Majoritatea celor prezentati pna acum fac parte nsa din
elita intelectualitatii romnesti, segment spectaculos si
normativ pentru restul societatii, dar insuficient atunci cnd
vine vorba de forjarea unei societati coerente si puternice.
Niciodata nu trebuie sa uitam elitele locale sau populare,
cele care patrund n mod efectiv n mintea si sufletul
poporului.

Pentru intelectualii subtiri, opera parintelui Nicodim este

destul de greu digerabila, fiind considerata de unii prea
simplista, chiar puerila. Dar putini dintre criticii lui au fost n
stare sa ntoarca pe calea credintei un numar asa de mare de
suflete, pe care le-a ndemnat sa faca un lucru pe care, din
pacate, prea putini credinciosi ortodocsi l realizeaza: sa
citeasca n mod serios carti de nvatatura crestina, pentru a
cunoaste, a cultiva si apara dreapta credinta.
Biografia parintelui Mandita este destul de bine cunoscuta,
datorita eforturilor discipolilor lui fideli sau admiratorilor, care, cu rabdare, au strns fiecare fila a vietii
marelui duhovnic, continundu-i n acelasi timp lucrarea misionara. Amintim aici doar cartea n doua
volume ale lui Gheorghe Ionescu, intitulata simplu Viata parintelui Nicodim Mandita si studiile lui Nicolae
Radulescu. Ne vom multumi sa prezentam doar cteva elemente esentiale dintr-o viata plina de nfaptuiri
duhovnicesti, insistnd pe doua chestiuni de cea mai mare importanta: modelul sau de duhovnicie, rolul
jucat de cuvntul tiparit n cadrul acestuia si, legat de aceasta chestiune, semnificatia arestarii si
condamnarii parintelui.

Militar de cariera calugarit

Nicolae Mandita s-a nascut n satul Bunesti din judetul Arges, pe 28 octombrie 1889. Desi nu a putut sa
faca mai mult de cinci clase elementare, tnarul Nicolae a dovedit de timpuriu aplecare catre lectura, cele
citite mpartasindu-le cu cei din sat.
n 1911, se nroleaza n armata, n care va sluji pna n anul 1918. A participat activ la campania din 1913
din Bulgaria si la luptele din timpul primului razboi mondial. Desi era deosebit de apreciat, el a ales ca,
dupa ncheierea conflagratiei mondiale, sa urmeze calea monahismului, calugarindu-se n anul 1920, la
manastirea Magura, judetul Bacau, cu numele de Nicodim. Datorita evlaviei si pregatirii duhovnicesti
deosebite, el va primi n scurt timp si harul preotiei. n aceasta calitate, va fi trimis sa slujeasca n lume n
localitati precum Vlcele si Schitu Frumoasa din judetul Bacau, Pclisa, judetul Alba, Hasmasul Ciceului,
Leurda Grboului si Simisna, judetul Cluj.
Timp de 13 ani va sluji cu multa rvna n cuprinsul acestor parohii, revenind doar pentru o scurta perioada
n spatiul monahal, la manastirea Giurgeni, din judetul Neamt. Parintele Nicodim a ascultat cu smerenie
comandamentele chiriarhale, a parasit locul ferit al manastirii si a avut curajul sa coboare n lume, pentru a
raspndi cuvntul lui Dumnezeu. Gheorghe Ionescu ne arata cum parintele Nicodim, departe de a se sminti
12

n lume, a reusit de fiecare data sa aduca oamenii pe calea credintei si sa-i faca sa traiasca n mod riguros,
conform perceptelor crestine. Cele propovaduite de el nu erau spectaculoase, ci elemente simple, cu
caracter normativ, pe ntelesul celor multi, care jalonau calea catre o viata autentic crestina. Elemente
aparent exterioare, precum interdictia de a mai bea sau nunta fara lautari, marcau de fapt asumarea de
catre o anumita persoana a unei existente calitativ superioare. Iar n toate aceste cazuri, decisiv a fost
exemplul personal al parintelui, care nu a facut niciodata rabat de la preceptele dreptei credinte, fiind
extrem de exigent n aceasta privinta.
Parintele Nicodim a fost unul din cei mai fermi promotori ai ortodoxiei, aparndu-si turma si cautnd sa
readuca la snul ei pe cei care trecusera la alte credinte, dar si n acest domeniu a fost un model exemplar,
folosind exclusiv argumentul dialogal, fara a recurge la masuri coercitive. Numeroasele dispute de natura
teologica, extrem de numeroase si pasionale n satele romnesti n perioada interbelica, l-au convins, daca
mai era nevoie, de necesitatea cunoasterii temeinice de catre preoti, dar si de catre credinciosi, a Sfintei
Scripturi si a nvataturii Bisericii Ortodoxe. Asa cum spune Gheorghe Ionescu, de la bun nceput parintele
si-a dat bine seama ca, de nu vor citi crestinii carti folositoare de suflet, nu se va putea realiza transformarea
lor, din oameni vechi n oameni noi. Nu-s de ajuns numai predicile, slujbele, Tainele sfinte si exemplul
vietii traite, ci e absolut de mare trebuinta sa li se ofere oamenilor si carti sfinte spre citire, aceasta
constituind hrana sufletului crestinesc, dupa cuvntul Domnului nostru Iisus Hristos, care zice n Sfnta Sa
Evanghelie: Nu numai cu pine va trai omul, ci cu tot cuvntul ce iese din gura lui Dumnezeu. (p.82)

Pe limba omului simplu

Parintele Nicodim a dus o viata modesta, deoarece banii,
deloc putini, pe care i primea de la credinciosi, i folosea ca
sa cumpere carti pe care le dadea tuturor celor care doreau sa
citeasca. A cautat acele carti folositoare de suflet n care
cuvntul dumnezeiesc era nfatisat pe ntelesul credinciosilor
simpli, redescoperind traditia medievala a cartilor
populare, n care nvatatura crestina este transmisa prin
parabole cu caracter dogmatic si moral. Mai mult, s-a apucat
el nsusi de scris, lista sa de lucrari fiind absolut
impresionanta. Fiu de taran, traind alaturi de tarani, el a
nteles foarte bine mecanismul mental al acestora, iar toate
lucrarile lui tin cont de acesta.
Aceste aspecte au condus si la controverse privind
corectitudinea din punct de vedere dogmatic al operelor sale,
mai ales n ceea ce priveste celebrele Vami ale vazduhului.
Aceasta tema este nsa extrem de frecventa n traditile
populare, si nu numai, constituind o forma de reprezentare a
evolutiei spirituale a omului. Anumite exagerari n acest sens
au fost facute mai ales de unii discipoli, care absolutizeaza
unele nvataturi ale parintelui, pe care l venereaza, uitnd de
restul Bisericii. Faptul nu trebuie sa mire, deoarece n tot
decursul istoriei crestinismului exista persoane dispuse sa
venereze un monah, un sfnt etc., deoarece este mai
aproape, mai concret, uitnd de capul Bisericii care este
Hristos.
n ceea ce-l priveste pe parinte n mod direct, chiar daca anumite idei ale sale pot fi discutate, el s-a situat
consecvent pe linia nvataturii si practicii morale ortodoxe, pe care a cultivat-o cu o rigoare pe care unele
gusturi au gasit-o exagerata. A stiut sa-si pastreze capul pe umeri, evitnd sa se transforme ntr-un preot taumaturg (asa cum din pacate sunt destui si azi, mai ales prin satele din Moldova), ndemnnd oamenii sa
13

