Ot. 1974) ve ob _ SFINTUL DUH IN REVELATIE SI iN BISERICA mo , - de Pr. Prof. DUMITRU STANILOAR 1, Revelatia lui Dumnezeu prin cuvint si putere. — Revelatia nu e numei comunicarea unei invétaturi despre Dumnezeu. Ea e manifestarea prezentei si lucrarii lui Dumnezeu insusi. Jar manifestarea aceasta are loc prin cuvint si putere. Acestea sint mijloace nedesparfite ale reve- jdrii in Dumnezeu. Cuyintul lui Dumnezeu are un mare rol in revelafie. Dar cuvintul revelator e totdeauna plin de putere. Prezenta lui Dumnezeu se mani- festa de cele mai multe ori prin cuvint. Dar nu printr-un cuvint lipsit de putere, Adeseori ins& prezenta Lui se manifesta si printr-o putere in afara ce cuvint. Dar si cind se manifesta ca putere in afara de cuvint, aceasta putere are intr-o leg&turé cu ea cuvintul, fie ca cuvint care anun{a 0 manifestare viitoare de putere, fie ca cuvint care arata sensul si scopul puterii lui Dumnezeu dupa ce ea s-a manifestat, fie ca un sens intrinsec pe care cuvintul anterior sau posterior il face si mai clar {Deut. VI, 21—23 ; les. XI, 2324), Ins in toate cazurile prin cuvint se comunicd, in afard_desens, si o_putere de Ja Dumnezeu. Puterea de care e plin cuvintul produce uneori imeciat un efect in ordinea creafiei, El e creator si transformator prin puterea din el (Facere I), «Cu cuvintul Domnului cerurile s-au intdrit, si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor» (Psalmul NNXII, 6; Infelep. Sol. IX, Matei XVII, 8). Cind puterea ain cuvint nu oroduce un astfel de efect, produce cel putin o sensibilitate in suflet, prin care acesta se: , «stiintificd» a Scripturii. In asemenea cazuri nu e sesizata nici puterea lui Dumnezeu care se adauga la puterea din procesele naturale — cum considera Ortodoxia — sau dirijeazi unele din aceste procese, sau covirseste puterea lor, intr-un sens corespunzator planului de mintuire al lui Dumnezeu cu privire la lume sau rugaciunilor ce i se adreseaz& de credinciosi. Si atunci, in teo- logia respectiva se neaga istoricitatea efectelor mai presus de puterea naturald, a puterii lui Dumnezeu, sau dirijarea divina a unor astfel de pro- cese de cétre Dumnezeu, sau adaosul de putere divina la puterea proce- selor naturale, 2. Rolul special al Sfintului Duh in Revelafie. — Dupa invdtatura crestind, persoana divind care face transparent pe Dumnezeu prin puterea si lumina mai presus de fire, pe de o parte, si prin sensibilitatea sufle- tului care le sesizeaza pe de alta parte, este Sfintul Duh. El umple si c vintul Revelatiei de puterea mai presus de fire, producdtoare a sensib litatii speciale in sufletul care sesizeazd aceasta putere si lumina mai pre- sus de fire a cuvintului. Caci, dupa invatatura ortodoxa, Sfintul Duh este cel care aduce lucrarea sau puterea lui Dumnezeu la capatul ei dinspre creatie, la efectul ei final creator, transformator si des&virsitor al creafiei. Duhul Sfint e lucrétor cu putere in cuvintul revelator, producind sensibilitatea sufletului care sesiveazd prin el nu numai un sens inte- lectual, ci si prezenta activa a lui Dumnezeu. Duhul e lucrator de ase- menea in toate actele de putere in afard de cuvint, care covirsesc pu- terea proceselor naturale, sau se adauga la ea, sau le dirijeazd pe aces- tea potrivit planului de mintuire al lui Dumnezeu si rugaciunilor credin- ciosilor. In Duhul Sfint se implineste Revelatia, se cunoaste si se expe- riazi prezenta pliné de lumina si de putere mai presus de fire a lui Dum- nezeu, de catre sufletele sensibilizate in acest scop tot de El. Duhul Sfint are un rol deosebit in Revelafie, datorita faptului ca El aduce puterea lui Dumnezeu pina la capatul dinspre creatura, introdu- cind-o in creatura. El face transparent pe Dumnezeu sau in primul rind pe Sine insusi fapturii; El face transparenta faptura lui Dumnezeu, sau deschisa in primul rind Duhului insusi. Daca n-ar fi manifestarea Duhului si a puterii aduse de El, cuvintul Revelafiei nu s-ar putea impune in su- flete ca ctvint al lui Dumnezeu, Puterea Duhului Sfint care lucreaza in cuvint $i in acte deosebite de cuvint, impune cuvintul fn suflete ca cuvint al lui Dumnezeu.as a, 1 Gali En ae gp gg n' 3 é Desigur, nu se poate trece cu.vederea faptul.cé Revelatorul culmi- - “nant al lui Dumnezeu s-a facut Fiul sau Cuvintul lui Dumnezeu prin in- trupare. Dar cel ce-L face pe Acesta evident ca Fiul si Cuvintul cel unic al lui Dumnezeu, care a luat trup, sau cel prin care se face Acesta evident ca atare in starea lui dinainte de intrupare si dupa intrupare, este totusi Duhul Sfint. Sfintul Aposto] Pavel considera cunoasterea lui Hristos dupa Duh superioara celei dupa trup {II Cor. V, 19). Cei ce nu se deschideau Duhului vedeau pe Fiul intrupat numai ca om si cuvintele lui le luau nu- mai ca cuvinte omenesti. Si asa fac mulfi pina azi. Sfirtul Duh face trans- parent pe Fiul lui Dumnezeu si cuvintele Lui, datorita faptului ca se re- veleaza El insusi ca o transparenta prin puterea lui. Desigur, si cc) ce au \dzut sau vad aumai puterea lui Dumnezeu sau pe Duhul Sfint, fard explicarea acestei puteri prin cuvint, sau fara legd- tura Duhului cu Cuvintul intrupat si cu toata invatatura lui, cad intr-un subiectivism individualist, tacind imposibila unitatea Bisericii. Duhul are un rol deosebit de reliefat in Revelatie, datorita faptului cd aduce puterea lui Dumnezeu si sensibilitatea pentru Dumnezeu in creaturd. Revelatia nu s-ar putea realiza dacé nu ar fi manifestarea Duhului si a puterii lui Dumnezeu. Cuvintul ei nu s-ar impune in suflete, Dar la rindul terea ar fi reinteleasa in ce priveste originea si scopul ei, fara cuv’ sau sensul cu care ea este legatd. Dar puterea pe care o clarifica cuvintul e Duhul. lar Cuvintul pe care-l evidenfiaza si prin aceasta il face transpa- rent Duhul] prin puterea Lui, e Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu $1 Duhul Sfint, Cuvintul si Puterea, numai im- preunda realizeaza Revelatia lui Dumnezeu. Vrem s4 vorbimn ins& in aceste pagini in special despre transparenta Duhului, pentru ca Else reveleazaca putcre mai presus de puterea na- turala si ca atare are rolul de a se impune pe sine si de a impune pe Fiul =: Cuvintul lu) Dumnezeu. Nu El este impus sufictului de Cuvintul, dar acusta mijioceste yi explica transparenta Duhului sau a puterii. Nu Cu- \ictal, ci puterea este ultima adeverire prin experientd a lucrdri: Dunmeveu, a Revelatiel. Duhul a adeverit intarirea Cuvintuhn», Cuv tul prin sine insusi nu se impune, lasd Duhului acest rol. Puterea sau Du- hul Sfnt se impuve prin Sine insusi, dar mijlocirea si claritatee scopuiur puterti sau a Duhului o ca sn General Cuviatul. Fard cuvint puterea “-ar fi deplin clara, fara putere cu intul nu s-ar impune, Numai impreuna Cuvintul si Duhul Sfmt efectueazd Revelatia si mintuirea. Duhul Sfint are rolul de a produce 1 noi sensibilitatea pentru carac- terul divin al Cuvintului, pentru ca se uneste in chip special cu imintea noastrd, cdreia i se infatiseazd cuvintul. Dacd nu s-ar uni Duhul Sfint cu mintea noasira, aceasta ar vedea numai sensul intelectual, Geci imanent al cuvintului revelat. Numai unité cu Duhul Sfint mintea vede in cuvintul revelator si puterea sau pe Duhul dumnezeiesc. Duhul Sfint e ca o stré- lucire spectald de sus, care patrunde din cuvint in mintea noastra, cum pdtrunde lumina soarelui.in ochii naturali pentru e-i face sé vada acea lumind in efara lor.fletului spre Dumnezeu. Prin ea fiinfa umand intreag& e transparenta pentru Dumnezeu. Dar fereastra aceasta poate fi pataté de pacat, poate deveni opaca prin incetarea de a cduta spre Dumnezeu, spre lumina de sus. Ea trebuie curdfata pentru a cistiga transparenta ei fireascaé. Duhul Sfint are un rol si in aceasta curatire a ferestrei fiintei noastre. El o cu- T&tA si patrunde in ea, pornind din Dumnevzeu, sau din Cuvintul lui Dum- nezeu, Soarele existenjei. Devenita transparenta prin Duhul Sfint, mintea iese prin vederea ei din sine insdst, din preocuparea cu confinuturile ce patrund in ea din rea- litatea creatd cu care e legaté imanent. Ea se transcende in functiunea ei prin Duhul Sfint. Aceasta are loc mai ales in stare de rugaciune. Evagrie Ponticul spune : ««Cel ce se roaga in duh si adevdr nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El insusi» !. «Cind mintea ta, cuprinsa de mult dor cdtre Dumnezeu pleacé oarecum cite pufin din trup si se departeaza de toate gindurile care vin din simfuri, din amintire, sau din starea humorala, umplindu-se de evlavie si de bucurie, atunci soco- teste cd te-ai apropiat de hotarele rugdciunii~ *. Starea de rugaciune e o stare de recunoastere si de simfire, o stare de sensibilitate speciala pentru Dumnezeu, in fata caéreia sta Dumnezeu, dar ea insdsi e produsa de Duhul Sfint. «Rugdciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. De ce stare are asadar nevoie mintea,ca sa poatd sa se intinda, fard s& se uite ind&rat, dincolo de sine pina la Stapinul ei, si sa stea de vorba cu El, fara mijlocirea nimanui ?» ° Despre rolul special al Sfintului Duh in curatirea minf{ii noastre si a sensibilizdrii ei pentru Dumnezeu, Evagrie zice «Duhul Sfint, patimind impreuna cu noi de sldbiciunea noastra, ne cerceteazd si cind sintem ne- curati. Si daca aflé numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se sélasluieste in ea si alung& toata ceata de ginduri si de inte- lesuri care o imprejmuiesc, indemnind-o spre cragostea de Dumnezeus 4 Diadoh al Foticeii prezinta sensibilitatea pentru Dumnezeu ca «o ardoare> pentru El, ca «o dragoste plina de pace», ca «o bucurie fara margini», ca © petrecere in lumina de sus, dar si ca o cunostin{a adevarata de sine a celui credincios. «Dar ardoarea venita de la Preasfintul Duh este intreagd numaij in pace». «Sufletui, cind sta sub suflarea Duhului adevdrat si sfint, ce afld intreg in afard de picla diavoleasca» *. Intr-un