Dr.

Dumitru Titus POPA

DREPTUL
COMUNIC~RII

(presa scris`, vorbit` [i televizat`)

Editura NORMA

Dr. Dumitru Titus POPA

DREPTUL
COMUNIC~RII

(presa scris`, vorbit` [i televizat`)

Editura NORMA
Bucure[ti, 1999

COLEC}IA CORPUS JURIS

Carte ap`rut` la Editura NORMA

Redactor [ef: Ana-Cristina POPA
Director executiv: Cristina-Eugenia POPA
Telefon/Fax: 6837575
Copyright Editura NORMA
ISBN 973-96085-0-7

Ap`rut 1999

Toate drepturile rezervate

CUPRINS
Preciz`ri metodologice ......................................................................... 7
Capitolul 1
AMURGUL LUMII SOCIALE,
EXTENSIA LUMII INFORMA}IONALE
1.1. De la social la informa]ional. Noile premise ale normativit`]ii .. 13
1.2. Informa]ia [i criza ra]ionamentelor. (Dimensiunea fiin]ial`) ...... 20
1.3. Informa]ia durabil` [i informa]ia perisabil`.
(Dimensiunea cauzal`) ................................................................. 24
1.4. Informa]ia combinatorie. (Dimensiunea social`) ........................ 27
1.5. Noul canon ................................................................................... 29
1.6. Simptome ale sl`birii normelor ................................................ 31
Capitolul 2
DREPTUL INFORMA}IEI {I COMUNIC~RII
2.1. Considera]ii doctrinare ................................................................. 37
2.2. Dreptul informa]iei: con]inut, clasific`ri ..................................... 41
2.3. Interpret`ri [i opinii de autoritate ................................................ 44
2.4. {ansele drepturilor fiin]ei [i drepturilor existen]ei ...................... 47
2.5. Moral [i constitu]ional \n dreptul la informa]ie ........................... 51
2.6. Dimensiuni interna]ionale ale dreptului la informa]ie ................. 56
Capitolul 3
LIMIT~RI {I INTERDIC}II PRIVIND
DREPTUL LA INFORMA}IE
3.1. Caracteristici generale .................................................................. 59
3.2. Limit`ri [i interdic]ii \n virtutea legii .......................................... 61
3.3. Clasificarea [i con]inutul secretelor de stat .............................. 72
Capitolul 4
DREPTUL DE A {TI
4.1. Con]inutul [i sensul dreptului de a [ti ......................................... 79
4.2. Accesul la dosare ......................................................................... 84
4.3. Interdic]ii [i limit`ri \n legisla]ia francez` ................................... 91
4.4. Semnale din Anglia [i Italia ........................................................ 93
4.5. Acces [i excep]ii \n Freedom of Information Act .................... 95

Capitolul 5
POSIBILITATEA UNEI PARADIGME
NORMATIVE A COMUNIC~RII (DE MAS~)
5.1. Argumente de \ntmpinare .......................................................... 97
5.2. Ce pare a fi [i ce este cu adev`rat ............................................. 100
5.3. O schem` de lucru .................................................................. 105
Capitolul 6
PRELIMINARII LA EVOLU}IA GNDIRII JURIDICE
ROMNE{TI PRIVIND INFRAC}IUNEA
(DELICTUL) DE PRES~
6.1. Posibilitatea unor noi \n]elesuri ................................................. 115
6.2. Infrac]iunea (delictul) de pres` \ntre comun [i sui-generis .... 117
6.3. Argumente (mai) recente ........................................................... 124
6.4. Oportunitatea unei legi a presei (ini]iative, polemici, amn`ri) .... 135
Capitolul 7
R~SPUNDEREA ZIARISTULUI
7.1. Corecta gestionare a libert`]ii ................................................ 149
7.2. Tipuri de r`spundere a gazetarului ............................................ 152
Capitolul 8
DELICTUL DE PRES~
8.1. Infrac]iunea, \n general... ......................................................... 163
8.2. Defini]ia infrac]iunii (\n general) ............................................... 164
8.3. Elementele constitutive ale infrac]iunii (\n general) ................. 170
8.4. Elementele constitutive ale infrac]iunii
(delictului) de pres` ................................................................... 174
8.5. Diferen]e de structur` (constitutive) .......................................... 176
8.6. Tipologia delictului de pres` ..................................................... 179
8.7. Delictele de pres` contra demnit`]ii (aspecte caracteristice) ..... 182
8.8. Delicte de pres` contra demnit`]ii (defini]ii, structuri) ............. 185
- insulta
- calomnia
- via]a privat`
- dreptul la propria imagine

8.9. Delicte de pres` contra unor simboluri

[i valori na]ionale [i universale ................................................. 222
- Ofensa adus` unor \nsemne
- Def`imarea ]`rii sau a na]iunii
- |ndemnul la r`zboi de agresiune
- Incitarea la ur` [i discriminare
(cu referire special` la GENOCID)
- C\teva preciz`ri referitoare la ofensa adus` autorit`]ii
Capitolul 9
RADIODIFUZIUNEA {I TELEVIZIUNEA PUBLICE ................... 245
Capitolul 10
C.N.A. ARGUMENTE CIRCUMSTAN}IALE ................................ 271
Capitolul 11
DREPTUL LA REPLIC~
11.1. Sursele normative ale dreptului la replic` ............................... 287
11.2. Sensul dreptului la replic` .................................................... 289
11.3. Comportamentul mediatic reparatoriu ..................................... 291
11.4. Dimensiuni teoretice [i practice ale dreptului la replic` ......... 296
11.5. Vloarea juridic` a dreptului la replic` ..................................... 301
11.6. Dreptul la replic` \n presa scris` (pornind de la Deciziile
nr. 8 [i nr. 55/1996 ale Cur]ii Constitu]ionale) ........................ 303
Capitolul 12
DELICTUL GLOBAL ........................................................................ 307
({i trei sentin]e ale Cur]ii Europene a Drepturilor Omului)
Note bibliografice .............................................................................. 323

Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului (1789):

Libera comunicare de gnduri [i de opinii este unul dintre drepturile cele
mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima
liber, cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i, \n cazurile
determinate de lege (articolul 11)

Declara]ia universal` a drepturilor omului (1948):

Orice persoan` are dreptul la libertatea de opinie [i de exprimare, ceea ce
implic` dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale [i acela de a c`uta,
de a primi [i de a r`spndi, f`r` a se ]ine seama de grani]e, informa]ii [i
idei prin orice mijloc de exprimare (articolul 19)

Constitu]ia Romniei (1991):

Libertatea de exprimare a gndurilor, a opiniilor sau a credin]elor [i
libertatea crea]iilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin
sunete sau prin alte mijloace de comunicare \n public sunt inviolabile
(articolul 30 alineat 1)

Preciz`ri metodologice
Textul de fa]` se adreseaz`, cu prec`dere, tinerilor aspiran]i la profesia
de gazetar. Aria de referin]` o constituie presa scris`, vorbit`, [i televizat`.
A[adar, presa de mare tiraj [i de mare audien]` (de mas`). Autorul sper`
s` fi \ntreprins o munc` folositoare, chiar dac` o sintez` de acest fel se face
pentru prima dat` la noi.
Este, de aceea, o lucrare deschis` \mbun`t`]irilor, sugestiilor [i observa]iilor, de fond [i de form`, pe care, \n m`sura \n care vor exista, le vom
pune \n valoare, \ntr-o viitoare edi]ie.
|n ordinea metodologic`, lucrarea - de[i propune argumente pentru o
nou` disciplin` a Dreptului public - nu st`ruie, cum cere tradi]ia didactic`
- \n preajma criteriilor de particularizare a domeniului de referin]`. Avem \n
vedere, aici, obiectul, metoda de cercetare [i func]iile socio-reglatoare specifice dreptului comunic`rii (de mas`). Sau, \n termenii utiliza]i de doctrina
juridic`: un obiect propriu (inconfundabil [i nesubstituibil; dincolo de
oricte posibile asem`n`ri/similarit`]i de context ar exista); un demers normativ inedit (original, suis-generis; de realizare \n act a cadrului normativ
ce-i define[te aria competen]ei normativ-comportamentale); \n sfr[it, o
finalitate ordonator-punitiv`, (\n acela[i timp distinct` [i complementar`, \n
raport cu celelalte ramuri [i discipline juridice. (Tot aici putem ad`uga rela]iile de vecin`tate cu alte discipline [tiin]ifice, de-ale c`ror rezultate dreptul
comunic`rii se folose[te sau al c`ror demers \l sprijin` cu mijloacele sale
specifice, corectiv-normative).
7

De pild`, autorul consider`, poate f`r` un temei bine sus]inut, c` a detalia pe marginea obiectului dreptului comunic`rii ar \nsemna s` provoace
bunul sim], atta vreme ct informa]ia, ca substan]` de fond a rela]iilor de
comunicare interuman`, asigur` [i resuscit` continuu, \n esen]`, raporturile
de existen]` [i comportamentele individuale/colective.
|n sens restrns, obiectul Dreptului comunic`rii (de mas`) configureaz` rela]iile socio-umane rezultate din practicarea \ntregului lan] comunica]ional cunoscut (Emi]`tor-Canal-Mesaj-Receptor), reg`site, \n detaliu, \n
ceea ce profesorul francez Emmanuel Derieux sugera a fi comunicarea \n
ansamblul modalit`]ilor de mediere: de la suporturile mesajului (hrtia, banda magnetic`, pelicula etc), la con]inutul informa]ional transmis, personalul
de specialitate (actorii comunic`rii), efectele produse de comunicarea public`. Obiectul Dreptului comunic`rii (de mas`), concept \n evolu]ie, se
define[te printr-un precis teritoriu normativ, pe care [tiin]a contemporan` a
dreptului este \n m`sur` s`-l clasifice, ca disciplin` de imediat` oportunitate,
\n cadrul Dreptului public.
|n mod asem`n`tor, [i metoda de cercetare urmeaz` caracteristicele [i
disponibilit`]ile multisensuale ale informa]iei. Fiind \n acela[i timp, real` sau
virtual`, previzibil` sau imprevizibil`, adev`rat` sau fals`, corect` sau distorsionat` - informa]ia dicteaz` metoda de indentificare, selectare, prelucrare,
difuzare [i receptare a entit`]ilor comunica]ionale f`cute publice. Metoda
poate fi comparativ`, cronologic`, statistic`, diacronic`, intuitiv`, istoric`; sau,
\n acela[i timp, logic` [i comparativ`, diacronic` [i sincronic`, istoric` [i intuitiv` etc, \n func]ie de contextul comunica]ional [i de mesajul promovat.
Printr-un asemenea potpuriu metodologic nu dorim, desigur, s` ie[im din rigorile teoriei generale a dreptului care, a[a cum sugestiv argumenteaz` profesorul Nicolae Popa, consacr` cel pu]in cinci metode clasice de
analiz`: Comportativ`, Logic`, Istoric`, Sociologic`, Cantitativ`. Firesc,
sinteza de fa]` nu poate ocoli, spre exemplu, beneficiile logicii deontice
(atta vreme ct informa]ia [i comunicarea se situeaz` constant \ntre ceea ce
poate fi [i ceea ce trebuie s` fie), cum nu poate s` nu recurg`, \n chip
natural, la concluziile sociologiei (ale sociologiei mass media, \n special)
sau la analiza comparativ` (istoric`, cronologic`...). Vrem s` spunem [i noi
c` o metod` pur` nu este posibil` \n aria [tiin]elor moderne [i c` este necesar` o \mbinare de necesitate a modalit`]ilor de investigare [i analiz`.
(Ceea ce sper`m c` lucrarea noastr` va reu[i, \n bun` m`sur`).
8

Unele considera]ii, mai aplicate, comport` func]iile dreptului comunic`rii, cu deosebire atunci cnd se are \n vedere particularit`]ile de ordin
normativ (delictuale [i punitive), \n raport cu scopul (original, propriu) vizat
de noua discipl` de drept public \n ansamblul s`u. Dreptul comunic`rii, inclusiv \n aria legislativ` romneasc`, distinge elementele constitutive ale delictului de pres` (diferite de ale infrac]iunii \n general) [i \nlesne[te identificarea tipurilor - a listei - delictelor de pres` propriu-zise. Legisla]ia [i jurispruden]a argumenteaz` [i sus]in, prin texte [i spe]e semnificative, realitatea
unui sistem specific de stabilire a faptelor delictuale de pres`; [i de aplicare
a pedepselor, \ntr-un domeniu att de vulnerabil [i att de greu de prins \n
rigori normative/punitive.
|n sfr[it, vecin`t`]ile cu disciplinele [i [tiin]ele comunic`rii publice,
[i nu numai, ]in, de asemenea, de evolu]ii [i interferen]e naturale, fire[ti.
Discipline din sfera dreptului public sau privat se reg`sesc pregnant \n substan]a de fond [i particularit`]ile dreptului comunic`rii: Drept constitu]ional,
Teoria general` a Dreptului, dar [i Drept civil, Drept penal, Drept inerna]ional. Rela]ii de continu` interferen]` exist` \ntre Dreptul comunic`rii [i discipline consacrate, ca: Sociologia, Psihosociologia, Psihologia, Filosofia
informa]iei, Teoria comunic`rii, dar [i Fizica, Statistica, Cibernetica. Marea
disponibilitate de cooperare a Dreptului comunic`rii cu discipline de-o
att de mare varietate decurge din natura premerg`toare [i \ntemeietoare a
informa]iei, primordial` [i procesual` deopotriv`.
Dreptul comunic`rii constituie expresia \n norm` a unei lumi aflate
\ntr-un parcurs implacabil, de la social la informa]ional, o lume real` [i
virtual` ale c`rei provoc`ri nu le putem evita.
|n ordinea general` a evolu]iilor informa]ionale, lucrarea decupeaz`
observa]ii [i ra]ionamente relative la efectele informa]iei \n general [i la
efectele acesteia \n cadrul societ`]ii informa]iei (concept ce desemneaz`,
a[a cum vom argumenta mai \ncolo, mult mai mult dect tehnologia informatic`). Avem \n vedere, \ntre altele:
- Evolu]ii specifice [i globale impuse de trecerea de la lumea social`
la lumea informa]ional`, asistate de un adev`rat spectacol conceptual,
dedus din expansiunea exhaustiv` a informa]iei, cu efecte re-ordonatoare,
globalizante.
- Re-situarea informa]iei \n percep]ia public` [i normativ` (moral` [i
juridic`); \n plan normativ, cu att mai greu de argumentat cu ct o defini]ie
9

juridic` a informa]iei \nc` nu exist`, iar delimit`rile aflate \n texte constitu]ionale, \n legi sau coduri deontologice sunt \nc` insuficiente.
- Natura moral-juridic` a societ`]ii informa]iei, care na[te o serie de
\ntreb`ri: Va fi o societate democratic`, libertar`, sau o societate autoritar`,
controlat` prin posibila instrumentalizare a informa]iei? Patrimonializarea
informa]iei este un risc de etap` sau o caracteristic` a noului tip de societate?
|ntre libertate [i gestionarea informa]iei vor exista rela]ii de risc libertar
sau de congruen]` [i complementaritate?
- Rela]ia dintre dreptul la informa]ie - autoritatea public` - normativitate. S` not`m c` dreptul la informa]ie ([i dreptul de a [ti) constituie esen]a societ`]ii informa]iei: autoritatea public` are menirea de a
garanta [i a ap`ra libertatea informa]iei [i nu de-a o... guverna: normativitatea (legi [i reglement`ri specifice) relev` o realitate de fapt [i de drept,
creatoare sau uzurpatoare de libertate [i democra]ie a comunic`rii.
- Necesara distinc]ie \ntre mesajul informa]iei (libertar, deschis, fapt
de gndire) [i bunurile informa]ionale care sunt protejate normativ [i valorificate comercial (marf` sensibil`).
- Particularit`]ile sistemului punitiv, sus]inute de diferen]a indubitabil`
dintre infrac]iunea de drept comun [i infrac]iunea (delictul) de pres`: de aici,
promovarea principiului non-penalit`]ii faptelor de pres` (depenalizarea),
sanc]iunea penal` urmnd s` constituie doar o situa]ie de excep]ie - excep]ional` - [i numai atunci cnd gazetarul a ac]ionat \n mod deliberat [i perseverent cu rea-credin]` v`dit`, pentru a ob]ine prejudicierea grav` a drepturilor
[i intereselor unei/unor persoane fizice sau juridice.
- Situarea ziari[tilor \n aria profesioni[tilor ideii [i calificarea rezultatelor muncii lor dintr-o asemenea perspectiv`: faptele ziari[tilor (textele, emisiunile) sunt fapte publice de gndire, fapte mai apropiate de cele politice
dect de cele comune; ziaristul este o persoan` exponen]ial`, reprezint`
opinia public` [i-i exprim` aspira]iile, reac]iile, manifest`rile (publice).
- Contextele evolutive \n care gndirea juridic` romneasc` se afl`
\ntr-o rela]ie sincron` cu gndirea [i ini]iativele normative moderne, generale [i specifice.
|n ordinea special` a lucr`rii de fa]`, apare important` (obligatorie)
sesizarea eforturilor teoretice de a defini, din punct de vedere juridic, informa]ia [i societatea informa]iei. Pasul psihologic ce trebuie dep`[it vizeaz`
conceptul de societate a informa]iei. Exist` o anume rezisten]` \n a accep10

ta societatea informa]iei ca pe un nou cadru sociabil, existen]ial, sau,

dimpotriv`, ca pe un domeniu, un sector al societ`]ii tradi]ionale. Ra]ionamentul european este (\nc`) relativizant informa]ional [i conformist
social. Prin efect, se constat` tendin]a nedisimulat` de a impune manifest`ri
[i acte juridice privative \n cazul unor valori publice, a[a cum este [i trebuie
s` r`mn` informa]ia de interes public. O clarificare normativ` nu trebuie
s` \ntrzie prea mult. Aceasta, chiar dac` mai exist` concepte de clarificat,
mentalit`]i de armonizat.
Reproducem, aici, exemplificativ, un fragment dintr-un text \n \ntregime interesant, publicat de Fabrice Bompard, de la facultatea de drept
a Universit`]ii libere din Bruxelles, \n revista Medias Pouvoirs nr.
4/1998. Semnificativ` apare, mai ales, tenta]ia autoarei de a sesiza
prevestirile noi con]inute de societatea informa]iei. Dar [i precau]iile pe care juri[tii trebuie s` [i le ia \n definirea noii societ`]i.
Fabrice Bompard scrie: Expresia societatea informa]iei cunoa[te, de
c]iva ani, un tratament de favoare neobi[nuit. Semn prevestitor de
timpuri noi (s.ns.), aceast` expresie cu contururi (\nc`) insuficient definite pare a se \nrudi cu expansiunea noilor tehnologii, alt` expresie
cu o carier` \nfloritoare. Cu toate acestea (...), nu exist` o defini]ie
universal acceptat` a societ`]ii informa]iei, \ntruct sensul s`u scap`
oric`rei tentative de formulare, (iar) cmpul de aplicare ar fi prea vast
pentru a-i circumscrie adev`rata natur`. Este dificil, deci, s` cuprizi \n
globalitatea sa un fenomen att de complex [i schimb`tor, f`r` a-i
minimaliza sau a-i exagera semnifica]ia. Pentru c` definirea societ`]ii
informa]iei \nseamn` nici mai mult nici mai pu]in dect s` o consideri
sub dubla accep]iune a semnului s`u: de a [ti direc]ia [i semnifica]ia
pe care prelucrarea informa]iei o joac` \n evolu]ia Cet`]ii. |n aceste
condi]ii, nu este ctu[i de pu]in surprinz`tor s` se constate cu ct`
dificultate dreptul cuprinde acest concept. Altfel spus, societatea informa]iei este o expresie supus` cau]iunii (cau]ionat` n.ns.). Pe de o
parte, pentru c` nu exist` o defini]ie juridic` a informa]iei [i, pe de alt`
parte, pentru c` expresia \n chestiune nu ne ofer` nici o explica]ie
referitoare la tipul de societate ce se dore[te. A stabili ca postulat societatea informa]iei, aceasta nu \nseamn` nici a risipi voalul juridic ce
\nconjoar` no]iunea de informa]ie, nici a afirma c` societatea informa11

]iei va fi democratic` [i c` ea va permite liberul acces la informa]ie

pentru to]i cet`]enii... Referitor la fenomenul patrimonializ`rii (privatiz`rii) informa]iei, Fabrice Bompard propune o concluzie preliminar`: Pentru c` informa]ia este \nainte de toate un lucru (bun) comun
tuturor indivizilor, trebuie s` ne \ntreb`m asupra mijloacelor juridice
menite s` prezerveze sfera public` a acesteia, ca o contrapondere la
manifest`rile crescnde de drept privativ. Noi viz`m dou` tipuri de
alternative juridice: interesul general [i serviciul universal... (Cu privire la societatea informa]iei vom reveni [i \n capitolul urm`tor).
Re]inem din fragmentul reprodus constat`rile \ngrijorate referitoare
att la dificult`]ile de a defini juridic informa]ia [i societatea informa]iei, ct
[i la actualitatea presant` a acestor noi realit`]i.
|ntre certitudinile informa]iei ([i ale societ`]ii informa]iei) [i necesitatea logic` de a g`si solu]ii juridice impuse de noile realit`]i, \ntre normalitatea bazat` pe realitatea social` (norma social`) [i cea bazat` pe
realitatea informa]ional` (norma informa]ional`), prezenta lucrare caut`
argumente [i probe \n plus pentru demersul pe care [tiin]ele dreptului l-au
\nceput [i sunt \n m`sur` s`-l duc` la bun sfr[it.
Informa]ia [i societatea informa]iei pun \n cauz` fiin]a intelectiv`,
peste toate sociabilit`]ile [i cauzalit`]ile (\nc` opera]ionale). Vizeaz` nemijlocit cauza de fond a lumii \n care tr`im.
Normativitatea \ns`[i, ca [tiin]` [i solu]ie a comportamentelor, este
chemat` \n premise noi.

12

Capitolul 1
AMURGUL LUMII SOCIALE,
EXTENSIA LUMII INFORMA}IONALE
1.1. De la social la informa]ional.
Noi premise ale normativit`]ii
Explozia informa]ional` repune - genezic - problema haosului. O reordonare, o re-normare, in essentia, este urgent` [i posibil`. Recursul la norm`, la canon, devine obligatoriu.
Problema este dac` azi, canonul clasic, acela bazat pe rela]ia (dicteul) cauz`-efect, mai poate conduce la rezultatele premeditate, coercitive/recuperatoare.
R`spunsul, prudent \nc`, este mai degrab` nu! Explozia info, asem`n`toare big-bang-ului ini]ial - prin consecin]ele asupra mentalit`]ilor, situ`rilor [i resitu`rilor individuale/colective - transcende norma clasic`, norma
social`. Videaz` cauza social`. Redimensioneaz` factorii de influen]` [i
determinare \n investiga]iile sociale [i comportamentale, inclusiv \n aria
normativ`, moral` [i delictual`.
Muta]ia de fond sesizat` nu con]ine nimic terifiant. Ea decurge din
caracteristicile [i substan]a informa]iei. {tim c`, \n chip esen]ial, informa]ia
este transgresiv`, caracteristic` dedus` din disponibilit`]ile sale \n acela[i
13

timp specifice (particularizatoare) [i generalizante (globale). |n mecanica

actului de comunicare, informa]ia universalizeaz` mesajele.
Concomitent, tehnologiile de mare performan]` asigur` planetizarea
recept`rii [i, prin aceasta, \mping \n desutitudine grani]e pe care lumea
social` (fragmentat`: geografic, cultural, confesional, clasical, na]ional etc.)
le cronicizase cu \ndrjire. Mentalitatea suport` acela[i proces de armonizare trans-specific`.
Informa]ia pune \n cauz`, simultan, socialul [i mentalul colectiv.
Amurgul lumii sociale este, a[adar, fapt [i proces evolutiv logic.
Amurgul nu precede, cum s-ar crede [i cum fenomenul astronomic l-ar
putea sugera, dispari]ia, moartea lumii sociale. Sociabilitatea, spiritul gregar sunt consubstan]iale existen]ei colective [i nu pot fi epurate de con]inutul lor socio-uman dect cu riscul unor consecin]e ireversibile. Are loc,
\ns`, o puternic` estompare a contribu]iei socialului la decizia programatic`. Socialul, \n lumea informa]ional` ([i informatizat`), r`mne o component` sesizabil` - o problem` de urm`rit [i solu]ionat - dar nu ra]iunea ultim` a coexisten]ei [i convie]uirii. Castele, st`rile [i, iat`, clasele sunt
de-acum istorie... Monetarismul, fiscalitatea, creditul, parteneriatul, sinergia, alian]a, transparen]a, securitatea regional`/global` - sunt cuvinte-concept lucrative \n noile proiecte mondiale, \n noua ordine prefigurat` de
lumea informa]ional`.
Valorile morale [i culturale autentice, esen]ial identitare, au acum
[ansa unor integr`ri sincrone naturale, f`r` a risca, totu[i, aneantizarea, cum
se comenteaz` uneori. Are loc o schimbare de accent de ordin axiologic. Un
exemplu for]at: particularitatea originar` nu mai este considerat`, \n
primul rnd, o cauz` de specific na]ional, ci de specific individual. S-a
constatat c` spa]iul cultural, matricea spiritual` originar` (natal`), joac`
un rol important, dar nu decisiv, absolut. Creatori ca Eugen Ionescu sau
Emil Cioran, valori ([i) ale culturii franceze, pot exemplifica noul trend
informa]ional. De altfel, antropologi ai zilelor noastre neag` existen]a unor
tr`s`turi comune la nivelul popoarelor, dar le reg`sesc la nivelul indivizilor. (Nu intr`m \n contestarea aser]iunii, observ`m doar un demers [tiin]ific
de tip informa]ional, nu tocmai lipsit de anumite temeiuri).
Reac]ii de consecin]` sesizeaz` radicalitatea fenomenului [i \n alte arii
dect cea antropologic`. Comisia European`1 a creat, \n 1995, Forumul
privind societatea informa]ional`, perceput ca o nou` surs` de reflec]ie, de
14

dezbatere, \n fa]a sfid`rii societ`]ii informa]iei (la societ de linformation).

}intele noului organism2 european sunt, \n aceea[i m`sur`, sugestive
[i presante. Red`m cteva:
- valorile sociale [i democratice de baz` \n snul comunit`]ii virtuale;
- \nv`]`mntul, formarea [i instruirea (ucenicia) \n societatea informa]iei;
- influen]a asupra serviciilor publice (cu prec`dere asupra serviciilor
publice din sfera mass-media: radio, tv etc.);
- dimensiunea cultural` [i viitorul actualelor media.
Temele Forumului sus]in, cum u[or putem observa, o concluzie anun]at`: efectele imediate ale societ`]ii informa]iei sunt de tip structural, transspecifice [i trans-normative; globale.
Strategiile informa]ionale sunt eminamente intelective, de implicare
ra]ional`, mental`. Este realist s` afirm`m preeminen]a mentalului \n raport
cu socialul; configurarea [i afirmarea ariei mentale3 \n, practic, toate categoriile [i tipurile de ra]ionamente [i decizii (economice, politice, juridice), locale sau globale constituie regula lumii actuale. Psiho-sociologii, \n special,
observ` rolul decisiv al evenimentelor petrecute \n aria senzitiv` (psihointelectiv`), \n care comunicarea ([i mijloacele de comunicare) impun
reac]ii comportamentale, st`ri surprinz`toare, adesea inedite, mult peste
ceea ce normele morale [i juridice clasice pot acoperi, controla, ordona.
Ini]iativa institu]ional` a Comisiei Europene (Forum-ul) poate fi
considerat` un nou \nceput \n modul de abordare a unui concept nou,
\ntr-o lume evident diferit` de cea de azi, din al c`rei final cronologic ne preg`tim s` plec`m. Respectiva construc]ie institu]ional` ne
permite s` punct`m anumite etape ale gndirii [i situ`rii ideii de societate informa]ional` \n actualele contexte, concomitent cu rezisten]ele conservative proprii unei astfel de continu`ri radicale. O prim`
etap` ar fi aceea cosemnat` de cartea Dreptul multimedia, Paris,
1996, \n care se apreciaz` c` societatea informa]iei este format`, \n
principal, din dou` elemente: un element organic (o societate, adic` un
grup supus unor legi comune) [i un element material - informa]ia...
(Vezi [i Medias Pouvoirs nr. 4/1998). O a doua etap` ne este sugera15

t` de revista Dialog European care, \n num`rul s`u din mai-iunie

1998/3, noteaz`: Dezvoltarea societ`]ii informa]ionale - cuvntul la
mod` folosit \n prezent de Comisia European` pentru absolut orice are
de-a face cu stocarea [i diseminarea electronic` a informa]iilor - a dus
la o abordare radical diferit` a legilor UE care guverneaz` dreptul de
autor (copyright) [i protejarea datelor. (Not`m, \n acest stadiu al
ra]ionamentului european, acceptarea conceptului opera]ional de
societate a informa]iei, dar \ntr-o viziune sectorial`, ca o component` a societ`]ii \n general, social - determinist` [i ca un domeniu concret [i eficient. Re]inem, totu[i, obliga]ia la care s-a supus [i Comisia
European` de a trece la o abordare radical diferit` a legilor UE,
deocamdat` \n privin]a copyrigt-ului [i a protej`rii datelor). O a treia
etap` o consemn`m tot la nivelul Comisiei Europene. Acest important
organism trece la ini]ierea unui Forum, ca surs` de reflec]ie, de
dezbatere \n fa]a sfid`rilor societ`]ii informa]iei. Precizarea este
important` din cel pu]in dou` puncte de vedere: - preocuparea pentru
g`sirea unor replici [i solu]ii la o expansiune greu de suportat , dar [i
tendin]a de a confirma [i opune dou` entit`]i societale - cea actual` (\n
amurg) [i cea a informa]iei (\n ascensiune). Ezitarea european` poate
fi explicat` din chiar formularea primei teme a Forum-ului: Valorile
sociale [i democratice \n snul comunit`]ii virtuale. A[adar, constituie \nc` o prioritate [i criteriu axiologic valorile sociale [i nu cele
informa]ionale, trans-sociale, globale. Este dificil, desigur, de analizat
cauzele care men]in Comisia European`, am zice - ra]ionamentul european - \ntr-o astfel de ambiguitate conceptual`, cnd societatea informa]iei constituie, realmente, un semn prevestitor de timpuri noi,
cum se exprima Fabrice Bompard; un semn prevestitor de lume nou`,
\n care socialul nu dispare (trebuie rezolvat!), dar nu mai este criteriul
axiologic referen]ial.
Societatea informa]iei solicit`, cum vedem, imersiuni ra]ionale programate \n premisele genuine ale unei lumi iminente, inevitabile. Comunitatea informa]ional`, deopotriv` real` [i virtual`, are un impact nemijlocit
\n zona aperceptiv` - \n mental - [i c`reia norma/canonul \i caut` solu]ia terestr`. Lumea informa]ional` afirm` [i impune o alt` arie de investigare [i
identificare a mobilurilor, precum [i a faptelor periculoase, a vinov`]iei [i
16

subiec]ilor implica]i. Solicit` o alt` norm`, un alt canon; care-[i revendic`

sorgitatea \n noua arie comportamental`, \n care impulsurile, reac]iile, consecin]ele au, \n mod natural, caracteristicile abstracte, imateriale, proprii
informa]iei. O nou` arie \n care con[tien]a decident` nu mai decurge, preponderent, din cauza social`, ci din consecin]ele de impact - imateriale - ale
lumii informa]iei ([i a informaticii). Exemplu derivat: faptele criminale din
cyber-spa]iu sunt considerate, [i sunt efectiv, manifest`ri concrete ale criminalit`]ii imateriale4.
Lumea social` \n al c`rei amurg suntem nu poate dep`[i - prin natura
sa - norma social`. Nu poate ap`ra dect valorile sociale. Nu poate ocroti
(sau pedepsi), \n ultim` analiz`, dect omul social (faptele [i f`ptuirile sale
sociale).
Lumea informa]iei disloc` reperul social, informa]ia fiind, \n esen]`,
trans-social`, trans-specific`. Efectele lumii informa]iei asupra reperului
normativ de tip clasic (social) vizeaz` chiar func]ia generativ` a acestuia;
pe care \l subordoneaz`. Baza generativ-normativ` nu va fi determinat`
(cauzat`), cu prec`dere, de starea rela]iilor sociale (prin natura lor, restrnse,
locale, fragmentare), ci de puterea de impact [i influen]are a informa]iei [i a
mijloacelor de comunicare. De aria informa]ional`, prin natura ei, transspecific`, integratoare, global`.
Normativitatea lumii informa]iei poart` ([i ea) atributele universaliste
ale informa]iei. Revendic` [i impune, cu prioritate, un reper general uman
[i nu pe cel social uman. Brutal spus, lumea informa]ional` poart` \n sine
cauza schimb`rii de esen]` a premiselor normativit`]ii, pe care o putem
identifica \n tranzi]ia de la reperul normativ social la reperul normativ
mental. Altfel spus - \n tranzi]ia de la social la mental.
Situa]i \n zona de impact a informa]iei [i constatnd tehnicile criminale de utilizare a mesajelor (manipulare, distorsiune, comportament infrac]ional programat etc), putem trage \ncheierea c`, \n lumea informa]ional`, fapta criminal` se produce \n alt loc [i \n alt timp, diferite de locul [i
timpul execut`rii faptei. Cum se schimb`, de asemenea, [i datele/identitatea penal` a f`ptuitorului. F`ptuitorul apare, mai degrab`, ca un simplu [i
cvasi-incon[tient executant; ca un iresponsabil mutant. |n fapt (dar
sper`m c` [i \n drept) normalul [i paranormalul nu vor mai fi supuse unui
tratament normativ diferit, discriminatoriu, \n solu]ionarea cauzelor juridice pe rol.
17

Psihiatria - cu un rol att de important \n stabilirea vinov`]iei [i r`spunderii- ofer` semne legitime ale schimb`rilor de fond. |ntr-un interviu cu
revista Mysteres, preluat de Cotidianul din 6 noiembrie 1998, psihologul Stanislav Grof, specialist \n st`rile modificate de con[tiin]` (telepatia, medita]ia, clarviziunea, intui]ia), pe care nu le consider` maladii, ci
por]i deschise spre alte realit`]i, face afirma]ii revelatoare [i propune
solu]ii [tiin]ifice bazate pe noile date ale investiga]iei [i intui]iei, eliberate de mai vechi canoane cauzal-deterministe. Prima interven]ie a reporterului a fost formulat` astfel: Sunte]i fondatorul psihologiei transpersonale (s.ns.). Pute]i s`-mi explica]i na[terea acestei mi[c`ri?. R`spunsul
domnului Stanislas Grof este tran[ant: La \nceputul anilor 60, un num`r
din ce \n ce mai important de cercet`tori americani \ncepuser` s` cread`
c` modelul psihicului (teoria care descrie psihicul uman) era prea
materializat`, prea mecanic`. Curentul dominant era impregnat de
lucr`rile lui Freud [i de [tiin]a ra]ionalist`. Dup` acest model, de vreme
ce gndirea este fabricat` de creier, \nseamn` c` nu avem suflet. Astfel,
tot ce era pu]in straniu [i presupunea existen]a unui suflet nu era luat \n
considerare. Toate fenomenele psi, ca telepatia sau clarviziunea, erau
ocolite. Pentru a rezolva aceast` problem` se spunea pur [i simplu c` ele
nu exist`. Iar la \ntrebarea: Spune]i, a[adar, c` fenomenele stranii ale
spiritului sunt experien]e reale?, specialistul american r`spunde:
Absolut. A afirma contrariul ar fi azi o prob` de neonestitate intelectual`
sau de ignoran]` total` (...). Ct despre creier, din ce \n ce mai mul]i
neurologi, ca de exemplu, laureatul premiului Nobel, John Eccles,
demonstreaz`: con[tiin]a nu este produs` de creier. Ea se afl` \n alt`
parte (s.ns.)... F`r` a achiesa cu totul la asemenea p`reri (care trimit
cumva c`tre sufletul reflexiv platonician), vom fi de acord c`, [i \n
cazul investiga]iilor juridice, demersurile psihologice (cel pu]in) vor
suferi anumite modific`ri. Instruc]ia juridic` va fi \n m`sur` s` califice
altfel interac]iunea con[tiin]`-voin]`, \n stabilirea vinov`]iei, din moment
ce att voin]a, ct [i con[tiin]a pot fi intoxicate, manipulate, sp`late; f`r`
acordul de voin]` al f`ptuitorului. Tot astfel leg`tura de cauzalitate [i cele
dou` curente promovate \n doctrina penal` - monist [i pluralist - este
probabil s` cunoasc` re-situ`ri procesuale, mai apropiate de noua realitate
psiho-mental`, \n aria c`reia faptele impun investiga]ii [i calific`ri mult
diferite de atitudinile juridice utilizate pn` \n prezent.
18

