Explicarea Sfintei Liturghii

Pr. Florin Botezan

I
Sfnta Liturghie - Taina Tainelor
Crestinismul este viat
Crestinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu s aderm, ci viat, viata cea
adevrat n comuniune cu izvorul vietii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o datorit pcatului originar.
Prin ntruparea, moartea, nvierea si nlarea Sa la cer Mntuitorul Iisus Hristos a restaurat firea uman
si ne-a eliberat de sub stpnirea pcatului si a mortii druindu-ne viata vesnic a mpriei cerurilor.
Fiecare dintre noi am primit acest dar al vietii venice n botezul nostru cnd "ne-am ngropat cu El, n
moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a nviat din morti prin slava Tatlui asa s umblm si noi
ntru nnoirea vietii"(Rom. 6, 4).
Slujbele Bisericii reprezint mprtsirea concret de viata cea nou n Hristos
Biserica este mprtia lui Dumnezeu pe pmnt iar slujbele reprezint intrarea noastr n aceast
mprie, trirea si mprtsirea concret de viata cea nou n Hristos, de dreptatea, pacea si bucuria n
Duhul Sfnt ce caracterizeaz mprtia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poart n lumea
prezentei directe a lui Dumnezeu fcndu-ne prtasi bucuriei nvierii. Crestinismul este, pentru aceasta,
o religie liturgic, o religie n care pe primul plan este cultul, trirea liturgic a vietii celei noi n
comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, n primul rnd, o comunitate rugtoare, slvitoare. ntelegem
astfel de ce Biserica noastr se numeste ortodox: este Biserica ce aduce dreapt slvire (orthos - doxa)
lui Dumnezeu si, ca urmare, are credinta dreapt fiind Biserica cea adevrat.
Sfnta Liturghie - unirea tuturor n Biseric si intrarea Bisericii n mprsia lui Dumnezeu
Centrul cultului ortodox este Sfnta Liturghie, slujba n care se realizeaz, prin excelent, intrarea
noastr n mprie, mai precis unirea tuturor n Biseric si intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu.
Toate celelalte slujbe sunt o pregtire pentru Liturghie si si gsesc mplinirea n ea. Sfntul Dionisie
Areopagitul numeste Sfnta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea ncununeaz tot ceea ce s-a dat prin
celelalte slujbe si uneste cel mai deplin pe fiecare credincios si pe toti n Dumnezeul cel Unul si infinit n
iubire desvrsind comuniunea cu Dumnezeu.
Taina mntuirii si Tainele Bisericii
Astzi vorbind despre Tain avem tendinta de a ne gndi numai la cele Sapte Taine sau sacramente ale
Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia, Maslul). Dar pn n secolul al
XIII-lea Biserica Ortodox nu a fixat precis numrul Tainelor, Prinii prefernd s se refere la Taina
mntuirii n sens general si la aspectele acesteia, la Taina unic a Bisericii n care Dumnezeu si
mprtseste viata Sa dumnezeiasc omenirii, rscumprnd omul din pcat si din moarte si revrsnd
asupra omului slava nemuririi. Aceast Tain se concretizeaz n lucrrile specifice ale Bisericii n care
Hristos nsusi se ofer si se mprtseste printr-un ritual de sfinire svrsit de slujitorii bisericesti n si
prin puterea Duhului Sfnt.
Sfnta Liturghie este Taina Tainelor
Punctul culminant al acestor lucrri este Sfnta Liturghie, Taina Tainelor, Taina actualizrii lucrrii
mntuitoare a lui Hristos si a unirii depline cu El, Taina mplinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos si a intrrii
1

ei n mprtia lui Dumnezeu. La Sfnta Liturghie Duhul Sfnt introduce realitatea eshatologic a
mpriei n istorie schimbnd istoricitatea liniar n prezent. Trecutul si viitorul sunt astfel unite ntr-o
realitate unic si indivizibil realizndu-se o sintez a istoricului si eshatologicului.
Sfnta Liturghie - Taina lui Hristos
Sfnta Liturghie este o anamnez, o pomenire a faptelor mntuitoare ale lui Dumnezeu ncepnd de la
creaie si, n primul rnd, a lucrrii mntuitoare a lui Hristos. Dar aceast pomenire nu este o simpl
comemorare ci o actualizare a evenimentelor. n Liturghie are loc o epifanie si dezvluire crescnd a
prezentei lui Hristos Cel ntrupat, Rstignit, nviat si nltat dar si ca Cel va s vin. Liturghia este
"Evanghelia mereu actualizat".
Sfnta Liturghie - Taina Bisericii
n Liturghie Hristos e prezent n mijlocul Bisericii Sale, a adunrii credinciosilor. Nu l ntlnim ca insi
singuratici ci ca mdulare ale trupului Su adunate laolalt sporind nencetat comuniunea cu El si ntre
noi printr-un urcus spiritual continuu al nostru spre trepte tot mai nalte de comuniune duhovniceasc cu
Hristos si, n Hristos, cu Sfnta Treime. n Liturghie Biserica primeste darul unittii "de sus", n Hristos,
mplinindu-se ca Trup al lui Hristos. Fiecare comunitate local realizeaz astfel si reveleaz Biserica
ntreag, evenimentul noului mod de viat care constituie mntuirea, participarea omului la viata
vesnic. n acelasi timp Liturghia este slujit n comuniune cu ntreaga Biseric universal si n numele
ntregii Biserici pomenindu-se att cei aflati departe ct si cei adormiti ca mdulare ale aceluiasi Trup al
lui Hristos, realizndu-se astfel o unitate n timp si spatiu.
Fiecare credincios trebuie s nteleag Sfnta Liturghie
Viata crestin autentic nu poate fi conceput n afara Sfintei Liturghii care ocup locul central n
Biseric si n viata oricrui crestin care si ia n serios demnitatea de mdular al Trupului lui Hristos. Dar
pentru a putea participa deplin la Liturghie si nu numai a asista este foarte important ca fiecare
credincios s nteleag semnificatia ei. Ca urmare, n cadrul acestei rubrici v vom oferi o explicare
sistematic a acestei slujbe esentiale a Bisericii care este Sfnta Liturghie.

II
Cteva repere istorice:
Liturghia n primele trei secole
Sfnta Liturghie este un organism spiritual viu, n continu evoluie, si nu o relicv a istoriei
Multi crestini ortodocsi cred c Sfnta Liturghie a fost de la nceput asa cum o cunosc ei astzi. Dar, cu
toate c n ultimele secole Liturghia nu a cunoscut schimbri semnificative, aceasta nu nseamn c
forma ei de azi este fix si neschimbabil. Sfnta Liturghie este un organism spiritual viu, n continu
evoluie si nu o relicv a istoriei. n decursul veacurilor ea a evoluat de la simplitatea originar la bogtia
de azi. Dar aceast evoluie nu a nsemnat o ndeprtare de la adevr, asa cum ncearc s argumenteze
unii eterodocsi, ci o crestere fireasc, expresie a lucrrii Duhului Sfnt n Biseric, o dezvoltare a
elementelor esentiale pe care le gsim de la nceput n structura Liturghiei.
Sfnta Liturghie a fost ntemeiat de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain
Sfnta Liturghie a fost ntemeiat de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain cnd "a luat pinea si,
binecuvntnd, a frnt si a dat ucenicilor si zicnd: Luati mncati acesta este trupul Meu. Si lund
paharul si multumind le-a dat zicnd: Beti dintru acesta toti, C acesta este Sngele Meu, al Legii celei
noi, care pentru multi se vars spre iertarea pcatelor" (Mt. 26, 26-28). Sfinii Evanghelisti Marcu si Luca
precum si Sfntul Pavel precizeaz c Mntuitorul a lsat Bisericii porunca expres de a oficia Sfnta
Liturghie: "S faceti aceasta ntru pomenirea Mea" (Mc. 14, 22-24; Lc. 22, 19-20, I Cor. 11, 22-25).
Liturghia apostolic era mult mai simpl, ns cuprindea elementele esentiale care se vor pstra pn
astzi
Dup pogorrea Duhului Sfnt, primii crestini, urmnd porunca Mntuitorului, "struiau n nvttura
apostolilor si n mprtsire, n frngerea pinii si n rugciuni" (FA 2,42) adic n slujirea Sfintei Liturghii
care, nc de la nceput, a fost centrul vietii Bisericii, Taina actualizrii lucrrii mntuitoare a lui Hristos
si a unirii depline cu El.
Desi n Noul Testament nu avem o descriere amnuntit a Liturghiei pe care o svrseau Sfinii Apostoli si
urmasii lor, putem totusi ca, n lumina informatiilor patristice ulterioare, pornind de la citatul de mai sus
(FA II,42) si de la alte texte nou-testamentare, s reconstituim structura acesteia. Remarcm faptul c
slujba era mult mai simpl ns cuprindea elementele eseniale care se vor pstra pn azi si anume:
adunarea n Biseric - (vezi I Cor XI,18)
"nvttura apostolilor"- lecturi si predici (vezi si I Tes V,27; Col IV,16; FA XX,7,11; I Tim IV,13; I Cor
XVI,26) avnd n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt. Aceast parte se va dezvolta n
Liturghia Cuvntului sau a catehumenilor.
"frngerea pinii si rugciuni" - este ceea ce se va numi, mai trziu, Liturghia Euharistic sau a
credinciosilor.
Se fceau rugciuni pentru diferite categorii de credinciosi (I Tim II,1).
Probabil crestinii si ddeau si srutarea pcii dac "srutarea sfnt" pomenit de Sfntul Pavel (Rom
16,16; I Cor 16,20; II Cor 13,12; I Tes 5,26) este o aluzie la acest act liturgic.
Frngerea pinii era nteleas ca o actualizare, prin lucrarea Duhului Sfnt, a Cinei celei de Tain. Ca
urmare se mplineau actele principale fcute de Hristos la aceast Cin:
"a luat" - aducerea darurilor de pine si vin (I Cor. XI,23 -26);
"a binecuvntat" - rugciunile de multumire si sfintire a darurilor (I Cor. XIV,16) rostite cu voce tare de
ntistttorul adunrii euharistice la care credinciosii rspund cu Amin exprimndu-si astfel adeziunea;
"a frnt" - frngerea propriu-zis a pinii prefcut n Trupul lui Hristos;
"a dat" - mprtsirea general cu Trupul si Sngele Domnului.
3

Prima descriere a Liturghiei Bisericii primare dateaz de la jumtatea sec. al II-lea d.H. O sut de ani mai
trziu, la mijlocul sec. II dup Hristos, Sfntul Iustin Martirul si Filozoful ne d cea mai amnuntit
descriere a Liturghiei din primele trei secole:
"n asa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce triesc la orase sau la sate si
se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau scrierile profetilor (Vechiul Testament n.n.), ct
vreme ngduie timpul. Apoi, dup ce cititorul nceteaz, ntistttorul (episcopul sau preotul n.n.) tine
un cuvnt prin care sftuieste si ndeamn la imitarea acestor frumoase nvtturi. Apoi, ne ridicm n
picioare toti laolalt si nltm rugciuni; dup care, ncetnd noi rugciunea, [ne mbrtism unii pe
altii cu srutarea pcii - vezi cap. 65 - si] se aduce pine si vin si ap, iar ntistttorul nalt deopotriv
rugciuni si multumiri, ct poate mai multe, la care poporul rspunde ntr-un singur glas, rostind Amin.
Si se d fiecruia s se mprtseasc din cele ce au fost consfintite prin euharistie, iar celor care nu
sunt de fat li se trimite euharistia acas, prin diaconi."
Structura Liturghiei Bisericii primare, sugerat doar de textele nou-testamentare, este expus acum cu
claritate si anume:
Adunarea n Biseric;
Liturghia Cuvntului (catehumenilor)

Lecturi din Noul si Vechiul Testament

Omilia (explicarea textelor citite)

Liturghia euharistic (credinciosilor)

Rugciunea general pentru Biseric si lume

Srutarea pcii

aducerea darurilor de pine si vin ("a luat")

rugciunea de sfintire - anaforaua ("a binecuvntat") rostit cu voce tare de ntistttor la care
credinciosii rspund cu Amin exprimndu-si adeziunea

frngerea pinii ("a frnt")

mprtsirea tuturor ("a dat").

Dezvoltarea Liturghiei a dus la aparitia diverselor traditii liturgice
Aceast form originar a Liturghiei se va dezvolta treptat deoarece, n cadrul schemei de mai sus,
liturghisitorii aveau o mare libertate de improvizaie n ceea ce priveste formularea rugciunilor,
stabilirea lecturilor biblice, introducerea unor imne religioase etc. Cu timpul s-au precizat anumite idei
principale care trebuiau abordate, ntr-o anumit ordine, n cadrul rugciunilor, s-au generalizat anumite
anaforale liturgice (rugciunea central a Sfintei Liturghii) alctuite de personalitti marcante ale vietii
bisericesti si, mai apoi, n diverse regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualizndu-se
traditii liturgice. ntre acestea s-au impus cele specifice principalelor centre crestine: Ierusalim,
Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma.
n sec. IV-V Sfintii Ioan Gur de Aur si Vasile cel Mare alctuiesc, pe baza traditiilor vechi, Liturghiile care
le poart numele, folosite pn azi de Biserica Ortodox
Anul 313 marcheaz ncetarea persecutiilor mpotriva crestinilor si nceputul unei epoci de mare nflorire
n istoria Bisericii. n aceast perioad are loc o unificare a ritualurilor liturgice marcat de alctuirea,
pe baza traditiilor vechi, de ctre Sfintii Ioan Gur de Aur si Vasile cel Mare a Liturghiilor care le poart
numele, folosite pn azi de Biserica Ortodox. Forma si evolutia acestor Liturghii numite Liturghii
bizantine le vom analiza n numrul urmtor.

III
Cteva repere istorice:
Liturghiile bizantine
Ritul bizantin este ritul liturgic propriu Bisericii Ortodoxe
Ca o expresie a lucrrii Duhului Sfnt n Biseric, forma originar a Liturghiei a evoluat de-a lungul
secolelor. Factori cum sunt contributia personal a marilor liturgisti si ierarhi, adaptri locale,
accentuarea anumitor amnunte etc., au dus, n diferite regiuni, la conturarea unor variante n slujirea
Sfintei Liturghii. Aceste variante s-au individualizat treptat n rituri liturgice, adic n forme particulare,
distincte, de actualizare a jertfei Mntuitorului n Liturghie.
Dac n primele trei secole au fost dominante riturile liturgice specifice principalelor centre crestine de
atunci (Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma), ncepnd cu sec. IV dH, odat cu
cresterea importantei Constantinopolului, s-a conturat si s-a impus ritul liturgic constantinopolitan sau
bizantin. Ritul bizantin a devenit ritul liturgic propriu Bisericii Ortodoxe.
Liturghiile ritului bizantin
Liturghiile ritului bizantin au fost alctuite de Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Gur de Aur. Asa numita
"Liturghie a darurilor mai nainte sfintite", pus sub numele Sfntului Grigore Dialogul, nu este de fapt o
Liturghie deoarece n cadrul ei nu se aduce Sfnta Jertf si nu se sfintesc darurile. Ea este un ritual
solemn de mprtsire cu Sfintele Taine sfinite la una din Liturghiile propriu-zise.
Sfntul Vasile cel Mare (379), Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog si pstor al Bisericii, a
redactat pe baza tradiiei capadociene o Liturghie care a fost adoptat si la Constantinopol. Vechimea si
autenticitatea acestei Liturghii este confirmat de numeroase mrturii.
La sfrsitul sec. IV si nceputul sec. V dH. a ajuns Arhiepiscop al Constantinopolului Sfntul Ioan Gur de
Aur, originar din Antiohia. El a redactat o Liturghie, n tradiie antiohian, care i va purta numele. Lipsa
unor mrturii la contemporanii, istoricii, biografii si panegeristii acestui Sfnt Printe cu privire la
alctuirea Liturghiei a fcut ca autenticitatea acesteia s fie contestat. Dar s-a demonstrat c
rugciunile sacerdotale ale Liturghiei, inclusiv anaforaua liturgic, apartin Sfntului Ioan Gur de Aur
care, prelund o tradiie mai veche, le reformuleaz cu propriile sale cuvinte.
Pn in sec. X Liturghia Sfntului Vasile cel Mare era Liturghia slujit n mod curent n Biserica Ortodox
fapt dovedit de asezarea ei n manuscrise, pn n sec. X, naintea Liturghiei Sfntului Ioan Gur de Aur.
n prezent Liturghia Sfntului Vasile cel Mare se slujeste numai de zece ori pe an si anume:
n ziua Sfntului Vasile cel Mare (1 ianuarie);
n primele cinci duminici din Postul Mare;
n Joia Mare si Smbta Mare;
n ajunul Crciunului si Bobotezei; dac aceste ajunuri cad smbta sau duminica atunci n ziua
ajunului se svrseste Liturghia Sfntului Ioan Gur de Aur, iar n ziua praznicului Liturghia Sfntului
Vasile cel Mare.
Deosebirile principale dintre Liturghia Sfntului Vasile cel Mare si cea a Sfntului Ioan Gur de Aur
constau n continutul rugciunilor rostite de preot si, mai ales, al rugciunii centrale prin care se aduce
Sfnta Jertf numit anaforaua liturgic. Rnduiala lor ns este aproape identic.

Structura originar a Liturghiilor bizantine

La momentul redactrii lor cele dou Liturghii erau mult mai simple dect astzi avnd urmtoarea
structur:
Adunarea n Biseric a credinciosilor si intrarea episcopului si a preotilor
Liturghia Cuvntului (catehumenilor)
lecturi din Vechiul si Noul Testament;
omilia (explicarea textelor citite);
rugciuni pentru catehumeni si trimiterea acestora din biseric;

Liturghia euharistic (credinciosilor)

ectenia mare;
rugciuni pentru credinciosi;
srutarea pcii;
aducerea darurilor de pine si vin;
rugciunea punerii nainte;
anaforaua liturgic rostit cu voce tare si fr ntrerupere de ctre protos;
frngerea pinii;
mprtsirea tuturor primind Sfntul Trup al Domnului n mn si bnd Sfntul Snge din potir;
rugciunea amvonului.
Evolutia Liturghiilor bizantine
ncepnd cu secolul V cele dou Liturghii vor evolua concomitent astfel nct schimbrile produse vor fi
identice pentru amndou. Aceast evoluie va consta n principal n dezvoltarea punctelor crora, n
schema primar, le corespund actiuni fr cuvinte:
intrarea n biseric;
srutarea pcii;
frngerea si mprtsirea.
S urmrim pe scurt evolutia Liturghiilor bizantine de-a lungul timpului:
sec. V: se introduce Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule), ncepe dezvoltarea ritualului Intrrii Mari,
apare obiceiul citirii n tain a anaforalei liturgice pe fondul cresterii importanei imnelor cntate;
sec. VI: se introduce rostirea Crezului si cntarea Heruvicului;
sec. VII: ncepe dezvoltarea ritualului Proscomidiei, se introduce mprtsirea laicilor cu lingurita, se
renunt la citirea textelor din Vechiul Testament, ectenia mare se mut nainte de Trisaghion, se
generalizeaz citirea n tain a anaforalei;
sec. VIII: se introduce ectenia ntreit, antifoanele cuprinznd psalmii 91, 92, 94, imnul Unule Nscut,
se adaug otpustul;
sec. X: se introduce Axionul;
sec XI: se adaug Binecuvntarea mare, rugciunea de dinainte de Evanghelie rostit cu voce tare,
srutul pcii se restrnge la clerul din altar;
sec. XII: ectenia mare este mutat dup Binecuvntarea mare;
sec XIV: la antifoanele duminicale se folosesc psalmii tipici si Fericirile.
Patriarhul Filotei alctuieste o Diatax fixnd rnduiala Liturghiei.
n perioada urmtoare Liturghiile bizantine nu au mai cunoscut schimbri majore, fapt favorizat si de
aparitia editiilor tiprite ale Liturghierului. Cu toate acestea evolutia Liturghiei nu a ncetat deoarece,
asa cum artam n articolul precedent, Liturghia este un organism viu si nu o relicv a istoriei.

IV
Liturghia darurilor mai nainte sfintite
Slujba cunoscut sub numele de Liturghia darurilor mai nainte sfintite este de fapt un ritual de
mprtsanie dezvoltat prin mbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate c nu
se aduce jertfa cea fr de snge si nu se sfintesc darurile de pine si vin, ea poart denumirea de
Liturghie deoarece n cadrul ei are loc mprtsirea cu Sfintele Taine.
Slujb specific Postului Mare
n prezent Liturghia darurilor mai nainte sfintite este o slujb specific Postului Mare putndu-se svrsi
n zilele de peste sptmn (de luni pn vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a srbtorii Buneivestiri
si a Joii si Smbetei Mari.
Aparitia si dezvoltarea acestei slujbe a avut loc n contextul interzicerii de ctre Biseric a svrsirii
Liturghiei propriu-zise n zilele de rnd din Postul Mare. Aceast interdicie vine s exprime
incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absent a Mirelui, specific zilelor de rnd din Postul
Mare si caracterul festiv si luminos al Sfintei Liturghii, ca srbtoare a venirii Mirelui Hristos n mijlocul
Bisericii Sale.
Ritual de mprtsire cu Sfintele Taine
Sfnta Liturghie este centrul vietii noastre n Hristos avnd ca punct culminant unirea cu Hristos prin
mprtsirea cu Sfintele Taine. Dar mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului nu este numai plinirea
ostenelilor si tinta spre care nzuim ci este si ajutorul divin pe care l primim n nevointa noastr
duhovniceasc si care ne ajut s aspirm ctre o comuniune desvrsit n ziua cea nenserat a
mpriei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rnduit un ritual de mprtsire si n zilele de rnd din
Postul Mare.
Postul ascetic si postul total
Postul mare este o perioad de mare nevoint sufleteasc si trupeasc n care se mbin cele dou feluri
de postire: postul ascetic si postul total. Postul ascetic reprezint abtinerea de la anumite mncruri si
buturi si reducerea substantial a regimului alimentar n vederea eliberrii de sub stpnirea poftelor
trupului. Postul total sau ajunarea este renuntarea total la mncare si butur pe o durat scurt de
timp (o zi sau dou) fiind expresia strii de pregtire si asteptare. n acest sens ajunarea face parte
ntotdeauna din pregtirea pentru unirea cu Hristos n Sfnta mprtsanie.
n Postul Mare, n zilele de peste sptmn, Biserica ndeamn la ajunare pn seara. De aceea ritualul
de mprtsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marcheaz ncetarea ajunrii. Acest
ritual, destul de simplu la nceput, a fost nconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adugndu-ise cteva elemente din rnduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai
nainte sfintite care a devenit unul din momentele de vrf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebit
si solemnitatea sa. Atribuit Sfntului Grigore Dialogul, aceast slujb nu a fost alctuit de un singur
autor ci este opera colectiv si anonim a Bisericii ntregi.

mprtsania de sear
8

ntreaga rnduial a Liturghiei darurilor mai nainte sfintite, n care cntri de mare frumusete se
mpletesc cu ritualuri impresionante si rugciuni de mare profunzime, creeaz ambianta necesar
ntlnirii si mprtsirii cu Hristos dup o zi de pregtire si asteptare. Din pcate, ca o concesie fcut
celor care nu pot sau nu vor s ajuneze precum si prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a rspndit
destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai nainte sfintite dimineata.
Dar mprtsirea de sear la Liturghia darurilor mai nainte sfintite dup o zi de ajunare descoper
adevratul sens al postirii si al vietii crestine, n totalitatea ei, ca pregtire si asteptare a mpriei lui
Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti si fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului
si Sngelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gndurile, capt o important
deosebit n lumina viitoarei ntlniri cu Hristos. Timpul este resimtit n mod acut ca o asteptare a lui
Hristos. Ziua de ajunare ncununat cu mprtsirea de sear devine astfel o imagine a vietii crestine ca
pregtire si asteptare a "serii acestei lumi". Bucuria si slava acestei mprtii putem s o pregustm nc
de acum tocmai pentru a dori si mai mult comuniunea haric desvrsit cu Dumnezeu si a putea duce la
bun sfrsit "lupta cea bun" si a deveni "biruitori asupra pcatului".
Concluzii
Liturghia darurilor mai nainte sfintite este un ritual de mprtsire alctuit din ratiuni foarte practice
si anume pentru a face posibil mprtsirea credinciosilor n zilele de peste sptmn. Ca urmare,
atunci cnd nici un credincios nu se mprtseste slujba si pierde sensul transformndu-se n spectacol.
ntreaga rnduial si logica alctuirii Liturghiei darurilor mai nainte sfintite o arat ca pe o slujb de
sear, ora cea mai potrivit pentru svrsirea ei fiind ora vecerniei.

V
Adunarea n Biseric
Biserica este adunarea celor chemati de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce rspund chemrii lui
Dumnezeu la mntuire, la viat vesnic. Acestia formeaz Trupul lui Hristos, umanitatea rscumprat si
renscut prin Botez n care Hristos S-a slsluit si care, prin lucrarea Sfntului Duh, fiinteaz, dup
chipul lui Dumnezeu, n comuniune de iubire.
Adunare, Liturghie, Biseric
Sfnta Liturghie, Taina lui Hristos si Taina Bisericii, descoper adunarea credinciosilor ca fiind Biseric,
Trupul lui Hristos. Prin "a se aduna n Biseric" (I Corinteni 11, 18), Sfntul Pavel ntelege alctuirea unei
adunri a membrilor Bisericii dintr-o anumit zon cu scopul de a releva Biserica prin slujirea Sfintei
Liturghii. Liturghia ne uneste n Biseric fcndu-ne prtasi mpriei lui Dumnezeu, este manifestarea
si realizarea Bisericii.
Strnsa legtur ntre adunare, Liturghie si Biseric este mrturisit de ntreaga tradiie a Bisericii
primare, descoperind sensul autentic al tririi crestine. Liturghia nici nu poate fi svrsit numai de
ctre preot, n absenta credinciosilor. Din pcate, de-a lungul secolelor, aceast constiint n mare
msur s-a pierdut astfel nct multi nu mai nteleg faptul c adunarea credinciosilor mpreun cu clericii
n locasul bisericii este o condiie esential pentru svrsirea Sfintei Liturghii, slujba care face ca
Biserica "s fie".
mpreuna slujire a clerului si credinciosilor
Liturghia ne uneste pe toti n slujirea lui Dumnezeu, este o mpreun-slujire a clerului si a credinciosilor.
n slujb alterneaz dialogurile dintre preot si credinciosi n care preotul l reprezint pe Hristos, cu
rugciunile n care preotul devine purttorul de cuvnt al comunittii n fata lui Dumnezeu, credinciosii
ntrind cererile prin rspunsul "Doamne miluieste" si exprimndu-si totala adeziune prin cuvntul "Amin".
Fiecare si are rolul su unic n slujire si lipsa sa de la slujb este resimtit, constient sau inconstient, de
ntreaga Biseric. De asemenea, asa cum prezenta preotului este necesar nc de la nceputul slujbei, si
prezenta con-slujitorilor si (credinciosii) este necesar tot de atunci.
Spectatori la Liturghie
Nu putem s nu remarcm, cu durere, c multi crestini ortodocsi nu au constiinta mpreunei slujiri si
merg la biseric pentru a se ruga n mod individual. Ei vin ntmpltor la slujbe si n diferite momente ale
acestora, considernd c participarea la Liturghie este o optiune care tine strict de trirea lor
individual. De altfel, o astfel de prezen n biseric nu o putem numi participare la slujb (care
nseamn slujire) ci, cel mult, asistare. Putem identifica cteva cauze care au dus la aceast situaie:
monopolizarea cntrii de ctre cntret sau cor i ndeprteaz pe credinciosi de o modalitate
important de a-si manifesta mpreuna slujire si i transform n spectatori;
rostirea n tain de ctre preot a majorittii rugciunilor, care sunt spuse n numele ntregii comunitti
si au un important continut catehetic, poate da impresia c fiecare se poate ruga n mod individual
pentru propriile lui necesitti, numai preotul avnd obligatia de a zice rugciunile Liturghiei; de
asemenea sensul slujbei rmne ascuns pentru multi;
lipsa catehizrii duce la nentelegerea slujbei care devine astfel plictisitoare.

10

S nvtm de la primii crestini

Primii crestini, care aveau o puternic constiint a mpreunei slujiri, se adunau n locasul bisericii nainte
de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, fr un motiv serios, nu lua parte trei duminici la rnd la Sfnta
Liturghie era nlturat din Biseric, ca unul ce se separ singur de unitatea organic a Trupului lui Hristos
ce se descoper n aceast slujb. Cei care, din motive serioase, nu participau la Liturghie, nu se separau
de Biseric trimitndu-li-se Sfnta mprtsanie acas.
Pentru ca Sfnta Liturghie s fie cu adevrat intrarea noastr n mprtia lui Dumnezeu, nu putem
rmne spectatori ci trebuie s nvtm de la primii crestini s participm la Liturghie. Participare
nseamn slujire iar un prim act al acestei slujiri este adunarea n Biseric.
Concluzii
Sfnta Liturghie descoper adunarea credinciosilor ca Biseric si mpreun-slujitori ai lui Dumnezeu. Ca
urmare ntreaga comunitate (cu exceptia celor care au motive binecuvntate pentru a lipsi) trebuie "s
se adune n Biseric" participnd (si nu asistnd) n fiecare duminic si n srbtori la ntreaga Liturghie,
nc de la nceputul acesteia.
Preotii au datoria de a-i constientiza pe toti credinciosii de vocatia lor de slujitori ai Sfintei Liturghii si,
pe de alt parte, de a se strdui s ndeprteze cauzele care i fac pe acestia s se complac n postura
de spectatori.

11

VI
Aducerea darurilor
Buna cuviint ne ndeamn ca, atunci cnd mergem la cineva, s nu ne ducem cu mna goal ci cu un
dar. Darul, cnd este fcut cu inima curat, ne reprezint, poart n el ceva din noi, si ne ajut s ne
deschidem ctre cel cruia l druim. Primind n schimbul unui dar un alt dar, fcut cu aceeasi
sinceritate, se realizeaz cu adevrat comuniunea dintre cei care druiesc.
Darurile noastre la Sfnta Liturghie sunt pinea si vinul
Sfnta Liturghie reprezint ntlnirea noastr cu Dumnezeu. De aceea este firesc ca, adunndu-ne n
Biseric, s-I aducem lui Dumnezeu darurile noastre pentru ca, apoi, n cadrul Sfintei Liturghii, s
primim, la rndul nostru, de la Dumnezeu o multime de daruri, culminnd cu nsusi Trupul si Sngele Lui,
si s intrm astfel n comuniune deplin cu El. Darurile noastre la Sfnta Liturghie sunt pinea si vinul,
dup cum ne-a nvtat nsusi Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain (Matei 26, 26-29).
Pinea si vinul ne simbolizeaz viata
Pinea si vinul au o semnificaie adnc. Ele sunt alimente esentiale, proprii omului. Sunt proprii omului
deoarece nu sunt luate ca atare din natur, ci obtinerea lor necesit un efort special de prelucrare. Sunt
alimente esentiale pentru c ne ntretin si ne bucur viata biologic si, de aceea, ca imagine a ntregii
hrane, ne si simbolizeaz viata. Asadar, aducnd pine si vin la Sfnta Liturghie noi aducem si i druim
lui Dumnezeu propria noastr viat, ne druim pe noi nsine si aceasta este cel mai pretios dar pe care-l
putem face. "Vrei s afli, spune Fericitul Augustin, ce anume ai putea s oferi lui Dumnezeu pentru tine?:
ofer-te pe tine nsuti. Cci ce cere de la tine Domnul dac nu pe tine nsuti? Pentru c n toat creatia
de pe pmnt n-a fcut nimic mai bun dect pe tine". Sfntul Nicolae Cabasila subliniaz c viata noastr
este cel mai potrivit dar pe care-l putem face la Sfnta Liturghie, pentru c darul ce-l primim n schimb
este tot viat. i dm lui Hristos pinea si vinul menite s se prefac n trupul nostru pmntesc ca s ne
ntoarc pinea si vinul prefcute n Trupul si Sngele Lui. n schimbul vietii vremelnice noi dobndim
viata vesnic, nsusi Trupul si Sngele Mntuitorului.
Prin actul nostru de druire recunoastem c viata cea adevrat este la Dumnezeu.
Pinea, ca imagine a ntregii hrane, nu are viat n sine, pentru c Dumnezeu, si nu caloriile, este
principiul vietii. In lumea czut diavolul a reuit ns s acrediteze ideea c omul trieste numai cu
pine "fcnd aceast minciun un adevr de la sine nteles care nu mai poate fi pus n discuie,
fundamentul ntregii noastre viziuni asupra lumii, al stiintei. medicinii si poate chiar al religiei". Aceasta
este, de altfel, prima dintre ispitele pe care diavolul o adreseaz lui Iisus, n pustiu (Mc. 4,3, Lc. 4,3).
Dar Mntuitorul drm aceast amgire a diavolului nc de la nceputul propovduirii Sale, artnd c:
" Nu numai cu pine va tri omul ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu " (Mt. 4,4; Lc. 4,4).
Iar Cuvntul lui Dumnezeu este Logosul divin, Fiul lui Dumnezeu. Hrana n sine este moart si pentru cine
crede c aceasta este sursa vietii si o primeste separat de Dumnezeu, mncarea este de fapt o
comuniune cu moartea.
Asadar, Dumnezeu este sursa vietii si, de aceea, pinea cea adevrat "care se pogoar din cer si d viat
lumii" (In 6,33) este nsusi Hristos. El nsusi se numeste pe sine "Pinea vietii" (In 6,35) pentru c este Cel
ce ne tine n viat si ne druieste viata cea adevrat. "Dumnezeu ne-a dat viata vesnic si aceast viat
este n Fiul Su" (I In V,11). Rugciunea punerii nainte din rnduiala Proscomidiei exprim acelasi adevr
cnd l numeste pe Hristos: "pinea cea cereasc, hrana a toat lumea". Pinea fireasc este, de fapt,
numai o imagine a Pinii Vietii, a lui Hristos care este hrana cea adevrat ce ne tine n viat.
Dependenta noastr de pinea fireasc ne descoper faptul c nu avem viaa prin noi nsine, ci o primim
din afar, ajutndu-ne astfel s ne nelegem propria condiie. Si dac, asa cum am artat, diavolul
12

ncearc s ne fac s credem c pinea fireasc este cea care ne d via, Hristos ne descoper c
Pinea Vietii este El nsusi. Chiar mai mult "El de aceea S-a ntrupat ca s ni se dea ca pine cereasc
prin Trupul Su, ca pine vzut, mijlocitoare a celei nevzute ".
Pinea si vinul reprezint ntreaga creaie
Pinea si vinul aduse la Sfnta Liturghie reprezint, n acelasi timp, ntreaga creaie pe care omul a
primit-o de la Dumnezeu n dar ca "hran" ce i asigur subzistenta trupeasc si pe care I-o ntoarce lui
Dumnezeu, cu multumire, dup o lucrare de mplinire a omului prin aceste elemente si asupra lor. Omul
si mplineste astfel demnitatea sa originar de preot al creaiei. "Definitia principal, fundamental, a
omului este aceea de preot. El st n centrul lumii si o uneste n actul su de binecuvntare a lui
Dumnezeu. Si mplinind lumea cu aceast euharistie el si transform viata pe care a primit-o de la lume
n viat n Dumnezeu, n comuniune cu El". Pctuind, omul a ncetat s-si ndeplineasc aceast menire
nchizndu-se n lume si ndeprtndu-se de Dumnezeu, Hristos a restaurat firea uman si, implicit viata
euharistic pe care omul este chemat s o triasc. n Hristos creaia redevine un mijloc de comuniune
cu Dumnezeu prin primirea ei de la Dumnezeu si prin oferirea ei lui Dumnezeu sub forma darurilor de
pine si vin care nglobeaz si "sudoarea" omului, activitatea lui transformatoare asupra creaiei. Aceast
oferire se face n Hristos, n cadrul Sfintei Liturghii, pentru c Hristos, prin jertfa sa, a oferit lui
Dumnezeu tot ce se putea oferi.
Pinea si vinul sunt un simbol al unirii credinciosilor n Biseric
Sfnta Liturghie este slujba n care credinciosii se afirm ca persoane unite n Biseric. Ca urmare
darurile de pine si vin au si o semnificatie eclesial. Att pinea ct si vinul, fiind rezultatul unirii
boabelor de gru mcinate, respectiv al boabelor de struguri stoarse, sunt un simbol al unirii
credinciosilor n Biseric. Acest aspect este scos n eviden de rugciunea euharistic cuprins ntr-una
din primele scrieri crestine Didahia celor 12 Apostoli (anii 50-70 d.Hr.): "Dup cum aceast pine frnt
era mprstiat pe munti si fiind adunat a ajuns una, tot asa s se adune Biserica Ta de la marginile
lumii n mprtia Ta". Sfntul Ioan Gur de Aur comenteaz n acelasi sens: "Dup cum pinea, desi
alctuit din multe boabe, este, totusi, astfel unit nct boabele (de gru) nu apar niciodat, ci, cu
toate c sunt ele nsele, deosebirea dintre ele nu se vede din cauza unirii lor, tot asa ne unim si noi unii
cu altii si toti cu Hristos". Pinea si vinul fiind deci un simbol al Bisericii, aducerea lor la Sfnta Liturghie
reprezint, n acelasi timp, o jertf adus de Biseric si o jertfire a Bisericii nssi.
S revenim la practica normal
Am ncercat s surprindem n cele de mai sus semnificatia darurilor si a oferirii lor n cadrul Sfintei
Liturghii. Aducerea lor la altar de ctre fiecare credincios reprezint primul act al participrii efective a
fiecruia la Sfnta Liturghie. Acest lucru era foarte bine nteles si mplinit de primii crestini. "In
constiinta, n trirea si practica Bisericii primare, jertfa euharistic se aducea nu numai din partea
tuturor si pentru toti ci se aducea de ctre toti si, deci, baza si conditia ei este aducerea de ctre fiecare
a darului su, a jertfei sale". De aceea cei lipsiti de orice mijloace aduceau ap pentru a putea participa
si ei la aceast jertf. Pe de alt parte, darurile celor opriti de la mprtsanie pentru pcate grave nu
erau primite.
n zilele noastre, din pcate, aceast constiint s-a estompat. S-a rspndit n schimb obiceiul aducerii
darurilor doar n situatii deosebite, de multe ori ns cu o perceptie de-a dreptul magic asupra acestui
act.
Dar experienta ne dovedeste c revenirea la practica normal, ca fiecare s-si aduc darul su la fiecare
Liturghie la care particip, este posibil. Preotului i revine un rol esential ca, prin predici si cateheze,
s-i ajute pe credinciosi s ajung la o ntelegere just a semnificatiei aducerii la altar a darurilor de
pine si vin si s-i ndemne continuu spre aceasta.

13

14

VII
Prescura
Primul act prin care se mplineste participarea fiecrui crestin la Sfnta Liturghie este aducerea darurilor
de pine si vin la altar. Acest act al aducerii, tinnd de esenta Liturghiei, a fost prezent ntotdeauna, ns
forma concret a darurilor a variat n decursul secolelor.
La nceput era pine obisnuit
n Biserica primar la Sfnta Liturghie se utilizau pini dospite dintre cele folosite n mod curent n
alimentatie. Era necesar s se sfinteasc mai multe pini ntregi deoarece, dup cum se stie, cei ce
participau la Sfnta Liturghie se si mprtseau, primind cu totii, clerici si laici, Sfntul Trup n mn si
sorbind Sfntul Snge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor consta n pine obisnuit, din uzul curent.
Pinile care nu se foloseau la Sfnta Jertf erau destinate ajutorrii sracilor.
Din sec. VIII ntlnim prescura. Cu timpul, numrul celor ce se mprtseau a sczut. Pe de alt parte,
datorit abuzurilor si profanrilor la care se putea ajunge prin primirea n mn a Sfntului Trup al
Domnului, s-a introdus, n secolul VII d.H., mprtsirea laicilor cu lingurita, de ctre preot, cu Sfintele
Taine n cantitti, fireste, mai mici. Toate acestea au fcut ca si cantitatea de pine necesar la
Proscomidie s scad. S-a ajuns astfel ca pentru Sfnta Jertf s fie suficient o singur pine, iar mai
apoi numai o parte din pine. Aceast pine a nceput s aib o form si o mrime special, dup sec. VIII
fiind desemnat cu denumirea de prescur. Totusi, pn astzi, n caz de lips a prescurilor, se poate
folosi pine obisnuit pe care preotul va nsemna cu copia semnul crucii n locul pecetii.
Pecetea
Un element care distinge prescura de pinea obisnuit este pecetea cu care este nsemnat prescura.
Prima mentiune a ei o ntlnim ntr-o rnduial a Proscomidiei alctuit n sec. X-XI pentru episcopul Paul
din Galipoli, dar probabil c se folosea nc dinainte. Pecetea este alctuit dintr-o cruce cu nsemnarea
"Iisus (IS) Hristos (HR) nvinge (NIKA - n limba greac)". Pecetea se aplic cu ajutorul unui obiect numit
pistornic sau pristolnic fcut din lemn, mai rar din piatr, bronz, lut, mase plastice sau alte materiale.
Forma si numrul pecetilor aplicate difer. Exist pristolnice care, pe lng pecete, cuprind si formele
miridelor.
Simbolismul formei
Dac mrimea prescurii este determinat de motive de ordin practic, forma i este dat de simbolismul
ei: rotund pentru dumnezeirea fr nceput si sfrsit si pentru rotunjimea pmntului, cu trei cornuri
pentru Sfnta Treime, cu patru cornuri n forma de cruce, cu cinci cornuri amintind cele cinci pini
nmultite de Mntuitorul n pustie.
Prescura cu patru cornuri n form de cruce, obisnuit la noi n tar, este recomandat de ctre Sfntul
Simeon al Tesalonicului "pentru c si Dumnezeu s-a fcut om cu totul desvrsit alctuit din suflet si din
cele patru stihii, pentru c si lumea este din patru prti, si Cuvntul acesta al lui Dumnezeu este Trupul
care L-a luat Hristos". De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotund, simbolizeaz
dumnezeirea fr nceput si fr sfrsit. n ultimul timp, n special la orase, s-au rspndit prescurile
rotunde mici, cu o singur pecete.
De obicei, indiferent de form, prescurile se fac din dou straturi suprapuse simboliznd cele dou firi
ala Mntuitorului.

15

Conditii de calitate
ntotdeauna lui Dumnezeu trebuie s-i dm ce avem mai bun. Cu att mai mult cnd este vorba de
darurile care se vor preface n Trupul si Sngele Mntuitorului. De aceea Liturghierul prevede anumite
cerinte de calitate n ceea ce priveste prescurile: s fie fcute din fin alb de gru curat, nu prea
veche si nealterat, s fie preparate cu ap natural, potrivit de srate, dospite, bine coapte si
nealterate, cu gust firesc. De asemenea vinul trebuie s fie din struguri, curat, cu gust si miros firesc,
neotetit. Culoarea vinului este indiferent.
Cine poate face prescuri?
n ultimul timp s-a rspndit conceptia c prescurile nu pot fi fcute de femeile care triesc o viat
conjugal normal cu brbatii lor. Aceast conceptie nu are ns nici o baz n traditia Bisericii. Nu exist
nici un canon care s prevad acest lucru, cu att mai mult cu ct, mult timp, la Liturghie se folosea
pine din uzul comun.
Probabil la originea acestei conceptii st interdictia pentru cei ce au svrsit pcate grave si sunt opriti
de la mprtsanie de a-si aduce darul la altar. Dar a considera legturile trupesti ale sotilor cununati
canonic drept pcat este n contradictie cu Scriptura si cu ntreaga nvttur a Bisericii. Sfntul Pavel
art clar c patul nuntii este nespurcat (Evrei 13, 4) iar Canonul 4 Gangra i osndeste pe cei care ezit
s primeasc Sfnta mprtsanie de la clericii cstoriti. Ori, dac un preot cstorit, avnd o viat
conjugal normal, poate sluji Sfnta Liturghie cu vrednicie, de ce sotia acestuia nu ar putea face
prescurile pentru slujb? Sau de ce o femeie cstorit canonic, care se poate mprtsi, nu ar putea
face prescuri?
Pe de alt parte este evident faptul c cei care se complac n pcate grave, care i ndeprteaz de la
mprtsanie, nu numai c nu pot s fac prescuri ci, pn cnd nu se pociesc, nu le pot aduce la altar
nici pe cele fcute de altii.
Ca urmare pot face prescuri cei care, strduindu-se s duc o viat curat, potrivit poruncilor lui Hristos,
pot si s-si aduc darul la altar.
Concluzie
Revenirea, n zilele noastre, la practica normal a aducerii darurilor la altar de ctre credinciosi este
posibil si din punct de vedere al materiei darurilor. Iat cteva modalitti practice prin care se poate
realiza acest lucru:
Credinciosii, n special cei de la sate, pot fi ndemnati s fac prescuri acas pe care s le aduc apoi
la biseric;
Preotul poate rndui ca anumite credincioase, eventual prin rotatie, s fac prescuri pentru ntreaga
comunitate si s fie puse n vnzare la pangar;
n cazul n care nu exist posibilitatea de a se face prescuri credinciosii pot fi ndemnati s aduc la
altar pine obisnuit care, la fel ca n epoca primar, s fie utilizat apoi pentru ajutorarea sracilor.
Dac nu se poate aduce vin, este bine s se aduc mcar prescur (sau pine obisnuit) nsotit de
lumnare ca simbol al jertfei si de un pomelnic cu cei care se doreste a fi pomeniti.
Important este ca aducerea darurilor s devin o regul pentru fiecare Liturghie si nu numai pentru
cazuri exceptionale.

16

VIII
Vinul liturgic
Potrivit dictionarului, vinul este butura alcoolic obtinut prin fermentarea mustului de struguri.
Termenul de vin se aplic si unor buturi fcute din alte fructe, legume sau ierburi, dar, utilizat singur, se
refer doar la cel produs din struguri. n acest sens l vom folosi n cele ce urmeaz.
n Vechiul Testament vinul este privit ca un aliment de baz
Cunoscut nc din vechime, prima mentiune documentar a vinului o ntlnim n Vechiul Testament, la
Facere 9, 20 - 21, unde se arat c, dup potop, Noe a sdit vie si a but vin.
Dar al lui Dumnezeu menit s veseleasc inima omului (Ps. 103, 15), vinul ocupa un loc important n viata
de zi cu zi a evreilor fiind nteles ca o necesitate a vietii si nu ca un lux. Era o parte necesar si a celei
mai simple mese (Jud. 19, 19; I Regi 16, 20; Is. 55, 1), o provizie indispensabil a unei cetti (II Par. 11,
11), consumat de oameni de toate clasele sociale si de toate vrstele (Plng. 2:12; Zah. 9:17). Abundenta
vinului era considerat o expresie a binecuvntrii lui Dumnezeu (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; Amos 9, 14)
iar deosebita abundent o expresie a epocii mesianice (Amos 9,13; Ioil 3, 18; Zah. 9, 17). n acelasi timp
abuzul de vin si betia sunt condamnate cu trie (Pilde 20, 1; 23, 20 - 35).
Vechiul Testament asociaz vinul cu pinea ca alimente de baz (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; 33, 28; Ioil 2,
19) simboliznd ntreaga hran a omului. Acest simbolism si va gsi cea mai nalt expresie la Cina cea
de Tain cnd Mntuitorul Iisus Hristos, instituind Sfnta Liturghie, le va preface n Trupul si Sngele Lui
ndemnndu-ne s aducem pinea si vinul ca daruri ale noastre la Sfnta Liturghie svrsit ntru
pomenirea Sa.
Datorit importantei care i se acorda, vinul era utilizat si n cultul iudaic ca libatie care nsotea jertfele
zilnice de dimineata si seara (Iesire 29, 40 - 41), prga din roadele pmntului adus Domnului (Lev. 23,
13) precum si felurite alte jertfe (Num. 15, 5, 7, 10).
Vinul Cinei celei de Tain a fost rosu, dulce, amestecat cu ap
Desi Legea nu impunea folosirea vinului la srbtorirea Pastelui iudaic, n epoca post-babilonian s-a
generalizat utilizarea lui ca o "traditie de la cei btrni". Cunoastem pn azi aceste "traditii din btrni"
deoarece, n secolul al II-lea dup Hristos, rabinii evrei le-au codificat n cartea numit Mitna. Aflm
astfel c pe parcursul mesei rituale iudaice de Pasti capul familiei binecuvinteaz , folosind anumite
formule rituale (berakoth), pinea si patru pahare de vin pe care le mparte apoi celorlalti.
La mesele rituale se folosea un vin special, obtinut prin stoarcerea usoar (fr a zdrobi smburii) a
strugurilor potrivit principiului "cu ct sunt strugurii storsi mai putin, cu att vinul este mai bun". Cel mai
apreciat vin era obtinut din mustul scurs prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era
asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva.
n ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascal era utilizat vinul rosu care, de altfel, era vinul cel
mai rspndit, n antichitate, n Palestina ca si n Grecia. O serie de afirmatii incidentale din Vechiul
Testament cum ar fi "nu te uita la vin cum este el de rosu" (Pilde 23, 31) sau expresia "snge de strugure"
(Fac. 49, 11; Deut. 32, 14) folosit pentru vin confirm preponderena vinului rosu.
n vechime vinul era but neamestecat cu ap, dar, n perioada elenistic, sub influenta greceasc, se
generalizeaz consumul vinului diluat cu ap. Cartea Mitna priveste ca de la sine nteles utilizarea n cult
a vinului amestecat cu ap iar rabinul Eleazer chiar interzice rostirea binecuvntrilor asupra vinului
17

nediluat. Se pare c dilutia era destul de mare adic 1/3 sau 1 vin dar aceasta n conditiile unui vin tare
si probabil dulce, n conditiile unui climat cald cum este n Palestina.
La Cina cea de Tain Mntuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale fcnd gesturile
traditionale ale capului de familie evreu dar dndu-le un neles cu totul nou identificnd pinea cu
Trupul Su si vinul cu Sngele Su pe care l va vrsa pe Cruce pentru Mntuirea lumii. El a binecuvntat
vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce, amestecat cu ap.
n Biserica primar se folosea vinul rosu
Sfnta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tain, Biserica a cutat s utilizeze acelasi tip de vin
pe care l-a folosit si Mntuitorul. Ca urmare, de la nceput, a fost preferat pentru Sfnta Liturghie vinul
curat, rosu si dulce, care se amesteca cu ap n timpul pregtirii darurilor. La argumentul istoric pentru
folosirea vinului rosu la Liturghie se adaug cel simbolic n sensul c acest vin este un simbol mult mai
potrivit pentru sngele Mntuitorului.
Biserica romano-catolic a optat pentru vinul alb
Problema culorii vinului pentru Sfnta Liturghie a nceput s se pun n Apusul romano-catolic ncepnd
cu secolul al XIII-lea cnd mai multe sinoade locale se pronunt fie n favoarea vinului rosu fie a celui
alb. n cele din urm sustintorii vinului alb reusesc s-si impun prerea ajungndu-se aproape la
generalizarea utilizrii vinului alb la Liturghia catolic. Argumentele aduse mpotriva vinului rosu sunt de
ordin practic: usurinta mai mare de falsificare a vinului rosu, greutatea de a pstra curate vesmintele
liturgice, densitatea vinului rosu n anumite regiuni etc.
Biserica Ortodox a pstrat traditia utilizrii vinului rosu
Desi Biserica Ortodox nu s-a pronuntat oficial n privinta culorii vinului euharistic, n general s-a pstrat
traditia utilizrii vinului rosu.
Totusi, n anumite zone, sub influenta romano-catolic, s-a ajuns s se cread c numai vinul alb poate fi
folosit la Sfnta Liturghie. Dar, dup cum am vzut mai sus, desi culoarea vinului nu este esential,
argumentul istoric si simbolic ne ndeamn spre folosirea, atunci cnd este posibil, a vinului rosu.
Vinul liturgic trebuie s fie curat
Liturghierul, la capitolul Povtuiri, arat c nsusirea esential a vinului liturgic este ca acesta s fie
curat, adic s fie din struguri, s aib gust si miros firesc, s fie neotetit si neamestecat cu nici un fel
de alte buturi. Povtuirile din Liturghier, fiind alctuite n secolul al XVIII-lea, nu vorbesc n mod expres
despre anumite substante cum ar fi zahrul dar se subntelege c nu este permis amestecul lor n vin.
n prezent producerea industrial a vinului presupune tratarea acestuia cu anumite substante chimice
cum ar fi dioxidul de sulf (pentru a opri actiunea altor organisme n afara drojdiei care produce
fermentarea vinului) si agentii de limpezire. De asemenea viile sunt stropite cu diverse pesticide pentru
prevenirea bolilor.
Binenteles c ar fi preferabil ca vinul liturgic s fie ecologic, obtinut fr folosirea substanelor chimice
si a pesticidelor. Dar, deoarece un astfel de vin este foarte greu de obtinut si verificat, credem c si
vinurile obtinute n conditiile de mai sus pot fi utilizate la Sfnta Liturghie.
Vinul dulce este preferabil

18

n ceea ce priveste gustul vinului este preferabil ca acesta s fie dulce din cel putin dou motive: unul
simbolic si altul practic.
Cel simbolic const n simtirea concret, la primirea Sfintei mprtsanii, prin intermediul gustului, a
adevrului cuvntului psalmistului: "Gustati si vedeti c bun este Domnul" (Ps. 33, 8).
Cel de-al doilea, legat de primul, i priveste pe copii, care pot fi mprtsiti mult mai usor si asteapt cu
mult bucurie momentul mprtsaniei atunci cnd se foloseste vin dulce. Se evit astfel situatiile
neplcute n care copiii refuz mprtsania sau chiar o scuip cnd simt gustul acru al vinului utilizat la
Sfnta Jertf.
Ce vin liturgic folosim?
n concluzie, fr a exclude folosirea altui tip de vin (cu conditia s fie curat) cel mai potrivit pentru
Sfnta Liturghie este cel rosu si dulce.
Ne putem ntreba unde gsim un astfel de vin. n alte Biserici Ortodoxe (cum ar fi cea greac sau cea
rus) s-a generalizat folosirea unor vinuri rosii speciale, curate, foarte dulci si tari. Astfel sunt vinurile
grecesti Roussos si Mavrodafni, cu specificatia "nama". n Basarabia se produce un vin cu o calitate
asemntoare celor grecesti numit Kagor cu specificatia "pastoral". Acest din urm vin este mai usor de
procurat si mai ieftin dect cele grecesti ns este destul de mare riscul ca el s fie falsificat. De aceea
este preferabil s fie achizitionat direct de la Mitropolia Moldovei din Chisinu. De asemenea se poate
folosi vinul evreiesc Carmel cu specificatia "for Passover" destinat mesei rituale de Pasti. Asemenea
acestora sunt si alte vinuri. Un avantaj al lor este si acela c, fiind foarte tari, proportia ndeobste
recunoscut la amestecarea cu ap (2/3 vin, 1/3 ap) poate fi inversat (1/3 vin, 2/3 ap) fr a se
schimba firea vinului n ap.
n cazul n care nu putem gsi aceste vinuri speciale se pot folosi si unele vinuri romnesti cum ar fi soiul
autohton "Busuioac de Bohotin" (produs la Husi) care, desi nu are dulceata si tria vinurilor de mai sus,
mplineste totusi conditiile de calitate pentru a fi folosit la Sfnta Liturghie. De asemenea poate fi folosit
si vinul obtinut artizanal, n gospodrie, cu conditia s fie curat.
Ar fi de preferat, totusi, ca centrele eparhiale s pun la dispozitia preotilor, la preturi rezonabile, vinuri
liturgice rosii, dulci, care s mbine motivele istorice si simbolice cu avantajele practice ale folosirii lor.