fel toaté Treimea e activa in Revelatie si se reveleaza . «Lu- mina Treimii strdluceste progresiv» in Revelatia Vechiului Testament, spune Sfmtul Grigorie de Nazianz®. Dar persoanele care efectueaza in mod special Revelatia sint Fiul si Duhul Sfint. Jar Dubul Sfint are un rol deosebit de important. Duhul Sfint e de la inceput activ in prima faptd 1 Curimt gespre rusdcrune cep 39, Felocalia rom, vol T ed WM Sibu 1917. p StL. 2. Indem, cap 61, p 62 3. Ibdem, cap 3 p 73 4. Ibidem, cap. 02, p 82 5. Cutint ascetic, cap 71-13 Filoc cit, p 307-368. Orato $1, 2-37. PG, \XNVI. 161sno og ORTODOXI AS revelatoare, care este crearea lumii, El se purta pe deasupra apelor, ca © pasare care incalzeste cu aripile ei potentele adincului, pentru ca sd jasA din cle formele variate si succesive ale creatiei ’. Pavel Evdochimov spune c& toata Revelatia prin prooroci este o Cincizecime preliminara care pregateste actul intrupérii. El umbreste pe Sfinta Fecioard, avind ca efect z&mislirea si nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om. El coboard in chipul limbilor de foc peste Apostoli, ceea ce are ca efect nasterea Bi- sericii sau_a Trupului tainic al Domnului. El coboara in fiecare credin- cios prin Tainele Bisericii, avind ca efect nasterea si cresterea lui Hris- tos in el& Pe de alta parte acelasi teolog spune : «Cincizecimea apare ca scopul ultim al iconomiei trinitare a mintuirii. Urmind P&rinfilor se poate spune chiar c& Hristos este marele Inaintemergator al Duhului Sfint»% Sfintul 372. 60, 0p cit, p Gl, din- Apdrasea Sjinpitor isthash, Louvain,ORTODOXTA Bed Evdochimov incearca si o explicare a leg&turii speciale intre Sfintul Duh gi energia divinad, sau a faptului cé Duhul Sfint este subiectul special al energiei divine aduse in noi. El spune : «Palama subliniaza acelasi ter- men de spurcedere»: duhul purcede din Tatal si energia purcede din esenta a Carei sursa este Tatdl. Duhul este acela in care se efectueaza manifestarea eterna a slavei; Duhul este acela, in care Dumnezeu, prin iubire, ese din esenta sa, pentru ca Duhul Sfint este Duhul comuniunii Duhul iubirii treimice. {In plenitudinea absoluta a celor Trei, Duhul de- paseste opozitia Tatal-Fiul ; El provine din Tatal in mod unit (conjointe- ment} cu Fiul, asupra cdruia. se odihneste etern. Echilibrul Treimii per- fecte suprima orice tentatie «dyadicd»- In procesiunea sa ipostaticd, Duhul realizeaza ad intra misterul unei alteritati fara opozifie si ad extra manifesta purcederea naturala a cnergiei, eterna miscare a iubirii trei- mice .., La nivelul esenfei comune, Duhul ca ipostas purcede din Tatal singur, desi unit (conjointement) cu Fiul asupra caéruia se odihneste. Ca energie divina, invaja Palama, «Duhul se revars& pornind din Tatal prin Fiul si, daca vrem, de la Fiul» *. Evdochimov vede in aceasta purcedere a Duhului ca energie prin Fiul, sau si de la Fiul, posibilitatea concilierii intre invafatura ortodoxd despre purcederea Duhului Sfint de la Tatal si Filioque catolic. Temeiul in care vede Evdochimov posibilitatea concilierii intre fn- vdjdtura patristicd si Filioque nu ni se pare ins& convingator, Chiar energia necreaté, Duhul nu o primeste de la Tatal si de la Fiul ca dintr-un singur principiu. Caci si Fiul primeste simultan cu Duhul aceeasi energie, raminind distinct ca Persoand. Credem ca pentru expli- carea leg&turii speciale care exista intre Duhul Sfint si energia necreata, comund de altfel tuturor persoanelor divine, trebuie s4 se mentind mereu in vedere pozifia Sfintului Duh in Treime si in orice raport al lui Dum- nezeu cu creafia, deci si in opera mintuirii. Duhul Sfint primeste de la Tatél aceeasi energie necreaté cu Fiul, dar faré ca Tatal si Fiul si se confunde ca persoane in comunicarea aces- tei energii caétre Dubul, sau ca Duhul sa se confunde cu Fiul, odata ce nu se confunda nici cu Tatal. Duhul primeste energia aceasta in modul sau propriu si in modul sau propriu este posesor al aceleiasi fiinte si energii divine. Fiinta si energia Duhului nu sint deosebite de ale Fiului, caci nu sint deosebite nici de ale Tatalui. Dar ca Persoane, ca moduri de a poseda fiinta si de a activa energia comuna, cele Trei Persoane sint deosebite. Duhul Sfint isi pastreazd in toate privintele rolul Séu de al Treilea in Treime ; nu si- schimba $i nu $i-1 “confunda cu al Doilea, pentru ca _Treimea_nu_se poate Tediice Ta doime $f fe_schimba “ordinea in Ea, Aceasta nu inseamna ca Tatal nue perfect in Sine si in i! yuerarea Sa, ci are nevoie de Fiul, sau Fiul nu e perfect in Sine si in lucrarea Sa, comuna cu a Tatalui, ci are nevoie de Duhul Sfint. Dar fie- 2. Op cit, p 63, citatul din Palama e dat dupa J. Meyendortt, introduction @ Uétude de * Saint Grégoire Patamas, p. 315.care e perfect, intrucit e unit cu ceilalfi doi, Sfintul Vasile cel Mare spune: «Nici Tatal, care Jucreaza toate in toate, nu are lucrarea nedesavirsita ; nici Fiul nu face creatia cu lipsuri, fara desdvirsirea ei de cétre Duhul. Astfel nici Tatal n-are nevoie de Fiul, creind prin simplul fapt ca voieste ; dar voieste prin Fiul. Nici Fiul n-are nevoie de ajutor, lucrind asemenea Tatalui; dar si El voieste s& desdvirseasca prin Duhul» **, Lucrareatie-_ caruia e perfecta, dar intrucit.e comuna_cu jnseamnd Taraimes si virsirea comuniunii nu prin sine inshsaex trucit e cu ceilalti Dol, Al Treilea nu are_in Sfinta Treime sensul_ unui nuniéral ordinal, cum nici_al-doilea nu are acest.sens. «Cei Trei in Dum- nsce. ice numadrmatematice*, Nici al Doilea nu yine «dupa» Primul, nici al Treilea «dupa al Doilea. Ci tofi Trei sint deodatd din veci ine piles sj “cists fin num&rare indicam_ specificul fiecarei persoane, evitind confuzia, Indicém pozifia specifica a fiecdruja, care nu oate fi Schimbst cu a altuia. Al Treflea nu are_in Sfinta Treime sensul unui numéral ordinal, pentru cd.dupd El nu mai urmeaza altii. i Tichele Dumnezeirea. ‘AL Tieilea inseamna c& numai fiind si_un_al Trei- lea, Dumnezeirea @ Dumnezeire cu-adevarat,adica desavirsitd in exis- tenta si in fericire, Treilea e semnul-desavirsirii, Dumnezeirii,.dar toc- mai pentruté nu vine dupa al doilea. Sfintul Atanasie zice : «lar Dom- nul a spus ca Duhul este Duh al adevarului si mintuitor; prin aceasta arata cd in \cela este Treimea desavirsita» 5, Sfintul Vasile spune - «Noi socotim prin compunere, plecind de la unui Ja multime prin adaos, spu- nind unu, doi, trei, sau primul, al doilea, al treilea. «Caci Eu sint Dum- nezeu primul si Eu dupa aceea» (Isaia LIV, 6}, Un al doilea Dumnezeu h-am auzit nici azi, Caci inchinindu-ne Jui Dumnezeu din Dumnezeu, mérturisim si proprietatea deosebita a ipostasului, dar raminem si in mo- narhie, nerupind pe Dumnezeu intr-o multime despartita» °°, Sau mai pre- cis «Deci dupa particularitatea persoanelor e unul si unul, dar dupa co- munitatea fini amindoi sint una» -, Fiind Trei numai dupa proprietafile personale distincte, chiar dupa aceleasi proprietati, intrucit ele nu rup umitatea fiintei, fiecare din cei Trei implica pe ceilalti doi. La Dumnezen cei Trei nu sint desp&rfifi, De aceca nu se poate \ orbi in sens propriu de numérul trei, In fiecare sint si ceilalfi Doi, ayind aceeas fiinta si aceeasi lucrare. Intr-un fel sint in acelasi timp unul. Dar nu sint nici simplu unul, pentru ca fiecare are aceeasi fiin{a si foloseste aceeasj lucrare intr-un mod propriu: Ei sint o Tri-Unitate. Cei Trei nu pot fi redusi nici la diadd ca in Filioqtie (Tatal-Fiul ca unitate deosebita de Duhul Sfint). Numai Trei in neincetata reciprocitate, sau trei in care fiecere implica pe ceilalti $i Se Yefera Ia ef, reprezinté deplinatatea etis- fiintei, Propriu-zis Filiogue inseamna despartire, Al Treilea insa a depasi doimea, nu pentru a produce o noua doime (intre primii doi si al treilea) °°. Duhul vazut nu ca al Treilea intre Doi, ci ca al doilea 3 Liber de Sp.rtu Sencto, cap. NIN; P G NNAM, 136 % P Exdockinot, op. cf, p x 25. Epistola ad Serapion 1, PG XXVI. 5% 26 Liber de Spiri'u Savc‘o, cap XVIN3 PG. \XMI col 19 27 Ibidem 2% Santul Grgore de Nazanz spane* «Tiemea desduiraid din trea desavirsiji j eéet monada mfgeindu-se din pricira bogatie: et, dar depagind dotmea (ede: e mai presus de '* pre! in relatie cu o unitate inpersonala realizataé de ceilalti doi, ar face im- posibila orice relatie interpersonala in Dumnezeu. Un astfel de Duh Sfint trimis noua nu ne va da nici noua putin{a unei relafii cu Dumnezeu ca comunitate de persoane supreme, ci cu o fiinté comunaa Tatalui sia Fiului. Nu degeaba catolicismul vede fericirea vesnicd in contemplarea fiintei divine, care, neputind fi o unire cu acea fiinta, cdci unirea cu o fiinté desfimteazad frinta proprie, e o cugetare intclectuala; dar aceasta n-are nimic de-a face cu relatia interpersonala, care e comunicarea fara confuzie a celor ce se afla in relatie. Daca primii doi s-ar uni pentru a purcede pe al treilea, ar insemna ca intre ei nu e o desfacere de unitate si n-au nevoie de al treilea. Sau intre unitatea refacuta a celor doi prin ei insisi si cel de al treilea s-ar produce o noua desfacere care ar cere purcederea unui al patrulea, din unitatea refacuta a celui de al treilea cu unitatea celorlalti doi. Al trei lea nu poate proveni din primii doi in comun, pentru ca in acest caz pri- mul ar fi impartit cu al doilea calitatea sa de sursd a tuturor celor ce urmea7d. Dar numai din Primul pornesc tofi ceilalfi numeri, in calitatea lui xi de nul prin excelen{a. <_Al Treilea\inseamng_orientarea Primului spre al Doilea, ca si orien- tarea Ceosebita_a celui deal Doilea spre Primul. Dacé nascind pe Fiul, pe al Doilea, Tata) pune in fata sa in locul nimicului pe cineva egal cu Sine, purcezind pe cel de al Treilea nu mai pune pe Cineva in loc de mimic, ci pe Cineva prin care merge spre al Doilea, spre Cineva care este. Iar prin acest al Treilea nu se manifestd numai