Istoria artei conspect

1. Introducere. Nume de istorici de arta.

Henry Focillon Istoria artei sintetizeaza relatiile care se stabilesc intre fapte, idei si
forme. Forma surprinde faptele si ideile, deci este esentiala.
Giorgio Vasari: Istoria artei reprezinta studiul antichitatii greco-romane.
2. Arta se confunda cu arheologia. Charles Diehl, Gabriel Millet, Alexandru Odobescu.
Istoricii secolului ai XVIII-lea elimina din studiul lor creatia artistica din Evul Mediu,
considerand-o barbara, gotica.
3. Xenocrates din Atena: Simetria, ritmul, executia ingrijita si categoria sunt cele patru
criterii de analiza a operei de arta.
4. Pliniu cel Batran, Pausanias, Vitruvius (De re aedificatoria): informatii despre
biografiile diversilor artisti.
5. Apare societatea italiana: Leon Battista Alberti: tratat despre pictura. Giorgio
Vasari: istoria artei, vieti de pictori, sculptori si arhitecti.
6. Johann Joachim Wickelmann: Istoria artei antice; fundamenteaza conceptia despre
legitatea stilului, in sculptura greaca. Periodizarea sculpturii elenistice.
7. Franz Kugler: pleaca de la preistorie si scrie, la 1837, un manual de istoria artei.
Gaseste raporturi de cauzalitate intre societate si opera de arta.
8. Jakob Burckhardt: Cultura renasterii in italia. Analizeaza societatea italiana din
secolele 13-14.
9. Heinrich Wolfflin: renasterea si barocul, arta clasica, principii fundamentale ale
istoriei artei. Continua cu relatia dintre opera si societate; legitatile interne de
dezvoltare a fenomenului artistic; analizeaza constituirea si evolutia valorilor in arta.
Opera nu poate fi rupta de societate. Societatea are un rol coordonator.
Principii metodologice: sa prezinte creatia plastica dintr-o anume perioada, incadrand-o
fenomenelor sociale, economice, politice si culturale;
Sa prezinte evolutia mijloacelor artistice;
Sa evalueze si sa ierarhizeze.
Stiinte auxiliare: istoria, filosofia, teologia, psihologia, literatura. Ajuta la intregirea tabloului
epocii.
Teoria stilului: Alois Riegl considera stilul vointa de a face arta.

Wolfflin: pluralitate de stiluri.

1. Individual. Stilul artistului respectiv, determinat de mostenirea genetica, sensibilitatea,
capacitatea de a o transpune in arta, educatie, instructie.
2. Stilul scolii: dat de o personalitate care imprima ucenicilor anumite conceptii.
3. Stilul national: dat de fondul cultural, dar si de geografie.
4. Stilul epocii: dat de anumite conceptii care domina in societate si care se impun
dincolo de granitele nationale.

Arta egiptului Antic:

1. Arhitectura.
Influenta institutiilor: religia. Zeitatile isi schimba preponderenta in arta.
Tema centrala este nemurirea unuia dintre cele sapte suflete ale omului, anume
Kaa. Avea posibilitatea de a se reincarna. Apare cultul mortilor care presupune o
casa pentru mort, dar si pregatirea trupului prin mumificare.
Ca substitut, se creeaza o statuie.
Printul Rahotep: singurul care poarta mustata.
Mastaba: morminte cu doua incaperi, una de chirpici, una subterana.
Intrarile monumentale: orizontul unde soarele renaste in fiecare zi. Flancata de
doua turnuri trapezoidale. In fata intrarii, sunt doua obeliscuri de granit placate
partial cu aur. Drumul este flancat de randuri de sfincsi. Poarta este urmata de sali
hipostile. In fund, camera secreta, accesibila doar preotilor: sanctuar cu naos,
tabernacol (statuia zeului) si capele adiacente.
Loculus: mormant sapat direct in stanca.
Piramide: Prima apartine lui Djosser, la Saqqara. Cele mai cunoscute: Keops,
Kefren, Mikerinos. Piramida lui Kefren mai are sloboz pe ea.
Sculptura: Impartirea corpului in 24,5 patrate (Reg. Vechi), apoi 18 si, pentru
reprezentarile sezande, 15. Participau mai multi sculptori. Personajul inainteaza
spre privitor.
Arta Orientului Antic: Zigurat construit de Ur-Nammu. Arhitectura este in stransa
legatura cu materialele disponibile. In absenta pietrei, se folosesc caramizi de lut,
arse la soare. Ca urmare, din cauza rezistentei scazute a lutului, zidurile trebuie sa
fie groase, iar deschiderile mici. Clima joaca si ea un rol important in tehnicile de
constructie.
Rotumjimile fetei, umerilor si fetei. Gudea, femeia cu esarfa. Individul e adunat
spre sine insusi. Membrele nu se detaseaza de masa corpului.
Numai regii erau sculptati in piatra. Oamenii de rand sunt reprezentati in argila,
dar pastreaza stilul. Se evita protuberantele si bratele sunt alipite.
Argila, ca material de constructie, impune trasaturi.

Pictura se supune acelorasi canoane ca cea egipteana.

Arta greaca
1. Periodizare:
-Cicladica: 2800 2200
-cretano-minoica 2200 1600
-miceniana 1550 1150
Arta cicladica: forme abstractizate in sculptura, se realizeaza in roca dura (In
insulele Cicladice exista asa ceva, spre deosebire de Orient).
.Cantaretul la flaut.
Abstractizarea formei si horror vacui .
Scene din viata cotidiana.
Arta minoica: Se dezvolta in Creta si isi ia numele de la regele Minos.
In arhitectura, se ramarca palatul Knossos, dezvoltat in timp. Coloana este mai
subtire la baza, semn ca functia este preponderent estetica.
Pictura are doua stiluri: al formelor impozante si al miniaturilor.
Brun roscat pentru barbati
Alb pentru carnatia feminina
Albastru pt maimute
Stilul caracteristic este fresca.
Aspecte ale vietii cotidiene
Zeita cu serpi: lucrare in faianta, cca 30 cm, reprezinta ideea zeitei redutabile,
misterioase. Atitudinea este stereotipa. Majoritatea figurinelor sunt masculine
din bronz, care poarta slip.
Arta miceniana: Cetatea Mykene. Civilizatie terestra, continentala. Apar ziduri
din blocuri masive de piatra (ciclopice)
Tholos: Constructie funerara circulara, boltita in consola.
Morminte de tip ingropat: formate din put vertical dreptunghiular care
patrunde la mare adancime si, dintr-o camera cu pereti din moloane si argila,
avand solul acoperit cu prundis, spatiul interior este acoperit cu grinzi,
suportand strat de placi mari de sist sau impletitura dintr-o planta. Fiecare avea
una sau mai multe stele.
Pentru a orna manerul din lemn al armei si lama de bronz se folosesc fildes,
aur, lapis lazuli sau cristal de stanca. Arta animaliera este prezenta pe butonul
manerului.
Cea mai importanta realizare este cea a pumnalelor damaschinate si incrustate
cu email negru. Pe lama, se folosesc in decoratiuni aurul si argintul (se
combina alb cu galben, pentru a intocmi un tablou inrudit cu fresca). Tema este
cea a leilor si a antilopelor facand salturi pe un teren stancos.
Locuinta: Megaron, sursa de inspiratie a templului grecesc. Forma
dreptunghiulara, cu pronaos, camera si gaura in acoperis. Era mobilat cu lavite