Recuperarea [i revalorizarea (simbiotic`) a disponibilit`]ilor proprii

mentalului individual/colectiv, recunoa[terea [i integrarea lor efectiv` \n
ra]ionamentul [tiin]ific, sociologic, juridic (inclusiv normativ) nu mai ]in de
fronda ira]ional`, de voluntarismul excesiv, inoperant. |n planul restrns,
al dreptului, nu trebuie s` mai ezit`m cnd realitatea ne pune \n situa]ia de a
vorbi de delicte reale [i virtuale sau de f`ptuitori reali [i virtuali.
Apare [i exist` o diferen]` creativ` \ntre lumea social` [i lumea informa]ional`. Lumea social` \[i situeaz` (\nc`) premisele evolutive ([i normative) \ntr-un sistem rela]ional de tip cauzal - \ntr-un socios circumstan]ial corect subliniat de Stanislas Grof, un adaptabil continuu al solu]iilor perisabile. Lumea social` r`mne fenomenologic` (anecdotic`), pe cnd lumea informa]ional` \[i relev` virtu]ile ontologice (restauratoare [i re-creative).
Delictul social (material) este, cum u[or deducem, surclasat de delictul informa]ional (mental). Loviturile cauzatoare de moarte nu se mai
produc mai ales cu corpuri contondente, ci ([i) cu corpuri influente; cu
acestea, \n primul rnd. Cazurile de terorism informa]ional (imaterial) \ncep
s` devin` un loc comun [i cu o frecven]` \n cre[tere, inclusiv pe rolul instan]elor de judecat`.
Aceasta nu \nseamn` c` vom fi mai ferici]i, inclusiv normativ. Ca [i
socialul care a fost: organizat, reorganizat, reformat, reechilibrat,
bulversat, tiranizat [i tiranizant, instrumentalizat - [i mentalul suport`
rafalele poligonului de \ncercare. Mentalul este, la rndu-i: manipulat, distorsionat, intoxicat, sp`lat, agresat, deturnat, recuperat, obsesionat, pervertit, pauperizat, direc]ionat, poluat, programat, anihilat
etc, etc... De unde concluzia preliminar`: valorile actualit`]ii indic`
solu]ii de adecvare, deschise [i viabile, dar nu neap`rat [i mai fericite.
Cu att mai pregnant dreptul care legitimeaz` un comportament, un
raport de voin]`, [i nu o aspira]ie sublim`. Cel pu]in pn` \n clipa de
fa]`.
Textual [i structural, norma suport` o dialectic` regresiv` - de la un stil
interdictiv, senten]ios, la un stil s`-i spunem relativizant, primordial, mai
apropiat de expresia principial`, \n care ]intele protejate sunt valori fundamentale (general-umane) [i, \ntr-o m`sur` mai pu]in semnificativ`,
nesfr[ita varietate de fapte sociale.
19

Se produce ceea ce am putea numi o sl`bire a normelor, ca s` parafraz`m o cunoscut` sintagm` a gnditorului italian Gianni Vattimo5. Concomitent [i firesc, are loc emergen]a substitutiv` a principiilor, a marilor norme
principiale, fundamental creatoare de drept, recurente \n momentele evolutive radicale. Principiile sunt, prin natura lor, exhaustive \n aria de referin]`
[i, prin aceasta, (mai) apte s` fie opuse, corectiv, naturii imprevizibile, incontrolabile, a informa]iei. Relativizarea dispozitivului normei, \n sensul
principializ`rii, favorizeaz`, deci, o norm` de tip exhaustiv, capabil` s`
r`spund` provoc`rilor societ`]ii informa]iei, realit`]ilor [i virtualit`]ilor
existen]ei.
Pe traseul regresiv - de la norma particularizatoare (social`) la norma
exhaustiv` (informa]ional`) - revolu]ia ([i evolu]ia) de fond a viziunii juridice noi \[i vor afla solu]ia plauzibil` [i inevitabil`.
Norma numit` de noi exhaustiv`6 - generalizant`, principial` constituie, probabil, una dintre primele, dac` nu prima [ans` de dislocare
conceptual`, \n perspectiva noii normativit`]i, a noilor comportamente normative, din aria comunica]ional`, moral` [i juridic`.
|n subcapitolele ce urmeaz` (2-6) relat`m, \ntr-o form` concis`, \n bun`
m`sur` enun]iativ` ([i numai ca simpl` lectur`), cteva efecte
particulare ([i particularizatoare) ale lumii informa]iei, de la dimensiunea fiin]ial` [i criza ra]ionamentelor, la noul canon [i simptomatica sl`bire a normelor. Sper`m ca unele aser]iuni ceva mai abstracte, mai ermetice (dac` nu [i fanteziste: ziaristice, nu?) s` fie privite
cu \ng`duin]` [i \n]elegere. Nout`]ile (reale sau iluzorii) au adesea
impertinen]a de a pretinde legitimare [i atunci cnd un asemenea act
este ipotetic, cu rezolu]ii \n a[teptare. Dar nu este, oare, \ns`[i postmodernitatea o continu` ipotez` de verificat? Inclusiv \n plan normativ.

1.2. Informa]ia [i criza ra]ionamentelor.

(Dimensiunea fiin]ial`)
Ofensiva total` a informa]iei pare a fi surprins paradigma existen]ial`
oarecum nepreg`tit` de ripost` [i restaurare. Propozi]ii \ngrijorate - propo20

zi]ii de criz` - fac, ast`zi, o spectaculoas` carier`. Cauza lor nu este lipsit`
de \nsemn`tate, fie [i numai pentru disponibilitatea de a indica nevoia grabnic` a unei silogism normativ capabil s` preia, dintr-o perspectiv` realmente diferit`, societatea informa]ional` ([i informatizat`); s`-i ofere un reper
comportamental valabil [i viabil.
S` urm`rim, selectiv, cteva dintre propozi]iile de criz`, \ntr-un fel
l`muritoare [i pentru demersul (normativ) propus \n textul de fa]`. Se spune:
Exist` tot mai mult` informa]ie [i tot mai pu]in sens ! Sau: Excesul de informa]ie este non-informa]ie! Excesul de sens este non-sens! (Jean Baudrillard7, cu deosebire dar [i Herbert Marcuse, J. F. Revel etc.)
Sociabilitatea/comunicarea, v`zute \ntr-o perspectiv` clasic`/modern`, sunt \n bun` m`sur` anihilate, atrofiate, de consecin]ele noilor determin`ri evolutive; post-moderne. Informa]ia deconspir` impasul cauzal cronic;
\n fapt, impasul cauzei sociale. (Spre exemplu, faptul c` post-totalitarismul
nu propune o solu]ie de continuare de tip organic, ci redundan]a unui model,
liberal, chiar dac` de un standard libertar legitimat de experien]a istoric`,
v`de[te criza de fantezie/de congruen]` a sensului att local, ct [i global).
Riscul? O expectativ` contraproductiv`; o a[teptare discursiv`; o violent` retoric` a vidului (ceva de tipul: Societate, f`-te c` lucrezi !).
Ap`rat` de realitate, ideea (ideologia/doctrina) se complace \ntr-un
sens imposibil, \n timp ce materia (proiectul/programul) e[ueaz` \ntr-o
cauzalitate ratat`. Efectele imediate sunt u[or de constatat. Adecvarea dialectic` la determin`rile [i indetermin`rile pe care informa]ia le propune, \n
chip provocator, realit`]ii nu poate dep`[i puncul de criz` izvort din limit`rile de stadiu ([i de etap` istoric`).
|n societatea informa]ional`, esen]ial transgresiv`, exist` riscul continuu al disloc`rii obiective, cu deosebire a mesajelor [i a polilor comunic`rii, cum [i a cadrului comunica]ional general. Actorii comunic`rii adesea
nu bag` de seam` cnd realitatea informa]ional` nu se mai supune controlului con[tiin]ei ([i [tiin]ei) formatoare. Forma esse este dislocat` din rostul s`u nominator de o ripost` insidioas`, implacabil`, trans-formativ`. Informa]ia este, \n aceea[i m`sur`, originar` [i fenomenal`; [i prin aceasta,
subliniat fiin]ial`.
Informa]ia recicleaz` individualitatea [i societatea (Reconversie din
mers). |n fapt, resuscit` permanenta dram` de situare [i resituare a individului [i colectivit`]ilor \n dinamica evolu]iei terestre.
21

Cum [tim, informa]ia nu lucreaz` cu forme, ci cu mesaje: sunete,

semnale, bruiaje, elaborate lexicale, imagini, viru[i etc. Informa]ia nu lucreaz` geometric, ci, mai degrab`, profetic (att cu ra]ionamente posibile,
credibile, ct [i cu ra]ionamente imposibile, incredibile; presupunerea, prezum]ia, predic]ia, minunile - \n special \n perioadele de criz` - produc
efecte/comportamente sigure).
Consecin]ele preliminare: - noutatea/creativitatea nu mai constituie un
privilegiu al ra]iunii vizionare, ci al industriei vizionare (al industriei mesajelor). Prezen]a informa]iei (\n plan fiin]ial [i existen]ial) este \n asemenea m`sur` cople[itoare \nct individul/colectivitatea au optat, \n mod for]at,
pentru principiul selectiv \n locul celui prospectiv/creativ (semn al identit`]ii/individualit`]ii).
Con[tient sau nu, obligat ori benevol, individul a devenit un consumator placid (aplatizat, spune Marcuse) [i nu un produc`tor de noutate/de informa]ie.
Avem de-a face, oare, - prin consecin]` - cu un alt tip de resortisant
terestru?
Nu neap`rat. De cel pu]in 50 000 de ani omul nu s-a schimbat, \n esen]a sa, ne spun antropologii. Dar de un alt destin terestru suntem obliga]i s`
vorbim, cu att mai mult cu ct un asemenea eveniment se afl` \n derulare
sub ochii no[tri. (Info-destinul?).
Informa]ia a reu[it, prin voca]ia sa liberatoare, s` contracareze tirania
socialului (dictatul socializant/socialoid), impunnd suveranitatea informa]ionalului (libertatea real` [i virtual`).
S` brav`m pu]in: - Informa]ia amortizeaz` experien]a terestr` a fiin]ei
umane, experien]` legitimat` de istoricitate [i exemplificat`, firesc, de fiin]a
istoric`. Dar acest tip de experien]`, s-a observat, accept` un trend sociomundan lacunar; iar, \n unele cazuri, pur [i simplu, fals. Exemplu celebru:
Informa]ia (intuit`) a lui Aristarch relativ` la heliocentrism avea s` fie contracarat` (amnat`) de aser]iunea ptolemeic` a geocentrismului. Au fost necesare milenii pentru a restaura adev`rul aristarchian, elementar [i evident.
Dou` lucruri decurg din asemenea \ntmpl`ri informa]ionale: a) fiin]a/colectivitatea socio-istoric` poate evolua [i prin informa]ii inexacte/false, dar avantajoase (accesibile logic [i existen]ial); b) prelucrarea [i asimilarea informa]iei nu depind, absolut, de adev`r, ci de formularea [i per22

cep]ia ra]ionamentelor! Ra]ionalitatea nu pare a fi \ntr-o condi]ionare sine

qua non cu veridicitatea... Individul/colectivit`]ile diger` o hran` (informa]ia) mai bun` sau mai proast`, natural` sau artificial`, brut` sau g`tit`...
Consumul [i asimilarea informa]iei ]in de un meniu, \nainte de a ]ine de
real/veridic.
De aici multele/subtilele/brutalele inginerii socio-informa]ionale, cunoscute [i suportate: distorsiuni, manipul`ri, intoxic`ri, excit`ri, isteriz`ri,
\mblnziri, ademeniri. Bolile informa]ionale exist`, cum vedem, [i ele trebuie constatate, diagnosticate, prevenite, inclusiv juridic, asemeni oric`ror
boli profesionale, cu grave efecte pentru sine [i, mai ales, pentru al]ii, \n
cazul societ`]ii informa]iei.
Solu]ia [i salvarea ra]ionamentelor info-existen]iale vin din capacitatea de a deduce [i de a te supune informa]iei de calitate - informa]iei
fundamentale. Sociologii mass media, pe urmele filosofilor [i fizicienilor,
au localizat informa]ia fundamental` \n materia fundamental` (W. Heisenberg)8, \n informaterie (acad. M. Dr`g`nescu)9. Materia fundamental`,
ni se spune, este structur`; este generativ` [i autogenerativ`; \[i ajunge sie[i.
Realitatea pare a valida asemenea ra]ionamente. Spiritualitatea materiei
revine acut \n actualitate.
|ntr-o fraz` de referin]`, Gabriel Marcel10 rezum` astfel gndirea existen]ialit`]ilor, de la Heidegger la Sartre: Ceea ce ace[ti filosofi pun \n eviden]` este imposibilitatea de a men]ine \ntr-un mod tradi]ional conceperea
raporturilor dintre esen]` [i existen]` [i de a admite c` aceasta din urm`,
existen]a, apare ca [i cum s-ar ad`uga, \ntr-un fel inexplicabil [i nereprezentativ, unei esen]e suficiente sie[i (s.ns.).
F`r` a intra \n capcana rela]iilor esen]`-existen]`, s` fim de acord c`
esen]a, pare a se apropia de materia fundamental`, chiar dac` marele
filosof francez sugereaz` reac]ia de adaos a existen]ei la esen]`, ceea ce
constituie, cel pu]in aparent, o autonomizare a existen]ei, \ntr-o sfer` a absen]elor esen]iale, greu de acceptat. Existen]a poate fi, \n ultim` analiz`, un
joc al derivatelor combinatorii, perisabile, al derivatelor esen]ei sau materiei
fundamentale. Dar, tocmai prin aceasta, existen]a are [i un ceva esen]ial; un
ceva esen]ial prins de norma juridic`: - cauza comportamental` [i ispita
coruperii/acomod`rii esen]ei!
Printr-o deduc]ie mecanic`, putem fi de acord c` materia fundamental` (concept preluat din Phisis-ul aristotelian) elibereaz` att informa23

]ia fenomenologic`/combinatorie, ct [i informa]ia ontologic`/\ntemeietoare. Astfel c` info-geneza, \n plan fiin]ial, pare cu totul plauzibil`.
Ideea [i materia sunt simili-informa]ionale, iar, ca surse formatoare,
premerg norma de existen]` [i-i dau consisten]`. Ra]ional, omul este pus din
nou \n cauz`, de aceast` dat`, printr-o stranie convergen]` a ideilor primordiale [i a materiei profunde.
Un efect, am zice, al resurselor generative [i autogenerative ale ideii
[i materiei (diferite \n aparen]`, similare, \n esen]`); ceva de genul unei
informa]ii perfect organizate, iar, \n zilele noastre, \n genul unei informa]ii
perfect programate. Perfect normate.
Informa]ia provoac` o real` criz` a ra]ionamentelor, dar ofer` [i date
(noi) pentru un continuu existen]ial deschis veridicit`]ii [i, de ce nu? - revela]iei.

1.3. Informa]ia durabil` [i informa]ia

perisabil`. (Dimensiunea cauzal`)
|ntr-un studiu despre tehnicile de pres`, Andre Boyer \ndeamn` profesioni[tii scrisului s` utilizeze (\n texte [i \n titluri) ct mai multe cuvinte
pline [i ct mai pu]ine cuvinte simple. Cuvintele pline (substantive, verbe)
dau consisten]` (rezisten]`) [tirilor, opiniilor ,reportajelor, pe cnd cuvintele
simple (prepozi]ii, conjunc]ii, adverbe) submineaz` substan]a textului, lizibilitatea [i credibilitatea mesajului propus. Rela]ia cuvnt-mesaj oblig`,
a[adar, la adecvarea consisten]ei limbajului la substan]a mesajului.
Vorbim, astfel, de evenimen]ialitatea limbajului \n simbioz` cu realitatea evenimen]ial` (scuza]i termenii!). {tirea, reportajul, relatarea sunt
tranferate veridic \n sfera aperceptiv`, psiho-afectiv` a receptorului/cititorului, prin expresivitate [i sens, printr-o imaginerie riguroas` [i adecvat`
categoriei de public/publicuri vizat`.
|n alt plan al rezisten]ei informa]iei, vorbim de prelucrarea cuvintelor
paradigmatice, acelea care particularizeaz` ([i generalizeaz`) o anumit`
mentalitate, un domeniu, o epoc` chiar. Profesorul Leon Levi]ki vorbea,
prin anii 60, \ntr-o interven]ie public`, despre frecven]a dominatorie (psihologic) a cuvntului r`zbunare, \n epoca shakespearian`. Opera marelui Will
24

ilustreaz` automatismul psiho-lingvistic al perioadei respective, ivit, desigur, dintr-un exerci]iu politic r`zbun`tor. (Care o fi cuvntul post decembrist la noi [i-n ]`rile Estului?).
Pn` va fi descoperit, s` amintim un exemplu de prin anii 70: |n redac]ia unui cotidian de mare tiraj s-a pus o \ntrebare - Care este cuvntul
care exprim` ct mai exact realitatea la zi? Dup` o serie de cuvinte relativ
apropiate (informatic`, ecran, computer, convergen]`, vitez`, etc),
cineva a rostit un prefix - anti - [i acela a fost declarat... c[tig`tor, specific [i revelator. |ntr-adev`r, anii respectivi erau ai tenta]iei de a fi diferit, ai delimit`rilor [i contracar`rilor de ordin cultural, politic; \n plan lingvistic erau utilizate pn` la epuizare cuvinte-concept ca anti-materie,
anti-erou, anti-star (cu apari]ia actorilor ur]i), anticolonialism, antimemorii (Malraux) [.a. Un prefix se lansase \ntr-o spectaculoas` carier`, definitorie pentru un segment de istorie/realitate, prefa]at sau, mai degrab`,
legitimat [i de mi[c`rile studen]e[ti franceze, din 1968, al c`ror ideolog,
Herbert Marcuse, r`spundea astfel \n leg`tur` cu ]inta revendic`rilor violente pariziene: Nu-i important ce va urma, important este ca actualele structuri
s` fie \nl`turate!... Prefixul anti da for]` [i durabilitate (lexical`) unor idei [i
ini]iative simptomatice, pentru acele fierbin]i zile [i nop]i pariziene, dar [i
pentru pr`bu[irile paradigmatice ce vor urma, \n anii [i deceniile de \ncheiere a secolului [i mileniului. (Schimb`rile radicale din Est pot constitui o
\ncoronare simbolic` a acelui prefix-ghilotin`...).
Cuvntul/textul relev`, pn` la cele mai nea[teptate nuan]e, nu doar o
epoc` sau un segment de istorie, ci [i un comportament, un stil de civiliza]ie a comunic`rii. De pild`: multe decenii de la apari]ie, The Times s-a
bucurat de o asemenea autoritate \nct textele sale constituiau probe \n
justi]ie (suprem` credibilitate!). Cu... timpul, lucrurile s-au mai estompat,
dar fine]ea, discre]ia, adecvarea nuan]at` a textului/cuvntului la diversele
situa]ii concrete afirm` marca faimosului cotidian englez. O \ntmplare de
odinioar` constituie [i azi un reper stilistic, dincolo de aspectul ei oarecum
periferic: O mic` [tire \ntr-un col] de pagin` a f`cut vlv`. {tirea ar`ta aproximativ a[a: Se pare c` \ntre Lordul X. [i doamna Z. ar fi existat ceva. S`
observ`m c` ar fi existat ceva, tipic englez, este [i imprecis, [i subtil-ironic, [i indubitabil, [i - foarte important - fere[te redac]ia/redactorul de orice
risc juridic (Instan]a nu condamn`, \n principiu, o presupunere, de care autorul \nsu[i, prin redactare, pare a se \ndoi). Fire[te, lordul nominalizat, chiar
25

dac` \ntr-un text dubitativ, a intervenit cu un fulminant drept la replic`.

Ziarul, sigur de dosarul pe care-l de]inea, a r`spuns \n cel mai curat stil
victorian: Da, \ntr-adev`r, \ntre lordul X. [i doamna Z. n-a existat nimic.
Nici m`car c`ma[a!.. R`spuns \n fa]a c`ruia orice replic`/duplic`/triplic` ar
fi fost inutile.
Cuvinte sau expresii care au dislocat sau au fixat, cndva, fapte, evenimente, opinii memorabile rezist` pn` \n zilele noastre [i mai departe.
R`mn intacte [i fertile celebrele Jacuse! (E. Zola), |n l`turi! (T. Maiorescu), Boborul (prin care I. L. Caragiale a \nfrnt revolu]ia de la Ploie[ti; mai atroce dect orice interven]ie armat`).
|n timpul recent, la noi, cuvintele [i sintagmele Jos!, Demisia!,
Europa este cu ochii pe noi! au f`cut [i fac o simptomatic` [i controversat` carier`, pe care o putem urm`ri din imediata vecin`tate. Desigur, este
greu s` renun]`m la sentimentul c`, dincolo de dramele de circumstan]` con]inute, respectivele sloganuri par a se revendica tot din I. L. Caragiale; norocul [i blestemul nostru na]ional [i... lexical.
Am recurs la exemplele de mai sus (a c`ror anecdotic`, pe alocuri picant`, nu poate fi protejat`, totu[i, de o stingheritoare frivolitate), pentru a
\nlesni atingerea unei zone a perisabilelor, un palier al fenomenologiilor
futile, de spectacol diurn; perisabile care, de[i subminate de derizoriu,
sunt salvate, selectiv [i expresiv, prin talentul de a simboliza: talentul de a
lipi ab]ibilduri (verbale) pe c`ru]a veacului! Cuvntul (verbul) \nfrnge anonimatul fenomenologiei cotidiene [i-i poate conferi un sens pilduitor, memorabil.
Durata lexical` a informa]iei - emo]ional`, prin \ns`[i natura sa stilistic` - revendic` o rela]ie obiectiv`, simbiotic`, cu informa]ia durabil`,
material`, supus` canoanelor cunoa[terii \n substan]a-i nemijlocit`.
Pentru a exemplifica, vom distinge, cu riscurile de rigoare, cele dou`
zone complementare: - a perisabilelor [i a durabilelor. Dac`, \n cazul perisabilelor, am vorbit de posibilitatea salv`rii lexicale a unor fapte derizorii sau aparent derizorii (substan]` emo]ional`), \n cazul durabilelor- al
informa]iei durabile - vom trimite la substan]a material`; \n fapt, la materia fundamental`, generativ` [i autogenerativ`, de care am amintit mai
devreme, materie cu virtu]i informa]ionale (infomateria) [i care asigur`, \n
mod obiectiv, con]inutul [i puterea proceselor transformative \n toate azimuturile fiin]ei [i existen]ei; informa]ia de acest tip este, \n aceea[i m`sur`,
26

memorabil` [i decisiv`. Puterea novatoare/continuatoare a unei astfel de

informa]ii a hr`nit [i ar trebui s` hr`neasc` dialectica schimb`rii; sau ceea
ce noi am numit solu]ia de continuare, solu]ie care are \n vedere rela]ia
generativ` [i autogenerativ` (inclusiv informa]ional`) [i evolu]ia \n consecin]` a substan]ei sociale - a progresului social, \n fond. Or, \n ultimele decenii ale secolului \n curs, oamenii de [tiin]`, alerta]i de constat`rile fizicii
cuantice (a particulelor elementare) vorbesc de o criz` a scientismului; \n
fapt de un impas ra]ional, a c`rui surs` este originat` \n e[ecul principiului
cauzalit`]ii. Cu precau]iile [i scuzele de rigoare, vom apela la un experiment cuantic de laborator bine cunoscut: prin ciocnirea particulelor elementare, \n acceleratoare gigant, se ob]in particule de acela[i fel, cu accea[i
structur` [i acelea[i propriet`]i (energia cinetic` se transform`, pentru nu
[tiu ct dintr-o milionime de secund`, \n materie). Incremenirea dialetic`,
\n acest` faz` a civiliza]iei mundane, i-a determinat pe oamenii de [tiin]` s`
vorbeasc`` de irelevan]a principiului cauzalit`]ii.
Constatarea este \ngrijor`toare, \n aceea[i m`sur`, la nivel [tiin]ific
(experimental) [i \n plan social. Impasul ra]ional, cum spuneam, duce implacabil la impasul social - la criza solu]iei de continuare. Din momentul \n care
cauzele (reale) nu mai determin` efecte (naturale), nici m`car paleativele
(esen]ial limitate/temporare) nu mai pot fi dect arbitrare/derizorii. Fabricarea, la scar` industrial`, a cauzelor, pentru a ob]ine efectele sociale/economice/reactive dorite se afl` \n pragul falimentului. C`ut`rile aleatorii ale
Estului post-totalitar pot fi un exemplu; iar solu]ia german` un exemplu de
analizate (fosta R.D.G. a fost f`cut`, practic, tabula rasa, \n \ncercarea de a
fi re-asimilat`, geografic [i sistemic).
Informa]ia a deconspirat fericirea cauzal` [i indic` civiliza]iei terestre \n criz` urgen]a unei noi solu]ii de continuare. Civiliza]ia efectelor pare
a fi devenit, de pe acum, inoperant`.

1.4. Informa]ia combinatorie.

(Dimensiunea social`)
Informa]ia durabil` [i informa]ia perisabil` constituie, cum am v`zut,
argumente sugestive pentru ceea ce am putea numi disponibilitatea combi27

natorie/generativ` a informa]iei \n plan peren [i \n plan efemer. Problema

este dac`, fiin]ial/existen]ial, din perspectiva combina]iilor efemere/stadiale r`mne ceva, se substan]ializeaz` ceva, dincolo de cronologia inevitabil`, la care ne supune calendarizarea vie]ii \n istorie... Imperiul asirian a
pierit \n urma unei b`t`lii; ornduirea socialist`, la noi, a disp`rut \n mai
pu]in de dou` ore [i jum`tate (de la 12,05 la 14,30, \n 22 decembrie 1989).
{i, dac` am accepta un scenariu cauzal catalogat ocult, ne-am aminti cum
Nostradamus (posibil nume generic pentru scenari[tii cauzali succesivi,
chiar dac` Michel de Notre Dame a existat \n realitate) ar fi prevestit, \n
catrenele sale, c` Fiara ro[ie, identificat` cu imperiul comunist, nu va
rezista mai mult de 74 de ani, exact att ct au durat sovietele (1917-1991).
Sentimentul perisabilit`]ii este oarecum intrinsec omului social (ce e
val ca valul trece), iar o informa]ie bine cauzat` poate spori, pn` la paroxism, psihoza insignifica]iei.
Un ra]ionament al lui Henry Bergson11 nu ne face mai ferici]i. Filosoful francez aprecia c` accesul nostru cognitiv/intuitiv se rezum` mai ales la
a identifica ceea ce intr` \n combina]ie; la relativ facila zon` a perisabilelor. Oper`m, deci, cu informa]ia perisabil`, cu ceea ce materia fundamental`
elibereaz`, f`r` a-[i pune \n cauz` esen]a... Ascultndu-l pe Bergson este cel
pu]in delicat s` ocole[ti ipoteza c` nu facem dect s` disimul`m esen]a, prin
inepuizabila noastr` capacitate in forma; de a da form` lucrurilor [i gndurilor, ideii [i materiei. O form` inexistent`, dac` ne amintim [i adagiul lui
Parmenide: tot ce devine nu exist`.
...Ne origin`m \n durabil [i exist`m perisabil - ar spune scepticul \n func]ie de calitatea informa]iei [i de aptitudinile noastre de a gestiona (in
forma) informa]ia tr`it`.
|n plan paradigmatic - al schemei de control [i legitimare a existen]ei,
dar [i a socios-ului imemorial de care suntem lega]i \n chip natural (Hugo
Grotius) - se na[te o \ntrebare: - durabilul nu se reg`se[te, \ntr-un fel specific, [i \n substan]a socios-ului de care aminteam?
Chiar acceptnd c` existen]a este, literalmente, combinatorie (fenomenologie futil`), putem oare vorbi, din aceast` cauz`, de o trecere aneantizatoare (care nu las` nimic \n urm`)?
|nreb`rile de mai sus ne pot duce spre un r`spuns pozitiv, cu att mai
mult cu ct simetriile durabile-perisabile se manifest` obiectiv [i \n lumea material`-lumea fenomenal`. Asfel c` putem b`nui un strat profund,
28

perseverent [i generator, al existen]ei (socios-ul imemorial), \n m`sur` s`

genereze, s` valideze/s` invalideze, s` favorizeze/s` contracareze impulsuri
societale ira]ionale, incongruente sau, dimpotriv`, ra]ionale, regeneratoare.
Ca [i materia, dar, substan]ial diferit, socios-ul favorizeaz` un strat
fundamental, mai degrab` de tip aluvionar, rezultat din esen]a sociabil` a
individului/colectivit`]ii, din asumarea efectelor informa]iei tr`ite.
|n fapt, am numit acest strat tradi]ie, arhaitate, rit, obicei, mitologie; \n
drept, l-am numit cutum`, justi]ie imanen]ial`, norm` ancestral`. {i \n fapt
[i \n drept, acest strat existen]ial (aluvionar) \nseamn` mai mult dect tradi]ie sau cutum` - \nseamn` un reper fundamental, o norm` terestr`,
epurat` de toate asperit`]ile particularizatoare; eliberat` de constrngerile
experimentale [i decizionale.
For]nd (iar`[i!) termenii ra]ionamentului, am putea conveni c`
socios-ul imemorial apare ca materia subiectiv` a fiin]`rii, tot att de prezent` [i durabil` (chiar dac` succesiv`) ca [i materia fundamental` (obiectiv`), de care este legat` genezic.
Socio-materia con]ine, cum ne d`m seama, o informa]ie perisabil`, dar
care constituie - prin gradul \nalt de esen]ializare/rafinare a experien]ei subiective [i prin durat` - un criteriu obligatoriu al normei morale [i juridice.

1.5. Noul canon

|n ultima vreme, datorit` unui import critic, \ncepe s` fac` [i la noi
carier` un cuvnt-concept, scos oarecum \n marginea interesului [i uzan]elor
imediate de pragmatismul turmentat al tranzi]iei.
Este vorba de cuvntul canon, cu sensul cunoscut, de norm`, regul`,
cu relevan]`, \n primul rnd, religioas`, dar nu numai. (Larousse-ul \l define[te ca decret, regul` privitoare la credin]` sau la disciplina religioas`,
iar Le Robert, ca lege ecleziastic`)12 Disciplina religioas` este canonic`,
normat`, comportamentul slujitorului ecumenic este canonic, normat; novicele se adapteaz` canonului/normei - se canone[te, mai \nainte de a fi canonizat. Interesant este c`, \n expresia [i percep]ia popular`, a te canoni mai
are [i sensul de a te supune unei munci, unei cazne (for]at de \mprejur`ri sau
de altul/al]ii). Este adev`rat, canon are [i alte \n]elesuri, redate de sursele
29

men]ionate: - canion, m`sur` a propor]iilor \n sculptur`, un pahar cu

vin (un canon de beaujolais) sau mod`/model, canonul frumuse]ii clasice etc. Aici ne intereseaz`, \ns`, sensul normativ, ceea ce impune o regul`
sau corespunde unei reguli (Le Robert); mai precis - unei reguli juridice,
dar, vom vedea, [i unui comportament civic/[tiin]ific obligatoriu (un comportament intelectual).
Canonarea/legiferarea a devenit, practic, universal`; toate situa]iile
relevante - la nivel individual/colectiv, familial/social, consensual/op]ional,
real/virtual - sunt prinse \n norme [i reguli, supravegheate de principii dispozitive. |n mod nemijlocit, omul este canonit, prins \n norme, astfel \nct,
apare normal` observa]ia unor gnditori care, implicndu-l pe Pascal, constatau c` omul este [i un canon gnditor, \ntre cuvintele canon [i trestie existnd o anumit` sinonimie.
Aceasta este sensul clasic/laic al canonului (s`-i zicem juridic/normativ), sens p`strat \n integralitate [i azi. L-am amintit, pentru a-l putea diferen]ia mai pregnant de un alt tip de canon, pe care l-am numi livresc, \ntruct
implic` o selec]ie de c`r]i (livres), cele mai bune, de mare acurate]e [i
probitate [tiin]ific` [i moral`, prin care s` fie contracarat` avalan[a elaboratelor aleatorii, speculative, adesea toxice/nocive pentru lector,\n general,
pentru cel mai pu]in avizat, \n mod special. Dac` n-ar fi minimalizant, am
putea identifica, prin noul canon, un soi de index (pontifical), acum pozitiv. Am amintit de index pentru c` ini]iatorii noului canon s-au inspirat
(este firesc, \n fond), din aria fertil` a ecumenismului. S` not`m c`, \n
gndirea cre[tin`, canon \nseamn` [i ansamblu de c`r]i recunoscute de Biserica cre[tin` ca apar]innd Bibliei (Larousse, Le Robert). {i tocmai acest
sens ecleziastic este copiat de ini]iatorii noii paradigme normativ-informa]ionale, dar cu un sens [i o destina]ie diferite.
Canonul sacru proteja puritatea credin]ei; sacraliza c`r]ile \ntemeietoare; stopa texte apocrife, adesea contradictorii, liberale, blasfemice.
Noul canon procedeaz` la un calc metodologic pentru a proteja, probabil, acurate]ea ra]ionalist`, laic`, ce ]ine \nc` \n cump`n`/controleaz` procesele socio-evolutive; am v`zut ct de greu, practic imposibil, cnd am
vorbit de impasul ra]ional.
Ce selec]ie [i ce criterii propune noul canon?
Selec]ia vizeaz` un num`r de autori reprezentativi, c`rora li se atribuie, prin consens, o valoare individual`, putnd de aceea servi ca referin]`
30

att [colii, ct [i marelui public13. Semnele noului canon apar [i la noi. Editarea casetelor (mai multe volume) tematice, facilit`]i pentru procurarea
unor bibliografii destinate unui anumit tip de \nv`]`mnt superior (ex.
jurnalismul) pot fi constatate pe standurile de c`r]i sau \n biblioteci.
Rezolu]ii de o mare acuitate ne ofer` Harold Bloom, \n cartea sa
Canonul Occidental. Ap`r`tor al autonomiei esteticului [i considerndu-l
pe Shakespeare centrul canonului cultural occidental, Harold Bloom se delimiteaz` de politizarea criteriilor [i judec`]ilor canonice, considerate
inadecvate, riscante dac` nu [i periculoase pentru respectul principiului individua]iei [i al libert`]ii individuale. Fuga de estetic sau reprimarea lui a devenit o boal` a institu]iilor noastre (americane - n.ns.) de \nv`]`mnt pretins
superior. (op. cit. pag. 22). {i: Dac` citim canonul Occidental cu scopul
de a ne construi propriile valori sociale, politice sau morale individuale, cred
sincer c` vom deveni mon[tri ai egoismului [i ai exploat`rii. A citi fiind \n
slujba unei ideologii \nseamn`, dup` p`rerea mea, a nu citi deloc. (op. cit.
pag. 27). Fire[te, sunt multe alte nuan]`ri relative la noul scrutin bibliografic (- criteriile de selec]ie, de valoare, cine [i cum valideaz` consensul
etc, etc -), munc` pe care o abandon`m \n seama speciali[tilor [i beneficiarilor. Pentru noi, important este s` observ`m, deocamdat`, cum o situa]ie de
fapt (explozia/pustiirea informa]ional`) impune regula selectivit`]ii (dreptul
la selec]ie); care \nseamn` [i dreptul de a te informa dar [i de a refuza informa]ia (dreptul la non-informare).
Riscul de a canoni, de a obliga la aceptarea canonului selectiv
(scrutinul bibliografic) este estompat, deocamdat`, de absen]a consensului
axiologic mundan care ar trebui s` stea la baza selec]iei autorilor reprezentativi. Deocamdat`, chiar acolo unde exist`, lista canonic` nu-i exclusiv`/punitiv`, astfel c` pot fi utilizate [i alte surse mai pu]in norocoase.