bucuria Primului fa}& de al Doilea, ci si bucuria celui de al Doilea faja de Primul, bucuria cd existé prin acela, Al Treilea nu poate purcede decit de la Primul, pen- tru cé numai de la El, ca izvor suprem si unic, poate iesi in ultima in- stanfa Cineva sau ceva. Dar al Treilea nu e numai un semn al bucuriei Tatdluj de Fiul. In cazul acesta Tatdl ar fi singur in aceasta bucurie sil : aceasta n-ar mai fi bucurie adeydrata. Al Treilea straluceste din Fiul, pentru cd Fiul isi insuseste bucuria Primului fafa de El si o face bucuria Sa fata de Primul. | Bucuria este nu numai a Tatalui si a Fiului, ci si cel de al Treilea, ca purtdtorul acestei bucurii intre cei Doi, are aceasta bucurie. E ceea ce a | spus Sfintul Grigore Palama . «Astfel Duhul este bucuria eterna a Tatalui” si a Fiului, in care (tofi Trei) se bucuré impreund, \ceasta bucurie e tri- matene si forn4, din care s.nt corpurile), se hotarnceste ca Treme (cdci aceasta e prima care depaseste componfia doimu), ca sa nu fie durnezeire ani stumta, nici revarsat& la nesfirgit. Cc prmul lucru aratd lupsa de gensrortote, it doiea dezordineaw (Or, 23, 83 P.G., XAV, 116 OD). Sfintul Gngore a observat in mod wmtur ceea ce observa aa un mare fizician, cA orice realitate are o gramja, cdc1 numa: n.vucul e indefinit (Bernanrd Pinhbert, Der Dreveine, Chnstian Verlag, Sian am Racin, Schwestz, 1970, p. 13). «Das Secnde hat Bestand weil es Grenzen asfweisst; weil es sich sn Unteischerdungen und Verinderungen darbietet, Die letvich Existentzbegrundende Grenze des Seienden 1st aber jene Grenze zum Nichts. Das Seiende ist Unterscheidung vom Mechs» Duminezeu este infinitul deosebit de nimic, dect definit ca existent mUnit faja de mimic Ful e dehmit ca Fiu, defirand pe TatAl ca pe Cel ce are pe cincva in suprema mt wate a subim, in loc de a sta in faja nimiculul. lar Duhul Sfint e cel prin care Tatdl si Fiul depdgese desfacciea,", isa de cei Doi celor vrednici Dar purcede de la Tatal singur fn exis- fenfiiz *, O bucurie care ea insasi ar fi impersonal, i-ar lasa pe cei doi sca separa{i. Bucuria perfecta intre doi nu o poate provoca decit tot o persoana, care sa fie activa ™ actiunea trecerii cu adevarat a bucuriei de ‘Ya linul Ta altul. Aceasta nu inseamna totusi cé Duhul Sfint prin Sine are “Whsusirea-spetiala de a fi bucurie sau purtadtor special al bucurici. El are aceeasi fiin}a si energie cu celelalte Persoane divine. Dar El e bucurie dtor de bucurie in special in calitatea lui de al Treilea, de cel ‘e_cei Doi se orienteazi unul spre _altul, sau_si spre El_in-mod ‘are in par a, bucuria e intre toti Odata ce exista al Treil frei sau $i intre doi, fiecare menfinindu-si locul sv. Quhul pastreaza_in Tod specia} locul celui de al Treilea, Duhul este purtatorul bucuriei Ta- tal: si al bucuriei Fiului, dar El este imracclasi Timp sun aublect propel si timp si un sublect-prapriu al acestei bucuril, néconfundindu-se cu celelalte daud subiecte-ale ei.«in sori (ipostasuri) care se compenetreaza, una este lumina», spune Sfntul Ioan Damaschin®, jar un tropar de la inmormintare spune ~ «O Dumnezeire in trei straluciri» (ipostasuri). Fiecare lucrare (energie) e savirsita de tofi Trei; aceasta e bucuria comuna. Dar fiecare o sdvirseste din pozifia lui, in calitatea lui personala. $1 totodata in fiecare se afla lucrind in lucrarea comuna si ceilal{i doi. Duhul Stint o duce la capat, si in acest sens se zice ca o desavirseste. Dar nu ar duce-o la capat, pentru ca nu ar desavirsi-o, daca nu ar primi-o de la Tatal si nu ar manifesta-o prin Fiul, sau daca Fiul nu ar manifesta-o prin Duhul, Sau nu ar des&virsi-o, dacé nu ar fi prin lucrarea sa comund si ceilal{i doi in El, impreuna-lucrind, dar fiecare in pozitia lui. In Dubul se duce la capat pentru ca in al Treilea se vede si se realizea7a comu- niunea desavirsité in Dumnezeu, manifestata in toate jucrarile Lui. Locul acesta i] rinduieste pe Duhul pentru rolul lui deosebit de im- bortant in raportul lui Dumnezeu cu creatia si in opera de mintuire. Ele bucuria lui Dumnezenorientata spre creatie, avind sa intéreasca wu creajie bucuria ei de Dumnezeu. Daca creatia ca realitate pusd in lo- cul umicului in fata lui Dumnezeu, reprezinta oarecum pe Tiul, este ima- ginea F.alui, Duhul Sfiat nu poate fi reprezentat printr-un simbol creat, caai fiir d comunicarea de la Dumnezeu la creaturd, ramine in aceasta lucrare a sa El insusi ca necreat, ca persoana dummezciascd si pune in ambianja necreatului, creatura. Dar nici Fiul nu lasa creatura numai ca unagine a Sa, despartita de sine, ci o si asumda in Sine. Iar Duhul care se odihneste peste Fiul in veci ca bucurie a Tatalui si e rinduit sé ex- prune bucuria lui Dumnezeu c&tre creatie, aplecata peste creatie, in Hris- tos se oahneste nu numai peste Fiul, sau numai peste creatie, ci peste Fiul care si-a unit creafia, sau peste creafia asumata in Fiul. 4, Transparenta Duhului Sfint in Revelafie prin sensibilitatea suile- tului pentru Dumnezeu si prin puterea din cuvint sidin afara cuvintului. —~ Duhui Sfint, aducind energia divina in intimitatea constiintei umane, 29 Cap phys 37 PG, Ch, a-195 30 De fide o1th, 18, PG, XCIV, 529 'ORTODOXIA 2 J produce o sensibilitate a acesteia pentru Dumnezeu, o simtire a prezentei si_lucrdrii lui Dumnezeu in ea insdsi si in lume. Sfintul Atanasie Spune : «Prd Duhul sintem straini si departe de Dumnezeu. lar prin impartasirea de Duhul ne unim cu dumneveirea, Deci a fi in Dumnezeu nu e un lucru al nostru, ci al Duhului care este si ramine in noi, pind ce il pastram in noi prin marturisire» *!. In Duhul Sfint Fiul indumnezeieste faptura, pen- tru cé in Duhul se sensibilizeazd ea pentru Dumnezeu. «fn acesta sla- veste cuvintul faptura, iar indumnezcind-o o aduce Tatalui. Dar cel ce uneste zidirea cu cuvintul n-ar putea fi el insusi creaturd» %2. Sensibili- tatea aceasta este in primul rind o capacitate speciala a sufletului pen- tru perceperea lui Dumnezeu ca deosebit de lume, Dar sensibilitatea a- ceasta este in acelasi timp o accentuare a constiintei umane insdsi, a lo- cului propriu al credinciosului ca om in existent& Cel sensibil pentru Dumnezeu are o sensibilitate accentuata si fafa de semenii sdi, Ea este deci si o accentuaté umanizare. Cel ce are o astfel de sensibilitate nu va spune cdatre semenii sai: «Stii cine sint eu?». El nu va pierde nici o clipad constiinta smereniei sale, a dependentei absolute de fiinfa suprema in ra- porturile cu semenii sai. Prima treapta a acestei sensibilitati e credinta. Pe masura ce ea creste insd, implicd in ea o tot mai accentuata intuitie a realitatii transcendente a lui Dumnezeu, Cel ce are aceasta sensibilitate, vede pe Dumnezeu pre- tutindeni, prin toate. Sensibilitatea fafa de semeni nu are in sine marea sa for{a si delicatefe; cum o are sensibilitatea fata de Dumnezeu. Sau ca- pata aceasta acuitate numai alimentaté de sensibilitatea pentru Dum- nezeu, Dar atunci, numai o lucrare a lui Dumnezeu in suflet poate pro- duce aceasté evidenté deschidere si sensibilitate pentru Dumnezeu cel transcendent. Lucrarea aceasta o aduce in sutlet Sfintul Duh. Sensibilitatea aceasta este in acelasi timp o mare afectiune si un pu- ternic sentiment de raspundere fata de Dumnezeu*. Raspunderea poate lua forma unez sfieli, sau a unei frici, sau a unui sentiment al datorici de a implini o misiune intre oameni, sau a unei anumite forte si obligatii de a cVita pdcatul. Pe toate le produce in suflet Sfintul Duh. El raspunde prin Fiul si impreuna cu Fiul la jubirea Tatalui, manifestata de Tatal cdtre Fiul tot prin Duhul Sfint. Dar in fiinta umand, creaturad infima. raspunderea produsd de Duhul fafa de Dumnevzeu ia forma adoratiei daca e afectiune, sau a fricii si cutremurului, a unei absolute obligativitati de implinire a voii lui Dumnezeu. Numai Duhul Sfint poate produce si in 31 Oratio Hil contra Artanos ; P G NXVI 373 32, Epist Ia Serap, P G, \XVI, 569 8 Aceasta este «simfirea minth~ (s-ufirea spuntuluy), de care Vorhese Sénju Panny. Diadoh al Foci spane sSimfrea muni consta an gustarea precisa a reabtajilor distincte din lumea nevazuths (Cuvine ascenc, cap XXX Filocatia rom vol 1, ed IT, Sibsu, 1947, p. 345), Tot Diadoh atnbuie aceasta cunoastere prin «simfirea minus, Sfmtulul Duh, zeind Decl se cade ca prin toate $1 mar ales pnn pacea sufletaiul, s& dam owhné Sfintulul Duh in nol, ca s@ aver sfegnfeul cunostinger lumnind tutdeauna in noi (Op. cit, cap 283 p. UE: vezi $1 cap. 24, 26, 37, 38; Op cit, p 242, 248-249) Despre caracterul de afectune al acester «simpimu> produse de Sfirtul Duh, mice Diadoh - -Se inimpla uneort cA sufletul se aprinde spre dragostea Tur Dumnezcu, fund fuat de o migcare nesovaicinc’.. Cind i se intimpli aceasta, este lucrarea Sintulu: Dube (Op. cit, cap. 33, p. 347)errs ee "noi raéspunderea Ja iubirea si la apelul Tatalui, aduse in noi tot de Duhul. Numai El poate trezi si intari in noi sensibilitatea si responsabilitatea de fii fata de Tata] ceresc. In starea aceasta de acuta sensibilitate in Dubul, isi zice Isaia, dupa ce tot prin aceasta sensibilitate in Duhul a vazut pe Dumnezeu in slava Lui- «Vai mie, c& sint pierdut!... Pe Domnul Savaot L-am vazut cu ochii mei» (Isaia VI, 5). In starea aceasta vede Moise pe Dumnezeu in rugul care ardea si nu se mistuia si aude porunca sd nu se apropie incdltat ({nepasator}, ca si porunca necondifionaté de a scoate poporul Israil din robia iui Faraon (Jesire Il}. Athidiaconul Stefan vede in Duhul pe Dum- nezeu si se umple de un nemarginit entuziasm si de curajul de a suporta moartea de martir (Fapte VII, 55). Si tot astfel, umplindu-se de Duhul, cind aude inchinadciunea Mariei, Elisabeta poate sd spund.