Universitatea ALMA MATER Sibiu

ANCA SRGHIE

SI

Sibiu, 2007

CUVNT NAINTE

Dragi studenti,
Cursul intitulat att de complex ca arie de cuprindere Literatura
romna si literatura pentru copii se constituie din capitole distincte,
extinse pe doua semestre de instruire, dar are si unele semnificative puncte
de interferenta, care va vor fi evidente n timpul studiului. Perspectivei
diacronice n tratarea literaturii pentru copii la nceputul cursului i va urma
o alta sincronic tipologica n cel de-al doilea semestru, cnd ne vom ocupa
si de situatia mondiala a circulatiei cartii de profil, care ia forma
institutionala a asociatiilor, a concursurilor la nivel international.
Deschiderea noua pe care dorim sa o cream prin raportarea inedita a
fenomenului literar romnesc la cadrul cultural-istoric n care el se
integreaza pe plan national si prin conectarea evolutiei tiparului din tarile
romne la evenimentele editoriale ale Europei va poate oferi un alt orizont
dect cel realizat n viziunea traditionala a manualelor si a tratatelor de
literatura romna aflate n uz. Am pivotat, asa cum reiese si din listele
bibliografice atasate pe cteva fragmente din Istoria didactica a literaturii
romne, creata de un colectiv condus de minunatul coleg care a fost prof.
univ. dr. Gheorghe Craciun, care ne este mereu aproape chiar din lumea
dreptilor, de unde ne vegheaza. Conceptului de carte i-am conferit o noua
perspectiva, asa cum l-am prezentat n dinamica circulatiei sale, circulatie
care este ea nsasi o poveste dintre cele mai fascinante din viata culturii
nationale si europene, daca nu mondiale.
Pentru o ct mai eficienta nvatare am procedat la cteva strategii de
tehnica tipografica, chiar cu riscul abaterii de la stasurile stabilite oficial: o
schematizare a materialului, n care s-a recurs la numerotari clarificante, ce
ordoneaza cunostintele; dubla semnalare a titlurilor de opere literare prin
bold si italic, astfel ca ele sa fie mai usor retinute vizual an timpul
studiului. Titluirile de reviste sunt singurele care se marcheaza cu ajutorul
ghilimelelor, altfel folosite numai la semnalarea textelor citate. Conceptele
esentiale se identifica cu ajutorul boldului.
Ca viitori specialisti ai educatiei, trebuie sa cunoasteti si cteva
momente din istoria manualelor scolare, tratate la capitolele cuvenite.
Bibliografia selectiva, atasata la fiecare subcapitol, n loc sa fie
masiv atasata la finele cursului, si ndeplineste menirea de a atentiona
studentul asupra vastei arii de cercetari realizate pna n prezent asupra

temelor respective. Desigur ca nu exista timpul fizic de a aborda asemenea

lucrari de nalta valoare pna la data proximului examen, dar ele vor deveni
obiective tinta n pregatirea voastra viitoare, chiar an alegerea unor teme
pentru lucrarile de diploma, de masterat si respectiv de doctorat.

CAPITOLUL I
VRSTA COPILARIEI SI LITERATURA ROMNA
n indiferent care epoca istorica traieste, micul cititor apartine unei
societati complexe la care se raporteaza inevitabil ca la un sistem. El este n plin
proces de evolutie fizica si psihica, ceea ce a determinat creatorii de literatura si
pedagogii sa ncerce a-i oferi sprijin pentru a deveni om gata sa-si traiasca
propria poveste. Sufletul curat al copilului se proiecteaza ntr-un fel specific pe
constelatia imaginatiei. Cu ce se jucau si ce citeau copiii Antichitatii? Dar cei ai
Evului Mediu? Oare ct de diferit era modul cum se maturizau prin lectura
adolescentii secolului luminilor sau cei care profitau de cuceririle tehnicii
veacului al XIX-lea, repercutat indiscutabil si asupra jocurilor copilariei? Istoria
pedagogiei a stabilit ct de diferita este evolutia pe etape de vrsta a copilului
zilelor noastre fata de cel de acum un veac. Ceea ce a evidentiat cercetarea
stiintifica a domeniului este faptul ca ultima jumatate de secol s-a caracterizat
printr-o noua si mult sporita usurinta a familiarizarii copilului cu resursele de
informare ale televizorului si ale computerului, ce dirijeaza ntr-un mod cu totul
diferit cresterea lui spirituala, afectiva si morala.
I. Raportul dintre urban si rural n edificarea spirituala a copilului.
Mediul rural s-a deosebit mereu de cel urban prin faptul ca a oferit
pretutindeni cea dinti lectie a cunoasterii data de natura, de viata animalelor, de
ndeletnicirile agrare ale familiei. "Copilaria s-a nascut la sat", avea sa conchida
Lucian Blaga n discursul sau de receptie la Academia Romna intitulat Elogiul
satului romnesc. Si poetul-filosof avea dreptate! El sesizeaza reciprocitatea
acestui raport simbiotic ntre sat si copilarie atunci cnd observa ca "Exista un
apogeu exuberant, involt si baroc al copilariei, care nu poate fi atins dect n
lumea satului, si exista de alta parte aspecte tainice, orizonturi si structuri secrete
ale satului, care nu pot fi sesizate dect n copilarie." Nu ntmplator L.Blaga
conchidea, afirmnd ca "Pentru a-ti taia drum spre plenitudinea vietii de satul
trebuie sa cobori n sufletul copilului.Copilaria e de altfel vrsta sensibilitatii
metafizice"1. El era populat n imaginatia colectiva a copiilor din Lancram cu
eroi de mitologie care le provocau initiative comune, asa cum era alungarea
Diavolului din tinda vecinului de catre ceata celor vreo 20 de baieti narmati
anume cu fel si chip de unelte sau cercetarea sorbului de la Rpa rosie unde era
plasata gura iadului n convingerea copiilor satului, evocati si n paginile din
Hronicul si cntecul vrstelor. Niciodata orasul nu s-a putut sincroniza cu
vrsta de aur a copilariei. Distinctia o facea acelasi L. Blaga:"A trai la oras
1

L.Blaga, Elogiul satului romnesc, n vol. Discursuri de receptie la Academia Romna, Editura Albatros,
Bucuresti, 1980, p.251.

nseamna a trai n cadrul fragmentar si n limitele impuse la fiecare pas de

rnduielile civilizatiei. A trai la sat nseamna a trai n zariste cosmica si n
constiinta unui destin emanat din vesnicie."2
Dar ulterioara dezvoltare spirituala a adolescentului se putea realiza optim
n scolile si cu dascalii mai nvatati ai orasului. Cresterii pe o anumita
orizontalitate a geografiei mitologice a satului trebuia sa-i ia locul o mbogatire
livresca, mai intensa n mediul urban. Prima lux, cum avea sa-si intituleze
Octavian Goga o poezie semnificativa pentru dramatica rupere a copilului de
lumea Rasinariului natal, se dobndea n scolile Sibiului. Dar n noul mediu,
resimtit ca strain pentru copilul abia sosit si nca urmarit de "balaurul"
necunoscutului cresterea intelectuala nu era ferita de stavile greu de trecut de la
lipsa parintilor si a prietenilor la studiul n limbi straine si atmosfera ostila. De
cosmarul ruperii de satul Humulesti spre a fi dus la Scoala de la Socola Iasilor
nu este scutit nici eroul lui Ion Creanga din romanul Amintiri din copilarie,
nastrusnicul Nica, prin care era reprezentata "copilaria copilului universal", n
expresia lui G.Calinescu. Satul romnesc cu traditiile sale perpetuate de secole si
milenii se deosebeste de cel abia ncropit american nu numai ca aspect, ci si ca
mentalitate a locuitorilor lui. "Fermierul american, simtindu-se alungat la
periferia existentei, e vesnic abatut de nostalgia orasului; cu gndul la bogatie,
cu frica de mizerie, cu Dumnezeul sau localizat ntr-o singura celula a creierului,
el nu se integreaza deschis n cosmos, ci se simte doar chemat sa exploateze un
fragment al acestuia sau sa-l paraseasca n clipa cnd fragmentul nu mai
renteaza."3 Dupa convingerea lui St. O. Iosif formulata n poezia Cntec vechi
punctul de plecare al cresterilor sufletesti si spirituale este doina folclorului
romnesc. "Cntecul ce-ades ti-l cnt / Cnd te-adorm n fapt de seara/ Puiule eun cntec sfnt/ Vechi si simplu de la tara. Mama mi-l cnta si ea/Si la glasul ei
cel dulce/Puiul mic se potolea/Si-o lasa frumos sa-l culce./ Azi te-adorm cu
dnsul eu/Ieri el m-adormi pe mine/Si-adormi pe tatal tau/Cnd era copil ca
tine./Mine cnd voi fi-n mormnt/Nu uita nici tu si zi-le/Zi-le doina cntec
sfnt/ La copiii tai, copile."Asadar doina despre care V.Alecsandri afirma ca este
"cntecul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet ce-am auzit eu pe
lume"4 nsoteste viata omului chiar de la nastere. Indiferent pe ce continent sau
n ce mediu se edifica personalitatea copilului si apoi a adolescentului, exista o
sansa universala a dezvoltarii unor calitati esentiale, iar etapele de evolutie sunt
aceleasi, chiar daca factorii stimulatori sau perturbanti pot interveni pe traseu n
mod diferit. Iata de ce pentru fiecare om exista carti care le pot determina
dezvoltarea, crendu-le criterii de valoare, modele, tinte de atins.

ibidem, p. 253.
ibidem, p.256.
4
V. Alecsandri, O primblare la munti, n vol.Proza. Editura pentru literatura, 1967, Bucuresti, p. 159.
3

II. Autorii literaturii pentru copii si obiectivele educatiei.

Literatura pentru copii este construita amplu de-a lungul timpului de
autori deveniti cunoscuti nu numai de catre copii, ci si de catre adulti. Astfel,
Basmele lui Hans Christian Andersen, cele ale Fratilor Grimm sau ale Contesei
de Sgur, basme devenite celebre, Povestirile lui Lev Tolstoi, alaturi de care
personaje la fel de celebre cum ar fi Pinocchio de Carlo Collodi, Alisa n tara
minunilor de Lewis Carrol, Nils Holgerson de Selma Lagerlf, Scarabouche de
George Sand, Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain, David Coperfield de
Charles Dickens sunt numai cteva nume ce apartin universului copilariei.
Literatura romna pastreaza Basmele si povestirile lui Ion Creanga, Dumbrava
minunata de Mihail Sadoveanu sau pe neuitatul Fram, ursul polar de Cezar
Petrescu.
De-a lungul timpului educatia a fost diferita, ea mulndu-se pe
organizarea sociala si de locul ocupat de copil n societate. Procesul de
cunoastere a lumii care implica formarea propriei constiinte umane s-a deosebit
de la o epoca la alta mai mult cantitativ dect calitativ. Considerata un privilegiu
al claselor dominante, n realitate scoala a avut la baza si pentru copilul de sclav
si pentru cel al stapnului de sclavi, al seniorilor, al patronilor sau salariatilor,
specii fundamentale precum basmele populare, snoavele, proverbele, cntecele
batrnesti, baladele sau zicatorile. La nceput cntecele homerice se transmiteau
prin viu grai n piete publice sau n adunari ntmplatoare, ntruct doar o
categorie privilegiata putea ntretine la curte pe acesti recitatori ai epopeilor.
Crearea academiilor n Grecia antica sau a liceelor n Imperiul Roman a
constituit prilejul organizarii unor puternice puncte de spiritualitate. Evul Mediu
aduce cu sine privilegii spirituale pe care copiii claselor de jos nu le aveau.
Stiinta de carte si obiectul acesteia, cartea nsasi, erau destinate copiilor curtii
regale si ai celor nobiliare.
n Tarile Romne copiii taranilor, ai meseriasilor si negustorilor de mai
trziu se mpartaseau din folclorul autentic. Astfel, la palatele domnesti si la
casele boieresti cresterea copiilor era ncredintata si unor oameni din popor, alesi
cu deosebita grija pentru ntelepciunea lor. Ilustrativa n acest sens la nceput de
secol XVI este cartea nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie
unde "influentele literaturii culte a timpului nu estompeaza fondul popular al
lucrarii".5
Pe toate meridianele lumii cultivate universul copilariei e populat de FetiFrumosi, de Ilene Cosnzene, de zmei si fiinte supranaturale care reprezinta
calitati sau defecte umane la o vrsta cnd lumea se mparte n bine si rau,
basmul avnd prin valoarea artistica si prin principiile pe care le impune un rol
determinant n formarea personalitatii copilului. De altfel, asemenea cititori sunt
mult mai deschisi n conturarea convingerilor si a caracterelor prin impunerea
5

Viniciu Gafita, Bibliografie de literatura romna pentru copii, Editura Ion Creanga,
Bucuresti, 1978, p.8.

unui anumit idealism pe care modelul folcloric sau lucrarile culte inspirate din
mitologia crestina le promoveaza.
Primele decenii ale secolului al XIX-lea, pe meleagurile noastre cautau sa
aduca acele carti si cuvinte potrivite, cum avea sa spuna Tudor Arghezi mai
trziu n poezia Testament, pentru cei care aveau sa cstige drepturi politice,
sociale si nationale, ntr-o vreme cnd Romnia era punct de convergenta a
marilor puteri suverane. Cine mai mult dect personalitatile vietii literare ar fi
putut intui valoarea inestimabila sintetizata n creatiile populare anonime?
Folclorul este pus n valoare de marii scriitori clasici ai literaturii romne, ntre
care Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu, I. Pop Reteganul. Ei alcatuiesc culegeri
de poezii populare, de basme sau legende ale romnilor si formuleaza judecati
de valoare, care se vor constitui ca un prim strat de fundamentare a unei teorii
moderne a folcloristicii romnesti.
Trebuie amintita, ntre creatiile culease de Vasile Alecsandri balada
Miorita, care defineste att de bine crezul si sufletul romnesc printr-o
exprimare plastica, alegorica. Tot folclorul a fost sursa de inspiratie si pentru Ion
Creanga cu minunatele lui Amintiri din copilarie unde este redata de fapt
pruncia copilului universal, asa cum se ntmpla de altfel si la Mark Twain n
Aventurile lui Tom Sawyer sau la alti autori cunoscuti ai literaturii universale.
Mihai Eminescu, Al. Odobescu, George Cosbuc, I.L.Caragiale sau Ioan Slavici
sunt numai ctiva dintre cei ce se nscriu n pleiada scriitorilor literaturii pentru
copii.
Perioada interbelica cunoaste o noua optica n ceea ce priveste latura
publicistica a literaturii pentru copii. Daca nainte basmele apareau n editii
diferentiate, restrnse ca numar de pagini, dar bogat ilustrate pentru cititorul
prescolar sau din primele clase, altele mai bogate ca numar de pagini, sub forma
de culegeri n colectii pentru uz scolar sau cu caracter de masa, acum, n special
ntre anii 1920-1930, scopurile sunt comerciale, valoarea literara a unor astfel de
scrieri fiind scazuta sau nula. ntre anii 1948-1949 s-au tiparit aproape 4000 de
titluri n cca. 96.000.000 de exemplare, lucrari n limba romna, maghiara sau
germana. Astfel, din operele lui Ion Creanga s-au tiparit aproape 140 de editii,
din scrierile lui Mihail Sadoveanu cca. 95 editii, din poeziile si prozele lui Tudor
Arghezi peste 50 editii. nfiintarea n anul 1969 a Editurii Ion Creanga
specializata n literatura pentru copii a creat un nou avnt cu noi perspective
calitative si artistice urmarindu-se unitatea dintre cuvnt si desen, realizarea
poligrafica.
Printre pionierii literaturii pentru copii se numara dascalii Grigore
Plesoianu si I.M.Rureanu cu titluri ca Cele dinti cunostinte pentru copiii care
ncep a citi, Privighetoarea urmata de Theodora sau copilul pierdut, care
contin povestiri si istorioare cu caracter moral. Un alt precursor de marca este
Ion Creanga care alaturi de manuale scolare militeaza pentru metode rationale
de predare, ntruct n povesti ca Harap Alb, Punguta cu doi bani, Fata babei
si fata mosului, Capra cu trei iezi el "creeaza ca un autentic artist constient de
8

opera de nfrumusetare si fixare a limbii vorbite. La fel, si n Povestiri, dar mai

ales n Amintiri, Ion Creanga devine "pictorul" inspirat care, printr-o mare
concentrare de mijloace artistice, caracterizeaza o situatie, un personaj,
nchegnd n putine pagini o adevarata fresca a epocii, cu mare putere de
generalizare, desi se refera, ndeobste, la meleagurile copilariei sale, satul
Humulesti si mprejurimile sale, din nordul tarii. Prin aceasta Amintirile au,
alaturi de valoarea literara si lingvistica, intrinseca, una documentara, istorica."6
Fiind printre cele mai solicitate din ntreaga literatura a domeniului,
scrierile lui Ion Creanga s-au tiparit sub diverse tipuri de editii, de la brosurele
cu o singura poveste n imagini, destinate copiilor de 4-5 ani, care ncep sa-i
asculte cu interes nastrusnicele ntmplari din basme, pna la editiile elegante
ale unor graficieni romni renumiti. Nu este de mirare deloc faptul ca lucrarile
sale au fost traduse n limbi de circulatie internationala, precum engleza,
franceza, spaniola, germana, etc.
Bardul de la Mircesti se bucura de asemenea de o mare popularitate n
rndul copiilor. Doinele, baladele, pastelurile, evocarile istorice ori povestiri cu
caracter memorialistic precum Vasile Porojan sunt prezente n manualele
scolare sau se recita cu bucurie la manifestari artistice ale copiilor. Luceafarul
poeziei romnesti, Mihai Eminescu exprima prin poezia sa sentimentul iubirii, al
dragostei de tara si de meleagurile ei, fiind un luptator mpotriva celor care
coboara societatea spre interese meschine si egoiste. Printre cele mai ndragite
poezii ale sale n rndul copiilor sunt Somnoroase pasarele, Copii eram noi
amndoi, Ce te legeni codrule!, Revedere, alaturi de care basmele n versuri sau
proza Calin Nebunul, Fat-Frumos din lacrima, etc. alcatuiesc pagini de studiu
pentru copiii de 12-14 ani.
Un alt ndragit autor este I.L.Caragiale, dramaturg, nuvelist, pamfletar si
umorist satiric. El critica societatea vremii sale, nu de putine ori fiind pus n
conflict cu autoritatile vremii. Opera sa se dovedeste valabila si astazi, volumul
Momente si schite n care personaje sunt copii, Domnul Goe, devenit sinonimul
copilului rasfatat si neascultator, schita Vizita, Bubico sau Un pedagog de
scoala noua, reflecta educatia si viata n familie a copiilor si nu de putine ori
carentele parintilor.
Un autentic caracter folcloric l aduc basmele si snoavele lui Petre
Ispirescu. "Basmele Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte, Prslea cel
voinic si merele de aur, Greuceanul, etc. impresioneaza nu numai prin
soliditatea constructiei epice, prin zborul imaginatiei si frumusetea exprimarii,
dar constituie totodata culmi ale genului n folclorul romn si mondial."7
Acestea au fost traduse n toate limbile de mare circulatie europeana.
George Cosbuc aduce lecturilor copilariei poezia cu tenta umoristica si
istorica. Iarna pe ulita, Povestea gstelor, Povestea a doi zbrliti si a mai
multor prliti, Jucariile celui cuminte ntregesc alaturi de Cntece de vitejie,
6
7

ibidem, p.16.
ibidem, p. 19.

Fire de tort, Nunta Zamfirei si Moartea lui Fulger un tablou cu totul original
prin claritatea versului care si extrage seva din obiceiuri si datini milenare.
Baladele istorice scrise de Dimitrie Bolintineanu, basmele si nuvelele istorice
ale lui Al. Odobescu, basmele si nuvelele lui Ioan Slavici, schitele si poeziile
despre copilarie semnate de Al. Vlahuta, frumoasele povestiri din viata copiilor
de I.Al. Bratescu-Voinesti sau "lumea celor care nu cuvnta" de Emil
Grleanu, etc. constituie teme si motive care au marcat definitiv literatura
romna pentru copii. Nicolae Batzaria a avut o activitate prodigioasa de-a
lungul a doua decenii, aflndu-se la conducerea unor reviste pentru copii. El a
fost animatorul sezatorilor literare, a tradus si prelucrat scrieri din patrimoniul
literaturii universale. Cele 100 de volume publicate ilustreaza acest fapt.
Romane, basme, povestiri, versuri, scenete si un personaj drag intrat n
constiinta publicului mic, Haplea, un descendent a lui Nastratin Hogea sau
Pacala.
Autorul Dumbravei minunate, Mihail Sadoveanu, creeaza "un adevarat
poem al copilariei naive si fericite n cele mai grele mprejurari ale vietii."8
Lucrarea a fost scrisa de autor pentru una din fetitele sale pe cnd era bolnava,
dar si pentru toti copiii de vrsta Lizucai. Schitele si povestirile Un om nacajit,
Ianos Nazdravan, Stigletele, etc. completeaza prin limbajul plastic caldura si
duiosia creatiei sale, puterea fiecarui copil de a trai n poveste. Cezar Petrescu,
romancier, polemist si nuvelist se remarca printr-o lucrare de prim rang n ceea
ce priveste literatura pentru copii, Fram, ursul polar. Bntuit de nostalgia
locurilor n care s-a nascut n timpul captivitatii sale, Fram ncearca aceeasi
tristete odata revenit la ele. Romanul este un omagiu adus puterii omului, care
transforma pna si constiinta vietuitoarelor, acestea capatnd deprinderi dupa un
timp. Roman captivant, Fram, ursul polar domina celelalte scrieri ale autorului
cum ar fi Omul de zapada sau Neghinita.
Tudor Arghezi, cunoscut ndeosebi prin volumele de poezii Cuvinte
potrivite, Flori de mucegai, 1907, se dedica literaturii pentru copii nzestrat cu
umor si spirit de observatie. Lucrarile sale, Cartea cu jucarii, Povestile boabei
si ale farmei, si de asemenea volumele de versuri Prisaca, Cartea mea
frumoasa, Animale mici si mari pun n lumina din perspectiva omului matur,
naivitatile copilariei.
Un autor neuitat al copilariei este Alexandru Sahighian ale carui romane,
Coiful de aur si Rul fierbinte l plaseaza prin nota puternic autentica a
scriiturii, din actiunea unor copii deveniti eroi de poveste, mult deasupra altor
autori. Iubitor al naturii personajele sale vin si din lumea necuvntatoarelor.
Ursuletul si Grivei, Lacul cu rate, Ursul, Povesti adevarate, etc. ilustreaza
aceasta caracteristica a autorului, a dragostei de natura. Unul din cei mai
apreciati autori ai literaturii pentru copii este Cicerone Theodorescu.

ibidem., p.21

10

ntmplarea din gradina, Gogu Pintenogu, Atentiune, copii! Sunt poezii aflate
n manualele scolare, n care se reflecta o latura a fiintei sale.
Radu Tudoran, autor de romane apreciat mai ales de tineri precum Ultima
poveste, O lume ntreaga si Al treilea pol al pamntului sunt titluri definitorii
ale creatiei sale. Primul roman urmareste aventurile unui grup de copii n anii
razboiului, celelalte doua apropiindu-se mai mult de planul stiintifico-fantastic.
Poeta Nina Cassian si ncepe cariera scriitoriceasca cu basmul de larga
respiratie Nica fara frica, alaturi de care poeziile Ce-a vazut Oana, Printul
Miorlau, Chipuri hazlii pentru copii, Aventurile lui Trompisor, unele
dramatizate pentru teatrul de papusi, nchid un cerc unde " ideea morala e servita
exemplar de subiectul ales."9 n scrierile pentru copii, Asa-i Sanda, Cel mai
mare Gulliver si mai ales cele doua Carti cu Apolodor, poetul Gellu Naum
dovedeste ca " imaginea artistica nu trebuie descifrata, ci urmarita si retinuta,
umorul prezidnd atitudinea sa n dialogul cu micul cititor."10 Povestea
pinguinului Apolodor, care pleaca n cautarea rudelor sale n tinuturile arctice e
descrisa cu accente satirice. Cel ce va obtine un succes binemeritat cu romanul
Cartea cu ochi albastri este Octav Pancu-Iasi; n lucrarea sa "observatia inedita,
umorul fin, sinceritatea si spontaneitatea conduc dialogul, naratiunea."11 Schitele
Multe, multe luminite, Are tata doi baieti, Mai e un loc pe genunchi,etc.
publicate n reviste si volume aduc cu ele farmecul copilariei.
Vladimir Colin publica basme Basmele omului, povestiri umoristice
Povestile celor trei mincinosi, Zece povesti pitice, Povesti de buzunar, roman
S.F.Dincolo de zidul de neon, sau interpretare mitologica n Legendele tarii lui
Vam. Povestea scrisului este o proza de popularizare a stiintei, autorul dovedind
aceeasi maiestrie n toate genurile abordate.
Dedicata romanului si povestirii inspirate din realitatea imediata, Gica
Iutes scrie Inimosii, Prastia nazdravana, Cei de la Crisanta, etc. unde
personajele sunt realiste. Aventura nchipuita si face loc cu lucrarea Atentiune,
Carolina, fantasticul si realul mbinndu-se. Mircea Sntimbreanu scrie
punndu-si amprenta de profesor asupra creatiei. Profesor, el cauta subiecte n
universul circumscris al scolii. Cu si fara ghiozdan, 32 de premianti,
Extemporale si alte lucrari scrise, Recreatia mare sunt numai cteva titluri care
merita amintite. Autorul scrie si mici povestiri moralizatoare, care i trezesc
temeri pedagogice, inspirate probabil din jocurile copiilor.
Calin Gruia se face cunoscut prin intermediul radioului unde este
realizator de emisiuni pentru copii, prin publicatiile si volumele sale.
Ciubotelele ogarului, Nuielusa de alun, Izvorul fermecat, Drumul spune
povesti, valorifica motive vechi populare, n proza scurta, schita, povestire,
legenda. Caracterizat drept povestitor sfatos, el cultiva stilul frumos cu termeni
din batrni si provincialisme preferate ndeosebi de copiii de vrsta mai mica.
9

ibidem., p.24.
ibidem, p.25.
11
ibidem, p.25-26.
10

11

Lucrarile sale sunt folosite si ca material didactic, autorul ncercnd sa realizeze

si scenariu de film, iar Mariuca, o evocare de razboi, este un exemplu.
Tonalitatea peisajelor domoale si atmosfera marilor povestitori moldoveni
mpreuna cu grija fiecarui cuvnt scris este adusa de Costache Anton care s-a
impus prin romanul Seri albastre. l preocupa rasturnarile de situatii din lumea
agitata a oraselor, procesele psihologice si starile sufletesti ale eroilor sai, copiii.
Iuliu Ratiu se remarca prin volumele mparatia de zahar si Cu capul n
nori. Aflat la conducerea revistei "Luminita" si "Arici Pogonici" el se hraneste
din convingerile si necesitatile, preferintele de lectura ale copiilor. Poetul Mihai
Negulescu scrie versuri, Jocul soarelui, Mnzul, si proza Orasul lui Pintea,
Arcul de miazanoapte. Acesta se afla la conducerea revistei "Cutezatorii", fiind
un deschizator de drumuri al reportajului.
Alexandru Mitru, autor de mare valoare, debuteaza cu volumele de basme
Copiii muntelui de aur, n tara legendelor, Povesti cu tlc si Basmele marii.
Inspirat de mitologia greaca, el publica Legendele Olimpului, iar prelucrarile
sale de legende stravechi dau la lumina volumul Din marile legende ale lumii,
paralel cu cercetarea folclorului national, unde apar ntoarcerea lui Neghinita,
Alte povesti cu tlc, Povestiri despre Pacala si Tndala. Romanul de inspiratie
istorica pentru copii Legenda valaha realizeaza o imagine panoramatica a
domniei lui Vlad Tepes. Viata contemporana este prezentata prin romanele Flori
pentru Mihaela si Bastonul cu mner de argint.
Constantin Chirita este autorul unui ciclu de 5 romane pentru copii si
tineret, Ciresarii. Personajele au devenit buni prieteni spirituali ai copiilor.
Romanele militeaza pentru cinste, harnicie, ndrazneala si prietenie.
Literatura dramatica pentru copii este bine ilustrata prin piesele Papusa
cu piciorul rupt si Pufusor si Mustacioara de Victor Ion Popa. Alaturi de acesta
Alecu Popovici a stiut sa gaseasca " acea masura ntre exuberanta debordanta si
duiosia sentimentala, care sa placa, sa ncnte."12 Piesele sale ncepe teatrul,
Sutgol, redau optimismul si veselia.
La mbogatirea literaturii pentru copii si-au adus contributia si alti autori
neprezentati n aceasta enumerare. Amintim doar ctiva prozatori: Victor
Eftimiu, Eusebiu Camilar, Ion Pas, Sidonia Dragusanu, Felix Aderca, Mihail
Drumes, Titel Constantinescu care si-au cstigat popularitatea n rndul celor
mici. Poezia a fost de asemenea un segment bine tintit, unde autori ca Nicolae
Labis, Otilia Cazimir, Demostene Botez, Mihai Beniuc, Profira Sadoveanu,
Victor Tulbure, Ion Caraion, Stefan Augustin Doinas, Ion Brad, Eugen Frunza si
altii au prins sub condei bucuria jocului si a vietii de copil, a dragostei de tara n
evocari istorice menite sa zideasca sentimentul patriotic.

12

ibidem, p.32.

12

III. REVISTE PENTRU COPII

Revistele au constituit un adevarat fenomen n viata literara, att din
provincie ct si din capitala. Ele constituie o importanta zestre culturala de multe
ori fiind o pepiniera de viitori creatori, avnd un rol decisiv n formarea
personalitatii proprii scriitoricesti a fiecaruia.
nceputurile cronologic vorbind apar n anul 1865 odata cu publicarea
revistei "Mama si copilul", urmata n anul urmator 1866 de "Elevul patriot",
"Amicul scoalei" n anul 1869, "Foaia copiilor" n anul 1882 si "Amicul
copiilor" n anul 1885.
Prin tinuta grafica eleganta si programul promovat "Amicul copiilor"
aparut ntre 1891-1895, l-a avut la conducere pe omul de cultura Bogdan
Petriceicu Hasdeu si pe luptatorul pentru drepturi sociale Zamfir C. Arbore.
Revista publica literatura populara, scrieri ale marilor scriitori ai vremii, Anton
Pann, Gh. Asachi, Al.Donici, Gr. Alexandrescu, Ion Creanga, Vasile Alexandri,
Mihai Eminescu, si multi altii. De asemenea publica prelucrari dupa mari
capodopere ale literaturii mondiale, spre exemplu Don Quijote.
n revista sunt combatute superstitiile urmarindu-se o promovare pe baze
stiintifice a diverselor fenomene existente n natura. Genurile si specile literare
promovate de revista au consecinte si implicatii n viata societatii acelui timp.
Construita dupa modelul unor reviste similare din Franta, Germania, Anglia,
revista are si o directie pedagogica de formare a noilor generatii. "Revista
copiilor" din 1896 si "Revista elevilor" din 1897 se doresc a fi continuatori ai
"Amicului copiilor", dar din pacate nu se ridica la valoarea acesteia.
Revista "Fluierasul" aparuta ntre 1910-1912 si afirma dorinta de a fi
dedicata numai copiilor. Totusi acet lucru nu se realizeaza fiind prea didactica,
cu spatii largi dedicate sarbatorilor religioase, cu sfaturi moralizatoare. n
paginile ei si gasesc nsa loc clasici ai literaturii romne, dar si scriitori
contemporani ai perioadei.
ntre 1913-1925 apare "Revista copiilor si a tinerimii" condusa de
L.G.Costa-Foru si I.Barberis. Scopul revistei este de a modela caractere morale,
ea nsernd n paginile ei autori tineri care vor deveni consacrati ulterior:
Cincinat Pavelescu, Th. Speranta, Elena Farago,etc.
"Lumea copiilor", aparuta ntre 1922-1927 si condusa de editorul George
Filip, se impune prin calitatea hrtiei si tiparului, prin eleganta prezentarii si prin
tinuta artistica a ilustratiilor, care mpreuna cu textul literar alcatuiesc o
adevarata hrana pentru ochi si suflet. " Revista tine o dreapta cumpana ntre
lucrarile n proza si cele n versuri, dnd preponderenta literaturii beletristice
fata de problemele de raspndire a stiintei."13 Tezaurul mostenirii clasice,
reproducerile de texte si nserarea unor scurte medalioane ale acestor autori,
precum si publicarea unor autori care abia ulterior se vor consacra, cum ar fi
I.Al.Bratescu Voinesti, Victor Eftimiu, Vasile Voiculescu sau Ion Pillat, Gala
13

ibidem,p.38.

13

Galaction, Ion Agrbiceanu, constituie forta acestei reviste care promoveaza

literatura pentru copii.
n anul 1924 apare suplimentul ziarului de atitudine democratica
"Dimineata". Denumit "Dimineata copiilor", revista apare saptamnal avnd ca
directori pe N.Batzaria si T.Castrisanu.
Sub pseudonimul "Iordache", viitorul scriitor, caricaturist, publicist si
cineast Marin Iorda semneaza coperta revistei. Revista promoveaza clasicii
universali colabornd printre altii cu Zaharia Stancu, Victor Eftimiu si Lia
Hrsu. Este prima data cnd revista pentru copii este acceptata ca o necesitate a
timpurilor moderne, dovedind ca literatura pentru copii opereaza cu aceleasi
mijloace artistice ca si cea adresata publicului matur. Personajele promovate
Haplea, Uitucila, Lir, Tibisir fac parte din galeria de creatie a lui N.Batzaria si
cultiva umorul si satira nlaturnd complet didacticismul primelor publicatii
pentru copii. Revista contine rubrici si pagini permanente din actualitatea vietii
sociale si politice urmarindu-se captarea atentiei si curiozitatii tnarului cititor.
Marele cotidian al vremii, "Universul", tipareste revista pentru copii
"Universul copiilor" la conducerea careia se va afla tot N.Batzaria si ai carei
colaboratori vor fi n majoritate tot cei de la "Dimineata copiilor". O activitate
prodigioasa are ilustratorul si autorul de benzi desenate pictorul Pascal
Radulescu. "Haplea este Pacala modern, lipsit de istetime si de bunul simt al
eroului popular, incult, veleitar, dar nzestrat cu o buna doza de naivitate si
cumsecadenie"14 devine laitmotiv al revistei. Forta personajului vine din relatiile
pe care le stabileste cu mediul social n care traieste, cu membri sau personajele
cu care vine n contact.
La conducerea revistei a urmat Mihai Gafita alaturi de care si ncepe
activitatea si Viniciu Gafita pentru ca ulterior sa se alature si ultimul frate
Diogene Gafita, aceasta perioada fiind supranumita de cercetatorul Marius
Mircu "perioada fratilor Gafita" 11 de la "Universul copiilor". Pictorul Pascal
ramne colaborator permanent voluntar al revistei. n anul 1948 revista si
nceteaza aparitia.
Perioada interbelica mai gazduieste si alte reviste cum ar fi "Pui de soim"
din 1934, "Lumina copiilor" din perioada 1936-1938, "Mugurasul", 1934-1938,
etc. Activitatea creativ literara s-a concretizat n cele cteva sute de reviste
scolare sub ndrumarea cadrelor didactice de specialitate. "Revista scoalei"Craiova,1891; "Revista scolara" Arad, 1897; "Foaia liceenilor"- 1912; "Revista
noastra" Focsani, 1912;etc. ndrazneala creatoare a acestor copii sta sub semnul
unor modele din epoca, fiind adesea putin pregatiti dar plini de vise.
Dupa 1948, revistele "Luminita", "Arici Pogonici", "nainte", sunt n
cautare de colaboratori si cititori. Publicarea unor ziare pentru copii primeste
concursul scriitorului Marius Mircu.

14

ibidem, p.41

14

Se delimiteaza astfel trei reviste principale "Luminita", "Arici Pogonici"

si "Cutezatorii", unele cu corespondente n limbile nationalitatilor conlocuitoare.
Majoritatea povestirilor si schitelor, a romanelor publicate n foileton n aceste
reviste au fost editate sub forma de carte.
IV. PERSPECTIVA ISTORICA
Literatura pentru copii nu se delimiteaza n totalitate de literatura romna
n general, desi are calea ei proprie de afirmare si segmentul ei bine definit de
cititori. Unirea celor doua principate romnesti, Moldova si Muntenia n anul
1859, si cucerirea independentei de stat n anul 1877 au nsemnat intrarea
Romniei alaturi de statele europene pe drumul libertatii si unitatii nationale.
Aceasta perioada corespunde unei evolutii rapide n ceea ce priveste literatura
romna. ncepnd cu traduceri sau adaptari cu caracter moral datorate scriitorilor
clasici, literatura populara cu bogatia folclorului reda la modul cel mai autentic
un fapt, o epoca, un timp. Influentata puternic de scriitorii clasici, literatura
pentru copii va oglindi natura patriei care se regaseste n forme plasticizate la
Vasile Alecsandri, universul copilariei la Ion Creanga sau critica unei societati
ape carei tare politice, sociale si morale sunt stralucit reliefate de I.L.Caragiale.
Un rol deosebit n formarea unei conduite patriotice l au poeziile lui George
Cosbuc, iar comediile de moravuri ale lui Vasile Alecsandri ntregesc tabloul
literar. Proza scurta, poezia narativa, cea alegorica, preceptul moral si pedagogic
ntr-o perioada de transformare a societatii romnesti creeaza n mintea micilor
cititori idealuri si aspiratii de dreptate, cinste, prietenie, dragoste de tara.
nceputul secolului XX sta sub semnul lui Mihail Sadoveanu, Tudor
Arghezi, Cezar Petrescu, Elena Farago si altii. Scriitorii pentru copii Ion Pas,
Sarina Cassvan,etc. si ndeosebi Nicolae Batzaria cstiga din ce n ce mai multi
lectori n rndul copiilor. Matur n devenire, copilul este privit prin prisma
jocului, al imitarii celor mari, iar anii razboiului constituie teme de evocari cu
caracter patriotic.
Publicarea revistelor pentru copii asigura un acces mai larg spre lectura,
chiar daca unele scrieri sunt considerate slabe, urmarindu-se doar cstiguri
banesti din partea editurilor respective. Delimitarea pe vrstele, care sunt ale
copiilor si ale tineretului, impune anumite cerinte de lectura specifice.
Prescolarul, scolarul mic si scolarul mare sunt vazuti ca fiinte dinamice n
societate. Mijloacele literare sunt utilizate cu scopul apropierii copilului de
stiinta, ntr-un limbaj frumos, n care bogatia imaginativa, inventivitatea si
personalitatea fiecarui autor se impun.
Literatura romna pentru copii face astfel loc unor scriitori din epoci si
generatii diferite ale caror lucrari au nnobilat cu certitudine prin lumina
ntelepciunii si forta expresivitatii lor artistice universul copilariei.

15

NOTE:
1.
Viniciu Gafita, Bibliografie de literatura romna pentru copii,
Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1978, p.8.
2.
ibidem, p.16.
3.
ibidem, p.19.
4.
ibidem, p.21.
5.
ibidem, p.24.
6.
ibidem, p.25.
7.
ibidem, p.25-26.
8.
ibidem, p.32.
9.
ibidem, p.38.
10.ibidem, p.41.
11.ibidem, p.43.

16

CAPITOLUL II
LITERATURA POPULARA ROMNA
I. TRASATURI CARACTERISTICE. GENURI SI SPECII
REPREZENTATIVE
n teoria domeniului, literatura populara se defineste prin opozitie fata de
"literatura culta" sau "literatura scrisa". Aceasta opozitie decurge tocmai din
trasaturile specifice literaturii populare, ce face parte din domeniul mai vast al
culturii populare. Printr-o formula extrem de generala putem asimila culturii
populare orice valoare culturala care circula n mediile populare si este acceptata
de acestea. Nu putem vorbi despre literatura populara n afara contextului care a
generat-o si care o perpetueaza impunndu-i anumite trasaturi specifice. n cazul
folclorului literar romnesc ne vom referi la mediul rural autohton ntr-o
anumita etapa a dezvoltarii sale: satul traditional romnesc. Acesta nu este nsa
mediul originar al literaturii populare romnesti, ci unul mai evoluat, mai
complex, care a luat nastere pe un fond ancestral, mostenind cultura autohtona
dacica si romana, la care au fost asimilate elemente de cultura orientala, sud-est
europeana sau apartinnd altor spatii culturale. Constituirea unor valori de
cultura neolitica n contextul culturii traditionale romnesti s-a realizat, n
principal, prin mostenirea stratului de cultura orala dacica, dar si prin contactul
cu popoarele migratoare aflate, n mare parte, n stadiul culturii tribale la
trecerea lor pe teritoriul tarii noastre.
Pastrarea unor elemente ce apartin unui fond arhaic, perpetuarea lor,
timp de sute de ani, n tipare de ordin artistic respectate de nenumarate generatii
de creatori se datoreaza caracterului traditional al culturii si, respectiv,
literaturii populare. Daca noutatea si originalitatea constituie criterii valorice de
prima importanta ale literaturii culte, valoarea creatiilor literaturii populare
consta tocmai n respectarea si perpetuarea elementelor consacrate prin traditie,
cunoscute ca atare de reprezentantii mediului folcloric. Dimpotriva, un element
de noutate strident, chiar introdus la un moment dat de catre un cntaret sau
povestitor, este respins de comunitatea care l asculta si care l percepe ca pe un
corp strain n creatia structurata, prin ndelungate cizelari, din generatie n
generatie, n anumite tipare consfintite prin traditie.
Un rol deosebit de important n complexul proces de geneza, transmitere
si perpetuare a creatiei folclorice este cel jucat de caracterul sau oral. Gratie
acestuia, creatia este perceputa direct de catre un grup (sau mai multe grupuri)
de ascultatori. Membrii acestor grupuri sunt virtuali interpreti ai creatiei
respective, astfel nct supravietuirea acesteia depinde ntr-o mare masura de
satisfacerea exigentelor spectatorilor si ascultatorilor. Transmiterea directa,
nemediata prin scris, a unei opere literare presupune mijloace deosebite de a
impune si mentine treaza atentia, precum si mijloace de stimulare a memoriei ca
17

forma de supravietuire a creatiei respective. Oralitatea creatiei populare a

dezvoltat o serie de forme de "captatio benevolentiae", de verificare a atentiei
ascultatorilor, precum si numeroase formule artistice usor memorabile,
combinate n diferite variante.
O alta trasatura specifica a creatiei folclorice este caracterul sau anonim,
care nu nseamna, asa cum se considera la un moment dat, ca "ntregul popor"
creeaza o literatura populara. Dimpotriva, o creatie folclorica si are, la nceput,
un autor bine cunoscut unei comunitati restrnse, care a ascultat pentru ntia
oara creatia respectiva. nsa pentru a supravietui n constiinta si memoria
colectiva creatia trebuie sa intre n marele circuit al oralitatii, urmnd astfel sa
fie povestita, cntata, rostita etc. de numerosi alti interpreti care devin, la rndul
lor, "creatori" prin readaptarea unei creatii la propriile lor gusturi, precum si la
cerintele noilor grupuri de ascultatori si spectatori. Astfel, o creatie folclorica nu
va cunoaste niciodata doua "interpretari" identice; fiecare "interpretare" va
deveni o "varianta" a formei originale, iar numerosi "interpreti" pot rvni la
statutul de "autori".
Caracterul formalizat, consecinta a caracterului traditional, oral si
anonim, consta n utilizarea, n cadrul creatiei si performarii operelor folclorice,
de scheme compozitionale (la basm, de exemplu), de imagini si sintagme
"tipizate" {"foaie verde", fata - "floare din gradina", eroul -" 'nalt la stat, mare
la sfat" etc), care se regasesc n doine, dar si n colinde, balade, strigaturi etc.
Elementele-tip, formalizate din creatiile folclorice, au att un rol mnemotehnic
(sunt usor de tinut minte), ct si o valoare de comunicare, de liant ntre
performer si receptori (ascultatorii recunosc anumite imagini, sintagme, situatii
si astfel "participa" la creatii).
Arareori o creatie folclorica utilizeaza, atunci cnd se adreseaza publicului
sau (membrii comunitatii rurale), mijloace apartinnd unui singur domeniu
artistic. Versurile doinelor sunt nsotite de muzica, dansul popular este nsotit nu
numai de muzica, ci si de strigaturi. Pentru a ridica la maximum atentia
ascultatorilor sai, povestitorul unui basm "dramatizeaza" nsotind textul propriuzis al povestirii de mimica, de "punere n scena" improvizata a episoadelor pe
care le considera mai interesante n povestirea sa. n general toate artele
contribuie la transmiterea unei creatii folclorice, fapt definit prin caracterul
sincretic al creatiei populare. Datorita fenomenului sincretismului, creatiile
populare sunt arareori percepute de catre comunitate doar sub aspect literar. De
aceea ele sunt greu clasificabile conform regulilor elaborate pentru clasificarea
operelor literaturii culte. Elemente dramatice, dar si lirice sau epice se ntlnesc
n poezia ritualica, dar si n eposul propriu-zis, basmele pot fi "dramatizate" ca si
piesele de teatru popular care, la rndul lor, dezvolta nuclee epice.
Un alt aspect ce ngreuneaza ncadrarea genurilor si speciilor literaturii
populare n categoriile specifice "literaturii culte" este acela legat de functiile pe
care genurile si speciile respective le ndeplinesc n viata satului traditional
romnesc. Daca principala functie a unei opere literare scrise este aceea estetica,
18

n ceea ce priveste creatia orala ceea ce primeaza este caracterul functional, dat
de rolul pe care creatia respectiva l ndeplineste n cadrul unui ritual sau
ceremonial de mare importanta pentru viata comunitatii sau a individului ca
membru al acesteia. Desigur, un text literar folcloric poate fi valorificat ulterior
si din punct de vedere estetic, nsa comunitatea folclorica l perpetueaza, l
transmite din generatie n generatie, n primul rnd nu pentru ca este "frumos",
ci pentru ca este util.
Din punctul de vedere al functiilor pe care le ndeplinesc n viata
comunitatii traditionale romnesti, creatiile literare folclorice se mpart n doua
mari categorii: poezia de ritual si ceremonial si poezia asa-zis "laica",
nelegata n prezent de interpretarea ntr-un cadru de tip ritual sau ceremonial,
desi studiile specialistilor atesta faptul ca n trecut si creatiile din aceasta ultima
categorie au fost legate de contexte ritualice, disparute n cursul evolutiei
istorice si a istoriei mentalitatilor. Poezia de ritual si ceremonial este alcatuita,
la rndul sau, din alte trei serii de creatii: poezia obiceiurilor calendaristice,
poezia riturilor de trecere si poezia descntecelor. Cea dinti este legata de
celebrare, ntr-un cadru de tip ritualic, a momentelor importante ale anului,
considerate a fi decisive pentru soarta comunitatii. Astfel de momente sunt
Craciunul si Anul Nou, de care este legata poezia colindelor, Plugusorul,
Capra, Ursul, Steaua etc, primavara, cu obiceiuri precum Junii, Vergelul,
Smbra oilor, vara cu secerisul si obiceiurile ce-1 nsotesc: Dragaica, obiceiul
cununii. In perioadele de seceta sunt nca practicate ritualurile de invocare a
ploii, precum Scaloianul si Paparudele. Poezia riturilor de trecere nsoteste si
marile momente din viata omului, a individului ca membru al comunitatii, de tip
traditional. ntr-o astfel de comunitate nasterea, casatoria si moartea unuia dintre
membrii sai sunt ncadrate n structuri de tip ritualic sau ceremonial, pentru ca
astfel de momente importante din viata individului sa decurga n conformitate cu
traditia. Orice abatere de la aceasta traditie este considerata nefasta,
distrugatoare a echilibrului social, spiritual, religios al ntregii comunitati.
Ceremonialul nuntii este nsotit de "oratii" si Cntecul miresei. "Marea
Trecere", ultimul moment important din viata omului, este nsotita de bocete si
cntece ritualice de nmormntare precum Cntecul mare de petrecut, Cntecul
bradului, Cntecul zorilor. Situate ntr-o categorie aparte, descntecele se
constituie si ele ntr-o poezie de ritual nsa, spre deosebire de tipurile de poezie
de ritual si ceremonial enumerate mai sus, contextul n care sunt actualizate
descntecele este unul de natura magica.
Creatiile folclorice desprinse de cadrul ceremonial si ritual, deci
"laicizate", sunt mai apropiate de formele literaturii culte, devenind astfel mai
usor clasificabile conform terminologiei acesteia. Prin urmare, distingem n
aceasta a doua mare grupa de creatii folclorice o poezie lirica, reprezentata de
doina si strigaturi, creatii epice n versuri, precum balada, si n proza,
precum basmul fantastic, basmul despre animale, legenda, snoava si creatii
enigmatice si aforistice: ghicitorile si, respectiv, proverbele si zicatorile.
19

BIBLIOGRAFIE: Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar

romnesc, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978; Brlea, Ovidiu,
Folclorul romnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983; Eliade, Mircea, Aspecte ale
mitului, Ed. Univers, Bucuresti, 1978; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
Miturile fundamentale ale poporului romn
Conform definitiei date de Mircea Eliade, "Mitul este o istorie sacra; el
relateaza un eveniment care a avut loc n timpul primordial, timpul fabulos al
<nceputurilor>. Altfel zis, mitul povesteste cum, multumita ispravilor fiintelor
supranaturale,, o realitate s-a nascut, fie ca e vorba de realitatea totala,
cosmosul, sau numai de un fragment: o insula, o specie vegetala, o comportare
umana, o institutie. E asadar povestea unei faceri': ni se povesteste cum ceva a
fost produs, a nceput sa fie. Mitul nu vorbeste dect despre ceea ce s-a
ntmplat realmente, despre ceea ce s-a ntmplat pe deplin. Personajele
miturilor sunt fiinte supranaturale /.../. Miturile reveleaza activitatea lor
creatoare si dezvaluie sacralitatea (sau numai caracterul 'supranatural') al
operelor lor " (Mircea Eliade, Aspecte ale mitului ).
Mitul este, prin urmare, o "istorie adevarata" si exemplara, la ale carei
fapte comunitatea arhaica se raporteaza n permanenta si pe care le
reactualizeaza prin ritual. Timpul mitic este, la rndul sau, unul exemplar,
"sacru", opus timpului istoric, "profan". Iar protagonistii povestirii mitice sunt
personaje supranaturale (zei, eroi) al caror comportament n timpul mitic a
generat o realitate si care functioneaza, prin- urmare, ca modele, gesturile lor
consemnate n istoria mitica fiind apoi reproduse n ritualuri.
n urma evolutiei n plan istoric si n istoria mentalitatilor, mitul,
considerat drept "poveste sacra" n comunitatea de tip arhaic, a fost preluat sub
alte forme de catre o comunitate mai evoluata, precum aceea a satului traditional
romnesc. Elemente mitice, desprinse de contextul ritualic initial si
desacralizate, supravietuiesc n basme, legende sau balade.
Dorind sa gaseasca radacini mitice care sa "legitimeze originea literaturii
romne culte", George Calinescu vorbeste despre "patru mituri" ale poporului
romn, preciznd nsa faptul ca acestea sunt "nutrite de mediile literare, tinznd
a deveni piloni ai traditiei autohtone. " Deci ntregul demers al criticului
porneste din perspectiva literaturii culte si de la textele acesteia, ncercnd sa
identifice n literatura populara motive si teme cultivate de anumiti scriitori.
Desigur, un demers invers ar fi fost mai fructuos, mai ales ca teme si nuclee
mitice se gasesc n ntreaga literatura, unde functioneaza ntr-adevar ca niste
"piloni ai traditiei", respectiv ca niste "arhetipuri" ce se regasesc n structura de
profunzime a marilor opere ale literaturii universale.
Primul dintre cele "patru mituri fundamentale", Traian si Dochia, care,
dupa parerea lui George Calinescu "simbolizeaza constituirea nsasi a poporului
20

romn ", porneste de la o legenda istorica si, dupa cum o recunoaste nsusi
criticul, " a fost formulat propriu-zis de Asachi (Dochia care mpietreste cu oile
sale fugind de Traian) ". Proliferarea acestui "mit" n literatura culta este de
asemenea limitata la creatia lui Asachi, figura "znei Dochia " aparnd si n
creatia eminesciana, nsa ntr-un cu totul alt context dect al legendei devenite
"mit".
"Mitul" mioritic, cel care "simbolizeaza existenta pastorala a poporului
romn si exprima viziunea franciscan-panteista a mortii la individul romn "
are, ntr-adevar, la baza o viziune asupra mortii, nu nsa la "individul romn" ci
n comunitatea romneasca de tip traditional, unde moartea violenta este
ncadrata n ritual pentru restabilirea armoniei cosmice destramate de gestul
uciderii. n balada propriu-zisa sunt, de altfel, identificabile mai multe nuclee
mitice, iar legatura dintre balada si ritual poate fi pusa n evidenta prin studiul
comparativ al textului baladei cu poezia ritualica de nmormntare.
"Mitul estetic, indicnd conceptia noastra despre creatie, care e rod al
suferintei", identificat. n Povestea Mesterului Manole are, la rndul sau, un
substrat mitic universal, privind valorificarea de tip creator a mortii violente si a
similitudinii planurilor micro si macrocosmice, dar si o serie de credinte si
practici de constructie si ntemeiere de larga circulatie n Balcani, credinte
pornind de la o valorificare mai trzie a aceluiasi substrat mitic. Alaturi de
Miorita, Povestea Mesterului Manole este cel deal doilea "mit" calinescian
ncadrabil ntr-un context ritualic, deci si poate justifica denumirea de "mit",
nsa aspectele sale mitologice se afla dincolo de perspectiva unilaterala a
criticului.
n sfrsit, cel din urma dintre "miturile fundamentale", Zburatorul, "mitul
erotic, personificarea invaziei instictului puberal", si gaseste echivalentul
folcloric real n domeniul "povestirilor superstitioase" ce au constituit, probabil,
un punct de plecare pentru poezia Zburatorul de Ion Heliade Radulescu.
Avnd drept punct comun cu miturile, nararea unor fapte legate de
aparitia unei anume "realitati": poporul romn, o constructie, o conceptie despre
moarte sau un sentiment, "miturile" calinesciene sunt nsa desprinse de contextul
cu adevarat generator al miturilor si constituie valorificari trzii, de factura
livresca, a unor creatii folclorice. De fapt, ceea ce si dorea cu adevarat George
Calinescu era sa studieze punctul de interferenta al literaturii populare cu
literatura culta si nu sa defineasca niste realitati ale culturii populare si
spiritualitatii traditionale.
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, George, Istoria literaturii romne,
(Compendiu), Editura Minerva, Bucuresti, 1968; Calinescu, George, Estetica
basmului, Ed. pt. Literatura, Bucuresti, 1965; Eliade, Mircea, Aspecte ale
mitului, Ed. Univers, Bucuresti, 1978; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.

21

II. LIRICA POPULARA

Poezia lirica reprezinta o categorie a creatiei populare, interpretata
independent de cadrul ritualic sau ceremonial, deci apartine domeniului
literaturii "laice". Caracteristicile sale deriva din acest statut neritualic: nu este
interpretata cu ocazia unui anumit eveniment din existenta comunitatii sau a
individului, prin urmare nu necesita o "specializare" sau obligativitate
interpretativa si nu cunoaste nici restrictiile foarte riguroase n abordarea textului
propriu-zis pe care le impune interpretarea unui text ritualic. Toate aceste
aspecte aduc liricii populare romnesti o libertate formala mult mai mare, n
comparatie cu alte genuri si specii ale creatiei folclorice, ceea ce permite un grad
mai ridicat de improvizatie, o mai vie contributie a subiectivitatii.
O alta importanta trasatura caracteristica a poeziei lirice populare consta
n caracterul sau personal, intim. Nascuta si perpetuata, spre deosebire de poezia
ritualica, n afara unui cadru colectiv, social si religios, poezia lirica se ndreapta
mai mult spre trairea si experienta individului dect a colectivitatii. Nucleele
sale tematice abordeaza un anume fel - individual, subiectiv - de a trai, gndi,
simti; relatia individului cu "lumea" si nu felul n care "lumea" traditionala
ncadreaza individualul, precum n poezia de ritual si ceremonial. Temele
poeziei lirice sunt: trairea sentimentului erotic, a nstrainarii, revolta sau
resemnarea n fata destinului, meditatia asupra conditiei umane.
Datorita acestor aspecte se poate spune ca poezia lirica valorifica, la
nivelul creatiei folclorice, n cea mai mare masura, contributia individuala,
talentul personal al creatorului si interpretului. Aceasta contributie individuala
poate fi nteleasa nsa numai n spiritul caracteristic oricarei creatii folclorice:
elementele personale, "originale" nu sunt perpetuate prin reinterpretare dect n
masura n care ele sunt asimilate unui tipar colectiv. Astfel "cntecul de jale" al
unei vaduve devine, prin succesive interpretari, "cntecul vaduvei" n general, o
creatie exponentiala pentru o anumita categorie care o perpetueaza, deoarece se
poate recunoaste n creatia respectiva, si poate identifica trairile, experienta
suferintei cu acelea exprimate n "cntec".
n ceea ce priveste clasificarea poeziei lirice, muzicologii disting melodia
specifica "doinei" de aceea a "cntecului". Din punct de vedere al realitatii
literare folclorice, aceasta clasificare este irelevanta: pentru cntecul de factura
lirica se folosesc, n diferite regiuni ale tarii, denumirile de "hore", "doina" sau
"cntec", fara o transanta diferentiere din punct de vedere melodic. Aceleasi
versuri pot fi interpretate pe melodie de "doina" sau "cntec" n zone folclorice
diferite sau chiar n aceeasi regiune, adesea n functie de preferintele
interpretului.
Din punct de vedere tematic, o clasificare a doinelor este de asemenea
dificila, din cauza numeroaselor contaminari si posibilitati combinatorii date de
statutul neritualic al poeziei lirice. Temele si motivele cunosc o larga circulatie,
ele putnd fi adaptate de la o doina la alta, daca interpretul considera un vers, un
fragment sau altul mai important pentru exprimarea unei anumite situatii, a unui
22

anume sentiment. nsa, dincolo de aceste posibilitati combinatorii, putem vorbi,

sub aspect, tematic, despre "doine de dor si ja!e" ("De ce, Doamne, n-ai lasat/
Sa fie luna hrtie/ Si ceriul cantalarie/ Si soarele-un scriitor/Sa scrie tot ce mi-i
dor "), de dragoste ("Frunza verde plop si tei,/ Acu-i dragostea-n temei/ Ca si
lunca frunze are/Acu-i dragostea mai tare!"), de catanie, de haiducie, despre
soarta si noroc ("Mndra floare-i norocuj Se face-n tot locu/ Si nu-l are tot
omu... "), de nstrainare, despre "cntec" ("Doina, doina, cntic dulce,/Cndteaudnu m-as mai duce!/Doina, doina, viers cu foc/ Cnd rasuni, eu stau pe loc!...
"), tara ca n toate aceste creatii lirice sa ntlnim diferentieri de ordin formal,
structural sau functional. Singurul criteriu distinctiv ntre doine este o tema
centrala, careia i se adauga teme si motive din alte creatii de aceeasi factura.
Realizate cu ajutorul acelorasi mijloace de expresie ce caracterizeaza
poezia lirica folclorica, Strigaturile se diferentiaza de celelalte creatii lirice prin
interpretarea lor ntr-un context specific, de natura spectaculara: dansul. Versuri
scurte, catrene lirice sau de factura satirica, strigaturile nsotesc dansurile
populare, fiind scandate n ritmul acestora sau cntate pe melodia de dans.
Creatii spontane prin excelenta, strigaturile si pot extinde sfera interpretativa,
fiind rostite sau cntate si n mprejurari legate de munca n comunitate (la claca,
n sezatori etc).
Cele mai multe strigaturi, avnd teme erotice, sunt interpretate pentru
amuzament, nsa cele satirice pot avea si o functie educativa. Desi asemanatoare,
din punct de vedere formal, cntecelor lirice strigaturile si mplinesc mesajul
artistic doar n colectivitate, spre deosebire de doine, destinate mai mult
intimitatii.
Poezia bocetelor, ncadrabila, din punct de vedere functional,
ceremonialului de nmormntare, apartine, la nivel formal si semantic, genului
liric, datorita modului, "personal", subiectiv de expunere a durerii n poezie.
Spre deosebire de cntecele rituale de nmormntare (Cntecul zorilor sau
Cntecul bradului ), bocetele sunt interpretate de rudele apropiate ale
defunctului si exprima n mod direct suferinta, durerea n fata mortii unei
persoane dragi. Necunoscnd restrictiile formale impuse cntecelor de ritual,
versurile bocetelor sunt adaptate fiecarei situatii n parte, permitnd, prin
urmare, liberul acces al subiectivitatii poetice.
Vazute ca o forma de "revarsare libera a durerii", bocetele ndeplinesc, n
primul rnd, o functie cathartica. nsa purificarea prin suferinta si lacrimi
ndeplineste si o functie ritualica obligatorie: conform credintelor populare omul
nu poate fi nmormntat "nejelit", ncalcarea acestei traditii aducnd grave
perturbari n existenta comunitatii. Jelirea, respectiv "bocetul" nsotitor al
ceremonialului de nmormntare, ndeplineste importanta functie de separare a
"celui plecat" (a "dalbului de pribeag") de comunitatea celor vii si l ajuta sa se
ncadreze n "lumea de dincolo". Fara aceasta obligatorie separare - a
defunctului de rudele ramase n viata si a acelor vii de "cel plecat" - ntreaga
comunitate ar putea fi supusa influentei spiritelor malefice.
23

Variantele cele mai raspndite ale bocetelor dezvolta un nucleu narativ, n

care se mentioneaza date despre personalitatea defunctului si faptele sale. Insa
acest nucleu narativ evolueaza, n exprimarea poetica, spre genul liric, tonul
general fiind cel al unei lamentatii subiective. Raspndite mai ales n zonele
folclorice unde nu exista poezie ritualica de nmormntare, bocetele suplinesc
functiile acesteia, astfel nct n formele improvizate, lirice se ntlnesc unele
elemente de structura constante si general raspndite: descrierea durerii celor
dragi defunctului, ramasi n viata si confruntati cu marea despartire, a drumului
fara ntoarcere parcurs de "dalbul de pribeag " si, n final, integrarea acestuia n
"lumea de dincolo" prin ntlnirea cu ceilalti membri defuncti ai familiei. Aceste
elemente de structura constante, ndeplinind functii ritualice, organizeaza
ntregul material narativ si liric al bocetelor. Functia cathartica o ntlneste pe
aceea ritualica, iar fundalul mitic, existent n structurile de profunzime, este
adaptat concretului, particularului exprimat prin aspectul de factura lirica.
BIBLIOGRAFIE: Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar
romnesc, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978; Brlea, Ovidiu,
Folclorul romnesc, vol. I-II, Editura Minerva, Bucuresti, 1983; Papadima,
Ovidiu, cap. Lirica si Literatura Populara Romna", Ed. ptr. Literatura,
Bucuresti, 1968; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997,
Editura Magister/Aula.
III. CREATII POPULARE CU CARACTER AFORISTIC
Proverbele si zicatorile, creatii populare de natura aforistica, necesita,
asemeni poeziei de ritual si ceremonial, un anume cadru de interpretare n afara
caruia si pierd sensul. Insa, spre deosebire de cadrul ritual si ceremonial,
contextul de prezentare al proverbelor este unul ocazional si anecdotic.
Actualizarea proverbelor si zicatorilor este conditionata de situatii concrete, de o
mare diversitate, ceea ce a determinat dezvoltarea unui repertoriu foarte bogat,
favorizat si de dimensiunile reduse, usor de memorat, ale creatiilor respective.
Proverbele, care poarta n mediile folclorice denumiri precum "zicatori",
"vorbe din batrni" sunt vazute drept expresii impersonale de o mare vechime,
nzestrate cu autoritate (morala, practica) si purtatoare de ntelepciune.
Considerate drept sinteze ale ntelepciunii populare, cristalizata n urma unei
experiente ndelungate, proverbele sunt citate pentru a se invoca autoritatea lor
recunoscuta. Ele dau consistenta argumentelor si greutate afirmatiilor n
contexte care actualizeaza una dintre situatiile prezente n proverbe (ex.: "Nu e
fum fara foc,/Nici prost fara noroc ", "Unde e femeia e si dracul").
Deoarece roadele experientei ancestrale au fost adesea consemnate n
expresii metaforice, alegorice sau simbolice, proverbele sunt studiate si pentru
valoarea lor literara. Din punct de vedere formal proverbele sunt scurte,
nedepasind limita unei fraze (cu exceptia celor dialogate sau explicitate), sunt
aplicate contextelor particulare, practic nelimitate ca numar, si alcatuiesc un
24

ansamblu n cadrul caruia sensurile se ntretaie, se contrazic uneori, se

completeaza adesea, se mplinesc si se aprofundeaza reciproc ("Mai bine sarac
curat/Dect negustor ncurcat"; "Omul sarac/e al doilea drac"). nsa principala
trasatura caracteristica a proverbelor este permanenta raportare, n mesajul lor, la
natura umana {"Soacra, soacra/Poama acra!/De te-ai coace-un an si-o vara,/
Tot esti acra si amara"). Chiar si atunci cnd vorbesc despre aspecte mai
generale, punctul de vedere care enunta mesajul este cel uman; evenimentele
cosmice, la fel cu cele casnice, sunt vazute de catre om si prin acesta.
Zicatorile se deosebesc de proverbe prin forma lor mai redusa. Daca n
general proverbul consta n formularea unei fraze, zicatorile sunt notiuni a caror
sfera este restrnsa printr-un determinativ, care apare ca un epitet metaforic.
Aceasta confera notiunii determinate o semnificatie stabila, deductibila din
interpretarea izolata a expresiei (ex. "zile fripte", "soare cu dinti"). La nivelul
altor expresii ntlnim actiuni individualizate n aceeasi maniera printr-un
complement cu valoare metaforica. Spre deosebire de proverbe, zicatorile nu se
refera numai la om, la actiunile si experienta acestuia, ci si la fenomene
exterioare lui dar fata de care omul si fixeaza o anumita apreciere.
n cadrul comunitatii traditionale rolul proverbelor si zicatorilor este unul
formativ si educativ, de ncadrare a individului n norme morale si
comportamentale instituite n comunitatea respectiva n urma unei ndelungate
experiente existentiale.
BIBLIOGRAFIE: Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar
romnesc, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978; Brlea, Ovidiu,
Folclorul romnesc, vol. II, Editura Minerva, Bucuresti, 1983; Gorovei, Artur,
Cimiliturile romnilor, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1972; Gh. Craciun, Istoria
didactica a literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
IV. EPICA POPULARA N VERSURI
Cunoscut n mediul folcloric sub denumirea de "cntec batrnesc", iar
n rndurile specialistilor sub acela de "balada" (termen mprumutat din limba
franceza), eposul popular n versuri este definit de catre cercetatorul rus V.I.
Propp prin trei caracteristici esentiale: "cntec povestitor destinat ascultarii".
Primul termen semnaleaza natura sincretica a fenomenului. Cel de-al doilea
marcheaza narativitatea sa, iar cel de-al treilea oralitatea specifica. Spre
deosebire de cntecul liric, de doina, cntecul epic este destinat unei audiente
largi, unui grup de ascultatori. Daca doina, creatie lirica avnd un caracter intim,
poate fi cntata oricnd si de catre oricine, balada propune modele
comportamentale generale, are un caracter adesea educativ si se adreseaza
colectivitatii n ansamblu. Prin urmare necesita mijloace adecvate pentru
impunerea modelelor invocate n naratiunile cntate si o ntreaga recuzita
artistica menita sa capteze atentia potentialilor ascultatori.

25

Perioada de maxima amploare a cntecului epic, att la noi, ct si n restul

Europei, a fost evul mediu. Termenul francez "ballade", provenind din verbul
latin "ballare", denumea initial un cntec simplu si scurt ce se cnta n timpul
dansului. Raspndit n Europa apuseana nca din secolul al Xl-lea, termenul si
largeste sensul ajungnd sa denumeasca, n secolul al XV-lea, naratiuni vechi de
tip "saga eroica", nuvelistice sau, n Anglia, cntece din ciclul Robin Hood.
Documentatia privind cntecul epic n folclorul romnesc este extrem de
saraca nainte de secolul al XlX-lea, dar se presupune ca perioada sa de maxima
vigoare a fost, de asemenea, cea medievala. Corespondente tematice ntre unele
cntece epice si basmul fantastic sau colinde atesta un anterior stadiu ritualic si
ceremonial al acestor naratiuni n versuri ulterior "laicizate".
Fenomen folcloric aflat n faza fmala de cristalizare si restrngere a
circulatiei sale, cntecul epic supravietuieste n folclorul romnesc sub forma a
trei variante structurale. Este vorba despre cntecul epic de factura clasica
pastrnd toate caracteristicile genului (desfasurare ampla, dominarea facturii
eroice, retorica bogata, mod propriu de interpretare muzicala), prezent n
repertoriul interpretilor lautari din sudul Olteniei si Munteniei, un cntec epic
predominant nuvelistic, raspndit n Transilvania si prezent n repertoriul
interpretilor tarani si, pe de alta parte, teme din balade prezente n structura
colindelor. Acestea din urma, specifice Transilvaniei, atesta nu numai un
anterior stadiu al respectivelor teme n poezia de ritual si ceremonial, dar si
arhaicitatea, sorgintea mitica a unor elemente actualmente baladesti - precum n
cazul poemului mioritic sau al celui legat de jertfa zidirii.
Eposul fantastic, populat de elemente miraculoase, demonstreaza, la
rndul sau, vechimea acestor "balade", legatura lor cu lumea arhaica a mitului.
ntreaga atmosfera a acestui tip de creatie epica n versuri este asemanatoare
lumii basmului, dar si colindelor. Cele doua esentiale functii ale mitului n
comunitatea de tip arhaic, de a institui si de a reglementa o realitate, vor da
nastere, n lumea "laicizata" a eposului folcloric, unui "cntec epic fantastic de
atitudine eroica", al carui principal subiect este lupta "eroului" cu "monstrul", si
unui "cntec fantastic" cu functie coercitiva," vorbind despre ncalcarea unei
interdictii si consecintele funeste ale unui asemenea gest.
Categoria eposului mitico-fantastic va reprezenta o sursa pentru alte specii
ale cntecului epic. Aspectul mitico-fantastic de tip coercitiv va da nastere
baladei nuvelistice, iar cel legat de lupta "eroului" cu "monstrul" va fi preluat n
cntecul epic eroic propriu-zis (voinicesc sau vitejesc), apoi de cntecul
haiducesc. Elemente mitice nu sunt propriu-zis reproduse n cntecele epice,
nsa ele se fac simtite prin prezenta miraculosului, ntocmai ca n basme.
Functia coercitiva, privind ncalcarea unei interdictii, este prezenta n
creatii precum Cntecul despre Vidros ("Antofita a lui Vioara"), construit n
jurul unor stravechi credinte totemice, ncalcarea interdictiei privind pescuitul n
apele interzise si nerespectarea relatiilor consfintite ale comunitatii cu animalul
totemic (Vidra) declanseaza sfrsitul tragic al eroului. In aceeasi categorie poate
26

fi ncadrat Cntecul lui Iovan Iorgovan, unde apare interdictia incestului,

alaturi nsa de un motiv eroic.
Printre cele mai cunoscute balade mitico-fantastice se numara Arcos-pasa
si Gerul, al carei subiect este, de asemenea, ncalcarea unor norme privind
relatia sacru-profan (Pasa l provoaca la lupta pe Ger, "omul lui Dumnezeu") sau
aceea legata de tema fratelui (logodnicului) strigoi, cunoscuta n literatura
universala sub titlul Lenore si avnd o larga circulatie n sud-estul Europei.
Aceasta din urma prezinta numeroase aspecte de balada nuvelistica, asemeni
creatiei Soarele si Luna, unde elementele miraculoase, personajele
supranaturale sunt prezente pentru a ilustra si institui un model comportamental,
legat de interdictia incestului.
Eposul eroic, denumit adesea "voinicesc" sau "vitejesc", aduce n prim
plan un cod etic si valoric specific evului mediu, unde lupta eroului este
prezentata n cadrul fastuos al curtilor domnesti, iar confruntarile eroilor sunt
calauzite de regulile unui "cod cavaleresc", adaptat nsa principiilor de viata
specifice lumii traditionale autohtone. Fantasticul nu este specific acestor creatii,
nsa hiperbola este adesea prezenta pentru a pune n evidenta calitatile eroului,
puterea sa fizica, drzenia, curajul, precum si dificultatea ncercarilor pe care
trebuie sa le depaseasca. Materialul narativ este organizat de antiteza "eroului
monstru", prezenta n basme, mituri si balade mitico-fantastice, nsa subiectul
real are drept punct de plecare unele conflicte medievale (Dobrisan, Mircea
Ciobanul, Corbea ) sau lupta mpotriva turcilor (ciclul Novacestilor, Badiul).
Cntecul epic istoric si haiducesc se dezvolta n continuarea celui eroic,
diferentiindu-se nsa de acesta printr-o diminuare a hiperbolei si o prezentare a
faptelor mai apropiata de dimensiunile reale. Multe dintre aceste creatii au o
circulatie regionala, fiind inspirate de o anume personalitate istorica (reala) care
a trait n locurile respective. Pot fi mentionate astfel de balade avndu-1 drept
erou pe Pintea Viteazul, n nordul Transilvaniei, cele despre lancu Jianu n
Oltenia, Bujor n Moldova, Radu lui Anghel n zona sub-carpatica sau Valean n
sudul Transilvaniei.
Spre deosebire de "cntecul eroic", unde eroul iese nvingator, iar faptele
sale sunt preamarite ntr-o "apoteoza" victorioasa, cntecul epic haiducesc, mai
apropiat de realitatea istorica, are adesea un final tragic, impus de datele reale.
Insa o data cu evolutia n timp a variantelor intrate n circuitul oralitatii contactul
cu realitatea istorica se diminueaza, eroului i se atribuie si numeroase fapte ce
nu-i apartin, iar aventura sa primeste dimensiunile miticului si epopeicului.
Balada nuvelistica abordeaza aspecte din viata comunitatii (relatii de
familie, erotice etc.) si este consacrata unui spatiu mai intim, ceea ce o apropie
mai curnd de genul liric dect de eposul eroic. Si aspectele sale tematice sunt
asemanatoare celor ale liricii populare, iar cadrul sau de interpretare este diferit
de acela al "cntecelor batrnesti", legate de bogata recuzita retorica si muzicala
a lautarilor profesionisti. nregistrate n special n Transilvania, baladele

27

nuvelistice sunt cntate pe melodii specifice cntecului liric de catre interpreti

tarani.
Reduse din punct de vedere dimensional, n comparatie cu eposul eroic,
baladele nuvelistice cuprind adesea teme si motive de larga circulatie, care au
fost preluate si de literatura culta. O astfel de tema este si aceea mai sus
mentionata a "logodnicului strigoi" (Lenore), dezvoltata n balada cunoscuta n
folclorul romnesc sub titlul de Voichita. Aceasta are, asemeni baladei Soarele
si Luna, elemente miraculoase, nsa este legata de viata familiala prin mesajul
sau ce vizeaza respectarea normelor (morale, comportamentale) stabilite prin
traditie n viata unei comunitati.
BIBLIOGRAFIE: Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar
romnesc, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978; Brlea, Ovidiu,
Folclorul romnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983; Amzulescu, Al., Balade
populare romnesti, EPL, Bucuresti, 1964; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.

Miorita
nca de la publicarea sa, n 1852, de catre Vasile Alecsandri, balada
Miorita si-a fascinat cititorii si a suscitat dezbateri aprinse n rndurile acestora,
fie ei specialisti n domeniul folclorului, precum Ovid Densusianu, Adrin Fochi,
Constantin Brailoiu, critici si istorici literari, precum D. Caracostea sau George
Calinescu, poeti si filosofi, precum Lucian Blaga. Numeroase interpretari
literare au ajuns sa considere Miorita drept o capodopera a literaturii noastre
populare, ce sintetizeaza conceptiile filosofice ale poporului romn, atitudinea sa
n fata destinului, a vietii si a mortii. G. Calinescu o considera drept unul dintre
"miturile fundamentale" ale poporului romn. Cercetatorii folclorului, printre
care si Constantin Brailoiu, exasperati de interpretarile n directie lirica si
metafizica a baladei, o studiaza n comparatie cu riturile funerare arhaice si
traditionale, rediscutnd-o n contextul care a generat-o. Desigur, Miorita poate
fi redusa doar la "preistoria ei, la atitudinile, ritualurile si credintele care au
precedat-o n timp si care i-au mprumutat o mare parte din continutul ei
poetic", dupa cum remarca Mireca Eliade. Insa o interpretare pur literara,
ignornd matricea credintelor si ritualurilor traditionale, saraceste mult
posibilitatile de a ntelege ceea ce este, totusi, sintetic si autentic, o conceptie, o
atitudine n fata destinului.
Din punctul de vedere al raspndirii geografice, al circulatiei si
adaptabilitatii variantelor, se poate considera ca Miorita se bucura ntr-adevar
de o situatie privilegiata ntre creatiile literaturii populare: este raspndita pe
toate teritoriile romnesti, adaptata particularitatilor regionale (culegerile mai
vechi nregistreaza o astfel de adaptare la nivelul onomasticii, toponimiei etc.).
Prin urmare, desi n ultimii ani varianta V. Alecsandri a ajuns adesea sa
nlocuiasca variantele originale din repertoriul interpretilor tarani, nu se poate
28

spune ca larga sa receptare se datoreaza celebritatii pe care i-a adus-o publicarea

n volumul Poezii populare ale romnilor. Studiul comparativ al variantelor
indica drept nucleu epic initial "testamentul ciobanului", prezent si n variantele
de colind transilvan ale Mioritei. Discutarea acestui nucleu, de o nendoielnica
arhaicitate n contextul specific al baladei, ca forma literaturizata, mai trzie, a
unui vechi complex mitico-ritualic va explica fenomenul de generala
"identificare", de larga raspndire n mediile folclorice si de fascinatie n cele
"culte", ce caracterizeaza receptarea Mioritei.
In analiza textului variantei Alecsandri, Adrian Fochi distinge 18 teme:
"locul dramei", "transhumanta", "ciobanii", "hotarrea ciobanilor", "cauzele
omorului", "oaia nazdravana", "ntrebarea ciobanului", "descoperirea omorului",
"reactia ciobanului", "locul de ngropare", "obiectele ngroparii", "plnsul oilor",
"alegoria mortii", "apoteoza ciobanului", "maica batrna", "portretul
ciobanului", "nunta mioritica", "cadrul nuptial". Aceste teme se grupeaza, la
rndul lor, n patru episoade distincte: cadrul initial, mioara nazdravana,
testamentul ciobanului si episodul "maicii batrne". In afara de episodul legat de
testamentul ciobanului, celelalte sunt caracteristice Mioritei ca balada, sunt deci
trziu adaugate nucleului epic initial, prezent si n colinde. Vechimea si
ndelungata supravietuire a nucleului epic, de origine ritualica, legat de
"testamentul ciobanului", se explica prin caracterul mult mai conservator al
colindelor fata de poezia populara epica. Interpretate n grup, nca ntr-un
context ritualic, colindele sunt mult mai putin accesibile improvizatiilor dect
baladele, interpretate ocazional si avnd o functie mai apropiata de aceea
estetica.
Cadrul epic al baladei este asemanator lumii fabuloase a basmului.
Versurile "Pe un picior de plai/Pe-o gura de rai" transpun ntr-o atmosfera a
deplinei armonii, n lumea atemporala a mitului. Seninatatea paradisiaca este
risipita de conflictul uman violent, strnit de invidie - un sentiment ca
caracterizeaza conditia umana "decazuta", prizoniera a "istoriei" al carei semn
este rivalitatea mercantila. Declansarea intrigii prin opozitia "erou" "anti-erou"
(anti-eroi) este un mecanism adesea prezent n basmul fantastic, unde eroul
devine o victima a fratilor sai mai mari sau a unui impostor intrigant. Balada
prezinta, de altfel, numeroase asemanari cu basmul n ceea ce priveste temele si
motivele.
Numarul protagonistilor - trei pastori, provenind din regiuni diferite apartine de asemenea unui nivel de mentalitate arhaic: numerele impare trei,
sapte, noua sunt investite de gndirea traditionala cu semnificatie sacra si
magica. Trei este adesea si numarul eroilor din basm si tot trei sunt ncercarile
pe care trebuie sa le depaseasca eroul n parcursul initiatic. Mioara nazdravana
apartine si ea fondului miraculos al basmelor; dezvaluindu-i eroului complotul
pus la cale mpotriva sa, miorita nzestrata cu grai omenesc devine asemeni
animalelor-ajutoare nazdravane din basme. Singularizat ntre pastori,
protagonistul Mioritei primeste si el statutul de "erou", de "ales", ca ins menit
29

unui destin exceptional. Iar pentru o comunitate de tip traditional moartea

violenta, careia i este sortit ciobanul mioritic, este un destin exceptional.
Paralelismele cu alte creatii populare epice se opresc n momentul introducerii
testamentului ciobanului. O data cu acel "si de-o fi sa mor... " interesul pentru
desfasurarea la nivel epic a baladei nceteaza. Epicul cedeaza alegoriei, poeziei
propriu-zise. Lipsa de interes pentru defasurarea epica este, de altfel, ilustrata
prin absenta deznodamntului.
Interesul pentru fragmentul de balada numit "testamentul ciobanului"
rezida n faptul ca el este, ntr-un fel, o atitudine exemplara n fata mortii. Am
amintit semnificatiile exceptionale pe care moartea violenta le mbraca ntr-o
comunitate de tip arhaic. Mircea Eliade analizeaza sensul creator al mortii
violente ca sacrificiul ritualic, precum n balada Manastirea Argesului. Moartea
violenta survenita n urma unui omor nu este nsa mai putin un fapt exceptional.
Gndirea traditionala priveste realitatea sub aspectul unui deplin echilibru ntre
macrocosmos si microcosmos (ntre comunitatea umana si univers), ntre sacru
si profan. Ritualul este cel ce vegheaza la mentinerea acestui echilibru.
Evenimentele, gesturile din comunitatea umana sunt ncadrate prin ritual acestei
realitati totale. Un omor este menit sa distruga echilibrul acesteia, ceea ce ar
avea urmari nefaste asupra ntregii comunitati. "Testamentul ciobanului" este o
astfel de ncercare de refacere a echilibrului cosmic prin ritual, de a reduce si
ncadra exceptia (moartea violenta, care curma firul vietii ntr-un mod nefiresc)
n tiparele traditiei, ale realitatii paradigmatice microcosmos-macrocosmos,
sacru-profan. Pe de alta parte, ceea ce a fost numita o "atitudine senina n fata
mortii", "resemnare" n fata destinului etc. este o expresie a gndirii traditionale,
care priveste moartea ca pe o "trecere", "Marea Trecere", este adevarat, cea mai
importanta din viata omului, nsa nu un sfrsit, ci un moment similar cu nasterea
si nunta. Viata omului nu se sfrseste o data cu existenta n "lumea alba", ci se
continua, pe un alt plan, la alt nivel, dupa ndeplinirea acestei ultime si decisive
treceri.
Ciudata a parut rugamintea adresata de cioban virtualilor sai asasini de a
se ocupa de nmormntarea sa si de a-i ndeplini ultimele rugaminti. nsa
nendepUnirea acestui ritual ar aduce o si mai grava prejudiciere echilibrului
universal, si asa perturbat de o crima. Nendeplinirea ceremonialului funerar
conform normelor traditiei l mpiedica pe "cel plecat" sa se integreze n "lumea
de dincolo", ceea ce ar avea consecinte grave asupra comunitatii din care acesta
a facut parte, implicit si asupra asasinilor.
"Testamentul ciobanului" cuprinde toate aspectele de ritual funerar,
respecta secventele "de trecere", prezente si n cntecele rituale de
nmormntare. Dat fiind caracterul exceptional al mortii, departe de comunitatea
umana, de membrii familiei, cei ce urmeaza sa ndeplineasca gesturile ritualice
sunt doar cei ce i-au ramas n preajma. n cadrul ceremonialului de
nmormntare plnsul celor apropiati defunctului are o functie ritualica
obligatorie, n afara de cea cathartica, de purificare si expiere a suferintei prin
30

lacrimi. El marcheaza separarea celor ramasi n viata de cel plecat pe "drumul

fara ntoarcere". "Lacrimile de snge " ale turmei parasite subliniaza aspectul
violent al mortii, care preschimba lacrima purificatoare n sngele jertfei.
Fluierele, obiecte ce fac parte din mediul apropiat si intim al ciobanului,
ndeplinesc rolul obiectelor ritualice folosite de comunitatile arhaice la
nmormntare. n lipsa celor ce ar putea ndeplini obisnuitele actiuni "pentru
pomenire", rolul acestora n utilizare obiectelor ritualice i revine "vntului", un
prim element ce deschide cadrul integrarii dupa moarte n macrocosmos, n
Marele Tot.
Alegoria moarte-nunta este de asemenea foarte frecventa n cntecele
ceremoniale de nmormntare. Similitudinile "nuntii" mioritice se ndreapta mai
ales spre Cntecul bradului, acolo unde exista obiceiul naltarii si mpodobirii
unui brad la mormntul unui tnar "nelumit", plecat "n lumea de dincolo"
nainte de a fi parcurs, n mod firesc, toate etapele vietii. n acest caz bradul
devine partenerul cosmic al tnarului "pribeag", asemeni "miresei" mioritice.
ntreaga alegorie moarte-nunta din balada este o dezvoltare a acestei substituiri
menite sa realizeze integrarea firesca n ordinea macrocosmica a celui ce prin
moarte violenta iese n afara normelor comunitatii si care, prin disparitia sa
prematura, nu si poate consuma ciclul firesc al vietii.
"Mndra craiasa/ A lumei mireasa " desteapta din substratul credintelor
imaginea mitica a marilor zeite ("figura" mitica orientala dar raspndita si n
zona mediteraneana) a caror "nunta" cu parteneri muritori este celebrata la
nivelul cosmic, pentru ca apoi respectivii parteneri, deveniti zei ai vegetatiei, sa
fie supusi periodic mortii violente (si creatoare) si renvierii. n schimb, prezenta
"maicutei batrne" accentueaza un aspect de "balada familiala" al Mioritei.
Duiosia cu care este evocat portretul celei ce-si va cauta zadarnic fiul, grija de a
o cruta, de a nu-i dezvalui omorul sunt aspecte ce tin de cultivarea unui anume
tip de relatii de familie, bazate pe respectul fata de parinti, fata de cei vrstnici,
specifice mentalitatii traditionale.
Sinteza a unor aspecte mitice, ritualice, adaptate nivelului de mentalitate,
realitatii din comunitatea traditionala romneasca, Miorita si justifica puterea
de fascinatie tocmai prin acesta capacitate sintetica si prin desavrsita osmoza n
pan poetic a numeroase aspecte ce tin de realitati istorice si de mentalitate
diferite.
BIBLIOGRAFIE: Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed.
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980; Fochi, Adrian, Miorita. Tipologie,
circulatie, geneza, texte, Ed. Albatros, Bucuresti, .1974; Pop, Mihai;
Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar romnesc, Ed Didactica si Pedagogica, 1978;
Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura
Magister/Aula.

31

Monastirea Argesului
Balada Monastirea Argesului, avnd drept punct de plecare 6 tema larg
raspndita ti Balcani, si anume aceea a "jerfei zidirii", a fost considerata, alaturi
de Miorita, una dintre creatiile literare fundamentale si esentiale pentru poporul
romn. Dincolo de disputele privind aria de geneza a poemului epic (atestat n
variante neogrecesti, albaneze, bulgaresti, srbesti si maghiare), se poate
constata complextitatea variantei romnesti, superioara celorlalte din punctul de
vedere al compozitiei. Astfel, varianta romneasca este singura care pastreaza
doua episoade importau ie: rugamintea adresata de mester Divinitatii pentru a
mpiedica sosirea sotiei sale la locul sacrificiului si zborul de Icar al lui Manole.
n majoritatea celorlalte variante jertfa este numai a sotiei, care adesea nu-si
accepta rolul de victima cu resemnare, ci dimpotriva, blestema, protesteaza. De
asemenea, celelalte versiuni se ncheie cu imaginea sotiei sacrificate, cu ultimele
cuvinte ale acesteia sau cu o reflectie moralizatoare a "povestitorului". Varianta
romneasca este singura care urmareste n continuare soarta mesterului sau, mai
curnd, am putea spune ca varianta romneasca este singura n care mesterul se
afla n centrul "dramei", fara a fi nsa marginalizat rolul sotiei. Dimpotriva, cei
doi soti, Ana si Manole, apar n centrul "dramei zidirii" ca un cuplu exemplar.
Nucleul epic al baladei si poate avea originea n credinta larg raspndita
n Balcani - dar nu numai (Mircea Eliade a demonstrat existenta unor credintei
similare din ndepartata Indie pna n Scotia) - conform careia, pentru ca o
constructie sa dureze este necesar ca un "suflet", o fiinta vie sa fie ngropata la
temelia constructiei respective. Dovezi arheologice atesta practicarea, ntr-un
trecut ndepartat, a unor sacrificii umane nsa treptat, gratie evolutiei n planul
mentalitatii, aceste sacrificii umane au fost nlocuite de jertfe animale sau de
ngroparea "umbrei" unui om. Aceasta eufemizare a sacrificiului initial prin
masurarea si ngroparea umbrei la temelii exista si n zilele noastre n mediul
folcloric romnesc. Eufemizarea nu realizeaza o substitutie totala (ca n cazul
sacrificarii unui animal, conform principiului "tapul ispasitor") deoarece se
crede ca acela caruia i s-a zidit umbra va muri n scurt timp.
Adeptii teoriei genezei baladei printre mesterii zidari aromni aveau n
vedere caracterul ezoteric al acestor confrerii n evul mediu, caracter ntarit de
anumite practici initiatice.si pastrarea "secretului" acestui mestesug ce avea un
statut aparte n cadrul comunitatilor traditionale, o singularizare ce contopea
atitudinile de teama si respect fata de o forta magica sau religioasa, benefica sau
malefica, asemanatoare aurei ce-i nconjura, n aceleasi perioade istorice, pe
mesterii fierari. Acest statut aparte al zidarilor se datora si faptului ca aceia ce
naltau o constructie erau considerati, n primul rnd, autorii unei creatii, replica
terestra a creatiei primordiale, respectiv a creatiei universului. Este cunoscut
faptul ca pentru mentalitatea arhaica lumea terestra, microcosmosul uman cu tot
ceea ce-i apartine, este o replica n plan contingent a macrocosmosului. Templul,
doma erau n primul rnd considerate "imagini ale lumii"; locul naltarii acestor
constructii era considerat centru si axa a lumii, care reunea cele trei nivele
32

cosmice: nivelul celest, nivelul terestru (contingent) si acela infernal.