1.6. Simptome ale sl`birii normelor

Ideea enun]at` \n subtitlu este [i r`mne acut actual`, de[i sl`birea/retragerea normelor a ap`rut [i reap`rut, odinioar` [i recent, \n preambulul
fiec`rui ciclu istoric/evolutiv. (Rena[terea retrage, \n plan secund, canonul
eclezial; Revolu]ia burghez` retrage canonul feudal; Revolu]ia comunist`
31

(1917) retrage canonul burghez; revolu]ia din Est retrage canonul comunist).
Continund, \ntr-un joc al tipologiilor, am putea putea constata c` Antichitateea (elin`) a afirmat omul ideal; Rena[terea a afirmat omul natural/real;
Revolu]ia francez` - omul social... Dar revolu]iile din Est? R`spunsul este
dificil. |nc` nu intuim, tipologic, omul celei de a treia c`i, propus` de
Clinton-Blair (stadiu de enun]). Oricum, \ntre socialism [i liberalism, \ntre
omul ra]ional [i omul informa]ional ar putea ap`rea omul post-modern... S` fie vorba de cyber-man? Sau: domina]i [i dominnd infinitele
variante de alegere, vom vorbi de omul virtual? Sau de omul exhaustiv?
(Jocul fanteziei poate continua, de[i nu tocmai gratuit, cum observ`m).
S` sistematiz`m, \n context, posibilele premise de sl`bire a normelor:
- Reiterarea cu o anume insisten]` a amurgului lumii sociale am
putea dori s` \nsemne cel pu]in dou` lucruri: a) diminuarea/ruinarea reperului social, definitoriu [i perpetuant, a c`rui energie controlat`/dirijat` asigura
vitalitatea ordinii [i ordon`rii (inclusiv normative) a modului de via]`
colectiv/individual; b) semnalarea pragului decisiv al postmodernit`]ii, tocmai prin pr`bu[irea socialului (dramatic \n Est; simbolic \n civiliza]ia de tip
occidental: coerent/democratic/ritualic).
Pentru a nu se isca posibile confuzii, \n special \n cazul b), s` observ`m, cu o anumit` aten]ie, ini]iativa Clinton-Blair, numit` a treia cale: \ntre socialism [i liberalism; ini]iativ` insuficient urm`rit`. (Cotidianul
englez The Guardian din 14 august 1998, anun]a, surprinz`tor, o posibil`
\ntlnire interna]ional`, preg`tit` de cei doi lideri ai unor ]`ri cu rol incontestabil \n lumea de azi, conferin]` \n cadrul c`reia s` fie lansat noul concept
sistemic a treia cale14. De ce n-am conveni s` calific`m nea[teptata ini]iativ` a celor dou` mari na]iuni mesianice, cum ar spune Cioran, ca reper al
postmodernit`]ii, ivit din criz` sistemic` global`? Cu att mai mult cu ct,
cei doi importan]i oameni politici nu fac, \n fond, dect s` numeasc` o
realitate de visu [i o solu]ie (a treia cale), prezent` de altfel \n demersurile
ideologice, \nc` de prin anii 60 dar, atunci, f`r` [ans`.
- Revenind la stricta specificitate a temei \n discu]ie, semnal`m interesante idei normativiste \n mai multe studii de filosofie, de sociologie a
comunic`rii, de istorie, de politologie (F. Fukuyama, S. Huntigton, G.
Vattimo etc.)15. Preocupat de fenomen, profesorul Sorin Alexandrescu observ` sugestiv: Noi accept`m tradi]ional necesitatea normelor, pentru c` ne
32

temem c` absen]a lor ar duce la haos, la debandad`. Iat` \ns` c` absen]a normelor, post-eticul, nu duce la haos, ci la un joc liber al indivizilor ale c`ror
ac]iuni r`mn s` fie controlate numai de legi [i reguli sociale. Nici necesitatea, nici inutilitatea normelor nu ni se pare a caracteriza vremea noastr`,
ci discreta lor retragere, poate \n sensul de sl`bire a lor de care vorbe[te pentru cre[tinism - Vattimo (s.ns.)16.
Corect` p`rerea profesorului Alexandrescu: cursul normativ este de
tip libertar - [i-n etic [i \n juridic. Discreta retragere a normelor ]ine de
schimbarea cauzei decidente - de ra]iunea informa]ional` [i nu de cea social`. Precizarea din text, dup` care jocul liber al indivizilor, ac]iunile lor
r`mn s` fie controlate numai de legi [i reguli sociale apare ca o simpl`
neglijen]`. De obicei, regulile [i legile sociale normeaz` libertatea, jocul
liber al indivizilor, post-eticul riscnd astfel s`-[i piard` dimensiunea moral`, opozabil`, prin uz [i tradi]ie, oric`ror ofensive negative, ofensatoare,
inclusiv celor ce se pot prevala, dup` caz, de for]a legilor [i regulilor sociale
(politice). |n realitate, post-eticul urmeaz` sl`birii (Vattimo) dispozitivului
normei juridice/sociale. Schimbarea info-normativ`, etic [i juridic, ]ine de
trendul normativ global, \n care principiul, spuneam, se substituie treptat
normei, \n toate fazele comportamentului [i consecin]elor comportamentale
individuale/de grup.
- Aducerea \n discu]ie a post-eticului oblig` la observarea configur`rii [i a ideii de post-juridic. Analogie logic`, dac` avem \n vedere c`
norma juridic` (dreptul pozitiv) este succesiv` normei morale. De altfel,
parcurgnd istoria ideilor juridice, constat`m c` retragerea normelor nu
constituie o noutate de ultim` or`. Specialistul \n drept, profesorul Jean
Carbonnier crede c` raportat la ansamblul rela]iilor umane dreptul este
insignifiant [i argumenteaz` realitatea non-dreptului, pe care \l define[te
astfel: ...Non-dreptul \nseamn` absen]a dreptului \ntr-un num`r de raporturi
umane \n care dreptul ar avea voca]ia teoretic` de a fi prezent17.
Ideea declinului este argumentat` \n cartea de referin]` a cunoscutului
constitu]ionalist Friedrich A. Hayek, (Constitu]ia libert`]ii). Profesorul Hayek sintetizeaz` concep]iile a patru [coli de drept - pozitivismul, istorismul,
a legii libere [i a jurispruden]ei interesului - c`rora le g`se[te un numitor
comun: repulsia fa]` de limitarea autorit`]ii prin reguli juridice18.
Interesant este c` F. A. Hayek are \n vedere, cu prioritate, concep]ia de
drept impus` de Revolu]ia francez`, concep]ie ap`sat egalitarist`, social`,
33

care avea s` fac` regula egalit`]ii [i libert`]ii \n fa]a autoritarismelor de

orice fel; dar, odat` intrat sub controlul dictatorial, dreptul avea s` devin` un
instrument al voin]ei tiranice (de clas`, totalitare).
S` re]inem, \ns`, [i faptul c` dreptul, cu ap`sata sa dimensiune egalitar`/social`, apare \n raporturi contradictorii [i cu evolu]iile de fond ale democra]iilor deschise, libertare. Dreptul, constat` anali[tii sistemelor, este insuficient, fa]` de extraordinara varietate a rela]iilor interumane, [i excesiv, fa]`
de continuul trend libertar al rela]iilor sociabile, dar, mai cu seam`, al fenomenelor de con[tiin]` [i gndire. Repulsia fa]` de limitarea autorit`]ii prin
reguli juridice [i, de aici, declinul dreptului, de care vorbe[te profesorul
Hayek, nu vizeaz` numai tendin]ele de control social, prin legi discre]ionare,
ci [i voca]ia libert`]ii proprie individualit`]ii, \n raport cu sine [i cu ceilal]i.
Caracteristica social` a normei, prevalent` \n ultimii dou` sute de ani, este
pus` \n cauz` cu deosebire \n societ`]ile tiranice, totalitare, dar [i \n democra]iile libertare (din perspective diferite, fire[te).
Concluzii asem`n`toare putem deduce din ra]ionamentele propuse de
profesorul Jean Carbonnier: ...Pentru panjuridism, dreptul este infinit extensibil [i absolut omogen: el tinde s` umple \ntregul univers social f`r` s` lase
nici un spa]iu gol. Este p`cat ca sociologia juridic`, fiindc` este juridic`, s`
citeasc` universul ca pe un tratat de drept (s.ns.). {i finalul paragrafului vizat: O anumit` insignifian]` a dreptului trebuie s` fie din postulatele sociologiei juridice: dreptul este o spum` la suprafa]a raporturilor sociale sau interindividuale. Dac` este necesar` aici o ipotez`, aceasta va fi, departe de ideea
panjuridismului, aceea, salutar`, a non-dreptului. Profesorul francez consider` ca esen]ial` mi[carea dreptului spre non-drept, pentru c`, \n viziunea
sa, non-dreptul, \n ceea ce are el mai semnificativ, exprim` contrac]ia sau
retragerea dreptului.
- Puse al`turi: a) repulsia fa]` de limitarea autorit`]ii (dar [i a individualit`]ii - n.ns. ) prin reguli juridice (F. A. Hayek); b) non-dreptul - retragerea dreptului (J. Carbonnier); c). retragerea normelor (fie [i discret`), de care amintea profesorul S. Alexandrescu, prin recurs la G. Vattimo),
tripticul configurat duce spre ceea ce am putea numi criza cauzalit`]ii - a
determinismului social - \n elaborarea, acceptarea [i apilcarea normei
compotamentale (morale [i juridice).
S` constat`m c`, de[i se situeaz` \n partea deschis`, purificatorie, de
analiz` a dreptului, prestigio[ii autori invoca]i nu umbl` la esen]a (socio34

comportamental`) a dreptului [i nici la rolul reglator-punitiv al acestuia. Nu

dez-instrumentalizeaz` norma juridic`.
Or, realitatea acut` pe care o parcurgem \n prezent, trans-social`,
trans-normativ` (\n sens clasic), impune un alt tip de norm`, rezultat` dintr-o
radicalizare a [tiin]ei normativit`]ii. Am numit-o norma exhaustiv`, o norm` cu virtu]i generalizante [i generalizatoare, \n m`sur` s` r`spund` provoc`rilor globale [i infinitei cazuistici delictuale.
Apare posibil, deci, un drept purificat de specificit`]i (locale, clasiale,
sociale, culturale, cutumiare), mai apropiat de ceea ce Hans Kelsen numea
dreptul pur, bazat pe o norm` suprem` acceptat` [i nu demonstrat`... |n
diferen]` de norma suprem` (aprioric`) kelsenian`, des invocat` \n prezent, norma exhaustiv` r`mne func]ional`, contingent`, rezultat` \ns`
dintr-o realitate nou`, global` (determinant informa]ional`).
Recursul actual la teoria kelsian` a dreptului pur constituie semnalul
indubitabil al crizei de fond a actualelor repere normative (socio-cauzale) [i
al evolu]iei plauzibile spre un nou tip de norm`, de drept: dreptul global,
fundamentat pe norma exhaustiv`, proprie lumii informa]ionale.
Muta]iile profunde, radicale, pe care dreptul le percepe ([i le concepe)
de pe acuma [i pe care, \n cele din urm`, le va accepta, sunt semnalate
sugestiv de ra]ionamentele privind societatea informa]iei. Mai precis, de semnalele din aria cyber-spa]iului: a lumii virtuale [i reale, cu
dominanta imaterialit`]ii comportamentului delictual ([i nu numai).
Profesoara francez` Marie-Christine Marrie consemneaz` schimbarea
\n termeni polemici: \n fa]a noilor probleme pe care le pune utilizarea
noilor tehnologii, deci [i Internet-ul, dreptul va fi printre primele care
\[i va pierde coeren]a (care se vor blbi - balbutiements). Unii se
\ntreab` chiar asupra oportunit`]ii sale (a dreptului n.ns.). R`mne
deontologia [i vigilen]a individului. La ce ne mai putem a[tepta?
Oportunitatea de a mai legifera este pus` adesea \n cauz` (s.ns.) de
partizanii unei libert`]i totale pe Internet, dar ni se pare, totu[i, imposibil s` nu se fac` nimic, dac` vrem s` evit`m anarhia (Medias Pouvoirs nr. 4/1998)... Inoportunitatea dreptului, retragerea sa efectiv`
din spa]iul libertar al unei lumi \n acela[i timp real` [i virtual` este un
fapt de actualitate [i, mai ales, de viitor. C` va fi sau nu va fi a[a (este
probabil s` nu se \ntmple \ntocmai) urmeaz` s` se decid` \ntr-un
35

timp... Cert` [i urgent` apare necesitatea de a prinde normativ regulile

timpurilor noi, fie [i printr-o radical` schimbare a normativit`]ii
\ns`[i, ca [tiin]` reglatoare a comportamentelor individuale [i colective. Spa]iul, timpul, aria de f`ptuire, mobilurile ac]iunilor [i comportamentelor sunt \ntr-o extensie continu`, planetar`. Lumea informa]ional` (societatea informa]iei) ne oblig` s`-i urm`m voca]ia.
Amurgul lumii sociale nu duce (cum am mai spus) la dispari]ia total`
a substan]ei sociale a normei. Sigur, \ns`, duce la o schimbare de pondere,
\n care lumea [i substan]a lumii informa]ionale devin prevalente (\n chip
decisiv). Nu se poate concepe o lume informa]ional` f`r` o sensibil` dimensiune social` (corect spus: uman`), tot a[a cum nu se poaten vorbi, acum, de
lumea social` (chiar \n amurg) f`r` componenta sa semnificativ informa]ional`. Regulile [i principiile normativit`]ii vor urma noua paradigm` normativ` a comunic`rii mondiale, globale. Normativitatea va fi, \n tot mai mare
m`sur`, integratoare [i omogenizant` - printr-un proces de naturalizare a
normelor, cum apreciaz` [i profesorul S. Alexandrescu.
|n acela[i timp, informa]ionalizarea [i informatizarea vie]ii planetare,
ca unitate de referin]`, nu \nseamn` dispari]ia vie]ii na]ionale, tot a[a cum,
spre exemplu, via]a na]ional` nu a dus la totala dispari]ie a reac]iilor tribale (clan, neamuri, consangvinitate etc). S-a produs, \ns`, o schimbare de
accent care a plasat clanul/neamul \ntr-o extensie existen]ial` c`reia nu i-a
mai f`cut fa]`, cu mijloacele specifice utilizabile \n etapa dat`. Tot a[a cum,
spre exemplu, pasiunea/spaima de Internet poate \nsemna [i pasiunea/spaima fa]` de iminen]a noului stil comportamental (individual/global)
- stilul info-normativ!
Noul context plaseaz` dreptul \n deschiderile post-moderne printr-o
corect` corelare normativ` a efectelor fundamentale ale informa]iei cu
substan]a societ`]ii informa]iei.

36

Capitolul 2
DREPTUL INFORMA}IEI
{I COMUNIC~RII
2.1. Considera]ii doctrinare
Informa]ia [i accesul la informa]ie constituie un dat primordial al
fiin]ei uname; cum [i un drept cet`]enesc fundamental19. Absen]a, uzurparea
sau deturnarea unei realit`]i att de pregnante ar reduce omul la simplu
depozit de reac]ii induse, inoculate, dirijate; la simple reflexe cauzale. Altfel
spus, fiin]a uman` are prerogativa absolut` a accesului la informa]ie. Dreptul la informa]ie transcende - prin cauz` - att cadrul normativ, pozitiv, ct
[i disponibilit`]ile naturale ale omului de a-[i apropia informa]ia.
O asemenea intransigen]` existen]ial` nu presupune - \n nici un moment [i \n nici o \mprejurare - c` persoana, fiin]a uman`, nu trebuie (sau nu
are nevoie) s` \ntreprind` demersurile de a [ti, a afla, a comunica. Dar nici
nu \nseamn` c` absen]a demersului propriu ar putea constitui argument
pentru blocarea traiectoriei informa]iei (bi [i multidirec]ionale). Accesul la
informa]ie este o realitate [i o virtualitate, \n acela[i timp.
|n cele dou` dimensiuni propuse - ca dat primordial [i ca drept cet`]enesc fundamental - informa]ia se revendic` \n fiin]` [i \n existen]`. Altfel
spus ([i for]nd cu bun` [tiin]` termenii), informa]ia apare ca opernd intim
37

\n ontologia personalit`]ii umane [i, fenomenologic, \n sfera existen]ial`

(rela]ional`, sociabil`) a fiin]ei.
Caracterul abstract al primei dimensiuni [i cel oarecum socio-vulgar al
celei de a doua se pot manifesta (\n unitatea lor) ca un bun [i necesar sprijin
pentru cristalizarea \n]elesului pe care dreptul pozitiv \l confer` informa]iei
publice, \ntr-o posibil` paradigm` normativ` (deontologic` [i juridic`).
Dimensiunea numit` aici abstract` am re]inut-o tocmai pentru efectele pe care le determin` \n definirea individualit`]ii, a drepturilor de personalitate, \n care informa]ia - dup` unele aprecieri - se identific` cu personalitatea, cu omul \nsu[i20. |n aceast` sfer` cuprinz`toare, normele pozitive
ap`r` intimitatea persoanei, \nchid informa]ia. Informa]ia de acest fel se
situeaz` \n patrimoniul exclusiv al persoanei, \n sfera strict personal`, subiectiv`, a vie]ii private21.
Dimensiunea numit` socio-vulgar` repereaz` informa]ia public`,
vehiculat` [i prelucrat` \n activit`]ile rela]ionale, sociabile. Acest tip de
informa]ie trebuie s` fie cunoscut, ca parte a patrimoniului public [i obiect
al reglement`rilor juridice [i deontologice.
Dimensiunea abstract` apare ca un fel de intimitate a fiin]ei cu
informa]ia, ca o intrare a fiin]ei in forma; sau, dac` se accept`, ca un raport
de confiden]ialitate \n existen]a uman`. Cea de-a doua dimensiune vizeaz`
informa]ia public`, informa]ia tr`it` la vedere; de aici [i ini]iativa continu`
a individului/colectivit`]ilor de a adapta informa]ia, de a o re-forma.
Dou` opinii consacrate \n materie:
Lucian Blaga credea c` a te informa, la origini, \nsemna a intra \n forma realit`]ii22. A-i sesiza, \n fond, mecanismul [i a o tr`i in forma. Suntem
cumva \n zona de fatalitate a formei, de supunere la ceea ce pre-exist` [i ne
este accesibil. Investigatorul contempl` (caut`), afl`, se adapteaz`, se ofer` el \nsu[i ca informa]ie.
Dar a intra \n forma realit`]ii, astfel apreciat`, nu sugereaz` [i cea de-a
doua latur` a vie]ii in forma: disponibilitatea originar` a omului de a da
form`. De a da el \nsu[i via]` (forma esse) inertului, informului, \n general
realit`]ilor iner]iale. De a imita, de a recrea, a re-forma propria-i fiin]`, ca [i
mediul de via]`.
Norbert Winner \ncearc` o privire mai concret` asupra informa]iei, definit` ca dimensiune a unui con]inut ob]inut din lumea exterioar` \n procesul adapt`rii noastre la ea23.
38

Interesant este c` [i filosoful [i ciberneticianul apreciaz` informa]ia ca

preexistent`, cu deosebire c` primul \ncearc` s` se \ncorporeze pe sine lumii
formelor, iar al doilea \ncorporeaz` lumea (formele, informa]ia) unui sistem
de cuno[tin]e, de adapt`ri la lumea real`.
S` observ`m, deci, c` \n ambele situa]ii, avem de-a face cu o tentativ`
integrativ`, de preluare/asumare a formelor sau con]inuturilor. Raportarea
receptorului la informa]ie este global`; cu toat` fiin]a, cum se spune. Constatarea poate fi motivat` prin punctul \n care se situeaz` autorii cita]i: - la \nceputul demersului existen]ial, cnd asumarea/\ncorporarea informa]iei este
specific` oric`rei cre[teri. {i cnd omul recepta cu toat` fiin]a, cu toate
sim]urile informa]ia24.
Cnd, \ns`, marea noastr` disponibilitate de a da form` a devenit fapt,
informa]ia s-a transformat practic \ntr-o surs` de via]`, de putere, dar [i
\ntr-un (fel de) pericol de moarte. Efectele sunt dramatice, reg`site dureros
\n ceea ce sociologii numesc calitatea vie]ii [i a fiin]ei, a omului ca entitate
socio-existen]ial`. S` urm`rim cteva concluzii confirmate de evolu]iile de
pn` \n prezent. Printr-un joc filologic, Jaque de Vauthaire releva o dram`
mereu actual`. Propunea conjugarea verbului informer, renun]nd la accentul pe ultimul e. Ar rezulta: Je suis informe, tu es informe, nous sommes informes etc. Astfel spus, nu mai tr`im in forma ci informi25.
Efecte asem`n`toare, dezechilibrante, produc [i mijloacele (media)
de informare. Marshall McLuhan \[i fundamenteaz` celebra sa teorie privind echilibrul pierdut al gamei senzoriale, tocmai pe efectele mijloacelor
(media) suportate de om, \n demersul s`u informativ.
Mijlocul de informare dominant determin` preeminen]a unuia dintre
sim]uri. La \nceput, omul recepta lumea, realitatea, cu toate sim]urile. Apari]ia tiparului [i a celorlalte mijloace vizuale de informare a produs dezechilibrul sim]urilor, vederea dominnd gama senzorial`. Sociologul canadian
credea, totu[i, c` universalizarea, simultaneizarea, globalizarea informa]iei,
datorate excep]ionalelor posibilit`]i oferite de tehnologia modern`, confer`
omului posibilitatea de a recepta [i tr`i, din nou, cu toate sim]urile, \n
aceea[i m`sur`. Confer` [ansa redobndirii echilibrului pierdut al gamei
senzoriale26.
Consecin]e de un [i mai mare dramatism sunt relevate de cunoscutul
filosof francez, evocat [i \n primul capitol, Jean Baudrillard: Noi suntem
\ntr-o societate a comunic`rii, este adev`rat, dar trebuie s` [tim c` erau so39

ciet`]i \n care nu exista comunicare; comunicarea \ncepe s` existe \n societatea \n care anumite lucruri sunt \n mod radical pierdute. |n fapt, gnditorul francez consider` comunicarea o caracteristic` a socialului degradat,
\n care se produce o disolu]ie a structurilor simbolice. J. B. pune \n cauz`
termenii definitorii ai comunic`rii, a[a cum sunt cristaliza]i de experien]a [i
teoria modern` (Ansamblu de tehnici [i mijloace pentru a pune \n rela]ie
sursele de informare cu receptorii)27.
Tocmai aceste tehnici [i mijloace \i ofer` sugestia de a amenda
intermediarii comunic`rii, emi]`torii [i mijloacele care, \n mod real, ar
determina (ar putea determina) disolu]ia structurilor simbolice, convertirea
mesajului. S`-l urm`rim din nou pe Baudrillard: Noi tr`im convin[i c`
informa]ia produce sensuri (...). Personal consider c` informa]ia, \n forma sa
cea mai des`vr[it` (care este aceea pe care o facem azi), nu produce sensuri; dimpotriv`, distruge sensurile. Cauzele sunt aproape surprinz`toare [i
surprinz`tor de adev`rate [i pentru realitatea imediat` pe care o tr`im: aceast` tranzi]ie \nc` ambigu`, contradictorie. Pentru c` noi suntem \ntr-o
situa]ie de imoralitate total`, \n care nu putem distinge sensul bun de sensul
r`u (...). Tr`im, deci, \ntr-o lume \n care exist` tot mai mult` comunicare [i,
paradoxal, tot mai pu]in sens (s.ns.). Ast`zi, \ntre real [i semn, \ntre realitate
[i media nu exist`, \n fond, o diferen]`, noi fiind \n ceea ce putem numi un
univers al simul`rii...
S` re]inem, pentru ra]ionamente ulterioare, [i acest univers al simul`rii, sugestiv pentru ceea ce vom numi impasul ra]ional, cu consecin]e
de-a dreptul dramatice pentru comunicare [i pentru continuarea social`. {i,
aceasta, cu toate c` am putea r`mne cu senza]ia unei imposibilit`]i de
ripost`, a unei accept`ri resemnate \n fa]a unei realit`]i implacabile, greu de
controlat. Sociologul francez Regis Dbray avea s` spun` [i mai mult. El
deconspir`, cu un anume cinism, scenariile informa]ionale, sensul acut
concret al mass-media. A spune media \nseamn`, \n primul rnd, a spune
buget, costuri, rentabilitate... A spune media \nseamn` a spune raporturi de
for]e, confrunt`ri ideologice, legisla]ii de excep]ie... Ceea ce-l va determina
pe Dbray s` afirme, la un moment dat, \n anii confrunt`rilor informa]ionale
dinainte de revolu]iile din Est: Criza general` face ca Occidentul s` treac`
(...) de la o ideologie a libert`]ii la ideologiile de securitate. Mass-media
constituie un sector deciv al acestei transform`ri: - \n acela[i timp un mijloc
[i un test de continuare28.
40

O posibil` concluzie realiast` la asemenea considera]ii de mare

duritate, \n plan socio-uman, ne ofer` unul dintre speciali[tii occidentali de
marc`, dr. Robert Badenter, jurist de renume mondial, cum corect apreciaz` Adev`rul, sosit imediat dup` evenimentele din decembrie 89, la Bucure[ti, [i care d` explica]ia complet` a implic`rii mass-media \n raporturile de
putere. Robert Badenter aprecia sugestiv c`: proprietarii presei sunt [i proprietarii democra]iei! Nici nu mai trebuie s` for]ezi argumentele, pentru a
conchide c` revolu]ia s-a decis la televiziune, prin televiziune!29
Important este, cred, s` observ`m - \n aceast` faz` a lucr`rii - multidimensionalitatea (de sensuri [i consecin]e) a comunic`rii interumane, rolul
decisiv al informa]iei [i proiec]iilor morale [i sociale, \n configurarea mesajelor [i ac]iunilor individuale sau colective, de mas`.
R`mne mereu valabil` [i \ngrijor`toare \ntrebarea: Fluxul informa]ional creaz` reflexie sau reflexe? Altfel spus: Salveaz` sau distorsioneaz`
condi]ia uman`?

2.2. Dreptul la informa]ie: con]inut, clasific`ri

Nevoia real` a unei paradigme deontologice [i juridice, proprie comunic`rii de mas` (a unei paradigme normative), devine indiscutabil`.
Sistematizarea con]inutului dreptului la informa]ie apare oportun` [i
necesar` \ntr-o asemenea dificil` \ntreprindere. S` urm`rim cteva variante.
Dreptul la informa]ie poate fi structurat astfel:
1) Dreptul de a informa.
2) Dreptul de a fi informat.
3) Dreptul de acces la sursele de informare.
4) Dreptul de a verifica informa]ia.
5) Dreptul de a-]i face cunoscut` informa]ia.
6) Dreptul la r`spuns [i la replic`.
7) Dreptul la rectificare.
8) Dreptul la propria imagine.
9) Dreptul la intimitate, la via]` privat`.
10) Dreptul la confiden]ialitate.
11) Dreptul la ap`rarea surselor de informare (secretul profesional).
41

12) Dreptul la selectivitate (la non-informare).

13) Dreptul la veridicitatea informa]iei.
14) Dreptul la demnitate [i toleran]`, la respectul convingerilor [i credin]elor, al valorilor sociale, rasiale, na]ionale [i universale.
Dreptul la informa]ie relev`, a[adar dimensiuni generale, dar [i pe cele
strict individuale ale comunic`rii, care ar putea fi sintetizate prin expresii
utilizate adesea \n sociologia comunic`rii: comunici [i te comunici; comunicat [i comunicant etc.
Nu vom insista, acum, asupra caracterului strict individual al comunic`rii. |nc` nu vom afirma c` organismele sociale sunt, \n ultim` instan]`, o
succesiune de improviza]ii, de solu]ii provizorii pentru colectivit`]i iner]iale;
- vom spune doar c` dreptul la informa]ie se distinge tot mai mult ca o metod` normativ` de protec]ie [i promovare a persoanei [i a personalit`]ii. Individualitatea este pe cale de a fi restaurat`, prin libertatea informa]iei.
Jean dArcy, Sommerland, Hindley [i A. A. Cocca procedeaz` la o
clasificare sistematic` a dreptului la informa]ie30. O asemenea clasificare
(sistematizare) ar trebui s` porneasc`, sus]ine profesorul canadian Hindley,
de la realitatea c` vechea no]iune de libertate a informa]iei este pu]in perimat`, asem`n`tor cu principiul laisser-faire \n economie. Astfel c`, \n general, dreptul la informa]ie [i comunicare ar avea \n vedere: a) dreptul de a
te exprima; b) dreptul de a fi \n]eles; c) dreptul la r`spuns; d) dreptul de a
r`spunde; e) dreptul de a asculta.
La aceste sugestii ale specialistului canadian, sociologul german A. A.
Cocca adaug`: f) dreptul de a vedea; g) dreptul de a fi v`zut; h) dreptul de a
te exprima \n scris (ziare, reviste) sau prin imprimare fonic` [i video (radio,
tv etc.); i) dreptul de a te exprima printr-un mijloc artistic (carte, film); j)
dreptul la selectivitate (dreptul la noncomunicare, poate una dintre cele
mai nuan]ate contribu]ii la teoria informa]iei, din perspectiva comunic`rii
prin pres`).
Specialistul german identific` trei etape \n evolu]ia aspira]iei oamenilor la comunicare: 1) Dreptul de a comunica, v`zut ca libertate de opinie
[i de exprimare. 2) Dreptul de a comunica extensiv, care cuprinde libertatea
de a informa pe ceilal]i [i de a fi informat tu \nsu]i (gra]ie posibilit`]ilor
oferite de mijloacele marii comunic`ri. 3) Dreptul la comunicare, v`zut ca
o posibilitate de interac]iune [i de dialog, un mijloc de acces [i de participare, care implic` obliga]ii [i responsabilit`]i.
42

Pe aceast` baz` teoretic` preliminar`, sunt conturate trei categorii

fundamentale de drepturi: 1) Drepturile individului. 2) Drepturile massmedia (ale institu]iilor comunic`rii). 3) Drepturile na]ionale [i interna]ionale.
Repartizate (clasificate) pe aceste trei categorii, drepturile informa]iei
[i comunic`rii, a[a cum sunt stabilite de speciali[tii mai sus cita]i, ar ar`ta
astfel:
Drepturile individului
- Libertatea de opinie [i de exprimare
- Dreptul de a fi informat
- Dreptul de a informa
- Dreptul la asociere [i instruire
- Dreptul la libera mi[care (deplasare)
- Protec]ia vie]ii private
- Accesul la sursele de informare
Drepturi specifice institu]iilor (mass-media)
- Accesul la sursele de informare
- Libertatea opiniei [i a exprim`rii
- Dreptul de a informa
- Dreptul de a publica
- Dreptul de a \ntreba [i de a primi r`spunsuri
- Respectul sursei de informa]ie (confiden]ialitate)
- Obliga]ia de a asigura corecta informare a opiniei publice, att prin
mass-media private, ct [i prin cele publice
Dreptul ]`rilor \n comunicarea extern`
- Dreptul de a informa (oricare alt` ]ar`, \n general [i la nivel planetar)
- Dreptul de rectificare
- Dreptul de r`spuns
- Libertatea opiniei [i a exprim`rii
- Dreptul de a fi informat
- Dreptul de liber schimb al valorilor culturale.
- Asigurarea circula]iei libere [i echilibrate a informa]iei
- Promovarea integrit`]ii culturale
43

Dintr-o perspectiv` global`, UNESCO propunea sintagma sugestiv`:

un drept universal la comunicare; un drept al omului, global [i general, respectnd toate culturile, valabil \n toate societ`]ile [i la toate nivelurile - privit
ca obiectiv pe termen lung.
|n acela[i timp, se are \n vedere [i categoria mai restrns` a drepturilor specifice care pot fi definite [i asupra c`rora se poate ac]iona. S-ar
oferi, astfel, cadrul unui examen tehnic de prerogative [i de aplicare practic` a unui drept general.