si mese pentru mancat. In mijloc, vatra deasupra careia, in acoperis, se practica

o gaura pentru fum. Acoperisul este in doua ape.
Sculptura: Aur. Masca lui Agamemnon releva o noua conceptie despre putere.
Grecia. Periodizare:
1. Arhaic: XII - V iHr
2. Clasic: V IV
3. Elenistic: IV I
4. Paleocrestina: I III
Arhaic:
1. Timpuriu: XII VIII
2. Matur: VIII VII
3. Tarziu: VII V
Arhitectura:
Ordinul doric: Partenon: Decoratia frontonului: Nasterea Atenei si disputa
cu Poseidon pentru stapanirea Aticii; Metopele se repartizau intre 4
legende razboinice prefigurand razboaiele medice si al caror simbolism se
referea la triumful ordinii asupra haosului. Finalmente, friza ionica
continua
-

Acoperis in doua ape, cu baza (timpan)

Friza: alternanta de triglife si metope

Arhitrava: monolitica. Se sprijina pe coloane

Coloana dorica: Capitel + fus

Capitel = abaca patrata si echina tronconica.

Fus: Strabatut de caneluri pe verticala.

Spatiile dintre caneluri sunt ascutite.

Stilobat.

Ordinul ionic: Templul Atenei Nike

-

Fronton

Friza continua, decorata

Arhitrava din trei platbande subtiri suprapuse

Coloana: Capitel, fus, baza din 3 cercuri: convex concav convex

Geneza trebuie cautata in Orientul apropiat.

Capitel: Volute intoarse spre interior, inspiratie fiind rogojinile de pe

casele orientale.

Fus cu caneluri rotunjite.

Secolele VIII VII: Stilul corintic, un ionic cu capitel diferit, decorat cu

frunze de acant.
Arhaicul matur: apar principiile triglifului.
1. Trebuie sa cada pe axa coloanei
2. Imparte in jumatate un intercolumnium
3. Pe colturi vor fi numai triglife si nu metope. Pentru aceasta, se foloseste
contractia simpla: Micsorarea primului intercolumnium cu jumatate din
diferenta dintre latimea arhitravei si latimea triglifului.

Perioada clasica: perioada de apogeu. Sec V-IV

Se definitiveaza mecanismul artei grecesti, care se constituie din trei
categorii estetice: ritm, armonie si masura.
Armonia presupune simetrie si unitate intre componentele diferite ca sens.
O constituie ritmul si simetria.
Masura (Omul) este exterioara, interioara si absoluta.
1. Exterioara: raportarea la om, la subiect, ca masura invariabila,
determinandu-se, finalmente, scara operei.
2. Interioara: compararea intregului la partile sale componente si pe
acestea intre ele. Aceasta masura determina modulul, egal fie cu
jumatate din suma razelor mica si mare ale coloanelor, fie cu latimea
triglifului. Este partea invariabila la care se raporteaza intregul si partile
lui componente.
3. Masura absoluta este orchestrarea tuturor celorlalte.
Respectarea celor trei principii a determinat necesitatea implementarii unor
corective menite sa dea iluzia perfectiunii.
1. Coloanele de pe colturi sunt mai groase, fiind proiectate pe cerul liber
care devoreaza masa (Vitruvius).
2. Coloanele de pe colturi sunt usor inclinate spre interior, pentru a crea
iluzia de verticalitate.
3. Entazisul: ingrosarea coloanei intre a doua si a treia treime, pentru a
crea iluzia unei bombari la jumatate. Transforma coloana din element
static in dinamic, dand iluzia sustinerii unei forte.

4. Curbura pe orizontala (bombarea stilobatului), pentru ca o linie perfect

orizontala privita de departe pare concava la mijloc.
Organizarea acropolei se face la initiativa lui Pericles. Participa Fidias, Calicrates, Mnesigles,
Ictinos ca arhitecti.

Propileele: intrare monumentala pe latura de vest a Acropolei. Probabil, construite de

Mnesicles, ca si Erechteionul.
Erehteionul: cel mai sacru loc de pe Acropole. Stil ionic. Prezinta cariatide.
Templul Atenei Nike: ionic.
Templul Athenei Parthenos: doric.
Secolul IV: Inclinare spre laic. Teatre, eclesioane, temple putine. Epidaur: teatru de 14.000
locuri. Acustica perfecta. Arhitectura utilizeaza cadrul natural, la poalele unei mici inaltimi.

Arhitectura elenistica: Dezmembrarea polisului, accentuata de imperialismul lui Filip II si Al.

Macedon.
Domina ionicul. Preocupare pt matematica si preferinta pentru decor imbunatatit. Rezulta un
melanj cultural, din fondul grec si adstratul culturilor cucerite: elenismul, care presupune
diversitate.
Se elimina doricul
Supradimensionalitate
Pergam, in terase
Odeon, atena.

Sculptura Greciei Antice:

-Arhaicul timpuriu: tendinta centrifuga in care membrele sunt departate de trup. Societatea
este martiala, deci se necesita sugerarea dinamismului uman.
Doua tehnici: Acrolit: statuie din lemn, exterior din roca; invesmantat in textile
Tehnica hriselefantina: vesmantul din textile era inlocuit cu placute de aur si de fildes.