Consacrarea acestui templu si repetarea creatiei primordiale cerea o reiterare a
jertfei, a sacrificiului care a dus la nasterea lumii - de obicei miturile
cosmogonice povestesc despre uciderea unui gigant cosmic (simboliznd
haosul) din al carui trup sfrtecat ia nastere cosmosul (ce reprezinta ordinea prin
excelenta).
naltarea unei biserici, a unei manastiri, cladire sacra prin definitie,
implica reiterarea mitului creatiei iar cei ce o construiesc - "creatorii", urmasi ai
primului si marelui Creator universal - sunt meniti unui destin exceptional.
Repetitia jertfei primordiale supravietuieste n credintele privind necesitatea de a
"nsufleti" o cladire (replica a marelui trup cosmic) printr-un sacrificiu uman.
Statutului exceptional al mesterilor zidari i se adauga, n balada "Monastirea
Argesului", sublinierea, n text, a statutului exceptional al lui Manole, mesterul
cel mare (cel ce-i "ntrece'' pe ceilalti "noua mesteri mari/ calfe si zidari") menit
unui destin exceptional, acela de a realiza consacrarea creatiei, integrarea ei n
ordinea universala.
Alegerea locului pentru manastire pare nefireasca -este un loc damnat,
probabil locul unei constructii mai vechi ce se surpase si fusese abandonata ("im
zid parasit/si neispravit"). nsa acest loc "damnat" are caracteristicile haosului
primordial nainte de a fi transformat n cosmos. El este un "loc al nimanui", n
egala masura stapnit de forte malefice si benefice. Consacrarea prin anumite
ritualuri are tocmai menirea de a aduce echilibru ntre fortele universale aflate n
conflict. Surparea sistematica a zidului manastirii subliniaza aceasta necesitate
de a "mpaca" fortele telurice si cele transcendente, de a le armoniza actiunile
prin sacralizarea pe care o va aduce sacrificiul.
Statutul de "ales" al mesterului Manole este confirmat de faptul ca el este
cel caruia Divinitatea i comunica mesajul sau: necesitatea sacrificiului. Aparitia
Anei, "aleasa" ntre sotii, asa cum Manole este "alesul" ntre mesteri, aduce o
conotatie aparte n contextul baladei, care paraseste gravitatea ritualica aducnd
notele unei poezii "umanizate". Actiunea se muta din sfera conflictului om-forte
cosmice n aceea strict umana, familiarizata, exprimata de imaginea
emblematica a Anei - "Sotioara lui/Floarea cmpului", unde diminutivul
sugereaza tocmai aceasta nota de intimitate. Jertfirea Anei aduce n constiinta lui
Manole conflictul tragic ntre necesitatea sacrificiului, ca ritual impus de
Divinitate, si sentimentele fata de sotia sa. Ruga mesterului, care implora
Divinitatea sa o ntoarca pe Ana din drumul fatal, reflecta acest conflict tragic,
iar portretul Anei (cel fizic, dar si cel moral) aduc poemului epic elemente de
balada familiala, exaltnd valorile universului casnic traditional si instituind
astfel un model comportamental. Atitudinea Anei, drumul neabatut spre
mplinirea unei datorii, nu este mai putin exemplara dect aceea a mesterului, de
aceea precizam, la nceputul analizei de fata, ca n varianta romneasca a baladei
cei doi soti se afla n egala masura n centrul "dramei", ridicndu-se la statura
arhetipala a unui cuplu exemplar.
33

Dupa cum remarca Mircea Eliade n studiul Comentarii la legenda

Mesterului Manole, drumul Ariei spre locul sacrificiului are toate datele unui
"drum spre centri". Obstacolele ce-i ies n cale sugereaza unparcurs initiatic,
pregatind ntlnirea cu destinul si asigurndu-i celei menite sacrificiului
puritatea ritualica necesara jertfei. Acest destin al Anei se va mplini pe plan
macrocosmic, prin jertfa ritualica, si n plan uman, prin ndeplinirea datoriei de
sotie exemplara.
Conform credintelor mentalitatii traditionale, moartea nu reprezinta un
sfrsit, ci o "trecere" spre o alta lume, spre o alta existenta. Iar moartea violenta
este considerata n primul rnd creatoare, mai ales atunci cnd ea nu este
accidentala, ci consfintita ritualic. Eroul astfel jertfit nu moare, ci "trece" ntr-o
alta existenta, la un alt nivel cosmic. Ana cea zidita devine trup si suflet al
manastirii pe care o face sa existe cu adevarat, sa dainuie n planul adevaratei
realitati cosmice.
Conflictul dintre domnitor si mesteri readuce in balada cadrul de nceput,
cu o coloratura istorico-sociala infiltrata n structura poemului gratie unei
mentalitati mai trzii; aceste elemente de cadru istoric i-au determinat pe unii
cercetatori sa stabileasca perioada de origine a baladei n evul mediu. nsa
schimbarile de ordin social-istoric modifica doar aspecte exterioare n creatia
folclorica. Ele constituie doar nvelisul creatiei, forma gratie careia realitati
arhaice sunt reactualizate pentru a fi percepute, cu un plus de verosimilitate, de
catre succesive generatii de ascultatori. Confruntarea mesterilor cu Negru-Voda
nu este dect un mecanism epic menit sa declanseze deznodamntul: mplinirea
destinului mesterului Manole. Iar aceasta mplinire se realizeaza conform
aceluiasi motiv al jertfei ritualice.
Conform unei alte credinte arhaice, mesterul moare la scurt timp dupa
ncheierea creatiei sale, deoarece el este primul care intra n cladirea nou
construita, iar "primul sosit" (asa cum Ana a fost "prima sosita" la locul jertfei)
este menit sacrificiului. Moartea lui Manole va consacra nou durata cladire n
ordinea existentei. Un alt element ce determina destinul mesterului este faptul ca
o constructie ncheiata, desavrsita reprezinta perfectiunea, or aceasta din urma
nu apartine dect zeilor, divinitatii. Manole si depaseste conditia umana,
comunica si se supune divinitatii prin sacrificarea Anei, nsa abolirea definitiva a
statutului sau uman nu se putea realiza dect prin gestul final. Zborul de Icar, al
mesterului iscusit, simbolizeaza aceasta depasire a propriei conditii, o moarte
creatoare, urmata de o resurectie la un alt nivel cosmic. Asemeni Anei, Manole
nu moare, ci se transforma n apa ce va uda vesnic temeliile manastirii. Moartea
si resurectia i aduc creatorului comuniunea suprema cu sotia jertfita, devenita
trup si suflet n trupul nsufletit pe plan cosmic al manastirii.
BIBLIOGRAFIE: Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Ghenghis-Han, Ed.
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980; Eliade, Mircea, Comentarii la
legenda Mesterului Manole, n Drumul spre Centru, Ed. Univers, Bucuresti,
34

1991; Pop, Mihai, Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar romnesc, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1978; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii
romne, 1997, Editura Magister/Aula.
V. EPICA POPULARA N PROZA
Istoria cercetarii prozei populare se confunda, pna la un anumit punct, cu
nsasi istoria folcloristicii, deoarece una dintre speciile sale, basmul fantastic, a
suscitat aprinse dezbateri, att n rndurile cercetatorilor folclorului,
antropologilor, etnologilor, ct si n rndurile creatorilor si teoreticienilor
literaturii culte. Dezbaterile au fost n primul rnd legate de originea basmului
fantastic si de relatiile sale cu alte creatii si manifestari spirituale traditionale.
Deoarece prezinta multe puncte comune cu basmul fantastic, legenda si basmul
despre animale au fost uneori cercetate mpreuna cu acesta, n timp ce snoava a
fost studiata mai mult din punct de vedere literar si estetic, alaturi de fabula si
povestire.
Termenii mai sus mentionati, de "basm fantastic", "basm despre animale",
"snoava", "legenda" au fost atribuiti creatiilor literare n discutie de catre
specialisti. Practic, mediile folclorice nu le diferentiaza terminologic dect vag,
denumind "poveste", "povesta" sau "poviasta" naratiunile de tip traditional, n
special basmele si legendele, iar pentru naratiunile care au un subiect cotidian se
folosesc denumiri precum "patanie", "patna" sau chiar "ntmplare". Pentru
snoave se foloseste o terminologie mai bogata, diferentiata regional: "glume",
"calicii", "sotii", "pacaleli". De fapt, clasificarea specialistilor nu este una
arbitrara, ascultatorii diferentiind categoriile respective de naratiuni n functie de
mesajul si functia lor n mediul folcloric.
Specificul prozei populare este marcat de oralitatea sa, respectiv de
fenomenul povestitului, obicei ancestral, care a strabatut epocile pna n zilele
noastre, adaugnd sau eliminnd unele dintre elementele sale, pentru a putea
supravietui si pentru a se putea adapta nenumaratelor generatii de ascultatori.
Legat n trecut de un context mitic si ritualic, de o rostire solemna, povestitul
joaca si astazi un rol important n viata comunitatii traditionale. In general,
povestitul se mpleteste cu activitatile curente ale satenilor: se povesteste n
timpul anumitor munci sau n momente de ragaz, duminica, iarna la sezatori, la
claci, pe ulita, toamna la curatatul porumbului.
Faptul ca proza populara nu are o forma fixa o face accesibila
improvizatiilor, n functie de talentul si personalitatea povestitorului, care
actualizeaza permanent structuri stravechi, invariabile dndu-le o coloratura
etnica, sociala, lingvistica si istorica accesibila ascultatorilor. Naratiunile
populare, spre deosebire de alte creatii literare folclorice, nu pot fi povestite
dect de catre anumite persoane, deoarece nu oricine poate fi un bun povestitor.
Acestuia i este necesara o buna memorie, talent interpretativ si putere creatoare.
Ascultatorii, la rndul lor, nu sunt factori pasivi ai actului povestitului.
Dimpotriva, ei sunt adesea buni cunoscatori ai repertoriului povestirilor si
35

contribuie activ la respectarea tiparelor traditionale, ct si la determinarea

elementelor de inovatie. Ei intervin uneori direct n timpul povestirii, nsa
implicarea lor indirecta este aceea fundamentala: povestitorul le cunoaste
exigentele, astfel nct si formeaza un stil de interpretare adecvat lor.
Basmul despre animale este o specie narativa cu o mare vechime,
avndu-si originea si sursa tematica n credintele totemice sau practicile magice
legate de vnatoare. Ambele cazuri implicau necesitatea unei bune cunoasteri a
obiceiurilor si comportamentului animal. Foarte raspndite n Oceania,
Australia, Africa, la popoarele din nordul Siberiei, la eschimosi sau la unele
triburi de indieni din America, basmele despre animale sunt mai putin raspndite
n folclorul european, unde sufera adesea contaminari ale literaturii culte (sunt
uneori asimilate fabulei) sau evolueaza spre snoava (cu care au n comun
aspectul satiric si functia distractiva), spre legenda sau alegorie ( Cotosman
nazdravan , Ursul pacalit de vulpe ).
Principalul procedeu artistic ntlnit n basmele despre animale este
alegoria, generata de amplificarea trasaturilor umane atribuite animalului, pna
la un transfer deplin: animalul ajunge sa reprezinte un tip moral sau social. n
ciuda apropierii basmului despre animale de fabula propriu-zisa, cel dinti
conserva particularitatile traditiei orale, neadoptnd forma fixa a fabulei "culte"
si neimplicnd, n mod obligatoriu, o "morala" finala explicita. Functia
principala a basmelor despre animale n comunitatea de tip traditional este aceea
distractiva, desi un sens instructiv este si el prezent.
Din punct de vedere structural, aceste basme sunt monoepisodice, fapt
care atesta nca o data vechimea speciei. Desfasurarea actiunii se bazeaza, n
mare parte, pe dialog, iar bunii povestitori dramatizeaza acest dialog, de aceea
receptarea basmelor despre animale depinde foarte mult de umorul,
spontaneitatea si vioiciunea povestitorului.
n basmul fantastic miturile, riturile, practicile magice s-au pastrat (cele
din urma doar consemnate) la un nivel superior celorlalte creatii populare n
proza. Avnd drept punct de plecare, asemeni legendei sau basmului despre
animale, mitul, o "poveste sacra", reactualizata ritualic, n comunitatile arhaice,
basmul fantastic a ncadrat si revalorificat elemente ale "povestii" originare,
conferindu-le o functie diferita de aceea initiala. Desprins de contextul sau
ritualic, unde forma sa era cu strictete respectata, mitul devine un material
narativ permeabil, aglutinant, desacralizat. Supravietuind n comunitatea de tip
traditional si sub forma basmului fantastic, el primeste o functie de tip estetic si
educativ (desi marturii trzii atesta nca unele credinte n puterea magica a
basmelor: Prslea cel voinic si merele de aur, Fat-Frumos din tei, Cenusotca
etc.).
Una dintre principalele trasaturi caracteristice ale basmului fantastic este
universalitatea unui mare numar dintre temele si motivele sale, universalitate
datorata originii stravechi a acestor teme si motive. La rndul lor, temele si
motivele se organizeaza pe o structura de baza, invariabila si repetabila. Pe
36

scurt, modelul structural-narativ al basmului fantastic poate fi rezumat astfel: o

situatie initiala, de echilibru, un eveniment care deregleaza echilibrul initial,
actiunea reparatorie, realizata, n mod normal, printr-o actiune eroica, refacerea
echilibrului si rasplatirea eroului. Aceasta structura poate polariza un mare
numar de teme si motive, iar inventivitatea povestitorului exploreaza
posibilitatile combinatorii ale registrului tematic. Astfel ia nastere structura de
mozaic a basmului fantastic european unde, n cadrul unei singure variante
povestite, se pot regasi numeroase episoade, teme, motive ntlnite si n alte
basme (Fat-Frumos si fata lui Verde-mparat, Fat-Frumos si fata lui Rosumparat).
Lumea basmului fantastic apartine miraculosului, nsa pe acest spatiu, al
aparitiilor si ntmplarilor supranaturale, se grefeaza aspecte de factura realista:
zmeii, mparatii, eroii basmelor vorbesc si se comporta asemeni membrilor
comunitatii n care este povestit basmul.
Intrarea n timpul basmului face posibil si verosimil miraculosul, prin
instituirea unui timp diferit de cel al realitatii cotidiene: formula "A fost o data
ca niciodata..." proiecteaza ntr-o durata ce aminteste de timpul exceptional al
nceputurilor, de timpul mitic. La rndul lor, formulele de ncheiere i readuc pe
ascultatori n timpul "profan", al existentei lor zilnice. Formulele mediane sunt
menite sa asigure continuitatea comunicarii prin verificarea si solicitarea atentiei
ascultatorilor.
Desi proza populara implica mari posibilitati de improvizatie la nivel
stilistic, actiunea povestitorului n acesta directie nu este haotica. n afara
folosirii unor "tipare" narative, povestitul implica si tipare ale limbii vorbite, cu
determinari stilistice locale. Toate acestea duc la receptarea basmului ca
fenomen viu si i confera verosimilitate n rndurile ascultatorilor adulti ai
comunitatii traditionale. n momentul n care nu mai este perceput drept
verosimil, basmul decade din folclorul adultilor si se adreseaza doar copiilor.
Avnd drept punct comun cu basmul evolutia n planul miraculosului,
legenda este o naratiune orala cu un caracter explicativ, de cunoastere a lumii.
Asemeni mitului, ea arata modul n care o realitate a luat nastere si instituie un
raport specific ntre real si miraculos, ceea ce i confera identitate ca specie. Din
punct de vedere tematic si imagistic, legenda este extrem de eterogena, datorita"
numeroaselor fapte reale la care se raporteaza. Tipologic pot fi distinse, n
cultura traditionala romneasca, patru categorii de legende: etiologice,
mitologice, hagiografice si istorice.
Legendele mitologice au drept subiect fiinte supranaturale, care apar si n
basmele fantastice (balauri, zmei, Muma Padurii etc), nsa n legende se ncearca
explicarea aparitiei lor prin narativizarea unor vechi credinte populare. Aceeasi
mitologie populara a generat si aparitia legendelor etiologice a caror tematica
vizeaza cercetarea si cunoasterea unor elemente si fenomene ale universului
fizic: cerul si pamntul, cu flora si fauna sa etc.

37

Personajele din legendele istorice sunt personaje reale, cu o existenta

istoric atestata nsa comportamentul, atitudinile lor mbraca, dupa o ndelungata
prelucrare n circuitul oralitatii, aspecte specifice literaturii traditionale, astfel
nct domnitorii, haiducii, eroi ai acestor legende, ajung sa se asemene eroilor
din basme. Legendele hagiografice, povestind vietile sfintilor, sunt adesea
apocrife nsa, o data intrate n repertoriul popular, sufera aceeasi remodelare pe
care am mentionat-o n cazul personajelor istorice. n cele din urma, "povestea",
"legenda" se transforma ntr-o poveste a binelui luptnd mpotriva raului, a
"eroului" n lupta cu "monstrul", fie ca este vorba despre Sfntul Gheorghe care
se confrunta cu balaurul sau despre Stefan cel Mare n lupta cu turcii.
Snoava, naratiune populara cu functii satirice, este legata de aspecte reale
din viata comunitatii, punctate cu umor - prin urmare nu are nimic fabulos,
supranatural. Satira din snoave se ndreapta, n general, spre ridiculizarea
anumitor moravuri ce se abat de la normele unui cod etic traditional, de aceea
povestirea sa are si un important rol formativ-educativ. Gratie acestei functii, se
constata o tendinta de localizare a snoavelor, chiar si atunci cnd n materialul
narativ apar teme de larga circulatie ( Fata mosului si fata babei).
Naratiuni de dimensiuni scurte, snoavele cuprind n primul rnd un dialog
care solicita spontaneitatea si umorul povestitorului, a carui interpretare
dramatizeaza adesea dialogul din povestire (Pacala si Tndala).
BIBLIOGRAFIE: Brlea, Ovidiu, Folclorul romnesc, vol. I, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1981; Brlea, Ovidiu, Antologie de proza populara epica,
vol. I-II, EPL, Bucuresti, 1966; Pop, Mihai, Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar
romnesc, EDP, Bucuresti, 1978; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii
romne, 1997, Editura Magister/Aula.
Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte
Una dintre cele mai cunoscute creatii epice din folclorul romnesc s-a
dovedit a fi basmul Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte, care se
integreaza, din punct de vedere tematic, uneia dintre cele mai raspndite si mai
fascinante serii mitice si epopeice: aceea legata de cautarea nemuririi, eroul
basmului romnesc putnd sta astfel alaturi de anticul Ghilgames, protagonistul
celei dinti epopei cunoscute de omenire. Cautarea nemuririi, a vietii vesnice
constituie, de altfel, o tema fundamentala att a literaturii traditionale, ct si a
literaturii culte, marturisind o eterna nostalgie umana: aceea de depasire a
conditiei existentiale supuse timpului si mortii, de a redobndi conditia
paradisiaca, unde omul "era asemeni zeilor". n mitologia greaca doar eroii pot
cuceri, prin faptele lor, dreptul la o viata vesnica, n "Insulele Fericitilor".
n basmul romnesc n discutie aceasta cautare a nemuririi se suprapune,
pna la un punct, unui parcurs initiatic - de formare a unui tnar - parcurs descris
si n poezia de ritual si ceremonial, precum n colindele de flacau sau n poezia
riturilor de trecere, deoarece initierea implica ntotdeauna o trecere.
38

Formula de nceput a basmului, "A fost odata ca niciodata, ca de n~ar fi

nu s-ar povesti... ", are menirea de a-i introduce pe ascultatori n timpul fabulos
al povestii, altul dect cel al realitatii cotidiene, un timp n care faptele
miraculoase sunt posibile. Nasterea eroului se integreaza motivului "nasterii
miraculoase", prevestind un destin exceptional. Mai mult, eroul accepta sa vina
pe lume cu un singur scop: acela de a avea "tinerete fara batrnete si viata fara
de moarte", cautarea acestui ideal este, de la bun nceput, singura menire a vietii
sale.
Alegerea calului si armelor n vederea "marii calatorii" face parte dintre
probele pe care eroul trebuie sa le treaca n procesul initiatic. Animalul
nazdravan ce-i va fi calauza si sfetnic eroului trebuie sa fie descoperit n rndul
animalelor obisnuite. nfatisarea sa este menita sa induca n eroare: el pare cel
mai batrn si mai bolnav dintre toti caii. Adevarata sa natura, de animal
nazdravan, se reveleaza doar celui menit sa-i fie stapn, eroului, celui ales n
vederea cautarii "tineretii fara batrnete si vietii fara de moarte". Faptul ca
eroul ia armele si calul folosite de tatal sau n tinerete accentueaza caracterul de
"proba a maturitatii" pentru ncercarea eroului, cel care va trebui, n mod
normal, sa-i urmeze tatalui sau la tron, n calitate de tnar mparat. Astfel, ritul
de initiere a unui tnar ce urmeaza sa treaca n categoria adultilor devine si un rit
de nscaunare.
Calul nazdravan, cel ce l ajuta pe erou sa treaca ncercarile grele ale
parcursului initiatic, este o aparitie caracteristica basmelor, nsa el apare si n
poezia riturilor de trecere, mai ales n aceea a cntecelor rituale funerare, ca
animal-calauza spre "lumea de dincolo", facilitndu-i omului ultima si "marea
trecere".
Teritoriile strabatute de erou nainte de a ajunge n tara "tineretii fara
batrnete si vietii fara de moarte", respectiv teritoriile pazite de Scorpie si
Gheonoaie, sunt "zone de trecere", hotare ntre doua lumi: cea "muritoare" si
aceea a nemuririi. Ele sunt pazite de aparitii monstruoase, echivalente anticului
Cerber: Scorpia, Gheonoaia, fiarele padurii care nconjoara palatul "tineretii fara
batrnete si vietii fara de moarte" joaca un astfel de rol, de "monstri pazitori ai
pragului", care nu permit accesul n "lumea de dincolo" dect initiatilor. Oasele
celor ce nu au reusit sa depaseasca aceasta cea mai dificila proba initiatica confruntarea cu "monstrii" pazitori ai hotarului ntre cele doua lumi - albesc
cmpia stapnita de Gheonoaie. Odata nfrnti, deci "umanizati" de catre erou,
"monstrii" se transforma n adjuvanti ai acestuia si i deschid calea spre "tarmul
nepamntean".
Tara "tineretii fara batrnete si vietii fara de moarte "are toate datele unui
tarm paradisiac: palatul stralucitor al znelor se afla pe o pajiste plina de flori,
unde "este vesnic primavara". Este o lume a totalei armonii, unde grijile,
necazurile, preocuparile existentei "muritoare" nu exista. Este "tarafara dor", a
deplinei uitari din cntecele rituale funerare, "Insula Fericitilor" din mitologia
greaca. Pentru a reveni la conditia umana, "pamnteana" trebuie sa treci prin
39

"Valea Plngerii", un alt "teritoriu de trecere" ntre doua lumi, de data aceasta al
de-caderii din conditia paradisiaca. Vietuirea n lumea "tineretii fara batrnete
si vietii fara de moarte" presupune o interdictie, similara celei impuse de
Divinitate omului n stare edenica - precum biblicului Adam. ncalcarea
interdictiei - un alt element structural important n basme - atrage , dupa sine
pierderea starii paradisiace.
Finalul tragic este unul mai putin obisnuit n basme. n majoritatea
cazurilor acest moment apare n partea de nceput a basmului si are un rol
functional, acela de a dezlantui o intriga, de a introduce o actiune si, dupa un
nou parcurs initiatic, starea paradisiaca este recucerita, basmul ncheindu-se cu o
formula de tipul "si au trait fericiti pna la adnci batrneti".
n cazul basmului Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte
ncalcarea interdictiei de a intra n "Valea Plngerii" atrage o regresiune
progresiva n nivelul premergator initierii, n lumea "profana" condamnata la
suferinta si mortalitate. Primul semn al intrarii eroului n "Valea Plngerii" este
tocmai "dorul" de parinti, atribut specific al conditiei umane. Drumul sau spre
palatul parintilor este o copie n negativ a parcursului initiatic prim, dupa cum
"tara fara dor" a Tineretii fara batrnete si vietii fara de moarte este o imagine
cu "semn ntors" a "tarii de dor". Apropierii de tarmul znelor (un spatiu al
"sacrului"), zborului calului nazdravan spre palatul tineretii eterne li se opune un
drum anevoios, marcat de mbatrnirea progresiva, "primavara vesnica" din
"tarafara dor" apare n contrast cu paraginirea celuilalt palat, al parintilor
eroului iar la capatul acestui drum asteapta moartea. ncalcarea interdictiei,
avnd drept consecinta pierderea starii paradisiace a nemuririi, poate fi nteleasa
drept o "ratare" a initierii, o neputinta a eroului de a-si depasi propria conditie "ratare" atribuita de obicei n basm "falsilor eroi". Drept contraargument se
poate afirma ca "falsii eroi" nu reusesc niciodata sa-si depaseasca propria
conditie, ceea ce nu este cazul eroului din Tinerete fara batrnete si viata fara
de moarte.
Depasind termenii unei interpretari simpliste, o cercetare mai atenta
semnaleaza un alt aspect: finalul tragic al basmului depaseste structurile mitice
si ritualice (matricea originara a basmului) si, revalorificndu-le ntr-un alt
context, adauga o dimensiune metafizica, nascuta din aceeasi dorinta de
explicare a lumii, universului si existentei ca si mitul. nsa de data aceasta
nostalgia starii paradisiace este exprimata alaturi de neputinta realizarii ei, de
constiinta limitelor umane n confruntarea cu destinul.
Paralelismul minutios al celor doua parcursuri initiatice - toate episoadele
se repeta, accentund, pe de o parte, drumul spre o plenitudine existentiala, spre
tinerete si viata vesnica, pe de alta parte, decrepitudinea, istoricitatea,
perisabilitatea, mbatrnirea - pune n evidenta pregnanta acuta a revelatiei
tragice. Cele doua lumi, mpreuna cu cele doua drumuri, sunt prezentate
antitetic, marcnd revelatia-limita a fiecareia dintre ele: viata eterna si moartea.

40

Astfel, drumul, parcursul integral strabatut de erou apare ca un cerc ce se

nchide, un ciclu existential complet.
Experienta initiatica se desavrseste nu numai prin cunoasterea
plenitudinii absolute, a conditiei divine (la care eroul accede prin casatoria cu
zna, stapna a "lumii de dincolo", casatorie vazuta ca o comuniune cu aceasta
lume) ci si prin cunoasterea suferintei, a "dorului" si mortalitatii. La capatul
celui de-al doilea drum eroul este asteptat de o alta "mireasa", moartea, sora, n
oglinda celor doua existente, a znei "tineretii fara batrnete ". Pierderea
conditiei paradisiace aduce o cunoastere desavrsita a conditiei umane. Initierea
esuata pe plan transcendent (nemurirea este rezervata doar zeilor) este
aprofundata n cel contingent, iar pierderea statutului de "erou" l desavrseste
pe cel de om. Redevenit un ins oarecare, supus batrnetii si mortii, eroul devine
un exponent al experientei general umane, cu att mai mult cu ct rentoarcerea
sa la conditia de muritor are loc dupa trairea (chiar daca temporara) a experientei
absolutului. Aceasta interpretare cu semn schimbat a initierii, a mortii si
nemuririi se nalta, mpreuna cu eroul sau, la dimensiunile "tipului" - nu ale celui
divin, ci ale celui uman, cu o desavrsita asumare si ntelegere a conditiei
umane, cu limitele si vicisitudinile acesteia.
BIBLIOGRAFIE: Ispirescu, Petre, Basme, Ed. Junimea, Iasi, 1987; Pop,
Mihai; Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar romnesc, EDP, Bucuresti, 1987;
Brlea, Ovidiu, Folclorul romnesc, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981; Gh.
Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
VI. CREATII POPULARE CU CARACTER DRAMATIC. POEZIA
OBICEIURILOR CALENDARISTICE
Poezia de ritual si ceremonial este sincretica prin excelenta, de cele mai
multe ori cntata, uneori nsotita de dans si integrata, prin nsasi definitia sa,
contextului ceremonial care o motiveaza, o conditioneaza si o perpetueaza.
Aceasta integrare implica simultaneitatea interpretarii poeziei si a gesturilor de
factura ritualica, existenta unei corespondete ntre poezie si ritual, la nivel
structural, functional, expresiv.
De origine arhaica, poezia de ritual si ceremonial este cea mai
conservatoare dintre categoriile creatiei rituale folclorice. Destinata interpretarii
n grup, ea este, inerent, mai putin supusa improvizatiei dect lirica populara,
iar, pe de alta parte, cadrul ritualic traditional pastreaza credinta arhaica n forta
sacra si magica a cuvntului, astfel nct o abatere de la rostirea versului
consacrat prin traditie unui anume moment din viata comunitatii ar putea avea
drept consecinta pierderea eficientei ritualului. Acolo unde credinta n forta
cuvntului rostit ntr-un anume cadru ritualic a nceput sa se diminuaze, sub
influenta mentalitatii moderne (si a civilizatiei citadine), ritualul nsusi sufera un
proces de "laicizare". El continua sa fie perpetuat, deoarece "asa e obieceiul",

41

nsa interpretarea sa evolueaza spre fastul spectacular si, n cele din urma, spre
"ocazional" - fapt resimtit si la nivelul poeziei ce nsoteste ritualul.
Poezia obiceiurilor calendaristice este destinata interpretarii n momentele
considerate a fi de o importanta decisiva n viata comunitatii traditionale
romnesti, spre deosebire de poezia riturilor de trecere, care nsoteste momentele
cruciale din viata individului: nasterea, casatoria, moartea. nsa distinctia n ceea
ce priveste participarea la cele doua categorii de rituri nu este, practic, att de
severa: n comunitatea de tip traditional individul este privit, n permanenta, n
calitate de membru al colectivitatii. El este beneficiarul obiceiurilor
calendaristice, iar, pe de alta parte, nerespectarea unui aspect al riturilor de
trecere poate avea consecinte grave pentru ntreaga comunitate.
De obiceiurile calendaristice este legata poezia Plugusorul si a
Colindelor, Steaua, Sorcova, teatrul popular (acestea din urma interpretate de
Anul Nou), creatiile ce nsotesc obiceiurile de seceris -Dragaica sau Lazarelul,
Cununa - si acelea legate de riturile de invocare a ploii, reprezentate la noi de
Scaloian si Paparude.
Creatiile din cadrul unei categorii de obiceiuri prezinta numeroase
elemente de similitudine sau de diferentiere formala. Studiind poezia
obiceiurilor calendaristice, se poate constata existenta unei poezii descriptive,
prezenta n Plugusor si cntecele de seceris, o poezie de urare, apartinnd n
primul rnd colindelor, si o poezie de incantatie, recognoscibila n contextul
obiceiului "scaloianului" si "paparudelor".
Obiceiul plugusorului, si poezia ce-1 nsoteste, este legat de celebrarea
ritualica a "primei brazde", act considerat decisiv pentru soarta comunitatii
traditionale romnesti a carei prosperitate depinde de bogatia recoltelor si buna
desfasurare a muncilor agricole. Gestul "primei brazde", nsotit de descrierea
ritualului agrar n versurile Plugusorului are darul de a institui, prin puterea
magica legata de legea "similitudinii universale" ("asemanatorul produce
asemanatorul"), belsugul, rodnicia, reusita si buna desfasurare a muncilor
agricole pe parcursul ntregului an. Efectuarea acestui ritual n perioada
sarbatorilor Anului Nou se bazeaza pe o serie de credinte si conceptii de origine
arhaica privind un astfel de "timp augural". Anul Nou este un "timp augura" din
doua puncte de vedere: el este nceputul unui nou ciclu cosmic si al unui nou
ciclu agrar. Pentru comunitatile arhaice orice nceput este o reeditare a celui
dinti nceput, a creatiei universului, astfel nct perioada Anului Nou se
identifica, mitic si ritualic, cu "timpul auroral", "illo tempore", moment al
plenitudinii fortelor universale, al maximei vitalitati cosmice.
Poezia Plugusorul descrie amanuntit ritualul agrar al aratului, nsa
ntreaga atmosfera prezentata sugereaza o bogatie fabuloasa, o fertilitate
miraculoasa - termenii descrierii se apropie de aceia ai basmului - tocmai pentru
ca aceasta extraordinara bogatie sa se transfere, prin forta magica a urarii
augurale, asupra gospodariei unde este efectuat ritualul. Protagonistul acestei
"prime brazde" ("Badita Troian" din varianta culeasa si publicata n volumul lui
42

V. Alecsandri) se identifica cu un "erou mitic", un protagonist al unei "povesti

exemplare". El ncaleca pe cai nazdravani, asemenea eroilor din basme, si toate
gesturile sale l apropie de un astfel de statut "eroic", mitologic. Descrierea
propriu-zisa a muncilor agricole este frecvent nsotita de hiperbola, mai ales n
ceea ce priveste roadele acestor munci.
Colindele, poezie de o mare valoare artistica n cadrul obiceiurilor
calendaristice, sunt legate de aceleasi credinte privind plenitudinea
"nceputurilor", a timpului sacru si magic al "sarbatorii" despre care am vorbit
referindu-ne la Anul Nou. Prin extindere, timp al "sarbatorii" a devenit timpul
oricarei sarbatori, fie ea o sarbatoare crestina (desi att unele colinde, ct si
Plugusorul indica originea lor arhaica, precrestina ).
In spatiul folcloric romnesc exista colinde interpretate de copii, ce
cuprind o urare simpla, si colinde interpretate de "ceata de flacai". Acestei
ultime categorii i apartin cele mai importante forme de colindat. nsasi "ceata de
flacai" are o origine straveche. n variantele ardelenesti ale "colindelor de zori"
ea este proiectata pe un fundal mitic iar sosirea acestor "colindatori" la case este
prezentata ca urmarea unor gesturi de tip ritualic, amintind arhaicele rituri de
initiere. Unul dintre personajele acestui tip de colinda este "batrnul Craciun "
n "vesmnt mohort" (sugernd solemnitatea ceremonialului) purtnd
nsemnele cosmosului. Caracterul de urare al colindei este potentat de prezenta
acestor personaje mitologice - ntoarcerea la timpul fabulos al nceputurilor
asigura eficienta, de natura sacra si magica, a urarii, respectiv a poeziei colindei.
n cazul colindelor de urare individualizata (de gospodar, de fata, de
flacau etc), personajul colindat este "urat" prin asimilarea cu un prototip mitic
(procedeu pe care l-am sesizat si n ceea ce priveste poezia Plugusorului). n
colindele de flacau predomina temele eroice, ntlnite n basme, balade sau,n
oratiile de nunta. Naratiunea aluneca nsa pe un plan secund, importanta
ramnnd forta imaginii evocate, menita sa asigure celui colindat o reusita a
destinului similara cu aceea a prototipului sau mitic. Unul dintre motivele cele
mai importante din aceste colinde este acela al vnatorii, vazuta ca proba
initiatica (n cazul confruntarii cu leul) sau rit de trecere (vnarea "cerbului
tretior"). Colindele de flacau apar astfel ca "urare" magica si prefigurare a
"trecerii" celui colindat n urma unei casatorii.
Daca imaginea flacaului din colinda ce-i este destinata se aseamana cu
aceea a eroului din basm, imaginea fetei evocate de colinda este asemeni tuturor
"Ilenelor Cosnzene" din basme. Una dintre cele mai semnificative imagini din
colinda de fata este aceea a "eroinei" care "sade-n leagan de matase " ntre
coarnele unui cerb, imagine paralela cu aceea din textele ceremoniale de nunta,
unde mireasa este aflata la "vnatoare de caprioare ", iar mirele este un
"mndru mparat". O tema importanta este aceea a confruntarii protagonistului
colindei cu "dulful de mare ", tema ce cunoaste doua serii de variante: cea n
care "dulful" este vnat de un voinic si aceea n care fabulosul monstru marin

43

este prins n mrejele de aur de o fata. Diferentierea aduce si orientari specifice n

plan functional si evoca doua tipuri de initieri, pentru doua tipuri de "eroi".
Se ntlnesc, de asemenea, colinde de nstrainare si colinde ce
nregistreaza motivul "maicutei batrne" ce-si cauta fiul, motiv ntlnit n balada
Miorita. Despre circulatia acesteia din urma sub forma ritualica a colindelor am
vorbit, de altfel, n capitolul dedicat Mioritei.
Colindele cu tematica religioasa crestina cunosc, la rndul lor, un grad
nalt de finisare artistica, n urma procesului de integrare n mentalitatea de tip
traditional, personajele biblice primesc o substanta asemanatoare eroilor
precrestini, a caror "personalitate" mitica o preiau, si o "nfatiseaza"
asemanatoare membrilor comunitatii ce interpreteaza colinda.
BIBLIOGRAFIE: Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar
romnesc, E.D.P., Bucuresti, 1978; Brlea, Ovidiu, Folclorul romnesc, vol. I,
Ed. Minerva, Bucuresti, 1981; Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Ed. Univers,
Bucuresti, 1978; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997,
Editura Magister/Aula.
VII. LITERATURA POPULARA SI LITERATURA CULTA
Recunoasterea valorii literaturii populare a avut loc n cultura europeana o
data cu desteptarea interesului scriitorilor romantici pentru creatia folclorica.
Generatia romantismului este aceea care valorifica, n mod explicit, n creatiile
sale literatura populara si totodata realizeaza primele demersuri de cercetare a
acesteia. Astfel apare culegerea de basme a fratilor Grimm si, la noi, culegerea
de Poezii populare ale romnilor a lui Vasile Alecsandri. Creatia romantica
preia, dezvolta o serie de teme si motive din literatura populara sau o valorifica
la un nivel mai profund, structural, chiar lingvistic. Asa numita literatura
fantastica romantica si preromantica s-a nascut dintr-o interferenta a literaturii
culte, a "vizionarismului" romantic, a dorintei de a patrunde n teritorii
necunoscute, neexporate, dincolo de suprafata "realului", cu legendele,
povestirile superstitioase si cu miraculosul din literatura populara. Inspiratiei din
literatura populara i datoram sinteza pe care o reprezinta creatia eminesciana;
aceasta utilizeaza nu numai teme si motive din literatura populara, dar
transpune, cu mijloace specifice literaturii culte, genuri si specii folclorice,
precum doina sau basmul si utilizeaza sursa populara drept model de factura
lingvistica. n acest context, firescul limbii vorbite, plasticitatea si expresivitatea
date de oralitatea literaturii populare au devenit modele lingvistice mult mai
fertile dect elaboratele modele artificiale nascute n urma unor teorii lingvistice
impuse de autorii literaturii culte.
ntoarcerea scriitorilor romantici spre literatura traditionala marcheaza
nsa doar prima interferenta oficiala ntre cele doua tipuri de literatura. Contactul
lor real este nsa mult mai vechi, daca ar fi sa ne amintim doar de povestirile
Decameronului de Boccaccio, povestiri inspirate din popularele "novelle"
44

italiene, creatii asemanatoare snoavelor noastre sau frantuzestilor "fabliaux",

care au avut, la rndul lor, un rol important ca sursa de inspiratie pentru creatia
rabelaisiana.
n realitate, relatia literaturii culte cu literatura populara este una esentiala,
organica, dincolo de asumarea, voita sau nu, mai mult sau mai putin deschisprogramatica din partea unor curente literare. Aceasta interrelaie a fost generata
n primul rnd de originea comuna a celor doua tipuri de literatura. Nascute din
aceeasi matrice mentala, n stadiul arhaic al culturii si civilizatiei, care apoi a dat
nastere celor doua tipuri de mentalitati si, prin urmare, de cultura diferite - cea
traditionala, care pastreaza, prin nsusi "traditionalismul" sau, elemente
numeroase din mentalitatea arhaica, si cea moderna, structural diferita fata de
primele doua - cele doua tipuri de literatura au convietuit multa vreme,
continund apoi sa dialogheze.
Elemente de cultura si, prin urmare, de literatura traditionala au
supravietuit n literatura "culta" - "moderna", chiar tara imitarea sau preluarea
constienta. n romanul modern, dar si n "romanul clasic", pot fi ntlnite unele
tipare, structuri narative, teme si motive frecvente n proza traditionala. Asanumitul "bildungsroman" prezinta etapele "formarii" eroului cu un parcurs
asemanator eroului din basme. Eroii prozei culte sunt supusi probelor "initiatice"
si "ncercarilor" grele, precum eroii povestirilor populare. n poezia culta pot fi
descoperite structuri lirice, imagini specifice poeziei traditionale. Elemente
comune literaturii populare si literaturii culte pot fi identificate n ceea ce ni s-a
transmis din literatura antichitatii clasice sau n materialul mitic nregistrat de
cercetatori la popoarele aflate pna trziu ntr-un stadiu de civilizatie arhaic.
Aceste elemente-nucleu sunt ale ntregii literaturi, deoarece ele apartin gndirii
umane n general, nivelurilor sale cele mai profunde, imaginarului la care
apeleaza literatura. Imaginile arhetipale mbraca forme caracteristice unor tipuri
de civilizatie si cultura diferite, nsa nucleul lor supravietuieste si se regaseste
dincolo de culturi etnice, de evolutie istorica. Au fost necesare studiile
psihanalizei freudiene sau ale lui Jung pentru a fi descoperite si a se acorda
cuvenita atentie acestei mosteniri ancestrale depozitate n subconstient, n
imaginar si transpuse n literatura.
Evolutia literaturii culte din ultimele decenii pare sa abordeze pe o alta
cale experienta literaturii traditionale. Prin recunoasterea drept arbitrara si
fortata a clasificarii genurilor literare si, implicit, prin tendinta de anulare a
granitelor ntre genuri si specii literare, creatiile literare "culte" se apropie mai
mult de limba vorbita, de fenomenul cornunicarii orale si posibilitatile creatiei
populare de a anula, prin oralitate, aceste diferente ntre genuri si specii impuse
de traditia literaturii culte.
Abordarea adecvata a creatiei literaturii populare, nu drept "literatura
naiva", "pitoreasca", ci prin mijloace si criterii estetice menite sa o valorifice n
propriul sau context de creatie si interpretare, poate aduce literaturii scrise un

45

bagaj de ancestrala experienta estetica, filosofica, nevalorificata nca n mod

adecvat.
Influenta literatura populara - literatura culta poate nsa functiona si n
sens invers. O data cu raspndirea literaturii scrise n comunitatile traditionale si,
apoi, simultan cu dezagregarea progresiva a acestora si degradarea valorilor
traditionale, elementele culturii moderne patrund mai puternic n mediile
odinioara pastratoare ale traditiei. O prima forma de influenta a literaturii scrise
asupra celei orale o constituie intrarea n repertoriul traditional a creatiilor
literaturii culte. Aceasta asimilare nu este nsa un fenomen simplist: sunt
asimilate acele creatii apropiate din punct de vedere stilistic, tematic de literatura
populara. Numeroase astfel de creatii sunt poezii, cntece culese initial din
mediul folcloric, "stilizate" din punct de vedere literar, tiparite si apoi reintegrate
n mediul folcloric. O astfel de soarta a cunoscut Miorita n varianta Vasile
Alecsandri sau balada Voichita (legata de motivul logodnicului strigoi) cu
varianta sa "culta" Blestem de mama de George Cosbuc, care a ajuns sa
nlocuiasca n repertoriul rural variantele folclorice originale.
Contaminarile ntre cele doua arii culturale au devenit mai pronuntate o
data cu mutarea la oras a unui numar mare de membri ai comunitatii rurale si
prin patrunderea mijloacelor de informare n masa n comunitatile satesti.
Autorii romni ai literaturii scrise s-au ntors spre bogatul filon traditional
n momente decisive din punct de vedere artistic: n afara de generatia
pasoptista, care descopera programatic "duhul national" al creatiei folclorice,
acesteia din urma i datoram forta verbala a Blestemelor argheziene, modelul
"mioritic" din creatia poetica si filosofia blagiana, "baladescul" din creatia lui
Ion Barbu sau a poetilor "Cercului literar de la Sibiu" - pentru a cita doar cteva
ilustre si elocvente exemple de infuzie a creatiei populare n marea literatura
culta autohtona.
BIBLIOGRAFIE: Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel, Folclor literar
romnesc, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978; Brlea, Ovidiu,
Folclorul romnesc, Vol.I- II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981-1983; Calinescu,
George, Istoria literaturii romne, (Compendiu), Editura Minerva, Bucuresti,
1968; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura
Magister/Aula.

46

CAPITOLUL III
CULTURA SI LITERATURA ROMNA N SECOLUL XVI

I. NCEPUTURILE CULTURII SCRISE. CULTURA ROMNA N

LIMBA SLAVONA
Secolul al XVI-lea este secolul biruintei scrisului n limba romna. La
sfrsitul secolului, n vremea lui Mihai Viteazul, limba romna va ajunge sa fie
folosita n cancelaria domneasca.
In evul mediu, pe teritoriul romnesc, pna n acest moment si dupa
aceea, dar n chip mai restrns, s-au redactat documente, scrisori, acte n limbile
de cancelarie: latina, greaca, slavona. In limba latina, utilizata mai ales n
Transilvania, dar si n relatiile Moldovei sau Munteniei cu tarile Apusului, si va
scrie opera renumitul umanist de origine romna Nicolaus Olahus (1493-1568).
n limba greaca, vistiernicul lui Mihai Viteazul compune un poem n versuri
despre marele domnitor. Trebuie.sa retinem ca au fost elaborate documente si n
limba polona, germana, italiana, rusa. n arhivele Brasovului si Sibiului se
pastreaza multe pagini n limba germana despre viata medievala a acestor orase.
Limba slavona, cel mai des folosita pna n secolul al XVI~lea, s-a fixat
ca limba de cult datorita activitatii fratilor Chirii si Metodiu. Ea nu a fost
niciodata limba poporului de rnd, ci a boierilor si clerului si, dupa momentul
textelor rotacizante, dupa ce Coresi ncepe sa publice masiv n limba romna, se
va renunta la ea. "Srbeste si latineste, spunea diacul Oprea n 1570, nu trebuie
sa stie dect carturarii (preotii, dascalii, diacii) ".
Se poate vorbi de existenta n secolul al XVI-lea a unui nvatamnt n
limba romna. Se nfiinteaza scoli n centrele mai importante (Bucuresti, Brasov
s.a.). n 1581, la Cluj ia fiinta o universitate, cu trei sectii: filosofie, drept,
teologie.
Literatura religioasa si laica n limba slavona cunoaste cteva momente
care nu trebuie ignorate, pentru ca pregatesc terenul afirmarii scrisului n limba
romna. Cel mai vechi dintre autorii de scrieri religioase despre care avem
informatii a compus niste imnuri (pripeale) n cinstea Maicii Domnului. Filotei
monahul (Filos, dupa numele mirenesc) a fost mare logofat al lui Mircea cel
Batrn pe la anul 1394. Protopsaltul Manasirii Putna scrie o carte de cntari
religioase (1514), iar Grigore Tamblac alcatuieste o scriere hagiografica
Mucenicia sfntului si slavitului marelui mucenic loan cel Nou (1402).
Literatura hagiografica prezinta si un interes documentar, fiindca n
paginile ei se gasesc informatii despre viata tinuturilor prin care au trecut
martirii. Din vremea lui Mircea cel Batrn dateaza si Viata si traiul
preacuvioasei maicii noastre Filofteia. Dintr-o evocare a Sfntului Nicodim
cunoastem activitatea ntemeietorului manastirilor Vodita si Tismana, care n

47

1405 a copiat o evanghelie mpodobind-o cu vignete si miniaturi. Viata patriarh

ului Nifon, scrisa de Gavril preotul la cererea lui Neagoe Basarab, se constituie
ntr-o adevarata cronica a nceputului de secol XVI.
Aparitia tiparului a impulsionat copierea si raspndirea cartilor de cult.
Macarie, mester tipograf adus de Radu cel Mare, tipareste la Trgoviste sau la
Manastirea Dealu (lnga Trgoviste) un Liturghier (1508), un Octoih (1510) si
un Evangheliar (1512).
Literatura laica n limba slavona arata preocuparea pentru cronica n
vremea lui Stefan cel Mare s-a scris o cronica, ajunsa la noi n variante (slavona,
rusa, germana, polona), continuata de primii cronicari ai nostri: Macarie,
Eftimie, Azarie.
Cea mai importanta scriere a momentului ramne nvataturile lui Neagoe
Basarab catre fiul sau Teodosie.
II. CARTEA ROMNEASCA N MANUSCRISE
1. Provenienta manuscriselor n limba slavona
Tine de acel adevarat miracol romnesc sau mai exact puterea de
rezistenta a poporului nostru, modul cum limba romna a dainuit ca o insula de
latinitate ntr-o mare de idiomuri straine naturii ei, care au izolat-o, fara nsa sa o
poata anihila n Nordul Dunarii, asa cum avea n schimb sa se ntmple n cele
din urma n sudul fluviului cu oazele de romnitate ale istroromnilor si
meglenoromnilor. ncrestinati prin misionari veniti n Dacia nca nainte de
recunoasterea oficiala a acestei religii din timpul mparatului Constantin cel
Mare, n secolul 1 e.n., romnii au adoptat ortodoxismul, primind n secolul al
IX-lea, n biserica lor liturghia slava, asa cum fusese ea conceputa de Chiril si
Metadiu, de origine greci din Salonic, dar care au nvatat de mici limba slava,
folosita si pentru ncrestinarea moravilor principelui Rostislav.
2. Contextul social-politic:
n secolele XIV-XV relatiile cu sudul slav se fortifica prin alianta
necesara n conditiile unor lupte comune duse la nord si la sud de Dunare
mpotriva regilor Ungariei. Se organizeaza campania lui Basarab pentru
eliberarea Vidinului, cucerit de unguri de la srbi. Se duce o lupta comuna
mpotriva turcilor. n 1371 romnii se aliaza cu bulgarii n batalia de pe Marita.
Astfel limba slava se introduce att n biserica, ct si n cancelaria domneasca.
Limbile oficiale n estul si sud-estul Europei erau greaca si slavona. Orizontul
ortodoxismului si al limbii slavone ne-a separat de vestul Europei, cu viata lui
culturala, cu limba latina vehiculata.
3. Orizontul culturii bizantine
Limba slava n care se oficia slujba bisericeasca era vorbita n secolul IX
n regiunea Salonic si n Macedonia. n epoca ntemeierii Principatelor Romne
48

ea ajunsese o limba nvechita, simtita ca limba moarta. Ea se cerea nvatata si

numai clerul avea acces. Fiind moarta, ea nu se mai mbogatea. Textele erau pur
religioase. Cronicile Bizantine au fost omise, nlocuite cu CRONOGRAFE
(crearea lumii n povestiri fabuloase). Alfabetul glagolitic a fost creat de Kiril si
Metodiu pe baza scrierii minuscule cursive grecesti (scriere slava veche). Fiind
greoi, a fost nlocuit cu elemente de scriere unciala greceasca, avnd trasaturi
mai simple, fiind mai accesibila. De aceea a fost preluat de bulgari, srbi, rusi.
Alfabetul glagolitic a fost pastrat pna azi de croati.
Scriptura a fost tradusa n limba bulgara a secolului IX din zona
Salonicului. Curnd, prin misionarismul apostolic, limba slavona bisericeasca sa impus si n provinciile locuite de slavii occidentali, din a caror limba ei au
folosit unele elemente alaturi de altele de origine latina si germana; asemenea
elemente straine ce faceau limba liturghiei de nenteles aveau sa fie eliminate n
Bulgaria tarului Simion. Desigur ca unele copii ale Sfintei Scripturi au fost
aduse n Nordul Dunarii spre a fi folosita la oficierea cultului religios. Astfel
limba slavona care circula n manuscrisele din tarile romne va deveni limba
culta a clasei conducatoare care o pastreaza si o cultiva ca pe un privilegiu
harazit att boierilor mari si mici, demnitarilor ct si orasenilor nstariti. Pe un
APOSTOL n limba slavona din debutul veacului al XVI-lea n Tara
Romneasca sunt enumerati cei care stiau slavoneste: Voi, frati si calugari si
diaconi si gramatici si dupa acestia toti carturarii. De altfel pe multe asemenea
carti bisericesti slavone se pastreaza notatii (n slavona) ale unor cititori boieri
ori demnitari, caci multi dintre ei le considerau averea lor: fratele lui Neagoe
Logofat n 1584 mostenea averea tatalui sau mosia si cartile bisericesti.
(Documente privitoare la istoria Romniei, B., veacul XVI, ed. Academica, p.
275)
Se nvrednicesc sa scrie carti chiar boieri de rang nalt, ca jupn Ivan,
mare vistier din Rmnic, care n 1544 copiaza un Tetraevanghel slav. Din
manuscrisul slav nr. 100 de la B. Academiei, adus de la manastirea Glavacioc
aflam ca Alexandru, fiul lui Stefan cel Mare a cumparat Evangheliarul tarului
bulgar Ivan Alexandru, document adus n tara pe cai necunoscute, ca si
Apocalipsul cu semnatura lui Sava II, patriarhul srbilor.
Exista un circuit al cartii slavone, manuscrise cu continut religios n tarile
romne nainte de caderea Bulgariei (1493) si a Serbiei (1459) sub ocupatie
turceasca, dupa care se stie ca multi calugari s-au refugiat la nord de Dunare,
ipostaza care se cere interpretata cu rezerva.
S-a atestat documentar faptul ca fiica lui Petru Schiopul, n Moldova, stia
carte bulgareasca si greceasca si n fiecare zi cetea ACATISTUL si slujba
bisericii. (vezi Documente XIV-1, p. 85, din colectia Hurmuzaki). La rndul
lui, Dimitrie Cantemir traducea din slavona n fiecare seara pagini din
cuvntarile lui Ioan Gura de Aur pentru parintele lui domnitorul Constantin
Cantemir, analfabet.
S-au gasit n tarile romne manuscrise slave scrise de gramatici si clerici,
49

trimisi pentru desavrsire n manastirile slave Zografu si Hilandav de pe

muntele Athos si n Serbia unde se ndeletniceau cu copiatul textelor
slavonicesti. Deja n vremea lui Vladislav, n a doua jumatate a secolului al
XIV-lea exista traditia trimiterii de calugari romni la Athos. Calugarii slavi
instruiti la Athos, vin n Tarile Romne si mbunatatesc organizarea monahala
de aici n localuri trainice de piatra; n continuare viata culturala se intensifica;
manastirile intra sub protectia obladuitoare a domnitorului. Calugarul Nicodim
de la Vadita era un caligraf nzestrat, el crend Evanghelia (1405), mpodobita
cu miniaturi si vignete. Un rol deosebit l joaca Grigore Tamblac, bulgar din
Trnovo, trimis la Suceava de patriarhul Constantinopolului spre a organiza
mitropolia Moldovei. Ca ecumen al manastirii Neamt va ncepe copierea
manuscriselor religioase necesare cultului. Se formeaza o categorie profesionala
a caligrafilor, care vor lucra pe cheltuiala manastirii, procurndu-si materiale de
scris cu ajutorul domnilor, boierilor bogati si a mitropolitilor. Textul era copiat
cu pana de gsca si era frumos decorat. Paginile ce marcau nceputurile
capitolelor erau mbogatite cu frontispicii, avnd motive geometrice si linii
mpletite n forma de romb sau dreptunghi sau botanice cu flori stilizate si
zoomorfe.
La Biblioteca Academica exista un manuscris slav, nr. 126, cu o culegere
bizantina de polemici mpotriva ereziilor-Sbornic- care dupa mentiunea
descifrata pe text, a fost tradus din greaca n slavona n Moldova (?), prin secolul
XV; e o dovada ca s-a mpamntenit n Moldova obiceiul de a traduce din latina
si greaca n slavona unele scrieri. Cum distingem scrierile locale de cele aduse
din tarile vecine? S-au depistat n toate cele trei tari romnesti, deja n sec. al
XV-lea, anumite tipuri de litere si ornamente specific romnesti, deosebite de
cele ale textelor copiate n tarile slave. n afara de acestea, exista si unele copii
de texte bisericesti dinainte de perioada stabilirii manierei de caligrafiere
original romneasca. Acestei categorii i apartin: Octoihul slav de la Caransebes,
unde a fost adus din Moldova, datnd din sec. al XIII-lea; foile de pergament de
la Rsnov; fragmentele din Evangheliar si din Vechiul Testament din sec. XIIIXIV; Tetraevanghelul pe pergament de la manastirea Neamt. Toate aceste date
au fost obtinute nainte de formarea statelor feudale Moldova si Tara
Romneasca.
Emigrarea paturii conducatoare a slavilor, nobili si cler n Tara
Romneasca, a ntarit cultura slavona la noi. n manastiri se pastreza, pe lnga
manuscrise si obiecte de cult: SF. AER DE LA PUTNA, cu inscriptia greceasca
brodata cu fir, lucrata de mparateasa Serbiei si de fiica ei (AER=document
iconografic, reprezentnd pe Isus mort sau plngerea lui).
4. Aspectul textelor manuscrise
Frumusetea lor consta n decorare nceputurile de capitole erau
decorate cu motive frumoase asezate pe frontispicii:

Motive geometrice- linii fine n forma de romb sau dreptunghi

50


Motive botanice- din flori stilizate, din lujeri, garoafe, crini, nu ma
uita, lalele (mijlocul sec. XVI- Japonia)

Motive zoomorfe- pasari si animale reale sau fantastice, pauni,

corbi cu crucea n cioc (stema Tarii Romnesti), lei, ursi, balauri naripati.
Miniaturile ce deschideau cartea erau mprastiate pe cuprinsul diviziunilor
din textul biblic. Ele alcatuiau chenare cu portaluri ce sustin flori si chipuri ale
evanghelistilor sau scene din viata lui Isus.
Evanghelia de la Humor (1473) era scrisa chiar din porunca lui Stefan,
reprezentndu-l nchinndu-se, ntr-o atitudine majestuasa, cu fastuosul sau
costum voievodal. Cartea este la Cernauti.
O mare atentie dadeau caligrafii literelor initiale. Ele erau pe un fond rosu
sau albastru cu linii formnd vrejuri sau flori, toate de inspiratie bizantina, asa
cum le-am gasit adesea la mnastirile de pe muntele Athos.
Cel mai vechi caligraf miniaturist n Tara Romneasca: calugarul
Nicodim, ctitor al mnastirii Tismana si realizatorul Evangheliarului din 1405,
pastrat azi n Rusia.
Moldova: Gr. Tamblac- bulgar din Trnavo. N. Iorga n Literatura
religioasa n veacul al XV-lea din Istoria literaturii romnesti, I, 1925, Buc., p.
99: Daca Grigore ar fi jucat n Moldova rolul ce i se atribuie, cultura de
manastire s-ar fi dezvoltat mai repede n aceasta tara. Asa, nsa, trebuie sa vie n
scaunul din Suceava, cu ctva timp nainte de suirea pe Tron a lui Stefan cel
Mare, Teoctist, despre care s-a zis ca a fost si el slav, pentru ca studiile de
slavoneste sa nfloreasca. De la Teoctist porneste un sir nentrerupt de carturari
de slavoneste, pe un timp cnd n Tara Romneasca necontenitele lupte pentru
Domnie opreau orice silinti spre lumina, spre arta. Un ucenic al lui Teoctist,
Visarion, a ajuns la Lavra Zagraful din Athos, unde copiaza manuscrise si
probabil el a pus bazele bibliotecii de la Manastirea Neamtu.
ntre caligrafii si miniaturistii straini ce au lucrat la noi la comanda
domnitorilor romni existau si femei: Melania din Leontopol.
Prima scoala de caligrafi miniaturisti pare sa fi functionat la Manastirea
Neamt unde n 1429 calugarul Gavril Uricovici, pe care N. Iorga l numea
Ureche, copia din porunca lui Stefan cel Mare si a sotiei Marina un
Evangheliar greco-slav.
Stefan cel Mare s-a ngrijit personal de copierea n mnastiri a diverselor
lucrari de cult:

La Putna- Palade: Evangheliar pastrat si azi n biblioteca mnastirii

Spiridon Ieromonahul: Evangheliar slavon aflat acum la Moscova
Filip Ieromonahul: n 1452 copia un Evangheliar slavon pentru
Manastirea Zografu de la muntele Athos.

n Manastirea Humor: 1473 lucra

caligraful Nicodim la
Evangheliarul pastrat la mitropolia Cernautilor.

La Neamtu: 1473 lucra Teodor Mirisescu copia o Evanghelie

aflata azi la Biblioteca Nationala din Mnchen.
51

n secolul XVI-XVII arta caligrafierii si cea a mpodobirii cartii ajunge la

perfectiune n timpul mitropolitului Moldovei Atanasie Crimca- realizatorul
ctorva manuscrise de exceptie pentru ctitoria sa Dragamirna.
n Tara Romneasca se distinge miniaturistul Radu Dragici din Manicesti
care copiaza n 1574 un Evangheliar pentru Petru Schiopul. El lucreaza la
Craiova din porunca lui Mihnea Voda diverse lucrari de cult, iar n timpul lui
Matei Basarab, mitropolitul Anania e autorul unor manuscrise pentru domnul
Tarii Romnesti.
Multe din aceste lucrari s-au pierdut sau se pastreaza n biblioteci din
strainatate:

Evangheliarul lui Gavril Ureche (1429) aflat azi la Biblioteca

Bodleyana din Oxford

Evangheliarul copiat din porunca lui Stefan cel Mare pentru

Manastirea Zografu se pastreaza azi la Biblioteca Imperiala din Wiena.
Pe la sfrsitul secolul XV- nceputul secolului XVI repertoriul decorativ al
mananstirilor noastre se mbogateste cu noi motive. Frontispiciul de la nceputul
Evangheliei dupa Ioan din Evangheliar lucrat de calugarul Filip n 1502
cuprinde o serie de elemente n stilul Renasterii, deosebit de atractive si pline de
miscare.
n Evangheliarul lui Neagoe Basarab, azi aflat la Manastirea Sucevita,
exista frontispicii alcatuite din mpletituri si mbinate cu lujeri si animale
stilizate, toate executate pe fond de aur si colorate cu albastru, rosu sau verde.
n a doua jumatate a secolul XVI elementele geometrice vor fi tot mai
mult nlocuite cu cele vegetale si zoomorfe.
Arta manastirilor moldovenesti este att de evoluata n secolul XVI nct
va forma un tip iconografic aparte, pe care-l vom mai ntlni n special n
Tetraevangheliare.
Ilustratia se compunea din chipurile celor patru evanghelisti, asa cum le
vedem n Evanghelia pastrata la Biblioteca Bodleyana sau n Evangheliarul de
la Sucevita.
Lucrarea cuprinde o suita de predoslovii, frumos ornamentate, precum si
indicatii cu privire la datele ce trebuie respectate n cadrul slujbei religioase.
Alcatuita din 6 parti, cartea este scrisa numai n limba slava pe doua
coloane egale. Ele sunt mpodobite cu frontispicii mari, frecvente n
evangheliare, deosebindu-se de cealalta si avnd n plus diverse accesorii pentru
a nlesni consulatarea cartii. Uneori, la sfrsitul unui capitol, apare si un cup du
lamp n care copistul si pune inscriptia ce cuprinde numele scriitorului
(copistului), locul, data, circumstantele copierii manuscrisului. Toata aceasta
precizare este ncadrata ntr-un chenar subtire, mpodobit cu ornamente florale
stilizate.
Cercetatorii au vrut sa puna intrebarea daca traducerea artistica a
manuscriselor nseamna creatie locala sau vine de aiurea din cuprinsul ariei
culturii bizantine. Fara ndoiala ca si n afara hotarelor romnesti se ntlnesc
52

frontispicii poate mai vechi, avnd ca element de baza retele de inele sau alte
elemente geometrice. Nicaieri nsa, cel putin pna n stadiul actual al cercetarii,
nu le gasim cu atta consecventa folosite, uneori chiar excesiv prezente.
Aceasta limitare a repertoriului de motive ornamentale este una din
caracteristicile miniaturii romnesti, n special a acelei din Moldova. Ea creeaza
unitate, iar varietatea e data de multiplicitatea folosirii elementelor. Prin
ingeniozitatea combinarii diverselor motive se evita monotonia de sablon.
Crearea de variante multiple nu poate fi numai rezultatul trudei unui
mester, ci al activitatii ndelungate a unui atelier. Avem de-a face cu prezenta
unor adevarate ateliere de caligrafi, ale caror nume au ramas cel mai adesea
anonime, dar care au creat un stil artistic propriu.
Manuscrisele romnesti n limba slavona, reprezentnd produsele scrise
ale culturii feudale, erau apreciate si cautate n ntreaga lume culturala ce
foloseste limba slava.
n secolul XVI, tarul rus Ivan Vasilievici (Moscova) cerea lui Alexandru
Lapusneanul o copie dupa Sintagma lui Vlastares (culegere de legi bizantine),
iar Ivan Fedorov, primul tipograf rus, a venit n Tara Romneasca pentru a cauta
cele mai corecte manuscrise pe baza carora a stabilit textul Bibliei pe care a
imprimat-o n 1581 la Ostrog.
n manastirile din Tara Romneasca si Transilvania existau scriptorii,
ateliere de caligrafie, cu miniaturisti si legatori, precum si scoala de slovenie, ce
pregatea carturarii necesari fie pentru curtile domnesti, fie pentru administratia
locala. Este clar ca n Tara Romneasca s-au copiat mult mai multe manuscrise
dect au ajuns la noi. Faptul ca pe vremea lui Stefan cel Mare se cunosteau 27
de caligrafi si miniaturisti, ne face sa presupunem ca, desi lucrul la un manuscris
dura mai mult de 18 luni, productia de carte copiata a fost mult mai mare dect
se vede n prezent.
nsemnarea de pe manuscrisul de la Humor, scris de ieromonahul
Nicodim, arata ca n 1538 manuscrisul e trimis la Ciceu (Transilvania), unde se
afla cetatea primita de Petru Rares din partea voievodului transilvanean Ioan
Zapolya pentru a fi pus la adapost de navalirea turcilor. Ulterior, domnul
pribeag ia manuscrisul cu el si-l duce la Constanta pentru a-l ceda din nou
manastirii Humor n timpul celei de-a doua domnii.
n anul 1563 cartea trece n minile ostilor cazacesti ale lui Timus
Hmelnitki, apoi ale ostasilor lui Kemeny si este rascumparat din nou de
voievodul Moldovei Gheorghe Stefan, care apoi l va ceda manastirii Humor.
Tot n Moldova, n 1697 tatarii au ars mitropolia cea veche si Biserica
Trei Ierarhi, prilej cu care au fost pradate si distruse o serie de manuscrise.
Domnii romni au cedat diferite manuscrise manastirii de la muntele
Athos n ideea ntaririi ortodoxiei.
Manuscrisele executate n Tara Romneasca si Transilvania s-au pastrat
ntr-un numar si mai mic. Dar oricum arta miniaturistica de aici a fost mult
influentata de scoala Manastirii Neamt.
53

Elementele de diferentiere constau n special n frontispicii. Caligrafia

manuscriselor muntene foloseste litere mai scurte si mai strnse dect n textele
moldovenesti. Titlurile capitolelor sunt scrise n majoritate n aur, n albastru ori
n rosu.
n secolul XIV-XVI s-au scris multe acte n cancelariile tarilor romne n
slavona adresate oficialitatilor orasului Sibiu, Brasov, Bistrita dovedind ca
aceeasi limba era folosita si pentru corespondenta. Cnejii romni din Tara
Hategului, Fagarasului si Maramuresului erau buni cunoscatori ai limbii
slavone, dar foloseau o limba latina aproximativa (vezi: Plngerea cneazului din
Remetea catre feudalul sau local- 1378, unde abunda greselile de limba latina).
5. Continutul textelor manuscriselor n limba slavona din tarile
romne
Manuscrisele slavone, copiate n tarile romne, au o tematica diversa:
a.
cartile de cult: evanghelii, liturghii, molitvenice
(carte a
rnduielilor si rugaciunilor specifice conferirii sfintelor taine, a functiilor
bisericesti, pentru sfintire si pentru binecuvntare), cu putine referiri la istoria
culturii, la viata poporului
b.
marile sbornice (o culegere de texte diferite ca tematica): cu peste
1.000 pagini, alcatuind o adevarata biblioteca de scrieri religioase. Sunt de doua
feluri (dupa destinatar):
- cele cu caracter popular, sfaturi morale, naratiuni cu minuni din viata
pustnicilor, destinate calugarilor cu o vaga cultura slavona
- o literatura teologica aleasa si retorica bizantina, cu continut filozofic si
forma rafinata a limbii, datnd din prima jumatate a secolului al XV-lea. n
schimb, n vremea lui Stefan cel Mare se realizeaza numai carti de ritual n
manuscris, acum cnd se temeiniceste autoritatea domneasca asupra bisericii.
c.
Un Letopiset al Tarii Moldovei: Petru Rares, Alexandru
Lapusneanu si Petru Schiopul. Se va reveni la practica de copiere masiva a
sbornicelor teologice abia n a doua jumatate a secolului al XVI-lea.
Nici Transilvania nu ramne mai prejos, caci la Biserica Sf. Nicolae din
Scheii Brasovului s-a gasit copiata o carte cu comentariile mparatului bizantin
Ioan Cantacuzin la Etica lui Aristotel, alaturi de polemici mpotriva ereziilor.
d. Dezbateri teologice
Doctrina lor n general e cea isihasta ( curent teologic mistic opus
tendintelor occidentale ale unui rationalist religios, raspndit la unii teologi din
Imperiul Bizantin ). Isihastii credeau ca exista o metoda de contact ntre
credinciosi si divinitate prin ruperea de tot ce e lumesc, material, printr-o stare
de spirit nrudita, cu extazul oriental. Este doctrina care s-a oficializat n Bizant.
Isihasmul s-a raspndit la noi, datorita mitropolitului Eftimie de la Trnova si lui
Nicodim, fondatorul primei manastiri la noi, Tismana, n Tara Romneasca.
e. Texte cu continut social-politic, n care se sustine rnduiala si
crmuirea ca superioare dezordinii si neascultarii, astfel ca prin gura lui Grigore
54

Teologul, gura de sfnt se pleda pentru ornduirea feudala, dar si idei

contrare, datnd din vechi timpuri, dinaintea instalarii ornduirii feudale ca
promovarea omului merituos n posturi de conducere. n scrieri anonime
religioase se pune problema bogatiei, daca ea este de la Dumnezeu sau de la
Diavol, caci cea nedreapta nu poate fi de la Dumnezeu. Negotul si cstigul
cinstit adus de el, deosebindu-se cel camataresc cum era cel local: Cum se
cuvine cuiva a cumpara si a vinde, ca sa nu supere pe Dumnezeu. Se
ncurajeaza mestesugurile - cel medical, care nu trebuie lepadat nici de mireni,
nici de calugari; vorbeste de judecata.
f. Carti populare cu legende bazate pe povestirile din Biblie
Tot sub forma de romane populare fantastice sau moralizatoare au circulat
n traduceri Alexandria, Varlaam si Ioasaf; se valorifica multe legende populare
si sunt cautate de popor. De aici rezulta caracterul lor popular. Ca dovada ca
oamenii din popor s-au deprins cu limba slavona cu ajutorul preotilor. Din sete
de fantastic si de mai bine apar la noi marile romane medievale: Varlaam si
Ioasaf, o povestire orientala, prelucrnd viata lui Buddha (n patru copii de
manuscrise slave din sec. XV-XVI din Moldova) ca n Tara Romneasca sa
apara extrase din ea n nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie,
unde e mentionata n fragmentul IX, versiunea romneasca, capitolul Despre
milostivire si ndurare, n versiunea slava si Alexandria care are doua versiuni:

Slava de redactie medio-bulgara

Romneasca, tradusa din srba

Circula diverse carti apocrife slavone, ca Profetiile Sfntului
Metodie, episcopul tatarilor, cu un paragraf Despre tatarii cei nchisi: la
deschiderea portilor de miazanoapte, puterile pagne vor iesi din iad, navalitorii
avnd chip de lup, bnd snge de fiara; attia vor fi ucisi nct nimeni nu-i va
putea ngropa. Era o carte copiata la noi n vremea cotropirilor otomane
razboaie crncene.
Literatura apocrifa era raspndita chiar de preoti si calugari, copisti
ignoranti, la curti boieresti, unde se manifesta o atitudine potrivnica bisericii.
g. Alte texte ca Viata sfntului Teodosie de Trnova (?1350-1365)
atesta prin lupta calugarului bulgar mpotriva bogomililor (bogomilismul e o
versiune slava a curentelor dualiste din Asia-maniheii, masalienii si pavlichenii)
aflati nu doar n Bulgaria ci si n tarile vecine: Ungaria, Serbia, Bosnia, Tarile
Romne, ideea ca lupta contra raului se rasfrnge asupra feudalismului. L.
Blaga- Mesterul Manole, Bogumil. Poate ca cea mai cunoscuta carte a
bogomililor,
Vedenia lui Isaia proorocul a circulat intens n Moldova n mai multe
copii slavone, cel mai vechi fiind datat 1448, copiat de diaconul Gavril de la
manastirea Neamt. Se relateaza ridicarea la ceruri a proorocului; el vede prima
data pe diavol care va lupta contra oamenilor pna la sfrsitul lumii; apoi vede
cele sapte ceruri ale paradisului, iar n cele din urma pe jos zac sceptrele si
coroanele mparatilor si domnilor.
55

h. Scrierile juridice- n slavona

Ele erau instrumente ale justitiei n statele feudale romnesti, ele
provenind la nceput din dreptul canonic.Exista multe manuscrise plus
o editie tiparita de literatura juridica n limba slavona din Tara
Romneasca si Moldova n secolele XV XVI. Unele sunt traduceri
dupa legislatia bizantina, bazata pe vechea legislatie din vremea lui
Justinian + hotarrile sinoadelor ecumenice compilatii de drept
canonic si penal.
Pravila Sfintilor Apostoli ( Sf. Petru si Pavel ) care a trecut n Rusia ca
manual de legi n secolul al XII-lea.
Colectia Sintagma ( adunare de legi ) a lui Matei Vlastares din Salonic,
talmacita n secolul XIV tot n Bulgaria. Au folosit n biserica pentru predarea
de drept canonic si domnitorului.
S-au gasit 13 manuscrise de pravile slavone n Tara Romneasca si
Moldova, numarul mare se explica prin folosirea lor n biserica si n viata laica,
ntruct se simtea nevoia de a nlocui dreptul nescris prin prevederi precise
pravila devine un instrument al centralizarii statului feudal:

Pedepsele erau gradate dupa gravitatea faptei

Parintii raspundeau de gravitatea faptelor copiilor

Nu ngradeau abuzurile clasei conducatoare, n afara de Pravila

Sfintiilor Apostoli unde robii nu puteau fi pusi la munca mai mult de cinci
zile pe saptamna, caci doua zile erau rezervate bisericii.
Legislatia bizantina:

Apara proprietatea stapnilor

Apara moharhul mpotriva anarhiei nobililor si vasalilor

n limba slavona se scriu si primele texte de legi, pravile bisericesti sau
monocanoane, foarte raspndite n perioada de centralizare a statelor feudale
romnesti. Ele vor nlocui treptat legile nescrise aplicate de feudalii locali, ca
legi valabile pentru ntreaga tara.
n 1451 gramaticul Dragomir scrie un Zaconic (codice de legi) pentru
domnitorul Tarii Romnesti, Vladislav, iar gramaticul Damian copia la 1495 la
Iasi o Sintagma (culegere de texte juridice religioase si laice) din porunca lui
Stefan cel Mare.
n secolul XVI scrierile juridice sunt traduceri adaptate la cerintele
mnuirii pravilelor n judecarea de pricini.
Erau manuale pentru judecatori cnd legea nescrisa nu le oferea
interpretari clare, exacte. Pravila apostolilor si cea a lui Vlastares nu
cuprindeau un aspect fundamental: dreptul civil feudal spre a stabili relatiile
nttre stapni si taranii dependenti, dreptul de mostenire, de vnzare, care erau
reglementate de catre dreptul feudal nescris.

56

Pravila a fost aplicata, dovada fiind numarul mare al hotarrilor domnesti

din secolul al XVI-lea n cele 2 tari romnesti, n care se face aluzie la Pravila :
Mircea Ciobanu ca voievod, n 1547, la doi ani dupa aparitia Pravilei tiparite de
la Trgoviste, declara ntr-o hotarre de judecata: am judecat dupa Pravila si
dupa obicei. n 1540 Stefan Lacusta promitea polonezilor ca n caz de
nentelegeri ntre cele doua tari, locuitorii intrati n litigii vor fi judecati dupa
legea scrisa (vezi Documente privitoare la istoria Romniei, B., secolul XVI,
Academia Romna, p. 367 si Hurmuzaki, Supliment, II-1, p. 134).
La judecati se trimite spre pravilele domnesti, pravila sfnta. Se citeaza
din textul pravilelor.
Deci:

Pravilele erau importante n epoca, drept parte organica a culturii

clasei conducatoare. n textele lor si fac loc hotarri dogmatice ale sinoadelor,
polemici mpotriva dusmanilor bisericii ortodoxe si a ereziilor. Sunt atacati
latinii, deci catolicii ntr-o vreme cnd se facea propaganda catolica cu
finalitate politica. Se combat ereziile care au un sens social. Viznd ierarhiile
si stapnirea claselor feudale dominante pe care biserica le proteja, ereziile
erau o forma de riposta a maselor de exploatati mpotriva autoritatii
stapnitorilor. Bogomilismul avea avea un fond de miscare antifeudala,
ridicndu-se mpotriva ierarhiei feudale a bisericii si mpotriva feudalilor laici, a
monarhilor, jupnilor, boierilor proprietari de mosii si de robi. n pravile,
bogomilismul e o manifestare religioasa blestemata de Dumnezeu, cerndu-se
pocainta. Unele pravile au atasata o lista de carti mincinoase si oprite, socotite
eretice: Vedenia lui Isaia, Cartea lui Ieremia popa din Bulgaria, carti
specificat bogomilice, Coborrea Maicii Domnului n iad, etc. Sunt liste ce
cuprind carti populare care pot fi primejdioase prin raspndirea ereziilor.

Pravilele pastreaza elemente ale dreptului roman si de aceea n

traducerea slava s-au mentinut termeni latini ce denumesc institutii romane si
romano-bizantine; acestea sunt explicate la finele textului slav al Sintagmei lui
Matei Vlastares ntr-un vocabular latin-slav. Vocabularul are patru coloane,
fiind o traducere din Basilicalele grecesti, care au un vocabular latino-grecesc.
Titlul e: Cuvintele latinesti (Latineski reci) si cuprinde cuvinte ca:
PRETOR = VOEVODA,
MAGISTRATI = VLASTELE,
ILUSTRIE = PROTOSPATARE.
Cuvintele latine sunt notate cu slove chirilice. Acest vocabular sumar se
afla n cteva manuscrise slave ale Sintagmei ncepnd cu cel din 1472 realizat
de Ghervasie de la Neamt. El este primul vocabular al limbii latine, cu
terminologie juridica, folosit n tara noastra. Se crede ca acest vocabular latinslav nu a fost adaugat de copistii moldoveni, ci e preluat dintr-un text sud-slav,
copiat la noi.

57

i. TEXTE ISTORICE IN LIMBA SLAVONA

Cronicarul Macarie va realiza o restructurare n alfabetizarea slavona a
tuturor articolelor din Sintagma lui Vlastares.
n cronici se slaveau faptele vitejesti ale conducatorilor de stat spre a le
perpetua n memoria urmasilor. Erau cronici de comandadupa mentionarea lui
Elvin Sarahan n a sa Introducere n estetica literaturii romne.
Letopisetul Tarii Moldovei redactat la curtea lui Stefan cel Mare nu s-a
pastrat n original, ci n versiunile n limba polona, rusa si germana, precum si
din cronicile interne n limba slavona n care a fost incluse: Letopisetul anonim
al Moldovei, Letopisetul de la Putna, Letopisetul lui Azarie.
N. Iorga n Istoria literaturii romnesti, Cronicile slavone mentioneaza
un ucenic al lui Teoctist (cel care l primi pe Stefan la Direptate), calugar
putnean ncepu sa alcatuiasca deci povestirea ispravilor razboinice ale marelui
voievod si cucernicului ctitor. Perioada dinaintea lui Stefan a tratat-o lund date
din pomelnice si alte mentionari: nume de voievozi, anul ntemeierii
principatului, prima victorie romneasca mpotriva regelui ungur Sigismund la
Hrlau, razboaiele urmasilor lui Alexandru cel Bun. Din contemporaneitate
avem stiri despre sfrsitul razboiului civil si ntemeierii manastirii Putna. Apoi
alti calugari anonimi au completat date despre istoricul manastirii cu viata
staretilor, a calugarilor laudati de viata buna si curata ca Atanasie Balsun,
numit la 4 august 1502, care a contribuit la scrierea analelor manastirii, chiar
daca Paladie se ocupa cu copierea de carti. n Tara Romneasca si Transilvania
s-au pastrat mai putine cronici, dar limba literara era mai expresiva si mai libera.
Povestea despre Dracula Voievod, compusa de un anonim (1486) e inspirata de
atmosfera curtii voievodului, unde Vlad Tepes e prezentat ca ndraznet luptator
mpotriva turcilor. Excesele sale sunt prezentate ca fiind determinate de opozitia
facuta de marea boierime.
La nceputul secolului XVI apare si o cronica n slavona, dedicata obrsiei
Tarii Romnesti, dar ea s-a pierdut. Despre ea s-a aflat doar din intercalari de
copii ulterioare (secolul XVIII).
j. TEXTE CU CARACTER DIDACTIC SI TRATATE MILITARE
Cel mai valoros manuscris n slavona din secolul al XVI-lea este
nvataturi ale bunului si credinciosului domn al Tarii Romnesti, Neagoe
Basarab Voevod catre fiul sau Teodosie Voevod, opera de compilatie, rod al
unor lecturi bogate. Sunt traduceri de scrieri religioase, filozofice si chiar
distractiv-literare. ntre ele: Cartea regilor din Vechiul Testament, Panegiricul
n slava lui Constantin si a Elenei, Fiziologul, Cuvntarile lui Ioan Gura de
Aur, Alexandria, Dioptra. n Biblioteca Nationala din Sofia se pot vedea niste
fragmente ale operei, scrise n limba slavona, ntr-o redactare primitiva,
anterioara cu 100 ani fata de traducerea romneasca manuscrisa, pe care Sextil
Puscariu n Istoria literaturii romne. Epoca veche o data 1654 si o atribuia
unui Pseudo-Neagoe, vreun calugar admirator al acestui Domn, care cu
milostenia sa facuse multe binefaceri pentru biserica(p.38).
58

Sfaturile sunt adresate printului-filozof Teodosie dupa modelul

nvataturilor lui Vasile Macedonianul catre fiul sau Leon, model urmat de
mparatii bizantini. Se stie ca Teodosie nu i-a urmat prea mult timp sfaturile,
caci a murit tnar, luptnd pentru dobndirea tronului.
BIBLIOGRAFIE
-Bulei, Dumitra, Cteva consideratii asupra unui manuscris slavon din
colectia complexului national muzeal Curtea domneasca din Trgoviste, n
Valachica, Studii si cercetari de istorie a culturii, Trgoviste, 1994, p. 159176; Micle, Veniamin, Manuscrisele romnesti de la Prodromul (Muntele
Athos), Sfnta Manastire Bistrita, 1999.
III. NEAGOE BASARAB -O PERSONALITATE CTITORIALA A
EVULUI MEDIU ROMANESC
1. PROFIL BIOGRAFIC
Neagoe era oltean dupa mama, avnd ca unchi pe banul Barbu,
ntemeietor al Manastirii Bistrita. Era fiul nelegitim al lui Tepelus Basarab din
ramura Danestilor, cel nlocuit n domnie de Vlad Calugarul, tatal lui Radu cel
Mare Basarab, din vremea lui Mircea cel Batrn. Mama lui, Neaga, s-a casatorit
cu vornicul Prvu Craiovescu, care l-a adoptat pe baiat; izvoarele istorice spun
ca era "nepotul banului Barbului Craiovescu, feciorul Prvului", ca sa adauge:
"Iar asa l numea ca este fecior de domn". Radu cel Mare fusese afurisit de
patriarh, desi dusese o viata plina de smerenie. n schimb, n Viata lui Nifon,
Neagoe apare ca un ucenic, "fiul sufletesc al patriarhului", "a carui nvatatura si
hrana sufleteasca dorea ntotdeauna s-o primeasca".S-a bucurat de o educatie
aleasa, beneficiind de nvatatura unor calugari ntelepti si studiosi ca: Nifon,
adus de Radu cel Mare de la Constantinopol, ntemeietorul bisericii muntene,
organizate de el. S-a initiat n filozofie si religie. Astfel se explica faptul ca
atunci cnd Nifon a cazut n dizgratia lui Radu Voda, Neagoe, ca vataf de
vnatori l ncuraja si l ajuta pe ascuns. Apoi va studia cu calugarul Maxim, fiul
unui despot srbesc, cu a carui nepoata, Milita, se va casatori apoi Neagoe. Va
studia cu mitropolitul Macarie. Prin ridicarea lui Neagoe la tron, se ntarea
politic si ramura Craiovestilor. Domnia lui a fost lunga (1512-1521) si senina.
El face danii la diferite manastiri de la Sfntul Munte sau la biserici din Balcani
si Asia Mica. Pe o fresca a manastirii Curtea Argesului, terminata n 1517, sunt
copiii: Teodosie, Petru si Ioan, pe o parte si Stana, Midia si Mitilena, pe de alta.
Fiul nelegitim al lui Vlad Tepes ("feciorul Dracii, armasul din Manesti"),
Mihnea se sfadeste cu Craiovestii, care, cu ajutor turcesc, l izgonesc n
Transilvania, unde va muri la Sibiu, fapt relatat de Al. Odobescu n nuvela sa
Mihnea Voda cel Rau. Neagoe, devenit vataf de vnatori, surprinde pe
Mircea, fiul lui Mihnea, la Cotmeana si-l alunga din tara.
Pe tronul Tarii Romnesti vine Vlad cel Tnar, fratele mezin al lui Radu
cel Mare, care-l ridicase pe Neagoe n rang de comis, cu sprijinul Craiovestilor.
59

La curte, puterea ajunge n mna cumnatului de domn, BOGDAN, cel ce

provoaca nu numai destituirea lui Nifon, ci "atta pe domn cu mnie asupra
Craiovestilor, zicnd ca Neagoe iaste fecior de domn si-l vor scoate din
domnie" (dupa cum spunea o cronica).
Vladut pune pe Craiovesti sa jure ca Neagoe nu e fiu de domnitor,
amenintndu-i ca altfel le va taia nasurile si le va scoate ochii. Pe moment, ei
jura fals, dar, imediat apoi, fug peste Dunare si se ntorc cu ajutor turcesc, nving
si decimeaza oastea lui Vladut, iar pe el l prind si-i taie capul. la 23 ianuarie
1512, ei ridica in tron pe Neagoe, care decapiteaza pe Bogdan, l calugaresc
fortat pe logofatul Blagodescu si nseamna la nas pe un alt pretendent la tron.
Homo religiosus, Neagoe a facut danii n bani si donatii manastirilor de la
Muntele Sinai, Ierusalim, Asia Mica, Istambul, Grecia, mai ales la Muntele
Athos. Elegant, el purta vesminte de brocart rosu, cusut cu vulturi de aur bicefali
bizantini si coroana imperiala de bazileu. De la Brasov, a comandat o blana de
viezure, una de helge si colier cu margaritare. Ridica biserica de la Curtea de
Arges n piatra si marmura, o capodopera de valoare universala. El va fi ngropat
aici n 1521. Theodosie a domnit 4 luni, murind la Constantinopol. Trei copii iau murit nainte, iar Stana s-a casatorit cu Stefanita al Moldovei, iar Ruxandra
cu Radu de la Afumati.
n politica interna, si ncepe domnia, decapitnd pe adversarii
Craiovestilor, bazat pe ajutor otoman. n politica externa, Neagoe Basarab
pastreaza pacea cu turcii prin tributul dat, nsa fara a accepta amestecul Portii n
crmuirea interna a statului timp de 9 ani. El a stabilit contacte cu puterile ostile
Imperiului Otoman.
n ultimii 2-3 ani de domnie sunt redactate nvataturile bunului
credincios Io Neagoe, voievodul tarii ungro-vlahiei, carele au nvatat pre fiul
sau Theodosie Voda. Este o opera parenetica, cu izvoarele bizantine si slave, o
creatie artistica desavrsita. n 1520 sfinteste Biserica din Trgoviste si muta aici
sediul mitropoliei Tarii Romnesti, devenita centru cultural al statului. De aceea,
la Trgoviste se tiparesc carti pentru romnii din toate provinciile si chiar pentru
tot Rasaritul ortodox. Neagoe a continuat politica de centralizare a statului
feudal din vremea lui Radu cel Mare. Asa cum observa G. Mihaila : n cei 10
ani de domnie, fara razboaie, el a realizat pasnic, diplomatic, ceea ce altii ar fi
izbutit doar cu varsare de snge. El scria sibienilor: "O sa vedeti ca sunt
domnitor destoinic si are tara aceasta domnitor". Brasovenilor le spunea
amenintator ca-i va spnzura pe hoti, dar a fost om religios si cel mai mare ctitor
al perioadei medievale sau dupa Gavril Protul "ctitor a toata Sfetagora", iar
Trivalis Maximos, poet grec al Curtii, l numea "divinul" ntr-o epigrama,
situndu-l n Olimpul palatelor. Tinea la curte pe chirurgul raguzan Hieronim.
Dogelui Venetiei i trimite un cal de 200 ducati, iar papei Leon al X-lea,
patronul lui Michelangelo, i cerea n 1519 sa-l considere legat pe fiul lui
Theodosie si pe supusi "prin alianta perpetua" cu biserica romana. Nu este
ntmplator faptul ca Edgar Papu l considera cel mai de seama scriitor
60

psihologic din vechea noastra literaturaEl reprezinta, n multe privinte, tipul

de hombre secreto al barocului.
2. PATERNITATEA SI EXEGEZA NVATATURILOR LUI
NEAGOE BASARAB
Dupa opinia lui Nicolae Iorga: "Sensul cuvntului <<autor>> este cu totul
altul pentru acea vreme si cu totul altul pentru timpul nostru. Nu trebuie sa ne
luam dupa sensul foarte precis, foarte constient si integru al nostru, pentru o
epoca de aceasta, instinctiva, n care orisice gaseai bun ntr-o opera veche
retineai pentru a face o opera noua S-a vazut ca Elena-Ecaterina din Moldova,
sotia lui Petru Rares, a provocat opera lui Macarie, din care a iesit pe urma
opera cealalta initiata dupa Manase. Atuncea de ce Despina Milita, de la
Bucuresti, nu ar fi ndemnat la acelasi lucru la care a ndemnat Elena-Ecaterina
de la Suceava ? Dar nsusi numele acesta de Theodosie nsemna o ambitie. Caci
Theodosie nu e dupa Theodosie cel Mare, ci dupa Theodosie al II-lea, mparatul
bizantin foarte bine cunoscut din secolul al V-lea. Daca ar fi fost vorba de fiul,
numit cu nume de tara, al unui biet domn fara legaturi cu traditia mparateasca
bizantina, ar fi altfel; dar este vorba de Neagoe si nu se poate admite pentru
dnsul o lipsa de intentie n numirea fiului Theodosie"15. El discrediteaza ideea
existentei unui calugar autor, caci:
1) - nu apar referiri la Biserica de la Arges, mai ales ca Neagoe era ctitor;
2) - "threnele", acele plngeri specifice literaturii bizantine sunt att de
sincere cnd e vorba de Petru, copilul mort, nct un strain nu le putea scrie;
3) - Petru Schiopul a murit n Tirol, la Bozen-Bolzano, si cartile lui au
intrat n colectia lui Ferdinand, arhiducele. Capitolul despre cum sa se poarte
domnitorul cu boierii la masa este luat din nvataturile lui Neagoe Basarab
catre fiul sau Theodosie, ceea ce dovedeste ca, la 1594 cnd murea Petru Voda,
"exista forma slavona a nvataturilor"16, caci Petru Schipul avea un fiu iubit ca
si Neagoe, fiu ce va muri timpuriu ntre straini. Stefan era blond, frumos, cu ochi
albastri, vesel si a murit la Innsbruck, el fiind nsotit de un calugar care avea sa
devina mitropolit. n capitolul din nvataturi, i dadea sfaturi pentru cum sa se
poarte ntre straini. Stefan avea si o foaie cu cronologii de nvatat. Deci,
capitolul acela facea si el parte, ca si foaia care din fericire ni s-a pastrat, din
cartile de scoala ale copilasului domnesc"17.
Traducerea n romneste, realizata n secolul al XVII-lea de catre un
carturar rafinat cu "un deosebit simt al limbii, foloseste un grai viu care si
mentine prospetimea si caldura si topeste ntr-o fraza de rezonanta romneasca
forme personale sau termeni adoptati din textul slav. Nimic nu da impresia unei
limbi carturaresti artificiale".
15

N. IORGA - Referinte critice, la nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau
Theodosie, Chisinau, Editura Litera, 1997, p. 325- 326;
16
Ibidem, p. 326 327;
17
Ibidem, p. 327;
61

n "nvataturile lui Neagoe" atentia se ndreapta liric catre zbuciumul

fiintei omenesti, care are idealuri pamntesti si sociale, si catre educarea omului
pentru viata n societate si n stat, iar n istoriografia moldoveana din vremea lui
Stefan cel Mare, catre imaginea nationala a istoriei, ntr-o vreme de dominare a
religiozitatii si cosmopolitismului cronografelor bizantine si slave"18 .
Fata de Occident, care a pretuit spiritualitatea greco-latina, sud-estul
Europei "a descoperit direct valorile umane n cultura vie a maselor populare.
De aici 2 umanisme (nimeni pna acum nu a vorbit de un umanism sud-est
european sui-generis n aceasta epoca), ce, desi amndoua cultiva si pretuiesc
omul, idealurile, nazuintele sociale, sentimentele lui, realitatile vietii, au totusi
tenta deosebita". Neagoe si Stefan cel Mare nu sunt nici Machiavelli, nici
Montaigne, ci personalitati reprezentante ale "unui autohtonism, care face cinste
prin originalitate culturii romnesti si mbogateste n acelasi timp, prin noutate
de spirit si creatie, patrimoniul culturii si literaturii europene", caci Non omnis
moriar (Horatiu).
Textul lucrarii a fost conceput n limba slavona, fiind tradus n limba
greaca, probabil nainte de 1530, si numai apoi n limba romna. Pentru ca
varianta cea mai cunoscuta a fost cea n limba romna, mult timp s-a crezut ca
opera originala a fost scrisa n romneste. Timp de 125 de ani, paternitatea
operei a fost controversata. Iata cteva momente importante ale acestui traseu
exegetic:
-n 1841, n "Arhiva romneasca", Mihail Kogalniceanu anunta
manuscrisul ca existent la Bucuresti, dar se ndoia ca el dainuie din timpul
voievodului.
-Dupa 2 ani, M. Gaster contesta ipoteza lui Hasdeu si a altora ca opera a
fost scrisa n romneste, considernd ca initial ea a fost scrisa n slavoneste, ca,
pe la 1650, sa fie tradusa n romneste. Ipoteza e sustinuta de descoperirea, n
1894 - de catre Lavrov -, a textului slavon, fiind confirmata si data traducerii. Li
se alatura si filologul Al. Philippide, caci era imposibil ca n secolul al XVI-lea
sa se scrie romneste att de perfect. n schimb, la mijlocul secolului al XVII-lea
o traducere n romna era posibila.
-Au formulat puncte de vedere si: N. Balcescu, I. Sbierea, O. Xenopol,
Ioan Bogdan, Aron Densusianu, Ovid Densusianu, D. Onciul, P. Lavrov, N.
Iorga etc.
-Astfel la 1895, pornind de la manuscrisul din biblioteca lui Stefan
Cantacuzino, Theodor Codrescu argumenteaza pentru prima data ideea
neautenticitatii "nvataturilor". Textul este, nsa, autentic si mai exista 2
manuscrise, unul copiat la 1781 la Rasinari cu acelasi text, altul fiind
manuscrisul variantei prescurtate din 1727, cnd acel zis falsificator nici nu se
nascuse.