2.3. Interpret`ri [i opinii de autoritate

Din perspectiva literaturii de specialitate, apare necesar` [i o discu]ie
oarecum paradoxal` privind dreptul la informa]ie. Cum am precizat, dreptul
la informa]ie (accesul la informa]ie) este v`zut ca un dat primordial [i un
drept cet`]enesc fundamental.
Termenii \n[i[i (dat [i drept) sunt, \n \n]elesul obi[nuit, incompatibili, atta vreme ct dreptul (legea/norma) constituie rezultatul unei activi]`ti subiective, motivat` de situa]ii, cauze [i raporturi socio-politice
imediate. Este [i motivul pentru care am putea re]ine, aici, o posibil` clasificare a dreptului omului [i cet`]eanului, conform unor grile deduse din
evolu]iile de esen]` petrecute \n zona libert`]ii de con[tiin]`, \n via]a social`
[i politic`.
S` observ`m numai cum dreptul la informa]ie (dreptul de a [ti/de a
informa/de a fi informat) p`streaz`, \n contexte dintre cele mai diferite (democra]ie/dictatur`/revolte/revolu]ii/diversiuni etc), cteva constante, indiferent de temperatura sau tempesta dezl`n]uit` de evenimente, interese,
presiuni. Pe de alt` parte, sunt u[or de constatat schimb`rile din mers, normative, impuse de evenimentele \n derulare. Odat` acceptate constantele
[i schimb`rile din mers, credem c` s-ar putea discuta de anumite drepturi
care ]in de fiin]a uman`, drepturi ce nu pot fi substituite de oricare altele, \n
nici o \mprejurare [i de nici un tip de ordine sau ornduire. Comparativ
vorbind, este evident caracterul evolutiv al drepturilor cet`]ene[ti, al drepturilor sociale [i politice, \n general fa]` de caracterul constant al drepturilor
fiin]ei umane.
44

De aici, o posibil` [i plauzibil` clasificare \n: a) Drepturi ale fiin]ei [i

b) Drepturi ale existen]ei.
Fire[te, o asemenea clasificare poate fi pus` imediat \n cauz` de gndirea [i doctrina juridic`. Astfel, dac` vom considera c` dreptul la informa]ie
face parte din categoria drepturilor cet`]ene[ti fundamentale, profesorul
Ioan Muraru atrage aten]ia, c` drepturile fundamentale ale cet`]enilor nu se
deosebesc de alte drepturi subiective nici prin natura lor [i nici prin obiectul
lor31. Situa]ia nu se schimb` \n esen]`, chiar dac` profesorul Muraru consider` drepturile fundamentale ale cet`]eanului ca o categorie distinct`,
datorit` importan]ei lor economice, sociale [i politice [i propune o reexaminare succint` a unor teorii \n materie, cum sunt: Teoria drepturilor naturale,
Teoria individualist`, Teoria drepturilor reflexe.
Vom urm`ri argumentele de fond ale acestor teorii (lund ca baz`
studiul profesorului Ioan Muraru), tocmai pentru a sugera [i a sus]ine clasificarea f`cut` de noi [i, mai ales, pentru ceea ce poate \nsemna natura ambivalent` a dreptului la informa]ie (ca dat primordial [i drept cet`]enesc
fundamental).
Teoria drepturilor naturale argumenteaz`: libert`]ile publice (\ntre
care reg`sim dreptul la informa]ie) ar avea o natur` deosebit` de celelalte
drepturi ale omului, deoarece cet`]eanul le dobnde[te \n calitate de om,
sunt opozabile statului [i nu sunt stabilite deci prin legi, contracte etc. Sir
William Blakstone merge mai departe [i clasific` drepturile fundamentale
ca absolute, ele nefiind crea]ia societ`]ii, ci deriv` din legile naturii.
Teoria individualist` accept` diferen]ierea dintre drepturile fundamentale [i cele create de societate. A. Esmein consider` c` sursa oric`rui drept
este \n individ, pentru c` acesta singur este o fiin]` real`, liber` [i responsabil`. |n acela[i timp, Esmein nume[te drepturile fundamentale libert`]i necesare, cele mai necesare din toate. Ideea lui A. Esmein este un argument
puternic \n favoarea naturii ambivalente a dreptului de informa]ie: dat
fundamental [i creat de societate.
Teoria drepturilor reflexe face distinc]ia \ntre drepturile obi[nuite [i
cele publice, primele con]innd o posibilitate juridic` [i o putere juridic`, pe
cnd cele publice ar fi puteri de voin]` create de lege, care nu presupun [i
o activitate natural` garantat` de lege. O subliniere interesant` propune J.
Renauld, cnd sus]ine c` drepturile fundamentale ar desemna tr`s`turile
esen]iale ale statutului juridic al fiin]ei umane32.
45

S` observ`m, deci, cum teoriile men]ionate nu accept` nici un moment

existen]a unui drept (a unei informa]ii libere [i recuperatoare) dincolo de cadrul socio-uman, dincolo de voin]a subiec]ilor (aceasta, de[i W. Blakstone
vorbe[te de drepturi fundamentale absolute). Chiar [i atunci cnd A. Esmein
consider` c` individul singur este o fiin]` real`, liber`, responsabil` (s.ns.),
nu \l situeaz` dincolo de ceea ce el \nsu[i (sau colectivit`]ile) ar putea
decide. Esmein pare a vrea s` spun` c` individul este singurul care-[i poate
decide con]inutul [i extensia drepturilor care-l privesc nemijlocit, ca fiin]`
real`, liber`, responsabil`. |n toate cazurile, individul este legat de propria-i
voin]` sau de voin]ele individuale; \n fond, individul/indivizii stabilesc
statutul juridic al fiin]ei umane, cum scria J. Renauld. Profesorul Ioan
Muraru observ`: Ca o tr`s`tur` general` a mai multor teorii \n privin]a
naturii juridice a drepturilor omului este aceea c` nu exist` nici o deosebire
de natur` juridic` \ntre drepturile fundamentale [i celelalte drepturi. Toate
sunt considerate a fi drepturi subiective. Toate sunt considerate a fi - am
spune noi - drepturi ale existen]ei!
Argumentele privind con]inutul teoriilor amintite pot fi multe [i , \n
general, plauzibile. S` observ`m numai cum, \n perioada postrenascentist`,
dar mai cu seam` odat` cu triumful iluminismului (ra]ionalist), statutul
cet`]eanului a fost strns legat de norme, de legifer`ri tot mai riguroase, menite s` afirme omul/individul ca m`sur` a tuturor lucrurilor. Omul social
\[i \ncepe marea aventur` modern`, izbnda iluminismului legitimnd definitiv sintagma drepturile omului [i cet`]eanului, \n care cei doi termeni se
omogenizeaz`, ca sens, practic devin omonimi. Omogenizarea se produce,
fire[te, \n favoarea cet`]eanului, spa]iul de decizie [i crea]ie al omului
fiind cetatea, societatea. Ra]iunea uman` se deta[eaz`, pn` la a ignora, la a
renun]a la ra]iunea divin`; omul tinde la statutul demiurgic [i \[i revendic`
sfera terestr` aproape \n exclusivitate. Pe cale de consecin]`, drepturile
cet`]ene[ti \[i extind domina]ia social`/politic` asupra con]inutului [i exercit`rii drepturilor fundamentale, orice alt` discu]ie a con]inutului (prin alt`
metod`) urmnd s` fie apreciat` ca utopic`, idealist`, supra-realist` etc.
Constat`m, deci cum drepturile individuale fundamentale sunt drepturi politice, speciale, absolute, libert`]i necesare, cele mai necesare din
toate, dar prin intermediul c`rora este eliminat treptat omul individual \n
favoarea omului social. Interpretarea [i aplicarea drepturilor fundamentale
de ultim` or` confirm` o evolu]ie \n timp.
46

2.4. {ansele drepturilor fiin]ei

[i drepturilor existen]ei
|n sensul clasific`rii propuse, drepturile fiin]ei (inclusiv acelea ce ]in
\n exclusivitate de individualitatea inconfundabil`, reg`site \n informa]ia genetic` sau \n datul specific [i particularizator al omului ca om) sunt surclasate cu tenacitate de drepturile existen]ei (sociale/cucerite/oferite de l`rgirea
orizontului informativ [i de participarea la organizarea, func]ionarea [i decizia socio-politic`). F`r` a intra \n am`nunte, vom mai spune doar c` dreptul
la informa]ie (ca drept fundamental) argumenteaz` semnificativ att realitatea, ct [i drama drepturilor fiin]ei [i drepturilor existen]ei; drepturile fiin]ei
prelund un sens originar, transcendent, iar drepturile existen]ei unul social,
cet`]enesc, supus raporturilor economice, sociale De[i doctrina [i practica
au impus drepturile fundamentale ca rezultate ale consensului sau constitu]ionalismului (constitu]iile scrise), un specialist \n materie, profesorul
Ion Deleanu, propune, pentru justi]ia constitu]ional`, sensul de dimensiune imanent` a constitu]ionalismului34. Argumentarea profesorului Deleanu
ofer`, dup` opinia noastr`, anumite [anse drepturilor fiin]ei. Iat` un paragraf
sugestiv: Constitu]ia cutumiar` - ca [i cutuma constitu]ional` - sub influen]a unei concep]ii exclusivist formale asupra constitu]iei, a fost mult` vreme
negat`, c`ci constitu]ia este o lege care posed` o for]` juridic` superioar`, incompatibil` deci cu cutuma. Realitatea istoric` a impus \ns` un alt adev`r,
pn` \n secolul al XVIII-lea organizarea politic` a diferitelor state realizndu-se, \n mare m`sur`, prin cutume (pag. 66-67). Dimensiunea cutumic` a
constitu]ionalismului, chiar dac` nu afirm` caracterul special (primordial?)
al dreptului fiin]ei, al acelui drept integral individual [i constant (imuabil!),
ofer` argumentul perenit`]ii acestor drepturi vechi, neipotecate social-politic, izvorte din practici individuale sau de grup (de familie, ritualice, de
munc`), oricum norme (drepturi) impuse de la individ la individ, din indivizi
spre comunit`]i - din interior spre exterior - [i nu impuse individului/grupului, comunit`]ii.
Drepturile fiin]ei au [i aceast` caracteristic` - a interiorit`]ii - spre
deosebire de drepturile existen]ei (drepturile fundamentale, cet`]ene[ti, \n
general) care au caracteristica exteriorit`]ii (consens, referendum, vot majoritar).
47

|ntr-o sistematizare riguroas`, profesorul Nicolae Popa, \n Teoria general` a dreptului35, ocupndu-se de originea [i apari]ia dreptului, pune
cteva \ntreb`ri revelatoare, \ntre care aceasta: Exist` un drept natural,
ideal, anterior fiec`rei regului pozitive [i care este neschimbat \n esen]a sa?
Adep]ii [colii dreptului natural - constat` profesorul Nicolae Popa - adopt`
fie concep]ia aristotelic` a zoon-politikon, a animalului social care simte
nevoia instinctiv` de a tr`i \n societate, fie aceea a lui Hogo Grotius, care
consider` dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ra]iunea le
dicteaz` pentru satisfacerea \nclin`rii naturale a omului pentru via]a social`
(op.cit. pag. 45). Dac` n-am fi asistat, de-a lungul timpului, la apari]ia unor
sintagme adesea terifiante (ra]iuni superioare, ra]iunea de stat, ra]iuni
practice etc.), am fi mers spre [ansa acordat` de Grotius individualit`]ii,
securit`]ii acestei informa]ii unice care este individul [i pe care, iat`, modernitatea \l aduce \n pragul unor experien]e [ocante.
Concluzia profesorului Nicolae Popa a[eaz` cet`]eanul \ntr-un raport
direct, imediat, cu dreptul general, cu drepturile fundamentale, \n special.
Profesorul Popa consider` c` dreptul nu poate exprima dect nevoile
sociale ale unei colectivit`]i constituite \n form` politic`, opinie ce duce la
afirmarea apari]iei dreptului \n condi]ii social-istorice determinate, caracterizate prin diferen]ieri specifice societ`]ii politice.
Concep]ia tran[ant` a reputatului profesor bucure[tean pare a nu l`sa
prea multe [anse teoretice drepturilor fiin]ei, \n fa]a celor ale existen]ei, pe
care, \n mod corect, le leag` de colectivit`]ile constituite \n form` politic`.
Vom observa doar ceea ce se [tie - colectivit`]ile politice sunt legate de programe, de consens, de majorit`]i, \n cadrul c`rora individul apare ca o entitate disciplinat`, dreptul s`u exclusiv la informa]ia pe care o de]ine [i o
exemplific` opernd par]ial, vag sau deloc. (Cu o precizare obligatorie: drepturile fiin]ei nu situeaz` omul/individul \n afara efectelor normelor morale [i juridice, nu exclud [i nu neag` drepturile existen]ei. Dimpotriv`, cele
dou` tipuri de drepturi se afl` \ntr-o rela]ie de continu` complementaritate;
mai mult, drepturile fiin]ei dau sens [i substan]` drepturilor existen]ei, iar
acestea din urm` reitereaz` pregnat func]ionalitatea [i oportunitatea celor
dinti).
Am semnalat, cu o anume insisten]`, posibilitatea [i legitimitatea (teoretic` [i practic`) a drepturilor fiin]ei, \ntruct tocmai acei operatori speciali,
c`rora le-am spune cutuma, informa]ia genetic`, originarul etc., pot argu48

menta, odat` \n plus, [ansa paradigmei normative a comunic`rii de mas`. Ar

fi, poate, suficient s` reamintim c` paradigma normativ` opereaz` nu numai
\n vremuri stabile (am zice - nu \n primul rnd), ci [i \n \mprejur`ri radicale,
cnd toate institu]iile [i mecanismele politice [i juridice s-au oprit, s-au
pr`bu[it, pentru o clip` sau pentru un timp mai \ndelungat. |n aceste ultime
situa]ii, datul primordial al fiin]ei, cutuma, trezirile imanen]iale pot recupera/salva ceea ce trebuie recuperat, pentru continuitatea fiin]ei [i a valorilor
ce o definesc.
Cu toat` pruden]a necesar`, vom observa apeten]a, oarecum fireasc`, a dreptului pozitiv de a pune \n norm` aspectele relevante ale existen]ei
umane [i reticen]a, adesea subliniat`, fa]` de cele referitoare la fiin]a uman`.
Dreptul este, \n general, fenomenologic, consecutiv unor serii de fapte sau
idei [i mai pu]in fiin]ial, ontologic, meta-fizic. Dreptul consider` persoana
\n determinantele sale rela]ionale, generale [i particulare. Dreptul re]ine
omul a[a cum trebuie s` fie, \n spiritul [i litera normei pozitive, eminamente
subiectiv` [i rar a[a cum este, dincolo de cauze, particularit`]i, determinisme
etc. Or, am relatat deja cum informa]ia are [i virtu]i fenomenologice, dar [i
ontologice, este [i imanen]ial` [i primordial`. |n fapt, de[i exist` o filosofie
a dreptului, cu o prestigioas` tradi]ie, se accept` mai greu colaborarea dreptfilosofie, chiar dac` aceasta din urm` a propus un riguros [i accesibil discurs
existen]ial al condi]iei umane. Dar ce poate lua dreptul de la filosofie? |n primul rnd, premisa normativ` cuprins` [i \n celebra propozi]ie aristotelic`
despre fiin]a ca fiin]`, din care nu lipsesc anumite trimiteri existen]iale:
Exist` o [tiin]` care studiaz` fiin]a ca fiin]` [i propriet`]ile sale esen]iale.
(Metafizica). Cerem scuze filosofilor pentru reduc]ia operat`, \n context,
spunnd c` propozi]ia aristotelic` \nseamn`, \ntre attea altele, a accepta
realitatea entit`]ii om, plasat` \ntr-un orizont func]ional, total epurat de
condi]ion`ri, cauze, instincte ofensive, de conservare etc; o fiin]` ca fiin]` ([i
nu fiin]` ca existen]`), dar care posed` propriet`]ile sale esen]iale [i nu
altele, impuse, coordonate, manipulate. Dac` ar putea fi ([i) a[a, ar fi
oare realist s` credem \n posibilitatea dreptului pozitiv de a-[i dep`[i
condi]ia fenomenologic` [i de a se apropia de abstrac]iunile proprii fiin]ei
ca fiin]`? Raspunsul-reflex, format de un \ndelungat dicteu cauzal-empiric,
va fi, probabil, negativ. Dreptul lucreaz` rela]ional [i nu fiin]ial. Normele juridice nu sunt deschise, \n primul rnd, spre fiin]`, ci spre existen]`. Totu[i,
penali[tii aduc un argument, doctrinar [i jurispruden]ial, relativ la deschide49

rea spre fiin]`, spre omul ca om, a dreptului. (|n sensul dreptului penal,
onoarea este considerat` un atribut \nn`scut al omului [i ap`rat` prin norme [i mijloace constrng`toare. Situa]ie real` \n form`, dar mai greu de
argumentat pe fond.)
Legiuitorul a a[ezat, \n acela[i text, onoarea [i reputa]ia, care (separat sau \mpreun`) desemneaz` demnitatea omului. Onoarea este considerat` \nn`scut`, iar reputa]ia dobndit` ([i acceptat` de colectivitatea/comunitatea \n care persoana tr`ie[te [i munce[te). M`gulitoare ipotez`, dar
discutabil`. (O vom rediscuta la capitolul despre delictele de pres`). Este
greu de acceptat ca aceea[i no]iune (demnitatea) s` fie definit` printr-o
component` absolut` (onoarea) [i alta relativ` (reputa]ia). Sensul real
al termenilor (onoare/reputa]ie) relev` caren]a lor temporal`... Un alt
argument defavorabil fiin]ializ`rii dreptului st` \n tentativa unor reputa]i
juri[ti de a purifica dreptul pozitiv de elementele doctrinare ([i de con]inut)
considerate a-i fi str`ine (cum sunt cele de drept natural, de sociologie, din
[coala istoric` a dreptului [.a.). Culmina]ia unor astfel de \ncerc`ri s-a
consemnat odat` cu apari]ia c`r]ii profesorului Hans Kelsen, Teoria pur` a
dreptului (edi]ia francez`, Dalloz, 1962). Kelsen a situat dreptul \ntr-o conexiune necondi]ional`, armonic`, cu statul (idealul unei [tiin]e a dreptului
[i a statului) [i, prin aceasta, \n zona subiectivit`]ii pure, profetice...
A[a stnd lucrurile, care ar putea fi bunurile/drepturile de patrimoniu exclusiv ale fiin]ei umane? Cu alte cuvinte, ce tipuri de drepturi fiin]iale pot produce efecte juridice ([i comportamentale), chiar dac` beneficiaz` sau nu de
o norm` pozitiv`?... Preten]ia unui r`spuns tran[ant ar constitui, desigur, un
act de trufie. Cteva exemplific`ri sunt \ns` posibile: - dreptul de a vorbi
(Cel mai str`vechi [i valoros dintre drepturile omului este dreptul de a
vorbi, un drept \nso]it de \ndatorirea corespunz`toare de a asculta ceea ce
spun ceilal]i - Encyclopedia Britannica); - dreptul de a gndi; - dreptul de
a-]i spune gndurile; - dreptul de a vedea [i de a fi v`zut etc. Practic, putem
include \n aria drepturilor fiin]ei acele drepturi ce ]in de facult`]ile \nn`scute
ale omului (drepturile gamei senzoriale), exteriorizate \ntocmai cu
menirea lor [i nealterate de anecdotica existen]ial`. Sunt drepturi ce decurg
din esen]a individua]iei, a fiin]ei ca fiin]`. Iar dac` antropologii nu re]in [i
anume conota]ii strategice la teoria lor referitoare la caracteristici specifice ale indivizilor [i nu ale popoarelor, drepturile de tip fiin]ial \[i g`sesc [i
\ntr-o asemenea teorie argumente de legitimitate.
50

2.5. Moral [i constitu]ional

\n dreptul la informa]ie
Nu vom z`bovi, acum, prea \ndelung asupra a ceea ce este moral \n
dreptul la informa]ie. Ar trebui s` introducem \n discu]ie principiul libert`]ii,
s`-l legitim`m. Or, ideea noastr` este c` libertatea (ca fapt [i principiu) nu
poate fi pus` \n discu]ie. Libertatea exist`, pentru c` exist` via]` [i realitate
uman`. Libertatea nu este un drept c[tigat. Poate fi cel mult restaurat`, dezl`n]uit` (ca s` folosim un termen romantic). Libertatea este un drept al
fiin]ei; un drept imuabil, intangibil, \n ordinea liber` a vie]ii exercitate37.
Ra]ionalizarea libert`]ii, transformarea acestui dat existen]ial \n silogism al
ra]iunii sociale a cronicizat criza libert`]ii. Spunnd aceasta nu credem c`
situam discu]ia pe terenul pe care Berdiaev consider` c` libertatea este antiteza obiectiv`rii, care este \ntotdeauna determinare. |ntr-o asemenea rela]ie, dimensiunea constitu]ional` a libert`]ii comport` \n mod necesar cteva
preciz`ri de metod`.
{tim de-acum c` toate declara]iile libert`]ii (Declara]ia drepturilor
omului [i cet`]eanului, Declara]ia de independen]`, Declara]ia universal` a
drepturilor omului), toate constitu]iile moderne (de dup` Revolu]ia francez`) au, invariabil, un capitol intitulat drepturi [i libert`]i. Vom observa,
totodat`, c` \ntre drepturi [i libert`]i nu se fac deosebiri de esen]`. {i libert`]ile sunt, \n fond, drepturi. De fapt, terminologia ne ajut`: se spune, spre
exemplu, libertatea de \ntrunire, dar [i dreptul de \ntrunire (de asociere).
{i este normal s` fie a[a, din moment ce este vorba de libert`]i cucerite,
ap`rate, iat`, prin constitu]ii [i prin norme de drept.
|n acest punct, deducem cu u[urin]` c` dimensiunea constitu]ional` a
dreptului la informa]ie are \n vedere libertatea cucerit`, normat` [i instrumentalizat`. O libertate confruntat` - \ntre segmente sociale, clasiale, politice - \n care se identific` factori (endogeni/exogeni) cu surprinz`toare efecte,
cu implica]ii temporale [i spa]iale de o acurate]e suspect`. Att de coerent`
\nct nici nu mai zmbe[ti, cnd nu [tiu care astrolog de ocazie spune c`
Nostradamus este un scenariu [i nu o predic]ie (!). Reg`sirea \n mai
toate constitu]iile lumii a drepturilor [i libert`]ilor nu \nseamn`, totu[i, dirijism universal de tip nostradamic. Constitu]ia reprezint`, \ntr-un fel, instrumentul de m`surare a nivelului de civiliza]ie social` a unei ]`ri [i argumentul
51

fundamental de afirmare a apropierii de standardele la zi ale evolu]iilor

democratice globale. Vorbim, deci, de o libertate rela]ional`.
Despre acest tip de libertate este vorba \n sinteza propus` aici [i pe
care o putem reformula [i astfel: Constitu]ionalitatea [i dreptul la informa]ie: - \ntre libertate [i legalitate. Formul` \n care legalitatea se apropie
mai mult de dreptate, iar libertatea de consens. Numai \n]elegnd astfel libertatea, putem vorbi de un drept la informa]ie. {i numai astfel vom
putea extrage libertatea [i informa]ia din zonele tab, impenetrabile.
Pe scurt, Constitu]ia face dreptate informa]iei, \n numele libert`]ii.
Constitu]ia Romniei38, inspirat` din standardele europene la zi, insereaz`, direct [i explicit, dreptul la informa]ie \ntr-un articol de sine st`t`tor
(art. 31). O noutate, s` recunoa[tem, c`reia, \i apreciem deosebita oprtunitate, dar \i sesiz`m [i un anume ton polemic mai general. Fie [i pentru faptul
c` drepturile omului [i cet`]eanului deveniser` o fixa]ie (un co[mar, am
zice) \n confrunt`rile ce au precedat [i au urmat Revolu]ia din decembrie
89. Dincolo, \ns`, de orice nuan]are, dreptul la informa]ie este un bun
fundamental c[tigat [i o premis` temeinic` a posibilei [i necesarei libert`]i
a informa]iei. Textul constitu]ional vizeaz` cel pu]in patru componente ale
comunic`rii de mas`: 1) Accesul persoanei la informa]ie. 2) Comportamentul autorit`]ii publice. 3) Protec]ia [i respectul vie]ii [i deminit`]ii persoanei.
4) Regimul [i controlul mass-media. Articolul 31, Dreptul la informa]ie,
este structurat \n cinci alineate, astfel:
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa]ie de interes
public nu poate fi \ngr`dit.
(2) Autorit`]ile publice, potrivit competen]elor ce le revin, sunt obligate s` asigure informarea corect` a cet`]enilor asupra treburilor publice [i a problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informa]ie nu trebuie s` prejudicieze m`surile de protec]ie a tinerilor sau siguran]a na]ional`.
(4) Mijloacele de informare \n mas`, publice sau private, sunt obligate
s` asigure informarea corect` a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio [i televiziune sunt autonome. Ele trebuie s` garanteze grupurilor sociale [i politice importante exercitarea
dreptului la anten`. Organizarea acestor servicii [i controlul parlamentar asupra activit`]ii lor se reglementeaz` prin lege organic`.
52

Cteva preciz`ri \n plus pot fi utile, chiar dac`, pe baza elementelor

informative de pn` aici, se poate face o interpretare relativ riguroas` a
textului constitu]ional.
Re]inem, deci, din alineatul (1) precizarea: informa]ie de interes public - care nu poate fi \n nici un fel \ngr`dit` s` ajung` la dispozi]ia opiniei
publice. Persoana (sau institu]ia) care ar \mpiedica accesul ([i chiar punerea
\n circula]ie) se expune rigorilor legii [i oprobriului public.
Alineatul (2) include [i aspectele inform`rii administrative a cet`]enilor ce doresc s` se l`mureasc` asupra unei probleme de interes mai larg
sau strict personal`. Important este s` re]inem c` este vorba de informa]ii ce
intr` \n competen]a respectivelor autorit`]i publice. Aceasta, pentru c`, \n
destule cazuri, sunt sesizate conflicte de competen]` (de autoritate) sau sunt
pretinse manifest`ri de competen]` acolo unde nu sunt posibile.
Interesante [i acute sunt alineatele (3) [i (4). Practic, paragraful trei
impune o limitare a dreptului la informa]ie. Protec]ia tinerilor [i siguran]a
na]ional` sunt precizate expres. Problema ar fi dac` prevederile constitu]ionale sunt limitative sau exemplificative. Stabilirea sensului termenilor nu
este de prisos. Cum [tim, exemplificarea poate duce la exces, la extensia
abuziv` a cazurilor concrete, \n timp ce enumerarea este apreciat` adesea ca
o limitare conjunctural`. R`mne s` se ajung` la o ct mai bun` defini]ie a
ceea ce este public [i a ceea ce este privat (strict personal, intim). Alineatul (4) pare a fi introdus o noutate, chiar \n plan european. {i anume:
posibilitatea de a obliga, prin mijloace morale [i juridice adecvate, democratice, mass-media s` informeze corect opinia public`. Fie c` acestea sunt publice sau private. La un colocviu interna]ional organizat la Bucure[ti (2-4
decembrie 1992), cu participarea Consiliului Europei, s-a observat tocmai
aceast` garan]ie \n plus, asigurat`, la nevoie, de organe \n drept, pentru
informarea corect` a opiniei publice.
Alineatul (5) ]ine de organizarea propriu-zis` a radioului [i televiziunii publice ca [i de rela]iile cu grupurile sociale [i partidele politice.
Legea audiovizualului din mai 1992 [i Legea 41/1994 referitoare la
Radio [i Televiziune stabilesc \n detaliu competen]e [i responsabilit`]i, \n
litera [i spiritul Constitu]iei...
(O p`rere colateral`: expresia mijloace de comunicare \n mas` este
neadecvat`. Sugereaz` unidirec]ionalitatea actului de comunicare; dac` vre]i
- presiunea posibil`. |n mas` este cu totul altceva dect de mas`, aceast`
53

din urm` expresie avertiznd mai nuan]at c` mass-media sunt, ar trebui s`

fie, mijloace publice, \n beneficiul public).
Pentru o mai bun` \n]elegere a prevederilor constitu]ionale [i pentru a
avea posibilitatea unor analize comparative, red`m exemplificativ, cteva
paragrafe din interpretarea articolului 31 din Legea fundamental` a Romniei, a[a cum a fost prezentat` \n cadrul Colocviului organizat la Bucure[ti39.
S` urm`rim preciz`rile privind aria de cuprindere a dreptului la informa]ie,
precum [i limitele inerente ale acestuia:
Dreptul la informa]ie este un drept nou, receptat \n Constitu]ia Romniei din instrumentele juridice interna]ionale \n acest domeniu. El este
un drept fundamental, deoarece dezvoltarea spiritual` a omului, exercitarea libert`]ilor prev`zute prin Constitu]ie [i, mai ales, a acelora
prin care se exprim` gndurile, opiniile, credin]ele religioase [i crea]iile de orice fel, implic` [i posibilitatea de a putea recep]iona date [i
informa]ii privind via]a social`, politic`, economic`, [tiin]ific` [i cultural`. Con]inutul dreptului la informa]ie este complex, dimensiunile
sale fiind \n continu` dezvoltare. De aceea, textul constitu]ional d` expresie juridic` accesului persoanei la orice informa]ie de interes public. (...)
Art. 31 din Constitu]ie, reglementnd dreptul la informa]ie, cuprinde
dispozi]ii privind: informa]iile \n general, atunci cnd alin. (1) folose[te exprimarea orice informa]ie de interes public; informa]iile despre evenimente [i ac]iuni hot`rte de c`tre autorit`]ile publice - alin.
(2); informa]ii cu caracter personal - alin. (2). Trebuie s` subliniem c`
dreptul la informa]ie - [i aceast` subliniere marcheaz` exact dimensiunile acestui drept - prive[te numai informa]iile de interes public. De
aici rezult` c` acest drept nu implic` nici accesul la informa]ii cu
caracter secret, nici obliga]ia autorit`]ilor publice de a da asemenea
informa]ii. Anumite informa]ii nu trebuie [i nu pot fi date, cum ar fi,
de exemplu, unele informa]ii privind ap`rarea na]ional` sau siguran]a
na]ional` etc. (...)
Dreptul la informa]ie, cu toate drepturile [i libert`]ile de exprimare [i
r`spndire a opiniilor, credin]elor, ideilor, comport` anumite coordonate juridice, anumite limite.
Este [i motivul pentru care prin alin. (3) se stabile[te c` exercitarea
54

acestui drept nu poate [i nu trebuie s` prejudicieze m`surile de protec]ie a tinerilor sau siguran]a na]ional`.
|n Drept constitu]ional romn40 identific`m preciz`ri sugestive \n leg`tur` cu con]inutul dreptului la informa]ie [i evolu]ia acestui con]inut, \n
chiar procesul elabor`rii Constitu]iei. Dup` ce prezint` structurarea articolului 31, autorii c`r]ii precizeaz`: Acest articol define[te, \ntr-un mod cuprinz`tor, con]inutul dreptului la informa]ie, indispensabil exercit`rii celorlalte
drepturi, \n special a drepturilor politice, \n condi]iile societ`]ii moderne.
Important` apare, \n context, aprecierea autorilor, dup` care de con]inutul
dreptului la informa]ie depinde exercitarea celorlalte drepturi, \n special cele
politice. Opinie interesant`, dar \n aceea[i m`sur` riscant`. Dreptul la informa]ie, \ntr-o astfel de interpretare, poate fi restrns numai la ceea ce se
ob]ine, se legifereaz` [i se controleaz`. Or, informa]ia se origineaz` [i se
manifest` [i \ntr-o zon` a existen]ei umane \n care norma pozitiv` n-are
acces sau nu are succes. Este vorba de acele constante imuabile (intangibile)
ale fiin]ei de care aminteam \nainte; ceea ce am putea numi dreptul fiin]ei
(dreptul la fiin]`), \n care normele au un caracter s`-l numim fiin]ial [i nu
neap`rat constitu]ional. Acest tip de informa]ie nu se negociaz`, ca \n cazul
drepturilor civile, ci se afirm` [i se impune prin chiar realitatea sa etern`. De
altfel, [i autorii cita]i \[i exemplific` teza cu opinii sau reglement`ri din realitatea imediat`, socio-politic`. {i anume, cu dreptul sau interdic]ia cenzurii
din partea organismelor puterii de stat, precum [i cu necesitatea de a asigura
radio-ului [i televiziunii na]ionale statutul de servicii publice autonome,
problem` esen]ial` a democratiz`rii informa]iei [i comunic`rii de mas`.
Precizarea ariei de observa]ie este necesar`, \ntruct tentativa \ns`[i de
a elabora o paradigm` normativ` (deontologic` [i juridic`) va trebui s`
porneasc`, cu prec`dere, de la ceea ce sociabilit`]ile [i sistemul rela]ional
impun, constrng`tor, omului [i cet`]eanului. |ntr-o concluzie, abstract` [i
amendabil`, s-ar putea sus]ine c` paradigma normativ` este menit` s` apere
fiin]a prin existen]`, s` impun` respectul [i ap`rarea prestigiului [i demnit`]ii persoanei, \n dificilul [i contradictoriul teritoriu al evolu]iei socio-umane.
|ntr-un asemenea sens - al realit`]ii imediate - se legifera, \nc` \n secolul al
XIII-lea, prin faimosul articol 39 din Magna Charta: Nici un om liber s`
nu fie arestat, nici ]inut \n \nchisoare, nici despuiat de bunurile sale, nici pus
\n afar` de lege, nici exilat, nici v`t`mat \n vreun alt chip; nici noi nu vom
55

porni \mpotriva lui, nici nu vom trimite pe nimeni asupra lui, dect numai
cu judecata legal` a celor de o seam`, sau dup` legea p`mntului.
Dreptul la informa]ie este un drept imediat, nemijlocit, cucerit de om
[i de colectivit`]ile umane.

2.6. Dimensiuni interna]ionale

ale dreptului la informa]ie
Planetizarea comunic`rii a condus, aproape simultan, la interna]ionalizarea dreptului la informa]ie. Norme, rezolu]ii, protocoale multilaterale sau
multina]ionale consacr` rapid o realitate de un dinamism impresionant. Universalitatea ONU, \n c`ut`rile c`reia circula]ia liber` [i echilibrat` a informa]iei a devenit o constant` doctrinar`, favorizeaz` fenomenul. Organisme
ale sale, de tip UNESCO, urm`resc efectele exploziei informa]ionale,
\ncercnd reechilibr`ri [i echit`]i (de ordin moral [i financiar), juste \n
fond, utopice \n fapt.
La pu]ini ani dup` constituire, \n 1952, Organiza]ia Na]iunilor Unite
propune membrilor s`i un Cod al onoarei personalului presei [i informa]iei41, cu un preambul [i cu numai cinci articole. Dezb`tut [i reformulat \n
mai multe rnduri, codul n-a fost adoptat nici pn` azi. Motivul profund:
sensul diferit \n care membri ONU \n]elegeau libertatea, libera circula]ie a
informa]iei, dreptul la informa]ie. Conferin]ele pentru securitate [i cooperare european` au asimilat [i ap`rat dreptul la informa]ie, considerndu-l un
drept fundamental al omului, discutat \n acest sens \n sec]iunile de lucru. A
f`cut o bun` carier` sintagma libera circula]ie a persoanei [i informa]iei.
C`derea sistemului totalitar de tip stalinist a schimbat accentele. Libera circula]ie cap`t` conota]ii diferite, pe alocuri limitative, dac` nu interdictive.
Limitarea, prin lege, a imigra]iei \n Germania, dreptul de azil, viza de intrare, repatrierea sunt expresii ale unui nou limbaj european. |n fa]a acestei noi
deontologii pe b`trnul continent, ct de riscant ar fi s` afirm`m c` pare a se
prefigura un fel de inginerie etno-na]ional`, \n care stupefianta sintagm`
purificare etnic` st` s`-[i revendice voca]ia metodologic`? S` sper`m c`
semnele tragediei vor fi repede sesizate [i anihilate. Treab` att de grea,
cnd libertatea devine o miz` politic` decisiv`. Totu[i...
56

Cteva repere evolutive. Profesorul francez Emmanuel Derieux42 ne

\nlesne[te sublinieri oportune \n problem`. Principiul libert`]ii de exprimare - apreciaz` domnia sa - are, mai \nti, o valoare constitu]ional`. Determin`, cu acest rol, regulile [i obiectivele esen]iale de organizare a societ`]ii
noastre. Principiul libert`]ii st`, de fapt, la baza construc]iei europene moderne. A fost enun]at \n articolul 11 al Declara]iei drepturilor omului [i
cet`]eanului (1789), deci exact cu 200 de ani \nainte de 1989 romnesc.
Textul francez arat` astfel: Libera comunicare a gndurilor [i opiniilor este
unul din drepturile cele mai pre]ioase ale omului, fiecare cet`]ean poate deci
s` vorbeasc`, s` scrie, s` tip`reasc` \n mod liber, cu condi]ia de a r`spunde
pentru abuzul acestei libert`]i, \n cazurile determinate de lege. (s.ns.)
Contemporaneitatea st` sub semnul Declara]iei universale a drepturilor omului (10 decembrie 1948), al c`rei articol 19 prevede: Fiecare individ are dreptul la libertatea de opinie [i de exprimare, ceea ce implic` dreptul de a nu fi tulburat (\ngrijorat - de ne pas tre inquiet) pentru opiniile
sale [i acela de a investiga, de a primi [i de a r`spndi, f`r` a ]ine seama de
grani]e, informa]ii [i idei prin orice mijloc de exprimare.
|n sprijinul Declara]iei universale este adoptat, \n decembrie 1966,
Pactul interna]ional privind drepturile civile [i politice. Documentul se
vrea a da principiilor Declara]iei din 1948 o valoare mai constrng`toare,
sub form` de tratat. Tot \n articolul 19 al documentului men]ionat se
stipuleaz` expres: 1. Nimeni nu trebuie s` aib` ceva de suferit din pricina
opiniilor sale. 2. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare; acest
drept cuprinde libertatea de a c`uta (a investiga - n.ns.), de a primi [i de a
r`spndi informa]ii [i idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub form`
oral`, scris`, tip`rit` ori artistic`, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa. 3.
Exercitarea libert`]ilor prev`zute la paragraful 2 al prezentului articol comport` datorii [i r`spunderi speciale. |n consecin]`, ea poate fi supus` anumitor limit`ri, care trebuie \ns` stabilite \n mod expres prin lege [i care sunt
necesare (pentru): a) respectarea drepturilor sau reputa]iei altora; b)
ap`rarea securit`]ii na]ionale, ordinii publice, s`n`t`]ii sau moralit`]ii
publice.
|n aceea[i sfer` a interesului uman se reg`sesc Conven]ia european`
de ap`rare a drepturilor omului (Roma, 4 noiembrie 1950), Tratatul C.E.E.
(Roma, 1957), Actul final de la Helsinki (1975), Declara]ia de la Paris
(1990).
57

Parte organic` a drepturilor omului - dreptul la informa]ie este intrinsec existen]ei [i condi]iei umane. Important` apare ideea de libertate, de
libertate cucerit`, cum am convenit mai la \nceput. Apare necesar aici echilibrul dintre exces [i insuficien]`43, dintre ceea ce se dore[te [i ceea ce
poate fi cucerit. Am observat, de altfel, cum chiar documentele invocate
fac trimiteri att la exerci]iul acestei libert`]i, ct [i la abuzul de libertate,
ceea ce este \n ordinea ra]ional` a lucrurilor.
Precizarea se legitimeaz`, cnd observ`m, inclusiv la noi, \n perioada
postdecembrist`, cum \ncerc`rile de a ordona libertatea de expresie [i de
circula]ie a informa]iei nasc reac]ii contradictorii. Am zice, o team` de
norm`; de norma juridic` cu aplica]ie la pres`, \n special. Reac]ie de \n]eles,
nu \ns` de mers \n plasa ei nelimitat. Pentru c` norma juridic` constituie,
\n democra]iile autentice, o garan]ie necesar` pentru exercitarea liberului
acces la informa]ia de interes public [i de interes personal.