mearga la medic pentru problemele de sanatate, asta chiar daca traditia consemneaza numeroase acte de
vindecare savrsite prin rugaciunea parintelui. Mai mult dect criticile, ar trebui sa primeze meritele
parintelui, care, prin activitatea sa, a contribuit la risipirea multor eresuri de care era plina spiritualitatea
populara, prin ndemnurile sale ca oamenii sa se apropie de carte.
n acest sens a devenit aproape unic, prin faptul ca la spovedanie dadea drept canon penitentilor citirea de
carti sfinte. O istorioara consemnata de Gheorghe Ionescu ne lamureste ce importanta acorda parintele
cititului, dar ne ilustreaza si tipul de oameni cu care acesta venea n contact cel mai des, trebuind sa
vorbeasca pe ntelesul lor: Parintele Nicodim era la slujba n Sfnta Biserica de la Schimbarea la Fata. O
femeie m-a tras de haina. Mi-a facut semn sa ies putin afara din Sfnta Biserica, pentru a-mi spune ceva. n
pridvor mi-a spus sa-l rog pe parintele sa o spovedeasca, pentru ca era de la mare distanta. Merg la usa de la
vesmntarie si rog pe maica sa-l anunte pe parintele. Daca a aflat care-i pricina, mi-a spus sa vina
numaidect femeia. Cnd sa-i dea canon, ea nu stia carte si staruia la Parintele ca va face orice alt canon,
dar numai de citit carti nu poate. Atunci parintele a ntrebat-o:
- Dar dumneata poti spala rufe fara apa? Apoi daca nu se pot curati rufele fara apa, tot la fel crestinul nu
se poate curati de murdaria pacatului fara apa cea vie care este cuvntul lui Dumnezeu.
Ea a ncercat sa spuna ca daca ar sti carte ar primi bucuroasa canon de citit, dar asa cum? Parintele i-a zis
iarasi:
- Daca vrei, atunci poti citi cu urechile. Pui pe altcineva sa citeasca si dumneata asculti. Nu vezi ca toti
oamenii au case de locuit, dar nu toti stiu a construi? Pun pe altul care stie, si-l platesc. Toti oamenii sunt
mbracati cu haine, dar nu sunt croitori, ci merg si-i platesc croitorului sa le faca. Toti au ncaltaminte n
picioare, toti au sobe de ncalzit n camere, dar nu toti sunt cizmari sau sobari, ci platesc acelora care stiu
sa faca si le fac. Asa si dumneata, daca nu stii carte, platesti acelora care stiu sa citeasca, iar dumneata
asculti cu atentie si asa ti poti face canonul, daca vrei sa-l faci. Cum am stiut sa facem pacatul, cheltuind
uneori sume mari de bani, tot asa trebuie sa cheltuim acum ca sa putem scapa de el.
Dupa cele auzite, femeia s-a lamurit si s-a nvoit a primi acest canon, zicnd:
- Bine, Cuvioase Parinte, am sa platesc eu cumva ca sa-mi citeasca, doar ale mele sunt pacatele, dar ma
gndesc, unde voi gasi eu att de multe carti?
- De nevoie poti sa citesti o carte de mai multe ori. Iar tu de gasit carti o sa gasesti, nu avea nici o teama,
dar nici nu astepta sa-ti bata cineva n poarta ca sa ti le aduca. Te interesezi pe ici, pe colo, mai ntrebi ba
pe unul, ba pe altul. Ca doar ai auzit ce faceau oamenii pe timpul foametei. Nimenea nu-i trimitea n
Ardeal sau n Banat dupa faina, ci mergeau ei de bunavoie, pentru ca simteau nevoia de a se hrani pe ei si
pe cei ai casei lor. Nu vezi ce fac femeile de Pasti, cnd le trebuie drojdie pentru copt? Cum cauta si dau
ct nu face, numai ca sa poata gasi? Asa si dumneata, daca vei simti nevoia sa-ti curati sufletul de pacate,
atunci vei cauta n dreapta si n stnga si vei gasi negresit.
Femeia s-a lamurit si n aceasta problema si nu a mai zis nimic, dect a sarutat mna Parintelui si a plecat
(pp. 434 435).
Cele istorisite n rndurile de mai sus s-au petrecut dupa 1944. n acel moment n Romnia regimul
comunist se instaura tot mai temeinic, iar ateismul era sprijinit sa ia locul credintei crestine. n 1948 au fost
luate masuri drastice de limitare a colportajului bisericesc si a titlurilor puse n vnzare, fiind eliminate
orice carti cu continut mistic. Daca nainte episcopii puteau sa dea autorizatie persoanelor particulare
pentru ca acestea sa vnda carti si obiecte cu caracter religios, dupa 1948, cumpararea de obiecte bisericesti
nu s-a mai putut face dect n cadrul bisericilor, asta n timp ce nici o editura laica nu mai putea tipari
carti religioase.

14

Reteaua de samizdat religios

Din 1933 parintele Mandita revenise n spatiul manastiresc,
vietuind fie la manastirea Varatec, fie la Agapia. Nu-si uitase
deloc ideea de a raspndi cuvntul scris, ci, din contra,
desfasura o activitate editoriala remarcabila si crease o retea
de colportaj. n noile conditii istorice, aceste activitati pareau
definitiv condamnate sa nceteze. El nsa nu a acceptat
situatia si, pe baza vechilor relatii, a dezvoltat cea mai ampla
si bine organizata retea de samizdat cu caracter religios
care a existat n Romnia comunista. Cine acuza Biserica
Ortodoxa ca nu a cautat sa raspndeasca cuvntul lui Hristos
n anii comunismului, poate citi n dosarul penal ntocmit de
Securitate grupului de difuzori, n fruntea caruia a fost pus
parintele Nicodim, ca n patru locatii din Bucuresti organele
statului au descoperit nu mai putin de 500.000 de volume!
Daca avem n vedere ca activitatea grupului s-a desfasurat n
mod nentrerupt din 1948 si pna n 1964, ne putem imagina
dimensiunile pe care le-a avut aceasta actiune, precum si
impactul ei n rndurile credinciosilor.
Nucleul l-a reprezentat o mna de oameni, care copiau la
masina de scris cele scrise de parintele Mandita, dar si multe
alte carti cu caracter religios, pe care apoi le tipareau la mica
lor tipografie clandestina, sau, fapt absolut remarcabil, au
reusit sa scoata carti la tipografii oficiale din diverse localitati ale tarii, mai ales tipografii ale eparhiilor,
semn ca oficialii Bisericii nu erau straini de acest demers.
Alaturi de cartile care au fost tiparite n timp, a existat si o cantitate substantiala de volume tiparite pna n
1948, pe care acesti oameni le-au salvat de la topit, le-au ascuns prin cele mai diverse locuri, pentru ca mai
apoi sa le difuzeze din localitate n localitate. Abia cnd privesti fotografiile existente n dosarul penal ale
inculpatilor stnd alaturi de stivele de carti, cnd vezi mijloacele modeste cu care le-au realizat si n ce
spatii, cnd afli ca mai apoi plecau n lungi calatorii cu geamantanele grele de carti, realizezi ce munca
uriasa au facut acesti oameni.
Pentru mai multe amanunte legate de cele petrecute, punem
la dispozitia cititorilor extrase din sentinta penala nr. 38 data
n ziua de 22 ianuarie 1965 parintelui Nicodim Mandita.
Cine s-a obisnuit cu stilul acestor productii ale regimului
totalitar i va fi foarte usor sa deceleze dimensiunile
activitatii grupului incriminat, dar si aspectele urmarite de
catre regim, astfel ca nu vom mai repovesti faptele, ci vom
face numai cteva precizari.

Condamnat imediat dupa marea eliberare

n 1955 o parte din colaboratorii parintelui sunt arestati,
descoperindu-se asupra lor numeroase lucrari cu caracter
religios care urmau sa fie difuzate, fapt care constituia o
infractiune grava n viziunea regimului. Unii dintre ei erau
membri ai organizatiei Oastea Domnului, care, din pricina
misticismului ei, fusese scoasa n afara legii. Cum numele
parintelui Nicodim a fost vehiculat n cadrul anchetelor, iar
15

el colaborase strns n trecut cu ostasii, acestuia i s-a deschis un dosar de urmarire pe linia Oastea
Domnului. Putini au fost cei care au dat relatii despre activitatea parintelui, iar Securitatea nu a reusit sa
stabileasca cu certitudine tipul de activitate dusmanoasa dus de Nicodim Mandita, pna n 1964 cnd
reteaua cade si sunt descoperite depozitele de carte. Zece persoane sunt judecate si condamnate la
Bucuresti, prin sentinta nr. 10 din 9 ianuarie 1965, pentru raspndirea de publicatii interzise (art. 325, alin
3, lit. c, C.P. al RPR). Din pricina vrstei si a bolii, parintele a fost judecat separat, la Trgul Neamt,
tinndu-se seama nsa de unitatea grupului.
n ianuarie 1965, atunci cnd Nicodim Mandita era judecat, trecusera numai cteva luni de la marea
eliberare a detinutilor politici din nchisori. Pentru cei care cauta merite comunismului, procesul sau arata
ca esenta regimului nu se schimbase ctusi de putin, gratierea generala fiind un gest pur exterior, fara
consecinte pe plan ideologic. Citind sentinta, se poate observa ca cei care au instrumentat dosarul au cautat
sa acrediteze ideea de specula, cu mai multe conotatii spre dreptul comun, desi ntr-un sistem comunist si
specula este o infractiune cu caracter politic. Pentru ca acest lucru nu s-a putut demonstra, au fost lecturate
publicatiile confiscate, constatndu-se ca ele contin numeroase idei periculoase pentru regim, multe dintre
ele fiind scrise de Nicodim Mandita. Cei opt ani de nchisoare pe care i-a primit parintele reprezinta o
condamnare politica limpede, un atac la libertatea de constiinta, de care regimul se prevala dupa 1964. Mai
mult, parintele va fi internat n Aiudul abia parasit de cei care fusesera supusi reeducarii, semn ca era
considerat un element periculos. Cele 500.000 de carti au fost trimise la topit, lista lor fiind anexata ulterior
dosarului de urmarire.
Nicodim va sta n nchisoare un an si jumatate, restul de pedeapsa fiind anulata prin bunavointa
regimului. Se va ntoarce la manastirea Agapia, ncheindu-si existenta pamnteasca n seara de 5-6 iulie
1975. Si azi, cnd se face pomenirea sa, se aduna laolalta mii de credinciosi, care cinstesc memoria unui om
care a salvat cartile sfinte de la ardere si a ndemnat lumea: Citeste cuvntul Domnului!.