18

Ibidem, p. 330;

62

-n anul 1904 se descopera la Sofia varianta slavona, care era de fapt cea
mai veche forma a textului. Drumul pna la aceasta descoperire epocala a fost
lung si sinuos, nelipsind diferitele ipoteze lansate de-a lungul timpului de
carturari romni.
-La 1906, D. Russo afirma ca nvataturile ar fi opera unui calugar din
secolul al XVII-lea care ar fi plagiat literatura teologica bizantina, prin traduceri
slavone. Astfel cartea era discreditata ca izvor istoric si ca stralucit text original
al literaturii romnesti, el considernd ca e un conglomerat haotic de texte
religioase si un enorm "plagiat".
Dimpotriva, Anton Balota si Pavel Chihaia sprijina teza autenticitatii, ca
si N. Stoicescu, care aduce o argumentatie istorica valoroasa.
Pentru dovedirea autenticitatii, era necesara o traducere exacta, din punct
de vedere filologic, a textului slavon original si, totodata, tinnd cont de textul
versiunii romnesti. Cartea a fost editata de Irom Eclesiarhul n 1843, de B.P.
Hasdeu - dupa 22 de ani, de P. A. Lavrov n 1904, de N. Iorga n 1910 si n 1942
de V. Grecu. O noua editie, n 1971, va realiza Florica Moisil si Dan
Zamfirescu, cu traducere din slavona a lui G. Mihaila. E cercetata si de M.
Muthu n Literatura romna si spiritul sud-est european, de E. Papu, n
volumul Din clasicii nostri. Contributia la ideea unui protosincronism
romnesc. n 1984 Florica Moisil si Dan Zamfirescu realizeaza cea mai buna
editie, cu repere istorico-literare semnate de Andrei Rusu.
3. STRUCTURA TEXTULUI
Titlul acestei carti de suflet, ce dobndeste pe alocuri factura dialogica,
interogativa, continnd att de explicit ideea de adresare punctuala a unui tata
spre fiul lui. n fapt Neagoe avusese n vedere pe cei doi fii ai lui Petru si
Theodosie, dar cel dinti a murit ntre timp. Sfera adresabilitatii s-a largit pe
parcursul confesiunii, pierzndu-si n mod declarat caracterul intim strict,
factura familiala. Autorul se simte dator sa-si dezvaluie gndul: Iata acum, o
iubitul meu fiu, cte pilde ti-am aratat din scriptura legii noua. Asijderea si
dumneavoastra, credinciosilor mei boiari, mari si mici, si tuturor slugilor mele,
cari slujiti cu buna si sfnta adeverita credinta, si altor oameni, tuturor, care
cred n Dumnezeu Pentru aceea pohtiti, iubiti lucrurile cele bune si drepte, iar
de faptele cele rele voi va feriti si va departati. n debutul partii a doua
apelativul din incipit vizeaza nu doar pe fiul sau, ci generatiile viitoare de
diriguitori de tara romneasca. Imediat mai apoi el se orienteaza tuturor
credinciosilor de la patriarh la egumen, de la bogati la saraci. Telul este unul de
natura morala, regasit mai trziu n predosloviile cronicilor scrise de Gr. Ureche,
M. Costin I. Neculce si altii, chiar daca lucrarile lor erau istorice. Obiectivul
urmarit de Neagoe este formarea omului deplin, conform unui principiu general
al educatiei, acela al transmiterii experientei de o viata a parintelui spre urmasi.
Dar acesta nu este un parinte de rnd, ci unul cu responsabilitatea de domnitor,
care stie sa conduca si sa se conduca. Cea mai importanta avere pe care
domnitorul ntelege sa o ofere copilului este tocma aceasta experienta de
63

diriguitor, ca rod al unei ntelepciuni asimilate o ntreaga viata. Mai valoroasa

dect averile materiale, sau dect rangul social nalt mostenit si chiar dect tara
pe care urma sa o conduca este siguranta de sine data de ntelepciunea cu care sa
nfrunte primejdiile si capcanele destinului. Pentru aceasta se cerea n primul
rnd sa nteleaga adevarurile vietii, ale vietii sufletesti. Cartea contine o mare
marturisire, o fundamentala confesiune despre viata. Este o carte de nvatatura
pentru suflet, care ia forma unor scrisori, a rugaciunilor, a divanului sau glcevei
nteleptului cu lumea, caci numai asa viitorul domnitor va gasi cale eternului.
Dupa editia din 1971 cartea are doua parti fundamentale, legate prin temele
dominante, prin sursele de inspiratie, si prin procedeele retorice specifice
genului abordat.
-Prima parte cuprinde istorioare, pilde desprinse din Vechiul Testament,
unde apareau personaje ca Saul, Solomon, Roboam, Absalom, David etc.
-Partea a doua ncepe cu ndemnul de cinstire a icoanelor si continua cu
nvatatura despre cum sa se descurce n cele mai diferite situatii de viata, precum
situatiiler familiale ale raportului dintre parinte si copil, a judecatii, a vietii la
Curte, a razboaielor. Sunt prezente situatii de viata individuala si publica.Cartea
este un ndreptar, bazat pe codul moral ce pivoteaza pe credinta n frica si
dragostea de Dumnezeu, ce fereste omul de rele, de rataciri, de excese, de
nedreptatirea celorlalti. Modelul domnitorului trebuie sa fie Iisus, mparatul cel
Mare, care ne-au facut si pre noi mparatipre pamnt, ca si pre Sine, si-I iaste
voia sa fim si n cer ; si daca vom vrea noi, vom fi, numai sa facem bine si vom
fi mpaarti si vom mparati n veci. Calea dobndirii vesniciei este desavrsirea
prin dragoste, care face sufletele sa vorbeasca cu ngerii.. Ea l apropie de
Dumnezeu.Tot n partea a doua apare un discurs funebru ce ia forma epistolara a
Scrisorii catre oasele maicii sale sau forma etopeei din Rugaciune la iesirea
sufletului. Capitolul VI reliefeaza raportul cu supusii. Capitolul VII
comportarea la petrecerile de la Curte. Capitolul VIII este dedicat artei militare,
urmat de capitolul dedicat judecatii, ca n al X-lea sa apara mila, ca tema
definitorie. Ca un preludiu al Odei (n metru antic) eminesciene apare
interogatia n-ai crezut niciodata ca vei sa mori.
. Reconstituirea textului (mai ales prin editia din 1971) a grupat textele n
doua parti mari, unite prin temele abordate, sursele de inspiratie, procedeele
retorice, filosofia de viata. Partea nti cuprinde istorioare, pilde despre
personaje din "Vechiul testament "(Saul, Solomon, Roboam, Absalom, David
s.a.), iar partea a doua ncepe cu pledoaria pentru cinstirea icoanelor, continua cu
nvatatura (n spiritul textelor flocalice) pentru anume situatii de viata
individuala sau publica: parinti si copii, domn si supusi, viata la Curte, n
judecati, obiceiuri etc. ndreptarul oferit, codul moral sunt dominate de "frica
si dragostea de Dumnezeu ", care l feresc pe om de rataciri, excese de tot felul,
pngarirea trupului si sufletului, nedreptatirea celorlalti. Domnul trebuie sa-L
aiba ca model pe Isus si sa-L urmeze: "Vezi, iubitul mieu, pre mparatul cel
Mare, Care ne-au iubit si ne-au facut si pre noi mparati pre pamntu, ca si pre
64

Sine, si-i iaste voia sa fim si n cer; si daca vom vrea noi, vom fi, numai sa
facem bine si vom fi mparati si vom mparati n veci". Nici o putere nu confera
superioritatea morala, n perspectiva vesniciei, daca nu lupti pna la ultima clipa
a vietii pentru desavrsirea prin dragoste, care "face sufletele sa vorbeasca cu
ngerii" si l face pe om sa priceapa "ca nu este departe de Dumnezeu ". Din
partea a doua remarcam un discurs funebru-sub forma unei scrisori (pe scurt,
intitulat "Scrisoare catre oasele maicii sale"), o etopee ("Rugaciune la iesirea
sufletului"), de asemenea capitolele despre raporturile cu supusii (VI),
comportarea la petrecerile de la Curte (VII), arta militara (VIII), judecati (IX),
mila (X).
Ultimele pagini aduc o privire a vietii de altadata prin interogatii la adresa
sufletului lenes: "n-ai crezut niciodata ca vei sa mori (...), ci ca un far' de
moarte si ca un orbu ai gresit lui Dumnezeu". Pna la "Oda (n metru antic)" a
lui Eminescu, nu vom ntlni cuvinte mai impresionante pe aceasta tema.
In carte se mpletesc multe izvoare, asa cum au aratat comentatorii ei:
"Cuvntarile" lui Ioan Gura de Aur, "Scara " lui Ioan Scarariul, lucrari
hagiografice, pagini din cartile populare ("Varlaam Si loasaf, "Alexandria",
"Fiziologul", "Legenda Sfintei Cruci" ). n epoca circulau scrieri asemanatoare,
cuprinznd nvataturi, scrieri parenetice. E de retinut ca despre arta de a conduce
scria n acelasi timp si florentinul Niccolo Machiavelli "Principele".
Carte a dialogului pe care domnitorul l temeiniceste cu cerul si
Dumnezeu, ea cuprinde n 6 capitole centrale, pna la al X-lea, esenta gndirii
politice si sociale, diplomatice si militare a lui Neagoe Basarab, pe care el o
transmite urmasilor. De la stapnirea Cerului se trece la stapnirea pamntului si
la arta guvernarii, n care se includ sfaturi de aparare a tarii.
Ion C. Chitimia conchidea : Aceasta e "cea dinti opera de compozitie si
inspiratie poetic laica. Originalitatea ei e mai pronuntata dect aceea a cronicilor
n slavoneste, care se multumesc sa nareze faptele istorice"19.
"Cu aceasta lucrare suntem departe de simplele copii si tiparituri slavone
si de probabile traduceri romnesti ale vremii. Avem de a face cu o prima scriere
originala masiva nchegata din gndire si simtire romneasca . . . Nu se poate
gasi usor n aceasta vreme o opera care sa o egaleze din punct de vedere al
compozitiei si stilului"20.
4. BINOMUL TATA-FIU N SEMNIFICATIILE PEDAGOGICE
ALE CARTII
De la prima pagina, care se deschide cu apelativul Iubitul meu fiu, care
stabileste ca axa centrala tandemul parinte copil, figura lui Dumnezeu apare ca
pivot al meditatiei, focaliznd interesul general. El ntruchipeaza sacralitatea, ca
orizont suprem si etern, iar fiul sai Iisus Hristos a ntruchipat nsasi ideea de
divinitate ntre pamnteni, carora le-a sadit n constiinte ncrederea n viata de
apoi.
19
20

Ibidem, p. 329;
Ibidem, p. 330;

65

a. Parintele suprem, Dumnezeu s-au naltat si au sezut pre scaunul

marirei puterilor sale. El troneaza asupra tuturor, asupra ntregii firi, ca
Pantocrator, si din nalt vegheaza asupra fiilor lui, care desemneaza toate
fapturile cte sunt supt ceriu , ntruct toate sunt rnduite n treaba si n
slujba neamului omenescu: soarele, luna, stelele, vazduhul, vntul, ploile,
pamntul si marea si toate cte-s ntrnsa. Fiilor le este cerut sa-l cinsteasca si
sa-l laude pe Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel
ntelept, si ziua si noaptea si n tot ceasul si n tot locul . Spre pamnteni s-a
revarsat mila divina, ntruct omului i este data sansa de a vietui vesnic alaturi
de Tatal sau, care l facu sot si mostean si iubit fiiu si-l darui de fu Dumnezeu
si biruitor mparatiii sale cei ceresti .
b. n ierarhia divina ntre Tatal ceresc si fiii sai , muritorii, pe o a doua
treapta sunt domnitorii si mparatii. Misiunea lor este una esentiala pentru
ntreaga fire si tnarul Theodosie, ca viitorul domnitor al Tarii Romnesti, este
sfatuit de tatal sau Neagoe, care avea experienta guvernarii statului, sa nteleaga
corect statutul si prerogativele functiei sale n lume, caci el va fi judecat de
Dumnezeu si la rndul lui va fi chemat sa judece supusii, definiti drept fiii lui
directi. Theodosie trebuia sa nteleaga ca el este deosebit de ceilalti pamnteni,
fiind unsul lui Dumnezeu pe pamnt. Rolul lui este cel de intermediar ntre
divinitate si muritori. Lui i-a gatit parintele suprem dreptatea, ca el sa o mparta
tuturor oamenilor. De aceea dreptatea se cade sa fie data fara partinire, indiferent
ca cel judecat este prieten sau strain, bogat ori sarac.
c. Supusii domnitorului sunt oamenii de rnd, creati de Dumnezeu ca
facatoriul si datatoriul tuturorsi dependenti de voia Sa. n mod constient ei au
de optat n a-l sluji pe El cu trupul, cu ochii, cu limba, cu sufletul lor sau pe
diavol, vrajmasul Lui, care este pierzatoriul sufletelor umane. n functie de
aceasta Parintele suprem este pregatit sa-i judece: Si pre cei drepti sa-i
ncoroneze, iar pre cei pacatosi sa-i munceasca. Fiul lui Dumnezeu a naltat
omul, chiar daca el a fost pedepsit dupa pacatul originar cu pierderea nemuririi
paradisiace. Hristos n semn de cinstire li se adreseaza oamenilor spunnd: De
acum nu va voi mai zice slugi, ca sunteti fratii si prietenii mei. Osndirea cu
moartea nu i-a luat omului privilegiul de a stapni toate bunurile pamntesti.
Prin sfatul tatalui, viitorul domnitor de tara se cade sa nteleaga locul supusilor
n societate. Idealul uman este cautarea fericirii, definita prin cuvntul biblic al
regelui David: Fericiti cei nevinovati, care umbla n legea Domnului . Ei sunt
aidoma oilor pastorite pe o pasune de pastor si filosofia conditiei umane este
argumentata ntr-o formulare la persoana a 2-a singular, ca mod de adresare
directa: ca nici ai adus nimic cu tine ntr-aceasta lume, nici vei sa iei nimic.
Insistnd asupra ntelegerii conditiei umane el l citeaza pe Iov, cu sens si
finalitate sotereologice, mntuitoare: Gol te-ai nascut din pntecele mne-ta, iar
gol te vei duce. Oamenii trebuie sa se bucure de darul dat de dumnezeire,
anume ratiunea , drept care cuvntul lui Neagoe devine psalmic n lauda
Pantocratorului: Minunat este Dumnezeu n faptele sale, ca cu mare cinste ne
66

cinsti si ne dete minte sloboda si chibzuitoare, si firea omeneasca cea cazuta o

au naltat mai pe deasupra ngerilor . Iata elogiul ratiunii umane care va figura
drept principiul de baza al filosofiei carteziene, si pe care Blaise Pascal l
formula n definirea omului drept o trestie, dar o trestie gnditoare.Dovada cea
mai pregnanta a adevarului ca Pantocratorul l pretuieste si l iubeste pe om este
faptul ca cele vazute si nevazute, toate sunt facute pentru dnsul. n societate
cel supus este harazit saraciei, atribut ce se cade sa fie nteles de domnitor, caci
suspinile saracilor nu vor pieri pna n sfrsit. n fapt chiar si domnitorul este
supus conditiei general umane, fiind credincios lui Dumnezeu, caci macara de
esti si mparat sau domn, iar judecata tot este a lui Dumnezeu si cu porunca lui
esti pus pastor tu si tocmit faptelor lui. Formularile lui Neagoe sunt adesea
mnemotehnice fiind menite unei retineri ndelungate. Bogatiilor materiale,
supuse piericiunii, omul ar trebui sa le prefere pe cele spirituale si sufletesti,
gazduite n sfintele scripturi, prin care el gaseste calea mntuirii, viata vesnica.
d. Dincolo de cele 3 orizonturi trasate n carte ntre Pantocrator si
pamntean, relatia parintelui domnitor de tara cu fiul sau ntr-un sens pozitiv
si constructiv, cel al prevenirii tnarului asupra riscurilor si ndatoririlor lui de
viitor voievod, att n vreme de pace ct si n timp de razboi. Neagoe dezvalui
codul de legi morale urmat n Evul Mediu romnesc la curtea domneasca, unde
se respecta eticheta cu strictete. Calauza sa suprema este credinta n Dumnezeu,
caci respectarea poruncilor lui i va lungi domnia ca lui David, lui Ezechiei, lui
Ghedeon la israelieni, ferindu-l de soarta lui Rovoam si Avesalim, fiii lui
Solomon, a caror nechibzuinta i-a dus la grabnica pieire. Cel mai cutremurator
exemplu negativ este acela al fiului mparatului David, Avesalom, care a venit
cu oaste mpotriva tatalui sau spre a-i lua tronul. David a dat ordin ostasilor lui si
capeteniilor acestora sa nu-l ucida pe fiul sau, chiar daca l vor captura. n
nfruntare au murit 20.000 de oameni, iar Avesalom a scapat fugind cu
disperare, dar a fost agatat cu parul sau de crengile unui stejar si prins de Ioav a
fost ucis ti aruncat ntr-o pestera. De aici Neagoe conchide, recurgnd la
cuvntul proorocului care zicea: Sapa groapa omului si mai vrtos mparatului
celui drept, si cazu el nsusi n groapa care o facuse altuia.
5. IMPORTANTA OPEREI
-Asemanata de mult timp cu un diamant aproape perfect slefuit, aceasta
capodopera a culturii romne n limba slavona era considerata de B:P.Hasdeu
un falnic monument de literatura, politica, filozofie si elocuenta la strabunii
nostri .21, iar autorul ei este apreciat drept un Marc-Aureliu al Tarii Romnesti,
ca principe, artist si filosof.22
-Carte de o certa prioritate a culturii noastre, ncepatura a cugetarii
existentiale, nvataturile au strnit condeiele multor personalitati de nalt
rafinament ale culturii romne.
21

B.P.Hasdeu, n Referinte critice, la nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Chisinau,
Editura Litera, 1997, p.335;
22
Ibidem, p.338 ;

67

-Alcatuind un original manual de morala crestina, cu ajutorul citatelor din

Biblie, din Omiliile Sf. Ioan Crisostomul, din Vietile Sfintilor, din diverse
legende populare, autorul a formulat cu o imbatabila fermitate acele precepte
care sa constituie codul relatiei sale cu Dumnezeu, cu oamenii, semenii sai, cu
tara si cu viitorii supusi. Dupa opinia lui Edgar Papu, sfaturile pentru guvernare
seamana cu cele ale lui Don Quijote, date lui Panza ca viitor crmuitor al
pretinsei insule Baratoria. Tinta e crearea acelei "maraviglia" baroca, ntruct
domnitorul "va face de se vor mira toti de raspunsurile lui", efect cautat si prin
realizarea Bisericii Curtea de Arges, care a devenit n secolul al XVI-lea ortodox
o a doua capodopera arhitecturala, dupa Sfnta Sofia din Constantinopol.
-n capitolul III al partii a doua cu plngerile pentru mama decedata si fiul
murit prea devreme figureaza " unele din cele mai frumoase si mai nobile pagini
de lirism elegiac din ntreaga noastra literatura. Vibratia patetica a durerii atinge
o nota de intensitate pe care n-am ntlnit-o n asemenea mprejurari dect la
poetii arabi, n epoca preislamica la o Al Khansa si mai trziu, n vremea
Abasizilor, la un Ibn-Ar-Rumi"23.
-Din punct de vedere stilistic, abundenta citatelor preluate de domnitor
din texte clasice religioase solicita cititorului de azi o initiere n domeniu, dar nu
lipsesc din text pasajele dialogice, chiar de factura monologului dialogat, ce
confera confesiunii o anumita savoare a spontaneitatii: Doar, fratilor, gnditi
ca va face cineva pace pre urma sufletelor noastre? Ba, cnd nu ne-au fost noao
mila de sufletele noastre, sa le facem pace pna am fost n lume si vii! Ca dupa
moarte nu iaste mpacare, dupa moarte nu iaste curatire, dupa moarte nu iaste
milostenie. Izbucniri interjectionale, prezente la autorii Renasterii apusene, ca
Leonardo da Vinci, care nfiera metalul distrugator sau rautatea omului prin
formulari ca: "O, animal monstruos" sau "O, cerule, cum nu te deschizi..." apar
si la Neagoe, care avea nendoios la ndemna modele consacrate de asemenea
procedee retorice: "Plngeti, o, vai de mine, cum n ma potrivii eu lui Adam,
omului celui ce fu zidit dintiO, mare nevoie si mare jale! frica si minune!
sau "O, Iroade, cum umplusi paharul tau de sngele dreptului".
- Aidoma lui Neagoe care scrisese opera sa n slavoneste, si alti oameni ai
Renasterii au scris n limbi oficiale. Astfel Elogiul nebuniei, capodopera lui
Erasmus, ori Utopia lui Thomas Morus erau concepute n latina si nu n
olandeza sau engleza, iar creatiile lor apartin acelor culturi nationale, n ciuda
limbii n care au circulat n original. Filosoful Constantin Noica sintetiza
importanta lucrarii ntr-o formulare definitorie: nvataturile reprezinta, prin
autorul si continutul lor, o opera indiscutabil romneasca: ntia mare carte a
culturii romnesti.24
- Dan Zamfirescu definea cartea drept "un imens testament, ideologic si
pedagogic", valorificnd "resursele remarcabile ale unei arte a compozitiei,
23
24

Ibidem, p. 337;
Ibidem, p.3287;

68

cultivata n contact cu literatura bizantino-slava"25. Unitatea operei,

transfigurnd sursele livresti, este asigurata de "incandescenta unei trairi
plenare" de la iubirea fiului fata de mama sa, la durerea tatalui ce-si plnge
copiii morti, la contemplarea cu tristete a propriului sfrsit ce se aproprie. E o
expresie sociala, prin care se face legatura cu expresia pluriseculara a poporului
sau. Este si o formulare personala, el realiznd ca lasa unei lumi pline de
primejdii pe unicul sau fiu, caruia-i cultiva: smerenia crestina, patosul puterii
pamntesti, patosul iubirii "de mosie", dorinta de glorie razboinica, civilitatea
unui conducator de tara.
-Textul operei lasa a se ntrezari contururile unei personalitati originale,
puternic reliefata. "E o trasatura ce distanteaza nvataturile de creatiile tipic
medievale, impersonale cel mai adesea, si o proiecteaza pe fundalul noii epoci,
moderne"26.
-Ca sinteza a gndirii medievale a acestor meleaguri, cartea evidentiaza
locul omului n lumea lui Dumnezeu si a voievodului ca ales al Creatorului ntre
semeni. "Intensitatea trairii este egalata de intensitatea gndirii, n acea opera
fundamental ideologica, ce vrea sa nvete, sa educe, prin transmiterea unui
ntreg sistem de sfaturi sociale, politice, militare, diplomatice, de unde va
decurge si armatura interioara a edificiului.
-Opera se ncadreaza n literatura parenetica, foarte bogata n toate tarile
din India, Egipt, Elada, Roma si Bizant, pna n Renasterea lui Machiavelli.
Autorul apare ntr-o tripla ipostaza, de om, de cugetator si de artist al
cuvntului, care alege cu rafinament si autoritate din zestre livresca a lumii ceea
ce doreste sa transmita urmasului, drept care o treime din text e formata din
asemenea prefabricate, selectate n functie de un tel central, care este
consilierea fiului, si de alte scopuri adiacente, care vizeaza omul viitorului n
speta si cele mai diferite categorii sociale, mesajul sau universalizndu-se n
acest mod.
-nvataturile devin oglinda complexa a conceptiei despre lume si viata a
societatii medievale romnesti, drept care ele au caracter "enciclopedic", fiind
"un breviar de ascetica si mistica rasaritean, o antologie de texte pedagogice
selectate si aranjate potrivit scopului general al lucrarii, un tratat de teorie
politica a monarhiei bizantine de drept divin, un manual original de teorie si
tehnica a guvernarii autoritare moderne, prin limitarea si dominarea puterii
feudalilor, o sinteza a experientei si gndirii diplomatice romnesti, o carte de
tactica si de strategie militara si una din cele mai autentice si mai valoroase
creatii literare din cultura romna"27.
-Paul Anghel considera ca autorul crede n "cariera universala" a operei
sale. Acesta e "manualul de omenie, etica, ntelepciune al poporului nostru
vechi, pilda a capacitatii romnesti de a ntelege si dura, de a se lega prin actul
25

Ibidem, p. 333;
Ibidem, p. 334;
27
Ibidem, p. 335;
26

69

spiritului cu durata. Si s-ar putea sa se petreaca si un alt paradox: s-ar putea ca

acest surprinzator voievod carturar al Tarii Romnesti sa-i duca de mna n
universal, pe Eminescu, pe Sadoveanu, pe Blaga, pe Arghezi"28.
-nvataturile.. au un caracter testamentar, raspunznd intentiei
domnitorului de a-si initia urmasul, aidoma parintilor de oriunde si de oricnd.
Aceasta lucrare este cea mai valoroasa creatie n limba slavona din cultura
romna, opera n care se reflecta sintetizate problemele existentiale care la
nceput de secol al XVI-lea framntau constiinta romneasca. C.Noica observa
n Pagini despre sufletul romnesc ca n aceasta carte se reliefeaza tensiunea
creata de ntlnirea dimensiunii eternului cu cea a istoricului . E o carte pe ct
de religioasa, pe att de laica, caci n ea se ntlneste o meditatie despre Cer si
Pamnt. Exista aici o ntreaga filosofie de viata.
-Alexandru Piru aprecia : E o opera ce se poate ivi numai ntr-o perioada
de nflorire a culturii n slavona, datorata unei mari personalitati. E un "manual
de educatie morala si politica menit a servi unui viitor domn" 29.
-Lucrarea dovedeste "ndemnarea elocventei, cadenta de mare vibratie
retorica, mai ales cnd vorbeste (dupa Ion Zlatoust) despre fragilitatea vietii,
ntrerupta de moarte... patetica este plngerea fiului Petru, cea mai miscatoare
pagina elegiaca din literatura romna n limba slavona"30.
-Este prima opera laica masiva, desprinsa de spiritul religios care domina
textele scrise n secolul al XVI-lea romnesc, n care se gliseaza de la teoria
generala asupra doctrinei monarhiei absolute de drept divin spre tehnica
nfaptuirii monarhiei autoritare, n care domnitorul trebuie ascultat cu sfintenie
de supusi.
-Gheorghe Vrabie constata ca s-a observat "caracterul mozaical al
scrierii", dar nu si "poezia tipic medievala", caci Neagoe, n mod original, "da
sentinte si exemplificari din viata-i proprie ori a poporului, adauga o foarte
lunga parte izvorta din mintea sa cultivata si sufletu-i sensibil la frumuseti si
datorii ale vietii"31, el recurgnd nu doar la exemplul asociatiei, ci si la un
mod de exprimare foarte colorat. Opera se distinge printr-un limbaj poetic
simbolic, metaforic. Se dovedeste a fi stapn pe literatura ecleziastica, din al
carei izvor figurativ se adapa si opera sa, bun exemplu de scriere poetica
medievala...n aceasta privinta, paginile devin ilustre, putndu-se asemana cu ale
lui Francesco D'Asisi nchinate soarelui, apelor, cerului: ...pacatele mele s-au
nmultit ca stelele cerului si ca nisipul marii... O, stapne, mparate atotstiutor,
...de tine se cutremura toate puterile cerurilor; pe tine te cauta soarele, pe tine te
mareste luna; pe tine te lauda stelele; pe tine te asculta lumina"32. Un sistem
28

Ibidem, p. 338.

29 Ibidem, p. 331;
30

31
32

Ibidem, p. 332;
Ibidem, p. 332;
Ibidem, p. 337;

70

comparativ: milostenia nevirtuoasa e asemenea "unei gradini, care are tot felul
de poame si flori, izvor de apa nsa nu are"; cuvntul ntelept si cuminte "sa
mearga ca o rasplata ascutita n inima domnului", iar mintea sa fie "ca si steagul
n mijlocul ostirii" Prin compozitia si stilul limbajului poetic e o opera
adevarata, "tipica evului mediu". Ea "formeaza un tot organic cu frescele
bisericilor bucovinene, cu stralucita arta miniaturala, cu costumul popular, cu tot
ce constituie esente ale sufletului romnesc"33.
-nvataturile se ncadreaza n suita cartilor parenetice, foarte la moda n
epoca, contemporan cu Principele creat de Niccolo Machiavelli din Renasterea
italiana, cu nvataturile lui Vasile Maceddoneanul catre fiul sau Leon din
literatura bizantina ori ca nvataturile cneazului rus Vladimir Monomah catre
fiii sai din literatura rusa. Dan Zamfirescu a integrat n epoca personalitatea
marelui ctitor de la Arges, considernd ca dupa Stefan cel Mare, care inaugurase
legaturi ntre politica si cultura, zidind biserici pe locul bataliilor, punnd
inscriptii evocatoare, Neagoe "este al doilea faurar de geniu al traditiei militante
a literelor si artei romnesti, dnd el nsusi exemplu ca scriitor si concepndu-si
totodata glorioasa ctitorie de la Arges ca un mesaj cifrat, adresat
contemporanilor si posteritatii. Prin suma initiativelor celor doi mari umanisti,
Stefan din Moldova si Neagoe munteanul, n mod complementar, "s-au pus
bazele natiunii romne si culturii sale nationale si s-a decis, pentru o jumatate de
mileniu, viitorul"34.
CONCLUZII
-nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie este cea mai
importanta opera n limba slavona, una din expresiile cele mai tulburatoare ale
sufletului romnesc framntat de marile probleme ale existentei n pragul
veacului al XVI-lea. Conceputa n limba slavona, cartea a fost tradusa n limba
greaca (dupa cte se pare, nainte de 1530) si apoi n limba romna. S-a crezut
multa vreme ca "nvataturile..." au fost scrise n limba romna (varianta cea mai
cunoscuta), dar n 1904 se descopera la Sofia varianta slavona si se
demonstreaza ca este cea originala. S-a scris mult despre aceasta problema, dupa
cum si despre cea a paternitatii. Cert este ca nvataturile..., a caror structura se
organizeaza n jurul temei religioase si didactice, sunt opera domnitorului, ctitor
al Manastirii Curtea de Arges (1517).
-Autorul concentraza ntreaga sa experienta n pagini cu caracter
testamentar si de initiere, destinate sa pregateasca omul deplin, capabil sa
conduca si sa se conduca. Pentru a ntelege, n toata complexitatea, mesajul
acestei carti unice, trebuie sa se aiba n vedere momentul existential al
elaborarii: partea de sfrsit a vietii (deci pna n 1521), nainte de "marea
trecere", cnd roadele ntelepciunii se ofera urmasului/urmasilor ca mostenire de
mare pret. Nu bogatia materiala, nu stapnirea unei tari, nu rangul social sunt
importante, ci dobndirea ntelepciunii de a te feri de capcanele care pndesc
33
34

Ibidem, p. 332;
Dan Zamfirescu, Ibidem, p. 336;

71

sufletul omului. De aceea "nvataturile..." ne apar ca Mare Confesiune, rostire

fundamentala despre adevarurile vietii. Mesajul se concentreaza n "cuvinte de
nvatatura", "scrisori", "rugaciuni, toate izvornd din cele mai profunde straturi
ale sufletului. Autorul stravede, ntr-un alt "divan sau glceava a nteleptului cu
lumea... " calea spre etern si spre aceasta si ndreapta fiul. C. Noica sesiza n
starile pe care le traieste autorul "tensiunea creata de ntlnirea dimensiunii
eternului cu cea a istoricului" n Pagini despre sufletul romnesc
-nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, carte
complexa, document de spritualitate romneasca, face parte din sirul operelor de
perpetua actualitate.
BIBLIOGRAFIE: Curticapeanu, Doina, Orizonturile vietii n literatura
veche romneasca (1520 -1743), Ed. Minerva, Bucuresti, 1975; Noica, C,
Pagini despre sufletul romnesc, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992; Zamfirescu,
Dan, Primul monument al literaturii romne, studiu introductiv la nvataturile
lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, ed. ngrijita de Florica Moisil, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1970 (v. si ed; 1971); Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
IV. NCEPUTURILE SCRISULUI N LIMBA ROMNA.
1. Textele rotacizante. Activitatea diaconului Coresi
Nu este posibil sa fixam o data cnd romnii au nceput sa scrie n limba
lor. Se stie ca multe documente, acte, nainte de 1521, anul scrisorii boierului
Neacsu, primul document de limba romneasca, au fost concepute initial n
limba romneasca. Multa vreme s-a crezut ca textele rotacizante (sau textele
maramuresene) ar data din secolul al XV-lea sau ar fi chiar<mai vechi (pentru
toate problemele legate de cauzele traducerii, datarea, localizarea textelor P.P.
Panaitescu, nceputurile si biruinta scrisului n limba romna, 1965; Ion
Ghetie, nceputurile scrisului n limba romna, 1974; Ion Ghetie si Al. Mares,
Originile scrisului n limba romna, 1985). Dar momentul scrierii lor se
situeaza la cumpana dintre secolele XV si XVI. Din secolul al XVI-lea provin
aproape 200 de texte literare si neliterare, semn ca limba romna patrunde n
cele mai diverse sectoare ale vietii sociale (administrativ, politic, juridic) (v.
Crestomatia limbii romne vechi, voi. I, 1621-1639, coordonator Al. Mares).
nainte de textele coresiene, avem stiri despre cteva tiparituri n limba romna:
Evanghelia, Apostolul (1532), Catehismul lutheran (1544, tiparit la Sibiu,
Evangheliarul slavo-romn (Sibiu, c. 1551-1553). Timpul relativ scurt n care
se generalizeaza folosirea limbii romne 1-a ndreptatit pe Al. Rosetti sa afirme
ca, de fapt, "trebuie sa se fi scris romneste ntotdeauna, sporadic si pentru
nevoi particulare" (Istoria limbii romne, 1986).
Textele rotacizante (numite asa dupa fenomenul fonetic caracteristic,
rotacismul) sau texffele maramuresene (numite astfel dupa locul unde au fost
scrise) apartin seriei de texte literare din aceasta perioada, manuscrise si

72

tiparituri, carti bisericesti (psaltiri, cazanii s.a.), ori carti populare (Floarea
darurilor, de exemplu) si scrieri apocrife (apocalipse, legende).
n secolul trecut au fost gasite, n diferite locuri din tara, cele mai vechi
texte n limba romna, niste traduceri: Codicele Voronetean (care cuprinde
Faptele Apostolilor si trei epistole sobornicesti, una a apostolului Iacov si doua
ale lui Petru), Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana, Psaltirea
Hurmuzachi.
Pentru stabilirea cauzelor care au dus la traducerea textelor si, n acelasi
context, a locului si timpului, s-au avut n vedere factori externi si factori interni.
S-a emis ipoteza traducerii sub influenta husitismului (N. Iorga), lutheranismului
(Ovid Densusianu, Al. Rosetti), calvinismului, care, dupa cum se stie, afirmau
ideea oficierii serviciului divin n limba poporului. O serie de cercetatori atribuie
cauzelor interne un rol important (necesitatea instruirii viitorilor preoti), dar nu
exclud favorizarea de catre curentele culturale si religioase initiate n strainatate
(RRPanaitescu, Ion Bianu, St. Ciobanii s.a.). Limba textelor prezinta fenomenul
rotacismului (n cuvintele de origine latina I intervocalic se transforma n r):
iumira (lumina), tire (tine), rugaciure (rugaciune), gerure (genune) s.a.
Aceste texte sunt "prime si timide zari de lumina n pcla slavonismului
"(N. Cartojan, Istoria literaturii romne vechi).
Diaconul CORES ne apare, alaturi de Neagoe Basarab, ca una din
personalitatile fascinante ale secolului al XVI-lea. Ca nu a fost un simplu
mestesugar, ci un adevarat ntemeietor n cultura si literatura noastra ne-o
demonstreaza cele cteva pagini n care vorbeste despre activitatea sa, tiparirea
masiva de carti n limba romna, ecourile muncii sale de aproape un sfert de
veac.
Dupa ce tipareste n 1557, la Brasov, un octoih, ncepnd cu 1559 va
tipari cu predilectie carte romneasca. Iata cteva din cele mai importante
tiparituri coresiene: Catehism (1559), Tetraevangheliar (1561), Apostolul
(1563), Cazanie (1564), Liturghierul (1570), Psaltirea (1570), Evanghelia cu
nvatatura (1581). Activitatea sa va fi continuata de fiul sau, Serban Coresi, care
va tipari Palia (vechiul Testament) la Orastie n 1582.
Coresi stia ca va ntmpina reticente, de aceea, n prefata Catehismului
din 1559, arata ca nu e n paginile sale "alte nemica, ce numai ce-au
propovaduit sfintii apostoli si sfintii parinti" si ca a vrut "sa nteleaga toti
oamenii cine-s rumni crestini". Aduce argument cuvintele Sfntului Pavel din
Epistola ntia catre Corinteni(l4, l9): "In sfnta beseareca, mai bine e a grai 5
cuvinte cu nteles, dect 10 mie cuvinte nentelese n limba straina".
Coresi, dupa cum considera majoritatea cercetatorilor, a folosit n munca
sa textele rotacizante, nlaturnd formele dialectale. n toata activitatea sa e
vizibila preocuparea pentru limba, pentru perfectionarea acestui instrument de
comunicare, transmisa si veacului urmator. Coresi are, pe de alta parte,
constiinta ca se adreseaza romnilor. Vocabularul mai bogat, expresivitatea
limbii sunt calitati vizibile. Predosloviile, postfetele expun idei valoroase pentru
73

acea vreme. Forma limbii romne literare prinde contur n paginile cartilor sale.
Ele au oferit un instrument obisnuit de lucru n scoli, biserici si, mai ales, au
creat o alta mentalitate asupra scrisului n limba romna si a scrisului, n general.
BIBLIOGRAFIE: Cartojan, N., Istoria literaturii romne vechi, vol. I III, F.R.P.L.A., 1940-1945; Ghetie, Ion si Mares, AL, Originile scrisului n
limba romna, Ed. St. si E., Bucuresti, 1985; *** Dictionarul literaturii
romne de la origini pna la 1900, Ed. Academiei, Bucuresti, 1979.; Gh.
Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.

2. Scrisoarea boierului Neacsu din Cmpulung

Adresata catre judele Brasovului Hans Benkner, aceasta epistola este cea
mai veche dovada de scriere romneasca ajunsa pna la noi. Ea face parte din
seria celor 120 de scrisori neliterare din secolul al XVI-lea elaborate n limba
romna, dovezi peremptorii ale folosirii acestui mijloc de comunicare n scris si
ntr-o perioada anterioara. Celelalte scrieri, care atesta generalizarea folosirii
limbii romne n secolul al XVI-lea, sunt texte literare, carti religioase sau carti
populare. La sfrsitul secolului, n timpul domniei lui Mihai Viteazul, n limba
romna se redacteaza acte domnesti de cancelarie. Scrisoarea lui Neacsu a fost
descoperita n arhivele brasovene si publicata de N. Iorga n 1909. Datnd din
29 sau 30 iunie 1521, scrisoarea l nstiinteaza pe primarul Brasovului despre
pregatirile turcilor pentru atacarea Ardealului si respectiv a Brasovului. Are
valoare documentara si literara. Se mai pastreaza din limba slavona doar
formulele de adresare, de ncheiere, cteva cuvinte (ipac, "iarasi"; za, "despre").
Boierul Neacsu foloseste o limba romna curata, expresiva, apropiata de limba
de azi. Ramne greu de crezut ca s-ar fi nascut aceasta limba peste noapte, n
mintea unui boier nspaimntat: "Ipac sa stii Domnia Ta ca are frica mare si
Basarab de acelu lotru de Mahamed beg, mai vrtos de Domniei voastre.(...) Eu
spui domnii tale, iara Domniia ta esti ntelept si aceste cuvinte sa tii Domniia ta
la tine, sa nu stie oamini multi si Domnia voastre sa va paziti cum stiti mai
bine". Frapeaza acele elemente caracteristice stilului unei scrisori, ntre care
sugestia intimitatii. Lexicul predominant latin, structura morfologica si sintactica
a limbii, forma concisa, clara de comunicare a mesajului indica virtuti ale limbii
care se vor cristaliza si si vor arata stralucirea n literatura secolului urmator.
BIBLIOGRAFIE: Mares, Al. (coordonator), Crestomatia limbii romne
vechi, Ed. Academiei, Bucuresti, 1994; Nicolescu, Aurel, Observatii asupra
scriitorilor romni. Texte comentate, Ed. Albatros, Bucuresti, 1971.

74

CAPITOLUL IV
PAGINI DIN ISTORIA TIPARULUI EUROPEAN
Motto: Gutenberg a inventat tiparul
cu gndul de a accelera difuzarea Bibliei,
nu cu intentia de a tipari bancnote. S-a creat
cu aceasta, o data pentru totdeauna, un alibi
pentru orice inventator. (Lucian Blaga )

I. NCEPUTURILE TIPARULUI
Desi cuvntul carte de-a lungul istoriei omenirii a fost reprezentat fizic n
mai multe feluri, de la tablitele de lut, sulurile de papirus si pieile de animale
pna la hrtia imprimata si legata n volume de astazi, oamenii nca de la nceput
au respectat scrisul, simbolul stiintei, divinizndu-l. Roadele culturii umane au
nceput sa fie raspndite cu eficacitate numai atunci cnd logogramele si
fonemogramele s-au aliat ntr-o simbioza perfecta cu un procedeu tehnologic al
multiplicarii rapide pe material: tiparul.
De-a lungul secolelor, tiparul a existat ca un corolar sine qua non al
dezvoltarii societatii, avand ipostaze diverse, dar aceeasi esenta tehnologica. El a
aparut din momentul in care oamenii au cautat un mijloc de a imprima un desen
sau un text in mai multe exemplare cu ajutorul unei forme, a unei matrice. La
babilonieni stema imperiului, ca pecete oficiala, era sculptata in lemn si se aplica
pe placuta de argila moale pe care ei scriau actele oficiale. Dupa arderea in foc a
tablitei de lut, semnul pecetei devenea vizibil si rezistent ca si restul scrierii.
La asiro-babilonieni fiecare cetatean avea o pecete sculptata pe o mica
piatra cilindrica, pe care o purta agatata de gt, ca un martisor. Cu ea semna de
cte ori era nevoie, rostogolind-o pe argila moale pentru a lasa imprimat desenul
care simboliza numele sau. Se spunea ca n Egiptul preistoric zeul scrisului a
cobort pe Pamnt. Era un zeu cu chip de pasare Ibis si se numea Toth. El era
mai mult dect secretarul zeilor sau arhivarul, sau hrtogarul, cum i s-a mai
spus, facilitnd prin stiinta sa orice actiune divina. El era detinatorul tuturor
marilor taine ale lumii, pe care le nchidea n scris. Capitala sa, unde se afla si
celebra sa biblioteca, se numea Hermopolis. nca din antichitate oamenii s-au
gndit cum sa scrie mai repede, dar nu numai simplificnd scrierea, asa cum se
stie ca a evoluat aceasta. Astfel, o dovada clara n acest sens sunt tablitele de lut,
ce prezinta urmele unor semne, care mai nti fusesera gravate pe o placa de
lemn, tablite descoperite de arheologi n ruinele vechiului Babilon. Desi
seamana cu un cliseu (negativ), acea placa de lemn folosita la multiplicarea
respectivelor informatii este un stramos destul de primitiv al procedeului de
tiparire. Tablitele de lemn folosite la nceput la imprimarea scrisului pe suporturi
de lut (asemanator stampilarii) au determinat forma si dimensiunile cartilor, asa
75

cum le cunoastem noi. Astfel, desi a evoluat pe parcursul timpului, ajungndu-se

la xilogravura (gravura n lemn), antica tablita de lemn sculptata a determinat
forma de codex a unor carti vechi (manuscrise), forma ce a persistat n timp,
ajungndu-se de la forma perfect patrata initiala, la formatul dreptunghiular, n
care raportul dintre naltime si latime era de 3 la 2.
-Asadar, n forma de codex, materialul care primeste scrierea nu mai este
nfasurat n sul, ci mpaturit si cusut sau legat, astfel nct filele pot fi scrise
uneori pe ambele fete. Diferitii cercetatori sunt de parere ca procedeul tiparirii
xilografice a derivat din procedeul de imprimare a tesaturilor, care n Europa a
fost adus din Orient, probabil n timpul cruciadelor. Tiparirea cu placa de lemn
este numita si tiparirea n bloc sau tabelara si a fost folosita n Europa
nainte de descoperirea tiparului cu litere mobile si scurta vreme dupa aceea
(1400-1531), pentru reproducerea imaginilor, uneori si a textelor. Se folosea
urmatorul procedeu: pe o placa de lemn se sapa n negativ imaginea, apoi
gravura era acoperita cu vopsea si se aplica pe ea o hrtie umezita, care se apasa,
de obicei cu o bucata de psla.
Pentru a se putea tipari o carte prin aceasta metoda, numita
chiroxilografie (din elina: kheir= mna, xulon= lemn, Graphein =a scrie, a
grava ), adica prin presare cu mna, era nevoie de timp ndelungat si multa
migala, caci fiecare litera trebuia sa fie cioplita n parte pe placa de lemn care
urma sa reproduca o pagina.
Diferenta dintre sistemul mai sus amintit si sistemul xilografic folosit la
cartea tiparita este ca la acesta din urma imprimarea imaginii se facea cu ajutorul
unei prese. Toate aceste tiparituri tabelare initial erau imprimate pe o singura
fata a hrtiei, numita recto, iar dupa perfectionarea presei, cartea a nceput sa
fie ilustrata prin xilogravuri imprimate pe ambele fete ale foii, numite
astfelrecto-verso. La egipteni, pecetea regatului, scarabeul, era sapata pe o
placa de lemn si aplicata pe amfore sau pe alte obiecte de pret.
Vechii locuitori ai Chinei, inspirndu-se de la sistemul de imprimare a
pecetilor oficiale, au cioplit semnele textului pe suprafata neteda a unei pietre.
Semnele apareau n relief si erau unse cu o cerneala speciala. Se aplica deasupra
o coala de hrtie, se presa cu o perie sau cu un tavalug si dupa ce se ridica hrtia,
pe ea ramneau imprimate semnele. Astfel, se putea multiplica un text,
folosindu-se matrita cioplita n piatra. Mai trziu, piatra a fost nlocuita cu
lemnul, acesta fiind mai usor de sculptat. De aici si numele capatat de acest
procedeu: xilografie (de la cuvintele grecesti xilon= lemn si graphein= a scrie).
n Europa, xilografia a fost folosita la inceput pentru imprimarea tesaturilor si la
multiplicarea ilustratiilor din calendare si a figurilor de pe cartile de joc.
Prin secolele al XIV-lea al XV-lea a nceput si imprimarea cartilor cu
ajutorul matritelor sapate n lemn. De aceea, cartile xilografiate se mai numeau
si tabelare. Specialistii numesc procedeul de tiparire tabelara chiroxilografie
(n elina: kheir= mna, xilon= lemn, graphein= a scrie, a grava), pentru a-l
deosebi de sistemul xilografic, folosit la cartea tiparita, unde imprimarea
76

imaginii se facea cu ajutorul unei prese. Textul se imprima numai pe o fata a

colii de hrtie (recto); o data cu mbunatatirea procedeului si cu perfectionarea
presei, cartea tiparita a nceput sa fie ilustrata prin xilogravuri imprimate pe
ambele fete ale foii (recto-verso), dar si astazi unele carti n editii de lux,
reproduceri de arta plastica etc. se tiparesc pe o singura fata a foii, fie din motive
de estetica, fie pentru a da mai multa finete reproducerilor n culori.
Importante lucrari pastrate pna acum din acele vremuri sunt raspndite n
toata lumea: n China se pastreaza gravuri chinezesti si japoneze datnd din
secolul al VIII-lea. n Europa gasim reproduceri ca: Madona din Bruxelles
(datnd din 1418) si Sfntul Cristofor, din 1423, ultima avnd si un textlegenda. n Germania se pastreaza celebra Biblia pauperum ( biblia saracilor),
cu text si circa 50 de ilustratii; Donat gramatica latina (numita astfel dupa
autorul ei, Aelius Donatus, gramatician din veacul al IV-lea); pe care mai trziu,
n 1451, Gutenberg avea s-o reimprime cu litere mobile; n sfrsit, nu mai putin
celebra Seculum humanae salvationis ( oglinda salvarii oamenilor), care a
strnit discutii nversunate, caci unii bibliologi o socotesc prima carte tiparita de
Gutenberg, cu caractere de plumb turnate n nisip si retusate cu dalta, iar altii
sunt de parere ca este doar o tiparitura tabelara, nedemna de ingeniosul mester
din Maientia. Aceste carti au o valoare foarte ridicata, pentru ca au meritul de a
se fi nascut nainte de tipografia cu litere mobile.
nceputul tiparului l putem fixa prin 1040, cnd Pi Seng, un fierar chinez,
s-a straduit timp de 8 ani sa modeleze din lut, separat, fiecare semn al scrisului
chinezesc. A modelat vreo 7.000 semne, cele mai necesare scrierii curente.
Pentru a putea imprima, le lipea pe o scndura, le ungea cu cerneala si obtinea
copii destul de clare. Mesterii coreeni au facut si ei ncercari cu semne metalice
(cupru) nca din anul 1392. Turnate fiecare separat, semnele erau apoi culese n
ordinea dictata de text si prinse ntre doua sipci de bambus. Unse cu cerneala,
ele erau aplicate pe hrtie, asa cum se aplica o stampila.
II. GUTENBERG SI ISTORIA TIPARULUI
MOTO: De cte ori deschizi o carte, nveti ceva din ea si
nvatnd sa iubim si sa respectam cartea, nvatam totodata
respectul si dragostea pentru valorile materiale si spirituale. (N.
Georgescu Tistu)

Si in Europa (avantajata de scrierea alfabetica), marturii mai vechi arata

ca diferiti mestesugari cautau mijloacele de a mecaniza multiplicarea
manuscriselor. S-a pastrat, de pilda, o tablita de lut imprimata n 1119 la
manastirea din Ratisbona (Regensburg) n Bavaria, purtnd urmele unor
stampile-litere. Mai trziu, un procedeu relativ simplu si economic turnarea n
matrite va revolutiona activitatea editoriala, crend conditiile pentru nasterea
tipografiei moderne. Astfel, xilografia si semnele mobile au pregatit nasterea
tiparului. Multa vreme au existat discutii n aceasta privinta, deoarece n secolul

77

al XV-lea mai multi mesteri europeni erau preocupati de inventarea unui sistem
de multiplicare a textelor care sa fie rapid, practic si mai ieftin dect scrisul. i
putem numi pe olandezul Laurens Janszoon Coster din Haarlem si pe Prokop
Waldvogel, originar din Praga, care, dupa unii cercetatori, au avut primele
contributii la aparitia (descoperirea) literelor metalice mobile, turnate n forme
(matrite).Totusi, cercetatorii sunt n unanimitate de acord ca inventatorul
tiparului a fost Johannes Gutenberg.
Johannes Gutenberg a trait ntre anii 1394 1399 la Maientia (n
Germana: Mainz), pe malul Rinului, oras care n acea vreme era un centru
mestesugaresc si comercial destul de nsemnat. Numele de Gutenberg este al
casei familiale zum Gutenberg; familia Gensfleisch facea parte dintre
patricienii nobilimea- orasului, ale caror case purtau nume, ca si strazile sau
cartierele. n 1419, dupa moartea tatalui sau, Johannes a fost nevoit sa
paraseasca Maientia si se stabileste la Strasbourg. Aici ncepe sa faca litere din
lemn, dar acestea fiind rezistente, el trece la cele de metal. Izbuteste sa gaseasca
si aliajul cel mai potrivit: plumb cu antimoniu care, dupa ce i s-a adaugat cositor,
a ramas pna astazi combinatia metalica cea mai potrivita pentru turnat o litera,
caci literele trebuiau sa fie facute dintr-un metal moale, usor la turnat si l-a prins
orice forma, dar si destul de rezistent, ca sa pastreze forma odata luata n toata
finetea liniilor ei. Gutenberg era sarac si, ca sa poata lucra tiparele lui, s-a
asociat cu alti trei tovarasi. Unul dintre acestia, mai batrn, muri n curnd si, din
cauza nentelegerii cu mostenitorii lui, asociatia se sparge. Gutenberg, si mai
sarac, se ntoarce la Maientia pe la 1446, se ntovaraseste cu un om de afaceri
numit Fust. Lor li se alatura si un tnar, Peter Schoffer. mpreuna tiparesc, pe la
1450, o biblie latina, asa-numita Biblie de 42 de randuri, cte avea pe o pagina,
sau a lui Gutenberg, sau Mazarin, fiindca s-a pastrat n Biblioteca Mazarina din
Paris. Este un in-folio (o carte de format mare), din pergament si e prima carte
cu adevarat tiparita. Seamana aidoma unui manuscris si Fust a vndut-o la Paris,
tinnd taina descoperirii tiparului. nsa, omul cu bani care era Fust, a crezut ca
afacerea nu merge destul de profitabil pentru el si l da n judecata pe Gutenberg
pe motiv ca nu respectase conditiile contractului si cstiga procesul. Omul de
geniu se vede iarasi lipsit de instrumentele nascute de el. Se alatura unui alt
bogatas, Konrad Homery, si deschide o alta tipografie, care prospera si unde
Gutenberg nvata si pe altii arta tiparului.
Dar razboaiele civile impiedica lucrul si Gutenberg moare sarac (pe la
1468) si ndurerat, silit, spre sfrsitul vietii sa se foloseasca de ajutorul dat de
ducele Albert de Nassau.
Tipografia n care lucrase Gutenberg avea trei sectii: turnatoria, zetaria si
presa. Fiecare din operatiunile acestor sectii erau de mult cunoscute; Gutenberg
le-a perfectionat si le-a unit ntr-un sistem de imprimare; numai acest sistem a
marcat nasterea tiparului. Deci, lui Gutenberg i se datoreaza: turnarea literelor
mobile dintr-un aliaj de plumb, bismut si antimoniu, elaborat de mesterul din
Maientia dupa ndelungi cautari si experimentari; un mijloc de distribuire a
78

literelor n casute si un aparat culegarul pentru formarea rndului de tipar; un

mecanism complex presa tipografica superior tuturor mijloacelor folosite
pna atunci pentru imprimare. n cei 500 de ani care au trecut de la marea
inventie a lui Gutenberg, tehnica tiparului a cunoscut mari progrese. Dar
principiile de la care a plecat si unele solutii ale lui Gutenberg mai sunt vizibile
si astazi.
n Europa, cartile erau copiate cu mna pna n secolul al XV-lea. Apoi n
jurul anului 1430, a aparut n Europa tiparul cu lingou de metal. Pentru fiecare
litera si pentru alte caractere se facea o matrita tare de metal. Matritele erau
utilizate pentru a stanta textul intr-o placa metalica moale. din placa se facea un
mulaj de plumb si acesta se utiliza ca forma de tipar. Daca o forma de tipar se
strica sau se uza, alta putea fi turnata din placa stantata. Stantarea literelor n
metal producea un text relativ inegal, dar aceasta metoda i-a dat aurarului
Johann Gutenberg ideea de a tipari cu ajutorul placilor metalice. Johann
Gensfleisch Gutenberg, numit asa dupa numele mamei lui, s-a nascut la
Maienta, oraselul de pe tarmul stng al Rinului, la sfarsitul veacului al XIV- lea
(1397 sau 1400 1468?), ca membru al unei familii aristocrate. Se pare ca a
nvatat mestesugul de a lucra n metal de la un unchi care era mester ntr-o
monetarie. Ca aristocrat, Gutenberg nu a trebuit sa fie ucenic. El pare sa fi avut o
fire aspra, un caracter dificil si ciudat. Certaret si sensibil, el a intrat n conflict
cu autoritatile, cu cei apropiati, dar preocuparea lui pasionata o constituia
tehnica, domeniul n care s-a afirmat ca inventator. El a cunoscut viata de exilat,
a fost atras n mai multe procese, a nfruntat privatiunile unui trai nesigur, mai
sarac.Din cauza implicarii familiei sale n diferite certuri politice locale,
Gutenberg a petrecut ctiva ani n exil la Strassbourg (1434), unde si-a continuat
experimentele cu tiparul, publicnd n acest fel o scurta gramatica latina de
caeva pagini. El ncepu sa faca litere de lemn, dar acestea nefiind rezistente,
trecu la altele de metal, izbutind sa gaseasca si aliajul cel mai potrivit: plumb cu
antimoniu, care, dupa ce i s-a adaugat cositor, a ramas pna astazi combinatia
metalica cea mai nimerita pentru turnarea literei, caci literele trebuie facute
dintr-un metal moale, usor la turnat si la prins orice forma, dar si destul de
rezistent ce sa pastreze forma odata luata n toata finetea liniilor ei. n secolul al
XV-lea mestesugul primilor tipografi cuprinde trei etape: turnarea literelor,
culegerea lor si imprimarea.
Gutenberg era sarac si, ca sa poata lucra tiparele lui, s-a asociat cu alti trei
tovarasi. Unul dintre acestia, mai batrn, muri n curnd si, din cauza
nenttlegerii cu mostenitorii lui, asociatia se sparge. Gutenberg, si mai sarac, se
ntoarce la Maientia pe la 1446. Se ntovaraseste cu un om de afaceri numit Fust.
Lor li se alatura si un tnar, Peter Schoffer. mpreuna tiparesc, pe la 1450, o
biblie latina, asa-numita biblie de 42 de rnduri, cte avea pe o pagina, sau a lui
Gutenberg, sau Mazarin, fiindca s-a pastrat n Biblioteca Mazarina din Paris.
Este un in-folio (o carte de format mare), din pergament si e prima carte cu
adevarat tiparita, ce seamana unui manuscris si Fust a vndut-o la Paris, tinnd
79

taina descoperirii tiparului. nsa, omul cu bani, care era Fust, a crezut ca
afacerea nu merge destul de profitabil pentru el si l da n judecata pe Gutenberg
pe motiv ca nu respectase conditiile contractului si cstiga procesul.
Omul de geniu se vede iarasi lipsit de instrumentele concepute de el. Se
alatura unui alt bogatas, Konrad Homery si deschide o alta tipografie, care
prospera si unde Gutenberg nvata si pe altii arta tiparului. Dar razboaiele civile
impiedica lucrul si Gutenberg moare sarac (pe la 1468) si ndurerat, silit, spre
sfrsitul vietii sa se foloseasca de ajutorul dat de ducele Albert de Nassau.
Aceste date sigure ne dovedesc faptul ca acela care a dus la bun sfrsit
ncercari mai vechi de a tipari a fost Gutenberg si ca Maienta este patria
tiparului, n apropiere gasindu-se si primele tiparituri. Lupta a continuat mult si
abia n secolul al XVII-lea putem vorbi de o victorie completa a tiparului si
aceasta numai n Apus, la noi mai trziu. Tiparul oferea carti noi mai usor de
citit, mai placute si mult mai ieftine la demna fiecauia. Nu avem carti tiparite
cu litere mobile nainte de 1447. Chiar n secolul al XV-lea, arta tiparului se
raspndeste repede. Din cauza disputelor religioase si a razboaielor civile,
tipografii din Maienta se mprastiara si se stabilira prin alte tari. Atrasi de
renumele tiparului, oameni din strainatate, unii trimisi de regii lor, venira anume
n Maienta sa nvete noul mesesug, raspndit mai iute n Italia, prin calugarii
benedectini. Rnd pe rnd se ntemeiaza tipografii n Mnastirea Subiaco, la
Roma si la Venetia, unde se imprima nca din 1469 si care are o importanta
deosebita pentru introducerea tiparului la noi. Tot n acelasi an se deschide o
tipografie si la Paris, sub auspiciile Sorbonei. n 1476 William Caxton l-a
introdus n Anglia cnd si-a instalat propria presa de tipar la Mnastirea
Westminster, apoi la Londra si Oxford; n Spania la Valenta; urmeaza Tarile de
Jos si celelalte tari nordice. Este foarte probabil ca razele artei grafice au venit la
romni din Venetia, mare centru tipografic care avea, pe la 1500, numarul
considerabil de 50 de tipografii, unde se imprima si cu caractere slavone.
Influenta italiana si in special venetiana s-a intins spre noi, mai ales prin
comerciantii din Raguza, de pe coasta Dalmatiei, cu care tarile romne aveau
legaturi.
La 1508 apare un Liturghier slavonesc tiparit de calugarul scrib Macarie,
nceput n timpul domniei lui Radu cel Mare si terminat n aceea a lui Mihnea
cel Rau. Nu se stie locul tiparirii: sau la Trgoviste care era capitala si respectiv
sediu al domnitorului, sau la mnastirea Dealu de lnga Trgoviste, ctitorie a lui
Radu cel Mare, sau n sfrsit la mnastirea Bistrita din Vlcea, ctitorie a fratilor
Craiovesti, unde se mai gaseau calugari srbi si unde s-a aflat un exemplar din
aceasta carte.
Prima carte romneasca se crede a fi un catehism tiparit la Sibiu n
1544, din care nsa nu s-a gasit nici un exemplar. Prima carte romneasca
tiparita, care s-a pastrat, este un exemplar imprimat de diaconul Coresi la
Brasov, n 1561. Diaconul Coresi, care si facuse ucenicia probabil n tipografia
lui Dimitrie Liubavici, a fost chemat la sasii din Brasov sa tipareasca acolo carti
80

de propaganda religioasa, el tiparind vreo 20 de lucrari, n slavoneste si

romneste.
Procedeul lui Gutenberg, cunoscut ca tipar nalt, a fost principala metoda
de tiparire timp de 500 de ani. Dar ncepnd cu secolul al XIX-lea, acestuia i sau adaugat alte doua procedee litografia si fotogravura. Acestea au devenit
importante n reproducerea ilustratiilor. n presa de tipar nalt, partile metalului
care urmeaza sa fie cerneluite sunt ridicate deasupra regiunii inconjuratoare; n
litografie, forma de tipar este plata, avnd parti care accepta cerneala si altele
care nu o accepta; n gravura regiunile cerneluite sunt gravate n suprafata placii.
n prezent, tiparul nalt si fotogravura sunt rar utilizate pentru tipar si aproape
totul, de la ziare la carti, se tipareste prin litografie, care nseamna scriere de
piatra ;i numele provine de la o tehnica dezvoltat[ de Alois Senefelder n 1798.
n anul 1895 a fost inventat tiparul prin fotogravura de Karl Klic si
Samuel Fawcett. Calculatoarele au revolutionat tehnologia tiparului. Multe carti
sunt culese pe calculator si editate cu un program de editare de text, care este
apoi transferat ntr-un program de paginare, combinate cu imaginile pe
calculator ale unor fotografii si diagrame.
Exista o foarte mare varietate de carti: romane, benzi desenate,
enciclopedii, dictionare dar, indiferent de subiect, la originea unei carti se afla
ntotdeauna un autor care vrea sa povesteasca o ntmplare sau sa transmita
informatii cititorilor. Fara autor nu ar exista carti, iar acestea nu ar ajunge la
cititori fara ajutorul editorului si al directorului artistic.
n cartea sa Ancilla to classical reading (ghid pentru lectura clasicilor),
Moses Hadas spunea ca: noi nsine suntem mai constienti de aportul unui autor
a carui carte o citim dect de cel al unui compozitor a carui opera o ascultam
ntr-o reprezentare publica. La greci, publicarea unei carti avea, de regula, loc
printr-o recitare publica, ntai n mod semnificativ de catre autor si mai trziu
de catre lectori sau actori profesionisti; iar recitarea publica a continuat sa fie
metoda obisnuita de publicare, chiar dupa ce cartile si arta lecturii s-au raspndit
. dupa cum muzica scrisa pentru ansambluri mici difera, att prin tonalitate, ct
si prin ritm, de cea conceputa pentru salile mari, la fel s-a ntmplat si cu cartile.
Tiparul a extins n asemenea masura dimensiunile amfiteatrului n care autorul
si prezinta opera, nct toate aspectele stilului au fost modificare. H.J. Chaytor
n lucrarea sa From script to print (de la scriere la tipar) scrie urmatoarele:
nimeni nu contesta ca inventarea si perfectionarea tiparului marcheaza un punct
de cotitura n istoria civilizatiei. Mai putin usor se accepta faptul ca obisnuinta
cu materiale tiparite a schimbat punctul nostru de vedere asupra literaturii si a
stilurilor, a introdus idei privind originalitatea si proprietatea literara, de care
epoca manuscrisului stia prea putin sau nu stia nimic, si a modificat procesul
psihologic ce dirijeaza utilizarea cuvintelor n schimbul de idei. Prapastia care
desparte epoca manuscrisului de epoca tiparului de carte nu este ntotdeauna pe
deplin nteleasa de cei care se ocupa cu studiul si critica literaturii medievale.
Cnd luam n mna o editie tiparita a unui text medieval, prevazuta cu o
81

introducere, un aparat critic cu variante de lectura, note si glosar, n mod

constient aducem acestui text acele idei si atitudini preconcepute care ne-au
devenit o obisnuinta n urma frecventarii ndelungate a materialelor tiparite
Aspectul oral al culturii manuscrisului nu numai ca a influentat profund
modul de redactare si scrierea, ci a impus, de asemenea, ca scrierea, cititul si
rugaciunea sa ramna indisolubil legate ntre ele multa vreme dupa inventarea
tiparului.
Dupa cum relateaza Febvre n Laparition du livre (p. 126), cartile de
rugaciune si de liturghie n format de buzunar au fost, probabil, cele mai
numeroase carti tiparite ntr-un secol si mai bine de la aparitia tiparului: cu
toate acestea, datorita tiparului si multiplicarii textelor, cartea a nceput sa apara
ca un obiect pretios, de consultat ntr-o biblioteca. Se naste treptat dorinta de a o
avea la dispozitie si de a o consulta sau a o citi oriunde si oricnd. Aceasta
nclinatie foarte fireasca spre accesibilitate si portabilitate a mers mna n mna
cu cresterea simtitoare a vitezei de citire a textelor tiparite cu litere uniforme si
repetabile fata de manuscrise. Aceeasi tendinta spre accesibilitate si portabilitate
a creat un public si piete de desfacere tot mai largi, indispensabile ntregii
actiuni Gutenberg.
Fabvre si Martin explica (p. 169):de la nceput, tiparul a aparut ca o
industrie guvernata de aceleasi legi ca si celelalte industrii, iar cartea ca o marfa
pe care oamenii o produceau n primul rnd pentru a-si cstiga existenta, chiar si
atunci cnd erau, ca familiile Aldus sau Estienne, totodata umanisti si savanti.
Autorii trec apoi la problema capitalului considerabil, necesar pentru a
tipari si publica, a riscului mare de esec comercial si a goanei dupa piete de
desfacere. Chiar n secolul al XVI lea, tendintele care se manifesta n
selectionarea si in tirajul cartilor prevesteau aparitia unei civilizatii de masa si
de standardizare. Se forma treptat un nou gen de public consumator. Din
ntreaga productie de carti de pna n 1500, reprezentnd 15 sau 20 de milioane
de exemplare, din 30 de mii sau 35 de mii de titluri distincte, partea cea mai
mare, 77% era n latina. Dar asa cum cartea tiparita a nlaturat manuscrisul n
primul deceniu al secolul al XVI-lea, tot astfel limbile nationale au nlocuit
curnd latina.
Era inevitabil ca teritoriul limbii nationale sa ofere cartii tiparite o piata
mai larga dect cea pe care o constituia elita internationala clericala a cititorilor
de latina. Productia de carte a fost o mare aventur din punct de vedere al
capitalului si avea nevoie de piete ct mai ntinse.
Astfel secolul al XVI-lea, epoca de rennoire a culturii antice, este de
asemenea, cea n care latina ncepe sa piarda teren.
ncepnd din 1530, mai ales, aceasta miscare devine deosebit de clara.
Publicul librariilor se dovedeste a fi tot mai mult un public de laici adesea
femei si burghezi, printre care multi nu sunt deloc familiarizati cu limba latina
(Febvre si Martin).

82

ntrebarea ce doreste publicul? a avut de la bun nceput o importanta

capitala pentru tipar. Dar asa cum formatul cartii a pastrat multa vreme aspectul
exterior al manuscrisului. Tot astfel vnzarea de carte a depins multa vreme de
trgul medieval ca mijloc de desfacere. Negotul de carti n tot cursul evului
mediu a fost n mare masura un comert de ocazie; abia dupa inventarea tiparului,
comertul cu carte a devenit o activitate curenta (Buhler, The fifteenth century
book /Cartea n secolul al XV-lea/, p. 33).
III. INCEPUTUL TIPARULUI N LIMBA SLAVONA LA ROMNI
n perioada scurtei dar rodnicei domnii a lui Radu cel Mare n Valahia
(1495-1508)-perioada de pace si de o relativa prosperitate, s-au pus bazele
traditiei tipografice de la noi. Cu ajutorul lui Nifon al II-lea, sfetnic al sau, nalt
ecleziast sosit n Valahia dupa ce a fost patriarh al Constantinopolului si
autoritate n lumea ortodoxa, obiectivul domnitorului a fost reorganizarea si
consolidarea bisericii.Introducerea tiparului avea ca obiectiv editarea cartii de
cult att de necesara bisericii romnesti. Pentru cel putin trei veacuri, evolutia
cartii se va realiza ntr-o nemijlocita legatura cu istoria bisericii. Limba slavona
a fost impusa prin traditie, n Valahia si Moldova, ea jucnd n lumea ortodoxa
rolul pe care latina l avea n lumea catolica, n tipografiile care si constituie de
la nceput un model editorial cu caracter aulic. Domnitorii romni, chiar si dupa
caderea Bizantului (1456) au sustinut traditiile de cult, de la ceremonialul de
curte, costum sau viata bisericeasca. O practica a domnitorilor romni care
doreau sa sustina crestinatatea rasariteana intrata sub jugul Imperiului otoman
era cea adonatiilor de carte. n aceste conditii, Radu cel Mare a ncurajat ideea
crearii unei tipografii conduse de calugarul Macarie, continnd primele
imprimate realizate de romni pentru nevoile lor si create chiar n tara lor. Este
vorba de un Liturghier (1508), Octoih (1510), Tetraevangheliar (1512).Ca
aspect grafic, aceste tiparituri de carti slavone erau inspirate de cartea
manuscrisa produsa n scriptoriile manastirilor romnesti din secolul al XIV-lea
si al XV-lea.
Se stie ca primele tiparituri europene, incunabulele, sub raport anatomic si
arhitectural, se identificau cu manuscrisele. Le lipsea foaia de titlu, textul se
deschidea cu incipit si se ncheia cu explicit, formule proprii manuscriselor, Cele
mai vechi incunabule mentineau prescurtarile, ligaturile si ornamentele specifice
manuscriselor. Literele primelor tiparituri erau inegale si imperfect conturate.
Oglinda paginii tiparite avea si suprafete albe, rezervate completarii de mna cu
initiale,cu titluri, decoruri. Unele incunabule au ramas cu locuri goale, fapt
explicabil, n conditiile n care posesorii n-au mai izbutit sa le dea rubricatorilor
spre a le completa. Acesta realiza si un registru, o enumerare acuvintelor cu care
ncepea prima foaie lansata de tipografi la sfrsitul lucrarii. Unele carti prezinta
pe marginea foilor ntepaturi provenite de la stifturile ce fixau coala la tiparire.
Existau situatii n care incunabulele se vindeau sub forma de coli astfel nct
posesorul sa le lege dupa gustul sau.
83

IV. MICROBIOGRAFIA LUI MACARIE

Macarie, autorul primelor tiparituri n limba slavona din Tara
Romneasca, a fost un om dedicat unei complexe activitati. A facut revizuirea
traducerilor, munca de tipograf si de editor. El s-a format n centrul tipografic de
la Cetinje, nvatnd rigoarea si responsabilitatea pe care aceasta activitate o
solicita. Textele pregatite pentru tiparire erau adunate din manastiri, comparate
si selectate.Cele trei carti scoase de sub teasc au semnificatii distincte.
Liturghierul, dupa cum au apreciat specialistii, ofera pentru prima data forma
tiparita a slujbelor liturgice n limba slavona; Octoihul contureaza o practica
unitara de cult, dat fiind faptul ca prin menirea ei, cuprinde opt glasuri (ehuri) la
diferite slujbe religioase ce au loc ntr-o saptamna, ele fiind reluate dupa
scurgerea a opt saptamni. Din secolul al XIII-lea a aparut pe teritoriul tarii
noastre un manuscris, Octoihul de la Caransebes. Meritul lui Macarie este acela
de a fi imprimat la Trgoviste, Octoihul slavon care dupa Liturghierul slavon
este a doua tiparitura realizata pe teritoriul romnesc. Evangheliarul este
prima Tetraevanghelie tiparita pentru toti ortodocsii care folosesc limba slava ca
limba a cultului religios.( Dan Simonescu).
Macarie a tiparit n 1512 o anume forma a Evangheliei, o carte ce contine
textul complet al celor patru Evanghelii, n timp ce un Evangheliar contine doar
pasaje alese, anume pericope pentru duminici si sarbatori. Nici pentru Tarile
Romne acest text nu era primul cunoscut, caci Nicodim n 1405 copiase si
decorase un Tetraevanghel n manuscris. Grigore Uric n 1429 copiase un altul
n Moldova, acesta aflndu-se la Biblioteca Bodleiana din Oxford.
n vremea lui Stefan, se copiaza n manuscris Tetraevanghelul de la
Humor, caligrafiat n 1493 de Nicodim. S-a gasit si la Putna un Tetraevanghel
realizat dupa moartea lui Stefan, ntre 1564-1607. Importanta cartii lui Macarie
consta n faptul ca este prima tiparitura slavona cu cele patru Evanghelii
imprimate la noi. De fapt, meritul de a fi scos prima tiparitura i revine lui Filip
Moldoveanu, care a imprimat textul la Sibiu n 1553. n 1561, un
Tetraevanghel va scoate la Brasov Coresi care va tipari si un
Tetraevangheliar. O data cu ncetarea activitatii lui Macarie, munca n
tipografie pare sa nceteze pentru un timp, din cauza unor mprejurari
nefavorabile. Ea va fi reluata tot la Trgoviste de un alt domnitor ce va impune
editarea cartilor de cult sub conducerea unui personaj interesant cu bibliografie
de aventurier, tipograf, logofat, diacon, prieten al lui Iacob Heraclit, Dimitrie
Ljubavici. n ultimele studii de specialitate, se sustine ipoteza ca el a fost fiul lui
Fyodor Ljubavici, tipograf din Gorajde. Prin datele sale bibliografice, el ramne
aproape de Iacob Heraclit, cel care va deveni n aventura sa europeana, domnitor
al Moldovei. Dimitrie a studiat n Creta la scoala lui Hermodores la Lestarhos si
Iacob Heraclit n Genealogia sa publicata la Brasov l declara pe Dimitrie, frate
al sau. Mai mult, Johannes Sommer din Viata lui Despot Voda, Heraclit ar fi
vrut sa-l ridice pe Dimitrie pe tronul Tarii Romnesti. Despot moare n 1563, iar
84

Dimitrie va fi facut prizonier si predat lui Petru cel Tnar, fiul domnitorului
Mircea Ciobanu. Dupa ce doamna Chiajna devine vaduva, aceasta ordona ca
Dimitrie sa fie decapitat, gest pe care ea-l vrea exemplar, spre a-i nspaimnta pe
dusmani. La un banchet, capul lui Dimitrie este aruncat pe masa. Dincolo de
latura politica, ce face din el un semnificativ personaj de Renastere, ne poate
interesa n primul rnd latura carturareasca a vietii lui Ljubavici. Pornit din
Creta si ajuns la Trgoviste, Dimitrie a fost trimis la Brasov pentru a-si nsusi
limba latina, studiind cu Valentin Wagner. si va forma o biblioteca
impresionanta si va reveni la Brasov, calatorind la Viena, Italia, Moldova, ca
apoi sa se ntoarca n Tara Romneasca. Nu putem emite o idee suficient de
argumentata stiintific, privind originea sa etnica; unii l considera grec, altii
bulgar, valah, Ex Nobilis Valachicae Silvae Orindus.
mpreuna cu Moise, tipograful Dimitrie ar fi tiparit un Molitvenic n 1545,
iar de unul singur scoate un Apostol. Molitvenicul este o carte a ritualului
orodox n care sunt prezentate rnduielile si rugaciunile prescrise pentru
conferirea sfintelor taine si a altor functii bisericesti, de sfintire si de
binecuvntare. La noi, Molitvenicul scris de Ljubavici n slavona este cel mai
vechi. Lui i va urma Coresi, care dupa douazeci de ani va tipari n Transilvania
Molitvenic rumnesc ca o anexa a Cazaniei. Aceasta din urma cuprindea tlcul
Evangheliei. n Molitvenic intereseaza si epilogul care cuprinde unele precizari
despre cine sunt realizatorii editiei. Din epilog aflam ca editorul si proprietarul
tipografiei era Ljubavici, iar Moise era tipograf executant. La acea data, n
munca editoriala, aflata ntr-o perioada de pionierat, nu se diferentiasera
activitatile tipogradice. Comanditarul unei tiparituri era domnitorul, considerat
drept editorul oficial. Editorul propriu zis si proprietarul urma sa fie tipograful
care facea aproape totul. El pregatea literele, stabilea gravura, ornamentele,
prepara cerneala, ca apoi sa se ocupe de imprimare. Tipograful Ljubavici era un
mestesugar complet, chemat sa faca singur ntreaga munca de tiparire a unei
carti. Iata de ce dura att de mult tiparirea.
n mod cert, unul din meritele lui a fost acela de a fi format n atelierul sau
prima generatie de tipografi romni. Prin realizarile sale n domeniu, orasul
Trgoviste a devenit n conceptia lui Gheorghe Buluta primul centru iradiant al
mestesugului de carte romneasca ( Scurta istorie a editurii romnesti, p. 9).
Despre Apostol, ar trebui sa spunem ca era o tiparitura n slavona pe care
Ljubavici a scos-o n doua editii: una la comanda lui Ilias al II-lea pentru Rares
domnitorul Moldovei si una pentru Mircea Ciobanu. Era o carte de cult cu
faptele apostolilor. Unul dintre primele texte pe aceasta tema se gaseste n
Codicele Voronetean. Textul va fi nsa reluat dupa Dimitrie Ljubavici si de
Coresi la Brasov n 1566. n acel timp, cu activitatea tipografica se ocupa o
ntreprindere particulara pe care statul o sustinea financiar, domnitorul fiind
comanditar. Acesta si stabilea optiunile pentru titluri, ele fiind corelate cu
programul politic si cultural al tarii si cu biserica. Cartile tiparite de Macarie si
de Ljubavici vor circula n toate tarile romnesti si chiar n toata aria balanica85

ortodoxa pentru ca erau scrise n limba slavona. Cartile, tiparite exemplar ca

aspect de catre Macarie, se ncadreaza ntr-un prim tip editorial, raspunznd
initiativei oficiale romnesti si avnd un aspect tehnic comun. Tipariturile erau
gndite sa slujeasca ntregii arii sud- est europene. Misiunea lor era complexa:
1. de sustinere a unitatii crestine, amenintata de puterea otomana;
2. era un mijloc de propaganda pentru personalitatea politica si ctitoriala a
domnitorului care aspira sa fie si o personalitate culturala. Aceste tiparituri si au
obrsia n sentimentul unei solidaritati crestine ortodoxe. Acest fapt nu nsemna
ca aspectul tipariturii nu era diferentiat de la o tara la alta. Tiparul chirilic
venetian a propulsat o miscare resimtita n ntreaga Europa. Sub aspect grafic,
tiparitura si-a creat un stil cu elemente originale, bazat pe trditia cartii
manuscris.
V. ACTIVITATEA TIPOGRAFICA N SECOLUL AL XVI-LEA IN
TARILE ROMNE
Dupa numirea lui Macarie n functia de mitropolit al Tarii Romnesti
(opinie formulata de unii istorici) sau dupa plecarea sa din tara ( dupa altii)
activitatea tipografica nceteaza. Fara ndoiala ca manuscrisul a continuat sa
circule, activitate regasita chiar si n perioada activitatii tipografice din tarile
romne.
n prima jumatate a secolului al -XVI-lea ncep sa circule chiar n limba
slavona carti tiparite la Venetia n tipografia lui Bojidar Vukovici (originar din
Serbia). Tipografia venetiana a acestuia a avut strnse legaturi cu tarile romne,
de unde au plecat tipografi ce lucrau acolo: diaconul Radoi ori calugarul Moisi
ce a lucrat la Venetia din 1536 pna n 1538. Este foarte probabil ca acest Moisi
sa fi trecut dupa desfiintare tipografiei lui Vukovici la tipografia din Graceanita
unde lucra Dimitrie Liubavici, nepot al lui Vukovici. Sigur este faptul ca Moisi
imprima n 1545 din porunca domnului Io Petru Mare Voievod un Molitvelnic
slavon, avnd n anexa Pravila Sfintilor Apostoli. Imprimarea acestei carti s-a
facut n Cetatea de Scaun Trgoviste cu matritele lui Liubavici.
Trgovistea care n timpul lui Neagoe Basarab n afara ca era capitala tarii
mai devenise si sediul Mitropoliei ortodoxe romnesti. Domnitorul ncepuse n
1518, zidirea unei biserici cu hramul naltarii Domnului mare si frumoasa cu 8
turle si tot ratunde cum se satura ochii tuturor la vederea ei la Trgoviste. Desi
neterminata definitiv, biserica va fi sfintita la 18 mai 1520 cu mare pompa. Aici
se va muta sediul mitropoliei Tarii Romnesti de la Arges si va ramne
nestramutat pna n 1668, cnd se va stabili la Bucuresti. nsemnatatea politica
si culturala a Trgovistei a crescut nencetat prin aceasta mutare.
Cele doua puteri feudale (politica : domn; bisericeasca : mitropolie) se
apropie una de alta pentru o mai strnsa colaborare si pentru o mai grabnica
nfaptuire a telurilor lor comune. Prima sarcina a noii Mitropolii este de a
strnge izvoare istorice, opere scrise n tara. Astfel, Cronica domniei lui Neagoe
Basarab, ncadrata n lucrarea Viata Sfintilor Apostoli alcatuita de Gavril I,
86

egumen al Athosului, a fost predata tinerei mitropolii spre pastrare si raspndirea

ei n manuscrise n lumea cititorilor. Cronica Domniei sale trateaza si despre
multele ctitorii ale aceluiasi sunt scrise mai pe larg la o carte ce-au facut
Neagoe n viata lui si au dat-o pe statatoare la Sf. Mitropolie din Trgoviste
dupa cum citim n Letopisetul Tarii Romnesti.
n 1544 Moisi a sosit n tara, chemat de d-l Patrascu cel Bun si tentat de
un cstig material oferit generos de acelasi Dimitrie Liubavici. Aducea cu el pe
colaboratorul sau de la Graceanita (Moisi), dar si matricele turnatoriei
literelor.n anii urmatori Moisi nu mai este amintit, dar l gasim pe Liubavici, ca
tipograf al unui Apostol, n care a fost ajutat de ucenicii sai: Oprea si Petre,
ridicati dintre localnici.Tiparirea cartii a nceput la 18 aug. 1546 si s-a terminat
la 18 martie 1547 n capitala Trgovistei. Din ea s-au tras exemplare si pentru
Moldova si poarta urmatoarea titulatura: autocratul domn a toata tara Moldovei
io Iliasco voievod si mama lui binecinstitoarea d-na Elena, dispotarita si fiii ei,
io Stefan voievod, io Constantin voievod, fiii raposatului Petru (Rares n.n.) sa
le fie vesnica pomenire.
Matricele tipografice ale lui Liubavici erau rare si deosebite de cele
folosite de Macarie. Litera este mult mai mica si mai strnsa dect a primei
tiparnite romnesti. Initialele ornamentate, putine la numar, amintesc de cele
venetiene. Si pentru tiparitura destinata Tarii Romnesti, ca si pentru cetatea
Moldovei s-a facut cte un frontispiciu. Este prezent pe jumatate de pagina,
alcatuita din arabescuri si ncadrat ntr-o inscriptie cu titulatura voievodului,
asemenea cu inscriptia de pe pietrele tombale voievodale. n mijlocul
arabescurilor ntr-o cununa de spice stilizate este stema Tarii Romnesti: corbul
cu crucea n cioc, gravura executata de maestrii localnici. Exemplarul pentru
Moldova are aceeasi repartizare n pagina a textului, dar titulatura poarta numele
voievodului Ilias si stema Moldovei.
Tipograful D.Liubavici este originar din Macedonia de la mnastirea
Decia, pe care o paraseste de frica turcilor, refugiindu-se la Trgoviste si lucrnd
la mnastirea Dealu. Dintre cei doi colaboratori ai sai (Oprea si Petre) Oprea va
fi cel care n tipografia caruia s-a scolit Coresi. Octoihul slavon, aparut la
Brasov n 1557, este cartea unde maestrii tipografi sunt amintiti n ordinea
vechimii: Eu, robul lui Hristos, Oprea Logofatul si diaconul Coresi, ne-am
trudit cu aceasta si am tiparit aceste carti. Apostolul tipografului D.Liubavici a
fost multa vreme necunoscator, dar n 1560 a fost gasit un exemplar n podul
casei batrnului Ion Cornea (Sibiel), mostenitor din tata n fiu n familia unor
carturari si oferit spre vizionare Bibliotecii Nationale din Cluj.
Istoricul PP. Panaitescu atribuise (eronat!) tiparnitei lui D. Liubavici
imprimarea altor carti romnesti apartinnd perioadei 1544 47, carti care de
fapt se tiparisera la Sibiu n tipografia lui Filip Moldoveanul.
CONCLUZII
- Daca perioada macariana ne ndreapta prin lucratorii tipografi spre arta
tipografica venetiana, perioada Liubavici ne duce spre contacte cu Serbia.
87

- Ucenicii acestia: Petru, Oprea, Coresi sunt trgovisteni de origine, ei

nsisi desennd literele, turnndu-le n matrite si facnd servicii de zetare,
corectare, specialisti la presa, ntr-un cuvnt au pus aici la Trgoviste temelia
meseriei de tipograf a artei si industriei poligrafice nationale.
VI. PRIMA CARTE TIPARITA N LIMBA ROMNA
Din deceniul 5 al secolului al XVI-lea, cartea n limba romna se
raspndeste si prin intermediul tiparirii primelor carti. Aparitia textelor
religioase n limba vorbita de populatia majoritara se datoreste miscarii
orasenimii romne pentru o cultura proprie, miscare ce cuprinde ntreaga Europa
n timp de reforma religioasa. Prima carte tiparita n limba romna, Catehismul
luteran (1544), provine din tipografia lui Filip Moldovanul de la Sibiu. Din
pacate nu ni s-a pastrat nici un exemplar din aceasta lucrare.
1. ISTORICUL SI SURSELE DIN CARE O CUNOASTEM
n toamna anului 1847 tnarul Timotei Cipariu se afla la Viena, studiind
izvoarele lingvistice ale limbii romne n Biblioteca Cancelariei Aulice. ntr-una
din zile bibliotecarul i-a atras atentia asupra unei foi volante n limba germana,
tiparita n 1546, ce cuprindea printre altele o interesanta comunicare despre
Catehismul luteran ce aparuse n limba romna la Sibiu. Vaznd acea foaie
volanta, Cipariu va face imediat o relatare asupra ei n revista Organul
luminarii (7 ian.1848), deschiznd noul sir al unor discutii stiintifice si scrieri
istorice ce vor ncepe sa lamureasca problemele legate de aceasta prima carte n
limba romna. Cipariu era foarte interesat de aceasta foaie valoroasa, ntruct
dupa spusele sale ar fi vazut ntre 1837-38 un asemenea exemplar n Biblioteca
Basilicilor din Blaj, exemplar, care se pare ca s-a pierdut ulterior n timpul
revolutiei 1848-49. Prima tipografie de la Sibiu a functionat ncepnd cu 152829 si care ntre 1543-44 fusese nzestrata si cu litere chirilice, conducatorul ei
fiind Filip Moldovanul care timp de proximativ un sfert de veac fusese talmaciul
si diacul romn al orasului Sibiu.
Timotei Cipariu se exprima destul de prudent vis-a-vis de Catehismul din
1544, spunnd ca de fapt el a avut n mna doar o lucrare de proportii mici n
formatul 12, scrieri n alte litere ce se deosebeau de ale celorlalte tiparite, dar
nespecificnd ca ar fi vorba de un catehism si cu att mai putin de o tiparitura
sibiana.El nsusi se ntreaba: Era acesta Catehismul de Sibiu au altceva? Judece
care poate. Noi nsa suntem plecati a crede pna una alta cum ca, Catehismul de
Sibiu trebuie sa fie ntr-un format mai mare.Cerecetarea asupra Catehismului a
facut-o ntre altii de profesorul Jak de la Universitatea Cluj, el formulndu-si
concluziile n diverse articole, aparute n publicatii ale specialitatii si n principal
n lucrarea Filobiblon transilvan. Iata cum s-au derulat faptele care au fost
atestate documentar : 1752 : n locuinta din Sibiu a contelui Banffi Denes s-a
facut un inventar, printre care si al cartilor n format 4 si n care, la pozitia nr.
248 se putea citi nsemnarea: carte scrisa n valaha de Filip, propovaduitorul
valah, n scopul primirii reformei de catre valahi. Descrierea aceasta att de
88

aproximativa se datoreaza faptului ca textul scris cu caractere chirilice nu-i era

accesibil redactorului maghiar al acestui inventar. Impresionant este faptul ca se
mentioneaza o carte scrisa n limba romna a carui tipograf este Filip si deci ca
am avea de-a face cu un exemplar din acea prima tiparitura n limba romna.
Banffi Denes, un mare iubitor de carte dar si un mare risipitor, n
noiembrie 1763 a fost nevoit sa-si scoata biblioteca la licitatie, aceasta fiind de
altfel si prima licitatie de carte din Transilvania care a beneficiat de un catalog
topografic, operatie realizata de secretarul sau care de fapt ntocmise si
inventarul mentionat mai sus.
Pentru ntocmirea acestui catalog de licitatie s-a avut ca punct de plecare
inventarul din 1752, dar -surpriza!-, unele prezente din inventar nu se regasesc
n caietul de licitatie. Se pare astfel ca ele lipsesc, fie pentru ca s-au pierdut, dar
mai probabil pentru ca posesorul cartilor dorea sa le pastreze si sa nu le scoata la
licitatie, iar printre aceste carti sterse se afla si cartea lui Filip Moldoveanul.
Probabil ca lucrarea sa fi ramas vreme ndelungata la curtea baronului si a
urmasilor sai, n castelul de la Bontida. Dar jefuirea castelului n 1944-45 a dus
la distrugerea multor carti si lucruri de arta aflate n castel ntre care ar fi putut fi
si acel Catehism. Important este nsa ca la mijlocul secolului XVIII se mai
puteau gasi n Transilvania exemplare ale Catehismului din 1544 si asa cum
spusese Cipariu cartea era de format 4 si nu 12.
Profesorul Mircea Pacurariu, mai recent, consacra lui Filip Moldoveanul
un ntreg capitol n chiar debutul volumului Carturari sibieni de altadata35, in
car argumentatia are o osatura logica, pornita de la adevarul ca pentru romnii
transilvaneni nu era nevoie de traducerea din germana sau maghiara a textelor
principalelor rugaciunile (Tatal nostru, cele 10 porunci, Simbolul credintei,
ntruct ele printr-o seculara traditie erau rostite permanent de credinciosi.
Asadar teoria, sustinuta si de Al. Rosetti, ca programul sasilor de propaganda a
reformei lutherane este baza acestui Catehism cu text romnesc este atacabila,
chiar daca se stie ca la 1543 Universitatea saseasca din Sibiu a decis sa
raspndeasca noua nvatatura a lui Martin Luther la toate nationalitatile
conlocuitoare ale Pamntului craiesc. Daca acest text al Catehismului
romnesc, titlu pe care l propune Mircea Pacurariu, nu s-a pastrat, n schimb
autorul descrie celelalte doua carti tiparite la Sibiu de iscusitul mester Filip
Maler sau Pictor, anume Tetraevanghelul slavon din 1546, tiparitura din care sau gasit doua exemplare, ambele ajunse n Rusia din Moldova, pentru care
desigur fusesera n buna parte comandate, din moment ce exemplarul detectat la
Petersburg fusese si al domnitorului Gheorghe Stefan (1653-1658). Aceasta
filiatie explica prezenta n 4 locuri ale cartii nu numai a stemei Sibiului, cu cele
doua sabii ncrucisate, avnd vrful n jos, cu o coroana deasupra, ci si a stemei
moldovene pe pagina 289. Un an mai trziu, tot pentru moldoveni, tiparea si
Dimitrie Liubavici n atelierul sau din Trgoviste Apostolul, probabil cerut de
35

Vezi Mircea Pacurariu, Filip Moldoveanul-primul tipograf romn, n vol. Carturari sibieni de altadata,

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 7-11.