58

Capitolul 3
LIMIT~RI {I INTERDIC}II PRIVIND
DREPTUL LA INFORMA}IE
3.1. Caracteristici generale
Dreptul la informa]ie - de a informa [i de a fi informat - este garantat
prin lege [i prev`zut expres \n Constitu]ie. Orice atingere/\nc`lcare este
contracarat` prin ac]iunea \n restabilire a legalit`]ii: conform legii! Drept din
aria libert`]ilor fundamentale, dreptul la informa]ie verific`, \n cele din
urm`, disponibilita]ile libertare ale societ`]ii/colectivit`]ii/sistemului referen]ial. Substan]a sa este decis` de valoarea de adev`r (moral` [i social`) a
consensului politic [i/sau de acuitatea diferen]elor/divergen]elor existente
\ntre actorii politici [i de opinie implica]i \n decizia social`.
- Avem, a[adar, \ntr-o prim` faz`, interdic]ii [i limit`ri de conjunctur`,
cnd grani]ele dintre actul politic [i actul juridic se traseaz` ceva mai anevoios, cu deosebire atunci cnd societatea civil` nu posed` mijloacele de ripost` adecvate. Situa]iile conjuncturale privesc normele \n general, nu numai pe
cele referitoare la drepturile cet`]ene[ti, fundamentale, cum este [i dreptul la
informa]ie.
- Exist`, apoi, limit`ri [i interdic]ii probabile, impuse \n situa]ia \n
care..., numai dac`... etc. Articolul 49 din Constitu]ia din 1991 se refer`
59

la ceea ce legiuitorul a numit restrngerea exerci]iului unor drepturi sau a

unor libert`]i. Este necesar s` preciz`m, \n fa]a textului constitu]ional, c`
este vorba de limit`ri care pot/ar putea fi restrnse, nu suprimate sau schimbate \n con]inutul stabilit de puterea legiuitoare. Articolul 49 este clar formulat: Exerci]iul unor drepturi sau al unor libert`]i poate fi restrns numai
prin lege [i numai dac` se impune, (s.ns.) dup` caz, pentru: ap`rarea siguran]ei na]ionale, a ordinii, a s`n`t`]ii ori a moralei publice, a drepturilor [i a
libert`]ilor cet`]enilor; desf`[urarea instruc]iei penale; prevenirea consecin]elor unei calamit`]i naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav; \n
alineatul (2) [i ultimul al aceluia[i articol 49 se stipuleaz` imperativ: Restrngerea trebuie s` fie propor]ional` cu situa]ia care a determinat-o [i nu
poate atinge existen]a dreptului sau a libert`]ii. Limitarea/restrngerea prive[te exerci]iul unor drepturi [i nu dreptul ca atare; interdic]ia sau restrngerea se stabile[te pentru o perioad` s`-i spunem excep]ional` [i se face
numai prin lege! Trecerea perioadei excep]ionale restabile[te ordinea de
drept anterioar` \n deplin`tatea ei.
- Exist`, \n sfr[it, interdic]ii [i limit`ri, cu efect permanent, relative la
autoritatea [i prestigiul ]`rii (a \nsemnelor [i valorilor na]ionale) [i la onoarea [i demnitatea persoanei. Nu \ntmpl`tor legiuitorul constituant a grupat
acest tip de interdic]ii [i limit`ri \n dou` paragrafe succesive ale aceluia[i
articol din legea fundamental` (articolul 30). Spre ilustrare, alineatul (6) arat` astfel: Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
via]a particular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine. |n timp ce
alineatul (7) stabile[te: Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii,
\ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen]` public`, precum [i maifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
Ambele alineate sunt reluate aproape integral \n Legea nr. 48/1992
(Legea audiovizualului) [i Legea 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romne de Televiziune44. Ambele alineate - la care vom mai reveni \n lucrarea de fa]` - sunt
expres interdictive. Alineatul (7) \ncepe cu propozi]ia Sunt interzise de
lege, ceea ce nu las` loc la alte comentarii de sens, \n timp ce alineatul (6)
\ncepe cu o propozi]ie cu reverbera]ii etice, mai pu]in categoric`: Libertatea de exprimare nu poate prejudicia... Practic, ambele alineate sunt, \n
aceea[i m`sur`, interdictive. De altfel, legiuitorul a revenit la o exprimare
60

mai tran[ant` \n Legea 41/1994. Expresia nu poate prejudicia a fost \nlocuit` cu nu trebuie s` prejudicieze, mai apropiat`, dac` nu similar` cu
sunt interzise prin lege.

3.2. Limit`ri [i interdic]ii \n virtutea legii

Simpla observare a consemn`rilor de pn` aici, referitoare la con]inutul [i atitudinea fa]` de dreptul la informa]ie, relev` caracterul strict limitat
- prev`zut expres de lege - al restrngerii accesului la informa]ia public`.
Precizarea se impune atta vreme ct limit`rile [i interdic]iile sunt \n beneficiul persoanei [i al colectivit`]ii/comunit`]ii; atta vreme ct normele [i regulile limitative protejeaz` onoarea [i demnitatea persoanei, simboluri [i valori na]ionale, confesionale, etnice, precum [i valori fundamentale ale p`cii
[i umanit`]ii. Acest tip de informa]ie nu intr` \n categoria celor interzise \n
mod imperativ investigatorului; \n cazul nosturu - ziaristului. Limitarea/interdic]ia prive[te aducerea la cuno[tin]a public`. Implicat` \ntr-o asemenea
situa]ie, este con[tiin]a profesional` a emi]`torului/utilizatorului; calitatea
moral` a autorului.
Exist`, \n acela[i timp, informa]ii strict interzise investigatorului/gazetarului, informa]ii stabilite expres de lege ca secrete [i care, chiar cunoscute
fiind, nu pot fi f`cute publice.
|n sfr[it, exist` informa]ii protejate prin lege, cu un regim de circula]ie precis stabilit [i care nu pot fi comunicate dect \n conformitate cu
reglement`rile \n vigoare.
Desprindem, a[adar, cel pu]in trei ipostaze relative la limit`rile [i interdic]iile de liber` circula]ie [i acces la informa]ie, pe care le putem formula
astfel:
- relativ interdictive;
- strict interdictive;
- alternativ interdictive/permisive.
- Informa]iile relativ interdictive desemneaz` con]inuturile/entit`]ile
(informa]ionale) pe care le-am situa \n strns` rela]ie cu calitatea moral`
(con[tiin]a profesional`) a autorului/gazetarului. Avem \n vedere aici infor61

ma]iile care contribuie [i definesc substan]a profesiei de gazetar, de comunicator exponen]ial al opiniei publice, cum ar fi: onoarea, demnitatea,
prestigiul persoanei, via]a privat`, propria imagine, toleran]a, respectul celui
de lng` tine, refuzul xenofobiei, antisemitismului, apologiei violen]ei [i
r`zboiului etc. Le spunem informa]ii relativ interdictive, \ntruct investigatorului nu-i este interzis accesul la ele, dar din considerente morale/cet`]ene[ti/umanitare, nu este bine s` le fac` publice. Punerea acestiu tip de informa]ii \n circula]ie ar expune persoana, colectivitatea, grupul (confesional,
rasial, etnic) \n situa]ii publice umilitoare, degradante, batjocoritoare sau
unei sanc]iuni morale nedrepte, cu consecin]e adesea mai grave dect ale
unei pedepse penale sau civile.
Atitudinea legiuitului este clar` fa]` de manipularea public` a informa]iilor numite aici relativ interdictive: - legea interzice punerea lor \n
circula]ie cu scopul v`dit de a produce r`ul! Or, tocmai precizarea re]inut` scopul v`dit - relev` obiga]ia de a sesiza, \n ra]ionamentul normativ, inten]ia comunicatorului. Dac` informa]ia a fost difuzat` cu inten]ia de a umili, batjocori, dezonora, consecin]ele juridice pentru cel ce a comis un asemenea fapt ilicit sunt prompte [i expres prev`zute de lege (ex. Capitolul IV,
Cod Penal: Infrac]iuni contra demnit`]ii; Titlul V: Infrac]iuni contra
autorit`]ii).
Dimpotriv`, dac` asemenea informa]ii sunt utilizate, \n anumite situa]ii/cazuri, pentru a determina solidaritatea, sprijinul sau reabilitarea \n colectivitate/comunitate a unei persoane - ajuns` \ntr-o situa]ie aparent inacceptabil` sau dac` sufer` de pe urma unei boli, infirmit`]i sau ca urmare a unor
fapte degradante la care a fost supus` - ac]iunea publicistic` este permis`;
altfel spus, buna inten]ie legitimeaz` permisivitatea acestui tip de informa]ii.
(Un exemplu particularizator: alimentul 2, art. 205, Cod penal45, referitor la
cazul cnd se atribuie unei persoane un defect, boal` sau infirmitate care,
chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Penali[tii subliniaz`, \ns`, c` referirea la asemenea defecte nu are relevan]` penal`, \ntruct inten]ia ziaristului
a fost de a trezi compasiune [i solidaritate cu persoana vizat`.
Informa]iile relativ permisive sunt, a[adar, intim legate de exercitarea
profesiei de gazetar, aspect ce-l urm`rim cu prec`dere \n textul de fa]`. Este
[i motivul pentru care am re]inut, \n cauz`, reglement`rile ce trimit direct la
cadrul legal \n care se desf`[oar` activitatea profesional`, actul publicistic
(presa scris`, vorbit`, televizat`). Mai precis: Textele constitu]ionale specifi62

ce, Legea audiovizualului Nr. 48/1992 [i Legea 41/1994 privind organizarea

[i func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romne
de Televiziune.
Destinat` construc]iei politice [i juridice (institu]ionale) pan-europene,
Constitu]ia Romniei stipuleaz` - \n ordinea cuprinz`toare a drepturilor,
libert`]ilor [i \ndatoririlor fundamentale (Titlul II) - o serie de limit`ri [i
interdic]ii pozitive \n materie de informa]ie [i comunicare. De referin]` sunt
articolul 30 (Libertatea de exprimare) [i articolul 31 (Dreptul la informa]ie), la care ne-am referit \n capitolul anterior.
Textele constitu]ionale vizeaz`, \n principal, dou` categorii de limit`ri
[i interdic]ii pozitive:
a) |n sarcina de]in`torilor [i/sau a institu]iilor care controleaz` [i asigur` \nfiin]area [i func]ionarea mijloacelor de comunicare public`. Articolul
30 precizeaz` imperativ: - inviolabilitatea libert`]ii de exprimare a gndurilor, opiniilor, crea]iilor prin orice procedee specifice [i mijloace de comunicare \n public; - interzicerea cenzurii de orice fel; - libertatea de a \nfiin]a
publica]ii; - interdic]ia de a suprima vreo publica]ie... Articolul 31 stabile[te:
- accesul ne\ngr`dit la orice informa]ie de interes public (indiferent cine este
depozitarul acelei informa]ii); - obliga]ia autorit`]ilor publice de a asigura
informarea corect` a cet`]enilor \n probleme de interes public [i personal; obliga]ia mass-media publice [i private de a asigura informarea corect` a
opiniei publice.
b) |n sarcina institu]iilor mass-media [i a personalului specializat \n
investigarea, selectarea [i comunicarea mesajului publicistic. Articolul 30
delimiteaz`, \n alineatele (6) [i (7), interdic]ii imperative, reg`site, datorit`
tocmai importan]ei sociale [i comunica]ionale, \ntr-o bun` m`sur` [i \n legea penal`. Alineatul (6) vizeaz` protec]ia [i respectul demnit`]ii persoanei
- demnitatea, onoarea, via]a particular` [i dreptul la propria imagine - atribute exclusive ale individualit`]ii (personalit`]ii) [i care nu trebuie prejudiciate prin liber` exprimare public` (prin viu grai, prin scris, prin imagini,
prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare \n public). Articolul (7) se
refer` la interdic]ii relative la respectul autorit`]ii, inclusiv la obliga]ia
imperativ` de a interzice \ndemnul la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau
religioas`, incitarea la discriminare, separatism teritorial, violen]` public`...
|n continuarea limit`rilor [i interdic]iilor pozitive \n sarcina comunicatorilor direc]i, a profesioni[tilor comunic`rii prin mass-media, \n articolul
63

31 se stipuleaz` interdic]ia de a prejudicia, prin exercitarea dreptului la

informa]ie, m`surile de protec]ie a tinerilor [i minorilor (alineat (3)). Rigorile constitu]ionale de ordin limitativ/interdictiv (\n general acceptate [i
respectate) suport` o v`dit` schimbare de atitudine \n momentul incrimin`rii
\ntr-o lege organic` sau ordinar`. Mai precis, alineatele (6) [i (7) ale articolului 30 - \n care sunt formulate limit`ri/interdic]ii care, \nc`lcate, pot duce
f`ptuitorul \n fa]a instan]elor judec`tore[ti - sunt supuse unui discurs civic
tran[ant. Spre exemplu: faptele publicistice viznd onoarea, reputa]ia,
demnitatea unei persoane, reg`site \n Codul Penal \n articolul 205 (insulta)
[i 206 (calomnia) sau ofensele grave aduse autorit`]ilor, inclusiv ]`rii [i
na]iunii (artcolul 238 - ofensa adus` autorit`]ii) sunt contestate vehement
de organisme ale societ`]ii civile (APADOR-CH etc) cerndu-se abrogarea
sau, \n cel mai r`u caz, \nl`turarea relevan]ei penale pentru faptele vizate.
Argumentele utilizate \[i au temeiurile lor, chiar dac`, prin intransigen]`, transcend posibilit`]ile de acceptare, din acest moment ale societ`]ii
romne[ti. Solu]iile se amn`, dar relativizarea unor astfel de interdic]ii/limit`ri poate constitui o premis` logic` [i un semn al evolu]iilor viitoare.
Important de observat este [i faptul c` reglement`rile relativ interdictive fac parte dintr-un cadru constitu]ional mai cuprinz`tor de protec]ie, ap`rare [i garantare a exerci]iului drepturilor fundamentale ale omului [i cet`]eanului.
S` reamintim, enun]iativ, de art. 49, din Constitu]ie, referitor la restrngerea exerci]iului unor drepturi sau a unor libert`]i. Legiuitorul constituant precizeaz` imperativ: - restrngerea de acest tip, de o \nsemn`tate vital` pentru om [i cet`]ean, se poate face numai \n anumite cazuri [i numai prin
lege, cnd este vorba de ap`rarea siguran]ei na]ionale, a ordinii, a s`n`t`]ii
ori a moralei publice, a drepturilor [i a libert`]ilor cet`]enilor; desf`[urarea
instruc]iei penale; prevenirea consecin]elor unei calamit`]i naturale ori ale
unui sinistru deosebit de grav. {i foarte important: restrngerea nu poate
atinge existen]a dreptului sau a libert`]ii.
Preciz`ri bine de [tiut, \n exerci]iul profesiei de gazetar, \ntlnim [i \n
alineatul (3) al art. 31, protec]ia tinerilor, precum [i \n art. 37, dreptul de
asociere. Referitor la protec]ia tinerilor, a minorilor, cu deosebire, vom
re]ine, aici, doar protec]ia procesual`, considerat` deosebit de oportun`, pentru statutul actual [i viitor al tn`rului/minorului. Codul de Procedur` Penal`
consacr` un \ntreg capitol (Capitolul II, Procedura \n cauzele cu infractori
64

minori), \n care se fac anumite complet`ri [i derog`ri fa]` de procedura

obi[nuit` (art. 480). De interes pentru gazetar este procedura de desf`[urare
a judec`]ii. Art. 485 este explicit [i l`muritor: {edin]a nu este public`. La
desf`[urarea judec`]ii pot asista persoanele ar`tate \n articolul precedent
(autoritatea tutelar`, p`rin]ii, curatorul sau persoana \n \ngrijirea ori supravegherea c`reia se afl` minorul [i alte persoane implicate), ap`r`torii p`r]ilor, precum [i alte persoane cu \ncuviin]area instan]ei. Preciznd [i alte
persoane cu \ncuviin]area instan]ei, deducem posibilitatea prezen]ei ziaristului, dar numai \n condi]iile legii [i - printr-o interpretare extensiv protectoare - cu permisiunea de a relata numai ceea ce legea sau completul de
judecat` permite \n mod expres. Discre]ia absolut` ar trebui p`strat` \n privin]a numelui, a imaginii [i a altor date biografice care ar putea duce la
identificarea minorului.
Important de [tiut, de asemenea, este paragraful (2) al art. 37 din Constitu]ie, referitor la dreptul de asociere. Sunt vizate partide sau asocia]ii cu
programe v`dit antidemocratice, extremiste, xenofobe. Alineatul (2) are urm`toarea formulare: Partidele sau organiza]iile care, prin scopurile lor ori
prin activitatea lor, militeaz` \mpotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranit`]ii, a integrit`]ii sau a independen]ei Romniei sunt neconstitu]ionale.
Comentariu. Este realist s` observ`m [i s` accept`m caracterul riguros, imperativ [i temeinic al textului constitu]ional referitor la partide [i organiza]ii nedemocratice, extremiste, antistatale. Dar ct de realist este s`
constat`m permisivitatea maxim` stipulat` de Constitu]ie, \n favoarea presei, al mass-media, \n general, indiferent de extrema \n care se situeaz`.
Articolul 30, alineatul (2) sublineaz`: Cenzura de orice fel este interzis`,
iar alineatul (4) este formulat astfel: Nici o publica]ie nu poate fi suprimat`. Constitu]ia confer` valoare absolut` normelor de interzicere a cenzurii
[i func]ion`rii publica]iei - interdic]iei de suprimare a publica]iei. Mai mult
- legiuitorul face vorbire de orice fel de cenzur` sau publica]ie! Deci, chiar
[i de cele care, prin scopurile lor ori prin activitatea lor, militeaz` \mpotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept... etc., principii re]inute
\n art. 37, alin. (2), referitoare la partide [i asocia]ii.
Desigur, presa, o publica]ie este altceva dect un partid sau o asocia]ie,
cel pu]in \n sensul dat de Constitu]ie. Ziarul public`, \n general, fapte, evenimente, opinii ale actorilor politici [i sociali, inclusiv de tip extremist.
65

Libera exprimare a gndurilor, ideilor, crea]iilor nu poate fi \ngr`dit`, ne

atrage aten]ia art. 30 alin. (1) din capitolul constitu]ional relativ la drepturile,
libert`]i [i obliga]ii fundamentale. Presa intermediaz` reac]iile individuale,
de grup, segmen]iale, na]ionale sau interna]ionale. Dintr-o asemenea perspectiv`, apare cu totul ilogic`, antidemocratic`, posibila suprimare, de c`tre
oricine, a unei publica]ii de orice fel.
Cteva semne de \ntrebare se nasc, totu[i. Spre exemplu: Ce diferen]`
ar putea exista \ntre o organiza]ie extremist`, xenofob` [i publica]ia editat`
de aceea[i organiza]ie, pentru a-[i propaga ideile nocive? Sau: Ideile sunt
mai periculoase venind de la organiza]ie [i mai pu]in/deloc dac` sunt f`cute
publice \n tiraje de mas`?...
Opinia c` ideile/ideologiile devin periculoase cnd sunt intrumentalizate, constituind o arm` \n nu se [tie ce b`t`lie de mas`, de clas`, de pia]`
etc. sufer` de o restric]ie vizibil`. O simpl` sta]ie radioelectric` poate pune
\n cauz` un \ntreg sistem. S` mai ad`ug`m faptul verosimil c` o organiza]ie
sau un partid poate fi declarat` neconstitu]ional`, dar, conform Constitu]iei,
publica]ia, postul de radio sau de televiziune continu` s` func]ioneze, emi]nd continuu ideile, opiniile, sloganurile pentru care titularul licen]ei/autoriza]iei a fost scos \n afara legii. Altfel spus, organiza]ional, e[ti declarat
anticonstitu]ional, iar informa]ional, e[ti constitu]ional!...
Contradic]ia apare evident`. Solu]ionarea, inclusiv normativ, ]ine de
stadiul libertar \n care se afl` oameni [i societ`]i. Posibila solu]ie va porni,
desigur, de la ceea ce a devenit o axiom` a condi]iei umane: dreptul ne\ngr`dit la informa]ie [i comunicare!
|n continuarea punerii \n norm` a prevederilor constitu]ionale, Legea
41/1994, lege organic` privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]iiRomne de Televiziune, preia, pe alocuri
mot--mot, textele legii fundamentale.
Limit`rile [i interdic]iile Radiodifuziunii [i Televiziunii publice pot fi
deduse din lege:
- obliga]ii ce decurg din menirea SRR [i SRTV ca servicii publice
autonome de interes na]ional;
- interdic]ii imperative, enumerate [i calificate ca atare de textul legii;
- obiective misionare care trebuie reg`site \n programele [i emisiunile realizate [i difuzate la televiziunea [i radiodifuziunea publice.
66

Dintre obliga]ii enumer`m: - asigurarea pluralismului, libera exprimare a ideilor [i opinilor, libera comunicare a informa]iilor, informarea corect`
a opiniei publice (art. 3); - s` prezinte, obiectiv, impar]ial, realit`]ile vie]ii
social-politice [i economice interne [i interna]ionale, s` promoveze corect [i
riguros valorile limbii romne, ale crea]iei na]ionale [i universale, ale minorit`]ilor na]ionale, valorile democratice, civice, morale, sportive, demnitatea
uman`, adev`rul [i justi]ia; \n sfr[it, s` respecte principiile ordinii constitu]ionale din Romnia (articolul 4). Tot \ntre obliga]ii putem situa [i prevederile art. 9, redactat astfel: Serviciile publice de radiodifuziune [i de televiziune sunt obligate s` transmit`, cu prioritate [i \n mod gratuit, comunicatele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, Pre[edintele
Romniei, Consiliul Suprem de Ap`rare a }`rii sau de la Guvern.
Interdic]iile imperative consider`m a fi cele cuprinse \n textul articolul
5, text construit pe baza articolul 30 [i 31 din Constitu]ia Romniei.
Articolul 5 sublineaz` interdic]ia categoric` (nu trebuie s` serveasc`
sub nici un motiv), pentru Radiodifuziunea [i Televiziunea publice, de a servi
ca mijloace de def`imare a ]`rii [i a na]iunii, [i s` nu \ndemne la r`zboi de
agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`, s` nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau violen]` public`, s` nu propage manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri. (Reg`sim aici, a[adar, formul`ri din alineatul (7) al art. 30 din Constitu]ie). Articolul 5 din Legea 41/1994
con]ine [i dou` alineate (2) [i (3) referitoare la protec]ia minorilor [i tinerilor
(a se vedea art. 31 alin. (3) Constitu]ie). Astfel, nu vor fi difuzate, \ntre orele
5,00-24,00, emisiuni care, prin con]inutul lor amenin]` dezvoltarea psihomoral` sau fizic` a copiilor; de asemenea, minorii cu comportament deficitar vor
fi prezenta]i astfel \nct imaginile s` nu \nlesneasc` identificarea lor.
Este obligatoriu de re]inut c` Legea 41/1994 interzice prezentarea \n
clar (imagine, nume etc.) [i a persoanelor adulte prezumate c` au s`vr[it
fapte ilicite. Prezum]ia de nevinov`]ie func]ioneaz` pe toat` durata ct instan]a \nc` nu s-a pronun]at printr-o hot`rre r`mas` definitiv`:
Interzis` este, totodat`, exploatarea vizual` a deficien]elor de ordin
psihomatic a persoanelor incluse \n programele [i emisiunile de televiziune.
|ntre interdic]iile imperative, art. 5/Legea 41/1994 re]ine [i atacurile la
demnitatea, onoarea, via]a particular` [i dreptul la propria imagine a persoanei, preluate din articolul 30 alineatul (6), din Constitu]ie, aici \n formularea:
Programele nu trebuie s` prejudicieze...
67

Ca obiective misionare, \n limitele c`rora televiziunea [i Radiodifuziunea publice sunt obligate s`-[i conceap` [i s`-[i difuzeze programele, pot
fi incluse prevederile art. 7 ale Legii 41/1994.
Textul integral al art. 7 este formulat astfel:
Societatea Romn` de Radiodifuziune [i Societatea Romn` de Televiziune vor promova [i vor \ncuraja difuzarea de crea]ii audiovizuale
romne[ti.
(2) |n termen de cel mult 4 ani de la intrarea \n vigoare a prezentei legi,
Societatea Romn` de Radiodifuziune [i Societatea Romn` de Televiziune vor rezerva crea]iilor europene un procentaj majoritar al
timpului de emisie, \n calculul c`ruia nu vor intra emisiunile informative [i sportive, jocurile, publicitatea [i serviciile de teletext.
(3) Din crea]ia european` difuzat`, cel pu]in 30% va fi crea]ie romneasc`, inclusiv crea]ii specifice minorit`]ilor na]ionale.
(4) Din crea]ia romneasc`, cel pu]in 35% va fi crea]ie cultural`.
(5) Societatea Romn` de Radiodifuziune [i Societatea Romn` de
Televiziune vor rezerva, \n condi]iile alin. 2-4, cel pu]in 10% din
timpul lor de emisie crea]ilor realizate de produc`tori independen]i,
din ]ar` [i din str`in`tate.
(6) Aplicarea prevederilor alin. 2-5 se va face treptat, \n etape ale c`ror
termene vor fi stabilite de Consiliul Na]ional al Audiovizualului.
Misiunea, altfel necesar` [i oportun`, repartizat` serviciilor publice de
radio [i televiziune este formulat` mai degrab` deziderativ dect imperativ.
{i aceasta \ntruct termenele [i procentele men]ionate \n textul legii sunt
condi]ionate de disponibilit`]ile financiare [i tehnice ale celor dou` servicii
publice de comunicare, mereu sub cota de necesar. Problema resurselor constituie un prag critic pentru televiziunile publice europene, \n general, pentru
stadiul tranzi]iei romne[ti, \n special. Exist`, deci, riscul de a constata c`
stabilirea celor 4 ani, pentru armonizarea cu normele europene, este insuficient, cum exist` [i riscul de a umple grila de programe cu emisiuni originale de toat` mna, datorit` tocmai crizei de resurse financiare [i tehnice.
Articolul 7 al Legii 41/1994 stabile[te o misiune temerar` celor dou`
servicii publice de comunicare, greu dar nu imposibil de dus la bun sfr[it.
68

Limit`rile [i interdic]iile stabilite prin Legea Audiovizualului nr.

48/21 mai 1992 sunt de ordin general [i specifice. De ordin general socotim
limit`rile [i interdic]iile preluate, aproape integral, din Constitu]ie (art. 30 [i
31), inclusiv preciz`rile legiuitorului constituant referitoare la r`spunderea
civil` (art. 30 alin. 8).
Limit`rile [i interdic]iile specifice sunt stabilite \n condi]iile de acordare a licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare. Legea subliniaz` c`
licen]a de emisie cuprinde categoriile de informa]ii ce vor putea face, \n
func]ie de natura lor, obiectul difuz`rii \n public (art. 12). |n acela[i timp,
Consiliul Na]ional al Audiovizualului stabile[te norme obligatorii privind:
transmiterea informa]iilor referitoare la calamit`]i [i la cazurile de stare de
necesitate, publicitatea, programarea [i acordarea dreptului la replic`, sponsorizarea, modul \n care se solu]ioneaz` contesta]iile, precum [i norme
referitoare la alte aspecte legate de aplicarea prezentei legi (art. 32).
Consiliul Na]ional al Audiovizualului (C.N.A.) poate stabili interdic]ia maxim` [i anume - retragerea licen]ei titularului care nu respect` con]inutul/natura [tirilor [i programelor stabilite [i aprobate la \nfiin]area postului
de radio sau de televiziune. De men]ionat c` C.N.A. are competen]` att
pentru posturile publice de radio [i televiziune, ct [i pentru cele private.
Anumite limit`ri [i interdic]ii, pozitive, rezult` din criteriile de departajare pentru ob]inerea licen]ei de emisie (art. 12 alin. (4)), criterii ce se vor
r`sfrnge, substan]ial, \n viitoarele programe: asigurarea pluralismului opiniilor, favorizarea liberei concuren]e, a crea]iei [i a produc]iei audiovizuale
na]ionale, independen]a [i impar]ialitatea programelor etc.
Legea 48/1992 stabile[te interdic]ii [i cu privire la calitatea de investitor sau ac]ionar majoritar. Art. 6 - (1) este formulat astfel: o persoan` fizic` sau o persoan` juridic`, public` sau privat` nu poate fi investitor sau ac]ionar majoritar, direct sau indirect, dect la o singur` societate de comunica]ie audiovizual`, iar la altele nu poate de]ine mai mult de 20% din capitalul
social.
Legea audiovizualului \mpiedic`, astfel, formarea monopolului informa]ional \n audiovizual, pentru a asigura, prin lege, sursele alternative de
informare, pluralismul [i dezbaterea de idei. (De altfel, despre radio [i televiziunea publice vom reveni \n capitolele 9 [i 10).

69

- Informa]ii strict interdictive desemneaz` datele, documentele [i entit`]ile/con]inuturile (informa]ionale) supuse unui regim juridic strict [i obligatoriu \n leg`tur` cu accesul [i circula]ia lor public`. Intrarea \n posesia
unor astfel de documente, chiar [i \ntmpl`tor, nu \nseamn` [i dreptul de a
le face publice. Legea privind ap`rarea secretului de stat stabile[te datele,
documentele [i informa]iile secrete. Normele legale exprese beneficiaz`, de
ceea ce am putea numi prezum]ia absolut` de cunoa[tere. Astfel \nct invocarea necunoa[terii legii nu poate fi re]inut`; eroarea de drept nu are
relevan]` probatorie nici \n asemenea cazuri; am spune, niciodat`, cnd este
vorba de date, documente [i informa]ii definite prin lege secrete.
Legiuitorul a stabilit dou` categorii de date, documente [i informa]ii
calificate:
- secrete de stat
- secrete de serviciu
Actele normative \n vigoare definesc ca secrete de stat documentele,
datele [i informa]iile, obiectivele [i activit`]ile a c`ror divulgare, transmitere, sustragere, distrugere, alterare sau, dup` caz, pierdere pun \n pericol
siguran]a na]ional` sau ap`rarea ]`rii ori pot prejudicia interesele politice,
economice, tehnico-[tiin]ifice sau de alt` natur` ale Romniei.
Datele, documentele [i informa]iile secrete de stat sunt stabilite prin
hot`rre de guvern.
Secrete de serviciu sunt datele, documentele [i informa]iile care,
de[i nu sunt clasificate secrete de stat, nu sunt destinate publicit`]ii, iar
punerea lor \n circula]ie, prin orice mijloace, este interzis`. Datele, documentele [i informa]iile secrete de serviciu sunt stabilite de [efii unit`]ilor
[i institu]iilor creatoare/de]in`toare de documente de aceast` natur`.
Fire[te, datele, documentele [i informa]iile secrete de stat sunt supuse unui regim juridic restrictiv/punitiv intransigent, datorit` consecin]elor
grave pe care le pot determina/declan[a.
Vom urm`ri atitudinea imperativ` a legiuitorului \n trei importante
acte normative: - Codul Penal, Legea privind ap`rarea secretului de stat (inclusiv noul proiect \n lucru la Parlament) [i Legea privind siguran]a na]ional` a Romniei.
Codul Penal Romn \n art. 150 define[te no]iunile de secrete de stat
[i de \nscris oficial, iar art. 157 tr`darea prin transmiterea de secrete [i,
\n continuare, art. 169 sanc]iunile penale pentru divulgarea secretului care
70

perecliteaz` securitatea statului (\n termenii reglement`rilor recente siguran]a na]ional`).

|n sensul legii penale - Secrete de stat sunt documentele [i datele care
prezint` \n mod v`dit acest caracter, precum [i cele declarate sau calificate
astfel prin hot`rre a Guvernului.
|nscris oficial este orice \nscris care eman` de la o unitate din cele la
care se refer` art. 145 sau care apar]ine unei asemenea unit`]i (art. 150 C.P.,
titlul VIII)... Articolul 145 la care se face trimitere \n textul legii penale se
refer` la termenul public, prin care se \n]elege autorit`]i publice, institu]ii
publice, institu]ii sau alte persoane juridice de interes public, precum [i
activit`]i de administrare, exploatare sau folosire a bunurilor proprietate
public`, servicii, bunuri etc. de interes public.
Legiuitorul penal \ncadreaz` divulgarea secretului de stat \n categoria
Infrac]iuni contra siguran]ei statului. Articolul 157 stabile[te ac]iunile tipice de tr`dare prin transmitere de secrete [i sanc]iunile penale drastice
suportate de f`ptuitori. Textul art. 157 are \n vedere urm`toarele ac]iuni ilicite: - transmiterea secretelor de stat (unei puteri sau organiza]ii str`ine, ori
agen]ilor acestora); - procurarea de documente sau date secrete de stat; de]inerea unor astfel de documente (f`r` a fi \ndrept`]i]i prin lege); - toate
acestea \n scopul de a le transmite unor puteri, organiza]ii sau agen]i str`ini.
Textul la care ne referim stabile[te [i persoanele f`ptuitoare: cet`]ean romn
sau o persoan` f`r` cet`]enie, domiciliat` pe teritoriul statului romn.
Pedeapsa: deten]iunea pe via]` sau \nchisoare de la 15 la 25 de ani [i interzicerea unor drepturi.
Legea pedepse[te, de asemenea, acelea[i fapte, chiar [i atunci cnd
privesc alte documente (neclasificate \n categoria secrete de stat) dar care,
prin caracterul [i importan]a lor fac ca fapta s`vr[it` s` perecliteze securitatea statului (art. 157, alin. 2, C.P.).
Textul art. 169 C.P. vizeaz` divulgarea secretelor de stat de persoanele
care le cunosc, prin atribu]iile de serviciu sau le de]in \n afara \ndatoririlor
de serviciu. Sunt sanc]ionate penal: divulgarea, de]inerea \n afara
\ndatoririlor de serviciu sau de]inerea unor date [i documente, \n vederea
divulg`rii, dac` fapta este de natur` s` pun` \n pericol securitatea statului.
Ac]iunea de divulgare se pedepse[te cu \nchisoare de la 7 la 15 ani [i
interzicerea unor drepturi. |n cazul de]inerii sau al de]inerii \n vederea
divulg`rii, pedeapsa este \nchisoare de la 7 la 10 ani.
71

(Legea privind ap`rarea secretului de stat impune o precizare de fond.