Arhaicul matur: sculptura este dominata de tendinta centripeta, cu axe compozitionale si brate
lipite de corp. Stilul sufera influente din Orientul apropiat.

Arhaicul tarziu: sinteza intre cele doua tendinte. Materialul predilect este roca dura. Lucrarea,
in intregimea ei, se face din marmura si piatra.

Secolul V: trecerea la perioada clasica se face prin stilul sever (Apollo, conducatorul de
cvadriga, Zeus, nasterea Afrodidei . Aia cu sani.). Dominanta o constituie dinamismul.

Miron: Discobolul
Policlet: Doriforul
Policlet introduce canonul in sculptura greaca. Corpul trebuia sa fie de 100 de ori mai inalt
decat latimea degetului, de 7 ori mai inalt decat capul, de 10 ori decat fata, iar palma sa fie cat
fata.
Dinamismul este sugerat prin linia sigmoida a coloanei vertebrale.
Fidias: lucrari supradimensionale. Athena, Zeus. Realizeaza sculpturi supradimensionale fara
modul (supradimensionalitatea impune corective pentru respectarea masurii exterioare a
operei).
Secolul al IV-lea este dominat de creatia patetica a lui Scopax: menada dansand. Influentat de
cultele orientale irationale.
In sec. V, nu se identifica realitatea imediata. Se creeaza o imagine idealizata a omului, deci
arta nu este realista. Se genereaza Kalokagaton: imbinarea armonioasa a individului.
Praxiteles: lirism (Hermes si Dionis copil; adolescenti tineri, senzuali (pedobear)
Lisip face sinteza intre lirism si patetism.

Sculptura elenistica: Scoala din Pergam (ionic, supradimensional)

Rhodos: reprezentativ, grupul Laocoon.

Arta bizantina
Trecerea de la arta elenistica la cea bizantina se face prin arta paleocrestina. Pe fondul unei
oficializari a trivialului, in secolul I, crestinismul vine ca o revolutie ideologica ce promite

egalitatea, inlocuirea stapanirii terestre cu una perfecta, divina, salvarea sufletului. Se

raspandeste foarte rapid.
Ca urmare a primelor scrieri crestine, apar primele manifestari artistice, intai in arhitectura
funerara. Contaminarea crestinismului cu elemente orientale duce la inlocuirea vechii traditii
a incinerarii cu inhumarea. Apare CUBICULA, camera funerara. Cei mai avuti crestini
comandau decorarea spatiului funerar. Temele erau de traditie pagana: farul, ancora,
porumbelul. Chiar si ideea cinei, a ospatului, isi are originile in tema pagana a vanatorii
mistretului din Calidon.
Alte teme tratate sunt cele vechi-testamentare, ca Iona sau Noe. Noul testament inspira
tratarea unor teme precum Iisus inviind pe lazar sau iisus la fantana cu samariteanca. Arta are
o dimensiune didactica, mai mult decat decorativa.

Arta bizantina: Numele: Byzantion, colonia Megarei, aflata pe locul unde va fi construit
Constantinopolul.
Cronologie: debuteaza cu orasul C-tinopol si apune la 29 mai 1453, dar limitele sunt doar
jaloane. Arta bizantina exista si in secolul al XVI-lea.
Caracerul artei bizantine: Preamareste caracterul autocrat al Imp Bizantin (ipostaza de
autocrator a basileului), supunerea in vointa divina. La baza artei bizantine stau ideologia
crestina si caracterul grec-oriental al spatiului.
Arta: exalta maretia supranaturala a basileului (isapostolis) si a Bisericii. Indeplineste fonctia
prin crearea cadrului somptuos al vietii imperiale.
Are caracter crestin. Subiectele sunt impuse de textele religioase.

Arhitectura:
Singurele modalitati de intalnire sunt agapele (adunari ale crestinilor; mese comune, sub
indrumarea unui supraveghetor care devine episcop, apoi patriarh). Dupa Edictul de la
Milano, Biserica are nevoie de spatii arhitecturale pentru propagarea crestinismului. Templele
pagane erau improprii, fiind prea mici.
Arhitectii adopta planul Basilicii Forense, constructie civila careia i se elimina coloanele de
pe doua laturi, iar celelalte se imping spre centru. Exida devine altar.
Componenta:
Sanctuar (altar, proscomidie, diaconicon)
Naos
Pronaos

Basilica va avea, obligatoriu, o nava centrala si doua nave laterale cel putin. Nava centrala
este mai inalta. Nu orice biserica trinavata este basilica.
La Basilica Sf. Petru din Roma (324-49) apare transeptul: spatiu arhitectural cu dezvoltare
transversala, care separa altarul de naos. Este nevoie de el ca sa acomodeze suita de preoti a
patriarhului.

Planul Central polilob: spatii organizate in jurul unuia central

1. Circular polilob
2. Patrat: patrulob, patruconc, cruciform.
Dreptunghiular: treflat, triconc.

Absidele: solutii pentru plasarea personalului numeros, la fel ca transeptul.

Sf Sofia: basilica cu cupola
Crucea greaca: simpla, complexa (bratele sunt egale, iar dreptunghiul este vizibil la exterior)
Sisteme de boltire:
1. Tavanul, oglinda care se sprijina pe doi pereti. Latimea navei trebuie sa fie mica.
2. Bolta (cupola):
-

Semicilindrica

aderenta

spatiului longitudinal.

Principiul arcului,

vechi de la 700 a.Hr. Se multiplica arcul.

-

Bolta in blocaj: pe un schelet semicircular se toarna un material usor, se

intareste si se indeparteaza scheletul

Cupola este un element specific spatiului circular. Se cunostea cupola in consola, care se va
adapta spatiului patrat.
Trecerea de la patrat la cerc, in patru colturi, se face prin pandantivi. Pe cercul rezultat se
aseaza cupola.
Sf Sofia: Diametru de 31 de metri. Este construita in 537, in timpul lui Iustinian, de arhitectii
Antemius si Isidor din Milet. 4 piloni formeaza patratul de baza. In 568, se prabuseste la un
cutremur. Se reface de catre nepotul lui Isidor, care ridica bolta pe un tambur fragmentat cu
ferestre si construieste doi contraforti.

Sculptura. Mozaicul. Pictura.