89

domnitorul Petru Rares sau de mitropolitul Teofan al Moldovei.Interesanta si

semnificativa, totodata, aceasta circulatie a cartilor ntre cele 3 tari romne, ele
avnd rolul unui liant, ce va asigura unitatea de neam a romnilor.
Tetraevanghelul de la Sibiu este un monument de arta tipografica si datorita
faptului ca Filip folosea pentru prima data n cultura romna xilogravura, ca
podoaba, ceea ce ar nsemna ca el nsusi a realizat-o, ca o creatie originala la
romni. La sfrsitul Evangheliilor dupa Matei, Luca si Ioan, pe cte o pagina
nteraga chipul lui Isus Hristos seznd si avnd n toate trei monograma lui
Filip, tipograful sibian.Mircea Pacurariu conchide:Aceste gravuri sunt creatii
artistice romnesti originale, mult superioare- ca tehnica de executie si ca aspect
artistic- celor ntlnite n alte tiparituri. Frontispiciile si initialele nflorate imita
pe cele din tipariturile ieromonahului Macarie din Tara Romneasca. Literele
noi, taiate tot de Filip, imita, de asemenea, tiparul macarian. Toate aceste creatii
originale diovedesc ca Filip Moldoveanul a fost un tipograf priceput si un gravor
de o nalta maiestrie. Nu vom parasi acest moment de debut al tiparirii cartilor
n limba romna, petrecut la Sibiu, fara a mentiona cea de-a treia carte scoasa n
anii 1551-1553 de Filip Moldoveanul, anume Tetraevanghelul slavo-romn,
care este cea dinti tiparitura n limba romna ajunsa pna la noi. Pe lnga
exemplarul incomplet pastrat la o biblioteca din Petersburg, s-a descoperit un
fragment al aceleiasi carti n biserica din Oiejdea- Alba. Din pacate, pe nici-o
pagina a acestui text nu figureaza semnatura tipografului lucrarii. Tocmai de
aceea, specialistii au recurs la cercetarea filigranului hrtiei, stabilind ca aceasta
provenea din fabrica brasoveana a anilor de la mijlocul secolului al XVI-lea si
astfel a fost datata tiparirea cartii, iar pe baza formei unor litere, mai ales a lui
M, asa-zis cu poale si ndeosebi M, ca litera initiala, imitnd coroana Sibiului,
particularitate inexistenta la vreo alta tiparitura romneasca a secolului al XVIlea, a condus la concluzia ca Tetraevanghelul slavo-romn este creatia aceluiasi
mester sibian.
CONCLUZIE
Cu totul remarcabila este figura lui Filip Maler de la Sibiu, care nu era
numai un carturar poliglot, folosit ca traducator de Primaria orasului n
tratativele diplomatice cu tarile romne, ci si cel dinti tipograf si gravor de
obrsie romna al culturii noastre. El este fauritorul primelor tiparituri romnesti
si creatorul de talent al celor dinti gravuri ornamentale pentru carti bisericesti
ale neamului nostru. Asa cum remarca concluziv Mircea Pacurariu n studiul
mentionat, Filip are meritul ca a facut din orasul Sibiu un centru de cultura
romneasca.36, ceea ce pentru epoca de pionierat a tiparului n Estul Europei si
pentru statutul avut de romnii transilvaneni, ca nationalitate tolerata n plan
politic era o reala performanta n plan cultural.

36

Ibidem, p.10.

90

VII. CONTRIBUTII ALE DIACONULUI CORESI LA

DEZVOLTAREA TIPARULUI N LIMBA ROMNA
1. Observatii preliminare.
Ca personalitate a carei existenta se situeaza n comentariile ajunse pna
la noi ntre legenda si realitate istorica, diaconul Coresi nu s-a desprins nca din
conul de umbra al datelor ramase incerte. De aceea sunt necesare cteva
observatii preliminare, fara de care apare ca paradoxal faptul ca un tipograf, a
carui existenta ramne nca att de controversata, din lipsa datelor documentare
exacte, a reusit ntr-un interval de timp relativ restrns, cel dintre 1559 si 1581,
sa tipareasca un numar ntr-adevar mare de carti, probabil chiar mai multe dect
cele pastrate, dintre care n limba romna aproximativ 10 titluri: ntrebarea
crestineasca ( 1560),Tetraevanghelul (1561), Apostolul ( 1563), Cazania din
1564 si cea din 1581, aceasta editie fiind considerata apogeul activitatii
tipografice coresiene, Molitvenicul (1564), Psaltirea din 1564 si cea din 1570,
Pravila si Apostolii (1570, 1580), Liturghierul (1570), cteva dintre acestea
continund sa fie nca subiect de controverse ntre cercetatori.
Prima observatie este menita sa scoata in evidenta faptul ca, n ceea ce
priveste patrunderea tiparului pe teritoriul romnesc, am fost ajutati de
mprejurari favorabile, ce ne confera un loc privilegiat ntre celelalte natiuni
europene, daca ne gndi ca, n general, n domeniul cultural, romnii s-au situat,
de obicei, cu mult n urma Occidentului. n Grecia, tara cu o cultura exemplara,
nflorita nainte si mai puternic dect la Roma, tiparul nu activeaza dect cu
ncepere din secolul al-XIX-lea, din cauza regimului de asuprire al Imperiului
Otoman, pe care elenii l-au avut multe veacuri.
n privinta tiparului, la exact 38 de ani de la inventia lui Johannes
Gensfleisch, care a deschis o era noua n domeniul transmiterii si stocarii
informatiei pe calea scrisului, numita de Marshall McLuhan Galaxia
Gutenberg, si pna la tiparirea cartii pe teritoriul romnesc, prin activitatea
ieromonahului Macarie, care ntre 1508 si 1512, tipareste dupa toate
probabilitatile - n Tara Romneasca trei carti slavonesti, dintre care Liturgherul
slavon din 1508 la porunca domnitorului Radu cel Mare, ntr-un atelier
tipografic utilat cu litere aduse de la Venetia. A doua observatie este aceea ca
nici distanta dintre prima imprimare facuta cu ajutorul tiparului mobil, n
imprimeria deschisa de Gutenberg la Mainz (Biblia de la 1450) si prima
tiparitura n limba romna Catehismul romnesc de la Sibiu (1544), nu este
prea mare. Alte observatii pot avea n vedere sublinierea conjuncturilor care au
favorizat stabilirea lui Coresi la Brasov si dobndirea de catre orasul primei scoli
romnesti a atributului de centru redutabil al unor tiparituri n limba romna,
referiri la rolul decisiv jucat n aceasta privinta de ofensiva Reformei n
Transilvania, traditia creata de Honterus prin realizarea unei baze tehnice mai
performante dect n celelalte centre tipografice din Ardeal, calitatea morii de
hrtie de la Brasov si, nu n ultimul rnd, preocuparea comunitatii sasesti locale

91

pentru ridicarea nivelului cultural al romnilor n vederea convertirii lor la

luteranism si calvinism.
2. Paradoxul Coresi
Astazi este unanim acceptata ideea ca izbnda tiparului n limba romna
trebuie legata de numele lui Coresi. Exista o bogata bibliografie consacrata
activitatii tipografice a lui Coresi la Brasov, desi aceasta nu nsumeaza dect cel
mult 27 de ani, dar cu toate acestea nu sunt de consemnat dect doua sinteze cu
caracter monografic: teza de doctorat sustinuta la Facultatea de Litere si
Filozofie din Cluj de cercetatorul Liviu Predescu si publicata la Tipografia
Seminarului din Bucuresti n 1933 (contributie adnotata si amendata ulterior de
Dan Simonescu) si recenta monografie a cercetatorilor Ion Ghetie si Al. Mares
Diaconul Coresi si izbnda scrisului n limba romna, Bucuresti, Institutul de
Lingvistica al Academiei Romne, 1994, lucrare meritorie deoarece sintetizeaza
si interpreteaza, pertinent si peremptoriu, principalele idei si opinii care s-au
concretizat de-a lungul timpului n legatura cu activitatea lui Coresi. Dar nici
aceasta, cum nici cele cteva contributii prestigioase ale unor cercetatori
brasoveni ca: Gernot Nussbacher, Monica Tatarescu, Vasile Oltean, regretatul
Pavel Binder sau notoriul Nicolae Suluica, nu au reusit sa nlature cu totul aura
de legenda ce nca pare a mai nvalui unele aspecte legate de tipariturile
coresiene, numeroasele controverse, nu ntotdeauna convingator elucidate
(identitatea lui Coresi, paternitatea unor tiparituri, stricta delimitare a
contributiilor de tipograf si editor la realizarea unor tiparituri, rol jucat n
traducerea textelor, stabilirea modelelor folosite etc.) ceea ce constituie un
adevarat paradox, avnd n vedere ca anul 2001 va marca mplinirea a 420 de
ani de la tiparirea celei mai reprezentative carti coresiene, Evanghelie cu
nvatatura den tuspatru evanghelisii alese si den multe demnezeiesti scripturi,
iar vehicularea empirica a meritelor lui Coresi ca elemente componente ale
triumfalismului romnesc au cunoscut o larga raspndire pe verticala succesiunii
generatiilor, dar si n spatiul orizontal al contemporaneitatii. Un alt paradox, care
tine de atitudinea pe care romnii o au n general fata de valorile lor culturale,
dar si de conditiile vitrege ale circulatiei si pastrarii cartii n diferitele perioade
ale istoriei noastre, face ca Brasovul sa detina un numar insignifiant din
exemplarele originale ale cartilor stabilite ca fiind de provenienta coresiana.
Astfel n bibliotecile importante ale Brasovului Biblioteca Judeteana George
Baritiu, Biblioteca documentara a Bisericii Negre, Biblioteca Muzeului
Judetean, Biblioteca Muzeului Primei Scoli Romnesti etc. - se afla pastrate 264
de titluri n 400 de exemplare din cartile tiparite ntre 1539 si 1750 n tiparnitele
din Brasov, Sibiu, Alba Iulia, Cluj etc. ntre acestea, numarul cartilor coresiene
este de 5: Psaltirea slavona din 1564, exemplar identificat de cercetatorul
Gernot Nussbacher (cf. Revista Bibliotecilor, an 24, nr.2, din 1971, p.114
116); Sbornicul slavon din 1569 (7077), care n colophon are mentionat numele
lui Coresi ( Eu, pacatosul diacon Coresi am scos aceasta carte mpreuna cu 5
92

ucenici. S-au nceput a se scrie aceasta carte n luna iulie douasprezece zile si sau ispravit n luna lui decembrie sasa zile n anul 7077); Octoihul slavon din
1574; Psaltirea slavona din 1577 si singurul exemplar din tipariturile romnesti
Evanghelia cu nvatatura din 1581, despre care n Predoslovie se spune ca a
fost tradusa n srbeste. Este exemplarul care a folosit cercetatorului brasovean
Paul Binder la sustinerea ipotezei ca diaconul Coresi s-a folosit de dotarile
tipografice ramase n fostul atelier honterian mostenit pna n 1579 de Cornelius
Honterus si apoi trecut n proprietatea lui Johannes Scherer Nyro. Este unul din
cele mai frumoase si cele mai complete exemplare dintre toate tipariturile
romnesti, realizate de Coresi si pastrate pna astazi (format in folio, cu oglinda
paginii de 225 x195 mm, cu titlurile realizate dupa clisee sapate n lemn si avnd
gravata stema lui Lukas Mirscher, dupa modelul Cazaniei tiparita la Zabludov
n 1569.
3. Repere biografice sub semnul incertitudinii
Una dintre controversele neelucidate cu argumente convingatoare se
refera la originea etnica a lui Coresi. Scriitorul Ion Agrbiceanu a intervenit ( cf.
Carturari romni, Sibiu, Editura Asociatiunii ASTRA, 1937 ) n legenda
ntretesuta n jurul numelui lui Coresi, sporindu-i aura: Cel dinti tiparitor de
carti bisericesti n romneste, al carui nume l cunoastem, e Diaconul Coresi.
Neamul lui a venit n Tarile Romnesti din Insula Chios, ce tine de Grecia.
Coresi pare a fi de loc din Trgoviste! Nu se cunosc amanunte din viata lui, dar
se stie ca a scris cu tiparul ntre 1557 si 1583 la Trgoviste, la Brasov, la Sebesul
Sasesc unde pe vremea aceea erau tipografii. Fixarea Insulei Chios ca loc pentru
radacinile arborelui genealogic coresian pare, desigur, mai mult o figura de stil
prin raportare la ipoteza celebra conform careia Chiosul ar fi fost locul nasterii si
vietii lui Homer, biografie ramasa exclusiv n perimetrul legendei. Spre
deosebire de ilustrul sau naintas, despre a carui existenta pamnteasca nu s-a
pastrat nici o marturie scrisa, numele lui Coresi este atestat de diferite
documente, de obicei acte de cancelarie, din prima jumatate a secolului al XVIlea, prima mentiune fiind nsa aceea din epilogul Octoihului mic slavonesc din
1557, carte tiparita de Coresi mpreuna cu logofatul Oprea, al carui ucenic era.
Dar faptul ca nu s-au pastrat date referitoare la anul si locul nasterii sale, precum
si existenta unor omonime care au circulat n epoca, au facut posibila aparitia
celor doua ipoteze contradictorii. Prima, avnd la origine observatia lui T.
Cipariu privind posibila legatura ntre numele familiei Coressios din Chios si
numele diaconului tipograf a cstigat teren prin sustinerea ei de catre nume de
prestigiu ale istoriografiei romnesti: B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Aron
Densusianu, Nerva Hodos, Nicolae Cartojan si altii pna la Liviu Predescu.
Aceasta parere, mpartasita si n prezent de unii cercetatori, a primit o replica
demna de luat n consideratie de la St. Nicolaescu, la nceputul secolului XX. Si
n acest fel a prins teren ipoteza originii romnesti a lui Coresi, bazata pe
argumentul filosofic potrivit caruia terminatia n si a numelor de persoane ar fi
93

mai frecventa la macedoni si albanezi, asa-zisul nume de familie Coresi, fiind

de fapt un prenume, adica numele de botez al carturarului tipograf. Printre
sustinatorii acestei ipoteze se numara si Nicolae Iorga. Dar nu numai numele, ci
nsasi identitatea persoanei a fost pusa n discutie. n documentele slavo-romne
din secolul al XIV-lea mai apar doi scriitori de acte domnesti cu numele de
Coresi. Primul care si zicea diac a redactat documente ntre 1525 si 1538 si a
zidit n Tara Romneasca o biserica folosind mesteri adusi de la Brasov. Celalalt
Coresi a ndeplinit functia de logofat la Trgoviste si Bucuresti. Cercetatorii Ion
Ghetie si Al. Mares, (cf. op. cit), fara a lamuri aspectele legate de nationalitatea
carturarului tipograf, sustin originea munteana a lui Coresi, nsotindu-si optiunea
cu o serie de precizari: faptul ca n epilogul Tetraevangheliarului romnesc din
1567 este prezenta formula ot Trgoviste, prezenta numelui de Coresi sau
Corese n epilogul primei Cazanii etc. Mestesugul de tipograf l-ar fi nvatat la
Trgoviste, desi, asa cum am mentionat, Coresi nu depasea stadiul de ucenic (al
logofatului Oprea) nici n 1557.
Este de mentionat, n treacat, ca aceste lacune de informatie si insuficienta
argumentare a unor ipoteze, a condus spre confectionarea propagandistica a unei
imagini false a personalitatii lui Coresi, care la Brasov si-a gasit expresia publica
n cele doua lucrari de arta plastica: fresca din pronausul Bisericii Sf. Nicolae,
care n contrast cu spiritul celor doua picturi murale dedicate de Constantin
Petrescu lui Mihai Viteazul si, respectiv, Regelui Ferdinand si Reginei Maria, ne
ofera un Coresi rudimentar, ca si acela ntruchipat de sculptura ostentativ asezata
la intrarea n Biserica din Scheii Brasovului, n evident contrast cu spatiul
ambiental. Prin urmare, cu att mai utila si demna de luat n considerare este
lucrarea cercetatorilor Ion Ghetie si Al. Mares care, tempernd chiar si unele
exagerari ce tin de asa-zisul patriotism local al cercetatorilor brasoveni, ofera
prima imagine plauzibila a contributiei lui Coresi la dezvoltatrea tiparului n
limba romna prin cartile romnesti tiparite la Brasov, unde traditia honteriana,
calitatea hrtiei realizata de moara intrata n criza de supraproductie, dupa ce
atelierul tipografic al lui Honterus si-a ncetat activitatea, dar si atitudinea mai
mult dect ncurajatoare a sasilor aflati la conducerea orasului primarii Hans
Benker si Lukas Hirscher - mpreuna cu nencetatele comenzi venite si de la
domnitorii munteni l-au inspirat pe carturar si au dat motivatie activitatii
tipografului.
4. Etapele activitatii desfasurate de Coresi la Brasov.
n acte de cancelarie, numele lui Coresi apare la Brasov n doua
mprejurari: ca asociat al lui Toma n procesul cu Laurentius Fronius pentru o
piesa tipografica (iulie 1570), fiind ortografiat Koryza si apoi, n mod indirect,
printr-o referire din 12 decembrie 1573 la sosirea la Brasov a diaconului
Vladicai tipograful. n ansamblul ei, activitatea tipografica a lui Coresi a fost
mpartita pe secvente: Trgoviste (15571558), Brasov (1556-1557, 15701583)

94

si Sebes Alba (1580), diferentele de la un cercetator la altul fiind sensibile, fara a

putea afirma ca ne aflam n fata unei periodizari riguroase.
Coresi si ncepuse activitatea tipografica la Trgoviste si banuim ca
tiparnita s-a aflat instalata n complexul de cladiri de la Mnastirea Dealu. E
posibil ca tipografia sa fi fost ncropita din ramasitele tipografiei lui Liubavici.
Pentru ca a lucrat la tipografia din Trgoviste, Coresi se intitula ot Trgoviste
dupa cum se vede din Evangheliarul romnesc tiparit la Brasov n 1561-62.
Tatal sau, gramaticul Coresi, fusese slujbas la Cancelaria domneasca.
Istoriografia saseasca l mentioneaza pe tipograf cu titlul sau ntreg, Gheorghe
Coresi, dar el spune ca oamenii l numeste simplu Coresi-diaconul: Ma numesc
ntre oameni Coresi diacon (adica un grad inferior n ierarhia bisericeasca, el
activnd si ca scrib).
A plecat din Trgoviste spre a se stabili la Brasov ca urmare a unei
ntelegeri ntre comunitatea romneasca din Scheii Brasovului si domnul Tarii
Romnesti Patrascu cel Bun, ntelegerea fiind perfectata n iunie 1556. A plecat
n acel an fara a transporta ceva din tipografia Trgovistei, care de altfel nici nui apartinea, ci era proprietatea bisericii.
Merita sa observam Triodul tiparit de Coresi, continnd conform traditiei
imnografice bizantine cntarile din postul mare si care are un format in folio
(2). Tiparitura este foarte frumoasa si are o ornamentatie pe linia traditiei
romnesti: cu frontispicii florale, vignete, iar ncadrarea era facuta n chenar.
Apar n aceasta carte o serie de gravuri n serie sau ciclu asemenea cartilor
germane ori olandeze contemporane. Este vorba de 11 gravuri sapate n lemn,
ocupnd o pagina ntreaga si reprezentnd scene din Biblie si patimile lui Isus.
Literele initiale sunt marite, mpodobite cu ornamente florale foarte fine si
rnduite simetric. Totul e ncadrat ntr-un patrulater pe fond negru, modelul
acestor initiale fiind luat din arta renasterii italiene.
Mutarea sa la Brasov intervine ntr-un moment cnd orasul cunoaste o
mare dezvoltare economica si era un important centru al legaturii cu tarile
romne. Orasenimea romna, masata mai ales n Scheii Brasovului, ajunsese la o
bunastare materiala si spirituala nfloritoare. Pe lnga biserica aici functiona o
scoala n limba romna care avea n dotare si o biblioteca. n plus nca din 1535
functiona n oras o tipografie nfiintata de Johannes Honterus si o moara de
hrtie nfiintata n 1539 si acelasi proprietar, ntovarasit cu Johannes Fuchs si cu
Johannes Benckner. Din aceasta tipografie au iesit 53 lucrari din care 33 n
limba latina, 14 n greaca si 6 n limba germana, aceasta numai ntre 1535-57.
Unele dintre carti au fost folosite ca manuale scolare att n Transilvania
ct si n Germania: ex:Rudimenta cosmografica a lui J.Honterus.
n aceasta atmosfera si ncepe activitaea diaconul Coresi, care n 1557 se
afla deja la Brasov unde din comanda lui J.Benkner, jude al orasului, va tipari
Octoihul slavon, cerndu-se ajutorul tipografului Oprea Logofatul.
Dupa tiparirea Octoihului se va ntoarce la Trgoviste, unde va tipari un
Triod Penticostar mpreuna cu 10 ucenici ai sai, si pe care-l va termina la 10
95

iulie 1558 sub domnul Mircea Ciobanul. Desi el nu e amintit n prologul

tipografiei lui D.Liubavici de la Trgoviste, este sigur ca se va fi aflat printre
ucenicii acestuia. n a doua jumatate a anului 1558 sau poate la nceputul anului
1559, Coresi se stabileste definitiv la Brasov, la chemarea judelui din oras si cu
ncuviintarea domnitorului Mircea Ciobanul. n 1570 Coresi va avea un proces
cu Laurentino Ifronius, care-i cere sa-si plateasca datoriile facute din pricina
unei prese si a unei datorii. Faptul ne ndreptateste sa credem ca aceste datorii
se refera la dotarile facute de Coresi pentru tipografia sa.
La nceputul activitatii sale, dupa stabilirea la Brasov, Coresi executa din
porunca lui Johannes Benkner o noua carte religioasa n limba romna,
ntrebare crestineasca, aparuta n 1559 si urmata de un Evangheliar n 1561 si
un Apostol n 1565. n limba slavona tipareste cele mai multe carti, ntre care
un Evangheliar n 1562. 1559-1565: scoate n fractiuni cte o carte pe an, dupa
care activitatea sa ncepe sa lncezeasca, poate si din cauza ncetarii din viata a
comanditorului sau, primarul Benckner.
Urmeaza o noua carte tiparita, Tlcul evangheliilor, nsotita de un
Molitvelnic, acesta din urma executat la comanda si pe cheltuiala nobilului
calvin Forro Miklos. Lucrarea nu e datata, filigranele hrtiei permitndu-ne o
ncadrare a ei ntre 1567-68, care e de altfel perioada de maxima intensificare a
propagandei calvine n rndul poporului romn din Transilvania, dupa ce
Gheorghe de Sngeorj n 1566 fusese numit episcop calvin pentru romni.
n aceasta perioada diaconul Coresi imprima cartea ce i se comanda. De
aceea chiar si n unele lucrari tiparite pe linia traditiilor bisericii ortodoxe razbat
idei reformate. Caracterul reformat al tipariturilor lui Coresi din anii 1559-1568
este atestat si de ornamentul si epilogurile cartii. Cartea n limba romna este
alegorica cu frontispicii simple, de factura macariana, fara stema Tarii
Romnesti. Spre deosebire de ele, tiparitura n slavona cuprinde n frontispiciu
stema Tarii Romnesti, semn ca, desi comandate de J.Benckner, tiparirea lor s-a
facut cu consimtamntul tacit al voievodului. Faptul ca el a tiparit carti contrare
traditiei ortodoxe romne a dus la nasprirea relatiilor sale cu autoritatile
bisericii din Tara Romneasca. De aceea, cartile slavone care au aparut ntre
1562-68 la Brasov amintesc drept tipografi doar pe unii dintre ucenicii sai, el
nemaiaparnd, desi lucrarile au fost tiparite cu caractere chirilice, coresiene,
folosite de el si la tiparirea cartilor n limba romna.
Dupa 1569 relatiile cu Tara Romneasca se mbunatatesc, fapt atestat si
prin mentionarea numelui lui Coresi pe Sbornicul slavon (1569): am scris
aceasta carte mpreuna cu 5 ucenici pe vreme lui Ioan Alexandru voievod. La
aceasta lucrare Coresi este si editorul Sbornicului, inaugurnd astfel si
activitatea sa de editor. El va tipari pe cont propriu carti n limba romna:
Psaltirea 1570 sau Pravila Sfintilor Oteti carte de drept feudal folosita n
judecarea nentelegerilor. n epilogul cartii editate de el se arata ca tiparirea s-a
facut de eu, diaconul Coresi si nu se mai amintesc alte persoane din a caror
comanda ar fi putut aparea lucrarea. Cert este ca activitatea efectiva desfasurata
96

de Coresi la Brasov depaseste un sfert de veac si ea ar putea fi mpartita n cinci

etape mai importante:
1.15561558. Coresi vine la Brasov n prima jumatate a anului 1556
nainte de 12 iunie. El este, nsotit de logofatului Oprea, mentionat n epilogul
Apostolului. mpreuna, folosind litere chirilice de la tipografia lui Dimitrie
Liubavici, tiparesc ntre 12 iunie 1556 si 14 ianuarie 1557 Octoihul slavon
comandat de Johannes Benkner, judele Brasovului. Apoi Coresi se rentoarce la
Trgoviste unde tipareste un Triod Penticostar n slavona la porunca
domnitorului Patrascu cel Bun.
2.15591565. Coresi se stabileste definitiv la Brasov. Printre motivele n
masura sa-i justifice decizia, dintre cele cteva asupra carora s-au oprit
cercetatorii, pertinent este acela ca Brasovul oferea conditii mai optime
exercitarii unei profesiuni pentru care Coresi manifesta si pasiune asa cum
sugereaza conditiile grafice ale unor tiparituri, preocuparii pentru utilizarea unor
tehnologii tipografice care, n unele cazuri, l-au apropiat de performantele
europene (cf. Evanghelia cu nvatatura din 1581). Apoi, asa cum am mai aratat,
Brasovul, prin moara sa de hrtie, oferea si ea conditii optime dezvoltarii unei
industrii tipografice, majoritatea tipariturilor coresiene fiind realizate pe hrtie
de Brasov. Precumpanitor trebuie sa fi fost nsa sprijinul financiar pe care Coresi
l-a gasit la Brasov n rndurile etniei sasesti din care provin numerosii sai
comanditari. Ca Diaconul Coresi era preocupat sa obtina bunavointa acestora o
dovedeste si faptul ca ntrebarea crestineasca din 1560, tiparita cu stirea
principelui Ioan Sigismund si a naltului prelat Sava, numit de Coresi episcopul
Tarii Unguresti, se nscrie pe linia tipariturilor care au servit sau, macar, au
facilitat propaganda lutherana. Se mai poate concluziona ca perioada anilor
15591560, nu a fost tocmai usoara pentru Corsi, maiestria sa tipografica avnd
de nfruntat, cel putin teoretic, concurenta locala cta vreme multe dintre cartile
tiparite n aceasta etapa l indica drept tipograf pe un anume diac Calin.
3.15661570. Este etapa de avnt a activitatii tipografice coresiene. Prin
scindarea Bisericii protestante, n urma Sinodului de la Aiud, din 1564, interesul
sasilor pentru ridicarea nivelului cultural al romnilor a crescut, fiind determinat
de preocuparea pentru raspndirea n rndurile acestora a ideilor calviniste si
luterane, aflate acum n comparatie pentru cstigarea de noi prozeliti.
Intensificarea propagandei religioase n limba romna are ca deziderat cresterea
numarului de carti bisericesti, ceea ce se rasfrnge pozitiv asupra activitatii
coresiene, fiind solicitat de comanditari din diferite centre culturale
transilvanene, sporind, astfel, dificultatile n stabilirea locului de tiparire a unor
carti. Este cazul Tlcului evangheliilor din 1558 si a Molitvenicului romnesc,
imprimat pe cheltuiala lui Forro Miklos, influenta calvina fiind evidenta. Dar si
o serie de alte tiparituri, printre care editia slavo-romna a Psaltirii de la 1568
sau Liturghierul de la 1570, care mentioneaza numele episcopului calvin Pavel
Tordasi, ilustreaza noua situatie creata n urma sinodului de la Aiud, chiar daca
Diaconul Coresii mai onoreaza, n aceasta etapa, si o serie de comenzi venite de
97

peste munti: Sbornicul si Slujebnicul tiparit n slavona n zilele domnitorului

Alexandru cel Bun si ale episcopului Eftimie.
4.Etapa cuprinsa ntre anii 15711577, dupa moartea lui Ioan Sigismund
reprezinta o perioada de stagnare n tiparirea cartii romnesti, deoarece Stefan
Bathory se dovedeste mai conciliant fata de ortodoxismul din Transilvania. n
consecinta si Coresi se rentoarce la cartea n limba slavona: Psaltirea, Octoihul
etc., multe tiparite la comanda lui Alexandru cel Bun.
5.ntre 1578 si 1583, Coresi continua tiparirea, n paralel, a cartilor
slavonesti si n limba romna, culmea preocuparilor sale pentru dezvoltarea
tiparului n limba romna, concretizndu-se n editia Evangheliei cu nvatatura
din 1581, imprimata asa cum am mai aratat n atelierul ramas de la Honterus.
n total Coresi a tiparit cca. 1011 carti romnesti, dintre care 9 au fost
realizate la Brasov. S-a ajuns la aceasta concluzie datorita faptului ca patru carti
(Tetraevanghelui, Psaltirea slavo romna, Psaltirea de la 1570 si Evanghelia
cu nvatatura) mentioneaza n epiloguri sau prefete locul si data imprimarii,
certitudinea ca si celelalte (ntrebarea crestineasca, Pravila, Apostolul,
Liturghierul si Psaltirea slavo romna) au fost tiparite tot la Brasov,
ntemeindu-se pe deductii de natura documentara si logica, dar si pe faptul ca n
afara de Sbornicul din 1580 care indica n epilog Sebesul ca loc de tiparire, nici
o alta tiparitura coresiana nu mentioneaza vreun loc de tiparire, ipotezele
formulate, mai ales, n legatura cu Tlcul evanghelilor si Mollitvenic fiind
bazate pe provenienta unor comanditari ca: Forro Micklos, Alexandru Mihnea,
Mihnea Turcitul sau Petru Cercel.
5. Consideratii asupra tehnicii tipografice.
Maiestria de tipograf a lui Coresi este de necontestat, chiar si pentru
sustinatorii ideii ca tipariturile coresiene nu se deosebesc de cartile chifilice
realizate de predecesorii si contemporanii sai din Tara Romneasca si
Transilvania si ca n privinta tehnoredactarii, tipariturile sale ca si cele
srbesti, sunt tributare traditiei manuscrise (cf. Ion Ghetie si Al. Mares, op.
cit), care situeaza cartile lui Coresi sub nivelul celor scoase de sub tipar de
Macarie, cu aproape jumatate de secol nainte. Chiar daca o asemenea constatare
vizeaza n mod expres estetica tipariturilor coresiene situate deasupra
performantelor atinse de Dimitrie Libavici, Filip Maler, Lorint si Lavrentie,
afirmatia conduce spre concluzia ca aproape jumatate de secol tiparul din
centrele tipografice romnesti nu au evoluat. Aceasta idee este infirmata de
preocuparea lui Coresi pentru diversificarea continua a caracterelor tipografice
folosite pentru imprimare. n paralel cu literele chirilice, aduse probabil de la
Trgoviste, Coresi a folosit n mod diversificat toate cele patru garnituri distincte
de caractere tipografice existente pe vremea sa. De asemenea a avut la
ndemna, dupa cum sustine cu argumente Gernod Nussbacher, ntreaga dotare
tehnica ramasa de la Honterus. Apoi este de presupus, chiar daca Vasile Olteanu
nu produce argumente n plus fata de P.P. Panaitescu, care sustinea ca tipografia
98

lui Coresi ar fi instalata n Schei, ca Diaconul tipograf, dublat de carturar s-a

informat ndeaproape asupra traditiilor carturaresti scheiene, a venit n contact
cu numeroasele manuscrise si texte pre-coresiene care l-au inspirat. Pe de alta
parte, apelul la modele imprimate n centre europene de renume, pentru
realizarea unor inserturi grafice, ca n cazul Evangheliei cu nvatatura, unde
stema lui Lukas Hirscher a fost imprimata dupa modelul stemei lui Grigore
Alexandrovici Chodkevici de pe Cazania de la Zabludov, este o ncercare de
sincronism. Apoi, tipograful Coresi a fost n permanenta dublat de editorul
Coresi, calitatea pe care, cu putine exceptii, majoritatea cercetatorilor i-o
contesta, inclusiv, Ioan Ghetie si Al. Mares, care combat fara rezerve afirmatiile
lui M. Tomescu si Dan Simonescu, potrivit carora Diaconul Coresi a fost
editorul propriilor sale carti ntre 15691581. Ei pun semnul egalitatii ntre
calitatile de comanditar si editor, ceea ce este incorect daca avem n vedere ca,
n primul rnd editorul este acela care elaboreaza conceptia grafica a unei carti,
stabileste parametrii de solutionare tipografica; el nu se identifica ntotdeauna cu
persoana care finanteaza tiparirea unei carti, care de cele mai multe ori, este
lipsita de competentele ce revin, n mod obligatoriu, editorului. De altfel n cazul
lui Coresi aceste competente s-au manifestat adeseori si n domeniul a ceea ce
s-ar putea numi astazi politica editoriala, prin cartile tiparite din proprie
initiativa, Nu pare, deci, exagerata afirmatia lui V. Molin, ca ntre 1569 si 1578,
avem de-a face, datorita lui Coresi, cu o prima ntreprindere tipografica si
editoriala condusa de un romn. Caci pe lnga cartile tiparite la initiativa unor
comanditari, prin care s-au manifestat interesele calvine sau luterane, la
ndemnul unor domnitori sau ierarhi ortodocsi, Coresi a tiparit si carti din
initiativa personala: Psaltirea slavo-romna, Sbornicul, Tetraevanghelul etc.
6. Importanta activitatii tipografice desfasurata de Coresi la Brasov.
Preocuparea pentru a releva importanta activitatii tipografice coresiene,
contributia carturarului tipograf la dezvoltarea tiparului n limba romna a dat
nastere la doua atitudini, daca nu contradictorii, n mod evident situate ntre
exagerarile firesti, dintr-un anume punct de vedere, si ncercarile de
minimalizare. Daca inconodulii, adepti ai ipotezei ca tiparnita coresiana a
functionat n afara zidurilor Cetatii, n Scheii Brasovului, au ncercat sa
acrediteze imaginea unui Coresi cu rol de catalizator al aliantei preotimii
ortodocse din cartierul romnesc mpotriva ofensivei calvine si luterane (cf. P.
Panaitescu), tot att de eronata ar fi si reducerea meritelor coresiene la
activitatea strict tipografica, unde prin mestesug si amploare s-au pus, n mod
incontestabil, bazele unui centru tipografic, ce nu poate fi limitat la nivelul
unui simplu atelier, ncropit, dupa imperative impuse de necesitati imediate,
lipsit deci, de orizont cultural si implicit de forte de nrurire a viitorului. Ori,
activitatea tipografica a lui Coresi a fost sustinuta si deosebit de productiva, o
carte pe an, timp de aproape un sfert de veac. Atelierul tipografic care n mod
sigur s-a constituit, sub aspectul dotarii, prin preluarea unor litere, chiar utilaje,
99

de la tiparnitele care l-au precedat si, poate, s-au folosit si spatiile amenajate de
naintasii Honterus si Liubavici, a depasit nsa prin importanta si numarul de
angajati celelalte focare tipografice din Transilvania. La Brasov, pe lnga
diaconul Coresi, s-au impus si numele altor mesteri, destul de bine pregatiti si cu
un prestigiu recunoscut, cta vreme numele lor nu au fost mentionate n
epilogurile sau predosloviile unor tiparituri: Tudor, Manaila sau Lorint, care n
1579 a tiparit un Osmoglasnic slavon. Prestigiul dobndit de Coresi a fost
nsemnat n chiar timpul vietii si activitatii sale. O dovada o reprezinta legaturile
sale directe cu familia Benkner, dar si de faptul ca fiul sau, Serban, s-a simtit
onorate si mndru sa-si continue tatal, tiparind mpreuna cu diacul Marian editia
Paliei de la Orastie din 1582 si Liturghierul slavon din 1587. Multe dintre
tipariturile lui Coresi au fost percepute de contemporanii Diaconului, dar si de
posteritatea sa, ca veritabile acte de cultura. Astfel Nicolae Sulica a subliniat n
mod deosebit valoarea culturala a unor carti tiparite, dar si multi dintre
cercetatorii mai recenti, ca de exemplu Stela Toma care arata ca Psaltirea slavoromna este prima psaltire tiparita n limba romna, pastrata pna n zilele
noastre, constituind prin ideile care au generat-o un act de cultura. n epilogul
acestei Psaltiri, Coresi pune n evidenta o conceptie umanista, anticipndu-i pe
sustinatorii de mai trziu ai ideii referitoare la importanta folosirii limbii romne
n biserica: Daca vadzui ca toate limbile au cuventul lui Dumnezeu n limba
lor numai noi rumnii n-avem si Hs. zise, Mathei 109, cine ceteste sa
nteleaga si Pavel apostol nca scrie n Corinth 155, ca ntru biseareca mai vrtos
cinci cuvinte cu ntelesul mieu sa graiesc, ca si aialalti sa nvat, dect untuneric
de cuvinte nentelese, ntr-alte limbi (cf. Toma Stela, op. cit.). n mod indirect
cartile romnesti tiparite de Coresi au stimulat si celelalte compartimente ale
vietii spirituale brasovene. Astfel Vasile Oltean, autorul unei monografi dedicate
Primei Scoli Romnesti, aduce numeroase argumente pentru a demonstra
nraurirea pozitiva pe care a avut-o asupra dezvoltarii acesteia, a tiparului
coresian de la Trgoviste si integrarea lui n mediul de traditie culturala
existent n Scheii Brasovului (cf. Vasile Oltean, op. cit.). Simbioza benefica
dintre nvatamntul n limba romna de la Brasov si tiparul romnesc datorat lui
Coresi si-a avut ecou direct n Cronica Scheiului, care i mentioneaza ca
traducatori ai celei de a doua Cazanii coresiene pe corifeii Iane si Mihai, numele
acestuia din urma fiind mentionat si de Serban Coresi n Liturghierul din 1588.
Revenind la importanta activitatii de tiparitor de carti romnesti
desfasurata de Coresi este necesar sa adaugam ca numerosi cercetatori ca V.
Molin, N. Sulica, Al. Rosetti au subliniat contributia acestora la prefigurarea
unor norme ortografice unitare si au nrurit pozitiv evolutia limbii populare
romnesti, deoarece toate celelalte carti bisericesti tiparite ulterior Palia de la
Orastie, Noul testament de la Balgrad, au valorificat, ntr-un fel sau altul,
traditia creata de tipariturile lui Coresi. Astfel trecnd peste epitetele care i s-au
atribuit de-a lungul timpului (Parinte al literaturii nationale) N. Sulica,
(Luther al romnilor)George Calinescu etc. pe care le rememoreaza cu multa
100

rezerva si cei doi cercetatori, Ion Ghetie si Al. Mares (cf. op. cit.) trebuie
subliniat ca activitatea lui Coresi nu trebuie izolata n timp de avntul pe care
avea sa-l cunoasca tiparul n limba romna n secolul urmator, nu numai n
Transilvania, dar si n celelalte provincii romnesti cnd se va constata un
proces de laicizare a cartii tiparite.
Editarea cartii n limba romna este determinata de cerintele culturale ale
vremii si din propria dorinta a lui Coresi, dupa cum el nsusi marturiseste:daca
vazui ca mai toate limbile au cuvintele lui D-zeu n limba lor, numai noi romnii
n-avem, nceputu-s-au a se scrie aceste sfinte psaltiri.
n mod deosebit textele nvataturilor ce nsotesc evangheliile din
Cazania din 1581, prin expresivitatea si fluiditatea lor, ndreptatind ipoteza lui
Vasile Oltean ca la cizelarea lor au contribuit si alti gramatici vestiti ai Scheiului
romnesc de atunci, prin larga lor raspndire n epoca, dar si dupa moartea lui
Coresi, de presupus fiind ca ele au fost cunoscute si lui Dosoftei si Varlaam, lui
Miron Costin, un secol mai trziu, au facut ca aceasta carte sa se alature
celorlalti factori care au contribuit la realizarea unificarii si unitatii lingvistice si
spirituale a romnilor.
VIII. EVOLUTIA TIPARULUI
N TARILE ROMNE N
SECOLUL AL XVI-LEA
Desi pe pamntul romnesc nu s-au tiparit incunabule, n conditiile n care
n a doua jumatate a secolului al XV-lea mai multi tipografi din tinuturile
romnesti, conform unei traditii europene largi, s-au stabilit n centre cu o
puternica viata tipografica, ei au ajuns sa lucreze la crearea unor incunabile.
Mentionam printre tipografii secolului al XV-lea pe Toma Transilvanul din
Sibiu.(Toma Septemcastrensis De Civitate Hermanni), care a lucrat la Mantua si
la Modena n Italia. Un alt tipograf a fost Bernard din Dacia, care a lucrat la
Neapole. Martin Brseanu din Codlea ( Martinus Burciensis de Szetedino ) a
ajuns la Brnn. Andrei Corbu, un brasovean, a lucrat n tipografiile din Venetia
Mai mult, unii autori originari din Tarile Romne au tiparit scrieri n
perioada incunabulara. Cea mai veche tiparitura a unui autor romn este semnata
de cel care se identifica a fi Captivus Sempemcastrensis, adica Prizonierul
Transilvan, care fusese rapit de catre turci n timpul asediului de la Sebes din
1438. De la acest prizonier ne-a ramas lucrarea Tratat despre credintele,
obiceiurile , viata si viclenia turcilor, scrisa n latineste, purtnd titlul Tractatus
de ritu, moribus,condicionibis et mequicia turcorum. Cartea a aparut la Urah n
1482, dovedindu-se valoroasa prin faptul ca este una dintre primele consemnari
privind viata Evului Mediu romnesc. Autorul este un cronicar, originar din
Transilvania.
Aparitia cartii tiparite cu ncepere din primul deceniu al secolului al XVIlea, imediat dupa perioada incunabulara, s-a produs ntr-un context socialpolitic si cultural bine determinat. Aparitia tiparului n Tarile Romne, care n
linii generale a avut o cultura similara, nu a exclus caligrafierea si ornamentarea
101

manuscriselor, care la noi ncepusera din secolul al XIII-lea ci a coexistat cu

aceasta ndeletnicire pna n secolul al XVIII-lea.
Ca o ultima observatie preliminara, ar trebui mentionat faptul ca n timp
ce Transilvania, ca Principat independent ce va fi inclus n Imperiul austriac, s-a
resimtit puternic influenta civilizatiei occidentale si central europene, influenta
ce a marcat istoria cartii.Valahia si Moldova, tari independente ce au luptat
continuu cu Imperiul otoman au ramas afiliate cultural si religios Bizantului.
Asemenea influente diferentiate aveau sa se resimta si n tehnica folosita pentru
scrierea si tiparirea cartilor.Prin chiar asezarea celor trei tari la granita a trei mari
imperii, cu permanente tendinte de expansiune,Tarile Romne nu s-au putut
bucura de liniste.
Totusi, n mod surprinzator, spre deosebire de Grecia, si ea ocupata de
otomani, tara n care pna n secolul al XIX-lea nu a existat nici o tipografie,
romnii fie ca au fost independenti sau sub suzeranitate otomana, au avut o
bogata activitate tipografica, ndreptata nu numai spre propriile nevoi ci si spre
cerintele crestinatatii rasaritene. Pentru o ndelungata vreme, tipografiile
romnesti au avut un caracter oficial, legate de programele politice si religioase
ale statului.

102

CAPITOLUL V
LITERATURA RELIGIOASA SI ISTORIOGRAFICA N
LIMBA ROMNA A SECOLELOR XVII-XVIII
I. TIPARITURI ALE
ECLEZIASTICE

MARILOR PERSONALITATI

Literatura religioasa a secolului al XVII-lea si din prima jumatate a

secolului al XVIII-lea a avut un rol decisiv n afirmarea limbii romne literare.
Cartea religioasa, nu cronica, a fost locul framntarilor artistice cu repercusiuni
asupra unui public mai larg, deoarece cronicile romnesti au fost tiparite foarte
trziu, ramnnd cunoscute unui public restrns. Tipariturile religioase, prin
numarul mare de exemplare, prin folosirea lor n viata bisericii, au impus o
anumita forma a limbii. De altfel, preocuparile pentru statutul limbii,
expresivitate etc. se nregistreaza n predosloviile cartilor de cult (Varlaam,
Simion Stefan, Dosoftei s.a.). Limba romna trebuia sa demonstreze ca nu este
cu nimic mai prejos dect asa-numitele limbi sacre. De aici cautarea resurselor
artistice, ale accesibilitatii. Traducerile de carti religioase vor crea momente
memorabile de limba romna aleasa: Cazania lui Varlaam (1643), Noul
Testament al lui Simion Stefan (1648), Biblia de la Bucuresti (1688). Secolul al
XVII-lea aduce mplinirea visului de aproape doua veacuri de traducere
integrala a Bibliei n limba romna.
n epoca circula traduceri ale unor apocrife, cu carti de ntelepciune sau
de ndrumare morala crestina. Legendele crestine si apocalipsele au un puternic
ecou n rndul credinciosilor.
Apar primele scrieri polemice pe teme religioase. Nicolae Milescu scrie
Manual sau steaua Rasaritului care straluceste n Apus (tiparita la Paris n
1669), iar Varlaam Raspunsul mpotriva catehismului calvinesc (1645). De un
interes deosebit din punct de vedere literar sunt Psaltirea n versuri (1673),
opera a lui Dosoftei, primul nostru poet, si Didahiile lui Antim Ivireanul, una
din cele mai importante opere de oratorie religioasa.
VARLAAM (7-1657) publica n 1643 Carte romneasca de nvatatura
dumenecele preste an si la praznicele mparatesti si la svnti mari. Cazania,
cum a fost si este numita, cuprinde 74 de predici si se deschide cu cteva
versuri, primele versuri romnesti tiparite, Stihuri la stema Moldovei. Alcatuita
la porunca "lui Vasilie voievod, autorul "daruieste acest dar limbii romnesti".
n prima din cele doua predoslovii se afirma straduinta de a scrie pentru toti
romnii (pentru "toata semintia romneasca") si de a folosi o limba ct mai
accesibila. Accesibilitatea a fost, fara ndoiala, virtutea care explica raspndirea
ei, faptul ca aproape trei secole a ramas o carte de referinta pentru credinciosi. A
fost tocmai de aceea comparata cu Biblia lui Luther n ce priveste rolul n
103

cultura romneasca (G. Ivascu, Istoria literaturii romne). "Varlaam, observa

N. Iorga, a lasat toata nvatatura cta o stia si o putea sti si a vorbit pe ntelesul
taranilor sai" (Istoria literaturii romnesti. Introducere sintetica ). Cele peste
1000 de pagini ale Cazaniei reprezinta forma cea mai ngrijita a limbii romne
din prima jumatate a secolului al XVII-lea.
Utiliznd diverse surse, autorul a creat o opera omiletica (mai ales prin
partea 1), liturgica (predicile sunt nsotite, de evangheliile respective) si
hagiografica (se povestesc vieti de sfinti).
Prin felul cum organizeaza materialul faptic n diverse naratiuni, Varlaam
poate fi considerat cel dinti povestitor al nostru, un precursor al lui Neculce si
Creanga.
SIMION STEFAN (7-1656), mitropolit al Transilvaniei, tipareste pentru
prima data n limba romna Noul Testament (1648), la Alba-Iulia, "izvodit cu
mare socotinta den izvod grecescu si slovenescu pre limba rumneasca ". Cartea
pregateste, din multe puncte de vedere, traducerea integrala a Bibliei. Cele doua
predoslovii pun probleme importante pentru istoria limbii si literaturii noastre.
Retine atentia Predoslovia catre cetitori. Autorii arata ca s-au izbit de
dificultatea inexistentei unor cuvinte echivalente n limba romna, deci au fost
nevoiti sa le lase asa cum erau n limbile din care au tradus (mai ales greaca). Ei
au solutionat, n acest fel, o problema reluata de reprezentantii Scolii Ardelene,
de unii scriitori din secolul al XlX-lea, problema neologismelor. ntr-o forma
concentrata, expresiva, dovedesc o constiinta ferma despre unitatea de limba si
neam, orientarea sigura n ntelegerea diferentelor dialectale n limba romna,
ntruct, "rumnii nu graiescu n toate tarile ntr-un chip, nca neci ntr-o tara
ntr-un chip", s-au straduit sa gaseasca forme de limba care sa fie ntelese de toti
romnii ("Bine stim ca cuvintele trebuie sa fie ca banii, ca banii aceia sunt buni
carii mbla n toate tarle, asia si cuvintele acelea sunt bune carii le nteleg toti;
noi derept aceaia ne-am silit den ct am putut sa izvodim asia cum sa nteleaga
toti... ").
Traducatorii (fiindca au fost mai multi, sub ndrumarea mitropolitului)
explica diferentele prin influente si vor sa ofere un mijloc de comunicare peste
formele dialectale, o limba unica, unitara, reper al corectitudinii.
Cele 24 de introduceri la cartile Noului Testament, n care se dau
explicatii despre cartile respective, sunt adevarate exegeze biblice, sugestive
pentru nivelul intelectual foarte nalt al traducatorilor. De asemenea, "sumele"
(rezumatele) capitolelor, glosele, explicatiile demonstreaza ca ne aflam n fata
unei conceptii moderne despre editarea textului. n glose ni se ofera "nceputul
unui dictionar de sinonime n special si al unuia explicativ n general, cu unele
etimologii ale limbii romne " (Florica Dimitrescu, Importanta lingvistica a
Noului Testament de la Balgrad ).
Nici una din traducerile ulterioare ale Noului Testament nu va ignora
traducerea din 1648.

104

DOSOFTEI(1624-1693), "ctitorul poeziei lirice romnesti" (Eugen

Negrici, Expresivitatea involuntara), creeaza cel mai important moment de
versificatie culta din literatura noastra veche. Versurile "la stema tarii"
(Varlaam, Udriste Nasturel) dovedesc o modesta realizare artistica, necum
constiinta poetica. Psaltirea n versuri (publicata n 1673, rod al unui efort
ndelungat) este opera unei constiinte poetice preocupate de resursele poetice ale
limbii.
Dosoftei a desfasurat o bogata activitate de nzestrare a bisericilor cu carti
de cult. Multe au fost nsotite de versuri originale, asa cum observam n Viata si
petrecerea sfintilor (1682-1686), Paraclisul Preacuratei Nascatoare de
Dumnezeu (1673) s.a. Psaltirea n versuri, "ntiul monument de limba poetica
romneasca " (N. Manolescu, Istoria critica a literaturii romne, vol. I) nu
reprezinta o simpla transpunere a psalmilor lui David n limba romna. Textul
biblic, recreat, prilejuieste ntlnirea a doua sensibilitati poetice, a vechiului si
noului psalmist, pe fondul aceleiasi puternice credinte. "Pna la Budai-Deleanu
si la Eminescu, afirma N. Manolescu (op. cit), nimeni nu va mai face la noi un
efort la fel de considerabil ntru constituirea unei limbi poetice ". Si, ntr-adevar,
cautarea cuvntului celui mai potrivit, identificarea resurselor stilistice atrag
atentia cititorului. Autorul a preluat termeni si imagini din limba populara, a
calchiat din alte limbi, a creat termeni noi, a impus o topica si o ritmica speciale,
care dau farmec versului sau. Efortul lui Dosoftei a dus la o gama foarte larga a
calitatilor stilistice: suavitatea, muzicalitatea, solemnitatea, grandiosul s.a.
Rugaciunea si pamfletul, bucuria si tristetea, rsul si plnsul, nfatiseaza tabloul
viu al unor stari umane adeseori contradictorii. Versul se adapteaza usor
intentiei: "A ta este, Doamne, lumea si pamntul,/ Ce le-ai umplut singur dinti
cu cuvntul/ Si toate din lume de tine-s facute/ Si i-ai dat podoaba de naroade
multe... "(Psalmul 23); "Lumile sa salte/Cu cntece nalte,/ Sa strige-n tarie/
Glas de bucurie,/ Laudnd pe Domnul,/ Sa cnte tot omul" (Psalm 46); "Muste
cnesti le-au trimis sa-ipisce,/ Si ntr-asternut broastele sa le misce/ Cu gndacii
i-au sterpii de poame,/ Cu lacuste i-au bagat n foame/ Cu omide le-au facut
scumpete/ Si viile le-au ntors n sete " (Psalmul 77). S-a observat
autohtonizarea imaginii poetice (E. Negrici, op. cit.), autorul fiind preocupat de
crearea atmosferei specifice.
Dosoftei inaugureaza o formula poetica foarte apreciata de creatorii nostri.
Psalmul, ca specie literara distincta, va fi n atentia lui Al. Macedonski, L.
Blaga, I. Minulescu, V. Voiculescu, Ion Pillat, Tudor Arghezi s.a. Creatia lui
Dosoftei a descoperit o modalitate de dialog cu divinitatea prin care omul
ncearca sa gaseasca raspunsuri la marile ntrebari despre conditia sa.
BIBLIA DE LA BUCURESTI (1688)
Este prima traducere integrala a Bibliei tiparita n limba romna, sinteza a
eforturilor din \ toate provinciile romnesti din secolele al XVI-lea si al XVII-lea
de limba romneasca. A fost tradusa n timpul domniei lui Serban Cantacuzino
105

de fratii Radu si Serban Greceanu, ndrumati de stolnicul Constantin

Cantacuzino. Nu se cunosc toti colaboratorii, Predoslovia pomenind de,
Gherman de Nissa, de "acei dascali stiuti foarte bine den limba eleneasca ",
precum si "altii care s-au ntmplat". Traducatorii desavrsesc ceea ce aveau la
ndemna. O serie de texte, deja de mare autoritate n epoca: Noul Testament al
lui Simion Stefan, Palia de la Orastie a lui Serban Coresi (1582), Evangheliarul
lui Coresi. S-a studiat raportul cu aceste texte (Stefan Ciobanu, Istoria literaturii
romne vechi), precum si cu textul traducerii lui Nicolae Milescu Spatarul din
anii 1661 -1664, nepastrat. O dovada ca s-a cunoscut traducerea lui Nicolae
Milescu ar fi ca se pastreaza un text cu caracter filosofic atribuit lui Josephus
Flavius, Ratiunea dominanta, care nu avea ce sa caute ntre cartile Vechiului
Testament. N. Milescu 1-a tradus cu titlul "Pentru sangurul tiitoriul gnd".
Traducatorii au comparat textele avute la dispozitie, au nlaturat
arhaismele, slavonismele, au folosit forme gramaticale si lexicale accesibile
romnilor din toate provinciile. Astfel se explica circulatia foarte mare,
prestigiul de care s-a bucurat si nca se mai bucura. A fost un text de referinta
pentru traducerile ulterioare.
ANTIM IVIREANUL (1660-1716) este unul din cei mai straluciti
reprezentanti ai oratoriei religioase la noi. A fost canonizat de Biserica Ortodoxa
(27 septembrie), pentru viata sa de lupta pentru binele poporului sau, sfrsita cu
moartea martirica. El ridica omilia (predica) prin Didahiile sale la rang de eseu
teologic, de opera de arta literara. Didahiile, predici tinute n timpul lui
Constantin Brncoveanu si Stefan Cantacuzino la Bucuresti si Trgoviste, n
duminicile si sarbatorile mai importante, sunt texte fara egal n literatura noastra
veche. Mitropolitul Antim Ivireanul, n cele 28 de predici, arata ca stapneste
toate elementele discursului oratoric, pe un registru impresionant de efecte:
solemnitatea, persuasiunea, abstractizarea, exaltarea, capacitatea de a cobori n
concretul exemplului s.a. i ura pe turci si a sustinut participarea la lupta
antiotomana, alaturi de Cantemir. Ura nedreptatea si lacomia. Pe toate le va
nfiera n cuvinte memorabile. Din predici, ca si din cronici, apare tabloul unei
societati zguduite de comploturi, de tot felul de tradari ale legii morale: "Nu
spunem strmbatatile ce facem totdeauna (spune mitropolitul despre
spovedanie), . clevetirile, voile vegheate, fatariile, vnzarile siprile ce facem
altora... " Indignarea si violenta de limbaj fac loc ndemnului spre ndreptare,
sfatului duhovnicesc. Multe pasaje sunt adevarate poeme n proza. Antim
foloseste metafora (luna e "stapna a marii", imagine regasita n poezia lui
Eminescu), interogatia retorica, antiteza, repetitia, dialogul, ironia (E. Negrici,
"Antim. Logos sl personalitate,1971). Se remarca, prin constructia specifica,
predicile de la Duminica Floriilor si de la Duminica Vamesului si Fariseului.
S-a vorbit, pe buna dreptate, de geniul lingvistic al lui Antim (E. Negrici,
Figura spiritului creator).
BIBLIOGRAFIE: Ciobanii, St., Istoria literaturii romne vechi,
Bucuresti, 1947 (ed. si n 1989); Negrici, E, Figura spiritului creator, Ed.
106

Cartea Romneasca, Bucuresti, 1974; Negrici, E., Antim. Logos si

personalitate, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971; Plamadeala, A., Clerici ortodocsi,
ctitori de limba si cultura romneasca, Bucuresti, 1977; Gh. Craciun, Istoria
didactica a literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
II. ISTORIOGRAFIA N LIMBA ROMNA
CRONICARII MOLDOVENI
Marii cronicari moldoveni sunt contemporani cu Varlaam, Simion Stefan,
Udriste Nasturel, Dosoftei, Antim Ivireanul. Propunndu-si sa scrie istoria
neamului, au avut de ntmpinat dificultati specifice. Ei produc ruptura cu
naratiunea istorica n limba slavona. n paginile lor, ca si n cele ale
traducatorilor cartilor de cult, limba romna se dovedeste la fel de expresiva ca
orice alta limba de circulatie n acea vreme. Daca s-ar face o comparatie ntre
cronicari si scriitorii bisericesti (v. N. Manolescu, Istoria critica a literaturii
romne), s-ar observa "natura speciala a efortului cronicarilor", n sensul ca au
avut de nfruntat lipsa de traditie. E drept ca, naintea lor, n limba slavona
(Macarie, Eftimie, Azarie), s-a scris cronica, nsa, din multe puncte de vedere
(lipsa de obiectivitate, n primul rnd, dar si o conceptie neadecvata scopului
nalt pe care si l-au propus), paginile respective n-au putut constitui un nceput.
Traducatorii cartilor bisericesti, slujitori ai bisericii sau mireni, aveau de
desavrsit un efort ncununat cu rezultate remarcabile. Atentia s-a orientat spre
alte aspecte, de subtilitate stilistica. O comparatie ntre psalmii lui Dosoftei si
versurile lui Miron Costin din Viata lumii (scrise cam n acelasi timp) este
edificatbare, dupa cum si cea ntre o descriere dintr-o cronica si una din
Didahiile lui Antim Ivireanul.
Din paginile lui Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce reiese
sentimentul utilitatii, constiinta ca, datorita eforturilor lor, nu se va uita "cursul
vremurilor" si un ntreg popor si va putea contempla trecutul. Ei lupta pentru
apararea demnitatii poporului lor, adesea defaimat. De aici, preocuparile
specifice, n jurul celor trei mari idei: latinitate, continuitate, unitate.
Descoperind actul povestirii, din placerea si stiinta lor rasar acele calitati care
dau farmec paginilor si le nalta n zona interesului literar.
GRIGORE URECHE - LETOPISETUL TARII MOLDOVEI
Grigore Ureche, primul nostru mare cronicar (1590-1647), se trage dintr-o
veche familie boiereasca, atestata din vremea lui Stefan cel Mare. mprejurarile
n care evolueaza familia, studiile, rangurile la care ajunge dupa ce revine n
Moldova de la studii (colegiul iezuit din Liov) i dau posibilitatea sa cunoasca
istoria tarii, i creeaza sentimentul responsabilitatii de a lasa "izvod pre urma ".
Letopisetul Tarii Moldovei, singura sa scriere, s-a pastrat n mai multe
copii, facnd posibila reconstituirea formei originale, prin stabilirea filiatiei
manuscriselor (cum procedeaza un editor n 1967, Liviu Onu). Letopisetul a fost

107

scris spre sfrsitul vietii, dupa 1642, an n care obtine dregatoria de vornic mare,
consemnata n manuscrise. Daca mai adaugam ca se vorbeste, la un moment dat,
si de lipsa unei pravile n Moldova, tiparita n 1646 de Vasile Lupu, se
poate trage concluzia ca letopisetul a fost scris nainte de aceasta data.
S-a scris cronica n Moldova nainte de Grigore Ureche, dar n limba
slavona (Cronica lui Stefan cel Mare, Macarie, Eftimie, Azarie). Autorul nsa
se plnge de saracia izvoarelor interne, fiind nevoit sa consulte surse straine ("si
carti straine am cercat"). Se pomeneste de "letopisetul nostru cel dinti", de
"letopisetul nostru cel moldovenesc ", o scriere necunoscuta noua, atribuita de
unii cercetatori lui Eustratie logofatul, dar care "asa de pre scurt scrie".
Grigore Ureche scrie letopisetul "din dragostea tarii", cum observa M.
Costin, continuatorul sau, si cum, de altfel, nsusi marturiseste. i ntelege pe
naintasi ca nu "s-au nevoit" sa faca ncepatura Cartii Neamului, fiindca "n-au
avut de unde strnge carti", ca, pe lnga lipsa de instruire, n-au avut nici ragazul
necesar si "au scris mai mult den basne si den povesti".
Letopisetul trebuie sa fie pentru generatiile care vor urma un izvor de
ntelepciune, sa ofere oglinda vietii stramosilor, sa fixeze, n memoria lumii, nu
numai a neamului, "ncepatura" (adica actul de nastere ca popor), momentele
importante ale evolutiei. Relatarea istorica are finalitate morala ("sa ramie
feciorilor si nepotilor, sa le fie de nvatatura"), apara demnitatea tarii, a
poporului. Un popor fara scrisoare (istorie ca opera scrisa, dar sensul poate fi
extins) ajunge "sa se asemene fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte ".
De aceea, marturiseste efortul de "a afla cap si ncepatura mosilor, de unde au
izvort n tara si s-au multit si s-au latit, ca sa nu sa nece a toate tarile anii
trecuti si sa nu sa stie ce s-au lucrat... ".
Letopisetul lui Grigore Ureche nfatiseaza evenimentele de la
"descalecatul al doilea", ntemeierea Moldovei (1359), pna la a doua domnie a
lui Aron Voda (1594). Va fi publicat pentru prima data n 1852 de catre Mihail
Kogalniceanu.
Intentia de a oferi o nvatatura, o pilda cititorului se observa din felul n
care Ureche ncheie anumite episoade narative. Cteva capitole cuprind o
concluzie, o "certare " a eroilor (necazanie slnim, "pedepsirea celor puternici").
ntruct istoria exprima vointa lui Dumnezeu, faptele au o logica, uneori ascunsa
protagonistilor, pusa n evidenta prin mplinirea sau nemplinirea idealurilor lor
mai nalte sau mai modeste, ori chiar blamabile. Ureche realizeaza naratiuni
"exemplare", n chenar istoric, urmarind destinul celor evocati. Stefan cstiga,
de exemplu, lupta de la Codrii Cosminului "lundu agiutoriu pre Dumnezeu si
cu ruga Preacistii si a sfntului marelui mucenic Dimitrie ". Complotistii care l
ucid pe Stefan Lacusta ncalca un cod moral ferrn si nu va ntrzia sa vina
asupra lor pedeapsa divina.
Istoria zbuciumata a Moldovei a creat o anumita imagine despre existenta
umana. Domniile se sting repede (Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, Despot
Voda, loan Voda Armeanul, Aron Voda s.a.), cu avalansa lor de fapte, uneori
108

atroce. Stralucirea figurii lui Stefan este stralucirea unui mit care ilustra puterea
credintei asociata cu dragostea de neam. Stefan, a carui personalitate domina
paginile letopisetului, apare ca erou exemplar, ntr-o vreme de "neasezare",
insecuritate, aparator a neamului si al ntregii crestinatati. Cunoscutul portret pe
care autorul i-1 face constituie "un remarcabil portret moral, un necrolog care
stopeaza chiar cursul istoriei spre a semnifica mai bine greutatea pierderii"
(Dan Horia Mazilu, "Vocatia europeana a literaturii romne vechi'). Jelirea
domnitorului are reverberatii cosmice: "Iara pre Stefan Voda l-au ngropat, tara
cu multa jale si plngere n manastire la Putna, care era zidita de dnsul Atta
jale era, de plngea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au
scapat de mult bine si de multa aparatura".
Grigore Ureche se arata preocupat de fixarea identitatii etnice a poporului
sau. Istoria Moldovei, de fapt istoria romnilor, trebuie privita n corelatie cu a
altor popoare, caci "nu sa cade sa mi pomenim, fiindu-ne vecini de aproape". n
acest context, face consideratii asupra originii, continuitatii si unitatii de neam a
romnilor, trei mari teme ale cronicarilor nostri: "Romnii, cti sa afla lacuitori
la Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramures, de la un loc suntu cu
moldovenii si toti de la Rm se trag". Facnd etimologie si apropiind cuvinte
romnesti de cuvinte latinesti, Ureche constata cu nedisimuata mndrie ca
limba romna este de origine latina si "de ne-am socoti pre amaruntul, toate
cuvintele le-am ntalege".
Desi opera de istoriografie, nimeni nu s-a ndoit de valoarea literara a
letopisetului, "opera clasica a prozei istorice" (N. Manolescu, Istoria critica a
literaturii romne). Materialul epic se organizeaza n jurul a doua nuclee cu
efect literar deosebit: naratiunea (care i-a inspirat pe Hasdeu, Negruzzi,
Alecsandri, Delavrancea, Sadoveanu s.a.) si portretul. Au retinut atentia
relatarile despre Alexandru Lapusneanul si Ion Voda Armeanul. Alexandru
Lapusneanul este evocat ntr-o naratiune cu articulatie de povestire: Sultanul
hotaraste sa-i dea din nou domnia (expozitiunea), el vine sa-si ia domnia, dar
boierii trimisi de Tomsa l ntmpina sa-i spuna ca tara nu-1 vrea (intriga), apoi
urmeaza sirul razbunarilor, dupa ce "s-au curatit de toata grija den afara"
(pedepsirea celor fugiti, uciderea boierilor chemati la ospat etc), adica tratarea
(desfasurarea actiunii), pentru ca, dupa cuvntul dat sultanului, sa dea foc
cetatilor Moldovei (punctul culminant). Deznodanntul atroce al ntmplarilor
intra n logica sirului de crime declansate. Negruzzi, cum se poate observa, nu a
schimbat mult din sursa de inspiratie, care i-a sugerat si un model de naratiune
istorica.
In alcatuirea portretelor, Grigore Ureche prefera portretul moral (v. Tudor
Vianu, "Fazele portretului moral'). Observatiile de ordin moral (si n portretul
lui Stefan) se coreleaza cu predilectia pentru amanuntul sugestiv n crearea
perspectivei. Comparatia plastica, antiteza, apar n portretele lui Petru Rares si
Ilias, enumeratia prilejuieste expunerea calitatilor lui Petru Schiopu. Caracterul
oral al expunerii iese n evidenta n anumite expresii figurate, mai ales metafore
109

si comparatii, n apelul la maxime, zicatori si proverbe, exclamatii, interogatii

retorice, prin folosirea vorbirii directe.
Varietatea procedeelor literare, calitatea lor, n aceasta prima opera de
mari dimensiuni n limba romna, l-au impus pe Grigore Ureche ca un clasic al
literaturii noastre.
BIBLIOGRAFIE: Manolescu, N., Istoria critica a literaturii romne, voi.
I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990; Negrici, E., Naratiunea n cronicile lui Gr.
Ureche si M. Costin, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972; Onu, L., Studiu introductiv
si Letopisetul Tarii Moldovei, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1967.
MIRON COSTIN LETOPISETUL TARII MOLDOVEI
Miron Costin (1633 - 18 dec. 1691), continuatorul cronicii lui Grigore
Ureche, va fi avut, n 1663, cnd ia parte la razboiul mpotriva seimenilor
razvratiti, revelatia ca ideea originii romane a poporului romn se poate sustine
si cu argumente concrete (arheologice) privind ruinele podului lui Traian la
Turnu-Severin. Expeditia din Transilvania, cu trecere prin Brasov, Tara Brsei,
Alba Iulia, Almaj va fi oferit, de asemenea, un impuls emotional n afirmatiile
despre unitatea limbii si poporului asezat de o parte si de alta a Carpatilor.
Locul principal n creatia lui Miron Costin l ocupa cele doua scrieri,
Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda ncoace si De neamul
moldovenilor. A scris nsa si primul poem de meditatie filosofica din literatura
noastra (Viiata lumii), poezie epica (Poema polona), epigrame, memorii s.a.
Elogiul scrisului, din predoslovia la De neamul moldovenilor, este elogiul
vesniciei pe care omul o poate atinge: "Lasat-au puternicul Dumnezeu iscusita
oglinda mintii omenesti, scrisoarea...", "Scrisoarea ieste lucru vecinicu ", spune,
n acelasi context, acest fin carturar al veacurilor trecute, iar cititul o cale catre
divinitate: "Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu
cetitul lauda i facem pentru toate ale lui catre noi bunatati... ". Asadar,
responsabilitatea celui care asterne gndurile sale pe hrtie va fi cu att mai
mare: "Cndocarascu ntr-o zi pe cineva, ieste greu a rabda; dara n veci? Eu
voi da seama de ale mele cte scriu ".
Dupa interpolarile la care au recurs ctiva copiatori ai letopisetului lui
Grigore Ureche (ntre care Simion Dascalul), s-a nascut asa-numita "glceava a
cronicarilor". Miron Costin vrea sa restabileasca adevarul istoric, deformat de
fantasmagoriile "hronic arilor", de aceea va concepe o monografie a problemei
originilor, De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor, iar n
letopiset nu va aborda acest subiect dect n treacat.
Letopisetul lui Miron Costin a avut soarta multor creatii din literatura
noastra veche. Nu ni s-a pastrat originalul, dar au ajuns la noi copii fidele sau
aproape fidele. Pentru istorici este un document foarte pretios, fiindca Miron
Costin, continund letopisetul lui Ureche, ofera o marturie autentica despre viata
Moldovei ntre 1595 si 1661. S-au pastrat 49 de copii, ntre care trei variante n
110

alte limbi (latina, greaca, franceza). A fost publicat pentru prima data de M.
Kogalniceanu n 1852. Datarea nu a fost greu de facut. Pe copii se afla
nsemnarea: "n oras la Iasi, n anul de la zidirea lumii 7183, iar de la Nasterea
Mntuitorului 1675 ". O copie prezinta chiar semnatura lui Miron Costin si o
precizare importanta: "Miron Costin, vornicul Tarii de Jos " (functie pe care a
detinut-o pna n 1675, cnd devine mare logofat al Moldovei).
Pentru cei 66 de ani (de la a doua domnie a lui Aron Voda pna la urcarea
pe tron a lui Dabija Voda) a utilizat diverse izvoare istorice, mai ales pentru
sfrsitul secolului al XVI-lea si nceputul secolului al XVII-lea, la care a adaugat
informatiile din traditia interna, relatarile tatalui sau, sfetnic al lui Miron
Barnovski, ale boierilor batrni. Toate acestea sunt pomenite n cronica: "Aceste
am nteles de la boieri batrni de sfatu pre acele vremi"; "Ce ct au putut
nteleg den boieri batrni den zilele lor... ". Dupa 1653, cnd se ntoarce din
Moldova, letopisetul devine o lucrare cu caracter, memorialistic: "Asea si noua,
iubite cetitorule, cu mult mai pre lesne a ne scrie de aceste vremi, n care mai la
toate ne-amprilejit singuri". Autorul a fost, asadar, martor la cele evocate dupa
acest an.
Letopisetul aduce n atentia cititorului o vreme foarte zbuciumata, cu
rapide schimbari de domni (n 66 de ani, 22 de domni), nct tristetea
cronicarului, adesea exprimata n fata cititorului, trebuie nteleasa: "Ce sosira
asupra noastra cumplite aceste vremi de acmu, de nu stam de scrisori, ce de
griji si suspinuri".
Stihurile de descalecatul tarii, unde se reafirma ideea originii latine a
poporului nostru, Predoslovia, marturisesc despre sentimentul datoriei fata de
istoria tarii ("sa nu sa treaca cumva cu uitarea") si finalitatea morala a nararii
evenimentelor trecute: "... ca letopisetele nu sunt numai sa le citeasca omul, sa
stie ce au fost n vremi trecute, ce mai mult sa hie de nvatatura, ce ieste bine si
ce ieste rau... ".
Ca fapte de viata, nu se deosebeste prea mult de letopisetul lui Gr. Ureche.
Intrigi de Curte, schimbari de domni, razboaie, varsari de snge, tradari,
consemnate uneori cu un ton rece, alteori cu vadita participare afectiva, mai ales
cnd traieste tragedia tarii cuprinse ntre imperii fanatice, cnd observa cu
tristete decaderea umana: "O, Moldova, de-ar fi domnii tai, carii stapnescu n
tine, toti ntelepti, nca n-ai peri asa lesne ". Fiecare destin evocat creeaza o
povestire, o nuvela, cu momente interesante din punct de vedere al artei literare.
Retine atentia relatarea plecarii lui Gh. Stefan din Iasi. Complotistul trebuia sa
gaseasca un motiv de iesire din Iasi, fara sa dea de banuit, pentru a ntmpina
trupele care veneau sa-1 alunge pe Vasile Lupu. Aranjase sa i se trimita
"scrisoare scornita" cum ca jupneasa, aflata la tara, e bolnava. Povestitorul
noteaza reactia de mare naivitate a domnitorului cnd logofatul se nfatiseaza sai ceara voie sa plece : "Sa hie dzis Vasilie Voda: Ce omufara cale logofatul!
Stiindu-si giupneasa boleaca si nu o tine aicea cu sine". Aceasta dupa ce
logofatul intra n ncapere cu "fata scornita de mare mhniciune".
111

Episodul Vasile Lupu intra in seria "povestirilorpe tema ispasirii" (E.