Actualmente, este \nc` par]ial \n vigoare Legea nr. 23/1971 privind ap`rarea secretului de stat [i Hot`rrea nr. 19/1972 a Consiliului de Mini[tri
privind unele m`suri \n leg`tur` cu ap`rarea secretului de stat46. |n acela[i
timp, Parlamentul Romniei are \n lucru un nou proiect al Legii privind
ap`rarea secretului de stat, adecvat schimb`rilor radicale petrecute dup`
evenimentele din decembrie 1989. R`mnerea \n vigoare (\nc`) a Legii nr.
23/1971 nu \nseamn`, fire[te, perpetuarea ap`r`rii unor con]inuturi revolute.
La fel ca \n cazul [i al altor legi vechi, Legea 23 se aplic` numai \n m`sura
\n care nu contravine prevederilor constitu]ionale \n vigoare. Art. 150 din
Constitu]ia Romniei, validat` prin referendum, \n 1991, stipuleaz`: Legile
[i toate celelalte acte normative r`mn \n vigoare, \n m`sura \n care ele nu
contravin prezentei legi. Consiliul Legislativ propune, periodic Parlamentului sau, dup` caz, Guvernului, lista de legi [i alte acte normative spre abrogare. Legea 23/1971 va urma acest parcurs \n m`sura \n care Parlamentul va
adopta proiectul elaborat \n 1993, aprobat de Senat [i transmis Camerei Deputa]ilor sau un nou proiect, care s` reia parcursul procedurilor parlamentare
de dezbatere, adoptare [i promulgare.)
{ansele adopt`rii unei noi Legi privind ap`rarea secretului de stat sunt
reale, odat` ce, \n august 1998, Guvernul a \naintat Camerei Deputa]ilor un
proiect nou. Argumentele \n sus]inere men]ionau prea marea asem`nare a
proiectului din 1993 cu vechea lege, din 1971, referitoare la secretul de stat
[i oportunitatea adopt`rii, ct mai curnd posibil, a unei legi armonizate cu
noile realit`]i romne[ti. F`r` a intra \n discutarea de fond a noului proiect,
atitudine oportun` doar dup` promulgare, s` observ`m c` \n toate cele trei
texte men]ionate se reg`sesc, \n esen]`, formul`ri constante [i fire[ti, relative
la secretele de stat, clasificarea acestora, con]inutul de fond (siguran]`
na]ional`, protec]ia intelectual`, via]a [i drepturile persoanei [i colectivit`]ii), precum [i sanc]iunile penale suportate de f`ptuitori.

3.3. Clasificarea [i con]inutul

secretelor de stat
Legiuitorul clasific` secretele de stat \n trei categorii, \n func]ie de
importan]a valorilor protejate:
72

- strict secrete de o importan]` deosebit`;

- strict secrete;
- secrete
Clasific`rile men]ionate se stabilesc, cum am mai men]ionat, prin hot`rre de Guvern, pe baza propunerilor autorit`]ilor publice centrale [i \n
concordan]` cu legi \n vigoare care con]in reglement`ri specifice (Legea
siguran]ei na]ionale, Legea Arhivelor etc.). Hot`rrea de Guvern \n materie
va fi adoptat`, firesc, dup` promulgarea legii. Pn` atunci s` consemn`m datele, documentele [i informa]iile din categoria secrete de stat, a[a cum
apar \n noul proiect de lege (pentru a ne familiariza cu con]inuturi normative
mereu foarte disputate, \n special \n cazul accesului la informa]ie).
Proiectul Guvernului47 stabile[te drept secrete de stat:
- sistemul de ap`rare al ]`rii [i elementele de baz` ale acestuia, opera]iile militare, tehnologiile, date de fabrica]ie [i caracteristicile armamentului [i tehnicii de lupt`
- planurile [i dispozitivele militare, efectivele [i misiunile for]elor angajate
- cifrul de stat [i alte elemente criptologice stabilite de autorit`]ile publice
- organizarea sistemelor de protec]ie [i ap`rare a obiectivelor, sectoarelor
[i locurilor de importan]` deosebit` pentru ap`rarea ]`rii [i a siguran]ei na]ionale
- datele [i schemele referitoare la sistemele de telecomunica]ii [i la re]elele de calculatoare speciale [i militare
- activitatea de informa]ii desf`[urat` de autorit`]ile publice prin lege
- mijloacele, tehnica [i echipamentul de lucru, sursele de informa]ii
specifice, folosite de autorit`]ile care desf`[oar` activitate de informa]ii
- documentele descriptive, grafice sau pe supor]i magnetici, care se refer` la \ntreaga re]ea geodezic` [i gravimetric` de stat, cu indicarea prin coordonate a pozi]iei sau a valorii absolute a gravit`]ii punctelor acestora; h`r]ile [i planurile topografice, fotodocumentele la sc`ri mai mari de 1:25000
inclusiv, pe care sunt prezentate obiective clasificate drept secrete de stat
- studiile [i prospec]iunile geologice prin care se evalueaz` rezervele
na]ionale de metale [i minereuri rare, pre]ioase [i radioactive, precum [i datele referitoare la rezervele materiale
- activit`]ile [tiin]ifice, tehnologice sau economice, inclusiv investi]iile ce au leg`tur` cu siguran]a na]ional` sau ap`rarea na]ional`
73

- cercet`rile [tin]ifice \n domeniul tehnologiilor nucleare

- emiterea, imprimarea bancnotelor [i baterea monedelor, machetelor,
emisiunilor monetare B.N.R., precum [i tip`rirea hrtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, bonurilor de tezaur [i a obliga]iilor necesare finan]`rii
deficitului bugetar
- rela]iile [i activit`]ile secrete ale statului romn.
Noul proiect de lege, la fel cu acela din 1993, propune o structur` diferit` de structura legii 23/1971. Acum, no]iunea de secret de stat nu este
doar definit`, ci [i descris` \n con]inutul ei material. Legea veche stabilea
regulile de p`strare [i manipulare a datelor, documentelor [i informa]ilor,
institu]iile [i persoanele cu responsabilit`]i stricte \n domeniu (obliga]iile
organiza]iilor [i conduc`torilor acestora, obliga]iile Consiliului Securit`]ii
Statului, obliga]iile persoanelor fizice), de organizare detaliat` a activit`]ii
de ap`rare a secretului de stat, accesul la datele, documentele [i informa]iile
secrete de stat al salaria]ilor [i al altor persoane, reguli privitoare la fotografiere, filmare [i executarea unor lucr`ri de arte plastice, reguli privitoare la
str`ini, la transportul datelor [i documentelor secrete de stat, sanc]iuni etc.
(Clasificarea propriu-zis` a documentelor, datelor [i informa]iilor \n strict
secrete de stat de o importan]` deosebit`, scrict secrete [i secrete s-a
realizat prin Hot`rrea de guvern nr. 19/1972. Hot`rrea men]ionat` stabilea, enumerativ, datele, documentele [i informa]iile pentru fiecare categorie
de secrete.)
Dac` ar fi s` numim un criteriu al repartiz`rii informa]iilor secrete pe
cele trei categorii de secrete, am putea aprecia astfel ra]iunea clasific`rii:
- la strict secrete de o importan]` deosebit` au fost repartizate informa]iile [i datele de valoare strategic` maxim`, referitoare la siguran]a na]ional`, la ap`rarea [i dezvoltarea fundamental` a ]`rii (economice, politice,
[tin]ifice de comunica]ii, militare, rela]ii interna]ionale, resurse etc.); altfel
spus, date, documente, informa]ii definitorii pentru identitatea, integritatea
[i prestigiul ]`rii: - date care divulgate sau distruse puneau \n cauz` interesul
na]ional, expuneau unor riscuri majore ]ara \n ansamblul s`u.
- la strict secret au fost repartizate date de interes na]ional [i de o importan]` deosebit`, a c`ror principal` caracteristic` ar putea fi dedus` din
faptul c`, \n majoritatea cazurilor, privesc planuri, cifre sintetice, balan]e etc.
menite s` pun` \n aplicare obiective strategice de o importan]` deosebit`;
sau rezult` din valorificarea resurselor [i obiectivelor strategice.
74

- \n sfr[it, la secrete apar date, documente [i informa]ii de tip sectorial, pe categorii de cunoa[tere, cum precizeaz` chiar Hot`rrea nr.
19/1972, cnd se refer`, spre exemplu, la rezervele de minereuri de metale
rare [i disperse, sau resurse de petrol [i gaze naturale...
Spre deosebire de Legea nr. 23/1971 [i Hot`rrea nr. 19/1972, proiectul \naintat de guvern, \n 31 august 1998, enumer`, \n chiar cuprinsul legii,
datele, informa]iile [i documentele secrete de stat. Astfel \nct, hot`rrea
de guvern ce va \nso]i viitoarea lege urmeaz` doar s` repartizeze, pe cele trei
categorii de secrete, prevederile stabilite expres, limitativ [i riguros, \n actul
normativ de referin]`. Principiul enumerativ (limitativ [i riguros), adoptat
de proiectul guvernamental, trebuie s` \nsemne interpretarea [i concretizarea \n norme de aplicare, de asemenea, limitativ. Interpretarea [i aplicarea
extensiv` a prevederilor exprese ale legii ar \nsemna, \n acest caz, un exces
jurisdic]ional, cu efecte nedemocratice, abuzive, cu grave atingeri aduse
dreptului la informa]ie [i comunicare.
Reac]iile publice la noul proiect al Legii privind ap`rarea secretului de
stat s-au situat, sugestiv, tocmai \n aria interpret`rilor limitative-extensive.
Pentru ziarul Adev`rul (1 septembrie 1998), prin noua lege a secretului de
stat, Guvernul vrea s` bage popula]ia \n embargou informa]ional, iar \n subtitlul la comentariul men]ionat citim: Botni]` pus` presei cu voie de la Executiv?. Acela[i proiect, pentru Na]ional, din aceea[i zi, \nseamn` c` S.R.I
va fi jupnul tuturor secretelor de stat din Romnia, iar \n subtitlu citim:
publicarea \n pres` a unor secrete de stat \nseamn` pu[c`rie pe 10 ani.
Reac]ia \ngrijorat` a presei \[i g`se[te argumente de sus]inere [i \n
avizul consultativ al unei institu]ii juridice de amplitudinea Consiliului Legislativ. Organismul men]ionat sus]ine c` sunt declarate secrete de stat
informa]ii care pot cuprinde, \ntr-o interpretare extensiv` (s.ns.), aproape \ntreaga via]` economico-[tiin]ific` a ]`rii, pentru a conchide: o analiz` exigent` a textului ar putea duce la falsa impresie c` orice informa]ie devine
secret de stat dac` este cunoscut` de persoane neautorizate (s.ns.).
Observ`m cum Consiliul Legislativ face referire la o interpretare extensiv`, prin care s-ar putea ajunge la secretizarea arbitrar` a datelor, documentelor [i informa]iilor din ampla [i variata sfer` a activit`]ii economice [i
[tiin]ifice.
|n aceea[i viziune, Consiliul Legislativ stabile[te o rela]ie de risc juridic
\ntre orice informa]ie [i persoane neautorizate (s` de]in` acea informa]ie).
75

Nu trebuie excluse asemenea evolu]ii, mai ales \n democra]iile retorice

(orale!). Totu[i, faptul c` ini]iatorul legii enum`r` informa]iile, datele [i
documentele secrete de stat, [i numai pe acelea care, divulgate, distruse
sau de]inute prin \nc`lcarea legii, pot aduce mari prejudicii siguran]ei na]ionale, protec]iei valorilor [i crea]iilor de real` importan]` strategic` sau ar
primejdui via]a [i existen]a popula]iei, constituie argumente indubitabile
pentru ceea ce trebuie s` \nsemne con]inutul [i menirea legii secretului de
stat.
|n privin]a persoanelor neautorizate a de]ine orice informa]ie, discu]ia se poate restrnge la sensul obi[nuit al termenilor: - legea \ns`[i stabile[te obliga]ia tuturor celor care intr` \n posesia informa]iei secret de stat de
a se comporta conform legii, indiferent de situa]iile [i de \mprejur`rile \n
care asemenea informa]ie a ajuns la cuno[tiin]a sau \n posesia sa.
|n ultima analiz`, nu numai de]inerea de informa]ii secrete de stat se
pune \n mod deosebit, ci [i interdic]ia de a le divulga; cu inten]ia de a primejdui siguran]a na]ional`, via]a popula]iei, crea]iile [tin]ifice, resursele [i
aspectele militare de ordin strategic, vital.
Informa]ii alternativ interdictive/permisive au \n vedere acele date [i
documente protejate de lege, al c`ror regim permisiv/interdictiv alterneaz`,
conform dispozi]iilor legale. Ne referim, cu deosebire, \n acest subcapitol, la
fondul arhivistic na]ional, astfel cum este considerat \n Legea Arhivelor
Na]ionale48 ([i al c`rui regim juridic ni se pare necesar a fi bine cunoscut [i
de profesioni[tii scrisului publicistic).
Caracterul alternativ al acestor documente rezult` din modul \n care
sunt luate \n eviden]`, inventariate, selec]ionate, p`strate, folosite.
Documentele protejate prin lege urmeaz` un regim juridic concesiv, \n
sensul c` de]in`torii [i creatorii de documente, comisiile de selec]ionare de
la Arhivele Na]ionale (Comisia Central`) de la direc]iile jude]ene sau de
la nivelul unit`]ilor creatoare [i de]in`toare beneficiaz` de prerogative legale
semnificative \n stabilirea valorii, a normelor de circula]ie [i acces la materialul arhivistic propriu. De asemenea, interdic]ia de acces la cercetarea
documentelor din Fondul Arhivistic prive[te nu numai con]inutul (care poate afecta interesele na]ionale, drepturile [i libert`]ile cet`]enilor), ci [i starea fizic` a documentelor protejate; iar starea fizic` este constatat` [i
apreciat` de de]in`torul legal al respectivelor documente.
76

Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Na]ional al Romniei sunt urm`toarele: acte oficiale [i particulare, diplomatice [i consulare,
memorii, manuscrise, proclama]ii, chem`ri, afi[e, planuri, schi]e, h`r]i, pelicule cinematografice [i alte asemenea m`rturii, matrice sigilare, precum [i
\nregistr`ri foto, video, audio [i informatice, cu valoare istoric`, realizat` \n
]ar` sau de c`tre creatori romni \n str`in`tate (art. 2/Legea Arhivelor Na]ionale).
Legea Arhivelor Na]ionale define[te documentele enumerate mai sus
izvoare istorice [i le asigur` o protec]ie special`.
|n func]ie de natura documentelor, de]in`torii [i creatorii lor, persoane
juridice, au obliga]ia s` le depun` spre p`strare permanent` la Arhivele
Na]ionale sau la direc]iile jude]ene ale acestora \n limita unor anumite termene: - documentele fotografice [i peliculele cinematografice - dup` 20 de
ani de la crearea lor; - documentele scrise, cu excep]ia celor de stare civil`
[i tehnice, dup` 30 de ani; - documentele tehnice, dup` 50 de ani; - actele de
stare civil`, dup` 100 de ani; - matricile sigilare confec]ionate din metal,
cuprinznd \nsemnele legale [i denumirea unit`]ii, dup` scoaterea lor din uz
(art. 13/Legea Arhivelor Na]ionale).
Institu]iile [i organismele statale cu atribu]ii \n domeniul siguran]ei
na]ionale, precum [i Academia Romn` \[i p`streaz` documentele [i dup`
expirarea termenelor prev`zute de lege.
Legiuitorul acord` o aten]ie special` [i folosirii documentelor care fac
parte din Fondul Arhivistic Na]ional. Documentele clasificate astfel pot fi
folosite pentru cercetare [tiin]ific`, rezolvarea unor lucr`ri administrative,
inform`ri, ac]iuni educative, elaborarea de publica]ii [i eliberarea de copii,
extrase [i certificate.
Termenul general de acces la documentele din Fondul Arhivistic Na]ional al cet`]enilor romni [i str`ini este de 30 de ani de la crearea lor. Pentru
documentele care nu au \ndeplinit respectivul termen se poate ob]ine aprobarea conducerii unit`]ii creatoare sau de]in`toare.
Legea stabile[te [i dou` condi]ii interdictive pentru documentele care
nu s-au dat \n cercetare: - cnd accesul la asemenea documente poate afecta
interesele na]ionale, drepturile [i interesele cet`]enilor, pe de o parte, [i
cnd integritatea fizic` a documentelor este \n pericol, pe de alt` parte. Art.
22/ Legea Arhivelor Na]ionale stabile[te documentele supuse interdic]iei de
cercetare. Este vorba de documentele care:
77

a) privesc siguran]a, integritatea teritorial` [i independen]a statului

romn, potrivit prevederilor constitu]ionale [i ale legisla]iei \n vigoare;
b) pot leza drepturile [i libert`]ile individuale ale cet`]eanului;
c) sunt \ntr-o stare necorespunz`toare de conservare, situa]ie stabilit`
de comisia de sprecialitate [i consemnat` \ntr-un proces verbal;
d) nu sunt prelucrate arhivistic.
Clasificarea pe aceste categorii interdictive se face de c`tre de]in`torul
legal al documentelor.
R`spunderea pentru \nc`lcarea dispozi]iilor legale referitoare la utilizarea documentelor din Fondul Arhivistic Na]ional atrage, dup` caz, r`spunderea contraven]ional`, civil` sau penal` (art. 26). Contraven]iile pot fi sanc]ionate cu amenzi de la 200 000 lei la 2 000 000 lei, dac` fapta comis` nu
constituie infrac]iune, prev`zut` \n legea penal`.
Constituie infrac]iune [i se pedepse[te cu \nchisoare de la 3 la 7 ani,
scoaterea peste grani]` a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic
Na]ional al Romniei sau \nstr`inarea acestora c`tre persoane fizice sau persoane juridice str`ine, f`r` autorizarea Arhivelor Na]ionale(art. 28).
Constituie, \n general, infrac]iune: sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea \n starea de ne\ntrebuin]are a documentelor care fac parte
din Fondul Arhivistic Na]ional al Romniei(art. 27).
Informa]iile, datele, documentele supuse unui regim juridic, pe care
l-am numit alternativ (permisiv/interdictiv) urmeaz`, \n fapt [i \n drept, un
circuit sistematic, riguros, controlat prin lege. Caracterul alternativ rezult`
din posibilitatea pe care legea o confer` creatorului sau de]in`torului: - de a
aproba accesul persoanelor interesate (cercet`tori, ziari[ti etc.) [i \n`untrul
termenului de 30 de ani; - de a stabili interdic]ii de acces la unele documente
care, de[i nu vizeaz` securitatea na]ional` sau drepturile [i libert`]ile
cet`]enilor, nu se dau \n cercetare (art. 22); este vorba de documente
necorespunz`tor conservate sau (\nc`) neprelucrate arhivistic - situa]ii pe
care le stabilesc creatorii/de]in`torii (comisia de specialitate), pe baza unei
dispozi]ii permisive a legii.
Legiuitorul accept` implicit, \n cazul anumitor documente din Fondul
Arhivistic Na]ional, un comportament subiectiv din partea creatorului sau
de]in`torului acestora, atunci cnd astfel se protejeaz` fizic valorile arhivistice stabilite de lege.
78

Capitolul 4
DREPTUL DE A {TI
4.1. Con]inutul [i sensul dreptului de a [ti
Expresia ca atare - dreptul de a [ti - sugereaz` caracteristica s-o numim unidirec]ional` a acestui tip de demers comunica]ional. |n sensul c`
dreptul de a [ti trebuie s` fie asigurat att ziaristului (ca exponent al opiniei publice), ct [i publicului, persoanelor, ca beneficiare [i proprietare ale
informa]iei publice.
Am putea numi, deci, acest drept, propus mai recent teoriei comunic`rii, ca o sum` de prerogative individuale \n raport cu organismele [i institu]iile ce de]in informa]ia.
|ntr-o accep]ie mai larg`, dreptul de a [ti este apreciat a fi un corolar
al dreptului de exprimare, prin asigurarea ne\ngr`dit` a accesului persoanei
la informa]ii de interes public, p`strate secrete de institu]ii sau organisme
publice ori private.
O anchet` interna]ional`, organizat` de F.I.J. [i UNESCO, \n 1992,
publicat` \n revista Information, viznd tocmai accesul la informa]ie,
ajunge la constat`ri interesante [i surprinz`toare49. Iat` premisa teoretic` a
anchetei, a[a cum apare la \nceputul capitolului I, Principii generale: Libertatea de expresie este un drept universal recunoscut. Articolul 19 al Declara]iei universale a drepturilor omului, din 1948, este expresia cea mai
79

categoric` \n materie. Dar libertatea de exprimare presupune nu numai

dreptul de a exprima puncte de vedere contrare celor ale guvernelor. |n
acela[i timp, aceasta cere dreptul de a c`uta (de a investiga) pentru a cunoa[te punctele de vedere (John Keane, The Media and Democracy,
Polity Press 1991 Cambridge). Franklyn S. Heiman, citat \n anchet`, ofer`
argumentele l`muritoare asupra a ceea ce \nseamn` [i vizeaz` dreptul de a
[ti. P`rerea lui Fr. S. Heiman: Multe cuno[tiin]e (informa]ii) esen]iale sunt
de]inute de administra]ii sau de func]ionari care pot frna procesul democratic, considernd ca secrete (tocmai asemenea) informa]ii esen]iale (...).
Datele de]inute de guvern apar]in fundamental publicului, \ntruct acestea
au fost culese gra]ie banilor contribuabililor [i \n vederea exercit`rii unei
autorit`]i conferite de popula]ie \n ansamblul s`u.
Argumente greu de cl`tinat [i, a[a cum specific` autorii ini]iativei publicistice la care ne referim, o asemenea revendicare este considerat` \n
general nu ca un privilegiu special rezervat ziari[tilor, ci ca un drept general
ce revine popula]iei \n ansamblul s`u. |n mod normal, ziari[tilor li se apreciaz` tentativa de a restrnge ct mai mult din ceea ce s-ar putea numi secretele guvern`rii, excep]ie f`cnd, fire[te, ceea ce prin lege se consider` a fi
secret de stat, sau aspecte stricte de protec]ie a vie]ii [i demnit`]ii persoanei.
Inten]ionat am subliniat excep]iile de la dreptul de a [ti. Pentru c`, \n
ultimii ani, cu deosebire ziari[tii, dar nu numai ei, \ncearc` penetrarea tuturor obstacolelor legale sau morale ce limiteaz` sau interzic accesul [i publicitatea (informa]iilor de orice fel) prin pres`.
Chiar UNESCO, pe baza concluziilor reuniunii unor profesioni[ti [i
speciali[ti ai presei [i comunic`rii, adopt` un protocol, \n care se men]ioneaz`: |n exerci]iul func]iunilor sale, ziaristul trebuie s` aib` acces total
(s.ns.) la sursele de informare, \n special la acelea privind afacerile publice.
Exist`, \ns`, [i opinii contrare acestei libert`]i totale.
Practic, se confrunt` dou` teorii referitoare la libera circula]ie [i liberul
acces la informa]ie:
- accesul [i circula]ia nelimitate;
- controlul prin lege al liberului acces [i al liberei circula]ii a informa]iei.
Sensul exact al termenilor este con]inut \n ancheta revistei Information.
|n cazul primei teorii, ziari[tii cer transparen]a total` [i nu cred c` putem stabili
tran[ant dac` au sau nu au dreptate, dac` ar fi sau n-ar fi bine, corect [i oportun
80

acest lucru. Cu att mai dificil de judecat cu ct, \n SUA, spre exemplu, ziari[tii
consider`, conform publica]iei citate, c` inclusiv via]a privat` constituie un
obstacol pentru pres` [i public. Sunt vizate aici [i tab-urile sacre ale comunic`rii, acelea ce privesc [i sunt drastic ap`rate de normele juridice [i morale:
prestigiul [i demnitatea persoanei. (Dreptul la via]a privat`, la intimitate, la
anonimat, la propria imagine, la o via]` personal` tr`it` dup` cum dore[ti).
Ra]iunile disloc`rii tab-urilor ar fi acestea: a/ participarea public` la
decizia politic` (transparen]a guvern`rii); b/ accesul persoanelor la dosare,
cu deosebire la propriul dosar; c/dreptul de a-]i cunoa[te biografia public`
[i de-a o corecta, la nevoie.
Transparen]a total` nu este lipsit` de riscuri. Adept` a celei de a doua
teorii, Doris Graber (SUA) este de p`rere c` accesul nelimitat constituie o
nou` arm` pentru ho]i, escroci [i asasini. Legea - scrie D.G.- a fost utilizat`
de crima organizat` [i trafican]ii de droguri, pentru a detecta amenin]`rile
contra activit`]ilor lor, [i de c`tre societ`]ile de afaceri, pentru a se spiona una
pe alta. A fost, de asemenea, utilizat` de c`tre asasini: \n 1989, asasinul actri]ei
Rebecca Schaeffer, un admirator dereglat mintal, a ob]inut adresa acesteia de
la o societate de detectivi particulari. Statul California a interzis accesul la
arhivele serviciilor de eliberare a permiselor de circula]ie, pentru a se evita
ob]inerea adresei de domiciliu a unor persoane. S-au stabilit [i amenzi.
Individul (func]ionarul) care transmite asemenea informa]ii unui ziarist este
pedepsit cu 5 000 $ amend` [i/sau \nchisoare de maximum un an de zile.
La simpla impresie, transparen]a total` a surselor [i depozitelor de
informa]ie ar putea prefigura, cum se spune, un fel de totalitarism massmedia, \n care cele mai grele consecin]e s` le suporte individul \nsu[i, mai
\naintea [i mai grav dect institu]iile sau depozitarii de informa]ie/de autoritate public`. |n acela[i timp, realitatea ilustreaz` [i riscurile celei de-a doua
teorii: - posibilitatea exercit`rii arbitrare, de c`tre putere, a controlului legal privind veridicitatea [i etica mesajului.
Puse astfel \n cauz` vor fi, \n primul rnd, mijloacele de comunicare
de mas`, credibilitatea [i legitimitatea lor ca exponente ale comunic`rii publice. |ntr-un recent studiu, Nol Copin invoc` rezultatele unor sondaje
efectuate \n Fran]a conform c`rora opinia public` \[i manifest` suspiciunea
fa]` de veridicitatea actului publicistic. |n majoritate, cei chestiona]i consider` c` ziari[tii, indiferent de canalul mediatic, sunt dependen]i de puterea
politic` [i puterea financiar`50.
81

Plasat \ntre transparen]a total` [i controlul prin lege al circula]iei

informa]iei, dreptul de a [ti impune stabilirea [i interpretarea, \n spirit libertar - \n aceea[i m`sur` permisiv [i limitativ - a cadrului principial [i normativ destinat liberei circula]ii [i liberului acces la informa]ie.
- Transparen]a total`, altfel spus - accesul ne\ngr`dit (sub nici o form`) la informa]ie este opera]ional, ca principiu consacrat de constitu]ie [i de
documente interna]ionale de referin]`, numai \n cazul informa]iilor de interes public. Este vorba, deci, de informa]ii pe care publicul poate [i este
normal s` le cunoasc` - fie c` este vorba de persoane autohtone sau str`ine;
informa]ii care \nlesnesc buna convie]uire, cunoa[terea [i rela]iile reciproce,
statutul social [i moral al unui individ, al unui grup etc. Constitu]ia Romniei consacr` accesul ne\ngr`dit la informa]ia de interes public \n termeni
indubitabili: Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa]ie de interes public nu poate fi \ngr`dit (art. 31 alin. 1).
Exist`, \n acela[i timp, informa]ii cu acces absolut, c`rora nici o legisla]ie democratic` nu le poate pune embargo: na[terea, c`s`toria, decesul,
divor]ul, promovarea \n func]ie, ob]inerea unor diplome [i atestate profesionale etc.; informa]iile respective modific` raporturile [i percep]iile \n rela]iile
interumane, intercomunitare, [i nu pun, \n mod normal, \n pericol persoana
sau colectivitatea, buna convie]uire.
- Legiuitorul \[i schimb` radical atitudinea, cnd este vorba de rela]ii
[i situa]ii private; rela]ii [i situa]ii care privesc acel cadru intim - irelevant
public - al persoanei [i al familiei sale. Este vorba, \n ultima analiz`, de
dreptul persoanei la irelevan]` public`: - dreptul exclusiv al persoanei de
sine \ns`[i, f`r` nici un fel de consecin]` asupra rela]iilor cu ceilal]i (colectivitate/grup/comunitate). Cadrul intim/privat absolv` de semnifica]ie public` opinii, atitudini, comportamente care nu sunt [i nu pot fi clasificate de
larg interes [i nu trebuie f`cute publice.
|ntr-un plan mai restrns, dreptul de a [ti impune delimitarea sistematic` [i explicit` \ntre informa]iile de interes public [i datele, documentele
[i informa]iile a c`ror circula]ie este supus` prevederilor exprese ale legii.
|ntr-adev`r ([i am ar`tat acest lucru \n capitolul anterior), informa]iile, datele, documentele clasificate secrete de stat, secrete de serviciu, din
Fondul Arhivistic Na]ional al Romniei urmeaz` un regim strict de acces,
circula]ie [i utilizare, regim stabilit de organul suprem al puterii \n stat Parlamentul ]`rii. Transparen]a total`, \n asemenea cazuri, ar aduce preju82

dicii greu de calculat pentru siguran]a na]ional`, pentru drepturile fundamentale ale cet`]enilor.
Secretizarea informa]iei este o problem` de op]iune na]ional`, exprimat` de Parlament, [i nu rezultatul unei ac]iuni subiective, arbitrare, \ntreprinse de celelalte puteri ale statului sau de organisme, grupuri, personalit`]i
cu influen]` \n adoptarea deciziilor politice, sociale sau institu]ionale.
|n sfr[it, dreptul de a [ti impune cunoa[terea [i respectarea deliberat`,
\n cuno[tin]` de cauz`, a ideii de informa]ie public`, cu regim controlat de
publicare/nepublicare, \n tot sau \n parte. Exemplul etalon: minora/minorul
victime ale unei agresiuni sexuale (viol, perversiuni etc.); legea interzice publicarea numelor (\n unele cazuri, [i a ini]ialelor), a imaginilor fotografice
sau de film, a altor date [i informa]ii care ar putea duce la recunoa[terea
victimelor.
Un regim interdictiv strict, altfel stabilit de legiuitor, se aplic` [i datelor,
documentelor [i informa]iilor secrete de stat, acelea care prezint` \n mod
v`dit acest caracter, precum [i cele declarate sau calificate astfel prin hot`rre
de Guvern (art. 150 C.P.). De observat este interpretarea imperativ` a interdic]iei: - chiar dac` documentele secrete de stat ajung, fie [i \ntmpl`tor, \n
posesia unei persoane (care nu are \n atribu]iile sale de serviciu astfel de documente), nu pot fi date publicit`]ii sau divulgate, distruse, degradate. Proiectul de lege elaborat de Guvern [i \naintat Camerei Deputa]ilor prevede: Persoana care, \n afara atribu]iilor de serviciu, afl` de con]inutul unor informa]ii,
date, documente sau activit`]i ce constituie secrete de stat sau intr` \n posesia
lor este obligat` s` anun]e serviciul Serviciul Romn de Informa]ii sau, dup`
caz, s` le predea acestora. De[i textul se refer` la persoane \ncadrate \n institu]ii sau unit`]i care de]in sau lucreaz` cu secrete de stat (persoane fizice sau
juridice de drept privat care de]in ori c`rora le-au fost \ncredin]ate secrete de
stat), dispozi]iile legii nu exclud ipoteza c` orice persoan` care posed` sau
care intr` \n posesia unor documente secrete de stat s` respecte \ntocmai regimul juridic al acestora. De altfel, acela[i text guvernamental stabile[te \n articolul 1: Ap`rarea secretului de stat constituie o obliga]ie [i o \ndatorire moral` a tuturor cet`]enilor Romniei, prin care se exprim` fidelitatea fa]` de ]ar`.
Transparen]a total` [i controlul prin lege privind circula]ia datelor,
documentelor [i informa]iilor de]inute de creator sau depozitari, defini]i astfel prin lege, se stabilesc, \n func]ie de con]inutul [i valoarea lor public`, de
for]a de impact [i de consecin]ele pozitive/negative pe care le determin`.
83

Valorile publice protejate, printr-o riguroas` circula]ie a documentelor

[i informa]iilor, sunt: - siguran]a na]ional`, drepturile [i libert`]ile cet`]enilor, starea fizic` a \nscrisurilor, imaginilor [i actelor de patrimoniu.
Dreptul de a [ti afirm` accesul ne\ngr`dit la toate informa]iile de interes public, concomitent cu ap`rarea demnit`]ii [i integrit`]ii persoanei, precum [i a memoriei colective. Legea [i con[tiin]a civic` asigur` substan]a de
fond a dreptului de a [ti.