Artele figurative evoca in imagini divinitatea si invataturile ei. Sculptura, mozaicul si pictura
au fost deteriorate de disputa teologica privint natura lui Iisus si raportul dintre Tata si fiu sau
dintre Tata, Fiu si Fecioara Maria.
Arianismul considera pe Iisus ca o emanatie a lui D-zeu, nu cosubstantial. Conciliul de la
Efes, din 431, declara ca Dumnezeu Fiul este de natura divina. Ca atare, sculptura are de
suferit, iar pictura si mozaicul sunt privilegiate. In acelasi timp, sunt supuse abstractizarii
figurilor.

Mozaicul: apare la egipteni si la romani, cu rol de paviment in bai si sali. Trebuie realizat din
placute bine slefuite. Mozaicul bizantin este parietal (ca sa nu calci pe Hristos). Ilustreaza
divinitatea si dogmele ei, rar figuri laice. Este realizat din piese foarte mici, pana la 2-3 mm,
cu spartura la vedere. Rezulta un efect multifatetat, ceea ce da nastere, la lumina soarelui, unei
atmosfere unice.
Iconoclasmul: doctrina pauliciana a negarii institutiei bisericesti si a interzicerii
reprezentarilor figurative ale divinitatii.
Iconodulii se vad nevoiti, pe fondul disputei iconoclaste, sa abstractizeze figurile, pentru a nu
fi acuzati de materializarea divinitatii:
1. Preferinta pentru figuri supradimensionate: proportia de 1/9 intre cap si corp.
2. Tratarea simpla, fara modelare, a costumelor;
3. Spiritualizarea figurii spre expresii transcendentale, obrajui supti, ochi adanciti in
orbite, tratarea accentuata a umbrelor.
In dinastia macedoneana, se disting doua scoli de pictura: Constantinopolitana (a palatului)
sau bibliotecareasca, definita prin manifestari ce frizeaza profanul, cu un stil naturalist, bazat
nu pe observatia directa a modelului, ci pe inspiratia din manuscrisele vechi elenistice; si
scoala monahala, promovata de monifiziti, cu tendinta spre abstractizare. O a treia scoala care
se naste constituie sinteza dintre primele doua.
Panglica din par (tenia): Scoala constantinopolitana.

Iconografia: Se cristalizeaza programul iconografic (ordonarea temelor pe peretii bisericii.

1. Cupola centrala: Biserica cereasca, cu Iisus pantocrator tinand Biblia in stanga si
binecuvantand cu dreapta
2. Pe tamburul turlei, in registre succesive, serafimi, heruvimi, prooroci, apostoli, pana la
pandantiv.
3. Pe pandantiv: evanghelistii sau simbolurile lor.
4. Altarul prezinta temele centrale ale Liturghiei: nasterea miraculoasa si jertfa.

5. Registrul urmator prezinta scene care ilustreaza impartasirea apostolilor si spalarea lor
pe picioare (dogme ale mantujirii si umilintei.
6. Naosul este deidcat vietii sfintilor, prioritar fiind patronul bisericii.

Arta romanica:
Termen conventional, adoptat in sec. XIX, imprumutat de la filologi.
Cronologie: 950 1250
1. Preromanic: 950 1050
2. Romanic matur: 1050 sec al XII-lea
3. Romanic tarziu: sec. al XIII-lea.
Punctul de plecare il constituie arta carolingiana, careia i se adauga aportul popoarelor
incadrate noii oranduiri.
Realizatorii: meseriasi ai ordinelor calugaresti benedictin, cistercian etc.
Caracterul este transcendental. In arhitectura laica: castelul.
Porti ferecate, in centru fiind un donjon masiv care era ultimul loc de aparare. Castelul
marelui feudal. Metereze cu deschideri mici, trapezoidale.
Planul: dreptunghiular sau patrat la campie. Turnurile sunt in colturi si la intrare. Sunt
inconjurate de sant cu apa.

Arhitectura religioasa: pluralitate de planuri.

1. Plan sala, cu o nava si turn pe altar. Uneori, turnul apare la capatul vestic. Ferestrele
sunt la inaltime, din ratiuni de aparare (Bis. Din Strei, sec. al XIII-lea)
2. Plan basilical cu 3 nave
3. Plan basilican cu mai mult de 3 nave si transept trinavat (Domul din Pisa).
Predomina plinul asupra golului.
Un element de unicitate: gradina, reminiscenta precrestina, unde stau proaspetii
convertiti care inca nu au acces in biserica.
Sisteme de boltire:
1. Acoperisul pe barne (tavanit). Limitat de lungimea grinzilor.

2. Bolta semicilindrica: se construieste in blocaj si este dublata cu arce-dublouri

(dubleaza bolta la intrados)
3. Multiplicarea arcului
4. Bolta in cruce: Intretaierea a doua bolti semicilindrice de diametre egale. Rezulta un
patrat.
Practicarea boltii in cruce este greu de realizat. Arcul este elicoidal si se construieste din
boltari diferitde la unul la altul (stereometric). Cheia de bolta este ultimul boltar.

Arta gotica
Termenul este peiorativ, folosit de artistii renasterii pentru a desemna arta Evului Mediu
ca fiind barbara.
Periodizare:
1. Timpuriu (1140 1220)
2. Matur (1220 1350)
3. Tarziu (1350 1550)
Succesorul nemijlocit al romanicului, deosebindu-se printr-o serie de elemente
structive, de rezistenta ce privesc rezolvarea problemelor de boltire si sprijinire.
Utilizarea consecventa si exclusiva a boltii in cruce pe ogiva.
Sprijin: Consola si stalpul (interior); contrafortul si arcul butant (exterior).
Oigva (augere, a sprijini): arcuri de sprijin dispuse crucis care dubleaza la intrados muchiile
boltii in cruce. Se construiesc independent, dupa care se aseaza panzele boltii.
Contrafortul: pilon de zidarie, dispus in punctele de maxima greutate a boltii din interior,
anihiland impingerile din afara.
Arcul butant: componenta a contrafortilor, cu doua puncte de sprijin: unul superior (propteste
bolta), unul inferior, pe contrafort.

Arcul frant: obtuz, echilateral, ascutit. Sporeste rezistenta, mareste inaltimea.