Negrici, Naratiunea n cronicile lui Gr. Ureche si M. Costin). Si acest
domnitor ispaseste pentru "firea mai mult mparateasca dect domneasca".
In aceeasi linie se situeaza si episoadele despre Stefan Tomsa, Alexandru
Ilias, Mihnea al III-lea, Gaspar Graziani, Gheorghe Stefan. S-a observat ca
autorul "moralizeaza, eticheteaza si clasifica, neputnd sa si retina un oftat n
care se acumuleaza multiform compasiunea pentru cei ce se prabusesc... " (Dan
Horia Mazilu, Vocatia europeana a literaturii romne vechi).
Intentia literara este mai evidenta la Miron Costin dect la predecesorul
sau, confundata, uneori, cu lirismul sentimentalist. n general, mentine
expunerea n aria mai rigida a cuvntului elaborat, nu e spontan. n descrieri
(portrete, scene de lupta, tablouri de natura) si naratiuni sunt cautate efectele
literare. Dialogul creeaza scene semnificative de viata n caracterizarile prin
anecdote (St. Tomsa, Ieremia Movila s.a.). Portretele se situeaza n contexte de
viata, nu mai sunt nsiruire de defecte si calitati. Se descopera biografia, care
nseamna devenire, intuirea caracterelor (E. Negrici, op. cit.).
Maiestria lui Miron Costin se poate observa n felul cum foloseste ironia
si antiteza (v. relatarile despre Ieremia Movila, Barnovski, Al. llias).' Cnd
expunerea nu mai arata preocupare pentru elaborare, ci se apropie de faptul de
viata, pagina lui M. Costin impresioneaza prin elementul firesc. n descrierea,
invaziei lacustelor, moment la care a fost martor, ni se nfatiseaza un tablou
apocaliptic, dominat de spaima n fata naturii dezlantuite. Spiritul de observatie
se exercita n detaliile pitoresti consemnate n scenele de ceremonial de la Curte
(vesminte, replici, gesturi, obiecte etc). Dialogul, vorbirea directa nu mai apar
sporadic, ci contribuie la reconstituirea atmosferei de epoca.
Fraza lui Costin este fastuoasa, alambicata adesea, baroca. G. Calinescu
era de parere ca n sintaxa se afla principala contributie a lui la proza
romneasca (v. Istoria literaturii romne...). Prin caracterul savant al stilului,
Costin anticipeaza Scoala Ardeleana.
Lectura letopisetului atesta o personalitate complexa, cu mari
disponibilitati artistice, fructificate ntre tendinte adesea contrarii, determinate de
sensibilitatea autentica a autorului si de cerintele rigorilor discursului istoric.
BIBLIOGRAFIE: Mazilii, Dan Horia, Barocul n literatura romna din
secolul al XVII-lea, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976; Negrici, Eugen, Naratiunea
n cronicile lui Gr. Ureche si M. Costin, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972; Scarlat,
Mircea, Introducere n opera lui Miron Costin , Ed. Minerva, Bucuresti, 1976.
ION NECULCE - LETOPISETUL TARII MOLDOVEI
Ion Neculce, ultimul mare cronicar al Moldovei (1672-1745), continua
cronica lui Miron Costin, relatnd evenimentele de dupa 1661 (pna n 1743).
Meritul este cu att mai mare, cu ct, la nceputul secolului al XVIII-ea, o serie
de cronicari au ncercat sa faca acelasi lucru, dar nici unul n-a avut talentul sa
112

realizeze o opera demna sa stea alaturi de a naintasilor sai. Chiar fiul lui Miron
Costin, Nicolae Costin, a alcatuit un Letopiset al Trii Moldovei de la zidirea
lumii pna la 1601 si o cronica a evenimentelor dintre 1709 si 1711.
Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pna la a doua domnie a
lui Constantin Mavrocordat, precedat de O sama de cuvinte, a fost scris, dupa
toate probabilitatile, ntre 1733 si 1743. A fost editat de M. Kogalniceanu n
1845. n Predoslovie, Neculce exprima sentimentele care l-au determinat sa-si
scrie opera, admiratia fata de naintasi (Ureche, Costin), ia distanta fata de
basnele lui Simion Dascalu si Misail Calugaru, reafirma aceeasi credinta n
sensul moral al relatarii istorice. Tot aici, vorbeste despre izvoarele istorice pe
care le-a avut n vedere: "Insa pna la Duca Voda cel batrn l-au scris di pi
neste izvoade ce au aflat la unii si la altii si din auzitele celor batrni boieri;
iara de la Duca Voda cel batrn nainte, pna unde s-a vide, au scris singur,
dintru a sa stiinta, ct s-au tmplat de au fost n viiata sa. Nu i-au mai trebuii
istoric strein sa citeasca si sa scrie, ca au fost scrisa n inima sa ". Nevoia de a
completa "documentarea", ori numai colorata istorie din ele au determinat
asezarea, n fruntea letopisetului, a celor 42 de legende, numite "O sama de
cuvinte", istorie "paralela" a Moldovei, asa cum se reflecta ea n imaginatia,
memoria populara. Cronicarul si da seama de importanta acestor creatii (ca un
Russo de mai trziu), dar averttzeaza asupra continutului legendar al
istorioarelor: "Deci cine va ceti si le va crede, bine va fi, iara cine nu le va
crede, iara va fi bine; cine precum i va fi voia asa va ' face ". Istorioarele au
farmec, pentru ca poarta n ele ceea ce s-ar numi "duhul locurilor", necunoscut
de "istorici streini, de alte locuri", despre care vorbeste n Predoslovie. Ele
brodeaza n jurul unor figuri istorice cunoscute, ntre care se remarca Stefan cel
Mare (legenda VII, a lui Purcel; V, Aprodul Purice; III, Manastirea Putna; IV,
Razboieni; IX, sfrsitul lui Stefan s.a.). Ion Neculce poate fi considerat, fara
exagerare, parintele prozei scurte la noi. Legenda XII este o schita (despre Petru
Rares), legenda XXXVII o nuvela (Ghica Voda si prietenul sau din copilarie),
altele sunt simple anecdote (VIII, X, XII, XXII ). Calitatile de povestitor au atras
multi scriitori, mai ales n secolul al XlX-lea: C. Negruzzi (Aprodul Purice), D.
Bolintineanu (Cupa lui Stefan cel Mare, Muma lui Stefan cel Mare, Daniil
Sihastru), V. Alecsandri ( Altarul Manastirii Putna, Movila lui Burcel, Visul
lui Petru Rares, Dumbrava Rosie s.a.).
Scris la o vrsta naintata, Letopisetul Tarii Moldovei prezinta 82 de ani
din istoria acestei provincii. E o perioada la fel de dramatica precum a fost si
anterioara, culminnd cu instaurarea domniilor fanariote. Cronicarul este foarte
atent la situatii de viata, la oameni, sesizeaza amanuntul semnificativ, pitoresc,
percutant. G. Ivascu ( Istoria literaturii romne ) l caracteriza expresiv ca un
ins "malitios, vindicativ, subiectiv, brfitor si pamfletar", iar G. Calinescu
(Istoria literaturii romne...) vorbea despre "complexitatea pamfletara facuta
din ciuda si vaiete, din coloare si ncarcatura". Autorul are n vedere, n
general, aspecte pe care le-au urmarit si naintasii: viata domnilor, a boierimii, a
113

Curtii, schimbarile de domni, distractiile, plimbarile, relatiile cu tarile vecine,

razboaiele s.a.m.d. Se evoca ntmplari din vremea domnilor: Dabija-Voda,
Duca-Voda, Ilias, Dumitrascu Cantacuzino, Constantin Cantemir, Antioh si
Dimitrie Cantemir, Grigore Ghica, C. Mavrocordat s.a. Cnd este cazul, Neculce
revine asupra unui personaj, daca se ntmpla sa ocupe de mai multe ori tronul
Moldovei. Admiratia lui Neculce se ndreapta spre Dimitrie Cantemir, a carui
evocare, desi a domnit numai noua luni, ocupa o sesime din cronica. Autorul a
fost sfetnic al domnitorului si a sustinut planurile sale. Dupa nfrngerea de la
Stanilesti si refugiul n Rusia, cronicarul deplnge starea n care a ajuns tara sa:
"Oh, oh, oh! Vai, vai, vai di tara! Ce vremi cumplite au agiunsu si la ce
cumpana au cadzut!" Dupa ce l prezinta pe Dumitrascu-Voda, un batrn
decazut, are sentimentul sfrsitului de lume: "Oh! oh! oh! saraca tara a
Moldovei, ce narocire de stapni ca acestia ai avut! Ce sorti de viata t-au
cadzut! Cum au mai ramas om traitor n tine, de mare mirare este, cu attea
spurcaciuni de obiceiuri ce sa trag pna astadzi n tine, Moldova!"
O calitate fundamentala a naratiunii lui Neculce este naturaletea.
Portretele, desi numeroase, individualizeaza cu expresivitate personalitatea
evocata. Spiritul satiric al lui Neculce nu cruta pe nimeni. De aceea ne poate
mira ca multi comentatori au vorbit de tonul blnd al cronicarului (Sextil
Puscariu, St. Ciobanu s.a.). De obicei, faptul divers inserat n portret are substrat
aventuros, erotic (cazul lui Dumitrascu Cantacuzino). Portretul se alcatuieste din
detaliile cele mai neasteptate, pe baza enumeratiei. Expresiv este, n acest sens,
portretul lui Constantin Cantemir, tatal lui Dimitrie Cantemir, o personalitate
voluntara, bun militar, iubitor de trai asezat, dar un necioplit, personaj descins
parca din povestile populare, cu o barba "alba ca zapada", care nu facea
cheltuiala tarii fiind "mosneagu fara doamna ". Portretul lui Constantin
Mavrocordat sugereaza contrastul dintre aparenta si esenta, prin folosirea
epitetului. De o violenta aparte, nu nejustificata, este evocarea lui Gin Ali-pasa,
"un pagn rau, turbat si mare sorbitoriu de snge asupra crestinilor ",
ucigatorul lui Brncoveanu. Ni se nfatiseaza un personaj diabolic, care nu-i
cruta nici pe turci. Structura anecdotica a portretului neculcian iese n evidenta,
spre exemplu, n prezentarea lui Dabija-Voda. Se individualizeaza, prin
amanuntul semnificativ (bea vin din "oala rosie ", nu din pahar de cristal),
figura unui boier de tara, admirator al lucrurilor vechi. Vorbirea directa
subliniaza sarcasmul cu care relateaza despre sfrsitul lui Duca-Voda. In drum
spre exil, Duca-Voda a poftit sa bea lapte, iar gazda, necunoscnd cine este, "iau raspuns ca n-avem lapte sa-ti dam, c-au mncat Duca-Voda vacili din tara,
de-l va mnca vermii iadului cei neadormiti". Evident, "Duca-Voda, daca au
audzit ca este asa, ndat-au nceput a suspina si a plnge cu amar ".
Chiar daca nu a fost ntotdeauna de acord cu Dimitrie Cantemir, Neculce
lasa un portret memorabil domnitorului. Pentru prima data, ntlnim un portret
n diferite ipostaze: la nceput, cnd urca pe tron, ca domnitor, n pribegie. De un

114

farmec aparte este portretul lui Dosoftei, care stia mai multe limbi "si alta
adnca carte si nvatatura, deplin calugar si cucernic, si blnd ca un miel".
S-a observat ca Neculce nu exceleaza n descrieri de lupte, pentru ca se
lasa stapnit de calitatile de comandant, care l pune n umbra pe scriitor.
Prin Neculce, nainte de Creanga si Sadoveanu, oralitatea si spiritul
popular si demonstreaza disponibilitatile artistice. Neculce cunoaste valoarea
paremiologiei populare si insereaza deseori proverbe si zicatori. "Neculce,
considera Valeriu Cristea ( Introducere n opera lui Ion Neculce ), releva si
impune totodata literaturii romne expresivitatea mpinsa pna la magie a
limbii, o nalta estetica a exprimarii".
BIBLIOGRAFIE: Cristea, Valeriu, Introducere n opera lui Ion Neculce,
Ed. Minerva, Bucuresti, 1974; Manolescu, N., Istoria critica a literaturii
romne, vol. I, Ed.Minerva, Bucuresti, 1990; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
CRONICARII MUNTENI
Cronicarii munteni scriu la sfrsitul secolului al XVII-lea si nceputul
secolului al XVIII-lea. Multa vreme paginile lor au fost subestimate, ca urmare a
comparatiei cu ale moldovenilor. Subiectivismul cil care scriu pentru a apara
interesele unei partide boieresti a determinat o atitudine rezervata. Si n
Muntenia s-a scris cronica naintea lui Radu Popescu, Radu Greceanu sau a
stolnicului Constantin Cantacuzino (cronicile despre Mihai Viteazul, de
exemplu). Cele doua mari partide boieresti (Cantacuzinii si Balenii), ce s-au
nfruntat de-a lungul anilor, au solicitat cronici care sa le apere interesele. S-a
scris si cronica de Curte din porunca unor domnitori.
ntre cronicile boieresti se situeaza cea intitulata Letopisetul
Cantacuzinesc (1290-1688), cronica Balenilor scrisa de Radu Popescu, Istoria
domnilor Tarii Romnesti, cronica oficiala a domniei lui Brncoveanu (scrisa
de Radu Greceanu) s.a. Stolnicului Constantin Cantacuzino i datoram o
ncercare de reconstituire stiintifica a nceputurilor neamului romnesc ( Istoria
Tarii Romnesti...), care anunta, prin sobrietatea abordarii subiectului, Hronicul
lui Cantemir si scrierile istorice ale reprezentantilor Scolii Ardelene.
n vreme ce cronicarii moldoveni au considerat o datorie patriotica de a se
continua unii pe altii, cronicarii munteni iau de fiecare data totul de la nceput, n
functie de interesele partidei din care fac parte.
RADU HRIZEA POPESCU (c. 1655-1729) scrie Istoriile domnilor
Tarii Romnesti. A fost publicata fragmentar de N. Balcescu n "Magazin istoric
pentru Dacia" (1845-1847). Ambitia autorului de a da o istorie completa (12901729) nu va fi sustinuta de o conceptie adecvata. Atrag atentia cteva elemente
particularizatoare ale naratiunii. Radu Popescu evita portretul n stil clasic si
prefera sa nareze fapte semnificative care ilustreaza o trasatura de caracter.
115

Portretul lui Stefan Cantacuzino ncepe cu un conditional-optativ, mimnd

obiectivitatea, pentru ca apoi sa se lanseze o suita de acuzatii grave, care
rastoarna perspectiva si tradeaza intentiile autorului de denigrare: "Stefan-voda
nca ar fi fost domnu laudat ca si alti domni, avnd si chip si taramoniile
cumsacade, de n-ar fi fost cu totul nestatatori la toate vorbele si lucrurile lui... ".
Radu Popescu priveste istoria ca pe un spectacol, viata ca pe o scena de teatru pe
care evolueaza protagonisti reali. De altfel, el descrie pentru prima data la noi un
spectacol al strazii, spectacolul pehlivanilor (saltimbancilor). Observa, cu
malitie, ca si oamenilor le place sa joace teatru, cum se ntmpla cu domnitorul
Radu Leon, care, dupa ce obtine domnia, vrea "sa sa plimbe pen Tarigrad cu
pompa domneasca, sa-l vaza prietenii". Schimbarile de domni creeaza prilejuri
de punere n valoare a resurselor expresive ale autorului. Mazilirea lui AntonieVoda, nchiderea boierilor, prezentate cu ajutorul vorbirii directe, par scene
dintr-o drama. Dezlantuirea pamfletarului n pagini ntunecate, de ura
nedisimulata, duce la scrierea unor pagini n care proza naturalista si poate gasi
un precursor.
Ca si autorul Letopisetului Cantacuzinesc si al cronicii cunoscute sub
titlul Anonimul brncovenesc, Radu Popescu pune nceput unor linii specifice
prozei muntenesti.
STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO (c. 1639, 1640-1716),
cu studii la Constantinopol si Padova, a initiat un tratat de istorie, n sensul
modern al cuvntului, nefinalizat: Istoria Tarii Rumanesti ntru care sa
cuprinde numele ei cel dinti si cine au fost lacuitorii ei atunci si apoi care o
au mai descalecat si o au stapnit pna si n vr emile de acum cum s-au tras si
sta,... Titlul, ca si prefata, arata ca stolnicul, unul din cei mai nvatati oameni ai
timpului sau, ar fi vrut sa scrie istoria completa a tarii, dar, cum se stie, sfrsitul
dramatic 1-a mpiedicat. Era intrigat de neadevarurile din diferite cronici,, ca si
Miron Costin, convins ca "fara istorie nu numai de rsul altora si de ocara
suntem, ci si orbi, muti, surzi suntem de lucrurile si faptele celor mai de
demult". n predoslovia la cele opt capitole, cte a apucat sa scrie, priveste critic
izvoarele, arata saracia documentelor interne, inexactitatile oferite de
informatiile din traditii si creatia populara.
Recurge, pentru problemele referitoare la originea romnilor, la surse
straine, enumerate si de Miron Costin n De neamul moldovenilor, caci n
cronicile interne "atta iaste de netocmit, de ncurcat si de scurt, ct mai multa
tulburare si mirare da celui ce ceteste, dect a sti cevasi adevar dintr-nsul".
Din trecerea n revista a izvoarelor documentare, reiese intentia construirii unei
opere monumentale. Evident, reactioneaza la celebra basna a lui Simion
Dascalul. Spiritul critic se exercita n dezbaterea ctorva idei ca: originea
romana, nsemnatatea elementului autohton n formarea poporului romn,
latinitatea limbii, unitatea de origine a romnilor. Respinge ideea exterminarii
dacilor si elogiaza vitejia cu care acestia si-au aparat pamnturile, "ostasi marisi
116

tari la bataia razboaielor, nepoftitori a sa supune altora, nici a sa birui de altii

ngaduia". Exclama cu mndrie: "iara noi, rumnii, suntem adevarati romani si
alesi, n credinta si barbatie".Calitatile literare sunt estompate de spiritul
stiintific al discursului.
BIBLIOGRAFIE: Manolescu, N., Istoria critica a literaturii romne, voi.
I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990; Cartojan, N., Istoria literaturii romne vechi,
vol.I-III, F.R.P.L.A., 1940-1945; ***Dictionarul literaturii romne de la
origini pna la 1900, Ed. Academiei, Bucuresti, 1979.
III. CONTRIBUTIA ISTORIOGRAFIEI SI A LITERATURII
RELIGIOASE LA DEZVOLTAREA LIMBII SI LITERATURII
ROMNE
Literatura religioasa, cronicile moldovenesti si muntene au creat
momentul de nceput al literaturii noastre. Secolul al XVI-lea este secolul
biruintei scrisului n limba romna, secolul lui Coresi, iar secolul al XVlI-lea cel
al nasterii constiintei literare romnesti. Traducerile cartilor bisericesti oglindesc
eforturile carturarilor de a modela limba romna. Letopisetele, izvorte din
sentimentul datoriei fata de istoria neamului, creeaza modele narative exploatate
mai trziu de scriitorii nostri. n predosloviile cartilor de cult, precum si ale
cronicilor, se nregistreaza preocupari pentru etimologie, sursele de mbogatire a
limbii, statutul limbii romne ca limba romanica. Cronicarii vor afirma cteva
idei esentiale: romanitatea poporului romn, continuitatea, unitatea.
n paginile cronicilor si ale literaturii omiletice se nasc primii nostri
povestitori (Varlaam, Ion Neculce). O serie de procedee si tehnici literare, care
vor deveni mai trziu zestre importanta pentru scriitorii nostri, apar n naratiunea
istorica sau de tip didactic: portretul, antiteza, descrierea, dialogul, pamfletul,
interogatia retorica, etopeea, discursul funebru s.a.
Spre deosebire de cronici, publicate doar n secolul al XlX-lea de N.
Balcescu si M. Kogalniceanu, cartile bisericesti au intrat mai repede n
constiinta publica si, prin destinatia lor, au putut modela ntr-o forma mai
eficienta limba literara. Cronicile au oferit marile teme de inspiratie istorica
pentru scriitorii pasoptisti si continuatorii lor (ntemeierea, lupta pentru
independenta, lupta pentru putere, individul n fata istoriei s.a.).
BIBLIOGRAFIE: Manolescu, N., Istoria critica a literaturii romne, vol.
I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990; Mazilu, Dan Horia, Cronicarii munteni, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1978; Negrici, Eugen, Naratiunea n cronicile lui Grigore
Ureche si Miron Costin, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972; Rotaru, Ion, Valori
expresive n literatura romna veche, voi. I - II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976.

117

IV. DIMITRIE CANTEMIR PERSONALITATEA CULTURALA SI

LITERARA
La 26 octombrie 1674 se nastea cel de-al doilea fiu al vrednicului
domnitor Constantin Cantemir, Dimitrie - prima personalitate de formatie si
vocatie enciclopedica din cultura noastra. Poate spre a-si feri fiii de rusinea
nestiintei de carte, batrnul voievod se va ngriji n mod deosebit de educatia lor.
Primul dascal, cel ce i-a marcat n mod definitiv evolutia viitorului savant, a fost
calugarul, predicatorul si pedagogul de renume n epoca, Ieremia Cacavelas,
care cauta sa~i transmita - beizadelei o solida cultura greco-latina, sa-1 initieze
n principiile filosofice de baza. Ulterior, de-a lungul celor aproape
saptesprezece ani petrecuti la Constantinopol, Dimitrie Cantemir "avu prilejul
sa-si completeze stiinta/.../ n cercul celor mai de seama savanti ai timpului,
turcul Effendi Saadi, filosof si matematician, de la care. nvata turceste si cu
care adesea avea discutii de natura religioasa, filologul Iacomin si calugarul,
mai trziu arhiepiscopul Meletie de Arta, un adept al filosofiei lui Tales si al lui
loan Baptista van Helmont, precum si muzicantii Kiemani Ahrned/.. J si Angeli"
(Sextil Puscariu, "Istoria literaturii romne. Epoca veche'9). Dar Cantemir
nutreste si ambitii politice. Dupa o meteorica domnie (o luna), se rentoarse la
Constantinopol si se angaja ntr-un surd razboi al intrigilor cu Constantin
Brncoveanu. Cnd reveni la tron, nsela ncrederea turcilor si se alie cu tarul
Petru cel Mare. Din anul 1711, dupa batalia de la Stanilesti, lua dramul exilului
la Moscova. Perioada moscovita n-a fost lipsita de greutati, dar retragerea n
lumea scrierilor si recunoasterea, de catre Petru, a meritelor sale culturale i
alina, ct de ct, dorul de Moldova. Moare la 21 august 1723, fara sa fi mplinit
nca cincizeci de ani. De retinut ca a fost numit de mparat principe al
Imperiului, iar Academia din Berlin 1-a ales membru al ei, n 1714. Antioh, fiul
ilustrului carturar, este primul mare poet clasic al literaturii ruse.
n 1698 scrie Divanul sau glceava nteleptului cu lumea sau judetul
sufletului cu trupul, lucrare de factura filosofica (de tinerete) conceputa n buna
traditie clasica sub forma unui dialog-disputa ntre spirit si trup. Compilatie si
viziune proprie se reunesc ntr-o opera avnd meritul de a ncerca "sa scoata din
nimic un vocabular filosofic " (G. Calinescu, Istoria,..). Textul nu este lipsit de
reusite stilistice: "Vad frumusetile si podoaba ta ca iarba si ca floarea iarbei,
bunurile tale; nmna tlharilor si n dintele moliilor; desfatarile tale, pulbere si
fum, carile cu mare grosime n aer se nalta si, ndata raschirandu-se, ca cnd
n-ar fi fost se fac. " si de fior liric, dovedind ca nu constructia narativa reprezinta
punctul forte al scriitorului Dimitrie Cantemir, ci descriptivul si, mai ales,
complexul registru al liricului, "acestui crpe diem al lumii i raspund
lamentatiile nteleptului pe tema vanitas vanitatum,aceeasi din poemul
costinian, n variante de o fantezie superba, dupa obiceiul lui Cantemir de a
multiplica orice motiv n infinite oglinzi paralele." (Nicolae Manolescu, Istoria
critica a literaturii romne). Daca Divanul este inegala valoric, dar l anunta pe
literatul de exceptie, Istoria ieroglifca este opera literara prin excelenta.
118

Romanul alegoric, observa pe buna dreptate N. Manolescu, nu poate fi socotit o

"istorie secreta ", de vreme ce autorul 1-a publicat n chiar anul desavrsirii sale
(1705), iar contemporanii i-ar fi recunoscut pe protagonisti, chiar si n lipsa
scarii din final, Cantemir nsusi fiind nca angrenat n lupta pentru obtinerea
tronului Moldovei (op.cit.). Scriitorul se dovedeste, aici, un fin psiholog,
observator atent.al comportamentului uman, dar si un fantezist de mare calitate,
capabil sa asocieze masti animaliere, presupuse ori reale obiceiuri ale acestora si
o realitate nu tocmai senina. Sigur ca modelele nu i-au lipsit lui Cantemir, dar
acestea sunt perfect asimilate unei viziuni personale si unui talent deosebit. n
ciuda sintaxei savant latinizate, romanul cuprinde, pagini ntregi demne sa fie
antologate ntr-un tom al reusitelor scrisului romnesc. Am atrage atentia asupra
portretului realizat Brehnacei si Filului, ca exemple de laudabila tentativa a
scriitorului de a-si obiectiva perspectiva: daca la unul sunt pretuite, desi inamic
al Inorogului, eruditia si ntelepciunea, la celalalt - chiar frate al exceptionalului
animal - se ironizeaza spiritul greoi, primitiv, precum si forta fizica lipsita de...
coordonare intelectuala interioara. Sigur ca sintaxa lui Cantemir, alta dect cea
populara, poate ridica problema lectorului neavizat (sau nerabdator sa cunoasca
fabula cartii), sigur ca numarul masiv de neologisme (vezi pozitia lui Cantemir
n aceasta problema n prefata romanului) ngreuiaza lectura, totusi cartea
reprezinta prima reusita remarcabila a unui prozator romn, iar viitorul va avea
nca de cercetat aceasta opera aperta.
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor este cea de-a treia opera
care-1 intereseaza n mod deosebit pe omul de cultura romn. Aparuta de sub
pana autorului cam de prin 1718, lucrarea "este opera unui Hasdeu al veacului
XVIII, cu un plan utopic si nerealizat, n care autorul si / pune deodata mai
multe ntrebari dect si-au pus toti naintasii lui ntr-ale istoriei nationale la un
loc" (N. Manolescu, op.cit.). Cu o documentatie care-1 depaseste pe Miron
Costin, ca si pe Constantin Cantacuzino, Cantemir nu reuseste sa evoce si sa
evalueze, dupa sursele timpului, dect perioada nceputurilor, pna la
"descalecat", dar o face ntr-o perspectiva mult mai larga, comparatista (am
zice), att sincronic, ct si diacronic (privind spre prezent). Nu este lipsit de
interes faptul ca, asemenea Divanului, a. fost conceputa mai nti ntr-o alta
limba, spre a fi apoi adusa n spatiul spiritual national.
La cererea Academiei din Berlin, printul scrie prima lucrare de
etnografie romneasca, Descriptio Moldaviae (1716), de interes pentru
cercetatorul de astazi, caruia i se ofera posibilitatea de a se informa direct de la
martor n legatura cu o multitudine de aspecte, de la Calusari la ... limbajul
femeilor, de la economia tarii, la obiceiurile de logodna, nunta, ori
nmormntare, la ceremonialul de nscaunare, cinurile boieresti etc. Spatiul
geografic nu este uitat, dar multitudinea faptelor de viata, azi disparute, ne
intereseaza n mod deosebit. Totusi, lucrarea care 1-a consacrat pe Dimitrie
Cantemir ca om al timpului sau european este Historia incrementorum atque
decrementorum Aulae Othomanicae (sau n traducerea autorului, Istoria
119

cresterii si descresterii Curtii Aliosmanesti), aparuta, probabil, cam n aceeasi

perioada cu precedenta (ca scriere, nu public). Sigur ca, n timp, opera si-a
pierdut din valoare, dar ea a constituit, fara vorbe mari, o adevarata revelatie
pentru Occident. Mai mult, Iorga vedea n autorul acestui amplu si extrem de
documentat studiu "ntemeietorul filosofiei istoriei aplicate la dezvoltarea unei
mari mparatii". Succesul n epoca, ce-i drept, postum, demonstreaza o data n
plus unicitatea autorului: editiile n engleza, franceza si germana cunosc o
succesiune demna de invidiat. Explicatia: deschiderea spre generalizarea
filosofica si documentarea la sursa. Nu mai pomenim de eleganta stilului
latinesc al autorului. Voltaire 1-a bagat n seama, ironizndu-1...
Pentru a justifica afirmatiile de la nceput, amintim si alte titluri din
creatia printului (vazut, ca si altii, prea mult ca om, prea putin ca om de mare
cultura): Vita Constantini Cantemyrii cognomento senis Moldaviae principis
(o superba oglinda a dragostei filiale), De status politico aulae othomanicae,
Cartea sistemei sau despre starea religiei mahometane, un tratat asupra muzicii
turcesti etc.
BIBLIOGRAFIE: Puscariu, Sextil, Istoria literaturii romne. Epoca
veche, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1987; Manolescu, Nicolae, Istoria critica a
literaturii romne, Ed. Minerva., Bucuresti, 1990; Dictionarul literaturii
romne de la origini pna la 1900, Ed. Academiei, Bucuresti, 1979;
Curticapeanu, Doina, Orizonturile vietii n literatura veche romneasca, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1975.
DIMITRIE CANTEMIR - ISTORIA IEROGLIFICA
Intr-o opera vasta si surprinzator de variata, Istoria ieroglifica are un
statut cu totul deosebit: este opera literara, creatie a talentului si inspiratiei, nu
a eruditiei, are caracter gratuit (autorul "jucndu-se" cu o realitate nu tocmai
favorabila) si apartine primei vrste a creatorului, vrsta caracterizata prin
subiectivitate, dorind sa se impuna prin caracterul ei... obiectiv. De aici
rezultatul: un roman sui generis, marcat puternic de manierism si tinznd (poate
instinctual) spre clasicism, un roman al timpului sau. Dupa Istorie, savantul
reuseste sa-1 mascheze pe scriitor... Marii, geniile, au mereu de ales ntre stiinta
si arta, si nu o fac totdeauna asa cum ar fi mai bine pentru noi, beneficiarii.
Dupa mai bine de doua secole de la conceperea lui, romanul lui Dimitrie
Cantemir reuseste sa mentina interesul criticilor literari, ba chiar sa-1 resuscite,
ncurajati fiind de afirmatiile a doi mari predecesori, G. Calinescu si
Perpessicius, primii care au subliniat justa valoare artistica a creatiei
principelului, mare umanist al timpului sau.
Procesul de creatie a durat putin, probabil ntre 1704-1705, iar titlul dat
este pe masura epocii: Istoria ieroglifica n doaaspraazece parti mpartita,
asijderea cu 760 de sententii frumos mpodobita, la ncepatura cu scara a
numerelor dezvalitoare, iara la sfrsit cu a numerelor streine tlcuitoare. Din
120

pacate, romanul, desi de importanta majora pentru dezvoltarea literaturii

romne, a intrat cu mare ntrziere n circuitul operelor exceptionale, motiv
pentru care specialistii l-au tratat, pna prin deceniul al saptelea al secolului
nostru, cu destula circumspectie, asa nct realitatea istorica, generatoare a
scrierii, a preocupat mai mult dect realizarea artistica, dect realul talent de
prozator al autorului. Nu vom face referinte la datele istorice, convinsi fiind ca
talentul scriitorului a depasit cu mult intentiile revansarde ale printului care
dorea un tron (al Moldovei), pe care a evoluat lamentabil, n dauna
romnismului, din pacate, nu doar mpotriva Moldovei. Nu e lipsit de interes sa
subliniem ca epoca este comparabila celei a "marilor clasici", dar insuficient
explorata, caci nu ntmplator (si fara mentor) s-au adunat atunci Nicolae
Costin, , Constantin Cantacuzino, Ioan Neculce, Antim Ivireanul s.a., pe lnga
genialul Dimitrie Cantemir.
Cu toate ca Dimitrie Cantemir porneste de la o realitate istorica, iar mai
apoi o transfigureaza artistic, vom privi opera mai ales din perspectiva estetica,
fara a insista asupra caracterului memorialistic si pamfletar. Aceasta, pentru ca
un anume context istoric, personalitatile timpului apar oglindite deformat de
subiectivitatea geniala a autorului si sunt receptate de cititor drept tipologii
ascunse cu abilitate si talent, cu o adevarata pasiune pentru ludic, n spatele unor
masti sau simboluri, toate dezvaluite n Scara numerelor si cuvintelor
ieroglificesii tlcuitoare, aflata la sfrsitul operei. Nimic mai fals pentru cititor
dect sa se lase angrenat n compararea personajelor si numelor din "scara". Asta
ar conduce la o interpretare care nu este nici literara, nici (mai ales) istorica.
Cititorul de astazi este interesat, credem, de valoarea estetica a romanului, fiind
mai atent la constructia savant baroca a naratiunii (cu nceputul la mijloc si
mijlocul la nceput), la stralucirea stilistica a unor pagini, la capacitatea autorului
de a-si caracteriza personajele prin propriile cuvinte si gesturi. Amanuntul
semnificativ este la mare pret, asa nct un portret se ncheaga prin aportul
discursului eroului, parerile altora despre acesta, gesturile si trasaturile fizice
caracterizante pentru un anume tip uman, iar jocurile de cuvinte si au rolul lor
precis n abundenta de mijloace si procedee artistice (de tip baroc). Asistam, n
cazul Istoriei ieroglifice, la un foarte interesant proces de literaturizare a
realitatii obiective.
Animalele si pasarile de vaza se aduna, la nceputul romanului, pentru a
hotar pe cine sa numeasca drept stapnitor n mparatia Leului, n locul Vidrei,
care, din cauza caracterului amfibiu, nu este pe placul nici uneia dintre cele doua
categorii de "jivine". "Sfatul" i ofera autorului prilejul de a-si dovedi maiestria
n ceea ce priveste "deprinderea ritoriceasca", predispozitia spre sarja comica,
mergnd pna la grotesc, spre ludic si mnuirea abila a limbii romne.
ncercarea Vidrei de a se dezvinovati da gres, iar tentativa ei de a dovedi
netemeinicia alegerii Strutocamilei nu este luata n seama, desi argumentatia
este ct se poate de clara: "Aceasta precum hirisa camila sa nu fie penele o
vadesc, si iarasi hirisa pasire sa nu fie nezburarea n aer opareste si vntul
121

carile nu o poate radica ". Cu toate acestea, animalele vor accepta ca stapn
"camila nepasarita si pasirea necamilita deoarece nu ndraznesc sa se opuna
vointei impuse cu brutalitate de catre Corb (discursul caricatural al acestuia i
ofera prilejul lui Cantemir de a-si defini pozitia fata de conducatorul despotic).
Singurii care se mpotrivesc alegerii sunt Lupul si Ciacalul, dar opozitia lor nu
are efect asupra deciziei luate de puternicul stapn al pasarilor, sprijinite si de
sfetnicii apropiati ai acestuia: Brehnacea, Cucunozul, Uliul. Interventiile
participantilor la adunare sunt construite dupa toate regulile retoricii si cuprind
argumente care oglindesc, deopotriva, lecturile, ct si verva autorului, neobosita,
n cautarea celor mai potrivite argumente pro sau contra alegerii (care este, de
fapt, impunere). Antologica este interventia Strutocamilei, care anterior fusese
caracterizata fizic (dar si moral) de alte personaje: "Eu sunt un lucru mare si
voiu sa fiu si mai mare, caci acesta chipul m vrajeste. De vreme ce tuturor
celor ce ma privase, mierare si ciudosa aduc. npalaturile mparatilor de
pururea ma aflu. Puterea stomahului atta m iaste de vrtoasa, ct si pre fier,
si pre foc a amistui poate. Aceastea vrednicii la mine aflndu-se, nu au toate
laudele Cucunozului si samaluirile Corbului mi sa cuvin? " Parca ar fi Caragiale
vorbind despre etern-patrioticul (sic!) nostru om politic... De retinut
extraordinara alegorie prilejuita de... aprobarea de la "Capistea Pleonaxii",
precum si casatoria batrnului si pocitului conducator proaspat ales cu frumoasa
Helge (prilej pentru autor de a deplnge n cel mai pur stil popular casatoria
nepotrivita). Temndu-se de influenta fiilor Monocheroleopardalului la
"Grumadzii Boului" (alta superba metafora a super-puterii), Corbul cauta sa-1
piarda pe Inorog, dupa ce fusese zadarnicita ncercarea Filului de a obtine
puterea n tara animalelor. Inorogul afla de cursa ntinsa si se ascunde "n vrvul
muntelui", devenind intangibil. Apare acum cel mai interesant'personaj al
romanului, Hameleonul, care se ofera sa-1 ajute pe Corb, desi cndva Inorogul i
facuse un mare bine. Soimul este ales drept agent al ndeplinirii planului celor
doi, el urmnd a se ntlni cu fiul animalului "mai mult ca perfect" (miilta
dragoste filiala se revarsa ntru evocarea lui!). Soimul are nsa constiinta, asa ca
nu accepta mrsavia planului, dezvaluindu-1 Inorogului. Discutia celor doi
augmenteaza personalitatea Monocheroleopardalului (n plan real, ucigasul lui
Miron Costin si, mai mult, analfabet!!) si revine la nceputul "povestii". Atunci
cnd totul era bine, pentru ca..: tatal era atotstapnitor si... drept-conducator.
Dupa ce Hameleonul, mniat de refuzul Soimului, l anunta pe Corb de
necredinta ambasadorului sau, Inorogul va fi, totusi, ademenit n cursa si prins
de crocodili. De mare forta artistica este fragmentul, ndeobste cunoscut, al
"plngerii Inorogului", impresionant prin tonul adnc elegiac (de sorginte
populara) si prin participarea ntregii naturi la jalea celui aflat singur, parasit
chiar de fratele sau, Filul, n mna dusmanilor. Atragem atentia nsa, Cantemir
si construieste mult mai viguros personajele pe care le uraste. "Visul
Hameleonului" este cea mai stralucita dovada a acestei afirmatii. Forte externe
(deus ex machina) vor rezolva conflictul la modul convenabil (partial, de vreme
122

ce Filul, animal greoi, puternic, dar fara calitati intelectuale deosebite, va fi

numit stapn, n locul dezavuatei Strutocamile).
Gama posibilitatilor artistice ale lui Cantemir este deosebit de larga; el
trece usor de la sarja sarcastica la caligrafia fina, de la adnca vibratie lirica
(subiectiva) la blestem si caricatura. Pagini ntregi sunt memorabile - fapt
remarcat de Nichita Stanescu.
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, George, Istoria literaturii romne..., Ed.
Minerva, Bucuresti, 1932; Muthu, Mircea, Literatura romna si spiritul sud-est
european, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976; Sorohan, Elvira, Cantemir n cartea
hieroglifelor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978.
V. TRASATURILE UMANISMULUI ROMNESC
De-a lungul epocilor istorice, n mijlocul nentreruptelor schimbari ce
modifica societatea, omul ramne "masura tuturor lucrurilor", de la el pleaca si
la el revine totul. "Umanismul" este o caracteristica a culturii dintotdeauna si asa
va fi si n continuare, indiferent de curente, orientari, gusturi si mode. Din
aceasta perspectiva, se poate vorbi de conotatia atemporala a termenului.
Pe de alta parte nsa, "Umanismul" a fost si miscarea culturala a
Renasterii (n sec. XIV-XVI), una dintre cele mai pline de vitalitate epoci ale
istoriei universale, caracterizata prin dezvoltarea extraordinara a stiintelor,
artelor, civilizatiei n general.
Dar de ce tocmai aceasta optiune terminologica: "umanism"?! Pentru ca
se neaga acum "barbaria" epocii anterioare, propunndu-se, n schimb, ca tel
"descoperirea lumii si descoperirea omului". Renasterea n-a fost ferita, din
pacate, de episoade ntunecate (cum ar fi atrocitatile conquistadorilor, renvierea
sclaviei, "vnatoarea de vrajitoare" si inchizitia). Dar n aceasta perioada, "iesit
de sub tutela dogmatismului, omul se minuneaza de noua sa putere ". Nelipsita
de contradictii, Renasterea este, totusi, "adolescenta entuziasta a spiritului
european", "epoca de exaltare a omenirii, cnd totul pare posibil" (G. Gusdorf).
n secolele XIV-XVI s-a produs un reviriment spiritual. Oamenii de
cultura redescopereau perfectiunea modelului uman antic, precum si
capodoperele artistice ale Antichitatii. Animat de impetuoase elanuri, omul
devenit constient de forta pe care o reprezinta, de locul sau n Univers, cauta sa
redescopere ct mai multe din tainele existentei. n istoria umanitatii, Renasterea
si merita din plin denumirea!
La noi, Umanismul s-a afirmat cu o oarecare ntrziere (fara a fi caz
unic!), dar a avut trasaturi proprii ce-au individualizat acest curent cultural n
spatiul romnesc. n esenta, orientarea generala a Occidentului european s-a
pastrat: toate initiativele culturale vizau emanciparea spirituala a fiintei umane.
nca nainte de sec. al XVII-lea (epoca Umanismului la noi) au existat
initiativele venite din partea unor domnitori ca Mircea cel Batrn, Stefan cel
Mare, Neagoe Basarab etc, initiative ce anuntau orientari nnoitoare. S-au
123

construit numeroase monumente religioase, a aparut un stil propriu n arhitectura

si pictura. Un rol important, mai ales n secolul al XVII-lea, l-au avut scolile
domnesti si bibliotecile de familie, cum au fost cele ale ui Brncoveanu,
Cantacuzino sau Cantemir. In 1635 Despot-Voda deschidea Scoala latina de la
Cotnari pe care visa sa o transforme n Academie, n Transilvania si Banat
apareau gimnazii si licee protestante, iar n 1640 se nfiinta n Moldova Colegiul
de la Trei Ierarhi. Nu trebuie ignorata nici prezenta profesorilor si carturarilor
greci, fosti sau viitori prelati ai ortodoxiei rasaritene, ce vor contribui
indiscutabil la largirea orizontului spiritual al epocii n tarile romne.
Reorientarea culturii noastre spre limba si sursele istorice latine se datoreaza ui
Miron Costin si Stolnicului Cantacuzino.
Dupa secole de dominatie culturala a limbii slavone la noi, limba romna
este din ce n ce mai utilizata (la nceput n textele administrative, n traduceri, si
apoi n opere originale, de regula istoriografice). Era momentul afirmarii
nationale, al dobndirii unei autonomii si libertati macar spirituale, daca
autonomia politica era deocamdata imposibila. Coresi, Udriste Nasturel,
Varlaam, Simion Stefan si alti nvatati au ncercat sa modeleze si sa impuna o
limba romna pe ct posibil unitara si nteleasa n toate provinciile romnesti.
Desigur, prestigiul vechilor si marilor culturi nu si-a pierdut din stralucire,
continund sa ofere modele intelectuale, morale, formal-stilistice. Dar miscarile
de emancipare nationala, afirmate o data cu Reformele lui'Hus, Luther si Calvin
n-au ramas fara ecou la noi, pentru ca raspundeau unei necesitati din ce n ce
mai stringente: adoptarea limbii romne ca limba nationala.
Cartea n manuscris sau tiparita, n slava, greaca sau romna, circulnd n
provinciile romnesti a mbogatit cunostintele cunoscatorilor de carte, oferind
generoase perspective de cultivare spirituala.
Spre deosebire de tarile n care Umanismul se afirmase n secolele XIVXVI si fusese promovat de clasa tnara a burgheziei n formare, la noi acest
curent cultural a avut ca exponenti si sustinatori domnitori si mari boieri ai
timpului. Fapt explicabil, daca tinem cont de situatia social-politica a tarilor
romne, de influenta nefasta a expansionismului otoman, o frna n calea
dezvoltarii si nfloririi societatii romne a acelei vremi. Iar scoala, cartea nu erau
la ndemna oricui, accesul la cultura nu era liber. Dar chiar daca "publicul" a
fost altul, receptivitatea a fost aceeasi, iar reusitele comparabile cu celelalte
izbnzi europene prin care s-a afirmat acest curent cultural.
Printre primii nostri umanisti s-au numarat Neagoe Basarab si Nicolaus
Oiahus. Acesta din urma a corespondat cu unul dintre cei mai mari umanisti
europeni: Erasmus. Ct despre nvataturile lui Neagoe Bas arab catre fiul sau
Teodosie, scrierea se remarca prin tinuta enciclopedica, enciclopedismul fiind,
dupa cum se stie, unul din caracterele definitorii ale ideologiei umaniste. Opera
lui Neagoe Basarab este n egala masura un ndrumar pedagogic, religios si
moral, precum si un tratat de diplomatie si arta militara. nvataturile... ofereau
un model uman, cel al monarhului ideal. Pentru ca umanismul si manifestase nu
124

o data ncrederea absoluta n perfectibilitatea fiintei umane, era firesc ca

sustinatorii lui sa aspire spre niste modele pe care sa le propuna ca exemple de
urmat. n cultura romna modelul principelui, asa cum apare conturat n aceasta
carte de modelare a conducatorului, nu era unicul. Mai trziu, carturari de
seama, umanisti romni formati la scolile latine si grecesti, vor opta pentru alte
"portrete" spirituale ideale. Grigore Ureche glorifica n Letopisetul sau figura lui
Stefan cel Mare, devenit modelul eroului. Miron Costin, cel mai erudit dintre
cronicari, educat de cartea latina, aprecia n mod deosebit ntelepciunea si
nteleptul.
n umanismul romnesc, cele mai importante idei, gratie carora acest
curent a avut la noi o configuratie specifica, au fost: originea latina a limbii si
poporului nostru, ideea unitatii si a continuitatii poporului dinauntrul si dinafara
arcului carpatin.
Geneza romanitatii despre care discutasera Nicolaus Oiahus, Grigore
Ureche, Miron Costin, Stolnicul Cantacuzino si mai apoi Dimitrie Cantemir nu a
fost doar reflectarea unui mit: cel al originii nobile. Este vorba despre o realitate,
un argument peremptoriu ce dadea dreptul la cuvnt si la refuzul aservirii
proclamate si impuse n numele dreptului celui mai puternic.
O alta idee, specific umanista, mbratisata de carturarii romni, a fost cea
a rolului civilizator si moralizator al cartii manuscrise sau tiparite. "Eu voi da
seama de ale mele, cte scriu", era marturia impresionanta a unei constiinte,
care a fost cea a lui Miron Costin, ce-si asuma responsabilitatea actului de a
scrie istoria neamului. Grigore Ureche si compunea letopisetul, convins fiind ca
recuperarea istoriei este sprijinul si punctul de referinta al viitorului: "ca sa nu
sa nece a toate tarile anii trecuti si sa nu sa stie ce s-au lucrat, sa se asemene
fieralor si dobitoacelor celor multe si fara minte ". Dupa cum M. Costin
propaga, plecnd de la Aristotel, ideea modelarii fiintei umane prin cartea de
istorie.
Numit pe drep cuvnt de catre G. Calinescu "Lorenzo de Medici al nostru
", Dimitrie Cantemir a fost cea mai mare personalitate a umanismului romnesc.
A fost membru al Academiei berlineze, bine cunoscut de contemporanii luminati
ai Europei. Preocuparile sale multiple pentru istorie, geografie, literatura,
filosofie, logica, muzica fac din el omul de cultura total.
Desi s-a manifestat cu o oarecare ntrziere, renasterea culturala la noi nu
este cu nimic mai prejos dect n alte tari ale estului european.
BIBLIOGRAFIE: Constantinescu, Pompiliu, Umanismul erudit si estetic,
n Scrieri alese, Bucuresti, 1957; DumitrescuBusulenga, Zoe, Valori si
echivalente umanistice, Bucuresti, 1973; Dutu, Al., Umanistii romni si
cultura europeana, Bucuresti, 1974; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii
romne, 1997, Editura Magister/Aula.

125

VI. CARTEA ROMNEASCA NTRE ANII 1700 1800

Vechea cultura a cunoscut o linie ascendenta in ciuda conditiilor politice
nefavorabile prin instaurarea domniilor fanariote in tarile romane si
incoroporarea transilvaniei in imperiul habsburgic. Cultura romaneasca merge
pe linia traditionala, dar cunoaste si forme noi de manifestare si se imbogateste
in continut. Procesul cel mai important in epoca eraimpunerea limbii romane ca
limba a culturii si a bisericii, desi se face simtita si limba greaca (prezenta in
special in anturajul domniilor fanariote ), dar intre anii 1716-1780 s-au tiparit
numai 24 de carti in limba greaca fata de 42 de tiparituri grecesti in perioada
1682-1716.
O dezvoltare remarcabila a cunoscut nvatamntul, unde cel academic si
largeste accesul si prin prezenta fiilor de trgoveti si mici burghezi. Se instituie
obligativitatea pregatirii preotilor, iar o porunca domneasca din 1741- 1743
prevede obligatia pentru preotii din trguri si orase de a-i nvata pe copii sa scrie
n limba romna, care patrunde si n scolile nalte. Axinte Uricariu ne
informeaza ca Nicolae Mavrodordat, n a doua sa domnie, a adus dascali care sai nvete pe studenti greceste, dar si romneste. Sub influenta iluminismului
european, are loc reorganizarea Academiei din Iasi si a Academiei din
Bucuresti, pe principii moderne, prin introducerea unor discipline noi:
aritmetica, algebra, limba franceza, limba italiana.
n Transilvania se deschid scoli elementare, mai ales n regiunile
regimentelor romnesti de granita, iar n anul 1754 se deschide la Blaj un
gimnaziu n care se preda latina si un Seminar Teologic. n biblioteca lui Stefan
Solciai din Bistrita-Nasaud si a lui Alex. Fiscuti, prim dascal al Scolii Normale
de la Blaj, se gaseste opera lui Machiavelli, Erasmus de Rotterdam, B. Pascal si
opere ale literaturii latine sau scrieri filosofice rationaliste ale literaturii secolului
al XVIII-lea.
Perioada de sfrsit a secolului al XVIII-lea marcheaza schimbari
importante pentru evolutia cartii romnesti spre epoca moderna. Interesul pentru
carte este legat de dezvoltarea tiparului, care cunoaste acum o crestere de
aproximativ 40% fata de perioada anterioara. El se emancipeaza total de sub
tutela religioasa si domneasca. Monopolul pastrat n mai multe veacuri de cele
doua institutii este desfiintat prin deschiderea unor tipografii particulare si prin
diversificarea productiei livresti care atesta victoria tiparului laic.
n Transilvania corifeii Scolii Ardelene realizeaza prin intermediul slovei
tiparite o politica culturala, ale carei teluri nobile tinteau recunoasterea deplina a
egalitatii social-politice si culturale a romnilor ca populatie majoritara cu
celelalte nationalitati conlocuitoare. Spre a edita lucrari cu caracter filologic si
istoric ei au utilizat tipografia cu litere chirilice si latine de la Buda: Elementa
linguae daco-romane sive valachicae, 1805 ; Hronica romnilor si a mai
multor neamuri, 1808, de Gh. Sincai; Istoria si lucrurile si ntmplarile
romnilor pe scurt, 1806, de Samuil Micu; Istoria pentru nceputul romnilor
n Dachia 1812 de Petru Maior. Cartea n limba romna si intensifica rolul n
126

activitatea de formare si de informare a tinerei generatii, afirmndu-se interesul

pentru o tot mai fecunda productie de manuale scolare si de popularizarea
stiintei. Radu Tempea redacta Gramatica Romneasca la Sibiu n 1797. Paul
Iorgovici scria Observatii de limba romneasca, aparuta la Buda n 1799.
Samuil Micu redacta Legile firii sau filosofia cea lucratoare, aparuta la Sibiu n
1800.
n perioada 1717-1750 creste numarul de carti: n Tara Romneasca se
tiparesc 102 carti, fata de 29 n Moldova, 6 Transilvania si 15 n alte centre ale
tiparului din strainatate. n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea numarul
tipariturilor moldovenesti si transilvane va cunoaste un salt spectaculos, fara a
depasi productia munteana. Predomina carti n limba romna 82,4%, fata de
17,6% n limbi straine, desi continutul continua sa fie preponderent religios.
Cartile laice sunt reprezentate de manuale sau scrierile juridice. Monopolul
literaturii religioase se explica n afara faptului ca era solicitata pentru
desfasurarea slujbei religioase si prin aceea ca tipografiile functionau pe lnga
mitropolii, episcopii si manastiri care ,,blagosloveau aparitia cartilor.
Apar si carti de ritual n completarea scrierilor necesare oficierii slujbei
religioase n limba romna. Astfel, episcopii Rmnicului au tradus carti de
ritual: Mineele 12 volume, opera de sinteza a slujbei religioase care veneau n
completarea scrierilor de oficiere a sarbatorilor de peste an. Deosebit de
interesante: Predosloviile tiparite din secolul al XVIII-lea n care recunoastem
un suflu nou, apropiat ideilor iluministe, dovedind depasirea cadrului feudal al
culturii romnesti. Ele dezvaluie interesul crescnd pentru cunoasterea stiintei:
istoria (Mineiul pe luna noiembrie tiparit la Rmnic n 1778) sau filosofia - cu
privire la dezvoltarea ciclica a societatii.
Pentru nvatamntul elementar apare la Rm. Vlcea n 1726 ntia
nvatatura pentru tineri n limba slavona si n romna, o traducere dupa un
abecedar rusesc ce aparuse n 1720. n anul 1749 aceeasi lucrare se retipareste
doar n limba romna.
n 1755 apare la Iasi o Bucoavna, iar la 1759 la Blaj, n timp ce aparea n
1771 la Viena un Bucovar, termeni ce denumesc abecedarele. Pentru ncepere
de nvatatura, aceeasi carte era tiparita n 1777 la Blaj. Dupa aceea apare si o
lucrare de aritmetica cuprinznd si o serie de sfaturi practice pentru desfasurarea
lucrarilor agricole sau de ntretinere a casei. La Viena apare si un manual bilingv
de educatie cetateneasca Ducere de mna catre cinste si dreptate, a carui editie
prima dateaza din 1777.
Secolul al XVIII-lea cunoaste si o largire a gustului pentru literatura, scop
n care sunt introduse adesea bucati laice n cadrul lucrarilor religioase. Acesta
este cazul Molitvelnicului de la Rmnic din 1730. n paralel sunt editate si carti
destinate lecturii: Margaritarele Bucuresti 1747, Alfavita sufleteasca Iasi
1755 care cuprindea vieti ale sfintilor si diverse istorioare morale.
La Brasov apare n 1733 un Calendar n limba romna care este tradus
dupa o tiparitura din Kiev si este ntocmit de dascalul Petcu Soanul (Petre).
127

Calendarul cuprinde o serie de texte escatologice, dar si o cronologie cu

importante date istorice din trecutul omenirii precum si date astrologice si
meteorologice. Acum apare si primul manifest politic romnesc intitulat
Trmbita romneasca, n 1769.
n Tara Romneasca activitatea se desfasoara la Bucuresti, unde au aparut
164 de tiparituri, reprezentnd 485 din totalul lucrarilor tiparite n provincie. O
alta tiparnita activa a functionat la Manastirea Tuturor Sfintilor, ctitorie a lui
Antim si unde va lucra tipograful Sava Ieromonah. Tipografia Mitropolitana din
Bucuresti era dotata n 1690 si cu litere grecesti aduse din Francia. Un alt centru
tipografic important este cel de la Rm. Vlcea unde au aparut peste 34% din
tipariturile Tarii Romnesti.
n Moldova o bogata activitate tipografica s-a desfasurat la tipografia
Mitropoliei din Iasi, dar care ntre anii 1735-1749 si ncetase activitatea ce va fi
reluata abia n timpul lui Constantin Mavrocordat cnd s-a nfiintat si tipografia
Episcopiei Radautilor.
n Transilvania mitropolitul unit Petru Pavel Aaron deschide o tipografie
romneasca la Blaj n 1747 unde lucra tipograful Sandu venit din Moldova (Iasi)
si Petru Papavici-Rmniceanul venit din Tara Romneasca. Tipografia era
nzestrata cu litere latine si imprima carti n latina ilustrate de gravorul si
tipograful Diaconul Ivaniche Endredi. Este autorul unor numeroase lucrari de rit
ortodox prevazute cu gravuri lucrate sub influenta apuseana.
Caracteristic tipografiilor de la sfrsitul secolului al XVIII-lea le este
faptul ca desi ramn sub patronajul bisericii, care le finanteaza si le patroneaza,
tipografiile sunt conduse de persoane particulare, salariate si recrutate dintre
oraseni. Tipografiile sunt scoli practice n care tiparitul si gravura se nvata din
tata n fiu. Acum se produce o tehnicizare a tiparului, dar n paralel se manifesta
si lipsa de a acorda individualitate si manifestare a originalitatii cartilor, multe
dintre ele fiind reproduceri fidele ale unor lucrari mai vechi sau aparute n alte
centre. Este concludent n acest sens faptul ca mai toate Octoihurile tiparite la
Bucuresti, Iasi sau Rmnic au acelasi aranjament si repartizare a textului pe
pagini si coloane.Cartile sunt sumar ilustrate, cel mai adesea doar cu stemele
voievozilor, uneori unite - n cazul voievozilor care au domnit att n Tara
Romneasca ct si n Moldova. Stemele sunt lucrate n stil baroc, manifestnd o
influenta apuseana.

128

CAPITOLUL VI
CULTURA SI LITERATURA PREMODERNA
I. ILUMINISMUL SI SCOALA ARDELEANA
ACTIVITATEA CULTURALA SI LITERARA A LUI SAMUIL
MICU, GHEORGHE SINCAI, PETRU MAIOR SI ION BUDAIDELEANU
De-a lungul timpului, ntre locuitorii din cele trei provincii romnesti,
Transilvania, Tara Romneasca si Moldova, romnii ardeleni au avut o soarta
aparte, datorata conditiilor social-istorice n care au fost obligati sa traiasca. n
secolul al XVIII-lea, stapnirea austriaca se vede interesata n a-si consolida
puterea n aceasta parte a imperiului, astfel nct monarhia habsburgica, prin
Maria Tereza si Iosif al II-lea, deruleaza o serie de masuri economice, politice si
religioase, menite a-i ntari pozitia n Transilvania. Suntem n epoca unor
"monarhi luminati", care, prin programul lor de reforme, au creat, printre altele,
si posibilitati de ascensiune sociala si instruire a populatiei nevoiase. Romnii
fiind o natiune tolerata, a existat ntre acestia o deosebita unitate de idealuri, la a
caror nfaptuire au trudit mai ales intelectualii, momentul de vrf al
revendicarilor nationale constituindu-1 Supplex Libellus Valachorum (1791),
opera colectiva n redactarea careia au fost antrenati cei mai de seama
intelectuali ai vremii. Tot n aceasta perioada s-a deschis mai larg posibilitatea
carturarilor ardeleni de a studia la nalte scoli de la, Roma si Viena, ca si n alte
institutii de cultura din monarhia habsburgica, ceea ce a determinat contactul cu
ideile iluministe moderate, nu cu cele de factura revolutionara ale iluministilor
francezi. n aceste conditii, carturarii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe
Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu) au desfasurat o activitate mai ales
culturala si stiintifica, una din preocuparile lor de capetenie fiind munca de
culturalizare a maselor largi prin nvatatura, considernd ca prin aceasta se
favorizeaza emanciparea tuturor romnilor.
n cultura europeana, momentul de declansare a iluminismului este socotit
Revolutia burgheza din Anglia si votarea, n parlament, a Declaratiei
drepturilor (1688), dupa care ideile noului curent s-au raspndit n celelalte tari
dezvoltate ale Europei, secolul al XVIII-lea francez fiind denumit si secolul
luminilor. Esenta gndirii iluministe consta n ncrederea n forta ratiunii si n
progres, n lupta mpotriva superstitiilor si pledoaria pentru toleranta, apararea
egalitatii dintre popoare si indivizi, ntr-un spirit antifeudal. n aceasta perioada,
n filosofic triumfa mitul stiintei, imprimndu-se n toate un caracter analitic si
criticist, bazat pe spiritul pozitivist, cu radacini n rationalismul cartezian, teoria
spinozista a substantei si empirismul englez.

129

Gndirea social-politica era traversata de ideile dreptului natural, care

presupunea egalitatea dintre oameni si popoare, legea fiind considerata un factor
esential n reglementarea unor raporturi echitabile ntr-o societate care are la
baza principii rationale, sens n care J. J. Rousseau a lansat ideea Contractului
social dintre mase si conducator, ceea ce la Samuil Micu apare ca libertate a
poporului de a-si retrage mandatul acordat suveranului, daca acesta nu-si
respecta obligatiile. Mai apropiate de carturarii Scolii Ardelene sunt ideile lui
Christian Wolff, dupa care legea naturii guverneaza si relatiile dintre indivizi si
dintre popoare, aceasta aparnd la Samuil Micu si I. Budai-Deleanu ca legea
firii.
n estetica, iluminismul se manifesta ca o perioada de tranzitie spre
romantism, normele clasice ramnnd multa vreme dominante, arta orientnduse spre imitatia naturii sau a operelor clasice consacrate, constituite ca modele.
Reflexul acestor idei n literatura a nsemnat un impas al poeziei lirice, n
favoarea poemului epic amplu, a prozei picaresti, a romanului de moravuri si a
apetitului pentru calatoria exploratoare.
n Transilvania, n conditii istorice specifice, Scoala Ardeleana se
manifesta ca o miscare larg culturala, cu o ideologie si o atitudine particulare,
impuse de nevoia de a duce lupta pentru emanciparea romnilor si legitimarea
natiunii ca ndreptatita de a avea un statut cel putin egal cu cel al natiunilor
recunoscute. Asadar, ntregul talent, toata stiinta si activitatea practica ale lui S.
Micu, Gh. Sincai, P. Maior si I. Budai-Deleanu vor fi puse n slujba idealurilor
colective care sa permita o existenta demna alaturi de celelalte natiuni.
n acord cu ideile iluministe de tip ponderat, care nu vedeau schimbarile
prin rasturnarea unei ordini existente, ci prin reforme si "luminare", corifeii
Scolii Ardelene au nteles emanciparea maselor largi prin educatie si cultura,
astfel nct vor actiona pentru o masiva organizare a nvatamntului n limba
romna: Gh. Sincai a condus 12 ani scolile romne din Transilvania, nfiintnd
300 de scoli, fiind preocupat si antrenat n alcatuirea si editarea de manuale
scolare sau carti de popularizare a stiintei. Chiar daca nu se poate vorbi de o
conceptie filosofica si pedagogica originala, carturarii ardeleni au o deosebita
contributie la emanciparea culturala, traducnd, compilnd si sintetiznd n
forme accesibile carti cu continut filosofic, pedagogic, etic, teologic, adaptndule necesitatilor din scolile romnesti. Sunt de amintit, aici, Loghica si
nvatatura metafizica de S. Micu, nvatatura fireasca a lui Gh. Sincai sau
Procanonul lui P. Maior.
n domeniul gndirii si actiunii politice, momentul de vrf l constituie
Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae (1791), un memoriu adresat curtii
de la Viena, prin care clerul, nobilimea, starea militara si cetateneasca a ntregii
natiuni romne din Transilvania au formulat o serie de revendicari justificate si
ntemeiate pe originea romana a poporului romn, pe vechimea si continuitatea
pe aceste meleaguri. Aceste afirmatii sunt sustinute si ntarite prin operele de
istorie ale carturarilor ardeleni: Scurta cunostinta a istoriei romnilor si Istoria
130

si lucrurile si ntmplarile romnilor de S. Micu, Hronica romnilor si a mai

multor neamuri de Gh. Sincai si Istoria pentru nceputul romnilor n Dacia
de P. Maior. Avnd un accentuat caracter polemic si militant, istoriile enunta si
argumenteaza o serie de idei de mare importanta pentru fixarea conditiei natiunii
romne. In primui rnd, n privinta originii poporului romn se sustine
descendenta din romani, caci, n intentia de a nnobila ct mai mult natiunea
romna, bastinasii fie au murit n lupta, fie au fost ucisi sau au plecat de pe
aceste meleaguri. Aceasta opinie merge n paralel cu sustinerea latinitatii limbii
romne, ceea ce va genera un puternic curent latinist, care va cere purificarea
limbii de elementele nelatine. Referitor la continuitatea existentei pe acest
teritoriu, se afirma energic si, n spiritul ratiunii, prin argumente solide, ca
retragerea aureliana n-a nsemnat parasirea acestor pamnturi de catre toti
locuitorii, ci numai de cei din administratie si armata. n acest fel sunt combatute
ideile unor Sulzer sau Engel si, n acelasi timp, se propaga n popor adevaruri
istorice menite a-1 educa n spiritul naltelor sentimente patriotice si al
demnitatii nationale.
Activitatea filologica a reprezentantilor Scolii Ardelene se concretizeaza
ntr-o serie de lucrari care afirma latinitatea limbii romne: Elementa linguae
daco-romanae sive valachicae de S. Micu si Gh. Sincai, Dialog pentru
nceputul limbii romne ntre nepot si unchi si Disertatie pentru nceputul
limbii romnesti de P. Maior, Lexiconul de la Buda, nceput de S. Micu si
continuat de P. Maior, Temeiurile gramaticii romnesti de I. Budai-Deleanu. Se
simte n aceste scrieri ale carturarilor ardeleni necesitatea normarii limbii
romne, ceea ce provoaca elaborarea unor reguli de natura ortografica, tributare,
n cea mai mare parte, sistemului etimologist, n conformitate cu care se practica
si purificarea limbii romne de elementele nelatine. In discutiile asupra limbii, P.
Maior este cel care vede ca la originea limbii romne sta latina populara, iar
influenta slava tine de lexic, nu de structura interna. Aceste idei reclamau, n
mod firesc, si nlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, S. Micu fiind primul
nvatat romn care tipareste o carte cu litere latine (Carte de rogocioni - Viena,
1779). In ceea ce priveste mbogatirea limbii cu neologisme, se face apel mai
ales la limbile romanice.
Referitor la literatura practicata de carturarii ardeleni, n general
preocuparile literare sunt dominate de intentii moralizatoare si patriotice si
prolifereaza mai ales traducerile, compilarile sau imitatiile, dar, prin I. BudaiDeleanu, Scoala Ardeleana da scrisului romnesc primul mare poet. Avnd
caracter satiric, poemul Trei viteji, mergnd pe o schema asemanatoare cu cea
din marea capodopera a literaturii universale Don Quijote de Cervantes,
ascunde, sub masca unor ntmplari comice, o serie de aspecte caracteristice
societatii vremii. Aventurile celor trei personaje (Becicherec Istoc din
Transilvania, Chir-Calos din Cucureaza si Nascocor din Crlibaba) constituie
pretexte epice care scot n evidenta moravuri si caractere contemporane
autorului.
131

n elaborarea Tiganiadei, primul mare monument literar al culturii

romne, Budai-Deleanu s-a folosit de modelul homeric din Batrahomiomahia,
dar se pot invoca si operele lui Vergiliu, Tasso, Tassoni, Giambatista Casti,
Milton si ecouri din Voltaire. Cu toate acestea, opera ramne profund originala,
n primul rnd prin "calitatea morala a materialului omenesc manevrat", cum
considera D. Popovici n Literatura romna n epoca "luminilor. Subintitulata
"poemation eroi-comico-satiric", epopeea este construita n doua registre: unul
eroic, unde sunt relatate faptele de glorie ale lui Vlad Tepes, conducatorul ostirii
romne mpotriva turcilor, si altul comic, rednd miscarile tiganilor ntre
Barbatesti si Inimoasa, cu toate peripetiile prin care trec n drum spre Spateni. n
acelasi timp, arhitectura epica este etajata pe doua planuri: cel terestru si cel
divin, corespunzator universului zeitatilor olimpiene din epopeile homerice. De
un deosebit pitoresc sunt si discutiile din subsolul paginilor, n care se angajeaza
o serie de personaje cu onomastica sugestiva (Onochefalos, Simplitian,
Idiotiseanu, Eruditian s.a.), dezbatnd diverse probleme de natura politica,
lingvistica, etica, religioasa, al caror pretext este chiar textul epopeii.
Pentru Ioana Em. Petrescu, "Opera lui Budai-Deleanu este, n esenta, o
ntrebare deschisa asupra perspectivelor umanitatii de a ajunge la fericire, o
ntrebare nascuta n climatul secolului al XVIII-lea, n care ideea "fericirii" - a
fericirii sociale n primul rnd - devine o obsesie... " (Ion Budai-Deleanu si
eposul comic).
Scoala Ardeleana, prin valoarea si importanta ideilor puse n circulatie, n
circumstantele specifice ale vietii romnilor din Transilvania, a reprezentat cea
mai puternica si nchegata manifestare a iluminismului n cultura romna.
BIBLIOGRAFIE: Popovici, D., Studii literare, I - Literatura romna n
epoca "luminilor", Ed. Dacia, Cluj, 1972; Scoala Ardeleana, vol. I-III, Ed.
Albatros, Bucuresti, 1970; Ghise, Dumitru, Teodor, Pompiliu, Fragmentarium
iluminist, Ed. Dacia, Cluj, 1972; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii
romne, 1997, Editura Magister/Aula.
ION BUDAI-DELEANU - TIGANIADA
Primele creatii literare majore ale culturii noastre se situeaza sub semnul
gratuitatii si ludicului; Istoria ieroglifica si Tiganiada sunt socotite de autorii
lor jocuri ale spiritului, nelipsite nsa de trimiteri, mai mult sau mai putin
transparente, la o realitate pe care o resimteau si a lor si pe care si-o asumau la
modul serios, mimnd doar "jucareaua". Iluminismul este pretutindeni o miscare
culturala a Omului ncercnd sa se construiasca singur, independent de vointa
divina si, mai ales, de influenta bisericii. Nu altfel gndeste, muta tis mutandis,
cel mai de seama creator literar al Scolii Ardelene, atunci cnd aduce sub zodia
esteticului ideile scumpe tuturor reprezentantilor curentului latinist. Clerici ei
nsisi, iluministii ardeleni transleaza ideile curentului spre ideea constiintei

132

nationale si a ridicarii romnilor prin ei nsisi. Nu altul este mesajul adnc, sobru
si amar al Tiganiadei.
Precum Sincai, Maior si Micu-Klain, Ion Budai-Deleanu se arata interesat
de istoria spatiului n care traiau romnii ardeleni, dar studiile sale de acest gen
au fost umbrite, pe de o parte, de cele ale celorlalti reprezentanti si, pe de alta
parte, de valoarea deosebita a Tiganiadei, asa nct De origine Slavorum sau De
originibus populorum Transylvaniae sunt ca si Recunoscute omului modern.
Aparitia epopeii se datoreaza, credem, att remarcabilei culturi a autorului
(conform lui G. Calinescu), ct si dorintei de a expune, ntr-o forma voalata si
atractiva, ideile scumpe miscarii militante. Daca autorul invoca
Batrahomiomahia lui Homer si La secchia rapita de Tasso si daca lectura
permite apropieri de Don Quijote si Orlando furioso, tot el ofera, voalat,
sustinerea celei de-a doua parti a afirmatiei de mai sus: "nsa tu baga sama bine!
caci toata povestea mi se pare ca-i numai o alegorie, n multe locuri unde prin
tigani sa ntaleg si altii carii tocma asa au facut si fac, ca si tiganii oarecnd.
Cel ntalept va ntalege... ". Tema este clara, dupa cum se poate constata!
Cele doua surse ale compozitiei, puternic motivate din punct de vedere
afectiv-ideatic si dublate de un talent indiscutabil, au facut ca Tiganiada sau
Tabara tiganilor. Poemation eroi-comico-satiric, alcatuit n doaosprezece
cntece, de maestrul cntaret Leonachi Dianeu, mbogatit cu multe nsemnari
si luari aminte critece, folosofice, istorice, filologhice si gramatece de catre
Mitru Ferea si altii mai multi n anul 1800 sa fie capodopera genului epic
romnesc n versuri, chiar daca poetii romantici de la 1848 au ncercat, la rndul
lor, sa ofere epopei nationale (neterminate si artificiale). Actiunea este plasata n
Muntenia lui Vlad Tepes, dar oarecum neasteptat Budai-Deleanu alege ca
protagonista a lucrarii sale (subtil alegorica si evident parodica), heterogena si
galagioasa comunitate a tiganilor, aflata n eroi-comica ei tentativa de organizare
statala, fie si cu sprijin exterior (legendarul domn muntean). Neputnd face fata
puhoiului turcesc, Vlad hotaraste sa "militarizeze" cetele de tigani, oferindu-le,
n schimbul ajutorului, Spatenii, strategic plasati ntre Barbatesti si Inimoasa.
Actiunea, simpla n sine, se rezuma la prezentarea acestui drum (motivul adaptat
ad hoc al calatoriei initiatice); initiativa proprie se mbina cu ncercarile
exterioare, asa nct asezarea bucatelor naintea cetelor, proba conceputa de
domnitor, lupta cu vitele primesc dimensiuni homerice si provoaca un haz pe
masura. Independenta individual si structural, adaptabila dincolo de limitele
normalului, tiganimea afla mai multe piedici n dez-unire, dect n vicisitudinile
cauzate de tara aflata n nesiguranta. n buna traditie epopeica, diavolii o rapesc
pe Romica, aleasa lui Parpangel, viteazul conducator al argintarilor, si gloata va
fi lipsita de aportul celui nevoit sa plece spre a-si salva aleasa inimii. Cautarile
tnarului reiau individual haotica si spectaculoasa aventura a ntregii obsti.
Padurea vrajita, hanul stapnit de diavol, aparitia/disparitia Romicai, cele doua
izvoare cu apa fermecata sunt tot attea motive preluate si adaptate admirabil de
Budai-Deleanu, spre a puncta "eroismul" personajului sau. Schimbndu-si firea,
133

dar si hainele cu legendarul Argineanu, Parpangel lupta cu turcii speriati de

aparitia binecunoscutei armuri. Confruntarea sfrseste cu o banala cadere de pe
cal si cu o spectaculoasa incursiune n rai si in iad. ntre timp, Tepes intra,
mbracat turceste, n tabara turceasca si, n pericol, scapa precum eroii din
balade. Ostile ngeresti si cele ale diavolilor intervin n confruntare, sprijinindusi adeptii, prevenind ori contracarnd miscarile adversarului. Daca Vlad este
nfrnt de forte exterioare, Parpangel face nunta cu Romica si comunitatea
tiganeasca se risipeste din cauza nentelegerilor din interior.
n ansamblul operei, tiganii reprezinta coordonata comico-satirica a
epopeii, dar si substanta filosofica a meditatiei asupra conditiei umane n
general. Dincolo de ideile propriu-zis iluministe ale autorului, ct si de aura mai
generala a AUFKLRUNG-ului (n germana substantivul e feminin: die
Aufklrung - luminismul), comportamentul comunitatii gitane e semnificativ
pentru mentalitatea populatiilor napoiate puse fata n fata cu asumarea
democratica a propriei libertati.
De altfel, n context artistic, tiganii nu au nici un merit pentru a-si obtine
libertatea si proprietatile, ci sunt pur si simplu supusi unui experiment din afara:
"Musa! Ce lui Omir odinioara// Cntasi Vatrahomiomahia,// Cnta si mie, fii
bunisoara/ Toate-cte facu tigania,// Cnd Vlad-Voda~i dete slobozenie,//Arme
s 'olaturi de mosie... ".
Parerea (insinuata n text si n note) ca domnitorul ar fi vrut sa-i
foloseasca mpotriva turcilor-fie si sub forma de a nu ajunge iscoade ale
pagnilor, e total neserioasa ntruct se stie prea bine cum a actionat "dalba
tiganie" n momentul sosirii presupusilor turci: ''Domnilor turci! deh,fie-va
mila// Da tigania noastra saraca!// Ca zieu! nu da voie, ci da sila,//Ca mai rau
doara sa nu petreaca,//'Au trebuit armele sa mbrace// Neavnd da nevoie ce
mai face!// Tot Vlad-Voda e ahastor da vina..." etc. Deci nu dintr-o necesitate
interna (comunitara) si asuma tiganii libertatea si proprietatile, "ci da sila ",
considerndu-le, nici vorba, ceva strain si, la urma urmei, fara valoare, de unde
si usurinta cu care renunta la ele. Poltroni, lenesi, robiti numai pntecului si
neputndu-si nchipui o viata altfel dect aceea pe care au dus-o pna atunci,
tiganii reduc ntreaga evolutie istorica a umanitatii la hazardul "norocului" lor si,
plini de importanta, si propun alegerea unei forme de guvernamnt. Desigur,
nfruntarile "ideologice" dintre sustinatorii diverselor forme de organizare statala
dezvaluie fara ndoiala conceptia politica a lui Budai-Deleanu, dar nu acesta este
lucrul cel mai important. Mult mai important ramne de fapt altceva, meditatia
historiala asupra asumarii unor anumite forme de organizare, concordante cu
nivelul socio-economic al comunitatii, meditatie care va trece, tot prin filiera
ardeleana,-n teoria formelor fara fond la Maiorescu, n ceea ce priveste
Tiganiada, comportamentul cetatenesc al gloatelor gitane si al "voivozilor" ei
constituie expresia tipica a proliferarii democratiei formelor fara fond. Ar fi nsa
injust, din perspectiva operei, sa consideram ca "accidentul" tiganesc este nota
definitorie a devenirii umane. De altfel, Tiganiada nsasi se ncheie cu
134

dezvaluirea coordonatei eroice - singura cu adevarat capabila sa nvinga Raul si

sa instituie-, fie ct de trziu, adevarata libertate si adevarata democratie. "Du-ne
- va exclama n final ostirea munteana n fata lui Romndor - macar n ce
parte,//Ori la slobozie sau la moarte!".
"Ca orice epopee, si mai ales, ca orice epopee comica, "Tiganiada" se
hraneste dintr-o ndelungata traditie literara, pe care o integreaza si, n acelasi
timp, o parodiaza. Dar, cu sentimentul unui ntemeietor, Budai-Deleanu
savrseste gestul unei ntoarceri la Homer, care e o ntoarcere spre poezia
originara. Homer din "Iliada", Homer din "Odiseea", dar si Homer din
"Batrahomiomahia", adica poetul elogiat de Aristotel, acesta este mitul lui
Homer n care crede Budai-Deleanu''. (Ioana Em. Petrescu - Ion BudaiDeleanu si eposul comic). Planul eroic al epopeii este dominat de Vlad Tepes,
n primul rnd, apoi, de viteazul Argineanu (personaj de sorginte folclorica), iar
n final, de personajui-simbol Romndor. n economia textului, domnitorul
muntean ramne principalul actant al "aventurii" gitane, ntruct, prin hotarrea
sa de a plasa gloatele tiganesti narmate la Spateni, ntre Barbatesti si Inimoasa,
declanseaza un lant ntreg de ntmplari sugestive pentru comportamentul si
mentalitatea acestei populatii oropsite de istorie. Altfel, n ansamblul operei,
Vlad Tepes si pastreaza ntreaga maretie legendara. Viteaz, demn, intransigent,
Marele Voievod da solilor Portii un raspuns de neuitat: "Spune ca-atunci cnd
iepurii-n goana// Vor lua pe ogari, lupilor moarte//[Mieii vor da, poate ca
atunci doara//M-oi nchina; iar nu de-asta oara!". In relatia cu "dalba tiganie" e
de o ntelepciune cu totul detasata. Tiganii pentru el sunt, pur si simplu,
spectacol.
n plan stilistic, remarcabila este capacitatea lui Budai-Deleanu de a reda
modul caracteristic de a vorbi al eroilor sai, cu particularitatile fonetice
specifice. Graiul muntenesc se mbina armonios cu elemente de argou,
arhaismele cu neologismele - toate crend imaginea unei limbi de mare forta
expresiva, capabila sa redea, n egala masura, sublimul si ridicolul. Ion BudaiDeleanu dovedeste inventivitate si talent n crearea toponimelor si
antroponimelor, atribuindu-le acestora efect caracterologic sau simbolic, asa
cum vor proceda mai trziu V. Alecsandri, C. Negruzzi (n teatrul sau) sau I.L.
Caragiale. "Numai Eminescu mai trziu a siluit limba sau a scociort forme cu
atta sistema, si Budai i este un mare naintas " (G. Calinescu, Istoria... ').
De obicei, sunt mai putin comentate notele de subsol, atribuite unor
presupusi exegeti ai operei.
De fapt, avem aici nca o opera, creata (n cel mai modern stil) pe
marginea celei dinti. Interventiile unor Criticos, Mndrila, Onochefalos,
Idiotiseanul, C. Simplitian, consideratiile docte sau tmpe ale acestora dezvaluie
caractere dintre cele mai interesante, autodefinindu-i n raport cu lectura epopeii.
Asa, de exemplu, se ntmpla cu Onochefalos, personaj celebru din scholiile
(notele) "Tiganiadei. E cel mai tmp dintre toti comentatorii epopeii - adevarat
"cap de magar" (n limba greaca, ooos = magar si kephale = cap). Totusi, Chir
135

Onochefalos are un anume bun simt al limitelor lui, creznd ca atare toate
"ispravile" din epopee pe motiv ca "poeticul asa afla scris " n "manuscrisele"
de la Cioara si Zanoaga. l secondeaza cam ndeaproape Cocon Idiotiseanul.
Nu e lipsit de interes sa aratam ca Tiganiada a vazut lumina tiparului
mult timp dupa scrierea ei (n doua variante: 1800 si 1812 - fapt dovedind
constiinta creatorului de frumos, atent la forma n care i se va nfatisa cititorului
opera sa), abia n 1875, n revista "Buciumul Romn" din Iasi, iar n volum doar
n 1925, sub ngrijirea merituosului editor Gh. Cardas.
Paradoxal, manuscrisul epopeii a fost regasit si valorificat trziu, pus n
evidenta la multi ani dupa moartea autorului, iar Budai-Deleanu recurge la
nceputul poemei sale la cunoscutul procedeu al "descoperirii" unui manuscris
care a inspirat muza autorului: "... nsa istoria alcatuita ntr-acest chip este
osteneala mea, ce am pus-o n stihuri... ".
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, George, Istoria literaturii romne de la
origini pna n prezent, Ed. Nagard, 1980; Popovici, D., Studii literare, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 1972; Petrescu, Ioana Em., Ion Budai-Beleanu si eposul
comic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974; Sorohan, Elvira, Ion Budai-Deleanu, Ed,
Minerva, Bucuresti, 1984; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne,
1997, Editura Magister/Aula.
II. POEZIA N PERIOADA PREMODERNA.
VACARESTII SI COSTACHE CONACHI
Considerati actualmente precursori ai liricii moderne romnesti, poetii
Vacaresti (n Tara Romneasca) si Costache Conachi (n Moldova) si reprezinta
epoca att prin participarea politica si mentalitate, ct si prin literatura lor. Din
punct de vedere istoric, perioada este marcata pe plan extern de insurectiile din
Elvetia si Tarile de Jos, de Revolutia Franceza (1789) si apoi de epoca lui
Napoleon, iar pe plan intern de criza fanariotismului si progresul autonomiei
romnesti. Cunoscut sub denumirea de "perioada premoderna", intervalul 17801840 are trasaturi pitoresti si eterogene, specifice vremurilor de schimbare. Dupa
ce fenomenul fanariot destramase relatiile directe sau indirecte, de orice natura,
cu Europa Occidentala, o data cu razboaiele ruso-turce de dupa 1768 si mai ales
dupa pacea de la Kuciuk-Kainargi (1778), dominatia otomana n cele doua tari
romnesti ncepe sa slabeasca. De-acum influenta ideilor apusene nu mai poate
fi oprita, contactele cu europenii si calatoriile n Apus se nmultesc, moda,
cartile si ideile occidentale reapar n circuitul societatii romnesti. Tot acest
proces confera Principatelor un chip bizar, de Ianus bifrons, cu aer de Orient
occidentalizat, mai cu seama n primele decenii ale secolului al XlX-lea. Acest
din urma aspect, legat de o accentuare a amprentei apusene la nceput de secol
XIX, este retinut de criticii literari ca argument pentru o periodizare nuantata a
poeziei Vacarestilor: Ienachita, Alecu si Nicolae apartin epocii nca acut

136

fanariote, iar Iancu este n mai mare masura supus influentelor novatoare de
dupa 1800 (mai ales prin notele pre-romantice).
Totusi, nu diferentele sunt majore, ci asemanarile, care se datoreaza
contextului cultural. Toti cei cinci poeti sunt marcati de conditiile momentului
auroral al literaturii romne, careia i lipsesc traditia literara "laica" si circuitul
specific, format din scriitor-editor-difuzor-cititor. (Acest fenomen, al
institutionalizarii, se produce exploziv dupa 1830). n consecinta, poezia
Vacarestilor si a lui Conachi circula, cu anumite exceptii, n manuscris, iar
autorii nu au o constiinta foarte limpede a conditiei lor. Apartenenta la clasa
marii boierimi i scuteste de profesionalizarea n ale scrisului, care ramne o
ocupatie complementara aceleia de participare la viata politica (au acces la
diferite functii si dregatorii, iar Conachi ajunge chiar la un pas de domnie).
n schimb, au constiinta pionieratului literar. Traduc si imita, cunosc bine
limbi straine ca franceza, greaca, latina, italiana, turca, au predilectie pentru
poezia erotica si pentru anumite motive si figuri retorice, cultiva acrostihul si
sunt influentati fundamental de Anacreon prin neoanacreontici. Totodata "poezia
epocii cultiva tulburarile afective ("istericalele ", lesinurile chiar...), lirismul
fiind precedat de caricatura lui :patetismul" (M. Scarlat - Istoria poeziei
romnesti, vol. I ). Primii nostri poeti lirici scriu doar pentru ei nsisi si pentru
femeia iubita, preiau uneori fragmente sau texte ntregi unul de la celalalt, caci
ideea de plagiat nca nu exista. Multe creatii intra n folclor, n categoria asanumitelor cntece de lume, unele se regasesc n antologia lui Anton Pann,
Spitalul amorului.
Pna la sfrsitul secolului al XVII-lea formele elementare ale lirismului au
fost accidentale si au constat, de fapt, n introducerea unor pasaje lirice n
compuneri versificate cu caracter narativ, didactic, religios etc. Aceasta era
poezia latenta, aflata n cautarea intuitiva a unei forme care sa o exprime. Poetii
Vacaresti si Costache Conachi sunt aceia care, alaturi de altii, mai putin
nsemnati, fac mutatia decisiva, creatiile lor reprezentnd prima treapta de
restrngere a domeniului poetic la poezia lirica, prin absolutizarea acesteia.
Deci, ncepnd cu acestia, poezia nu mai este redusa la versificatie, desi strategia
retorica ramne tot ornamentarea. Dar acum reactia afectiva (sinceritatea, partial
trucata) devine element constitutiv al poeziei.
IENACHITA VACARESCU (1740-1797), poliglot si erudit, a scris o
gramatica, Observatii sau bagari de seama asupra regulelor si ornduelelor
gramaticii romnesti (1787), o Istorie a prea puternicilor mparati othomani,
poezii ocazionale (unele cuprinse n gramatica sau n istorie) si poezii erotice.
Ienachita numeste poezia "cugetele frumoase, cu poetice faceri". El si fiul
sau, Alecu, sunt mai ales cntareti ai iubirii si mai putin ai femeii individualizate
fizic si moral. Simbolurile acestei iubiri sunt floarea, un puisor canar sau o
turturea sinucigasa, precum n Amarta turturea, text scris pe un motiv popular
care se gaseste si n nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie.
Apar acum n poezie diminutivele si ohtaturile; sentimentul dragostei este definit
137

prin evazivul "un nu stiu ce" si prin suite de interogatii: "Spune, inimioara,
spune!/ Ce durere te rapune?/Arata ce te munceste,/ Ce boala te chinuieste? ".
Bijuteria putinelor piese erotice ramase este considerata, probabil datorita
prezentei gratiosului si datorita naivitatii formale, apropiata de versul popular,
aceasta: "ntr-o gradina,/ Lng-o tulpina,/Zarii o floare ca o lumina,// S-o tai, sa
strica!/ S-o las mi-e frica/ Ca vine altul si mi-o radica". Celebru este si
testamentul literar al lui Ienachita, marcat de entuziasmul si de constiinta
conditiei sale de ntemeietor: "Urmasilor mei Vacaresti!/Las voa
mostenire:/Cresterea limbei romnesti/S-a patriei cinstire".
Fiul lui Ienachita, ALECU VACARESCU (1769-1799), este considerat
cel mai talentat dintre ai sai. A scris numai poezii de alcov, languroase, pe un
ton mai putin sagalnic dect al tatalui, lund mai n serios conventia, dar si
beneficiind deja de un arsenal retoric pe care tatal sau abia l dibuia. Alecu
marturiseste ca scrie doar pentru nevoile sale sentimentale: "eu n-am fost
unstihurgos pentru gustul lumii, dect pentru trebuintele mele ". De aceea se
pare ca si neglija creatiile (unele, rezultate spontane ale ramasagului, ale
provocarii), astfel ca multe se pierd sau trec n circulatia lautareasca,
exceptndu-le pe acelea din legendara "condicuta" despre care vorbeste fratele
sau, Nicolae. Spiritul trubadurilor, care presupune cultul iubirii, elogiul femeii,
juramintele de supunere si galanteria, salasluieste n acrostihuri care dezvaluie
pe verticala textului numele adresantei: Lucsandra, Rucsandra s.a. Totusi, e
cntata mai ales iubirea si aproape deloc femeia.
Criticii sesizeaza ca adesea galanteria este monocorda. nsa farmecul
ramne incontestabil, n special datorita "parfumului" vechi: "La doi ochi ce simt
din fire/plini de nur si da simtire/ Urmeaza ca sa se-nchine/ vrnd si nevrnd
fiescine./ Caci ntr-o cautatura/ viata dau si viata fura ".
NICOLAE VACARESCU (1784-1825), fratele vitreg al lui Alecu, a scris
putin si tot lirica erotica. Modelul fundamental este acelasi Anacreon, dar
vaietele sunt mult mai reduse dect ale predecesorilor. Nu este un interiorizat; o
dovedeste si atitudinea din aceasta strofa care, noteaza M. Scarlat, "poate f
privita ca un "program" al sentimentalismului patetic ce s-a manifestat n
poezia noastra n jurul anului 1800": "Ticalosul al mieu piept,/ Lasa taina,
spune drept,/ Arata ce patimesti/ Si d-al cui foc te trudesti".
IANCU VACARESCU (1792-1863) este fiul lui Alecu si cele mai
cunoscute versuri ale sale apartin prologului "La deschiderea teatrului ntiasi
data n Bucuresti, n anul 1819": "V-am dat teatru, vi-l paziti/Ca un lacas de
muze;/Cu el curnd veti fi vestiti,/Prin vesti departe duse.//n el naravuri
ndreptati,/Dati ascutiri la minte;/Podoabe limbii noastre dati/ Cu romnesti
cuvinte". Poate fi considerat un adevarat poet prepasoptist (prin motivele
preromantice, cum ar fi, de pilda, acela al ruinelor), care face tranzitia ntre
138

neoclasicismul de secol XVIII si romantismul pasoptist Era prieten cu Ghica,

Alexandrescu si Crlova. A scris poezii erotice, ode, epistole n versuri, idile,
sonete, balade s.a. Influentele sunt eterogene: Delille, Crlova, Sapho, Catul si
multi altii. A publicat mai multe culegeri de poeme, important pentru reputatia
sa fiind volumul Poezii alese (1830), care continea poemul devenit celebru,
Primavara amorului sau O zi si o noapte la Vacaresti. Acesta pare un rezumat
al recuzitei clasiciste, cu galanterii pastorale si detalii preromantice. Lecturile
critice moderne ajung la concluzia ca e un poem prolix si fara valoare artistica
deosebita. Textele lui Iancu sunt ncarcate de livresc, de referiri mitologice si
conventii arcadice altoite pe trunchiul cntecului de lume: "Satiri, Fauni si
Menade/Pan, Silvan, Hamadriade,/Poeti, Eroi, Zne, Zei... " ( Primavara
amorului ). O parte din lirica sa e n maniera Alecu - Conachi, nsa nu are
stralucire.
COSTACHE CONACHI (1778-1849) e cunoscut ndeosebi ca "trubadur"
moldav, ca un retor al tnguirii si a fost descoperit, sub raport estetic, de G.
Calinescu. n epoca succesul sau a fost considerabil, caci, n ciuda faptului ca nu
si-a publicat versurile, acestea au circulat n copii manuscrise si au fost preluate
de lautari, iar apoi redescoperite, ca productii anonime, de Alecsandri, Eliade,
Anton Pann, Iancu Vacaxescu ori de catre cercetatori tardivi. Se pot identifica n
lirica sa influente ale micii poezii clasice franceze de la sfrsitul secolului al
XVIII-lea (Pamy, Delille, Colardeau etc), dar si din cea a lui Anacreon prin
intermediul creatiilor lui Atanasie Hristopol. Calinescu l apropie de Francesco
Petrarca prin pedanteria n subtilitati, prin cazuistica sentimentala. Elogiul lui
Calinescu este contrabalansat de Mircea Scarlat, care, apreciindu-i
complexitatea superioara primilor trei Vacaresti, noteaza ca trasatura specifica
patetismul care astazi se dovedeste amuzant. Oricum, caracteristica este
oscilarea ntre naturalete si conventionalism. Scrisoarea catra Zulnia si Amorul
din prietesug i par lui Nicolae Manolescu a alcatui "prima autobiografie lirica
erotica de la noi, n spirit trubaduresc si balcanic " ( Istoria critica a literaturii
romne, vol. I). Conachi nchina acrostihuri nurilor si ochilor (motive
predilecte) Casandrei, Elenei, Catincai, Marioarei etc. Dar "doamna sanitarilor "
sale este Zulnia, un fel de echivalent al Laurei lui Petrarca: "De sute de ori,
Zulnio, printr-a gurilor lipire/ Ti-am adeverit amoriul cu credinta si iubire./ Iar
acum, ah, vai de mine, ntr-acest pustiu de jale,/ Unde nu am alt tovaras dect
durerile mele/Le vars numaipentr-un suflet si o trista inimioara" etc. (
Scrisoarea catra Zulnia ). A mai scris un scurt tratat de poetica, Mestesugul
stihurilor romnesti si trei ncercari dramatice: Comedie banului Canta,
Giudecata femeilor si Amoriul si toate harurile si a tradus din Voltaire,
Collardeau, Alexander Pope s.a.
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, George, Istoria literaturii romne de la
origini pna n prezent, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; Manolescu, Nicolae,
139

Istoria critica a literaturii romne, Ed. Minerva, Bucuresti, 1991; Piru,

Alexandru, Istoria literaturii romne, II, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1970; Scarlat, Mircea, Istoria poeziei romnesti, I, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1982; Simion, Eugen, Dimineata poetilor, Ed. Cartea Romneasca,
Bucuresti, 1980.
III. PROZA N PERIOADA PREMODERNA
DINICU GOLESCU - NSEMNARE A CALATORIEI MELE
n 1981 Mircea Martin facea observatia ca unul dintre "complexele"
dominante n literatura noastra este cel al "nceputului continuu " (Mircea
Martin, G. Calinescu si "complexele" literaturii romne ). nsemnare a
calatoriei mele de Dinicu Golescu devine expresia acestui "complex" din doua
puncte de vedere: autorul este un deschizator de drumuri n literatura noastra si,
mai presus de aceasta, un prim descoperitor al civilizatiei occidentale moderne.
Dinicu Golescu, vlastar al unei vechi familii boieresti, a primit de timpuriu o
educatie aleasa. El s-a familiarizat att cu cultura antica, ct si cu cea noua,
iluminista, n timpul studiilor la Academia greceasca din Bucuresti. Momentul
de cotitura n biografia autorului l constituie calatoria sa n Occident, facuta n
anii 1824, 1825 si 1826. Din voiajul sau n Europa centrala si apuseana Dinicu
Golescu se ntoarce cu o experienta bogata si noua. Ea se afla exprimata n
nsemnare a calatoriei mele. Caracterul dominant al operei este cel iluminist si
el se observa nca din subtitlul lucrarii, unde dimensiunea didactica apare
accentuata. Lucrarea este scrisa "spre folosul natiii mele ", ea are, deci, o
utilitate, o finalitate practica. Calatoria n Occident va deveni prilej de
permanenta comparatie ntre descoperirile autorului si realitatile din Tara
Romneasca. nsemnare... marcheaza un moment de pionierat si datorita
faptului ca este primul jurnal de calatorie tiparit din literatura noastra. Opera a
fost schitata mai nti n greaca. Apoi ea a aparut n versiune romna. Sensul
aparitiei ei n limba nationala este, evident, tot unul de natura iluminista.
Calatoria ncepe cu descrierea cetatii Brasovului. nca de aici autorul si va arata
pretuirea pentru nvatatura "unde nu este copil, macar de strengar, a nu merge
spre cstigarea luminii". Admiratia va deveni una dintre coordonatele definitorii
ale cartii. E admiratia pentru lucrul bine facut. Dinicu Golescu propune astfel
modele sociale, de organizare. Comparatia cu realitatile din Tara Romneasca
exprima un decalaj major, dar si dorinta nestramutata de a-1 recupera. Dupa ce
trece prin Sibiu, Sebes, Beligrad (Alba lulia), Turda, Cluj, Oradea, autorul
ajunge la Pesta si apoi, la Buda. Observatiile lui Dinicu Golescu sunt
rezumative, stnd sub semnul utilitatii. Revine obsesiv problema educatiei.
Vaznd multimea scolilor din Pesta, autorul are un prilej de comparatie cu
putinatatea lacasurilor de nvatatura romnesti. Totodata, scriitorul tinde sa
surprinda o trasatura specifica pentru fiecare loc prin care trece. Astfel, n Buda
si Pesta el va elogia linistea, asa cum va face si cnd va vizita Venetia. Ajuns la
Viena, va lauda frumusetea gradinilor si parcurilor, rezervndu-le chiar cte un
140

capitol distinct. Descrierea consemneaza inclusiv detalii tehnice, cum ar fi

marimea unei gradini sau a unui havuz. Calatoria sta sub semnul permanentei
raportari la realitatea cruda de acasa. Comparatia se materializeaza, n context,
cu cte un capitol, Cuvntari deosebite, n care autorul marcheaza diferentele
ntre societatea occidentala si cea romneasca. Nu de putine ori aceasta punere
fata n fata declanseaza reactii patetice. naintea diferentelor de tot felul, autorul,
coplesit, l invoca pe Dumnezeu. Sunt momente cnd tonul dominant rational al
textului narat este nlocuit de emotional: "O! preaputernice parinte al tuturor
noroadelor! Niciodata nu o sa se ridice de asupra neamului romnesc acest nor
ntunecos, plin de rautati si de chinuri? O! preabunule stapne! Nu o sa fim
izbaviti de toate nevoile? ".
Spirit activ, autorul nu se va lasa vreme ndelungata prada emotiei, ci va
descoperi si ideea salvatoare, "unirea spre fericirea obstii". Naratiunea lui Dinicu
Golescu exclude, n genere, . meandrele. Ea curge liniar, adunnd amintiri
esentiale despre locurile vizitate. Autenticitatea si dimensiunea utilului devin
fundamentale. Artisticitatea cade pe plan secund. Ea a putut fi desprinsa deja din
modulatile de ton pe care le are naratiunea. "Descrierea Schnbrunnului da o
pagina rara de poezie orientala, cu evlavii si uimiri, cu turburari exprimate
naiv, de un salbatec, rudimentar verlainianism " (George Calinescu, Istoria
literaturii romne de la origini pna n prezent ). Uneori, autorul simte nevoia
de a folosi direct comparatia: "Pna a trece aceste sate, nu vede calatoriul alt
ceri si pamnt, ntocmai parca arfipa mare".
De fapt, nsemnare... cuprinde trei ani n care autorul a facut doua
calatorii si de aceea el nu va reveni asupra locurilor odata vizitate. Prima
calatorie este centrata mai ales pe descrierea Vienei, cea mai amanuntita din
ntreaga carte. Ea se ncheie la Mantua, n Lombardia, dupa ce Dinicu Golescu
vizitase si Verona, Venetia, Milano, Cremona, Padova. n a doua calatorie
autorul rezuma pe scurt drumul pna la Minchen (Miinchen). Si n acest voiaj el
va cauta cu precadere bibliotecile si universitatile, desi si va exprima si
admiratia pentru harnicia oamenilor. El "cauta sa descopere n orice nfatisare a
vietii europene munca staruitoare " (N. lorga, Istoria literaturii romnesti n
veacul al XIX-lea). Ajungnd la Geneva, boierul ndeplineste si scopul
calatoriei, lasndu-si copiii n orasul elvetian, "spre nvatatura". Imaginile
vizuale predomina n naratiune. Dinicu Golescu este un observator atent. Efectul
privirii sale se sesizeaza n profunzimea textului, a naratiunii careia i confera, n
spirit iluminist, valoare moralizatoare. Pe de alta parte, el este atras de nou, mai
ales de noutatea utila. Intorcndu-se n tara dupa experienta elvetiana, autorul
memorialului trece din nou prin Viena, care pare orasul care l fascineaza cu
adevarat. Desi e un spirit ntreprinzator, Dinicu Golescu apreciaza bunastarea si
confortul. El propune, n nsemnare..., un model de civilizatie occidentala.
Cartea devine, n conceptia autorului, un mijloc "deschis ". Scrisul sau nu se
adreseaza unui numar limitat de cititori, ci obstei: "condeiul va da n vileagul
obstii att urmarile cele spre folosul neamului, ct si cele spre prapadenia lui!".
141

Spiritul modern al lui Dinicu Golescu se poate observa din nsasi

atitudinea fata de scris. nsemnare... este o opera cu un pronuntat caracter etic.
Dimensiunea estetica este subordonata dorintei autorului de a convinge. Dinicu
Golescu e un deschizator de drumuri pentru memorialistica romneasca.
BIBLIOGRAFIE: Cornea, Paul, Originile romantismului romnesc, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1972; Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, III, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1969; Popovici, Dimitrie, Studii literare, I, Ed. Dacia, Cluj, 1972.
IV. NCEPUTURILE PRESEI SI ALE TEATRULUI N LIMBA
ROMNA
n cadrul amplului proces de occidentalizare ce caracterizeaza societatea
romneasca la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XlX-lea,
doua spatii culturale ncep sa se dezvolte ca expresie a modernitatii unei culturi:
presa si teatrul.
Desigur, cele dinti forme de manifestare a presei si au nceputurile nca
din anii 1790, cnd, "primul ziar n limba romna aparut... la Viena, a fost scos
de doi romni, fratii Puiu. " (D. Micu).
Printre cele dinti ncercari, majoritatea efemere, se numara "Courier de
Moldavie", tiparit n 1790 la Iasi, "Chrestomaticu Romnescu", aparut n 1821 la
Cernauti, "Biblioteca romneasca", din care au aparut cteva numere la Buda,
ntre anii 1821 -1834, "Fama Lipschi", aparuta n 1827 la Leipzig.
Abia anul 1829 marcheaza aparitia unor gazete romnesti de importanta
mai mare n plan cultural. La 6 aprilie, la Bucuresti, apare sub conducerea lui I.
Heliade Raduescu ziarul "Curierul romnesc". Este o gazeta de informare
(politica, administrativa, culturara si literara), care are o longevitate remarcabila,
fiind publicata, cu intermitente pna n 19 aprilie 1848. Gndita initial de Dinicu
Golescu sub titlul "Curierul Bucurestilor", gazeta va avea de-a lungul existentei
sale cteva variatii n titlu: "Curierul rumnesc", "Curierul romn". Avnd o
larga, circulatie, nu doar n spatiul muntenesc, ci si n Moldova si Ardeal, gazeta
contribuie si ea la afirmarea unei miscari ce are ca scop dezvoltarea si
modernizarea nvatamntului romnesc si crearea unui teatru national.
Fara sa fie o revista literara propriu-zisa, "Curierul romnesc" gazduieste
aparitia unor poeti tineri si talentati printre care se numara V. Crlova si Grigore
Alexandrescu. Alaturi de acestia se afla si Iancu Vacarescu, Costache Caragiali,
D. Bolintineanu, C. Bolliac. Revista cuprinde si traduceri din capodopere
universale: poezii de Lamartine, un fragment din romanul Don Quijote de la
Mancha de Cervantes, traduceri din W. Scott si Al. Dumas facute de I. Heliade
Raduescu.
Acesta este de fapt mentorul revistei, publicndu-si n paginile ei articole
despre limba literara ( Repede aruncatura de ochi asupra limbei si
nceputurilor romanilor ), scrisorile catre Iacob Negruzzi, prelegerile de
literatura ce urmaresc educarea publicului.
142

Ca si I. Heliade Radulescu n Muntenia, Gh. Asachi n Moldova face parte

din categoria ntemeietorilor. "Alauta romneasca" va aparea pna n 29
decembrie 1849 dnd dovada de moderatie si echilibru. Ea publica att literatura
clasica, ct si romantica: V. Alecsandri, Crai nou, Calatorie n Africa , balade
de V. Hugo traduse de C. Negruzzi, nsa, n scurt timp publicatii ca "Dacia
literara" si "Propasirea" vor depasi calitativ "Alauta romneasca".
Intre 1837-1847 n Bucuresti apare "Curierul de ambe sexe", proiectat ca
o revista eterogena dedicata tuturor categoriilor de lectori, fapt ce explica
tiparirea unor opere literare valoroase si originale alaturi de unele traduceri
lipsite de gust. Mentorul revistei este I. Heliade Radulescu. Propunndu-si sa
serveasca "de arhiva la istoria literaturei si limbei noastre" revista publica
opere importante: I. Heliade Radulescu - Zburatorul, Caderea dracilor, D.
Bolintineanu -O fata tnara pe patul mortii, Mihnea si baba, C.NegruzziAprodul Purice, Zoe, O alergare de cai.
In spatiul literar transilvanean, cu o ntrziere apreciabila datorita
contextului social-politic, cele dinti publicatii importante, "Gazeta de
Transilvania" si suplimentul "Foaie pentru minte, inima si literatura", apar abia
n 1838. "Gazeta de Transilvania" vede lumina tiparului n 12 martie 1838,
avnd o lunga existenta si depasind pragul lui 1900. Condusa initial de G.
Baritiu, ea va trece din 1878 sub directia lui A. Muresanu. Revista si manifesta
de la nceput consecvent idealurile nationale si constituie principalul mijloc de
afirmare publicistica a drepturilor romnilor din Imperiul habsburgic. Desi
revista apartine ardelenilor, ea obtine colaborarea unor scriitori recunoscuti din
Moldova si Muntenia: I. Heliade Radulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu,
V. Alecsandri. Idealurile "Gazetei de Transilvania" se apropie de acelea ale
"Daciei literare", nsa interesul merge mai degraba catre cultura germana dect
catre cea franceza.
ntre 1838 si 1865, la Brasov apare "Foaie pentru minte, inima si
literatura" care militeaza pentru crearea unei literaturi originale, sustinnd ideea
luminarii prin cultura a maselor. Interesul cititorilor pentru literatura nationala e
stimulat de publicarea operelor lui Gh. Asachi, C. Negruzzi, D. Bolintineanu, A.
Muresanu. Revista devine o oglinda a vietii spirituale a spatiului transilvanean,
referindu-se la viata teatrala, artistica, la probleme de limba si ortografie. Prin
traducerile din operele lui Lessing, Goethe, Byron, Puskin, Montesquieu,
Molire, Musset, revista ofera modele valoroase scriitorilor romni.
n cadrul procesului de specializare a presei, un loc deosebit l ocupa o
revista cu o aparitie scurta, care a premers "Curierul de ambe sexe". Ea se
numeste "Gazeta Teatrului National" si apare la Bucuresti ntre 1835-1836,
avndu-1 ca mentor pe I. Heliade Radulescu. Ea si propune sa mbogateasca
repertoriul dramatic national, nsa rezultatele n acest sens nu sunt notabile.
Revista cuprinde o serie de studii despre teatru: B. Catargiu - Teatrul national,
I. Voinescu - Cugetari asupra teatrului. Atitudinea fata de piesele reprezentate
este exigenta, critica. Revista se declara adepta unui repertoriu clasic, bazat pe
143

drame si tragedii, si indica evitarea vodevilurilor si a melodramelor, la moda n

epoca.
Dramaturgia romneasca originala se afla nsa, ca fenomen, la
nceputurile ei. Desi ar fi fost necesara existenta unei publicatii specializate,
"Gazeta Teatrului National" va disparea rapid din lipsa de sustinere. Existent
pna la acea epoca doar ntr-o forma rudimentara, a ceremonialurilor de tip
folcloric cu caracter de spectacol (Dragaica, Irozii, Vicleimul ) sau, n paralel,
la cutile domnesti din Muntenia si Moldova, sub forma spectacolelor cu
mascarici, pehlivani, teatrul romnesc si va pune temeliile n aceasta epoca.
Daca spectacolele se desfasurasera initial n limbile greaca, franceza, italiana, cu
trupe straine, apar acum reprezentatii teatrale n limba romna.
Textele jucate mai nti de trupele de teatru sunt traduceri: la Iasi, n 1816
se joaca piesa lui Florian, Mirtil si Hloe, o prelucrare de Gessner, n traducerea
lui Gh. Asachi, iar la Bucuresti, sub patronajul printesei Ralu Caragea, se joaca
n 1818 piesa Hecuba de Euripide. Este momentul n care poetul Iancu
Vacarescu lanseaza celebrul Prolog, n care teatrul, "lacas de muze", apare ca
instrument de educare a gustului public si de cultivare a limbii nationale.
Printre piesele care se vor juca n Moldova si Tara Romneasca se pot
enumera: Avarul de Molire, Britannicus de Racine, Moartea lui Cezar si
Alzira de Voltaire.
O miscare organizata si dirijata n sensul crearii unui teatru cu adevarat
national se desfasoara ncepnd din 1833, cnd la Bucuresti se nfiinteaza
Societatea Filarmonica. Sub obladuirea acesteia ia fiinta un Conservator de
muzica si actorie, care are ca scop formarea actorilor autentici. In 1834 acestia
joaca n spectacole de teatru regulate si, timp de ctiva ani, n repertoriul
societatii figureaza peste 90 de piese, majoritatea traduceri.
n Transilvania se semnaleaza reprezentatii n limba romna la Oravita
(1817) si Arad (1818), iar n 1825 elevii din Blaj pun n scena comedia lui Plaut,
Aulularia. n 1828 ei joaca o piesa romneasca a lui Timotei Cipariu, Egloga
pastorala.
Cnd n 1840 Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si Costache
Negruzzi preiau conducerea Teatrului National pentru un an si jumatate, aceasta
institutie va deveni cu adevarat reprezentativa. Crearea unui repertoriu national,
realizarea unor spectacole de calitate reprezinta principalul tel al acestei
directiuni.
Primul autor dramatic romn poate fi considerat C. Conachi, care
realizeaza o serie de scenete dupa modelul molieresc: Comedia Banului
Constantin Canta ce-i zic Cbujan si Cavaler Cucos, Giudecata femeilor,
Amorul si toate harurile, Serdarul din Orhei.
Scenete caracterizate prin schematism, inspirate nsa din istoria nationala
scrie si lordache Golescu (Barbu Vacarescu, vnzatorul tarii). Mai realizate
sunt piesele lui Mateiu Millo, cunoscut mai ales ca actor n epoca: Un poet
romantic - satira antiromantica si Baba Hrca, o comedie-opereta.
144

Desi nu vor juca un rol major n istoria literaturii romne, scriitorii

amintiti au meritul de a fi asezat fundamentul dramaturgiei romnesti, iar
orientarea lor estetica ilustreaza si n spatiul dramaturgiei polemica clasicism romantism.
ntreaga dramaturgie a lui Alecsandri, att latura sa comica, ct si cea
grava, apare ca o urmare fireasca a acestor ncercari de a gasi specificul
romnesc, integrndu-ne, totusi, spiritului european. "Oamenii nceputului de
drum " si au deci, si n acest domeniu, rolul lor incontestabil.
BIBLIOGRAFIE: Dictionarul literaturii romne de la origini pna la
1900, Ed. Academiei, Bucuresti, 1979; Pacurariu, D., Clasicism si romantism,
Ed. Albatros, Bucuresti, 1973; Calinescu, G., Istoria literaturii romne de la
origini pna n prezent, Ed. Minerva, Bucuresti, 1986.