« De unde este mie aceasta, ca sé viné Maica Domnului meu Ja mine ?» (Luca I, 42). Dar in Revelatia Vechiului Testament Duhul Iui Dumnezeu se aratd ce cele maj multe ori ca putere; ca putere deosebita de cea a naturii si care da celui ce o sesizeazi si intelegerea motivului pentru care ea se manifesta, In multe din aceste cazuri ea se manifesta ca un vint In na- turé, ca o suflare puternicé. Sau mai degrabd pune in miscare un astfel de vint. El insusi misca& sufletul omului asemenea unui vint, deci actio- nind ca un vint spiritual. De aici numele Duhului = suflare, vint (ruah, rvejug) Printr-un vint puternic desparte Domnul Marea Rosie, ca si poataé trece Israil prin ea {Iesire XIV, 21; XV, 10). Tot printr-un asemenea vint produce efecte folositoare pentru Israil si nimicitoare pentru pie- dicile celor ce-i stau in cale (fesire X,19; NXVI,13—16; Numeri XI, 31). Duhu} Jui Dumnezeu isi manifesta puterea nimicitoare pentru cei rai si in alte forme (Isala XXXIX, 2728). La incheierea legamintului Vechiu- lu Testament se dezlar{uie o furtun% cu tunete si fulgere, intérind in felul acesta in Israil frica de a cdlca poruncile Legii (lesire XIX, 16). Dim- potrivé, porunca ascultdéru de Fiul Ju: Dumnezeu cel intrupat, sau infiin- tarea noului legdmint, o insoteste Dumnezeu de lumina orb.toare a Du- bului care iradiaza din Hristos la schimbarea la fata, sau ca o suflare de vint cu yuiet mare, dar in acelasi timp insotita de pogorirea limbilor de foc, la Cincizecime (Fapte II, 2). Acum nu se mai impune Dumnevzeu prin fricd, ci prin convingerea vederii spirituale si prin puterea cuvintului. Duhul ca suflare desdvirsea la inceput creatia (Facere I, 2; Psalmul XXXII, 6; Intel. Sol. I, 6). Duhul Sfint produce insa si diferite efecte in suflete. Uneori produce efecte extraordinare in spintul unor persoane. In special le da darul pro- fetiei (Iesire XI, 25—39; I Regi XIX, 20-21). Prin darul proorociei, pe care-] comunicd, face dintr-o persoana alt om (1 Regi X, 6). Uneori pro- duce si efecte extcrioare asupra unor persoane (I Regi XVIII, 12; vezi si Fapte VIII, 39). Un astfel de efect de putere manifestata exterior pro- duce asupra lui lezechie] (III, XJ). Aci se arataé clar cum Duhul face in suflet perceptibil glasul Celui ce rosteste cuvintul si puterea Lui- «Atunci -a ridicat Duhul si am auzit indarat un glas ca de tunet». Desigur c& ’ORTODOXIA gob auzirea unui astfel de cuvint plin de putere il indeamna pe prooroc si-} face in stare sA comunice si el cuvintul cu putere. In general proorocul Tezechie] simte puterea Duhului asupra sa ca mina lui Dumnezeu care i! duce dintr-un loc intr-altul (Iezechiel, III, 24—27; VIII, 3; XI, t; AXXI, 1). Altédata prin Duhul, Iezechiel vede slava iui Dumnezeu (XLII, 5). Uneori puterea Duhului se manifesta in comunicarea puterii facdtoare de minuni (III Regi XVII, 14 urm.; IV Regi II, 15; 1V, 1 s.u.). Peste anumite persoane Duhul coboara nu numai trecator, ci le umple de harisme permanente. Aceasta o face mai ales cu unii conducatori ai poporuluj israil si cu proorocii. El «se odihneste peste Moise, tipul ori- ginar al conducdatoruluji de popor si al poorocului (Numeri XI, 17, 25), peste Iosua (Numeri XXVI, 18; Deut. XXXIV, 9), peste David (I Regi KVI, 13; If Regi XXIII, 2), peste Ilie (IV Regi II, 9) si Elisei (IV Regi 1 15). In ei lucrarea Duhului de sensibilizare pentru Dumnezeu are efecte durabile. Dar pe madsura acestei sensibiliziri sporite pentru Dumnezcu, sporeste in aceste persoane si responsabilitatea pentru comunitatea in mijlocul cdreia Duhul i-a chemat si le ajuta sa lucreze. Pe de alta parte, ele sint si persoane inzestrate cu un deosebit dar al rugaciunii. Ele sint organe permanente ale Duhului, pentru ca sint foarte des in stare de convorbire cu Dumnezeu, care e o stare de ruga- ciune, Dar in ruga&ciune ele cer de obicei si primesc de la Dumnezeu ceva pentru popor. Calitatea lor de organe permanente ale Duhului nu e o insusire statica, ci se explicd dintr-o relatie vie continud cu Dum- nezeu. Jar primind ceea ce cer, sint si organe ale puterii lui Dumnezeu. asa e Moise, asa e Samuil, asa e David. Sensibilitatea pentru Dumnezeu, harisma rug&ciunii, vibratia continua pentru comunitate, harisma puterii formeaza un tot. . Purtatorii privilegiafi ai Duhului sint proorocii, in acelasi sens dina- mic de convorbire deasé cu Dumnezeu, de aprins interes si de acuta res- ponsabilitate pentru comunitate si de putere care cistiga aderenta comu- mitafii pentru lucrarea lor in favorul ei. Ei primesc prin Duhul capacitatea deosebita de percepere a prezentei lui Dumnezeu, a voii Lui; ei stau in- tr-o relajie vie cu Dumnezeu, in slujba poporului Israil. Prin accasta pri- mesc de la Dumnezeu si comunicarea unor intenfi de viitor ale lui cu privire la poporul Israil, cu privire la mintuire. Spre deosebire de falsii prooroci, care au in ei o fels& suflare, sau o excitatie de caracter natural nervos, sau o pretinsa suflare a Dubului, neputind cunoaste voia lui Dumnezeu cu privire la viitor, deci neputind spune decit mincruni, vroorocul adevarat are Duhul lui Dumnezeu, prin care se afla in relafie intima cu Dumnezeu, si care de aceea e un Duh al ace\ aratei puteri si cunoasteri, un Duh al ades drului. In puterea Duhului e1 trdiesc o adev drata raspundere cadtre Dumnezeu pentru nopor, de aceea si Dumnezeu le da lor réspuns cind vor sa cunoascd voia lui Dumnezeu cu privire la popor, pe cind proorocii mincinosi, neavind nici o sensi- bilitate pentru Dumnezeu si netréind nici o raéspundere pentru popor, c) urmarind interese egoiste, nu se bucura de o transparenta a Duhuluien . sh'de un rSspuns din partea tui Dumnezeu privitor la popor. Numai sen- sibilitatea pentru comunitate, care e sustinuta de sensibilitatea pentru Dumnezeu, face pe cineva capabil sa straévadd in voia lui Dumnezeu si in starea comunitdtii viitorul acesteia sau le face pe acestea transpa- rente pentru el. Si numaj aceasta sensibilitate si raéspundere in fafa lui Dumnezeu pentru comunitate, da celui ce vorbeste in numele lui Dum- nezeu o putere de penetrare in constiinta comunitajii, chiar cind ii face acesteia o aspra mustrare. «De rusine se vor face vazatorii si ghicitorii vor fi de ocara si toti isi vor acoperi barba, cdci nu vor avea nici un rdéspuns de la Domnul. Tar eu sint plin de putere, mul{umité Duhului lui Dumnezeu, de dreptate si de tdrie, ca sé vadesc farddelegile lui Iacob si pacatul lui Israil» (Miheia III, 7—8; Il, 11). Isaia are st el constiinta ca e trimis sd vorbeasc§ de cadtre Duhul lui Dumnezeu (Isaia 48, 16). Acest Duh face din gura lui «sabie ascutita» (Isaia XLIX, 2). Din cuvin- tul lui Dumnezeu iradiaza Duhul ca o mare putere de revendicare, de chemare cdtre prooroc si c&tre cei c&érora le vorbeste acesta (Iona I, 2; Tezechiel HW, 1, 2). Dacé mai inainte Duhul lui Dumnezeu impresiona pe oameni mat mult prin puterea manifestata in acte exterioare extraordinare, incepind cu profetii puterea lui se manifesta in primul rind prin forta spiritual- morala data lor si altor drep{i, forja care este dobindita si intretinuta si prin efortul persoanelor respective de a cultiva relafia cu Dumnezeu ce a implini misiunea data lor si de a trai o viata bine placuta Lui. Dupa ce prin Revelafie unii oameni au realizat progrese in sensibilitatea lor spiritual, puterea Duhului se manifesta in actualizarea si potentarea acestei sensibilitafi a lor, care iradiazi ca o putere din cuvintul lor, dar adeseorj se arata si in unele fapte savirsite de ei sau cu ei. Duhul Sfint si-a gdsit acum centrul sau de acfiune si de iradiere in fiinta umana, in iritul uman. Acum iese pe primul plan rolul Lui cel mai propriu, care te cel de sfintire a flinfelor umane. Actiunea lui directa asupra na- tii rémine sé se manifeste mai rar si mai mult in acte de avertizare de pedepsire a insilor si a comunitafilor care nu voiesc si devina purtdtoare ale Duhului in vederea sfinjirii lor. Saldsluirea si lucrarea tn sufletul uman sint cele mai proprii Du- hului Sfint, pentru ca sufletul e de la sine facut pentru aceasta lucrare. Daca in calitatea de ipostas, sau de bazd a ipostasului uman, sufletul e un chip a] Cuvintului dumnezeiesc, prin atractia ce o simte in mod na- tural spre persoana suprema, spre relatia cu ea, el are in sine de la in- ceput pe Duhul. Pacatul, care a sldbit tendinta lui spre relafia cu per- soana suprema, a pus sufletul intr-o stare contrara naturii. Saldsluirea Duhului, care restabileste si intdreste in suflet relafia cu Dumnezeu, nu e decit o restabilire a sufletului in stare conforma naturii lui. Lucrarea Duhuluj in suflet pentru intérirea relatiei lui cu Dumnezeu, e cea mai proprie lucrare a Duhului privitoare la creaturi, pentru cé numai sufle- tul e capabil de o relatie constienta, adicd spirituala, cu alte persoane, ceci in primul rind cu persoana suprema si mai special cu Duhul Sfint, care, precum i] aratd numele, e Spiritul prin excelen}aé. Duhul Sfint e ’ORTODOXIA® cel ce, asa cum desdvirseste relatia intre persoana Fiului si a Tatalu’ asa are Calitatea de a intari si relatia subiectului uman, ca chip al Cu- vintului dumnezeiesc, cu Dumnezeu si cu orice alt subject personal. Dar chiar prin aceasta sufletul devine transparent pentru Dumnezeu, sau Dumnezeu devine transparent pentru suflet. Astfel ‘sfintenia este starea de transparenta a Duhului ca subiect pentru suflet, odata cu trans- parenta sufletului ca subiect pentru Dumnezeu. Prin aceasta transpa- ren{a se stravede Fiul si Tatal. Transparenta aceasta este identica cu o i stare de acentuaté sensibilitate pentru Dumnezeu si pentru oameni -Aceast& sensibilitate o produce Duhul, pentru ca El este al Treilea intre/) cei Doi, intre Fiul si Tata), intre Dumnezeu si om, intre om si om, EW. i unul pentru altul, Duhul este izvorul si_puterea suprema “a acestei deschideri, Sfintul Vasile zice? «Tot Cel cé are sf infenia cisti- gata, nu devine it incapabil de rdutate. Dar Duhul Sfint, fiind prin fiinta sfint, se numeste izvor de_sfintenie» *, Duhul nu