Alex Iuga

http://www.rostonline.org/rost/mai2007/mandita-sentinta.shtml
numarul 51, mai 2007
Sentinta de condamnare a parintelui Nicodim Mandita

TRIBUNALUL MILITAR BUCURETI

Dosar nr. 310/1964
SENTINA NR. 38
Astzi, 22 ianuarie 1965
Tribunalul militar Bucureti, n deplasare n oraul Trgu Neam, reg. Bacu, compus conform legii din:
PREEDINTE: Lt. Colonel de justiie ALDEA MATEI
Ases. Popular: Cpitan Ene Eugen
Ases. Popular: Cpitan Ene Gheorghe
Procuror militar: Cpitan de justiie Duma Gheorghe

16

Secretar: Cpitan de justiie Boza Teodor,

s-a ntrunit n edin public, cu respectarea dispoziiilor legale, n scopul de a judeca procesul privitor pe inculpatul
Civ. MNDI NICOLAE, nscut la data de 14.10.1889, n comuna Buneti, raionul Curtea de Arge, reg. Arge, fiul lui Ioni
i Filofteia, cu domiciliul n Mnstirea Agapia, raionul Tg. Neam, reg. Bacu, de profesie preot protosingel, necstorit, fr
avere personal, scos din evidenele C.M. pentru depirea vrstei, avnd 76 ani, fr antecedente penale (f. 112), studii 5 clase
elementare, originea social agricultori, fr de partid, aflat n stare de libertate, nvinuit pentru infraciunile de rspndire de
publicaii interzise, p.p. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen. i specul, p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen.
La apelul nominal, fcut n edina public, inculpatul s-a prezentat n stare de libertate, fr aprtor, declarnd c se apr
singur.
Preedintele a stabilit identitatea inculpatului, care este la fel cu aceia menionat n interogatoriul de la dosar.
Procedura ndeplinit.
Secretarul a fcut apelul martorilor propui n cauz de acuzare i anume: Perju Petre, Plugaru Dumitru, Maxim Constantin i
Albu Gheorghe, care au fost prezeni.
Preedintele a dispus retragerea martorilor n camera anume destinat.
S-a dat citire de ctre secretar actului de inculpare de la dosar, iar preedintele a procedat la luarea interogatoriului inculpatului,
care s-a anexat i dosarul cauzei.
S-a trecut apoi la audierea martorilor prezeni menionai mai sus, ale cror depoziii luate cu respectarea dispoziiilor legale, de
asemenea s-au anexat la dosar.
Att procurorul militar ct i inculpatul au declarat c nu mai au probe de solicitat n cauz i au cerut judecarea procesului.
TRIBUNALUL
Delibernd n secret conform prevederilor legale;
Avnd n vedere c att procurorul militar ct i inculpatul au declarat c nu au probe de solicitat n cauz;
Considernd c nici din oficiu nu mai este necesar administrarea altor probe i c procesul este n stare de judecat;
Pentru aceste motive, cu unanimitate de voturi, tribunalul ia act de declaraiile prilor c nu mai au probe de solicitat n cauz i
dispune judecarea procesului n fond.
Dat i citit n edin public, astzi 22.01.1965.
Procurorul militar avnd cuvntul n fond a artat mprejurrile n care inculpatul n anul 1926 a luat legtur cu Poielea Vasile,
formnd un grup de colportaj a unor cri i brouri mistic-religioase, ct i a unor obiecte de cult (cruciulie, candele, icoane),
din care au mai fcut parte Magirescu Ion, Magirescu Costache, Palade Gheorghe i Blan Grigore. Procurorul a mai artat c
inculpatul este autorul a diferite brouri i cri, care au fost multiplicate i difuzate de grup, care conin idei dumnoase,
antisociale. Dup aceia a analizat diferite pasagii din crile scrise de inculpat, din care rezult c acesta urmrea abaterea
oamenilor muncii de la menirea lor, respectiv de a construi societatea socialist, susinnd c fericirea este sus, n cer, iar nu pe
pmnt i c pentru aceasta nu mai trebuie s munceasc aa cum li se cerea n vederea realizrii unui trai mai bun. Pentru a
evidenia caracterul antisocial al crilor i brourilor respective, scrise de inculpat, procurorul militar a dat citire referatului
Departamentului Cultelor anexat la dosar, n care se arat c toate aceste materiale, gsite la percheziia domiciliar efectuat
inculpailor i care au fost difuzate de acetia, sunt interzise de lege. Apoi a menionat c acest lucru a fost cunoscut i de ctre
inculpai, care au desfurat activitatea lor, dup 1948, n ascuns difuznd materialele la oameni de ncredere, iar pentru a nu fi
gsite a luat msura introducerii unor exemplare n cutii de tabl, care au fost ascunse prin poduri sau pe la fntni. Procurorul
militar a susinut c fapta inculpatului de a scrie brouri interzise pe care apoi le-a difuzat, se dovedete cu recunoaterile sale,
coroborate, cu declaraiile celorlali coinculpai, cu depoziiile martorilor audiai n cauz, cu corpurile delicte i cu expertiza
tehnic de la dosar. n concluzie, procurorul militar a cerut condamnarea inculpatului Mndia Nicolae pentru infraciunea de
rspndire de publicaii interzise, p.p. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 25 pct. 6 al. 2 C.pen. i art. 80 C.pen. i
obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecat. n ce privete infraciunea p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen., procurorul militar a
declarat c din probele administrate n cauz nu se dovedete c inculpatul ar fi fcut specul cu materiale de cult religios i n
consecin a artat c pentru aceast fapt renun la nvinuire.