145

CAPITOLUL VII
LITERATURA PASOPTISTA SI POSTPASOPTISTA
Pasoptismul a constituit n evolutia literaturii romne o perioada de mare
entuziasm patriotic si revolutionar dintre anii 1830 si 1860, de mesianism
cultural, de spirit critic, de deschidere spre Occident, aceasta schimbare de
directie stnd sub semnul reliefarii specificului national. Se afirma cu pregnanta
dezideratul integrarii n civilizatia europeana, ceea ce se putea realiza n plan
cultural prin spirit de initiativa, ca manifestare a aspiratiei de a iesi din letargia
attor secole de opresiune. Pasoptismul aduce cu el avntul unei culturi care se
nnoieste modernizator prin punerea bazei publicisticii, a scolii si a teatrului n
limba romna. Scriitorii de o exceptionala disponibilitate creatoare ca deschidere
spre mai multe genuri activeaza cu sentimentul necesarei defrisari a terenurilor
virgine, ei devenind pionierii unor specii literare clasice si moderne. Spre
deosebire de culturile Occidentului n care clasicismul si romantismul au nflorit
n epoci si chiar secole distincte, n spatiul romnesc aceste curente au evoluat
concomitent, chiar amestecndu-se n cuprinsul aceleiasi opere literare.
Se dezvolta astfel un romantism minor, tolerant, mic-burghez,
Biedermeier, cum a fost numit n teoria specialitatii. Trasaturile lui sunt:
nclinatia spre moralitate si moralizare, cultivarea valorilor domestice, idilismul,
intimismul, preferinta pentru pasiunile temperate si confortul spiritual,
militantismul, socialitatea, conservatorismul, ironia pedestra, resemnarea,
cosmopolitismul, frivolitatea, exotismul, teatralitatea, exaltarea momentana,
superficialitatea perceptiei. Literatura pasoptista abunda n astfel de trasaturi si
Titu Maiorescu are n buna masura dreptate atunci cnd observa ca n contactele
lor cu Apusul ai nostri tineri "bonjuristi" vazusera numai formele de deasupra
ale civilizatiunii, dar nu ntrevazusera fundamentele istorice mai adnci care au
produs cu necesitate acele forme si fara a caror preexistenta ele nici nu ar fi
putut exista" ( n contra directiei de azi n cultura romna, 1868). De aceea,
perioada anilor 1830-1860 nseamna n multe privinte aparenta, imitatie,
expresie fara substanta, adaptare de dragul adaptarii. Efectul n planul vietii
reale a formelor n cautarea unui continut valid nu poate fi ignorat. Probabil ca
Alecu Russo e numai pe jumatate ironic atunci cnd se lanseaza n afirmatii ca
aceasta: "Ideea si progresul au iesit din coada fracului si din buzunarele jiletcii"
( Studie moldovana ).
Orict de prudenti ne-am arata n fata unor astfel de constatari, trebuie,
totusi, sa admitem ca Russo merita creditul nostru, pentru ca el este un
reprezentant - poate cel mai lucid - al spiritului critic al perioadei, un exponent
al "scolii eclectice ", cum singur a numit-o. Dreptatea lui Maiorescu e doar
partiala. Spiritul critic pasoptist da seama tocmai despre reactia organismului
146

social si cultural romnesc confruntat cu pericolul pierderii identitatii.

Occidentalizarea lumii noastre n-a fost o miscare acceptata tale quale. Ea a
produs, dimpotriva, o activare de lunga durata a sistemului nostru imunitar, cu
manifestari ncheiate, dupa parerea lui Ibraileanu ( Spiritul critic n cultura
romneasca, 1909) abia spre sfrsitul secolului. nsa momentul de vrf al
spiritului critic se confunda cu activitatea publicistica a lui Kogalniceanu, Russo,
Negruzzi si Alecsandri. Mai ales primii doi, prin atitudinea lor lucida si
responsabila, au contribuit n mod hotartor la instituirea premiselor culturii
romne modeme. Ei au militat pentru importul din Apus numai a ceea ce este
potrivit si necesar, discreditnd prin interventii polemice sistemele lingvistice
(promovate de scoala latinista ardeleana) construite mpotriva spiritului limbii
romne, condamnnd imitatia servila si sustinnd valorile istorice si etnice
autohtone. Ca din aceasta sustinere nu s-a putut naste si o mare literatura e cu
totul altceva. Am aratat mai nainte unele cauze.
Perioada 1830-1860 corespunde unui dublu proces al constituirii
identitatii, n care literatura noastra se vede obligata nu doar sa-si croiasca n
mare graba genurile si speciile caracteristice, ci si sa-si afirme o constiinta de
sine. Retardarea noastra n raport cu Europa este evidenta. Ea ne poate explica
de ce acum dimensiunea didactica, ilustrativa prevaleaza asupra celei pur
creatoare, de ce, la nivelul substantei operelor, memoria (personala sau
colectiva) e mai puternica dect imaginatia. Deficitul de imaginatie al
pasoptistilor este legat de presiunea formelor, de necesitatea tiparelor.
Imaginatia implica o noutate a fondului (subiecte, personaje, atmosfera etc.), or,
acum, descoperirea modalitatilor si structurilor literare specifice constituie ea
nsasi o noutate care absoarbe toate energiile. Abundenta de imitatii, adaptari si
prelucrari din aceasta perioada n-ar trebui sa ne mire. Nu neaparat mimetismul o
motiveaza, ci lipsa curajului creator. Apoi, sa nu uitam si faptul ca ideologia
clasicismului - de care aproape toti pasoptistii se simt atrasi - e una a modelelor
si a canoanelor. Inhibitia n fata imaginatiei, apelul la structuri date si instalarea
confortabila n memoria istorica sau subiectiva caracterizeaza toate genurile
ncercate de scriitorii pasoptisti.
Intr-un volum din 1989, intitulat Din secolul romantic, Mihai Zamfir
propune un model al prozei romnesti din secolul al XlX-lea bazat pe opozitia
dintre memorie si imaginatie. Ideea criticului e aceea ca ntre 1830-1880 proza
romneasca reface ntr-o forma concentrata traseul prozei europene din secolele
XVIII-XIX care a fost un spatiu al eului si al autobiograficului. Pentru pasoptisti
si postpasoptisti, memoria existentiala si culturala e o tema dominanta. Faptul a
fost observat si de Tudor Vianu, care n Arta prozatorilor romni vorbeste
despre primul nostru realism (Negruzzi, Filimon, Ghica) ca despre "un realism
memorialistic". n cartea sa, Mihai Zamfir identifica urmatoarele trasaturi ale
prozei anilor 1830-1860: literaturizarea faptelor autobiografice ("memorialistica
trucata"), atractia pentru documentul non-estetic (memorii, scrisori, texte
stiintifice, pagini de arhiva), cultivarea unor specii anume: memorialul,
147

portretul, schita autobiografica, notele de calatorie, epistola, jurnalul intim.

Singura specie de fictiune e nuvela (careia criticul i atribuie o origine folclorica,
mnemotehnica), iar romanul (forma scriptica prin exelenta) lipseste cu totul.
n ce priveste poezia, ar fi exagerat sa vorbim despre o sensibilitate a ei
proprie, autentica, despre o subiectivitate pasoptista. Cnd nu e militant,
patriotic si civic, micul romantism Biedermeier e grandilocvent melancolic si
discursiv-meditativ. Profunzimea sentimentului lipseste, eul poetic n-are nca o
natura interioara, despre o metafizica a viziunii se poate vorbi n foarte putine
cazuri (fragmentar la Heliade Radulescu, Alecsandri si Bolintineanu). Pna la
Pastelurile lui Alecsandri aproape ca nu se poate discuta despre un fond
consistent si unitar al poeziei secolului trecut. Meditatiile nocturne n preajma
ruinelor si filozofarea morala, abstracta, coplesita de retorism, stau temei tocmai
lipsei de interiorizare a lirismului. Dar asta si pentru ca presiunea stilului si
speciilor clasice (inexistente la noi pna la poetii Vacaresti si Asachi) este acum
enorma. Perioada 1830-1860 se identifica cu procesul de descoperire a versului
modern, cult, de sorginte franceza. Prozodia ampla, clasica, romantica si chiar
parnasiana e testata n epistole, fabule, ode, meditatii, elegii, satire, pasteluri.
Sub influenta lui Victor Hugo si Lamartine se naste alexandrinul romnesc, iar
folclorul, prin experimentele lui Alecsandri, sta la baza elaborarii unui vers
suplu, energic, functional. Anecdoticul, ocazionalul, istoricul, politicul primeaza
n aproape toate ncercarile de versificare. nsa poezia erotica vizeaza deja
puritatea lirismului. Asistam la o extraordinara mobilizare de forte care va
conduce n cele din urma la elaborarea unui adevarat limbaj poetic, fluent,
complex, ndraznet n imagini, variat, facilitnd interiorizarea sentimentului,
gata sa-si cstige definitiv autonomia. Terenul aparitiei lui Eminescu e astfel
pregatit.
Dramaturgia pasoptista e dominata fara drept de apel de personalitatea lui
Alecsandri. Si n cadrul genului dramatic se pune aceeasi problema a adaptarii
unor modele de mprumut. Speculnd, n primele sale ncercari teatrale, datele
comediei usoare, frantuzesti, Alecsandri ajunge la ciclul Chiritelor, realizare
importanta n istoria teatrului nostru comic, ce-1 anunta pe Caragiale. Acelasi
autor ilustreaza si drama romantica, dupa model hugolian, n Despot-Voda. Gen
public prin definitie, de evocare a trecutului istoric si exaltare a sentimentelor
patriotice sau de critica a moravurilor si satira sociala, n ciuda importantei sale
civilizatoare si educative, teatrul perioadei pasoptiste si postpasoptiste ( Razvan
si Vidra de Hasdeu e o alta mplinire de exceptie) ramne n umbra celorlalte
preocupari.
Privita n totalitatea sa, perioada 1830-1860 corespunde procesului de
constituire a primului model cultural si literar modern n spatiul romnesc.
Faptul acesta are o importanta cruciala, cu consecinte multiple pentru toata
literatura noastra, de la epoca marilor clasici pna n prezent. Nu e o exagerare
sa spunem ca reidentificarea periodica a generatiilor literaturii romne cu efortul
eroic si constructiv al pasoptistilor reprezinta un mod de a fi.
148

BIBLIOGRAFIE: Cornea, Paul, Originile romantismului romnesc, Ed.

Minerva, Bucuresti, 1972; Zamfir, Mihai, Din secolul romantic, Ed. Cartea
Romneasca, Bucuresti, 1989; Manolescu, Nicolae, Istoria critica a literaturii
romne, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990; Vianu, Tudor, Arta prozatorilor
romni, vol. I, II,E.L., Bucuresti, 1966; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
I.
CURENTE
LITERARE
N
EPOCA:
ILUMINISM,
PREROMANTISM, ROMANTISM, CLASICISM SI REALISM
Perioada pasoptista reprezinta o epoca de nflorire a literaturii noastre.
Este o perioada n care se afirma simultan mai multe curente literare. Principala
trasatura a literaturii pasoptiste consta n coexistenta curentelor literare, nu
numai n opera aceluiasi scriitor, dar chiar n aceeasi creatie.
Iluminismul este mai mult o miscare ideologica dect un curent literar.
Specific literaturii europene a secolului al XVIII-lea, iluminismul se manifesta
n literatura noastra ntr-o perioada de timp ndelungata. Elementele iluministe
se regasesc att la reprezentantii Scolii Ardelene, ct si apoi la Dinicu Golescu
si mai departe la scriitorii pasoptisti. Dimensiunea iluminista are pentru perioada
pasoptista o semnificatie generala. Literatura creata atunci ncerca prin tematica
si viziune sa se apropie ct mai mult de public, sa- educe si sa-1 moralizeze.
Iluminismul are si o accentuata componenta institutionala, pentru ca n
perioada pasoptista nvatamntul, presa si teatrul capata o reala dezvoltare. n
1840 conducerea Teatrului National din Iasi este preluata de M. Kogalniceanu,
V. Alecsandri si Costache Negruzzi, care vedeau n aceasta institutie "o scoala
de moral". Tot o semnificatie iluminista are si faptul ca se preconiza ca teatrul sa
aiba un repertoriu national.
Specificul literaturii pasoptiste este teoretizat n primul numar al revistei
"Dacia literara" care apare n 1840. Introducerea lui M. Kogalniceanu este un
manifest programatic de factura dominant romantica. Tema istoriei si folclorul
promovate n articol ca surse de inspiratie sunt elemente specific romantice.
Descoperirea folclorului devine pentru scriitorii pasoptisti un obiectiv
programatic. M. Kogalniceanu afirma n 1837 ca "ceea ce formeaza smburele
poeziei noastre nationale suni baladele si cntecele populare", iar V. Alecsandri
va publica n 1852 culegerea de poezii poporale n care se afla si balada Miorita.
Literatura populara va deveni, pe model romantic, o sursa de inspiratie. I. H.
Radulescu o va exploata n poezia Zburatorul. Dar inspiratia din folclor va viza
nu numai tematica poeziei pasoptiste, ci si ritmul si rima, aspectul formal n
ntregul lui.
Istoria este una dintre temele dominante ale literaturii pasoptiste. Ea
poate fi ntlnita n poezie, proza si teatru. Una dintre modalitatile de raportare
la istorie este "invocarea ruinelor", modalitate pe care criticul Mircea
Anghelescu o considera specifica preromantismului. Ea poate fi ntlnita la
149

Vasile Crlova sau la Gr. Alexandrescu. Ruinurile Trgovistei a lui Crlova

debuteaza conform "ritualului" preromantic: "O, ziduri ntristate! O, monument
slavit!/'n ce marime nalta si voi ati stralucit". Debutul poeziei Umbra lui
Mircea. La Cozia de Gr. Alexandrescu sta sub semnul preromantismului.
Descoperim aici atmosfera specifica acestui curent. Ea consta n imaginea,
nsingurata a poetului surprins meditnd ntr-o noapte plina de mister: "dintr-o
pestera, din rpa, noaptea iese ma-mpresoara/ De pe muchie, de pe stnca
chipuri negre se cobor". Tot la Crlova si la Alexandrescu, dar si la Gh. Asachi,
regasim tema "ubi sunt" (unde sunt). Figura eroica a lui Mircea este evocata
tocmai pentru a glorifica o perioada de mult apusa. Asa cum sesizam nca de la
nceput, operele pasoptistilor nu stau numai sub influenta unui curent literar. n
abordarea istoriei, elementele preromantice se vor mpleti cu cele romantice si
cu cele clasice. Alexandru Lapusneanul, nuvela lui Costache Negruzzi, este
exemplara n acest sens. Formal, echilibrul compozitional al nuvelei l situeaza
pe Negruzzi sub semnul clasicismului. Conflictul sngeros, destinul eroului sunt
romantice. Lapusneanul este un personaj exceptional n mprejurari
exceptionale. Antiteza, procedeu specific romantic, este prezenta n nuvela. De
altfel, acest procedeu este frecvent n literatura pasoptista. La Gr. Alexandrescu,
ea va marca fie distanta ntre trecut si prezent, cum se ntmpla n Umbra lui
Mircea. La Cozia, fie ntre personalitatea ultragiata a poetului si societate, cum
se ntmpla n poezia Satira, Duhului meu. Poetul abordeaza satira, fabula,
epistola, specii cultivate n clasicism. Mai mult, n Epistola catre Voltaire, el i
aminteste pe Horatiu si Boileau, esteticieni clasicisti. Paralel nsa Gr.
Alexandrescu construieste o lume a imaginarului romantic n Meditatie,
Cimitirul sau Reveria. Revenind la Satira. Duhului meu", am putea spune ca
poezia e caracteristica pentru confluenta curentelor clasic si romantic n
literatura romna. Ca optiune formala, poezia apartine clasicismului, structural
vorbind ea tine de romantism, ironic, autorul pune fata n fata personalitatea
creatorului adevarat si frivolitatea lumii n care traieste. Calatoria pe care poetul
o va face cu Ion Ghica la manastirile din Oltenia va fi retinuta ntr-un memorial
pe care Ioana Em. Petrescu l plaseaza la "confluenta ideologiei iluministe si a
sentimentalitatii romantice ". Pe urma lui Boileau, care ndruma scriitorul "sa
lege ntotdeauna utilul de frumos", Alexandrescu si alege cu mare atentie
temele. Poetul nu evita sa fie didactic. Optiunea sa pentru fabula este elocventa
n acest sens. De altfel, si Heliade Radulescu exploateaza teritoriul fabulei.
Radacinile clasice sunt si la el, ca la Alexandrescu, clare.Pe modelul clasic sunt
create si "fiziologiile". Fiziologia provincialului n Iasi a lui Kogalniceanu
porneste de la modelul caracterelor lui La Bruyere. Sensul acestor proze este n
genere satiric. Nicolae Manolescu observa ca sursa de inspiratie a lui
Kogalniceanu poate fi considerata proza lui Costache Negruzzi. Obiectul satirei
este parvenitul ca n "Cuconul Dragan" sau Cuconita Dragana din proza lui
Ion Heliade Radulescu, Cuconita Dragana e o mahalagioaica cu aere de doamna.
Cuconul Dragan e un badaran boierit care se poarta dupa "moda veacului" si s-a
150

ajuns scotnd "lapte din piatra", dupa sistemul "pupa pe rumn n tot si-i lua din
punga tot". Costache Negruzzi dezvolta o tipologie destul de extinsa:
functionarul, calugarul, provincialul. Tendinta didactica este vadita, apropiindu1 pe autor de clasicism, dar si el e un scriitor la care elementele clasice se
combina cu cele romantice. "Negruzzi a respirat n atmosfera romantica nainte
de a scrie el nsusi literatura."(...) "Un autor citit cu asiduitate este Hugo " (N.
Manolescu, Istoria critica a literaturii romne ). Tot Manolescu aseaza proza
lui Negruzzi sub semnul romantismului Biedermeier (romantism mic burghez).
Scriind despre Zoe, Elvira Sorohan nota: Nicaieri nu e mai limpede reliefat
moralismul lui Negruzzi, oarecum deservit de stilul stngaci, melodramatic,
dect n faza debutului. Situatia tipic romantica si hugolian a fetei seduse si
abandonate este subiectul nuvelei Zoe".
Poezia pasoptista sta n mare parte sub semnul romantismului. Alegnd
istoria ca sursa de inspiratie, scriind o lirica a patriotismului ardent, pasoptistii se
nscriu n curentul romantic. Totusi, pe acest fond dominant apar Pastelurile lui
Alecsandri. ntregul ciclu e editat pna n 1869. Privite n ansamblu, Pastelurile
reprezinta o opera de maturitate. Prin echilibrul compozitional si prin claritate
aceste poezii pot fi considerate ca apartinnd clasicismului. Fiind poezii cu
caracter descriptiv, Pastelurile reprezinta o natura idilica n care omul si gaseste
linistea si fericirea. Alecsandri prezinta succesiv toate anotimpurile, insistnd
mai mult asupra imaginii iernii. Linistea, armonia, pacea interioara sunt
coordonatele poeziei Pastelurilor.
Un loc aparte n cadrul pasoptismului romn l reprezinta dramaturgia.
Cnd are ca sursa de inspiratie istoria, drama pasoptista sta sub semnul
romantismului. Exemplara este n acest sens piesa Despot Voda a lui V.
Alecsandri. Modelul ei se regaseste n piesa lui V. Hugo Ruy Blas. Despot este
un aventurier mnat de ambitia ncoronarii, care piere nu din cauza unui destin
potrivnic, ci fiindca n patima lui pentru putere ncalca legile si traditiile
pamntene si prin abuzuri si ndeparteaza ncrederea celor din jur, dar mai cu
seama a poporului. Despot e un personaj exceptional, n mprejurari
exceptionale. Pentru autor nsusi el e definit ca "tipul acelor vntura lume, din
secolul al XVI-lea, jumatate eroi, jumatate spadasini, care traiau ntr-o epoca
de mari avnturi si de principii nepotrivite cufilosofia civilizatiei moderne".
Aceasta latura romantica este dublata din nou, si n cazu dramaturgiei lui
Alecsandri, de o componenta clasica. Ea corespunde perioadei de maturitate a
creatiei autorului. Retras n ambianta conacului de la Mircesti, Alecsandri
mediteaza asupra autorilor antici: Ovidiu si Horatiu. Rezultatul este surprins n
cteva drame mai apropiate de ntelegerea horatiana, clasica, a artei. n Ovidiu si
Fntna Blanduziei versificarea armonioasa ajunge la rafinament. Si n
comedie, Alecsandri e un autor de factura clasica. Zugravind portretul Chintei,
autorul e un moralist. Personajul sau e o cucoana plina de ifose, posesoare a unui
limbaj amestecat, plin de frantuzisme, care se doreste a fi membra a
protipendadei epocii. Opus tendnteor "moderniste" ntruchipate de Chirita este
151

Bzoi, care ncarneaza conservatorismul sclerozat. Mai accentuat ca n cazul

celorlalte genuri literare, drama pasoptista se prezinta ca un amalgam de
tendinte. Conceptia pasoptista despre teatru este ideologic vorbind una
iluminista. Actul dramatic propriu-zis se mparte ntre o tendinta umanista si una
clasica.
Perioada pasoptista e un moment exemplar pentru literatura romna. Este
perioada n care se ncearca "arderea" rapida a unor etape pe care literatura
noastra nu le parcursese asemeni literaturilor occidentale. Amestec de
iluminism, preromantism, romantism si clasicism, pasoptismul" este o epoca de
afirmare a literaturii nationale.
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, G., Calinescu, Matei, Marino, Adrian,
Vianu, Tudor, Clasicism, baroc, romantism; Cornea, Paul, Originile
romantismului romnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972; Manolescu, Nicolae,
Istoria critica a literaturii romne, Ed. Minerva, Bucuresti, 1991.
II. "DACIA LITERARA" SI PROGRAMUL ROMANTISMULUI
ROMNESC
Literatura pasoptista se dezvolta sub semnul romantismului european. Ea
parcurge un drum sinuos, nu lipsit de oprelisti si inhibari momentane. Literatura
romna din preajma anilor 1825-1830 abunda n adaptari dupa scriitori straini, n
special dupa autorii francezi. Curentele literare sunt asimilate simultan, iar
poieticile lor nu sunt diferentiate strict. Notiunile de plagiat, pastisa ori
compilare nu sunt ntelese ca nsusire frauduloasa a unor subiecte sau teme
literare apartinnd unor scriitori straini, ci ca un gest de "bon ton" pe care toata
lumea l accepta, considernd un act de noblete apropierea de modelele
europene.
Lipsa de inventie si imaginatie ce acopera o buna parte a literaturii
pasoptiste este si ea un reflex al parcurgerii unei etape de tranzitie n care
literatura romna si cauta calea spre originalitate. Traducerile initiate de I. H.
Radulescu, care concepuse un amplu program n acest sens (combatute mai
trziu de Kogalniceanu), reprezentau de fapt, o aspiratie a omului de cultura spre
cunoastere, nscriindu-se n spiritul modern al epocii, care-si extindea si largea
tot mai mult orizontul. Fara acest enciclopedism, evolutia si modernizarea
pareau o aspiratie fragila si ndepartata.
Desi literatura se practica, acum, adeseori, ca o activitate intelectuala si
spirituala plasata sub semnul divertismentului, fiind, pe un plan secund, mult n
urma politicii si a preocuparilor realizarii institutiilor pe baze noi, progresiste,
literatii romni ncep sa aiba constiinta necesitatii unei literaturi proprii.
Scriitorii pasoptisti sunt angrenati n activitati politice si diplomatice, sunt
preocupati de pregatirea revolutiei de la 1848 si gndesc, n perspectiva, Unirea
Principatelor. Setea de cunoastere si nevoia de cultura si civilizatie i mping pe
carturari spre voiajuri repetate n tarile occidentale, spre studii universitare, spre
152

satisfacerea unor curiozitati intelectuale. Scrisorile, jurnalele de calatorie,

traducerile, uneori fara pretentii literare, dovedesc permanenta aspiratie a
romnilor spre cunoastere reciproca, spre confruntarea de mentalitati, dar si
preocuparea lor pentru asimilarea valorilor culturii europene.
Receptivitatea sporita fata de literaturile occidentale s-a manifestat si la
nivelul curentelor si poieticilor literare elaborate mai ales de scriitorii francezi.
Clasicismul si romantismul sunt asimilate simultan, fapt ce a dus la
amalgamarea trasaturilor acestor curente. Apropierea si aderenta morala la
aceste miscari de idei a fost doar exterioara. Serban Cioculescu observa cu
discretie ca "Noi nu am cunoscut, ca alte literaturi vecine, atingerea directa cu
problematica romantica. Experienta interioara a romantismului ne-a ramas
straina. Scriitorii nostri nu au trecutprintr-o "criza " morala, de esenta faustica,
demonica sau egotista, ca urmasii spiritului lui Goethe, Byronsau
Chateaubriand, din alte tari" (S. Cioculescu, VI. Streinu si T. Vianu, Istoria
literaturii romne moderne ).
Nu lipsit de relevanta este sincronismul aproape perfect dintre manifestul
romantismului francez, formulat stralucit de V. Hugo n Prefata la drama
Cromwell(1827), si articolul-program, Introductie, publicat de M. Kogalniceanu
n revista "Dacia literara" (1840). Desi M. Kogalniceanu nu elaboreaza o
poietica a romantismului romnesc, ramnnd doar la nivelul unor recomandari
de bun simt, se poate observa ca marele carturar intuia necesitatea realizarii
nentrziate a unei literaturi proprii care sa ne propulseze n concertul valorilor
europene. Nuantnd putin, trebuie sa relevam si faptul ca scriitorii romni ai
momentului asimileaza rapid manifestul romantismului francez si trec la
aplicarea unor principii formulate aici. Specifica nsa romantismului romnesc a
fost angajarea n istorie si slujirea cu ardoare a idealurilor politice ale epocii.
Scriitorii n-au avut n vedere explorarea unor teritorii abisale ale constiintei.
"Romantismul romnesc -scrie Paul Cornea - nu cunoaste nici anarhia
sensibilitatii, nici dereglarea simturilor, nu exploreaza zonele tenebroase ale
constiintei si pare prea putin tentat de metafizica. Aspectul oniric, teozofic,
magic, prezent n romantismul german, lipseste aproape cu desavrsire" (
Istoria literaturii romne, vol. colectiv, 1968).
Romanticii au deschis orizonturi noi, largind cu mult perimetrul artei. Ei
au redescoperit istoria si au valorificat cu finete literatura populara n care au
identificat nu doar un depozit artistic si spiritual extrem de bogat, dar si inedite
formule lingvistice. Pe de alta parte, ei sunt interesati de mitologiile orientale
care pastrau elemente ale unei vieti ndepartate ce puteau fi valorificate artistic.
Multe teme si motive romantice si gasesc ecoul si n opera scriitorilor
pasoptisti. Fantezia creatoare, aspiratia spre absolut, sporirea viziunii interioare,
eliberarea imaginatiei de constrngeri nivelatoare si, nu n ultimul rnd, spiritul
rebel care-i pune n conflict cu lumea sunt doar cteva din trasaturile scriitorilor
romantici de la 1840. De asemenea, practica si critica romantica sunt mai putin
intolerante. Ele admit ca orice opera literara se construieste pe deplina libertate
153

de creatie, prin iluminarea fara complexe a unei lumi, adeseori, contradictorii. Si

mai mult, romantismul nostru pasoptist prefigureaza o deschidere mai mare spre
nnoirile viitoare ale artei.Un rol nsemnat n acest sens l-au avut activitatea lui
M. Kogalniceanu si Curentul National "Dacia literara", actiuni ce aveau sa
imprime literaturii romne o fizionomie proprie.
Revista "Dacia literara" apare la Iasi n 1840 sub ndrumarea lui M.
Kogalniceanu, iar titlul ei este simbolic, exprimnd ideea unitatii nationale prin
literatura. M. Kogalniceanu, ca om politic si diplomat, nu scapase din vedere
posibilitatea reunirii scriitorilor romni din cele trei Principate n jurul revistei
"Dacia literara" n vederea realizarii, n viitor, a unirii politice, fapt ce ar fi
mplinit un mai vechi si scump vis al tuturor romnilor.
Prin ideile pe care le sustine, "Dacia literara" devine o revista
programatica ce-si propunea sa stimuleze creatia originala si sa adopte un spirit
critic obiectiv. Programul revistei si cteva din directiile estetice pe care ar fi
trebuit sa le urmeze literatura noastra sunt precis formulate n articolul-program,
Introductie, scris si publicat de M. Kogalniceanu n primul numar al revistei.
Articolul debuteaza cu o elogioasa trecere n revista a tuturor ziarelor si
revistelor ce apareau n Principatele Romne la acea data.
Vizionar si analitic, M. Kogalniceanu observa nsa caracterul provincial si
prea personal al unor publicatii ca "Albina romneasca", "Foaie pentru minte
inima si literatura" si "Curierul romnesc", pe care le acuza de o prea accentuata
"culoare locala" si de abundenta informatiilor politice. Necesara era, deci, o
revista "care, parasind politica, s-ar ndeletnici numai cu literatura nationala...
". Aceasta revista si va deschide paginile tuturor scriitorilor romni din
Principate si va deveni "un repertoriu general al literaturii romnesti, n carele,
ca ntr-o oglinda, se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni,
bucovineni, fiestecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sau". Pornind de la
ideea ca "nsusirea cea mai de pret a unei literaturi este originalitatea", M.
Kogalniceanu condamna traducerile, considerndu-le "o manie primejdioasa,
pentru ca omoara n noi duhul national". Aceasta afirmatie nu trebuie nteleasa
ca o respingere totala a talmacirilor din alte limbi pe care Kogalniceanu le
aprecia n principiu, ci ca o repudiere a imitatiei servile, a superficialitatii si
lipsei de originalitate. Aparea astfel foarte clara ideea constituirii unei literaturi
nationale originale care sa ne reprezinte si sa ne permita patrunderea n concertul
european al valorilor literare. O literatura originala nu putea fi n afara
specificului nostru national. De aceea, apelul catre scriitori de a se inspira din
istoria patriei, din frumusetile ei si din folclor aparea ca necesar: "Istoria noastra
are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile
noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi
sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne mprumutam de la
alte natii". O alta idee programatica exprimata cu convingere de M.
Kogalniceanu n acest articol-program este aceea a realizarii "unei limbi si a
unei literaturi comune pentru toti". Vremea tatonarilor trecuse, ambiguitatile
154

legate de limba si stil trebuiau depasite. Un spirit critic obiectiv trebuia

nentrziat instituit, iar ngaduinta si toleranta, ce-i mentineau pe scriitori ntr-o
mediocritate neavenita, trebuiau curnd ndepartate: "Critica noastra - scria
Kogalniceanu - va fi nepartinitoare: Vom critica cartea, iara nu persoana:
Vrajmasi ai arbitrariului, nu vom fi, arbitrari n judecatile noastre literare ".
Programul "Daciei literare" se contureaza si prin necesitatea unei unitati
culturale a natiunii: "n sfrsit - se spune n articolul introductiv - talul nostru
este realizatia dorintii ca romnii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru
toti". Desi a avut o aparitie scurta (doar trei numere), revista "Dacia literara" a
format un curent de opinii critice si estetice^ ce aveau sa duca la relizarea unei
literaturi originale, cu reale posibilitati de a concura cu literatura europeana. Sa
mai notam ca n paginile celor trei numere aparute au semnat articole si opere
literare valoroase cei mai de seama carturari ai epocii pasoptiste: C. Negruzzi
(Alexandru Lapusneanul si Cntece populare ale Moldovei ), V. Alecsandri (
Buchetiera de la Florenta ), Grigore Alexandrescu ( Anul 1840 ) Alecu Russo
si altii.
n spiritul "Daciei literare", cu un program si o estetica asemanatoare, au
activat n epoca si revistele "Propasirea" (1844) condusa de Kogalniceanu si Ion
Ghica, si "Romnia literara" (1855) scoasa de V. Aleesandri. n paginile acestor
reviste, care au avut rolul de a constitui o viziune unitara asupra literaturii
romne, s-au reunit cele mai valoroase condeie ale literaturii pasoptiste: V.
Alecsandri, N. Balcescu, M. Kogalniceanu, Ion Ghica, Alecu Russo, Andrei
Muresanu, Cezar Bolliac si altii. Literatura promovata de ei a cstigat n
originalitate si profunzime, apropiindu-se tot mai evident de valoarea artistica a
literaturii occidentale.
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, George, Istoria literaturii romne de la
origini pna n prezent, F.P.L.A., 1941; Cioculescu, Serban, Streinu, VI, Vianu,
T.,Istoria literaturii romne, Ed. Academiei, Bucuresti, 1968, Istoria literaturii
moderne, E.D.P., Bucuresti, 1971, Arte poetice - Romantismul (volum
coordonat de Angela Ion), Ed. Univers, Bucuresti, 1982.
III. CIRCULATIA CARTII ROMNESTI LA NCEPUTUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
La sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea se
produce trecerea spre cartea laica si abandonarea treptata a monopolului bisericii
asupra tiparului. Ca urmare a dezvoltarii politice si sociale a tarilor romne, a
tendintelor de modernizare a societatii, vor aparea tot mai multe lucrari n limba
romna, cu o arie de cuprindere mult mai vasta dect cea pur religioasa.
Tot acum apar si primele ziare romnesti: Crestomaticul romnescapare n 1814 la Cernauti; Biblioteca romneasca la Buda n 1821; Fama
Lipschi pentru Dacia editat n 1827 la Leipzig de I.M. Rosetti din Tara
Romneasca si Ion Lascar din Moldova la ndemnul lui Dinicu Golescu;
155

Curierul romnesc n 1829 condus de I.H.Radulescu si Albina romneasca

Gh. Asachi n 1829.
Creste si numarul manualelor tiparite acum cnd pentru nvatatura
romnilor din Transilvania, tipografii din Sibiu vor primi din partea autoritatilor
habsburgice privilegiul tiparirii acestora. Centrul cultural important pentru
tipariturile romnesti n Transilvania a fost Blajul n prima jumatate a secolului
al XIX-lea. Se tipareau n medie carti n limba romna ntre 600-1500 de
exemplare, iar pentru manualele scolare tirajul trecea de 3000 de exemplare. Au
aparut si case editoriale: cele ale fratilor Mihai si Simion Hristidi si librari
ntreprinzatori care fac subscrieri pentru lucrari mai valoroase. Creste si se
diversifica numarul cititorilor recrutati mai ales din rndul orasenimii si a
negustorilor avuti care manifestau interes pentru ziare mai ales.Cerinta sporita
de carti scolare l determina pe domnitorul Ioan Caragea la 3 noiembrie 1817 sa
acorde un privilegiu pe timp de 20 de ani pentru nfiintarea si exploatarea unei
tipografii particulare. Tipografia din Bucuresti era nzestrata cu slove chirilice si
cu cele grecesti. Prima carte aparuta aici a fost Legiuirea lui Caragea din 1818,
o mparturie a posibilitatilor tehnice reale ale tipografiei: textul la o singura
culoare ncadrat n chenar negru simplu, cu ilustratie stema tarii si a judetelor.
Sunt imprimate att carti religioase ct si laice, traduceri si prelucrari. Tot aici
au aparut Proclamatia lui Tudor Vladimirescu din 1821, poeziile lui Barbu
Mumuleanu, dintre care n 1820 Rost de poezii, iar n 1825 Caracteruri si
Poezii deosebite sau cntece de lume, din care unele sunt culese de altii, iar
altele originale de catre Anton Pann n 1831. Procesul de laicizarea cartii se
impune prin dezvoltarea gustului pentru citit, prin circulatia intensa a volumelor
si prin cresterea numarului de exemplare tiparite. Perioada de pionierat a
tiparului laic modern sta sub semnul activitatii tipografilor editori, scriitori si
oameni de cultura ca I.H.Radulescu, Gh. Asachi si M. Kogalniceanu, care s-au
dovedit a fi constienti de rolul activ al cartii n formarea constiintei nationale, n
dezvolatrea culturii originale. Ei au izbutit sa realizeze cu mari sacrificii
materiale si morale un program complex, cullinii directoare de durata n
progresul tiparului si literelor romnesti.
Scriitorul si editorul I.H. Radulescu inaugureaza o epoca noua n istoria
tiparului si a cartii, el dnd la lumina pna n 1848 numeroase carti si lucrari,
195, dintre cele mai variate genuri literare. Acestea au jucat un rol decisiv n
pregatirea spiritului revolutiona, n sensibilizarea societatii la ideile noi,
favorabile progresului social. n tipografia lui apare prima carte a romantismului
romnesc, Eliezer si Neftali, 1832, o traducere a poemului lui Florian., careia i
se adauga talmaciri din Byron si Lamartine. Primul volum de poezii al lui
Radulescu dateaza din 1830. Un loc important l ocupa traducerile sale din
autori straini, ca Voltaire, Rousseau, Byron. Editor cu adevarat modern, el
tipareste ntr-un interval relativ scurt de la preluarea tipografiei si pna la 1848
scrierile reprezentantilor de frunte a literaturii romne din cea epoca. Apare
Colectie din poeziile d-lui D. Bolintineanu, 1847, Cezar Bolliac Poezii noue,
156

1847. Carturarul moldovean Gh. Asachi a detinut si el privilegiul de a nfiinta si

de a exploata timp de 15 ani o tipografie n orasul Iasi. Atelierul sau Institutul
Albina Romneasca, era nzestrat cu masini moderne si diverse capuri de litere,
cu o litografie cu care el a realizat numeroase ilustratii pentru volumele pe care
le tiparea, ct si pentru albumele si calendarele cu scene istorice.Asemenea
tablouri istorice sunt: Muma lui Stefan cel Mare sau Dochia si Traian, legenda
dupa zicerile populare ale romnilor. De numele lui se leaga si nfiintarea la
Petrodava a unei dintre primele fabrici moderne de hrtie n 1841. El va tipari
traducerea unor lucrari literare si stiintifice si va publica din literatura originala,
multe volume purtnd embleme Institutului Albina Romneasca. O prima
schita de istoria nvatamntului romnesc se tipareste n 1838 la Iasi n limbile
romna si franceza sub semnatura lui Gh. Asachi. Relatie istorica asupra
scoalelor nationale n Moldova de la a lor rostatornicire 1828-1838. Pentru a
raspunde cerintelor tot mai mari ale nvatamntului au fost publicate manuale
scolare adoptate si prelucrate, alaturi de lucrari stiintifice originale importante
pentru nceputul de drum al stiintei romnesti. Asa apar Istoria naturala de
I.C.Czihak, n 1837, Elemente de matematica de Gh. Asachi n 1836, Vitele
albe din Engliterra 1842, o traducere de Ion Ionescu de la Brad.Prescurtarea
geografiei vechi a Daciei, A Moldovei si a Tarii Romnesti de Popescu
Scriban, 1838.
O activitate editorial-tipografica la fel de importantapentru mersul nainte
al cartii romnesti desfasoara Mihail Kogalniceanu, care la 1840 n Introductie
la Dacia Literara si expunea concis dar convingator opiniile despre
dezvoltarea literaturii originale.ntre 1840 si 1845 au aparut numeroase lucrari
editate de Kogalniceanu, ca Fabulele lui Alecu Donici, poeziile lui Gr.
Alexandrescu, scrierile lui Costache Caragiale, Satirele lui Antioh Cantemir,
balade dedicate poetilor romni de Victor Hugo.S-a tiparit tot aici un Almanah
pentru nvatatura si petrecere pe anii 1843-45, la care si-a asigurat colaborarea
lui Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Al. Donici, Costache Negri, I.Ionescu
de la Brad. El a activat ca editor al unor lucrari originale cu o tematica variata.
n 1845 apareau letopisetele Moldovei, dupa ce n 1844 vazuse lumina tiparului
la Iasi studiul lui Nicolae Balcescu Puterea armata si arta militara de la
ntemeierea Principatului Valahiei si pna acum.
Miscarea de idei favorabil nnoirilor sociale revolutionare are o influenta
benefica asupra evolutiei cartii. Perioada de la nceput a tiparului laic modern
este una de interferenta si de tranzitie, manifestata n nsasi realizarea materiala
a cartii. Se observa trecerea tot mai accentuata catre alfabetul latin. n 1839 si
ncepe efectiv activitatea prima tipografie laica de stat, care este Tipografia
Colegiului National, unde este tiparit Magazinul istoric pentru Dacia n 1845
sub redactia lui August Treboniu Laurian si Nicolae Balcescu, publicatie n
paginile careia apar cronocile Tarii Romnesti, act editorial inspirat de
programul Daciei literare. n 1846 au aparut doua dintre cele mai importante
scrieri ale lui Nicolae Balcescu, Puterea armata si arta militara la moldoveni n
157

timpul marirei lor si Despre starea sociala a muncitorilor plugari n

Principatele Romne n deosebite timpuri . Tipografiile nfiintate dupa 1837 n
Tara Romneasca sunt n mare parte rodul initiativei unor carturari angrenati cu
toate puterile n lupta pentru emanciparea culturala a poporului. C .A. Rosetti, ca
revolutionar, cumpara n 1846 litografia si tipografia, libraria si cabinetul de
lectura aflat n proprietatea unui german, dezvoltnd o activitate bogata pe
tarmul comertului de carte si al dezvoltarii tiparului. Cercetatorul Constantin
Pascu a descoperit n Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu o foaie volanta
inedita intitulata Vestire, aparuta n 1827 n limbile romna, germanap si
franceza, prin care se anunta deschiderea la Bucuresti a unei librarii cu o
biblioteca de mprumut si o Gazetarie sau Cabinet pentru cetirea lucrurilor si
ntmplarilor. n Vestire atribuita lui Dinicu Golescu se mai mentioneaza si
nfiintarea unei legatorii de carti. Se ntemeiaza o noua tipografie cu masini si
litere procurate din Leipzig. Apar multe lucrari, ntre care traducerea celebrei
carti a lui Goethe Suferintele junelui Werther n 1842. Noii proprietari vor
continua linia productiei tipografice, astfel ca n timpul revolutiei se vor publica
aici Monitorul Romn si ziarul Pruncul Romn. n capitala Tarii Romnesti
mai functionau si alti tipografi, ntre care Anton Pann scoate, o Culegere de
proverbe sau Povestea Vorbii n 1852, dupa ce publicase Poezii populare n
1846.El scoate si muzica psaltica.
Desigur ca productiei de carte bogate i corespundea si o dezvoltare a
comertului de publicatii. Cataloagele librariilor din acesta epoca ilustreaza
avntul la care ajunsese circulatia cartii prin comercializare.Volumele oferite
spre vnzare provin din tipografiile Tarii Romnesti, ale Moldovei si
Transilvaniei, dovedind strnsele legaturi dintre librariile diferitelor provincii
naite de unirea din 1859.Interesant este faptul ca unii librari s-au dovedit a fi si
buni editori, asa cum a fost librarul editor George Ioanid, adevarat deschizator
de drumuri n domeniul editurii comerciale. librarii vindeau nu doar carti, ci le si
puneau la dispozitia cititorilor prin intermediul unor cabinete de lectura. Cartea ,
tiparul, comertul de carte au contribuit ntre 1830-1848 si mai apoi spre 1859 la
formarea unei opinii publice favorabile nnoirilor, emanciparii nationale a
tarilor romne, la pregatirea Unirii din 1859 si apoi la realizarea razboiului de
Independenta din 1877-1878. Tiparul complet laicizat slujeste, asadar, marilor
cauze nationale, andepartndu-se n mod hottrt de starea artizanala si tinznd
an mod legic spre o modernizare europenizanta.
Tot mai multi librari se perfectionau si n tehnica editarii. Astfel n
librariile din Transilvania se aflau si carti imprimate n Tara Romneasca. Cartea
tiparita la Bucuresti, Iasi sau peste Carpati are legaturi si se raspndeste cu
grabire . Un reprezentativ caz este cel al taranului din Muntii Fagarasului, Badea
Gheorghe Crtan, care trecea cartile prin vama cucului, astfel ca prin
intemediul lui s-au raspndit ]n Transilvania scrierilor unor clasici ai literaturii
noastre.

158

Avntul luat de nvatamnt, nflorirea vietii culturale creeaza conditii

optime pentru dezvoltarii activitatii editoriale. Cea mai puternica editura
romneasca este Soccec, cu ateliere tipografice si litografice proprii, avnd
masini moderne si chiar ateliere de legatorie. Activitatea editurii se axeaza pe
publicarea manualeleor si pe tiparirea operelor scriitorilor nostri. O alta
ntreprindere cu o intensa activitate tipografica este editura Minerva.
Efervescenta editoriala din tara noastra este intretinuta si prin atragerea spre
aceasta activitate a unor reviste si ziare. Editurile romnesti prin ampla activitate
desfasurata au avut o nsemnatate deosebita n dezvoltarea cartii si astfel a
stiintei si culturii nationale. Salutara era preocuparea pentru vesmntul si forma
cartilor imprimate, pentru ilustrarea si ornamentarea copertei n interior si pe
margini.Daca la nceput n interior se margineau la unele frontispicii tipografice,
odata cu nflorirea tiparului atelierele litografice si zincografice din tara se
nmultesc si se specializeaza n executarea afiselor si pentru executarea tot mai
de nalta calitate a publicatiilor.
IV. CARTEA ROMNEASCA NTRE ANII 1830-1868
Pacea de la Adrianopol (1829) a deschis largi perspective de dezvoltare si
modernizare a tarilor romne. Deplina libertate a comertului preconizata de
aceasta pace a creat posibilitatea cresterii ritmului de dezvoltare a relatiilor
capitaliste. Stipularea unor nlesniri: desfiintarea vamii dintre Moldova si Tara
romneasca; unele masuri economico-administrative si politice cuprinse n
regulamentele organice, introduse n 1831 n Tara Romneasca si 1832 n
Moldova, vor favoriza n timp unificarea institutiilor din cele doua principate si
realizarea unirii lor.
Revolutia de la 1848, abolirea servitutilor feudale, Unirea Principatelor si
razboiul pentru independenta au dus treptat la nfrngerea feudalismului si
victoria ornduirii capitaliste. Avntul economic este nsotit de o revigorare a
miscarii culturale si a activitatii tiparului ca o componenta a acesteia. Este
urmare a unui imbold simtit de tnara burghezie romneasca spre dobndirea de
cunostinte necesare n vederea propasirii economice si narmarea ei n lupta
contra feudalismului perimat.
Un prim segment ce trebuia reorganizat si dezvoltat era nvatamntul, si n
special cel primar. Acesta devine acum mai accesibil paturilor orasenesti si chiar
taranimii prin nfiintarea de scoli satesti ce beneficiau n cazul Tarii Romnesti
de exemplu, de gratuitate prin stradaniile unui carturar iluminist: Petrache
Poenaru.
n ce priveste Transilvania, ratio educationes si Norma regia elaborate n
timpul Mariei Tereza vor deschide, cel putin legal, drumul dezvoltarii unui
nvatamnt satesc si pentru romnii de aici. Scutirea de robota catre proprietarii
domeniilor nobiliare a dascalilor a determinat o marire a numarului celor ce
doreau sa nvete spre a deveni dascali. Aceste masuri sunt urmate de
Prescriptiile mparatesti din 3 iulie 1784 ale lui Iosif al II-lea care dispune pe
159

viitor sa fie primiti n functii publice tinerii cei mai vrednici ,,fara deosebire de
nationalitate si religie.
Dupa Rascoala din 1784, condusa de Horea, Closca si Crisan, mparatul,
prin decretul 2676 din 1786 dispunea:
1.
Scolile cele vechi sa se puna n stare mai buna si altele noi sa se
nfiinteze n localitati mai mari: Zlatna, Abrud, Brad si Turda, unde locuitorii siau luat asupra lor obligatia de a sustine pe nvatatorii scolilor.
2.
Sa se trateze cu distinctiune acele comune care vor sa-si faca scoli.
3.
Spezele de sustinere a scolilor sa le plateasca o parte parintii
copiilor, uneori si prin colecte ori din taxe mici. Acolo unde nu s-ar putea
acoperi n acest mod spezele necesare sa se ceara un ajutor de la fondul de studii
ardelean sau chiar de la cel ungar la nceput de an scolar.
4.
Pentru supravegherea scolii se numea un director de scoala cu o
leafa de 400 de florini platita din fondul ardelean si 25 de dascali platiti cu 50
de florini pe an.
Ca o completare la aceste dispozitii, Comisia Aulica de Studii din
Transilvania ordona n scopul dezvoltarii scolii si propasirii prin cultura a
romnilor urmatoarele:
1.
Sa se sporeasca numarul scolilor romnesti unite, unde comunele
sunt sarace sa se uneasca mai multi spre a forma o scoala districtuala.
2.
Pentru leafa nvatatorului sa se ncheie un contract formal cu
comuna n prezenta unui functionar administrativ.
3.
Pentru zidirea scolilor sa fie obligati la o contributie materiala si
proprietarii de pamnturi, iar taranii sa contribuie cu munca si carausie.
n ce priveste programa scolara din tarile romne, se introduc discipline
noi: stiintele naturale, cunostinte practice de agricultura. La Academia
domneasca din Iasi se introduc cursuri de economie agrara si de arta industriala.
La Scoala din Brasov, nfiintata n 1834 se fac cursuri economico-agrare, iar la
Arad din 1837 se introduce nvatamntul comercial. Apar si carturari autori de
manuale scolare depasind astfel aria stricta a scrierilor pur religioase. La
Rasinari, Sava Popovici va alcatui un manual de geografie a continentelor,
folosind un manual rusesc din 1757, precum si o Istorie a romnilor din Tara
Ardealului. Se organizeaza scoli de meserii si de agricultori (initiau elevii n
muncile cmpului sau ale economiei casnice) n centrele transilvanene sub
supravegherea n special a Bisericii Unite, dar si a unor asociatii ale
intelectualilor si dascalilor ardeleni. Impunerea unui sistem unitar de nvatamnt
prin Legea din 1864 duce la statornicirea tipurilor de scoli din Principatele
Romne, de la cel primar devenit obligatoriu si gratuit pna la cel universitar
reprezentat de universitatile din Iasi (1860) si Bucuresti (1864).
Ca urmare a introducerii tuturor acestor masuri, n 1850 n Muntenia si
Moldova scolile erau frecventate de circa 100.000 de elevi, pentru ca dupa Unire
si ntre 1875-1876 numarul lor sa ajunga la 117.575 de elevi. Pentru romnii
transilvaneni, ncepnd cu 1862 se nfiinteaza la Universitatea Budapesta o
160

catedra de limba si literatura romna. n Transilvania, la 1851 erau 75.000 de

copii de vrsta scolara din care 44.000 frecventau scoala.
Mijlocul secolului al XIX-lea marcheaza apusul influentei grecesti n
cultura romneasca si orientarea sa spre cultura franceza ca purtatoare fidela a
gndirii iluministe si a ideologiei revolutiei burgheze. Acum si face aparitia
preromantismul si romantismul romnesc, precum si ideile socialismului utopic.
Cartea franceza citita n original sau n traducere este un propagator al
culturii progresiste apusene. Doar n 1825 librarul Frederich Bell din Iasi aducea
95 de exemplare din opera completa a lui Voltaire. Predomina cartea beletristica
formata din opere ale clasicilor literaturii franceze, dar si ale filosofilor francezi
(social-politica) a sec. al XVIII-lea; lucrari ale lui Jean Jaques Rousseau, Paul
Henri, Montesquieu, George Curie. La Bucuresti si Iasi existau mari librari ce
asigurau importul de carte franceza, dar si diverse cabinete de lectura de unde
cartile se puteau mprumuta n schimbul unei taxe. Dupa nfiintarea
universitatilor va reveni bibliotecarilor aceasta sarcina de a achizitiona masiv
carte franceza alaturi de cea germana sau italiana. Dupa 1830, magistraturile
oraselor ncep sa organizeze biblioteci si pe lnga scolile ce functionau n judete.
Apar grupari sociale cu interese comune, ce vor nfiinta biblioteci, asa numitele
Cazine de lectura: Cercul medicilor si naturalistilor Iasi, iar cea din Bucuresti
din 1836 aproviziona negustorimea, dar si intelectualitatea cu numeroase ziare si
reviste romnesti si straine. n Transilvania astfel de Cazine (cafenele de lectura)
au functionat si n orasele mai mici: Reghin, Sebes, Tusnad, Vintu de Jos.
n 1864 domnul Alexandru Ioan Cuza elabora Regulamentul bibliotecilor
publice de stat, n care prevedea nfiintarea de biblioteci comunale si scolare. Nu
s-a aplicat dect partial, lipsind conditiile materiale. Regulamentul a fost un
element de stimulare a acestor biblioteci, acolo unde conditiile erau prielnice si
permiteau nfiintarea si functionarea lor. n 1861 s-a nfiintat Biblioteca Astra.
n 1867 se pun bazele Bibliotecii Academiei Romne. Miscarea
ideologica de afirmare a burgheziei si gaseste un instrument de propagare prin
presa, aceasta devenind nu numai un mijloc de educare si informare ci si o arma
de sustinere a demersului politic. n 1829 apare Curierul romnesc editat la
Bucuresti de I.H. Radulescu si Albina romneasca la Iasi, a lui Gheorghe
Asachi, astfel nct n jurul anului 1848 existau 18 periodice romnesti, iar n
1865 existau 63 de reviste si ziare profil literar-siintific. La fenomenele culturale
sunt antrenate acum paturi sociale din ce n ce mai cuprinzatoare ca asociatiile
culturale de genul: Societatea Literara 1827 initiata de Dinicu Golescu,
Societatea Filarmonica 1833, Asociatia Literara a Romniei 1845 n
strnsa legatura cu Societatea Secreta Fratia, urmarind si scopuri politice.
Asociatiile respective vor initia tot felul de cursuri destinate n principal
burgheziei orasenesti, ce aveau menirea de a dezvolta ,,simtamintele de libertate
prin dezvoltarea simtului frumosului dupa cum spunea la inaugurarea cursurilor
din Bucuresti ale Asociatiei din 1854. Acelasi lucru l facea ASTRA prin

161

filialele din Transilvania si Banat, iar la Bucuresti Societatea Academica

Romna (1866) si Ateneul Romn (1865).
Miscarea culturala romneasca dintre 1830-1866 are un caracter national
si de respingere a cosmopolitismului si n care accentul se pune pe lupta
mpotriva feudalismului. n conditiile dualismului austro-ungar, n Transilvania
aceasta miscare primeste pe lnga caracterul politic si un pronuntat caracter
national, prin revendicarile pentru obtinerea drepturilor nationale si politice n
favoarea romnilor de aici. Dezvoltarea cartii romnesti n aceasta perioada
cunoaste sinuozitatile miscarilor social-politice si culturale. n anii de pregatire a
revolutiei de la 1848 si a Unirii Principatelor ea cunoaste o continua ascendenta:
1831-1840 apar circa 620 de carti fata de 473 imprimate n deceniul anterior
pentru ca n intervalul 1841-1850 numarul lor sa ajunga la 800, iar ntre 18511860 la 1600 de carti. Se produce o schimbare si n ceea ce priveste continutul
cartilor, dar si a orientarii activitatii tipografice. Anterior eforturile fusesera
ndrepate pe linia traducerii n limba romna a scrierilor literare si stiintifice din
limbile straine, precum si adapatrea manualelor scolare straine la conditiile
realitatii noastre. S-au distins intelectualii: Grigore Plesoianu, Gheorghe
Seulescu, iar ca tipografi editori Ion Heliade Radulescu si Gheorghe Asachi.
n domeniul raspndirii cunostintelor practice si a celor din domeniul
stiintelor naturale si matematicii se remarca pictorul I.D. Negulici care mpreuna
cu I.H. Radulescu va stabili un plan editorial de inspiratie franceza al celor mai
importante lucrari de stiinta ce urmau a fi traduse si tiparite de I.H. Radulescu.
Acelasi lucru l facea pentru Transilvania Al. Gavra profesor la Scoala
Normala din Arad, care preconiza n 1833 nfiintarea unei edituri denumite
Ortacie sau Societatea Bibliografica Romneasca si al carei scop era:
1.
tiparirea de carti romnesti folositoare;
2.
latirea luminei cunostintelor;
3.
a ndrepta pe cei nvatati spre alcatuirea si tlcuirea cartii;
4.
a mijloci cu cartea o negutatorie foarte folositoare.
Proiectul a ramas un deziderat, apelul nu s-a bucurat de un raspuns. Se
produce o crestere a lucrarilor traduse, astfel ntre 1831-1840 apar 157 de
traduceri, fata de numai 28 din deceniul anterior. n perioada urmatoare numarul
va stagna, daca nu chiar se va diminua, dar va spori simtitor numarul lucrarilor
originale, asa cum cereau carturarii romni: Gheorghe Asachi, I.H. Radulescu,
M. Kogalniceanu, promotorii unei literaturi n special originala romneasca,
militnd mpotriva dorului imitatiei care devenise o manie periculoasa n stare
sa nabuse spiritul original ndemnnd astfel la realizarea de lucrari originale:
,,Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de
mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice pentru ca sa putem
gasi si la noi subiecte de scris fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne
mprumutam de la alte natii (M. Kogalniceanu). ndemnul sau a gasit un larg
ecou si multi scriitori vor trata poetic momente din istoria si viata poporului

162

romn, desi aceleasi traduceri vor continua si n perioada 1850-1860. Apar 16

piese istorice, cele mai multe nchinate lui Stefan cel Mare si Mihai Viteazul.
Productia tipografica a vremii e predominata de cartea literara. Acum sunt
tiparite operele ntemeietorilor literaturii moderne: Vasile Crlova, I. H.
Radulescu, Gh. Asachi, Gr. Alexandrescu, Constantin Negruzzi, Vasile
Alecsandri, Cezar Bolliac, N. Filimon. Se raspndeste nsa tot mai mult o
literatura revolutionara ndreptata n primul rnd mpotriva stapnirii turcesti (ca
poezia lui V. Alecsandri Catre romni) n foi volante fara mentionarea autorului
si editorului. Ea a fost preluata si de G. Baritiu care o va publica n Foaie
pentru minte inima si literatura din 24 mai 1849. Tot n foi volante s-a
raspndit si o satira la adresa domnitorului Mihail Sturdza aparuta n preajma
Revolutiei din 1848 din Moldova n care se cerea abolirea domniei si a
regimului sau despotic. Cnd lucrarile nu puteau fi tiparite se raspndeau n
manuscris, ca satira lui C. Bolliac pentru care autorul este surghiunit la
manastire. Cartea era difuzata n prima jumatate a sec. al XIX-lea nca pe calea
prenumerantilor, dar spre sfrsitul secolului cresterea numerica a tipariturilor a
dispus desfacerea lor mai ales prin librarii, ca cele de la Bucuresti ale lui
Visarion Rus, C.A. Rosetti, Gh. Ioanide etc.La libraria lui Iosif Romanov din
Ulita brasovenilor se spunea n catalogul sau ca se puteau gasi toate cartile
tiparite n limba romna. El se gasea n strnse legaturi comerciale cu librarul
Dimitrie Ghica Hagi Calciu din Focsani, dar si cu librari din Ungaria. La Iasi
functiona libraria lui Alexa Emanoil si Gavril Brasoveanu, iar mai trziu libraria
lui Codru Cedrescu. Continua circulatia cartilor romnesti n cele trei tari
romne n ciuda severei cenzuri austriece apoi austro-ungare. Baritiu arata ca
atunci cnd nu puteau fi aduse prin vama ,,din cauza manipulatiilor ele se aduc
,,peste plaiuri.
Cartile tiparite n Transilvania erau cerute si peste munti, G. Baritiu
ntocmea liste cu doritorii revistei sale din Moldova si Tara Romneasca. n
prima jumatate a sec. al XIX-lea cartile din librariile romnesti se tipareau n
medie ntre 500-1500 cu exceptia manualelor scolare al caror tiraj trece de 3.000
de exemplare. Exista si lucrari foarte cerute ca: Hronicul romno-moldovlahilor de Dimitrie Cantemir tiparit n 1835 de Gr. Seulescu n 1846 de
exemplare. Cititorii si cumparartorii de carti si ziare romnesti sunt reprezentanti
ai paturilor burgheziei: intelectuali (profesori, nvatatori, studenti), slujbasi,
ofiteri si cu vremea tot mai multi meseriasi. Cresterea cerintei de carte e nsotita
de initiative editoriale gndite ca ntreprinderi de investire de capital n vederea
fructificarii lor. Negustorii brasoveni Boghici si Orghidan au editat ntre 18351838 lucrari cu succes la public ca: O mie una de nopti ca oferta speciala.
Initiativele particulare n domeniul editorial se nmultesc dupa 1848,
impunndu-se acum ca prim editor romn modern Gheorge Ioanid. ntre 18521860 acesta edita annual 12 volume de carte. El introduce pentru prima data
plata traducatorilor dupa numarul de coli ale operei traduse si a dreptului de
autor n cazul traducerilor originale.
163

1. ACTIVITATEA TIPOGRAFICA DE LA BLAJ A LUI TIMOTEI

CIPARIU
ntre personalitatile pe care Transilvania le-a dat culturii romne, Timotei
Cipariu (1805-1887) se distinge drept primul carturar ridicat din rndul taranilor
iobagi, avnd realizari de exceptie prin cultura asimilata. Desi n-a studiat la
universitati straine, el a adus o contributie valoroasa la dezvoltarea lingvisticii, a
ziaristicii romnesti si n domeniul presei. El n-a fost numai filolog si bibliolog,
ci si orientalist, astfel ca dupa Dimitrie Cantemir el va fi al doilea orientalist
romn si primul membru al Societatii de orientalistica din Berlin. El a avut o
biblioteca bogata si valoroasa datorita numeroaselor carti despre romni si a
manuscriselor rare. La rndul sau a scris lucrari importante ca Elemente de
limba romna dupa dialecte si monumente vechi 1854, Crestomatia (1858),
Principii de limba si scriptura (1866) si studiul Arhivul de filosofie si istorie
(1867). Pentru ca el a introdus cel dinti alfabetul romn n scrierea limbii
romne, fiind pentru aceasta considerat parintele filologiei romnesti. Cipariu
considera originea latina si studiul limbii romne drept un hrisov de noblete si
astfel a scris studiul istoric al limbii romne si gramatica sa istorica. Ca
fondator al Academiei Romne el a ocupat functia de vicepresedinte. Activitatea
sa a fost abordata de diferiti cercetatori ca Vasile Stoica si Ion Georgescu,
acestia ocupndu-se mai ales de activitatea tipografica a lui T. Cipariu n
lucrarea Filobiblion transilvan.
Toti acesti autori consemneaza ca Cipariu a preluat conducerea tipografiei
instalata la mijlocul secolului al XVIII-lea la Blaj pe vremea episcopului Petru
Pavel Aaron care n primele trei decenii ale secolului al XIX-lea ajunsese n
paragina.
Un concept n limba germana nedatat, dar care poseda scrisul si semnatura
lui Cipariu confirma starea precara a tipografiei din Blaj, proaspat adusa de la
Alba Iulia sub episcopul Petru Pavel la 1835, cnd i-a preluat conducerea ca
prefect sau director conform hotarrii Consistorului Metropolitan din anii
precedenti. Asupra tipografiei grevau datorii multiple nct nu s-au putut plati
salariile tipografilor luni de zile. Tipografia era instalata ntr-o camera mica, iar
literele zatului erau uzate ca si echipamentul tehnic.
Cu sprijinul episcopului Ioan Lemeni, T. Cipariu a mprumutat de la
casieria Seminarului Teologic suma de 8.000 de florini cu care a procurat litere
noi, a refacut integral echipamentul si a mutat tipografia ntr-o sala mare care va
servi ulterior, dupa revolutie, ca biblioteca a profesorilor de la liceu, platind
corespunzator muncitorii. Din 1835 ncepe tiparirea unei serii de carti de cult
necesare parohiilor greco-catolice, dar si a unor manuale si cataloage scolare
cerute de scolile patronate de Mitropolia de la Blaj, potrivit legislatiei ce
reglementa nvatamntul din monarhia austriaca. ntre cartile tiparite pna la
1848 prevaleaza cele de cult bisericesc: Orologhionul (ceaslov) 1835, una din
primele carti de uz bisericesc care s-a tiparit cu litere latine. Cipariu nsusi a
164

nchinat evenimentului o poezie cu titlul nsanatosirea, tiparita si ea n 1835,

care prezinta tipografia ca pe o fiinta muribunda ce renvie din morti ca pasarea
Phoenix la chemarea episcopului.
Natura cartilor tiparite la Blaj ntre 1835-1848, numarul lor, cheltuielile de
productie si preturile acestora se reflecta si n cteva procese-verbale ale
tipografiei, dar mai ales n inventarele ntocmite periodic de Cipariu si de
conducerea Seminarului Teologic. Inventarele din perioada noiembrie 1840
decembrie 1843 reflecta cel mai cuprinzator activitatea de tiparire. ntre ele sunt
cuprinse 31 de titluri de tiparituri din care 27 de uz bisericesc, iar 4 destinate
nvatamntului elementar. Printre ele: - Biblia, Acatistul, Psaltirea si Octoihul;
- manualele erau: Abecedarele, Tabele de abecedare si Catehismele.
n dreptul fiecarui titlu era mentionat numarul de exemplare tiparite,
costul fiecaruia dintre ele, numarul de exemplare vndute n florini sau craitari,
numarul exemplarelor mpartite gratuit si al celor nevndute, plus valoarea
acestora. Aflam ca numarul Abecedarelor tiparite era de 3347, din care 3.000
realizate n 1841, dintre care pna n 1843 se vndusera 796, deci un numar mic,
desi ele erau oferite la jumatate din pretul lor de cost. Aparent numarul
Abecedarelor este mare, dar de fapt era total insuficient pentru a acoperi
necesarul solicitat de scolile elementare. Asa cum relateaza mitropolitul Alex
Sterca Sulutiu, pe vremea cnd era vicar la Simleu el s-a dus cu o caruta la Blaj
dupa Abecedare, dar s-a ntors cu ea aproape goala, tipografia neputndu-i
asigura cantitatea ceruta. Dintre cartile de cult tiparite au ramas multe
nevndute, lucru explicabil mai ales datorita preturilor lor ridicate (o Biblie
costa 20 de florini). n schimb deosebit de rentabila s-a dovedit tiparirea
Catehismului. Pna n decembrie 1843 au fost vndute toate cele 34 de
exemplare tiparite la Blaj n 1841, desi pretul lor era de 24 de craitari bucata.
Inventarul de la sfrsitul anului 1843 demonstreaza dificultatile financiare
pe care le avea de nfruntat tipografia n valorificarea productiei de carte. Pna
n 1845 valoarea totala a fondului de carti ce asteptau sa fie vndute a atins cifra
de 30.000 de florini. Aceasta dificultate ntmpinata n desfacerea pe piata a
cartilor tiparite a fost, se pare, unul dintre motivele pentru care T. Cipariu si-a
intensificat efortul n directia obtinerii aprobarii din partea autoritatilor
habsburgice de a scoate un ziar, eforturi care au durat multi ani si au fost
ncununate de succes n anul 1847, cnd a aparut primul numar al Organului
luminarii. Vnzarea ziarului, care dupa 1848 se va numi Organul national, sa dovedit rentabila din moment ce n 1848 mai scoate n perioada mai-octombrie
si ziarul nvatatorul poporului.n 1848 tipografia condusa de Cipariu s-a pus n
slujba Revolutiei romne nu numai prin cele doua ziare informative, dar si prin
tiparirea unei serii de documente legate de pregatirea si tinerea celor trei
Adunari Nationale de la Blaj. O mare importanta au avut n acest sens tiparirea,
de exemplu, a unor circulare datorate episcopului Lemeni, prin care preotii si
protopopii erau chemati la Adunarea de la Blaj. Apoi Declamatia sau Programul
Revolutiei adoptat la a doua adunare, inclusiv Petitia Program care trebuia dusa
165

la Viena si prin care erau solicitate drepturile romnilor din Transilvania.Din

inventare rezulta ca abia n noiembrie 1850 a putut fi achitat, de Episcopia Blaj,
pretul acestor tiparituri si cel al ziarului. Ceea ce a mpiedicat ncasarea banilor a
fost transformarea Revolutiei din 1848 n razboi civil si care s-a prelungit pna
n august 1849, cnd Revolutia va fi nfrnta de trupele austriece aliate cu cele
rusesti.
Razboiul a adus mari pagube tipografiei, ntruct Cipariu si personalul
acestuia au fost nevoiti sa se refugieze din noiembrie 1848 la Sibiu, iar din
martie 1849 n Tara Romneasca, dupa cum marturiseste Cipariu, care aminteste
n documentul nr. 2530, aflat n arhiva sa personala, ca nca n prejma
declansarii razboiului civil situatia financiara a tipografiei era grava din cauza
datoriilor acumulate, lipsind veniturile banesti, iar activitatile productive fiind
paralizate.
n ianuarie 1849 Blajul a fost ocupat de granicerii secui care fiind cazati
n localul Seminarului Teologic au facut mari prejudicii tipografiei si bibliotecii
personale a lui T. Cipariu, strnsa cu truda si cheltuiala. Ulterior trupele
austriece si cele ale revolutiei romne care au luat locul celor secuiesti spre
sfrsitul razboiului civil au completat opera de distrugere. Pagubele suferite erau
foarte mari, nct tipografia nu putea fi refacuta fara ajutorul si despagubirile
guvernului Transilvaniei. Timp de un an activitatea tipografiei s-a ntrerupt,
singurele venituri reale din 1850-1851 provenind din vnzarea manualelor
scolare si a celor de cult bisericesc ramase n stoc si a caror suma a trecut de
16.000 de florini. Din acesti bani s-au acoperit datoriile mai vechi ale tipografiei
si s-a asigurat plata salariilor tipografilor. Din ce a mai ramas a nceput opera de
refacere a tipografiei. La baza reorganizarii sale a stat hotarrea Consistorului
Episcopal din ianuarie 1852, conform careia administratia tipografiei ramne
formal deosebita de cea a Seminariului Teologic. Practic nsa, administrarea
tipografiei devenita subordonata Seminarului, aliniatul 2 al hotarrii prevaznd
ca la sfrsitul fiecarui an calendaristic directia tipografiei va varsa toate
veniturile n caseria Seminarului n schimbul achitarii de catre acesta a datoriei
de 240 de florini pe care el o avea fata de seminar. Prin aliniatul 4 al hotarrii,
Seminarul se obliga sa puna la dispozitia directorului tipografiei toate sumele
solicitate de el, iar toate aceste hotarri au fost impuse de necesitatea
momentului. Cipariu va ncepe cu ncredere activitatea de tiparire a manualelor
scolare ntruct imediat dupa revolutie, ca urmare a eliberarii iobagilor de sarcini
feudale si a transformarii lor n oameni liberi si proprietari, s-au nfiintat scoli
satesti de trei clase. ntr-o dispozitie data n 1852 directorului tipografiei de catre
noul Episcop greco-catolic Sterca Sulutiu, i se cerea lui Cipariu sa retipareasca
urgent Abecedarul lui pentru scoala de trei ani ce ,,pretutindeni au nceput a se
ridica si a se ntemeia datorita zelului protopopilor, parohiilor si al nsusi
poporului romnesc. n ncheierea adresei sale, Episcopul repeta ndemnul
adresat lui Cipariu de a pune sub tipar manualul pentru ca de ,,aci nainte sa se
poata provedea toate scolile triviale cu Abecedare de ajuns si fara scadere.
166

Dintr-un inventar al tipografiei rezulta ca n perioada 1852-1853 s-au

tiparit:
- 3.000 Abecedare al caror pret se ridica la suma totala de 350 de florini;
- 300 manuale de geografie ale profesorului Simion Mihali pentru care
tipografia a cheltuit 36 de florini;
- 27 de manuale de aritmetica al caror pret era 4 florini/bucata;
- 2150 Catehisme n valoare de 1075 de florini.
Dupa Revolutie a crescut numarul manualelor scolare al caror pret
continua sa fie modest:
- un Abecedar, de exemplu, se vindea cu 7 craitari, fata de 10 craitari
nainte de Revolutie;
- un manual de geografie 10 craitari;
- un manual de aritmetica 10,5 craitari.
Pna la sfrsitul anului 1853, mare parte a manualelor a fost vnduta.
Inventarul din 1852-1853 insereaza si lucrari de cult: Evanghelii, Liturghii,
Minee, Psaltiri, lucrari care continua sa fie scumpe. Acest inventar ne da
informatii si despre starea financiara a tipografiei, care prezenta un activ de
33.810 florini si un pasiv de 3722 florini. Capitalul activ era reprezentat cu
precadere de fondul de carti nevndute, iar pasivul de diferite datorii neachitate.
Un inventar din anul 1854 indica un activ net superior celui pasiv, lucru
ce se perpetueaza si mai trziu. Acum se vor extinde sarcinile tipografiei n
domeniul productiei de manuale scolare aparnd pentru prima data alaturi de
cele vechi si manuale de istorie, istoria naturala si gramatica. n 1857 s-au tiparit
1.000 de manuale de Aritmetica avnd ca autor pe Grigore Vlarsa si 600
exemplare din Geografia Transilvaniei a carei autor a fost Simion Mihali. Pna
n 1860 numarul titlurilor de manuale scolare si de carti destinate nvatamntului
s-a ridicat la 20, dintre care unele destinate chiar nvatamntului gimnazial si
liceal al caror numar era de 5600 de exemplare. Dintre aceste manuale cele mai
multe au fost vndute n valoare totala de 14.000 de florini, ceea ce a contribuit
la cresterea activului tipografiei. Amplificarea activului tipografiei ntre 18521860 se reflecta n primul rnd n cresterea de la an la an a numarului titlurilor si
exemplarelor de manuale scolare si carti bisericesti. Se intensifica legaturile
tipografiei cu librariile din Bucuresti, Timisoara, Brasov, Sibiu, Oradea si Cluj,
precum si cererile care-i vin de la diversi particulari pentru a li se trimite
manuale (nvatatorul Chereches care cerea carti pentru scoala din Mediesul
Aurit sau vicarul Stefan Moldovan care cerea carti de cult pentru Preparondia de
la Hateg). n 1854 Cipariu redactase si Gramatica sa romneasca, ce va figura
de acum n aproape toate solicitarile de carte. Numai n 1855 i se cereau 50 de
bucati de catre profesorul Antoniu Vestemean din Sibiu, unde se introdusese
studierea limbii romne la gimnaziul maghiar sau german. Cipariu va ntretine
corespondenta cu nvatatori, preoti, protopopi, episcopi prin care acestia
reveneau mereu asupra cererii de carte de la tipografia blajeana. Pentru a atenua
lipsa Abecedarelor epuizate primele, episcopul Ioan Alexei i trimite n ianuarie
167

1859 suma de 85 de florini reprezentnd plata a 10 Catehisme, 2 Biblii si un

Liturghier pentru a fi folositi la tiparirea de manuale scolare. Acesta se va
dovedi nemultumit de proasta calitate a hrtiei folosite la tiparirea cartilor care
nu puteau fi astfel mostenite, cernd reducerea pretului manualelor n cazul unei
comenzi mari. Din 1857 Cipariu a nceput sa-si dedice mai mult timp activitatii
stiintifice datorita ajutorului pe care l va primi de la discipolul si colaboratorul
sau Ioan Micu Moldovan. Si n perioada 1860-1865 va fi prefect al tipografiei
din Blaj, dar cea mai mare activitate de coordonare a tiparirii manualelor scolare
si a cartilor bisericesti o va desfasura Micu Moldovan. Acesta a beneficiat de
colaborarea cu energicul Moldovanus nct tipografia dupa 1860 si-a dublat
activitatea.
Dintre librariile din Bucuresti cu care a colaborat activ, este de mentionat
cea a lui Romanov, iar din 1865 cu librarul Socek, care se oferise sa
comercializeze lucrarile stiintifice ale lui Cipariu. Anual librarul Socek i
trimitea catalogul de carti aflate n libraria sa pentru ca Cipariu sa-si poata
comanda lucrarile de care avea nevoie. Conducnd timp de 30 de ani tipografia
T. Cipariu a contribuit la dezvoltarea nvatamntului romnesc din Transilvania,
iar prin tiparirea propriilor lucrari a servit la propasirea studierii limbii romne si
a lingvisticii romnesti. Conducerea tipografiei l-a solicitat mult distragndu-l de
la studierea limbii romne. Prevalndu-se de hotarrea Consistorului
Metropolitan din Blaj de la 6 noiembrie 1865 prin care ntreaga activitate a
tipografiei era subordonata rectorului Seminariului Teologic, Cipariu si va
nainta demisia din functia de director al tipografiei.
Predarea tipografiei cu ntregul sau inventar s-a ncheiat n 31 martie
1866, cnd la acea data se aflau n stoc carti n valoare de 37.000 de florini.
Astfel a ncetat, dupa trei decenii, activitatea acestuia n fruntea tipografiei, el
putndu-se dedica de acum activitatii de cercetare stiintifica.
V. POEZIA PASOPTISTA
1. ION HELIADE RADULESCU - ACTIVITATEA CULTURALA
SI LITERARA
Prima jumatate a secolului al XlX-lea a adus schimbari de o nsemnatate
deosebita pentru viata politica, sociala si culturala romneasca. Revolutia de la
1848 a modificat profund societatea acelei vremi, impunnd transformari absolut
necesare. nnoirile, proiectele ndraznete, ideile progresiste, dar n egala masura
nesiguranta, utopia, greselile inerente se regasesc si n profilul spiritual
heliadesc. Putine sunt personalitatile care sa se fi identificat ntr-o mai mare
masura cu spiritul epocii n care au trait dect Ion Heliade Radulescu (18021872). Cu o energie putin comuna, Heliade Radulescu s-a implicat n toate
problemele importante ale societatii din care facea parte, nimic din ceea ce tinea
de sfera politicii sau a culturii n-a fost trecut cu vederea sau ignorat.
Este foarte bine cunoscut rolul pe care 1-a avut scriitorul n Revolutia de
la 1848. El a devenit prin participarea la aceste evenimente o figura istorica. A
168

facut parte din guvernul revolutionar provizoriu (detinnd portofoliul

instructiunii publice) si apoi din locotenenta domneasca. Prin educatie, dar si
convingeri personale, Ion Heliade Radulescu a fost un adept al ideilor iluministe
si progresist-democratice de coloratura transilvana. A caricaturizat, cu un mare
talent de pamfletar, figuri de ciocoi parveniti si inculti, politicieni si conservatori
retrograzi.
Actiunea lui a fost benefica n toate sectoarele vietii culturale: scoala,
revuistica, filologie, teatru, poezie si proza. A avut vocatie de fondator. n 1827
I.H. Radulescu, mpreuna cu Dinicu Golescu, reactiva "Societatea literara" si tot
gratie ajutorului si ndemnului acestuia nfiinta "Curierul romnesc" (1829),
devenind astfel unul dintre ntemeietorii presei romnesti. Revista a iesit de sub
teasc timp de 20 de ani, reflectnd fidel problematica epocii n mai multe
domenii ale culturii. Un rol complementar 1-a avut "Curierul de ambe sexe", al
carui prim numar aparea n 1837. n acest mod, I.H. Radulescu detinea n prima
jumatate a secolului al XlX-lea monopolul mijloacelor de informare din Tara
Romneasca, articolele sale fiind cunoscute nsa si n Transilvania si Moldova
de catre cei ce-i mpartaseau idealurile de afirmare a fiintei nationale. Aceste
publicatii au fost mai cu seama o tribuna de modelare a constiintelor si
promovare a literaturii. Multe din operele contemporane lui Heliade au fost
publicate aici, au fost descoperite si sustinute talente precum V. Crlova, D.
Bolintineanu. Pentru ca "Societatea literali" a avut o viata scurta, I.H. Radulescu
mpreuna cu Ion Cmpineanu au pus bazele unei alte organizatii culturale,
"Societatea filarmonica" (1833).
Meritul acestei societati a fost acela ca a ncurajat afirmarea teatrului
romnesc. Un alt domeniu, asadar, n care I.H. Radulescu a desfasurat o
activitate de fondator, chiar daca n-a fost un om de teatru n adevaratul sens al
cuvntului. Dar scriind cronica teatrala, salutnd cu entuziasm fiecare izbnda a
scenei romnesti, a contribuit la recunoasterea rolului institutiei n ansamblul
societatii romnesti.
I.H. Radulescu nu numai ca a ncurajat si sustinut literatura unei generatii
de primi romantici, a fost el nsusi autorul unor valoroase opere, gratie carora e
retinut de istoria literaturii romne. Desi educat n spiritul poeticilor clasice si
desi a cultivat specii consacrate, el este unul dintre primii nostri romantici prin
subiecte, procedee, gust si temperament. S-a remarcat ca autor al unor versuri
elegiace (Elegie si alte texte intitulate "elegii"; Dragele mele umbre etc.), de
meditatie asupra conditiei umane ( Serafimul si Heruvimul, Visul ) sau asupra
conditiei poetului (La moartea lui Crlova, La un poet exilat, La Schiller etc.)
si chiar al unui proiect de epopee umanitara neterminat, Anatolida sau Omul si
fortele. nsa masura talentului o da poezia satirica de un ascutit spirit polemic (
Ingratul, Cntecul ursului, Figaro si Don Pascale, Pacala si Tndala sau
Cavalerul si scutierul, Un muieroi si o femeie etc). Din creatia poetica
romantica a lui Heliade nu trebuie omisa epopeea neterminata Mihaida.