se poate inchide in Sine, atorita 3 insds! fiintei sale. Dar-creatura se poate inchide. i persoanele umane, ‘\ i El réstabileste Ti in Dumnezeu, cu Conditia ColaBorarii acestora, o infatiseaza Sfintul Vasile cel Mare astfel : rea Duhului cu sufletul nu Sé realizeaza prin apro- pierea spafiala (caci cum s-ar apropia trupeste de cel netrupesc), ci prin departarea patimilor, care venind in suflet ulterior, prin iubirea de trup, l-au instrainat de unirea cu Dumnezcu. Deci de Mingiictoru]l nu se poate ” apropia decit cel ce s-a curdfit de intinadciunea ce si-a adunat-o prin rautate si a revenit la frumusetea proprie firii (xpoS 76 é% gdcews x4AdoS). si i-a redat acesteia, ca unui chip impdratesc, infatisarea originala prin curdtie, Acesta, sesizindu-I, cum sesizeazd un ochi curat soarele, ifi va arata in sine chipul celui nevazut, lar in fericita infatisare a chipului vei vedea frumuselea negraitad a arhetipului. Prin acesta (prin Duhul) e urcusul inimilor, cdlduzirea celor slabifi, desdvitsirea celor ce inainteaza. Acesta, stralucind celor curafiti de toaté pata, ji araté duhovnicesti prin comuniunea cu El. Si precum corpurile luminoase si stravezii, cind cade Vreo raza asupra lor, devin ele insesi straélucitoare si raspindesc in ace- tasi timp o strdlucire din ele, asa sufletele purtdtoare de trup, fiind lu- minate de Duhul, devin si ele duhovnicesti si comunica si altora harul. De aci vine prestiinta celor viitoare, priceperea Tainelor, cunoasterea celor ascunse, impartirile darurilor, vietuirea cereasca, cintarea cu in- gerii, bucuria fara sfirsit, staruirea in Dumnezeu, asemdnarea cu Dum- nezeu ; de aci si cel mai culminant lucru dorit, care este a deveni Dum- nezeu» 3, Deci lucrarea Duhului Sfint in noi are o dezvoltare. Ea ne ajutaé sd crestem in sensibilitatea nédstra pentru Dumnezeu, in sensibilitatea care suporta din ce in ce mai greu 8a savirseascd pacatul, De la credinta in- cepatoaré he Thdljam la o sensibilifate, la o afectiune si la o responsa- bilitate tot mai accentuata fata de Dumnezeu. Acesta e drumul de inain- M. Epist, VIIT; P.G. XXXTL, col. 369. 35, Liber de Spiritu Sancto, cap. IX, P.G., NXNIT, 109.tare in sfintenie, C&ci sfintenia ins&si e o sensibilitate, o afectiune si o responsabilitate deosebit de accentuaté fafa de Dumnezeu si intrucit Inaintarea aceasta se realizeaza sub conducetea, sub impulsul si cu aju- torul Sfintului Duh, Lui i se atribuie opera de sfintire a noastré. Dar la aceasté opera de sfintire sau de sensibilizare a noastrd pentru Dum- nezeu trebuie s4 contribuim si nol, luptind s& departém tot ce e gro- solan, tot ce e egoist, tot ce e exageratd pornire trupeasca fn noi. Prin aceasta am devenit noi insine transparen{i pentru Duhul. De aceea sfinfii sint atit de transparenti pentru Duhul, sau Duhul atit de transparent pentru el. . Dar revenirea depling a Duhului Sfint in fiinta umana, are loc in Hristos, Hristos, fiind ipostasul care si-a facut proprie natura umand, are unit cu sine si in starea de om pe Duhul Sfint. In Fiu) lui Dumnezeu cel intrupat Duhul se afla ipostatic, cum se afla si in starea Lui dinainte de intrupare. Ca om, Hristos primeste de aceea Duhul in mod permanent, cum l-au primit marii conducdatori si proorocii poporului Israil. Dar pri- meste totodaté pe Duhul intreg, cum nu l-au primit aceia. El intra si ca om in_aceeasi relatie cu Duhul Sfint in care este ca Fiul Tatalui din veci, Duhul se odihneste permanent ca ipostas peste Fiul si in starea lui ce intrupare. Aceasta se araté la Botez, cind Duhul apare intre Tatal si Fiul cel intrupat, oarecum unindu-i sau miscindu-se de la unul la altul. Tatal anunta tuturor pe Fiul cel intrupat peste care pluteste Duhul in chip de porumb~ «Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am bine- voit»; iar ardtarea Duhului adevereste aceasta. Fiul raspunde acestei iubiri a Tatalui ca om, in numele nostru, cu o iubire ascultdtoare pina la jertfa pe cruce, avind ca semn al acestui réspuns permanent Duhul care, stind intre El si Tatal, este si o adeverire a raspunsului. Ipostasul Duhuluij unit cu al Fiului strabate prin energiile Sale ne- create, care sint si ale Fiului, tot mai profund natura urand asumata, facindu-se tot mai transparent prin ea, sau facind-o pe aceasta tot mai transparenté pentru El. De aceea Sfintul Chil din Vex ria, a putut spure tind | manifestarea! uteri lui Dumnezeu, Bisérica_nii eo sco: ae a ‘cu-scopul_in el. i, Sal itor_prin.el ins: i Ansusi, sau 7 i “a Tacul Vi eatio entru t ce_cred, lacul sfi iD @ activa continuu_puterea lui Dumnezeu. P: cuvint, Dumnezeu isp manifesta puteréa Sa siv ne cistigé colaborarea la lucrarea sa minuitoare, care nu se implineste fara aceasta colaborare. Cuvintul lui Dumnezeu, cum s-a spus, are uneori in Revelatie rolul de a ne atrage atenjia asupra actelor de putere ale lui Dumnezeu din trecut si de a ne anunf{a si asigura pe baza lor de actele Sale de putere din viitor. Alte- ori cuvintul pune in lumina puterea pe care El o exercité chiar in mo- mentul in care se comunicd, Sau e mijloc prin care sufletul se deschide pentru puterea lui Dumnezeu si prin care vine puterea lui Dumnezeu. In primele cazuri cuvintul se refera la actele de putere; in ultimele e mijloc al actelor de putere. Dar chiar cind se refera la actele de putere din trecut sau de viitor, e si mijloc de exercitare a unei puteri prezente. Niciodata cuvintul lui Dumnezeu nu trebuie inteles ca cuvint pur teo- retic, lipsit de putere. Dar puterea din el e introdusa in creatie de Duhul Sfint. Aceasta continua s& se intimple si in Biseric: Insusi_actul_de aducere la_exis' a Bisericii _tealizeaza_prin Duhu} Sfint si este un act _de putere, fii ash fimp_un. act reve: ¢ lafional. Este_actul de putere prin care Hi a itrunde pentru. prima uhul sau in mod deplin : si-i uneste cu. Sine..dlind 3 ctul de” “piitete prin care_lucrarea lui Dumnezeu mai exercita ‘din afara oamenilor, ci incepe sa s e. exercite durabi) induntrul lor, Duhui Sfint lucreaza continuu in si din iserica, pentru ca continuu Hristos cel aflator in credinciosii uniti cu El este ca un izvor din care fisneste puterea care ii tine vii, care ii con- duce la mai mult& via{a, care fortificd de fiecare daté din nou viata spi- rituala slabita in ei din cauza nedeplinei lor colaborari cu puterea lor. Protestantismul, respingind minunile Domnului lisus Hristos, a pro- gresat pind la respingerea oricdérei puteri a Lui de transformare a oame- milor in Bisericaé, Ideea cé mintuirea consté numai intr-o isp&sire a lui Hristos tn locul oamemilor, nu si intr-o transformare a lor prin puterea lu: Hristos lucratoare in ei, e si ea solidard cu aceasta privare a lui Hris- tos si a Bisericu in care El se afld, de exercifiul putcrii Lui Dumnezeiesti. s\ceasté privare a lui Hristos si a Bisericii de exercifiul puterii Lui divine n-a mai refinut, in afara de ispasirea lui substitutiva in vederea mintuimli noastre, decit cuvintul Lui care a facut anterior sau posterior cunoscut faptul si sensul acestei ispasiri si cuvintul Bisericii care anunta mintuirea prin isp&sirea lui Hristos, ca un fapt pur exterior oamenilor. Crestinismul a fost redus astfel la cuvint, sau la teologie. E semni- ficativ cé teologul Karl Barth a dispretuit religia, sau evlavia, ca efect al lucrarij lu: Dumnezeu in credincios, refinind numai teologia. El n-a mai infeles mintuirea ca o lucrare a Jui Dumnezeu intii in profeti si in poporul Israil, apoi in Hristos si pe urmé in toti cei ce cred. El n-a mai cunoscut lucrarea continua a lui Dumnezeu in cei ce cred prin Duhul puterii Sale, manifestata in imbundatafirea fiinfei umane pe toate pla-, nurile. N-a mai pus accent pe sensibilizarea fiinfei umane, pe deschi- derea ei pentru acliunea mintuitoare a lui Dummnezeu prin Duhul Sfint. Mintuirea n-a mai fost infeleas si ca un act cu efecte trnasformatoare asupra individului, ci numai ca luare la cunostinja a unui fapt exterior. Pe drumul acesta pornise inca de mai inainte si catolicismul roman prin concentrarea mintuirii intr-un act juridic efectuat in mod substitu- tiv intre Hristos si Tat&l ceresc $i prin importanta covirsitoare acordata cefinirii doctrinei si unei puteri de sdpinire jurisdictionale, ambele re- zervate papei. Numai intelegind puterea lui Hristos in sensul acesta, papa Bonifaciu VIII s-a putut considera, ca vicar al Jui [ristos, defind- torul intregii puteri in Bisericaé si in stat (in cer si pe pdmint). Dar puterea sa, Hristos a exercitat-o inca in timpul vietii Sale pa- mintesti in convertirea apostolilor, in intarirea credinfei lor in El. Iar deplin s-a exercitat prin trimiterea integralé a Duhului séu cel Sfint peste Apostoli pentru a-l transmite prin ei si prin urmasii lor mai de- parte in Bisericd. Hristos si-a manifestat puterea Sa nu numai in cuvinte, ci si in diferite acte asupra naturii. Puterea aceasta, care era puterea Duhului, continua sa o exercite prin Duhul sdu in Biserica, prin Tainele yi verurgiile ei, prin implinirea atitora din rugdciunile prin care se cere lui Dumnezeu ajutorul pentru tamdduirea de boli, pentru apdrarea de smani, pentru reusita in toate cele bune, pentru luminarea mintii, pentru o viata fara ce pacat si prin implinirea acestor rugdciuni pria puterea lui Dumnezeu, sau prin Duhul Lui. Credinciosii vin la biserica, sau cheama preotii in casele lor, pentru ca s4 faca rugadciun: pentru obtinerea ajutorului lui Dumnezeu pe seama lor, sau pentru ca s& se roage si ei impreunda cu preofii in acest scop, lui Dumnezeu. «Doamne Dumnezeul nostru, Cel mare intru sfat si minunat intru lucrari ... trimite darul Prea Sfintului si de viatd fac@torului Dub, sfinteste apa aceasta. Si prin impartdsirea apei csteia si stropirea ei, trimite noud binecuvintarea ta, care spald inti- naciunea patimilor, Asa ne rugém, cerceteav& neputinta noastra, Bunule, vi tamdcuieste