17

Inculpatul Mndi Nicolae, avnd cuvntul n aprarea sa, a susinut c este nevinovat, deoarece a lucrat pentru binele
poporului, mergnd pe drumul pe care au mers strmoii notri timp de 19 sute de ani.
Dup aceea preedintele l-a ntrebat pe inculpat dac mai are ceva de adugat n aprarea sa, la care acesta, la ultimul cuvnt, a
cerut s fie achitat.
Preedintele a declarat dezbaterile nchise n cauza de fa, iar tribunalul s-a retras n camera de consiliu spre a delibera asupra
culpabilitii inculpatului.
TRIBUNALUL
Delibernd n secret conform prevederilor legale;
Asupra aciunii penale deschis prin concluziile de nvinuire din 04.11.1964 ale organului de anchet penal din M.A.I., Dir.
Reg. Bucureti, mpotriva inculpatului Mndi Nicolae, nvinuit pentru infraciunii de rspndire de publicaii interzise, p.p. de
art. 325 al. 3 lit. c C.pen. i specul, p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen;
Avnd n vedere concluziile orale ale procurorului militar, precum i susinerile inculpatului, fcute personal, n faa instanei, n
edin public;
Avnd n vedere c din instrucia oral urmat n cauz n edin public, ct i din actele de la dosar, care au fost puse n
discuia prilor n edin public, se constat urmtoarele:
N FAPT:
Inculpatul MNDI NICOLAE, face parte dintr-un lot de 11 infractori (Poielea Vasile .a.) care a fost soluionat de acest
tribunal prin sentina nr. 10 din 09.01.1965, pentru acesta disjungndu-se cauza deoarece nu s-a putut prezenta la proces fiind
bolnav netransportabil.
n trecut, susnumitul a fost ofier de artilerie i a participat la luptele din primul rzboi mondial, iar n anul 1920 s-a clugrit la
Mnstirea Schitul Mgura, unde mai trziu a fost hirotonisit preot.
Pn n anul 1933 a fost preot n mai multe parohii, iar n acest an s-a mutat cu serviciul la Mnstirea Agapia ca preot i apoi
protosinghel, de unde n 1945 s-a transferat la Mnstirea Vratecul.
La aceast mnstire a stat pn n anul 1961, cnd a fost pensionat, dup care a revenit la Mnstirea Agapia, unde i are
domiciliul.
Inculpatul Mndia Nicolae n anul 1926 a intrat n legtur cu Poielea Vasile, din Bucureti, pe care l-a ndemnat s constituie
un grup de colportaj de materiale bisericeti.
Ca urmare a acestui ndemn, Poielea Vasile a trecut la organizarea grupului de colportaj, din care au mai fcut parte Magirescu
Ion decedat Mgirescu Costache, Palade Gheorghe i Blan Grigore.
Acetia s-au ocupat cu difuzarea de cri i brouri religioase, precum i obiecte de cult n Bucureti i n diferite localiti din
ar, activitate n care au mai atras i pe numiii Ionescu Jorj, Chiuaru Nicolae, Popa Elena, Tupu Anica, Stoica Gheorghe i
Lazr Dumitru.
De menionat este faptul c dup anul 1948, cnd li s-a anulat autorizaia de colportaj, grupul a desfurat aceast activitate n
mod clandestin pn n anul 1964, cnd a fost descoperit de autoriti.
Materialele difuzate de grup au fost tiprite n diferite tipografii din Bucureti, Botoani, Roman i Bacu.
Din cercetrile efectuate s-a constatat c acest grup a deinut o cantitate de aproximativ 500.000 volume, care au fost inute n 4
depozite i anume: la domiciliile numiilor Poielea Vasile, Mgirescu Costache, Palade Gheorghe i Blan Grigore, din
Bucureti, Bd. Republicii nr. 21, i n str. Sf. Petru Tei nr. 37, la locuina numitului Drgan Ion, din Bucureti, str. Serg. Scarlat
nr. 43, ct i la numitul Mndi Constantin, din satul Buneti, comuna Zrneti, raionul Curtea de Arge.
Crile i brourile deinute i difuzate de inculpai, au un caracter antisocial, ndemnnd pe cititori s se sustrag de la
preocuprile pentru problemele vieii materiale, fac apologia clugriei, i conin idei anticomuniste, fiind menite s pregteasc
terenul psihologic pe care i-l doresc dumanii regimului nostru, care nu vd cu ochi buni cuceririle actuale ale poporului i
faptul c astzi oamenii se transform eliberndu-se de superstiiile trecutului.

18

Majoritatea lucrrilor difuzate de grup au fost scrise de inculpatul Mndi Nicolae, care era considerat de toi membrii grupului
ca fiind printele spiritual al lor i care se bucura de o autoritate deosebit n faa acestora.
n lucrrile sale inculpatului trateaz o serie de probleme cu coninut mistic-religios, dumnoase regimului democrat-popular din
R.P.R.
Astfel, n broura Providena Divin inculpatul scrie c O ar fr Dumnezeu ar fi menit pierzrii definitive; c cei ce
tgduiesc existena lui Dumnezeu, s-ar cobor n rndul necuvnttoarelor i dac n coli ar fi numai profesori cretini, ce
tineret cuminte ar iei din ele, ct de bine ar conduce ei ara.
n brourile Izvorul rutilor i Expoziia idolilor moderni se ncearc a se crea o imagine falsificat despre viaa i
realitatea contemporan din ara noastr, despre educaia tineretului. Astfel, n broura Expoziia idolilor moderni, inculpatul
afirm c tineretul este trt de prini i de btrni la crciumi, baluri, serate i alte locuri de stricare a sufletului, c prinii sunt
ocri i btui, boierii i domnii blestemai, arhiereii dispreuii i bisericile socotite ca nite grajduri, iar mai departe scrie c
voia bun a oamenilor, petrecerile, cntecele, jocurile, inuta vestimentar, alta dect cea de clugrie la femei, sunt categorisite
ca acte demonice, ca obiceiuri blestemate, diavoleti.
Aceste idei sunt reluate i tratate de inculpat i n alte brouri, difuzate de grup, cum sunt: Pcatul sulemenirilor, Prin spini la
Dumnezeu, Crucea clugrilor, etc.
ntr-o alt brour Lumea i sufletul, la pag. 771-774, inculpatul scrie: romnul ar nvia atunci cnd i ndrgete biserica,
cnd nzuiete dup nvturile din Sf. Evanghelie i dup acelea a romnilor luminai cu nvturi adevrat cretineti, cnd
merge la biseric, cnd ascult de popi.
n brourile Antihristica, Familia i Biserica real se arat c bolevicii ar fi pornit rzboi mpotriva lui Dumnezeu, ar fi
desfiinat credina, c ar fi asasinat preoii, clugrii, aducnd n acelai timp elogii nazitilor i fascitilor, care au dezlnuit cel
de-al doilea rzboi mondial.
Aceleai teme dumnoase regimului nostru democrat popular sunt reluate de inculpatul Mndi Nicolae n lucrrile Priveliti
apocaliptice (38 volume), Oglinda duhovniceasc, Vmile vzduhului, Ciclul de predici, ndreptarul preotului i altele.
Astfel, n Priveliti apocaliptice se arat c tiina ar fi deart, arborele ale crui fructe ar aduce moartea, c necredina ar duce
la sinucidere i ar prbui n pierzanie toat familia, c raionalismul ateu i indiferentismul religios ar fi materialismul cel mai
nereuit, anticritii din toate vremurile.
n Vmile vzduhului inculpatul propag idei antisociale, din care rezult c jocurile i cntecele ar fi o coal a satanei, c
citirea crilor, revistelor i a jurnalelor rele ar vtma groaznic, cretinii s nu vorbeasc cu ereticii, etc.
n anul 1948, dup ce li s-a retras autorizaia de colportaj, inculpatul s-a deplasat la Bucureti, la domiciliul grupului de
colportori, cruia i-a dat instruciuni de felul cum s-i desfoare activitatea de difuzare a materialului interzis, n mod
clandestin.
Tot atunci inculpatul a dat dispoziii ca s se procure o main de scris, la care Palade Gheorghe s dactilografieze o serie din
lucrrile scrise de el.
n repetate rnduri a fost vizitat la mnstirile unde se afla Vratecul sau Agapia de Poielea Vasile, Mgirescu Costache,
Palade Gheorghe i Blan Grigore, care i-au adus lucrrile dactilografiate de Palade Gheorghe, pentru a le verifica i eventual
completa.
Inculpatul personal a atras n grupul de colportori, pe numiii Ionescu Jorj, upu Anica i Chioaru Nicolae, elemente fanatice din
asociaia interzis Oastea Domnului, prin intermediul crora a difuzat o serie de cri i brouri interzise, de pe urma crui fapt
a obinut sume de bani. De asemenea, inculpatul a fcut legtura acestora cu grupul de colportori din Bucureti, unde susnumiii
s-au deplasat de mai multe ori i de unde au ridicat cantiti nsemnate de material dumnos, din care o parte au difuzat-o singuri
iar alt parte au dat-o inculpatului care a difuzat-o persoanelor ce veneau la mnstire.
Fiindu-i team de o eventual persecuie domiciliar, ntruct tia c desfoar o activitate ilicit, inculpatul n anul 1960, a dat
lui Ionescu Jorj i Popa Costache cte un exemplar din lucrrile sale, dactilografiate de Palade Gheorghe, pentru a le ascunde la
domiciliile lor din comunele Grigoreni i Scoreni, reg. Bacu.
Inculpatul a desfurat activitate dumnoas i n cadrul asociaiei Oastea Domnului, ndrumnd pe membrii acesteia s-i
continue activitatea prin adunri inute sub masca unor botezuri, nuni sau petreceri familiare.