169

A fost scriitorul militant pentru care literatura avea o misiune educativa si

moralizatoare, s-a implicat cu frenezie n viata sociala, sustinndu-si cu ardoare
ideile, chiar daca uneie dintre ele se dovedeau eronate, cum a fost mania sa de asi italieniza limba unor poezii.
Capodopera creatiei poetice heiadesti este nsa balada Zburatorul (1844)
apreciata la superlativ nca de la aparitie: "Doa ode facura pe Safo o mare poeta
- observa D. Bolintineanu -Zburatorul", facu pe Eliade un mare poet " n
cuprinsul poeziei apar imagini de pastel vesperal, prefigurndu-i pe Eminescu si
Cosbuc. nsa valoarea baladei consta n prelucrarea originala a mitului
zburatorului, ntruchiparea himerica a sentimentului erotic instalat n fiinta unei
tinere.
Ca prozator, I.H. Raduescu mi s-a evidentiat n mod deosebit, scrierile
sale urmarind ilustrarea unor idei morale sau sociale, preocuparea pentru
artisticitate ramne n plan secund. Sunt de remarcat, totusi, nsemnarile
memorialistice (Amintiri si impresii ale unui proscris, Memorii asupra istoriei
regenerarii romne, ambele publicate n limba franceza la Paris), eseurile pe
probleme social-istorice din Biblicele si Echilibru ntre antiteze ), precum si
proza satirica ( Bat-te Dumnezeu, Cuconita Dragana, Coconul Dragan,
Filosoful sau teologul absolut, Domnul Sarsaila autorul). Talentul satiric se
remarca prin ironie si sarcasm.
I.H. Raduescu a fost si unul dintre primii nostri teoreticieni literari. Desi
nu a avut o viziune ntru totul originala, totusi, pentru epoca sa, interesul acordat
elucidarii unor chestiuni literare i-a conferit rolul de ndrumator. Regulile sau
Gramatica poezii (1831) prezentau cteva din notiunile fundamentale de
poetica; n Despre versificatie (1838) acelasi I.H. Raduescu aborda, pentru
prima data la noi, mai pe larg cteva probleme de tehnica a versului. Ideile sale
n domeniul teoriei literare au fost nsa concentrate n Curs ntregu de poesie
generale (1868), prin care a orientat o ntreaga generatie de poeti.
Nu trebuie uitata nici opera de traducator din Lamartine, Byron si scriitori
italieni. Dupa cum nu pot fi omise eseurile despre Hesiod, Homer, despre
tragicii si liricii greci sau proiectul de. "Biblioteca universala", care urma sa
cuprinda n forma tradusa toate marile carti ale lumii. Dar mai cu seama trebuie
avuta n vedere activitatea de lingvist. n 1828 I.H. Raduescu. publica
Gramatica romneasca, moment de referinta n istoria filologiei romnesti.
Autorul, unul din creatorii terminologiei gramaticale la noi, a sustinut idei
valoroase cum ar fi: necesitatea unei limbi literare, aceeasi pentru toti romnii,
simplificarea alfabetului chirilic si chiar nlocuirea lui cu cel latin, dar a comis si
erori. Asa a fost italienismul, promovat mai ales dupa publicarea n 1840 a
lucrarii sale Paralelism ntre limba romna si italiana, ntruct i se parea ca
aceasta limba romanica era cea mai aproape de radacina latina, recomanda
mprumuturi italiene care sa nlocuiasca cuvintele neromanice din limba noastra.

170

BIBLIOGRAFIE: Piru, Al., Introducere n opera lui I. Eliade

Radulescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971; Sorohan, Elvira, Ipostaze ale revoltei
la Heliade Radulescu si Eminescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; Tugui,
Grigore, Ion Heliade Radulescu ndrumatorul cultural si scriitorul, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1984; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne,
1997, Editura Magister/Aula.

Balada Zburatorul
G. Calinescu identifica n Zburatorul unul din miturile fundamentale ale
literaturii noastre, "mitul Zburatorului, asa de raspndit nct l cita si D.
Cantemir" ( Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent ). Ion
Heliade Radulescu surprinde, asadar, n aceasta capodopera a creatiei sale,
"invaziunea misterioasa a dragostei"', ntr-un moment misterios, tensionat, de
trecere de la vrsta inocentei spre o alta vrsta, tulburatoare, ale carei ntrebari
coplesesc fiinta. Balada, n structura careia se mpletesc o serie de elemente
romantice, reprezinta prima mare creatie care certifica fertilitatea ideii din
programul "Daciei literare", ca scriitorii sa se inspire din folclor, dupa ce o alta
capodopera, Alexandru Lapusneanul (C. Negruzzi), orienta atentia generatiei
pasoptiste spre istorie.
Pna n 1844, cnd publica balada n "Curierul romnesc", autorul se
facuse cunoscut prin initiativele n domeniul presei, teatrului, nvatamntului.
Nu ignora poezia si n 1836 expunea un plan poetic grandios, care grupa
operele, unele scrise, altele n proiect, n patru mari cicluri (I. Biblice - poeme
inspirate de Vechiul testament; II. Evanghelice - teme din Noul Testament; III.
Patria sau omul social - poezii inspirate de natura si probleme sociale, secventa
din care urma sa faca parte, alaturi de O noapte pe ruinele Trgovistii si
Zburatorul; IV. Omul individual - poezia temelor intime). Cunostea
romantismul si a tradus poezia lui Lamartine (1830), dar, chiar dupa acest
moment, n creatia sa poetica sau n proza, supravietuieste un puternic filon
clasicist, n fabule si n satire ndeosebi (Domnul Sarsaila autorul, Coconul
Dragan, Cuconita Dragana s.a.).
Prelund motivul Zburatorului din folclor, I. Heliade Radulescu 1-a
integrat ntr-o structura cu alte deschideri, mai largi, eliberndu-1 de conotatiile
malefice. ntreaga atentie se orienteaza spre fiinta umana n relatie cu propria
devenire, cu natura, cosmosul si ceea ce se afla dincolo de puterea obisnuita de a
ntelege. Aceste ipostaze ale fiintei vor determina o structura specifica: prima
parte este o idila centrata pe investigatia psihologica (relatia eu - sine), a doua
un pastel (relatia eu - natura, cosmos), iar a treia o legenda mitologica (omul si
lumea metafizica). Destinul Floricai urmeaza calea de la intuitie la cunoastere,
strabatuta si de "comentatoarele" (ca ntr-un cor antic) din partea a treia.
Confesiunea Floricai, din prima parte, exprima nelinistile tinerei n fata
schimbarilor misterioase ale propriei fiinte. Heliade foloseste verbe sugestive:
pieptul "se bate", pe sn "multimi de vinetele se ivesc", n toata fiinta "un foc s171

aprinde", buzele "ard", inima "zvcneste" etc. Starile contadictorii deruteaza.

Ceva tulbure s-a strecurat n echilibrul fiintei: "Ia pune mna, mama, - pe frunte,
ce sudoare!/ Obrajii... unul arde si altul mi-a racit!/ Un nod colea m-apuca, ici
coasta rau ma doare;/ In trup o piroteala de tot m-a stapnit". Propozitiile
scurte, exclamative sau interogative, sugereaza starea de teama, durere, placere,
amestecul de senzatii. Reluarea strofei a cincea n finalul primei parti
accentueaza starea de deruta: "Oar' ce sa fie asta? ntreaba pe bunica:/O sti
vrun leac ea doara... o fi vrun zburator!/Or aide l-alde baba Comana, or
SoricaJ Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor". De fapt, ntreaga parte
constituie o intrare n atmosfera de vis, n vecinatatea nselatoarelor nfatisari ale
imaginatiei. Zburatorul pare un alt Luceafar, venit din vis. El tulbura, ca un
veritabil personaj oniric, pune stapnire pe fiinta si i denatureaza conditia: "Cancepe de viseaza, si visu-n lipitura/Incepe-a se preface, si lipitura-n zmeu/Si ce-i
mai faci pe urma? Ca nici des cntatura,/ Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca
Dumnezeu!". Aceasta calitate, de personaj oniric, fara consistenta reala, explica
un anumit element al portretului din antepenultima strofa: "Pndeste, bata-l
crucea! si-n somn colea mi-ti vine/Ca brad un flacaiandru, si tras caprin
inel,/Balai, cu parul d-aur! Dar slabele lui vine/N-au nici un pic de snge, si-un
nas - ca vai de el!".
Atmosfera romantica nvaluie si elementele pastelului din partea a doua.
Si aici, autorul descrie un moment de tranzitie, al nserarii si nnoptarii, cnd, ca
un ecou puternic amplificat, natura ntreaga se lasa prinsa n "bratele somniei",
apoi "Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat". Autorul realizeaza imagini
vizuale si auditive, ndeosebi prin gerunzii, metafore, metonimii, aliteratii.
Folosirea propozitiilor principale, caracteristica a poeziei pasoptiste, creeaza
tonul solemn al pregatirii pentru o ntmplare schimbatoare de destin. Fara
observarea acestei legaturi ntre fiinta si lume, am ntelege mai greu rostul
prezentei acestei parti n structura baladei. Aceeasi incertitudine se transmite
naturii: ''Tacere este totul si nemiscare plina;/ncntec sau descntec pe lume sa lasat... ". Numai Eminescu va mai dovedi aceeasi arta a sugerarii misterului n
evocarile de natura.
Ion Heliade Radulescu stapneste arta de a pune alaturi vorbirea directa
(monologul Floricai, dialogul "suratelor") cu descrierea si, prin elemente
subterane, de a le face sa comunice. S-a remarcat, n comentariile la balada,
izbnda lexicala a autorului. A integrat cu subtilitate regionalismul, forme ale
limbii vorbite, care contribuie la conturarea atmosferei. Dar, cum afirma Serban
Cioculescu ( Istoria literaturii romne moderne ), "minunata n poema nu e
att intuitia folcloristica (Heliade nu era orientat n aceasta directie), ct
psihologia nubilitatii si ncadrarea ei ntr-un climat taranesc de o nentrecuta
autenticitate ".
BIBLIOGRAFIE: Cioculescu, Serban, Istoria literaturii romne
moderne, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971; Marian, S.F1.,
172

Zburatorul, [n] Nasterea la romni, Bucuresti, 1995; Piru, Al., Introducere n

opera lui Ion Heliade Radulescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971; Gh. Craciun,
Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.

2. GRIGORE ALEXANDRESCU - ACTIVITATEA LITERARA

Alaturi de Alecsandri si Negruzzi, Grigore Alexandrescu este unul dintre
cei mai importanti scriitori de la 1848, n a carui creatie se deschid importante
perspective literaturii romne de mai trziu. Data nasterii sale sta sub semnul
incertitudinii: o prima data este 1810, Ghica aminteste anul 1812, iar din
afirmatiile poetului nsusi rezulta c& s-a nascut n 1814, la Trgoviste.
n 1832 debuteaza cu volumul Eliezer si Neftali, n care ntlnim traduceri
din Florian, dar si din Byron si Lamartine, precum si zece poezii originale si
cinci fabule. Volumul se tipareste, prin grija lui Heliade, la tipografia acestuia.
Ctiva ani mai trziu, n 1835, Alexandrescu devine membru al Societatii
Filarmonice. In 1834, Gr. Alexandrescu mbratiseaza cariera militara. Dupa trei
ani demisioneaza din armata. n 1838 i apare al doilea volum, Poeziiale d. Gr.
Alexandrescu. Anul 1840 este nefast pentru poet, fiindca sufera trei luni de
detentie, n urma complotului mpotriva lui Ghica-Voda. Paradoxal, scriitorul nu
participase direct la acest complot, cauza pedepsei parnd a fi scrisul sau caustic.
Totusi, n acest timp traduce tragedia Meropa de Voltaire.
n continuare, Gr. Alexandrescu munceste asiduu, astfel ca pna n 1842
creeaza tot attea opere cte realizase n cei 12 ani anteriori. n 1842 face o
calatorie la manastirile de pe Valea Oltului, calatorie n urma careia scrie
poemele Umbra lui Mircea. La Cozia, Rasaritul lunii. La Tismana,
Mormintele. La Dragasani - n care preromantismul coexista cu clasicismul si
romantismul. O noua editie a poeziilor sale vede lumina tiparului n 1847:
Suvenire si impresii, epistole si fabule, editie aparuta la Tipografia CA. Rosetti.
Revolutia de la 1848 l atrage n mod irezistibil, astfel ca poetul se implica
plenar evenimentului. Dupa Revolutie, Alexandrescu detine o serie de functii:
director al Arhivelor Statului, director al Eforiei Spitalelor etc. n 1860 se
casatoreste cu Raluca Stamatiu, dar n acelasi an ncepe sa dea semne de alienare
mintala. n anul ' urmator i se publica n "Romnul" o serie de fabule, ntre care
Catrul cu clopotei, Mielul murind, Zugravul si portretul s.a. Dupa ce aspira n
1868 la postul de senator, poetul ncepe traducerea din Gerusalemme liberata
de Tasso, din care va publica doar primele cnturi, n 1882. Se stinge din viata n
1885.
Gr. Alexandrescu a considerat arta drept o oglinda a realitatii, care ajuta
omenirea sa deosebeasca binele de rau, dar mai ales sa vada urtul care vrea sa
treaca drept frumos. Poetul si-a expus crezul artistic n prefetele editiilor operei
sale. Iata ce spune el despre functia formativa a creatiei lirice n contextul larg al
societatii: "... poezia, pe lnga neaparata conditie de a placea, conditie a
existentei sale, este datoare sa exprime trebuintele societatii si sa destepte
173

sentimentele frumoase si nobile, care nalta sufletul prin idei morale si divine
pna la viitorul nemarginit si n anii cei vesnici".
Opera lui Gr. Alexandrescu sta sub semnul a trei curente literare:
clasicism, romantism si realism, acesta din urma concretizndu-se n
Memorialul de calatorie si n observatia critica a realitatii. Celebra Satira.
Duhului meu, dar si fabulele sunt creatii ale unui spirit caustic, ironic (pna la
sarcasm), pendulnd ntre echilibrul spiritului clasic si cel critic, realist. Poezia
romantica cuprinde elegii si meditatii ca: Miezul noptii, Adio la Trgoviste",
Cimitirul, Barca, Rugaciunea, Anul 1840. Gr. Alexandrescu parcurge drumul
de la tonul elegiac, de deznadejde, la romantismul actiunii. n poezia de tinerete
apar accente de lamentatie, ca apoi poetul sa-si cristalizeze expresia, faurindu-si
un limbaj poetic nou, depasind retorismul primei etape.
Pe lnga poezii n care sunt slavite marile asteptari (Anul 1840 ) sau sunt
evocate mari personalitati si evenimente ( Umbra lui Mircea. La Cozia), poetul
este si creatorul unei sensibile lirici erotice. Asemenea poezii au accente de
romanta si au aparut n editiile din 1838, 1842 si 1847: Eliza, Asteptarea, Inima
mea e trista, Mngierea, Prietesugul si amorul, Cnd dar o sa gusti pacea, Te
mai vazui o data.
Intre personalitatile vietii literare ale epocii, locul lui Gr. Alexandrescu
este clar conturat: ur v.l dintre primii poeti moderni ai literelor romnesti, un
atent observator al realitatilor timpului, o constiinta cautnd drumul propriei
expresii artistice.
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, G., Gr. M. Alexandrescu, E.L., Bucuresti,
1962; Iosifescu, Silvian, Grigore Alexandrescu, Ed. Tineretului, Bucuresti,
1964; Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura
Magister/Aula.

UMBRA LUI MIRCEA. LA COZIA

Cnd ntreprindea, mpreuna cu Ion Ghica, o calatorie pe la locuri istorice
de mare rezonanta, Gr. Alexandrescu nu banuia impactul acestei mprejurari
asupra scrisului sau. Memorial de calatorie (1842), jurnal al unui romantic,
transmite ceva din fiorul ntlnirii cu marile "umbre" ale trecutului. Publicata n
"Propasirea" la 7 mai 1844, Umbra lui Mircea. La Cozia s-a nascut din
"entuziasmul pentru gloria nationala", cum marturiseste autorul. Din aceeasi
constelatie tematica mai fac parte "Mormintele. La Dragasani, Rasaritul lunei.
La Tismana, Trecutul. La Manastirea Dealului, toate relund teme
preromantice si romantice: tema noptii, mormintelor, ruinelor. Romanticul da
amplitudine registrelor tematice si le subordoneaza energic ideii de lupta pentru
independenta, glorificarii trecutului istoric, n comparatie cu prezentul
deceptionant. Meditatia lui Gr. Alexandrescu trece nsa de la aspectul national la
aspectul general uman. Dupa descrierea de nceput, n cadente grave, prin care
se contureaza atmosfera evocarii, se prezinta aparitia fantomei marelui voievod,
174

moment de ncordare, de emotie. Poetul elogiaza "rvna neobosita", "ndelunga

silinta" cu care i-a mbarbatat pe romni pna la adnci batrneti. Oda din aceste
versuri lasa loc meditatiei asupra trecutului, pentru ca n final, ca o imagine a
timpului care se nchide asupra lui nsusi, sa "auzim " cum "ale valurilor mndre
generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirii n cadenta l izbesc ".
Exista o supratema n meditatia lui Gr. Alexandrescu, n esenta optimista.
Autorul crede n progresul omenirii prin stiinta, arta si ratiune, cu ajutorul carora
se poate gasi drumul pacii: "Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite,/
Insa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc:/ Prin stiinte si prin arte natiile
nfratite/n gndire si n pace drumul slavei l gasesc ". Ar putea sa deruteze
punerea alaturi a elogiului adus unui razboinic al neamului si diatriba mpotriva
razboiului: "Caci razboiul e bici groaznic, care moartea l iubeste/Si ai lui
sngerati dafini natiile l platesc;/ E a cerului urgie, este foc care
topeste/Crngurile nflorite si padurile ce-l hranesc ". Dar marele voievod a dus
razboi drept, de aceea: "ntreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare,/ De
aceea al tau nume va fi scump si nepatat", ntlnim, n partea de oda si
meditatie, tonul specific a unor creatii ale lui Gr. Alexandrescu, cum ar fi Adio,
La Trgoviste, Anul 1840, Miezul noptii s.a., n care se observa acel amestec
eminescian subtil de melancolie, luciditate si contemplatie.
Fara ndoiala ca, din punct de vedere artistic, partea de evocare este cea
mai izbutita. Gr. Alexandrescu stapneste impecabil tehnica sugestiei. n
Dimineata poetilor, Eugen Simion facea observatia ca acest poet "pune stilul
naintea talentului". Cteva strofe, ntr-adevar, par ndelung lucrate, desi
marturia poetului din Memorial de calatorie vorbeste despre spontaneitate.
Sonoritatile din prima strofa exploateaza calitatile vocalelor. n primul vers,
vocala u, accentuata si neaccentuata, sugereaza miscarea obsedanta a valurilor:
"Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate... ". Verbele, la persoana a treia
(cu desinenta -esc) ori la participiu (n primul si al treilea vers), completeaza
sonor imaginea metaforica a "generatiilor" de valuri care izbesc "n cadenta"
zidul manastirii. De fapt, totul orienteaza atentia n dublu sens: spatial si
temporal. Farmecul acestei creatii vine din interferenta senzatiilor de traire ntrun anume spatiu si de trecere ntr-un anume timp, actualizat prin puterea iluziei.
Noaptea favorizeaza aceasta transgresare spre un alt timp. Folosind
personificarea, propozitiile scurte, urmate de puncte de suspensie (strofele trei si
patru), autorul proiecteaza imaginea "fantomei ncoronate ", a carei glas creste
"repetat din stnca-n stnca", pe pnza noptii. Prin interogatie (Oltul, martor
"vitejiilor trecute", este chemat sa-1 identifice pe uriasul care "face semn... da o
porunca"), marele domnitor sta alaturi de uTraian, cinste a Romei". Din nou,
prin intermediul imaginilor sonore si al repetitiei, imaginea se amplifica ntr-o
modalitate specifica romantismului. Natura, eterna, depune marturie n fata
generatiilor trecatoare despre eroul de altadata: "Mircea! mi raspunde dealul;
Mircea! Oltul repeteaza./ Acest sunet, acest nume valitrile-lpriimesc;/ Unul
altuia l spune; Dunarea se-nstiinteaza,/ S-ale ei spumate unde catre mare l
175

pornesc ". Se vor recunoaste, desigur, si aici, imagini care l anunta pe

Eminescu. G, Calinescu l situa pe poet n descendenta lamartiniana,
considerndu-1 "cea mai puternica expresie a lamartinismului la noi" ( Istoria
literaturii..,), prin cultivarea meditatiei, gustul pentru starile de reverie,
religiozitate si o anume situare fata de natura. "Asezndu-ne n timp romantic,
spune criticul, descoperim la poet tehnica marilor solemne instrumente
muzicale, naltul hieratism al melancoliei".
Spatiul nu ne permite sa analizam aspecte ale vocabularului, morfologiei
si sintaxei, specifice poeziei pasoptiste. Verbul si substantivul predomina, poetul
fiind preocupat mai putin de adjectivul epitet. Atentia trebuia ndreptata spre
ntmplarea exceptionala care are loc ntr-un anume moment, neasteptat, ca o
revelatie. Umbra lui Mircea. La Cozia , o capodopera a literaturii noastre, poate
fi considerata o sinteza a poeziei pasoptiste prin bogatia motivelor poetice
structurate ntr-un discurs poetic inconfundabil.
BIBLIOGRAFIE: Anghelescu, Mircea, Introducere n opera lui Gr.
Alexandrescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1973; Cornea, Paul, Originile
romantismului romnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972; Simion, Eugen,
Dimineata poetilor, Ed. Cartea Romneasca, Bucuresti, 1980; Gh. Craciun,
Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.

VI. ALTI POETI PASOPTISTI: VASILE CRLOVA, ANDREI

MURESANU, CEZAR BOLLIAC, DIMITRIE BOLINTINEANU
Termenul de pasoptism comporta att o latura avantajoasa, ct si una
dezavantajoasa. Avantajul consta n faptul ca sunt puse n evidenta trasaturile
specifice (exaltare nationala, militantism politic, elan revolutionar), iar
dezavantajul se leaga de camuflarea afinitatilor sale cu celelalte literaturi
europene.
Un "romantism de tip risorgimental" (Paul Cornea), pasoptismul se
supune si el schemei lui Virgil Nemoianu, conform careia, n cazul
romantismului, lantul evolutiv - complet doar n Anglia si, partial, n Germania
si n Franta - se compune din neoclasicism (n varianta luminista), preromantism
(de asemenea luminist), romantism nalt (High Romanticism), romantism
Biedermeier si postromantism, si aplicate de N. Manolescu literaturii noastre,
ceea ce poate da seama de coexistenta, suprapunerile, interferentele de elemente
clasice, luministe, preromantice, romantice si chiar tinnd de realism, uneori n
opera aceluiasi autor.
n aceasta ordine de idei, VASILE CRLOVA (1809-1831), receptat
contradictoriu (n timp ce Iorga i considera creatia drept "poezie de
domnisoara'1, pentru N. Densusianu si G. Ibraileanu este primul nostru poet
modern, ca sensibilitate si expresie), este autorul a doar cinci poezii,
reprezentative nsa ca tematica pentru pasoptism (n cazul sau, poezia pastorala
176

de factura neoclasica si cea preromantica a ruinelor) - "ruinurile ", relatia cu

Dumnezeu, exaltarea spiritului national sub forma armatei, introspectia
melancolica, elegiaca.
Astfel, n Rugaciune, prima strofa, sobra, ntr-o cadenta grava, este o
expresie a aspiratiilor colective: "Nu cerprisoase sau nalucire/ Voiesc dreptate,
cer mntuire/ Patriii mele, jalnic pamnt,/ Vai! ale carii necazuri multe/ Ce
suflet poate sa le asculte/ si sa nu plnga dnd crezamnt!"
Uneori anticipeaza lunga jelanie de sine a poporului romn, lamentatia
substituita efortului de ridicare din situatia n care - indiferent de cauze,
obiective sau subiective - ne-am aflat, n diferite momente ale existentei noastre
etnice: "Cu ce dreptate prada sa fie,/Sa tot ncerce sfnta urgie,/ Cnd
fnprotiva-ti ea n-a urmat?/ Cu ce dreptate streinii calca/ Dreptul asupra-i, cnd
rau sa faca/ Ea lor vreodata n-a cugetat? " imaginea soarelui fiind simbolul, un
pic naiv, al unui viitor mai fericit. Dupa ce se deschide cu o versiune sui generis
a orfismului {"De multe versuri spuse cu jale/ Uimite toate sta mprejur;/Rul
oprise apa din cale,/ Vntul tacuse din lin murmur."), "Pastorul ntristat" evoca
naturismul, fericirea simpla a vietii campestre, surprinsa conventional: "Viata
voastra necazuri n-are:/ E simpla, lina, fara dureri,/ Si-n toata lumea nici o
suflare/ Ca voi nu gusta multe placeri// Voa natura va este data;/ Cmpii si
codrii voa zmbesc;/ Vnturi si ruri voa arata/ Cum curg de dulce, cum
racoresc," nefiind n stare sa-1 satisfaca, necazul pastorului fiind, eterna
poveste, de natura amoroasa: "Iubesc prea dulce o pastorita/ Cu chip prea
dulce, prea dragalas;/ Pentru ea numai simt neputinta,/ Pentru ea numai sunt
patimas.",
Mitizat de Eminescu, ce-1 transforma n personaj de poem dramatic,
ANDREI MURES ANU (1816-1863) a publicat un singur volum de versuri
(Din poeziile lui Andrei Muresanu, Brasov, 1862) si are ghinionul, dupa G.
Calinescu, ca marsul revolutionar de la 1848 (actualmente imnul nostru
national), pus pe muzica de Anton Pann, o adevarata Marsilieza romna, sa-i
eclipseze restul operei.
"Nici mai poetic, nici, mai concis dect celelalte" si cuprinznd "cteva
versuri de deschidere pline de strigate" (G. Calinescu), Un rasunet este
construit si se dezvolta n jurul teposului desteptarii, la fel ca n cazul lui
Alecsandri, n Desteptarea Romniei.
Tonul profetic, pe alocuri bombastic ( "barbarii de tirani", "sar ca lupi n
stne", "plagifatale") tinteste la desteptarea spiritului national, vazut ca renastere
a poporului, aflat ntr-un moment decisiv al istoriei sale ("Acum ori niciodata, sa
dam dovezi la lume/Ca-n aste mni mai curge un snge de roman,"), n ajutorul
caruia sunt invocate (alt topos al poeziei pasoptiste, de la Alexandrescu la
Bolintineanu si Alecsandri), figurile tutelare ale istoriei noastre - Mihai Viteazul,
Stefan cel Mare, Ioan de Hunedoara.
Unitatea, dorita ("Uniti-va n cuget, uniti-va-n simtiriir) si manifestata
deocamdata doar lingvistic, se cere aparata cu orice pret {"Acum se-ncearca
177

cruzii, n oarba lor trufie/Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!"); unul
din temeiurile ei este credinta ("Preoti cu crucea-n frunte! Caci oastea e
crestina'"). Efort, se pare, zadarnic n ordine practica, ntruct o parte a carierei
postrevolutionare a poetului i contrazice opera, avnd loc n administratia
austriaca, si cuprinznd si ode dedicate mparatului si guvernatorului
Transilvaniei.
Telul suprem, ca si al altor poeti majori ardeleni, e libertatea, mpletita cu
ideea de emancipare nationala: "Deviza-i libertate si scopul eipreasnt./Murim
mai bine-n lupta, cu glorie deplina,/ Dect sa fim sclavi iarasi n vechiul nost'
pamnt!"
Caracterizat tematic de catre acelasi Eminescu i^Bolliac cnta iobagul s-a
lui lanturi de arama"), CEZAR BOLLIAC (1813-1881) e un poet fascinat de
fraza ampla, sonora si de gesticulatia larga, teatrala.
Poezia sa, anuntndu-1 ntr-o anumita privinta pe Eminescu, are o marcata
componenta sociala. Astfel, Carnavalul, despre care o nota de subsol ne atrage
atentia ca a fost compusa n arestul politiei, "pre dosul scoartei unei carti, cu
condei facut din coada unui ibric de tinichea, cu vapsea * rosie facuta din praf
de dinti, nepermitndu-i-se nici hrtie, nici cerneala" si despre care o alta nota
ne spune ca "Aici a taiat cenzura patru strofe", este o poezie construita pe
antiteza larga, retorica, ntre "grijile" mondene, de fapt, lipsa de preocupari
serioase {"Totfierbe-n capitala! si lumea si propune/ Un lant de fericire, un sir
de lucruri bune/ De la ntiul bal!") si nevinovatii care "Stau sub pamnturi,
ocne, prin temniti si exile", victime ale abuzurilor si ale invidiei: "Pe care pizma,
ura si neagra calomnie/ I-au parasit cruzimei, si oarba tiranie/Ii ia
necercetati!", ntre luxul celor avuti si cersetorul "cu piept, picioare goale,/
Flamnd si fara suc;", si se ncheie cu un avertisment profetic: "O! Tremurati!
caci glasu-i n ceruri e puternic!? Mai greu dect sentinta cu care un
nemernic/Striveste un sarman!"
"Muncitorul"personifica saracia ("iasma ncruntata"), fiind o poveste
melodramatica, nceputa cu moartea, pe rnd, din pricina mizeriei, a parintilor, si
n care dragostea apare de asemenea antitetic si suprafiresc: "Prin negura vietii
zarii eu o lumina:/ In drumu-mi singuratic, o mica orfelina/ Trimise
Providenta."
Patetismul e prezent, fie ca e vorba de tandretea sotului fata de sotia
nsarcinata, {"Gndeam ca ce dulceturi sa-i dau eu demncare,") fie de o
situatie dramatica, ("Zarii draga-mi sotie ca se-naltaprin grile."), nsa nu e slujit
pna la capat de limba, trecnd n grandilocventa: "Cndva veni odata
Dreptatea cea cereasca,/ Puternica Dreptate!/ Este un vis d-acilea pe care nu-l
tiu minte;/Stiu ca m-au dus la ocna si nu m>au dat cuvinte.../Ce cruda rautate.";
poemul se ncheie n aceeasi cheie patetica, cu o exclamatie: "O, Doamne!fie-ti
mila/De bietul muncitor!"
n Sila, "Saracii duc povara, iar rodu-l ia bogatul/ n lumea asta rea!"',
personificarea {"fiica Satanii, Sila") nelipsind nici ea. Diminutivele ("ousor",
178

"pinisoara", "prtioara") ncearca ntr-o oarecare masura sa atenueze abuzurile

autoritatilor ('Dar dorobantii tepeni tot sparg si tot njura,/Si zvnta si a pine,
si vinul si fiertura/ Ca-s oameni stapnesti"), poemul ncheindu-se, la fel ca si
precedentul, cu o exclamatie: "O, Doamne! fie-ti mila/De rob si de clacas!"
Conditia mizera a taranimii, evocata n Clacasu ("Platim vecinica chirie/
Si pe apa care bem.") prilejuieste evocarea multiplelor ipostaze ale exploatarii,
ntr-un discurs care aminteste de cel al proletarului eminescian: "Dupa ce, prin
asuprire,/ Stoarceti, ca proprietari,/ Veniti iar, ca stapnire,/'Nascociti la biruri
mari,/ S-apoi v-asezatipe jete/ Jefuind ca dregatori! - /Zgriptori cuntreitefete,/Jupuiti pe muncitori ", ncheindu-se cu o provocare directa: "Pinea,
fierul o rodeste;/ Tot cu flerul ne-o pastram;/ Ea e-a celui ce munceste;/
Trntorilor n-o mai dam./ V-am cerut, de mila, dreptul/Cu tocmeala ntre frati?
Nu vreti? Ni-l tinem cu pieptul,/ Si veniti de ni-l luati!"
DIMITRIE BOLINTINEANU (1819 sau 1825-1872) dupa ce debuteaza
n "Curierul de ambe sexe" (1842) cu O fata tnara pe patul mortii, poezie
prefatata entuziast de Heliade, desfasoara o intensa activitate jurnalistica si
revolutionara, fiind totodata un autor prolific, apreciat n epoca (circa 50 de
volume publicate, n toate genurile literare, ntre care un volum de versuri n
limba franceza, Brises dOrient, bine primit de Th. de Banville si doua romane,
Manoil si Elena ), nsa receptat de posteritate mai ales pentru poeziile de
inspiratie istorica, difuzate pe canale scolare.
Totusi, ar fi nedrept ca, din pricina simplismului compozitional ai unor
poeme ca Mama lui Stefan cei Mare, Cea de pe urma noapte a lui Mihai cel
Mare, Mircea cel Mare si solii, unde discursul rasunator, deseori formulat
memorabil, nct a ajuns sa circule autonom, tine locul actiunii - preluate, de
regula, din O sama de cuvinte, ori din cronicile lui Grigore Ureche sl Miron
Costin -, sa i se conteste meritele poetice n totalitate,
nca de la debutul n volum, n 1847, era pe deplin format ca poet,
abordnd un registru tematic variat - elegiac (O fata tnara pe patul mortii),
religios (Invocatie), macabru (Mihnea si baba, O noapte la morminte), eroic
(Cea de pe urma noapte a lui Mihai ce! Mare). nsa meritele sale constau mai
ales n "intuitia valorii acustice a cuvntului" (G. Calinescu), n muzicalitatea
versului, de cele mai multe ori independenta de sens, ca n Legende istorice.,
nsa alteori, ca n Mihnea si baba, probabil cea mai reusita poezie a sa, perfect
aderenta la acesta: "Mihnea ncaleca, calul sau tropota,/ Fuge ca vntul;/ Suna
padurile, fsie frunzele,/ Geme pamntul;/ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/
Lima dispare;/ Cerul se-ntuneca, muntii se cleatina -/Mihnea tresare./ Fulgerul
scnteie, tunetul bubuie,/Calul sau cade;/Demonii rsera; o ce de hohote!/
Mihnea jos sare."
Iarasi remarcabil la Bolintineanu e locul deosebit pe eare-1 acorda
"desfatarilor vizuale, acustice si tactile" (S. Cioculescu). Florile Bosforului si
Macedonele aduc luxurianta imaginii, bucuria de a trai, n ciuda decorativului
179

uneori conventional: "Voi, tuleie aurite, Ale soarelui ceresc! Zori! ct sunteti de
iubite,/ Cnd n umbra va zaresc!/ Cnd n noaptea ce se duce/ Sp ar geti umbre
ce se-ngn, Aratnd ninsoarea dulce/ Pe-al fecioarei tnar sn!"
In sfrsit, mai e de remarcat Conrad, "cea mai frumoasa poema
romantica preeminesciana din literatura romna" (Ioana Em. Petrescu), cu o
viziune a ruinelor ca punct "de ntlnire cu Trecutul, cu Istoria si, dincolo de
ele, cu Eternitatea" (Ioana Em. Petrescu): "Acolo fuse Troada, pe unde-au
stralucit/ Eroii ce poetul Omer a nemurit./ Aceste-antice locuri, aceste mari
ruine,/ D-ursita omeneasca vorbesc cu mult mai bine/Dect o poate spune orice
religiuni,/Orice filosofic, nebune fictiuni!", cu un erou prada scepticismului si
mntuit prin iubire, prin revelatia armoniei universale, poemul unde se ntlnesc
sfrsitul pasoptismului si nceputul a ceea ce avea sa devina eminescianismul.
BIBLIOGRAFIE:, Istoria literaturii romne, vol. II, Editura Academiei
RSR, Bucuresti, 1970; Cioculescu, Serban, Streinu, Vladimir, Vianu, Tudor,
Istoria literaturii romne moderne, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1971; Cainescu, G., Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent, ed.
a II-a, revazuta si adaugita, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; Cornea, Paul,
Originile romantismului romnesc, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972; Cornea,
Paul, Oamenii nceputului de drum, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1978; Petrescu,
Ioana Em.,Configuratii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Gh. Craciun, Istoria
didactica a literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula; Popovici, D.,
Romantismul romnesc, Ed. Albatros, Bucuresti, 1972.
VII. PROZA PASOPTISTA SI POSTPASOPTISTA
1. COSTACHE NEGRUZZI - ACTIVITATEA LITERARA
Costache Negruzzi (1808-1868) este primul nostru prozator complet, de o
rara disponibilitate a gustului tematic si a stilului, pentru care epicul pare sa nu
aiba secrete. El pare hotart nca de la bun nceput sa acopere ct se poate de
repede si consistent harta nca alba a speciilor noastre narative, ceea ce, prin
volumul Pacatele tineretelor (1857) si reuseste cu prisosinta. Chiar daca e
adevarat ca nuvela Alexandru Lapusneanul e o capodopera a autorului si ca
prin aceasta scriere Negruzzi devine parintele incontestabil al nuvelei istorice
romnesti, ar fi o mare eroare sa consideram celelalte opere ale sale drept niste
creatii de plan secund. Negruzzi e un prozator cu mut mai complex si mai
puternic dect se crede ndeobste, cu o viziune totalizanta asupra limitelor si
posibilitatilor epicului. El e un precursor si un model nu doar n aria nuvelei, ci
si n aceea a eseului, tabletei si a prozei epistolare, ca sa nu mai vorbim de
talentul sau de pastisor si bricoleur de citate culturale luate n raspar, ce anunta
nu doar geniul lui Caragiale, ci si toata proza noastra corintica postbelica, de la
Mircea Horia Simionescu la prozatorii optzecisti.
Redusa cantitativ, opera lui Negruzzi atinge cu precizie, desi nu mereu la
aceeasi naltime valorica, toate punctele fierbinti ale prozei si ne cere sa vedem
180

n autorul ei n acelasi timp'un scriitor aventuros si prudent, foarte sigur pe sine,

cunoscndu-si cu claritate posibilitatile stilistice, reusind sa navigheze impasibil
pe marea tulburata a nenumaratelor idei si tendinte estetice ale vremii sale. n
proza lui Negruzzi fuzioneaza parca mai bine dect la oricare alt autor pasoptist
elemente clasice si romantice, iluministe si realiste, ntr-un eclectism de o mare
naturalete. Observatia lui G. Calinescu este ndreptatita: "tot scrisul lui Negruzzi
respira aerul finei culturi".( Istoria...) De altfel, lecturile bogate si variate ale
autorului ne sunt cunoscute chiar din propriile sale marturisiri. Dar Negruzzi nu
este doar un bun cititor, el si traduce, prelucreaza, adapteaza cu o fervoare si o
seriozitate pe care n epoca nu le mai ntlnim dect la Ion Heliade Radulescu.
Activitatea de traducator a lui Negruzzi s-a orientat cu precadere spre
dramaturgie, exact domeniul pentru care el nu pare sa fi avut o nzestrare
deosebita. Unele din prelucrarile sale dramatice sunt retinute n sectiunea
"Neghina si palamida" (titlu care spune totul) a volumului de debut, alaturi de
poeziile sale, scrise dintr-un impuls mai degraba exterior, sub imperativul
pasoptist comun al constituirii ct mai grabnice a unor forme si specii lirice
autohtone. Ca poet, Negruzzi e artificial si pedant. "Aneedotul istoric" Aprodul
Purice e o scriere modesta, cel mult o ilustrare onorabila a doctrinei "Daciei
literare" privind inspiratia din trecutul istoric. Poezia lirica a autorului e rece,
didacticista, discursiva, chiar daca impecabila tehnic.
Adevarata personalitate artistica a lui Negruzzi se afla n proza sa strnsa
pentru prima data n volum la 46 de ani. Pna n 1868, cnd se stinge din viata,
dupa volumul Pacatele tineretelor, Negruzzi nu mai scrie dect un singur text
remarcabil, Flora romna. Debutul lui Negruzzi este si volumul sau de opere
definitive. Grija, inteligenta cu care e construit acest volum se vad de la distanta.
Alcatuit din patru parti, fiecare din ele interesata de ilustrarea unei anume
dimensiuni literare, volumul e un ansamblu, si nu o culegere aleatorie de texte
oarecare. Intitulata Amintiri din junete, prima parte contine cinci proze cu
subiecte de actualitate, mai putin povestea Tudorica, o prelucrare dupa Merimee
cu functie de epilog parabolic al celorlalte ntmplari. Partea a doua se compune
din Fragmente istorice. Prezentul si trecutul sunt puse astfel n antiteza, fiecare
din cele doua parti poarizndu-se n jurul cte unui nucleu central: O alergare
de cai si Alexandru Lapusneanul. Neghina si palamida e n cadrul volumului
un simplu interludiu, o pauza de respiratie. Ultima parte, a patra, contrapune
epicului propriu-zis (nuvela, povestire, poveste, evocare memorialistica) din
primele doua parti un discurs de factura jurnalisita si eseistica, de o mare
libertate a scriiturii, ciclul Negru pe alb. Scrisori de la un prieten. Se constituie
astfel o noua opozitie, ntre rigoarea retorica a primelor trei parti si aceasta suita
de scrisori dificil de ncadrat generic. n Negru pe alb Eugen Lovinescu a vazut
un Negruzzi cu titlul de "ntiul nostru foiletonist". Sa mai remarcam si faptul ca
prin acest ciclu autorul pune pe picior de egalitate literatura nalta, canonica
(nuvela, poemul eroic, poezia lirica) si genul minor al publicisticii. n realitate,
scrisorile lui Negruzzi sunt articole aparute mai nti n publicatiile vremii.
181

Unele dintre ele sunt excursii n geografie si istorie (Plimbare,

Trisfertitele, Ochire retrospectiva), altele se ocupa de limba si alfabet (
Slavonisme, Despre limba romaneasca ). Unele vorbesc despre monumente
istorice si arheologice (Catacombele Manastirii Neamtu), altele sunt jurnale de
drum (Pelerinagiu, Baile de la Ems ). ntlnim n acest ciclu si articole glumete,
ironice, parodice, din care nu lipsesc umorul, malitia si sarcasmul. Cteva piese
sunt antologice: Reteta, Fiziologia provincialului, Proprietate pagubitoare.
Spiritul ludic, speculatia lingvistica, calamburul sunt prezente mai peste tot n
aceste texte. Metoda colajului e ncercata cu rezultate spectaculoase n Pacala si
Tndala, text construit exclusiv din ziceri folclorice memorabile.
Revenind la prima jumatate a volumului Pacatele tineretelor, trebuie spus
ca - lasnd deoparte scrierile cu subiect istoric - ea e invadata de biografism si
dovedeste o siguranta a constructiei fiecarei piese cu totul remarcabila. Nuvela
O alergare de cai e si ea o capodopera a autorului n care apar mixajul de stiluri,
parodia, punerea n abis, intertextualitatea. Dar noutatea cea mare pe care o
aduce aceasta proza e contrapunctul. Nuvela se constituie din doua actiuni
paralele, interferente. Contrapunctul dinamizeaza naratiunea. In scena sunt
aduse doua cupluri, naratorul si Doamna B., pe de o parte, si Ipolit si Olga, pe de
alta, n primul caz fiind ilustrata o iubire ratata din cauza frivolitatii femeii, n
cel de-al doilea, o iubire patimasa si sincera sfrsita tragic din cauza
superficialitatii barbatului. Procedeele romantice si cele realiste se mbina cu
dezinvoltura n cuprinsul nuvelei. Intertextualitatea ironica are rolul de a frna
patetismul unor scene. Ultima parte a textului, intitulata Cteva ravase, se afla
sub controlul parodiei de situatii si stiluri. Nuvela se ncheie cu un epilog n care
protagonistii primului cuplu si recapituleaza cu umor trecutul, ntelegnd ca
trecerea timpului relativizeaza totul si arunca actele umane n derizoriu.
O poveste de dragoste, ncheiata de data aceasta cu happy end, ne
ntmpina n Flora romna, text separat de cuprinsul Pacatelor tineretelor.
ntregul sens al acestei proze sta n subtext si scriitura. Subiectul ei nu poate fi
redus la un simplu schimb epistolar pe tema florilor, desfasurat ntre un barbat si
o femeie care n cele din urma ajung sa se casatoreasca. Onisim Cerentel si
Angelica Florineasca, cele doua personaje, vorbesc n scrisorile lor despre flori,
strabatnd nsa, n acest fel, ntr-o forma indirecta, codul complet al iubirii.
Continutul ascuns al replicilor epistolare e mai important dect pasiunea
floricola a corespondentilor. Casatoria finala e rezultatul unei comunicari
aluzive care si-a atins cu precizie tinta. Prin finetea si umorul lui subtire, textul
acesta pare astazi o scriere postmoderna. n fond, n persoana prozatorului
Negruzzi se ascunde un "homo ludens", un scriitor manierist (si nuvela
Alexandru Lapusneanul ar putea fi interpretata si ea n acest sens) care
cunoaste toate subtilitatile jocului literar, pentru a carui autonomizare (vezi si
finalul ciclului Negru pe alb ) pledeaza toata opera lui.

182

BIBLIOGRAFIE: Manolescu, Nicolae, Istoria critica a literaturii

romne, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990; Calinescu, G., Istoria literaturii
romne de la origini pna n prezent, ed. a II-a, revazuta si adaugita, Ed.
Minerva, Bucuresti,. 1982; Negoitescu, I., Istoria literaturii romne, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1991. Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne,
1997, Editura Magister/Aula.
ALEXANDRU LAPUSNEANUL
Scrierea care i-a adus lui Negruzzi celebritatea si recunoasterea meritului
de a fi creat prima capodopera a literaturii moderne este nuvela Alexandru
Lapusneanul, publicata n primul numar al nu mai putin celebrei "Dacia
literara" (1840). Subiectul nuvelei este preluat din cronica lui Grigore Ureche si
priveste Moldova de dupa stingerea gloriosilor Musatini, epoca tulbure, n care
lupta pentru putere slabea autoritatea domnului si primejduia nsasi tara,
ncercarile de restabilire a autoritatii voievodale (v. Alexandru Lapusneanul ori
Ioan Voda Cel Cumplit), fiind privite mai ales ca aventuri ale unor veleitari (att
n epoca, conform cronicarilor, ct si mai trziu) cruzi si nedrepti.
In desfasurarea scenariului epic, Alexandru Lapusneanul devine
principalul element constitutiv al textului, ntreaga "lume" a operei gravitnd, de
fapt, n jurul personalitatii sale. Spirit complex, perfect integrat n mentalitatea
epocii, domnul Moldovei guverneaza la modul absolutist, ntr-o vreme cnd
anarhia feudala si desele lupte pentru domnie alcatuiau o priveliste cvasicotidiana. De altfel, pe acest fundal social-istoric nici nu se putea constitui dect
un singur conflict: acela dintre domnitor si boieri, poporul fiind extrem de
obisnuit cu schimbarea domniilor, dar si cu perpetuarea mpilarii. Chiar
Lapusneanul e constient de acest lucru si de aceea toate cuvintele (si actele) sale
capata n desfasurarea textuala valoare de destin. Un destin textual-istoric n care
se integreaza el nsusi n cele din urma, pierzndu-si luciditatea si puterea de
rezistenta n fata dusmanilor sai. Iar prozatorul 1-a conceput tocmai n acest fel,
reducndu-i ntreaga existenta la patru replici fundamentale, nscrise ca motto la
nceputul fiecarui tablou dramatic ca ntr-o piesa shakespeariana:
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau... " din primul capitol traduce ntreaga
ura si tenacitate a celui care, uns domn pe cnd era "numai stolnicul Petre", si-a
pierdut, vndut de boieri, cu usurinta tronul, ca apoi sa fie batut n doua rnduri
de Iacob Heraclid Despotul. Scena dintre Alexandru Lapusneanul si boierii
trimisi de Tomsa dezvaluie tocmai acest lucru: "...si daca voi nu ma iubiti, eu va
iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fira voia voastra". Dezvaluie,
totodata, si comportamentul mercantil al vornicului Motoc cel "nvechit n zile
rele", cu o expresie a lui Lapusneanul nsusi, ct si marea abilitate diplomatica
ori clarviziunea celebrului personaj: "Eu te iert nsa, c-ai ndraznit a crede ca
iar ma vei putea nsela si ti fagaduiesc ca sabia mea nu se va mnji n sngele
tau, te voi cruta, caci mi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastemurile
norodului". Din punctul de vedere al constructiei textuale, aceste cuvinte trimit
183

deja la finalul capitolului al treilea, dupa cum enuntul imediat urmator ("Sunt
alti trntori de care trebuie curatit stupul") prefigureaza violentele capitolului
urmator. "Ai sa dai sama, Doamna!... " e deja o replica straina si trimite doar
premonitoriu la personajul central. Acesta si pusese ntre timp, amplu, n
practica planurile de lichidare a boierimii tradatoare si centrifuge printr-o
violenta tipic medievala. Ramasa fara posibilitatea de a complota n interior
(Lapusneanul demolase cetatile si confiscase marile averi), boierimea era pur si
simplu la cheremul lui. Si totusi, cuvintele aruncate Doamnei au, n desfasurarea
ulterioara a nuvelei, aceeasi valoare de destin ca si cuvintele lui Lapusneanul
nsusi. Reprimndu-si n fata sotiei obisnuinta impulsului sngeros, voievodul da
dovada nu numai de prefacatorie, atunci cnd i promite solemn sa se lase de
omoruri, ci si de un umor negru: "ti fagaduiesc ca de poimine nu vei mai
vedea, raspunse Alexandru-voda, si mne ti voi da un leac de frica".
Abia acum, n capitolul al treilea, personajul atinge n fond plenitudinea
personalitatii sale. Disimularea, diplomatia ating punctul culminant si ele se vor
mbina cu placerea estetica a contemplarii cruzimii: "leacul de frica " - piramida
cu patruzeci si sapte de capete aranjate minutios ca-ntr-un panopticum de sursa
manierista. De altfel, tot n acest moment se dezvaluie si atitudinea auctoriala
care combina aproape incert optica ostila a cronicarului, n mintea caruia si
Marele Stefan era uneori "varsatorul de snge nevinovat", cu perspectiva
moderna asupra istoriei prin acel dicitur n momentul suprem al prefacatoriei
voievodale: "Spun ca n minutul acela el era foarte galben la fata si racla
sfntului a tresarit". n fond, personajul e de o luciditate feroce, o luciditate care
se traduce prin replici si calcule impasibile referitoare la mecanica lumii,
aproape comice n context: (lui Motoc) "Ce sa te mai spovedesti? Ce sa-i spui
duhovnicului? Ca esti un tlhar si un vnzator? Asta o stie toata Moldova ". Dar
tot acum se acumuleaza si sfrsitul. La nivel strict verbal, agentul sau cel mai
apropiat exista nca din capitolul al doilea: "Ai sa dai sama, Doamna", dar abia
acum se materializeaza, n capitolul al treilea, fagaduinta facuta vornicului n
ntlnirea de la Tecuci (nu Lapusneanul l ucide pe Motoc, ci multimea,
usurndu-1 astfel pe voievod de "blastemuri... "). Or, tot n finalul acestui
capitol se mai face o promisiune pe apele Nistrului:
"Spuneti celui ce v-au trimis, striga catra ei Spancioc, ca ne vom
vedeapan-a nu muri!"
In zadar se muta Alexandru Lapusneanul la Hotin spre a supraveghea mai
de aproape pe Spancioc si Stroici "care sedeau la Camenita; asteptnd si
pndind vreme ". Destinul sau textual se ncheiase si boala (febra tifoida) nu
face dect sa~i altereze luciditatea. De data aceasta comedia credintei e data
peste cap de personajul nsusi, suferind de amnezie, iar cuvintele rostite nu mai
pot f destin: "M-ati popit voi, dar de ma voi ndrepta, pre multi am sa popesc si
eu!" Devin n schimb destin cuvinte ale altor personaje. Doamna "da sama" si
mpinsa de ceilalti, si otraveste sotul care moare sub privirile neiertatoare ale lui
Spancioc si Stroici, spre a mplini promisiunea de pe apa Nistrului. Astfel,
184

destinul lui Alexandru Lapusneanu, ca element constitutiv al operei, se confunda

ntrutotul cu destinul textului ca meditatie historiala.
Nuvela este remarcabila si datorita mbinarii deosebite a elementelor de
sorginte diferita: echilibrul clasic, sustinut chiar de "regula celor trei unitati",
realista atmosfera de epoca, sau surprinderea modului haotic de a reactiona al
maselor, n sfrsit, dar nu n ultimul rnd, exceptionalitatea romantica a eroului.
La nivelul scriiturii observam sobrietatea auctoriala, atentia acordata
amanuntului semnificativ, apetenta pentru "expresiile memorabile".
BIBLIOGRAFIE: Zaciu, Mircea, Lecturi si zile, Ed. Eminescu, Bucuresti,
1975; Papu, Edgar, Din clasicii nostri, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1977;
Popovici, Dimitrie, Romantismul romnesc, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1969;
Gh. Craciun, Istoria didactica a literaturii romne, 1997, Editura
Magister/Aula.
2. NICOLAE FILIMON - CIOCOII VECHI SI NOI
Opera n multe privinte exemplara pentru istoria romanului romnesc,
Ciocoii vechi si noi sau ce naste din pisica soareci mannca de Nicolae
Filimon (1819-1865) ntruneste toate caracteristicile unei paradigme epice prin
care se ncheie o epoca (mai mult culturala dect literara) spre a se deschide o
alta, marcata de un mult mai accentuat spirit estetic. Publicat mai nti n
foileton n "Revista romna" si tiparit n volum n 1863 la "Imprimeria statului",
romanul lui Filimon succede unei destul de numeroase serii de ncercari narative
de mai lunga ntindere, unele repede si inexplicabil abandonate, altele hibride,
artificioase si destul de precare sub raportul realizarii ( Tainele inimei de
Kogalniceanu, Manoil si Elena de Bolintineanu, Un boem romn de Pantazi
Ghica, Misterele de Bucuresti de Ioan M. Bujoreanu, Don Juanii din Bucuresti
de Radu Ionescu etc). Comparat cu predecesorii sai, autorul Ciocoilor... pare un
scriitor mai matur, sensibil evoluat, dovedind o ntelegere superioara a functiei
si posibilitatilor literaturii. Faptul este vizibil att la nivel tematic, prin noutatea
si relativa profunzime a realitatii investigate, ct si sub aspect retoric,
compozitional. Totusi, ntr~o masura destul de pronuntata, opera lui Filimon
este si o sinteza a tendintelor ce i-au premers: romanul sentimental si de
moravuri, epica de mistere, romanul de senzatie si realist (n maniera Eugne
Sue), povestirea istorica sau cu subiect patriarhal. Exista n acest roman multe
naivitati si inabilitati de constructie, psihologia personajelor e elementara si
tratata maniheic etc, dar el nu si-a pierdut nici astazi puterea de atractie, strnind
n continuare pasiuni interpretative dintre cele mai neasteptate.
Dupa G. Calinescu ( Istoria...) rezistenta n timp a scrierii ar veni "din
marea siguranta a desenurilor si tonurilor fundamentale ". Dar reusita lui
Filimon a rezultat probabil si din distanta temporala pe care el a stiut sa o
impuna ntre sine si subiectul ales. Nu numai pentru noi, cititorii de azi, ci si
pentru autorul lui, Ciocoii vechi si noi e un roman istoric, un roman inspirat din
trecut. Pentru a-si scrie cartea, Filimon a fost mai nti obligat la o munca de
185

scormonitor n arhive, conspectnd documentele unei epoci (1814-1821) nu mult

ndepartata de propria sa lume, nsa definitiv istoricizata (de la limbaj si
vestimentatie pna la suprastructura politico-administrativa) la nceputul
deceniului Vil al secolului trecut. Rezultatele cercetarilor de arhiva s-au topit
partial' n pasta fabulatiei, nsa nu de putine ori au trecut direct n subsolul
paginilor sau n unele secvente "independente", completnd adevarul artistic si
accentund coordonata artefactiera a ntregului demers. Putem descoperi
n'aceasta procedura semnul unei naive scrupulozitati "stiintifice", ce pare de
prisos n cadrul unei opere de fictiune. Lipsa unei bogate traditii a scrisului
beletristic, ca si inexperienta romanesca a autorului, ar putea fi aduse n discutie.
Dar "exhibarea documentatiei" nu are neaparat o valoare negativa. Cu ajutorul
capitolelor de arheologie sociala, al actelor si inventarelor copiate direct din
hrtiile epocii lui Caragea, "fictiunea e situata n mijlocul unei istorii reale" si
scrierea lui Filimon dobndeste astfel calitatea de "ntiul nostru roman istoric
adevarat" (Nicolae Manolescu - Arca lui Noe. Eseu despre romanul romnesc,
I). Explicatia acestui statut sta desigur n tema. Abia atinsa si destul de vag
conturata, ca un element ntre altele, la precursorii sai, tema parvenirii devine la
Filimon o obsesie sociologica n stare sa-si subordoneze totul, inclusiv opera ca
atare. Ca este vorba n primul rnd de o problema sociala pe care autorul
ncearca sa o ilustreze, ntr-un mod ct mai putin plicticos si abstract, apelnd la
mijloacele literaturii, deducem din chiar. Dedicatia si Prologul care deschid
romanul. Cele doua scurte texte de premeditare submineaza ntr-un fel interesul
cititorului pentru particularitatea operei si imprevizibilitatea actiunii, dar ele au
rolul de a propune un cod de lectura care sa confrunte n permanenta substanta
epica cu ideologia - afirmata deschis de la bun nceput - pe care o ncorporeaza.
Scriind literatura, Filimon nu urmareste divertismentul, ci morala fabulei,
aspectul etic al faptelor narate. Sforile personajelor sunt strns tinute n mna,
pentru ca Paturica, Andronache Tuzluc si Chera Duduca, pe de o parte,
Gheorghe, Banul C. si Maria, pe de alta, reprezinta doua serii antinomice
ireconciliabile, modele negative si pozitive de aspiratie si conduita - fapt normal
pentru vremea cnd scria Filimon, n care literatura nca nu se emancipase de
sub constrngerile functiei sale critice, pedagogice si naiv mimetice. De altfel,
titlul dublu al romanului, cu a doua sa parte de natura paremiologica ( Ce naste
din pisica soareci mannca) este graitor tocmai n acest sens. Nu numai ca
substanta cartii confirma adevarul proverbului, dar n final acest narav "generic"
e si sanctionat cu toata asprimea cuvenita. De unde tezismul de rigoare. Totusi,
pe de alta parte, pendularea ntre sezationalul romantic si veridicitatea realista,
ntre concret si livresc, ntre istorie si morala vorbeste despre o vointa a
complexitatii operei. n ce consta continutul acesteia?
Totul ncepe ntr-o dimineata de toamna a anului 1814, cnd Dinu
Paturica, fiul unui modest boiernas de tara, se prezinta cu prefacuta umilinta n
fata marelui postelnic Andronache Tuzluc, caruia li nmneaza o scrisoare
continnd rugamintea de a i se ncredinta o slujba ct de marunta. Primit pentru
186

nceput ciubucciu n casa boierului fanariot, tnarul aspirant, progenitura treti logofatului Ghenea se si pune imediat pe treaba, dndu-si silinta sa-si
completeze ct mai repede educatiunea ciocoiasca si, prin "rabdare si
iuschiuzarlc sa ruineze n scurta vreme toata averea facatorului sau de bine.
Urcnd cu o stupefianta iuteala treptele ierarhiei sociale a timpului, Paturica stie
sa-si faca prieten nu doar norocul, ci si naivitatea postelnicului, furnd pe rupte,
n deplina complicitate cu venala Duduca si bogasierul Costea Chiorul. Ramas
sarac lipit pamntului, Andronache Tuzluc se vede peste noapte deposedat si de
nurii fostei sale "tiitoare", devenita sotia ciocoiului. Asta pare prea mult si
fanariotul nnebuneste. Fostul ciubucciu, vnzatorul iui Tudor Vladimirescu
(caci suntem acum n 1821), ajuns, prin bunavointa lui Ipsilanti, ispravnic peste
doua judete, nu va ntrzia sa-si primeasca si el pedeapsa. Noul domnitor
Grigore Ghica, si pleaca urechea a plngerile taranilor, sositi la curte cu jalba-n
protap, si aflnd grozaviile spoliatoare ale demonicului parvenit, i trimite pentru
totdeauna la ocna parasita. Dincolo de aceasta trama principala, exista si un plan
secund si paralel al cartii, n care un grup de personaje "angelice" evolueaza
potrivit schemei morale a binelui care triumfa asupra raului. Incoruptibilul
Gheorghe, fostul vataf de curte al lui Tuzluc, se casatoreste, n sfrsit, cu
inocenta Maria, fiica banului C, spre marea multumire a boierului pamntean si
patriot.
Proiectul autorului fusese, totusi, mai ambitios: alaturi de romanul lui
Dinu Paturica, "ciocoiul cu anteriu si cu calamarile la bru ai timpilor
fanariotici", sa ne prezinte si fizionomia "ciocoiului cu frac si cu manusi albe
din zilele noastre ". Din pacate, proiectul nu s-a realizat dect pe jumatate. Cum
ar f aratat un Dinu Paturica n haine nemtesti nu putem sti. Cert este ca acela pe
care l cunoastem face parte din categoria personajelor cu valoare de arhetip.
Nicolae Manolescu are, fara ndoiala, dreptate atunci cnd vede n romanul lui
Filimon "mai curnd parabola a arivismului, dect o descriere realista a lui"
(op. cit.). O parabola a relatiilor si conflictelor sociale, gndita din perspectiva
unei mentalitati binare, specifica basmului, pare romanul n totalitatea lui.
Aparenta vietii personajelor este realizata prin sumara notatie a gesturilor, prin
reproducerea unor replici strict orientate de interesele imediate, dar mai ales prin
lectura fizionomiilor. Accesul direct la trairea psihologica fiindu-i autorului
interzis (caci el lucreaza cu niste simulacre ale ideilor sale), obrazul devine n
orice mprejurare o expresie a ipoteticului caracter ascuns. Tot ceea ce gndesc
si simt personajele li se citeste pe fata, n directa descendenta a metodei lui
Lavater si Balzac. Simularea, n acest fel, a vietii interioare este ingenioasa,
nselatoare pentru cititorul naiv, dar de la un moment dat ncolo mecanismul
devine previzibil. Mai mult, adevarata atitudine a autorului fata de eroii sai se
vede imediat n epitetele incriminatoare (sau dimpotriva), ca si n comentariile
subiective ce nsotesc adesea faptele. Unii protagonisti sunt judecati cu vizibila
partinire, altii pusi, de cte ori se poate, la stlpul infamiei (Chir Costea Chiorul
o pateste chiar la propriu!). Reflectiile pe marginea actelor celor adusi n scena
187

decad adesea n emfatica teorie cu valoare generala. De aici retorismul, apelul la

expresiile tipice de extractie folclorica, gustul aluziei culturale. Uneori
comentariile primesc o turnura ironica, usor parodica, daca nu de-a dreptul
satirica. Stilul lui Filimon pare hibrid, dar poate ca tocmai eterogenitatea
procedeelor, acest ireductibil conflict al scriiturilor divergente creeaza savoarea
discursului sau. G. Calinescu descoperea cu ncntare n roman "un ton
arheologic, multicolor, oriental, de o mpestritare de Halima".
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, G., Istoria literaturii romne de la origini
pna n prezent, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula; Perpessicius, Scriitori romni,
voi. II, Ed. Minerva, 1986; Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romni, voi. I, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1966; Cornea, Paul, Itinerar printre clasici, Ed. Eminescu
Bucuresti, 1984; Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul
romnesc, voi. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980.
3. ALEXANDRU ODOBESCU - PSEUDOKYNEGETIKOS
Foarte diversa, erudita si savanta, expresie a unui temperament clasicist
destul de putin moderat, opera lui Alexandru Odobescu (1834-1895) si afla n
Pseudokynegetikos adevaratul sau loc geometric. Convocate la dialog, strnite
de imperativul unei teme unice - vnatoarea - artele plastice, filologia,
arheologia, muzica, literatura, istoria, folclorul sunt facute sa se ntlneasca, mai
n serios, mai n gluma, ntre copertile unei carti bizare, un fel de patchwork
intelectual, pus sub obladuirea unui titlu bun conducator de curiozitate, n care
ideea "falsului", a pseudotextului e afirmata cu superioara nonsalanta.
Dar este acest "fals tractat de vnatorie " un pseudotext? Da, n masura n
care scrisul lui Odobescu nu nseamna niciodata inventie a unui subiect, ci
reconstituire, recompunere, parafraza. Neputndu-se constitui ntr-un resort al
creatiei, fictionalizarea realului cedeaza locul spiritului digresiv si analogic.
Pretextul, preexistenta ideii devin astfel obligatorii. Mai mult, dect att,
Pseudokynegetikos e o carte conceputa sub directa presiune exterioara a unei
obligatii aproape straine literaturii. Un oarecare CC. Cornescu i ceruse autorului
o "precuvntare" la manualul sau de vnatoare. Fara a putea sa-si refuze
prietenul, dar declinndu-si orice competenta n materie, recunoscndu-si franc
viciul reveriei livresti si placerea contemplatiei estetice, Odobescu se trezeste
alcatuind, ntr-un fel de transa a eruditiei, un fals "cuvnt nainte", mult mai
ntins ca numar de pagini dect nsusi opul pe care ar fi trebuit sa-1 recomande.
Textul e pus pe hrtie repede, doar n cteva luni, n primavara lui 1874, ntr-un
superb elan intelectual dublat de patosul confesiunii directe, posibilele excese
fiind tinute n fru de spiritul ironic si autoironie, de umorul subtire si o
surprinzatoare (la un clasicist) nclinatie spre parodie si calambur.
Iesita de sub teascurile "Tipografiei Statului" n vara aceluiasi an, cartea
"reprezinta n literatura noastra unul din momentele ei festive, de o prospetime
188

si de o posteritate inepuizabila si care a izbutit sa-si creeze nu numai propria

literatura, dar chiar si o traditie " (Perpessicius - Scriitori romni, II).
Comentnd-o la aparitie, ntr-un numar al "Convorbirilor literare" din 1875,
Eminescu a sesizat aspectul ei de mozaic n stil epistolar, asemannd-o cu
"pictura, care cearca a imita prin bucati de marmura, de piatra colorata, de
sticla sau de lut ars, colorile naturii". Ulterior s-a cazut de acord ca
Pseudokynegetikos este primul veritabil eseu al culturii noastre, o demonstratie
de nzestrare enciclopedica si inteligenta analitica (tip Winckelmann, Hasdeu si
Renan), de virtuozitate retorica si stiinta a divagatiei, un Voyage autour de ma
chambre, (caci Xavier de Maistre pare a-i fi servit lui Odobescu de model) n
varianta autohtona.
Calatoria odobesciana nseamna doua lucruri: biblioteca savantului si
memoria individului contingent, cel fermecat n copilarie de lumea inefabila a
vnatorilor tamadaieni din Cmpia Baraganului. Metafora plimbarii, a hoinarelii
este prezenta explicit n paginile volumului. Colinda prin timpuri si spatii se
desfasoara cam la voia ntmplarii, ntr-un fel de sistematica fara sistem, ceea ce
1-a facut pe Calinescu sa afirme ca Odobescu "bate cmpii cu gratie pe simpla
firma verbala a vnatoarei" si ca opera sa este "un magazin de bric-a-brac
literar, cuprinznd orice obiect artistic, de la descriptia exacta de amator a unui
tablou pna la cuplet" ( Istoria...). O cercetare a fizionomiei cartii ne poate da o
idee si mai exacta despre categoria tipologica pe care ea o ilustreaza.
Organizata n 12 capitole (ntre care ultimul, "cel mai placut pentru
cititor", este compus din simple puncte de suspensie), precedata de un cuprins
savuros distribuind accentele tocmai pe caracterul imprevizibil al asocierilor,
substanta "tractatului" respecta, totusi, o anume ordine. Prima secventa de text e
desfasurata n jurul unui motiv autobiografic, privilegiind evocarea si descrierile
de natura, aducnd n prim-pan imensitatea ierboasa a Baraganului populat de
dropii si miraje, cutreierat de carutele vnatorilor, nvaluit n farmecul
ncremenit al amiezelor si n blndetea noptilor sale sonore. In ciuda turnurii
sale pronuntat filologice, dezbatnd "grava" problema a deosebirilor inclusiv
gastronomice dintre "turdus" (sturz) si "sturnus" (graur), capitolul al II-lea nu e
lipsit de umor, scotnd n evidenta laturile simpatice ale eruditiei. Din capitolul
urmator aflam ca ceea ce tocmai citim nu este dect o schita asupra adevaratului
Tratat afectat operelor de orice natura pe care le-a ocazionat cinegetica n cultura
umanitatii. Aici sunt prezentate si cele trei embleme ideale ale domeniului:
statuia antica a Dianei cu ciuta de la muzeul Louvre, "Diana de Poitiers" a
sculptorului Jean Goujon si gravura lui Diirer nfatisnd o scena din viata
sfntului Hubert, patronul vnatorilor. Astfel se ncheie momentele de tatonare
si pregatire a terenului, spre a patrunde mai departe n materia propriu-zisa, de
stricta cercetare iconologica si livresca. Reflexele artistice ale vnatorii n cadrul
sculpturii, muzicii, literaturii si picturii alcatuiesc substanta capitolelor V - IX.
Tehnica bricolajului si intra acum n drepturi si un adevarat galop de eruditie
puncteaza paginile cu nenumarate nume, citate, trimiteri, paralelisme. Sunt
189

artisti n fata carora Odobescu se simte obligat sa zaboveasca exegetic, CU

ncntare. Altii sunt doar pomeniti, catalogati. Vestigiile antichitatii retin
consecvent atentia. Spatiile artistice, epocile istorice se amesteca ntr-un
valmasag de impresii, ca sub rotirea unui urias caleidoscop, ntr-o disertatie
sclipitoare lasata n voia spiritului asociationist. Procedeele de relativizare si
discreditare a gravitatii discursului (ironia, parodia, pastisa etc.) nu lipsesc,
Odobescu fiind constient de faptul ca n absenta umorului excursul sau risca sa
alunece n savantlc steril. Prin capitolele X sl XI cartea se ncheie cu descrierea
unei calatorii pe plaiurile Buzaului si relatarea unui basm avndu-l ca
protagonist pe Feciorul de mparat cel cu noroc la vnat. Chiar daca unii
comentatori, ntre care Vladimir Streinu, au luat n serios aceasta creatie dupa
tipar popular, admirndu-i bogatia sintactica si lingvistica, precum si marea
eruditie folclorica, e de observat ca n cele din urma Odobescu nclina tot spre
gluma si pastisa livresca, punnd n gura feciorului de mparat versuri din
Francois Villon si El Cid Campeador sau introducnd n final o parafraza dupa
Catul si fragmente din meditatiile lui Lamartine. Caracterul "artificial si bastard"
al basmului a fost, n schimb, observat de Tudor Vianu, care-i reproseaza
autorului " lirismul exagerat si dulceag" (Arta prozatorilor romni ). Nefiind o
opera de fictiune si neavnd o miza de factura epica n stare sa tina treaza atentia
cititorului, Pseudokynegetikos ramne o lucrare literara seducatoare, n care
stilul reprezinta aproape totul. Cnd spunem "stil" nu ne gndim doar la
formularea frazelor si originala administrare a elementelor de vocabular, prin
asocierea cuvntului neaos cu termenul savant, neologistic, si nici doar la
frecventa integrare n opera a versificarilor populare si a formelor idiomatice
specifice, nu ne gndim numai la superbul aliaj de oralitate colocviala si
dizertatie similiacademica, ci si la compozitia ntregului, la strategia ligamentarii
partilor, la tactica perpetuei derive semantice n cautarea ultimelor implicatii, fie
ele serioase sau nu, ale temei n discutie. Stilul lui Odobescu vine din
"originalitatea lui unica de a fi un clasic si un clasicist care nit s-a ncadrat
genuistic n formele traditionale" (Vladimir Streinu - Clasicii nostri).
BIBLIOGRAFIE: Perpessicius, Pseudokynegetikos, n Scriitori romni,
Ed. Minerva, Bucuresti, 1986; Streinu, Vladimir, AL I. Odobescu, n Clasicii
nostri, Ed. Tineretului, 1968; Vianu, Tudor, Scriitori savanti: Al. Odobescu, n
Arta prozatorilor romni, EPL, 1966; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.
VIII. ALTI PROZATORI PASOPTISTI SI POSTPASOPTISTI:
MIHAIL KOGALNICEANU, ALECU RUSSO. NICOLAE BALCESCU,
ION GHICA
n Istoria critica a literaturii romne, Nicolae Manolescu include o parte
din proza secolului trecut ntr-un segment mai mare de timp, cuprins ntre 18301889, corespunznd pasoptismului si postpasoptismului. ntr-adevar, exista o
190

anume unitate tematica si stilistica a scrierilor epice ale acestui segment

temporal care permite discutarea lui n functie de cteva trasaturi generale.
Prima observatie pe care trebuie sa o facem e aceea ca acum ne aflam n
plina miscare romantica. In literatura noastra nu putem nsa vorbi despre un
romantism curat, de felul celui englez, francez sau german, ci despre o orientare
eclectica, eterogena, cu note proprii. Hibridarea formelor, amestecul principiilor
estetice, limitarea la contingent tin de asa-numitul romantism Biedermeier, micburghez n esenta sa. Proza noastra a secolului trecut - daca-i excludem din
discutie pe marii scriitori junimisti (Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici) - sta
sub semnul acestui concept. Nicolae Manolescu l utilizeaza frecvent n
observatiile sale n legatura cu opera lui Kogalniceanu, Negruzzi, Odobescu,
Hasdeu chiar. Proza lui Alecsandri se nscrie, si ea, n aceeasi directie a unui
epic lipsit de vizionarism si aspiratii metafizice (pe care l gasim nsa la
Emmescu n Sarmanul Dionis si Geniu pustiu ).
Proza Biedermeier e dominant romantica, dar ea contine si o multime de
elemente realiste, iluministe, clasice, toate manifestate n forme lipsite de
anvergura, minore de cele mai multe ori. Terestra prin excelenta, aceasta proza
vorbeste despre lucruri prozaice si banale, cu o expresie a lui Novalis, ea sufera
de "ateism artistic", e o proza a lumii exterioare, chiar si atunci cnd e scrisa la
persoana I. Interesul principal e pentru adevarul empiric si obiectiv al timpului
istoric. Scriitorii nostri pasoptisti si postpasoptisti sunt atrasi de etnografie,
moravuri, arheologie, istoriografie, viata colectivitatilor si a indivizilor.
Pitorescul si exotismul apar la tot pasul n proza lui Alecsandri, Filimon, Ion
Ghica. Prin Mihnea voda cei Rau si Doamna Chiajna autorul ajunge chiar la o
estetizare a istoriei. Preocuparea pentru constructia veridica a personajelor e ca
si absenta. Pna si un romancier "realist" ca Fiimon si plasmuieste eroii fara
tonuri de culoare, numai n alb si negru. Personajele individuale sufera de
unilateralitate, sunt fiinte axate pe o singura trasatura de caracter, de multe ori
exagerata. Ele nu au psihologie sau, atunci cnd o au, aceasta e tratata din
exterior, poate fi citita pe fata personajelor sau n gesturile lor.
Nici patetica prin romantism, nici verosimila prin realism, proza
Biedermeier are si un pronuntat caracter melodramatic. E plina de coincidente
neverosimile, de situatii lacrimogene si lovituri de teatru. Nu exclude ironia, dar
nici nu-si face din aceasta un element esential al viziunii, limitndu-se la un soi
de persiflare fina si discreta a unor locuri comune. Maestrul nentrecut al acestui
gen de discurs nici grav nici sarcastic e Negruzzi, cel din Negru pe alb si
nuvelele Zoe si O alergare de cai. Din indiferenta fata de puritatea stilului si din
amestecul emfazei retorice cu vorbirea obisnuita deriva si burlescul, grotescul,
comicul (uneori involuntar, ca n nuvelele lui Fiimon) acestei proze fara mari
ambitii, n afara de aceea a pionieratului.
Dupa Nicolae Manolescu ( Istoria critica...) ar exista trei elemente
esentiale din care se constituie proza perioadei 1830-1889: biograficul,
melodramaticul si istoricul. Relatia dintre biografie si istorie e foarte strnsa n
191

opera lui Negruzzi, Russo, Ghica, Alecsandri, Kogalniceanu. Toti acesti autori
privesc cu nostalgie spre trecutul lor individual si familial, toti au sentimentul ca
traiesc ntr-o perioada de timp neobisnuita prin schimbarile care au loc acum.
Aproape toti scriu . amintiri, tin jurnale sau desfasoara o bogata corespondenta.
Sunt niste fanatici ai genului memorialistic si incursiunea lor n trecut, atunci
cnd istoria devine tema literara, e fie tnjirea dupa paradisul pierdut al unor
epoci idilice (Russo) fie o reconstituire imaginara, cu documentele la ndemna,
a biografiei unor personalitati accentuate (Alexandru Lapusneanul, Doamna
Chiajna sau Despot-voda si Razvan-voda n dramaturgia lui Alecsandri si
Hasdeu). Incursiunea n trecut e si una lingvistica, prin apel la stilul cronicarilor
sau la arhaisme cu parfum de epoca (Negruzzi, Filimon, Ion Ghica). De aici si o
anume artificialitate, de tip manierist, a unor scrieri. Nicolae Manolescu
vorbeste despre alexandrinismul prozei noastre pasoptiste si postpasoptiste, care
este "de la nceput batrna ca mentalitate si sofisticata stilistic " (Istoria
critica...).
O proza cu astfel de trasaturi ntlnim, de pilda, la MIHAIL
KOGALNICEANU (1817-1891), autorul a cel putin doua scrieri care se retin si
astazi: Iluzii pierdute. Un nti amor si Tainele inimei. Cea de-a doua e un
roman, din pacate nceput si neterminat, care aduce n scena cteva personaje
bine schitate ca premise ale unei dezvoltari epice: bonjuristul Macarescu, varul
sau, "studiant de umanitati", provincialul Stihescu, Elena, o frumusete
melancolica si Laura, femeia frivola. Descrierea contextelor actiunii (cofetaria
lui Felix Barla, Copoul ca loc de plimbare cu trasura a protipendadei iesene etc.)
e n masura sa evidentieze spiritul de observatie al autorului si nclinatia sa spre
ironia usoara si picanterie. O caracteristica a prozei lui Kogalniceanu e aceea ca
n pasajele narative sau descriptive atentia nu e niciodata retinuta de obiect sau
personaj n ceea ce au ele particular, ci de semnificatiile mai generale ascunse n
spatele acestora. Obiectele sau personajele sunt mai putin importante dect
ideile, semnele pe care ele le ntrupeaza. Epica lui Kogalniceanu evolueaza
simultan cu judecata morala.
Faptul acesta e evident n nuvela Iluzii pierdute. Un nti amor,
capodopera a scrisului autorului si o mica bijuterie a prozei noastre cu subiect
erotic. Scrisa la persoana I, cu jovialitate ironica si autoironica, nuvela are toate
calitatile unei proze scurte de astazi. Personajele scrierii sunt doi tineri, aproape
copii, naratorul si Niceta, care traiesc obisnuita experienta a primilor fiori ai
dragostei si a primei dezamagiri sentimentale. Nu subiectul n sine e important
aici, ci modul n care el e tratat. Ticurile prozei de factura balzaciana sau n
genul Paul de Koch sunt demontate si luate n rs, divagatia e cultivata
sistematic si ea reprezinta de fiecare data un prilej de satirizare a moravurilor si
relelor deprinderi de modele occidentale. "Povestea de amor" e salvata de
dulcegarie si melodrama printr-o continua distantare ironica. Intertextualitatea
(referintele si aluziile la Aventurile lui Telemac de Fenelon, n primul rnd)
192

apare frecvent, eul biografic e investigat cu o cruzime proprie scriitorului

modern etc. Iluzii pierdute. Un nti amor e un text n care Kogalniceanu si
demonstreaza toate marile sale calitati de prozator, calitati care, n mod
surprinzator, nu par favorabile realizarii unei literaturii de specific national, cum
se teoretizeaza n Introductia la "Dacia literara". Vocatia lui Kogalniceanu e una
critica, ironica, satirica, de pastisor si parodist de modele. Desi a scris putina
literatura, Kogalniceanu este unul dintre prozatorii nostri cu "cele mai moderne
intuitii n epoca" (Mircea Zaciu).
ALECU RUSSO (1819-1859) e, ntre scriitorii generatiei de la 1848,
singurul a carui importanta si valoare vor fi stabilite abia n posteritate. Mult
supralicitat valoric, poemul Cntarea Romniei a lasat multa vreme n umbra
cteva scrieri ale sale (Cugetari, Amintiri, Studie moldovana) ce se dovedesc
astazi de o neasteptata modernitate. Sunt scrieri ce nu pot fi ncadrate ntr-un gen
anume. Studie moldovana, de pilda, e, potrivit opiniei lui Nicolae Manolescu,
un "amestec de eseu si naratiune, de memorialistica si fictiune" ( Istoria
critica...). Scrisa direct n franceza, "Soveja (ziarul unui exilat politic la 1846)"
este una dintre primele proze-jurnal din literatura noastra (n genul romanului
Gaudeamus al lui Mircea Eliade) si una dintre primele ilustrari culte a temei
exilului interior.
Russo e un spirit nesistematic, capricios si spontan, literatura lui fiind o
forma de improvizatie, desi improvizatia aceasta e controlata de un acut spirit
critic. Acesta l caracterizeaza nu doar pe polemistul n chestiunile limbii si ale
moravurilor moldovene, ci si pe prozatorul paginilor confesive si de observatie
exterioara. Apare nsa n acest plan al confesiunii si o alta dimensiune a scrisului
lui Russo: melancolia. Prozatorul e o natura cu dubla fizionomie literara. El se
manifesta "pe de o parte ca un liric pur, interiorizat, grav, melancolic, de o
duiosie insinuanta desi retinuta, pe de alta, ca un observatorfilosof" (Paul
Cornea). Ambele ipostaze se regasesc n Studie mdldovana, radiografie
nostalgic-ironica a procesului occidentalizarii lumii moldovenesti, proces cu
efecte morale, vestimentare si sociale dintre cele mai spectaculoase. n nu mai
mica masura, acest studiu e si un prilej de rememorare pitoreasca a placerilor si
frumusetilor vechii lumi fanariote, ntr-un stil care-i anunta pe Ion Ghica si
Mateiu Caragiale.
Amintirile lui Russo vorbesc despre o vrsta de aur inefabila, aproape
imposibil de prins n cuvinte, vrsta copilariei. Talentul evocator al autorului e
aici la mare naltime, dar, spre deosebire de Creanga, vrsta mitica a copilariei e
rememorata n tonuri grave, de bucurie ndurerata, ntr-o sintaxa complicata,
obsedata sa surprinda chiar si eufonic "sunetul" unei lumi pierdute odata pentru
totdeauna. Cugetari e textul cel mai complex si mai adnc care ne-a ramas de la
Russo. Scrierea e un mic roman de idei. Ea pare un studiu filologic sau
lingvistic, dar are mai degraba caracter romanesc, prin transformarea limbii
romne ntr-un personaj ce copleseste scena textului. Limba are - n buna traditie
193

romantica - forta unei stihii naturale, ostila oricaror ncercari de supunere la

rigorile "cuvntologiei" '(sistemele gramaticale latinizante promovate de
Cipariu, Aron Pumnul s.a.). Discutia despre organicitatea limbii romne e
purtata nesistematic, ca n Pseudokynegetikos, cu argumente din istorie,
politica, literatura, folclor, arheologie, dar si prin, recurs la alegorie si metafora,
ceea ce acorda acestui fals eseu o pronuntata valoare poetica.
Cntarea Romniei pare opera unui alt autor. Dupa cum se stie, de-a
lungul timpului n istoria noastra literara s-au purtat nenumarate discutii privind
paternitatea poemului. Nu intram aici n amanuntele motivelor care fac din
Russo adevaratul sau autor. Dar suspiciunea ca nu el ar fi autorul acestei scrieri
e fara doar si poate ndreptatita. Cntarea Romniei e creatia unui scriitor
artificial si retoric. Unii critici au vorbit n legatura cu acest poem despre un
"academism stilistic ". Trebuie spus deschis ca el e astazi o opera conventionala,
discursiva si nescutita de grandilocventa. Inspiratia din romanticul francez
Lamennais ( Paroles dyun croyant ) este vizibila la o cercetare comparativa, nsa
lexical si sintactic scrierea lui Russo pare superioara modelului, e mai vie.
Parabola e un procedeu obsesiv. Sentinta morala apare frecvent n versetele
poemului. Russo face aici un excurs n istoria noastra nationala, nsa prin
imagini aluzive, n regimul umbrei si al vagului, privind scurgerea timpului n
aspectele sale haotice, desfasurate ntre sumbru si bucolic. Un lucru evident e
acela ca Russo e un autor nzestrat cu un deosebit simt muzical, ceea ce face din
Cntarea Romniei o melopee asemanatoare doinei, cu o curgere ondulata si
continua.
ntre scriitorii perioadei pasoptiste, NICOLAE BALCESCU (18191852) este autorul unei opere fara scopuri artistice, de istoriograf. Totusi,
scrierea sa cea mai importanta, Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul, a strnit
interesul istoricilor nostri literari prin calitatile ei literare indubitabile. Se pare
ca'Balcescu nsusi, n elaborarea lucrarii, a ezitat multa vreme ntre a-i conferi
un caracter de opera stiintifica sau de poem eroic. E posibil, pe de alta parte, ca
unele aspecte literare ale scrierii sa exprime pur si simplu insuficientele
discursului istoriografie al perioadei, nca lipsit de anvergura stiintifica. Cert este
ca Mihai Viteazul, n viziunea lui Balcescu, devine, ca si Stefan cel Mare la
Sadoveanu, un personaj care depaseste ngustele limitari ale timpului istoric,
pentru a viza spatiul mitului. Cum s-a spus, prin felul n care Balcescu stie sa-i
reconstituie faptele si fizionomia, Mihai Viteazul apare n paginile cartii ca o
figura hiperbolica a spiritualitatii romnesti, asta si pentru ca nsusi stilul
autorului e unul hiperbolizant, solemn, eroizant. Spiritul lucrarii lui Balcescu
exprima un diletantism istoriografie superior, dar nu mai mult dect att.
"Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul" e o opera care "se bazeaza mai mult pe
sentimente dect pe idei. Tocmai n aceasta latura trebuie cautat meritul ei
literar" (Nicolae Manolescu - Istoria critica...).