19

IX
Proscomidia
nainte de nceputul propriu-zis al Sfintei Liturghii, n altar, la adpost de privirile credinciosilor, preotul,
singur sau mpreun cu diaconul, svrseste un ritual care are aspectul unei slujbe aparte avnd o
formul de binecuvntare si una de ncheiere. Este vorba de Proscomidie care nu este ns o slujb de
sine stttoare ci o parte integrant si indispensabil a Sfintei Liturghii.
Ce este Proscomidia?
Proscomidia, n esenta ei, const n punerea nainte a darurilor pentru jertfa liturgic, nssi denumirea
de Proscomidie venind de la cuvntul grecesc proskomizw care nseamn a pune nainte, a aduce, a oferi,
a face dar. Mai precis slujba Proscomidiei const n alegerea, pregtirea si afierosirea de ctre preot a
darurilor de pine si vin aduse de credinciosi la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite
Daruri, gata pentru a fi sfintite si prefcute n Trupul si Sngele Domnului n cadrul Sfintei Liturghii
Pn n secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu
Proscomidia a constituit ntotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar n primele secole crestine ritualul ei
era mult mai simplu, evolund ulterior pn la forma de azi. n esent consta n primirea de ctre
diaconi a darurilor de pine si vin aduse de credinciosi si alegerea celor menite pentru jertf urmnd ca
episcopul sau preotul s le binecuvinteze.
Locul primirii darurilor era o ncpere numit proscomidiar sau schevofilachion. Aceast ncpere era
situat n latura de nord a altarului , initial fiind distinct de biseric.
n ceea ce priveste timpul svrsirii si rnduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din aceast
perioad. O opinie larg rspndit si nsusit de numerosi liturgisti afirm c ritualul primirii si pregtirii
darurilor pentru Sfnta Jertf avea loc, n primele veacuri, la nceputul Liturghiei credinciosilor. Dup
plecarea catehumenilor credinciosii prezentau diaconilor darurile lor de pine si vin. Diaconii strngeau
darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfnta Jertf si le aduceau apoi la altar
punndu-le pe Sfnta Mas. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertf printr-o rugciune
special. Deplasarea Proscomidiei la nceputul Liturghiei catehumenilor s-a fcut, potrivit acestei opinii,
n sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slbirii si disparitiei disciplinei catehumenilor si, pe de alt
parte, a dezvoltrii crescnde a ritualului Proscomidiei.
O alt opinie, mai nou sustine c Proscomidia s-a aflat ntotdeauna la nceputul Liturghiei. Se aduce ca
argument faptul c asezarea Proscomidiei la nceputul Sfintei Liturghii este specific tuturor Liturghiilor
orientale pe cnd pregtirea darurilor nainte de anafora este specific Liturghiilor latine. Cel putin n
regiunea Siriei de vest (Antiohia) exist dovada faptului c credinciosii aduceau nc de la nceputul
Sfintei Liturghii darurile nsotite de pomelnice. Potrivit acestei opinii n primele veacuri credinciosii
veneau la nceputul Sfintei Liturghii aducnd daruri de pine si vin nsotite de pomelnice cu numele lor
pe care le ncredintau diaconilor aflati n schevofilachion. Diaconii alegeau si pregteau darurile pentru
Sfnta Jertf. Episcopul sau preotul protos venind la slujb intra mai nti n schevofilachion si
binecuvnta darurile iar apoi intra n biseric si ncepea Sfnta Liturghie. La nceputul Liturghiei
catehumenilor darurile erau aduse de ctre diaconi la altar.

Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvolt ntre secolele VII-XIV

20

Evolutia Proscomidiei dup secolul VII reflect schimbarea care a intervenit n atitudinea fat de Sfnta
Liturghie si n nelegerea acesteia, si anume scderea numrului celor ce se mprtseau si accentuarea
sensului ei mistico-simbolic.
Mai nti a intervenit necesitatea practic a tierii prescurii destinat Sfintei Jertfe deoarece, n
conditiile introducerii mprtsaniei credinciosilor cu lingurita si a reducerii numrului celor care se
mprtseau, era suficient doar o parte din prescur si nu una ntreag cum era pn atunci. Ca urmare
primul ritual nou pe care l putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii si pregtirii agnetului.
Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, n sec. VIII Proscomidia
consta din urmtoarele acte: preotul sau diaconul tia cu copia Agnetul (nimic zicnd), l punea pe disc,
turna vin si ap n potir, iar preotul rostea rugciunea punerii nainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..."
peste ele, nvelea si tmia.
Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinat n primul rnd de accentuarea sensului ei tipicosimbolic
Dintr-o simpl pregtire a darurilor n vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o
reprezentare simbolic pe de o parte a nasterii si jertfei Mntuitorului si, pe de alt parte, a Bisericii.
Simbolismul jertfei este ntrit de rostirea la tierea agnetului, ncepnd cu secolul al IX-lea, a cuvintelor
profetice ale prorocului Isaia cu privire la jertfa lui Hristos.
Dac pn atunci diaconii au avut un rol important n pregtirea darurilor avnd dreptul chiar s taie
Sfntul Agnet si s toarne vinul si apa n potir (rugciunea de afierosire a darurilor fiind rostit ns de
preot sau episcop) accentuarea caracterului simbolic de jertf al Proscomidiei a fcut ca diaconul s
apar tot mai nepotrivit pentru svrsirea acesteia deoarece dreptul de a jertfi l are numai preotul. Ca
urmare rolul diaconului se reduce treptat pn la interzicerea complet, n secolul al XVII-lea, a
dreptului de a proscomidia.
n secolul al IX-lea apare si, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. n Biserica primar
participarea credinciosilor la Sfnta Jertf consta n mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului. n
conditiile n care mprtsania a devenit tot mai rar s-a simtit nevoia unei participri mai intime la
Sfnta Jertf. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credinciosi ca o substituire a mprtsaniei.
Venind la slujb, credinciosii aduceau cte o prescur pentru fiecare nume de pomenit, din care se
scotea o mirid. Cu timpul s-a ngduit s fie adus o prescur pentru mai multe nume.
Din secolul al XI-lea avem primele mentiuni despre scoaterea miridelor n cinstea Maicii Domnului si a
sfintilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult
n secolele urmtoare ajungndu-se chiar la exagerri si la diferente importante de la o regiune la alta n
principal n legtur cu sfintii pomeniti impunndu-se interventia autorittii bisericesti.
Ca urmare, n secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei al Constantinopolului redacteaz o Diatax (rnduial)
liturgic (tradus n acelasi secol n slav si rspndit n Biserica bulgar, srb, romn si rus) n care
sistematizeaz si fixeaz rnduiala Proscomidiei eliminnd exagerrile si reusind s stabileasc ordinea n
acest domeniu.

Note:
Alexander Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
Rugciunea din timpul cntrii heruvimice n Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
Printele Galeriu, Jertf si rscumprare, ed. Harisma, p. 172.
21

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986,
p.118.
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
Sfntul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila
Sfntul Ciprian, Epistola LXIII, 13 ctre Caecilius.
Simeon al Tesalonicului
vezi si n continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, tlcuirile Sfintei Liturghii avnd ca autori
pe Sfntul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al Tesalonicului.

22

X
Semnificatia Proscomidiei (I)
Proscomidia, constnd n pregtirea darurilor pentru jertfa euharistic, este o necesitate practic. Dar
ea are si o profund semnificatie pe care vom ncerca s o deslusim n cele ce urmeaz.
Unirea jertfelor individuale n jertfa Bisericii care este mprtsire din jertfa lui Hristos
Aducerea darului de pine si vin la altar de ctre fiecare credincios este primul act al participrii
efective la slujb si, n acelasi timp, una din conditiile mplinirii depline a caracterului de mpreun
slujire a clerului si a credinciosilor la Sfnta Liturghie. Darul adus la altar este o jertf a iubirii prin care
credinciosul se druieste pe sine nsusi si ntreaga creatie lui Dumnezeu. Pe de alt parte, Sfnta
Liturghie este slujba n care Biserica aduce jertfa iubirii si a unittii. "Dar jertfa aceasta, care ne este
dat si poruncit nou a o aduce si n aducerea creia Biserica se mplineste pe sine ca fiind viata lui
Hristos n noi si a noastr n El, nu este "alta" fat de aceea unic, atotcuprinztoare si care nu se repet
pe care Hristos a adus-o o singur dat (Evr 9,28)".
Semnificatia principal a Proscomidiei const tocmai n unirea jertfelor individuale ale credinciosilor,
concretizate n darurile de pine si vin, n jertfa Bisericii si recunoasterea acestei jertfe ca fiind
mprtsire din jertfa lui Hristos.
ntreaga iconomie a mntuirii este transpus condensat si tainic
Dezvoltarea, n decursul timpului, a sensurilor simbolice ale Proscomidiei a fcut ca ntreaga iconomie a
mntuirii s fie transpus condensat si tainic n ritualul ei: ntruparea Mntuitorului si Jertfa Lui,
proorocit nc din Vechiul Testament, care se mplineste n nviere aducnd astfel Rscumprarea
neamului omenesc rezidit n Hristos si unit n Trupul Lui - Biserica. Hristos ni se descoper n mijlocul
Bisericii n stare de jertf si, n acelasi timp, ca "hran a toat lumea" adic druire din iubire spre
mprtsire. El este druirea de sine deplin fcut totodat Tatlui si nou. Hristos ne uneste n Biseric
fcndu-ne prtasi jertfei Sale pentru c El este "Cel ce aduce si Cel ce se aduce" arhiereul si jertfa
noastr desvrsit.
ntrupare, Jertf si Rscumprare
Mntuirea noastr s-a realizat prin jertfa lui Hristos care "n opera Sa rscumprtoare ne recapituleaz,
ne readun mai nti n Sine, ncepnd din ntrupare, ne sfinteste firea, cobornd n adncimile ei pn
la extrema chenoz n iad, si, astfel recapitulati si sfintiti n El, se ofer si ne ofer Tatlui ca jertf si
omagiu suprem, primind prin El si pentru noi o nou consacrare a fpturii noastre: nvierea". Actele
fundamentale ale operei rscumprtoare a lui Hristos sunt ntruparea, asumarea firii umane, si Jertfa
legat indisolubil de nviere.
Ritualul Proscomidiei este o aducere-aminte a acestor acte prin simbolismul Nasterii si Jertfei
Mntuitorului pe care l cuprinde.
Simbolismul Jertfei Mntuitorului
Tema central a Proscomidiei este jertfa unic, atotcuprinztoare si mntuitoare a lui Hristos n care
este cuprins ntreaga Biseric. nc de la nceputul Proscomidiei preotul rosteste troparul Vinerei Mari si
nsemneaz cu semnul Sfintei Cruci prescura din care va fi tiat agnetul. Pomenirea lui Hristos o facem
astfel amintind jertfa lui rscumprtoare de pe cruce care ne-a adus nemurirea.

23

Versetele din proorocia lui Isaia (Is. 3,7-8) rostite de preot n timpul tierii agnetului arat c jertfa
Mntuitorului mplineste proorociile Vechiului Testament despre venirea lui Hristos. Aceste versete ne
pun n fat imaginea Mielului lui Dumnezeu "Cel ce ridic pcatul lumii" jertfindu-se de bunvoie "pentru
viata si mntuirea lumii". "Aceasta e mretia uluitoare a lui Dumnezeu descoperit n Hristos: Dumnezeu
se face Miel de jertf fr s se plng, Miel care-si stpneste durerea cu puterea blndetei capabil s
mblnzeasc pe oamenii ispititi la ceart, la ur, la proteste si la plns". ntelepciunea judectii Sale
nalte S-a artat n smerenia Lui iar neamul Lui este necunoscut pentru c, fiind Dumnezeu, este mai
presus de cuvnt, iar n El e cuprins ntregul lui neam ceresc si omenesc.
Tind crucis agnetul, preotul ntipreste crucea n pine artnd felul mortii Mntuitorului , scotnd
astfel n evident starea de jertf a Mielului lui Dumnezeu njunghiat de la ntemeierea lumii (Apoc.
13,8). Din coasta Mntuitorului mpuns cu sulia pe cruce a curs preascumpul lui snge si apa preacurat
care vor da viat lumii prin splarea de pcate cu baia Botezului si adparea noastr cu butura
nemuririi. De aceea preotul repet descrierea acestui eveniment asa cum este relatat de Sfntul
Evanghelist Ioan (In. 19, 34-35) si toarn vin si ap n Sfntul Potir. Amestecarea vinului cu apa
simbolizeaz unirea Domnului cu credinciosii si, n acelasi timp, unirea ipostatic a celor dou naturi n
persoana Mntuitorului.
Comentariile bizantine ale Sfintei Liturghii extind simbolismul jertfei la obiectele folosite: Sfntul Disc
nchipuie nslia pe care a fost asezat Trupul Domnului dup coborrea de pe cruce; copia - sulita cu
care a fost mpuns coasta Mntuitorului etc. n acelasi timp proscomidiarul nchipuie locul rstignirii.
Simbolismul Nasterii Domnului
Hristos, Mielul lui Dumnezeu njunghiat de la ntemeierea lumii (Apoc. 13,8) S-a ntrupat pentru a se
jertfi pentru noi dup cum El nsusi arat c a venit "s slujeasc si s-Si dea viata rscumprare pentru
multi" (Mt. 20,28). Asadar Crucea este implicat de ntrupare. Sfinti Printi ca Sfntul Irineu (sec. II) si
Sfntul Efrem Sirul (sec. IV) vd, nc din primele secole, implicarea jertfei lui Hristos n Nasterea Lui.
Privindu-L pe Hristos n ntregimea Persoanei Sale realizate ca om, actele trecutului se concentreaz n El
nghitind distantele temporale. Pentru aceasta Proscomidiei i se aplic si un simbolism al Nasterii
Domnului: prescura din care este tiat agnetul o nchipuie pe Maica Domnului si, prin ea, prga
frmntturii firii umane, iar scoaterea agnetului simbolizeaz nasterea Mntuitorului artnd astfel c
Hristos s-a fcut om desvrsit lund firea uman n afar de pcat.
Ca si n cazul jertfei, comentariile liturgice bizantine atribuie o ncrctur simbolic legat de Nasterea
Mntuitorului, proscomidiarului si obiectelor folosite. Astfel proscomidiarul nchipuie Bethleemul - locul
nasterii, Sfntul Disc - ieslea, steluta - steaua care s-a artat magilor etc.
Proprezenta lui Hristos n Cinstitele Daruri
Desi Cinstitele Daruri nu se prefac la Proscomidie n Trupul si Sngele Domnului, totusi putem vorbi nc
de acum de o anumit proprezent a lui Hristos cel jertfit n ele, o prezent printr-o anumit lucrare
special a Lui provocat de gndirea preotului la El n timpul ritualurilor care transpun iconomia
mntuirii.
Alexander Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
Rugciunea din timpul cntrii heruvimice n Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
Printele Galeriu, Jertf si rscumprare, ed. Harisma, p. 172.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986,
p.118.
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
Sfntul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila Sfntul Ciprian, Epistola LXIII, 13 ctre
Caecilius.
24

Simeon al Tesalonicului
vezi si n continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, tlcuirile Sfintei Liturghii avnd ca autori
pe Sfntul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al Tesalonicului
vezi Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, op. cit., p. 110-111.

25

XI
Semnificatia Proscomidiei (II)
Am vzut n articolul precedent c semnificatia principal a Proscomidiei const n unirea jertfelor
individuale ale credinciosilor, concretizate n darurile de pine si vin, n jertfa Bisericii si recunoasterea
acestei jertfe, prin pregtirea agnetului, ca fiind mprtsire din jertfa lui Hristos. Ca urmare, alturi de
tema jertfei Mntuitorului si n indisolubil legtur cu aceasta, Proscomidia cuprinde n mod simbolic si
tema Bisericii ca mplinire a lucrrii mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, asezarea pe Sfntul Disc,
n jurul agnetului, a miridelor (prticelelor) scoase n cinstea Maicii Domnului si a sfintilor precum si spre
pomenirea credinciosilor vii si adormiti, ne d o imagine intuitiv deosebit de relevant a Bisericii Trupul lui Hristos.
"De fat a stat mprteasa, de-a dreapta Ta"
Mirida Maicii Domnului, mai mare dect celelalte miride, este asezat n dreapta agnetului artnd nalta
demnitate a Sfintei Fecioare potrivit cuvintelor psalmistului repetate de preot: "De fat a stat
mprteasa, de-a dreapta Ta, n hain aurit mbrcat si preanfrumusetat" (Ps. 44,11).
mprteasa care st de-a dreapta lui Dumnezeu este Maica Domnului cci ea L-a nscut n chip de
negrit pe Hristos rmnnd pururea Fecioar. Ea este cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, este scara
ce uneste cerul cu pmntul pe care Iacov a vzut-o n vis (Fac. 28,12) pentru c din ea Dumnezeu a luat
firea noastr uman. Acceptnd s-L nasc pe Hristos, Fecioara Maria S-a fcut primitoare din partea
neamului omenesc a mntuirii pe care ne-a adus-o ntruparea Domnului. Fcndu-se vrednic de aceast
nastere datorit curtiei si smereniei ei ea a fost sfintit prin slsluirea Cuvntului devenind izvor de
curtie si nestricciune. Ea este sfnt mai presus dect toti sfintii "mai cinstit dect heruvimii si mai
slvit fr de asemnare dect serafimii", ea este acoperitoarea, aprtoarea, mijlocitoarea si
ajuttoarea credinciosilor.
Maica Domnului si uneste rugciunile cu ale ntregii Biserici
Maica Domnului este fptura aflat n cea mai intim comuniune cu Hristos nltnd rugciunile
crestinilor la tronul lui Dumnezeu si Fiul Su. Ca urmare mirida Maicii Domnului este asezat de-a
dreapta agnetului destinat prefacerii n trupul lui Hristos. Scotnd aceast mirid preotul se roag ca,
pentru rugciunile ei, Dumnezeu s primeasc jertfa noastr n "jertfelnicul Su cel mai presus de
ceruri". Agnetul neprefcut este jertfa Bisericii. "De aceea preotul se roag ca pentru rugciunile Maicii
Domnului s primeasc Hristos jertfa comunittii n jertfelnicul Su cel mai presus de ceruri, pentru a o
preface n jertfa Trupului Su care va include astfel n ea si jertfa comunittii".
Maica Domnului si uneste astfel rugciunile ei cu ale ntregii Biserici pentru primirea jertfei n
"jertfelnicul cel mai presus de ceruri", adic n nltimea spiritual din fata Tatlui unde a intrat Hristos
prin jertfa Sa si unde rmne permanent prefcnd n acest trup jertfit si jertfa de pine a comunittii
care se apropie si ea de aceast suprem nltare unde se afl El n stare de jertf.

Sfintii sunt intimii lui Dumnezeu

26

n stnga agnetului si la aceeasi nltime cu acesta se aseaz miridele n cinstea celor nou cete de sfinti
artndu-se c si ei se bucur de slava n care se afl Domnul cel rstignit si nviat, dar nu se afl n
aceeasi intimitate cu Hristos ca si Maica Sa.
Sfintenia const n "procesul de transfigurare subiectiv a credinciosului prin participarea nemijlocit la
viata n Hristos". Sfintenia presupune jertf interioar, participarea omului la propria lui mntuire prin
eliberarea de patimi. Sfintenia este un aspect indispensabil al actului mntuirii si, de aceea, chemarea la
sfintenie este adresat tuturor crestinilor. Sfintii sunt aceia care au nteles aceast chemare si n msura
n care si-au luat crucea rstignind n ei omul vechi, plin de patimi, pcate si necurtie, ei particip si la
slava lui Hristos cel nviat. "Fcndu-se prtasi Patimii lui Hristos prin martiriu, ascez, lacrimi si
practicarea virtutilor evanghelice, sfintii au nvins moartea cu El. Ei sunt de acum vii n Dumnezeu pentru
c Hristos S-a slsluit n ei". Sfintii sunt intimii lui Dumnezeu, mdulare de cinste ale Trupului lui
Hristos, Biserica. Pentru noi ei sunt un exemplu, o pild vie a strii la care suntem meniti s ajungem si,
n acelasi timp, un sprijin n lupta noastr pentru dobndirea sfinteniei.
Toti sfintii se unesc cu noi n rugciune la Sfnta Liturghie
La Proscomidie scoatem miride n cinstea sfintilor multumind lui Dumnezeu pentru darurile hrzite celor
ce-i urmeaz n sfintenie. Se scot miride n cinstea a nou cete de sfinti, artnd prin aceasta c
sfintenia este accesibil tuturor categoriilor de credinciosi si, de asemenea, c toti sfintii se unesc cu noi
n rugciune la Sfnta Liturghie. Potrivit majorittii Liturghierelor romnesti si slave cele nou cete de
sfintii sunt: Sfntul Ioan Boteztorul, proorocii, apostolii, ierarhii, mucenicii si mucenitele, cuviosii si
cuvioasele (monahii), doctorii fr de arginti (mari binefctori), Sfintii Ioachim si Ana mpreun cu
sfintii zilei si cu toti sfintii si sfntul autor al Liturghiei (Ioan Gur de Aur sau Vasile cel Mare). n ceea ce
priveste sfintii pomeniti nominal n cadrul acestor cete exist diferente de la o Biseric local la alta,
potrivit cinstei deosebite de care se bucur anumiti sfinti ntr-un loc sau altul.
Problema pomenirii sfintilor ngeri
Principala deosebire const ns n faptul c Liturghierele grecesti, manuscrise vechi precum si unele
Liturghiere slave prevd ca prima mirid s se scoat n cinstea Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor
puterilor ngeresti, Sfntul Ioan Boteztorul fiind pomenit la a doua mirid, n ceata proorocilor.
Liturghierul romnesc din 1937 introduce si la noi aceast practic ns n editiile ulterioare se renunt la
ea.
Problema pomenirii sfintilor ngeri nu este de mic important n contextul simbolismului eclesiologic al
Proscomidiei. Asezarea miridei ngerilor n stnga agnetului mpreun cu celelalte cete de sfinti scoate n
evident faptul c Biserica este "unirea a tot ce exist", "eu-ul rugciunii tuturor fiintelor constiente:
pmnteni, ngeri si sfinti". Avem astfel pe Sfntul Disc imaginea Bisericii ceresti si pmntesti unit n
rugciune n Hristos.
ncercarea de a respinge pomenirea ngerilor pe motivul c acestia nu ar fi mdulare ale Bisericii sau c
nu s-ar fi mprtsit de roadele jertfei lui Hristos nu este ntemeiat.
Sfntul Simeon al Tesalonicului justific aceast practic artnd c ngerii "au fost slujitori ai misterului
ntruprii, sunt una cu noi si o Biseric suntem, ei doresc a se nchina n fata Tainelor Bisericii lund si ei
dintr-aceasta o sporire a slavei, ne sunt pzitori si mijlocitori fat de Dumnezeu". Printele D. Stniloaie
sustine de asemenea c este potrivit a fi pomeniti si sfintii ngeri deoarece "toat Biserica din cer e
slvit n prefacerea euharistic [...]. ntr-un fel spiritual toti cei din ceruri se mprtsesc si mai mult de
Hristos; prin Sfnta Liturghie se realizeaz o si mai mare unire a celor ceresti si a celor pmntesti".
Avnd n vedere considerentele de mai sus credem c ar fi oportun revenirea la practica scoaterii primei
miride n cinstea ngerilor.

27

Unitatea Bisericii ceresti si a celei pmntesti n Hristos

n concluzie putem spune c pomenirea Maicii Domnului si a sfintilor la Proscomidie scoate n evident
unitatea Bisericii ceresti si a celei pmntesti n Hristos precum si faptul c mprtsirea credinciosilor
de El n Euharistie si n orice Tain, nu se nfptuieste dect n prezenta rugtoare si plin de bucurie
constient a ntregii Biserici din ceruri.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986, p.
122.
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodox, editia a II-a, Bucuresti, 1994, p. 344.
Le Synaxaire. Vie des Santes de l'Eglise Ortodoxe, tome premiere, Thessalonique, 1987,p. 17.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 2, editia a II-a, Bucuresti, 1997, p.
137
la Pr. Petre Vintilescu, Contributii la revizuirea Liturghierului romn, Bucuresti, 1931, p. 46.
Sfntul Simeon al Tesalonicului, Despre Liturghie, cap. 94, n Tractat asupra tuturor dogmelor credinei
noastre ortodoxe, Bucuresti, 1863, p.99.
Pr. D. Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, p.124.

28

XII
Semnificatia Proscomidiei (III)
Biserica ntreag, Trupul tainic al lui Hristos, este prezent n mod simbolic pe Sfntul Disc n urma
svrsirii Proscomidiei: n mijloc, prin agnet, Hristos nsusi, Lumina cea adevrat si Viata cea vesnic,
iar prin miride Maica Lui de-a dreapta, sfintii de-a stnga, iar dedesubt ntreaga adunare a binecredinciosilor.
Miridele credinciosilor sunt asezate sub agnet
Credinciosii, att cei vii ct si cei adormiti, sunt reprezentati prin miridele asezate sub agnet n stnga,
respectiv dreapta acestuia. La acestea se adaug cele trei miride speciale scoase pentru cler (episcopi,
preoti si diaconi), conductorii trii si pentru ctitori.
Mirida special pentru ctitori precum si rugciunile de pomenire general a viilor si a mortilor, desi sunt
mentionate de Sfntul Simeon al Tesalonicului n secolul al XV-lea, n prezent sunt o particularitate a
Liturghierelor romnesti unde le ntlnim ncepnd de la jumtatea secolului al XIX-lea. Rugciunea
pentru vii este inspirat dup cea de la Litie dar are analogii cu formularul de pomelnic de la sfrsitul
Psaltirii si cu dipticele anaforalei Sfntului Vasile cel Mare. Rugciunea pentru pomenirea mortilor este
alctuit dup canoanele din smbetele morilor (mosii de iarn si de var). Ambele rugciuni, desi de
origine greac, au ajuns la noi prin influenta practicii Bisericii Ortodoxe Ruse unde nsoteau anumite
pomelnice.
Scoaterea miridelor pentru credinciosi ncepe prin rostirea rugciunilor de pomenire general a viilor si a
mortilor si continu cu pomenirea lor nominal, pentru fiecare nume scotndu-se cte o mirid din
prescurile aduse mpreun cu pomelnicul. n urma tuturor preotul scoate o mirid pentru el nsusi
artnd prin aceasta c mntuirea sa depinde de cei pe care este rnduit s-i pstoreasc si s-i
pomeneasc.
Pomenirea credinciosilor reprezint raportarea tuturor si a fiecruia la jertfa lui Hristos
Unii credinciosi au ajuns la o ntelegere a pomenirii la Proscomidie, ca un mijloc magic de rezolvare a
problemelor curente al crui efect este direct proportional cu numrul prescurilor mprtite concomitent
la diverse biserici. Astfel se solicit pomeniri pentru sntate dar si pentru izbvire de vrjmasi, pentru
izbnd la proces, pentru gsirea unui loc de munc, pentru obtinerea vizei de plecare n strintate etc.
Aceast ntelegere magic reprezint ns o denaturare grosolan a sensului cultului crestin.
Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de jertf, reprezint "raportarea tuturor si a fiecruia la
jertfa lui Hristos, adunarea si rezidirea n jurul Agnetului a noii fpturi a lui Dumnezeu". Prin aducerea
prescurii si a pomelnicului la altar noi ne aducem si ne predm lui Dumnezeu "pe noi nsine si unii pe altii
si toat viata noastr". Biserica i strnge astfel laolalt, la fiecare Liturghie, pe toti membrii ei din toate
vremurile. Miridele exprim participarea noastr la jertfa lui Hristos si intrarea n comuniune cu Maica
Domnului, cu sfintii si cu toat Biserica pmnteasc, presupunnd si asumarea personal a Crucii lui
Hristos si urmarea Lui (Mt. 16, 24). Buctica de pine scoas pentru fiecare l distinge de ceilalti si, n
acelasi timp, l apropie de Hristos si de ceilalti. Hristos st n centrul Bisericii n stare de jertf si astfel o
sfinteste si o nftiseaz siesi ca Biserica mrit (Efes 5, 26-27). La fel si Biserica, fiecare mdular al
trupului lui Hristos, si nsuseste de aici starea de jertf fat de Hristos si, prin Hristos, fat de semenii
si.
Miridele se scot spre "pomenirea" de ctre Dumnezeu a fiecruia cci "numai cei pomeniti exist plenar
prin atentia ce le-o acord Dumnezeu si altii dintre oameni. Cei pierduti din atentia tuturor si mai ales a

29

lui Dumnezeu se scufund ntr-un minus extrem de chinuitor al existentei". Pomenirea de ctre
Dumnezeu nseamn, n cele din urm, nemurire si viat vesnic.
Proscomidia ne descoper, pe Sfntul Disc, taina Bisericii si imaginea lumii ce va s fie
"Vedem pe nsusi Iisus si ntreag Biserica Lui () Aceasta este taina cea mare. Dumnezeu ntre oameni si
Dumnezeu n mijlocul dumnezeilor, care se ndumnezeiesc de la Cel ce dup fire este Dumnezeu, Care Sa ntrupat pentru dnsii. Aceasta este mprtia ce va s fie si petrecerea vietii celei vesnice: Dumnezeu
cu noi, vzut si mprtsit".
Proscomidia ne pune n fat icoana ordinii divine restaurate n care Hristos, Dumnezeu Omul se afl n
stare de jertf n mijlocul Bisericii sale, descoperindu-se astfel ca iubire druit si creia Biserica i
rspunde, prin fiecare mdular al ei, prin iubire jertfelnic ce si trage puterea din jertfa lui Hristos.
Egocentrismul, pcatul specific lumii czute n care fiecare se vede pe sine ca un centru al existentei si
care duce, n mod inevitabil, la separare si lupt, este nlturat. Dar Hristos, prin jertfa sa unic si
atotcuprinztoare, a biruit moartea si S-a fcut pe sine nceput al nvierii tuturor celor care si nsusesc,
n Biseric, starea sa de jertf. Proscomidia ne descoper astfel vocatia fundamental a fpturii si anume
vocatia pascal, de trecere de la moarte la nviere.
Pomenirile nominale se fac, n tain, la Proscomidie
Este regretabil faptul c n multe parohii s-a ajuns, sub presiunea credinciosilor necatehizati, la mutarea
pomenirilor nominale de la Proscomidie n cadrul unor ectenii speciale din Sfnta Liturghie. Acest din
urm act, pe lng faptul c ntrerupe n mod deranjant desfsurarea Sfintei Liturghii si o prelungeste
nejustificat, afecteaz sensul Proscomidiei de adunare a tuturor n Biseric, n jurul Mielului jertfit, de
includere a jertfei noastre n jertfa Lui si de mprtsire a noastr din jertfa Lui unic si
atotcuprinztoare adus Tatlui. Din fericire, pastorala la nceput de mileniu a I.P.S. Andrei,
Arhiepiscopul Alba Iuliei, pune ordine n acest domeniu prin porunca expres ca pomenirile s se fac la
Proscomidie, n tain, si nu cu voce tare n timpul Sfintei Liturghii.
Hristos n slav acoper nevzut si conduce la mntuire lumea si sufletele noastre
Ritualul acoperirii cinstitelor daruri l arat pe Hristos, Mielul njunghiat, care mprteste si descoper
n lume mprtia lui Dumnezeu. Aceast mprtie rmne, ns, ascuns celor care nu privesc cu ochii
credintei.
Preotul, acoperind Sfntul Disc, rosteste ntr-o not de bucurie: "Domnul a mprtit, ntru podoab S-a
mbrcat..." (Ps. XCII) iar acoperind Sfntul Potir zice: "Acoperit-a cerurile buntatea Ta, Hristoase, si de
lauda Ta este plin tot pmntul" artnd c slava Lui este strvezie pentru ochii credintei. Acoperind apoi
Sfintele vase i cerem lui Hristos s ne acopere cu acopermntul aripilor sale si s ne izbveasc de
vrjmasi. Recunoastem astfel c, n smerenia sa, Hristos se acoper mpreun cu noi pentru a ne apra
de vrjmasi si a ne tine lng El. Apoi preotul l binecuvinteaz pe Dumnezeu "cel ce a binevoit asa",
cdind cinstitele daruri.

Rugciunea punerii nainte concentreaz n sine temele dezvoltate n ritualurile anterioare ale
Proscomidiei
Proscomidia se ncheie cu rostirea rugciunii punerii nainte a darurilor care este, de altfel, partea cea
mai veche a rnduielii. Recunoscnd c Hristos, Domnul, Dumnezeul si Mntuitorul nostru, este "pinea
30

cea cereasc, hrana a toat lumea", adic druire spre mprtsire pentru a ne binecuvnta si sfinti, i
cerem lui Dumnezeu s binecuvnteze jertfa noastr si s o primeasc n "jertfelnicul su cel mai presus
de ceruri" adic s ne fac prtasi jertfei unice si atotcuprinztoare a lui Hristos. Cerndu-i s ne fac
prtasi jertfei Mntuitorului, l rugm s-i pomeneasc "pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au adus"
jertfa noastr adic s adune ntreaga Biseric n jurul lui Hristos.
Numai acum, cnd jertfa Bisericii a fost primit n jertfa Mntuitorului, poate s nceap Sfnta Liturghie
n care Hristos este "Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel ce se mparte", jertfa deplin
si Arhiereul desvrsit.
Note:
pentru amnunte vezi Pr. T. Popescu Urleni, Originea molitvei pentru mori de la Proscomidie, n
Mitropolia Olteniei, an XVI (1964), nr. 1-2, p. 18-23.
Alexander Schmemann, Euharistia, p.115.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986, p. 127
Sfntul Simeon al Tesalonicului, Despre Liturghie, cap. 94, n Tractat asupra tuturor dogmelor credintei
noastre ortodoxe, Bucuresti, 1863, p. 101
Pr. Prof. Constantin Galeriu, Mrturisirea dreptei credinte prin Sfnta Liturghie, n Ortodoxia, an
XXXIII(1981), nr. 1, p. 30
Printele Galeriu, Jertf si Rscumprare, p. 235.
Cu dragoste si cu durere pentru mntuirea poporului lui Dumnezeu, n Credinta strbun, an XI (2000),
nr. 1 (178), p. 1

31

XIII
Binecuvntarea mare
Liturghia propriu-zis, ca mpreun slujire a preotului si credinciosilor, debuteaz cu binecuvntarea
solemn a mprtiei Sfintei Treimi, mrturisire a faptului c Sfnta Liturghie reprezint intrarea Bisericii
n mprtia lui Dumnezeu.
Dumnezeu - Cuvntul ne vorbeste si apoi ni se ofer ca hran
Proscomidia fiind un ritual pregtitor svrsit n tain de preot, Liturghia, asa cum se descoper ea
credinciosilor, este alctuit din dou prti care au o structur paralel si sunt indisolubil legate:
Liturghia Cuvntului (a catehumenilor) si Liturghia Euharistic (a credinciosilor). Fiul si Cuvntul lui
Dumnezeu convoac, vorbeste, se istoriseste si, n cele din urm, se ofer pe Sine ca hran.
La Liturghia Cuvntului, n timpul creia n centrul Sfintei Mese se afl Sfnta Evanghelie, Dumnezeu
Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt: citirile din Sfnta Scriptur, predica, rugciunea
si cntarea cci "cel ce ascult cuvntul Meu si crede n cel ce m-a trimis pe Mine are viat vesnic" (Ioan
5, 24) iar "cuvintele Mele duh sunt si viat" (Ioan 6, 23).
La Liturghia Euharistic n centrul Sfintei Mese se afl Potirul euharistic descoperindu-ne sensul principal
al acesteia de mprtsire cu Dumnezeu Cuvntul ntrupat, cu nsusi Trupul si Sngele Lui, cci "Cuvntul
S-a fcut trup" (Ioan 1, 14) si "dac nu veti mnca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sngele Lui, nu veti
avea viat n voi" (Ioan 6, 53).
Liturghia Cuvntului se mplineste n Liturghia Euharistic, cele dou prti ale Sfintei Liturghii realiznd
numai mpreun ntlnirea deplin cu Hristos cel nviat si intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu.
Liturghia debuteaz prin slvirea mprtiei Sfintei Treimi
Sfnta Liturghie ncepe prin rostirea de ctre preot a binecuvntrii mari: "Binecuvntat este mprtia
Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor". n limbaj liturgic "a binecuvnta"
nseamn "a slvi", "a luda". Liturghia debuteaz asadar printr-o slvire a mprtiei Sfintei Treimi
scotnd adunarea liturgic din conditiile existentei czute, din "lumea aceasta" si raportndu-o la
mprtia lui Dumnezeu ("mprtia Mea nu este din lumea aceasta" - Ioan 18, 36), mprtie care vine
("Vie mprtia Ta" ne rugm n Tatl nostru - Luca 11, 2) si a venit deja ("iat a ajuns la voi mprtia lui
Dumnezeu" - Luca 11, 20).
Scopul Sfintei Liturghii este intrarea n mprtia lui Dumnezeu
Dup nvttura Traditiei si a Scripturii, mprtia lui Dumnezeu este cunoasterea lui Dumnezeu, iubirea
fat de El, unirea cu El si viata ntru El. Este "dreptate si pace si bucurie n Duhul Sfnt" (Rom. 14,
17).Este mprtia iubirii ntre Dumnezeu si noi si ntre noi nsine. A binecuvnta aceast mprtie
nseamn a recunoaste si a mrturisi c ea este valoarea suprem si ultim si, ca urmare, a exprima
dorinta adunrii liturgice de a intra n ea. Mai mult, binecuvntarea mare afirm scopul Sfintei Liturghii
ca fiind intrarea n mprtia lui Dumnezeu.
Binecuvntarea mprtiei ne ndreapt astfel atentia, mintea si inima spre unicul lucru de trebuint,
intrarea n mprtie, relevnd faptul c nc din viata aceasta este posibil a deveni prtasmprtiei lui
Dumnezeu. Sfnta Liturghie prilejuieste trirea anticipat a mprtiei cerurilor si prefigurarea ajungerii
depline n ea.

32

mprtia lui Dumnezeu este extinderea iubirii Sfintei Treimi la noi

Binecuvntarea mare este o mrturisire a Sfintei Treimi. "Prin ntrupare oamenii au nvtat mai nti c
Dumnezeu este n trei fee. Si cum Sfnta Liturghie este taina acestei ntrupri a Domnului, la nceputul
ei se cuvine s fie pus n lumin si s fie propovduit Treimea". n acelasi timp este o mrturisire c
mprtia lui Dumnezeu este mprtia Sfintei Treimi, a Tatlui ceresc iubitor, a Fiului devenit prin
ntrupare Fratele cel mai iubitor al nostru si a Duhului Sfnt, curtitorul nostru de patimile care ne
stpnesc ca forme multiple ale egoismului. mprtia lui Dumnezeu este extinderea iubirii Sfintei Treimi
la noi, iubire creia se cuvine s-i rspundem si noi cu iubirea noastr fat de Dumnezeu si ntre noi. Este
o mprtie a dragostei n care comuniunea celor ce fac parte din ea sporeste continuu n Sfnta
Liturghie pentru a ajunge desvrsit n viata viitoare.
Binecuvntarea este si o afirmare a vesniciei mprtiei lui Dumnezeu: "Binecuvntat este mprtia
acum si pururea si n vecii vecilor". Se subliniaz astfel caracterul eshatologic al Sfintei Liturghii, iesirea
din timpul "acestei lumi" si intrarea n dimensiunea vesniciei.
mprtia ni s-a deschis prin crucea Fiului lui Dumnezeu
Binecuvntnd mprtia Treimic, preotul face semnul Sfintei Cruci cu Evanghelia deasupra antimisului.
Evanghelia este "icoana" Cuvntului lui Dumnezeu, de aceea, prin nsemnarea cu semnul Sfintei Cruci, se
subliniaz faptul c mprtia ni s-a deschis prin si n Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu care, lund firea
uman, a biruit moartea prin cruce artndu-ne iubirea vesnic a lui Dumnezeu pentru noi si
descoperindu-ne c nu putem intra n aceast mprtie dect prin jertf, asumndu-ne crucea: "oricine
voieste s vin dup Mine s se lepede de sine, s-si ia crucea si s-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34).
mprtia lui Dumnezeu este nedesprtit de cruce, dar n ea nu intrm ca indivizi ci ca persoane unite
n Biseric. "Toat Sfnta Liturghie este miscarea comunittii n duhul de jertf a lui Hristos spre unirea
deplin cu Hristos cel jertfit si nviat si spre jertfirea reciproc ntre ei din puterea jertfei Lui". Unirea
comunittii cu Hristos cel jertfit se face pentru a se aduce si ea mpreun cu El jertf Tatlui si astfel s
se realizeze mprtia Treimii n toate. mprtsirea Bisericii din jertfa lui Hristos, exprimat simbolic de
rnduiala Proscomidiei, se mplineste astfel n cadrul Sfintei Liturghii.
Puterea mprtiei lui Dumnezeu const n Duhul Sfnt
Binecuvntarea mprtiei lui Dumnezeu este o cerere ca ea s vin la noi si ca noi s fim nltati la ea.
Afirmm astfel sensul profund al slujirii divine n general si al Sfintei Liturghii n special si anume
"pregustarea" mprtiei lui Dumnezeu care, desi nevzut "lumii acesteia", se afl deja n mijlocul
nostru (Luca 11, 20). Puterea acestei mprtii const n Duhul Sfnt prin care Dumnezeu vine n noi.
Duhul Sfnt este Duhul liberttii care ne arat fii liberi ai Tatlui ceresc (Romani 8, 15; II Corinteni 13,
17) si ne curteste de toat ntinciunea pcatului dac ne pocim cu sinceritate. De aceea n mprtia
lui Dumnezeu toti suntem mprati si fii ai Celui Prenalt, eliberati de egoism si uniti n iubire jertfelnic.
Perspectiva de a deveni prtasi, n Duhul Sfnt, mprtiei lui Dumnezeu si putinta pregustrii acesteia
ne descoper Sfnta Liturghie ca o srbtoare adevrat, plin de lumin.
"Amin"-ul este mrturisirea dorintei de a fi prtasi mprtiei lui Dumnezeu
"Amin"-ul rostit de comunitate ca rspuns la binecuvntare avnd sensul de "asa s fie", exprim
participarea plin de bucurie a tuturor celor prezenti la Liturghie, la lucrarea sfnt care ncepe. Este o
mrturisire a dorintei credinciosilor de a fi prtasi mprtiei lui Dumnezeu si a ncrederii c se vor
nvrednici de aceast bucurie. Dar "amin"-ul rostit ne si responsabilizeaz deoarece n mprtia lui
Dumnezeu nu intr nimic necurat sau ntinat (Apocalipsa 21, 27; Efeseni 5, 5) si, ca urmare, cel ce vine la
Liturghie se cuvine s-i aduc lui Dumnezeu pocint pentru pcatele sale.
Concluzie
33

Binecuvntarea mare, desi a fost introdus n rnduiala Liturghiei abia n secolul al XI-lea, a devenit un
moment esential al acesteia, cu profunde implicatii, pe care am ncercat s le deslusim n cele de mai
sus. Binecuvntarea marcheaz nceputul Sfintei Liturghii si, de aceea, este foarte important ca, din
acest moment, cu totii, clerici si credinciosi, adunati n Biseric, fiecare la locul su, s nceteze orice
alt activitate ndreptndu-si ntreaga atentie spre participarea la Sfnta Liturghie care este, cu
adevrat, intrarea noastr n mprtia lui Dumnezeu.
Note:
Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, Iasi, 1996, p. 155
Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 164
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, p. 155
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XII, Bucuresti, 1989, p. 43
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia Ortodox, Craiova, 1986, p.134
Sfntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pmnt, Sibiu, 1996, p. 146

34

XIV
Ectenia mare (I)
Mrturisirea solemn c Sfnta Liturghie este intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu mplinit prin
binecuvntarea mare este urmat de o succesiune de cereri cunoscute sub denumirea de ectenia mare.
Provenind din limba greac de la cuvntul ektenhs, o, h, care nseamn ntins, prelung, struitor,
termenul de ectenie desemneaz, n limbajul liturgic romnesc, o rugciune prelungit sub form de
ndemnuri struitoare la rugciune adresate de preot sau diacon credinciosilor la care acestia rspund
invocnd mila lui Dumnezeu, ndemnuri ncheiate cu slvirea lui Dumnezeu de ctre preot n numele
tuturor. Prima ectenie a Sfintei Liturghii se numeste mare comparativ cu ecteniile mici care reprezint o
prescurtare a ei.
Ectenia mare este rugciunea lui Hristos ctre Tatl druit Bisericii
Specific nceputului slujbelor, ectenia mare este o rugciune atotcuprinztoare care mbrtiseaz
ntreaga lume, este rugciunea lui Hristos nsusi ctre Tatl Su druit nou, descoperind rugciunea
Bisericii ca "lucrare de obste" (liturghie) n cuprinsul ei cosmic si universal. Ea ne scoate din particular si
ne introduce n constiinta eclesial (bisericeasc) ajutndu-ne s ne detasm de egoism potrivit poruncii
lui Hristos: "s iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsuti"(Matei 22, 39). Este mplinirea ndemnului
Sfntului Pavel de a face "cereri, rugciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii"(I Timotei 2, 1) fr
a fi o simpl rugciune a unei grupri omenesti ci rugciunea lui Hristos nsusi cci "unul este Dumnezeu,
unul este Mijlocitorul ntre Dumnezeu si oameni, omul Hristos Iisus"(I Timotei 2, 5). Noi ne rugm n
Hristos si El, prin Duhul Su Sfnt se roag n noi cei adunai n numele Lui: "si pentru c sunteti fii, a
trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Su n inimile noastre, care strig: Avva, Printe!"(Galateni 4, 6).
Doamne miluieste!
Toti cei prezenti n biseric particip la aceast rugciune: preotul sau diaconul adreseaz succesiv
credinciosilor ndemnurile spre rugciune nvtndu-i astfel ce s cear iar acestia rspund nltnd spre
Dumnezeu o scurt dar profund rugciune: "Doamne miluieste!". Este o invocare a milei lui Dumnezeu
fcut cu ndejdea dobndirii cererilor nu pentru meritele lor ci pentru milostivirea lui Dumnezeu. Nu
este o "milogeal" nedemn de om, cum afirma Nitzsche, cci Dumnezeu nu-si arat mila n gesturi de
stpn dispretuitor ci n participarea la dimensiunile noastre, la durerea noastr, prin asumarea Crucii si
n valoarea ce ne-o d fcndu-Se om ca noi n veci. Ceea ce cerem n primul rnd, mereu si mereu, prin
aceast rugciune, este mprtia lui Dumnezeu cci mila lui Dumnezeu nseamn druirea mprtiei
Sale, unicul lucru de trebuint.
Cu pace Domnului s ne rugm este ndemnul de nceput care ne nvat cum trebuie s ne rugm si
anume "n pace" (traducerea exact a grecescului en eirhnh) ntelegndu-se prin aceasta pacea ca o stare
a sufletului si nu ca ceva adugat din exterior. Pacea sufletului nu poate s o aib dect cel cu cugetul
curat. "Unui cuget tulburat i este absolut cu neputint s se apropie de Dumnezeu deoarece l mpiedic
nssi natura tulburrii. Pe cnd pacea face totdeauna din mai multi unul, tulburarea dimpotriv mparte
pe unul singur n mai multi; cum am putea atunci s ne asemnm lui Dumnezeu, Cel unul si simplu?".
Numai pacea sufletului ne d posibilitatea de a fi n pace unii cu altii si de a ne unii astfel n rugciune
naintea lui Dumnezeu. Dar temelia pcii adevrate este Crucea lui Hristos cci El a omort prin Cruce
vrjmsia din luntrul nostru si dintre noi "binevestind pace, vou, celor de departe si pace celor de
aproape"(Efeseni 2, 16-17). "El este pacea noastr"(Efeseni 2, 14). Asadar pacea noastr este o pace "de
sus", de la Dumnezeu, pe care o invocm n prima cerere propriu-zis a ecteniei mari:
Pentru pacea de sus si pentru mntuirea sufletelor noastre, Domnului s ne rugm! Pacea de sus este
tocmai mprtia lui Dumnezeu, dobndirea ei nsemnnd mntuirea sufletului (care, n limbaj biblic,
exprim omul n ntregimea lui). Aceast cerere este o concretizare a ndemnului Mntuitorului de a
35

cuta mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea lui (Matei 6, 33) cu ncrederea c toate celelalte pe
care le vom cere n continuare se vor aduga nou. "Pacea de sus" este dreptatea lui Dumnezeu, rodul
eliberrii de patimi si al dobndirii Duhului Sfnt, este "pacea lui Dumnezeu care covrseste toat
mintea"(Filipeni 4, 7) pe care Domnul a dat-o sfintilor si apostoli nainte de a se sui la Tatl zicnd:
"Pace v las vou, pacea Mea o dau vou, nu precum d lumea v dau Eu. S nu se tulbure inima voastr,
nici s se nfricoseze"(Ioan 14, 27). Dar noi nu cerem numai pentru noi "pacea de sus" ci ne rugm n
continuare:
Pentru pacea a toat lumea - pacea lui Hristos s cuprind ntreaga lume, slsluindu-se n inimile
tuturor, pentru ca toti s se bucure de cunoasterea mprtiei lui Dumnezeu.
Pentru bunstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici - Biserica este una pentru c Adevrul este Unul si
este Hristos iar Hristos are un singur Trup, o singur Mireas. Credem si mrturisim c aceast unic
Biseric este Biserica Ortodox care fiinteaz n lume n chipul Bisericilor Ortodoxe locale. "Biserica
local ca entitate avnd un statut eclesiologic plenar este dioceza episcopal". Bisericile locale trebuie
s se afle n comuniune deplin ntre ele. Aceast comuniune, pe lng mrtirisirea aceleiasi credinte si
existenta unor structuri care faciliteaz comuniunea, se manifest n aceea c problemele si
preocuprile tuturor Bisericilor locale fac obiectul rugciunilor si responsabilittii active ale fiecrei
Biserici locale n parte. n acest sens, n ectenia mare, ne rugm ca Bisericile Ortodoxe locale s aib
starea cea bun naintea lui Dumnezeu si a oamenilor mrturisindu-L pe Hristos si mprtia Sa.
Si pentru unirea tuturor, Domnului s ne rugm! - Departe de a fi o rugciune "ecumenic" pentru unirea
diverselor confesiuni crestine (textul grecesc este clar n aceast privint), cererea se refer la unirea
"fiilor lui Dumnezeu cei mprstiati"(Ioan 11, 52) n Biseric pentru "ca toti s fie una, dup cum Tu,
Printe, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n Noi sa fie una, ca lumea s cread c Tu M-ai
trimis"(Ioan 17, 21).
Pentru sfnt biserica aceasta si pentru cei ce cu credint, cu evlavie si cu fric de Dumnezeu intr ntrnsa, Domnului s ne rugm! - ndreptndu-ne rugciunea spre comunitatea concret care se adun
pentru slujirea Sfintei Liturghii n locasul respectiv, aceast cerere ne ndeamn si la un examen de
constiint punndu-ne nainte conditiile participrii autentice la slujb si anume credinta vie, evlavia ca
dreapt asezare naintea lui Dumnezeu si frica lui Dumnezeu cea mntuitoare care este nceputul a toat
ntelepciunea (Psalmul 110, 10; Pilde 1, 7)
Pentru Prea Fericitul Printele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne [pentru (nalt-) Prea
Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preotime si cea ntru Hristos
diaconime, pentru tot clerul si poporul, Domnului s ne rugm! - Este rugciunea pentru Biserica local
din care facem parte n care episcopul este elementul unificator n calitate de chip al lui Hristos
nconjurat de preoti, diaconi, clerul inferior si popor, alctuind mpreun Trupul lui Hristos. "Cu totii
urmati pe episcop dup cum urmeaz Iisus Hristos pe Tatl, ne ndeamn nc de la nceputul secolului al
II-lea Sfntul Ignatie Teoforul, iar pe preoti ca pe Apostoli; pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui
Dumnezeu" Episcopul este cel ce prezideaz de drept orice adunare euharistic, n aceasta constnd de
fapt misiunea sa esenial n Biseric, preotul fiind doar un mputernicit al su n parohie, dator s fac
ascultare de ierarhul su. Pomenirea episcopului mpreun cu clerul si cu tot poporul ne aduce aminte de
acest lucru la fiecare Sfnt Liturghie, slujba n care comunitatea local realizeaz si reveleaz Biserica
n plenitudinea sa.
Note:
Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 165 Alexandre Schmemann,
Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, p. 89
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia Ortodox, Craiova, 1986, p.161
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XII, Bucuresti, 1989, p. 45