bolile ~oastre cele sufletesti si trupesti, cu mila Ta» (Ru- yaciunea de sfintire a apei celei mici Ei se roaga Minturtorului, spunind ‘Cela ce in toaté vremea si in tot c.asul, in cer si pdémint esti inchinat si slavit, Hristoase Dum- neveule, indelung-rabddtorule, mult-milostive si rmult-milosirde, care pe drepti iubesti si pe cei pacdtosi miluiesti, care pe toti chemi la min- tuire, pectru fag&duinfa bundtafilor ce vor sd fie. Insufi Doamne, pri- meste rugdciunile noastre in ceasul acesta si indrepteazd viafa noastra spre poruncile Tale, sufletele noastre le sfinfeste, trupurile le curafeste, cugetele le indrepteazé, gindurile le lumineaza si ne izbdveste pe noi de tot necazul si de toata durerea». In rugdciune sufletul. se-inmoaie si se face simtitor, primitor si deschis pentru_puterea. Jui Dumnezeu. Bi- serica este_locul si forma perpetuarii puterii lucratoare a lui Dumnezeu Jhtre oameni si in oameni, pentru.ca_este locul rugdciunii, Rugdciunea cere puterea lui Dumnezeu si aceasta vine atrasd de rugaciune, Nu se fac rugaciunit unde nu se crede in puterea lucratoare a lui Dumnezeu si ’* ORTODOXIA Qi nu vine puterea lui Dumnezeu unde nu se fac Fugdciuni. Biserica este Jocul intilnirii i simfite intre rugdciunile noastre si puterea lui. Dumnezeu, intre Dumnezéu si noi in stare de rugadciun Sensul rugdciunilor ortodoxe nu s-ar infelege far& aceasta incre- dere in puterea lucratoare a lui Hristos asupra membrilor Bisericii. Dar atit rugdciunile prin care se cere puterea lui Dumnezeu cit si raspunsul Jui Dumnezeu Ja ele prin putere, este opera Duhului Sfint. Biserica este jJocul lucrarii Duhului Sfint si prin aceasta locul in care se efectueazd continuu mintuirea. Credinciosii vin la bisericd, se roaga pentru mintuirea lor, pentru ferirea de pacate, pentru implinirea voi: lui, pentru propasirea lor spi- rituala, iar ca raéspuns la toate acestea li se trimite puterea lui Dum- nezeu pe care ei o simt. Se infelege ca si rugdciunile crestinului din casa lui sau din tot locul este tot o rugaciune in biserica, pentru ca Biserica se extinde peste tot unde este un membru al ei. Rugaciunile implica un sens soteriologic activ, implicd o intelegere a Bisericii ca comunitate de rugaciune a celor ce cred ca prin rugdciune se impartasesc de puterea lui Dumnezeu, a celor sensibilizafi pentru ex- perienta acestei puteri. Rugaciunea este prin aceasta cea mai completa teologie; este teo- logia dusa Ja _capatul ei. Caci in fugdcline nu’ Se stle numai ceva téo- 7 retic despre Dumnezeu, ci se experiaza_Dumnezeu in puterea_ Lui, cafe “Yaspiinde nigdciunii, care sensibilizeaz’ pe om pentru rugaciune, se wv experiazi lucrarea de mintuire a lui Duimnezeu “in toatd iAtinderea $i compleXitatea ei. De aceea spunea Evagrie Ponticul: «Daca esti teolog {daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu}, roagaé-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog» **. Credinciosii se roagé nu numai lui Dumnezeu, ci si Maicii Dom- nului, saéruta sfinta cruce si sfintele icoane, cer ajutorul rugaciunilor sfintilor, pentru a primi prin toate puterea lui Hristos. Din toata am- bianta Bisericii fisneste puterea lui Dumnezeu, pentru ca Duhul Sfint este lucrator in toata Biserica in mod permanent, ca in trupul tainic al lui Hristos, Prin Maica Domnului, prin sfinfi, prin actele sacramentale se face transparent si activ Dumnezeu, e lucraétor Hristos prin Duhul Sfint. Credinciosii vin la bisericaé pentru a primi prin toate puterea lui Hristos pentru ei sau pentru cei apropiafi ai lor in diferitele lor tre- buinte, cum a venit femeia finuta de un duh de neputinfd de 18 ani, sau femeia cu curgerea singelui pe care a vindecat-o puterea ce s-a scurs din trupul lui Hristos, Ei se roaga Maicii Domnului in baza legdturii ei intime cu Fiul ei, pe care L-a ndscut dupa trup, care continua sa fie «Domnul tariei», «Ceea ce ai ndscut pe Fdcdtorul de bine care este pri- cina bunatatilor, bogatia facerii de bine, izvoraste-o tuturor, c& toate le poti, ca aceea ce ai nascut pe Hristos cel puternic in tarie» (Paraclisul Maicii Domnului, cintarea 3-a). Credinciosii lauda «puterile eis. Puterea de a ajuta a Maicii Domnului se explica din comunicarea ei intima cu 47, Cuvint despre rugdciune, cap. 00; P G. LXXIX, 1175-1200.“s ORTODORIA Hristos, tar rugdciunea catre ea nueo simpla Jauda adusa ei, ci o cerere de ajutor. Chiar darurile de care este plina, sint daruri prin care ne poate ajuta pe noi, pentru ca darurile acestea le are prin unirea ei cu Hristos. Credinciosii nu vin la biserica s{ asculte o doctrina teoretica defi- nitaé de papa sau formulata de unul sau altul dintre teologi, fard un efect pentru viata lor, ci pentru a primi puterea mintuitoare si ajutatoare. Ca- racterul de comuniune al Bisericii nu e un obiect al contemplatiei este- tice, sau al speculafiilor teologice abstracte, ci un mod de intr-ajutorare a credinciosilor prin rugaciune in nevorle lor concrete foarte variate si prin ajutorul lui Dumnezeu care vine mai ales atras de caldura deo- sebitaé a unor rugdciuni care se fac in dragostea credinciosilor intreolalta. ! Credinciosii_se roagé in comun si_unii pentru _alfii lui Hristos si_prin aceasta experiaz in comun mai usor puterea Jui Hristos. Din comuni- fated accasta, Cats Ceres autora Yai Dumnezeu pentru fiecare in parte si pentru toti impreund, fac parte si sfinfii si ingerii: «Toate ostile ce- resti, Mergatorule-Inainte al Domnului, cei 12 Apostoli si toti Sfintii, impreuné cu Nascaétoarea de Dumnezeu, faceti rugdciuni ca sd ne min- tuim noi» (Paraclisul citat, cintarea 9-a). Functia slujitoare a Bisericii se explica tot din puterea lm Hristos - ea slujeste ca organ prin care se comunicé oamenilor puterea de aju- torare a lui Hristos; ea insdsi ayutaé pe oameni din puterea lui Hristos, care lucreaza in ea cu deosebita eficacitate, datoritaé comuniunii de dra- goste in rug&ciune pe care ea o reprezinta. ;(— Rugdciunile ortodoxe implica un sens soteriologic de transformare si desdv irsire a omulu pina la indumnezeire, cu totul deosebit de sensul >otenologic pur juricic al invafaturii catolice si protestante. Cultul Bisericii Ortodoxe nu este de aceea o lauda a unui Dum- ~e7eu traascendent, care se lasé doar contemplat cu mintea, cum a spus teologu] protestant Schlink, cu uiterea omului yi a trebumntelor lui, co 9 lauda a faptelor de putere ale lu1 Dumnezeu, din 1 :credintarea credin- crosilor in puterea lui Dumnezeu ce a-1 ajuta in cerernle lor Cream- c.osn laudd pe Dumnezeu pentru faptele Lui de putere din trecut, din cursul Revelatie1, pestru iertarea 5. ajutorarea cmar a unor pacatosi ce diferite categori, céci ele le dau nadejde ca Dumiezeu le va ajuta si lor rdspunz nd Ja cerenle lor de acum; sau il Jaudé pe Dumnezeu si mulfumesc dupa ce i-a ajutat. E un cult intens preocupat de nevoile omenesti, Eun cult prin care se face comunicarea intre om si Dumnezeu, prin rugdciune din partea celui dintii si prin putere dim partea lum Dum- nezeu Nu se cere lui Dumnezeu ceva fara sa fie ldudat mai inainte, si nu e léudat fara sa i se ceara ceva Astfel rug&ciunea de la cfintirea ape: incepe cu cuvintele «Mare esti Doamne s. minunate «int lucru- rie miimlor Tale si nici un cuvint nu este de ajuns spre lauda minu- nilor Tale», Apoi dupa ce se insira faptele cele mai mam din trecut ale lun Dumnezeu, I se adreseazd Lui cu certitudinea c& poate sd impli- neascaé ceea ce I se cere, cererea de sfinfire a apei, pentru ca prin ea Dumnezeu sé-si manifeste puterile Sale; nu pentru simpla dovedire ca e puternic, ci pentru ca prin aceste puteri s4-i ajute pe oameni in dife- .‘ - 7 tite trebuinte : «Si-i d& ei dar de mintuire si binecuvintarea Iordanului ; fS-o pe dinsa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de p&- cate, vindecare de boala .., spre vindecarea patimilor, spre tot folosul cel de trebuin{a>. Iar rugdciunea se incheie, ca toate rugdciunile, cu un ecfonis doxologic, care e o nou’ marturisire a credinfei ca Dumnezeu poate face ceea ce I se cere. Biserica Ortodoxa a ramas locul spiritual al tréirii continui a puterii lui Dumnezeu, putere care nu e din lumea aceasta si la care omul alearga pentru un ajutor pe care nici o putere din lumea aceasta nu i-1 poate da; e locul experientei Duhului lui Hristos ca putere prin sensibilitatea membrilor ei pentru Dumnezeu si pentru lucrarea Lui plina de putere, sensibilitate produsa tot de Duhul Sfint. Sfinta Tradifie, prin care se perpetueaza Biserica, const& tocmai in aceasta persisten}é a lui Hristos ca putere mintuitoare activa prin Duhul Sfint in Bisericd. Ea insufleteste intreaga Biserica si e purtata de intreaga Biserica. Traita ca putere, legdtura cu Hristos, cunoasterea Lui, nu poate fi confiscata de un singur om, sau transformata in speculafii abstracte ale teologilor dornici de originalitate. Acest Hristos e cunoscut de toats Bi- serica in ,sobornicitatea El. El este cunoscut prin experienja in cult. De aceea cultul are deosebita insem: in Biserica Ortedaxa. Jar acest_cult_ este public, pent in sobarnici- tates ets Galitale de cult public sustine unitatea Bise- ric, Biserica in_tensiunea ei solidard spre Hristos. In “acest” Duhul Sfint sensibilizeaz4_sufletele nu numai pentru ¢ £ nezeu in cadrul intregii comunitéati, incdlzita si sustinul& de intreaga co- muncune si deci si_pentru_o relatie cu eaga comunitate_a celor ce cred. G& £Duhul Sint produce in credinciosi si o res- ponsabilitate in fafa lui Dumnezeu_pentru mintuirea fratilor sdi,_o afec- june Taid de ei, care este si o afecjrune comuna cu ei fafa de Dum- nezeu, Rugdciunea Comuna produce sau @tpfihi¥ toate acestea. De aceea transparenta activa a Duhuluj Sfint se traieste mai ales in cultul public si in Biseric&, in calitatea e1 de subiect sobornicesc al lui. In acest cult, pentru ca in el se experiazd in forma acestei