4.2. Accesul la dosare

Dreptul de a [ti se referea, deci, [i la accesul la dosarul/dosarele persoanelor fizice [i juridice. Beneficiile [i riscurile le-am re]inut din concluziile succinte ale anchetei publicistice ap`rute \n revista Information.
Accesul la dosare este reglementat \n mod diferit de la ]ar` la ]ar` [i,
\n cadrul federal, de la stat la stat (am consemnat reglementarea interdictiv`
a statului California referitoare la accesul la arhivele serviciilor de eliberare
a permiselor de circula]ie).
Ra]iunile normativiz`rii sunt determinate att de valoarea public`/privat` protejat`, ct [i de posibile consecin]e, cu un anumit grad de periculozitate pentru individ sau colectivitate, rezultate din modul de utilizare [i finalizare a informa]iei accesibile. Tocmai astfel de criterii au determinat, spre
exemplu, statul California de a schimba regimul juridic al dreptului de acces
la datele din arhivele serviciilor de eliberare a documentelor de circula]ie.
Dac` aceasta este procedura institu]ional` frecvent` [i acceptat`, exist` anumite detalii - permisiv/interdictive referitoare la posibilit`]ile de secretizare la \ndemna [i a persoanei fizice. Se accept`, \ndeob[te, c` numele, adresa, num`rul de telefon ale unei persoane sau personalit`]i sunt
publice. |n majoritatea cazurilor, persoana \ns`[i \[i face publice respectivele date. Cartea de vizit` [i cartea de telefon sunt frecvent utilizate pentru
a te face cunoscut, a fi g`sit sau apelat \n probleme publice sau private.
|n aceea[i m`sur`, \ns` persoana se poate prevala de regula confiden]ialit`]ii, \n privin]a num`rului de telefon, a adresei [i a numelui propriu. Expresia
utilizat` apare sugestiv`: telefonul dat la secret. Este, desigur, dreptul persoanei de a beneficia de confiden]ialitatea de acest tip. Probleme se nasc \n momentul \n care serviciile de telecomunica]ii asigur` secretul, dar alte servicii
84

(stare civil`, eviden]a popula]iei, registrul comer]ului, serviciul personal, unit`]ile de \nv`]`mnt [i perfec]ionare, [coli de [oferi etc.) nu au obliga]ia legal` de
a secretiza datele pe care o persoan` nu dore[te s` le fac` publice sau s`
permit` accesul la ele. |ntrebarea consecutiv` - dac` toate serviciile de]in`toare/depozitare de informa]ii personale pot fi obligate, la cererea expres` a
unui solicitant, s` secretizeze datele personale sau familiale? - nu poate avea
dect un r`spuns negativ. Persoana nu poate face un secret din propria-i via]`
\n colectivitate/comunitate. Exist`, cum am ar`tat, date care au un caracter \n
acela[i timp public [i familial (na[terea, c`s`toria, divor]ul, moartea, adresa,
dispari]ia etc.) - date ce modific` raporturile de situare fa]` de ceilal]i. Scopul
secretiz`rii nu a fost clandestinizarea sau disimularea unor calit`]i secrete de c`tre solicitant, ci pur [i simplu dorin]a de a beneficia de un statut
discret, anonim. Singurii r`spunz`tori de secretul unor astfel de date sunt
cei ]inu]i prin \n]elegere/conven]ie/contract s` le asigure protejarea. Faptul de
a intra, ca ziarist, \n posesia datelor de acest tip [i a le face publice nu poate
constitui un fapt ilicit, din moment ce legea nu interzice expres acest lucru.
Sistematizarea relativ riguroas` a preciz`rilor de pn` aici ofer` posibilitatea de a delimita normativ dreptul de acces la anumite date, documente
(dosare).
Se disting, astfel, cel pu]in trei situa]ii juridice distincte:
- Norme general interdictive - referitoare la date, documente [i informa]ii secrete de stat; norme extensive, opozabile oric`rei persoane romne
sau str`ine, care intr` \n posesia secretelor de stat, altfel dect permite legea; \nc`lcarea interdic]iei legale atrage dup` sine r`spunderea juridic` a
f`ptuitorului.
- Norme func]ionale - care privesc circula]ia unor documente [i date
de mare \nsemn`tate, calificate astfel pentru valoarea lor intrinsec` (de patrimoniu), \nainte de a fi declarate (unele) inaccesibile, sau secrete. Evoc`m
aici Fondul Arhivistic Na]ional, a c`rui utilizare este stabilit` prin lege organic`. Cu deosebire, Capitolul IV, Folosirea documentelor care fac parte
din Fondul Arhivistic Na]ional al Romniei, din Legea Arhivelor Na]ionale, stabile[te cnd este permis accesul la datele protejate, [i anume:
cercetarea! Interdic]ia legal`, exprimat` sugestiv \n art. 22 (...Nu se dau \n
cercetare) are o aplicabilitate particular`. Dac`, totu[i, asemenea date ajung
s` fie publicate, legea nu stabile[te pedepse penale. Legea Arhivelor Na]ionale consider` infrac]iuni sustragerea, distrugerea, degradarea, scoaterea
85

peste grani]`, \nstr`inarea f`r` autorizare... Nu [i publicarea! |ntre secret de

stat [i cercetare exist`, se pare, o diferen]` conceptual` [i jurispruden]ial`. Astfel c` divulgarea unor date arhivistice, chiar beneficiare ale dispozi]iilor art. 22, nu constituie infrac]iune; fire[te, cu condi]ia ca intrarea \n
posesie s` nu fi constituit ea \ns`[i o infrac]iune.
- Norme op]ionale - de care persoana se poate prevala, \n anumite condi]ii, [i a c`ror respectare, pe baza unor \n]elegeri/conven]ii/contracte precise, se impune p`r]ilor, precum [i \n raporturile acestora cu ter]ii.
Am reluat sistematizarea unor asemenea reglement`ri referitoare la
con]inuturile unor dosare, pentru a contura ct mai exact datele, documentele [i informa]iile dintr-un dosar mai special discutat cu ardoare \n Parlament
[i \n societatea civil`: - dosarul de securitate. |n perioada 1993-1998, s-au
succedat mai multe variante ale proiectului de lege privind accesul la dosarele \ntocmite unui \nsemnat num`r de persoane de c`tre vechea securitate.
Dup` mai multe ezit`ri, amn`ri, modific`ri, Senatul Romniei a adoptat o variant` a legii, \n 25 iunie 1998, \naintat` apoi Camerei Deputa]ilor.
Miza dosarelor de securitate a cunoscut o evolu]ie cu subliniate conota]ii politice, al c`rei animator perseverent a fost mereu senatorul C. Ticu-Dumitrescu, fost de]inut politic. Prima variant` a proiectului de lege, din 1993,
viza fo[tii informatori ai Securit`]ii; \n 6 iulie 1994, proiectul a fost \nlocuit
cu un altul intitulat Proiectul de Lege privind dreptul cet`]eanului la propriul
dosar [i deconspirarea Securit`]ii ca poli]ie politic`. Dup` alegerile din 1996,
a fost \naintat` Parlamentului o nou` variant`, numit` Legea Ticu-Cerveni,
votat`, cu modific`ri [i complet`ri, de Senat \n [edin]a din 25 iunie 1998.
Luat` \n dezbatere la Camera Deputa]ilor, varianta Ticu-Cerveni a suferit modific`ri de substan]`, unele cerute cu insisten]` de ini]iator [i de Alian]a Civic`.
Pentru a se \n]elege mai bine mobilurile [i aspectele de fond ale acestei
delicate probleme, Romnia liber` a avut inspira]ia de a publica, \n suplimentul Aldine, un documentar intitulat: De la procesul comunismului la
Legea privind deconspirarea Securit`]ii, cu un comentariu-sintez` [i cu
cele trei proiecte de legi \naintate Parlamentului. Senatul a votat Varianta
1998, c`reia Romnia liber` \i opune Varianta 1997.
Citirea textelor, \n cele trei variante prezentate \n documentar este mai
mult dect l`muritoare, pentru \n]elegerea termenilor [i sensului unei b`t`lii
a dosarelor secrete \n Romnia postdecembrist`. S` re]inem, referitor la
86

pres` [i la personalul din pres`, cteva propozi]ii din art. 2 (Varianta 1998,
votat` de Senat). Textul articolului men]ionat este formulat astfel: (1) Pentru
a asigura dreptul de acces la informa]iile de interes public, orice cet`]ean
romn cu domiciliul \n ]ar` sau str`in`tate, precum [i presa scris` sau
audiovizual` (s.ns.), partidele politice (...) au dreptul de a fi informa]i, la cerere, \n leg`tur` cu calitatea de agent sau de colaborator al fostelor organe
de securitate a persoanelor care ocup` urm`toarele func]ii:
a) - Pre[edintele Romniei;
b) - deputat [i senator;
c) - membri ai Guvernului, secretari de stat, directori \n minister [i asimila]i ai acestor func]ii;
(...)
p) - membru al Consiliului Na]ional al Audiovizualului
q) - patroni, director, redactor-[ef, redactori \n serviciile publice sau
private de televiziune, de radio sau pres` dup` caz.
{i mai departe, la litera: z) persoane cu func]ii de conducere, inclusiv
membri ai Consiliului de Administra]ie, \n regiile autonome, societ`]ile
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum [i \n institu]iile
[i centrele de cercetare [i proiectare.
|n acest caz, Varianta 1998 merge \n exces, practic pe \ntreaga organigram` birocratic` a ]`rii. {i, poate, n-ar fi cel mai r`u lucru, dac` n-am
constata c`, \n destule \mprejur`ri, organigrama birocratic` cap`t` tensionate conota]ii politice/algoritmice, cam acelea[i din decembrie 1989
\ncoace. |n sensul acesta, art. 2, din Varianta 1998 votat` de Senat, poate
fi considerat` excesiv`.
Dezbaterile [i propunerile de modificare din Camera Deputa]ilor au urm`rit, pe de o parte, extinderea verific`rii rela]iilor cu fosta securitate [i la al]i
demnitari \n func]ie sau viitori demnitari (directorii serviciului de Protec]ie [i
Paz`, ai Serviciului de Telecomunica]ii Speciale, judec`torii Cur]ii Constitu]ionale, pre[edin]ii Consiliului Concuren]ei, F.P.S., dar [i anali[ti politici, preo]i,
primarii, viceprimarii, ale[ii sau numi]ii \n func]ii publice etc.), iar , pe de alt`
parte, preluarea de la Serviciul Romn de Informa]ii [i de la alte organisme a
gestiunii dosarelor fostei Securit`]i. Proiectul de lege \n discu]ie stabile[te
\nfiin]area unui Consiliu Na]ional pentru studierea arhivelor fostei Securit`]i;
organul executiv al Consiliului va fi Colegiul, numit de Parlament, pe o perioad` de 6 ani; membri Colegiului nu vor putea fi persoane care au f`cut parte din
87

partidele politice (|n prima decad` a lunii iunie 1999, legea dosarelor fostei
securit`]i a fost adoptat` de Camera Deputa]ilor, r`m\nnd \n conciliere mai
multe amendamente, dup` care va fi supus` votului Camerelor reunite ale Parlamentului. Dezbateri acut controversate au avut loc pe marginea prevederilor
art. 22, prin care se stabile[te accesul ne\ngr`dit al Colegiului Consiliului,
cu excep]ia celor care privesc siguran]a na]ional`, potrivit legii. Conform
variantei votate de Camer`, dosarele care privesc securitatea na]ional` vor fi
stabilite, prin acord, de c`tre Consiliul na]ional pentru studierea arhivelor fostei
securit`]i [i conducerea SRI. Nu vor fi deconspira]i lucr`torii activi din
serviciile secrete [i diploma]ii \n activitate, precum [i fo[tii de]inu]i politici care
au dat decrara]ii sub anchet`).
Accesul la arhive, \n general, la Arhivele represiunii \n special,
dep`[e[te, prin interes [i importan]`, cadrul na]ional.
Consiliul Europei a emis recomandarea Nr. R (97) referitoare la o
politic` european` \n domeniul arhivelor. |n context, Consiliul Interna]ional
pentru Arhive a numit, \n 1994, un grup de exper]i care s` elaboreze un Cod
etic pentru utilizarea documentelor [i un Ghid al arhivelor represiunii52. Studiul elaborat se refer` la foste institu]ii represive din mai multe ]`ri din
Europa, Africa [i America latin`.
Exper]ii \n arhivistic` afirm`, \ntre altele, rolul esen]ial al arhivelor \n
perioada de tranzi]ie politic`, drepturile colective [i individuale ce decurg
din func]iile fundamentale ale arhivelor, normele etice \n sarcina gestionarilor arhivelor represiunii etc.
|ntre principiile [i normele etice, pe care ar urma s` le con]in` un cod
de conduit`, ar trebui s` se reg`seasc` urm`toarele: - Documentele represiunii reprezint` o parte a patrimoniului na]ional; acestea trebuie p`strate
integral pentru a servi ca memento al intoleran]ei, rasismului [i totalitarismului. - Arhivi[tii sunt executan]ii voin]ei poporului \n timpul procesului
de tranzi]ie politic` spre democra]ie [i trebuie s` se supun` noilor legi adoptate. - Drepturile individuale ale victimelor represiunii politice au prioritate
\n fa]a cercet`rii istorice. - Arhivele nu trebuie s` selecteze documentele care
trebuie p`strate pe criteriul valorii lor istorice. - Arhivi[tii nu sunt cenzori. Legea stabile[te ce documente pot fi accesibile [i \n ce mod, etc.
|ntre drepturile colective reg`sim: - dreptul popoarelor de a-[i p`stra
integral memoria scris`. - Dreptul de a afla adev`rul. - Dreptul de a-i
identifica pe cei responsabili pentru crime \mpotriva dreptului omului. Iar
88

\ntre drepturile individuale not`m: - Dreptul de a afla despre soarta rudelor

disp`rute \n timpul perioadei de represiune. - Dreptul de a cunoa[te natura
informa]iilor de]inute \n arhivele represiunii cu privire la anumite persoane.
- Dreptul la amnistie al fo[tilor de]inu]i sau persecuta]i din motive politice.
De asemenea, dreptul victimelor represiunii la repara]ii, compensa]ii, restituirea bunurilor confiscate de fostele regimuri represive, \n leg`tur` cu care
arhivele con]in documente l`muritoare relevante.
Termenele de acces la dosare, \n general, la cele de securitate, \n special: Pretutindeni, \n lumea democratic`, legiuitorul stabile[te termene de
interdic]ie [i acces, \n func]ie de \nsemn`tatea fiec`rui document, pentru
siguran]a na]ional` [i pentru protec]ia drepturilor omului. Principiul general
este cel al accesibilit`]ii, astfel c` termenele de interdic]ie urmeaz` s` fie
revizuite periodic; documentele a c`ror valoare sau \nsemn`tate contextual`
cunoa[te o sc`dere semnificativ` vor fi integrate circuitului public, astfel
\nct, \n timp, termenul ini]ial de acces s` fie devansat de schimb`rile [i
percep]iile \n evolu]ie ale realit`]ii.
Exemplul de referin]` este Dosarul John Kennedy, asasinat la Dallas,
\n noiembrie 1963, dosar supus ini]ial, unui embargo de 60 de ani, dar din
care, \n urma revizuirilor, a fost dat` publicit`]ii o cantitate apreciabil` de date.
La noi, Legea Arhivelor Na]ionale stabile[te termenul de 30 de ani,
pentru documentele din Fondul Arhivistic Na]ional. (art. 20, alineat 2: Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Na]ional al Romniei pot fi consultate, la cerere (s.ns.), dup` 30 de ani de la crearea lor. Pentru documentele
la care nu s-a \mplinit acest termen cercetarea se poate face numai cu aprobarea unit`]ii creatoare sau de]in`toare). Termenul nu este imperativ-interdictiv, astfel c`, la cerere, [i \n func]ie de posibilele consecin]e, creatorul sau de]in`torul poate aproba consultarea/cercetarea [i \n`untrul celor 30 de ani.
Reglement`ri tran[ante privesc dosarele \ntocmite de organele de
informa]ii [i cele cu atribu]ii \n domeniul siguran]ei na]ionale. Termenul de
acces inclusiv la arhiva fostului Departament al Securit`]ii Statului este de 40
de ani. Termenul de acces poate fi modificat numai printr-o lege specific`.
Problema termenului de acces la dosarele fostei securit`]i a fost l`murit` de directorul SRI, dl. Costin Georgescu, \ntr-o scrisoare adresat` pre[edintelui Camerei Deputa]ilor, \n ziua de 7 iulie 1998. Scrisoarea era urmarea
solicit`rii de a prezenta la Biroul Permanent al Camerei Deputa]ilor o situa]ie din care s` rezulte dac`, din documentele pe care le de]ine acest servi89

ciu, exist` deputa]i care au colaborat cu fosta securitate sau au f`cut parte
din structurile acesteia.
Refuzul de a face cunoscute asemenea date a fost \ntemeiat pe dispozi]iile art. 45 din Legea privind organizarea [i func]ionarea Serviciului
Romn de Informa]ii (nr. 14/1992) care stabile[te: Documentele, datele [i
informa]iile Serviciului Romn de Informa]ii pot deveni publice numai dup`
trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare. Termenul men]ionat poate fi \nfrnt numai printr-o nou` lege, \n cazul de fa]`, prin adoptarea proiectului Legii privind dreptul cet`]enilor la propriul dosar [i deconspirarea
securit`]ii ca poli]ie politic` [i dac` viitoare lege va stabili astfel.
Un alt tip de accesibilitate [i transparen]` ne ofer` experien]a Uniunii Europene. Revista Dialog European public` un text ce ar putea fi considerat, la
prima citire, pre]ios, dac` n-ar pune cteva accente ce vizeaz` unele implica]ii
serioase asupra democra]iei \n cadrul Uniunii. Este vorba despre accesibilitatea limbajului \n care sunt redactate documentele organismului european men]ionat, (\n special, cele juridice), precum [i declara]iile (oficiale) pentru pres`
date de unele dintre institu]iile din sistemul UE. Ca argument de necesitate
este reprodus` o declara]ie de pres` a Parlamentului European, formulat` astfel: Compromisul duce la ideea unei Autorit`]i Europene de Reglement`ri
care va deveni obiectul unui studiu aprofundat, ideea portabilit`]ii fiind acceptat`, dar nu f`r` schimb`ri [i finan]area unui serviciu universal promovat` de
statele membre \mpreun` cu asisten]a acordat` noilor societ`]i care doresc s`
intre pe pia]`. Alte exemple, ne sunt oferite de revista Dialog European
(texte ale Comisiei Europene, Consiliul de Mini[tri) cu nimic mai lizibile/accesibile. Sesizat de caren]ele de acces la con]inutul [i sensul documentelor,
Consiliul de Mini[tri a emis o rezolu]ie \n iunie 1993 prin care se cerea
Comisiei s` examineze posibilitatea aplic`rii unei politici a limbajului clar.
Efectele? Un document scris cu claritate [i precizie continu` s` fie o raritate,
afirm` S. Crampton de la Grupul de Consumatori Europeni. (Dialog European, mai-iunie, 1998/3, pag. 23).
|n finalul capitolului de fa]`, public`m, spre lectur`, sinteze ale unor
limit`ri [i interdic]ii legiferate [i aplicate \n Fran]a, al c`rei sistem
juridic este, \n continuare exemplar. Iar \n partea ultim` a textului vor
fi f`cute [i referiri la unele reac]ii interdictive relativ recente \n Anglia [i Italia; precum vom prezenta [i un scurt comentariu referitor la
aspecte specifice \n Freedom of Information Act (SUA).
90

4.3. Interdic]ii [i limit`ri

\n legisla]ia francez`53
Textul ce urmeaz`, preluat cu pu]ine modific`ri se refer` fie la protec]ia integrit`]ii sau moralului na]iunii, fie la protec]ia secretului judiciar
sau la protec]ia tineretului/minorilor.
Unele interdic]ii, se subliniaz`, dep`[esc cadrul simplelor informa]ii [i se
folosesc pentru reprimarea propagandei, incit`rilor sau provoc`rilor de orice fel.
|n practic` [i \n perioade normale, aceste dispozi]ii (restric]ii) fac obiectul unei
largi toleran]e, iar pentru multe din ele urm`rile sunt rare, chiar inexistente.
I. Se interzice:
a/ Publicarea de [tiri false (difuzarea sau reproducerea), fabricate, falsificate care tulbur` lini[tea public`; sau sunt f`cute cu rea credin]`;
sau aduc atingere prestigiului na]iunii; sau duc la deturnarea sufragiului public; sau la antrenarea absenteismului \n perioade electorale.
b/ Difuzarea de informa]ii, chiar [i exacte, dac` se refer` la:
- informa]ii militare care nu sunt f`cute publice de guvern;
- informa]ii referitoare la secrete ale ap`r`rii na]ionale
- informa]ii care se refer` la stabilitatea monedei na]ionale [i
valoarea fondurilor publice
c/ Publicarea de texte [i imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d/ Publicarea de informa]ii referitoare la activitatea comisiilor de anchet` parlamentar`
e/ Publicarea cursului valorilor imobiliare din surse neautorizate
f/ Divulgarea filia]iei de origine a unei persoane care face obiectul
unei adop]ii
g/ Publicarea de informa]ii privitoare la loterii neautorizate.
II. Informa]ii legate de justi]ie:
- Se pedepsesc prin Codul Penal persoanele care \ncearc` s` discrediteze o decizie juridic` - \n special prin pres`. Se permit doar comentarii tehnice sau ac]iuni care pot conduce la revizuirea sentin]ei.
Se interzice:
a/ publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri, loviri [i r`niri, amenin]area cu moartea - dac` judec`torul o
cere \n scris;
b/ publicarea de elemente care pot permite identificarea victimei
unui viol sau atentat la pudoare, f`r` ca victima s` o cear`;
91

c/ informa]ii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor

sau asupra deciziilor justi]iei;
d/ publicarea de documente \n materie de promovare a propagandei
anarhiste;
e/ publicarea, \naintea deciziei judec`tore[ti, a oric`rei informa]ii privind constituirea p`r]ilor civile;
f/ publicarea oric`rui act de procedur` criminal` sau corec]ional`
\nainte de a fi citit` \n public;
g/ fotografierea, \nregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru
este permis numai dup` \nceperea lucr`rilor procesului [i \n limitele stabilite de lege sau de instan]`);
h/ publicarea de informa]ii de la procesele desf`[urate cu u[ile \nchise;
i/ publicarea de informa]ii din procesele militare.
III. Referitor la minori
Se interzice:
a/ publicarea oric`ror texte sau fotografii permi]nd identificarea minorilor care [i-au p`r`sit p`rin]ii;
b/ publicarea de texte sau informa]ii privind sinuciderea unui minor,
f`r` autoriza]ie scris` a procurorului Republicii;
c/ informa]ii, ilustra]ii pentru identificarea unui minor cercetat pentru
crime sau alte delicte;
d/ rezumate ale proceselor minorilor delincven]i - nici m`car nume
sau ini]iale;
e/ publicarea \n ziare destinate minorilor de articole sau imagini care
s` pun` \n lumin` favorabil` anumite delicte condamnate de lege.
IV. Referitor la opinii:
Sunt susceptibile de a fi urm`rite:
a/ provocarea direct` a uneia din infrac]iunile urm`toare: furt, crim`,
incendieri, lovituri, incitarea militarilor la nesupunere, chiar dac`
nu au fost urmate de efect;
b/ provocarea de orice fel de crim` [i delict, dac` au fost urmate de
efect, inclusiv tentativ`;
c/ provocarea la dezertare, demoralizarea armatei, a militarilor pentru
a trece \n serviciul du[manului;
d/ propaganda politic` din fonduri nedeclarate;
e/ publicarea, difuzarea [i comentarea unor sondaje referitoare la
alegeri \n timpul s`pt`mnii premerg`toare turului de scrutin etc.
(Vezi Guide du droit de la presse, CFPJ, Paris, 1987, pag. 69-74)
92

4.4. Semnale din Anglia [i Italia

Interdic]iile franceze, prin amploare [i rigoare, par a fi singulare \n contextul european postcomunist. Dincolo de Canalul Mnecii, \n Marea Britanie,
ap`reau chiar opinii ce numeau presa francez` c`]elu[ ascult`tor al institu]iei
politice. Ocazia unei astfel de iritate apreciari a constituit-o cererea guvernului
britanic de a se \ntocmi un raport privind moralitatea presei. Un raport ce putea
determina \nlocuirea Comitetului de Plngeri |mpotriva Presei cu un tribunal
special pentru delicte de pres`; caz f`r` precedent la Londra54. Schimbarea de
atitudine a guvernului britanic s-a pus pe seama scandalurilor \n serie provocate de dezv`luirile presei vizavi de familia regal`. |ntr-adev`r, ziari[tii au ajuns
pn` \n alcovul coroanei britanice, ba pn` \n chilo]ii amantei prin]ului
Charles, cum se exprima cineva. Pare a fi, \ntr-adev`r, un grav exces de curiozitate. Totu[i, o astfel de situa]ie decurge din practica publicistic` britanic`, ale
c`rei reguli au impus principiul, clar enun]at \ntr-o interven]ie televizat` de
pre[edintele Comitetului de Plngeri: libertatea de exprimare nu cunoa[te
persoane sau subiecte interzise; o pres` liber` nu va fi niciodat` amabil`.
Familiei regale britanice \i st` la \ndemn`, ca oric`rei familii britanice, dreptul de ac]iune \n justi]ie. Revista The Sun55 autoarea unor scandaluri notorii \n Marea Britanie, a pl`tit pn` acum Casei Regale 124 000
lire sterline, ca urmare a public`rii unor fotografii de familie, a unei scrisori
[i a unui articol \n care se dezv`luia c` prietena prin]ului Andrew petrece
nop]ile la Palatul Buckingham.
Dincolo de r`spunsul la \ntrebarea Da sau nu via]` privat`?, r`mne
constatarea, surprinz`toare pentru societatea britanic`, \n general conservatoare, c` presa nu accept` tab-uri, inclusiv \n cazul intimit`]ii Cur]ii Regale.
Presa rupe (\ntrerupe) tradi]ia? A[a se pare.
O situa]ie oarecum asem`n`toare se petrece \n Italia56.
La extraordinara ofensiv` a presei italiene privind Mafia [i corup]ia, a
ap`rut, \nc` de la \nceputul anului 1993, o interesant` ini]iativ` de contracarare! S-a cerut declan[area procedurii de urgen]` pentru desfiin]area Asocia]iei Ziari[tilor. Concomitent s-a hot`rt elaborarea unor proiecte de legi ce
pedepsesc cu \nchisoarea pe ziaristul care refuz` s`-[i dezv`luie sursele! |n
special, acest al doilea aspect apare cel pu]in for]at, din moment ce secretul
[i protec]ia sursei de informare (confiden]ialitatea) constituie un principiu [i
o norm` a vie]ii gazet`re[ti, \n general.
93

De altfel, \n Italia, dialogul continuu pres`-putere este o constant` a

vie]ii publice. |n aceea[i m`sur` dezbaterile \n interiorul organismelor de
pres`, pentru g`sirea unor solu]ii deontologice, solu]ii la \ndemna profesioni[tilor mass-media, se desf`[oar` sistematic. Recent, Ordinul Na]ional al
Jurnali[tilor Italieni [i Autoritatea de protejare a datelor privind persoanele
au elaborat un nou Cod deontologic, \n 13 articole, considerat mai dur
(Romnia liber`; 21 august 1998). Interdic]iile privesc nevoia de protec]ie a
minorilor, via]a privat` a persoanelor publice etc.
Dou` aspecte de interes (jurnalistic [i juridic) relanseaz` opiniile [i
controversele pe marginea noului cod: a) Obligarea ziari[tilor de a-[i dezv`lui numele [i profesia \n timpul investiga]ilor (se admite, totu[i, incognitoul sau pseudonimul \n cazurile \n care gazetarul \[i asum` un risc pentru
via]` sau cnd dezv`luirea profesiei [i identit`]ii pericliteaz` ancheta); b)
Codul deontologic este prev`zut \n textul unei legi adoptat` \n 1996, referitoare la protec]ia datelor individuale. Acest al doilea aspect con]ine un
semnal interesant, \n context. Codul deontologic prev`zut/cerut de o lege!
{i, mai mult, de[i cod deontologic - deci lipsit de un aparat de stat punitiv,
sanc]iunea avnd, \n primul rnd, o relevan]` moral` (oprobriul public) - vizeaz` imperativ comportamentul ziaristului: mai aproape de norma juridic`,
dect de norma moral`/deontologic`. Situa]ia este simptomatic` [i, \n
anumite privin]e, nea[teptat`. Asprimea muncii de pres`, efectele de multe
ori devastatoare ale presei, reac]iile puterii [i ripostele publicistice, la care
se adaug` nevoia unei exigen]e profesionale maxime - au indus ideea unor
coduri deontologice cu accent pe dispozitivul [i sanc]iunea normei.
Sanc]iunile nu sunt, fire[te, penale, dar de multe ori sunt mai dure [i
cu urm`ri mai grave dect cele penale, putndu-se ajunge la eliminarea din
profesie.
De altfel, au [i ap`rut legi ale presei \n care, deliberat, au fost trecute
sub efectul constrng`tor (civil/penal) norme deontologice. A[a s-a petrecut
\n Danemarca [i, iat`, apar semnale [i \n Italia.
{i la noi, unul din proiectele de lege a presei, elaborat [i f`cut public
\n 1990-1991, con]inea un capitol distinct, intitulat Codul deontologic al
ziaristului.
Sunt evolu]ii ce pot duce la o retragere treptat` a normelor juridice,
plauzibil`, \n fond, concomitent cu o autonomizare a cadrului normativ (permisiv-punitiv) la \ndemna profesioni[tilor mass-media.
94

|n tot mai mare m`sur`, ziari[tii accept` [i promoveaz`, inclusiv deontologic [i juridic, rela]ia complementar` libertate-responsabilitate, ca semn
[i garan]ie ale prestigiului profesional. O rela]ie care constituie esen]a \ns`[i
a dreptului de a [ti.

4.5. Acces [i excep]ii \n

Freedom of Information Act
Apare sugestiv`, \n context, interpretarea [i reglementarea \n doctrina [i legisla]ia american` a dreptului la acces de una dintre cele mai mari arii informa]ionale - dosarele federale, cum scrie Melvin Mencher. Autorul are mereu
\n aten]ie prevederile con]inute de Freedom of Information Act (FOIA). S`
parcurgem textul propus de M.M.:
Accesul la una dintre cele mai mari arii informa]ionale - dosarele federale a fost limitat pn` cnd Congresul a elaborat, \n 1966, Actul libert`]ii de
informare. Acest act, [i importantele amendamente aduse pn` \n 1975, au
deschis accesul la milioane de pagini din dosarele federale. FOIA (Freedom
of Information Act) reglementeaz` dreptul publicului de a avea acces la
dosarele Executivului, cu 9 excep]ii. Aceste excep]ii \i \mpiedic` pe reporteri,
sau pe oricine altcineva, s` examineze impozitul pe venit, documente secrete
vitale siguran]ei [i ap`r`rii na]ionale sau politicii externe, scrisori \n interiorul
institu]iei sau alte materiale considerate sensibile... |n 1975, noi amendamente dau Cur]ii Federale dreptul de a reanaliza dosarele clasate (analizate
deja [i acceptate pentru a fi f`cute publice) pentru a se asigura c` analiza lor a
fost corect f`cut`, [i stabilesc un termen \n care Agen]ia trebuie s` aprobe sau
s` resping`, dup` caz, o solicitare de a citi un dosar.
Mercury News din San Jose, California, a solicitat FBI-ul, pe baza acestui
Act al Libert`]ii de Informare, materiale care s` demonstreze c` Pre[edintele Ronald Regan a fost, spre sfr[itul anilor 40, informator FBI.
Documentele ob]inute de c`tre ziar l-au identificat pe Regan ca fiind agentul
T-10 [i demonstrau faptul c` el [i so]ia sa au furnizat FBI-ului nume de
actori despre care ei au crezut c` f`ceau parte dintr-un grup procomunist.
Mercury News a mai descoperit \n dosarele FBI c` scriitorul John Steinbeck
a fost h`r]uit de FBI ani \n [ir sub acuza]ia c` ar fi fost implicat \ntr-o mi[care
95

muncitoreasc` protestatar`. Steinbeck a scris The Seeds of Wrath care a

ob]inut Premiul Pulitzer pentru literatur` \n 1940.
Pentru a folosi dreptul la informa]ie oferit de FOIA, solicitantul trebuie s`
identifice agen]ia care de]ine informa]iile. Dosarele sunt \mp`r]ite pe domenii,
acestea aflndu-se la agen]ia care se ocup` de acel domeniu.
Ghidul este U.S.Government Manual care poate fi ob]inut de la biroul de
publica]ii al Guvernului. Cererea, clar formulat`, trebuie trimis` biroului
FOIA al Agen]iei. Nu este nevoie ca solicitantul s` men]ioneze \n cerere de ce
are nevoie de acele informa]ii, dar \n unele cazuri aceast` men]iune simplific`
lucrurile. Solicitantul poate cere nota de plat` \n avans. Scrisoarea de inten]ie
trebuie s` men]ioneze c` cererea este f`cut` conform drepturilor oferite de
Actul Libert`]ii de Informare, 5 U.S.c. 552.
FOIA cere ca Agen]ia s` r`spund` unei cereri \n termenul de 10 zile lucr`toare, iar \n cazul unui apel administrativ \n 20 de zile lucr`toare. Agen]ia are
dreptul s` prelungeasc` aceast` perioad` de timp cu 10 zile \n circumstan]e
neobi[nuite (dac` este nevoie s` coopereze cu alte Agen]ii pentru a ob]ine
acele informa]ii). Dac` Agen]ia nu reu[e[te s` furnizeze informa]iile cerute \n
timpul stabilit, cel care a apelat la serviciile Agen]iei poate s` o cheme \n instan]`. Dac` Agen]ia demonstreaz` c` au existat \ntr-adev`r circumstan]e
excep]ionale [i c` face tot ce poate pentru a ob]ine informa]iile solicitate,
Curtea poate s`-i aloce Agen]iei \nc` un interval de timp pentru a c`uta
informa]iile.
Cel care formuleaz` o cerere FOIA trebuie s` [tie cui s` se adreseze (care
agen]ie e posibil s` se afle \n posesia informa]iilor). Solicitantul trebuie s` numeasc` explicit ce informa]ie vrea. Dac` nu dai o descriere clar` a informa]iei
de care ai nevoie, Agen]ia te va contacta pentru clarific`ri.
Trebuie ca solicitantul s` limiteze cererea la ceea ce are nevoie cu adev`rat.
Dac` vei formula toate informa]iile privitoare la..., Agen]ia va avea nevoie
de un timp mai lung pentru a selecta toate informa]iile.
(Melvin Mencher, News reportering and Writing, \n WM. C. Brown
Publishers, 1991; versiunea romneasc` de {tefania Mihai).*
*) Comentariul lui Melvin Mencher argumenteaz` \n favoarea unui
studiu privind tradi]ia [i experien]a american` \n domeniu - bazat pe Amendamentul Unu, Freedom of Information Act [i Privacy Act - pe care sper`m
s`-l putem elabora [i publica, \n perioada urm`toare.
96

Capitolul 5
POSIBILITATEA UNEI PARADIGME
NORMATIVE A COMUNIC~RII (DE
MAS~)
5.1. Argumente de \ntmpinare
Tenta]ia unei paradigme normative a comunic`rii de mas` r`mne o
urgen]`, atta vreme ct informa]ia poate determina comportamente, ini]iative, decizii (diverse/contradictorii), cu mobiluri adesea greu de detectat, de
calificat. {i, mai ales, determinante, \n chip esen]ial, pentru condi]ia uman`.
}elul declarat al demersului este acesta: Nevoia unei paradigme normative (deontologice [i juridice), care s` regleze [i s` impun` (cnd e posibil) un comportament public persoanelor, institu]iilor [i colectivit`]ilor, \n
m`sur` s` asigure continuitatea [i continuarea unor valori perene, s` asigure
traversarea perioadelor radicale sau a tranzi]iilor ambigue, contradictorii,
riscante. Paradigma normativ` pe care \ncerc`m s` o identific`m vizeaz`,
deci, perioadele schimb`rilor radicale, perioade ce pun la \ncerc`ri disperate
oameni, institu]ii, norme de via]` [i de supravie]uire, destinul istoric \nsu[i.
|n situa]iile limit`, valorile de existen]` pot fi salvate [i printr-o auto-disciplinare normativ`, prevalent`, \n fa]a pr`bu[irilor politice, sociale,
institu]ionale (inclusiv ale legila]iei [i justi]iei). Paradigma normativ` a
97

acestor \nprejur`ri se origineaz` \n stratul profund, legitim, al convie]uirii

(comuniunii, K. Jaspers).
Paradigma normativ` constituie o solu]ie de ultim` instan]`, o disciplinare auto-impus`, \n \mprejur`ri radicale, [i numai pentru acele \mprejur`ri.
Sau, poate, numai o tehnic` de salvare, \n \mprejur`ri excep]ionale? Poate.
Dificultatea paradigmei normative const` tocmai \n incontrolabilul
informa]ional, profesat cu subtilitate de brain-trust-menii comunic`rii. Atacul informa]iei, posibil \n toate straturile (sociale, psihologice, mentale), rela]ioneaz` individul [i colectivit`]ile umane cu riscuri de multe ori insolubile; cu abandonarea de sine, cnd individualitatea suport` consecin]ele unei
crize acute de identitate, concomitent cu pierderea solidarit`]ii comunitare.
Informa]ia controlat` atenteaz`, \n aceea[i m`sur`, la individualitate [i colectivitate, cum tot att de bine poate reabilita individualit`]i [i colectivit`]i
uitate, ignorate, frustrate.
Drama devine fapt, cnd jocul plus-minus mediatizat r`mne la dispozi]ia subiec]ilor activi ai comunic`rii (Emi]`torul, \n primul rnd) [i cnd
numai anumite efecte, simboluri, mituri sunt urm`rite, impuse.
N-am vrea, prin decupaj negativ, s` acredit`m informa]ia ca un grav
pericol social, de[i adesea chiar a[a este. Informa]ia, comunicarea sunt [i
r`mn fluxul regenerator al oric`rei ordini [i organiz`ri socio-umane. Or,
tocmai pentru c` sunt ceea ce sunt, presiunea pentru control [i suprema]ie
creaz` tensiuni extraordinare.
Imperiile nu mai sunt extensive, terestre, ci impulsive, aeriene. O
bun` frecven]` [i o bun` audien]` (cu un satelit fixat la apogeu) pot decide/ucide milioane [i milioane de a[tept`ri, pot pustii imense teritorii,
printr-o relativ simpl` politic` de programe. Cum, de asemenea, pot impune un model, un look, un nou centrum mundi...
Lumea \[i caut` o nou` paradigm` prin care s` fie dep`[it impasul
ra]ional [i limitele materiale ale cauzalit`]ii. Lumea actual` nu pare a accepta popasul prea \ndelungat \n cmpul incognoscibilului, \n zona tranzi]iilor cronicizate de e[ecul dialecticii materiei. Informa]ia nou` va trebui s`
fie, \n cele din urm`, eliberat`, fie [i numai pentru a \nlesni noua paradigm`,
noua solu]ie de continuare. {tiin]a, religia, magia sunt puse \n rela]ii de convergen]`, considerate necesare [i benefice, pentru ecua]ia existen]ial` a
urm`torului mileniu. Intui]ia este solicitat` acolo unde determinismul nu
mai poate continua.
98

Textul de fa]` nu p`r`se[te nici o clip` starea de ipotez` de lucru, de

tentativ` recuperatorie a posibilei paradigme normative, pe care o tr`im
instinctiv (\n special, \n momente radicale) [i o privim reticent (norma
impune inclusiv libert`]ii!), \n \mprejur`ri stabilite, normale.
Pentru a face o diferen]iere prin substan]` \ntre paradigma normativ`
a comunic`rii de mas` [i seria de paradigme ale comunic`rii de mas`, s` urm`rim prezentarea sistematic` a acestor din urm`, \n avizata
interpretare a profesorului Ioan Dr`gan. Reputatul profesor bucure[tean analizeaz` paradigmele comunic`rii de mas` \ntr-o desf`[urare
cronologic`: - paradigma psihologic` (behaviorist`) - func]ional`
(Lazarsfeld) - tehnologic` (McLuhan). Sunt relevate particularit`]ile
fiec`rei construc]ii paradigmatice, care sunt rezumate astfel: modelul
psihologic - comunicarea este \n]eleas` unilinear; cu sens unic, o
rela]ie univoc` [i mecanic`; modelul func]ionalist - propune o abordare diferit` a actelor comunic`rii; accentul pe Receptor ([i nu pe
Emi]`tor, cum se \ntmpl` \n modelul psihologic); Receptorului i
se ofer` mesajele pe care le dore[te, le a[teapt`; mesajele dorite se
stabilesc pe baza unor sondaje prealabile, \n func]ie de care se elaboreaz` mesajul de transmis. |n abordarea func]ional` - scrie prof. Ioan
Dr`gan - conceptele de echilibru, simultaneitate, interdependen]`
structural` a indivizilor [i a componentelor sociale (...) vor lua locul
principiului determinist clasic al cauzalit`]ii unilineare...; modelul
tehnologic, din seria celor post-func]ionaliste, re]ine pentru primplanul demonstra]iei, disponibilit`]ile tehnologiei \n realizarea mesajului, \n celebra expresie mesajul este media (mai precis suportul
scriiturii, al \nregistr`rilor fonice sau video). Profesorul Dr`gan prezint` [i cele trei etape (ere) ale comunic`rii, \n istoria omenirii, astfel:
1) o er` tribal`, oral`, cnd sim]urile se aflau \ntr-o stare comunica]ional`, armonic` (echilibrul gamei senzoriale - dup` expresia lui
Marshall McLuhan); 2) era Gutenberg, cnd, odat` cu apari]ia tiparului, se produce dezechilibru gamei senzoriale, ca urmare a preeminen]ei sim]ului v`zului fa]` de celelalte patru sim]uri; 3) era electronic` ale c`rei performan]e (text/imagine/sunet/simultaneitate/multisensualiate etc.) ar fi \n m`sur` s` faciliteze reg`sirea echilibrului pierdut
al gamei senzoriale, cum tot McLuhan se exprima. (Ioan Dr`gan,
99

Paradigme ale comunic`rii de mas`, Casa de editur` [i pres` {ANSA SRL, Bucure[ti, 1996).