194

Postpasoptistul ION GHICA (1816-1897) e unul dintre cei mai mari

scriitori ai nostri din secolul trecut. El este, am putea spune, un scriitor malgre
soi, pentru ca valoarea acordata astazi prozei sale nu coincide nici pe departe cu
intentiile declarate si motivatia initiala a celor doua opere: Scrisori catre Vasile
Alecsandri si Convorbiri economice, prima avnd un scop memorialistic,
cealalta unul pur si simplu economic si instructiv. Ultimul lucru de care ar putea
fi suspectate aceste scrieri ar fi orientarea lor pur stilistica, spre un limbaj care sa
valorifice programatic parfumul arhaic si buna parte din filonul balcanic si
pitoresc-oriental al limbii romne. Or, astazi, Ion Ghica este unul dintre marii
stilisti ai literaturii noastre. Scrisorile catre Vasile Alecsandri sunt redactate
trziu, dupa vrsta de saizeci de ani, cu intentia declarata de a reconstitui
adevaruri traite, si nu de a face opera de fictiune. Autorul s-ar vrea un istoric,
nsa lipsa lui de metoda, structurarea discursului n functie de fluctuatiile si
sincopele memoriei, prin divagatii continue si obsesia amanuntului revelator, fac
din el "un narator remarcabil, cu o imaginatie araba" (G. Calinescu "Istoria..."). Scrisorile lui Ghica sunt toate fascinate de lumea trecutului,
evolund pe un registru care se ntinde de la relatarea seaca, obiectiva, a faptelor
(Din timpul zaverei, Scoala acum 50 de ani ) la povestiri necreditabile, pline de
pitoresc si fabulos ( Tunsu si Jianu, Baltaretu, Teodoros ). n aceasta ultima
categorie de texte descoperim la Ghica o strategie de tip nuvelistic si romanesc
(romanul de aventuri si mistere) ce anuleaza aproape orice intentie
memorialistica. Putem vorbi cel mult despre o memorialistica romantata.
Capodopera autorului e scrisoarea intitulata Baltaretii, n care fuziunea dintre
memorie si imaginatie e att de puternica, nct cele doua planuri cu greu mai
pot fi deosebite. ntregul talent al lui Ghica se dezvaluie aici: patosul evocator,
stiinta descrierii, arta portretului, capacitatea de a surprinde particularitatile
vorbirii personajelor, simtul grotescului, al comicului si al terifiantului.
Nu se poate ncheia aceasta sumara panorama, schitata prin doar cteva
nume reprezentative, tara a aminti si faptul ca descoperirea Occidentului
nseamna pentru lumea romneasca a celei de a doua jumatati a secolului
trecut si descoperirea unui nou gen literar: romanul, structura narativa specifica
lumii moderne, ale carei nceputuri se leaga, n Europa ca si la noi, de spiritul si
gusturile burgheziei n ascensiune. Pna la aparitia Ciocoilor vechi si noi (1862)
de Nicolae Filimon, ' majoritatea romanelor romnesti sunt adaptari, parafraze,
rescrieri, imitatii de modele straine. Primii prozatori care si ncearca puterile n
spatiul romanului sunt Kogalniceanu (cum am vazut), Ion Ghica ( Istoria lui
Alecu Soricescu - scriere de tinerete abandonata dupa numai cteva zeci de
pagini) si Bolintineanu prin Manoil (1855) si Elena (1862) - "roman original de
clatine politico-filozofice ". Lor li se adauga alti "pionieri", majoritatea dintre ei
scriitori de raftul doi sau trei, astazi ca si uitati, remarcabili prin efortul lor
sustinut de a deveni niste profesionisti ai scrisului: Alexandru Pelimon ( Hotii si
Hagiul ), Pantazi Ghica ( Un boier romn ), Radu lonescu ( Don Juanii de

195

Bucuresti ), Constantin Aricescu ( Misterele casatoriei ), loan M. Bujoreanu (

Misterele din Bucuresti ), V. A. Urechia ( Logofatul Baptiste Veleli ) si altii.
BIBLIOGRAFIE: Manolescu, Nicolae, Istoria critica a literaturii
romne, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990; Calinescu, G., Istoria literaturii
romne de la origini pna n prezent, ed. a II-a, revazuta si adaugita, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1982; Negoitescu, I., Istoria literaturii romne, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1991.
IX. DRAMATURGIA POSTPASOPTISTA
B.P. HASDEU - RAZVAN SI VIDRA
Venind n imediata urmare a epocii pasoptiste si fiind contemporan cu
marii clasici ai literaturii romne, B.P. Hasdeu (1838-1907) face parte din
familia personalitatilor proteice, n descendenta lui Miron Costin, D. Cantemir si
I. Heliade Radulescu, iar opera acestuia, indiferent de domeniu (istorie,
lingvistca, folclor, literatura), l ndreptateste pe G. Calinescu sa declare n
Istoria ... sa: "Hasdeu a fost un geniu universal si se poate afirma ca a izbutit
aproape peste tot".
Hasdeu adera la spiritul ideilor expuse n Introductia din "Dacia literara",
scriitorul, el nsusi un temperament romantic, vadindu-si vocatia enciclopedica
si prin diversitatea creatiilor sale literare: versuri de factura romantica, nuvela,
roman istoric si dramaturgie. Una dintre marile teme ale operei hasdeene este
istoria, aceasta fiind luata ca pretext n unele creatii literare si permitndu-i, pe
de alta parte, exersarea talentului scriitoricesc n opere cu caracter istoric
(monografia dedicata lui Ion-Voda cel Cumplit). n acelasi timp, istoria este
privita ca o posibilitate de evocare a unor evenimente si personalitati exemplare,
n spiritul adevarului istoric, dar si ca raportare la prezent sau ca modalitate de a
servi ideile autorului, dusman declarat al ciocoilor si boierilor. n sensul celor de
mai sus, piesa Razvan si Vidra (1867) este reprezentativa si poate fi considerata
un autentic certificat de nastere a dramei istorice romnesti, avnd n vedere ca
ncercarile anterioare, datorate lui Bolliac, Asachi, Bolintineanu s.a., nu au nici
consistenta si nici prestanta valorica.
n Prefata la a doua editie, din 1867, Hasdeu marturiseste ca a intentionat
"o producere literara psihologica si istorica". Daca n latura psihologica
dramaturgul si-a propus sa dea ''fiecarui personaj, chiar si dintre cele mai
secundare, cte o nuanta proprie si obiectiva ", n cea istorica scopul sau. a fost
de a nfatisa "istoria epocii n genere si istoria lui Razvan n parte " n realizarea
acestui din urma deziderat, pe lnga cele gasite n operele cronicarilor, scriitorul
s-a folosit de o serie de aspecte "conservate din ntmplare n documente, n
legislatie sau n traditiuni" si a citit cu atentie biografia lui Razvan scrisa de
Balcescu. Aceste surse autohtone trebuie completate cu lecturile lui Hasdeu din
operele marilor dramaturgi ai literaturii universale, un loc aparte ntre
preferintele lui ocupndu-i Sofocle si Shakespeare.

196

Tema dramei o constituie nfatisarea unui moment din istoria Moldovei

dinspre finele secolului al XVI-lea si, n realizarea acesteia, scriitorul dezvolta o
serie de subteme sau motive ca: ascensiunea saracului si umilului, rasplatirea
raului prin bine, dorul de tara.
Piesa Razvam si Vidra este conceputa de autor ca o "poema dramatica n
cinci cnturi", fiecare dintre acestea purtnd un titlu ( Un rob pentru un galben,
"Razbunarea", Nepoata lui Motoc, nca un pas, Marirea ) si avnd cte un
moto sugestiv pentru continutul actului respectiv. In primele doua acte centrul
de greutate l constituie conflictul social dintre cei saraci si boieri, iar n celelalte
trei accentul cade pe latura psihologica, pe framntarile interioare si pe -.
avatarurile celor doua personaje principale.
Actiunea piesei urmareste diferite momente ale ascensiunii lui Razvan, de
la conditia sa de rob tigan eliberat la aceea de Domn al Moldovei. De la nceput;
personajul si dezvaluie unele calitati umane deosebite, care-i nnobileaza
caracterul, si-si marturiseste ura fata de boieri, sentiment care-l va nsoti si tu
viata din codru, unde ajunge capitanul unei cete de haiduci. Decisiva pentru
destinul lui Razvara este ntlnirea cu Vidra, de care se ndragosteste si care,
observndu-l deosebitele aptitudini, l conduce pe calea ambitiei de a se nalta
spre vrfurile ierarhiei, pna fa scaunul domnesc. Reuseste sa ajunga Domn al
Moldovei, dar satisfactia mplinirii este de scurta durata, deoarece, ntr-un final
cu accente tragice, moare.
Personajele, dupa functionalitatea lor n interiorul discursului dramaturgie
si modalitatea n care sunt concepute, se pot mparti n doua grupe distincte. Pe
de o parte, Razvan si Vidra, care ntruchipeaza dorinta scriitorului de a transcrie
viata psihologica a eroilor si care, tocmai de aceea, cunosc modificari n
structura lor interioara, pna la a se ntoarce ntr-o oarecare masura, mpotriva
imaginii initiale. La nceput, Razvan ne apare ca o fiinta ce-si traieste intens
drama de a nu putea depasi prejudecatile legate de originea sa si revolta lui pare
a se multumi cu postura de haiduc, pentru ca, spre final, sa-1 auzim rostind, n
spiritul Vidrei: "Eu voiesc/Negresit una dintre doua; sau moarte, ori sa
domnesc!". Asemanator, dar n sens invers, Vidra este ntruchiparea vointei si
ambitiei de a-1 vedea pe Razvan ajuns domnitor, dar, cnd momentul mplinirii
este aproape, sovaie, iar caracterul ei aspru si sever se feminizeaza la gndul ca
va fi mama. Pe de alta parte, este prezent grupul personajelor secundare, prin
care Hasdeu realizeaza o panorama sociala a epocii, una "din perioadele cele
mai oligarhice din analele Romniei", caracterizata prin "lupta de ura ntre
boieri si popor, ntre cei avuti si cei saraci", cum spune autorul n Prefata
amintita. Fiind vorba despre niste figuri reprezentative pentru anumite categorii
sociale, aceste personaje au o traiectorie liniara, ele nesuferind modificari nici n
atitudine, nici n starea lor materiala.
Pe Razvan, scriitorul l defineste ca un caracter "nfocat, generos si
impresionabil", iar marea majoritate a comentatorilor piesei vad n robul tigan
ajuns domnitor un Ruy Blas autohton, ceea ce indica afinitatea cu o anume
197

tipologie romantica. De la nceputul dramei, calitatile si nsusirile - de exceptie l

ridica deasupra conditiei sale umile. De altfel, declara el nsusi ca nu e "...tigan
de rnd, ma jur, (...) n pieptu-mi bate suflet de vultur" si ca a nvatat "scrisoare/
Srbeasca si latineasca", iar mama sa, pentru care are un adevarat cult, era
romnca. Constitutia lui morala este ntr-o vadita antiteza cu starea sa sociala si
materiala, deoarece este capabil de gesturi si atitudini care dezvaluie o profunda
noblete de caracter, cinste, demnitate, generozitate si asumarea responsabila a
propiilor opinii. In fata perspectivei de a deveni rob, Razvan prefera
spnzuratoarea si printre cuvintele rostite ("Omul om sa fie slobod, dect rob
mai bine moare:/ S-apoi moartea-i nviere pentru cel despretuit!") razbate
marea lui drama, aceea de a fi constrns sa suporte consecintele originii sale, de
a fi condamnat la un destin pe care nu el si 1-a ales si ale carui limitari nu-i
permit o existenta pe masura calitatilor lui si a pornirilor sale intime. Haiducia
este pentru Razvan sansa de a trai liber, o forma de revolta mpotriva
nedreptatilor, fiind nca un prilej de a-si demonstra superioritatea morala, de
vreme ce, la ndemnul celorlalti de a se razbuna pe Sbierea, raspunde :
"Razbunarea cea mai crunta este cnd dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti
bun si dnsu-i rau".
Daca n primele doua cnturi figura lui Razvan domina prim-planul
actiunii, dupa ntlnirea cu Vidra si plecarea n Polonia, dimensiunea sa
sufleteasca este asaltata de firea voluntara a acesteia si de dorul de tara. Acum
referirile la personaj vin mai ales din partea celor din jur. Astfel, el este, pentru
invidiosul Minski, Un natarau din Moldova pe care "Tabara leseasca-ntreaga
mi-l nalta si-l ridica "; pentru hatmanul Poloniei, "... viteazul cel mai mare din
cti am putut vedea ", iar pentru boierul Basota, "Nas de soim! o frunte nalta!
Din ochi inima tresare!.., ". Chinuit de nostalgia pentru codru si pamntul
Moldovei, Razvan este nsotit peste tot de Vidra, care reuseste sa-i insinueze
dorinta de marire. Ascensiunea i se pare un joc fericit al destinului care 1-a
favorizat, ntlnind-o pe Vidra, a carei influenta o recunoaste, ajungnd sa
semene cu aceasta, fiind hotart sa mearga pna la capat, "sau la tron, ori la
mormnt!". Rob tigan eliberat, capitan de haiduci, capitan si polcovnic n oastea
poloneza, hatman al Moldovei si apoi Domn, n final, n fata mortii, Razvan
redevine ntelept, meditnd asupra zadarniciei celor ntreprinse de el ("Praf,
pulbere si cenusa!") pentru a deveni Domn, caci "Uitam ca viata-i o punte
dintre leagan si mormnt".
Dramaturgul si-a propus sa ntruchipeze n Vidra un caracter "ambitios,
imperativ si orgolios ", iar imaginea acesteia n piesa este anuntata nainte de asi face aparitia, fiind vazuta de alte personaje ca un amestec de frumusete
feminina, rasfat si comportament barbatesc: "Un fatoi (...) E voinica n-am ce
zice! Si-i frumoasa ca o floare" (Hotul II). Impresionata de gestul iertarii lui
Sbierea de catre Razvan, descopera n acesta calitati care i-ar putea satisface
dorinta d.e marire si se ataseaza sincer de el, simtind ca ceea ce-i lipseste este
vointa, capacitatea de a aspira dincolo de conditia sa umila. Se angajeaza astfel,
198

cu ntreaga ei fiinta, n attarea si ndrumarea lui Razvan spre a-1 determina sa

ajunga n vrful piramidei. In timp ce Razvan este omul actelor eroice, Vidra
este omul actelor psihologice, stiind sa nvaluie si sa se impuna ca regizor al
hotarrilor si actiunilor celuilalt. Purtnd n sine sngele clocotitor al lui Motoc,
Vidra poseda un simt special sau un instinct anume care o ajuta sa atace si sa
puncteze constiinta lui Razvan atunci cnd e momentul, alimentnd-o cu
propria-i vointa, ca Lady Macbeth a lui Shakespeare. Pentru femeia care nu mai
pricepe altceva dect naltarea, dragostea de tara nu se identifica cu "opulbere
desarta, o bucata de tarna", ci cu "al tarii viitor". Dnd dovada de / o
tenacitate aparte, ea stie exact ce ton sa foloseasca n dialogurile cu Razvan, este
magulitoare si aspra, ironica si ferma, sentimentala si violenta. Cnd se apropie
de mplinirea telului, devine sovaitoare si imaginea glaciala de pna atunci se
lumineaza de caldura fiorului matern, ajungnd sa se ntrebe n final, bntuita si
de himera mortii: "Oare nu mai sunt eu Vidra? " n fata caderii lui Razvan,
Vidra si pastraza demnitatea si nobletea eroinelor din tragedia greaca.
Personajele din planul secund al dramei creeaza atmosfera epocii prin
figuri reprezentative, delimitate n doua tabere. Pe de o parte cei saraci:
cersetorul Tanase, Razasul, Vulpoiul, haiducii; pe de alta parte boierii: Basota,
Sbierea. Antiteza dintre cele doua grupuri, n spiritul ideilor lui Hasdeu, scoate
n evidenta calitatile celor napastuiti: cinste, patriotism, fidelitate, noblete
sufleteasca, n contrast cu lacomia, viclenia si hidosenia interioara ale celor
avuti.
In alcatuirea discursului dramatic, Hasdeu, ca si n alte domenii, are
vocatia pionieratului. In acest sens, Razvan si Vidra, pe lnga abila manevrare a
dialogului, aduce pe scena monologul si insertia poeziei, n special cea populara,
astfel nct constructia de ansamblu cstiga n complexitate, beneficiaza de noi
mijloace de a exprima mesajul. Replicile, cnd tandre, cnd sobre, dure, sunt
sustinute, n spatele textului, de participarea scriitorului. De aici si dublarea
discursului retoric prin note lirice sau reflexive. Mestesugita mnuire a
contrastelor si antitezelor, specific romantice, arta de a evita caderea pateticului
n ridicol sau a lirismului n dulcegarie, dozarea echilibrata a miscarii
personajelor si a prezentei acestora n dialog, lectura atenta a planului psihologic
si a celui social sunt doar cteva din meritele estetice care dau o valoare aparte
piesei lui Hasdeu, devenita, pentru scriitorii de dupa el, un model pentru drama
istorica romneasca.
BIBLIOGRAFIE: Dragan, Mihai, B.P Hasdeu, Ed. Junimea, Iasi, 1972;
B.P. Hasdeu interpretat de..., Ed. Eminescu, Bucuresti, 1972; Goia, Vistrian,
B.P. Hasdeu si discipolii sai, Ed. Minerva, Bucuresti, 1987

199

VASILE
ALECSANDRI
POETUL,
PROZATORUL
SI
DRAMATURGUL
Numele lui Vasile Alecsandri (1818-1890) este indisolubil legat de tot ce
nseamna literatura romna de la mijlocul secolului trecut. Critica literara i
atribuie, pe merit, diverse calificative: "pionier", deschizator de drumuri, fruntas
al generatiei pasoptiste. Cu o vointa de necontestat, Alecsandri a initiat specii
epice, lirice si dramatice, considernd ca trebuie sa deschida o cale noua,
originala celor care i vor urma.1 Constient de talentul si capacitatea sa de
creatie, el scrie cu sinceritate si devotiune fata de, un nalt ideal, propriu
generatiei sale, acela de propasire a neamului si de orientare a culturii romne
spre forme noi, autentice, originale.
Proza lui Alecsandri cuprinde nuvele, memorialistica, note de calatorie,
portrete literare. n aceste creatii, realismul se mbina firesc cu fiorul liric,
conturndu-se ceea ce intentiona autorul: imaginea verki'ca a societatii
romnesti din acel timp. Prima proza a lui Alecsandri este Buchetiera de la
Florenta, unde liricul coexista cu epicul, n derularea romantica a unei povesti
de iubire. Acelasi aspect apare si n ncercarea de roman Dridri, creatie
neterminata, din care publica, separat, capitolul al II-lea, sub titlul Un episod din
anul 1848, surprinznd problemele social-politice ale memorabilului an. Proza
lui Vasile Alecsandri abordeaza, pe alocuri, aceleasi teme ca si dramaturgia si
poezia. Prozele sale sunt, uneori, la confluenta dintre lirism si realism, ceea ce
face ca atmosfera romantica sa se armonizeze cu observatia realista, cum se
ntmpla n lucrarile Borsec si Balta Alba. Ambele sunt relevante pentru
intentionalitatea autorului: a reflecta anumite stari de ordin social ale timpului.
In Borsec antiteza este evidenta n prezentarea vizitatorilor, care au un
anume comportament n timpul zilei si cu totul altul la balul oaspetilor. Se
critica snobismul si se contureaza portrete n tuse groase, caricaturale, de un
umor savuros. Peisajul din aceste locuri este nsa feeric. Tudor Vianu ( Arta
prozatorilor romni ) observa ca lui Alecsandri i placea termenul "fantastic ",
de aceea, n surprinderea sublimului din natura, el foloseste des acest epitet:
"Pestera Borsecului, cu salbatica ei frumusete, ntruchipeaza un tablou
fantastic, ce te face sa te crezi ntr-o alta lume ". Acelasi contrast izbitor l
ntlnim si n Balta Alba, text n care calatorul francez este frapat de coexistenta
luxului si saraciei, a primitivismului si manierelor elegante - binenteles, nu n
acelasi mediu, dar n acelasi loc.
O schita interesanta, cu pretentii realiste, este Iasii n 1844, n care
Alecsandri surprinde obiectiv imaginea capitalei Moldovei: "Iasii seamana cu
un boier mbracat n haine scumpe si ncongiurat de tigani n zdrente. Centrul
sau asezat pe zarea unui deal este compus din case mari si frumoase n care
domneste luxul, cnd dimpotriva, mahalalele mprastiate pe coastele acelui deal
sunt alcatuite mai mult din bordeie acoperite cu stuh, unde zace saracia. Capul
poarta coroana si picioarele sunt goale!".

200

Observatia sociala este mai profunda n Istoria unui galbn. Dialogul

ntre galbenul olandez si paraua noastra este "cadrul creat pentru a critica
institutii si aspecte de ordin social, cum a.r fi: coruptia celor din justitie,
necinstea administratiei, imoralitatea din familiile unor boieri sau a unor
parveniti, robia tiganilor. O alta proza este Calatorie n Africa asemanata de
Calinescu cu Decameronul lui Boccaccio, jurnal n care se mbina episoade
dramatice cu secvente senzationale.
Alecsandri este recunoscut si ca un mare poet, care a valorificat creator
folclorul n Doine si Legende si a militat pentru idealurile revolutionare ale
generatiei sale. Descoperim cteva credinte populare n Baba Cloanta,
Strigoiul, Sburatotul. Legendele pun n valoare imaginatia poporului care da
explicatii mitice asupra modului cum s-a ivit pe pamnt Dumbrava Rosie,
rndunica, ciocrlia etc. Acelasi poet este si autorul unor sensibile creatii erotice,
adunate in volum ( Lacrimioare ), dintre care se detaseaza poeziile melancolice:
Steluta, Lacrimioare si cele oglindind fericirea sau exoticul: Dulce nger,
Cntic de fericire, Barcarola venetiana, Gondoleta etc.
Creatii cu valente estetice deosebite sunt Pastelurile, poezii originale n
care Alecsandri si releva atitudinea de contemplator al spectacolului natural.
Tehnica folosita aminteste de impresionisti, care puneau accent pe modul cum
cade lumina pe diversele elemente sau obiecte. Din aceasta cauza, motivul
central al volumului este lumina. O alta trasatura originala a pastelurilor apare n
finalul fiecarei creatii, prin prezenta unui element care dinamizeaza peisajul
natural, de obicei static. Pastelurile descriu anotimpurile n contextul naturii
feerice si subliniaza elementele definitorii fiecarui sezon. Cele mai multe
pasteluri descriu iarna si primavara, nsa toate sunt strabatute de un puternic
optimism. Dintre poeziile dedicate iernii putem aminti: Iarna, Miezul iernei,
Gerul, Viscolul. Pline de exuberanta sunt pastelurile care descriu primavara si
vara: Oaspetii primaverii, Rodica, Pastel, Samanatorii, Malul Siretului,
Secerisul, Cositul s.a. Alecsandri este un poet deosebit de receptiv la
evenimentele istorice, dar un moment deosebit oglindit n opera sa este lupta
pentru independeta. n 1878 ei evoca Razboiul din 1877 n volumul Ostasii
nostri, volum strabatut de un nalt patriotism si de o autentica mndrie nationala,
exprimata si direct n Oda ostasilor romni.
Cel mai mare spatiu, n vasta activitate literara a poetului, l ocupa, se
pare, dramaturgia. Alecsandri a scris cincizeci de piese de teatru, care nsumeaza
2000 de pagini. El a debutat cu niste farse, care sunt de fapt prelucrari:
Farmasonul din Hrlau si Modista si cinovnicul. Prima sa comedie originala
este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844), n care iese n
evidenta eternul conflict ntre traditie si inovatie, aici concretizat n opozitia
dintre nepotul Iorgu, un bonjurist cu limbaj "pestrit", si conservatorul Enachi
Damian. Cealalta piesa, Iasii n carnaval (1845), anticipeaza sub un anume
aspect D-ale carnavalului a lui Caragiale, pentru ca la baza se afla tot o

201

ncurcatura (imbroglio), iar intentia autorului este de a satiriza teama de

revolutie a clasei superpuse.
Piesele lui Alecsandri au o tematica si un continut variate. n 1847
compune n Sicilia o piesa n care critica acele familii care fac din casatorie un
trg. Dramaturgul nsusi afirma: "n aceasta piesa criticam cu amaraciune
purtarea parintilor care si casatoresc copiii pentru a scapa de ei si atingeam si
coarda dezrobirii tiganilor". De altfel, dramaturgia lui Alecsandri are ca
elemente de mare rezistenta trei sectiuni: "cnticelele comice", comediile si
dramele.
Cnticelele comice sunt scenete simple, pline de pitoresc, n care apar
tipuri reprezentative pentru anumite categorii de oameni si care au concomitent
si valoare documentara. Aceste "cnticele" sunt compuse n intervalul 18501875 si despre ele Alecsandri spunea: "Pentru urmasii nostri de vor fi curiosi a
ave o idee de timpul actual, aceste cnticele le vor nfatisa portreturi
fotografice... Intr-aceasta consista tot meritul lor". Dintre ele se pot aminti:
Mama Anghelusa, doftoroaia, Clevetici ultra-demagogul, Ion Papusariul,
Barbu Lautariul, Surugiul S.A. Dar de o importanta estetica deosebita sunt
comediile Iui Alecsandri reprezentnd ciclul Chiritelor, o adevarata fresca a
societatii romnesti de la mijlocul secolului al XlX-lea. Chirita n Iasi sau
Doua fete si-o neneaca (1850) ironizeaza nselatoria si parazitismul unor
oameni de tipul lui Pungescu si Bondici. Cocoana Chirita apare aici ca o
matroana dornica sasi capatuiasca fetele, Caipsita si Aristita, dupa oameni din
Iasi. Chirita n provintie vizeaza snobismul si parvenitismul acelor vremuri.
Chirita se doreste "ispravniceasa" si urmeaza ad literam moda. Satirizarea
aspectelor negative se continua n Cucoana Chirita n voiaj (1863), unde, prin
intermediul personajului comic, se condamna, pe lnga snobism, si
cosmopolitismul. Ciclul se ncheie cu o piesa scurta, un fel de "cnticel",
"Chirita n balon" (1867). Toate comediile creioneaza un personaj comic unic,
memorabil.
Cele trei drame au subiecte variate: Despot- Voda (1879) este o drama
romantica remarcabila, aducnd n scena un personaj din stirpea lui Razvan din
piesa lui Hasdeu, care ajunge, dintr-un simplu aventurier, domnitor; Fntna
Blanduziei (1884) dezvolta ideea ca orice tentatie erotica este trecatoare, eterna
fiind numai opera literara; Ovidiu l aduce n prim plan pe marele poet latin
exilat la Tomis.
Varietatea temelor, speciilor si genurilor literare abordate de Vasile
Alecsandri demonstreaza importanta operei sale n patrimoniul literaturii
romne. n foarte multe domenii Alecsandri ramne un precursor al lui
Eminescu, Caragiale si Cosbuc.
BIBLIOGRAFIE: Vianu, Tudor, Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Ed.
Minerva, Bucuresti, 1974; Sandulescu,Al., VasileAlecsandri: Despot-Voda, Ed.

202

Albatros, Bucuresti, 1981; Cornea, Paul, Alecsandri - Pasteluri, Ed. Albatros,

Bucuresti, 1972.
PASTELURI
Vasile Alecsandri reprezinta un model exemplar pentru mentalitatea
dominanta a scriitorului pasoptist. Opera sa se afla ia, ntretaierea romantismului
cu clasicismul. Ca si n cazul altor scriitori ai generatiei de la 1848, efortul
scriitorului va fi acela de a recupera, ntr-un interval de timp scurt, diferenta
dintre literatura occidentala si cea romna. Prin amploare si diversitate, opera lui
Alecsandri se subordoneaza acestui deziderat. Ciclul Pasteluri a fost conceput n
mare parte ntre 1867-1869, cnd poetul se retrasese la Mircesti, dezamagit de
agitata viata publica. Izolarea de lume nu micsorase gloria poetului. Nou
aparutele "Convorbiri literare" i cereau colaborarea. Dupa o perioada de tacere,
Alecsandri i trimite lui lacob Negruzzi pentru "Convorbiri..." noua pasteluri
care apar la 1 aprilie 1868. Ulterior, pna n 1869, poetul va publica ntregul
ciclu. Din punctul de vedere al structurii, pastelurile pot fi segmentate n doua
zone: una centrala, unitara si masiva, alcatuita din 30 de poezii, cu caracteristici
fzionomice pregnante, alta marginala, de dispersiune si eterogenie, cuprinznd
circa 10 piese. Primul segment marcheaza intentia autorului de a prezenta ntreg
ciclul calendaristic, succesiunea celor patru anotimpuri. Echilibrul formal, att la
nivelul structurii ciclului, ct si n alcatuirea poeziilor, face din Alecsandri un
poet clasic. Tot clasicismului apartine accentul pus pe descriptiv si pe decorativ.
Ciclul se deschide cu o poezie meditativa, de atmosfera, Serile Ia Mircesti.
Aerul, intim, familiar apropie atitudinea eului liric din poezia lui Alecsandri de
aceea a lui Eminescu din poezia Singuratate. Tensiunea lirica se creaza prin
opunerea imaginii linistite, calme a interiorului cu aceea zbuciumata a naturii:
"Afara ploua, ninge! afara-i vijelie". O data cu Sfrsit de toamna poetul devine
un observator al naturii. Dinamismul amintirii, relevat n Serile la Mircesti, este
nlocuit de o trepidanta miscare a naturii. Descoperim astfel vocatia poetului de
a surprinde natura n cele mai mici detalii. Umanul este, n Pasteluri, o prezenta
complementara. El nu afecteaza ritmurile mereu repetate ale naturii, ci se
integreaza n ele. Dominanta cromatica este, n prima parte a ciclului, albul. In
Iarna, Gerul, si Viscolul Alecsandri asociaza anotimpul friguros cu prezenta
exhaustiva a acestei culori. "Tot e alb pe cmp, pe dealuri mpregiur, n
departare". Imaginea picturala e construita cu pregnanta. Elanul existential,
bucuria de a trai iau locul meditatiei. Poetul ofera astfel un spectacol al naturii, o
panorama complexa a acesteia. El alterneaza imaginile statice cu momentele de
dinamism. n Miezul iernii autorul compune un tablou al linistii absolute, al
neclintirii totale care duce, parca, la oprirea timpului. Imaginile vizuale domina
universul liric al pastelurilor. n Miezul iernii imaginea nemiscarii naturii este
nlocuka abia n fmal de o formula dinamica. Poetul opereaza o ngustare a
cmpului privirii, pna la surprinderea lupului care alearga dupa prada.
Alternanta static-dinamic este proprie pastelurilor lui Alecsandri. Ea se extinde
203

pna la nivelul poeziilor. Astfel putem pune fata n fata imaginea iernii n
Viscolul si n La gura sobei. Poezia din urma redeschide drum reveriei.
Elementele care vor compune de aceasta data tabloul vor fi preluate din folclor.
Feti-Frumosi, Pepelea, Ileana Cosnzeana devin protagonisti ai textului poetic.
naintea lui Cosbuc, Alecsandri a ncercat sa faca legatura ntre natura si
universul mitologiei populare. Referintele la folclor sunt elemente de plan
secund, pentru ca autorul si exprima pregnant fascinatia fata de natura.
"Alecsandri se comporta fata de natura ca un ndragostit si un partener de
dialog."(Paul Cornea, Alecsandri, Pasteluri). Dialogul se realizeaza prin
personificarea ei. naintea lui Eminescu, Alecsandri a transformat codrul ntr-un
interlocutor. Asa se ntmpla n Bradul, poezie pe care Nicolae Iorga o
considera o "ntrupare sprintena a iernii" (Nicolae Iorga, Istoria literaturii
romne contemporane ). Daca n Miezul iernii, Alecsandri dovedea capacitatea
de a surprinde monumentalul, ntr-o poezie cum este Sfrsitul iernii autorul
observa cu acuitate natura miniaturala: "In cmpul vested iata un fir de iarba
verde/ Pe care-ncet se urca un galbin gndacel. " Dar prezenta detaliului se va
transforma ntr-o adevarata frenezie a nregistrarii amanuntului. Colectia
dendromorfa a lui Alecsandri e etalata expansiv si jovial n Concertul n lunca.
Lumnarelele, bujorelul, odoleanul, fratiorii, romanitele... alcatuiesc o adevarata
simfonie a mirosurilor si a culorilor. Prezenta omului completeaza armonia
naturii. Poetul elogiaza munca si dragostea si le considera generatoare ale
fericirii n Plugurile, Alecsandri face apologia muncilor cmpului. Dar imaginea
taranului din pastelul amintit sau din Samanatorii va fi completata de cea a
satului n sarbatoare. n Pastele, Alecsandri precede idilismul din poezia lui
Cosbuc. Latura idilica e dublata, n aceasta poezie, de o dimensiune patriotica:
"Batrni cu fete stinse, romni cu fete dalbe,/ Romnce cu ochi negri si cu
stergare albe/ Pe iarba rasarita fac praznic la un loc,/ Iar pe-mpregiur copiii se
prind la lupta-njoc.//" Viziunea lui Alecsandri este optimista. Natura capata
atribute spectaculare. Poetul surprinde dinamismul naturii. Ciclul anotimpurilor
este pus n directa legatura cu activitatile omului. Secerisul devine un prilej de
bucurie la care participa, n egala masura, natura si omul. Mai mult, secerisul
este momentul prielnic nfiriparii unei noi idile. "Mai departe, lucrnd iute, un
flacau s-ofata mare/ De tot snopul si dau gingas o furisa sarutare. " Al doilea
segment al pastelurilor se caracterizeaza printr-o interesanta prezenta a
exoticului. Mandarinul sau Pastel chinez sunt poezii n care Alecsandri
dovedeste o mare subtilitate, el facnd o schimbare radicala a registrului
imagistic dominant n primul ciclu al pastelurilor.
Privite n ansamblu, Pastelurile reprezinta o opera de maturitate.
Alecsandri creeaza o poezie a echilibrului compozitional si a claritatii.
Pastelurile sunt o opera exemplara pentru ceea ce nseamna clasicismul
romnesc.

204

BIBLIOGRAFIE: Cioculescu, Serban, Istoria literaturii romne

moderne - n colaborare cu Vladimir Streinu si Tudor Vianu; Calinescu, George,
Vasile Alecsandri; Cornea, Paul, Alecsandri, Pasteluri-texte comentate;
Scarlat, Mircea, Istoria poeziei romnesti.
BALTA ALBA
Apreciata, cu siguranta, si de spiritele rafinate ale epocii, proza lui V.
Alecsandri si-a revelat doar postum adevaratele dimensiuni expresive, strnind
admiratia unanima a exegetilor sai care nu au fost, deloc, parcimoniosi n a
demonstra puterea de observatie a scriitorului, fluenta naratiunii, naturaletea si
spontaneitatea dialogurilor si, nu pe un plan secund, rafinamentul imaginilor.
Coplesit de elogiile care i se aduceau la un moment dat n presa vremii pe
marginea teatrului sau, V. Alecsandri scria unui amic cu nedisimulata emotie:
"Nu stiu daca am creat Teatrul National, dar stiu ca i-am adus un mare
concurs ". Astazi putem spune, fara teama de a gresi, ca Alecsandri a adus si
prozei romnesti un la fel de mare serviciu, chiar si daca ar fi sa tinem cont doar
de faptul ca ea se leaga de nceputurile literaturii romne moderne.
Fara a-si cenzura uimirea, Garabet Ibraileanu semnala pentru prima data
frumusetea scrierilor n proza ale bardului de la Mircesti, afirmnd ca:
"Scriitorul are pagini frumoase, care ar putea satisface si pe cititorul modern,
daca ar sti unde sa le caute. Aceste pagini sunt mai ales n proza lui Alecsandri
si mai cu seama n notele sale de calatorie, pe care nimeni nu le-apus n vazul si
la ndemna publicului, editndu-le separat n editii popularizate, cum s-a facut
cu alte opere, cu cele care nu mai pot satisface exigentele cititorului de azi".
G. Calinescu era si el convins ca "partea cea mai trainica a operei lui
Alecsandri" este proza, n care, "Scutit de silabe si de obligatia gravitatii lirice,
scriitorul si revarsa slobod de a divaga, toate darurile: umor, pictura, nlesnire
orientala de povestitor".
Grupata doar ntr-un singur volum, proza lui Alecsandri se supune n
mare parte canoanelor literaturii pasoptiste, uznd de cliseele romantice att de
raspndite printre scriitorii vremii. Scrierile de nceput sunt ncercari n care
regasim ntreaga recuzita a literaturii romantice franceze: coincidente stranii,
aventuri romantice, travestiuri, disparitii ciudate, iubiri nemplinite, reverii si
tristeti sfsietoare ntr-un peisaj exotic cu deosebire frantuzesc ( Buchetiera de
la Florenta, Margarita, Dridri, Muntele de foc ).
Proza lui Vasile Alecsandri evolueaza nsa, cu timpul, spre jurnalul si
memoriul de calatorie, spre scrisoare, povestive, fiziologii, schite de portret etc,
cstignd n naturalete si farmec si deconspirnd un talent remarcabil de
povestitor.
n categoria scrierilor cu caracter memorialistic si ocazional se nscriu si
piesele: Balta Alba, Borsec, Iasii n 1844, Calatorie n Africa, Un salon din
Iasi, O primblare la munti etc. Farmecul naratiunii si sinceritatea necenzurata l
faceau pe criticul Serban Cioculescu sa afirme ca "Scrierile memorialistice,
205

printre care si calatoriile, sunt ncntatoare prin tonul firesc, umorul

comunicativ si lexicul savuros". Desi se simte aici lipsa de inventie, "autorul
recurge la ntmplari personale sau la aventuri povestite de amici (...) Anecdota
nlocuieste nascocirea; ea mai este folosita si ca un mijloc distractiv, pentru
acei cititori ce s-ar plictisi de descrieri nentrerupte " (Istoria literaturii romne
moderne, n colaborare cu V. Streinu si T. Vianu, 1981).
Una din ipostazele cotidiene n care ne-am obisnuit sa-1 gasim pe
Alecsandri este aceea de calator. Gustul calatoriilor este o binecunoscuta
pasiune a scriitorilor romantici care ncercau sa exonereze acel "rnal du siecle"
mpovarator si obsedant pe care-1 traiau la nceput de secol Stau marturie
numeroasele jurnale de calatorie si memoriile unor Lamartine, Gerard de Nerval,
Theophile Gautier, Chateaubriand si altii.
Alecsandri calatoreste mult, lasndu-se fascinat de tinuturile exotice si
pitoresti ntlnite n Extremul Orient, n Africa sau pe coastele Mediteranei. El
nu este doar un contemplativ care-si desfata spiritul, admirnd locurile
ndepartate ntr-un voiaj prelungit, ci un observator atent al particularitatilor
arhitecturale, al mentalitatilor si obiceiurilor de pe meleagurile vizitate, al
contrastelor si exotismului unor tinuturi inaccesibile.
nsemnarile si memoriile pe marginea acestor calatorii devenisera si la el,
ca si la scriitorii romantici, o ndeletnicire delectanta, lasnd sa se nteleaga ca
asimilarea poeticilor romantice era un fapt mplinit. Spre deosebire nsa de
creatiile occidentale de acest fel, operele scriitorilor romni aduc o nota aparte,
autohtona, constnd n adaugarea unor trasaturi specifice, proprii
temperamentului romnilor si traditiilor noastre. Calatorul occidental era atras n
special de exotismul si ineditul locurilor ndepartate de lumea civilizata, n timp
ce voiajorul romn calatoreste n speranta descoperirii unor lumi noi, civilizate,
care sa-i deschida noi orizonturi ale cunoasterii. Prin urmare, el prefera voiajul
n tarile Europei de Vest, acolo unde s-au conservat vestigii impresionante si n
care se1 dezvolta si o cultura moderna remarcabila. V. Alecsandri a depasit acest
gust oarecum limitat. El a devenit sensibil la pitoresc, la exotic, cauta locuri
ndepartate unde civilizatiile stravechi se mpletesc la tot pasul cu noile realizari
ale culturii moderne. Aceste-peregrinari care l-au tinut mult timp departe de tara
nu i-au stins pasiunea pentru frumusetea plaiurilor natale, pe care continua sa le
cutreiere cu placere, regasindu-se mai echilibrat si linistit n compania oamenilor
simpli care-1 nsotesc prin tinuturile singuratice ce-i strnesc admiratia si
uimirea. Ceea ce 1-a ndurerat nsa mereu, a fost slaba cunoastere a acestor
meleaguri de catre straini, care, fie ca nu auzisera de Moldova, fie nu fusesera
atrasi de aceasta parte a Europei.
Povestirea Balta Alba este un reflex al acestei nemultumiri launtrice care
1-a nsotit ntotdeauna. De aceea Alecsandri va pune calatoria la Balta Alba pe
seama unui strain. Cu siguranta poetul nsusi vizitase aceste locuri si se lasase
furat de pitorescul tinuturilor si farmecul traditiilor. Un ochi strain, nsa,
neobisnuit cu aceste locuri pitoresti si salbatice, va nregistra cu si mai multa
206

surpriza spectacolul acestei naturi uimitoare. "Efectul noutatii acestor tinuturi n

ochii unui strain" devine pretextul epic al autorului care-si exhiba amaraciunea
provocata de ignoranta strainilor n materie de etnografie romneasca. Intentia
malitioasa este nsa bine disimulata.
Asadar, senzationala calatorie este istorisita, cu lux de amanunte, de un
calator francez (un pictor) care-si propusese sa viziteze Orientul, mpins de
curiozitate, dar si pentru ca acest obicei "s-a facut astazi de moda", cum le
marturiseste el prietenilor moldoveni.
Calatoria sta nca de la nceput sub semnul imprevizibilului. Intentia
francezului de a calatori doar n Orient este abandonata cnd afla, pe vas, ca
tinuturile pe lnga care treceau "se numeau Valahia si ca erau locuite de un
neam de oameni cu totul straini de natia otomana". Decis "a rataci ctava
vreme n cmpiile Valahiei ", se hotaraste sa ntrerupa calatoria spre Orient, n
speranta de a cunoaste "o viata noua si plina de ntmplari originale".
Cutezator, descinde n portul Braila, lundu-si masuri de precautie, pentru a
prentmpina orice eventual atac din partea vreunui localnic. Nu mica i fu
mirarea cnd descoperi n multimea pestrita din port pe consulul francez din
Braila, care-1 invita la Consulat pentru a schimba cteva impresii. Aici afla de
"o balta facatoare de minuni ce se descoperise n Valahia, de vreo ctiva ani, si
care se numea Balta Alba " si insista pe lnga consul sa-i nlesneasca si lui o
vizita la aceasta "Statiune" miraculoasa.
Surprizele ncep chiar din momentul plecarii. Alecsandri, miznd pe
efectul contrastelor si, asa cum remarca George Calinescu n Istoria sa, avnd
"predispozitia statornica, de categoria spiritului critic, de a nota grotescul si
pestritul.. " si pune personajul n situatii paradoxale, scotnd n evidenta
ineditul unei astfel de aventuri. Un entuziasm evident pusese stapnire pe
aventurosul calator care-si imaginase ca noile meleaguri si oamenii acestor
tinuturi i vor procura momente de ncntare si emotii inedite. La plecare,
ncrederea si speranta ntr-un voiaj instructiv vor fi curmate curnd, cnd
descoperi "n loc de malpost sau de diligenta, o cutioara plina de fn, pe patru
roti de lemn cu schitele stricate ", care, la pornire l rasturna, fulgerator, n
colbul diurnului.
Evolutia spectaculoasa a evenimentelor, marcate de o subtila gradare a
ntmplarilor, mentine treaz interesul cititorului, imprimnd nerv naratiunii si
strnind curiozitatea si hazul. Contactul cu lumea "cea noua " l debusoleaza,
paraizndu-i, adeseori, judecata: "... de cnd pusesem piciorul pe pamntul
Valahiei, mi pierdusem de tot sirul ideilor". Curnd, sperantei ntr-un voiaj
instructiv, i ia locul ezitarea, iar lipsa de confqrt si salbaticia tinuturilor l
arunca uneori n imperiul deznadejdii. Teama de ntmplari spectaculoase cu
final dramatic pune, treptat, stapnire pe el, facndu-1 sa regrete hotarrea de a
se aventura ntr-o astfel de calatorie. "Toate aceste mprejurari ma adusesera
ntr-o astfel de furie, ca as fi mncat atunci cu mare multamire carne de valah...

207

Mi se parea ca toate planetele se uita cu ochi stralucitori la mine si asista la

episodul voiajului meu ca la cea mai poznasa comedie de pe fata pamntului".
Debarcat, n sfrsit, ntr-un sat pipernicit, alcatuit din bordeie "coperite cu
stuh " si cufundat n ntuneric, unde cinii "urlau " nspaimntator, calatorul
francez ramne si mai nedumerit negasind nici un "otel". Si pentru ca
nedumerirea si spaima sa fie complete, tnarul calator ntlni "o matahala nalta,
groasa, spatoasa, barboasa, fioroasa!", narmata cu un ciomag, strajer al
satului, care-i oferi gazduire ntr-un bordei insalubru. Evocarea este realista,
mediul arhaic este descris n tonuri cenusii, care dau tinuturilor o nota de mister.
Notatiile sunt precise, iar detaliile concrete. "Un ceas ntreg am umblat ca o
naluca printre gardurile satului, cnd sarind peste o vaca culcata n mijlocul
ulitei, cnd trezind vreun cocos adormit, care sarea spariet de pe gard pe casa,
cnd mpedecndu-ma de giugul unui car lasat n drum, cnd fer indu-ma de a
pica ntr-o fntna pentru ca am pacatul de a nu vedea prea bine noaptea".
Singuratatea si salbaticia tinuturilor, lipsa posibilitatii de a comunica,
strnesc calatorului imprudent reflexe de aparare atavice. "Inchipuiti-va,
domnilor, pozitia mea. Strain ntr-un colt de pamnt necunoscut mie, ratacit
ntr-un sat unde nu se gasea nici tipenie de om, nconjurat de vreo douazeci de
cni care vroia numaidect sa afle ce gust are carnea de frantuz, nestiind nici
limba, nici obiceiurile locului!. ..ma veti crede lesne daca v-oi spune ca
admirarea poetica ce ma cuprinsese, deocamdata, se prefacu ntr-o grija, vara
primara cu spaima".
Dimineata surpriza este si mai mare. n locul satului pustiu, cu ulitele
desfundate si nguste, cu carutele dezmembrate si animale raspndite prin tot
locul, calatorul descoperi cu uimire o localitate ce te facea sa crezi ca te gasesti
ntr-un loc civilizat: "Inchipuiti-va dar ce revolutie s-au facut n creierii mei
cnd a doua zi dimineata am vazut o multime de caleste evropenesti pline de
figuri evropenesti si de toalete evropenesti! Nu puteam crede ca eram treaz si
ma socoteam a fi fata la vreo fantasmagorie nepriceputa; fantasmagorie cu att
mai curioasa ca mi nfatisa tot soiul de contras tur i precum: baloane de Viena
cu nhamaturi necunoscute pe la noi; palarii deFrantiacu slice orientale; fr ace
cu anterie; toalete pariziene cu costumuri straine si originale".
ntlnirea cu "statiunea balneara" i provoaca curiosului calator
consternarea. In fata ochilor i se dezvalui o priveliste nemaivazuta. Pe marginea
baltii zari "un soi de trg ce nu era trg, un soi de blci, ce nu era blci; o
adunatura extraordinara, o nsiruire neregulata de corturi, de caruti de
scnduri, de viziuni, facute n rogojini, de brasovence, de cai, de boi, de oameni,
care forma de departe una din privelistile cele mai originale de pe fata
pamntului". Acest "amestec de toate contrasturile " l face pe calator sa se
"creada cnd ntr-o insula din Oceania, cnd ntr-o capital ie a Evropei... ". O
aglomeratie nemaintlnita de oameni sositi din toate colturile lumii care se
bucurau, dezinvolt, de binefacerile "glodului" ce-i acoperea "din cap pan-n
picioare ". Legendele nascute pe marginea baltii circulau cu repeziciune de la un
208

grup de oameni la altul, strnind uimire si, desigur, speranta ntr-o revigorare
misterioasa a trupuului: o femeie si redobndise mobilitatea la mna dreapta
ntepenita de ctiva ani, doi surzi si recapatasera auzul peste noapte, unui fecior
i se vindecasera miraculos ranile.
Acest "izvor al tamaduirii", cum numeste scriitorul localitatea, se dovedi,
mai apoi, o mina de surprize. Plimbarea pe lac cu un "vapor ", masa servita n
tonuri rustice si balul neasteptat ce reunise toata suflarea ntr-un pitoresc dans al
contrastelor, amplificara nedumeririle neobositului voiajor. Asa cum s-a
observat deja, eliberat de constrngerile impuse de prozodie si de "gravitatea
lirica" (G. Calinescu), V. Alecsandri devine n proza surprinzator de spontan,
desfasurnd n pagini ncntatoare ntregul sau talent de prozator. Naratiunea
devine cursiva si pitoreasca, imaginile sunt expresive si materiale. Paul Cornea
gaseste acest jurnal al calatorului francez deosebit de "spiritual", "cu tot acel
amestec de bizar, de evropenism maxim si primitivitate". Prozatorul se
dovedeste un fin observator al obiceiurilor, al locurilor pe care le surprinde mai
ales sub latura materiala. Pretuind ironia si sarcasmul, V. Alecsandri devine
cuceritor si pitoresc. Contrastele sunt bine dozate, umorul este fin distribuit si
cursivitatea naratiunii impecabila. Nici un fel de ostentatie sau emfaza a
comunicarii nu transpare din naratiune si din intentiile naratorului. Atent la
detaliile etnografice, scriitorul nu uita sa noteze cu o reala vocatie de observator
ospitalitatea specific romneasca, pitorescul peisajului autohton si nu n ultimul
rnd exotismul acestor locuri care ar putea strni interesul oricarui calator strain,
dornic de descoperiri senzationale. Sarcasmul este usor disimulat, lasnd locul
unei ironii bonome.
Criticul Serban Cioculescu observa cu pertinenta ca n descrierea
localitatii "balneare " Balta Alba descoperim "sentimentul viu al contrastelor,
de asta data fara considerente de critica sociala". Procedeul consta n alaturarea
plina de relevanta a contrastelor. Lipsei de confort, inexistentei celor mai
nensemnate amenajari a bailor, salbaticiei locurilor si inexistentei drumurilor
pietruite li se alatura, cu nonsalanta, echipajele somptuoase ale europenilor,
toaletele lor sofisticate, conversatia frantuzeasca a bonjuristilor etc. Toate
acestea sunt potentate de un comic savuros, izvort mai ales din contrastul dintre
aparenta si esenta, prinse n pasta unei naratiuni fluente si spontane, de o
naturalete si mladiere rar ntlnite. Balta Alba ramne, cu siguranta, cea mai
izbutita proza a lui Alecsandri, capabila sa strneasca si astazi un interes
deosebit chiar si n rndul celor mai rafinate categorii de cititori.
BIBLIOGRAFIE: Petrascu, N., Vasile Alecsandri, 1894; Calinescu, G.,
Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent, Cioculescu, S., Streinu,
V, Vianu, T., Istoria literaturii romne moderne; Calinescu, G., Vasile
Alecsandri, ILR, II, 1965; Cioranescu, Al., Vasile Alecsandri, 1973.

209

CHIRITA N PROVINTIE
Convins de importanta dezvoltarii rapide a literaturii romne, V.
Alecsandri a mbratisat ideea de a aborda toate genurile literare, inclusiv cel
dramatic. Astfel iau nastere comediile sale si dramele, compozitii valoroase att
prin tematica, problematica, ct si prin stil.
Comedia Chirita n provintie (1852) este a doua piesa din ciclul
Chiritelor, ciclu care cuprinde: Chirita n Iasi sau doua fete s-o neneaca,
Chirita n provintie, Cucoana Chirita n voiaj (cnticel comic) si Chirita n
balon, subintitulata Farsa de carnaval. Toate aceste comedii au n centrul lor un
personaj feminin remarcabil construit, Coana Chirita, prin care autorul aduce n
scena o adevarata galerie de aspecte din viata sociala, politica si culturala din
secolul trecut. Chirita este sotia unui boier de tara, Grigore Brzoi ot Brzoieni,
cu pretentii, dornica de marire si ahtiata dupa moda. Ea este un exemplu
concludent de parvenitism si snobism. G. Calinescu o defineste cel mai bine pe
aceasta eroina comica si reprezentativa pentru un anume moment social-istoric
si pentru o anume categorie de oameni: "Chirita e o cocheta batrna si totodata
o tuna mama, o burgheza cu dor de parvenire, dar si o inteligenta deschisa
pentru ideea de progres, o bonjurista. Amestecul de anteree si fracuri, de
moldoveneasca grecizanta si de jargon franco-romn, de tabieturi patriarhale si
de inovatii de lux occidental, da un tablou inedit, ncntator pentru ochiul de
azi"(Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent).
n prima piesa, Chirita n Iasi, eroina reuseste sa-si "capatuiasca" fetele,
scapnd de o grija. Aceasta atitudine a Chintei este asemanatoare cu aceea a
mamei dintr-o alta creatie a lui Alecsandri (vezi Peatra din casa ), n care fata
de maritat devine o povara, de care se poate scapa prin maritis. In Chirita n
provintie autorul si pune eroina ntr-o alta situatie, de data aceasta de ordin
social, aceea de a fi "ispravniceasa". Tendinta de parvenire este clara. Pozitia
sociala si avantajele materiale ale functiei primeaza n viziunea eroinei, care mai
are n vedere si zestrea orfanei Luluta, pe care ar dori-o casatorita cu
nevrstnicul ei fecior, Gulita.
Comedia este structurata n jurul a trei idei fundamentale: parvenitismul,
snobismul si coruptia, toate fiind concretizate de cei doi eroi, Chirita si Brzoi.
Personajul care dejoaca planurile, demasca tarele sociale si umane este tnarul
Leonas, plasat de autor n situatii romantice, uneori fortate, departe de realitate.
Chirita, ntoarsa recent de la Iasi, vrea sa instituie la mosie o existenta
mondena. Emanciparea o initiaza ea si apoi o impune, inclusiv slugilor. Spre a fi
n pas cu moda, i aduce lui Gulita, un copil usor retardat, profesor de franceza,
caruia i se adapteaza numele, musiu Sarl, nvata chiar ea franceza, calareste si
fumeaza.
Aceasta "pretioasa ridicola" este un personaj simpatic, n primul rnd
prin stradaniile ei de a fi altfel dect este. Discrepanta dintre aparenta si esenta,
care-1 anticipeaza pe Caragiale, da multa savoare piesei. Chirita devine uneori

210

comica, din cauza naivitatii si tenacitatii sale de a impune noi deprinderi unor
oameni nascuti a fi conservatori, cum surit Brzoi si Ion.
La mosia sa ncearca sa-1 "educe " pe Ion, inoculndu-i noua moda de la
"les ", de a aduce ravasul pe talger cu servet. Ion mplineste "porunca " Chiritei
si aduce scrisoarea sub servet, peste care pusese " talgerul". Situatia comica
releva contradictia dintre traditie si inovatie. Chirita, desi n vrsta, vrea sa fie n
pas cu moda, n timp ce oamenii simpli sunt cantonati n legile traditiei.
Dorinta de a fi n pas cu moda este evidenta n primul rnd n limbajul
Chiritei. Replicile sale sunt hazlii n cel mai nalt grad si surprind si aspecte din
epoca: falsa cultura, trecerea fortata spre un alt mod de viata, negarea traditiei,
cosmopolitismul, rusinarea n fata amprentei rustice a existentei. In acest sens,
trebuie amintite si cteva replici pline de naduf ale Chiritei, care s-a saturat de
sat, de Moldova si vrea sa mearga la Paris, "n tara nemteasca" sa se mai
"racoreasca ".
Piesa lui Alecsandri probeaza si ea faptul ca parvenitismul si snobismul
sunt, uneori, elemente inseparabile. Atingerea scopului material, social sau
politic atrage automat dupa sine un comportament aparte. Fiecare parvenit si
schimba existenta, ncepnd cu vestimentatia si sfrsind cu relatiile din cadrul
familiei. Chirita se mbraca dupa "moda cea noua", fumeaza, l obliga pe Brzoi
sa poarte altfel de haine: "Brzoi: Apoi da! De cnd m-ai scos din minte ca sa
ma schimonosesti n straie strmte, pun cte doua ceasuri pna ma mbrac... S
ian priveste ce seaman... cu bumbii isti mari... Parca-s negustor de farfirii./
Chirita: lan taci, taci... ca de-o mie de ori te prinde mai bine asa dect cu
anteriu si cu giubeaua... ncaltea mai seameni a ispravnic.. dar nainte parca
erai un lautar din tarafu lui Barbu... stii? cel cu naiu ".
Marea arta a lui Alecsandri sta n surprinderea limbajului eroinei, amestec
ciudat de "frantuzisme" si grai neaos moldovenesc. nsusi profesorul Sarl, desi
contrariat, se resemneaza n fata jargonului Chiritoaiei, acceptnd conversatia
ntr-o stranie romno-franceza.
Dorind sa verifice cunostintele lui Guita n domeniul limbii franceze,
Chirita se extaziaza cnd acesta traduce cuvintele romnesti ntr-o maniera
hilara, n directa legatura cu lipsa sa de inteligenta. Secventa aminteste de Goe al
lui Caragiale, cel care avea pareri personale despre cuvntul "marinar". Pentru
Gulita, terminatia "sion" aplicata cuvintelor romnesti era o dovada ca
stapneste cunostintele predate de profesor. Socante sunt traducerile "ad
litteram" din vorbirea populara n limba franceza. Chirita si vrea odrasla
"tainbour d'instruction ", viseaza "qu 'il parlera comme Veau", spernd ca nu
pierde timpul "pour les fleurs de coucou".
Modul de a vorbi al Chiritei nu este numai un criteriu de caracterizare a
personajului, ci si un prilej de conturare a comicului de limbaj. Chirita releva,
prin prezenta sa, cele trei tipuri de comic: de limba, de caracter si de situatie.
Eroina este ncntatoare, chiar si pentru cei care se recunosc n ea. Alecsandri
satirizeaza, critica, dar nu n mod usturator, coroziv, ci cu menajamente si
211

bonomie. Ca si Caragiale, Alecsandri si iubeste personajele, asa se explica de ce

n final acestea si dau jos masca si transmit mesajele moralizatoare ale
autorului. Cnd se ncheie piesa, Chirita, Leonas, Luluta, Sarl si Guiita se unesc
n a sustine ideea de lume ca teatru n care oamenii devin actorii, comediantii
acestui spectacol numit societate. Personajul reprezinta, n replica, un tip:
Chirita vorbeste de parvenit: "Cela ce striga ca tara pere/ Pn 'ce apuca vre un
ciolan/ Si ct l roade sta n tacere.../Cine nu stie ca-i comediant? ", Gulita l
condamna pe cel care-si "necinsteste neamul", Luluta l critica pe vnatorul de
zestre, iar Leonas l condamna pe asupritor.
Concluzia Chiritei: "Astfele lumea... o comedie ", aduce o nota relaxanta,
optimista, dupa tensiunea provocata de actiunea antrenanta, centrata n jurul
cuplului Leonas si Luluta. Sunt situatii realiste, dar si secvente marcate de
romantism, caruia Alecsandri i-a ramas tributar toata viata. Romantic este cuplul
Leonas - Luluta, n travestiurile tnarului si farsele fetei, care ncearca sa amne
casatoria cu Gulita. n rest, piesa este realista, aduce multa viata si savoare pe
scena, prin comic, limbaj si caricatura. Remarcabila si cuceritoare este Chirita
(rol interpretat de regula de un actor), care este zgomotoasa, autoritara, joviala,
capricioasa, pudica, taioasa, ipocrita, lacoma, vanitoasa.
Alecsandri surprinde si latura sensibila a Chiritei, dragostea pentru Gulita.
Scena este foarte scurta si o prezinta pe eroina tnguindu-si copilul cazut de pe
cal. Scena contrasteaza cu secventa n care Chirita i bate pe tarani cu cravasa,
spunndu-le ca sunt mojici "buni de gura si rai de lucru".
Chirita este omul contrastelor, trecnd usor de la o situatie la alta sau de la
o stare sufleteasca exploziva la una plina de calm. Pornirea mpotriva lui Leonas
se transforma ntr-o atitudine supusa atunci cnd este amenintata cu
deconspirarea faptului ca i place sa cocheteze cu barbati mai tineri.
Prin comediile sale, Alecsandri ramne un mare maestru al prezentarii
modului de a vorbi al snobilor, parvenitilor, al tuturor celor care vor sa para
altfel dect sunt.
BIBLIOGRAFIE: Calinescu, G., Istoria literaturii romne de la origini
pna n prezent", F.R.P.L.A., Bucuresti, 1941; Piru, Al., Introducere n opera
Iui Vasile Alecsandri, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978; Ivascu, George, Istoria
literaturii romne, vol. I, Bucuresti, 1969.
DESPOT-VODA
Longevivul V. Alecsandri, atasat idealurilor pasoptiste si ideilor din
Introductia la "Dacia literara", a fost nu numai participant activ n mijlocul
marilor evenimente istorice ale timpului, ci si liderul miscarii literare,
exersndu-si talentul si aptitudinile n cele mai diverse domenii: poezie, proza,
teatru. n dramaturgie, pe care scriitorul a cultivat-o constant de-a lungul ntregii
sale cariere literare, V. Alecsandri abordeaza o mare varietate de specii:
vodeviluri, comedii de moravuri Iorgu de la Sadagura, ciclul Chiritei), comedii
212

sociale (Boieri si ciocoi), feerii folclorice (Snziana si Pepelea ), drame

istorice (Despot-Voda ), comedii rurale (O nunta taraneasca), piese cu subiecte
antice ( Fntna Blanduziei, Ovidiu ). ntre piesele care au rezistat n timp si au
cunoscut aprecieri critice favorabile se numara si Despot-Voda" (1879), fara
ndoiala cea mai reusita drama din creatia autorului, ilustrativa pentru optiunea
sa n favoarea romantismului, asa cum 1-a afirmat Victor Hugo n prefata la
Cromwell.
nca din 1863, ntr-o scrisoare catre A. Cantacuzin, si exprima
entuziasmul si ncntarea n fata subiectelor pe care ie poate oferi istoria
nationala: "Cte drame si tragedii sublime am scoate din istoria tarii noastre".
Recurgnd la editia Kogalniceanu a Cronicilor Romniei, unde erau incluse
textele lui Grigore Ureche, Sirnion Dascalul si Nicolae Costin, si la Cronica lui
Sincai, Alecsandri este fascinat de relatarile despre Despot, astfel nct, n
toamna lui 1878 i marturiseste lui Iacob Negruzzi, ntr-o scrisoare, intentia sa:
"Pe loc m-am si pus a scrie legenda lui Despot ntr-un sir de tablouri istorice,
care sa formeze mpreuna ntregul unui poem dramatic sau al unei drame epice
". Datele istorice i-au folosit autorului ca pretext al operei si localizare a ei n
timp si spatiu, dar, dincolo de acestea, el a vazut n aventurierul ajuns Domn al
Moldovei un destin spectaculos, asemanator cu al lui Ruy Blas, eroul lui Victor
Hogo, de care a fost fara ndoiala influentat, ca si, mai aproape, de drama
Razvan si Vidra a lui Hasdeu.
Tema piesei lui Alecsandri o constituie prezentarea unui moment din
istoria Moldovei veacului al XVI-lea, sustinuta de meditatii pe tema vanitas
vanitatum, pe tema maririi si decaderii.
Compusa din cinci acte si doua tablouri si subintitulata "legenda istorica",
drama se deschide cu sosirea lui Despot n Moldova, cu gndul de a deveni
domnitor, pe fondul nemultumirilor manifestate de boieri fata de domnia lui
Alexandru Lapusneanul. n scurt timp, reuseste cu abilitate sa cstige ncrederea
boierilor si simpatia Doamnei Ruxandra si a Anei, dar Lapusneanu l ghiceste si
ncearca sa- omoare, otravindu-1. Despot nu se lasa pacalit si, cu ajutorul unui
antidot, scapa de efectul otravii. Atragndu-1 de partea lui pe Motoc, caruia i
promite ca se va casatori cu fiica sa Ana, si apropie un aliat important cu
ajutorul caruia i convinge pe boieri, mai putin pe Tomsa, ca este cel mai indicat
sa devina Domn n locul lui Lapusneanu. Complotul este descoperit si Despot
arestat, dar scapa din nchisoare, schimbndu-si hainele cu ale lui Ciubar.
n actul III, actiunea se muta n castelul lui Laski, unde Despot, avnd-o
de partea sa pe Carmina, sotia gazdei, obtine sprijinul acestuia pentru a-1
ndeparta pe Lapusneanul. Ultimele doua acte se desfasoara n palatul de la
Suceava, cu Despot ajuns Domn. Pe rnd cei care -au ajutat si dau seama ca au
fost nselati si caderea devine iminenta, drama terminndu-se cu uciderea lui
Despot de catre Ciubar.
Pentru a contura profilul personajelor care populeaza scena, Alecsandri
apeleaza la mijloacele clasice: caracterizarea directa (prin continutul replicilor si
213

modul de a actiona, prin atitudinea fata de ceilalti si prin monolog) si

caracterizarea indirecta (prin ceea ce spun eroii unii despre altii).
Personajul care domina prim-planul actiunii este Despot, figura din istoria
Moldovei care 1-a atras pe Alecsandri pentru ca, pe de o parte, putea servi un
model romantic si, pe de alta parte, permitea si strecurarea unei anumite atitudini
a scriitorului fata de realitatea contemporana lui. Pretins fiu de Domn grec,
crescut la Roma n scoala iezuita, poposind, apoi, prin mari capitale ale
Apusului, avnd " ntins a-nvatatura/ Si limba mladioasa", Despot soseste n
Moldova decis sa devina domnitor ("... jur a fi eu, Despot, stapn acestei tari"),
cu credinta n destinul sau de eliberator al grecilor de sub pagni.
Chiar de la nceputul actiunii ni se dezvaluie doua dintre trasaturile
personajului: curajul si perfidia, Laski numindu-1 mester "n arta cu capcane" si
om cu "inima viteaza si cugetul... viclean". Cele doua atribute ale caracterului
sau l vor nsoti pna n finalul dramei, cnd ajuta sa obtina iertarea din partea
lui Tomsa. Stapnind cu dibacie arta disimularii si folosindu-se de arma
gesturilor si vorbelor curtenitoare, menite sa impresioneze, Despot reuseste sa
creeze n ochii celorlalti imaginea pe care si-o doreste pentru a-i favoriza
ascensiunea spre tronul Moldovei. n fata lui Lapusneanul pare servil, gata sa-
slujeasca cu credinta; pe Doamna Ruxandra o cstiga oferindu-i un crin; Ana
este impresionata de priceperea si curajul lui n a ncaleca un cal naravas si se
ndragosteste de el; Motoc, n perspectiva casatoriei cu fiica sa, este ncntat ca
"Domnind, el va fi bratul, iar capul voi fi eu!". Ca un adevarat maestru al artei
oratorice, Despot mnuieste cu mare abilitate cuvintele, putnd fi, dupa situatie,
patetic, sentimental, devotat Moldovei ("Vreau gloria Moldovii si-a ei
neatrnare"), altruist sau vizionar, de fiecare data persuasiv, astfel nct pare a-i
reusi totul. Doar doi dintre cei din jurul sau ramn imuni la trucuri:
Lapusneanul, care l numeste plastograf, "scorpie greceasca", "naprcanveninata", si Tomsa, care nu accepta ca Domn "un zvntura".
Despot reuseste sa se salveze din situatii limita. Prevazator, anuleaza
efectul otravii cu un "balsam de Morava ", ce-1 avea mereu asupra sa; cnd este
ntemnitat, l pacaleste pe Ciubar si scapa mbracnd hainele acestuia; urmarit de
oamenii lui Lapusneanul n castelul lui Laski, se preface mort.
Nerenuntnd la a fi Domn, pe Despot nu-1 mi intereseaza att soarta
Moldovei, primind sa fie vasalul lui Ferdinand si sa-i dea lui Laski Hotinul
pentru a fi ajutat n ocuparea tronului. n scaunul domnesc, personajul este o
imagine a despotului, dupa care "Puterea covrseste universalul drept!". Din
proprie initiativa da 10.000 de galbeni peste haraci si bate moneda cu efigia sa,
iar fata de popor are o atitudine dispretuitoare, socotindu-1 "nemernic si
superstitios".
Doua ar fi, n principal, motivele degringoladei accelerate a lui Despot,
ambele tributare slabiciunilor structurii sale intime: pe de o parte incapacitatea
de a se ridica la naltimea destinului pe care si-1 asuma, iar pe de alta parte,
conflictul creat n relatiile cu cei din jurul sau, cu nsasi credinta poporului,
214

multumindu-se sa-si autocontemple imaginea de domnitor cu deplina si unica

putere.
Dintre celelalte personaje ale dramei, sunt de remarcat plaiesii Jumatate si
Limba Dulce, comentatori ai starilor de lucru din perspectiva celor multi;
vornicul Motoc, dibaci rasturnator de domni; Tomsa, sincer si lucid, sensibil la
soarta tarii si Ciubar voda, un personaj cu mintea aparent ntunecata, un dublu al
lui Despot.
Piesa Despot-Voda intra n rndul realizarilor de seama din domeniul
dramei istorice romnesti, mai ales prin imaginea personajului principal,
construit pe o schema romantica, alcatuit din lumini si umbre, calitati si defecte,
atitudinea sa scenica fiind motivata n toate secventele ce pregatesc si justifica
att ascensiunea, ct si caderea lui Despot. Pentru N. Iorga, n ceea ce priveste
forma, Despot-Voda se arata ca "un adevaratjuvaer de limba", dar fata de fond
"sunt multe rezerve de facut", n timp ce, pentru M. Ghitulescu, "piesa nu este
lipsita de slabiciuni ce privesc mai cu seama calitatea versurilor " si "scriitorul
rateaza integral scenele de dragoste ". Intre cei doi, din punctul de vedere al
judecatii estetice, mai aproape de adevar este cel din urma, opera lui V.
Alecsandri, dincolo de scaderile ei, ramnnd ca un moment de neevitat n
devenirea dramei istorice romnesti.
BIBLIOGRAFIE: Ghitulescu, Mircea, Alecsandri si dublul sau, Ed.
Albatros, Bucuresti, 1980; Studii si articole despre opera lui Vasile Alecsandri,
Ed. Albatros, Bucuresti, 1980; Calinescu, George, Vasile Alecsandri, Ed.
Tineretului, Bucuresti, 1965.
X.
CONTRIBUTIA
SCRIITORILOR
PASOPTISTI
LA
DEZVOLTAREA LIMBII SI LITERATURII ROMNE
Epoca pasoptista cuprinde doua etape distincte. Prima se ntinde pna la
1840, fiind dominata de figurile lui Heliade si Asachi si de activitatea primelor
gazete, aparute n 1829, "Curierul romnesc" si "Albina romneasca". A doua
etapa, cuprinsa aproximativ ntre 1840 si 1860, este marcata de aparitia "Daciei
literare" (1840), a "Propasirii" (1844) si a "Romniei literare" (1855) si de
activitatea redactorilor si colaboratorilor acestora.
Programul "Daciei literare" subliniaza intentia de a directiona literatura pe
o cale sanatoasa. Se combate imitatia si se exprima necesitatea crearii unei
literaturi nationale, prin inspiratia din trecutul nostru istoric, din folclor si natura
patriei. Se sutine realizarea unei imbi unitare. Scriitorii epocii urmeaza
traiectorii marcate de clasicism, preromantism si romantism, dar tot acum ncepe
sa se contureze realismul, aceste traiectorii contribuind la dezvoltarea genurilor
si speciilor literare.
n poezia lirica, V. Alecsandri impune pastelul. n presa vremii au ecou
elegii ca Pastorul ntristat de V. Crlova si O fata tnara pe patul mortii de D.
Bolintineanu. Meditatia romantica este ilustrata de Gr. Alexandrescu (
215

Meditatie, Umbra lui Mircea. La Cozia) si de I.H. Radulescu (O noapte pe

ruinurile Targovistei). Oda si poezia cu caracter de mars si imn sunt frecvente
n epoca: Marsul ostirii romne de V. Crlova, Oda ostasilor romni, Hora
Unirii, Desteptarea Romniei de V. Alecsandri, Un rasunet de A. Muresanu.
Satira si epistola sunt specii clasice prin care se remarca Gr. Alexandrescu.
n zona epicului n versuri atrag atentia balada de inspiratie folclorica,
Zburatorul lui Heliade si baladele istorice ale lui Bolintineanu. Vasile
Alecsandri publica Legende, dar si poeme eroice. Fabula este domeniul lui Gr.
Alexandrescu si Alecu Donici. Dintre operele epice n proza retinem o serie de
schite (fiziologii) ca Domnul Sarsaila, autorul de Heliade Radulescu si
Fiziologia provintialului de C. Negruzzi. Poemul n proza, Cntarea Romniei
de Alecu Russo are un mare ecou. Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul de N.
Balcescu este o monografie istorica. Nuvela cstiga noi valente prin contributia
lui Negruzzi ( Sobieski si romnii, Alexandru Lapusneanul ) si V. Alecsandri:
Buchetiera de la Florenta. Jurnalele de calatorie consemneaza impresii din
spatiul national (Gr. Alexandrescu, Memorialul de calatorie, V. Alecsandri, O
primblare la munti), dar si pe tarmuri exotice (Bolintineanu si Alecsandri).
Asistam si la nceputurile romanului romnesc: Tainele inimei de M.
Kogalniceanu, Manoil si Elena de D. Bolintineanu. Retinem si alte scrieri n
proza ca scrisorile lui Negruzzi si I. Ghica, precum si discursul (M.
Kogalniceanu). La dezvoltarea dramaturgiei a contribuit ndeosebi V.
Alecsandri, care mbogateste genul cu cntice comice, continua cu comedii,
dintre care amintim Chirita n Iasi, Chirita n provintie, apoi creeaza feeria
Snziana si Pepelea, dupa care urmeaza dramele istorice Despot-voda, Fntna
Blanduziei, Ovidiu.
Principalele probleme de limba puse n epoca sunt: simplificarea
alfabetului si fixarea normelor ortografice, un rol important avndu-1 aici
Gramatica lui I.H. Radulescu, din 1828; normarea limbii culte prin intermediul
gramaticii, cultivarea si unificarea limbii romne literare. I.H. Radulescu
respinge, n prima parte a activitatii sale, ncercarile de a schimba n mod
arbitrar limba. Aceeasi atitudine o are si C. Negruzzi n ciclul de patru articole,
Despre limba romneasca si A. Russo n Cugetari, Critica criticii, Poezia
pastorala, Studie moldovana. Heliade recomanda ca selectia normelor unice ale
romnei culte sa urmeze patru criterii fundamentale: criteriul latinitatii
termenilor, sustinut si de T. Cipariu n Principii de limba si scriptura, criteriul
circulatiei termenilor si formelor, criteriul regularitatii gramaticale si cel al
eufoniei n Gramatica din 1828, Heliade propune o serie de norme fonetice si
gramaticale menite sa duca la unificarea limbii literare si considera limba
bisericeasca drept baza a unificarii limbii romne literare, indiferent de
provincie.
Modernizarea limbii romne a fost un proces care a urmarit mbogatirea
vocabularului si cultivarea limbii romne. n aceasta actiune s-au conturat o serie
de directii, unele divergente dezvoltarii normale a limbii. Directia latino216

romanica se intensifica dupa 1780, cnd filologii Scolii Ardelene ridica

problema cultivarii limbii. n jurul anului 1840, modernizarea n spirit latinoromanic devine un scop determinant. Se vizeaza, "reromanizarea" limbii.
Curentul latinist este o tendinta divergenta dezvoltarii limbii si vine si el n
prelungirea si amplificarea ideilor Scolii Ardelene. Prima expunere savanta a
ideilor latiniste n Principate este lucrarea profesorului A. Treboniu Laurian,
Tentamen criticam (1844), unde se sustine ca influentele straine au afectat
puritatea limbii noastre, deci limba trebuie reconstituita. Idei latiniste are si
Timotei Cipariu: Principia de limba si scriptura (1866), Crestomatie sau
analecte literare (1858). Intre 1871-1877 apare Dictionarul limbii romne,
elaborat de A.T. Laurian si I.C. Massim, care trec cuvintele neromanice ntr-un
Glossar. Acum curentul latinist atinge apogeul.
Curente divergente sunt de asemenea influenta franceza, tendinta
italienizanta, care se contureaza la I.H. Radulescu cu studiul Paralelism ntre
limba romna si italiana (1840) si analogismul lui Aron Pumnul.
Directia nationala, cunoscuta si sub denumirea de curent istoric-popular,
se impune n Moldova si e legata de momentul 1840, cnd apare "Dacia
literara". Tudor Vianu trage concluzia ca problema cea mai importanta a epocii
este stabilirea formelor literare: "dialogul, descrierea mediului natural,
descrierea mediului domestic, portretul; analiza psihologica, analiza starilor de
societate " (Tudor Vianu, Arta prozatorilor romni ). La acestea putem adauga
evolutia modalitatilor narative.
Dezvoltarea artei descrierii se poate vedea urmarind mai nti Memorialul
de calatorie al lui Grigore Alexandrescu. Aici cadrul natural este indicat sumar
si nu prezinta elemente sensibile, "autorul descriind o configuratie, nu un
peisaj" (T. Vianu, op. cit.).
La Balcescu, de multe ori descrierea este geografica ( Ardealul ). Mai
memorabile sunt descrierile de batalii, cum ar fi cea de la Calugareni, unde
putem vorbi de o "tehnica a basoreliefului", reliefanta, actiunile romnilor fiind
plasate n prim-plan, prin prezentul istoric, iar ale turcilor fiind puse la trecut (T.
Vianu, op. cit.).
Alecu Russo este primul scriitor romn care introduce n peisaj
serntimentul, senzatia, viata, n special n Amintiri. Mediul domestic, pictura
interioarelor, prezinta un oarecare inters n Pastelurile lui Alecsandri.
Portretul literar este cultivat n "fiziologiile" epocii, scriitorii crend
portrete generalizatoare prin nsumarea treptata a trasaturilor. Portretul nu este
nca sintetic. Descrierea societatii este mai puternica, dupa 1860, la N. Filimon.
O etapa noua n evolutia descriptiei este Calatorie n Africa de Vasile
Alecsandri. Aici decorul este uneori stilizat fantastic, iar abundenta
enumeratiilor creeaza un ton retoric. Pe de alta parte, notatia obiectiva alterneaza
cu cea subiectiva. Prin proza lui Vasile Alecsandri stilul descriptiv evolueaza.
Descrierile sale se impun prin exuberanta coloristica, prin posibilitatea de a crea

217

atmosfera locala, dar si prin faptul ca scriitorul este un pictor al culorii si

luminii.
Se dezvolta si arta narativa. Cea mai simpla forma compozitionala
narativa este relatarea n stil indirect, ntlnita n nuvelele istorice ale lui
Gheorghe Asachi, dar si n primele ncercari de roman de la noi, Istoria lui
Alecu si Istoria lui Alecu Soricescu de Ion Ghica. nceputul de roman al lui M.
Kogalniceanu, Tainele inimei are o compozitie mai moderna, naratia n stil
direct alterneaza cu stilul indirect,-apar dialogul fictiv si procedeul digresiunii.
Scrierile lui C. Negruzzi au cea mai mare varietate compozitionala. n proza sa
are loc trecerea de la modalitatea de expunere indirecta, mai primitiva, la tipul
de expunere direct, care ia diferite forme: scena dialogata, monologul, adresarea
indirecta catre un interlocutor fictiv sau monologul interior. n nuvela O
alergare de cai (1836) ncep sa se impuna formulele compozitionale bazate pe
stilul direct: povestirea n povestire si dialogul n dialog, artificiu compozitional
utilizat si de V. Alecsandri n Istoria unui galbn. O forma de relatare directa
este si expunerea adresata, frecventa la C. Negruzzi n Negru pe alb.
O alta forma a stilului direct, care ncepe sa se impuna, este monologul. O
forma de monolog cu interlocutorul precizat este si discursul retoric folosit de C.
Negruzzi n Alexandru Lapusneanul. Daca la Negruzzi monologul era adresat,
la D. Bolintineanu n romanele Manoil si Elena este o forma de vorbire
neadresata, monolog interior utilizat pentru a face un sondaj n viata psihica a
personajelor.
O forma compozitionala mixta este stilul indirect liber, acesta fiind
intermediar ntre enuntul direct si indirect. Stilul indirect liber are doua functii
principale: reproducerea unei presupuse replici a unui personaj si notarea
reflectiilor unui personaj. Exemple de stil indirect liber cu functie reflexiva apar
n primele doua perioade aie naratiei modeme la Constantin Negruzzi ( Pacatele
tineretelor ), dar si la Dimitrie Bolintineanu.
Reproducerea replicilor caracterizeaza nsa pe scriitorii de la sfrsitul
secolului al XlX-lea.
Structura compozitionala la primii nostri prozatori moderni nu este
complicata. Tehnicile compozitionale bine reprezentate acum sunt: acronia
(intervertirea cronologica a evenimentelor n naratie), "povestirea n povestire"
si romanul epistolar.
Acronia, lipsa de concordanta ntre timpul "real" si timpul narativ, este un
procedeu narativ ntlnit n Dridri si Buchetiera de ia Florenta de Vasile
Alecsandri, dar si n nuvelele Zoe si O alergare de cai de Negruzzi.
Tehnica "povestirii n povestire" apare la Constantin Negruzzi - Pentru ce
tiganii nu snt romni (1839), Pacala si Tndala (1841), dar si la Vasile
Alecsandri n povestirea Balta Alba ( 1847). n nuvelele lui Vasile Alecsandri,
Margarita si Dridri, sunt inserate fragmente epistolare, iar romanul epistolar ca
formula compozitionala este Manoil de Dimitrie Bolintineanu (1855).

218

Tot n aceasta perioada se precizeaza n naratiune functiile timpurilor

verbale. Imperfectul este foarte functional n fragmente descriptive. Datorita
faptului ca are un caracter durativ si creeaza impresia dilatarii timpului,
Negruzzi nfatiseaza scena uciderii boierilor din nuvela Alexandru
Lapusneanul la imperfect. Mai mult ca perfectul fixeaza cadrul cronologic al
actiunii, dar este si timpul inversiunilor cronologice la Negruzzi, n nuvela Zoe,
n Scrisorile lui I. Ghica sau n Buchetiera de la Florenta si Margarita de V.
Alecsandri. Perfectul compus este preferat n proza memorialistica. n naratia
obiectiva timpul narativ dominant este perfectul simplu.
Prezentul are valoare actualizant si reliefanta n Istoria romnilor supt
Mihai Voievod-Viteazul de N. Balcescu. El are si functie comentativa n
Fiziologiile lui Mihail Kogalniceanu, Constantin Negruzzi, Alecu Russo.
Stilul poeziei n perioada 1830-1860 este n general retoric. Limbajul
poetic evolueaza semnificativ la nivel sintactic, mai ales la I.H. Radulescu si
Grigore Alexandrescu. O figura sintactica predilecta la Grigore Alexandrescu
este enumerarea, n special tripla: "La patrie, la lume, la tot ce patimeste".
Paralelismul sintactic pune n raporturi de analogie sau de opozitie doua realitati
cu ajutorul unor constaictii sintactice identice sau aproape identice. La fel de
solicitata este anafora, aceasta fiind repetitia de la nceputul unui vers sau a unei
propozitii. La Heliade paralelismul sintactic se realizeaza sub forma de repetitie
anaforica ternara ( "n oricare a mea fapta nu avea mngiere,/ In oricare
prieten aflam ascuns vrajmas,/ In orice om o spaima, n mine o durere "), la fel
si la Gr. Alexandrescu. Chiasmul este un tip de antiteza formala n care
cuvintele primei parti sunt reluate simetric n ordine inversa n cea de a doua
parte: "Vin Floriile cu soare/ Si soarele cu Florii" (V. Alecsandri).
Sunt frecvente interogatiile retorice si invocatiile retorice. La Heliade si
Gr. Alexandrescu interogatia este compusa din trei sau mai multi termeni: "Ce fu
a ta lucire? Si ce ne prevesteste? Ce nger te ntoarce? Ce nger te-a adus? " (I.
H. Radulescu).
Invocatia retorica manifestata sub forma de adresare la persoana a II-a
este omniprezentata la poetii epocii: "Sarutare umbra veche/priimeslenchinaciune!" (Gr. Alexandrescu). Invocatia la persoana a IlI-a are o nota
retorica si mai puternica. De exemplu, la Gr. Alexandrescu, invocatia trecutului
se formuleaza la persoana a Ill-a: "A! unde e acuma puternica marire!".
Retorismul este trasatura stilistica dominanta a poeziei pasoptiste.
Raportndu-ne la figurile de stil, avem n vedere, la nceput, epitetul. Este
foarte frecvent epitetul ornant, generalizator. Heliade ne vorbeste despre "foc
arzator", Alecsandri vede "stele argintii" si simte "cumplita iarna". Multe
epitete devin stereotipe, caci le ntlnim att la Heliade, ct si la Dimitrie
Bolintineanu si Vasile Alecsandri: "dulce", "amar", "palid", "alb", "fraged",
"gratios", "usor", "senin", "aspru" (v. M. Mancas, Limbajul artistic romnesc n
secolul al XlX-lea ).

219

Epitetele gerunziae atrag atentia la I.H. Radulescu ("muginda mare ") si

la D. Bolintineanu ("arzndu-i sn ").
Foarte utilizate sunt epitetele multiple. Inovatii sunt epitetul verbal ("voios
rasuna ") si epitetul invers ("asprimea iernei") n special la Alecsandri.
Personificarea naturii este specifica la Alecsandri si Heliade. Comparatiile
sunt, n general, abstractizante. Ea Gr. Alexandrescu, comparatia este mai
concreta, avnd functie sensibilizatoare. La fel si la Bolintineanu, unde poate
avea forme complexe ( Mircea cel Mare si solii ).
Predomina metafora explicita nominala: "Dunarea e mormntul taberei
musulmane" (Heliade). Cel care inoveaza n domeniul metaforei este Alecsandri,
la care se impun metaforele implicite: "Cu o zale argintie se mbraca mndra
tara". Tot o inovatie este metafora verbala, care este totusi rara. Ea devine
stereotipa, ntmpinndu-ne peste tot aceleasi verbe metaforice: "a auri", "a
arde", "a clocoti", "a nflori".
Daca avem n vedere asociatiile semantice, constatam prezenta multor
metafore, concretizatoare, n special la Bolintineanu ( "ochi de foc") si la
Alecsandri ("lungi troiene calatoare"). La Heliade se observa preferinta pentru
metafore plasticizante ("aripile vremii", "plumbul datoriei") si pentru metafore
abstracte, putin expresive: "demonul geloziei". Inovatorii perioadei sunt Gr.
Alexandrescu si Vasile Alecsandri, care au stilul cel mai modem.
BIBLIOGRAFIE: Munteanu, St., Tra, D.Vasile, Istoria limbii romne
literare, E.D.P., Bucuresti, 1983; Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romni,
E.P.L., Bucuresti, 1966; Mancas, Mihaela, Limbajul artistic romnesc n
secolul al XIX-lea, E.S.E., Bucuresti, 1983; Studii de istoria limbii romne
literare, secolul XIX , E.P.L., Bucuresti, 1969; Gh. Craciun, Istoria didactica a
literaturii romne, 1997, Editura Magister/Aula.

220

CUPRINS

Cuvnt nainte..................................................................................................3
Capitolul I. Vrsta copilariei si literatura romna .......................................5
I. Raportul dintre urban si rural n edificarea spirituala a copilului.........5
II. Autorii literaturii pentru copii si obiectivele educatiei ..................... 7
III. Reviste pentru copii..........................................................................13
IV. Perspectiva istorica ..........................................................................15
Capitolul II. Literatura populara romna ...................................................17
I. Trasaturi caracteristice. Genuri si specii reprezentative......................17
II. Lirica populara...................................................................................22
III. Creatii populare cu caracter aforistic................................................24
IV. Epica populara n versuri .................................................................25
Miorita .............................................................................................28
Monastirea Argesului........................................................................32
V. Epica populara n proza..................................................................35
Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte ................................38
VI. Creatii populare cu caracter dramatic. Poezia obiceiurilor
calendaristice....................................................................................41
VII. Literatura populara si literatura culta ..............................................44
Capitolul III. Cultura si literatura romana in secolul XVI.........................47
I. nceputurile culturii scrise. cultura romna n limba slavona..............47
II. Cartea romneasca n manuscrise ......................................................48
III. Neagoe Basarab -o personalitate ctitoriala a evului mediu
romanesc ..........................................................................................59
IV. nceputurile scrisului n limba romna.............................................72
Capitolul IV. Pagini din istoria tiparului european.....................................75
I. nceputurile tiparului...........................................................................75
II. Gutenberg si istoria tiparului .............................................................77
III. Inceputul tiparului n limba slavona la romni .................................83
IV. Microbiografia lui Macarie ..............................................................84
V. Activitatea tipografica n secolul al XVI-lea n Tarile Romne ........86
VI. Prima carte tiparita n limba romna ................................................88
VII. Contributii ale diaconului Coresi la dezvoltarea tiparului n limba

221

romna.............................................................................................91
VIII. Evolutia tiparului n tarile romne n secolul al XVI-lea............101
Capitolul V. Literatura religioasa si istoriografica n limba romna a
secolelor XVII-XVIII...............................................................103
I. Tiparituri ale marilor personalitati ecleziastice .................................103
II. Istoriografia n limba romna ...........................................................107
III. Contributia istoriografiei si a literaturii religioase la dezvoltarea
limbii si literaturii romne...............................................................117
IV. Dimitrie Cantemir - personalitatea culturala si literara ...................118
V. Trasaturile umanismului romnesc...................................................123
VI. Cartea romaneasca intre anii 1700 1800 .....................................126

Capitolul VI. Cultura si literatura premoderna .........................................129

I. Iluminismul si scoala ardeleana .........................................................129
II. Poezia n perioada premoderna........................................................ 136
III. Proza n perioada premoderna .........................................................140
IV. nceputurile presei si ale teatrului n limba romna..................142
Capitolul VII. Literatura pasoptista si postpasoptista ...............................146
I. Curente literare n epoca: iluminism, preromantism, romantism,
clasicism si realism............................................................................149
II. "Dacia literara" si programul romantismului romnesc....................152
III. Circulatia cartii romnesti la nceputul secolului al XIX-lea...........155
IV. Carte romneasca ntre anii 1830-1868..........................................159
V. Poezia pasoptista ..............................................................................168
VI. Alti poeti pasoptisti .........................................................................176
VII. Proza pasoptista si postpasoptista ..................................................180
VIII. Alti prozatori pasoptisti si postpasoptisti: Mihail Kogalniceanu,
Alecu Russo. Nicolae Balcescu, Ion Ghica .....................................................190
IX. Dramaturgia postpasoptista .............................................................196
X. Contributia scriitorilor pasoptisti la dezvoltarea limbii si
literaturii romne ..............................................................................215

222