sensibilitéfi transparenta activ d a Dulului, in gradul cel mai accentuat, cu o afectivitate sporita de tol: in caéldura comuniunii, se experiazé accentuat s1 efectele puterii lu, ca réspuns la rugéciunea comuna, la rugdciunea Bisericii pentru toti \ s1 pentru fiecare, Duhul Sfint are, ca medial cel mai propriu de mani- | festare a lu!, Biserica gi slujbele e1 sacramentale, in frunte cu liturghia | ca slujba a Sfintei Euharistii. Rugaciunile particulare ale credinciosilor au si ele valoarea lor. Dar numai pentru ca fac parte din Bisericaé si rugaéciunea lor are ca baza in- valatura comuna a Bisericii despre lucrarea mintuitoare a lui Dumnezeu. In rugdciunile acestea cu continut comun credinciosii pot intercala si cererile proprii, legate de imprejurdrile lor concrete. Dar daca rugaciu- nile particulare, sau chiar ale cultului public, se schimba de fiecare data sau foarte des de catre fiecare din cei ce le sdévirsesc, sau chiar de Bise- rica in totalitate, cum se intimpld in alte formafiuni crestine, unitatea‘comunitatit in dragoste, in sensibilitatea comund pentru Hristos si opera lui mintuitoare, infelese Ia fel intr-o continua adincire a bogatiei lor nesfirsite, sufera. La fel modelarea unitara a credinciosilor. Cultele neo- protestante, spre deosebire de romano-catolicismul care accentueaza unitatea exterioara, si de protestantismul care nu cunoaste nici o uni- tate, cultivd un duh de comunitate. Dar acest duh are doar posibilitati limitate, putind crea numai unitati reduse la grupuri restrinse. Pentru cd in esenta ele sint animate de o tendinta individualist. Orice indi- vidualitate mai reliefata cauta si gdseste moduri Proprii mai impresio- nante de rugdciune si prin aceasta atrage in jurul ei un num&r de ade- ren|i, creind o noud grupare neoprotestanta. Dar in gruparea aceasta se va ivi, cu vremea, o alta individualitate, care uzind de principiul liber- tafii individuale, va gasi o alta forma de Tugdéciune si de pietate mai impresionanta prin noutatea ei decit cea obisnuita, rupind iaraési un nu- mér de aderenfi din gruparea existenta, Unitatea Ortodoxiei este o unitate larga si permanenta, mentinuta prin liturghie $i prin tot cultul ortodox mereu acelasi si prin puterea lui Dummnezeu traita ca raspuns la Tugdciunea acestei comunitafi largi care este Biserica rugatoare, Prin aceast4 larga si permanenta unitate in ace- leasj rugdciuni, continutul bogat al acestora este mereu adincit si trait intr-o afectivitate de posibilitati mereu noi, imbog&tind continuu pe fie- care credincios, dar modelindu-] pe o linie unitara. larga comunitate ecleziologica ortodoxa nu se fardmiteaza in gru- pur concentrate in jurul unor individualitati, pentru cd ea are constiinja ca se afld in Duhul Sfint ca Duh al comuniunii prin rugdciune si prin | experienfa comund a puterii lui Hristos, Rugdciunea ei este © rugéciune sdvirsita prin puterea ce i-o d& Duhul. Chiar rug&ciunile persoanelor | individuale sint 1ugdciuni savirsite din pPuterea aceluiast Duh care se toaga in tofi 9i inviorea74 unirea lor in acelasi Hristos al Revelatiei integrale. Jar prin rugaciunea publica, facuta din puterea Duhului, se primeste de la Eitistos in mod innoit acelasi Duh, sau aceeasi energie -@ Lui fn toate Tainele. La fiecare Taind se sa irseste 0 invocare a Duhului (epicleza) si in baza acesteia prin fiecare Taina se primeste o energie a Duhului. Dar invocarea aceasta este a Bisericii in intregime si harul Duhului Sfint se Pogoara peste cel ce primeste o Taina, pentru cé vrea sg se adauge Bisericii, sau sd creascd in Biserica. Duhul Sfint se da din Bisericd sau in Bisericd, sidindu-l pe cel ce il primeste in Biserica, intarind prin aceasta comuniunea Jui cu comunitatea bisericeasca. Duhul Sfint se da din sau in trupul tainic ai lui Hristos, intarind sau largind acest trup. Mai mult chiar, se poate spune ca toata Tugdciunea Bisericii, chiar cea a persoanelor particulare care fac parte din Bisericd, este o epicleza in sens larg. Pavel Evdochimov spine ca fnainte de epicleza finala de la Liturghie, exista «epicleze prealabiles care urcd treptat spre cea finala» **, Dar se poate spune ca orice fapta sau orice zi, crestinul o in- 48 Op. cit, p. 101, coeAN cepe cu o epiclezd sau cu chemarea Duhului Sfint: prin elmparate ce resc...», Aceasta o fac mai ales adundrile crestine. Este o epiclezd adre-~ sata aceluiasi Duh si are ca urmare primirea ajutorului cerut de la ace- lasi Duh printr-o energie necreaté a Lui. Dar numai pentru c& e ruga- ciune s&virsita in acelasi trup al lui Hristos, din puterea aceluiasi Duh al lui Hristos, aflatoare in acest trup, in care acelasi Duh imparte fie- céruia darul ce este de folos lui si intarirli comunit&fii bisericesti.. Evdochimov spune ca intre epiclezele dinainte de epicleza pentru prefacerea darurilor are loc o epiclezd la inceputul Proscomidiei si la inceputul Liturghiei, sau o invocare a Duhului Sfint in rug&ciunea «Im- parate ceresc». Dar toate slujbele, toate zilele, toate actiunile crestinilor ortodocsi, in particular sau in comun, se incep cu «fmparate ceresc». «Epicleza se situeaz{ pe pragul oricdrei comuniuni cu Dumnezeu, caci, dupa Parinti, nu exista acces la Fiul decit prin Sfintul Duh, «Datatorul de viata si Vistierul bunatatilor». Sfinfitor prin fiinta sa, Duhul Sfint se reveleaza ca principiu activ al oricarei actiuni divine *. Mai precis spus, El e cel ce introduce in intimitatea noastra de subiecte active energia divina prin care putem s&virsi tot lucrul bun, si prin aceasta e cel ce ne unificd in Fiul si in relatia lui cu Tatal. De aceea Duhul Sfint, primit odata cu Trupul si cu Singele Dom- nului, ne face si pe noi un trup si un singe cu Trupul si cu Singele Lui pnevmatizat, «Cei ce se impartdsesc nu sint facufi numai dupa chipul lui Hristos, ci se umplu de Hristos, de Cuvintul, sint facuti partasi de plindtatea Lui» (Colos. II, 9), «contrupesti si consingeni cu Hristos» 50, Sfintul Maxim Marturisitorul, comentind epicleza, subliniazd faptul ca prin impartasirea de Trupul si de Singele lui Hristos, pline de Duhul Sfint, se realizeaza comuniunea intre noi in Duhul Sfint: «Noi tofi care participam la acceasi piine si la acelasi potir sintem unifi unii cu alfii im comuniunea cu unicul Duh Sfint» %, Sfintul Duh dupa ce a prefacut darurile, preface si pe cei ce se i partasesc de ele. «Noi cerem sa se trimité Duhul Sfint, zice Sfintul Chiril al Ierusalimului, caéci in general ceea ce atinge Duhul schimba» ?; schimba sfinfind si indumnezeind, céci El pune fn relafie de iubire per- soana umana cu Sfinta Treime si persoana unui credincios cu persoa- nele celorlalti credinciosi. Duhul Sfint e al treilea in care totdeauna , cei doi se intilnesc, depasind desparfirea. In Duhul lui Hristos e depa- , sirea universal a despartirii devenita prin padcat universala. Biserica Ortodoxa are, in rolul ce-] acorda persoanei supraumane a Duhului in sensibilizarea credinciosilor pentru Dumnezeu si pentru o rugdéciune solidard si o raéspundere reciprocdé, o mare poten{aé pentru dezvoltarea vietii de comuniune. Iar in faptul cd prin rugadciunea co- mung experiaz4 impdartasirea de puterea mai presus de indivizi a Du- hului, de puterea lui Hristos recunoscut in toaté bogatia operei si lu- crérii Sale mintuitoare prezente, in vointa Lui de-a aduna pe toti in Sine, 4. Op. cit, p. 102. 50, Sf, Chim din Ierusahim, Cateneza XXII, 3. La P. Evdochimov, op. cit., p. 105. 31. Mystagog:a, cap XXIV. 52. Cateheza mystagogicd, V, 16.rc aaltT-O respundere largd a fiecdruja pentru tofi, are nu numai potenta unet comuniuni restrinse la un grup mic, ci a unei comuniuni largi pind la dimensiunea universalé. Dogmele Bisericii, al céror continut comun revine permanent in rugdciunea publica si in rugdciunile particulare ale credinciosilor, pastrindu-i pe acestia in unitatea credinfei si a iubirii, nu sint altceva decit expresii ale temeiurilor comuniunii si ale modu- tilor de inaintare in comuniunea cu Dumnezeu si cu tofi semenii-. Convingerea ca prin impdrt&sire ne vom impartdsi de Duhul comu- niunii o exprimam inca inainte de prefacerea darurilor, prin cuvintele preotului : «Harul Domnului nostru lisus Hristos si dragostea lui Dum- nezeu Tataél si impartasirea (comuniunea) Sfintului Duh sa fie cu voi cu tofir. In aceste cuvinte se anun{& atit impartasirea de Sfintul Duh cit si impartasirea tuturor de Sfintul Duh, pentru o comuniune generalaé intre noi si cu Hristos si cu Tatal. De fapt, impartisindu-se_de _Hristos, credincio: impartasesc_in acelasiitimp.de Dubul Sfint, sau de.Trupul si_Singele Hiistos _pnevmatizate, Caci, Duhul Sfint.a. prefacut_piinea si_vinul in Troy i gele Domnului. Cind preotul pune particica Tists> Th potir, inirea potirului credintei Sfintului Duh-, aratind ca in singele si in trupul Domnului este si Duhul Sfint si el € producatorul credinjei in realitatea acestora. lar apa fierbinte e turnatd in singele din potir, rostindu-se cuvintele: «Caldura credintei plin&a de Duh Sfint», aratindu-se cd Duhul Sfint produce caldura credintei in Hris- tos, care e totodata céldura comuniunii. Nicolae Cabasila vede in tur- narea apei calde in potir expresia Cincizecimii Euharistice: «Dupa ce darurile cuharistice au atins ultima lor desavirsire, se adaug& semnul Cincizecimii»®*, Tar Sfintul Efrem Sirul declara: «Cel ce maninc& acest Trup cu credinté, maninca impreund cu El focul Sfintului Duh» 54, Tar intr-o rugaciune din Liturghia Sfintului Ioan Gura de Aur, dupa prefa- cerea darurilor, se spune : «Invredniceste-ne sa ne impartasim cu cuget curat cu cerestile si infricosatele tale Taine, spre lasarea pacatelor, spre lertarea gresa!elor, spre impdrtdsirea cu Sfintul Duh». lar dupa impar- tasire cintam: «Primit-am Duhul cel ceresc»,,am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinindu-ne, ca aceasta ne-a mintuit pe pois. Duhul Sfint e prezent in Hristos si vine odatd cu Hristos in noi, fa- cind legatura de dragoste intre noi si Hristos, facindu-ne partasi de le- gatura de dragoste a Fiului cu Tatél. De aceea in aceeasi rugdciune se spune mai departe: «Spre indrdznirea cea catre Tine». Aceasta indraz- rire sau familiaritate o au sfintii fafa de Dumnezeu. Prin impartasirea euharisticd de Hristos si de Duhul Sfint, salasluit cu cdldura dragostei Lui fata de Tatal in umanitatea Fiului, se impli- neste scopul Liturghiei care este, dupa Sfintul Irineu, «paharul sintezei> (al unirii) *, «peste care nu se mai poate trece», cum spune Sfintul Ioan Gurd de Aur, «Ea ne aseaza in plenitudinea, in prezenta celor trei per- soane dumnezeiesti» **, Ne asaz& in suprema relafie de dragoste care 53. Exphiearea Sf.nter Liturghn La P, E.dochimov, op cit. p 8 54, Ibndem. 