36

Ioannis Zizioulas, Fiina eclesial, Bucuresti, 1996, p.255

Epistola ctre smirneni, cap. VIII, 1

37

XV
Ectenia mare (II)
Ectenia mare ne nvat ierarhia crestin a valorilor ndemnndu-ne s ne rugm mai nti pentru
dobndirea mprtiei lui Dumnezeu (pacea de sus si mntuirea sufletului) si pentru Biseric. Dar
rugciunea mbrtiseaz apoi viata ntreag ("toate celelalte" - Matei 6, 33), chiar si sub aspectele ei
materiale, mrturisind prin aceasta c "toat darea cea bun si tot darul desvrsit de sus este,
pogorndu-se de la Printele luminilor" (Iacov 1, 17). Astfel, n cea de a doua parte a ecteniei mari ne
rugm pentru conditiile exterioare ale vietii, ca acestea s ne permit o vietuire duhovniceasc.
Pentru binecredinciosul popor romn de pretutindeni, pentru crmuitorii trii noastre, pentru mai marii
oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului s ne rugm. "Crestinii locuiesc n
lume dar nu sunt din lume", "se supun legilor rnduite de stat dar prin felul lor de viat biruiesc legile" se
afirm ntr-una din primele scrieri crestine. Ca locuitori n lume, de-a lungul ntregii istorii, crestinii au
cutat s mplineasc ndemnul scripturistic de a se supune "naltelor stpniri" (Romani 13, 1) chiar si n
vremuri de prigoan, dnd Cezarului ce-i al Cezarului (Matei 22, 21; Romani 13, 7), fr ns a face
compromisuri dndu-i Cezarului cele ce se cuvin lui Dumnezeu. n acest sens Biserica se roag pentru
conductori ca acestia s asigure cadrul necesar desfsurrii lucrrii ei mntuitoare, cu att mai mult cu
ct suntem datori s-i iubim si s ne rugm pentru toti oamenii, chiar si pentru vrjmasi.
Rugciunea pentru conductori este asadar o parte fireasc a ecteniei mari, nedepinznd de vrednicia
celor ce detin puterea n stat. nteleas n mod gresit, mai ales de ctre cei din afara Bisericii, ca o
form de obedient fat de autoritti, rugciunea pentru conductori a fost nlocuit, imediat dup
Revolutia din decembrie 1989, cu rugciunea pentru popor si armat. Dup ctiva ani de confuzie n
acest domeniu, s-a reintrat n normalitate prin stabilirea de ctre Sfntul Sinod a actualei formule,
similar celei folosite de Biserica Greac, n care ne rugm pentru popor, pentru conductorii trii si cei
locali si pentru armata care asigur pstrarea ordinii de drept si aprarea trii.
Pentru sfnt locasul acesta, tara aceasta, pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credint
vietuiesc ntr-nsele, Domnului s ne rugm. "Ce este sufletul n trup, aceea sunt crestinii n lume.
Sufletul este rspndit n toate mdularele trupului, iar crestinii n toate orasele lumii dar ei tin
lumea". Precum sufletul d viat trupului, rugciunea Bisericii tine lumea. Cererea de mai sus este o
expresie a rugciunii Bisericii pentru ntreaga lume si pentru toti oamenii ncepnd cu cei n mijlocul
crora trim. Acest lucru este si mai evident n forma originar a acestei cereri, pstrat de Molitfelnic la
rnduiala sfestaniei, n care ne rugm "pentru orasul si tara aceasta (deoarece pentru locasne-am rugat
mai nainte), pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credin vieuiesc ntr-nsele".
Pentru bun-ntocmirea vzduhului, pentru mbelsugarea roadelor pmntului si pentru vremuri pasnice,
Domnului s ne rugm. Alctuit ntr-o vreme cnd ndeletnicirile oamenilor erau legate direct de starea
vremii si de rodnicia pmntului, este o cerere pentru conditii prielnice ca s ne putem bucura de
roadele muncii noastre. Prin aceasta recunoastem necesitatea efortului propriu n asigurarea existentei
("dac cineva nu vrea s lucreze, acela nici s nu mnnce" - I Tes. 3, 10), dar mrturisim n acelasi timp
c fr ajutorul lui Dumnezeu toat osteneala noastr este n zadar. n zilele noastre, cnd multi, orbiti
de progresul tehnologic, au ajuns s nu-si mai pun ncrederea n Dumnezeu ci n tehnologie, aceast
cerere ne ndreapt mintea si inima spre Dumnezeu, singurul care poate da sens ostenelilor noastre
druindu-ne ploi si soare la vreme potrivit, belsug de roade ("nici cel ce sdeste nu e ceva, nici cel ce
ud, ci numai Dumnezeu care face s creasc" - I Cor. 3, 7) si pace n lume ca s ne putem bucura de
aceste roade.
Pentru cei ce cltoresc pe uscat, pe ape si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc,
pentru cei robiti si pentru mntuirea lor, Domnului s ne rugm. Ne rugm acum pentru toti cei care din
binecuvntate pricini nu sunt mpreun cu noi la Sfnta Liturghie dar care, aflati n situatii deosebite, au
38

n mod special nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. mpreun alctuim Trupul lui Hristos si, de aceea, i
purtm pe toti n inima si n rugciunile noastre potrivit ndemnului Sfntului Pavel: "Aduceti-v aminte
de cei nchisi, ca si cum ati fi nchisi cu ei; aduceti-v aminte de cei ce ndur rele, ntruct si voi sunteti
n trup" (Evrei 13, 3).
n continuare Liturghierul romnesc cuprinde precizarea c aici se pot aduga cereri speciale. Totusi,
avnd n vedere caracterul de rugciune atotcuprinztoare pentru ntreaga lume al ecteniei mari,
credem c este preferabil a nu se aduga dect, cel mult, cereri cu caracter general si n nici un caz
pomeniri nominale. Cererile speciale sunt specifice ecteniei ntreite, rugciunea n care Biserica se
apleac spre trebuintele deosebite ale fiecruia.
Pentru ca s fim izbviti noi de tot necazul, mnia, primejdia si nevoia, Domnului s ne rugm. Ca o
concluzie a cererilor care se refer la conditiile exterioare ale vietii, ne rugm ca noi, cei ce ne-am
adunat la Sfnta Liturghie, noi cei din Biseric, noi oamenii, s fim scpati de toate necazurile, de mnia
lui Dumnezeu, de primejdiile si nevoile ce le atragem asupra noastr datorit pcatelor.
Apr, mntuieste, miluieste si ne pzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tu. Adresat de ctre preot, n
numele comunittii, direct lui Dumnezeu, este concluzia si sinteza ntregii succesiuni de cereri cuprinse
n ectenia mare. Ne rugm lui Dumnezeu ca n dar, cu harul Su, si nu pentru vreun merit al nostru
(Romani 3, 24) s ne apere de vrjmasii vzuti si nevzuti, s ne mntuiasc druindu-ne mpria Sa
prin mila Sa si s ne pzeasc de tot rul si de cderea n ispit. Este strigtul plin de ncredere al
copiilor ctre printele lor evocnd imaginea biblic a psrii care si ocroteste puii sub aripile sale
(Psalmii 16, 8; 56, 2; 60, 4; 62, 8; 90,4; Matei 23, 37).
Aceast cerere este distinct de cea precedent ("Pentru ca s fim noi izbviti "), practica unirii celor
dou fiind gresit deoarece denatureaz sensul lor lsnd s se nteleag c invocarea harului lui
Dumnezeu o facem numai pentru a scpa de greuttile exterioare. De altfel ecteniile mici vor pstra, n
continuare, dup ndemnul de a ne ruga "n pace", numai aceast ultim cerere sintetic si conclusiv
care se mplineste n ndemnul final de a ne asuma vocatia de jertf dup modelul Maicii Domnului si al
tuturor sfintilor:
Pe Preasfnta, curata, preabinecuvntata, slvita stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea
Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenindu-o, pe noi nsine si unii pe altii si toat viata noastr lui Hristos
Dumnezeu s o dm. Desprtit n dou n ultimele editii ale Liturghierului romnesc, formula corect
(asa cum o regsim n Molitfelnic) este cea redat aici, mai precis "Pe Prea Sfnta Fecioara Maria cu toti
sfintii pomenindu-o" deoarece primul aliniat este o argumentare pentru cel de al doilea.
mplinind prin Sine totul, fiind Viata nssi, Hristos a acceptat starea de jertf curat pentru ca, intrnd
la Tatl Lui n aceast stare, s ne introduc si pe noi adunati n Sine sau slsluit El nsusi n noi. La
rndul nostru, aducnd la altar pinea si vinul care ne simbolizeaz viata am mrturisim c venim la
Sfnta Liturghie pentru a ne drui lui Dumnezeu, fcndu-ne prtasi jertfei sale mntuitoare. Ectenia
mare ne reaminteste aceast necesitate a druirii, a jertfei n care ne regsim libertatea si ne mplinim
vocatia uman.
S ne druim pe noi nsine lui Hristos cutnd s facem din porunca Lui singura lege a firii noastre. S ne
druim unii pe altii lui Hristos, n iubire, druindu-ne mai nti unii altora ("ndemnati-v si ziditi-v unul
pe altul" - I Tes. 5, 11). S ncredintm toat viata noastr lui Hristos "cu toate necazurile, tristetile,
bucuriile, lipsurile, prigoanele, relele, npastele, nedreptile omenesti, ispitele, bolile, ostenelile".
Acestea sunt ndemnurile finale ale ecteniei mari si ale ecteniilor mici la care credinciosii rspund: "Tie
Doamne!".
Dar, din cauza egoismului care ne stpneste, jertfa este dificil, este un act eroic presupunnd
suferinta, clcarea pe mndrie. De aceea o pomenim pe Maica Domnului mpreun cu toti sfintii cerndule ajutorul ca unora care s-au druit cu totul lui Dumnezeu si prin aceasta au dobndit sfintenia. n mod
39

deosebit o invocm pe Maica Domnului care a ncput n ea n mod desvrsit pe Fiul lui Dumnezeu
ntruct i s-a druit n mod desvrsit, numindu-o pentru aceasta "Preasfnta, curata,
preabinecuvntata, slvita, stpna noastr" iar credinciosii se altur pomenirii ei cu cererea "Prea
Sfnt Nsctoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi". Invocarea Maicii Domnului si a sfintilor scoate n
evident solidaritatea n rugciune a Bisericii ceresti si a celei pmntesti.
Ectenia mare se ncheie cu afirmarea solemn c ne rugm si I ne druim lui Dumnezeu pentru c Lui I se
cuvine "toat slava, cinstea si nchinciunea, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii
vecilor".
Epistola ctre Diognet VI,2; V,10
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. II., ediia II, Bucuresti, 1997, p. 91.
Sfntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pmnt, Sibiu, 1996, p. 161.

40

XVI
Antifoanele
n primele secole crestine, dup adunarea poporului n biseric si intrarea arhiereului si a preotilor,
Sfnta Liturghie ncepea cu lecturile din Sfnta Scriptur si explicarea lor (predica). Antifoanele au
aprut mai trziu ca un serviciu liturgic distinct svrsit n timpul procesiunii spre biserica n care urma
s se svrseasc Sfnta Liturghie. Se cntau psalmi nsotiti, ca refrene, de anumite imne liturgice si se
rosteau rugciuni. ncepnd cu secolele VII-VIII acest serviciu liturgic devine o parte introductiv a Sfintei
Liturghii pstrnd ns pn astzi caracterul de pregtire pentru intrarea n mprtia lui Dumnezeu si
scotnd n evident, alturi de Intrarea mic si de Intrarea mare, sensul dinamic al Liturghiei, de
naintare spre mprtie.
Ce sunt antifoanele?
Denumirea de antifoane vine de la practica cntrii alternative a psalmilor si a refrenelor de ctre dou
grupuri de cntreti. Pn n secolul al XIV-lea se cntau ca antifoane psalmii 91, 92 si 94 precedati de
rugciunile corespunztoare rostite cu voce tare si ncheiate cu ecfonise. Ca refren al celui de al doilea
psalm ntlnim, dup secolul al VI-lea, imnul "Unule - Nscut", atribuit mpratului Iustinian. Treptat s-a
ajuns s nu se mai cnte dect cte trei stihuri din fiecare psalm asa cum este prevzut pn n prezent
de crtile de cult la rnduiala Liturghiei din zilele de rnd.
Din secolul al XIV-lea n duminici si n srbtori psalmii antifonici au fost nlocuiti cu antifoanele specifice
slujbei Obednitei (Tipica) si anume psalmii 102 si 135 si Fericirile (cu stihiri). n practic, n special n
parohii, cu exceptia praznicelor mprtesti care au antifoane speciale, ca antifoane se cnt numai
versetul nti al Psalmului 102, imnul Unule - Nscut si Fericirile (fr stihiri).
Antifoanele ne pregtesc pentru intrarea n mprtia lui Dumnezeu
n numr de trei pentru c "Dumnezeu este ntreit n Persoane si, prin aceasta, trei e un simbol al
infinittii dar al infinittii n iubire cci Dumnezeu e infinitatea vietii n iubire", antifoanele ne pregtesc
pentru a deveni prtasi iubirii dumnezeiesti prin intrarea n mprtia Sfintei Treimi. De aceea naintea
primelor dou antifoane slvim Sfnta Treime iar nainte de cntarea Fericirilor ne rugm, precum
tlharul pe cruce, s fim pomeniti ntru mprtie.
Antifonul I - starea n care pornim spre mprtie
Alctuit la persoana I singular, antifonul I este un ndemn pe care fiecare trebuie s si-l adreseze pentru
o angajare total, din adncurile cele mai intime ale fiintei, din adncurile inimii, n slvirea lui
Dumnezeu pentru binefacerile Sale:
"Binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul si toate cele dinluntrul meu numele cel sfnt al Lui.
Binecuvntat esti Doamne."
Sintez a ntregului psalm 102, acest verset ne arat starea n care trebuie s purcedem n pelerinajul
nostru spre mprtia lui Dumnezeu, starea n care ne putem apropia de Dumnezeu cel ce miluieste pe
cei ce se tem de El precum tatl pe fii (Ps. 102, 13).
Antifonul al II-lea - mrturisirea credintei n Hristos
ntregul continut al credintei crestine depinde de modul n care se rspunde la ntrebarea "Cine este Iisus
Hristos?". Prin cntarea imnului Unule-Nscut, "una dintre cele mai pline de nvttur alctuiri care se
41

spun la o slujb dumnezeiasc" peste care ns multi credinciosi trec cu superficialitate fr a lua seama
la bogtia de nvtturi pe care o cuprinde, rspundem nc de la nceputul Sfintei Liturghii la aceast
ntrebare. Antifonul al II-lea este o mrturisire de credint n Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a
deschis calea spre mprtia lui Dumnezeu si ne druieste puterea de a intra n ea.:
"Unule-Nscut, Fiule si Cuvntul lui Dumnezeu, Cel ce esti fr de moarte si ai primit, pentru mntuirea
noastr, a te ntrupa din Sfnta Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat
Te-ai ntrupat si rstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai clcat. Unul fiind din
Sfnta Treime, mpreun slvit cu Tatl si cu Duhul Sfnt, mntuieste-ne pe noi!"
Mrturisim astfel c una dintre persoanele Sfintei Treimi, si anume Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu, S-a
ntrupat, pentru mntuirea noastr, din Sfnta Fecioar Maria dar rmnnd esenial acelasi n
dumnezeirea Sa. Prin ntrupare Fiul lui Dumnezeu a primit firea uman n ipostasul Su realizndu-Se
unirea ipostatic a firii dumnezeiesti si a celei omenesti adic o persoan n dou firi, Persoana lui Iisus
Hristos. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, S-a rstignit pentru noi si a murit cu trupul ns, fiind
Dumnezeu adevrat, moartea nu L-a putut tine si a nviat "cu moartea pe moarte clcnd" deschizndune calea spre mntuire, spre dobndirea vietii de veci n mprtia Sa.
Inspirat n mod direct de anatema a X-a a sinodului V ecumenic din anul 553 ("Dac cineva nu
mrturiseste c Domnul nostru Iisus Hristos Care S-a rstignit cu trupul este Dumnezeu adevrat si Domn
al slavei din Sfnta Treime, s fie anatema") si exprimat sub form de rugciune, aceast mrturisire de
credint sintetizeaz nvttura hristologic a Bisericii, asa cum a fost ea definit de ctre sinoadele
ecumenice de pn atunci:
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nscut nainte de veci din Tatl si de o fiint cu El, care S-a
ntrupat de la Duhul Sfnt si din Fecioara Maria si S-a fcut om - Sinodul I ecumenic (325);
n Persoana lui Iisus Hristos firea dumnezeiasc si firea omeneasc sunt unite ipostatic: neamestecat si
neschimbat, nemprtit si nedesprtit. De aceea Fecioara Maria este cu adevrat Nsctoare de
Dumnezeu (Theotokos) - Sinoadele III si IV ecumenice (431 si 451);
Iisus Hristos este Persoana din veci a Fiului lui Dumnezeu ("Unul din Sfnta Treime") care a asumat
firea uman si a murit n trup pentru mntuirea noastr - Sinodul V ecumenic (553).
Mrturisirea se ncheie cu rugciunea adresat lui Hristos pentru a ne mprtsi de roadele lucrrii Sale:
"mntuieste-ne pe noi" ceea ce este echivalent cu a spune: "pomeneste-ne ntru mprtia Ta".
Antifonul al III-lea - conditiile intrrii n mprtia lui Dumnezeu
Dup rugciunea de a fi pomeniti ntru mprtia lui Dumnezeu (ntru mprtia Ta cnd vei veni,
pomeneste-ne pe noi Doamne), Hristos nsusi ne vorbeste atrgndu-ne atentia asupra conditiilor intrrii
n mprtia Sa (Matei 5, 3-12). "S nu te intristezi dac nu auzi druindu-se de fiecare fericire mprtia
cerurilor, ne avertizeaz Sfntul Ioan Gur de Aur. Chiar dac rspltile sunt diferite totusi toate duc n
mprtia cerurilor".
Fericiti cei sraci cu duhul, c a acelora este mprtia Cerurilor - srcia cu duhul sau smerenia de bun
voie (Sfntul Ioan Gur de Aur) este conditia esential a intrrii n mprtie, ea ne deschide portile
cerului pentru c numai cel care si cunoaste nimicnicia nseteaz dup Dumnezeu;
Fericiti cei ce plng, ca aceia se vor mngia - plngerea este mntuitoare atunci cnd este o expresie a
pocintei, a strpungerii inimii si a ntoarcerii spre Dumnezeu;

42

Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pmntul - blndetea, cel dinti rod al bunttii si al iubirii
aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: "nvtati-v de la Mine, c sunt blnd si smerit cu inima si veti
gsi odihn sufletelor voastre"(Matei 11, 29).
Fericiti cei ce flmnzesc si nseteaz de dreptate, c aceia se vor stura - dreptatea nseamn aici
cucernicie (Sfntul Ioan Gur de Aur), virtutea n general (Sfntul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie s
o cutm cu toat dorinta inimii noastre;
Fericiti cei milostivi, c aceia se vor milui - milostenia izvorste din iubirea de Dumnezeu si de aproapele
si se arat prin ajutorarea trupeasc si sufleteasc a semenilor si atrage mila lui Dumnezeu asupra
noastr;
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu - curtia inimii o dobndim atunci cnd
reusim s smulgem din ea rdcinile pcatului, adic poftele si gndurile rele, si o umplem de iubire si
de dorinta dup Dumnezeu;
Fericiti fctorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce facem n viat
trebuie s fie pacea care este dar si har de la Duhul Sfnt, semn al prezentei Sale care ne transport n
"lcasul" Su (Sfntul Serafim de Sarov);
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este mprtia cerurilor - luptnd pentru dreptate, avnd
ca arme adevrul si iubirea, pn la a fi prigoniti ne identificm cu Mntuitorul Care a suferit rstignire;
Fericiti veti fi voi cnd va vor ocr si va vor prigoni si vor zice tot cuvntul ru mpotriva voastr,
mintind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea dect dac cel prigonit este cu adevrat
nevinovat, dac ocara este mincinoas si victima este un martor al Adevrului, al lui Hristos nsusi.
Bucurati-v si v veseliti, c plata voastr mult este n ceruri - ca o concluzie a ultimei fericiri dar si a
antifonului al III-lea si a ntregii prti introductive a Sfintei Liturghii, Mntuitorul ne ndeamn s ne
bucurm si s ne veselim de intrarea n mprtia Sa care se va nfptui n timpul Sfintei Liturghii.
"Ia seama, suflete de crestin, ce se cnt la nceputul Liturghiei, ne atrage atentia Sfntul Ioan de
Kronstadt. Ai auzit? Dumnezeu s-a ntrupat pentru tine, s-a fcut om Simti oare ce nseamn aceasta? Te
nalt oare aceasta? Te desprinde de pmnt? Priveste ct de ngduitor, nfricostor, minunat si grozav se
apropie de noi mprtia lui Dumnezeu".
Note:
Vezi Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,OCA,
191, Roma, 1971, p. 32-46
Pr. D. Stniloaie, Spiritualitate, p. 172.
Printele Teofil , Lumini de gnd, Cluj, 1997, p.198
"Ipostasul sau persoana este starea de sine a unei firi spirituale sau si spirituale; e una din unittile
unei asfel de firi, n strns corelatie cu celelalte unitti" Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia
Dogmatic Ortodox, vol. 2, Bucuresti, 1997, p. 27
La John Meyendorff, Teologia Bizantin. Tendinte istorice si teme doctrinare, Bucuresti, 1996, p.209
Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilia XV la Matei, V
Sfntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pmnt, Sibiu, 1996, p. 138

43

XVII
Rugciunile antifoanelor
Potrivit indicatiilor din Liturghier, n timpul cntrii antifoanelor preotul rosteste n tain trei rugciuni
numite rugciunile antifoanelor. Aceast practic a rostirii rugciunilor n tain de ctre protos (ntistttor) se va continua de-a lungul ntregii slujbe dnd rnduielii Liturghiei aspectul unui serviciu dublu:
unul svrsit n tcere de ctre clericii din altar iar altul executat concomitent, cu voce tare, de ctre
diacon si popor.
Taina Liturghiei nu const n ascunderea de credinciosi
Astzi multi cred c acest serviciu dublu tine de esenta slujbei ajungnd chiar s confunde caracterul de
tain al Sfintei Liturghii cu rostirea n secret a rugciunilor, adic cu ascunderea de credinciosi, pornind
de la "prejudecata absurd c poporul nu trebuie si nici nu are nevoie s priceap prea multe din tainele
cultului". Aceast atitudine descoper ns o ntelegere profund gresit a cultului ortodox n general si a
Sfintei Liturghii n special, n sensul misterelor pgne sau gnostice la care numai cei initiati aveau acces.
Caracterul de Tain al Liturghiei nu const ns n ascunderea de credinciosi ci n aceea c, ntr-un mod
mai presus de puterea noastr de ntelegere, coplesitor pentru minte, la Sfnta Liturghie ni se
mprtseste viata dumnezeiasc, lucrarea mntuitoare a lui Hristos se actualizeaz, noi ne unim deplin
cu El n Biseric, Biserica se mplineste ca Trup al lui Hristos si intr n mprtia lui Dumnezeu.
Toate rugciunile Sfintei Liturghii erau rostite initial cu voce tare
Toi membrii Bisericii sunt "preotie mprteasc, neam sfnt, popor agonisit de Dumnezeu" (I Petru 2, 9),
principiul de baz al cultului crestin fiind mpreuna slujire a clerului si a credinciosilor. nc de la
nceputurile Bisericii slujbele au fost alctuite potrivit acestui principiu astfel nct toate rugciunile
Sfintei Liturghii erau rostite de ctre clerici cu voce tare, n numele ntregii adunri, credinciosii
asociindu-se prin rspunsurile date si exprimndu-si adeziunea prin cuvntul "Amin".
ncepnd cu sec. V-VI, motive care nu tin de esenta Liturghiei (durata prea mare a slujbei ca urmare a
introducerii imnelor cntate de credinciosi si dorinta de scurtare a acesteia) au dus la rostirea n tain a
tot mai multor rugciuni. Acest proces s-a desfsurat fr ca vreo hotrre a Bisericii s-l ncuviinteze.
Din contr singura reglementare in acest domeniu este Novela 137, cap. VI a mpratului Iustinian care
poruncea " ca toti episcopii si preotii nu n tain ci cu voce tare, n auzul preacredinciosului popor s fac
dumnezeiasca proaducere". Din pcate aceast msur nu a reusit s stopeze generalizarea obiceiului de
a se rosti n tain rugciunile Liturghiei fapt care a fcut ca "poporul s rmn din ce n ce mai strin si
mai opac fat de partea ce revine preotului adic tocmai de ceea ce este esential si fundamental n
actiunea Liturghiei". Ca urmare ncercarea noastr de explicare a Liturghiei se va apleca si asupra
rugciunilor rostite n tain.
Rugciunile antifoanelor sunt spuse de ctre preot n numele ntregii adunri liturgice
Cercetrile liturgice au demonstrat c atunci cnd a fost integrat n Sfnta Liturghie (secolele VII-VIII)
structura prtii introductive a Liturghiei era diferit de cea de azi. Rugciunile antifoanelor erau rostite
cu voce tare de ctre preot avnd ecfonisul ca concluzie si erau precedate de ndemnul diaconului la
rugciune. Dar potrivit tendintei de generalizare a rostirii n tain, de ctre preot, a rugciunilor
Liturghiei, cu timpul s-a ajuns ca si rugciunile antifoanelor, cu exceptia ecfoniselor, s fie rostite n
tain. Ca urmare, pentru a da timp preotului s spun rugciunile n tain, ndemnurile spre rugciune
ale diaconului s-au dezvoltat lund forma ecteniilor mici, ecfonisele aprnd ca o concluzie a ecteniilor.
Rugciunea antifonului I exprim taina Liturghiei
44

Rugciunea antifonului I invoc nemsurata mil si iubire de oameni a lui Dumnezeu pe care antifonul I
ne ndeamn s-L slvim din adncul fiintei noastre:
"Doamne Dumnezeul nostru, a Crui stpnire este neasemnat si slav neajuns (necuprins), a Crui
mil este nemsurat si iubire de oameni negrit, nsusi Stpne, dup milostivirea Ta, caut spre noi si
spre sfnt biserica (sfnt locasul) aceasta si f bogate milele Tale si ndurrile Tale cu noi si cu cei ce se
roag mpreun cu noi".
Este exprimat aici taina Liturghiei: Dumnezeul cel transcendent si apofatic este trit liturgic n
revrsrile Sale de mil si ndurare. Stpnirea Lui este neasemnat si slava Lui mai presus de puterile
noastre de ntelegere, dar si mila Sa este nemsurat si iubirea de oameni de negrit. De aceea
ndrznim s-i cerem s fac bogate milele Sale si ndurrile Sale cu noi, cei adunati n biseric pentru
slujirea Sfintei Liturghii. i cerem s reverse cu bogtie milele si ndurrile Sala pentru c stim c
Dumnezeu nu se zgrceste, ntotdeauna d cu drnicie, este, cum spune Nicolae Steinhardt, "boier" n
sensul cel mai bun al cuvntului.
Ecfonisul: "C tie se cuvine toat slava, cinstea si nchinciunea, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si
pururea si n vecii vecilor!" vine ca o concluzie fireasc si un ndemn indirect ctre fiecare dintre noi: lui
Dumnezeu "a Crui stpnire este neasemnat si slav neajuns (necuprins), a Crui mil este
nemsurat si iubire de oameni negrit" i se cuvine "toat slava, cinstea si nchinciunea". Toat slava,
cinstea si nchinciunea suntem datori s i-o dm numai lui Dumnezeu. Niciodat nu vom fi n stare s-i
dm lui Dumnezeu tot ceea ce i se cuvine dar trebuie s ne strduim continuu s facem tot ce ne st n
putint fr a slvi, cinsti si nchina nimic altceva. Ecfonisul ne aduce aminte mereu de aceast datorie a
noastr.
Rugciunea antifonului al II-lea - cerere a mntuirii n Hristos
Rugciunea si antifonul al II-lea trec de la cererea milei lui Dumnezeu n general la cererea mntuirii n
Hristos exprimnd dorinta credinciosilor de a se pstra n plintatea Bisericii si de a fi prtasi ai
mprtiei lui Dumnezeu:
"Doamne Dumnezeul nostru, mntuieste poporul Tu si binecuvinteaz mostenirea Ta; plinirea Bisericii
Tale o pzeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba (buncuviinta) casei Tale; Tu pe acestia i proslveste
cu dumnezeiasc puterea Ta si nu ne lsa pe noi, cei ce ndjduim ntru Tine".
Form prescurtat a rugciunii finale de binecuvntare numit rugciunea amvonului, rugciunea
antifonului al II-lea ncepe cu cererea pentru mntuire pe care antifonul al II-lea o are drept concluzie a
mrturisirii de credint n Hristos. Rugndu-ne pentru mntuire artm c, prin ntrupare, Dumnezeul cel
necuprins S-a apropiat att de mult de noi nct cei ce L-au urmat au devenit poporul Su si mostenirea
Sa ca mdulare ale Bisericii Sale.
Hristos este "cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea celui ce plineste toate n toti" (Efeseni 1, 22-23)
Precum capul se plineste prin trup, asa si trupul se plineste prin toate mdularele la un loc si prin fiecare
n parte. De aceea ne rugm pentru pzirea plinirii lui Hristos n Biseric, ca Hristos s ia chip n fiecare
dintre noi si n Biseric.
Plinirea Bisericii nseamn sfintirea mdularelor ei. Sfintenia este scopul existentei umane: "Fiti sfinti
pentru c Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfnt" (Levitic 19, 22) citim n Vechiul Testament iar
Mntuitorul zice "Fiti dar voi desvrsiti precum Tatl vostru cel ceresc desvrsit este" (Matei 5, 48). Dar
nu se pot sfinti dect cei ce iubesc buncuviinta casei lui Dumnezeu pentru c ei l caut pe Dumnezeu
cu inima curat participnd la slujbe si, mai ales, adunndu-se la Sfnta Liturghie. Sfintenia nseamn
umplerea de slava lui Dumnezeu adic proslvirea. Rugciunea noastr pentru cei ce iubesc buncuviinta
casei lui Dumnezeu este, ca urmare, ca ei s se sfinteasc si s se proslveasc.

45

Avem ndejdea de a nu ne fi lsate cererile nemplinite deoarece, dup cum mrturisim n ecfonis,
Dumnezeul nostru cruia ne rugm, al Crui popor suntem, este Dumnezeul cel atotputernic a Cruia
este stpnirea, mpria si slava: "C a Ta este stpnirea si a Ta este mprtia si puterea si slava, a
Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor".
Rugciunea antifonului al III-lea - cerere a mprtiei lui Dumnezeu
Dac antifonul al III-lea ne pune n fat conditiile intrrii n mprtia lui Dumnezeu, rugciunea
corespunztoare este o cerere a acestei mprtii:
"Cel ce ne-ai druit nou aceste rugciuni obstesti si mpreun glsuite, Cel ce si la doi si la trei care se
unesc n numele Tu ai fgduit s le mplinesti cererile, nsuti si acum plineste cererile cele de folos ale
robilor Ti, dndu-ne nou n veacul de acum, cunostinta adevrului Tu, si n cel ce va s fie viat
vesnic druindu-ne".
Se afirm direct aici c toate rugciunile Sfintei Liturghii, inclusiv cele rostite n tain, sunt "obstesti",
adic ale ntregii adunri liturgice, si "mpreun-glsuite", ne unesc ntr-un glas ("si ne d nou cu o gur
si o inim..."), glasul preotului, ca expresie a rugciunii tuturor si cu participarea tuturor.
Mrturisim puterea rugciunii obstesti ntemeiati pe cuvntul Mntuitorului: "dac doi dintre voi se vor
nvoi pe pmnt n privinta unui lucru pe care l vor cere, se va da lor de ctre Tatl Meu, Care este n
ceruri" (Matei 18, 19) dar, recunoscnd implicit c nu stim ce s cerem, ne rugm pentru plinirea
cererilor celor de folos. Iar cel mai de folos este s cutm mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea
lui pentru c atunci toate celelalte se vor aduga nou (Matei 6, 33). mprtia lui Dumnezeu nseamn
viata vesnic iar viata vesnic este cunoasterea lui Dumnezeu: "Si aceasta este viata vesnic: S Te
cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). De
aceea rugciunea noastr se concentreaz pe cererea cunoasterii adevrului lui Dumnezeu si a vietii
vesnice.
ndrznim s cerem toate acestea pentru "C bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si tie slav nltm,
Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor".
Ecfonisele se completeaz reciproc
Ecfonisele primelor trei ectenii, chiar luate separat de rugciuni, asa cum sunt percepute astzi de
credinciosi, ne nvat c lui Dumnezeu n Treime i se cuvine "toat slava, cinstea si nchinciunea"
deoarece a Lui este "stpnirea si () mprtia si puterea si slava". Slvindu-l, cinstindu-l, nchinndu-ne
lui Dumnezeu nu facem dect s-i dm ceea ce I se cuvine. Dar faptul c a lui este "stpnirea si puterea
si slava" trebuie s ne umple de ndejde pentru c "bun si iubitor de oameni" este Dumnezeul nostru.
Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, ed. Romnia crestin, 1999, p.29
vezi primul articol din acest ciclul de explicare a Sfintei Liturghii intitulat Sfnta Liturghie: Taina
Tainelor
Vezi Pr. P. Vintilescu, Liturghiile bizantine privite istoric n structura si rnduiala lor, Bucuresti, 1943,
p. 83-85.
Corpus Juris Civilis, ed. Eduard Osenbrigen, part. III, Lipsa, 1875, p. 628 la P. Vintilescu, Liturghierul
explicat, p. 238.
Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, p. 27
Vezi Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,OCA,
191, Roma, 1971, p. 32-46
Liturghierul grecesc pstreaz pn astzi asezarea ecfoniselor dup rugciunile antifoanelor si nu
naintea lor ca cel romnesc.
Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilia a III-a la Efeseni.
46

47

XVIII
Intrarea mic
La Sfnta Liturghie ne adunm n Biseric pentru a ne nlta n mprtia lui Dumnezeu. naintarea
noastr, condusi de Mntuitorul Iisus Hristos care vine n mijlocul nostru si ne duce n mprtia Sa, este
exprimat simbolic n ritualul liturgic numit Intrarea mic sau Vohodul mic.
n rnduiala de astzi Intrarea mic const n purtarea solemn a Evangheliei de ctre diacon sau preot,
prin mijlocul credinciosilor, intrarea n altar prin usile mprtesti si asezarea acesteia pe Sfnta Mas.
Acest ritual concentreaz n sine dou actiuni distincte n Biserica primar si anume intrarea clerului si a
credinciosilor n biseric si pregtirea pentru citirea Evangheliei.
Biserica ce nainteaz spre mprtia lui Dumnezeu
Pn n secolul al VII-lea d.H. Sfnta Liturghie ncepea odat cu intrarea n biseric, n procesiune, a
clerului si a credinciosilor. La usile bisericii episcopul sau preotul protos (nti-stttor) rostea cu voce
tare rugciunea intrrii, credinciosii rspunznd cu "Amin".
Cele mai vechi manuscrise ale Sfintei Liturghii cuprind o rugciune a intrrii, specific Liturghiei
Sfntului Ioan Gur de Aur, ce exprim cu claritate sensul intrrii n biseric si al Sfintei Liturghii n
general:
"Binefctorule si Ziditorule a toat fptura, primeste Biserica ce nainteaz (s.n.), mplineste ceea ce
este spre folosul fiecruia, du-ne la desvrsire si f-ne vrednici de mprtia Ta. Cu harul si cu iubirea
de oameni ale Unuia Nscut Fiului Tu cu care esti binecuvntat mpreun cu Preasfntul si bunul si de
viat fctorul Tu Duh, acum si pururea si n vecii vecilor".
"Biserica ce nainteaz" spre mprtia lui Dumnezeu este n mod evident reprezentat de clerul si
credinciosii ce intr n locaspentru svrsirea Sfintei Liturghii. Liturghia nssi este o naintare a Bisericii
spre mprtie. Dar, desi suntem chemati cu totii, pentru a intra n mprtie avem nevoie de "hain de
nunt" (Matei 22, 11) adic de virtutea care s ne mpodobeasc sufletul, trebuie s fim desvrsiti.
Starea de desvrsire si, implicit, vrednicia de a intra n mprtie, nu le putem dobndi cu puterile
noastre ci "cu harul si cu iubirea de oameni" ale lui Hristos, Mntuitorul nostru, care ne-a deschis calea
spre mprtia Sa si ne conduce n ea.
Apropierea de Sfnta Mas - simbol al intrrii n cer
Dup secolul al X-lea se va generaliza utilizarea rugciunii specifice iniial Liturghiei Sfntului Vasile cel
Mare, rugciune pe care o folosim pn astzi la ambele Liturghii:
"Stpne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat n ceruri cetele si ostile ngerilor si ale
arhanghelilor spre slujba slavei Tale, f ca mpreun cu intrarea noastr s fie si intrarea sfinilor ngeri
care mpreun cu noi slujesc si mpreun slvesc buntatea Ta. C tie se cuvine toat slava, cinstea si
nchinciunea, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor".
La Sfnta Liturghie se mplineste cuvntul Mntuitorului c vom vedea cerurile deschizndu-se si pe
ngerii lui Dumnezeu suindu-se si coborndu-se peste Fiul Omului (Ioan 1, 51). Chiar mai mult, intrm si
noi n cer unindu-ne cu ngerii n slujirea lui Dumnezeu potrivit ndemnului venit din tronul dumnezeirii:
"Ludati pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui (Apoc. 19, 5).

48

Punnd n paralel cele dou rugciuni ale intrrii care erau utilizate concomitent, una la Liturghia
Sfntului Ioan Gur de Aur, alta la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare, si erau rostite de ctre protos la
intrarea n locas, este evident c rugciunea actual nu se refer numai la cler ci si la credinciosi care
sunt mpreun-slujitori la Sfnta Liturghie. "Intrarea noastr" despre care se vorbeste n rugciune este
intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu mplinit simbolic prin intrarea clerului si a credinciosilor n
locas, continuat cu intrarea clerului n altar prin uile mprteti si apropierea de Sfnta Mas. Esenta
intrrii const tocmai n apropierea de Sfnta Mas pentru c aceasta este "simbolul lui Hristos si al
mprtiei lui Hristos, Cina la care Hristos ne adun pe noi, este jertfelnicul care uneste pe arhiereu cu
jertfa, este Cerul".
Purtarea Evangheliei - sintez a lucrrii mntuitoare a lui Hristos
Din secolul al IX-lea Intrarea mic se va restrnge la intrarea clerului cu Sfnta Evanghelie n altar,
rugciunea intrrii fiind rostit naintea usilor mprtesti. Se unesc astfel dou actiuni distincte mai
nainte si anume intrarea n biseric si aducerea Evangheliei n adunarea euharistic n vederea citirii din
ea. Accentul va cdea de acum pe purtarea solemn a Evangheliei prin mijlocul credinciosilor si asezarea
ei pe Sfnta Mas, act cu o profund ncrctur simbolic. Evanghelia l ntruchipeaz pe Hristos al
Crui Cuvnt va fi ascultat n adunarea euharistic, este icoana cuvnttoare a lui Hristos. Purtarea
Evangheliei prin mijlocul credinciosilor, intrarea prin usile mprtesti (simbol al usilor cerului) si
asezarea ei pe Sfnta Mas (simbol al mprtiei lui Dumnezeu) exprim ntreaga lucrare mntuitoare a
Fiului lui Dumnezeu Care S-a ntrupat si a venit n lume "ca s lumineze pe tot omul care vine n
lume"(Ioan 1, 9), a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a Se face cunoscut si pentru a-L face cunoscut
pe Tatl ("Dac M-ati fi cunoscut pe Mine si pe Tatl Meu L-ati fi cunoscut" - Ioan 14, 7) si a-i conduce
astfel n mprtie.
Sfintenia - conditie a intrrii n mprtie
Ritualului Intrrii mici i s-au adugat n decursul timpului elemente care vin s-i ntreasc semnificatia
simbolic.
Pe la sfrsitul secolului al XII-lea, n perioada n care s-a renunat la rugciunea specific mai nainte
Liturghiei Sfntului Ioan Gur de Aur, dup rugciunea intrrii se adaug o binecuvntare rostit de ctre
protos:
"Binecuvntat este intrarea sfintilor Ti, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor."
Aceast binecuvntare vine s completeze rugciunea intrrii n sensul reliefat de vechea rugciune si
anume c intrarea n mprtia lui Dumnezeu si mpreuna-slujire cu ngerii presupun sfintenia. Sfintenia
este mplinirea umanului si fiinta Bisericii. Numai intrarea celor sfinti, celor sfintiti de Hristos si condusi
de El, este binecuvntat, ceilalti vor fi aruncati afar (Matei 22, 11).
Sufletul treaz si trupul drept
Ridicarea Evangheliei si exclamaia "ntelepciune, drepti!" este o mrturisire a prezentei lui Hristos si o
atentionare asupra felului n care trebuie s-L ntmpinm: cu sufletul deschis spre primirea ntelepciunii
supreme si cu trupul drept, n stare de veghe. "Care este aceast ntelepciune cu care se cuvine s lum
aminte la Sfintele Taine? Sunt gndurile ce se cuvine s le avem n timpul sfintei slujbe si cu care trebuie
s privim si s ascultm cele ce se svrsesc si se rostesc, gndurile cele pline de credint, cele ce nu au
nimic omenesc ntr-nsele.(...) Exclamatia Drepti! Ne cere ca noi, care ne apropiem de Dumnezeu si de
Sfintele Taine s fim n stare de veghe si nu de lenevire, ci cu nfiorare si cu toat cucernicia s petrecem
aceast convorbire cu Dumnezeu; iar cea dinti dovad a rvnei noastre este statura dreapt a corpului,
adic s facem aceasta nu stnd jos ci n picioare. Aceasta e tinuta celor ce se roag".
nchinare Mntuitorului Iisus Hristos
49

Credinciosii rspund ndemnului de a-L primi pe Hristos cu toat cucernicia prin cntarea:
"Veniti s ne nchinm si s cdem la Hristos. Mntuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai nviat
din morti (Cel ce esti minunat ntru sfinti), pe noi, cei ce-ti cntm tie: Aliluia."
Initial era un verset din psalm (Psalmul 94, 6) care a fost adaptat ulterior hristologic si i s-a adugat, din
secolul al XI-lea, refrenul "Mntuieste-ne pe noi...". Cntnd acest rspuns, ntreaga adunare se nchin
si cade duhovniceste n fata lui Hristos cerndu-I mntuirea, adic intrarea n mprtia Sa, cu constiinta
c numai prin mila Sa, a Celui ce a nviat din morti si este minunat ntru sfintii Lui, se poate realiza acest
lucru.
Unirea cu sfintii n rugciune
Troparele si condacele rnduite a fi cntate dup asezarea Evangheliei pe Sfnta Mas ne pun n fat
evenimentele mntuitoare si sfintii de care ne leag perioada liturgic n care ne aflm, ziua
calendaristic (sfntul zilei) si locasul n care se svrseste slujba (hramul). Aceste evenimente
mntuitoare ne-au deschis calea spre mprtie iar sfintii ne sunt nainte-mergtori. Intrnd n
dimensiunea vesniciei mprtiei lui Dumnezeu n care limitele temporale si spaiale sunt depsite facem
pomenirea lucrrii mntuitoare a lui Hristos unindu-ne n rugciune cu Maica Domnului si cu sfintii.
Suntem pregtiti astfel s contemplm sfintenia lui Dumnezeu prin intonarea trisaghionului.
Note:
Codicele Barberini 336 (sec. VIII), Grottaferata G.b. VII (sec. IX), Euhologiul lui Porfirie (sec. X) etc.
la Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191,
Roma, 1971, p. 79
Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 65
Din secolul al XII-lea aceast rugciune va fi rostit n tain
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XX, Bucuresti, 1989, p.58
Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Brosteanu si Printele Galeriu, Bucuresti,
1992, p. 363.
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXI, Bucuresti, 1989, p. 60

50

XIX
Trisaghionul
Dup nltarea Bisericii n cer, exprimat simbolic de ritualul Intrrii mici, oamenii si ngerii se unesc n
slvirea sfinteniei lui Dumnezeu prin intonarea cntrii ntreit sfinte cunoscut sub numele de trisaghion:
"Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fr de moarte, miluieste-ne pe noi!".
Trisaghionul este un imn procesional aprut n secolul al V-lea
Imnului trisaghion este anterior sinodului al IV-lea ecumenic (451) cnd a fost cntat de ctre sinodali dar
nu avem date sigure cu privire la originea lui. Unii teologi explic originea textului trisaghionului prin
combinarea de ctre Biseric a imnului ngeresc: "Sfnt, Sfnt, Sfnt" (Isaia 6, 3; Apocalips 4, 8) cu
versetul 2 al psalmului 41: "nsetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu" (n textul liturgic "Dumnezeul
cel tare, cel viu").
Alti autori consemneaz traditia conform creia trisaghionul a fost revelat n mod minunat unui copil n
timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434-436). Potrivit acestei traditii un cutremur a ngrozit
populatia Constantinopolului determinndu-i s ias n procesiune n frunte cu patriarhul si mpratul. Un
copil a fost atunci rpit n cer unde a auzit imnul trisaghion intonat de ngeri. nvtnd multimea s
cnte acest imn, cutremurul s-a potolit.
Pn astzi trisaghionul este folosit ca un imn ce nsoteste procesiunile, n special cele prin care se
invoc mila lui Dumnezeu pentru ndeprtarea catastrofelor si restabilirea echilibrului cosmic. Sinodul
Trulan preconizeaz cntarea trisaghionului n vremea schimbrilor cosmice. Aceast folosire a
trisaghionului se ntemeiaz pe credinta n coninutul tainic si puternic al numelui lui Dumnezeu care
determin linistirea elementelor n conflict si restabilirea ordinii cosmosului.
Din a doua jumtate a secolului al V-lea trisaghionul marcheaz nceputul Liturghiei
Aprnd doar n secolul al V-lea, imnul nu a fcut parte ntotdeauna din Liturghie. Utilizarea sa
procesional a dus la cntarea trisaghionului si n timpul procesiunilor care se fceau n zilele de
srbtoare spre biserica ce purta hramul respectiv si n care se slujea Sfnta Liturghie. Ulterior s-a
generalizat folosirea acestui imn si n duminici si n zilele care nu aveau procesiuni asfel nct, spre
sfrsitul secolului al V-lea, cntarea trisaghionului marca practic nceputul Liturghiei devenind o parte a
acesteia.
La srbtorile mari n care, nainte de Sfnta Liturghie, avea loc botezul catehumenilor si venirea
procesional a acestora n biseric intonndu-se "Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si-mbrcat.
Alilulia!" aceast cntare nlocuieste pn astzi trisaghionul. La fel la srbtorile Sfintei Cruci cnd,
nainte de Liturghie, se fceau procesiuni cu Sfnta Cruce cntndu-se: "Crucii Tale ne nchinm Stpne
si Sfnt nvierea Ta o ludm si o slvim!".
Rugciunea trisaghionului este o pregtire pentru cntarea acestui imn
nainte de secolul al VIII-lea cntarea trisaghionului ncepe s fie precedat de rostirea cu voce tare a
unei rugciuni numit a trisaghionului, diferit pentru Liturghia Sfntului Ioan Gur de Aur si pentru
Liturghia Sfntului Vasile cel Mare. Din secolul al X-lea se va generaliza utilizarea la ambele Liturghii a
rugciunii specifice initial Liturghiei Sfntului Vasile cel Mare. Rostirea n tain a acestei rugciuni dup
secolul al XII-lea a dus la separarea ei de ecfonis si mutarea ei n timpul cntrii trisaghionului. Dar logica
desfsurrii Liturghiei, continutul rugciunii si studiul istoric ne arat c locul ei firesc este nainte de
cntare, asa cum s-a pstrat la slavi pn astzi.

51

Rugciunea trisaghionului este rostit de ctre protos (nti stttor) n numele ntregii adunri liturgice
(clerici si credinciosi) pentru a fi nvredniciti a aduce, mpreun cu ngerii, cntarea ntreit sfnt:
"Dumnezeule cel sfnt, Care ntru sfinti Te odihnesti,"
Rugciunea ncepe cu afirmarea sfinteniei lui Dumnezeu ca argument pentru cntarea ntreit sfnt.
Dumnezeu este sfnt adic este cu totul altceva, transcendent tuturor categoriilor lumii, "das ganz
Andere". Sfintenia reprezint misterul lui Dumnezeu prin excelent, e profund apofatic dar, n acelasi
timp, profund trit. n simtirea si ntelegerea ei se poate nainta la infinit dar cere din partea fpturilor
tot mai mult curtie. Dumnezeu se odihneste ntru sfinti datorit efortului lor de curtire responsabil
si de statornicire n fata prezentei Lui. Odihnindu-Se ntru ei i face prtasi de cea mai proprie nsusire a
lui, de sfintenie, slsluindu-Se cu sfintenia Sa n ei astfel nct sufletele lor ajung s "strluceasc" de
prezenta dumnezeiasc (Sfntul Isaac Sirul).
"Cel ce cu glas ntreit sfnt esti ludat de serafimi si slvit de heruvimi si de toat puterea cereasc
nchinat;"
Revelatia dumnezeiasc (Isaia 6, 3; Apocalips 4, 8) ne nvat c puterile ngeresti l laud, l slvesc si I
se nchin lui Dumnezeu cutremurndu-se de sfintenia Lui. Acestor puteri ngeresti vrem s ne alturm
si noi constienti de nevrednicia noastr dar ndjduind n buntatea lui Dumnezeu.
"Cel ce dintru nefiint ntru fiint ai adus toate, Care ai zidit pe om dup chipul si asemnarea Ta si cu
tot harul Tu l-ai mpodobit; Cel ce dai ntelepciune si pricepere celui ce cere si nu treci cu vederea pe
cel ce greseste ci pui pocinta spre mntuire;"
n fata sfinteniei lui Dumnezeu, ludat de puterile ceresti, ne aducem aminte c ngerii, oamenii si
ntreaga fptur au fost create de Dumnezeu din nimic, au fost aduse "dintru nefiint ntru fiin". Dar
omul, ca o cunun a creatiei a fost zidit dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27) si
mpodobit cu tot harul (Facere 2, 7). Omul a czut dar Dumnezeu nu l-a lepdat ci i d ntelepciune si
pricepere si pocint spre mntuire cu conditia s doreasc aceasta si s o cear. Adevrata ntelepciune
este asadar o harism, un dar dumnezeiesc care presupune angajarea n lupta duhovniceasc prin
mplinirea poruncilor lui Hristos si prin pocinta de greseale.
"Care ne-ai nvrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Ti, si n ceasul acesta a sta naintea sfntului
Tu jertfelnic si a-ti aduce datorita nchinare si preaslvire:"
Adunarea liturgic, clerici si credinciosi, a intrat n cer si se afl naintea "slavei sfntului jertfelnic" al
lui Dumnezeu. Avem constiinta nevredniciei noastre dar si a datoriei de a aduce nchinare si preaslvire
prin intonarea cntrii ntreit sfinte.
"nsuti Stpne, primeste si din gurile noastre ale pctosilor, ntreit sfnta cntare si ne cerceteaz pe
noi ntru buntatea Ta. Iart-ne nou toat greseala cea de voie si cea fr de voie; sfinteste sufletele si
trupurile noastre si ne d nou s slujim tie cu cuviosie n toate zilele vietii noastre."
Slujirea cu cuviosie si cntarea trisaghionului mpreun cu ngerii presupune sfintirea sufletelor si a
trupurilor noastre, adic curtirea de toate pcatele si umplerea de sfinenia dumnezeiasca astfel nct
Dumnezeu s odihneasc si ntru noi. Dar acest lucru nu este posibl numai cu puterile noastre, de aceea
apelm la buntatea lui Dumnezeu.
"Pentru rugciunile Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au
bineplcut tie."
i aducem rugtori pe Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu si pe toti sfintii pentru c n faptul sfinteniei
lor avem dovada c rugciunea noastr pentru sfintire nu este fr sperant de mplinire.

52

"C sfnt esti Dumnezeul nostru si tie slav nltm, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si
n vecii vecilor."
Rugciunea se ncheie cu reafirmarea sfinteniei lui Dumnezeu ca argument suprem pentru slvirea Lui si
intonarea cntrii ntreit sfinte.
Trisaghionul exprim uimirea sufletului n fata sfinteniei lui Dumnezeu
Dup ecfonis adunarea liturgic ncepe cntarea trisaghionului. Acest imn este alctuit, n original, dintro aclamatie si o rugciune. Traducerea literal este:
"Sfnt (este) Dumnezeu, Sfnt Tare, Sfnt fr de moarte - miluieste-ne pe noi!"
El exprim uimirea sufletului n fata sfinteniei lui Dumnezeu si credinta c numai pentru c este sfnt
Dumnezeu poate milui. Slujirea divin ne descoper sfinenia lui Dumnezeu fr s ne explice ce este. n
sfinenie ni se reveleaz concentrat toate nsusirile dumnezeiesti. Ea e misterul luminos si activ al
prezenei divine. n ea e concentrat tot ce deosebeste pe Dumnezeu de lume. Am intrat n cer si
experienta prezentei lui Dumnezeu a devenit acum foarte prezent. "Uluit de vederea orbitoare a cerului
si a pmntului, sufletul este ca si depsit de aceast supraabundent si se druieste n ntregime,
devine jertf curat, nu poate dect s fac s tsneasc imnul treimic".
Ortodoxia a atribuit ntotdeauna un sens treimic trisaghionului mrturisind astfel c sfintenia si are
izvorul n faptul c Dumnezeu este treime de persoane: Tatl - izvorul sfinteniei, Fiul - biruitorul mortii
(tare), Duhul Sfnt - dttorul de viat (fr de moarte).
Exclamatia "Puternic" a diaconului n timpul cntrii este o atentionare spre mrirea atentiei si, n
acelasi timp, un ndemn spre rsunarea deplin a imnului.
Icoana sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu
La Liturghia arhiereasc binecuvntarea poporului cu tricherul (simbol al Sfintei Treimi) si dicherul
(simbol al celor dou firi ale Mntuitorului) scoate n evident negrita sfintenie dumnezeiasc si iubirea
fat de oameni concretizat n ntruparea Fiului lui Dumnezeu:
"Doamne, Doamne, caut din cer si vezi si cerceteaz via (lumea) aceasta, pe care a zidit-o dreapta Ta, si
o desvrseste pe ea!"
Este o rugciune ca via (lumea) nsufletit de Dumnezeu prin creatie si ridicat la starea de Biseric s
fie dus la desvrsire adic la sfintenie.
Note:
Monahul Iov (sec VI), Sfntul Gherman al Constantinopolului (sec VIII), Sfntul Nicolae Cabasila (sec.
XIV), Sfntul Simeon al Tesalonicului (sec. XV)
Scrisoarea atribuit lui Acachie al Constantinopolului (471-489) ctre Petru Fullo, Sfntul Ioan Damaschin,
istoricii bizantini Teofan preotul, Anastasie Bibliotecarul (sec. IX) si Nichifor Calist (sec. XIV)
P. Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, p. 169
Nasterea si Botezul Domnului, Smbta lui Lazr si Smbta mare, Sptmna luminat si Rusaliile
Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191,
Roma, 1971, p.102-104
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986, p.186
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol I, Bucuresti, editia a doua, p. 178

53

54

XX
Lecturile biblice (I)
Cntarea ntreit sfnt pe care o intonm mpreun cu ngerii dup nltarea noastr la cer exprimat
simbolic de ritualul Intrrii Mici, ne pregteste pentru momentul culminant al Liturghiei Cuvntului:
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale.
Paralelismul dintre Liturghia Cuvntului si Liturghia euharistic
ntre cele dou prti ale Sfintei Liturghii, Liturghia Cuvntului si Liturghia euharistic, este un strns
paralelism, ambele avnd n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul: Intrrii Mici cu Evanghelia i
corespunde Intrarea Mare cu cinstitele daruri, mrturisirii de credint din antifonul al II-lea (Unule
Nscut) - Crezul, rugciunii si cntrii trisaghionului - prima parte a anaforalei liturgice si cntarea
"Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot", rugciunii de dinainte de citirea Evangheliei - epicleza, iar
lecturilor biblice si n special citirii Evangheliei - mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului.
Consumarea euharistic a cuvntului
Prinii Bisericii ne atrag atenia asupra faptului c primirea cuvintelor dumnezeiesti reprezint o
mprtsire la fel de real cu Dumnezeu Cuvntul ca si primirea Sfintei Euharistii. "S nu pierdem un
singur cuvnt din Sfnta Evanghelie, subliniaz Origen, cci, dac atunci cnd v mprtsiti luati seama
pe bun dreptate ca s nu cad jos nici cea mai mic prticic, pentru ce s nu credeti c este ru a
neglija un singur cuvnt al lui Hristos". Clement Alexandrinul (Stromatele 1, 1) arat c trebuie s ne
hrnim cu semintele vietii care se gsesc n Scriptur asa cum ne mprtsim cu Sfnta Euharistie iar
Sfntul Ioan Gur de Aur (Omilii la Facere 6, 2) si Sfntul Grigorie Teologul (Cuvntarea 45, 16) vorbesc
despre consumarea euharistic a cuvntului frnt n mod tainic.
Cuvntul comunic viata dumnezeiasc
Domnul comunic viaa sa dumnezeiasc si nfptuieste legmntul Su cu noi nu numai prin Taina Sfintei
Euharistii ci si prin cuvnt.
Prin cuvnt lumea a fost adus la existent: "Cu cuvntul Domnului cerurile s-au ntrit si cu duhul gurii
Lui toat puterea lor" (Psalmul 32, 6) iar "pmntul s-a nchegat, la cuvntul Domnului, din ap si prin
ap" (II Petru 3, 5). Asadar "prin credint ntelegem c s-au ntemeiat veacurile prin cuvntul lui
Dumnezeu, de s-au fcut din nimic cele ce se vd"(Evrei 11,3).
Cuvntul nu este o simpl informatie ci o energie a persoanei. Cuvntul lui Dumnezeu este un cuvnt cu
putere. El nu mijloceste omului idei ci comunic si descoper pe Dumnezeu si lucrarea sa n lume, n
istorie si asupra omului. Cuvntul divin se adreseaz fiecrui om oriunde si oricnd si aceste cuvinte
sustin viata noastr cu puterea lui Dumnezeu comunicat prin ele. Omul, primind si mplinind cuvntul
revelat se mntuieste, adic si mplineste vocatia sa existential: unirea cu Dumnezeu, intrarea n
mprtia cerurilor: "Pentru aceea, lepdnd toat spurcciunea si prisosinta ruttii, primiti cu blndete
cuvntul sdit n voi, care poate s mntuiasc sufletele voastre. Dar faceti-v mplinitori ai cuvntului,
nu numai asculttori ai lui, amgindu-v pe voi nsiv"(Iacov 1, 21).