1. Sporirea dimensiunilor orizontale si mai ales verticale: 1:2,75 (Noyon), 1:3,1
(Amiens); 1:3,45 (Beauvais) Gotic matur
2. Sporirea dimensiunilor golurilor: Determina predominanta golului asupra plinului,
spre deosebire de arhitecura romanica.
Catedrala se constituie din trei nivele: parter, etaj (gineceu) plus galerie de ferestre largi si
inalte.

Caracteristici ale goticului matur: numarul clerului sporeste. Se mareste corul. Unor
biserici cu trei nave si transept trinavat ii corespunde un cor cu 5-7 absidiole.
Portalul gotic: usciori, arhitrava, arce, luneta, arhibolta.
Dupa goticul matur, pe masura ce mesterii se perfectioneaza, apare o bolta in panza de
paianjen, care nu mai acopera un patrat, ci un hexagon, heptagon, octogon etc.
Apar stiluri gotice nationale (Germania: verticalitate; Franta echilibru intre inaltime si
latime; Anglia: orizontalitate).

Artele figurative.
Isi largesc aria tematica, de oarece decoreaza si constructiile laice.
Arhitectura gotica determina mutatii in prioritatile artelor figurative. Mozaicul dispare, din
lipsa suportului.
Pictura murala decade. Se dezvolta cea de sevalet, pe suport de lemn sau de panza.
Sculptura are rol principal in decorarea edificiilor gotice. Ofera spatii, posibilitati largi de
amplasare, insasi structura edificiului gotic necesitand o interpretare plastica.
1. Sculptura. Sta sub semnul teologiei, careia i se subordoneaza toate celelalte teme.
Nu se ajunsese la o cunoastere corecta a corpului uman, deci sculptorii suplinesc acest
lucru prin draparea cu vesminte. Se elaboreaza un limbaj al faldurilor, de la predominanta
verticalitatii la intretaiere si rupere in zonele agitate. Trebuie ca acest limbaj sa sublinieze
starile psihice ale personajelor. In evolutie, se face trecerea de la frontalitate la diversitatea
de atitudini.

2. Pictura. Vitraliul: spatiile vidate din arhitectura gotica se cereau obturate. Spatiul era
impartit in zeci de elemente, delimitate cu otel sau piatra pe care se aseaza
plumb.Initial se foloseau mica si alabastrul bine slefuit, dar erau foarte scumpe. Se
ajunge la utilizarea sticlei.
Pictura murala decade. Pentru o durata, in Italia, se foloseste. Cimabuio si Giotto fac
trecerea de la traditia bizantina la pictura gotica.
Bognisennio: lucreaza madone, reprezentate tronand cu pruncul, inconjurate de sfinti.
Giotto decoreaza, la Padova, capela Scovergni (1305). Se preocupa de perspectiva.
Duccio di Buonninsegna: rupt de Bizant.
(Flamanzii sunt in slide-uri. Perspectiva se realizeaza fie prin ferestre, fie prin oglinzi).

Renasterea

Termenul a fost utilizat pentru prima data de catre Georgio Vasau, la inceputul sec XVI.
Renasterea dureaza intre sec XV si primele sapte decenii din sec XVI. Joules Michelet utiliza
termenul de renastere in vol. 3 din Istoria Frantei, consacrat sec al XVI lea iar Jakob
Bruckhardt in Cultura Renasterii in Italia adopta definitia lui Michelet dar precizeaza
sensurile, care sunt acceptate de istoriografia contemporana.
1. Sub aspect socio-economic Renasterea inseamna si aparitia burgheziei bancare si
comerciale si destramarea feudalismului. Acest fenomen a cuprins peninsula Italica la
sf. Sec IV si inceput de sec XVI. Apar manufacturi si noi clasa sociale cum ar fi
burghezia si muncitorul salariat, si putem observa o mutare a vietii sociale cotidiene
de la sat la oras care cunoaste o dezvoltare deosebita.
2. Pe plan politic, noua clasa preia puterea, deoarece regimul nobiliar, arhaic si risipitor
este incompatibil cu interesele burgheziei care este industriala si comerciala, si preia
puterea prin administratie, justitie si finante iar statul va sluji in slujba acestor noi
servicii.
3. In plan extern relatiile interstatale sunt determinate de apararea pietii de competitia
straina , tot acuma apar si granitele, iar competitia genereaza razboaie.
4. Pe plan cultural artistic, in statele rationale este tradus Vechiul si Noul Testament.
Fenomenul este stimulat de Reforma Protestanta din Germania, Anglia Franta, Tarile
de Jos, iar formarea statelor nationale duce la emanciparea Bisericilor. Se redefineste
rolul omului si avansul in fizica si mecanica bazat pe principul experiment cunoastere
in pricipiu se redefineste rolul omului in societate si natura, plus studierea Antichitatii
clasice.
5. Caracteristici.Arta se laicizeaza deoarece se pune accentul pe nevoile omului si
placerile sale si nu pe sentimentul mantuirii, in acest sens Fecioara Maria apare pictata
cu caracteristici feminine normale. Arta este una realista, prin continut si prin
destinatie, prin continut devine profana si aproape de realitate pe care cauta sa o
surprinda in esenta sa.