19

Cu ocazia percheziiei domiciliare, inculpatului i s-au gsit o cantitate nsemnat de cri i brouri interzise, printre care i
revista Buna Vestire, Muncitorul legionar i Comunismul demascat, precum i suma de 43.000 lei, provenit din comerul
clandestin i magnetofonul marca Philips, cumprat n scopuri de propagand religioas.
Inculpatului i s-a mai imputat i faptul de a fi vndut obiecte de cult cruciulie, icoane fr s fi avut vreo autorizaie pentru
aceasta.
Fiind interogat n instan (f. 223-224), inculpatul a recunoscut c a fcut parte din grupul de colportaj de materiale miticreligioase, mpreun cu Poielea Vasile, Mgirescu Costache, Palade Nicolae, Palade Gheorghe i Blan Grigore, c acest grup ia continuat activitatea i dup 1948 cnd i s-a retras autorizaia; c n 1955 a aflat de arestarea lui Ionescu Jorj, Popa Elena i a
altor dou persoane, care fusese gsite cu materiale religioase n gara Bacu i c dup un an, respectiv n 1956 i-a reluat aceast
activitate. De asemenea a mai recunoscut c a scris lucrrile Oglinda duhovniceasc, Izvorul rutilor, Tmie i furturi,
Diavolul i crciumarul, Pacea prinilor cu copii i altele, care au fost tiprite la diferite tipografii i apoi difuzate personal
i prin diverse persoane de ncredere. Inculpatul a artat c a dat dispoziii s se cumpere 2 maini de scris, la care Palade
Gheorghe i-a dactilografiat lucrrile Vmile vzduhului, Un ciclu de predici, Priveliti apocaliptice i altele. Inculpatul a
mai artat c toi ceilali din grup l considerau ca pe eful lor i c ndrumrile pe care le ddea, erau duse la ndeplinire n bune
condiiuni.
Inculpatul a declarat c era informat de cei din grup, despre activitatea desfurat de ei i de ctigurile realizate. Tot la
interogatoriul luat de instan, inculpatul a mai artat c din anul 1929 i pn n 1948 a vndut iconie, dar c dup aceast dat
nu a mai fcut acest lucru.
Faptele inculpatului mai sunt artate de numiii Poielea Vasile (f. 80-82), Mgirescu Costache (f. 83-85), Palade Gheorghe (f.
86-87), Blan Grigore (f. 88-89), Ionescu Jorj (f. 90-91), Popa Elena (f. 92-93), Chiuaru Nicolae (f. 97), Tupu Anica (f. 98), ale
cror declaraii se coroboreaz cu depoziiile martorilor:
- Cioat Polina (f. 102), care a artat instanei c n iulie 1964 a fost la mnstire, la Mndi Nicolae, care i-a dat manuscrisul
Providena divin pe care l-a adus la grupul de colportori din Bucureti;
- Chiriac Elena (f. 104), care a declarat c a participat la adunrile aa zise Cuvnt i tie c i inculpatul a inut odat o astfel
de adunare.
- Stanciu Maria (f. 105), care a artat c a fost la inculpat, la mnstire, pentru a se spovedi i aceasta i-a dat s scrie din Vmile
vzduhului;
- Sacaliuc Maria (f. 106), care a afirmat c a difuzat o serie de materiale religioase interzise, care erau scrise de inculpat;
- Guea Damian (f. 108), clugr la Mnstirea Cernica a artat c i s-au adus la mnstire vreo 300-400 brouri religioase, scrise
de inculpat, despre care stareul mnstirii i-a spus c erau interzise;
- Perju Petre (f. 110 i f. 225) a declarat c obinuia s se duc la mnstire, la inculpat, pentru a se spovedi i c aceasta i-a dat
drept canon s scrie din Vmile vzduhuului, circa 10-12 caiete, respectiv 24 de vmi. De asemenea a mai artat c inculpatul
i-a mai vndut i lucrarea scris de el Oglinda duhovniceasc;
- Moraru Anica (f. 114), tie c soul ei, Moraru Mandic, scria n caiete din Vmile vzduhului i i spunea c fcea acel lucru
fiindu-i dat canon de Mndi Nicolae;
- Crciun Ioan (f. 115), de asemenea a artat c inculpatul i ddea drept canon, ca s citeasc cri religioase, care erau scrise de
el. Martorul a mai artat c inculpatul i-a spus ca s ascund nite cri religioase, pentru a nu fi descoperite de autoriti;
- Ionescu Ana (f. 132) a declarat c asculta de ndrumrile date de Mndia Nicolae i de ceilali din grupul lui;
- Maxim Constantin (f. 226) a artat c a fost de mai multe ori la mnstire, cu soia sa, care se spovedea la inculpat. A citit
crile, date de inculpat, din care a reinut c nu trebuia s njure, s fure, dar s iubeasc pe aproapele su;
- Albu Gheorghe (f. 227), n 1964 a cumprat iconie i cri religioase de la grupul din Bucureti, printre care se afla i broura
Dai voin iei putere scris de Mndi Nicolae;
- Plugaru Dumitru (f. 228) a citit mai multe cri i brouri religioase, scrise de inculpat, printre care i Oglinda duhovniceasc
i a transcris pe mai multe caiete, unele pri din lucrrile Vmile vzduhului i Judecata particular.

20

Fa de probele de la dosar, analizate mai sus, instana reine n sarcina inculpatului Mndi Nicolae, faptul de a fi difuzate n
rndul unor persoane credincioase cri i brouri religioase, scrise de el, care aveau un coninut interzis.
Instana nu reine n sarcina inculpatului faptul de a fi fcut comer fr autorizaie ntruct pe de o parte a rezultat c obiectele de
cult erau confecionate de membrii grupului i au fost vndute n cadrul activitii de colportaj a grupului iar pe de alt parte s-a
stabilit c inculpatul a fcut acest lucru pn n 1948, cnd grupul a avut autorizaie legal.
N DREPT:
Inculpatul MNDI NICOLAE a fost trimis n judecat pentru infraciunea de rspndire de publicaii interzise, p.p. de art.
325 al. 3 lit. c C.pen., ale crei elemente constitutive sunt ntrunite deoarece:
- exist latura obiectiv a acestei infraciuni fiind dovedit c n perioada 1948-1964, inculpatul a deinut i difuzat diferite cri i
brouri religioase interzise, cu coninut antisocial i anticomunist, majoritatea lor fiind scrise chiar de acesta;
- latura subiectiv a infraciunii const n aceia c inculpatul a comis fapta de deinere i rspndire a materialului religios interzis
cu intenie, deoarece a prevzut pericolul social al urmrilor faptelor sale pentru securitatea statului i linitea public i a dorit ca
acestea s se produc.
Vznd i disp. art. 25 pct. 6 al. 2 C.pen. instana urmeaz a dispune confiscarea averii personale a inculpatului, ntruct fapta
svrit pericliteaz securitatea statului.
Avnd n vedere c n cauz au fost constituite corpuri delicte toate materialele gsite la percheziia domiciliar fcut
inculpatului, care sunt prevzute n procesele-verbal de la dosar i c ele au servit sau au fost destinate s serveasc la svrirea
infraciunii prev. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen., instana urmeaz ca n baza art. 80 C.pen. s dispun confiscarea lor n folosul
statului.
Inculpatul a mai fost trimis n judecat i pentru infraciunea de specul, p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen.
Considernd c din probele de la dosar se constat c obiectele de cult cruciulie i iconie, au fost confecionate de inculpai n
cadrul grupului i fr intenia de specul, iar n ce privete pe inculpat, c acesta a fcut acest lucru pn n 1948, cnd grupul a
avut autorizaie legal, instana urmeaz a face aplicarea art. 4 partea I pct. 4 C.pr.pen. i a-l achita de orice penalitate.
Vznd disp. art. 320 al. II i 200 pct. 9 C.pr.pen., instana urmeaz a dispune arestarea inculpatului, ntruct pedeapsa prevzut
de lege, pentru infraciunea reinut n sarcina acestuia, este mai mare de 1 an.
Potrivit disp. art. 109 C.pr.pen. inculpatul urmeaz a fi obligat s plteasc statului cheltuielile ocazionate de anchetarea i
judecarea cauzei.
Pentru aceste motive i n unire cu concluziile procurorului militar, tribunalul cu unanimitate de voturi declar culpabil pe:
Mndi Nicolae pentru infraciunea de rspndire de publicaii interzise, p.p. art. 325 alin. 3 lit. c C.pen. i neculpabil pentru
infraciunea de specul p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen.
Cu unanimitate de voturi declar c nu sunt circumstane atenuante n favoarea inculpatului.
n consecin,
TRIBUNALUL
N NUMELE POPORULUI
HOTRTE:
Cu unanimitate de voturi, fcnd aplicarea art. 325 al. 3 lit. c C.pen. condamn pe MNDI NICOLAE, la 8 (opt) ani
nchisoare corecional, pentru infraciunea de rspndire de publicaii interzise.
Conform art. 25 pct. 6 al. 2 C.pen. dispune confiscarea total a averii personale a condamnatului.
Potrivit art. 80 C. pen. Dispune confiscarea n folosul statului a tuturor corpurilor delicte gsite la domiciliul inculpatului i
prevzute n procesele verbale de la dosar.