Cuvntul divin curteste, sfinteste, odihneste

55

Cuvntul dumnezeiesc provine din energiile dumnezeiesti si pentru aceea el poate s curteasc, s
sfinteasc, s odihneasc. "Acum voi sunteti curati, pentru cuvntul pe care vi l-am spus"(Ioan 15, 3) le
zice Hristos ucenicilor nainte de patima Sa. Sfntul Chiril al Alexandriei subliniaz c ntreaga Sfnt
Treime lucreaz curtirea prin cuvnt: Tatl prin cuvntul Fiului cu puterea Sfntului Duh. "E ca si cum ar
zice: Cu voi cei dinti s-a nfptuit de Tatl, prin cuvntul Meu, modul curtirii spirituale prin Duhul si n
Duhul. Cci lepdnd tulburarea obisnuintelor desarte si a mortii lumesti, sunteti pregtiti spre rodirea
plcut lui Dumnezeu. (...) Cci nu mai triti n duh iudaic sau potrivit literei Legii (...) ci credeti c v
mpliniti prin credinta sigur si v strduiti s multumiti pe Dumnezeu prin facerea de bine. (...) Deci toti
cei ce se vor strdui s se curteasc vor fi ca voi". "Sfinteste-i pe ei ntru adevrul Tu; cuvntul Tu
este adevrul" (Ioan 17, 17) se roag Mntuitorul Tatlui iar Sfntul Petru ne ndeamn s ne curtim si
noi sufletul prin ascultarea de adevr (I Petru 1, 22).
Provenind din energiile dumnezeiesti "cuvntul lui Dumnezeu e viu si lucrtor si mai ascutit dect orice
sabie cu dou tisuri, si ptrunde pn la desprtitura sufletului si duhului, dintre ncheieturi si mduv,
si destoinic este s judece simirile si cugetrile inimii"(Evrei 4, 12). "Cci ptrunznd n adncurile
fiecrui suflet si avnd, ca Dumnezeu, descoperit scopul ascuns n fiecare, nfptuieste prin lucrarea
Duhului tierea tuturor miscrilor noastre zadarnice".
Iisus Hristos este Cuvntul dumnezeiesc ntrupat
La "plinirea vremii" (Galateni 4, 4) Cuvntul dumnezeiesc, "Cuvntul purificator, Cuvntul cel mntuitor,
Izvorul cel de viat fctor" s-a artat n lume prin ntruparea Fiului. Dumnezeu Tatl S-a revrsat prin
graiul Fiului Su, ca oamenii s cunoasc ntelepciunea, iubirea desvrsit pentru om dar si calea spre
El. Si astfel "dup ce Dumnezeu odinioar, n multe rnduri si n multe chipuri, a vorbit printilor nostri
prin prooroci, n zilele acestea mai de pe urm ne-a grit nou prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a
toate si prin Care a fcut si veacurile; Care, fiind strlucirea slavei si chipul fiinei Lui si Care ine toate
cu cuvntul puterii Sale, dup ce a svrsit, prin El nsusi, curtirea pcatelor noastre, a sezut de-a
dreapta slavei, ntru cele prea nalte"(Evrei 1, 1-3).
Hristos ni se druieste prin cuvintele Sale
Cuvintele lui Hristos sunt cuvinte ale Cuvntului ipostatic suprem, "sunt ca niste vehicule ale energiilor
Sale necreate, ca expresii ale Subiectului divin care ni se druieste prin ele". De aceea "cuvntul Lui era
cu putere" (Luca 4, 32) alungnd demonii (Matei 8, 8; 8,16; Luca 7, 7), vindecnd (Matei 8, 16; Luca 4,
36) si chiar nviind din morti (Luca 7, 14; Marcu 5, 41; 8, 54; Ioan 11, 43).
"Adevrat, adevrat zic vou: Dac cineva va pzi cuvntul Meu, nu va vedea moartea n veac" (Ioan 8,
51) cci "cuvintele mele duh sunt si viat" (Ioan 6, 23). Cuvntul Domnului este dttor de viat vesnic
pentru cel ce l primeste cu credint si si arat dragostea fat de Hristos prin mplinirea lui (Ioan 14,
23). Mntuitorul ne atrage atentia prin pilda semntorului s ne facem sufletul ogor roditor pentru
cuvntul Lui fr a lsa ca grijile lumesti, bogtia si plcerile lumii acesteia s-l nbuse (Luca 8, 5-15).
Cuvntul divin se revars si rmne lucrtor n sufletele care i se deschid, se odihneste acolo, remarc
Origen.

Sfnta Liturghie este cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvntului dumnezeiesc
Duhul Sfnt este cel care d putere cuvintelor Cuvntului fcndu-le vii si lucrtoare n sufletul nostru.
"Numai venind n noi deplin prin Duhul Sfnt cuvintele Domnului ne devin ntelese prin experienta
interioar a vietii n Dumnezeu".

56

Sfnta Liturghie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru c aici Duhul
Sfnt l face prezent pe Mntuitorul. Lecturile biblice duc la prezenta real a Cuvntului lui Dumnezeu,
la ntlnirea cu El, la mprtsirea cu El prin cuvintele Sale.
mprtsirea prin cuvnt ne pregteste pentru mprtsirea cu Sfintele Taine
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt nu exclude ci, dimpotriv, presupune mprtsirea
euharistic cu Trupul si Sngele Domnului. Cuvntul lui Dumnezeu citit din Sfnta Scriptur, arat Nicolae
Cabasila, "ne pregteste si ne curt n prealabil, nainte de marea sfintire a dumnezeiestilor Taine".
Sfntul Maxim Mrturisitorul exprim sub form de rugciune naintarea noastr n Liturghie, condusi de
Hristos, de la primirea si ntelegerea cuvintelor Sale la ospul euharistic: "Vino, Cuvinte al lui
Dumnezeu, vrednic de laud; d-ne revelatia cuvintelor Tale pe msura puterilor noastre si, ridicnd
grosimea vlului, arat-ne, Hristoase, frumusetea lucrurilor inteligibile. Apuc mna noastr dreapt si
"condu-o pe drumul poruncilor Tale"(Psalmul 118, 35), "du-o la cortul cel minunat pn la casa lui
Dumnezeu, printre strigte de bucurie si de laud si multime vesel"(Psalmul 41, 5) ca si noi s fim
vrednici, prin lauda exprimat n faptele noastre si bucuria manifestat n contemplarea noastr, s
atingem locul cel negrit al osptului si s ne desftm prin cntri tainice n unire cu cei care
srbtoresc praznicul cel duhovnicesc"
la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 194
Pr. Constantin Galeriu, Mrturisirea dreptei credinte prin Sfnta Liturghie, n Ortodoxia, nr. 1/1981, p.
24
A. Borrely, M. Eutizi, L'oecumenism spirituelle, Genf. 1988, p.106
Pr. Rafael Noica n Pr. C. Coman, Ortodoxia sub presiunea istoriei, Bucuresti, 1995, p. 163
Sfntul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Ioan, p.938
Clement Alexandrinul, Cuvntul de ndemn ctre elini, 110, 1-3
Protos. Arsenie Papacioc n Convorbiri duhovnicesti, vol II, p. 672
Pr. Dumitru Stniloae, Chipul lui Hristos n Biserica Rsritean: Iisus Hristos, darul si Cuvntul suprem
al lui Dumnezeu, n Ortodoxia, nr. 1/1973, p. 14
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXII, 4,Bucuresti, 1989, p. 62
la Georges Khodre, Approche orthodoxe n La Parole de Dieu, 1/1966, p. 116

57

XXI
Lecturile biblice (II)
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt, consumarea euharistic a cuvntului dumnezeiesc, se
mplineste n cadrul unui ritual care a evoluat n decursul timpului. Cunoasterea istoriei si semnificatiei
acestui ritual ne va ajuta s-l trim deplin.
Druirea reciproc a pcii pregteste adunarea euharistic pentru primirea cuvntului lui Dumnezeu
Binecuvntarea "Pace tuturor!", rostit de ctre protosul (nti-stttorul) adunrii euharistice (episcop
sau preot) dup adunarea n Biseric a clerului si credinciosilor, a nsemnat, secole de-a rndul, nceputul
Sfintei Liturghii. Astzi marcheaz nceputul prtii centrale a Liturghiei Cuvntului.
Atentionati de ndemnul diaconului "S lum aminte!", credinciosii rspund binecuvntrii "Pace tuturor!"
cu cuvintele "Si duhului tu!". Aceast druire reciproc a pcii pregteste adunarea euharistic pentru
primirea cuvntului lui Dumnezeu, cci numai un suflet care a dobndit pacea poate deveni ogor roditor
pentru smnta cuvntului (Luca 5, 15).
Rostind "Pace tuturor!" protosul nu face un simplu ndemn adunrii ci, n puterea Duhului Sfnt, druieste
cu adevrat, precum apostolii, pacea lui Hristos celor ce sunt vrednici de aceasta: "Si de va fi acolo un
fiu al pcii, pacea voastr se va odihni peste el, iar de nu, se va ntoarce la voi"(Luca 10, 6). Este pacea
pe care Mntuitorul nsusi a druit-o ucenicilor Si spunndu-le: "Pace v las vou, pacea Mea o dau vou,
nu precum d lumea v dau Eu. S nu se tulbure inima voastr, nici s se nfricoseze" (Ioan 14, 27). Chiar
mai mult, aceast druire a pcii l face prezent, n Duhul Sfnt, pe Hristos n noi cci "pacea este nsusi
numele lui Hristos, este El nsusi". Avnd pacea lui Hristos n suflet, pe El nsusi n mijlocul nostru, putem
primi spre hran duhovniceasc cuvntul dumnezeiesc cuprins n Sfnta Scriptur.
n secolele VII-VIII se renunt la lecturile din Vechiul Testament
La nceput lecturile biblice de la Sfnta Liturghie cuprindeau, pe lng Apostol si Evanghelie, si
fragmente din Vechiul Testament, mai precis din Lege si Prooroci (inclusiv din crtile lui Iisus Navi,
Judectori, Regi, Cronici, Iov si crtile lui Solomon) dup cum aflm din Constitutiile Apostolice. Aceast
rnduial este confirmat de scrierile Sfintilor Vasile cel Mare, Ioan Gur de Aur si Maxim Mrturisitorul.
Din secolul al IV-lea lecturile din Vechiul Testament se reduc la o singur paremie din profetii, iar n
secolele VII-VIII, concomitent cu introducerea antifoanelor, sunt abandonate cu totul. n aceeasi perioad
Biserica interzicea, prin canonul 82 al Sinodului Quinisext tinut n anul 682, reprezentarea simbolic a lui
Hristos n icoan, sub chipul unui miel. Argumentul invocat de sinodali si anume c "onorm figurile si
umbrele - ca pe niste simboluri si nchipuiri ale Bisericii, dar preferm harul si adevrul, primind acest
adevr ca mplinire a Legii" a dus probabil si la renuntarea la lecturile profetice (figuri si umbre) si
concentrarea pe scrierile nou-testamentare care ne descoper harul si adevrul. Totusi, pn n zilele
noastre, ultima paremie citit la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare unit cu Vecernia din Joia Mare,
Smbta Mare, Ajunul Nasterii Domnului si a Bobotezei, reprezint o rmsit a vechilor lecturi vechitestamentare.
Renuntarea la citirile din Vechiul Testament au dus la o srcire a slujbei si a cultului n general avnd ca
efect o ignorant destul de mare a credinciosilor ortodocsi n ceea ce priveste aceast parte important
a Sfintei Scripturi.
Prochimenul a fost, la origine, un psalm cntat responsorial

58

Lectura profetiei din Vechiul Testament era urmat de cntarea responsorial a unui psalm. n cntarea
responsorial, folosit aproape exclusiv n cult pn n secolul al IV-lea, cntretul ddea tonul si
conducea cntarea, dup fiecare stih intonat de el credinciosii cntnd rspunsul care consta ntr-un
verset din psalm sau o formul doxologic (Aliluia). Prochimenul asezat naintea Apostolului, alctuit
dintr-un singur stih si din rspuns, este ceea ce a rmas n zilele noastre din vechiul psalm cntat
responsorial.
Rnduiala slav de intonare a prochimenului pstreaz cntarea responsorial. Astfel, dup ce cntretul
anunt glasul si cnt rspunsul, corul repet rspunsul. Cntretul cnt stihul, corul repet rspunsul.
Cntretul cnt prima parte a rspunsului iar corul continu cntarea acestuia.
Rnduiala greceasc si romneasc a simplificat executia prochimenului pn la simpla recitare a stihului
si a rspunsului de ctre cntret.
Sintez a vechiului psalm, prochimenul este astzi o introducere n tematica lecturilor care vor urma si n
special a Apostolului. De aceea el trebuie primit cu toat atentia si ar fi bine s fie luat n seam si la
alctuirea predicii.
Noul Testament, cu exceptia Apocalipsei, este citit integral n decursul unui an liturgic
Dup prochimen cntretul anunt locul de unde se va citi. Acest obicei este vechi, fiind menionat si de
Sfntul Ioan Gur de Aur: "Si suindu-se lectorul (n amvon) spune mai nti a cui este cartea". Credinciosii
pot astfel ntelege mai bine ceea ce se va citi si se pot familiariza cu crtile Sfintei Scripturi.
Exclamatiile "ntelepciune!" si "S lum aminte!" rostite de diacon (sau de preot n lipsa acestuia) nainte,
respectiv dup anuntarea locului de unde se va citi, au ca scop provocarea atentiei credinciosilor la
lecturi. Ele ne aduc aminte faptul c Apostolul nsusi ne vorbeste, acum si aici, n adunarea euharistic,
prin scrierile sale.
Lecturile cunoscute sub numele de Apostol sunt fragmente din Faptele Apostolilor, Epistolele pauline si
Epistolele sobornicesti. Aceste crti sunt citite integral n decursul unui an liturgic, ncepnd cu cartea
Faptele Apostolilor, lecturat de la Pasti pn la Cincizecime nc din vremea Sfntului Ioan Gur de Aur.
Apocalipsa este singura carte a Noului Testament din care nu se citeste la Sfnta Liturghie datorit
caracterului ei simbolic si acceptrii mai trzii n canonul biblic.

Ar fi de dorit o regul mai elastic a lecturilor biblice

n zilele noastre regula citirii scrierilor nou testamentare este clar stabilit. Pericopele apostolice sunt
cuprinse, n ordinea citirii lor, n cartea numit Apostol pe care cntreul o foloseste la stran, iar
pericopele evanghelice sunt cuprinse, tot n ordinea citirii, n cartea de slujb numit Evanghelie, aflat
pe Sfnta Mas. La aceast regul de citire s-a ajuns treptat, de-a lungul secolelor, la nceput aplicnduse, n general, principiul citirii continue a Sfintei Scripturi, adic lecturile erau continuate din locul n
care fuseser lsate la Liturghia precedent. n acelasi timp, protosul avea o mare libertate n alegerea
pericopelor ce urmau a fi citite. Regula actual s-a cristalizat n mediul monahal, n conditiile slujirii
zilnice a Sfintei Liturghii.
n cazul vietii parohiale, cnd Sfnta Liturghie se slujeste numai duminica si n srbtori, eventual
miercurea si vinerea, aplicarea acestei reguli stricte n ceea ce priveste lecturile scripturistice face ca o
mare parte a Noului Testament s rmn ascuns credinciosilor obisnuiti. Necunoasterea Sfintei Scripturi
de ctre multi ortodocsi se datoreaz si acestui fapt. Ar fi de dorit ca fiecare credincios s suplineasc
aceast lips prin citirea particular a Bibliei, preferabil chiar dup regula stabilit de Biseric pentru
lecturile de la Sfnta Liturghie. Dar oare cti dintre noi facem acest lucru? Si, pe de alt parte, s nu
59

uitm c Sfnta Liturghie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru c
aici Duhul Sfnt l face prezent pe Mntuitorul.
De aceea cred c ar fi oportun ca autoritatea bisericeasc s ia n considerare posibilitatea elaborrii
unei reguli mai elastice n ceea ce priveste lecturile biblice, regul care s permit si accesul
credinciosilor care particip la Sfnta Liturghie doar n duminici si srbtori la toate textele scripturistice
rnduite a fi citite n cult.
Note:
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.77
la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 186
la Leonid Uspensky, Teologia icoanei, ed. Anastasia, 1994, p. 57
Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191,
Roma, 1971, p.135
Omilia XXIX la Faptele Apostolilor, 3, PG LX, col 217
Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica general, Bucuresti, 1993, p.735

60

XXII
Lecturile biblice (III)
Citirea fragmentului din scrierile apostolice, cunoscut sub numele generic de Apostol, ne pregteste
pentru primirea cuvntului lui Hristos cuprins n Sfnta Evanghelie deoarece nvttura apostolilor
reprezint ntelegerea adevrat si complet a nvtturii lui Hristos.
Cntarea Aliluia exprim bucuria ntlnirii cu Dumnezeu
Lectura Apostolului era succedat, n vechime, de cntarea Aliluia intonat amplu, avnd ca stih un
verset din psalmi. Aliluia este o expresie liturgic ebraic de bucurie si de slvire a lui Dumnezeu
ntlnit frecvent n psalmi, care se traduce prin "Ludati pe Dumnezeu!". Este cntarea vesniciei,
cntarea de laud ce i se aduce lui Dumnezeu n mprtia Sa: "Am auzit, n cer, ca un glas puternic de
mulime mult zicnd: Aliluia! Mntuirea si slava si puterea sunt ale Dumnezeului nostru!" (Apoc. 19, 1).
Cntarea Aliluia de dup Apostol este, la origine, o cntare melismatic, adic o pies n care pe primul
plan este melodia, o cntare menit s creeze o atmosfer favorabil nltrii sufletului ctre Dumnezeu.
Ea exprim bucuria ntlnirii cu Dumnezeu, "trirea slujirii divine ca un contact real cu transcendentul,
ca o intrare n realitatea supralumeasc a mprtiei".
Cntarea Aliluia se mpleteste cu cdirea
n timpul cntrii Aliluia este locul originar si firesc al cdirii de dinainte de Evanghelie, simbolismul si
lucrarea cntrii mpletindu-se cu cele ale cdirii.
Tmia care arde transformndu-se n "miros de bun mireasm duhovniceasc" ce se nalt la cer
exprim jertfa bine-plcut lui Dumnezeu. "Nu exist religie, n care ideea si actul de jertf s nu
reprezinte smburele ntregii ei vieti Jertfa se descoper a fi actul de deschidere si comunicare, de
mplinire prin druire Exprimnd fiinta religiei, jertfa exprim n acelasi timp conditia fundamental a
omului". Omul nsusi trebuie s se jertfeasc, s ard duhovniceste druindu-se lui Dumnezeu ca "miros
de bun mireasm duhovniceasc". "Jertfa n substanta ei spiritual e iubire. Iubire inspirat direct de
Autorul ei si nteleas ca dispozitie luntric de a te drui, de a-ti oferi energia, bunurile si, dac este
nevoie, chiar si viata, ca dar si ofrand plin de recunostint lui Dumnezeu". Sfntul Chiril al Alexandriei
sublinia faptul c nu putem intra la Tatl si, implicit, nu l putem cunoaste dect n stare de jertf
curat. Cdirea, pregtindu-ne pentru primirea Cuvntului lui Dumnezeu, este deci, n acelasi timp, o
jertf adus lui Dumnezeu, o mrturisire a prezenei Sale n mijlocul nostru si un ndemn la propria
noastr jertfire duhovniceasc. Mirosul aparte al tmiei mpreun cu cntarea melismatic a laudei lui
Dumnezeu ne ajut s i simtim prezenta si s ne nltm la El.
Mutarea cdirii din timpul cntrii Aliluia afecteaz trirea liturgic
n zilele noastre cntarea melismatic a fost nlocuit, n general, cu rostirea recitativ de ctre cntret
a cuvntului Aliluia (de trei ori), renuntndu-se la stih, desi acesta este indicat n continuare de cartea
de slujb. Ca urmare cdirea a fost mutat n timpul citirii Apostolului. Aceste schimbri, fcute probabil
din dorinta de scurtare a slujbei, au avut ns efecte negativ asupra tririi liturgice. Unul dintre cele mai
evidente este scderea atentiei credinciosilor fat de textul apostolic. Dac lum n considerare si faptul
c acest text este destul de puin folosit n predic si c uneori este cntat aproape neinteligibil,
nelegem de ce Apostolul a devenit, n multe cazuri, un element decorativ al slujbei, fr impact asupra
credinciosilor.
Sesiznd acest lucru, Mitropolitul Andrei Saguna a hotrt mutarea cdirii n timpul trisaghionului,
practic ce se respect pn azi n multe parohii din Ardeal. Desi are avantajul de a favoriza ascultarea
61

cu atentie a Apostolului de ctre credinciosi, cdirea din timpul trisaghionului si pierde sensul de
pregtire pentru ntlnirea cu Dumnezeu prin cuvntul Evangheliei si, pe de alt parte, perturb
desfsurarea normal a actiunii liturgice.
Avnd n vedere toate cele spuse mai sus, revenirea la cntarea melismatic Aliluia si la cdirea n timpul
ei este posibil si benefic pentru trirea deplin a Sfintei Liturghii.
Rugciunea de dinainte de Evanghelie este epicleza Liturghiei Cuvntului
Rugciunea de dinainte de Evanghelie a fost introdus n Sfnta Liturghie n secolul al X-lea fiind
mprumutat din rnduiala palestinian a Utreniei srbtorilor unde era citit cu voce tare. La nceput
rugciunea era citit cu voce tare si la Liturghie deoarece se refer la toti credinciosii, nu numai la
clerici, pregtindu-i pentru primirea cuvntului evanghelic. Ea este o adevrat epiclez scripturistic n
care cerem prefacerea tainic a Scripturii n Cuvntul lui Dumnezeu care se d ca hran. S analizm
aceast rugciune ncercnd s ptrundem bogtia nvtturilor ei: "Strluceste n inimile noastre,
Iubitorule de oameni Stpne, lumina cea curat a cunoasterii dumnezeirii Tale si deschide ochii gndului
nostru spre ntelegere evanghelicelor Tale propovduiri."
Dumnezeu nu poate fi cunoscut dect n msura n care se descoper El nsusi luminndu-ne inima cu
lumina cunostintei Sale si deschizndu-ne ochii gndului spre ntelegerea Evangheliei. Apostolii nsisi nu
au nteles sensul adnc al cuvintelor pe care Hristos li le-a grit pe cnd era cu ei pn ce nu le-a deschis
El mintea, dup nviere, ca s priceap Scripturile (Luca 24, 45). Cu att mai mult nu vom ntelege nici
noi Scriptura pn cnd nu ne va lumina Duhul Sfnt. Studiind Biblia numai cu armele stiintei si
ntemeindu-ne numai pe propriile noastre puteri, putem ajunge la mari rtciri. Aceasta este cauza
pentru care mii de secte, cu nvtturi diferite, se revendic a fi ntemeiate pe Biblie. Pe de alt parte,
critica rationalist a ajuns s disece si s mutileze Scriptura arogndu-si dreptul de a hotr ce este si ce
nu este autentic n Biblie.
Rugciunea de dinainte de Evanghelie ne descoper atitudinea ortodox fat de Sfnta Scriptur. nainte
de a citi din ea noi cerem lumina cunostintei de la Dumnezeu cel ntrupat Care este El nsusi Lumina:
"Iarsi le-a vorbit Iisus zicnd: Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric, ci
va avea lumina vietii"(Ioan 8, 12). Duhul Sfnt este cel care face s strluceasc n inimile noastre lumina
cunostintei lui Dumnezeu:: "Mngietorul, Duhul Sfnt, pe Care-L va trimite Tatl, n numele Meu, Acela
v va nvta toate si v va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26). Duhul Sfnt s-a
pogort n Biseric la Cincizecime fcndu-L prezent pe Cuvntul si cluzindu-ne la tot adevrul. De
aceea numai cei care rmn n Biseric si primesc cu smerenie cuvntul lui Dumnezeu sunt luminati de
Duhul Sfnt si l pot cunoaste pe Dumnezeu.
Dumnezeu ni se descoper luminndu-ne inima nu pentru a ne satisface curiozitatea ci pentru a ne face
s ntelegem iubirea Sa fat de noi si slava la care suntem chemati: "Dumnezeul Domnului nostru Iisus
Hristos, Tatl slavei, s v dea vou duhul ntelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere, si
s v lumineze ochii inimii, ca s pricepeti care este ndejdea la care v-a chemat, care este bogtia
slavei mostenirii Lui, n cei sfinti, si ct de covrsitoare este mrimea puterii Lui fat de noi, dup
lucrarea puterii triei Lui, pentru noi cei ce credem" (Efeseni 1, 17-19). ntelegerea acestor realitti
trebuie s ne responsabilizeze spre angajarea ntr-o viat duhovniceasc, dup cum cerem, n
continuare, n rugciune:
"Pune n noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului clcnd, vietuire duhovniceasc s
petrecem, cugetnd si fcnd toate cele ce sunt spre bun-plcerea Ta."
Viata duhovniceasc este o viat cluzit de Duhul Sfnt. Ea presupune eliberarea de poftele trupesti,
desptimirea, si strduinta de a cunoaste si a mplini voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu o descoperim
n poruncile sale care trebuie s devin legea vietii noastre. Pzind poruncile Lui si fcnd cele bineplcute Lui orice cerem primim de la El (I Ioan 3, 22). Asadar, de Evanghelie trebuie s ne apropiem nu cu
62

o curiozitate steril ci cu dorinta de a afla si mplini voia lui Dumnezeu fat de noi exprimat n poruncile
Sale.
Rugciunea se ncheie cu reafirmarea credintei c Hristos este luminarea noastr, potrivit ndemnului
Su: "Ct aveti Lumina, credeti n Lumin, ca s fiti fii ai Luminii"(Ioan 12, 36):
"C Tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si tie slav nltm,
mpreun si Celui fr de nceput al Tu Printe si Preasfntului si bunului si de viat fctorului Tu
Duh, acum si pururi si n vecii vecilor."
Ct de important ar fi s aud si credinciosii aceast rugciune rostit cu voce tare nainte de fiecare
citire a Evangheliei la Sfnta Liturghie si s nvete astfel modul n care trebuie s se apropie de Scriptur
si finalitatea studierii ei, pecetluind rugciunea cu rspunsul Amin!.
Note:
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 80
Printele Galeriu, Jertf si rscumprare, Ed. Harisma, Bucuresti, p. 9-11
Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191,
Roma, 1971, p. 139
Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, Iasi, 1996, p. 174

63

XXIII
Lecturile biblice (IV)
nti-stttorul de drept al oricrei slujbe este, n eparhia sa, episcopul. Liturghia deplin presupune
unirea n slujire a preotilor, diaconilor si credinciosilor n jurul episcopului. Imposibilitatea practic a
mplinirii acestui lucru n fiecare parohie a dus la delegarea de ctre episcop a preotilor ca nti stttori
ai adunrilor euharistice locale. Sfnta Liturghie, n forma sa de astzi cuprins n Liturghier, este astfel
structurat nct s fie slujit de ctre preot mpreun cu diaconul si credinciosii. Factori mai mult sau
mai putin obiectivi fac ns ca n majoritatea bisericilor diaconii s lipseasc. Desigur "validitatea" nu
este afectat dar slujba si descoper cu mult mai mult putere frumusetea si semnificatia atunci cnd
slujeste si diaconul. Astfel dialogul dintre preot si diacon de dinainte de citirea Evangheliei arunc o nou
lumin asupra momentului central al Liturghiei Cuvntului atrgnd atentia adunrii euharistice asupra a
ceea ce va urma.
Duhul Sfnt este invocat pentru a da putere propovduirii cuvntului
Tipicul prevede ca diaconul, primind Sfnta Evanghelie de la preot si iesind prin sfintele usi, s cear
binecuvntarea preotului rostind:
"Binecuvinteaz, printe, pe binevestitorul Sfntului Apostol si Evanghelist (N)".
Aceast cerere ni-l descoper pe diaconul care va citi Sfnta Evanghelie ca pe un evanghelist
(binevestitor) care continu lucrarea de propovduire a sfintilor apostoli si evanghelisti. Binecuvntarea
preotului subliniaz continuitatea propovduirii Cuvntului lui Dumnezeu mrturisind unitatea n
rugciune cu autorii Sfintelor Evanghelii:
"Dumnezeu, pentru rugciunile Sfntului, ntru tot ludatului Apostol si Evanghelist (N) s-ti dea tie, celui
ce binevestesti, cuvnt cu putere mult, spre plinirea Evangheliei iubitului Su Fiu, a Domnului nostru
Iisus Hristos".
Este o rugciune ctre Dumnezeu Tatl prin care este invocat Duhul Sfnt pentru a da putere cuvntului
(mai precis pentru a da putere propovduirii cuvntului dup cum reiese din originalul grecesc) spre
plinirea Evangheliei lui Hristos adic spre a face s rodeasc cuvntul n inimile celor care l vor auzi: "Iar
smnta semnat n pmnt bun este cel care aude cuvntul si-l ntelege, deci care aduce rod si face:
unul o sut, altul saizeci, altul treizeci" (Matei 13, 23).
Atentia este provocat asupra citirii ce va urma
Urmeaz trei ndemnuri distincte adresate adunrii euharistice: "ntelepciune, drepti, s ascultm Sfnta
Evanghelie!".
"ntelepciune" este o exclamatie care are ca scop principal provocarea atentiei asupra a ceea ce va urma.
n timpul Sfintei Liturghii acest ndemn este rostit n mai multe rnduri de ctre preot sau diacon
deoarece " putere uitrii e mare si nici una dintre slbiciunile omenesti nu pune, asa de des si asa de usor
stpnire pe om ca aceasta. Noi ns trebuie s stm si s lum parte la slujb, la cntrile si la
ceremoniile ei cu gnduri cuviincioase dac vrem s nu lum degeaba parte la ele si s ne pierdem timpul
n zadar. De aceea (...) e necesar o reamintire din afar de noi pentru ca s putem pune iarsi stpnire
pe gndul nostru, care e necontenit furat de uitare si ademenit spre desartele griji".
Respectul ne impune s stm n picioare naintea lui Dumnezeu

64

"Drepti!" este un ndemn foarte concret cu privire la pozitia corpului nostru n timpul citirii Sfintei
Evanghelii si anume ridicati n picioare, Apostolul putnd fi ascultat si seznd. Dup cum arat Sfntul
Nicolae Cabasila, statura dreapt a corpului, n picioare, este tinuta celor ce se roag, cea dinti dovad
a rvnei noastre. Este pozitia de rugciune caracteristic omului biblic si primilor crestini att n ceea ce
priveste rugciunea particular ct si pe cea comunitar, n biseric. Statul n picioare este expresia
trupeasc a profundului nostru respect fat de Dumnezeu n fata Cruia chiar si ngerii stau n picioare.
Atitudinea exterioar nu exprim doar atitudinea interioar ci ea actioneaz nemijlocit asupra acesteia
transmitnd sufletului starea de respect si evlavie. De aceea, n mod traditional, n bisericile ortodoxe se
st n picioare, scaunele fiind rezervate celor neputinciosi. Omului modern, obsedat de confort, i este
greu s nteleag importanta efortului de a sta n picioare n fata lui Dumnezeu. Ca urmare, Bisericile
occidentale au introdus, nc de demult, bncile. n ultimul timp au nceput s se nmulteasc si n
bisericile ortodoxe scaunele. n Ardeal, sub inluent greco-catolic au ptruns chiar bncile, fapt care
uneori perturb buna desfsurare a slujbelor. Astfel nu de putine ori ne este dat s vedem n urma
ndemnului foarte concret "Drepti!" credinciosii ndeplinind exact actul opus si anume asezndu-se n
bnci.
ndemnul urmtor: "S ascultm Sfnta Evanghelie!" ne arat motivul pentru care trebuie s ne ridicm n
picioare si s fim atenti. n acelasi timp ne atrage atentia asupra momentului culminant al Liturghii
Cuvntului: mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin ascultarea cuvntului Su.
Numai un suflet plin de pace se deschide cuvntului lui Dumnezeu
"Pace tuturor!" rosteste din nou preotul druind pacea lui Hristos iar credinciosii rspund "Si duhului
tu!". Numai ntr-un suflet plin de pace, netulburat de gnduri lumesti dusmnoase, de ur, de amintiri
neplcute, de griji strine de Dumnezeu, poate ptrunde adnc si rodi cuvntul Evangheliei.
Este anuntat apoi locul de unde se va citi iar credinciosii, n asteptarea cuvntului dumnezeiesc exclam
"Slav Tie Doamne, slav Tie!" salutnd cu bucurie prezena lui Hristos care vine s ne nvete si s ni se
mprtseasc prin cuvintele Sale. Un ultim ndemn "S lum aminte!" precede citirea Evangheliei.
Cuvntul vine din realitatea eshatologic a mprtiei lui Dumnezeu
Sfnta Evanghelie, ca de altfel si Apostolul, a fost ntotdeauna citit solemn, cu accente variate care scot
n evident ideea textului si, n acelasi timp, ncadreaz textul Noului Testament n slujb. "Evanghelia
nu se citeste critic, rece, iscoditor, cu porniri de ndoial n cele citite, ci cu simtirea c suntem ridicati
ntr-o alt zon; se citeste n duh de laud, doxologic, ntr-o bucurie srbtoreasc pentru ceea ce ne-a
dat si ne d Dumnezeu". Citirea recitativ a Evangheliei si Apostolului ca si plasarea acestora n contextul
cntrii Aliluia si a trisaghionului ne arat modul n care Cuvntul lui Dumnezeu ajunge n Biseric venind
nu pur si simplu din trecut ca o carte si un canon fixat ci mai ales din realitatea eshatologic a mprtiei
lui Dumnezeu.
Recitarea liturgic trebuie s reliefeze textul
Pn prin secolul al XIII-lea textele pericopelor evanghelice si apostolice erau nsoite de semne specifice
ecfonetice care indicau modalitatea n care trebuiau citite, semne a cror semnificatie nu mai este de
mult cunoscut. n prezent recitarea liturgic este lsat n seama cititorilor dar cteva reguli minimale
trebuie avute n vedere si anume:
linia melodic s nu fie nvolburat de melisme;
recitativul trebuie n primul rnd s reliefeze textul;
pacea s defineasc actul interpretativ.
ncheindu-se citirea Sfintei Evanghelii poporul nalt din nou cntarea de slav mrturisind prezenta lui
Hristos n mijlocul nostru iar preotul i binecuvinteaz n semnul sfintei cruci cu Evanghelia care are pe
65

ea icoana nvierii artnd prin aceasta c prin cruce s-a ajuns la nviere iar nvierea a ncununat lucrarea
Cuvntului ntrupat pentru noi.
Note:
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXI,Bucuresti, 1989, p. 60
vezi Ieromonah Gabriel Bunge, Practica rugciunii personale dup traditia Sfintilor Printi, Sibiu, 1996,
p.145-151
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986, p.198
Ioannis Zizioulas, Fiina eclesial, p. 217, n. 70
Pr. Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din crtile de ritual si cntarea bisericeasc, Bucuresti,
1937, p. 278-283
vezi Prof. Eugen Drgoi, Recitarea liturgic ntre traditie si inovatie, Galati, 2001, p.17-25

66

XXIV
Predica (I)
Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt n prima parte a Sfintei Liturghii
numit, pentru aceasta, Liturghia Cuvntului. Dar aceast mprtsire nu se realizeaz numai prin citirea
cuvntului lui Dumnezeu cuprins n Sfnta Scriptur ci si prin actualizarea acestuia n adunarea
euharistic prin predic.
n Biserica primar predica era rostit imediat dup lecturile din Sfnta Scriptur
nc de la nceput predica liturgic era rostit imediat dup lecturile din Sfnta Scriptur. Sfntul Iustin
Martirul si Filosoful, n cea mai veche descriere a Sfintei Liturghii pstrat pn astzi, alctuit la
jumtatea secolului al II-lea dup Hristos, arat c dup adunarea crestinilor pentru svrsirea Sfintei
Liturghii "se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) si scrierile profetilor (Vechiul Testament n.
n.) ct vreme ngduie timpul. Apoi, dup ce cititorul nceteaz, ntistttorul (episcop sau preot n.n.)
tine un cuvnt prin care sftuieste si ndeamn la urmarea acestor nvtturi". Din Constitutiile
Apostolice aflm c uneori se tineau chiar mai multe predici: "Preotii s povtuiasc pe credinciosi,
fiecare din ei pe rnd, nu toti deodat, iar la urm episcopul". Diverse referinte ulterioare din scrierile
Printilor si Scriitorilor bisericesti (Clement Alexandrinul, Origen, Sfntul Ioan Gur de Aur etc.) ne
ncredinteaz c predica era rostit imediat dup lecturile biblice.
Predica mrturiseste c Cuvntul lui Dumnezeu a fost auzit, primit si nteles
Este adevrat c asezarea predicii dup lecturile biblice se explic ntr-o anumit msur si prin
preluarea, n cadrul Liturghiei Cuvntului, a structurii serviciului divin de la sinagog care consta n
rugciuni, cntri de psalmi, citiri biblice si predic. Dar acestei structuri i s-a dat o cu totul alt
ncrctur astfel nct argumentele principale pentru rostirea predicii imediat dup lecturile biblice tin
de esenta Liturghiei. De aceea este important s ntelegem mai nti care este sensul predicii n
Liturghie.
Predica trebuie s fie o Omilie adic s se ntemeieze pe textele biblice (Evanghelie si/sau Apostol) citite
la Liturghia respectiv. Ea poate lua forma concret a omiliei exegetice (explicarea verset cu verset a
pericopei citite) sau a omiliei tematice, dezvoltnd o tem extras din textul biblic citit. Dar omilia nu
este o simpl explicare a unui pasaj din Scriptur ci actul sacramental al mprtsirii cuvntului Tatlui
de ctre Fiul Su preaslvit, Iisus Hristos, prin predicatorul Su hirotonit, adunrii euharistice "nu n
cuvinte de nduplecare ale ntelepciunii omenesti ci n adeverirea Duhului si a puterii" (I Corinteni 2, 4).
Scopul predicii este de a mprtsii adunrii Bisericii, n locul si timpul concret n care se svrseste
Sfnta Liturghie, cuvntul unic pe care Tatl l-a vestit lumii prin Fiul Su. Predica mrturiseste astfel c
Cuvntul a fost auzit, primit si nteles, esenta ei constnd tocmai n legtura vie cu Evanghelia care s-a
citit.
Ea este asadar o continuare fireasc a lecturilor biblice formnd mpreun cu acestea momentul central
al Liturghiei Cuvntului, mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt. Predica face si legtura ntre
Cuvnt si Tain, ntre Liturghia Cuvntului si Liturghia Euharistic, pregtind credinciosii pentru
mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului.

Mutarea predicii se datoreaz scderii evlaviei

67

n decursul timpului predica a fost mutat la priceasn, dup mprtsirea preotului, sau chiar la sfrsitul
Liturghiei. Aceast mutare s-a fcut pe fondul scderii evlaviei si a rvnei credinciosilor, din motive care
nu numai c nu tin de logica intern a Sfintei Liturghii ci uneori chiar o contrazic. Se ncerca astfel
retinerea ct mai mult la slujb a credinciosilor, stiut fiind faptul c, nc din vremea Sfntului Ioan Gur
de Aur, unii dintre acestia plecau dup ascultarea predicii. Pe de alt parte se cuta a-i ajuta pe cei care
ajungeau mai trziu la slujb s nu piard predica.
Predicarea la priceasn contrazice logica intern a Sfintei Liturghii
Disparitia mprtsaniei generale a credinciosilor a lsat un gol pe care predicarea la priceasn ncearc
s-l umple nlocuind cuminecarea cu Trupul si Sngele Domnului cu mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul
prin predic. Dar aceasta contrazice logica desfsurrii actului liturgic deoarece mprtsirea prin cuvnt
este centrul Liturghiei Cuvntului, cele dou modalitti de mprtsire cu Hristos, prin cuvnt, respectiv
cu nsusi Trupul si Sngele Su, neexcluzndu-se si nenlocuindu-se ci presupunndu-se reciproc,
mprtsirea prin cuvnt fiind o pregtire pentru mprtsirea cu Sfintele Taine.
Chiar si atunci cnd credinciosii se mprtsesc cu Sfintele Taine, predicarea la priceasn nu se justific
ca o pregtire imediat pentru cuminecare. Rnduiala Liturghiei ne arat c imediat nainte de
mprtsirea credinciosilor se cnt chinonicul (imnul mprtsirii) si se rostesc rugciuni speciale, acte
menite s i ajute pe credinciosi s se adune n sine cercetndu-si sufletul si pregtindu-se astfel pentru
ntlnirea cu Hristos. Predicii, ca pregtire pentru mprtsire i este rezervat un alt context, n cadrul
Liturghiei Cuvntului.
n favoarea predicrii la priceasn s-a ncercat s se argumenteze prin aceea c preotul care tocmai s-a
mprtsit poart plenitudinea vietii lui Hristos n el fiind un hristofor, un purttor al lui Hristos
euharistic. Dar preotul este un hristofor si nainte de a se mprtsi la Liturghia respectiv pentru c el sa mprtsit de attea ori pn atunci. Si chiar la acea Liturghie el s-a mprtsit cu Dumnezeu Cuvntul
prin lecturile biblice si, de aceea, imediat dup primirea cuvntului lui Dumnezeu din Apostol si
Evanghelie este momentul de a-l mprtsi adunrii euharistice ca mrturisire a primirii si ntelegerii lui
de ctre Biseric. Remarcm de asemenea paralelismul dintre cele dou prti ale Sfintei Liturghii si n
aceast privint: preotul, dup ce se mprtseste la Liturghia Cuvntului cu Dumnezeu Cuvntul prin
cuvnt, l mprtseste adunrii euharistice prin predic iar, la Liturghia Euharistic, dup ce se
mprtseste cu Trupul si Sngele Domnului, i mprtseste si pe credinciosi cu Sfintele Taine.
Predicarea la sfrsitul Liturghiei nu mai este un act sacramental
Mutarea predicii la sfrsitul Liturghiei este privit ca un efect al scderii calittii acesteia. O predic
slab ajunge chiar s conturbe uneori desfsurarea slujbei si de aceea s-a considerat c este preferabil s
fie rostit la sfrsit. Acest motiv nu justific ns mutarea. Scotnd predica din contextul Sfintei Liturghii
si asezndu-o dup momentul cuminecrii aceasta si pierde calitatea de act sacramental, de mprtsire
cu cuvntul lui Dumnezeu, devenind o simpl cuvntare. Constatarea existentei unei crize a predicii nu
trebuie s duc la eliminarea predicii din Liturghie ci la reconsiderarea actului predicatorial, la cutarea
mijloacelor prin care predica poate fi cu adevrat actul sacramental al mprtsirii cuvntului Tatlui de
ctre Fiul Su preaslvit, Iisus Hristos, prin predicatorul Su hirotonit, adunrii euharistice.

Urmrile mutrii predicii spre sfrsitul Liturghiei sunt negative

Potrivit cuvintelor Mntuitorului "fiecare pom se cunoaste dup roadele lui. C nu se adun smochine din
mrcini si nici nu se culeg struguri din spini" (Luca 6, 44). Dincolo de orice argument s-au remarcat
urmrile mutrii predicii fie la priceasn fie la sfrsitul Liturghiei: micsorarea interesului credinciosilor
pentru comentarea pericopelor biblice, ignoranta n privinta Scripturii, ncurajarea participrii numai la
o parte din slujb, scderea zelului pentru predic la liturghisitori, nlocuirea omiliei cu predici tematice
68

care, n multe cazuri, nu au legtur cu citirile biblice etc. Asadar urmri negartive n ceea ce priveste
slujirea Liturghiei si participarea la aceasta.
Sfntul Sinod a hotrt ca predica s fie rostit imediat dup citirea Sfintei Evanghelii
Avnd n vedere toate cele artate mai sus, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a hotrt ca
predica s fie rostit de preot sau diacon imediat dup citirea Sfintei Evanghelii. Din pcate aceast
hotrre luat cu 50 de ani n urm nc nu se aplic pretutindeni. Aplicarea ei n fiecare parohie nu ar
putea fi dect benefic, rednd predicii locul firesc si constituind nc un pas spre o trire deplin a
Sfintei Liturghii.
Note:
Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Apologia I, cap. 67 n PG, t. VI, col. 428-432, trad. rom. n Apologeti de
limba greac, Buc., 1997, p. 95.
Constitutiile Apostolice, cartea a II-a, 57 la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat,
Bucuresti, 1998, p. 196
Thomas Hopko, The Liturgical Sermon, n St. Vladimir Theological Quaternary, nr. 41/1997, p. 182
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.82
vezi Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 197.
Hotrrile Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne privitoare la problema catehizrii, octombrie
1950, n Glasul Bisericii, nr. 9-10(1950, p. 78-80

69

XXV
Ectenia ntreit
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt prin citirea si explicarea Sfintei Scripturi n cadru primei
prti a Sfintei Liturghii, numit Liturghia Cuvntului, este urmat de ectenia ntreit. Prin ectenia
ntreit ntelegem invocarea struitoare a milei lui Dumnezeu printr-un sir de cereri pe care diaconul
(sau preotul) le adreseaz lui Dumnezeu, poporul continund rugciunea prin rspunsul "Doamne
miluieste!" rostit de cte trei ori.
O ectenie a milei
Limbajul liturgic romnesc si slav a consacrat termenul de ectenie pentru orice succesiune de cereri sau
ndemnuri la rugciune adresate de ctre diacon (sau de ctre preot n lipsa acestuia) la care credinciosii
rspund cu "Doamne miluieste" sau "D Doamne". n limbajul liturgic grecesc termenul de ectenie,
potrivit ntelesului su (ectenie vine de la adjectivul ektenhj, o, h care nseamn insistent, prelung,
struitor), se foloseste mai ales pentru ceea ce noi numim ectenia ntreit. Aceast ectenie cuprinde un
sir struitor de cereri prin care se invoc mila lui Dumnezeu si ajutorul Lui pentru trebuintele generale
ale vietii mbrtisnd ntreaga comunitate bisericeasc, att pe cei vii ct si pe cei adormiti. Pe drept
cuvnt o putem numi o ectenie a milei deoarece este o invocare continu a milei lui Dumnezeu
culminnd n ecfonis cu mrturisirea lui Dumnezeu ca milostiv, ca Unul care se apleac la noi cobornd
din necuprinderea si sfintenia lui neapropiat si neatins de noi.
Mila lui Dumnezeu, ca expresie a iubirii Sale fat de noi, se concretizeaz n tot felul de daruri stiute si
nestiute pe cere le primim si culmineaz n drurirea lui Hristos nsusi n Sfintele Taine, spre mntuirea
noastr si viata de veci. Mila lui Dumnezeu ne descoper taina Dumnezeului Viu si personal cu care
putem intra ntr-o relatie personal. Cererea continu a milei lui Dumnezeu creeaz n noi o stare de
continu dorint dup aceast mil, simtirea permanent a trebuintei milei Lui si cutarea unei relatii
personale cu Dumnezeu. Fiind o ectenie a milei, o invocare a milei lui Dumnezeu si constientizarea
acestei mile, ectenia ntreit reprezint un moment culminant al slujbei, continund n mod firesc
mprtsirea cu Dumnezeu prin cuvnt.
Rugciunea Bisericii pentru nevoile fiecruia
Spre deosebire de ectenia mare care este o rugciune atotcuprinztoare ce mbrtiseaz ntreaga
creatie, ectenia ntreit reprezint rugciunea Bisericii pentru nevoile particulare ale omului. "Antinomia
crestinismului const n aceea c el este ndreptat asupra ntregului - asupra ntregii creatii, asupra
ntregii lumi, asupra ntregii omeniri, dar, totodat, este ndreptat integral si asupra fiecrei persoane
umane unice si de nerepetat". n ectenia ntreit ntreg putere rugtoare a Bisericii se concentreaz
asupra omului, asupra nevoilor lui.
Caracterul ei de rugciune pentru nevoile particulare ale omului a fcut ca cererile ecteniei ntreite s
varieze n timp si de la o regiune la alta n functie de conditiile concrete, pn la o relativ fixare a lor n
zilele noastre. Pn azi ecteniei ntreite i se pot aduga cereri speciale pentru diferite situatii si diverse
categorii de credinciosi.
S zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru, s zicem. Manuscrisele vechi ale Sfintei Liturghii
indic faptul c aceast prim parte a ecteniei ntreit era initial desprtit. Diaconul rostea mai nti
ndemnul "S zicem toti!" la care credinciosii rspundeau "Doamne miluieste!" Erau chemati astfel la
rugciune toti cei prezenti indicndu-li-se si rspunsul pe care l vor da la cererile ce vor urma. Cel de-al
doilea ndemn arat starea luntric cerut de rugciune, faptul c este necesar o angajare total a
ntregii noastre fiinte: "Din tot sufletul si din tot cugetul nostru s zicem!".