Pentru Da Vinci natura incepe cu legea si sfarseste cu experienta. Arta este realista
prin destinatie pentru ca se pune in slujba omului, patruzand in toate domeniile vietii,
pentru a o face mai bogata. In locuinte, mobilierul si imbracaminte sunt mai
somptuoase.
6. Periodizarea:
a) Renasterea timpurie (sec XV)
b) Renasterea matura (1500-1530)
c) Renasterea Tarzie (1530-1570)
Arhitectura renascentista.Leon Batista Alberti(1404-1472) pune bazele principiilor, fiind un
precursor al lui Da Vinci.
a) La elaborarea unui proiect de locuinta trebuie avute in vedere
trei elemente, destinatia, comoditatea, demnitatea pentru ca
edificiul trebuie sa fie reprezentativ.
b) Subliniaza rolul ambiantei
c) Subliniaza
relatia
limbaj
morfologic-destinatioe-materialambianta.
d) Ideea de frumusete care va consta in armonia proportiilor
subliniate metaforic.
e) Scarile nu se trateaza ca accesoriu secundar. Trebuie puse in
evidenta in corpul cladirii, recomanda pauza.
7. Principii ale arhitecturii. Realizarea armoniei proportiilor. Stabileste un raport intre
proportiile unui obiect intre una mai mica si una mai mare, si intre cea din om si
edificiu in totalitatea sa surprins in ecuatie : 16:25=25:39 ; radical 5+1supra2=1,618
E(plm chestia aia)
8. Modul de articulare a fatadelor care se face prin cornise prelungite orizontal iar pe
verticala sunt folosite coloane si pilastri.
9. Utilizarea de elemente din arhitectura antica, coloane pilastri si frontoane.
10. Apareiajul trebuie sa fie gradat, parterul trebuie realizat din blocuri mari de piatra de
rau sau de cariera in rustica taraneste. Nivelele urmatoare trebuie realizate din piatra
dimensionata mai mare -> mai mic si slefuita. Acest principiu apare la palatele
Medici, Potti.
Sculptura:
Omul este reprezentat ca fiind o intruchipare a perfectiunii fiind idealul frumusetii si
intelectului, acestea fiind rezultatul vointei sale si nu un fapt divin. Omul este prezentat in
splendoarea fortelor sale fizice dar si intelectual, dar in acelasi timp este prezentat intr-un
mod realist si psihologic. Astfel de reprezentari incep cu secolul XV odata cu Lorenzo
Ghiberti si Donattelo (donato di betto bardi) reprezentantii Renasterii Timpurii in
sculptura. Creatia fundamentala a lui Ghiberti o reprezinta realizarea portilor de bronz ale
bisericii baptiste din Florenta lucrare care a durat lucrare care a durat din 1402 pana in
1452. Donatello trateaza tema lui David un ronde bosse in bronz, David fiind prezentat
degajat si constient. Contrapostul, arcuirea soldului corespondent piciorului de sprijin.

Profetul Habacuc, sondarea psihologica a personajului, se prezinta un om in varsta, dul

care a vazut de toate la viata sa, un cinic mai pe scurt.
Statuia ecvestra Gattamelata din Padova.
Andrea del Verrocchio(1435-1488)
Orsanmichele, Florenta.Hristos si Toma Necredinciosul. Amplasamentul personajelor
aflate in dialog, Iisus se vede preponderent frontal, Toma este surprins din profil.
Vesmintele sunt tratate in spiritul traditie gotice. Elaboreaza un limbaj al faldurilor, de la
faza liniara la cea a faldurilor motorice in linii centrice, pana la faza agitata a ruperii
faldurilor. Portret de femeie in traditia clasica a portretului roman. Statuia ecvestra a lui
Colleoni, care exprima dinamismul.
Michelangelo Buenarotti.Sculptura Renasterii mature si tarzii.
Se naste la 1475 si studiaza cu Domenico Ghirlandaio, printre primele lucrari putem
enumera, Madonna de la Scala.
Bachus (1497-1499) cumparat de Lorenzo di Medici, aceasta sculptura reprezinta indealul
Renasterii, in sculptura trebuind evitata expunerea partii dorsala mai ales nud, dar
problema este rezolvata de micul zeu Pan care il acopera pe Bachus.
David (1501-1504) Galleria dellAcademia. Idealul de fata, de constiinta a valorii de sine.
Personajul este pregatit sa se arunce, dar este relaxat, fiind concentrat ceea ce se citeste pe
chip. Lucrarea la 4,33m este supradimensionata.
Sclav trezindu-se (tema libertatii). Face parte dintr-o intreaga suita de statui de sclavi.
Moise 2,35m sezand apare ca un intelept.
Mormantul lui Lorenzo di Medici.
Pieta (1498-1499), tema l-a bantuit toata viata, lucrarea se afla in Basilica San Pietro.
Pieta Palestina (1534-1536), gandeste coborarea de pe crucce, iar Ioan pare a fi un
autoportret.
Pieta Rondanini (1555-1564), sacrificiul uman.
Pictura Renasterii.
Ca intreaga arta se laicizeaza si pictura prin continut si destinatie, tematica picturii
renascentiste a fost determinata de destinatie si diferentiata de pozitia sociala a
comandatarului, ideosebi de cea profana care cuprinde portrete de familie, portrete, teme
de inspiratie mitologica sau din realitatea imediata prezentate in clip alegoric.
Probleme de care s-au lovit pictorii renasterii, au fost de natura tehnica si de imbogatire a
mijloacelor de expresie artistica, cum ar fi identificarea de noi agenti si solventi cromatici
cum ar fi uleiul aceasta intrebuintare fiind descoperita de Van Eyck, precum si schimbarea

raportului dintre culori in armonia de ansamblu, realizarea proiectia perspectivei liniare

cat si aeriene.
Renascentistii cauta rezolvari stiintifice pentru toate problemele cum ar fi si utilizarea
culorilor in abordarea perspectivei metoda utilizata in sec XV in Renasterea Timpurie.
Scoala Florentina.
Pictori renumiti ai scolii florentine:
Fra Angelico (1387-1455). Incoronarea Fecioarei. A fost preocupat de tematica religioasa.
Perspectiva aeriana se stabileste prin culori lumini si umbre.
Masaccio (1401-1428) laicizeaza schemele iconografiei introducand elemente de viata
cotidiana ( Tributul, Capela Brancacci). Incepe o noua directie in interpretarea
dramaticului (Rastignirea)
Domenico Ghirlandaio (1445-1494). Reia perspectiva de la Castagno in Batranul cu
nepotul reprezentativa pentru Renastere. Batranul este bolnav de cancer si se sugereaza
dragostea .
Sandro Boticelli (1445-1510) (Nasterea Venerei). Exprima insusiri umane prin forme
fizice, profiluri pure. Personajele lui nu sunt pline de viata, creaza un personaj meditativ,
palid; Incoronarea Fecioarei.
Scoala din Padova.
Pictori renumiti ai scolii din Padova:
Andrea Mantegna (1431-1506). Identifica noi mijloace de exprimare. Hristos mort,
cadavru vazut perpendicular de la talpi restrans.
Rafael Sanzio (1483-1520). Scoala din Atena, Logodna Fecioarei. Zaharia cheama
pretendentii a doua zi cu cate un bat, viitorul sot venind ultimul pe capul acestuia
asezandu-se un porumbel iar din bat infloreste un crin, iar spatiul arhitectural este
renascentist, tot Rafael decoreaza si apartamentul papal.
Leonardo da Vinci. Cina cea de Taina. Mona Lisa, Sf. Ana, Fecioara, Iisus. Leonardo a
fost preocupat de raportul dintre lumina si umbra. Considera ca nimic din natura nu este
independent.
Michelangelo. Capela Sixtina (1508-1512).
sculpturale. Judecata de Apoi (1538-1541).