21

Fcnd aplicarea art. 4 partea I-a pct. 4 C. pen., achit de orice penalitate pe Mndi Nicolae pentru infraciunea de specul,
prev. i pen. De art. 268 ind. 17 lit. c C. pen.
n baza art. 320 alin. 2 C. pen. Dispune arestarea condamnatului.
Conform art. 109 C. pen. l oblig s plteasc statului 1500 lei cheltuieli de judecat.
Tribunalul reintrnd apoi n edin public, preedintele a dat citire dispozitivului de mai sus.
Cu drept de recurs n termen de 3 zile la tribunalul militar de regiune militar Bucureti.
Dat i citit n edin public, astzi, 22 ianuarie 1965 la Tg. Neam.
PREEDINTE
Lt. colonel de justiie,
Aldea Matei
SECRETAR,
Boza Teodor

http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-nicodim-mandita-87925.html

Parintele Nicodim Mandita

Mareste imaginea.
Protosinghelul Nicodim Mandita
(1889-1975)
Protosinghelul Nicodim Mandita a fost unul dintre aparatorii dreptei credinte si un "calugar misionar" fara
egal in monahismul din vremea sa. Parintele Nicodim Mandita s-a nascut in satul Bunesti, judetul Arges,
din doi parinti credinciosi. Intre anii 1916-1918 el a luat parte la Primul Razboi Mondial, iar in anul 1920 a
intrat in nevointa monahala la Schitul Magura - Bacau. In vara aceluiasi an se va invrednici si de darul
Preotiei.
Intre anii 1921-1923 el a fost preot misionar in satul Schitul Frumoasa - Bacau. Apoi inca doi ani a fost
duhovnic la Manastirea Giurgeni - manastire de maici din Roman. Intre anii 1925-1935 a slujit ca preot
misionar in Transilvania, in satele Paclisa - Alba, Harmasul Ciceiului si Leurda Garboului - Cluj.

22

Intre anii 1935-1945 Parintele Nicodim Mandita a fost duhovnic la Manastirea Agapia, apoi inca 17 ani,
duhovnic la Manastirea Varatec.Ultimii ani din viata, si anume 1962-1975, parintele i-a petrecut la
Manastirea Agapia, in liniste si rugaciune, savarsindu-se cu pace in varsta de 86 de ani.
Dupa 55 de ani de slujire preoteasca, Parintele Nicodim Mandita si-a dat sufletul in mainile Domnului,
duminica, 6 iulie, in anul mantuirii 1975. Obstea maicilor din Manastirea Agapia si Manastirea Varatec i-a
asezat trupul, pana la a doua venire, langa altarul bisericii pe care cu demnitate a slujit-o peste o jumatate de
secol.
Parintele Nicodim Mandita - fapte si cuvinte de invatatura
Odata spunea unuia dintre ucenici: "Eu nu-ti pot da post si metanii multe. Ca si ursul si sarpele postesc. Dar
ursul tot urs ramane si sarpele tot sarpe. Cand musca, amandoi omoara! Asa si omul, posteste uneori mult,
dar in inima este plin de rautate, iar cand dezleaga la mancare si bautura, cade in pacatul lacomiei. Deci,
posteste si te roaga dupa putere, dar mai intai citeste Sfanta Scriptura si pe Sfintii Parinti. Atunci singur te
vei invata ce trebuie sa faci, cum sa te rogi si sa postesti, de ce sa te feresti si cum sa te mantuiesti.
Un fiu duhovnicesc l-a intrebat pe parintele Nicodim: "Crestinul care are ravna pentru fapte bune si citeste
cartile sfinte, dar nu se marturiseste regulat si nu urmeaza sfatul duhovnicului sau se poate mantui?" Iar
parintele i-a raspuns: "De va avea cineva multe carti sfinte si se va sili la implinirea poruncilor lui
Dumnezeu fara spovedanie si fara ascultare fata de duhovnic iscusit, nu se poate mantui. Acela este
asemenea unui om bolnav ce intra sa cumpere medicamente dintr-o farmacie, dar lipseste farmacistul. Fara
cel ce poate da medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca."
Mai zicea Parintele Nicodim: "Fratii mei, sa iubim cartea sfanta, incepand cu Sfanta Scriptura, Vietile
Sfintilor si cartile de rugaciune si sa le dam cu inima deschisa si altora spre folos si mantuire. Banii dati pe
o carte sfanta sunt o jertfa bineplacuta lui Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai tarziu,
23

dar, daca reusim sa lasam urmasilor cat mai multe carti sfinte, le lasam o zestre de mare valoare pentru ei si
pentru cei care vor urma dupa ei."

http://www.fericiticeiprigoniti.net/parintele-nicodim-mandita/917-un-caz-unic-depedagogie-rurala-parintele-nicodim-mandita
Un caz unic de pedagogie rural: Printele
Nicodim Mndi
Mrturisitori - Pr. Nicodim Mndi
Autor: Mihai Rdulescu

Nscut la 26 octombrie 1889, n satul Buneti, comuna Zrneti, judeul Arge,

Nicolae Mndi, fecior de plugar, a fost de timpuriu interesat de lectur, cea pioas cu osebire, singura
accesibil n mediul rural de provenien. n cutarea ei, crescnd n ani, copilandrul venea pn n
Bucureti s cumpere cri. Este reinut de stareul Simeon al Schitului Darvari din capital ca oprindu-se
aici s citeasc pn i presa, ntruna lund note din cele parcurse.
La ncheierea stagiului militar, se reangaj, particip la rzboiul cu Bulgaria i la Primul Rzboi Mondial,
dup care, cu pieptul plin de decoraii, se retrase sub numele: Nicodim, s-i caute de mntuire n schitul
Mgura, din Moldova, alturi de care se ridicase un monument nchinat eroilor czui n lupte, fraii si de
arme, pentru a nu-i prsi n singurtatea somnului de pe urm.
Darul ales cu prilejul hirotonirii a fost s readuc oamenii la Dumnezeu. Hotrrii de a nu accepta plat
pentru slujbele sale i se opunea evlavia popular care tocmai invers nelegea jertfa necesar primirii
rugciunilor. Renun la aceast prim decizie i, n schimb, lu hotrrea ca orice ban acceptat pentru
servicii s-l foloseasc exclusiv pentru cumprarea de cri de nvtur cretin menite a fi druite
credincioilor. Curnd, simi nevoia s-i ntreasc prin mijloace noi, originale, puterea de a converti. Trecu
la conceperea de brouri i cri; pentru tiprirea lor fur folosii aceiai argini adunai cu migal prin
munca sa de preot.
Tot ce a scris n cursul vieii a strns n colecia: Biblioteca Ortodoxiei nume ales de un credincios
analfabet (i preluat de subsemnatul, cu adugirea: Serie Nou, pentru publicarea, iniial, a unor volume
de istorisiri privitoare la viaa ucenicilor si rani, din care s reias portretul Duhovnicului tuturora:
Nicodim Mndi, o epopee a nicodimismului, coala Protosinghelului Nicodim Mndi realizat cu
ajutorul crilor redactate de acesta i rspndite de ucenicii si).
Cum a izbutit el s conving ini cu o cultur redus la cunotinele dobndite n patru, cel mult apte clase
primare, s citeasc un numr de la nceput mare de cri, pentru ca, ulterior, s treac la o lectur asidu,
nentrerupt pn la captul vieii? Sau, i mai neateptat, aceast lucrare s fie aplicat asupra unor
analfabei de vrst naintat chiar?
Canonul la care i supunea credincioii, pentru atingerea acestui scop, canonul urmnd spovedaniei lor fu,
24