70

Unirea celor dou ndemnuri n unul singur explic repetarea cuvintelor "s zicem". n forma sa de astzi
nceputul ecteniei ntreite concentreaz semnificaiile ndemnurilor initiale fiind oarecum similar cu
nceputul ecteniei mari unde, nainte de cererile propriu-zise, diaconul indic credinciosilor cum trebuie
s se roage si anume "n pace".
Doamne, Atotstpnitorule, Dumnezeul printilor nostri, rugmu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste. l
mrturisim pe Dumnezeu ca Atotstpnitor dar, n acelasi timp, si ca Dumnezeu al prinilor nostri si de
aceea ndrznim s-L rugm s ne aud si s-si reverse mila Lui peste noi.
Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dup mare mila Ta, rugmu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste. Inspirat de
nceputul psalmului 50, aceast cerere este o invocare a milei lui Dumnezeu si, n acelasi timp, o
mrturisire a marii Lui mile. Ne ndreptm ntreg sufletul si cugetul spre Dumnezeul cel Atotstpnitor
cunoscnd marea Sa mil si avnd credinta c nu-si va ntoarce fata Lui de la noi ci ne va auzi si ne va
milui.
nc ne rugm pentru Preafericitul Printele nostru Patriarhul (N) [pentru (nalt) Preasfintitul (Arhi-)
Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)] si pentru toti fratii nostri cei ntru Hristos. Ne rugm pentru ntisttttorul Bisericii locale, cel pe care Dumnezeu l-a rnduit s ne cluzeasc spre mprtia cerurilor
nvtndu-ne cuvntul adevrului, cel de care depinde bunul mers al Bisericii si mntuirea noastr.
nc ne rugm pentru binecredinciosul popor romn de pretutindeni, pentru ocrmuirea trii, pentru mai
marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sntatea si mntuirea lor.
Conductorii si ostasii trii sunt cei de care depind conditiile externe n care si desfsoar Biserica
activitatea. De aceea ne rugm ca Domnul s le lumineze mintea si inima, s-i aduc la dreapta credint
si s-i mntuiasc. Rugciunea noastr mbrtiseaz de asemenea ntreg poporul romn de pretutindeni,
cernd mntuirea lui.
nc ne rugm pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pentru
toti cei ntru Hristos frati ai nostri. Ne rugm pentru clerul de mir, cel monahal si pentru toti monahii, cei
care s-au consacrat slujirii lui Dumnezeu, fiecare n treapta sa, pentru mntuirea ntregului popor al lui
Dumnezeu.
nc ne rugm pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfntului lcasului acestuia si pentru toti cei
mai nainte adormiti, printi si frati ai nostri dreptslvitori, care odihnesc aici si pretutindeni.
Rugciunea se ndreapt spre cei adormiti, ncepnd cu ctitorii lcasului n care ne rugm. Acestia, prin
jertfa lor, au fcut posibil slujirea Sfintei Liturghii. Apoi, n virtutea dragostei fat de toti, rugciunea i
cuprinde pe toti dreptslvitorii crestini adormiti ntru Domnul.
nc ne rugm pentru mila, viata, pacea, sntatea, mntuirea, cercetarea, lsarea si iertarea pcatelor
robilor lui Dumnezeu, enoriasi, ctitori si binefctori ai sfntului lcaului acestuia. Rugciunea se
ndreapt acum spre cei vii care sunt legati n mod deosebit de lcasul n care ne-am adunat spre
svrsirea Sfintei Liturghii: enoriasii, adic membrii comunittii parohiale, prezeni sau nu la slujb,
ctitorii si binefctorii, cernd ceea ce este esential pentru ei: mila lui Dumnezeu, viata cea adevrat,
pacea sufletului, sntate, mntuire, cercetarea de ctre Dumnezeu, lsarea si iertarea pcatelor.
nvtm de aici ce ne este cu adevrat folositor si ca urmare ce trebuie s-i cerem lui Dumnezeu si n
rugciunile noastre particulare.
n continuare Liturghierul indic posibilitatea adugrii unor cereri diferite n funcie de contextul
concret n care se slujeste Sfnta Liturghie. Spre sfrsitul Liturghierului gsim tiprite cereri la diferite
trebuine: la vreme de neplouare si foamete, la vreme de necontenire a ploilor, pentru cei ce cltoresc,
pentru cei bolnavi, pentru vrjmasii cei ce ne ursc si ne asupresc, pentru cei ce sunt n nchisori, pentru
nvlirea vrjmasilor, la boli molipsitoare, multumiri pentru facerea de bine a lui Dumnezeu, pentru cei
ce sunt asupriti de vrjmasi, pentru nmulirea dragostei si dezrdcinarea urii si a toat rutatea,
pentru cererea si cstigarea celor de trebuint si de folos, pentru vreme de orice nevoie si primejdie
71

omeneasc. De asemenea se pot adapta si alte cereri preluate din Molitfelnic (de exemplu pentru elevi si
studenti) sau chiar pot fi alctuite, n anumite mprejurri, unele cereri speciale.
Este bine s se evite pomenirile nominale care lungesc n mod artificial slujba si o fragmenteaz, cu
exceptia cazului n care anumite persoane binecunoscute de comunitate se afl n situatii deosebite n
care au nevoie de rugciunile celorlalti.
nc ne rugm pentru cei ce aduc daruri si fac bine n sfnt si ntrutot cinstit biserica aceasta, pentru
cei ce se ostenesc, pentru cei ce cnt si pentru poporul ce st nainte si asteapt de la Tine mare si
mult mil. Ultima cerere i cuprinde pe toti cei implicati n mod direct n buna desfsurare a slujbei: cei
ce aduc daruri si fac bine n biseric, cei ce se ostenesc pentru biseric, cei ce cnt la slujb si ntreg
poporul participant la Sfnta Liturghie care asteapt cu credint marea si bogata mil a lui Dumnezeu.
Preotul, prin rugciunea pe care o rosteste, ntreste rugciunea poporului cernd mila lui Dumnezeu:
Doamne, Dumnezeul nostru, primeste aceast rugciune struitoare de la robii Ti si ne miluieste pe noi,
dup multimea milei Tale, si trimite ndurrile Tale peste noi si peste tot poporul Tu, care asteapt de
la Tine mult mil.
Ecfonisul ni-L descoper pe Dumnezeu ca milostiv si iubitor de oameni:
C milostiv si Iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slav nltm: Tatlui si Fiului si Sfntului Duh,
acum, si pururea, si n vecii vecilor. Dumnezeul nostru e Dumnezeul milei si al iubirii, mai tare dect
orice stpnire si putere, e Dumnezeul fermittii n delicatete. Nu e un Dumnezeu al ratiunii reci ci al
unei simtiri miloase, al unei participri la durerea celor ce sufer, de aceea l slvim cu bucurie.
Note:
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986, p.202
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.88
Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191,
Roma, 1971, p.151-155
Liturghierele romnesti si slave adaug ecteniei ntreite si ectenia mortilor din slujba Panihidei spre a
fi rostit atunci cnd se face pomenirea mortilor.

72

XXVI
Ectenia morilor
Liturghierele romnesti si slave aseaz, dup ectenia ntreit, ectenia morilor preluat din slujba
panihidei. Aezarea ecteniei mortilor dupa ectenia ntreita si ca o prelungire a acesteia este justificata
de sensul ecteniei ntreite de rugaciune a Bisericii pentru nevoile fiecaruia, inclusiv ale celor mutati de
la noi. Ectenia mortilor este o cerere staruitoare, izvorta din dragoste, ca mila lui Dumnezeu sa se
reverse si asupra celor adormiti. Rostirea ecteniei mortilor nu este obligatorie la fiecare Sfnta Liturghie
ci, potrivit indicatiilor din Liturghier, numai atunci cnd se face pomenirea mortilor.
Smbata este ziua pomenirii morilor
Potrivit traditiei ortodoxe smbata, ziua a saptea, ziua n care creatia este recunoscuta drept "buna
foarte", ziua lumii acesteia, este, n acelasi timp, zi de sarbatoare si zi a mortii. "Este o sarbatoare
deoarece lumea aceasta si timpul ei ne spun ca Hristos a nvins moartea si a instaurat mparatia Sa,
deoarece ntruparea, moartea si nvierea Sa reprezinta plinirea creatiei ntru care Dumnezeu S-a bucurat
la nceputuri. Este ziua mortii deoarece n moartea lui Hristos lumea a murit iar mntuirea, plinirea si
transfigurarea ei sunt dincolo de mormnt, n veacul ce va sa fie. Toate smbetele anului liturgic si
dobndesc ntelesul de la doua smbete importante: aceea a nvierii lui Lazar (ajunul Floriilor n.n.), care
a avut loc n lumea aceasta si care este vestirea si ncredintarea nvierii celei de obste si Sfnta si Marea
Smbata a Pastelui cnd moartea nsasi a fost schimbata si a devenit puntea catre viata noua a noii
creatii"(1). Smbata este, pentru toate acestea, ziua pomenirii mortilor n nadejdea nvierii. n mod
special, n cteva smbete de peste an se face pomenirea generala a mortilor si anume n smbata
dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna), smbata dinaintea Duminicii Pogorrii Duhului
Sfnt (mosii de vara), prima smbata din luna noiembrie (mosii de toamna) (2).
n secolul al XVIII, la Sfntul Munte Athos s-a iscat o puternica controversa pe tema zilelor cnd se face
pomenirea mortilor. Gruparea traditionalista a "colivarilor" (numiti astfel ironic de catre adversari),
avnd ca exponenti de frunte pe Macarie al Corintului (1731-1805) si pe Sfntul Nicodim Aghioritul (17491809), sustinea respectarea riguroasa a traditiei Bisericii potrivit careia pomenirea mortilor se face
numai smbata. Adversarii lor erau adeptii obiceiului creat n timp potrivit caruia pomenirile mortilor se
pot face n orice zi a saptamnii, chiar si duminica. Raspunsul Patriarhiei ecumenice la aceasta disputa a
fost ca "cei ce savrsesc pomenirea celor adormiti smbata fac bine, iar cei care o savrsesc duminica nu
sunt vrednici de osnda (...) cum de altfel e obiceiul si n bisericile din cetati, si anume de a savrsi
pomenirea mortilor duminica din pricina adunarilor crestinilor ce se strng atunci" (3). Dupa cum reiese
si din acest raspuns, din punct de vedere liturgic, smbata este cea mai potrivita zi pentru savrsirea
pomenirii mortilor. Dar, din ratiuni pastorale, n special la parohii, aceasta pomenire se poate face si
duminica, ziua n care ntreaga comunitate este adunata si ne putem ruga cu totii pentru cei adormiti
care sunt mpreuna madulare cu noi ale Trupului lui Hristos, Biserica (cu conditia ca la parastas sa
ramna ntreaga comunitate).
n concluzie, la Liturghie ectenia mortilor se pune smbata, iar n duminici si sarbatori, atunci cnd sunt
parastase, preotul poate sa o puna sau nu.

Tlcuirea ecteniei morilor

Ectenia mortilor ncepe cu invocarea si marturisirea milei lui Dumnezeu dupa modelul psalmului 50,
repetnd una din cererile ecteniei ntreite:
73

Miluiete-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugmu-ne ie, auzi-ne si ne miluiete.
Ne rugam ca marea mila a lui Dumnezeu sa se reverse asupra noastra, a tuturor madularelor Bisericii, vii
si adormiti. Cnd spunem "noi" ne rugam pentru iertarea pacatelor noastre, a celor prezenti n biserica,
pentru ca rugaciunea noastra sa capete putere. Dar, spunnd "noi" i includem si pe cei adormiti, de care
nu suntem despartiti total ci cu care suntem uniti n Hristos (4). Asupra lor se va concentra de acum
rugaciunea noastra:
nca ne rugam pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu (N) si pentru ca sa se ierte lor
toata greseala cea de voie si cea fara de voie.
Sufletul omului nu-si poate gasi odihna dect n Dumnezeu. Pacatul savrsit cu voie sau fara de voie ne
desparte de Dumnezeu mpiedicndu-ne sa intram n comuniune cu El. Ruptura produsa de pacat n noi
devine mult mai apasatoare dupa moarte cnd, n lumina lui Hristos, ne ntelegem pacatele ca esecuri
existentiale, ca tradari ale menirii noastre de afi chip si asemanare a lui Dumnezeu si de a nainta ntr-o
comuniune tot mai deplina cu El. De aceea ne rugam pentru iertarea pacatelor celor adormiti ca astfel ei
sa gaseasca odihna n Dumnezeu.
Ca Domnul Dumnezeu sa aseze sufletele lor unde dreptii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, mparatia
Cerului si iertarea pacatelor lor, de la Hristos, mparatul Cel fara de moarte si Dumnezeul nostru, sa
cerem.
Comuniunea cu Dumnezeu nseamna comuniunea cu toti sfintii care si-au gasit odihna n El, nseamna
mpartasirea de mila lui Dumnezeu si intrarea n mparatia Sa si are ca conditie iertarea pacatelor.
Odihna pe care o cerem pentru cei adormiti nu este o stare negativa, de inactivitate, ci o bucurie de
mparatia cerurilor, care e comuniunea tuturor si e plina de toate bunatatile spirituale. Odihna aceasta e
viata, o viata n care gustam, simtim, ne asimilam toate bunatatile spirituale care se revarsa din
Dumnezeu si din comuniunea cu semenii cu care suntem uniti n Dumnezeu. Toate acestea caracterizeaza
odihna n "snul lui Avraam" iar "snul lui Avraam", ca stramos al lui Hristos ca om, e Hristos nsusi, spune
Sfntul Atanasie. De aceea rugaciunea noastra se ndreapta spre Hristos pe care-L marturisim mparat si
Dumnezeu al nostru. El nu este un mparat obisnuit ci, ca Cel ce nvins moartea, este mparat fara de
moarte si Dumnezeu.
Ectenia continua cu o rugaciune rostita de catre preot:
Dumnezeul duhurilor si a tot trupul - Rugaciunea debuteaza cu o marturisire biblica despre Dumnezeul
nostru preluata di Vechiul Testament (Numeri 16, 22 si 27, 16). Termenul de "trup" este folosit aici n
sensul fiintei umane depline, trup si suflet, sens pe care l regasim si atunci cnd se spune ca "Cuvntul
trup s-a facut" (Ioan 1, 14) si ca Duhul lui se pogoara "peste tot trupul" (F.A. 2, 17; Ioil 2, 28) la
Cincizecime. Dumnezeul duhurilor si a tot trupul este Dumnezeul ngerilor si al oamenilor, Dumnezeul
celor aflati n trup si al celor adormiti.
Care ai calcat moartea si pre diavolul ai surpat si ai daruit viata lumii Tale - Prin ntruparea, Patima si
nvierea sa Fiul Lui Dumnezeu a calcat moartea si a surpat stapnirea diavolului daruind viata lumii.
Pentru aceasta ndraznim sa ne rugam n continuare pentru odihna sufletelor celor adormiti, aratnd
valoarea unica a fiecaruia prin pomenirea lui nominala.
nsuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai (N), n loc luminat, n loc cu verdeata, n loc
de odihna, de unde a fugit toata durerea, ntristarea si suspinarea. - Locul luminat n care ne rugam sasi gaseasca odihna este mparatia lui Dumnezeu, Ierusalimul cel de sus care "nu are trebuinta de soare,
nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul" (Apocalipsa
21, 23). Locul de verdeata este pomul vietii care creste lnga rul vietii facnd rod de douasprezece ori
pe an si ale carui frunze sunt spre tamaduirea neamurilor (Apocalipsa 22, 1-2). Textul face trimitere de
asemenea la imaginea pastorului celui bun care si paste turma la loc de verdeata (Psalmul 22). Imparatia
74

lui Dumnezeu pe care o cerem pentru cei adormiti este locul adevaratei odihne proorocit de Isaia (Isaia
51, 11) de unde a fugit toata durerea, ntristarea si suspinul: "Si va sterge orice lacrima din ochii lor si
moarte nu va mai fi; nici plngere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dinti au trecut"
(Apocalipsa 21, 4).
Si iarta lor, ca un Dumnezeu bun si Iubitor de oameni, toata gresala ce au savrsit cu cuvntul, cu lucrul
sau cu gndul. - Pentru a putea dobndi odihna cea vesnica sufletele au nevoie de iertarea pacatelor
savrsite n viata cu cuvntul (Va spun ca pentru orice cuvnt desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da
socoteala n ziua judecatii - Matei 12, 36), cu lucrul sau cu gndul (Eu nsa va spun voua: Ca oricine se
uita la femeie, poftind-o, a si savrsit adulter cu ea n inima lui - Matei 5, 28).
Ca nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca. Numai Tu Singur esti fara de pacat; dreptatea Ta este
dreptate n veac si cuvntul Tau adevarul - Cu constiinta pacatoseniei noastre (Daca zicem ca pacat nu
avem, ne amagim pe noi nsine si adevarul nu este ntru noi - I Ioan 1, 8) venim naintea celui singur fara
de pacat (Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? - Ioan 8, 46) care este nsusi Adevarul (Eu sunt Calea,
Adevarul si Viata - Ioan 14, 6).
Ca Tu esti nvierea si viata si odihna adormitilor robilor Tai (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie
slava naltam, mpreuna si Celui fara de nceput al Tau Parinte si Preasfntului si Bunului si de viata
facatorului Tau Duh, acum, si pururea, si n vecii vecilor - Hristos este viata si nvierea noastra, "locul
luminat", "locul de verdeata", "locul de odihna" pentru ca este unit dupa fiinta cu Tatal cel fara de
nceput si cu Duhul de viata facator.
ntru fericita adormire, vesnica odihna da, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai, celor ce s-au
pomenit acum, si le fa lor vesnica pomenire.
n final cerem vesnica pomenire a celor adormiti caci "a pomeni pe cineva nseamna a trimite spre acela
un curent de viata. Iar a-l pomeni nencetat nseamna a trimite spre el un curent nentrerupt si vesnic
de viata. A pomeni n veci nseamna deci a tine vesnic n viata pe cel pomenit" (5). Suntem datori sa
tinem n noi pomenirea celor dragi, a naintasilor nostri, a fratilor nostri ntru Hristos, n dorinta de a-i
ntlni pe toti n mparatia lui Dumnezeu. "Cernd lui Dumnezeu pomenirea vesnica a unor persoane
aratam nu numai valoarea eterna a acelor persoane si vointa noastra de iubire netrecatoare a lor, ci si
raspunderea noastra pentru eternitatea lor fericita; afirmam ca si de noi depinde eternitatea lor
fericita" (6).
Note:
1. Alexandre Schmemann, Postul cel Mare, Bucuresti, 1998, p. 88.
2. Vezi Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, Bucuresti , 1993, p. 272-275
3. vezi Elia Citterio, Nicodim Aghioritul. Personalitatea-opera-nvatatura ascetica si mistica, Sibiu, 2001,
p. 51
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p.206
5. Ibidem, p. 209
6. Ibidem, p. 211

75

XXVII
Ectenia catehumenilor
Prima parte a Sfintei Liturghii se ncheie cu o ectenie n care rugaciunea se concentreaza asupra celor
care nu au primit botezul. Este vorba despre catehumeni, cei chemati sa devina crestini, care au dreptul
sa participe la slujba numai pna n acest moment.
Catehumenii sunt cei ce se pregatesc sa primeasca botezul
Denumirea de catehumen vine de la verbul grecesc catiheo care nseamna a rasuna, a vesti ceva de pe un
loc nalt, a chema. n Noul Testament acest termen este folosit cu sensul de a nvata pe altul prin viu
grai. n Biserica primara, termenul de catehumeni este folosit, ncepnd cu Tertulian (secolul al II-lea)
pentru a-i desemna pe cei care sunt nvatati adevarurile de credinta n vederea botezului. Din secolul al
II-lea n Biserica se dezvolta institutia catehumenatului, adica mpartasirea adevarurilor de credinta celor
ce doreau sa devina crestini, n mod organizat, nainte de botez. Catehumenatul atinge apogeul n
secolul al IV-lea si ncepe sa dispara spre sfrsitul secolului al V-lea, odata cu generalizarea botezului
copiilor.
Catehumenii erau primiti de regula dintre oamenii liberi, cu ocupatie onorabila, iar dintre sclavi cu voia
stapnilor lor. Admiterea n catehumenat o aprecia si aproba episcopul, candidatul fiind prezentat de
unul sau mai multi credinciosi care garantau pentru el. Dupa ce episcopul l cerceta asupra vietii si
dorintei de a deveni crestin, el facea fagaduinta de a-si schimba viata. Apoi era consacrat sacramental
printr-o rnduiala de slujba numita rnduiala catehumenatului (pastrata si savrsita pna azi nainte de
slujba propriu-zisa a Botezului) prin care era eliberat de sub stapnirea diavolului si si marturisea
credinta n Hristos si dorinta de unire cu El. Dupa aceea catehumenul era ncredintat unui catehet
(nvatator) care sa-l initieze n adevarurile de credinta si primea dreptul sa participe la prima parte a
Sfintei Liturghii care, pentru aceasta, se numeste pna azi si Liturghia catehumenilor.
Catehumenatul, care la nceput dura doar cteva luni, a ajuns ca, pe masura dezvoltarii sale, sa se
ntinda pe o perioada de doi sau trei ani. Catehumenii erau mpartiti, n functie de etapa n care se
aflau, n doua, apoi n trei categorii: catehumenii propriu-zisi, energumenii si fotizumenii (cei pentru
luminare). La sfrsitul Liturghiei catehumenilor se faceau rugaciuni speciale pentru fiecare dintre aceste
categorii dupa care paraseau biserica. Pna astazi se pastreaza n rnduiala Liturghiei darurilor mai
nainte sfintite rugaciunea pentru fotizumeni, rostita ncepnd cu mijlocul Postului Mare. La Liturghiile
Sfintilor Ioan Gura de Aur si Vasile cel Mare s-a pastrat doar ectenia catehumenilor.
Rugati-va, cei chemati, Domnului.
Textul liturgic romnesc traduce termenul de catehumeni prin "cei chemati". Asadar "cei chemati' pe care
diaconul (sau preotul) i ndeamna la rugaciune sunt catehumenii.
Cei credinciosi, pentru cei chemati sa ne rugam, ca Domnul sa-i miluiasca pre dnsii.
Doar primul si ultimul ndemn al ecteniei este adresat catehumenilor, aceasta ectenie fiind de fapt o
rugaciune a comunitatii credinciosilor care si exercita preotia mparateasca mijlocind pentru
catehumeni. Sfntul Ioan Gura de Aur (1) arata ca catehumenii nu raspund la cererile ecteniei si sunt
trimisi apoi din biserica nainte de nceperea Liturghiei euharistice (a credinciosilor) deoarece ei, nefiind
botezati, sunt n afara camarilor mparatesti, rugaciunea lor nu este cea a lui Hristos (Ioan 14, 13), nu au
libertate filiala si trebuie ca altii sa le fie mijlocitori. Totusi catehumenii sunt ndemnati, la nceputul
ecteniei, la rugaciune pentru ca rugaciunile credinciosilor nu pot avea efect daca nu se roaga si ei pentru
ei nsisi.

76

Sa-i nvete pre dnsii cuvntul adevarului.

Cuvntul adevarului este continutul nvataturii pe planul cunoasterii (2). Numai Dumnezeu i poate nvata
cuvntul adevarului caci nu putem numi pe nimeni nvatator pe pamnt (Matei 23, 8), toti crestinii sunt
ucenicii lui Hristos (Isaia 54, 13) si sunt nvatati de Dumnezeu (Ioan 6, 45).
Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii.
Evanghelia nu aduce doar curatirea de pacate ci si ndreptarea prin credinta caci "Hristos Iisus, pentru
noi S-a facut ntelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare" (I Corinteni 1, 30).
ntelegerea profunda a acestui adevar face sa se nasca n om dorinta de a se boteza.
Sa-i uneasca pre dnsii cu Sfnta Sa Soborniceasca si Apostoleasca Biserica.
Finalitatea spre care nainteaza catehumenii este unirea cu Biserica cea adevarata prin botez.
Mntuieste, miluieste, apara si pazeste pre dnsii, Dumnezeule, cu Harul Tau.
Cererea ce rezuma ectenia mare si prin care ne punem sub ocrotirea lui Dumnezeu ndreptndu-ne plini
de ncredere spre El ca spre un Parinte iubitor o rostim acum pentru catehumeni ntr-o forma usor
modificata cernd n primul rnd mntuirea lor.
Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati.
n ncheierea ecteniei catehumenii sunt ndemnati sa-si plece capul pentru a primi binecuvntarea.
Plecarea capului este gestul prin care omul arata ca asteapta revarsarea bunatatilor ceresti asupra lui cu
constiinta ca "toata darea cea buna si tot darul desavrsit de sus este, pogorndu-se de la Parintele
luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare" (Iacov 1, 17). Plecndu-si capetele
catehumenii arata de asemenea ca sunt gata sa ia jugul cel bun al lui Hristos (Matei 11, 30).
Rugaciunea de binecuvntare, rostita azi n taina, era spusa la nceput de catre protos cu voce tare
tinnd mna asupra capetelor plecate ale catehumenilor. Potrivit Sfntului Ioan Gura de Aur
binecuvntarea este dovada ca Dumnezeu a primit rugaciunea pentru ei "caci nu omul este cel ce
binecuvinteaza ci, prin mijlocirea limbii si a minii sale, mparatului nsusi i oferim capetele celor
prezenti (ale catehumenilor)"(3).
Avnd o forma diferita n Liturghia Sfntului Ioan Gura de Aur si n cea a Sfntului Vasile cel Mare dar
fiind asemanatoare n continut, rugaciunea de binecuvntare este plina de referinte biblice. O vom
prezenta n continuare n redactia Sfntului Ian Gura de Aur:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce ntru cele de sus locuiesti (Psalm 112, 5) si spre cele smerite
privesti, Care ai trimis mntuire neamului omenesc pre Unul Nascut Fiul Tau si Dumnezeu, pre Domnul
nostru Iisus Hristos invocarea lui Dumnezeu se face prin afirmarea universalitatii vointei Sale
mntuitoare aratata n ntruparea Mntuitorului.
Cauta spre robii Tai cei chemati, cari si-au plecat grumajii naintea Ta, si-i nvredniceste pre dnsii, la
vreme potrivita, de baia nasterii celei de a doua (Tit 3, 5), de iertarea pacatelor (Matei 26, 28) si de
vestmntul nestricaciunii; uneste-i pre dnsii cu Sfnta Ta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica si-i
numara pre dnsii cu turma Ta cea aleasa se reia cererea ecteniei pentru catehumeni de a fi uniti cu
Biserica indicndu-se ca aceasta unire se face prin botez care este nastere din nou si aduce iertarea
pacatelor si vestmntul nestricaciunii. A fi madular al Bisericii nseamna a fi numarat n turma cea aleasa
a lui Hristos.

77

n rugaciunea de la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare se mai arata ca intrarea n Biserica nseamna
asumarea de buna voie a jugului celui bun al lui Hristos (Matei 11, 30) si ca prin botez si intrarea n
Biserica se deschide calea spre cunoasterea adevaratului Dumnezeu.
Ca si acestia mpreuna cu noi sa slaveasca Preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau: al Tatalui
si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor.
Prin intrarea catehumenilor n Biserica ne unim n dreapta slavire a lui Dumnezeu adica n ortodoxie.
Rostind acest ecfonis preotul face semnul sfintei cruci cu buretele peste antimisul pe care l-a desfacut n
timpul ecteniei. Prin aceasta se arata ca numai prin cruce putem ajunge la dreapta slavire a lui
Dumnezeu.
Cti sunteti chemati, iesiti. Cei chemati, iesiti. Cti sunteti chemati, iesiti. Ca nimenea din cei
chemati sa nu ramna.
Catehumenii sunt ndemnati acum sa paraseasca biserica deoarece "usa Hristos si mparatia Sa nu se
deschide dect prin botez si mirungerea cu Duhul Sfnt si duce la Potirul euharistic"(4).
Ectenia catehumenilor este expresia caracterului misionar al Bisericii
n zilele noastre multi liturgisti au pus problema scoaterii ecteniei catehumenilor din Sfnta Liturghie
argumentnd prin aceea ca catehumenatul a disparut nca din secolul al VI-lea si ca urmare aceasta
ectenie se adreseaza unei "categorii inexistente de asistenti"(5). Liturghierul prevede de altfel
posibilitatea de a o lasa afara "la nevoie" si n practica acest lucru se ntmpla des.
Si totusi catehumenii nu mai sunt "o categorie inexistenta de asistenti". Se ntmpla azi ca oameni maturi
sa-si asume calitatea de catehumeni n vederea botezului. Chiar mai mult, dupa caderea comunismului,
n unele Biserici Ortodoxe (Srba, Rusa etc) a nceput organizarea catehumenatului pentru cei nebotezati
n perioada de ateism si care doresc sa devina crestini ortodocsi. n aceste conditii ectenia catehumenilor
devine foarte actuala.
Mai mult dect att, dupa cum sublinia Parintele Alexander Schmemannn, trebuie sa ntelegem ca
traditia liturgica pastreaza plinatatea ideii si nvataturii despre lume. Adaptnd rnduielile de cult
mentalitatii omului contemporan riscam sa pierdem elemente importante ale traditiei liturgice. De aceea
obiceiurile si traditiile liturgice trebuie evaluate nu raportat la contemporaneitate ci n functie de
masura n care exprima prin sine ceva vesnic si esential. Privita din acest punct de vedere ectenia
catehumenilor este expresia liturgica a chemarii de baza a Bisericii si anume Biserica ndreptata spre
lume cu scopul de a o ntoarce la Hristos, este expresia caracterului misionar al Bisericii (6).
Lumea n care traim este departe de a fi crestina. Crestinii sunt o minoritate. Mai sunt attea zeci de
milioane de oameni care nu l-au cunoscut pe Hristos. Ectenia catehumenilor este o rugaciune pentru
acestia si, n acelasi timp, o aducere aminte a misiunii pe care ne-a ncredintat-o Hristos: "Drept aceea,
mergnd, nvatati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh,
nvatndu-le sa pazeasca toate cte v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt n toate zilele, pna la
sfrsitul veacului" (Matei 28, 19-20).
De aceea este important ca ectenia catehumenilor sa fie mentinuta n cadrul Sfintei Liturghii, putndu-se
renunta eventual la ndemnul final adresat catehumenilor pentru a parasi biserica.
Note:
1. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 399
2. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p.214
3. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 403
78

4. P. Evdokimov, Rugaciunea n Biserica de Rasarit, p. 176

5. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 203
6. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.91-92

79

XXVIII
Antimisul
Sfrsitul Liturghiei catehumenilor (Cuvntului) si nceputul Liturghiei credinciosilor (euharistica) se
ntrepatrund prin doua acte savrsite concomitent: rostirea ecteniei catehumenilor si desfacerea
antimisului.
Sfnta Liturghie poate fi savrsita numai pe antimis
Antimisul (1) este o bucata de pnza de in sau de matase, n forma dreptunghiulara, cu laturile de 50-60
cm, avnd imprimata scena punerii Domnului n mormnt. La noi si la rusi antimisul are cusute n el
sfinte moaste pe cnd la greci acestea lipsesc. Toate antimisele cuprind nsa numele parohiei, hramul
bisericilor carora sunt destinate si semnatura episcopului locului. Ele se schimba de fiecare data cnd se
instaleaza un nou episcop.
Termenul de antimis vine din limba greaca de la cuvintele anti (n loc de) si minsos (masa) nsemnnd
asadar "n loc de masa". El este obligatoriu pentru slujirea Sfintei Liturghii, n caz de nevoie Sfnta
Liturghie putnd fi savrsita si n afara bisericii dar numai pe antimis. Antimisul sta n permanenta pe
Sfnta Masa, sub Sfnta Evanghelie, ndoit si nvelit ntr-o pnza protectoare numita iliton.
La Sfnta Liturghie, dupa citirea din Evanghelie aceasta este asezata mai n fata pe Sfnta Masa, lasnd
locul antimisului care este desfacut de catre preot n timpul rostirii ecteniei catehumenilor si nsemnat
cu semnul Sfintei Cruci la rostirea ecfonisului.
Antimisul este "delegatia" pe care episcopul o da preotului spre a savrsi Sfnta Liturghie
Antimisul are n acelasi timp un rol practic si o profunda semnificatie teologica. Rolul practic consta n
aceea ca pe antimisul desfacut vor fi asezate Sfntul Potir si Sfntul Disc iar eventualele particele din
Sfintele Daruri care vor cadea pe el vor putea fi adunate evitndu-se profanarea. Semnificatia teologica a
antimisului vine din legatura lui cu episcopul locului a carui semnatura o poarta ntotdeauna.
"Biserica locala ca entitate avnd un statut eclesiologic plenar este dioceza episcopala"(2) arata
Mitropolitul Ioannis Zizioulas exprimnd nvatatura din totdeauna a Bisericii. Episcopul, n calitate de
chip al lui Hristos a fost dintru nceput si n chip natural centrul n jurul caruia gravita toata viata
religioasa a obstii crestine din fiecare Biserica locala (3). n primele secole crestine episcopul prezida
toate adunarile de cult, el fiind savrsitorul de drept al slujbelor si n special al Sfintei Liturghii. La
Liturghie ntreaga Biserica locala se aduna n jurul episcopului exprimnd unitatea ei ca Trup al Lui
Hristos. Aceasta calitate de savrsitor de drept al Sfintei Liturghii episcopul o are n continuare si o va
avea ct va fi Biserica. Dar, din cauza nmultirii numarului crestinilor, a devenit imposibila adunarea
tuturor credinciosilor dintr-o Biserica locala la o singura Sfnta Liturghie slujita de episcop. Ca urmare
episcopul deleaga preoti ca, n numele lui sa slujeasca Sfnta Liturghie si sa pastoreasca parohiile.
"Numai acea Euharistie este reala, arata Sfntul Ignatie al Antiohiei, care o savrseste episcopul sau cel
caruia i-a ncredintat el savrsirea ei". Antimisul, purtnd semnatura episcopului si avnd mentionata
parohia careia i este destinat este tocmai "delegatia" pe care episcopul o da preotului spre a savrsi
Sfnta Liturghie si a pastorii parohia respectiva. De aceea antimisele se schimba ntotdeauna la
instalarea unui nou episcop.

Antimisul vadeste Sfnta Liturghie ca centru al parohiei si al vietii ei ntregi

80

"Antimisul a aparut din necesitatea de a pune n concordanta sensul Euharistiei - ca o lucrare a ntregii
Biserici care exprima unitatea ei prin slujirea episcopului, cu necesitatea de a satisface multiplele
adunari euharistice"(4). Antimisul arata ca nu numai din punct de vedere administrativ ci si calitativ,
ontologic, parohia nu este Biserica deplina ci numai n unire cu alte parti poate trai plinatatea Bisericii.
"Parohia fiind doar o parte, legata de plinatatea Bisericii, ea primeste tot timpul aceasta plinatate si se
descopera ea nsasi acestei plinatati numai n episcop si prin episcop; n acest sens, parohia depinde de
episcop si, prin el, de ntregul Bisericii. Pe de alta parte, darul Bisericii facut parohiei este Euharistia,
prin care fiecare parohie participa n ntregime la Hristos, primeste toata plinatatea darurilor harice si
se identifica pe sine cu Biserica. De aici urmeaza si dependenta Euharistiei de episcop, de ncredintarea
lui si, totodata, vadirea Euharistiei ca centru al parohiei si al vietii ei ntregi"(5).
Toate acestea sunt exprimate de antimis si ne sunt reamintite de desfacerea lui pe Sfnta Masa ca act
pregatitor pentru nceperea Liturghiei credinciosilor (euharistica) la care participa si slujesc credinciosii
alaturi de clerici si n comuniune cu episcopul pentru a aduce jertfa euharistica "cu o gura si o inima" si
pentru a primi toti darul vietii celei noi n Hristos prin mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului si a se
arata astfel ca Biserica, Trup al lui Hristos.
Note:
1. Pentru amanunte privind istoria si semnificatia antimisului vezi Diac. Dr. Nica M. Tuta, Sfntul Antimis.
Studiu istoric, liturgic si simbolic, Bucuresti, 1943
2. Ioannis Zizioulas, Fiinta eclesiala, Bucuresti, 1996, p.255
3. Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, editia a II-a, Bucuresti, 1993, p. 95
4. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p 101
5. Ibidem, p. 104

81

XXIX
Rugciunile pentru credincioi
Deschiderea antimisului marcheaza sfrsitul Liturghiei catehumenilor, deschisa participarii tuturor, care
are un caracter predominant catehetic, de propovaduire a Evangheliei lumii. n ea Dumnezeu Cuvntul ne
vorbeste, ne nvata si ni se mpartaseste prin cuvnt. Urmeaza cea de a doua parte a Sfintei Liturghii,
Liturghia credinciosilor sau euharistica, n care Biserica se separa de lume pentru a aduce, n Hristos,
jertfa euharistica cea fara de snge si a fi naltata n mparatia cerurilor, la ospatul Stapnului, primind
ca hrana nsusi Trupul si Sngele Domnului.
La nceput toti credinciosii se mpartaseau la Liturghie
n Biserica primara era de neconceput ca cei ce participa la Liturghia euharistica sa nu se mpartaseasca.
Canoanele 8 si 9 apostolice si canonul 2 al sinodului de la Antiohia sunt categorice n aceasta privinta
amenintnd cu afurisirea (excomunicarea) att pe clericii ct si pe laicii care participa la slujba si nu se
cumineca. De aceea la sfrsitul Liturghiei Cuvntului paraseau biserica att catehumenii ct si penitentii,
adica cei opriti de la mpartasanie datorita unor pacate grave, la ndemnul diaconului: "Cei care nu
participa la mpartasanie sa paraseasca adunarea!". "Potrivit sensului liturgic numai cei ce se
mpartasesc, numai credinciosii participa la Sfnta Liturghie. Si este un privilegiu nfricosator"(1). Ct
de mult ne-am ndepartat n zilele noastre de la aceasta ntelegere cnd majoritatea credinciosilor
ramn n biserica la Liturghia celor credinciosi fara sa constientizeze privilegiul nfricosator pe care l
reprezinta aceasta, fara sa-si puna problema ca ar trebui sa duca o astfel de viata nct sa poata sa se
mpartaseasca de fiecare data si fara sa nteleaga ca numai mpartasindu-se au participat deplin la
Liturghie.
Participarea la Liturghie nseamna un privilegiul nfricosator
Liturghia credinciosilor ncepe cu rostirea de catre diacon a doua ectenii mici. Aceste ectenii sunt o
ramasita a ecteniei mari care n secolele IV-V era rostita doar dupa plecarea catehumenilor si a
penitentilor. Dupa mutarea ecteniei mari, mai nti nainte de trisaghion iar din secolul al XIII-lea n locul
ei actual, la nceputul Liturghiei credinciosilor ntlnim n manuscrise doua ectenii cu un numar variabil
de cereri stabilite astfel nct sa dea posibilitatea preotului de a citi rugaciunile pentru credinciosi.
Initial se rosteau trei rugaciuni pentru credinciosi, prima n taina celelalte cu voce tare, dupa cum aflam
din canonul 19 al sinodului de la Laodiceea (363). Dar manuscrisele liturgice, ncepnd cu cele mai vechi
(secolul al VIII-lea) cuprind doar cte doua rugaciuni, diferite pentru Liturghia Sfntului Ioan Gura de Aur
si Liturghia Sfntului Vasile cel Mare. n ceea ce priveste a treia rugaciune s-a emis ipoteza ca ar fi
rugaciunea plecarii capetelor de la Liturghia Sfntului Ioan Gura de Aur aflata astazi dupa Tatal nostru
(2).
Rugaciunile pentru credinciosi rostite n numele clerului dar mbratisndu-i pe toti credinciosii scot n
evidenta faptul ca privilegiul nfricosator de a participa la Liturghie nseamna o mpreuna-slujire a
clericilor si a laicilor n care se distinge clar slujirea preotiei harismatice de slujirea preotiei mparatesti
a credinciosilor. n cele ce urmeaza ne vom apleca asupra rugaciunilor de la Liturghia Sfntului Ioan Gura
de Aur prezentndu-le pe scurt si pe cele ale Sfntului Vasile cel Mare.

Rugaciune a clericilor spre a fi nvredniciti sa mijloceasca pentru popor

"Multumim Tie Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai nvrednicit pe noi a sta si acum naintea
Sfntului Tau Jertfelnic si a cadea la ndurarile Tale, pentru pacatele noastre si pentru pacatele cele din
82

nestiinta ale poporului. Primeste, Dumnezeule, rugaciunea noastra; fa-ne sa fim vrednici a-Ti aduce
rugaciuni, cereri si jertfe fara snge pentru tot poporul Tau; si ne nvredniceste pe noi, pe care ne-ai
pus ntru aceasta slujba a Ta, cu puterea Duhului Tau Celui Sfnt, ca fara de osnda si fara de
sminteala, ntru marturia curata a cugetului nostru, sa Te chemam pe Tine n toata vremea si n tot
locul, si auzindu-ne pe noi, milostiv sa ne fii noua, ntru multimea bunatatii Tale".
Prima rugaciune pentru credinciosi a Sfntului Ioan Gura de Aur ncepe cu o multumire adusa de catre
protos n numele clericilor slujitori pentru vrednicia primita prin hirotonie de a mijloci pentru popor
savrsind Sfnta Liturghie.
Textul face trimitere la capitolul 9 din Epistola catre Evrei n care Sfntul Pavel arata suprematia lui
Hristos, "Arhiereul bunatatilor viitoare" (v. 11) si "Mijlocitorul unui nou testament" (v. 15) fata de
arhiereul legii celei vechi. Arhiereul legii vechi aducea jertfe sngeroase "pentru sine si pentru pacatele
poporului" (v. 7) jertfe care "nu aveau nsa puterea de a desavrsi cugetul nchinatorului" (v. 9).
Preotia crestina a Noului Testament este mplinirea mijlocirii lui Hristos pe care preotia legii vechi doar o
prenchipuia. "De vreme ce firea omului nu poate suferi fiinta dumnezeirii, cu iconomia Ta ai asezat
dascali asemenea noua care stau pe scaunul Tau ca sa aduca Tie jertfa si prinos pentru tot poporul Tau"
se arata n rugaciunea de la hirotonia episcopului (3). La Sfnta Liturghie clericii se roaga sa fie
nvredniciti a aduce pentru pacatele lor si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului "rugaciuni,
cereri si jertfe fara de snge". Jertfa fara de snge este jertfa euharistica ce nlocuieste jertfele
sngeroase ale legii vechi, este actualizarea jertfei mntuitoare a lui Hristos care "a intrat odata pentru
totdeauna n Sfnta Sfintelor, nu cu snge de tapi si de vitei, ci cu nsusi sngele Sau, si a dobndit o
vesnica rascumparare" (v. 12). El "Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara
de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu" (v. 14).
Acelasi Duh Sfnt da putere preotiei crestine: "Dumnezeiescul Har, cel ce totdeauna pe cele
neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le mplineste" (4) rnduieste slujitorii ierarhiei sacramentale.
De aceea la slujba hirotoniei arhiereul se roaga ca preotul "sa primeasca acest mare har al Sfntului Tau
Duh ntru viata curata si credinta nestramutata", sa se umple de darul Sfntului Duh "ca sa se faca
vrednic a sta fara prihana n fata jertfelnicului Tau"(5). La fiecare Sfnta Liturghie, rostind rugaciunea
pentru credinciosi, preotul trebuie sa-si aminteasca ca numai viata curata si credinta nestramutata
dobndita cu puterea Sfntului Duh l poate face sa-si mplineasca misiunea de mijlocitor catre
Dumnezeul cel milostiv si iubitor de oameni fara de osnda si fara de sminteala ntru marturia curata a
cugetului precum Sfntul Pavel (II Corinteni 1, 12).
Rugaciunea paralela a Sfntului Vasile cel Mare subliniaza faptul ca Dumnezeu este Cel ce ne-a
descoperit mai nti taina mntuirii (I Timotei 3, 16) si a rnduit preotia sacramentala n puterea
Sfntului Duh, El fiind Cel care lucreaza n slujitorii Lui (I Corinteni 12, 4-6).

Slujirea laicilor presupune ntelegerea duhovniceasca a slujbei si mpartasirea cu Sfintele Taine

Iarasi si de multe ori cadem la Tine si ne rugam Tie, Bunule si Iubitorule de oameni, ca privind spre
rugaciunea noastra, sa curatesti sufletele si trupurile noastre de toata necuratia trupului si a duhului si
sa ne dai noua sa stam nevinovati si fara de osnda naintea Sfntului Tau Jertfelnic. Si daruieste,
Dumnezeule, si celor ce se roaga mpreuna cu noi spor n viata, n credinta si n ntelegerea cea
duhovniceasca. Da lor sa-Ti slujeasca totdeauna cu frica si cu dragoste, si ntru nevinovatie si fara osnda
sa se mpartaseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se nvredniceasca de cereasca Ta mparatie.

83

n cea de a doua rugaciune pentru credinciosi a Sfntului Ioan Gura de Aur clericii se roaga mai nti
pentru ei nsisi apoi, n cea de a doua parte, pentru popor.
n prima parte se reia cererea din rugaciunea anterioara de a fi nvredniciti sa stea "nevinovati si fara de
osnda naintea sfntului jertfelnic". Marturisind nevrednicia pentru aceasta nalta slujire clericii si
ndreapta toata nadejdea spre Dumnezeu, singurul care ne poate face vrednici curatindu-ne de toata
ntinaciunea trupului si a sufletului.
Rugaciunea i cuprinde apoi pe "cei ce se roaga mpreuna cu noi", adica poporul dreptcredincios din
biserica. Pentru ei se cere sporul n viata, n credinta si n ntelegerea duhovniceasca. Viata curata si
credinta tare este asadar o conditie si pentru slujirea laicilor. ntelegerea duhovniceasca potrivit
Sfntului Pavel consta n cunoasterea voii lui Dumnezeu si mplinirea ei (Coloseni 1, 99). n contextul
concret al acestei rugaciuni ntelegerea duhovniceasca nseamna si angajarea constienta n slujirea
Sfintei Liturghii prin ntelegerea a tot ceea ce se savrseste n timpul slujbei. n continuare rugaciunea
ne descopera felul n care trebuie sa slujeasca laicii si anume "cu frica, cu dragoste si ntru nevinovatie".
Slujirea lor culmineaza n mpartasirea cu Sfintele Taine care le deschide calea spre mparatia lui
Dumnezeu. nvatam din aceasta rugaciune ca doua caracteristici esentiale ale slujirii laicilor la Sfnta
Liturghie sunt ntelegerea duhovniceasca a slujbei si mpartasirea cu Sfintele Taine.
Rugaciunea paralela a Sfntului Vasile cel Mare se concentreaza pe pregatirea pentru savrsirea jertfei
euharistice preotul cernd "cuvnt ntru deschiderea gurii noastre, ca sa chemam harul Sfntului Duh
peste Darurile ce se vor pune nainte".
Sa acordam mai multa atentie rugaciunilor pentru credinciosi
A fi credincios nseamna a fi consacrat n slujirea lui Dumnezeu, fie n ierarhia sacramentala fie ca laic,
un privilegiu si o raspundere extraordinara pe care trebuie sa o primim cu toata seriozitatea. Rugaciunile
pentru credinciosi ne constientizeaza asupra acestei raspunderi nca de la nceputul Liturghiei
credinciosilor. De aceea trebuie sa le acordam toata atentia care li se cuvine desi citirea lor n taina si
uneori n graba i mpiedica pe preoti sa staruie asupra lor iar pe laici chiar sa le auda.
Note:
1. P. Evdokimov, Rugaciunea n Biserica de Rasarit, p. 177
2. Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA, 191,
Roma, 1971, p.135
3. Arhieraticon, Bucuresti,1993, p. 99
4. Ibidem, p. 74, 79, 97
5. Ibidem, p. 80-81

84

XXX
Intrarea Mare
Liturghia credinciosilor (euharistica), nceputa odata cu rugaciunile pentru credinciosi, a fost ntotdeauna
nteleasa si traita ca o actualizare a Cinei celei de Taina prin mplinirea poruncii Mntuitorului. n seara
Joii Mari, la Cina cea de Taina, Fiul lui Dumnezeu "nsusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii" (anaforaua
Sfntului Ioan Gura de Aur) mpartasindu-i pe apostoli cu Trupul si Sngele Sau si poruncindu-le " Sa faceti
aceasta ntru pomenirea Mea" (I Cor. 11, 23-26).
Liturghia credinciosilor este actualizarea celor patru acte mplinite de catre Mntuitorul la Cina cea
de Taina
O analiza atenta a relatarilor scripturistice (Matei 26, 28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; I Cor. 11, 2326) privind cele savrsite de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taina n legatura cu instituirea Sfintei
Euharistii ne descopera sapte actiuni: a luat pinea, a multumit si binecuvntat, a frnt, a dat, a luat
paharul, a multumit si a binecuvntat, a dat. Aceste actiuni se concentreaza n patru acte fundamentale:
a luat (pinea si paharul), a multumit si binecuvntat (pinea si paharul), a frnt (pinea) si a dat (Trupul
si Sngele Sau). Recunoastem aceste acte la nmultirea pinilor n pustie (Matei 14, 19; 15, 36) cnd
Euharistia a fost prefigurata. Apoi le ntlnim la Euharistia savrsita de Mntuitorul dupa nvierea Sa din
morti la Emaus cu cei doi ucenici Luca si Cleopa "cnd a stat mpreun cu ei la masa, lund El pinea, a
binecuvntat si, frngnd, le-a dat lor" (Luca 24, 30).
Liturghia credinciosilor, fiind o actualizare a Cinei celei de Taina, este, implicit, n partile sale principale
o actualizare a acestor patru acte mplinite de catre Mntuitorul (1) si anume: Intrarea Mare (a luat),
Anaforaua (a multumit si a binecuvntat), Frngerea (a frnt) si mpartasirea (a dat).
Intrarea Mare a ajuns astazi, de la un ritual simplu, la o solemnitate deosebita
Intrarea Mare, actualizarea luarii pinii si a paharului (cu vin) de catre Mntuitorul, consta n aducerea
darurilor de pine si vin si asezarea lor pe Sfnta Masa. La origine era un act extrem de simplu mplinit
de catre diaconi fara un ceremonial special.
n urma studiului sistematic al documentelor si vestigiilor arheologice din primele secole crestine, Robert
Taft, profesor de Liturgica la Institutul Pontifical Oriental din Roma, a demonstrat netemeinicia opiniei,
curente pna de curnd, potrivit careia credinciosii si aduceau darurile individuale de pine si vin la
altar ntr-o forma mai mult sau mai putin ritualizata, numai dupa plecarea catehumenilor. El a aratat ca
practica ortodoxa actuala a aducerii de catre credinciosi a darurilor nsotite de pomelnice nca de la
nceputul Liturghiei este cea originara, fiind prezenta ntotdeauna n Orient. Deosebirea fata de primele
secole crestine consta n aceea ca, daca acum darurile sunt aduse la proscomidiarul care este alaturi de
altar, la nceput ele erau aduse n skevofilakion, o ncapere distincta de restul bisericii situata de obicei
n apropierea intrarii. Aici darurile erau primite de catre diaconi, erau selectate cele destinate Sfintei
Jertfe iar dupa ncheierea Liturghiei catehumenilor erau duse tot de catre diaconi pe Sfnta Masa. Se
pare chiar ca darurile erau aduse n timp ce credinciosii si dadeau sarutul pacii (2).
ncepnd din secolul al IV-lea ritualul Intrarii Mari se amplifica tot mai mult pe masura ce i se atribuie o
simbolistica tot mai complexa ajungnd n cele din urma la o solemnitate deosebita fiind cel mai
dezvoltat ritual din punct de vedere ceremonial al Sfintei Liturghii (3). Ca urmare, n evlavia populara
Intrarea Mare este receptata ca unul dintre cele mai sacre si impresionante momente ale slujbei. Dupa
iconoclasm a fost considerata un element att de caracteristic si definitoriu al ntregii slujbe nct,
potrivit canonului iconografic, icoana Sfintei Liturghii ne prezinta procesiunea cu Cinstitele Daruri din
cadrul Intrarii Mari (4).

85

Intrarea Mare cuprinde o serie de ritualuri pregatitoare pentru aducerea sfintei jertfe
n prezent Intrarea Mare, ca parte principala a Liturghiei credinciosilor, cuprinde o serie de ritualuri
pregatitoare pentru anaforaua liturgica care constau n pregatirea duhovniceasca a slujitorilor si
credinciosilor si pregatirea materiala a altarului si a darurilor pentru aducerea sfintei jertfe. Vom
prezenta n continuare aceste ritualuri asa cum sunt savrsite ele astazi n Biserica Ortodoxa Romna (5)
urmnd ca n articolele urmatoare sa ne oprim asupra fiecaruia.
Dupa ecfonisul celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi ("Ca sub stapnirea ta totdeauna fiind paziti
Tie slava sa naltam...") cntaretii ncep intonarea Imnului heruvic, o cntare ampla, patrunzatoare n
care melodia lina, dnd putere cuvintelor, are un rol esential pentru transpunerea credinciosilor ntr-o
stare sufleteasca potrivita aducerii sfintei jertfe:"Noi care pe heruvimi cu taina nchipuim si facatoarei
de viata Treimi ntreit sfnta cntare aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam".
n acest timp preotul rosteste n taina, pentru sine, rugaciunea "Nimeni nu este vrednic..." marturisindusi nevrednicia pentru slujirea ce i sta nainte si ncredintndu-se cu smerenie lui Hristos "Cel ce aduce si
Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel ce se mparte". Apoi, nchinndu-se, spune mpreuna cu diaconul
de trei ori textul complet al cntarii heruvimice. Protosul cadeste n continuare altarul, iconostasul si
credinciosii pregatind intrarea Cinstitelor Daruri. Buna mireasma a tamiei se adauga astfel cntarii line,
icoanelor si luminii discrete a candelelor si lumnarilor crend o atmosfera care sa stimuleze si simturile
pentru o participare totala la slujba "lepdnd toata grija cea lumeasca". De altfel n slujba ortodoxa, ca
n nici un alt rit liturgic, impresia, impactul estetic al ceremonialului sau impunator, hieratic este de o
importanta fundamentala (6).
Clericii se nchina naintea Sfintei Mese, saruta antimisul, crucea si Sfnta Masa si si cer iertare unii de la
altii si de la popor. Merg la proscomidiar, preotul i pune diaconului care are cadelnita Sfntul Aer pe
umeri, i da Sfntul Disc si, lund el nsusi Sfntul Potir, pornesc n procesiune prin biserica precedati de
paracliseri cu lumnari n mna. Cntarea heruvicului se ntrerupe si preotul si diaconul se roaga,
asemenea tlharului de pe cruce, ca Domnul Dumnezeu sa-i pomeneasca ntru mparatia sa pe cei ce au
adus si pe cei pentru care s-au adus acele cinstite daruri, pe episcop, pe clerici, pe conducatori, pe
ctitori, pe cei adormiti si pe toti cei prezenti la slujba. Apoi intra n altar si aseaza cinstitele daruri pe
Sfnta Masa n timp ce cntarea continua cu putere: "Ca pe mparatul tuturor sa-l primim, pe Cel, de
cetele ngeresti, nevazut nconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia!".
La Liturghia arhiereasca episcopul nu iese n procesiune ci, dupa ce da Sfntul Disc diaconului iar Sfntul
Potir celui dinti dintre preoti, trece n dreptul usilor mparatesti pentru a primi Cinstitele Daruri, a face
pomenirile si a le aseza pe Sfnta Masa.
Dupa asezarea darurilor pe Sfnta Masa ele sunt acoperite cu Sfntul Aer si cadite iar protosul (episcop
sau preot) rosteste rugaciunea punerii nainte n timp ce diaconul ncepe ectenia cererilor cu cererea
speciala pentru darurile puse nainte.

Intrarea Mare este actul jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda vietii noastre si
participare la jertfa lui Hristos
Actul aducerii darurilor la Sfntul Altar n cadrul Intrarii Mari a reprezentat nca de la nceput, cu toata
simplitatea ritualului, actul jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda vietii noastre.
Dezvoltarea ritualului pna la forma de azi a accentuat acest simbolism.