Arta medievala pe teritoriul Romaniei

Pictura

lui Michelangelo

are

acente

. Arhitectura ecleziastica. Pentru secolele IX XIV, arta sta sub semnul influentelor
exterioare, fie sud Dunarene pe filiera bulgara, sarba sau constantinopolitana, fie din Apus,
din Transilvania, sau de la nord, din Polonia. Influentele nordice, poloneze, sunt sesizabile si
in arhitectura laica (ridicarea cetatilor).
Planuri:
1. Planul sala. Transilvania, Maramures, la sud si est de Carpati. Biserica de la strei: nava
plus altar dreptunghiular, avand in partea opusa un turn clopotnita. Se dateaza in a
doua jumatate a secolului al XIII-lea. Turnul: influenta romanica. Ferestrele sunt
foarte sus. Biserica este una de curte feudala, cu rol de aparare, de ultim refugiu.
Constructiile de piatra capatasera o nuanta politica, asa ca erau interzise in
Transilvania, pana la invazia mongola.
2. Plan treflat: Niculitel, XII. Absidele pleaca una dintr-alta; Giulesti (XIII XIV)
biserica de zid, 8,8 metri, altar semicircular.
3. Planul cruce greaca simpla: Cea mai veche: Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Arges
(1250-60); Sf. Atanasie, Niculitel (1330 1350), Biserica Densus (XIII), cu turn
romanic si pictura de secol XV.
Arhitectura ecleziastica de lemn.
Materialul de constructie dicteaza logica edificiului. In lemn, dezvoltarea se face pe
lungime. Bisericile de zid sunt apanajul fortei materiale a nobililor, deci cele de lemn sunt
simple biserici satesti sau manastiresti. Fiecare comunitate rurala avea cate o biserica de
lemn.
Putna: Mutata de la Dorobat de Stefan cel Mare, ar fi vechea manastire a Putnei, existenta
la 1469-70.
Radauti: Sf. Nicolae Domnesc (Petru I Musat). Sub ea, exista o biserica de sec. XIV, unde
s-au inhumat Bogdan si Latcu.
Suceava, XIV, sub Sf. Treime. Trotus (XIV).
Biserica de secol XVIII de la Radauti pe Prut arata caracterul lent al mutatiilor in arta
traditionala.

Arta populara: anonima; colectiva; de lunga durata (modificari lente; planul de secol XIII
supravietuieste in XIX.)

Arhitectura de zid: Planul sala dreptunghiular, caracteristic secolelor XIV XV: Cuhea
(MM), Orheiul Vechi, Netezi.

Planul triconc:
1. Cu cupola pe naos: Vodita, sec XIV;
2. Cu semicilindru longitudinal: Sf. Treime, Siret, dupa 1375; Vordicereii Mari, Suceava;
Volovat; Humoru Vechi.
3. Cu turla pe naos: Tismana, Cozia, Moldovita Veche (XIV-XV).
Particularitatea consta in turla din fata altarului, pe naos. Construirea unei turle
presupune cunostinte superioare, iar impingerile trebuie anihilate. Mestesugul acesta
vine din Serbia si este adus de Nicodim; In timpul lui Mircea cel Batran, se folosesc
pandantivi si arcuri.
Manastirea Bistrita: apare prima gropnita (triconc dezvoltat).
Plan mixt: intr-un plan sala, absidele laterale sunt in grosimea zidurilor, nu in afara lor.
Probota, 1465. Incepe sub Al. cel Bun. Trebuiau sa fie acolo ingropati parintii lui
Stefan cel Mare.
Plan treflat: Targoviste, 1395.
Plan cruce cu brate libere: Sf. Dumitru, Suceava
Plan cruce greaca simpla: Mirauti, Suceava -1400.
Cruce greaca complexa: Nicolae Domnesc.
Datarea: Inceputa de Basarab Voievod in 1352. Cand un stalp era pe la 2 metri
inaltime, pe mortarul umed apare o inscriptie: La Campul Lung a murit Basarab
Voievod. Sapaturile releva o moneda a lui Stratimir (1361-64). Pe baza ei, se dateaza
in vremea lui Vladislav I. Inspiratia este constantinopolitana.
Romanic/gotic incipient: Campulung, Rdauti, Giulesti. Boltirea se face in semicilindru
frant. MNavele laterale, la fel, transversal. Exista bolti dispuse paralel cu
semicilindrul. Sistemul acesta tine de romanicul tarziu si vine din zona Austriei,
Ungariei sau Poloniei.

Arta crestina in Tarile Romane sec XV-XVI

Perioada de sinteza cand mesterii locali stapanesc cu desavarsire sistemul de construire.

Biserica mare domneasca din Targoviste tot in cruce greaca inscrisa.
Planul longitudinal: Dolhestii Mari/Biserica de la Balinesti (Ioan Tautul) sfintita in 1499.
Planul triconc: Planul cu cea mai mare raspandire.