n principal, parcurgerea unui numr impresionant de cri, pn la aptezeci i dou, pentru obinuire,
fiecare de cte aproximativ trei sute pagini. Desigur c numrul crilor depindea de pcatele mrturisite, ca
i de vrsta aceluia care solicita iertarea. Lista lor o deinea un numr de ucenici mai naintai; ei o pstrau la
dispoziia noilor venii, crora, eventual, le i mprumutau tomurile. n cazul cnd nu s-ar fi gsit crile pe
nicieri, se puteau citi i altele, numai ziditoare s fi fost i de aceeai dimensiune vreo trei sute pagini de
titlu.
n cazul netiutorilor de carte, canonul presupunea s citeasc folosindu-se de urechi! Adic s pun pe
alii s le fac lectura, pltindu-i taman cu banii pstrai de ei pentru slujbe oferite n vederea iertrii
pcatelor. Legat de aceasta, insistenele sale duc la minunata preuire a crilor astfel nct pn i analfabeii
se obinuiesc a le face dar, druirea de cri fiind socotit cea mai bine primit jertf, ca una ce-i pune la
dispoziie nvtorul permanent i neobosit. Pomana cu mncare o mistui, cea n obiecte sau veminte se
uzeaz i piere; cartea i se comunic fr s piard nimic din prospeimea nvturii.
Cunosc o femeie care, la doisprezece ani, a primit canonul de a citi de patru ori Noul Testament. De ce de
patru ori? Deoarece copila se presupunea c nu era obinuit a urmri odat cu parcurgerea rndurilor i
nelesul celor tiprite. Astfel nct i se oferi metoda ptrunderii sensului prin insistena asupra revenirii la
text. neleptul ieromonah dorea ca lectura s nu rmn nerodnic, datorit unei cufundri numai pariale n
adncul textului; el ndjduia s o sprijine ct mai mult cu ajutorul revenirii iar i iar asupra crii
fundamentale, pn la o ct mai profund luminare a cititorului.
Noul pedagog avea de ntmpinat diverse vicii ale lecturii de care nu fusese contient nici mcar el nainte
de a-i pune n practic tehnica. De pild, ieromonahul este categoric n recomandarea lecturii corecte,
nceput de la un capt i dus pn la cellalt capt al crii i nu pe apucate dup cum o svresc unii
adesea.
Acest canon al lecturii permanente nu are numai rostul nvturii, cci dac voim a nu mai pctui, trebuie
s cunoatem nu numai pcatul, ci i cile de a-l evita i nfrnge. El mai are i elul de a te mpiedica s
pctuieti prin aceea c-i umple viaa cu bucurii ce te rein n cas, la masa la care citeti. Printele spunea
cuiva: Eu, frate, nu i-am dat canon s nu-l poi ndeplini. i-am dat s ai de lucru pentru viitor, ca s te
sustrag de la unele pcate mari, cum ar veni de la jocuri, de la petrecerile astea anticretineti, dac mergem
la dnsele. S avem de lucru. S lum cartea, s citim, s ne vedem de credina noastr. Mai limpede nici
c se poate afla despre acest rost al canonului lecturii: s ne nvee i s ne ajute a ne petrece timpul liber n
curenie i mbuntire.
Cnd poi, atunci citeti; ct citeti, atta te luminezi, precizeaz Maica Mitrodora; adaug: Eu umblam
cu cartea la buzunar, cnd m dueam la lemne, la pdure, altundeva, mai itm i eu pe acolea, cteodat.
Un alt canon, legat indisolubil de precedentul, era recomandarea menionat de a se face daruri de cri
cumprate anume pentru aceasta. n cazul oamenilor prea sraci ca s i ngduiasc a recurge la atari
cumprturi, duhovnicul recomanda copierea de cri i druirea lor pentru rspndirea nvturii. Copierea
avea i un scop personal: ea nsoea lectura, ntrind-o pe alt cale, ca un instrument suplimentar de
obinuire cu ea. Copierea mai avea i un scop obtesc: s rspndeasc nvtura din manuscrisele nc
netiprite sau a crilor epuizate.
Printele nu ddea lecii de caligrafie, ortografie i punctuaie. Ce nu a nvat la timp steanul folosit de el
n calitate de copist, nenvat rmnea. Totui, duhovnicul se sprijinea pe o armie de copiti. Odat hotrt
a-l stimula pe unul sau altul la copierea unui manuscris, pentru rspndirea textelor religioase, ieromonahul
i acorda libertate total n privina aplicrii regulilor scrierii, bizuindu-se pe cunotinele lui mai vechi.
De unde i dobndiser cunotintele de limba romn, temeinice i fr ezitare, toate aceste ajutoare ale
Printelui Nicodim Mandi? Dar de unde avea propriile sale cunotine, n acelai domeniu, conductorul
acestui imens secretariat al literaturii pioase? L-am numit pe duhovnic. Nici el nu avusese norocul vreunei
25

coli superioare claselor steti, cnd a pornit n odiseea lui crturreasc. Toi, scriitorul i ucenicii si, erau
ndatorai minunatei coli romneti steti de altcndva.
Intrnd sub influena personalitii Printelui duhovnic Nicodim Mandi, personalitate cuceritoare i
convingtoare pn la reducerea la tcere a oricror rezerve, aceti oameni, ucenicii si, i gsesc portul n
rada cruia se simt acas. i acas au ajuns cu adevrat! Printele Nicodim le-a deschis apetitul lecturii i
dragostea pentru carte, cu care luaser contact n cursul puinelor clase colare urmate. Fascinai de puterea
lui de creaie, de nchinarea vieii lui n vederea rspndirii cunotinelor ortodoxe, cu mijloace att de puin
ortodoxe (s-mi fie iertat jocul de cuvinte!), de credincioia ucenicilor lui, rod al aceleiai fore de
caracter vdit de clugr, se afund la rndul lor n valul binefctor al influenei lui. Deodat se simt utili
cum nici o alt preocupare nu i-a fcut s se simt. Se angajeaz pe Calea Regal a Crii. Pentru aceasta i
jertfesc ceasurile de somn, timpul liber, smuls cu dibcie numrului zgrcit de ore al zilei, al nopii, fora
fizic i ntreaga trie a ndejii n mntuire.
De acum nainte vor deveni copitii scrierilor Printelui Nicodim i difuzorii si de carte, alturi de atia i
attea
alii
i
altele.
ndemnul la dragostea de cri devine talantul ncredinat slugilor; acesta trebuia nmulit prin rspndirea
nobilei pasiuni, ca i a dorinei de copiere a crilor valoroase, n vederea druirii lor pentru ca nvtura s
nu zboveasc niciodat la un singur om.
Dac se ajungea la o nelegere cu privire la copiat, acesta nu se fcea pe spezele ucenicului. El primea
caiete sau bani s le cumpere, creioane, tocuri, cerneal, penie, gum .a.m.d.. Verificarea (sau predarea
textelor obinute prin copiat) avea loc la dou-trei sptmni. Atunci cnd un ucenic era trimis cu cri sau
vrun manuscris n alt localitate distant, duhovnicul su avea totdeauna grij s-i dea bani de drum n
avans.
O ucenic, Anica upu, ntrebat ce prere avea dnsa cu privire la rostul i folosul copierii, mi-a rspuns
fr ezitare: Pentru mntuirea sufletului! Atitudinea ei luntric fa de aceast ndeletnicire nu este aceea
cu care s-ar ntmpina un canon. Ea exclam cu patos c ceea ce fcea i plcea; o repet de mai multe ori
din convingere: copia din dragoste, dup cum spune. i a rmas cunoscut ca una dintre ucenicile care au
copiat cel mai mult. Dumneaei a instituit n satul su dup cum au fcut-o toi ceilali ucenici un sistem
de mprumut de carte religioas ce continu s funcioneze i astzi, la un sfert de veac dup repauzarea
scriitorului bisericesc. La fel era activ i un sistem lrgit de copiere de cri pioase, realizat de numeroase
persoane, manuscrisele terminate ajungnd, la rndul lor, la doritori, sub form de mprumut.
Iniial, difuzarea de carte s-a realizat cu rania, la spinare. Cnd banii bine chibzuii au nceput s se adune,
s-a cumprat o cru cu un cal; acest vehicol a fost nlocuit de o autodub. n plus, s-au achiziionat un
aparat de proiecie cinematografic i cteva filme cu subiect pios. Intrarea n sala de cinematograf creat
ad-hoc n localurile colilor steti era gratuit. n schimb, acela care dorea s ptrund n ea cumpra una
sau mai multe brouri ori cri, act ce inea locul dobndirii unui bilet.
Printele Nicodim a fost ajutat de la bun nceput de Vasile Poeelea i de fraii Ion i Constantin Mgirescu
care au renunat la orice crmpei de via personal (cstorie, slujb, proprietate proprie .a.m.d.) pentru a
se dedica rspndirii de carte. Cnd a sosit momentul, s-au mutat n Bucureti, n calitate de corectori de
carte. Li s-a ataat Gheorge Palade ca dactilograf i tehnician n general. Ei fceau comenzi n tipografii i le
urmreau realizarea, cu sim critic, cu severitate, cu rspundere, cu acribie, n procesul de producie a crii,
tiprit dup dactilogramele realizate de cel n urm numit.
Imaginea scriitorului Nicodim Mndi cercetnd o carte ct ua de mare Pidalionul pentru
susinerea cu citate a ideilor puse pe hrtie (El culegea florile, mierea din flori, cnd scria la cri),
ndeamn i pe ucenici la o neastmprat curiozitate de a cunoate operele fundamentale lsate de Sfinii
Prini, ca i tipriturile n limbi strine cu o grafic ieit din comun sau chiar bibliofilice, ori la cercetarea
dicionarelor de limb romn, a gramaticilor etc., dintr-o smerit dorin de a imita viaa monahului
26