86

Hristos S-a jertfit pe Sine o data pentru totdeauna cuprinzndu-ne pe toti n jertfa Sa. Jertfa este
expresia fireasca a dragostei adevarate, nsasi taina Sfintei Treimi fiind taina jertfei desavrsite pentru
ca este taina dragostei desavrsite. Jertfa desavrsita a lui Hristos a facut posibila restaurarea noastra n
starea de jertfelnicie. Noi suntem chemati ca, la rndul nostru, sa ne jertfim lepadndu-ne cu totul de
egoismul nostru si daruindu-ne n Hristos lui Dumnezeu pentru a nvia mpreuna cu El. Viata Bisericii,
fiind viata Lui n noi si viata noastra n El este, in mod necesar, o viata jertfelnica, o ndreptare iubitoare
eterna spre Dumnezeu. Jertfa lui Hristos implica asadar jertfa noastra ca atitudine esentiala si act
esential al Bisericii, noua umanitate restaurata (7).
Prin pregatirea Cinstitelor Daruri la Proscomidie jertfele individuale ale fiecaruia, concretizate n
darurile de pine si vin, s-au unit n jertfa Bisericii si aceasta jertfa a Bisericii este aratata ca fiind
mpartasire din jertfa lui Hristos. Acum, prin aducerea cinstitelor daruri pe Sfnta Masa, Biserica se
aduce pe sine nsasi, ceea ce nseamna ca aduce pe Hristos, caci Biserica este Trupul Lui, iar El este
Capul Bisericii. Dar Hristos nsusi este "Cel ce aduce si Cel ce Se aduce". Astfel jertfa noastra, jertfa
Bisericii, este jertfa lui Hristos (8). Prin ofranda euharistica noua ni se da nepretuita posibilitate de a
participa la jertfa lui Hristos, la ofranda Sa unica, mplinindu-ne vocatia jertfitoare. Intrarea Mare ne
constientizeaza ca cel ce a venit la Liturghie sa primeasca si nu sa daruiasca nu a nteles ca a fi madular
al Bisericii nseamna, nainte de toate, participare la jertfa lui Hristos.
n decursul timpului Intrarii Mari i se adauga o simbolistica tot mai complexa, fapt care a influentat la
rndul sau devoltarea ritualului. Astfel, la sfrsitul secolului al IV-lea, Teodor de Mopsuestia vede n
Intrarea Mare purtarea solemna a trupului mort al Mntuitorului spre mormnt (9). Altii o considera o
punere n scena liturgica a intrarii triumfale a Domnului n Ierusalim (10) sau chiar un simbol al celei de a
doua veniri a Mntuitorului (11).
n ncheierea acestei priviri sumare asupra istoricului, rnduielii si semnificatiei Intrarii mari putem
spune mpreuna cu Sfntul Maxim Marturisitorul ca acest ritual simbolizeaza "nceputul si sfrsitul
nvataturii celei noi, care ni se va mpartasi n cer, cu privire la iconomia lui Dumnezeu cea catre noi si
descoperirea tainei mntuirii noastre, care se afla n adncurile nepatrunse ale tainei
dumnezeiesti"(12).
Note:
1. Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p.48
2. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 11-50
3. Ibidem, p. 3
4. Dionisie de Furna, Erminia picturii bizantine, Bucuresti, 2001, p. 183, 5. G. Millet, Monuments de
lAthos, Paris, 1927, p. 64
5. Desi n partile esentiale ritualul este acelasi, totusi exista diferente n ceea ce priveste practica
diferitelor Biserici Ortodoxe distingndu-se un ritual grec, unul slav si chiar unul romnesc care a
suportat influente din ambele parti
6. Robert Taft, Great Entrance, p. 10
7. Alexander Schmemann, Liturgy and Life, New York, 1983, p. 50
8. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 126
9. Cateheza XV baptismala, la Pr. Ene Braniste, Liturgica speciala, p. 356.
10. Sf. Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila
11. Sfntul Simeon al Tesalonicului
12. Mystagogia, XVI

87

XXXI
Nimeni nu este vrednic...
Unul dintre scopurile principale ale ritualurilor Intrarii mari este pregatirea duhovniceasca a slujitorilor
pentru aducerea Sfintei Jertfe. Un loc important n acest sens l ocupa rostirea n taina de catre preot a
rugaciunii "Nimeni nu este vrednic" dupa ecfonisul "Ca sub stapnirea ta totdeauna fiind paziti, Tie slava
sa naltam, Tatalui si Fiului si Sfntului Duh..." al celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi, n timp ce
credinciosii intoneaza Heruvicul.
Rugaciunea este rostita de catre preot pentru sine
Rugaciunea din timpul cntarii heruvimice, desi apare n cele mai vechi manuscrise liturgice, nu face
parte din structura originara a Liturghiei. Este probabil o rugaciune de origine monastica, adoptata la
Marea Biserica (Sfnta Sofia) din Constantinopol n a doua jumatate a secolului al X-lea. Ea dubleaza
oarecum att rugaciunea punerii nainte spusa dupa asezarea darurilor pe Sfnta Masa ct si rugaciunile
pentru credinciosi, subliniind si dezvoltnd ideile cuprinse n acestea. Cuprinznd numeroase citate si
aluzii scripturistice, se distinge de celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii att prin faptul ca este
adresata lui Hristos si nu lui Dumnezeu Tatal ct si prin faptul ca este rostita de catre preot pentru sine,
la persoana I singular, si nu n numele comunitatii.
Raspunderea personala a preotului pentru plinatatea vietii bisericesti
nainte de aducerea darurilor pe Sfnta Masa si savrsirea jertfei fara de snge, rugaciunea "Nimeni nu
este vrednic", de o frumusete si profunzime aparte, exprima cutremurul cu care preotul trebuie sa-si
mplineasca mareata slujire, constiinta nevredniciei sale si a nevoii de a primi ajutorul de sus.
n acelasi timp ea i atrage atentia preotului asupra raspunderii personale pe care o are, caci numai
hirotonia nu l face n mod automat un slujitor vrednic. "Biserica nu neaga validitatea tainelor savrsite
de orice popa, fie bun, fie rau, nsa Biserica totodata cunoaste si toata nfricosatoarea realitate a
dependentei vietii bisericesti de demnitatea sau nedemnitatea acelora carora le este ncredintata
iconomia tainelor lui Dumnezeu".
Asadar, ceea ce trebuie sa cautam nu este minimul, validitatea, ci plinatatea vietii n Hristos traita n
Biserica n slujbe si, n mod deosebit, n Sfnta Liturghie.
E nevoie ca fiecare, preot sau laic, sa se straduiasca ca, n puterea Sfntului Duh, sa se ridice la
naltimea slujirii sale. De aceea rugaciunea preotului pentru sine se completeaza n mod fericit cu
cntarea heruvimica ce ne ndeamna pe toti sa lepadam toata grija cea lumeasca pentru a-L putea primi
pe Hristos.
Tlcuirea rugaciunii
Nimeni dintre cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie, sau sa
slujeasca Tie, mparatul Slavei (Psalm 23, 7-10); caci a sluji Tie este lucru mare si nfricosator chiar
pentru puterile cele ceresti.
Rugaciunea debuteaza cu afirmarea neputintei oricarei fapturi omenesti de a se ridica la vrednicia slujirii
lui Dumnezeu "caci este lucru mare si nfricosator" chiar si pentru ngeri. De altfel Heruvicul ne
avertizeaza ca, participnd la Sfnta Liturghie, noi nchipuim puterile ngeresti. Titlul de mparat al
slavei este preluat din Psalmul 23, 7-10 unde se precizeaza ca mparatul slavei este "Domnul (Yahve) Cel

88

tare si puternic, Domnul Cel tare n razboi". Aplicnd lui Hristos, caruia i este nchinata rugaciunea,
aceasta titulatura, noi afirmam implicit dumnezeirea sa.
Dar totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negraita si nemasurata, nemutat si neschimbat Te-ai
facut om, si Arhiereu Te-ai facut noua, si, ca un Stapn a toate, ne-ai dat slujba sfnta a acestei
jertfe liturgice si fara de snge.
Cunoscnd neputinta omeneasca, "Dumnezeu asa a iubit lumea, nct pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a
dat ca oricine crede n El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica " (Ioan 3, 16). Potrivit nvataturilor
formulate la sinoadele III si IV ecumenice (431 respectiv 451), Fiul lui Dumnezeu s-a facut om adevarat
nsa a ramas si Dumnezeu adevarat, firea omeneasca unindu-se cu cea dumnezeiasca n persoana
Mntuitorului Iisus Hristos neamestecat si neschimbat, nempartit si nedespartit. Rugaciunea noastra
preia termenul atreptos (neschimbat) al acestei definitii dogmatice pentru a sublinia unirea celor doua
firi n persoana Mntuitorului.
Hristos, aducndu-se pe Sine nsusi ca jertfa unica si atotcuprinzatoare, S-a aratat a fi Arhiereu
desavrsit: "sfnt, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si mai presus dect cerurile"
(Evrei 7, 26). El este Arhiereul nostru cel mare care a strabatut cerurile (Evrei 4, 15) si care, fiind
Dumnezeu adevarat si om adevarat, poate suferi cu noi n slabiciunile noastre, ispitit ntru toate dupa
asemanarea noastra, afara de pacat (Evrei 4, 16). Preotia lui Hristos se mplineste vesnic n Biserica
fiindca El "a dat preotului sfnta slujire vazuta a jertfei liturgice fara de snge, adica l-a facut organ
constient prin care El nsusi si actualizeaza jertfa de pe Golgota n mod nesngeros spre mpartasirea
credinciosilor cu ea sub chipuri vazute".
Ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stapnesti cele ceresti si cele pamntesti (I Paral 29, 11),
Care Te porti pe scaunul cel de heruvimi, Domn al serafimilor si mparatul lui Israel (Sofonie 3, 15;
Ioan 1, 49), Cel ce singur esti Sfnt si ntru sfinti Te odihnesti (Isaia 57, 15).
Rugaciunea insista asupra faptului ca Arhiereul nostru, Cel care este alaturi de noi n slabiciunile noastre
si a ncredintat preotului slujirea vazuta a jertfei celei fara de snge, este Dumnezeul cel Atotputernic,
Cel singur Sfnt. Pentru a exprima cu ct mai multa putere acest lucru sunt preluate sau parafrazate o
serie de expresii biblice care ni-l descopera pe Dumnezeu. Ne alaturam lui David care l slaveste pe
Dumnezeu spunnd: "Toate cte sunt n cer si pe pamnt sunt ale Tale; a Ta este, Doamne, mparatia si
Tu esti mai presus de toate, ca unul ce mparatesti peste toate" (I Paral 29, 11). Iar proorocul Sofonie l
numeste mparatul lui Israel (Sofonie 3, 15), expresie preluata de Natanael pentru a-L numi pe Hristos
(Ioan 1, 49).
Deci pe Tine Te rog, Cel ce Singur esti bun (Matei 19, 17) si bine-ascultator, cauta spre mine
pacatosul si netrebnicul robul Tau (Luca 17, 10) si mi curateste sufletul si inima de cugete viclene
(Evrei 10, 22); si nvredniceste-ma (II Corinteni 3, 6), cu puterea Sfntului Tau Duh, pe mine, cel ce
sunt mbracat cu harul preotiei, sa stau naintea Sfintei Tale Mese acesteia, si sa jertfesc Sfntul si
Preacuratul Tau Trup si Sfntul Snge. Caci la Tine vin, plecndu-mi grumajii mei si ma rog Tie: sa nu
ntorci fata Ta de la mine (Psalm 142, 7), nici sa ma lepezi dintre slujitorii Tai (nt 9, 4), ci
binevoieste sa-ti fie aduse darurile acestea de mine, pacatosul si nevrednicul robul Tau.
n fata lui Dumnezeu, despre Care nsusi Hristos ne spune ca este Cel singur bun (Matei 19, 17), preotul
se vede asa cum este adica pacatos, plin de cugete viclene, sluga netrebnica ce ncearca sa faca ceea ce
este dator sa faca (Luca 17, 10). Realiznd ct este de nevrednic si pune nadejdea n Cel care l-a
chemat la slujirea aceasta mbracndu-l n harul preotiei cernd sa-l nvredniceasca, precum pe Sfntul
Apostol Pavel (II Corinteni 3, 6), sa fie slujitor al Sau si sa aduca Sfnta Jertfa.
Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci (esti adus), Cel ce primesti si Cel ce Te mparti (esti
mpartit), Hristoase Dumnezeul nostru, si Tie slava naltam, mpreuna si Celui fara de nceput al Tau

89

Parinte si Preasfntului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si n vecii vecilor.
Amin.
ncheierea rugaciunii ni-L descopera pe Hristos n mijlocul Bisericii Sale ca adevarat slujitor al Sfintei
Liturghii, n acelasi timp jertfitor, jertfa si primitor al jertfei. Pentru a exprima aceasta sunt folosite
patru participii preluate dintr-o omilie a lui Teofil al Alexandriei (atribuita initial Sfntului Chiril al
Alexandriei) rostita n Joia Mare a anului 400: "Cel ce aduci si Cel ce Te aduci (esti adus), Cel ce primesti
si Cel ce Te mparti (esti mpartit)". Folosirea celui de al treilea participiu (Cel ce primesti) a dat nastere
la mijlocul secolului al XII-lea, la o puternica controversa teologica ca urmare a contestarii calitatii de
primitor a jertfei a lui Hristos de catre un oarecare Soterikhos Panteugenes, candidat pentru scaunul de
patriarh al Antiohiei. Doua sinoade tinute la Constantinopol n 1156 si 1157 au exprimat nvatatura
ortodoxa potrivit careia Iisus Hristos n Euharistie si pe Cruce ca om se aduce lui Dumnezeu iar ca
Dumnezeu primeste aceasta jertfa n unire cu Tatal si cu Duhul.
Preotul nu se separa de credinciosi
Preotul este organul vazut prin care Hristos aduce si este adus ca jertfa de unde se vede nca o data
responsabilitatea lui nfricosatoare. Dar preotul nu monopolizeaza slujirea. El devine organ vazut prin
care lucreaza Hristos n virtutea hirotoniei prin care primeste preotia Mntuitorului pe care Acesta a
ncredintat-o Bisericii, Trupul Sau. Toti slujesc la Liturghie, fiecare nsa n rndul treptei sale si fara ca
slujirile sa se confunde. Preotul nu se separa de credinciosi n aducerea Sfintei Jertfe ci este ntistatatorul adunarii euharistice afirmnd prin aceasta unirea tuturor, clerici si laici, n slujirea Sfintei
Liturghii.
Note:
1. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 120-134
2. Doar nca trei rugaciuni ale Liturghiei sunt adresate lui Hristos: rugaciunea antifonului al III-lea,
Rugaciunea de dinainte de Evanghelie si rugaciunea naltarii Sfntului Agnet
3. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 121
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 227
5. M. Richard, Une homelie de Theophile dAlexandrie sur linstitution de lEucharistie n Revue
dHistoire Ecclesiastique XXXIII (1937), p. 46-56
6. Pentru amanunte vezi Roman Zuzec, Cristologie et soteriologique de la priere de lhymne de cherubins
n Le Christ dans la liturgie. Conferences Saint-Serge, Roma, 1981, p. 363-376

90

XXXII
Heruvicul
Element caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este cntarea lenta
si mareata intonata la strana n care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne pregati duhovniceste sa-L
primim pe Hristos, mparatul tuturor, Care se jertfeste pentru noi. Denumirea de Heruvic sau Imn
heruvimic vine de la afirmatia acestei cntari ca noi, cei care participam la Sfnta Liturghie, i nchipuim
tainic pe heruvimii care intoneaza cntarea ntreit sfnta "facatoarei de viata Treimi". Prin extensie tot
denumirea de Heruvic se foloseste si pentru imnele speciale care se cnta n timpul Intrarii Mari n Joia si
Smbata Mare si anume "Cinei Tale celei de Taina" si respectiv "Sa taca tot trupul". Conceput initial sa fie
cntat continuu, heruvicul este ntrerupt, din secolul al XII-lea de pomenirile rostite de preot cu voce
tare, pastrndu-si nsa unitatea.
Heruvicul a fost introdus n anul 574
Heruvicul nu a fost prezent de la nceput n rnduiala Sfintei Liturghii ci a fost introdus doar n a doua
jumatate a secolului al VI-lea. n primele secole, ritualul Intrarii Mari fiind foarte simplu, darurile erau
aduse de catre diaconi n tacere, n timp ce credinciosii si dadeau sarutul pacii. Spre sfrsitul secolului
al IV-lea, desi aducerea darurilor capata o solemnitate deosebita fiind interpretata ca purtarea lui Hristos
spre patima si mormnt, ea se savrseste n continuare n tacere. Aceasta tacere, considera Teodor de
Mopsuestia, este impusa de reculegerea si teama cu care trebuie sa participam la acest moment (1).
Istoricul Cedrenus, n lucrarea sa Historianum compendium (secolul XI) ne informeaza ca Imnul heruvimic
a fost introdus n timpul mparatului bizantin Iustin II (565-578) n anul 574, patriarh fiind Ioan III
Scolasticul (565-577). Tot atunci s-a hotart ca n Joia Mare sa se cnte imnul "Cinei Tale celei de Taina".
Profesorul Robert Taft a lansat ipoteza ca nainte de introducerea heruvicului se cntau antifonic (2), cu
refrenul Aliluia, versetele 7-10 ale Psalmului 23: "Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile
cele vesnice si va intra mparatul slavei. Cine este acesta mparatul slavei? Domnul Cel tare si puternic,
Domnul Cel tare n razboi. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va
intra mparatul slavei. Cine este acesta mparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este mparatul
slavei". n anul 574, sustine el, Heruvicul propriu-zis s-a adaugat refrenului Aliluia. n perioada
urmatoare, pna n secolul al X-lea, s-a renuntat la versetele din psalmi ramnnd doar Imnul heruvimic
si Aliluia (3).
Cntarea "Sa taca tot trupul" este preluata din rnduiala Liturghiei Sfntului Iacob, nlocuind din secolele
XI-XII, Heruvicul obisnuit la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare din Smbata Mare.
Adverbul "acum" exprima imperativul lepadarii imediate a grijii lumesti
Textul romnesc al Heruvicului este o traducere a variantei slave a acestuia:
"Noi care pe heruvimi cu taina nchipuim si facatoarei de viata Treimi ntreit sfnta cntare aducem,
toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam... ca pe mparatul tuturor sa-L primim, pe Cel, de cetele
ngeresti, nevazut nconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia."
Diferenta fata de textul grecesc actual consta n prezenta adverbului "acum" si n folosirea expresiei
"aducem" (cntarea ntreit sfnta) n loc de "cntam".
Manuscrisele vechi ale Sfintei Liturghii nu cuprind de obicei textele cntarilor ci doar ale rugaciunilor de
aceea este greu de reconstituit textul originar al Heruvicului. Totusi analiza manuscriselor care cuprind
91

aceasta cntare ne indica prezenta adverbului "acum" n textul grecesc pna prin secolul al XVI-lea.
Asadar varianta slava pastreaza forma veche a imnului. Reintroducerea acestui adverb n ultima editie a
Liturghierului romnesc (2000) este salutara deoarece el ntareste mesajul Heruvicului exprimnd
imperativul lepadarii imediate, "acum", a grijii lumesti pentru a putea aduce cntarea ntreit sfnta si a-L
primi pe mparatul tuturor.
Varianta slava "aducem" (cntarea ntreit sfnta) vine probabil din confuzia lui prosagontes (aducem) cu
prosadontes (cntam) ntlnit n toate manuscrisele grecesti. Totusi nu este gresit a spune ca "aducem"
cntarea ntreit sfnta avnd n vedere faptul ca si n alte contexte se vorbeste despre aducerea unei
cntari (de exemplu n rugaciunea trisaghionului).
Heruvicul ne descopera slava si puterea mparatiei cerurilor care ni s-a deschis n Hristos
Tema centrala a Heruvicului este legata de semnificatia Intrarii Mari. Prin aducerea darurilor la altar
Biserica se aduce pe sine nsasi facndu-se partasa jertfei lui Hristos pentru ca ea este Trupul Lui. Dar
Hristos nsusi este "Cel ce aduce si Cel ce Se aduce, Cel ce primeste si Cel ce Se mparte".
Asadar Intrarea Mare este o expresie simbolica a asumarii jertfei de catre Hristos si a participarii noastre
la aceasta jertfa perceputa ca o intrare triumfala a mparatului tuturor nconjurat de puterile ngeresti.
"mparatul tuturor se jertfeste aratndu-ne adevarata stapnire pe care o cstiga prin aceasta peste
suflete ca Cel mai adevarat mparat. Este paradoxul mparatului care se jertfeste aratnd marea putere
a lui Dumnezeu care ridica lumea din haos prin iubire si n vederea unei iubiri vesnice si fericite n
mparatia Sfintei Treimi"(4). Dumnezeu, sculndu-L pe Hristos din morti si asezndu-L de-a dreapta Sa n
ceruri "toate le-a supus sub picioarele Lui, si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii" (Efeseni 1,
20-22). Heruvicul ne descopera slava si puterea mparatiei cerurilor care ni s-a deschis n Hristos noua,
membrilor Bisericii, unindu-ne cu puterile ngeresti n slavirea Treimii,.
Heruvicul este o introducere la Liturghia credinciosilor pregatindu-ne pentru mpartasirea cu Hristos
n evlavia populara Heruvicul este perceput de regula ca referindu-se strict la Intrarea Mare ntelegnd
ca urmare prin primirea "mparatului tuturor" ntmpinarea procesiunii Intrarii Mari. Astfel uneori se
ajunge la exagerari nemaifacndu-se diferenta ntre darurile consacrate si cele neconsacrate. Dupa cum
observa Nicolae Cabasila, unii se nchina darurilor purtate la Vohodul Mare socotindu-le drept Trup si
Snge al Lui Hristos (5). Probabil din acelasi motiv unii credinciosi doresc sa fie atinsi pe cap cu Sfntul
Potir.
Dar Heruvicul nu se refera doar la Intrarea Mare. Analiza textului sau scoate n evidenta faptul ca acesta
este o introducere la ntreaga actiune liturgica ce urmeaza, de la anafora la mpartasire. Aceasta
interpretare a imnului heruvic este confirmata de patriarhul Eutihie al Constantinopolului care (n sec.
VI) protesteaza mpotriva celor care credeau ca psalmul cntat atunci n timpul Intrarii mari se refera
strict la acea procesiune (6). Teodor de Andida interpreteaza n acelasi sens: "Imnul heruvic, care se
cnta, ndeamna pe toti sa fie mai cu luare aminte de acum si pna la sfrsitul Liturghiei, lasnd toata
grija de aici, ca sa primeasca pe Marele mparat, prin mpartasire"(7). Aceasta interpretare a fost
preluata n Comentariul lui Sofronie al Ierusalimului si interpolata n cel al Sfntului Gherman al
Constantinopolului.
Termenul grecesc folosit pentru primirea lui Hristos este ipodehomai, care nseamna a primi n
comuniune, a se mpartasi, la forma de participiu viitor (ipodexomenoi). Acest termen este folosit n mod
curent pentru mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului iar forma de participiu viitor ne arata ca se
refera la npartasirea care va urma n cadrul Liturghiei.
Privind Heruvicul nu ca pe o parte izolata a Liturghiei ci n legatura cu ceea ce va urma, ca o pregatire
pentru anafora si mpartasire ntelegem ca cntarea ntreit sfnta pe care o aducem nchipuindu-i tainic
pe heruvimi este imnul ngeresc "Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot..." pe care l vom cnta n timpul

92

anaforalei. Iar ndemnul de a lepada toata grija lumeasca este o anticipare a exclamatiei " Sus sa avem
inimile!" de dinainte de anafora.
Asadar Imnul heruvimic i nvata pe credinciosi ca ei, care vor cnta cntarea ntreit sfnta a heruvimilor
(Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot din timpul anaforalei) trebuie sa lase toata grija cea lumeasca (sus
sa avem inimile) ca sa-L primeasca pe Hristos prin mpartasire.
Aceiasi invatatura este exprimata si de cele doua heruvice speciale din Smbata si Joia Mare:
Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pamntesc ntru sine sa nu
gndeasca (cu alte cuvinte sa lepadam toata grija lumeasca, sus sa avem inimile); ca mparatul
mparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mncare credinciosilor
(mpartasirea). Si merg naintea Lui cetele ngeresti, cu toata capetenia si puterea, heruvimii cei cu ochi
multi si serafimii cei cu cte sase aripi, fetele acoperindu-si si cntnd cntarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Heruvicul din Joia Mare exprima faptul ca ntreaga Liturghie a credinciosilor este o actualizare a Cinei
celei de Taina. Astfel si acest heruvic este o pregatire pentru restul slujbei:
Cinei Tale celei de Taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai
Taina Ta, nici sarutare ti voi da ca Iuda, ci ca tlharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma,
Doamne, ntru mparatia Ta.
n concluzie putem spune ca Heruvicul este o pregatire pentru ntreaga Liturghie a credinciosilor
atragndu-ne atentia asupra privilegiului nfricosator de a participa la aceasta alaturi de puterile
ngeresti si nchipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei participari este primirea lui Hristos, mparatul
tuturor, prin mpartasire. Pentru a ne face vrednici de aceasta este nevoie sa lepadam toata grija cea
lumeasca.
Note:
1. Omilia 15, 24 la Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal
Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 36
2. Cntarea antifonica consta n cntarea alternativa a versetelor din psalm si a refrenului
3. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 68-118
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 230
5. Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXIV,Bucuresti, 1989, p. 64
6. Epistola catre papa Vigiliu despre Pasti si Sf. Euharistie, 8 (P.G.) t LXXXVI, col. 2400-2410), la E.
Braniste, Liturgica speciala, p. 305.
7. Comentariul liturgic al lui Teodor, episcop de Andida, XVIII, trad. de Pr. Nic. Petrescu n BOR, nr. 34/1971, p.310

93

XXXIII
Procesiunea cu Cinstitele Daruri
Ritualul central al Intrarii Mari l constituie procesiunea cu darurile de pine si vin care ncepe de la
Proscomidiar, continua prin biserica si se ncheie cu asezarea darurilor pe Sfnta Masa. Acest ritual da
sensul ntregii parti a Liturghiei cunoscuta sub denumirea de Intrarea Mare ca actualizare a luarii pinii si
vinului de catre Mntuitorul Hristos la Cina cea de Taina.
Cadirea simbolizeaza jertfa bine primita de Dumnezeu
Un rol important n procesiunea cu Cinstitele Daruri l are cadirea. Astfel aducerea darurilor este
pregatita de tamierea altarului, iconostasului si a credinciosilor. Cadelnita este purtata n procesiune iar
darurile sunt cadite dupa asezarea lor pe Sfnta Masa.
Credinciosul ortodox de azi, familiarizat cu folosirea din plin a tamiei n slujba ar putea fi surprins sa
afle ca mult timp tamia nu a fost acceptata n cultul crestin fiind asociata cu jertfele pagne, idolesti
(1). Doar din secolul al IV-lea, cnd nu mai era pericolul confuziei cu jertfele pagne, tamia este
introdusa n cult ajungnd curnd un element important al slujirii crestine.
Transformarea prin arderea tamiei a materiei brute n buna-mireasma ce se nalta la cer este un simbol
al jertfei bine-primite de Dumnezeu la care suntem chemati fiecare. Dar noi stim ca singura jertfa
placuta lui Dumnezeu este cea a lui Hristos Care S-a dat pe Sine nsusi pentru viata lumii si ne-a adunat
pe toti n jertfa Sa. De aceea numai n Hristos si n puterea Duhului Sfnt pe care El ni L-a daruit putem
ca "pe noi nsine si unii pe altii si toata viata noastra" sa i-o aducem lui Dumnezeu jertfa "ntru miros de
buna mireasma duhovniceasca". Intrarea Mare exprima tocmai actul nostru jertfelnic de a-i oferi lui
Dumnezeu ofranda vietii noastre ca participare la jertfa lui Hristos. De aceea cadirea pregateste si
nsoteste acest ritual ntarindu-i simbolismul.
Initial se tamiau doar Cinstitele Daruri nainte de ridicarea lor de la Proscomidiar si dupa asezarea lor pe
Sfnta Masa, cadelnita fiind purtata n procesiune. n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri sunt chipuri
(antitypa) ale Trupului si Sngelui Domnului iar pe Sfntul Disc este asezata simbolic ntreaga Biserica n
jurul lui Hristos n stare de jertfa. Tamierea lor arata si cinstirea pe care le-o acordam dar sensul
principal ramne cel de jertfa bine primita de Dumnezeu. De aceea ulterior s-a adaugat cadirea
altarului, a iconostasului si a credinciosilor. n vechime cadirea o facea diaconul, rnduiala pastrata de
rusi pna astazi. La noi, ca de altfel si la greci, s-a luat obiceiul ca sa cadeasca protosul.
Dincolo de semnificatia sa simbolica, buna mireasma a tamiei, mpletindu-se cu cntarea lina a
Heruvicului, cu lumina calda a candelelor si a lumnarilor se adauga frumusetii lumii transfigurate de har
revelata de arhitectura locasului, de icoane si fresce, antrennd participarea noastra totala, nu numai cu
mintea ci si cu inima si cu toate simturile trupesti la taina jertfei, lepadnd toata grija lumeasca pentru
a-L primi pe mparatul tuturor.
Spalarea minilor arata curatia ceruta celor ce slujesc
Atunci cnd slujeste episcopul, dupa cadire, ca o pregatire pentru aducerea sfintei jertfe, acesta si
spala minile, semn al curatiei ceruta celor ce slujesc la altar. Pna n secolul al XII-lea si spalau minile
att episcopul ct si preotii, dar numai dupa asezarea darurilor pe Sfnta Masa. Din secolele XII-XIII
spalarea pe mini a preotilor se muta nainte de Proscomidie, n cadrul intrarii Mari spalndu-se numai
episcopul sau preotul protos n cazul n care nu slujea episcopul. Din secolul al XVI-lea numai episcopul se
mai spala n acest moment al slujbei.
La procesiune mult timp au participat numai diaconii
94

Liturghia fiind Taina Bisericii si Taina lui Hristos, Taina mplinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos, ne
descopera chipul Bisericii pe care aceasta este chemata sa-l realizeze n viata sa. De aceea slujirea
liturgica trebuie sa exprime locul si functia fiecarui madular n Biserica. n acest sens procesiunea cu
darurile de pine si vin a fost nteleasa la nceput ca tinnd de specificul slujirii diaconilor (2).
Din cartea Faptele Apostolilor (6,1-6) aflam ca instituirea diaconilor n Biserica s-a facut n vederea
slujirii la mese. Aceasta slujire culmineaza n slujirea la Masa Domnului, adica la Sfnta Liturghie. Astfel
diaconii, slujitori prin excelenta, sunt cei care se ocupa n mod normal de partea materiala, de
asigurarea celor necesare slujbei si a conditiilor pentru buna desfasurare a acesteia, ajutnd protosul. Pe
de alta parte episcopul si preotii sunt cei ce se roaga n numele poporului lui Dumnezeu. Aceste realitati
erau ntelese si traite deplin n Biserica primara. Ca urmare diaconii erau cei care primeau darurile de
pine si vin ale credinciosilor, le pregateau si le aduceau la altar iar episcopul sau preotul le binecuvnta.
Intrarea Mare este astfel unul din momentele Liturghiei n care distinctia slujirilor se manifesta cu
putere, procesiunea cu Cinstitele Daruri fiind nteleasa pna n secolul al XII-lea ca tinnd doar de
slujirea diaconilor. Ulterior si preotii au nceput sa participe la procesiune dar, pna astazi, numai
protosul aseaza pe Sfnta Masa Cinstitele Daruri.
Ritualul procesiunii s-a cristalizat la Constantinopol
Cultul ortodox s-a cristalizat la Constantinopol, n special n Marea Biserica Sfnta Sofia, dupa secolul al
XI-lea generalizndu-se n ntreaga lume ortodoxa. O privire istorica asupra evolutiei cultului n Bizant ne
va ajuta sa ntelegem mai bine rnduiala de astazi.
Cercetarile arheologice au scos n evidenta faptul ca bisericile din Constantinopol aveau o ncapere
distincta, situata de regula lnga intrare, numita skevofilachion (3). Aici diaconii primeau darurile
credinciosilor si le pregateau pentru jertfa. Episcopul sau preotul protos venind la Liturghie intra si si
mbraca vesmintele n aceasta ncapere dupa care rostea asupra darurilor rugaciunea punerii nainte de
la Proscomidie si mergea n biserica. Dupa plecarea catehumenilor diaconii aduceau la altar darurile ce
erau primite de protos si puse pe Sfnta Masa (4).
Procesiunea cu Cinstitele Daruri a fost privita la nceput ca un act strict utilitar savrsit de diaconi n
timp ce preotii slujeau la altar. Dar treptat acest act s-a ncarcat cu o tot mai mare solemnitate. Daca
initial era savrsita n tacere, de la jumatatea secolului al VI-lea procesiunea este nsotita de cntarea
Heruvicului.
n secolul al XII-lea la Marea Biserica Sfnta Sofia procesiunea era nca savrsita numai de catre diaconi.
Ei paraseau altarul imediat dupa ectenia catehumenilor si se deplasau la skevofilachion de unde aduceau
n procesiune mai multe Sfinte Discuri si Potire cu Cinstitele Daruri (datorita numarului mare de
credinciosi) cntnd ei nsisi Heruvicul. Episcopul si preotii i asteptau n altar, primeau darurile si le
asezau pe Sfnta Masa n forma de cruce. Apoi le acopereau cu Sfntul Aer, purtat si el n procesiune,
care avea niste dimensiuni impresionante: 1,5 m / 2,5 m.
n bisericile mici, cu putini slujitori, n lipsa diaconului, preotul era nevoit sa ia el nsusi parte la
procesiune nca din perioada anterioara. Dar din secolele XII-XIII, odata cu solemnizarea tot mai
accentuata a ritualului Intrarii Mari s-a ajuns ca preotii sa participe la procesiune chiar si cnd nu era o
nevoie practica pentru aceasta.
Generalizarea participarii preotilor la procesiune a dus la aparitia pomenirilor n timpul acesteia, la
nceput cu voce joasa, ca raspuns la cererea credinciosilor, pentru ca n cele din urma sa se ntrerupa
cntarea Heruvicului pentru a fi pomeniti cu voce tare, mai nti demnitarii prezenti, iar mai apoi si alte
categorii de clerici si credinciosi.
O schimbare importanta n ritualul Intrarii Mari s-a produs catre secolul al XIV-lea odata cu mutarea
locului savrsirii Proscomidiei n latura de nord a altarului. Procesiunea cu Cinstitele Daruri si pierde
95

astfel caracterul practic, procesiunea plecnd de acolo unde trebuie sa ajunga, adica din altar. Dar ea si
pastreaza si chiar si accentueaza caracterul simbolic capatnd o solemnitate tot mai mare.
Procesiunea de la Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche
Diataxa (rnduiala) liturgica a Patriarhului Filotei(secolul al XIV-lea) a consacrat practica de azi n care se
face distinctie ntre Liturghia arhiereasca si cea savrsita de preot.
Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche prin faptul ca episcopul nu ia parte la
procesiune. Dupa ce se spala pe mini, el se nchina n fata Sfintei Mese, si cere iertare de la clericii
mpreuna-slujitori si de la credinciosi si i binecuvinteaza, apoi merge la Proscomidiar si da Sfntul Disc
arhidiaconului iar Sfntul Potir preotului protos.
Acestia pleaca n procesiune prin mijlocul bisericii fiind precedati de purtatori de lumnari si de diaconi
care cadesc si urmati de restul preotilor. Din fata usilor mparatesti episcopul primeste Cinstitele Daruri
si le aseaza pe Sfnta Masa.
Cnd nu slujeste episcopul toti slujitorii iau parte la procesiune. Daca este diacon el primeste Sfntul
Disc de la protos care ia Sfntul Potir. Daca diaconul lipseste protosul ia att Sfntul Potir ct si Sfntul
Disc. Apoi se pleaca n procesiune, mergnd nainte cei ce poarta lumnari si cadelnita.
n ceea ce priveste traseul urmat de procesiune n practica diverselor Biserici Ortodoxe locale se
ntlnesc diferente semnificative. Astfel n Biserica Ortodoxa Greaca, iesind din altar, procesiunea
nconjura naosul prin nord pentru a-l traversa apoi si a intra prin Usile mparatesti din nou n altar,
refacndu-se ntr-o anumita masura traseul urmat n vechime cnd se pleca din skevofilachion. n
practica ruseasca procesiunea este redusa la minim rezumndu-se la trecerea pe solee, prin fata
iconostasului. Noi ne aflam oarecum la mijloc prin faptul ca procesiunea trece prin naos existnd nsa
tendinta, mai ales atunci cnd biserica este aglomerata, de a copia practica ruseasca si a nu depasi
soleea.
Procesiunea exprima naltarea Bisericii la Dumnezeu
Procesiunea din cadrul Intrarii Mari, prin purtarea solemna la altar a darurilor de pine si vin care ne
reprezinta pe noi - Biserica, ne duce naintea lui Dumnezeu. Ea exprima naintarea Bisericii si naltarea ei
catre Dumnezeu, mersul Bisericii catre locul ce-i este gatit, adica catre Scaunul lui Dumnezeu unde ne
nalta Hristos (5). n mod deosebit la Liturghia arhiereasca acest lucru este aratat prin primirea darurilor
de catre episcop - chipul lui Hristos si asezarea lor pe Sfnta Masa - simbol al mparatiei lui Dumnezeu.
Jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos Care ne nalta n mparatia Sa.
Note:
1. Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p 427
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 124
3. cf. T.F. Mathews, The Early Churches of Constantinople: Architecture and Liturgy, London, 1971
4. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 178-216
5. A. Coniaris, Introducere n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001, p.55

96

XXXIV
Pomenirile de la Intrarea Mare
n rnduiala de astazi a Sfintei Liturghii cntarea Heruvicului, care nsoteste procesiunea cu Cinstitele
Daruri din cadrul Intrarii Mari, este ntrerupta de rostirea pomenirilor dupa modelul rugaciunii adresata
Mntuitorului de catre tlharul de pe cruce:"Pomeneste-ma Doamne cnd vei veni ntru mparatia Ta!"
(Luca 23, 42).
Pomenirile apar n secolul al XII-lea si ncep sa fie rostite cu voce tare n secolul al XIV-lea
La nceput Heruvicul se cnta nentrerupt pe toata durata desfasurarii procesiunii cu Cinstitele Daruri, de
la ridicarea acestora de la proscomidiar si pna la asezarea lor pe Sfnta Masa. Din secolele XII-XIII, odata
cu generalizarea participarii preotilor la procesiune alaturi de diaconi, unele manuscrise cuprinznd
rnduiala Sfintei Liturghii ne indica faptul ca preotul rostea cu voce joasa, fara a ntrerupe cntarea, o
formula de pomenire generala a celor prezenti. Acestei formule generale i se adauga ulterior o formula
de pomenire a episcopului locului (1).
Din secolul al XIV-lea ncepe sa fie rostita cu voce tare, ntrerupndu-se cntarea Heruvicului, pomenirea
generala a celor prezenti cu formula: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca
Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor". Comentariile
liturgice ale Sfntului Nicolae Cabasila (secolul al XIV-lea) si Sfntului Simeon al Tesalonicului (secolul al
XV-lea) ne sugereaza ca pomenirea se realiza n urma cererii credinciosilor. Tot cu voce tare erau
pomeniti mparatul si patriarhul, dar numai daca erau prezenti. n caz contrar erau pomeniti cu voce
joasa n timpul cntarii Heruvicului, asa cum se facea si pomenirea altor categorii de clerici si credinciosi
care s-au adaugat ulterior.
Aceasta rnduiala de a se rosti cu voce tare doar pomenirea generala a celor prezenti se pastreaza pna
azi n Biserica Ortodoxa Greaca. n schimb, n practica romneasca, ca de altfel si n cea slava, toate
pomenirile se fac cu voce tare.
A fi pomenit de Dumnezeu ntru mparatia Sa nseamna a primi darul vietii celei vesnice
Desi intrate mai trziu n rnduiala Sfintei Liturghii, pomenirile din timpul procesiunii cu Cinstitele Daruri
sunt expresia unei atitudini fundamentale a omului naintea lui Dumnezeu. "Rugaciunea pentru ca
Dumnezeu sa pomeneasca, sa-si aduca aminte, alcatuieste centrul ntregii slujiri divine a Bisericii, a
vietii ei ntregi"(2).
A fi pomenit de Dumnezeu ntru mparatia Sa nseamna a fi facut viu de puterea dragostei Lui, a primi
darul vietii celei vesnice. Si la nivelul relatiilor dintre oameni a pomeni pe cineva nseamna a-l face ntrun fel viu n inima mea. Dar aceasta pomenire nu are puterea de a-l face viu cu adevarat, nu este
lucratoare asupra lui ci ramne la nivelul meu subiectiv. Cu totul altceva este cnd esti pomenit de
Dumnezeul cel vesnic, Facatorul cerului si al pamntului. Prin ntruparea Fiului Sau, Dumnezeu si-a
aratat dragostea Sa "nebuna" (Nicolae Cabasila) pentru noi. Asumnd firea umana, Fiul lui Dumnezeu si-a
adus aminte de noi toti si de aceea ndraznim, precum tlharul cel de-a dreapta, sa-i cerem sa ne
pomeneasca n mparatia Sa adica sa ne faca partasi acesteia. "Asa precum tlharul de-a dreapta e sigur
att de iminenta intrarii lui Hristos n mparatia de sus, n care doar revine ca om, caci ca Dumnezeu o
are din veci, ct si de moartea lui mntuitoare pentru toti, cerndu-i sa-l pomeneasca, sa-l duca si pe el
n acea mparatie, asa sunt siguri si cei din biserica att de intrarea iminenta sau de aflarea mparatului
Hristos cel nevazut de-a dreapta Tatalui n stare de jertfa pentru noi, ct si de puterea lui de a-i aduce
la viata adevarata pe ei si pe toti cei dragi fie ca sunt nca vii, fie ca sunt adormiti"(3).

97

naintea lui Hristos care S-a jertfit pentru toti si ne-a poruncit sa ne iubim unii pe altii precum El ne-a
iubit pe noi (Ioan 13, 34), nu se poate gndi fiecare n mod egoist numai la el nsusi si, de aceea,
rugaciunea de pomenire mbratiseaza ntreaga Biserica, unindu-ne pe toti, vii si adormiti, n "amintirea"
lui Hristos.
Prin pomenirea diverselor categorii de clerici si credinciosi, vii si adormiti, se manifesta constiinta
sobornicitatii Bisericii
Daca slujeste diaconul, pomenirile ncep cu rostirea de catre acesta a formulei generale de pomenire a
celor prezenti: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru
mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor".
Preotul continua cu celelalte pomeniri:
Pe Preafericitul Parintele nostru Patriarhul (N) [pe (nalt-) Preasfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul)
nostru (N)] sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Ne rugam n primul rnd pentru
mntuirea episcopului nostru, cel care, pastrnd continuitatea harului si credintei de la Sfintii Apostoli si
fiind n comuniune cu ceilalti apostoli garanteaza ramnerea noastra n unitatea de credinta si iubire a
Bisericii apostolice.
Pe binecredinciosul poporul romn de pretutindeni, pe crmuitorii tarii acesteia, pe mai marii oraselor si
satelor si pe iubitoarea de Hristos oaste, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Ne-am
nascut n snul unui neam si ne mntuim ca apartinnd acestui neam de aceea suntem datori sa ne rugam
pentru neamul nostru precum si pentru conducatorii nostri, indiferent de vrednicia acestora, ei fiind
rnduiti sau ngaduiti de Dumnezeu sa conduca treburile lumii acesteia.
Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii, si pe tot clerul bisericesc si
cinul monahicesc, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Clericii sunt cei ce si-au
asumat raspunderea mntuirii credinciosilor si, de aceea, au nevoie n mod deosebit de rugaciunea
tuturor.
Pe adormitii ntru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Romne, Miron, Nicodim, Iustinian si Iustin, sa-i
pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Sunt pomeniti aici toti patriarhii Bisericii noastre
adormiti ntru Domnul.
Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfntului lacasului acestuia, si pe alti ctitori, miluitori si
binefacatori, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Ctitorii, miluitorii si facatorii de
bine sunt cei datorita jertfei carora Biserica si poate desfasura activitatea n mod practic prin savrsirea
slujbelor si mai ales a Sfintei Liturghii, mentinnd astfel unitatea noastra de credinta.
Pe fericitii ntru adormire eroii, ostasii si luptatorii romni din toate timpurile si din toate locurile, cazuti
pe cmpurile de lupta, n lagare si n nchisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru
ntregirea neamului, pentru libertatea si demnitatea noastra, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru
mparatia Sa. Este o datorie de onoare sa ne rugam pentru mntuirea celor care s-au jertfit pentru
libertatea si demnitatea noastra, pentru credinta si neam, pentru ca noi sa putem savrsi astazi Sfnta
Liturghie.
Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si adormiti, sa-i pomeneasca Domnul
Dumnezeu ntru mparatia Sa. Aceasta pomenire i include pe toti cei ce si-au adus darul de pine (si vin)
la altar (toti cei prezenti la slujba ar trebui sa se regaseasca aici avnd n vedere faptul ca participarea
la Liturghie ncepe cu aducerea darurilor) precum si pe toti cei pomeniti la Proscomidie de pe
pomelnicele ce nsotesc darurile.
Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, stramosi, mosi, parinti, frati, surori, fii si fiice, soti si sotii si
pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare dupa numele sau, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru
98

mparatia Sa. Cei adormiti au n mod deosebit nevoie de rugaciunea noastra pentru ca ei nsisi nu mai pot
face nimic pentru mntuirea lor de unde rezulta marea noastra responsabilitate.
Si pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa,
totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor. Pomenirile se ncheie cu rostirea de catre protos a formulei
de pomenire generala a celor prezenti, singura care n bisericile de traditie greaca se aude rostita cu
voce tare.
Prin toate aceste pomeniri, vii si mortii se unesc n Hristos pentru ca acesta sa ne nalte n mparatia Sa.
Liturghierul interzice citirea pomelnicelor n acest moment al Liturghiei
Liturghierul face mentiunea expresa ca nu se fac pomeniri nominale de pe pomelnice, asa cum, din
pacate, se mai ntmpla pe alocuri. Pomenirile prezentate mai sus, prevazute de Liturghier, cuprind
toate categoriile de clerici si credinciosi, vii si adormiti, inclusiv pe toti cei de pe pomelnice, care au fost
de altfel pomeniti la Proscomidie. Chiar si aceste pomeniri generale sunt, asa cum am vazut, o
dezvoltare destul de trzie a Liturghiei, rezumndu-se la greci la una singura. ncarcarea cu pomeniri
nominale duce la prelungirea nejustificata a acestui moment fiind "o exagerare a amanuntelor accesorii
care duce la necarea actiunii liturgice principale"(4). Este bine ca att clericii ct si credinciosii sa
nteleaga acest lucru si sa se conformeze indicatiilor Liturghierului.
Note:
1. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 229-234
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 127
3. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 231
4. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 214-

99

XXXV
Punerea nainte a Cinstitelor Daruri
Pregatirea darurilor pentru aducerea Sfintei Jertfe, ca scop principal al Intrarii Mari, si gaseste
mplinirea prin asezarea lor pe Sfnta Masa. Cinstitele Daruri, care reprezinta ofranda vietii noastre si
jertfa Bisericii fiind, pna la sfintirea lor, chipuri (antytipa) ale Trupului si ale Sngelui Domnului (1), sunt
puse naintea lui Dumnezeu cu rugaciunea de a fi primite n "sfntul si cel mai presus de ceruri si
duhovnicescul sau jertfelnic ntru miros de buna mireasma duhovniceasca" si de a ne trimite harul
Sfntului Duh (2).
Hristos primeste jertfa noastra si se identifica cu ea
Asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa este savrsita ntotdeauna de catre protos, adica de ntistatatorul slujbei. n cazul Liturghiei arhieresti episcopul nu participa la procesiune ci primeste, stnd
ntre Sfintele Usi, Sfntul Disc de la diacon si sfntul Potir de la preot si, dupa ce rosteste cu glas tare
pomenirea viilor respectiv a mortilor, le pune pe rnd pe Sfnta Masa. Cnd slujeste preotul cu diacon,
acesta din urma, desi poarta Sfntul Disc n procesiune, nu l asaza pe Sfnta Masa ci asteapta sosirea
preotului protos care l pune, mpreuna cu Sfntul Potir, pe Sfnta Masa.
Faptul ca Cinstitele Daruri sunt asezate pe Sfnta Masa doar de catre protos are o semnificatie profunda
si anume "ceea ce noi aducem este aratat ca fiind adus de Hristos si naltat de El n Sfnta Sfintelor
ceresti.
Jertfa
noastra,
jertfa
Bisericii,
este
jertfa
lui
Hristos"(3).
n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri reprezinta jertfa Bisericii care uneste n sine jertfele personale ale
fiecaruia dintre cei care au adus sau pentru care s-au adus darurile de pine si vin, ofranda vietii
noastre. Jertfa curata se ntlneste n mod firesc cu Dumnezeu. Dar numai omenescul purtat de
Dumnezeu este capabil de o jertfa curata, totala, fara rezerve. De aceea numai n Hristos s-a produs
ntlnirea desavrsita (4) a lui Dumnezeu si a jertfei, numai jertfa Lui a fost o jertfa totala, atotcurata,
desavrsita. Jertfa noastra, jertfa Bisericii, nu poate fi dect o mpartasire din aceasta jertfa unica si
desavrsita a lui Hristos. Ritualul Proscomidiei, prin pomenirea jertfei Mntuitorului la scoaterea
agnetului, face o prima marturisire a acestei realitati. Intrarea Mare, prin aducerea solemna a Cinstitelor
Daruri la altar si asezarea lor de catre protos pe Sfnta Masa arata primirea jertfei noastre de catre
Hristos si identificarea lui cu ea: "caci Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te
mparti Hristoase Dumnezeul nostru"(Rugaciunea din timpul Heruvicului).
Simbolismul punerii nainte a darurilor se concentreaza pe jertfa lui Hristos
Mntuitorul primeste si se identifica cu jertfa noastra si astfel El nsusi este Cel ce Se aduce. De aceea
simbolismul ritualurilor legate de punerea nainte a darurilor se concentreaza pe jertfa lui Hristos. Ca
urmare asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa si acoperirea lor a fost pusa de comentatorii Sfintei
Liturghii n legatura cu patimile, moartea si ngroparea Domnului dar si cu nvierea Sa. Iata ce scrie n
secolul al V-lea Isidor Pelusiotul ( 435):
"Desfacerea ilitonului sub sfintele ofrande semnifica slujirea lui Iosif din Arimateea. Acela a nvelit
trupul Domnului n giulgiu si l-a asezat n mormnt de unde a iesit nvierea pentru toata lumea. La fel
noi sfintim pinea care a fost adusa pe iliton si gasim aici cu adevarat Trupul Domnului, izvorul acestei
nemuriri cu care Iisus cel nmormntat de Iosif ne-a daruit nviind"(5).
Desi adaugate doar ncepnd cu secolul al XVI-lea, troparele rostite de catre protos la asezarea si
acoperirea darurilor exprima aceasta ntelegere veche a ritualului. Primul tropar este preluat din
rnduiala slujbei Prohodului Domnului (Utrenia Smbetei Mari):

100

"Iosif cel cu bun chip, de pe lemn lund preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat nfasurndu-l si cu
miresme, n mormnt nou ngropndu-l, l-a pus".
Contemplam cu ochii mintii taina nfricosatoare a Dumnezeului-Om care moare pentru noi si este pus n
mormnt ca orice muritor, aparent nvins de puterile ntunericului.
Dar Cel ce a murit nu este un om obisnuit ci este Dumnezeu adevarat, lucru pe care protosul l exprima
n troparul urmator:
"n mormnt cu trupul, n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, n rai cu tlharul si pe scaun mpreuna cu
Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplndu-le Cel ce esti necuprins".
Desi trupul este mort si asezat n mormnt, sufletul Mntuitorului se pogoara la iad dar nu ca un osndit
ci ca un Dumnezeu ducnd n acel adnc al despartirii de Dumnezeu viata si lumina nvierii, sfarmnd
ncuietorile iadului si scotndu-i de acolo pe toti cei ce au crezut n El (I Pt 3, 19-20). Cel dinti care s-a
umplut de viata si lumina lui Hristos a fost tlharul pentru care credinta n Hristos a facut ca moartea sa
nu mai fie o cale spre iad ci una spre rai (Lc. 23, 42-43)(6). Ca Dumnezeu Hristos nu s-a despartit
niciodata de Tatal si de Duhul, Tatal, Fiul si Duhul Sfnt fiind "Treimea cea de o fiinta si nedespartita",
umplndu-le toate, El nsusi fiind necuprins.
Aparenta nfrngere se descopera astfel ca biruinta totala asupra ntunericului si a mortii:
"Ca un purtator de viata si mai nfrumusetat dect raiul cu adevarat si dect toata camara mparateasca
mai luminat s-a aratat, Hristoase, mormntul Tau, izvorul nvierii noastre".
Dupa cum remarca parintele Dumitru Staniloae, era firesc ca viata si lumina nvierii sa se ntinda n
planul vazut al trupurilor dupa ce a tsnit n iad prin sufletul Lui si a ntemeiat raiul prin suflet. Din
ultimul adnc al dumnezeirii viata vine n mormntul n care se afla trupul, prin sufletul lui Iisus (7).
Jertfa se mplineste n nviere, mormntul lui Hristos se arata ca un purtator de viata si izvor al nvierii
noastre pentru ca, prin nvierea Sa, Mntuitorul S-a facut ncepatura a nvierii tuturor (I Cor. 15, 20).
Ultimele doua tropare, preluate din rnduiala Ceasurilor Sfintelor Pasti si introduse n Liturghie doar n
secolele XVI-XVII, scot cu putere n evidenta sensul jertfei Mntuitorului care se mplineste n nviere.
Facndu-ne partasi jertfei lui Hristos, dobndim si noi nviere, viata vesnica, mparatia cerurilor, pe
mparatul nsusi.
Hristos nu doar primeste jertfa noastra ci Se si daruieste n Sfnta mpartasanie
Hristos este Cel ce primeste jertfa noastra si se identifica cu ea dar si Cel ce Se daruieste noua sub chipul
pinii si al vinului prefacute n Trupul si Sngele Sau. De aceea punerea nainte a Cinstitelor Daruri este
nsotita de cntarea celei de a doua parti a Heruvicului: "Ca pe mparatul tuturor sa-L primim, pe Cel,
de ostile ngeresti, nevazut nconjurat. Aliluia! Aliluia! Aliluia!". Ni se atrage astfel atentia ca
participarea noastra la Sfnta Liturghie nu se limiteaza la aducerea darurilor ci nseamna si primirea lui
Hristos n noi prin mpartasire, fapt care ne umple de bucurie duhovniceasca revarsata n cntarea
cereasca a mparatiei vesnice (Apoc. 19, 1): Aliluia! Laudati pe Dumnezeu!