1. Triconc cu pronaos supralargit. Cupola este ridicata pe trampe care sunt deasupra
patratului.
2. Triconc simplu, cu bolta naosului pe pandantivi si arce piezise. Biserica de la Patrauti
si inca o biserica la Mileseuti. Biserica de la Voronet si biserica de la Harlau.
3. Triconc dezvoltat. Sf. Gheorghe de la Suceava ( Moastele Sf. Ioan cel Nou) inceputul
constructiei, in timpul lui Bogdan III-lea Stefanita, urmandu-i Petru Rares, modelul e
reluat la Probota. Manastirea de la Galata a lui Petru Schiopu, manastirea Sucevita,
ctitorie a Movilestilor.
4. Planul mixt. Manastirea Razboieni ( Stefan cel Mare ), biserica Arbore ( Luca
Arbore), biserica de la Dobravat, biserica de la Slatina ctitorie a lui Lapusneanu.
Pictura exterioara.
Istoriografia a abordat chestiunea inca din timpul cronicarilor, dar incepand cu sec XIX
fenomenul a intrat in atentia istoriografiei europene.
Joseph Strizygousky, profesor de arta la Univ. din Viena 1913-1914
In perioada interbelica apare o lucrare de mari dimensiuni in franceza I. D. Stefanescu.
Studii privind pictura asupra inceputurilor si asupra originilor, au publicat Andrei Graban,
Gabriel Micle. Dupa WW2, numarul celor care s-au ocupat a crescut simtitor, Sorin Vilea,
Virgil Vataseanu, G. Nastase, ION SOLCANU.
Astazi mai sunt resturi de fresce la Balinesti, Cosula, Sf. Fecioara din Baia, Sf. Dumitru si
Sf. Gheorghe din Suceava, dar pe alte cinci, Arbure, Humor, Moldovita, Voronet,
Sucevita, frescele se pastreaza fie, in totalitate, cazul de la Sucevita, Voronet, fie partial
precum cele de Arbure.
Voronet- Stefan cel Mare 1488
Sucevita- testamentul picturii din Moldova.
Originile picturii exterioare, in istoriografie si-au format loc numeroase opinii, cautand sa
vada de unde vine aceasta deprindere, unii au considerat ca ar fi de origine iraniana
mazdeista. O alta opinie plaseaza originile prin Armenia, de unde a trecut prin Bulgaria,
pentru ca in Bulgaria exista biserici cu pictura exterioara. Dupa altii ar fi venit prin Serbia,
George Bolj se baza pe faptul ca pe malul lacului Prespa la cateva biserici s-au identificat
urme de picturi exterioare. Dupa altii acest obicei a fost adus din Italia, obiceiul de a picta
suprafete largi.
Obiceiul apare si in Transilvania la inceput de sec XV in ce conditii s-au folosit aceste
tehnici in Moldova greu de stiut.
Inceputurile.
1. Inceputurile picturii exterioare trebuie plasate in vremea lui Petru Rares (15271538/1542-1546), dar bisericile au fost ridicate in timpul lui Stefan cel Mare.

2. Picturile exterioare incep in timpul lui Stefan cel Mare afirmatie a lui Dumitru
sustinuta si de ION SOLCANU.
Se lucreaza la exterior din mai pana in septembrie cam asta era perioada
pictarii.
Concluzia daca au pastrat decorul din abside este din cauza ca aparuse
pictural. Una dintre cele trei biserici cu decor rural este biserica
Arbure(1516):Turcii cei rai au distrus.

Nastase
propice
decorul
de la

Istoriografia.
Programul a fost elaborat in timp. Sub raport tematic avem doua grupe.
1. Temele principale: Arborele lui Iesei/Cinul cu ierarhia cereasca/Rugamintea tuturor
absidelor/Imnul acatist/Judecata de Apoi.
2. Temele secundare: erau plasate pe locuri secundare. Vamile vazduhului nu exista la
toate bisericile/Parabola fiului risipitor/ Vieti de sfinti.
A) Arborele lui Iesei are o tulpina care iese din Iesei iar din el pe arbore sunt
urmasii sai de la David la Iisus, fiind arborele genealogic a lui Iisus. Tema
aceasta este flancata de filozofii antici, pagani si de sibile. La Sucevita,
filozofii, nu mai sunt pusi pe verticala ci pe orizontala.
B) Cinul: Ipostazele bisericii ceresti, spre axul rasaritean al bisericii, unde sunt
figurate, ipostazele dumnezeirii: Dumnezeu Tatal, Iisus Emanuel, Intruparea
lui Iisus, Iisus ca mare preot, Sf. Patron al bisericii respective, Sf. Crostofor.
Cea mai ampla pictura este la Sucevita cu 7 registre.
Judecata de Apoi pictata de Ionascu Chiril.

Baroc
1.Termenul
Termenul de baroc apare la mij. Sec XVIII ca un fenomen bizar si capricios, spre sec XIX
termenul isi precizeaza sfera de referinta arhitectura din Italia, Benedetto Croce zicea despre
baroc ca fiind Una din varietatile uratului.
2. Originea
Cuvantul de baroc isi are originea din port. barococo care devine barrueco semnificatia fiind o
perla de mari dimensiuni, dar numele adevarat vine de la italianul Frederico Baroci. Motivul
perlei se regaseste in arta si arhitectura, atingand apogeul in creatie lui Vermeer, acest curent
fiind un opus categoric al clasicismului.

3.Cadrul social-politic
Pe fondul Reformei si Contra-reformei biserica catolica face apel la baroc,care isi atrage o
serie de caracteristici cum ar fi extazul si patetismul, barocul sustine biserica punand in
antiteza vesnicia, eternitatea dumnezeirii si efermeritatea vietii omului si promovand
irationalismul. In sec XVII putem vorbi de un baroc aulic semnalizat printr-o compozitie
deschisa. In arta baroca apare spirala mai ales in picturile lui Rubens cu tematica de
vanatoare, intrucat adauga damatismul prin doua modalitati, cromatica indrazneata si o
intensificare a den-obscurului.
4. Pictura
In Flandra ca reprezentanti ai barocului ii avem pe Rubens, si pe van Dyck, ultimul fiind un
elev al lui Rubens.
Rubens(1577-1640): Educatia la un colegiu iezuit. In 1608 pleaca la studii in Italia, unde il
serveste pe ducele de Mantova, tot aici se casatoreste cu Isabelle. Creatia sa se poate imparti
in subiecte mitologice, de vanatoare si portrete. Dupa moartea primei sotii acesta intra in
diplomatie in 1627-30 fiind trimis in Spania unde Filip al 2-lea il ridica la rang nobiliar, acesta
casatorindu-se cu nepoata sa Helene Fourmain.
Van Dyck(1599-1641): Perioada 1616-1621 il gaseste pe acesta in atelierul lui Rubens, dupa
care pleaca in Italia pana in 1627, dar cel mai mult ramane la Genova, dupa care revine la
Anver dar finalul vietii il gaseste ca pictor al lui Carol I al Angliei o caracteristica a lui van
Dyck ar fi motivul ferestrei.
Pictura olandeza debuteaza cu o creatie a lui Franz Hans(1586-1666) si anume Portretul unei
ghicitoare, care tine intr-o mana halba de bere iar pe umarul opus o bufnita, ideea de
prevestitoare de rele, iar zambetul este un element adjustant dar este si o linie care evidentiaza
introspectia psihologica.
Rembrandt trateaza in pictura sa subiecte de mitologie greco-romana, portrete de grup, lectia
de anatomie a profesorului Tulle.