nchinat literaturii i de a-l ajuta. Dealtfel, aceast curiozitate este scoas i ea n eviden de o persoan
dintre dnii cu care am schimbat cteva impresii. O face atunci cnd pomenete copierea Vmilor
vzduhului, scriere de vreo 30.000 pagini, pierdut cu prilejul arestrii grupului, n anul 1964: de-abia
ateptam s mai scriu o foaie, s vd despre e mai spunea!. Osrdia muncii intelectuale pentru a
reveni la ea l fcea pe Printele s sar deseori peste ora mesei, adncit cum era n meditaie pe marginea
lecturii i scrierii sale.
Deoarece am pomenit i pata aruncat asupra vieilor acestor mari i neobinuii iubitori de cultur
aducerea lor n faa tribunalului militar atunci cnd toi deinuii politici din Romnia fuseser eliberai n
temeiul unui decret, trebuie aflat c asta a condus la confiscarea a zeci tone de cri i dactilograme,
manuscrise i copii (cel puin 3.000 caiete), toate topite dup ncheierea judecii. Atunci au pierit cele 39
volume dactilo, nsumnd aproximativ 16.000 pagini, din scrierea: Priveliti apocaliptice.
Bolnav, n ultima perioad a vieii sale, dup eliberare, Duhovnicul nu pregeta a-i mplini datoria fa de
ucenici, dei abia se inea pe picioare; dar nu mai era bucuros s aib musafiri, din pricina ochilor
ruvoitori ce-l pndeau cu cine se ntlnea. Securitatea izbutise s frng stejarul: Nu mai lucra, nu mai
scria. Ce lucra el singur lucra, da nu mai era ce-o fost nainte. Era urmrit.
Eliberarea din temni nu a marcat vreo schimbare de via i disciplin cretin pentru ucenici. Doar c nu
se mai tipreau sau difuzau cri. Ei triau n continuare, dup cum fuseser nvai, citind n zori, n cursul
zilei, la nmiezi, dup-amiaza, serile i nopile.
Revoluia din 89 i mobiliz pe dat pe cei civa din Bucureti. Deschiser o editur, Agapis, i revenir la
reeditarea crilor Printelui Nicodim. Cu ajutorul a dou autodube, le transport n vrfurile munilor, unde
difuzorii lor voluntari i ateapt cu nerbdare. Am nsoit una dintre acestea i am rmas uluit de dragostea
cu care ranii romni se desfat cumprnd cri. Cum i le mprumut unul altuia, cum le comenteaz
calitile de fond, realizarea sau nerealizarea tipografic.
Sunt scriitor i m-am ntrebat cu amrciune de ce editurile de carte laic romneasc, ncurajatoarele
culturii viitorimii, nu izbutesc a se mobiliza n vederea rspndirii acolo unde este nevoie de tiprituri a
scrierilor aparinnd clasicilor notri mcar. Elevii din mediul rural nu au cri de nici un fel i nici cine s-i
nvee frumuseea i utilitatea lecturii. Slav Domnului c, datorit editurii Agapis, cartea pentru care a trudit
i suferit printele Nicodim nu putrezete prin depozite, ci i face drum tot mai larg n lumea satelor
romneti. Cultura naional, datorit acestor cititori, nu moare! Astzi cnd mai nimeni din mediul
orenesc nu mai citete, nc mai avem o ndejde de a nu pieri ca naie: exist rani care voiesc s nvee
cum s triasc i cum s se mntuiasc!
i ct respect pentru munca intelectual am gsit n rndurile lor! Am participat, doi ani la rnd, n cimitirul
mnstirii Agapia la parastasul scriitorului bisericesc Nicodim Mandi, alturi de mii de iubitori ai
memoriei sale. Editura care-mi publicase o culegere de aforisme din opera sa, a druit acolo 2.000 de
exemplare, poman pentru sufletul lui. Voi aduga c, am fost condus pe la majoritatea ucenicilor n via,
pentru a sta de vorb cu dumnealor, pentru a le cunoate amintirile, prerile, regretele, iubirea, pentru a
imprima pe band magnetic convorbirile purtate cu dnii, n vederea redactrii unor cri ce s culmineze
cu o biografie a printelui Mandi, extras din precedentele. Cldurile mari ale verilor bucuretene nu sunt
propice muncii laborioase la computer. Editura mi-a prilejuit s lucrez ntr-un trg de munte, n apartamentul
nefolosit al unui truditor al ei. M-a prsit imprimanta, att de necesar pregtirii textelor pentru tipar,
editura mi-a rspltit munca prin cumprarea uneia noi. Pentru prima oar n via simt utilitatea muncii
mele de scriitor, simt c ea bucur pe cineva, simt c i pas cuiva de eforturile mele intelectuale i de risipa
puterilor mele fizice de ce nu? M simt important pentru cineva. M simt egalul n trire al cititorilor
rani. Nu aa trebuie s se simt un creator? Mai ales cnd colaborarea cu editura pleac de la urmtoarele
principii:

27

S nu v silii s creai sau s nfrumuseai o aur Printelui;

S primeze obiectivitatea i raiunea fa de sentiment;
S nu uitm c Printele a fost privit de contemporanii si i este privit de unii dintre ai notri cu
superioritate i de aceea, pentru a nu cdea n ridicol, orice susinere favorabil dnsului trebuie s fie foarte
echilibrat i bine fondat;
Ct privete activitatea celor care ncearc s continue opera, trebuie tratat foarte discret i numai la mare
nevoie pomenit.
Mulumesc Proniei c mai exist rani i c acetia sunt nite crturari iubitori de crturrie! Atta timp
ct ei particip la propirea culturii romne, nu vom muri, dei vremurile nu par deloc propice scrisului,
nvturii, cititului, supravieuirii
Portretul ntocmit de Anica upu Duhovnicului este complet, concis i spiritualizat peste msur: Dup
chip, dup purtare, dup glas, mi s-a prut aa, c-i un nger al lui Dumnezeu. Scurt pe doi! Ea a tiat nodul
gordian al unei descrieri imposibile, recurgnd la o trimitere n ceruri, pentru o mai bun nelegere a
omului Exist un adaos ce-l readuce, ns, pe pmnt pe cel portretizat: mi s-o prut foarte blnd i
foarte rbdtor i foarte apropiat de sufletele noastre.
Att de blnd, rbdtor i nelegtor nct gndea mai nti la inerea n via a pctosului i la mulumirea
lui dect la mnia mpotriva pcatelor sale. Iar pentru ameliorarea relaiilor cu el care a ieit, prin pcat,
din societatea cretin , printele se folosea de nsei crile sale pentru obinerea banilor necesari ajutorrii
celui cu pricina. O nclcare grav a moralei e svrit de o sor de snge, mai mic, a Anici upu. Att de
mnioas a fost cea din urm nct i-a venit fie s-o alunge, fie s prseasc ea nsi cminul familiei. Dar
Duhovnicul, n loc s ncurajeze acestea, a hotrt ca Anica s-o iubeasc pe fptuitoarea nclcrii, s aib
grij de dnsa, s o pzeasc. Atta a fost destul ca sora s devin din nou bucuria vieii povestitoarei. Iar ca
duhovnicul s fie sigur c sarcina ntreinerii ei nu-i depea ucenicei sale puterea economic, mi-o dat s
vnd din cri, de dou mii de lei, cum i amintete ea.
Rolul prezenei nevzute a Marelui Duhovnic este acela al magnetului, ca i al liantului tuturor sufletelor
care l-au iubit i l iubesc, nu prin meritul lor, ci pe de-a-ntregul datorit chemrii lui i a personalitii sale
fr pereche. Cele ce a izbutit personalitatea printelui Nicodim, n materie de pedagogie rural i cretin
este unic. Cred c n toat istoria pedagogic a omenirii nu s-a mers att de departe ct a fcut-o el, nici
mcar de ctre modelul su dese ori citat n scrierile lui: Pestalozzi. S zbovim o ultim clip n preajma
unui ucenic al su, pentru a asculta o ultim dat lecia.
Gheorghe Gavriliu este acela care, neplcndu-i cartea la timpul su, ajunge dup coala impus de
duhovnicul lui s afirme rspicat: La etatea mea de om btrn, de moneag, eu atta pot s v spun: INE
NU ITETE GREETE. i mai adaug privitor la duhovnicii toi: INE NU D DE ITIT
GREETE.
Ndjduiesc ca membrii Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne s aud acest strigt din urm i s
sprijine ideea c duhovnicul trebuie s fac educaia cretinilor, ndemnndu-i, nvndu-i, impunndu-le s
citesc, s-i cumpere cri, s le fac dar, s le copieze, atunci cnd banii lipsesc. Dac nvmntul laic a
demis de la cinstea de a lupta cu analfabetismul naional, Biserica, cea dinti nvtoare a romnilor, e
datoare s preia fclia formrii concetenilor notri.
(Mihai Rdulescu - Procesul Comunismului)

28