Jertfa lui Hristos este mplinirea prorociilor

Cinstitele Daruri puse pe Sfnta Masa si acoperite cu Sfntul Aer sunt cadite de catre protos de trei ori
zicnd:

101

"Fa bine, Doamne, ntru bunavoirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului" iar diaconul
raspunde: "Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tau
vitei".
Prin rostirea acestor ultime versete ale Psalmului 50 (20-21) se marturiseste mplinirea prorociilor
Vechiului Testament n jertfa deplina a Mntuitorului actualizata n Sfnta Liturghie, jertfa dreptatii
adusa n Noul Sion, Biserica.
Dialogul dintre protos si diacon este o pregatire duhovniceasca pentru rostirea anaforalei
Cnd slujeste si diaconul, dupa asezarea darurilor pe Sfnta Masa are loc un dialog ntre el si protos prin
care se invoca ajutorul lui Dumnezeu pentru savrsirea n continuare a slujbei.
Mai nti protosul cere rugaciunea diaconului pentru el: "Pomeneste-ma, frate si mpreuna slujitorule"
careia diaconul i raspunde zicnd: "Preotia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa.
Roaga-te pentru mine, parinte". Prin acest dialog se arata nevoia rugaciunii unuia pentru altul deoarece
vrednicia personala nu se nalta la sublimitatea slujbei.
Continuarea dialogului este oarecum ciudata n sensul ca protosul, repetnd cuvintele ngerului de la
Bunavestire (Lc. 1, 35) se roaga ca Duhul Sfnt sa vina peste diacon: "Duhul Sfnt sa vina peste tine si
puterea Celui preanalt sa te umbreasca". La care diaconul raspunde "Acelasi Duh sa lucreze mpreuna cu
noi n toate zilele vietii noastre". O analiza istorica a evolutiei textului vine sa ne lamureasca asupra
situatiei actuale (8).
La origine acest dialog se desfasura ntre protos si mpreuna-slujitorii de rang cel putin preotesc ca un
act al pregatirii duhovnicesti pentru rostirea anaforalei ce va urma. Protosul cerea rugaciunea mpreunaslujitorilor care raspundeau spunnd cuvintele ngerului: "Duhul Sfnt sa vina peste tine si puterea Celui
preanalt sa te umbreasca" (Lc. 1, 35) ulterior adaugndu-se: "si sa lucreze mpreuna cu tine". Unele
manuscrise ne indica ca protosul raspundea: "Acelasi Duh sa vina peste voi si puterea Celui preanalt sa
va umbreasca si sa lucreze mpreuna cu voi". Liturghia arhiereasca slava pastreaza dialogul de acest tip
ntre episcop si mpreuna-slujitori.
Rostirea cuvintelor ngerului se explica prin analogia pe care Sfntul Ioan Damaschin o face ntre
pogorrea Sfntului Duh, invocat n anafora, pentru a preface pinea si vinul n Trupul si Sngele
Domnului si pogorrea asupra Fecioarei Maria la ntruparea Mntuitorului: "Dupa cum toate cte a facut
Dumnezeu le-a facut cu energia Sfntului Duh, tot astfel si acum, energia Duhului lucreaza cele mai
presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva dect credinta. <Cum mi va fi mie aceasta,
zice Sfnta Fecioara, pentru ca eu nu cunosc barbat>. Iar arhanghelul Gavriil i raspunde: <Duhul cel
Sfnt se va pogor peste tine si puterea Celui preanalt te va umbri>. Si acum ma ntrebi cum pinea se
face Trupul lui Hristos si vinul si apa Sngele Lui? Ti-o voi spune eu. Sfntul Duh se pogoara peste ele si
face pe acelea ce sunt mai presus de cuvnt si de cuget"(9). Asadar preotii mpreuna-slujitori se roaga
ca, precum Duhul Sfnt s-a pogort peste Fecioara Maria si puterea Tatalui a umbrit-o zamislind pe
Hristos, tot asa la invocarea protosului, n timpul anaforalei care urmeaza a fi rostita, Tatal sa-l trimita
pe Duhul sa se pogoare peste daruri prefacndu-le n Trupul si Sngele Domnului.
La Liturghia slujita doar de preot si diacon initial preotul rostea toate formulele aplicndu-si-le siesi.
Dupa secolul al XV-lea apare practica de azi n care dialogul are loc ntre preot si diacon. Probabil
considerndu-se nepotrivit ca diaconul sa invoce Duhul Sfnt asupra preotului, preotul se roaga ca Duhul
sa coboare peste diacon iar acesta din urma ca acelasi Duh sa lucreze cu amndoi.
n finalul dialogului, n urma cererii diaconului, preotul se roaga ca acesta sa fie pomenit de Dumnezeu
ntru mparatia Sa binecuvntndu-l sa rosteasca ectenia cererilor.
Note:
102

1. Anaforaua Sfntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000, p.232

2. Rugaciunea punerii-nainte, Liturghia Sfntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000, p. 221
3. A. Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, ed. Anastasia, p.126
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 235
5. Isidor Pelusiotul, Epistola I, 123 la Ren Bornert, Les commentaires byzantins de la divine liturgie du
VIIe au XVe sicle, Paris, 1966, p. 79
6. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 234
7. Ibidem, p. 236
8. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 285-305
9. Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, 4,13, ed. a III-a, Bucuresti, 1993. p. 165

103

XXXVI
Rugaciunea punerii-nainte
ntreaga rnduiala a Intrarii Mari este o pregatire a darurilor, clericilor si poporului pentru aducerea
sfintei jertfe prin rostirea anaforalei. Un loc esential n aceasta pregatire l are constientizarea
nevredniciei noastre pentru savrsirea acestei nfricosatoare slujbe, constiinta care se revarsa n
rugaciunea ca, prin harul lui Dumnezeu si nu datorita meritelor noastre, sa fim nvredniciti ca fara de
osnda sa aducem sfnta jertfa si ca aceasta sa fie bineprimita de Dumnezeu. Sunt teme care revin
mereu n ritualurile Intrarii Mari fiind continutul principal al rugaciunilor pentru credinciosi (att ale
Sfntului Ioan Gura de Aur ct si ale Sfntului Vasile cel Mare) precum si al rugaciunii din timpul
Heruvicului. Aceleasi teme sunt reluate n rugaciunea punerii-nainte pe care protosul o rosteste dupa
asezarea darurilor pe Sfnta Masa si ncheierea cntarii Heruvicului, n timp ce diaconul zice din mijlocul
bisericii ectenia cererilor. Liturghiile Sfntului Ioan Gura de Aur si Sfntului Vasile cel Mare au rugaciuni
diferite ale punerii-nainte, dar ideile principale sunt aceleasi.
Dumnezeul cel Atottiitor si Sfnt ni se deschide n iubire
"Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sfnt, Care primesti jertfa de lauda de la cei ce
Te cheama pe Tine cu toata inima",
Rugaciunea Sfntului Ioan Gura de Aur debuteaza cu o marturisire de credinta: Dumnezeul nostru caruia
i aducem darurile este Atottiitorul, Dumnezeul cel Atotputernic (Pantocrator) care le-a facut si le tine
pe toate, fara voia caruia nimic nu se poate ntmpla:
"Au nu se vnd doua vrabii pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pamnt fara stirea Tatalui
vostru" (Matei 10, 29).
El este Atottiitor si Unul Sfnt, singurul sfnt cu adevarat. "Aproape ca identificam dumnezeirea revelata
cu sfintenia. Se poate spune ca n sfintenie ni se reveleaza concentrat toate nsusirile dumnezeiesti. Ea
e misterul luminos si activ al prezentei divine. n ea e concentrat tot ce deosebeste pe Dumnezeu de
lume. Dar sfintenia nu e atributul unui mister impersonal ci e atributul transcendentei ca persoana"(1).
Dumnezeul nostru cel Atotputernic si Sfnt este un Dumnezeu personal care vrea sa intre n comuniune
cu noi si care se apleaca cu gingasie si iubire asupra noastra: "Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva
glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apoc. 3, 20). El ne cheama sa
i raspundem si noi cu iubire: "Da-mi, fiule, mie inima ta, si ochii tai sa simta placere pentru caile mele"
(Pilde 23, 26). De aceea El primeste jertfa de lauda a celui ce o aduce cu toata inima. Iar jertfa de lauda
este "rodul buzelor care proslavesc numele Lui" (Evr. 13, 15).
Sa fim nvredniciti a aduce jertfe duhovnicesti prin Hristos
"Primeste si rugaciunea noastra, a pacatosilor, si o (ne) du la sfntul Tau jertfelnic; fa-ne vrednici a-Ti
aduce Tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru pacatele noastre si pentru cele din nestiinta ale
poporului".
Traducerea acestui fragment al rugaciunii ridica o problema n sensul ca n textul original verbul
prosagein (a duce) este un verb tranzitiv care nu are obiect explicit. Ca urmare traducatorului i revine
sarcina de a decide care este obiectul asupra caruia se reflecta actiunea acestui verb. Majoritatea
traducerilor n limbile moderne, inclusiv cea romneasca, considera ca obiectul verbului este rugaciunea:
"si o du (rugaciunea) la sfntul Tau jertfelnic". n acest caz este vorba desigur despre rugaciunea puneriinainte prin care cerem sa fim facuti vrednici a aduce daruri si jertfe duhovnicesti. Ducerea rugaciunii la
jertfelnic exprima tocmai primirea ei.
104

Dar, dupa cum observa Egumenul Andrei Wade (2), n sintaxa greaca daca un verb tranzitiv nu are obiect,
el preia obiectul verbului tranzitiv urmator cum este de exemplu cazul cererii "apara, mntuieste,
miluieste si ne pazeste pe noi" n care obiectul ultimului verb este preluat de toate cele anterioare. Ca
urmare obiectul verbului din rugaciunea punerii-nainte sunt clericii care cer sa fie dusi la altarul bisericii
si sa fie nvredniciti a aduce daruri: "si ne du la sfntul Tau jertfelnic". Aceasta interpretare o gasim n
traducerea siriaca veche. Un argument n favoarea acestei interpretari consta n faptul ca expresia
"sfntul Tau jertfelnic" este folosita n celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii pentru a desemna altarul
bisericii (altarul ceresc fiind numit "mai presus de ceruri" sau "ntelegator", "duhovnicesc"). Textul paralel
al rugaciunii punerii-nainte de la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare precum si de la Liturghia Sfntului
Iacov si unele Liturghii vechi-orientale (3) se refera n mod explicit la primirea slujitorilor care se apropie
de sfntul jertfelnic.
Asadar protosul se roaga n numele clericilor sa fie dusi la sfntul altar si nvredniciti a aduce daruri si
jertfe duhovnicesti pentru pacatele lor si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Sfntul
Apostol Petru ne ndeamna sa aducem "jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos" (I
Petru 2, 5). Altarul bisericii este chip al lui Hristos caci "atotdumnezeiescul nostru altar este Iisus (...) n
care, dupa dumnezeiasca Scriptura, fiind sfintiti si adusi ardere de tot n chip tainic, nfaptuim
aducerea noastra"(4). Aducerea noastra nu poate fi facuta dect n Hristos si nseamna propria noastra
jertfire, daruirea totala catre Dumnezeu ca o ardere de tot ntru "miros de buna mireasma" precum si
"Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu" (Efes. 5, 2).
Slujirea noastra se descopera astfel ca mplinirea chipurilor Legii Vechi potrivit careia arhiereul aducea o
singura data pe an n Sfnta Sfintelor jertfa sngeroasa pentru sine nsusi si pentru nestiintele poporului.
Aceasta jertfa a Legii Vechi nu avea nsa puterea sa desavrseasca cugetul nchinatorului fiind doar o
pilda pentru jertfa cuvntatoare si fara de snge a Legii Noi care are cu adevarat puterea de curatire a
pacatelor (Evrei 9, 7-9). Caci Arhiereul nostru cel mare este Iisus, Fiul lui Dumnezeu Care, ispitit ntru
toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat, a strabatut cerurile. ndrazneala noastra de a veni n
fata sfntului altar ne este data de lucrarea mntuitoare savrsita de Hristos din dragoste pentru noi. "Sa
ne apropiem, deci, cu ncredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har" (Evrei 4, 14-16).
Se anticipeaza epicleza evidentiindu-se rolul euharistic al Sfntului Duh
"Si ne nvredniceste sa aflam har naintea Ta, ca sa fie bine primita jertfa noastra si sa se salasluiasca
Duhul cel bun al Harului Tau peste noi, peste aceste Daruri puse nainte si peste tot poporul Tau".
Cernd ca jertfa noastra sa fie bine primita, constienti ca numai prin harul lui Dumnezeu putem sa o
aducem, ne marturisim din nou nevrednicia n fata nfricosatoarei responsabilitati pe care o avem:
"Gnditi-va: cu ct mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat n picioare pe Fiul lui Dumnezeu,
si a nesocotit sngele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului" (Evrei 10, 29).
Primirea jertfei nseamna salasluirea Sfntului Duh (5) peste clericii slujitori, peste daruri si peste tot
poporul. Se anticipeaza astfel si se pregateste epicleza evidentiindu-se rolul euharistic al Sfntului Duh
Care, n timpul anaforalei va fi invocat sa vina nu numai asupra darurilor prefacndu-le n Trupul si
Sngele Domnului ci si asupra Bisericii aratndu-o cu adevarat a fi Trupul lui Hristos.
Ne rugam Tatalui ca primind jertfa noastra n altarul cel ntelegator Hristos, sa ne trimita harul
Sfntului Duh
Rugaciunea Sfntului Vasile cel Mare este mai lunga si cuprinzatoare dect cea a Sfntului Ioan Gura de
Aur, dezvoltnd n general aceleasi idei. Ea ncepe cu afirmarea lucrarii mntuitoare a lui Dumnezeu
pentru noi schitnd ceea ce se va dezvolta amplu n anafora:
"Doamne Dumnezeul nostru, Care ne-ai zidit pe noi si ne-ai adus n aceasta viata, Cel ce ne-ai aratat
noua caile spre mntuire si ne-ai daruit noua descoperirea tainelor ceresti, tu esti Cel ce ne-ai pus pe

105

noi n slujba aceasta, cu puterea Sfntului tau Duh. Binevoieste, dar, Doamne, sa fim slujitori ai Legii
Tale celei noi si savrsitori ai Sfintelor Tale Taine.
Primeste-ne pe noi, care ne apropiem de sfntul Tau jertfelnic, dupa multimea milei Tale, ca sa fim
vrednici a-Ti aduce aceasta slujba cuvntatoare (6) si fara de snge, pentru pacatele noastre si cele din
nestiinta ale poporului, pe care, primind-o n sfntul si cel mai presus de ceruri si ntelegatorul Tau
jertfelnic (7), ntru miros de buna mireasma, trimite noua harul Sfntului Tau Duh".
Dumnezeu, Ziditorul nostru, nu ne-a parasit desi am cazut n pacat ci, n marea Sa iubire de oameni, ne-a
deschis n Hristos calea spre mntuire si a rnduit clericii ca, n puterea Sfntului Duh, sa fie savrsitori
ai Sfintelor Taine conducnd poporul spre mparatia cerurilor. Clericii crestini sunt asemenea Sfntului
Pavel si celorlalti apostoli "slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului" (II Cor. 3, 6).
Avnd n fata aceasta nfricosatoare raspundere, protosul se roaga, n numele clericilor, sa fie primiti la
Sfntul Altar si nvredniciti sa aduca "jertfa cea fara de snge", slujba cuvntatoare. Sfntul Nicolae
Cabasila explica folosirea expresiei "slujba cuvntatoare" pentru jertfa euharistica prin faptul ca preotul
savrseste aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfintitoare, conlucrnd la mplinirea ei nu prin
fapta ci numai prin cuvintele rugaciunii (8).
Jertfelnicul cel ntelegator si mai presus de ceruri n care protosul se roaga sa fie primita jertfa este
nsusi Hristos, Arhiereul, Jertfa si Altarul. Iar primirea jertfei de catre Hristos nseamna trimiterea harului
Sfntului Duh asupra noastra si a darurilor.

Liturghia este mplinirea chipurilor Legii Vechi

"Cauta spre noi, Dumnezeule, si priveste spre slujba aceasta a noastra si o primeste pe dnsa precum ai
primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile de tot ale lui Avraam, preotia lui Moise si a lui Aaron
si jertfele de pace ale lui Samuel.
Si, precum ai primit de la Sfintii Tai Apostoli aceasta slujba adevarata, asa primeste si din minile
noastre, ale pacatosilor, aceste daruri ntru bunatatea Ta, Doamne, pentru ca, nvrednicindu-ne a sluji
fara prihana la sfntul Tau jertfelnic, sa aflam plata credinciosilor si nteleptilor iconomi, n ziua cea
nfricosatoare a rasplatirii Tale celei drepte".
Sunt evocati dreptii Vechiului Testament ale caror jertfe au fost primite: Abel, Noe, Avraam, Moise, Aaron
si Samuel. Jertfele lor au fost chipuri ale jertfei celei adevarate adusa de Hristos si ncredintata spre
slujire Sfintilor Apostoli. Liturghia se descopera astfel ca mplinire a chipurilor Legii Vechi si actualizare a
jertfei lui Hristos, continuare a slujirii adevarate a Apostolilor.
n final se revine la tema nvrednicirii scotndu-se nca o data n evidenta responsabilitatea slujirii la
Sfntul Jertfelnic pentru care vom da raspuns n ziua judecatii, rugndu-ne sa fim asemenea iconomului
credincios care a mplinit voia Stapnului (Luca 12, 42-44)
Note:
1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, ed. a II-a, Bucuresti, 1996, p. 178
2. Egumenul Andrei Wade, Ce fel de Liturghie a savrsit Sfntul Ioan Gura de Aur, n Credinta Ortodoxa,
anul I, nr. 1 (1996) p. 41
3. vezi Juan. Mateos, SJ, La clbration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique, OCA,
191, Roma, 1971, p.174-179
4. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasca, IV,III,12, n Opere Complete, trad., introducere si
note de Pr. Dumitru Staniloae, Bucuresti 1996, p. 88
106

5. P. Evdokimov, Rugaciunea n Biserica de Rasarit, p.184

6. logiki latria - expresie folosita pentru indicarea jertfei euharistice, tradusa n ultimele editii ale
Liturghierului cu jertfa duhovniceasca
7. noeros, a, on - care priveste inteligenta, ntelegerea de unde traducerea romneasca veche:
ntelegator; n ultimele editii ale Liturghierului tradus cu duhovnicesc
8. Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, LI, Bucuresti, 1989, p. 110

107

XXXVII
Ectenia cererilor
Dupa asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa diaconul, sau n lipsa acestuia preotul, cheama poporul
prezent n biserica la rugaciune printr-o serie de ndemnuri cunoscute sub numele de ectenia cererilor.
Aceasta ectenie nu a fost de la nceput aici n forma de azi, dar a patruns destul de devreme, marturiile
din secolul al VIII-lea dovedind prezenta ei. (1) Practic ectenia este alcatuita, dupa formula introductiva,
dintr-o cerere pentru daruri, trei ndemnuri preluate din ectenia mare si ectenia cererilor propriu-zisa la
care poporul se asociaza cu raspunsul Da Doamne!.
Sa plinim rugaciunea noastra Domnului.
Ectenia precum si rugaciunea punerii nainte reprezinta o plinire a ritualurilor Intrarii mari prin care ne
pregatim pentru aducerea sfintei jertfe. Formula introductiva ne atrage atentia asupra acestui lucru si,
de asemenea, ne ndeamna sa ridicam rugaciunea la desavrsire.
Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse nainte, Domnului sa ne rugam.
Poporul din biserica este ndemnat sa se asocieze rugaciunii punerii nainte rostita de catre protos n
altar prin cererea ca Cinstitele Daruri care au fost puse naintea Domnului pe Sfnta Masa sa fie primite
de Acesta. Iar primirea lor nseamna salasluirea Sfntului Duh, n urma invocarii Lui n timpul anaforalei,
peste clerici, peste daruri si peste tot poporul, prefacnd darurile si adunarea n Trupul lui Hristos.
Pentru Sfnta Biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica lui Dumnezeu intra
ntr-nsa, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, mnia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.
Apara, mntuieste, miluieste si ne pazeste pre noi, Dumnezeule, cu Harul Tau.
Prin aceste trei cereri preluate din ectenia mare rugaciunea pentru primirea Cinstitelor Daruri continua
n mod firesc cu rugaciunea pentru poporul care este adunat n biserica, pentru cei care cu credinta, cu
evlavie si cu frica lui Dumnezeu au venit sa primeasca Duhul Sfnt si sa se uneasca cu Hristos aducnd
sfnta jertfa. Cunoscnd dragostea nemarginita a lui Dumnezeu, ne ncredintam purtarii Lui de grija
pentru a fi izbaviti de toata rautatea.
Ziua toata desavrsita, sfnta, n pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.
ntr-unul din ultimele sale cuvinte (2) adresate obstii mnastirii Sfntul Ioan Botezatorul din Essex,
Anglia, Arhimandritul Sofronie, ucenicul Sfntului Siluan, sintetiza experienta sa duhovniceasca si
ntreaga traditie filocalica aratnd ca scopul vietii noastre este de a cauta caile care duc la cunoasterea
existentiala a Dumnezeului personal facnd experienta vietii n El. Depasind logica noastra, n Hristos
ntelegem ca Dumnezeu ne-a creat spre a deveni posesorii vietii Lui vesnice, fara de nceput, spre a
deveni asemenea Lui pna la identitate, nu dupa fiinta ci n har, ntr-o comuniune deplina cu El. Acest
program al teologiei celei mai nalte l putem pune n practica ncepnd chiar de astazi, facnd ca n
fiecare zi preocuparea noastra sa fie a nu pacatui. Nefacnd pacatul ne curatim mintea, inima si ntreaga
noastra fiinta de ntunericul pacatului, devenind n stare sa simtim nemijlocit ce anume vine de la
Dumnezeu. Punnd zilnic n rugaciune preocuparea noastra de a nu mai pacatui, gasim calea cea
adevarata care ne duce la cunoasterea existentiala a lui Dumnezeu.

108

Biserica, prin slujbele sale, exprima acest adevar att de simplu si, n acelasi timp, att de profund si
anume ca calea spre cunoasterea lui Dumnezeu consta n staruinta zilnica de a nu pacatui, rnduind sa
ne rugam n fiecare zi pentru aceasta.
Rugaciunea
nvredniceste-ne Doamne n ziua (seara, noaptea) aceasta fara de pacat sa ne pazim noi
este un exemplu n acest sens. Ectenia cererilor exprima acelasi lucru: rugaciunea ca ziua ntreaga sa o
petrecem fara de pacat, n pace, facnd astfel din ea o zi sfnta, desavrsita. E n acelasi timp o
atentionare asupra zilei de acum, acel astazi n care se lucreaza mntuirea si asupra caruia Hristos ne
ndeamna sa ne concentram toata atentia: ajunge zilei rautatea ei (Matei 6, 24). Este binecunoscuta
viclenia diavolului care ne amageste sa amnam mereu (mine nu astazi) momentul pocaintei. De
aceea Biserica, ne ndeamna ca ziua de astazi, sa-I cerem Lui Dumnezeu si sa ne straduim noi nsine, a o
face sfnta, desavrsita, fara de pacat.
nger de pace, credincios ndreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.
Sfntul Ioan Gura de Aur arata n omiliile sale (3) ca acest nger de pace pe care l cerem este chiar
ngerul pazitor care ne nsoteste pretutindeni. Mntuitorul nsusi ne ncredinteaza de existenta ngerului
pazitor: Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: Ca ngerii lor, n ceruri,
pururea vad fata Tatalui Meu, Care este n ceruri. (Matei 18, 10).
ngerul pazitor este un ajutor de nadejde pe care Domnul ni-l da n straduinta noastra de a nu pacatui.
Ne rugam ca ngerul pazitor sa ne fie credincios ndreptator adica sa fie ntotdeauna cu noi
ndreptndu-ne pe calea cea strmta care duce n mparatia lui Dumnezeu. Ne rugam sa ne fie pazitor
att sufletului ct si trupului, pazindu-ne de pacatele care ne duc la pierzare dar si de tot raul care se
poate abate asupra noastra. Si ne rugam ca ngerul nostru pazitor sa fie un nger al pacii, un nger care sa
aduca pacea n sufletul si n jurul nostru eliberndu-ne de razboiul si tulburarea pe care o aduce diavolul.
Mila si iertare de pacatele si de gresealele noastre, la Domnul sa cerem.
n nazuinta noastra de a nu pacatui, de a face din fiecare zi o zi fara de pacat sub ocrotirea ngerului
pazitor, ne gasim pe noi nsine pacatosi avnd nevoie de mila lui Dumnezeu. ndraznim sa-i cerem
iertarea pacatelor stiind iubirea Lui nemasurata fata de oameni.
Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.
Cerem pace lumii pentru ca pacea este mama tuturor lucrurilor bune, fundamentul bucuriei (4) si ne
ncredintam iubirii lui Dumnezeu, rugndu-L sa rnduiasca El cele bune si de folos sufletului, adica cele
ce sunt spre mntuire.
Cealalta vreme a vietii noastre n pace si ntru pocainta a savrsi, la Domnul sa cerem.
Ne rugam ca cealalta vreme a vietii noastre sa o petrecem n pocainta care aduce pacea n suflet.
Aceasta petrecere ntru pocainta a vietii nu este o perspectiva sumbra ci, din contra, mbucuratoare
daca avem o ntelegere justa a pocaintei. Dupa cum arata parintele Rafail Noica pocainta nu trebuie
nteleasa la nivel moralist, ca o miorlaiala pentru boroboatele savrsite. Pocainta este dinamica catre
vesnicie, zvcul launtric al unui suflet care ntrezareste ceva din realitatile duhovnicesti si tnjeste
dupa ele exprimat de luminnda Saptamnii Mari: Camara Ta Mntuitorule o vad mpodobita si
mbracaminte nu am ca sa intru ntru dnsa. (5)

109

Pocainta ncepe cu viziunea pacatului. Potrivit parintilor Bisericii a-ti recunoaste pacatul este un mare
dar al cerului, mai mare dect vederea ngerilor. Pocainta este un nepretuit dar ce s-a dat omenirii.
Pocainta este minunea lui Dumnezeu, care ne creeaza din nou dupa cadere. Pocainta este revarsarea
inspiratiei divine asupra noastra, cu puterea careia noi ne naltam la Dumnezeu, Tatal nostru, pentru a
trai mpreuna cu El viata vesnica n lumina iubirii Sale. Prin pocainta se savrseste ndumnezeirea
noastra. Darul acesta a devenit posibil prin rugaciunea lui Hristos din Ghetsimani, prin moartea Lui pe
Golgota si prin nvierea Lui. (6)
Sfrsit crestinesc vietii noastre, fara durere, fara rusinare (7), n pace, si raspuns bun la
nfricosata Judecata a lui Hristos, sa cerem.
Ultima cerere ne pregateste pentru momentul trecerii din aceasta viata, moment esential n existenta
noastra pentru ca n starea n care ne va afla sfrsitul, n aceea vom ramne n veci. De aceea ne rugam
ca sfrsitul nostru sa fie crestinesc, mpreuna cu Hristos si marturisind credinta n El. Constienti de
neputintele noastre cerem ca sfrsitul sa ne fie fara durere, fara o durere fizica mai presus de puterea
noastra, dar mai ales fara durerea de a ne vedea lepadati de Dumnezeu. Ne rugam apoi ca sa nu fim
rusinati atunci cnd se vor deschide cartile constiintei si toate faptele si gndurile noastre vor fi vadite,
ci sa dam un raspuns bun la nfricosatoarea judecata. Acest raspuns bun nu e o dibacie avocateasca ci
raspunsul unei vieti traite n pocainta cu constiinta pacatoseniei proprii.
Pre Preasfnta, Curata, Preabinecuvntata, Slavita Stapna noastra, de Dumnezeu Nascatoare si
pururea Fecioara Maria cu toti sfintii pomenindu-o, pre noi nsine si unii pre altii si toata viata
noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
Ectenia cererilor reprezinta un adevarat program de viata duhovniceasca pentru fiecare credincios n
vederea unui raspuns bun la nfricosatoarea judecata a lui Hristos si pentru a putea ramne de-a
pururi uniti cu El. Gndul la judecata finala este un imbold ca, avnd exemplul si ajutorul Maicii
Domnului si al tuturor sfintilor pre noi nsine si unii pre altii si toata viata noastra sa o daruim lui
Hristos prin pocainta.
Cu ndurarile Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Carele bine esti cuvntat, mpreuna cu Preasfntul si
Bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si n vecii vecilor.
Ecfonisul care ncheie ectenia subliniaza faptul ca mplinirea tuturor cererilor noastre este posibila numai
cu ndurarile Fiului lui Dumnezeu, Care Si-a dovedit dragostea fata de noi prin ntruparea si Crucea Sa.
Note:
1. Vezi S. Parenti, Nota sullimpiego del termine???S?????? nellEucologio Barberini gr. 336 (VIII sec.),
Ephemerides liturgicae 103 (1989), p. 413
2. Arhimandritul Sofronie, Cum se ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu?, n Tine-ti mintea n iad si nu
deznadajdui! Spiritualitatea Sfntului Siluan Athonitul. Tlcuiri teologice, Sibiu, 2000, p.299-304
3. Omilii la Coloseni, 3, 4
4. Sfntul Ioan Gura de Aur, Omilii la Coloseni, 3, 4
5. Criza Bisericii daca ea exista, Conferinta sustinuta la Alba Iulia la 17.04.2003
6. Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Bucuresti, 1995, p. 33
7. a?epa?s???t??,?? care nu are de ce sa se rusineze, neacoperit de rusine, tradus n editiile mai vechi ale
Liturghierului cu nerusinat, termen care a capatat ulterior sensul principal de obraznic si ca urmare a
fost nlocuit n editiile mai noi cu nenfruntat, care, nsa, se ndeparteaza mult de ntelesul originar. Ca o
traducere care sa exprime sensul originar propunem fara rusinare.

110

XXXVIII
Sarutarea pacii (I)
Biserica este umanitatea restaurata n Hristos, chemata sa ajunga la unitate n iubire dupa chipul Sfintei
Treimi si marturisind credinta n Sfnta Treime. n Biserica omul se mplineste ca persoana n comuniune
cu Dumnezeu si cu semenii. De aceea participarea fiecarui credincios la Sfnta Liturghie, slujba n care
Biserica se nalta, ca Trup al lui Hristos, n mparatia lui Dumnezeu, nu poate fi un act individual ci
trebuie sa fie un act personal, n comuniune cu Dumnezeu si cu ntreaga umanitate.
n Sfnta Liturghie umanitatea toata, rascumparata de Dumnezeu, se unifica si devine o icoana. Si
aceasta icoana exprima doua aspecte: iubirea si credinta n Dumnezeu (1).
Aceasta unitate n credinta si n dragoste care, dupa cum remarca nca din secolul al II-lea d.H. Sfntul
Ignatie al Antiohiei (2), caracterizeaza Biserica, se nfaptuieste n Sfnta Liturghie, n mod concret,
nainte de aducerea Sfintei Jertfe, prin doua acte: sarutarea pacii si marturisirea credintei prin rostirea
Crezului.
Sarutarea pacii a fost prezenta nca de la nceput n rnduiala Sfintei Liturghii
Sarutul pacii este unul dintre cele mai vechi ritualuri crestine, mentionat nca din Noul Testament. Astfel
Sfntul Apostol Pavel si ncheie patru epistole cu un ndemn la mbratisare cu sarutare sfnta (Rom 16,
16; I Cor 16, 20; II Cor 13, 12; I Tes 5, 26) iar Sfntul Apostol Petru ndeamna la mbratisare cu sarutarea
dragostei (I Pt 5, 14). Aceasta sarutare sfnta sau a dragostei este nteleasa ca o modalitate
concreta de dobndire a pacii dupa cum vedem n finalul celei de a doua epistole catre Corinteni unde,
nainte de ndemnul mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta, Sfntul Pavel scrie: traiti n pace
si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi (II Cor. 13, 11).
Majoritatea exegetilor considera ca, epistolele fiind citite n cult, sarutarea sfnta avea statutul unui
ritual liturgic nca din perioada apostolica: Ne gasim la Corint, n timpul unei adunari a comunitatii. O
epistola a apostolului este citita ascultatorilor atenti; ea se ncheie; nca un ndemn la bine, unitate,
dragoste si pace. Apoi rasuna solemn invitatia: "mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta! Toti
sfintii schimbati sarutul comuniunii crestine! - si corintenii se mbratiseaza. Harul Domnului nostru
Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si mpartasirea Sfntului Duh sa fie cu voi cu toti!. "Si cu Duhul
tau!" - raspunde comunitatea. Epistola se ncheie si Cina Domnului ncepe. (3)
Desi nu exista documente din perioada apostolica care sa descrie desfasurarea Sfintei Liturghii,
ncercarea de reconstituire de mai sus reuseste probabil sa surprinda destul de bine realitatea acelor
timpuri. n orice caz sarutarea pacii face parte din ceea ce cercetatorii numesc primul strat (4) (first
stratum) al Sfintei Liturghii (adica ritualurile care au fost prezente nca de la nceput n rnduiala slujbei)
fiind atestata cu claritate la mijlocul secolului al II-lea de Sfntul Iustin Martirul si Filozoful. (5)
n Biserica primara sarutarea pacii era un ritual important al slujirii divine ntlnit si n afara Sfintei
Liturghii. (6) Potrivit lucrarii Traditia apostolica, atribuita Sfntului Ipolit Romanul (sec. II-III), si
Constitutiilor Apostolice (7) (sec. IV) episcopul saruta noii botezati dupa mirungere ca semn al primirii n
Biserica iar la hirotonia unui nou episcop acesta era sarutat de ntreaga comunitate ca semn al primirii lui
ca pastor. Origen (sec. II-III) consemneaza obiceiul ca, n ncheierea rugaciunii, credinciosii sa-si dea
sarutarea pacii pe care Tertulian (sec. II-III) o numeste pecetea rugaciunii (De oratione, 18),
autentificarea unei rugaciuni adevarate.
Mult timp sarutarea se dadea pe gura

111

Un aspect destul de socant pentru omul modern este faptul ca sarutul pacii se dadea pe gura, fara a avea
nsa nimic senzual sau necurat n el. n mediul iudaic si greco-roman se sarutau pe gura doar membrii de
familie si prietenii foarte apropiati. Sarutarea crestina pe gura era o practica neconventionala, atestnd
constiinta puternica a apartenentei la Biserica ca madulare ale aceluiasi Trup al lui Hristos. De aceea
catehumenii si penitentii nu aveau dreptul sa dea sarutul pacii, ei nefiind n Biserica si sarutul lor nefiind
sfnt (Traditia apostolica, cap. XVIII). Sfntul Ioan Gura de Aur justifica sarutarea pe gura: Noi suntem
templul lui Hristos. De aceea ceea ce sarutam este intrarea, vestibulul acestui templu () Prin aceste
usi Hristos intra n noi () cnd ne mpartasim () Nu este o cinste oarecare cea pe care gura o primeste
atunci cnd primeste Trupul Domnului. Acesta este principalul motiv pentru care dam sarutarea aici.
(8)
Practica sarutarii pe gura a supravietuit mult timp n Biserica. La sfrsitul secolului al XI-lea Sfntul
Teofilact al Bulgariei este ntrebat de fratele sau Dimitrie de ce n Postul Mare sarutarea pacii se da pe
umeri si nu pe gura ca n restul anului (9), de unde ntelegem ca practica curenta era ca clericii sa-si dea
sarutarea pacii pe gura. De altfel editiile slave ale Liturghierului mentioneaza pna prin secolul al XVIIlea ca sarutarea pacii se da pe gura. Treptat s-a generalizat nsa practica sarutarii pe umeri, asa cum am
vazut ca se proceda la sfrsitul secolului al XI-lea n Postul Mare.
Pna n secolul al XI-lea att clericii ct si credinciosii si dadeau sarutarea pacii
Sarutarea pacii si arata ntreaga sa valoare n cadrul Sfintei Liturghii ca moment esential n care ntreaga
comunitate, clerici si laici, si manifesta unitatea de iubire, conditie a aducerii sfintei jertfe potrivit
cuvintelor Mntuitorului: daca ti vei aduce darul tau la altar si acolo ti vei aduce aminte ca fratele tau
are ceva mpotriva ta, lasa darul tau acolo, naintea altarului, si mergi nti si mpaca-te cu fratele tau si
apoi, venind, adu darul tau (Matei 5, 23-24). La ndemnul diaconului mbratisati-va unul pe altul cu
sarutare sfnta! pna prin secolele IV-V, Sa ne iubim unii pe altii! mai trziu) toti participantii la
Sfnta Liturghie si dadeau sarutarea pacii, fiecare n rndul treptei sale: preotii cu episcopul si ntre ei,
diaconii cu diaconii, laicii cu laicii. n cazul laicilor ritualul se savrsea ntre vecinii din biserica astfel
nct nu se producea tulburare la slujba si nici nu lua timp mult. La nceput, cnd crestinii stateau
amestecati n biserica, sarutul se dadea si ntre barbati si femei. La scurt timp, datorita smintelilor care
puteau sa apara, barbatii si femeile au fost separati n locas, sarutul dndu-si-l de acum ncolo barbatii
cu barbatii si femeile cu femeile. (10)
Sarutarea pacii nseamna mbracarea fiecaruia si a tuturor n iubirea lui Hristos
Din secolul al XI-lea sarutarea pacii se restrnge n general la clericii din altar. Ca urmare ndemnul
diaconului la dragoste reciproca nu se mai concretizeaza ntr-un act, chemarea la o actiune devenind
chemarea la o stare sufleteasca. Aceasta actiune avea nsa o importanta deosebita fiind o lucrare
sfnta a iubirii, semnul si ritualul vazut prin care n chip nevazut dar real se savrsea revarsarea
iubirii lui Dumnezeu n inimile credinciosilor, era mbracarea fiecaruia si a tuturor laolalta n iubirea lui
Hristos (11). A te mbraca n iubirea lui Hristos nseamna a primi harul dumnezeiesc care te face sa-ti
depasesti limitele egoismului si sa te asemeni lui Dumnezeu mbratisnd pe toti n iubire, chiar si pe
dusmani. A te mbraca n iubirea lui Hristos nseamna sa nu mai vezi n aproapele tau, ncepnd chiar cu
cel ce se ntmpla sa fie lnga tine n biserica, un strain sau chiar un dusman, ci un frate. nseamna sa
constientizezi faptul ca Hristos ne uneste pe toti n Biserica, ca madulare ale Trupului Sau, prin
participare la Sfnta Liturghie. Daruindu-si sarutul pacii crestinii marturisesc credinta ca se mpartasesc
de iubirea celui ce este prezent n mijlocul lor precum a promis: unde sunt doi sau trei, adunati n
numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor (Matei 18, 20). De aceea mbratisndu-se ei spun
Hristos n mijlocul nostru Este si va fi! Totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor!.
Ritualul sarutarii pacii, asezat naintea anaforalei si a mpartasirii, scoate n evidenta faptul ca nu putem
sa intram n comuniune cu Dumnezeu daca nu suntem uniti n iubire cu ceilalti membri ai Bisericii: Daca
zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau l uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste
112

pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta
porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau (I Ioan 4, 20-21). Nu se
poate nfaptui mpreuna noastra naltare spre Cel Unul si spre mpartasirea de Unul avnd despartiti pe
aceia de unirea ntru pace cu noi scrie Sfntul Dionisie Areopagitul. (12)
Sfnta Liturghie presupune si angajarea trupeasca, n relatia cu Dumnezeu prin mpartasire si n
relatia cu aproapele prin sarutarea pacii
Sarutarea pacii este un act n care trupul exprima si transmite iubirea fata de aproapele ca mpartasire
din iubirea lui Hristos. De la nceputul Bisericii s-a nteles faptul ca n Sfnta Liturghie relatia de iubire
fata de aproapele trebuie sa implice si trupul n actul sarutarii pacii, asa cum relatia cu Dumnezeu
angajeaza si trupul n actul mpartasirii. Omul este o fiinta dihotomica, trup si suflet. Trupul, care
potrivit nvataturii Bisericii nu este rau n sine, participa alaturi de suflet la rugaciune. Prin intermediul
trupului daruim si primim: aducem darul la altar, un dar material constnd n pine si vin dar cu o
profunda ncarcatura simbolica, si primim n schimb nsusi Trupul si Sngele Domnului ca hrana trupeasca.
Astfel printr-un act trupesc, mncarea, ne unim cu Dumnezeu si experiem iubirea Lui. Tot asa iubirea
fata de cel ce, mpreuna cu mine este madular al Trupului lui Hristos, Biserica, si participa la Sfnta
Liturghie, nu poate sa se rezume doar la o stare sufleteasca ci se exprima ntr-un act trupesc, sarutarea
pacii, ca o daruire si primire efectiva a iubirii. Sa nu-ti nchipui ca sarutarea aceasta este o sarutare
obisnuita, din acelea ce-si dau prietenii pe strada sau n piata, arata Sfntul Chiril al Ierusalimului.
Sarutarea aceasta uneste sufletele unele cu altele si ndeparteaza din suflete orice vrajmasie.
Sarutarea aceasta este un semn al unirii sufletelor si al izgonirii oricarei vrajmasii.() Sarutarea
aceasta este deci mpacare; pentru aceasta e sfnta. (13)
Note:
1. Parintele Symeon n Celalalt Noica, marturii ale monahului Rafail Noica nsotite de cteva cuvinte de
folos ale Parintelui Symeon, Editura Anastasia, 1994, p. 137
2. Epistola. catre Magnezieni, I, , 2, n Scrierile Parintilor Apostolici, Bucuresti, 1995, p. 198
3. H. Lietzmann, Messe und Herrenmahl, de Gruyter, Berlin, 1955, p. 229
4. vezi Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p. 105 s.u.
5. Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Apologia I, cap. 65 n Apologeti de limba greaca, Buc., 1997, p. 93
6. vezi Paul de Clerk, Le geste de paix: usages et significations, n Liturgie et charit fraternelle,
Confrences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia C.L.V. 105, Edizioni
Liturgiche, Roma, 1999, p. 102-111
7. Cea mai ntinsa colectie canonico-liturgica din primele secole crestine datnd din a doua jumatate a
secolului al IV-lea, foarte probabil de origine siriaca, cuprinznd n general, cu unele modificari, texte
mai vechi. Este importanta pentru ca a pastrat cele 85 de canoane apostolice si numeroase rnduieli
liturgice printre care si textul complet al Liturghiei numita clementina. Cu exceptia canoanelor
apostolice, opera a fost osndita de Sinodul II Trulan (692) ca falsificata de eretici dar si pastreaza
valoarea documentara n special n ceea ce priveste practica liturgica din primele secole. Vezi Pr. Prof.
Dr. Ioan G. Coman, Patrologia, vol. II, Bucuresti, 1985, p.520-521
8. Omilia 30 la II Corinteni, The Master Christian Library, Disk Two, AGES Software, Rio, WI USA, Version
7, 1999, p. 901
9. la R. Bornert, Les commentaires byzantines de la Divine Liturgie du VIIe au XVe siecle, Paris, 1966, p.
212
10. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 389-390
11. A. Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, ed. Anastasia, p. 142
12. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasca, III,III,8 n Opere Complete, trad., introducere si
note de Pr. Dumitru Staniloae, Bucuresti 1996, p. 82
13. Sfntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a V-a mistagogica, 3, n Cateheze, trad si note de Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, Bucuresti, 2003, p. 359.

113

XXXIX
Sarutarea pacii (II)
Sarutarea pacii este un ritual liturgic de mare forta n care omul se deschide fata de aproapele si se
mbraca n iubirea lui Hristos printr-un act al trupului care exprima mpacarea si unirea sufletelor n
iubirea daruita reciproc. Importanta deosebita a acestui gest al pacii este demonstrata de faptul ca este
ntlnit n toate riturile liturgice, facnd parte din structura originara a Liturghiei. El scoate n evidenta o
trasatura fundamentala a cultului crestin si anume ca legatura cu Dumnezeu nu se poate stabili fara o
relatie iubitoare cu aproapele.
Pace voua este marturisirea si transmiterea pacii treimice
Principalele momente ale Sfintei Liturghii (lecturile biblice ca mpartasire cu Dumnezeu Cuvntul prin
cuvnt, aducerea sfintei jertfe si sfintirea darurilor prin rostirea anaforalei, frngerea si mpartasirea cu
Sfintele Taine) sunt precedate de daruirea pacii de catre nti-statatorul slujbei printr-un gest de
binecuvntare nsotit de cuvintele Pace tuturor, marturisind astfel de fiecare data ca Hristos nsusi
este n mijlocul nostru.
Pace voua este salutul lui Hristos nviat, un salut care nu e un simplu cuvnt de politete ci o daruire
efectiva a acelei paci (salom) mesianice care nseamna, potrivit Sfintei Scripturi, plenitudine, mplinire,
echilibru fericit, armonie. Este climatul specific Noului Legamnt al lui Dumnezeu cu oamenii n Iisus
Hristos nviat. Pacea lui Hristos este o pace jertfelnica, rodul eshatologic al Crucii, semnul comuniunii
regasite cu Dumnezeu si cu toti: Caci n El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea. Si
printr-nsul toate cu Sine sa le mpace, fie cele de pe pamnt, fie cele din ceruri, facnd pace prin El,
prin sngele crucii Sale (Coloseni 1, 19-20). Pace voua este marturisirea si transmiterea pacii
treimice, este o invitatie de a intra n plenitudinea vietii treimice n masura primirii acesteia prin
credinta. (1)
Rostind Pace tuturor, protosul binecuvinteaza adunarea n semnul crucii nchipuind cu degetele
literele grecesti care prescurteaza numele Mntuitorului (IC XC), aratnd astfel ca prin Crucea lui Hristos
s-a restabilit comuniunea ntre Dumnezeu si om si noi putem fi facuti partasi pacii treimice. Prin acest
gest protosul, n puterea Duhului Sfnt, transmite, asemenea lui Hristos, n mod efectiv pacea de sus
celor ce sunt gata sa o primeasca: Si de va fi acolo un fiu al pacii, pacea voastra se va odihni peste el,
iar de nu, se va ntoarce la voi (Luca 10, 6). Credinciosii raspund Si duhului tau! amintindu-si lor nsisi
ca Duhul Sfnt este n protos si ca protosul nu face nimic de la el ci harul Duhului este de fata si se
pogoara peste toti. (2) Duhul Sfnt face din fiecare participant la Sfnta Liturghie un fiu al pacii, ne face
partasi pacii Dumnezeului Treimic care este pace tainica, adncime linistita, plenitudine nedescrisa,
reciprocitate de iubire.
Numai atunci cnd primim pacea de de sus n sufletul nostru putem sa ne deschidem cu iubire fata de
aproapele si sa ne unim n Trupul lui Hristos, Biserica. De aceea daruirea pacii de catre protos nainte de
anafora este si o inaugurare a ritualului sarutarii pacii. Aceasta sarutare are ca semnificatie principala
tocmai primirea si transmiterea darului pacii lui Dumnezeu, salom-ul biblic care este darul mesianic
prin excelenta (Lc. 2, 14; 24, 36; In. 20, 19; 21, 26), darul eshatologic caracteristic Noului Israel, devenit
un ritual liturgic de mare forta. (3)

Iubirea dintre noi este o marturisire de credinta n Sfnta Treime

114

Sa ne iubim unii pe altii ca ntr-un gnd sa marturisim ndeamna diaconul la sarutarea pacii iar poporul
raspunde Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Nu se stie exact
cum a evoluat aceasta formula liturgica deoarece vechile manuscrise liturgice nu cuprind de obicei dect
cele rostite de episcop sau preot, partea ce revine diaconului fiind eventual indicata de cuvintele
ncepatoare. n orice caz n primele secole se folosea expresia paulina: mbratisati-va unul pe altul cu
sarutare sfnta (I Cor. 16, 20). n secolul al X-lea ntlnim ndemnul Sa ne iubim unii pe altii! caruia
ulterior i se adauga ca ntr-un gnd sa marturisim (ntlnit n manuscrise din secolul al XII-lea),
completare care leaga ndemnul la iubire de marturisirea credintei. Raspunsul Pe Tatal, pe Fiul si pe
Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita apare tot din secolul al XII-lea fiind initial recitat
numai de clerici si apoi preluat de popor. (4)
n forma ei de azi formula liturgica ce introduce sarutarea pacii scoate n evidenta faptul ca iubirea
dintre noi este premiza marturisirii credintei n Sfnta Treime. Chiar mai mult, nsasi iubirea dintre noi,
ca mpartasire din iubirea Sfintei Treimi, este o marturisire de credinta n Sfnta Treime. Daca n-am
simti valoarea iubirii, care nu ne poate veni dect de la Dumnezeu Cel n Treime, nu am lauda si admira
cu toata puterea Sfnta Treime si nu ne-am sili sa naintam n ea. Astfel marturisind credinta noastra n
Dumnezeu cel n Treime nu socotim pe Dumnezeu ca un adevar teoretic ci ne marturisim credinta
noastra ntr-un Dumnezeu al iubirii n Sine nsusi si izvor al iubirii din noi. (5)
Hristos este n mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii
n timpul cntarii Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita episcopul
si preotii se nchina de trei ori n fata Sfintei Mese rostind Iubi-Te-voi Doamne, vrtutea mea, Domnul
este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu (Ps. 17, 1) si saruta Cinstitele Daruri si Sfnta
Masa.
Practica sarutarii, mai nti numai a Sfintei Mese apoi si a Cinstitelor Daruri, apare prin secolul al XIII-lea
fiind introdusa probabil ca un substitut al sarutului pacii la Liturghia savrsita de un singur preot si
ulterior generalizata. (6) Acest act este o expresie a dragostei fata de Dumnezeu pe care o aratam
sarutnd Cinstitele Daruri, care se vor preface n Trupul si Sngele Domnului, si a Sfintei Mese, altarul pe
care se aduce Sfnta Jertfa.
Dragostea si credinta n Dumnezeu o exprimam folosindu-ne de cuvintele psalmistului: Iubi-Te-voi
Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu (Ps. 17, 1). Ne
aratam astfel dorinta de a mplini prima porunca a Domnului: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din
toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta (Marcu 12, 30).
Dumnezeul nostru e Cel ce ne-a iubit mai nti: Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, nct pe Fiul Sau Cel
Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede n El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16). El ne da si
noua puterea sa-L iubim si sa ne iubim aproapele, chiar si pe vrajmasi, el este vrtutea, ntarirea,
scaparea si izbavitorul nostru. Liturghierul precizeaza ca, pentru a sublinia solemnitatea momentului,
acest verset poate fi cntat n altar sau la strana.
n cazul slujbei n sobor episcopul si preotii, dupa sarutarea Cinstitelor Daruri si a Sfintei Mese, si dau
succesiv sarutul pacii pe umeri, strngndu-si mna dreapta. Sarutarea se da de trei ori n numele Sfintei
Treimi, cel dinti spunnd: Hristos n mijlocul nostru, celalalt raspunde Este si va fi iar cel dinti
ncheie Totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor. Marturisim astfel ca Hristos este n mijlocul
nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii. n practica greceasca si slava, dupa sarutarea umerilor,
preotii si saruta reciproc minile pentru ca Hristos lucreaza sfintenie prin aceste mini. Sarutarea
umerilor, care n timpul lui se practica numai n Postul Mare, este explicata de Sfntul Teofilact al
Bulgariei prin aceea ca umerii sunt simbolul vietii active prin care putem purta crucea Domnului
pentru a fi rastigniti cu El, n masura n care ne e posibil. (7) Nu putem sa ne iubim aproapele, inclusiv
dusmanii, dect lepadndu-ne de egoism, asumndu-ne crucea si urmndu-i lui Hristos (Matei 16, 24).
Practicarea din nou a sarutarii pacii de catre credinciosi ar fi benefica
115

Timp de peste zece secole toti participantii la Sfnta Liturghie, att clericii ct si credinciosii, si dadeau
sarutul pacii. Dupa secolul al X-lea acest ritual s-a restrns la clericii din altar, dar restrngerea nu a fost
urmarea unei hotarri a autoritatii bisericesti. n articolul precedent si n cel de fata am ncercat sa
surprindem importanta deosebita a acestui gest al pacii care face parte din structura originara a Sfintei
Liturghii. El nu poate fi redus la o stare sufleteasca ci implica un act concret prin care iubirea si pacea
dumnezeiasca este primita si transmisa fratelui din biserica, unindu-ne cu totii n iubirea lui Hristos si
marturisirea Sfintei Treimi, structura supremei iubiri.
Un gest al pacii este prezent n toate riturile liturgice crestine, forma lui concreta de mplinire fiind
diferita de la un rit la altul si de la o epoca la alta, n functie de contextul cultural si traditiile locale.
Esential n ceea ce priveste sarutarea pacii nu este nsa forma concreta de mplinire ci faptul de a fi un
gest trupesc care sa exprime dragostea curata fata de aproapele.
Din fericire, daruirea sarutarii pacii ntre credinciosi nu a disparut cu totul nici n Ortodoxie. n cazul tarii
noastre, Parintele Dumitru Staniloae da marturie despre practicarea sarutului pacii n unele biserici din
Transilvania ntr-o forma specifica: sarutarea minilor credinciosilor mai n vrsta de catre cei mai tineri
urmata de mbratisarea lor, barbati cu barbati si femei cu femei. (8) Aceeasi practica se ntlneste si la
sud de Carpati. (9) Pastrarea pe alocuri n Ortodoxie a acestui gest al pacii ntre credinciosi precum si
lipsa unei hotarri a autoritatii bisericesti care sa-l interzica dovedeste ca nu exista nici un impediment
canonic pentru savrsirea lui. Din contra, importanta sa deosebita n angajarea participarii efective a
credinciosilor la slujba dovedeste importanta reintroducerii lui, n ultimul timp ntlnind tot mai multe
initiative n acest sens. (10) Multi credinciosi au pierdut constiinta mpreunei slujiri la Sfnta Liturghie si
tind sa devina simpli spectatori pasivi: nu aduc darul de pine si vin la altar, nu cnta, nu se mpartasesc
dect rareori, nu-si dau sarutul pacii. Sigur, reintroducerea sarutului pacii nu rezolva toate problemele,
dar este un pas nainte spre o participare deplina la slujba. Cei care l-au practicat pot da marturie ca,
atunci cnd e facut cu sinceritate, sparge efectiv zidurile care ne despart de multe ori de cei ce se
ntmpla sa fie lnga noi n biserica, facndu-ne sa ne simtim frati. Si sa nu uitam ca multi din cei ce
parasesc Ortodoxia pentru a merge la secte acuza faptul ca nu au simtit comuniunea si iubirea n Biserica
si nu au nteles slujbele.
n mod concret sarutul pacii ntre credinciosi se poate da astazi n timpul cntarii Iubi-Te-voi Doamne a
carei interpretare este permisa de Liturghier. Cntarea este foarte potrivita pentru acest moment,
marturisind ca iubirea aproapelui si ia puterea din iubirea lui Dumnezeu. Sarutul se poate da ntre
vecini, ca n epoca primara, barbati cu barbati si femei cu femei, fara a se produce tulburare n biserica.
Ca forma concreta, adaptndu-ne la contextul de azi, nu se pune problema sarutului pe gura. Se poate
opta pentru forma traditionala romneasca, sarutarea minilor credinciosilor mai n vrsta de catre cei
mai tineri urmata de mbratisarea lor, care nsa este greu de aplicat n mediile mai putin traditionale, sau
pentru simpla strngere a minii ca n ritul roman. Credem nsa ca cea mai potrivita forma este cea
practicata de preoti n altar: strngerea minii si sarutarea umerilor nsotita de formula Hristos n
mijlocul nostru Este si va fi Totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor. Cnd preotul slujeste
singur si poate da sarutarea pacii cu paracliserul asa cum se practica si n vechime. (11)
Sarutarea pacii presupune respingerea oricarei ipocrizii sau viclenii
O conditie esentiala pentru ca acest gest sa fie lucrator este sinceritatea lui, respingerea oricarei
ipocrizii sau viclenii. Textele liturgice si Sfintii Parinti atentioneaza n repetate rnduri asupra acestui
lucru. Astfel n Constitutiile Apostolice, dupa ce se relateaza ca la momentul sarutarii pacii diaconul
avertiza: Nimeni sa nu aiba ceva mpotriva cuiva. Nimeni sa nu fie fatarnic! se adauga: nimeni sa nu o
faca precum Iuda care l-a vndut pe Domnul printr-un un sarut. (12) Sarutarea pacii trebuie sa fie
expresia iubirii sincere fata de aproapele (Origen) (13) si sa nu fie data doar cu buzele ca Iuda avnd ura
si rautate fata de fratii n credinta (Theodor de Mopsuestia) (14). Fiind simbolul mpacarii interioare
despre care vorbeste Evanghelia, sarutarea pacii trebuie sa fie o sarutare a sufletului, o mbratisare a
inimii si nu doar a buzelor si al gurii (Sfntul Ioan Gura de Aur) (15). n aceste conditii reactualizarea

116

acestui gest si pentru credinciosi nu constituie o abatere de la traditie ci din contra, o ntoarcere la
aceasta, cu efecte benefice pentru slujirea si trairea ortodoxa.
Note:
1. Yves Fauquet, La formule liturgique La paix avec vous, Paix a vous est-elle un krygme trinitaire? ,
n Trinit et liturgie, Confrences Saint-Serge, XXXe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1983, Subsidia
C.L.V. 32, Edizioni Liturgiche, Roma, 1984, p. 99-102
2. Sfntul Ioan Gura de Aur, Omilia I la Rusalii, 4, n Predici la sarbatori mparatesti si cuvntari de lauda
la sfinti, Bucuresti, 2002, p. 207-208
3. Paul de Clerk, Le geste de paix: usages et significations, n Liturgie et charit fraternelle, Confrences
Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia C.L.V. 105, Edizioni Liturgiche,
Roma, 1999, p. 98
4. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites of the
Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 380-383
5. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 244
6. Robert Taft, Great Entrance, p. 388
7. la R. Bornert, Les commentaires byzantines de la Divine Liturgie du VIIe au XVe siecle, Paris, 1966, p.
212
8. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 246
9. Pentru localitatea Salciile, Prahova vezi Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata, ed. Antim, 2002, p.
447
vezi de exemplu precizarile Liturghierului n limba franceza editat cu binecuvntarea 10. IPS Iosif Pop,
Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, Monastere de la Theotokos, Villebazy, 2002, p. 152
11.vezi Robert Taft, Great Entrance, p. 388
12. Cartea a II-a, 57, 16-17, la Marcel Metzeger, La reconciliation entre les fideles, comme condition du
baiser de paix dominical dans les Constitutions Apostoliques, n Liturgie et charit fraternelle,
Confrences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia C.L.V. 105, Edizioni
Liturgiche, Roma, 1999, p. 75
13. Comentariu la Romani, 10, 33 la R. Bornert, op. cit., p. 61
14. Omiliile catehetice, 15, 41la M. Metzger, op. cit, p. 75
15. De compuctione ad Demetrium, 1, 3 la R. Taft, op. cit., p. 390.