55, Adeversus haereses, UI, 16, 17 56. P, Evdochimoy, op. cit., p 99.“a In liturghie, comunitatea ortodox& recunoaste cd Trupul Domnului in care s-a prefaécut pdinea prin Duhul Sfint, «se fringe pentru toti», iar singele Lui, in care s-a prefacut vinul prin acelasi Duh, «se varsa pen- tru toti», Comunitatea recunoaste Trupul si Singele Domnului ca loc si ) hrand a Duhuluj de comuniune, deocamdatd in forma acoperita, ca ar-” vuna, dar in speranta de a deveni loc deschis si stralucitor al comu- niunii depline si universale. Tocmai pentru ca in cultul ei se aflé intr-o transparenta activa pen- tru credinciosi Duhul Sfint, lucrind la sensibilizarea lor continua pentru Dumnezeu si pentru comuniunea reciproca, cultul ortodox are _o des- chidere spre eshatologic, sau_comunitatea tréleste 1n_orizonty ful _transpa- fevit“aleshatologicului si in tensiune spre el, tensi sustinuta in ea de Duhul. Cacieshatologicul va fi revélarea déeplina a Duhufui ca ener- “gre $i Slav4 dumnezeiasca, care va coplesi materialitatea creafiei prin | intensitatea relatiei de comuniune a credinciosilor cu Dumnezeu si cu semenii, realizind comuniunea universala si desdvirsité. In rugdciunea amintita, dupa prefacerea darurilor, la Liturghia Sfintului loan Gura de aur, cerem ca impartadsirea cu Trupul si Singele Domnului, pline de caldura dragostei Duhului, s& ne fie si «spre mostenirea impéarafici cerurilor», Duhul Sfint e factorul care ne orienteaza si sustine in noi, prin cul- tul Bisericii, tensiunea spre inviere si el wa efectua invierea noastra, in care ne vom impéartasi de trupul inviat, deplin transparent al Domnului, cu trupurile noastre devenite deplin transparente, bucurindu-ne din plin de comorile iubirii Lui. in aceasta conducere consta in esen{a lucrarea puterii lui Dumnezeu asupra noastrd prin Duhul Sau. Toate celelalte lucruri pe care le cerem iui Dumnezeu prin rugaciunile publice si particulere in Bisericd, con- \erg spre acest scop. Biserica este comunitatea celor ce cdéldtoresc prin puterea Duhuluj lui Hristos spre inviere si spre bunatdf{ile negrdite ale comuniunii cu El si intre tofi cei ce cred. Ea ar vrea ca tofi sd se anga- jeze pe acest.drum, ca intruparea Fiului lui Dumnezeu si planul de min- tuire, s4 ajunga la ultimul rod, prin lucrarea continua a lui Hristos in Duhul Sfint. Duhul Sfint e cdélduza plind de putere a lumii spre impard- tia descoperité a lui Dumnezeu, lucrind in mod deosebit in acest cimp de forta al Lui care este Biserica. In orizontul acestei largi si eterne per- spective, sau cunoasteri, ne miscé puterea lui Dumnezeu prin Duhul. Viziunea nu e lipsita de dinamism, puterea nu e lipsitd de lumina celei mai largi viziuni fara sfirsit. Sfintul Vasile cel Mare zice: «Ce vei spune si de invierea mor- flor, dupé ce vom deceda si ne vom intoarce in pamintul nostru?> {I Cor. VI, 19) 57, 57. Epist. VII, P.G., XXXII, 264.ee ee a ORTODOXYA’ * * Despre cult ca deschidere spre eshatologic, tot Sfintul Vasile zice : «Toti privim spre rasarit in timpul rugaciunilor. Dar pufini stim ca prin aceasta cdutim strdvechea patrie, raiul, pe care ]-a sédit Dumnezeu in Eden, la rasarit. lar rugaciunile le implinim stind drepti si in una a simbetelor (Duminica), dar motivul nu-l stim tofi., Prin starea in pi- cioare in ziua invierii nu ne amintim numai cd am inviat impreuné cu Hristos si sintem datori sé cdutdém cele de sus, ci aceasta este si o icoanad a veacului ce-] asteptéam. De aceea, fiind si inceputul zilelor, n-a fost numita de Moise, prima, ci una. Cdci «s-a facut, zice, seara si s-a facut ziua, zi una» (Geneza I, 5); ca una care se repeta in cerc de multe ori. Sic deci aceeasi una si a opta, aceeasi una cu adevdrat si a opta cu adevdrat..., ardtind prin sine starea cea de dupa timpul acesta, veacul fara succesor, fara sfirsit si neimb&trinit. Deci in mod necesar Biserica Sinvata pe cei crescuti de ea sa implineasca rugdciunile stind in picioare, ca sa nu neglijaém s4 ne amintim continuu de merindea vieti fara sfirsit pentru mutarea noastra la ea. Si orice Cincizecime ne face sa ne gindim {sa ne reamintim) la invierea asteptataé in acel veac. Caci acea una si prima zi, inseptita de sapte ori, alcatuieste cele sapte séptamini ale Sfin- htei Cincizecimi. Caci incepind de la prima, sfirseste la ea, desfasurin- au-se prin aceleasi, aflatoare in mijloc, deci de 50 de ori. De aceea si imita prin asemanare veacul acela (vesnicia), pornind de la aceleast >emne si ajungind, ca intr-o miscare circularaé, la aceleasi. In acest timp rinduielile Bisericli ne-au.invatat s4 preferam chipul starii in pi- cloare Ja rugdciune, ca sé ne mutaém, printr-un indemn vddit, mintea dela cele de fata la cele viitoare» 48, -A\r fi multe de remarcat si de dezvoltat in aceasta tilcuire a carac- terului eshatologic ai cultului, facuta de Sfintul Vasile cel Mare. E de temarcat ca insusi statul in picioare al credinciosilor la slujbele dintre Pasti si Rusalii, pe care o prezinté, impreuna cu altele, ca o traditie ne- sctisa ce la apostoli («pe care daca le-am pérdsi ca neavind mare va- lcate, am pagubi Evanghelia in insesi lucrurile principale ale ei, ba, mar mult, am reduce propovaduirea la un nume gol), are pentru el o esttel ce semnificatie Credinciosii stau in picioare ca unii ce eu in- ‘iat im potenjé impreuna cu Hristos $i nu mai sint finufi de moarte cul- caf onzontal si neputinciosi, Dar statul in picioare si hainele curate in care sint imbr&cati credinciosii, arata si faptul ca ei sint in mers spre impdrajia vitoare, Ei sint gata de drum, ca si evreii care mincau mielul pascal in picioare si imbracati de drum. N-avem «cetate st&tatoare» pe acest pémint, «ci o cdutém pe cea viitoare» (Evr. XIII, 14). Nu ne ase- zém comod in nici o situatie din lume, ci pasim mereu inainte, depdsim orice nivel spiritual atins, urcind mai sus (Filip. Il], 14; Sfintul Grigore de Nysa, doctrina despre epectaze). Duhul Sfint ne fine intr-un dina- musm continuu, sau accentueaza si da directie adevaratului progres spi- ijtual al nostru. Toate zilele se insira in lant, ca zile in mers, pline de puterea as- cunsa a invierii lui Hristos, care lucreaz& prin Duhul, ducindu-ne spre BB, Liber de Spintu Sancto ; P.G, XXXII, 168-191,ORTODOXIA . Cincizecimea finala, eshatologicé, cind Duhu! va fisni in plindtatea lui in mod «vizibil» din trupul inviat si transparent al Domnului, invdluind fiinta noastra, care a inaintat si ea spre transparentaé prin Duhul din ea si a devenit deplin transparenta si sensibila prin Inviere si in deplind comuniune cu Hristos prin indaltare. Cind Moise a adus legea sluj in tipuri si simboale de pe mun- tele Sinai, din fata lui se raspindea o stralucire trecdtoare, la care po- porul Israil nu putea privi (lesire XXXIV, 29—30). Era o transparenjaé a Duhului, o relatie noud a omului cu Dumnezeu, cu implicatii de serioase obligatii, un inceput de spiritualizare uman&, superior fata de tot ce in- semna religia la celelalte popoare. Greu putea intelege poporul Israil tot ce se ascundea in legea ce i se dadea, ca posibilit&ti de spirituali- zare a lui. Dar Hristos nu mai este numai un tip al umanului desavirsit i in le- gaturé cu Dumnezeu, ci insdsi creafia desdvirsité prin unirea suprema cu un ipostas divin, In El Duhul se aflé prevent intr-un grad deplin. lar dupa inviere aceasta prezenta e deplin transparentd. Pe m&sura ce sesi- zim aceasta transparen}a a Duhului in Hristos, ea ne devine proprie $1 noud. Hristos a aparut in istorie cu aceasta transparenté a omului la inceputul epocii finale («in zilele cele mai de pe urmda»), adica la in- ceputul epocii in care sensibilizarea spiritual a omului se poate ridica pe treapta cea mai inalté. Aceastd faépturé noua poate privi acum cu fata descoperita, sau cu infelegere si cu curajul de a spori in asemanare cu ea, prin comuniune cu ea, fata lui Hristos stralucind de slava deplina a Duhului, de transparenta spiritualaé deplinaé. Caci acum strdlucirea dumnezeiasca nu mai e o strdlucire de departe de om, avind o trasdtura distanta si poruncitoare, cum era cea de pe fata lui Moise, ci e stralu- cirea lm Dumnezeu devenit om, deschis comumuni cu credinciosul, iar creainciosul a crescut treptat prin lucrarea Duhului din legea veche, la capacitatea comuniunii cu Hristos, Dumnezeu-omul, la nivelul de partas la sensibilitatea duhovniceasca si la transparenta spirituala a umanului asumat in ipostasul divin, a umanului devenit in Hristos pdrtas la su- biectivitatea lui Hristos si la subiectivitatea deplina a Duhului, a lui Hristos care fiind Dumnezeu e totodata om deplin, deschis unei relajii in libertate cu toti semenii umani. Ceea ce spune Sfintul Apostol Pavel in cuvintele de mai jos despre Hristos, nu se referaé numaij la Hristos ca Dumnezeu, ci si la Hristos ca om «Domnul este Duh, $i unde este Duhul Domnului, acolo este liber- tate. Iar noi tofi, privind ca in oglinda, cu fafa descoperita, slava Dom- nului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Domnul Duhul» (If Cor. II, 17—18).