117

XXXL
Crezul (I)
Sarutul pacii, actul care exprima unirea noastra n iubire prin mbracarea n iubirea lui Hristos, este, n
acelasi timp, o marturisire de credinta n Sfnta Treime si o premisa a marturisirii unitatii de credinta
prin rostirea Crezului. Numai uniti n iubire si marturisind aceeasi credinta revelata ne aratam a fi cu
adevarat Biserica lui Hristos si putem aduce Sfnta Jertfa.
Credinta este att un dar al lui Dumnezeu ct si un raspuns al omului
Credinta este ntlnirea omului cu Dumnezeu si cunoasterea Lui. Ea se naste n suflet prin primirea
cuvntului lui Dumnezeu: credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvntul lui Hristos (Rom 10, 17).
Sfnta Scriptura ne nvata ca credinta este o lucrare a harului dumnezeiesc vindecator si mntuitor n
om: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, ndelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine,
credinta, blndetea, nfrnarea, curatia (Gal. 5, 22). Credinta este mntuitoare: prin credinta se va
ndrepta omul (Rom 3,28) caci dreptul din credinta va fi viu! (Avacum 2, 4). Omul trebuie sa se
deschida acestei lucrari a harului prin mplinirea poruncilor adica credinta sa fie lucratoare prin iubire
(Gal. 5, 6). Astfel ajungem ca Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, n inimile noastre, nradacinati
si ntemeiati fiind n iubire (Efes 3, 17).
Sfintii Parinti fac distinctie ntre credinta din auzire care ne aduce la Hristos si credinta care constituie
nsasi viata Bisericii si a membrilor ei despre care Sfntul Pavel spune ca face ca Hristos sa se salasluiasca
n inimile noastre. Sfntul Maxim Marturisitorul o numeste pe prima credinta simpla sau din cele auzite
iar pe cea de a doua credinta desavrsita sau din cele vazute, unitatea si partasia omului cu Dumnezeu.
(1) De la credinta simpla la cea desavrsita se ajunge prin primirea harului n Sfintele Taine ale Bisericii
(n special Botezul, Mirungerea si Euharistia) si prin angajarea ntr-un efort ascetic care urmareste
curatirea de patimi si dobndirea virtutilor potrivit poruncilor dumnezeiesti.(2) Credinciosul intra astfel,
n Biserica, ntr-o relatie personala, n permanenta crestere, cu Persoanele Sfintei Treimi care revarsa
darul duhovnicesc, inclusiv pe cel al credintei. (3)
Credinta este asadar att un dar al lui Dumnezeu ct si un raspuns al omului. Acest raspuns consta n
supunerea iubitoare fata de adevarul ntrupat n Hristos, revelat de El si marturisit de Biserica.
Supunerea iubitoare fata de adevarul revelat presupune cunoasterea dogmelor Bisericii si efortul ascetic
personal. Cunoasterea dogmelor este esentiala deoarece orice abatere a cunostintei noastre
intelectuale de la dreapta ntelegere a Revelatiei se va rasfrnge inevitabil asupra manifestarilor
duhului nostru. Cu alte cuvinte, o viata cu adevarat dreapta este conditionata de adevaratele conceptii
despre Dumnezeu, despre Sfnta Treime". (4)
Dar, dupa cum arata si Sfntul Isaac Sirul (5), nu ne putem opri la cunoasterea intelectuala a dogmelor
deoarece aceasta tine de credinta simpla sau din auzire. Noi suntem chemati ca, prin lucrarea poruncilor,
sa ajungem la credinta desavrsita, adevarul marturisit prin credinta transformndu-se astfel n mntuire
si viata.
Crezul, desi introdus mai trziu, s-a ncadrat organic n rnduiala Liturghiei
Primirea credintei din auzire care consta n cunoasterea dogmelor si naintarea spre credinta
desavrsita, din cele vazute, se mplineste n Biserica. Marturisirea credintei este o parte integranta si
indispensabila a slujirii Bisericii. Slujbele n ansamblul lor sunt o marturisire a credintei, nvatnd si
comunicnd adevarul mntuitor, ajutndu-l pe fiecare madular al Bisericii sa participe la acest adevar.
(6)

118

Sfnta Liturghie, Taina Tainelor, este n ntregime o marturisire de credinta si o daruire a credintei
mntuitoare ca cunoastere a lui Dumnezeu si ntlnire cu El, avnd ca moment culminant mpartasirea cu
Trupul si Sngele Domnului, de aceea dupa mpartasire cntam cu bucurie: Am vazut Lumina cea
adevarata, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Treimi
nchinndu-ne, ca aceasta ne-a mntuit pre noi.
Cu toate ca marturisirea credintei este un aspect definitoriu al Sfintei Liturghii, practica rostirii Crezului,
ca moment al marturisirii comune a credintei, nu face parte din structura originara a Liturghiei, fiind
introdusa la Antiohia la sfrsitul secolului al V-lea de patriarhul Petru Fullos iar la Constantinopol la
nceputul secolului al VI-lea de patriarhul Timotei (511-518).(7) Cei doi patriarhi erau adepti ai ereziei
monofizite si au introdus Crezul n Liturghie n ncercarea de a-si demonstra fidelitatea fata de credinta
Sfintilor Parinti. Patriarhii ortodocsi urmatori au pastrat practica rostirii Crezului deoarece acesta s-a
ncadrat organic n rnduiala Liturghiei, alaturndu-se anaforalei liturgice care pna atunci reprezenta
principala forma de exprimare a dogmelor.
Crezul a fost formulat la primele doua sinoade ecumenice
Crezul desemneaza, n sens general, o sinteza a nvataturilor de credinta crestine fundamentale. Crezul
se mai cheama si simbol al credintei. Termenul de simbol vine de la un cuvnt ce nsemna parola n
taberele militare. Deci pentru crestinii din vechime crezul sau simbolul de credinta era o parola ce i
arata a fi adevarati crestini. (8)
Desi n Noul Testament nu exista un crez formulat ca atare, nca de la nceputul Bisericii au circulat
scurte formulari, amplificate ulterior, care exprima continutul credintei, ferindu-o de erezii. Aceste
crezuri erau utilizate n legatura cu Botezul, att pentru instruirea catehumenilor ct si pentru
marturisirea credintei de catre acestia n timpul slujbei.
n anul 325, la primul sinod ecumenic tinut la Niceea, pe baza crezurilor baptismale folosite n Siria,
Palestina si Cezareea, Sfintii Parinti, insuflati de Duhul Sfnt, elaboreaza, ca raspuns la erezia lui Arie
care contesta dumnezeirea Fiului, prima parte a Crezului rostit astazi la Sfnta Liturghie. Sinodul al II-lea
ecumenic, tinut la Constantinopol n anul 381, ca raspuns la erezia lui Macedonie care contesta
dumnezeirea Sfntului Duh, completeaza Crezul de la Niceea cu nvatatura despre Sfntul Duh, despre
Biserica, Botez, nvierea mortilor si viata vesnica. Fiind elaborat la sinoadele ecumenice de la Niceea si
Constantinopol, acest Crez este cunoscut sub denumirea de Crezul niceo-constantinopolitan si este
crezul prin excelenta al crestinismului(9) recunoscut la sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon (451)
ca expresie autentica a credintei Bisericii universale. Acesta este Crezul introdus n Liturghie la nceputul
secolului al VI-lea si pastrat pna astazi.
Rostirea Crezului este o expresie a unitatii de credinta
Marturisirea credintei prin rostirea Crezului este o expresie a unitatii de credinta a madularelor Bisericii
prin marturisirea aceluiasi adevar mntuitor.
Credinta crestina este cunoasterea si trairea mntuirii ca restabilire a unitatii cu Dumnezeu si, ntru El,
cu ceilalti membri ai Bisericii si cu ntreaga faptura, dupa chipul unitatii Sfintei Treimi. Este cunoasterea
anticipata, n Biserica, a mparatiei lui Dumnezeu ca unitate de sus:
Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede n Mine, prin cuvntul lor, ca toti sa
fie una, dupa cum Tu, Parinte, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n Noi sa fie una, ca lumea sa
creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una
suntem (Ioan 17, 20-22).
Unitatea de sus este continutul vietii dumnezeiesti treimice. Credinta nseamna asadar partasia la
unitatea de sus cu Dumnezeu si semenii, iar Biserica este tocmai mplinirea credintei, este acea
119

unitate care primeste, n care se intra si la care devii partas prin credinta.(10) De aceea credinta nu
poate fi individualista. Nu poti avea credinta mntuitoare n afara Bisericii. Credinta se dobndeste si se
traieste n Biserica, n comuniune cu ceilalti si exprimnd unitatea cu ceilalti.
Sfnta Liturghie este Taina n care naintam spre mplinirea desavrsita de catre Duhul Sfnt a unitatii
de sus a Bisericii prin aducerea Sfintei Jertfe si mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului: Iar pe noi
pe toti care ne mpartasim dintr-o pine si dintr-un potir, sa ne unesti unul cu altul prin mpartasirea
Aceluiasi Sfnt Duh (Anaforaua Sfntului Vasile cel Mare).
O conditie esentiala pentru ca Duhul Sfnt sa ne uneasca n Biserica este marturisirea aceleiasi credinte
revelate. Legatura organica ntre unitatea credintei si mplinirea Bisericii n Euharistie alcatuieste centrul
vietii Bisericii. De aceea numai cei uniti n marturisirea credintei ortodoxe se pot mpartasi la Sfnta
Liturghie. Rostirea Crezului este dovada ortodoxiei credintei si a unitatii de credinta, conditie pentru
aducerea Sfintei Jertfe si mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului.
Rostirea Crezul este o rennoire a fagaduintei facute la Botez
Crezurile au fost utilizate nca de la nceputul Bisericii pentru instruirea catehumenilor si marturisirea
credintei la Botez. Din secolul al IV-lea, dupa formularea lui la primele doua sinoade ecumenice,
folosirea Crezul niceo-constantinopolitan s-a impus n practica Bisericii mentinndu-se pna astazi.
Astfel, fiecare crestin ortodox, la Botez, s-a lepadat de satana si s-a unit cu Hristos marturisindu-si
credinta prin rostirea acestui Crez fie direct (daca a fost botezat matur) fie indirect, prin intermediul
nasului (daca a fost botezat prunc).
La Sfnta Liturghie, rostirea Crezul nseamna pentru toti credinciosii o rennoire a fagaduintei facute la
Botez, o afirmare a calitatii de membru al Trupului lui Hristos, Biserica.
Rostirea Crezului este si o proclamare a credintei
Marea majoritate a crestinilor ortodocsi de astasi au fost botezati ca prunci, nasii marturisind credinta
pentru ei. Din pacate putini nasi si nteleg responsabilitatea pe care si-o asuma atunci cnd boteaza un
prunc de a-l ndruma pe calea Bisericii, de a-l nvata credinta. Ca urmare multi ortodocsi nu cunosc
dogmele credintei noastre. Rostirea Crezului la Sfnta Liturghie este un prilej pentru acestia de a nvata
tainele credintei. Asadar rostirea Crezului este si o proclamare a credintei pentru cei necunoscatori si
nenvatati". (11)
Rostind Crezul ne aratam multumirea fata de dragostea pe care Dumnezeu ne-a dovedit-o lucrnd
mntuirea noastra
Contemplnd tainele mntuirii noastre exprimate de Crez nu putem dect sa fim multumitori, ca
anticipare a multumirii vesnice din veacul viitor. Marturisirea dumnezeiescului simbol al credintei, scrie
Sfntul Maxim Marturisitorul, arata multumirea tainica pentru ratiunile si modurile nteleptei
providente dumnezeiesti cu privire la noi, prin care ne-am mntuit, multumire care va avea loc n
veacul viitor.(12) Raspunsul nostru la mntuirea daruita noua de Dumnezeu este credinta. Rostind
Crezul, ca expresie concentrata a credintei, ne aratam multumirea fata de dragostea pe care Dumnezeu
ne-a dovedit-o lucrnd mntuirea noastra. Ne pregatim astfel sa ducem, n unitate de credinta si iubire,
mai departe multumirea noastra prin aducerea Sfintei Jertfe si rostirea anaforalei liturgice.
Note:
1. apud Mitropolitul Hierotheus Vlachos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2000, p. 64
2. Petru Damaschin, nvataturi duhovnicesti, II,1, n Filocalia, vol. V, trad., introd. si note de Pr. Prof.
Dumitru Staniloae, Bucuresti, 1976, p. 194
3. Pr. Prof. John Breck, Puterea cuvntului n Biserica dreptmaritoare, Bucuresti, 1999, p. 129
120

4. Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Bucuresti, 1995, p. 8

5. La Petru Damaschin, op. cit., p. 194
6. Pr. Prof. John Breck, Puterea cuvntului n Biserica dreptmaritoare, Bucuresti, 1999, p. 127
7. Theodor Lectorul, Historia Ecclesiastica, II, 32. Lucrarea este scrisa n anul 528 dar pasajul privindu-l
pe Patriarhul Petru Fullo este interpolat, ceea ce nu nseamna ca cele relatate nu ar putea fi adevarate.
Vezi Robert Taft, Great Entrance, p. 398
8. Anthony M. Coniaris, Introducere n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, trad. de Constantin Fagetan,
Bucuresti, 2001, p. 19
9. Preot Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodoxa, editia a II-a, Bucuresti, 1994, p. 11-113
10. A. Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, ed. Anastasia, p. 154
11. Sfntul Gherman al Constantinopolului, Tlcuirea Sfintei Liturghii, trad. de Pr. Prof. Nic. Petrescu, n
Mitropolia Olteniei, nr. 1-2/1976, p. 64
12. Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae,
Bucuresti, 2000, p. 34

121

XLI
Crezul (II)
Unitatea Bisericii ca traire anticipata a mparatiei cerurilor este att o unitate de credinta ct si de
iubire.(1) De aceea marturisirea unitatii de credinta prin rostirea Crezului este legata de sarutul pacii,
ritualul care exprima unitatea de iubire. Propriu-zis dreapta credinta este ratiunea de a fi a iubirii si
temeiul neclintit al unitatii. Iubirea nu e de conceput fara daruire deci fara dar. Iar darul iubirii
autentice este adevarul; n Biserica adevarul credintei. Astfel unitatea deplina e posibila n credinta cea
una, absoluta, revelata a Prea Sfintei Treimi prin Hristos n Duhul Sfnt". (2)
Numai uniti prin iubire putem sa marturisim dreapta credinta comuna
Invitatia diaconului la daruirea sarutului pacii si raspunsul credinciosilor scoate n evidenta faptul ca
unitatea de iubire se mplineste n unitatea de credinta: Sa ne iubim unii pe altii ca ntr-un gnd sa
marturisim!. Numai uniti prin iubire putem sa marturisim ntr-un gnd dreapta credinta comuna: Pe
Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Acest raspuns este o prima
marturisire sintetica a credintei n Sfnta Treime, ntarita de actul concret al sarutului pacii.
Usile istoriei se nchid si suntem facuti partasi ospatului de nunta al lui Hristos
Usile, usile, cu ntelepciune sa luam aminte! rosteste diaconul introducnd rostirea Crezului. Initial
prima parte (Usile, usile!) era un ndemn adresat ipodiaconilor pentru a nchide si pazi usile bisericii si a
nu lasa sa intre necredinciosii si catehumenii. Partea a doua (Cu ntelepciune sa luam aminte!) este o
provocare a atentiei credinciosilor asupra Crezului care urmeaza a fi rostit.
Sfintii Parinti ne atrag atentia asupra sensurilor duhovnicesti ale acestui ndemn. nchiderea usilor
bisericii, scrie Sfntul Maxim Marturisitorul, arata trecerea celor pamntesti si intrarea viitoare a celor
vrednici n lumea inteligibila sau la ospatul de nunta al lui Hristos (); de asemenea, lepadarea
desavrsita a lucrarii ratacite din simtiri".(3) Sfnta Liturghie este naltarea Bisericii n mparatia lui
Dumnezeu. Daca prima parte a Liturghiei, Liturghia catehumenilor sau a Cuvntului, exprima deschiderea
misionara a Bisericii catre lume, cea de a doua parte, Liturghia credinciosilor (euharistica) reprezinta
separarea Bisericii de lume, iesirea din timp si intrarea n mparatia lui Dumnezeu. Usile istoriei se nchid
si noi suntem facuti partasi ospatului de nunta al lui Hristos. n Biserica primara acest lucru era exprimat
de nchiderea efectiva a usilor bisericii dupa ce au ramas nauntru numai cei credinciosi care se vor si
mpartasi.
Este un privilegiu nfricosator sa rami n biserica la Liturghia credinciosilor, privilegiu pe care l
constientizam att de putin astazi. Nu poti intra la ospatul de nunta al lui Hristos fara haina de nunta
pentru ca vei fi aruncat afara (Matei 22, 1-14) de aceea, pentru a ne face vrednici trebuie sa lepadam
lucrarea ratacita din simtiri adica sa ne curatam de toata pervertirea pe care patimile au lucrat-o n noi.
Cu nazuinta de a nainta astfel de la credinta simpla, din auzire, la cea desavrsita, din vedere, sa
lepadam toata grija cea lumeasca, cum ne ndeamna si imnul heruvimic, si sa ne ndreptam toata atentia
spre marturisirea credintei prin rostirea Crezului.

Crezul este o sinteza a dogmelor credintei noastre

122

Crezul niceo-constantinopolitan sintetizeaza nvatatura Bisericii exprimnd paradoxurile fundamentale

(4) ale credintei noastre si anume unitatea de fiinta si deosebirea personala ntre Tatal, Fiul si Duhul
Sfnt si, pe de alta parte, unirea dumnezeirii cu umanitatea n Persoana Fiului, paradoxuri la baza carora
sta iubirea nemasurata a lui Dumnezeu din snul Sfintei Treimi revarsata asupra omenirii. Se ntelege de
la sine ca nici un crez finit nu poate spune vreodata tot ce este de spus despre Dumnezeul cel infinit.
Crezul e mai curnd o declaratie omeneasca dumnezeieste insuflata, spre a ne ajuta la ntelegerea lui
Dumnezeu. Sfntul Pavel numea pe Hristos "darul negrait" al lui Dumnezeu, ceea ce subliniaza faptul ca
nici un crez nu poate cuprinde vreodata sau sa ajunga la capatul plinatatii ntelesului lui Hristos. Cu
toate acestea, recunoscndu-ne finitudinea, nu putem ascunde cele ce a facut Dumnezeu pentru noi.
Trebuie sa ne rostim credinta, orict de nedesavrsit. Aceasta a ncercat sa faca Biserica prin Crez.
Trebuie sa stim ce anume credem si n Cine credem, daca vrem sa traim ca crestini. (5)
Cred ntr-Unul Dumnezeu.
Crezul ncepe cu afirmarea unitatii de fiinta a Sfintei Treimi si continua cu prezentarea nsusirilor
Persoanelor dumnezeiesti caci Dumnezeu este Unul n fiinta dar ntreit n persoane, Tatal Atottiitorul,
Facatorul Cerului si al pamntului, vazutelor tuturor, si nevazutelor. Cei 318 Sfinti Parinti de la Niceea
care au compus Crezul vostru, al tuturor celor ce purtati imaginea lui Dumnezeu n sine, care sunteti
alesi, l-au numit mai nti pe Dumnezeu "Tata", apoi "Atotputernic" si "Facator".(6) Ei au facut aceasta
fiind luminati de catre Duhul Sfnt al lui Dumnezeu. Si au facut-o n primul rnd deoarece Cel Preanalt
este Tatal lui Hristos: Domnul dinaintea timpului si a crearii lumii. n al doilea rnd, deoarece Fiul
ntrupat al lui Dumnezeu a adus ca prim dar oamenilor acelora care l urmeaza adoptia; adica dreptul
de a-L numi pe Tatal Sau, Tata al lor. Tatal nostru! () Fericirea voastra consta si n faptul ca Tatal
vostru cel ceresc este si Atotputernic si Facator al tuturor celor vazute si nevazute.
Si ntru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul Nascut, carele din Tatal s-a nascut mai nainte de toti vecii.
Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiinta
cu Tatal, prin carele toate s-au facut.
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, de o fiinta cu Tatal. Nasterea din veci a Fiului din Tatal este mai
presus de puterea noastra de ntelegere. O putem asemana cu nasterea luminii din lumina caci
Dumnezeu este lumina si nici un ntuneric nu este ntru El (I Ioan 1, 5). Sfintii Parinti au folosit patru
expresii pentru a arata legatura dintre Hristos si Tatal: Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din
Dumnezeu adevarat, nascut si de o fiinta cu Tatal. Prin alte doua expresii se arata legatura ntre
Hristos si creatie: nu facut si prin care toate s-au facut. Hristos nu face parte din creatie, toate prin
El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut(Ioan 1, 3).
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mntuire, S-a pogort din ceruri, si S-a ntrupat de la
Duhul Sfnt si din Maria Fecioara, si s-a facut om.
Si s-a rastignit pentru noi n zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit, si s-a ngropat.
Si a nviat a treia zi, dupa Scripturi; Si s-a suit la ceruri, si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa
vina cu Slava sa judece viii si mortii, a caruia mparatie nu va avea sfrsit.
Opera mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu este prezentata n etapele ei principale: asumarea firii
omenesti prin ntrupare n istorie, patimirea, moartea, nvierea, naltarea la ceruri si a doua venire.
Si ntru Duhul Sfnt, Domnul de viata Facatorul, Carele din Tatal purcede, cela ce mpreuna cu Tatal
si cu Fiul este nchinat si slavit, Carele au grait prin proroci. Duhul Sfnt este a treia Persoana a
Sfintei Treimi, Datatorul de viata.
123

Daca Fiul si ia fiinta din Tatal prin nastere, Duhul Sfnt si-o ia prin purcedere din Tatal. Catolicii au
adaugat n Crez afirmatia ca Duhul purcede si de la Fiul (Filioque). Dar Biserica Ortodoxa pastreaza
Crezul n formula originara care reflecta nvatatura Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii potrivit careia
Duhul purcede numai de la Tatal iar Fiul l trimite n lume: Iar cnd va veni Mngietorul, pe Care Eu l
voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre
Mine (Ioan 15, 26).
ntru una, sfnta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Sunt enumerate nsusirile Bisericii. Biserica fiind Trupul lui Hristos este una pentru ca Hristos nu poate
avea mai multe Trupuri. Este sfnta pentru ca Duhul Sfnt mplineste n ea sfintenia lui Hristos sfintindu-i
pe membri ei. Este soborniceasca sau universala pentru ca este destinata sa cuprinda toate popoarele, de
peste tot si de totdeauna si pentru ca este o comuniune de iubire. Este apostoleasca pentru ca pastreaza
nvatatura Domnului asa cum a comunicat-o apostolilor si are succesiunea apostolica a ierarhiei prin
hirotonie.
Marturisesc un Botez ntru iertarea pacatelor.
Botezul este Taina prin care primim mntuirea lucrata de Hristos, murind si nviind mpreuna cu El, este
Taina prin intram n Biserica si dobndim iertarea pacatelor. Fiecare om poate fi botezat o singura data
dupa cuvntul Sfntului Pavel: un Domn, o credinta, un Botez (Efes. 4, 5).
Astept nvierea mortilor. Si viata veacului ce va sa fie. Amin.
Nadejdea n nvierea mortilor sta n centrul credintei noastre. Hristos a venit pentru ca sa ne daruiasca
viata vesnica. El ne-a ncredintat de nvierea mortilor prin nvierile savrsite de el si mai ales prin propria
Sa nviere. Daca se propovaduieste ca Hristos a nviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este
nviere a mortilor? Daca nu este nviere a mortilor, nici Hristos n-a nviat. Si daca Hristos n-a nviat,
zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra.() Iar daca nadajduim
n Hristos numai n viata aceasta, suntem mai de plns dect toti oamenii. Dar acum Hristos a nviat din
morti, fiind ncepatura (a nvierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot
printr-un om si nvierea mortilor. Caci, precum n Adam toti mor, asa si n Hristos toti vor nvia (I Cor.
15, 12-22).
Crezul trebuie rostit n comun de ntreaga comunitate
Rostirea Crezului are asadar o importanta deosebita: este o expresie a unitatii de credinta, o dovada a
ortodoxiei credintei si, prin aceasta, o pregatire pentru mpartasire; o multumire pentru mntuire si o
rennoire a fagaduintei facute la Botez de a ne uni cu Hristos si a crede Lui; o proclamare a credintei
pentru cei nestiutori; o marturisire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi si a dragostei noastre fata de El si
ntre noi. Avnd n vedere toate acestea, att din punct de vedere liturgic ct si pastoral, se impune
rostirea n comun a acestuia de catre ntreaga comunitate. Astfel ne aratam n mod concret unitatea n
credinta si, pe de alta parte, fiecare credincios va ajunge sa nvete Crezul.
Clatinarea Sfntului Aer simbolizeaza darul desavrsit si bogat al Sfntului Duh
n timpul rostirii Crezului preotul clatina Sfntul Aer deasupra Sfintelor Vase pna la cuvintele si a nviat
a treia zi, dupa Scripturi dupa care l mpacheteaza, Cinstitele Daruri ramnnd n continuare
descoperite. Este o practica atestata de patriarhul (monofizit) Sever al Antiohiei (+ 538) care ne
transmite interpretarea veche potrivit careia aceasta clatinare aminteste de viziunea Sfntului Petru
(Fapt. Ap. 11, 5-10) si simbolizeaza darul desavrsit si bogat al Sfntului Duh care i s-a descoperit lui
Petru ca va cuprinde si neamurile si care se va pogor peste darurile puse nainte prefacndu-le n Trupul
si Sngele Domnului. (7)

124

Note:
1. Sfntul Ignatie al Antiohiei, Epistola. catre Magnezieni, I, , 2, n Scrierile Parintilor Apostolici,
Bucuresti, 1995, p. 198
2. Pr. C. Galeriu, Marturisirea dreptei credinte prin Sfnta Liturghie, Ortodoxia, an XXXIII (1981), nr.1, p.
36.
3. Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae,
Bucuresti, 2000, p. 33
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 244
5. Anthony M. Coniaris, Introducere n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, trad. de Constantin Fagetan,
Bucuresti, 2001, p.21
6. Episcop Nicolae Velimirovici, Credinta poporului lui Dumnezeu, trad. de Diana Potlog, Bucuresti, 2001,
p. 24
7. E. W. Brooks, A Colection of Letters of Severus of Antioch from Numerous Syriac Manuscripts, PO 14,
fasc. 1, Paris, 1920, p. 257-258.

125

"Spre tmduirea sufletului i a trupului"

Euharistia este "Taina Tainelor"(1), "piscul cel mai nalt al vieii duhovniceti" (2), mplinirea promisiunii
lui Hristos de a ramne n noi si noi ntru El (Ioan 6, 56). Mintea este coplei n faa mreiei acestei
Taine prin care Hristos se face una cu noi, Trupul i Sngele Su una cu trupul i sngele nostru. Venind s
ne mprtim mrturisim cu credin c n Sfntul Potir se afl nsui Preacurat Trupul i nsui Preasfnt
Sngele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui Viu pe care ndrznim a le primi pentru cuvntul Domnului:
"Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui, nu
vei avea viaa n voi."(Ioan 6, 53).
Sfntul Pavel ne avertizeaza ns: "S se cerceteze omul pe sine i aa s mnnce din pine i s bea din
pahar. Cci cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i mnnc i bea, nesocotind trupul
Domnului. De aceea, muli dintre voi sunt neputincioi i bolnavi i muli au murit." (I Cor. 11, 28-30).
Ca urmare rugciunile rnduite de Biseric a fi rostite nainte de cuminecare ne atrag atenia asupra
nevredniciei noastre i, exprimnd teama ca Sfintele Taine ne-ar putea fi spre osnd din cauza
nvrtosrii noastre, ne cheam la pocin.
Din pcate observm n ultimul timp o alunecare a accentului dinspre aceasta team cucernic ce vine
din contiina nevredniciei dar care nu ne mpiedic ci, din contr, ne pregtete pentru unirea cu
Hristos, spre o foarte lumeasc fric de boal trupeasc ce ar putea fi contactat prin mprtirea
credincioilor cu o singur linguri.
Daca aceasta fric de mbolnvire poate fi neleas (dar nu acceptat!) n cazul unor oameni care, dei
se declar ortodocsi, cunosc prea puin credina ortodox i nu particip la viaa liturgic a Bisericii,
lucrurile devin de-a dreptul alarmante atunci cnd chiar unii dintre slujitorii altarului, preocupai de
"potenialul biologic al neamului" (vezi Pr. Dr. V. Munteanu, Pentru sntatea psihosomatic a noastr, n
nvierea, anul XI, nr. 19), ajung s susin acest lucru. Ne ntrebm care este credina celui care accept
faptul c Trupul i Sngele Fiului lui Dumnezeu celui Viu poart cu sine SIDA, bacili de tuberculoz sau
alte boli. Sau c Dumnezeu ngduie ca cel ce vine la Sine cu pocain s se mbolnveasc din cauza
linguriei. A ndemna pe adepii acestei teorii s ne prezinte cel puin un caz de credincios sau preot
care s-a mbolnavit din cauza linguriei cu care s-a mprtit.
mprtirea laicilor cu linguria a fost introdus abia n secolele VIII - IX pentru a se evita profanarea
Sfintelor Taine dar, nc de la nceput, linguria capt semnificaia simbolic a cletelui cu care
serafimul a luat carbunele aprins pentru a cura buzele profetului Isaia (3) (Isaia 6, 6-7). Trupul si
Sngele Domnului este cu adevarat foc care cur sufletul i trupul de toat ntinciunea. Ca urmare,
de-a lungul secolelor mprtania cu aceeai linguri a fost acceptat fr nici un fel de probleme. n
aceste conditii este de-a dreptul ridicol s ne punem problema "eventualului efect antiseptic" al Sfintelor
Taine. Daca totui o facem, rspunsul Bisericii l aflm chiar n rugciunea pe care o rostim ca o concluzie
a pregtirii pentru cuminecare: "Nu spre judecat sau spre osnd s-mi fie mie mprtirea cu Sfintele
Taine Doamne ci spre tmduirea sufletului i a trupului".
Practica schimbrii sau a splrii linguriei dup mprtirea fiecrui credincios ar putea fi justificat de
unii, din raiuni pastorale, pentru menajarea sensibilitii unor credincioi. Problema este ns greit
pus deoarece nu este vorba despre un aspect marginal al vieii Bisericii unde putem face compromisuri
ci de nsi centrul acestei vieti. O condiie principal pe care Biserica o pune celui ce vrea s se
mprteasc este, alturi de pocin, credina c n potir se afl Trupul si Sngele Dumnezeului celui
Viu. Teama de mbolnvire din cauza linguriei dovedete lipsa acestei credine. Un astfel de om risc cu
adevarat s se mbolnaveasc dar nu din cauza linguriei ci, dup cuvntul Sfntului Pavel, din cauza
nevredniciei.
Acceptarea schimbrii sau splrii linguriei n timpul mprtaniei este un compromis prin care noi,
slujitorii altarului, ne artm ndoiala c n potir se afl Hristos, lovind astfel n nsi esena credinei
126

noastre. Dac suntem cu adevrat preocupai de "sntatea psihosomatic a neamului" s ne strduim s

mrturisim i s cultivm credina cea adevrat ndemnndu-i pe credincioi s duc o astfel de via
nct, cu pregtirea corespunztoare, s rspund ct mai des cu "frica lui Dumnezeu, cu credin i cu
dragoste" i fr reticene de ordin (pseudo-) igienic, chemrii preotului de a se mprti cu Trupul i
Sngele Domnului "spre tmduirea sufletului i a trupului".
Note bibliografice:
1. Dionisie Areopagitul, Ierarhia bisericeasca, III, 1
2. Nicolae Cabasila, Despre viata n Hristos, IV
3. Pr. Prof. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p.327

127

LITURGHIE SI EUHARISTIE
Euharistia - punctul culminant si ratiunea de a fi a Liturghiei
Sfnta Liturghie este slujba esential n care Biserica se nalt n mprtia lui Dumnezeu prefcnd viata
noastr n comuniune, din iubire, cu Sfnta Treime si ntre noi. Euharistia este punctul culminant si
ratiunea de a fi a Sfintei Liturghii. Nicolae Cabasila si ncepe tlcuirea Sfintei Liturghii cu afirmatia c
svrsirea acesteia are ca obiect prefacerea darurilor n dumnezeiescul Trup si snge al Domnului n
scopul sfintirii credinciosilor prin mprtsirea cu acestea. ntreaga rnduial a Liturghiei este o pregtire
si un urcuscontinuu spre unirea euharistic cu Hristos.
n Liturghie Hristos este prezent n mod real nu numai n jertfa euharistic ci, dup cum remarca
Printele Stniloae, n multe moduri: n cuvintele Sfintei Scripturi citite n Biseric, n cuvntul de
propovduire al preotului, n rugciunile rostite de preot, n cntrile credinciosilor. Sfnta Liturghie este
un ansamblu unitar n care fiecare lucrare ne face prtasi, ntr-o anumit msur, lui Hristos si ne
pregteste pentru unirea deplin cu El prin mprtsirea cu Trupul si Sngele Lui.
Liturghia - mplinirea pregtirii pentru Euharistie
Sfnta Liturghie mplineste pregtirea personal a fiecruia si pregtirea comunittii pentru Euharistie
fiind ultima si cea mai important etap a acestei pregtiri, o mpreun naintare a Bisericii, cluzit de
Hristos, spre recunoasterea si primirea Mirelui. Fiecare Liturghie este astfel o actualizare a drumului spre
Emaus (Lc. 24, 13-35): Hristos vine n mijlocul nostru si ni se druieste mai nti prin cuvintele Sale
fcnd s "ard inimile n noi" (Lc. 24, 32) si s se nasc n noi credinta care s ne ajute s-L recunoastem
si s-L primim n Euharistie. naintarea n Liturghie spre momentul suprem al cuminecrii cu Trupul si
Sngele Domnului presupune o schimbare luntric treptat prin primirea hranei teologice, mncarea si
butura Cuvntului. "De la meta-noia (cinta) personal a fiecrui credincios si dobndirea "mintii lui
Hristos" (I Cor. 2, 16) naintm la homo-noia (acelasi gnd al) tuturor si la meta-morfoza (transfigurarea)
a toate (a trupului si a sufletului, a persoanei si a comunittii) si la manifestarea n fiecare si n toti a
tainei Cuvntului ntrupat".
Liturghia Cuvntului si Liturghia Euharistic n unitatea lor realizeaz unirea cu Hristos
n afara Proscomidiei, care este o parte introductiv, Liturghia propriu-zis este format din dou prti
indisolubil legate si cu o structur paralel: Liturghia Cuvntului (catehumenilor) si Liturghia Euharistic
(credinciosilor). Prima are n centru hrana teologic, mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele
Sale pe care le auzim n lecturile scripturistice si n predic. A doua are n centru mprtsirea cu
Dumnezeu Cuvntul ntrupat adic cu nsusi Trupul si Sngele Lui. Rugciunile rostite de preot sau
credinciosi n ambele prti ale Liturghiei sunt mijloace prin care intrm n legtur cu Hristos si ne
pregtim pentru mprtsirea cu El. Liturghia Cuvntului pregteste si se mplineste n Liturghia
Euharistic si amndou, n unitatea lor, realizeaz ntlnirea si unirea cu Hristos.
Pregtirea pentru intrarea n mprtie
Liturghia Cuvntului se deschide cu binecuvntarea mare care proclam scopul Sfintei Liturghii ca fiind
intrarea n mprtia Treimic a dragostei. Aceast intrare se poate mplini numai prin mprtsirea cu
Fiul lui Dumnezeu ntrupat care a biruit moartea prin cruce.
Ectenia Mare este o rugciune atotcuprinztoare care mbrtiseaz ntreaga lume chemndu-ne s lsm
toat grija personal si s ne identificm cu rugciunea Bisericii, nvtnd ierarhia crestin a valorilor.
Antifoanele ne pregtesc pentru intrarea n mprtie artndu-ne starea n care trebuie s ne apropiem
de Dumnezeu (antifonul I: "Binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul") mrturisind credinta n Fiul lui
128

Dumnezeu care ne-a deschis calea spre mprtie si ne druieste puterea de a intra n ea (antifonul II:
"Unule Nscut"). Antifonul III, Fericirile, ne pune n fat conditiile intrrii n mprtie.
Intrarea Mic constnd n purtarea Evangheliei, icoana Cuvntului lui Dumnezeu, prin mijlocul
credinciosilor si intrarea prin usile mprtesti, care simbolizeaz usile cerului, n altar, imagine a
mprtiei lui Dumnezeu, aminteste ntreaga lucrare a Fiului.
Dumnezeu Cuvntul S-a ntrupat si a venit n lume "ca s lumineze pe tot omul care vine n lume" (In.
1,9) si a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a se face cunoscut si pentru a-L face cunoscut pe Tatl
("Dac M-ati fi cunoscut pe Mine si pe Tatl Meu L-ati fi cunoscut" In. 14,7) si a-i conduce astfel, cu Sine,
n mprtie.
Consumarea euharistic a Cuvntului
Cntarea trisaghionului, dup cum o arat rugciunea corespunztoare, uneste ngerii si oamenii n
slvirea lui Dumnezeu descoperindu-ne sfintenia lui Dumnezeu si pregtindu-ne pentru primirea
Cuvntului Lui. Lecturile scripturistice plasate n contextul doxologic al trisaghionului arat "modul n
care Cuvntul lui Dumnezeu ajunge n biseric venind nu pur si simplu din trecut, ca o carte sau un canon
fixat ci, mai ales, din realitatea eshatologic a mprtiei". Printii Bisericii (Clement Alexandrinul,
Origen, Sfntul Ioan Gur de Aur, Sfntul Grigore Teologul) subliniaz c, n Liturghie, Cuvntul este
consumat euharistic, ne mprtsim de Dumnezeu prin cuvintele Sale. De aceea rugciunea care precede
Evanghelia este o adevrat epiclez pentru ca Duhul Sfnt s fac prezent Cuvntul lui Dumnezeu n
mijlocul Bisericii Sale.
Locul firesc al predicii este n continuarea Evangheliei reprezentnd primirea Evangheliei n unitatea
Bisericii peste care odihneste Duhul Sfnt, o parte esential a Liturghiei Cuvntului.
Actualizarea Cinei celei de Tain
Liturghia Euharistic este o actualizare a Cinei cele de Tain si, implicit, a celor patru lucrri svrsite
atunci de Hristos: "a luat" (pinea), "a multumit si a binecuvntat", "a frnt" si "a dat" (ucenicilor).
Acestor patru lucrri le corespund patru prti ale Liturghiei: Intrarea Mare, anaforaua, frngerea,
mprtsirea.
"A luat" - Intrarea mare este centrul ritualurilor preanaforale care au ca scop pregtirea material a
altarului si a darurilor si pregtirea duhovniceasc a slujitorilor si a credinciosilor pentru aducerea jertfei
duhovnicesti si mprtsire. Imnul heruvic scoate foarte bine n evident acest lucru. El nu se refer
strict la procesiune asa cum n mod greit a fost neles uneori prin analogie cu Liturghia darurilor mai
nainte sfintite. Heruvicul este o introducere la ntreaga actiune liturgic de la anafora la mprtsanie. i
nvat pe credinciosi c ei, care vor cnta cntarea ntreit sfnt a heruvimilor (Sfnt, Sfnt, Sfnt
Domnul Savaot, din timpul anaforalei) trebuie s lase toat grija lumeasc (Sus s avem inimile) ca s-L
primeasc (upodexomai) pe Hristos n mprtsanie.
Sfntul Ignatie al Antiohiei arat c n Biseric trebuie s fie unire n credint si dragoste. De aceea,
nainte de nltarea jertfei euharistice, aceast unitate se trieste prin dou acte liturgice: srutarea
pcii si rostirea Crezului. Credem c asa cum, n multe biserici, s-a revenit la practica rostirii n comun a
Crezului, ar fi de dorit o revenire si la practica srutrii pcii si ntre credinciosi (brbati cu brbati si
femei cu femei) deoarece "srutarea aceasta uneste sufletele unele cu altele si ndeprteaz din suflete
orice vrjmsie".
"A multumit si a binecuvntat"- Anaforaua este o lung rugciune de multumire adresat lui Dumnezeu
Tatl prin care se aduce jertfa euharistic. n vechime protosul adunrii euharistice o rostea cu voce
tare, n auzul credinciosilor care se asociau numai la ecfonisul final prin rspunsul "Amin". Termenul de
anafora nseamn ridicare, nltare, ofrand, jertf.
129

Anaforaua si are izvorul n rugciunea de multumire si binecuvntare rostit de Mntuitorul n seara

Cinei celei de Tain. n Biserica primar ierarhii aveau dreptul s improvizeze textul anaforalei dndu-i o
redactare personal, respectnd ns o anumit schem comun tuturor liturghisitorilor n ceea ce
priveste ideile exprimate. Cu timpul s-au impus anumite anaforale redactate de diferite personalitti ale
Bisericii. n Biserica Ortodox s-au pstrat n uz anaforalele Sfintilor Ioan Gur de Aur si Vasile cel Mare.
Avnd structura unei cuvntri, a unei istorisiri publice despre slava lui Dumnezeu si opera Lui, anaforaua
este, mai ales n cazul Sfntului Vasile cel Mare, o adevrat sintez a teologiei ortodoxe exprimat n
form doxologic. Ea are o structur trinitar, n cinstea Sfintei Treimi, putnd identifica n cadrul ei trei
prti n care se face referire special la lucrarea fiecrei Persoane treimice urmate de rugciunea de
mijlocire general a Bisericii.
Anaforaua liturgic - rugciunea central a Sfintei Liturghii
n cursul anaforalei se aduce multumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, se face pomenirea
lucrrii mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, se nalt darurile de pine si vin si se invoc Duhul Sfnt spre
sfintirea acestora. Cuvntul se uneste astfel cu Taina, pinea si vinul se prefac, prin pogorrea Duhului
Sfnt, n Trupul si Sngele Domnului.
Anaforaua scoate n evident faptul c actualizarea lucrrii mntuitoare a lui Hristos se face prin
svrsirea Sfintei Liturghii iar primirea roadelor acestei lucrri se face prin cuminecarea celor prezenti
cu Sfintele Taine (scopul acestei slujbe): "Pentru ca s fie celor ce se vor mprtsi spre trezirea
sufletului, spre iertare pcatelor, spre mprtsirea cu Sfntul Tu Duh, spre plinirea mprtiei cerurilor,
spre ndrznirea cea ctre Tine iar nu spre judecat sau spre osnd"(anaforaua Sfntului Ioan Gur de
Aur). Tot anaforaua ne descoper si sensul eclezial al mprtsaniei care depseste abordarea ei strict
individualist: "Iar pe noi pe toti care ne mprtsim dintr-o pine si dintr-un potir s ne unesti unul cu
altul prin mprtsirea aceluiasi Duh Sfnt"(anaforaua Sfntului Vasile cel Mare). Reiese clar astfel c
participarea la Liturghie se mplineste prin mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului.
Rostirea cu voce tare a anaforalei n Biserica primar era expresia mpreunei -slujiri a clerului si
poporului n Sfnta Liturghie. Sfntul Ioan Gur de Aur arat c "tot poporul binecredincios, laolalt cu
ceata preoteasc, n picioare si cu minile ridicate aduc nfricostoarea Jertf". La Sfnta Liturghie nu
pot fi spectatori pasivi. Credinciosii slujesc alturi de cler si, pentru a sluji, este nevoie ca ei s aud si
s nteleag rugciunile rostite de preot n numele lor.
ncepnd cu sec. V-VI s-a rspndit tot mai mult obiceiul citirii n tain a anaforalei. Acest obicei nu s-a
impus datorit unor motive care s tin de esenta Liturghiei ci din dorinta de a cstiga timp printr-o
rostire mai grbit a anaforalei atunci cnd Liturghia s-a lungit ca urmare a introducerii imnelor cntate
de credinciosi. Nu exist nici o reglementare a autorittii bisericesti care s indice citirea n tain a
anaforalei. Din contr, mpratul Justinian prin Novella 137, cap. VI din 25 martie 565 interzice citirea n
tain a anaforalei". Dar msura sa nu a putut opri rspndirea acestui obicei. S-a ajuns astfel ca
rnduiala Liturghiei s ia nftisarea "unui serviciu dublu: de o parte unul cu caracter tainic svrsit n
tcere de ctre liturghisitor n altar, iar altul exterior, perceptibil si executat de ctre diacon si popor
(stran, cntret, cor) n vzul si auzul tuturor. Faptul acesta a fcut ca poporul s rmn din ce n ce
mai strin si mai opac fat de partea ce revine preotului adic tocmai de ceea ce este esenial si
fundamental n actiunea Liturghiei".
n consecint apar si explicri ale Liturghiei care absolutizeaz rolul clerului transformndu-i pe
credinciosi n simpli spectatori. Dezvoltarea n paralel a iconostasului si ntelegerea gresit a acestuia ca
un zid desprtitor ntre cler si credinciosi care ascunde lucrarea clerului a fcut ca uneori s se ajung la
identificarea caracterului tainic al Liturghiei cu pstrarea secretului n ce priveste ceea ce preotii fac si
rostesc. Dar aceast ntelegere vine n contradictie flagrant cu sensul profund al cultului crestin ortodox
de mpreun-slujire a clerului si credinciosilor.

130

Paralela fcut ntre iconostas si citirea n tain a rugciunilor n sensul desprtirii si ascunderii de
credinciosi este gresit dovedind o nentelegere a sensului iconostasului. Iconostasul nu ascunde ci
descoper realitatea vesnic mprtiei cerurilor, el nu desparte ci uneste Biserica pmnteasc cu cea
cereasc pentru c iconostasul nu este un perete desprtitor ci un suport pentru icoane. Icoana nvat,
descoper si uneste de aceea iconostasul ofer toate posibilittile unei participri depline si constiente
n cel mai nalt grad la Liturghie. "Deplintatea liturgic const n prezenta iconostasului si n a face
rugciunile euharistice accesibile poporului. Numai n acest chip cuvntul si icoana si vor dobndi
deplintatea ntelesului lor".
Citirea n tain a rugciunilor Liturghiei a afectat serios caracterul catehetic al Sfintei Liturghii. n lipsa
unei explicatii speciale Liturghia a devenit tot mai nenteleas de popor, unitatea dintre Liturghie si
Euharistie nu a mai este perceput. "Credinciosii au ajuns s nu mai priceap rostul sacru, al Sfintei
Liturghii si s participe tot mai rar la svrsirea ei".
Omul modern vrea s nteleag ceea ce face si de aceea, n ultimul timp, tot mai multi teologi subliniaz
importanta revenirii la citirea cu voce tare a rugciunilor Liturghiei si n primul rnd a anaforalei care are
un rol esential n pregtirea pentru mprtsanie.
"A frnt"- Dup anaforaua liturgic urmeaz ultimele ritualuri pregtitoare pentru cuminecare:
Rugciunea "Tatl nostru" n care credinciosii si mrturisesc unitatea frteasc, cer iertarea pcatelor
si "pinea cea spre fiint" adic nsusi Trupul Domnului.
Exclamatia "Sfintele sfintilor!" atrage atentia la cele sfinte adic Trupul si Sngele Domnului sunt
numai pentru sfinti.
Rspunsul "Unul Sfnt, Unul Domn Iisus Hristos" arat c numai El este sfnt si izvor al sfinteniei dar" si
noi suntem sfinti dar nu prin fire ci prin participare, prin nevoint si rugciune".
Frngerea propriu-zis a agnetului
"A dat"- Ultima parte a Liturghiei, mprtsirea, este mplinirea si ratiunea de a fi a ntregii slujbe care
este o nltare continu spre acest moment suprem. Unirea cu Hristos nseamn a vedea "lumina cea
adevrat, a primi Duhul cel ceresc, a afla credinta cea adevrat", este "culmea vederii, a luminii si a
comuniunii cu Dumnezeu".
Acum putem cu adevrat s iesim "cu pace" din biseric ducnd pacea si darul lui Dumnezeu, primite la
Liturghie, acas si pretutindeni unde ne gsim.
Concluzii
ntreaga rnduial a slujbei ne descoper faptul c Liturghia este mplinirea pregtirii pentru Euharistie
iar Euharistia este punctul culminant si ratiunea de a fi a Liturghiei. Ca urmare cteva concluzii se
impun:
Liturghia este o lucrare comun a ntregii Biserici, o mpreun naintare spre unirea cu Hristos. De
aceea orice manifestare a evlaviei individuale care face abstractie de slujb (citirea unor rugciuni,
ngenunchieri etc.) sunt total nepotrivite.
mprtsirea credinciosilor n afara Liturghiei este o exceptie care nu se aplic dect n cazul
bolnavilor. n restul cazurilor este o ndeprtare de la sensul autentic al slujbei.
Participarea la Liturghie se mplineste prin mprtsire. O Liturghie la care nu se cuminec dect
clericii si atinge doar n mic msur scopul. De aceea idealul spre care trebuie s tindem este ca cei
care particip la slujb, avnd pregtirea potrivit, s se si mprtseasc.
Note bibliografice:
131

Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, I, trad., studiu introductiv si note de Pr. Prof. Dr.
Ene Braniste n Scrieri, Bucuresti, 1989, p. 26 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate si
comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986, p. 81-106.
Arhimandritul Vasilios, Intrarea n mprtie. Elemente de trire liturgic a tainei unittii n Biserica
Ortodox, trad. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ic, Sibiu, 1996, p. 33 .
Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Brosteanu si Printele Galeriu, Bucuresti,
1992, p. 363.
Ioannis Zizioulas , Fiinta eclesial, trad. Aurel Nae, Bucuresti, 1996, p.217, n. 70.
Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, trad. de Carmen Bolocan, Iasi, 1996, p. 175
vezi Sfntul Gherman I, Arhiepiscopul Constantinopolului, Tlcuirea Sfintei Liturghii, prezentare
traducere si note de Pr. Prof. Nic. Petrescu, n MO, an XXVIII (1976), nr. 3-4, p. 200 Sf. Ignatie Teoforul,
Ep. Ctre Magnezieni, I, 2, n. Scrierile Printilor Apostolici, Bucuresti, 1995, p 198
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V Mistagogic, 3, trad. de Pr. D. Fecioru, n Catehezele, vol. II,
Bucuresti, 1943, p. 567.
Sf. Ioan Gur de Aur, Omilia III la Epistola ctre Filipeni, la Pr. P. Vintilescu, op. cit., p. 273.
Vezi Pr. P. Vintilescu, op. cit., p. 238.
Corpus juris civilis, ed. Eduard Osendrugen, part. III, Lipsca, 1875, p. 628.
Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie,ed. Romnia Crestin, 1999, p.27
Leonid Uspensky, Problema iconostasului, n MB, an XV (1965), p. 119.
Pr. D. Stniloaie (interviu) n Ioanichie Blan, Convorbiri duhovnicesti, vol. II, Roman, 1988, p. 15.
Vezi Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 282, Pr. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, ed.
Romnia Crestin, 1999, p.53, Pr. Prof. Dumitru Popescu, Cuvnt nainte la ibidem p. 10, Pr. Prof. Ioan
Ic, Modurile prezentei personale alui Iisus Hristos si ale comuniunii cu El n Sfnta Liturghie, n Persoan
si comuniune, Sibiu, 1993, etc.
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic., 19, n Cateheze II, p. 576..
Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia bisericeasc, , III,I, n Opere Complete, trad., introducere si note
de Pr. Dumitru Stniloae, Bucuresti 1996, nota 69, p. 124.

132