5.2. Ce pare a fi [i ce este cu adev`rat...

Dac`, \n general, paradigma se define[te ca o sum` de cuno[tin]e sau
o concep]ie acceptat` de un grup informal \ntr-o activitate specific`, paradigma normativ` nu este doar acceptat`, ci obligatorie pentru cei ce intr` sub
inciden]a canoanelor comunic`rii de mas`. Definitorii pentru paradigma
normativ` sunt pozitivitatea ei manifest`, starea elaborat`, de produs, rezultat dintr-o activitate pre-meditat`, activitate ce fixeaz` \n \n]elesuri precise termenii rela]iei. Caracteristica paradigmei normative este dat` de invarian]a termenilor/conceptelor ce o compun, de un imobilism semantic impus
de rigoarea comportamentului [i deciziei unor subiec]i, \ntr-o situa]ie dat`.
|n mod implicit, paradigma normativ` urmeaz` structura triadic` a normei
(morale sau juridice). Paradigma normativ` lucreaz` \n real, \n phisis [i mai
pu]in/deloc \n metaphisis.
|n sfera paradigmei normative se lucreaz` cu identit`]i precis conturate, cu biografii, cu dosare de cadre (de personal, dar [i cu imagini, fotograme, structuri textuale, puneri \n pagin`, limbaje nonverbale, semne
tipografice etc.). Indiferent de elementul structural discutat/analizat (Emi]`tor, Mesaj, Canal, Receptor, Semnal), din factura ra]ional` [i rela]ional` nu
lipsesc antecedentele contributive, mobilurile, circumstan]ele, consecin]e,
efecte (benefice, malefice), calificarea (legal`, moral`), factorii favorizan]i
sau defavorizan]i, \n numele cui, cu ce scop etc, etc.
Paradigma normativ` este un avertisment ante-factum [i o sentin]`
pentru fapte similare din viitor. Previne asupra exigen]elor [i riscurilor (morale [i juridice) ale unui traseu, arbitreaz` comportamentul subiec]ilor pe
traseul vizat, valideaz`/invalideaz` rezultatele/consecin]ele. Definit` astfel,
paradigma normativ` apare mai apropiat` de un posibil control al propriei
lumi/al spa]iului informa]ional vizat. Ceea ce ar fi, probabil, prea mult, fie
[i \n cadrul celui mai riguros registru paradigmatic. Totu[i, o defini]ie a
paradigmei, propus` de E. Hankiss arat` astfel: ...Conceptul de paradigm`
este folosit \n sensul unei configura]ii de idei [i credin]e, mituri [i elemente
100

de cunoa[tere empiric`; valori [i norme care, laolalt`, ajut` oamenii \n anumite perioade istorice [i contexte sociale s` interpreteze [i s` controleze
(s.ns.) propria lume \ntr-un anumit mod. Func]ia de control oferit` paradigmei d` na[tere unor interpret`ri circumspecte mai ales dac` se refer` la
propria lume [i nu \nl`tur` senza]ia unei lumi sistematizate, supuse controlului total, ce nu poate fi uitat` u[or. Comparativ, paradigma normativ`,
de[i dispozitiv`, \ncearc` s` salveze o lume, un univers, o sum` de valori
[i nu s` controleze.
Paradigma normativ` este filtrul social al calit`]ii [i adecv`rii comunic`rii interumane, al comunic`rii de mas`, \n special. Structura paradigmei
normative este monografic`, realist`...
Esen]a comunic`rii este dat` de biografiile senzoriale ale Emi]`torului [i Receptorului. Pentru a avea loc o comunicare efectiv`, biografiile
senzoriale ale celor doi poli ar trebui s` coincid` sau s` nu con]in` diferen]e sesizabile \n cadru comunica]ional convenit.
Similitudinile biografice nu \nseamn`, \ns`, [i raporturi de similaritate...
Emi]`torul pare a fi \ntotdeauna \ntr-o pozi]ie de favoare, practic, \n
orizontul de a[teptare al Receptorului. Mesajul este a[teptat, este cerut, este
dorit. Rela]ia Emi]`tor-Receptor apare ca o necesitate stringent`, dar [i ca o
dorin]`, f`r` \ndeplinirea c`reia rela]ia bidirec]ional`, reciproc`, treneaz`
\ntr-un soi de tnjire, \ntr-o amnare existen]ial`. Nevoia de informa]ie, de
mesaj, a devenit un drog al lumii actuale; lumea a devenit infodependent`,
eminamente subiectiv` (sentimental`). Aproape f`r` s` ne d`m seama [i
contrar ra]ionalismului triumf`tor, ne domin` erotica mesajului necesar,
suntem \nfrn]i de nostalgia reciprocit`]ii, practic de nostalgia imaginii
noastre \n oglind`.
Putem vorbi de o adev`rat` erotic` informa]ional`, tensionat` de dominan]a imaginii, cu deosebire \n deceniile opt-nou` ale acestui secol. Elementele psiho-afective (suferin]` atroce, copii \nfometa]i sau sfrteca]i de
gloan]e, hoarde scheletice din nu [tiu ce Sahel, handicapa]i, abandona]i,
droga]i, viola]i, perverti]i, etc, etc) fac parte din recuzita sigur` a succesului
comunic`rii dirijate (emo]ionale). Aceea[i grij` pentru expresie, privire,
gestic`, vestimenta]ie, tonalitatea [i timbrul vocii, anturaj, biografie, lupta
cu s`r`cia, eroismul mamei p`r`site [.a.m.d.
101

Recuzita erotic` a devenit ingredientul indispensabil al prepar`rii mesajului. Emi]`torul (corect spus Produc`torul) posed` (trebuie s` posede)
tehnologia psihotronic` destinat` transcod`rii unit`]ilor informa]ionale
\ndreptate spre ]inta bine cunoscut`, bine studiat`, bine format`: - spre inima publicului.
Emi]`torul \[i va modera ini]iativele astfel \nct s` asigure Receptorului
inclusiv o anumit` protejare fa]` de schimb`ri nedorite58, cum corect observa doamna Gina Stoiciu, \n lucrarea Orient`ri opera]ionale \n cercetarea
comunic`rii de mas`. Tocmai a[a fiind, este dificil s` se stabileasc` autonomia real` psiho-afectiv` a Receptorului \n raporturile cu Emi]`torul, \n aria
mediului socio-cultural \n care se produce comunicarea. Doamna Stoiciu
crede c` sistemul de referin]` al Receptorului este organizat \n termeni de
preferin]` [i este constituit ca o re]ea care selecteaz` fiecare element nou, \n
func]ie de semnifica]ia sa. {ansa Receptorului ar putea consta \n posibilitatea de a-[i organiza el \nsu[i termenii de referin]` [i de a-[i selec]iona \n
condi]ii de relativ` independen]`, fiecare element nou. |n realitate, Receptorul prime[te, se afl` \n a[teptare, efortul s`u fiind de a descifra, de a decoda
ct mai exact con]inutul propus. Reac]ia de feed-back nu-i \mbun`t`]e[te
foarte mult soarta. Receptorul trimite Emi]`torului ceea ce crede c` a \n]eles,
cel mai adesea doar consecin]ele [i posibilele remedieri \n zona de impact.
Altfel spus, receptorul transmite ceea ce \n]elege [i accept`, \i face
pl`cere [i dore[te s`-l exprime, la rndu-i.
Comunicarea, \n aceast` faz` a erod`rii sentimentelor umane, concomitent cu matematizarea (cuantificarea) suportat`, pare a resuscita latura
fenomenologic` a realit`]ii socio-umane, o resuscitare, \n fond, \n sensul
gndirii husserliene. Pare a prevala cum s-a observat, efortul de a sesiza,
prin intui]ie (Wesenschau), esen]ele, adic` semnifica]iile ideale a tot ce
este. |n logica gndirii lui Husserl, doctrina social` a lui Max Scheler
subliniaz` c` aceasta (socialul) are ca baz` comunicarea afectiv` de cuno[tin]e [i, \n principal, simpatia \n]eleas` ca un Mitgelfhl, o participare la
sentimentele altuia. {i, mai departe, simpatia este o condi]ie a \ntregii sociabilit`]i. (Vezi [i J. Habermas: Cunoa[tere [i comunicare, Ed. pol., 1983).
Comunicarea, \n prezent, dominat` de impasul grav - ra]ional, rela]ional [i sentimental - \i rezerv` Receptorului condi]ia pasiv`, \n a[teptare,
reac]ia sa de bidirec]ionalizare a mesajului e[und, \n cele din urm`, \n
bucuria de a fi \n]eles ceea ce i s-a transmis [i \n dorin]a de a-i fi identificate
102

reac]iile, ra]ionamentele, opinia sa. Altfel spus - se produce o dulce iluzie a

sinelui.
Paradigma normativ` precede paradigma comunica]ional` (Ce trebuie spus?) [i-i legitimeaz` finalitatea (Cu ce scop?). Paradigma normativ`
se reg`se[te \n premiza celei comunica]ionale [i-n consecin]ele pentru altul,
\n aria postopera]ional`. Paradigma comunica]ional` ]ine, \n aceea[i m`sur`,
de realitate [i virtualitate, de ra]iunea, dar [i de dorin]a de a comunica ([i de
a te comunica), pe cnd paradigma normativ` se legitimeaz` prin corectitudinea implic`rii \n procesul comunica]ional (inten]ia, buna-credin]`, veridicitatea, respectul demnit`]ii [i identit`]ii persoanelor [i institu]iilor, nedeformarea faptelor, refuzul calomniei, dreptul la propria imagine etc.). Paradigma normativ` urm`re[te un comportament moral [i legal, pe cnd paradigma comunica]ional` vizeaz` corecta receptare a mesajului preg`tit. Paradigma normativ` este complementar` celei comunica]ionale, verific` [i legitimeaz` (legalizeaz`) toate fazele preg`tirii, transmiterii, recept`rii [i
retransmiterii mesajului. Paradigma normativ` are un caracter interogativ,
\ntreab` subiec]ii implica]i \n mesaj [i \ntreab` asupra norma-(lit`]ii) fiec`rei
faze sau cuantific`ri paradigmatice: - |ntreb`ri adesea retorice, fire[te, din
moment ce comportamentul este prestabilit, normat, iar con]inuturile
(mesajele) sunt supuse unei relativ riguroase grile de oportunitate.
Fiecare verig` a paradigmei comunica]ionale (SURSA - MESAJ EMI}~TOR - SEMNAL - CANAL - RECEPTOR - MESAJ - UTILIZATOR) este supus` unui chestionar de probitate [i legitimitate, chestionar ale
c`rei \ntreb`ri sunt generate de contextualit`]ile faptelor, ideilor, opinilor
supuse sistemului probatoriu. Oricum, chestionarul va trebui s` con]in`, \n
orice situa]ie ne-am afla, cteva constante restrictive: probitatea sursei, organicitatea mesajului (raportat la disponibilit`]ile sursei), legitimitatea Emi]`torului, autenticitatea semnalului, adecvarea canalului, inalteritatea (re)semnalului, integritatea Receptorului, opera]ionalitatea (re)mesajului, disponibilitatea Utilizatorului. Fire[te, nu to]i operatorii propu[i sunt obligatorii,
pentru fiecare sau oricare chestionar. Exist` cazuri cnd \ntregul lan] comunica]ional poate fi verificat normativ prin constatarea ([i extrapolarea) probit`]ii. La fel pot opera organicitatea, legitimitatea, autenticitatea. Important
[i obligatoriu este de a [ti s` identifici, s` aplici [i s` verifici, cu un coeficient minim de eroare, moralitatea [i legalitatea mesajului, a comunic`rii.
103

Paradigma normativ` este instrumentul legal, la \ndemna unei instan]e a onoarei profesionale ce face dreptate informa]iei de pres`, comunic`rii
de mas`, \n general.
Interogatoriul normativ este adaptat fiec`rui reper al lan]ului paradigmatic: - verifici cu \ntreb`ri statice, contextuale, sursa, mesajul; verifici cu
\ntreb`ri dinamice, biografice, subiec]ii (Receptor, Emi]`tor, Utilizator),
aplici grilele proprii fiec`rei faze comunica]ionale - astfel \nct r`spunsul
final s` fie \n logica silogismului rezultat din realitatea investigat`. Poate p`rea surprinz`toare pruden]a cu care ocolim sintagma adev`rul comunicat,
dar, dincolo de caracterul prin defini]ie subiectiv al paradigmei comunic`rii
de mas`, evaluarea trebuie s` ]in` seama de marea diversitate de situa]ii \n
care se afl` informa]ia: informa]ia de eclav`, informa]ia care \nchide,
informa]ia pervers` etc. Vorbim adesea de situa]iile \n care informa]iei nu
i se pretinde s` fie adev`rat`, moral`, real`, ci, pur [i simplu, constatabil`.
Comunicarea de mas` lucreaz` cu informa]ii ce dau contextelor, rela]iilor, sociabilit`]ilor o semnifica]ie (mai) generalizant`, o semnifica]ie public`. Informa]ia relev` ceea ce se \ntmpl` ([i c` se \ntmpl`) [i nu neap`rat adev`rul
sau neadev`rul celor \ntmplate. Singurul adev`r cert al informa]iei de pres`
const` \n confirmarea c`, \ntr-adev`r, cndva, undeva, cineva a spus, a f`cut
sau nu a f`cut ceva. Harold Lasswell \nsu[i crede c` paradigma comunica]ional` poate fi exprimat` \n propozi]ia: Cineva spune ceva despre altcineva59.
Paradigma normativ` elimin`, prin \ns`[i natura func]iei [i a
instrumentelor la dispozi]ie, probabilitatea comportamental` [i de con]inut
din lan]ul paradigmatic. Normele juridice [i morale nu las` loc ambiguit`]ilor [i imponderabilelor, acelor se pare c`, din surse \n general bine informate etc. etc. Paradigma normativ` verific`, argumenteaz`, calific`,
\ncadreaz` premizele generale [i specifice ale mesajului vizat, valoarea de
fapt public, mobilurile, securitatea recept`rii \ntocmai a mesajului, bunacredin]`, inten]ia vinovat`/nevinovat`, con[tiin]a consecin]elor.
|n aceast` faz` preliminar` vor fi clar conturate: - valoarea public` a
faptelor (ideilor, opiniilor); - legitimitatea Emi]`torului ( biografia social`,
profesional`, moral-juridic`); - mobilul real, scopul mesajului.
|ntr-o a doua faz` (s`-i spunem a administr`rii probelor), esen]ial`
va fi matricea op]ional` a subiec]ilor comunic`rii [i valoarea contextual` a
probelor/argumentelor. Matricea op]ional` poate fi relativ u[or de identificat, prin analizarea filozofiei politice [i de via]` a subiec]ilor. Aceasta, \n
104

m`sura \n care lucrurile se opresc la op]iunea politico-moral`. Trebuie s`

observ`m, \ns`, cum mass-media transcend nu numai grani]e geografice sau
astronomice, ci [i idealurile terestre: - pe deasupra tuturor filosofiilor, op]iunilor [i diversiunilor posibile.

5.3. O schem` de lucru

A ajuns, oare, procesul evolutiv global ([i individual/na]ional) \n stadiul \n care este nevoie de-a se c`uta nu doar o alt` paradigm`, ci o paradigm` controlat`? O paradigm` premeditat`, destinat` continu`rii [i continuit`]ii
calit`]ii fiin]ei, \n fa]a impasului ra]ional [i existen]ial, att de acut resim]it?
Investiga]iile febrile, \n stare de urgen]`, par a semnala imparativul unei
solu]ii noi, a unei solu]ii de continuare, rezistent` \n fa]a oric`rei dialectici
pervertite, a oric`rui tip de pr`bu[ire paradigmatic`. Discursul teoretic risc`
solu]ii radicale, ispititoare formal/speculativ, optimiste, dar nu total ferite de
un scepticism insinuat de o cauz` ipotetic`, pndite de capcanele unei (posibile) dialectici regresive, poate de ceea ce scepticii numeau regressus in
infinitum; viziuni f`r` cauz`. Totu[i, noile viziuni radicale par a fi rezultate
ale sufoc`rii ra]ionale (de tip cauzal, determinist) constatate azi cu deosebire \n ra]ionamentul culturii europene. Astfel c` recursul la supra-ra]ional
(la ira]ional?) apare nu tocmai ilogic, absurd. Cel pu]in formal.
Pe ce fundal configur`m noua paradigm` normativ` - noul reflex normativ recuperator?
Este o \ntrebare disperat` care nu a[teapt` nep`rat r`spuns, ct o
atitudine \n fa]a previziunilor conceptuale [i, dac` vre]i, socio-consensuale
pe care post-modernitatea le accept` \n exces. Ra]ionamentul european, de
tip cartezian/iluminist, este pus \n cauz` att de ra]iuni profetice (ispititoare,
coerente), ct [i de o mistic` speculativ` de tip istorist, prin recurs la
regresivitate. Normativitatea \ns`[i - de tip [tiin]ific, moral [i chiar juridic pare a ceda \n fa]a noilor ofensive declarat re-ordonatoare, predictive. Nu
lipsite, \ns`, de un realism formal, sus]inut implicit de dezordinea realului ([i
a ra]ionalului).
Comunicarea, ca act esen]ialmente uman, intelectiv, pare a fi confiscat` \n aria subsumat` unui scop funciarmente pervers: convertirea op]io105

nal`. Riscul totalitarismului informa]ional ([i op]ional) exist` [i poate fi

(este!) puternic sprijinit de resursele teroriste ale mass-media.
Paradigma normativ` astfel de efecte poate identifica [i califica. Reflexele normative - necondi]ionate, imanen]iale - se sesizeaz` din oficiu, \n
chip analitic, selectiv. Paradigma normativ` nu respinge noua realitate, ci o
interogheaz` [i propune o sanc]iune, fie [i preliminar`.
...|ntrebarea era: Pe ce fundal configur`m noua paradigm` normativ`? Nu vom vorbi, fire[te, despre loviturile date ra]ionamentului european
de r`zboiul chirurgical din Kosovo sau de cele din Cecenia, Bosnia etc., cel
pu]in atta vreme ct \nc` n-au fost \ngropa]i to]i mor]ii... fizici [i metafizici. Vom ilustra cromatica de fundal cu trei variante teoretice sugestive,
pentru \ncerc`rile st`ruitoare de construc]ie a noii paradigme (ordini)
terestre.
Ra]ionamentul new age, spre exemplu, propune ruperea lan]ului ra]ional cartezian, practic refuzul principiului cauzalit`]ii. Substitutul determinismului se origineaz` \ntr-o idee sintetizatoare, \n care [tiin]a [i mistica
ajung \ntr-o corela]ie holistic`, ceea ce abia \nseamn` dep`[irea dualismului
erei Pe[tilor [i \nf`ptuirea monismului holistic al erei V`rs`torului (era \n
care ne afl`m - n.ns.). Unii autori apreciaz`, nu f`r` un anume temei, c`
noua er` aduce cu sine o retroversiune a procesului post-cartezian de alienare ra]ionalist-secularist`. Aceast` concep]ie nou` ar favoriza o promovare masiv` a concep]iei holistice, \n care \[i g`sesc un loc important astrologia, zenbudhismul, bioritmica, psihocultele, ufologia, terapia re\ncarn`rii,
parapsihologia, vr`jitoria etc. etc.. Ideea holistic` este v`zut` ca ideea
sistemului unic integrat cosmosului, incluznd omul, societatea, istoria,
natura terestr` [i istoria ei, idee extras` [i din zborul p`s`rilor, cititul \n
palm`, \n cafea, interogarea mor]ilor, interpretarea viselor, adic` a tuturot
fenomenelor desf`[urate \n spa]iu [i timp61.
Nu intr`m \n discu]ia de fond a mi[c`rii New Age (interesant`, vehement sus]inut` sau contestat`), o semnal`m pentru rolul ce [i-l asum`
\ntr-o perspectiv` paradigmatic` pe care o argumenteaz` st`ruitor. Interesante sunt, \n context, observa]iile profesorului Virgil Nemoianu, cnd \ncearc` s` r`spund` la \ntrebarea: Ce este mi[carea New Age? Profesorul
Nemoianu invoc`, la \nceput, afirma]ia geostrategului Edward Luttwak,
formulat` astfel: \n realitate nu mai avem dect trei op]iuni \n viitor - umanismul secular, fundamentalismul [i New Age. |ntre acestea, Noua Er`
106

(New Age) [i-a cristalizat cteva idei sugestive: ...Discipolii New Age cred
\n sacralitatea deplin` a universului \n toate p`rticelele sale, divinizeaz`
omul, omenirea, natura, cred adesea \n transmigra]ia sufletelor, aprob` din
plin ocultismul, spiritismul [i tot soiul de forme de magie [i ghicitori (\n
c`r]i, \n cafea etc.), vor unificarea tuturor religiilor lumii (cu accentul pe
hinduism [i budism). De[i profesorul Nemoianu nu este un adept al Noii
Ere, considernd c` este un fenomen care trebuie privit cu suspiciune [i
\ngrijorare, se mir`, totu[i, de atrac]ia pe care o exercit` \n rndul intelectualilor romni (Medita]ia transcedental`) [i chiar apreciaz` c` noua teorie
nu con]ine numai lucruri rele60.
Tenta]ia teoriilor transformiste rezid`, \n ultim` instan]`, \n impasul
cauzal evident, teorii care nu par a reu[i, cel pu]in deocamdat`, s` rup`
zidurile Ierihonului ra]ional (B. Wurtz). Aceasta chiar dac` omul, azi, nu
se mai reg`se[te sub scutul unei norme, al unei metode de a tr`i. Recursul la
metod` a devenit tot att de contestat [i blamat ca [i refuzul metodei, \n
urm` cu mai bine de dou` secole. Or, \n momente de un asemenea impact,
comportamentul ira]ional, a-cauzal, poate (ar trebui) s` fie controlat de un
comportament instinctiv, inoculat, \n timp, de uzan]e [i norme acceptate/asimilate/tr`ite. Un comportament bazat pe un reflex normativ!... Paradigma
normativ` un astfel de reflex \ncearc` s` construiasc`.
Este [i motivul invoc`rii fenomenului Noii ere, ca mi[care cu ap`sate tenta]ii paradigmatice globale, inclusiv de tip normativ; este [i motivul
pentru care vom urm`ri imediat tentativa sinergetic` propus` de regretatul
eseist I. P. Culianu, precum [i supozi]iile conflictuale lansate de Samuel
P.Huntington [i concentrate \n sintagma ciocnirea civiliza]iilor.
Un act aproape temerar \[i propune regretatul I. P. Culianu, cnd
\ncearc` s` explice evolu]iile istorice prin relevarea imagina]iei omene[ti.
Magicianul, autor al unor opera]iuni ie[ite din comun, este comparat cu
omul de [tiin]`, iar rezultatele sale cu realiz`rile [tiin]ei [i tehnologiei moderne. Iat` premisa major`: Magia [i [tiin]a, reprezint` \n ultim` instan]`,
ni[te nevoi imaginare, iar trecerea unei societ`]i cu dominant` [tiin]ific` se
explic`, \n primul rnd, printr-o schimbare a imaginarului61. Autorul o spune [i mai tran[ant, odat` cu precizarea ]elurilor c`r]ii sale: - de a examina
transform`rile la nivelul imaginarului \nsu[i mai curnd dect la nivelul
descoperirilor [tiin]ifice! Deplasarea \n imaginar schimb` sensibil substan]a
supus` analizei, imaginea devenind materia urm`rit` \n structura [i conse107

cin]ele-i manifeste. Fragilitatea materialului prelucrat, efemeritatea st`rii

(volum, chip, durat`), \n sfr[it, diferen]ele [i enorma diversitate de percep]ii nu pot contracara supozi]iile populare (\n special) spre p`relnic,
ambiguu - spre fantome ale realului. I. P. Culianu repune \n circula]ie, surprinz`tor chiar [i pentru speciali[tii domeniului, lucrarea lui Giordano Bruno - De vinculis in genere - \n care se demonstra riguros (!) manipularea
individului [i a maselor prin intermediul fantomelor (simboluri, semne,
semnale) - cu un grad ridicat de contribu]ie a imaginarului - o adev`rat` magie a realului.
Gnditorul romn vede solu]ia \n simbioza [tiin]` - religie - magie
(ocultism), prin resuscitarea [i valorizarea resurselor [tiin]elor [i practicilor
oculte, f`r` a abandona rezultatele psiho-sociologiei [i ale psihanalizei.
Magia manipul`rii apare, totu[i, \n marginile unui realism atroce. ...Magicianul din De vinculis este prototipul sistemelor impersonale de mass-media,
al cenzurii indirecte, al manipul`rii globale [i al brain-trust-urilor ce-[i
exercit` controlul ocult asupra maselor occidentale. Giodano Bruno observa
perfect cum magicianul (manipulatorul) trebuie s` ]in` seama de toat` complexitatea a[tept`rilor subiec]ilor, (...) o cunoa[tere perfect` a subiectului [i
dorin]elor sale, f`r` de care nu poate exista leg`tura, vinculum.
Cnd completeaz` [tiin]a cu magia, cu imagineria, Culianu pare preocupat de demontarea mecanismelor manipul`rii (a[a cum au fost utilizate \n
perioada renascentist` [i modern`), precum [i de noile [i de viitoarele
silogisme ezoterice ale c`l`uzitorilor, afla]i deja \n laboratoarele de lucru
(folose[te \n cteva rnduri chiar sintagma brain-trusturi). Culianu \ncearc` s` contracareze, prin deconspirare, crizele de-acum [i de mai trziu crizele de comunicare, morale - [i nu s` promoveze modele noi.
|n alt plan [i cu o posibil` izbitur` mult mai puternic` asupra resorturilor existen]ei globale ac]ioneaz` noii strategi geopolitici. De[i promoveaz`
un ra]ionalism cu snge rece, cinic, scenariile lor nu sunt cu totul altceva
dect cele propuse (sugerate, implicite, explicite) de ezotericii sau de ra]ionali[tii de idealuri, cum l-am putea numi [i pe regretatul nostru compatriot,
I. P. Culianu.
Ce propune, \n fond, domnul Samuel P. Huntington, \n studiul s`u
Confruntarea civiliza]iilor?. Foarte pe scurt [i exact: existen]a unui con108

flict cultural \ntre civiliza]ii care va deveni predominant \n viitor (Foreign

Affairs, nr. 3/1993). N-ar fi urgent de obiectat, dac` studiul n-ar apar]ine
directorului Institutului pentru Studii Strategice J. M. Olin al Universit`]ii
Harvard [i n-ar constitui rezultatul proiectului acestui institut, proiect
intitulat Contextul de securitate \n schimbare [i interesul na]ional american, am`nunte oferite nu \ntmpl`tor de revista Foreign Affairs. |n
plus, ne atrage aten]ia Interna]ional Harold Tribune, articolul este deseori
citat la Washington ca noul articol X; acela[i ziar reaminte[te un alt text al
lui Huntington pentru Comisia Trilateral`, \n care explica faptul c` democra]ia occidental` este amenin]at` serios de comunism, fiindc` \i lipse[te
voin]a [i moralul; iar I. H. T. conchide: {tim ce s-a \ntmplat de fapt.
{i dac` acest [tim a fost legat de \ncordarea excep]ional` a voin]ei [i
moralului occidental \nct comunismul a disp`rut pur [i simplu, ca sistem,
de pe scena european`, va trebui s` \n]elegem c` r`zboaiele \ntre civiliza]ii,
\n fapt confesionale vor re\ncorda voin]a [i moralul noilor protagoni[ti ai
mileniului III? Domnul H. este destul de exact: Dac` va avea loc urm`torul
r`zboi mondial, va fi un r`zboi \ntre civiliza]ii62.
Concluzia domnului Huntington este de-a dreptul nostradamic`:
Confruntarea dintre civiliza]ii va fi ultima faz` a evolu]iei conflictului din
lumea modern`.
Confrunt`rile viitorului vor avea drept miz` identitatea civiliza]iilor,
iar conflictele vor ap`rea de-a lungul linilor care separ` aceste civiliza]ii.
Este vorba de 7 sau 8 civiliza]ii majore: cea occidental`, cea confucian`, cea
japonez`, cea islamic`, cea hindus`, cea slavo-ortodox`, cea latino-american` [i, poate, cea african`, apreciaz` specialistul american. O confruntare
posibil` \n care Romniei \i revine partea ei de tragedie, cum s-a \ntmplat
mai mereu \n momentele de confrunt`ri europene [i mondiale. |mp`r]irea
Europei este motivat` astfel: Cum \mp`r]irea dup` criterii ideologice a
disp`rut a reap`rut o divizare a acestora \ntre cre[tinismul occidental, pe deo parte [i cre[tinismul ortodox [i islamismul, pe de alta. Cea mai semnificativ` linie de \mp`r]ire a Europei, a[a cum a spus William Wallace, ar
putea fi grani]a de la Est a cre[tinismului occidental din anul 1500. Aceast`
linie merge de-a lungul actualei grani]e dintre Finlanda [i Rusia [i dintre
statele baltice [i Rusia, trece prin Belarusia [i Ucraina, separnd partea vestic` [i catolic` a Ucrainei de partea estic` ortodox`, apoi cote[te spre vest,
separnd Transilvania de restul Romniei (s.ns.), trece prin Iugoslavia
109

aproape de-a lungul liniei ce separ` \n prezent Croa]ia [i Slovenia de restul

Iugoslaviei. Din nou ne pndesc proiec]ii subiective, proiec]ii, imperiale, de care nu suntem cu nimic vinova]i [i ale c`ror consecin]e avem
toate [ansele s` le suport`m, cu jertfe pentru care nu suntem \ntru totul preg`ti]i - jertfele arbitrariului, ale abuzului de istorie.
Recursul la ra]iune, la luciditate ofensiv` nu trebuie s` mai \ntrzie!
Criza global` impune o privire global`. Profesorul Radu Florian, \ntr-o carte
cu titlu sugestiv, Criza unei lumi \n schimbare, ne ofer` surpriza unor
ini]iative normative la nivel de sistem, la nivel global, deci, ca alternativ`
sigur` la primejdiile mari ale crizei, inclusiv \n ]`rile dezvoltate63. Profesorul
Florian r`mne consecvent \n c`utarea remediilor \n`untrul realului, \n sfera
economicului, \n structura ]esuturilor sociale. Este selectat un paragraf
sugestiv din cunoscutul economist G. Ackermann (Le Dbat): N-ar trebui regndit, f`r` o idee apriori, un sistem de reguli acceptabile (s.ns.) pentru to]i, pionierii primelor revolu]ii industriale [i noii aspiran]i la bog`]ie,
pentru a asigura prosperitatea lor paralel`?.
Autorul francez citat, la fel [i profesorul Florian, vizeaz` un sistem de
reguli, de acomod`ri la nivel planetar, cu r`sfrngeri directe asupra organiz`rii politice, economice, sociale. Reguli deduse din constat`ri [i prognoz`ri; deduse ra]ional, deliberat, prin suprapuneri de variante, atent delimitate
[i combinate, [i care nu pot fi produse de mna invizibil` a economiei de
pia]` mondiale.
|n economia textului de fa]` [i ca argument pentru concluzia vizat`,
re]inem nevoia de reguli, altfel spus: - interven]ia reglatoare, direct`, a factorului subiectiv/instinctiv, \n timp de criz`. Func]iile [i disponibilit`]ile de
autoreglare, de[i nu dispar cu totul, r`mn operatorii, decisive, \n perioadele
regenerative [i cresc`toare, sau \n perioadele de consolidare a optimului
(func]ional).
{i \nc` un lucru de precizat: ponderea [i necesitatea factorului subiectiv - reglator, la nivel global (economic, politic, social), fa]` de ponderea [i
necesitatea aceluia[i factor la nivel comportamental (moral [i juridic); la
nivelul atitudinii fa]` de...

110

Premisa regulii, a normei, la nivel sistemic, comport` cteva preciz`ri

obligatorii. Mai \nti, a/ nevoia de a identifica regulile de proces (sociale,
morale etc.), a[a cum au fost cristalizate de un sistem anume, \n condi]ii
specifice, concomitent cu valorizarea a ceea ce (mai) poate fi preluat, asimilat; activizarea, deci, a energiilor schimb`rii - naturale - \n raport cu structurile [i con]inuturile intrinseci ariilor socio-umane vizate.
Apoi, b/ diferen]ierea fa]` de regulile deliberate, proprii reglement`rilor normative, de prevenire [i coerci]ie (dreptul pozitiv). |n fine, c/ reg`sirea,
aprecierea [i insertarea uzan]elor morale, a cutumei [i mentalit`]ilor \n
evolu]ii care \[i pot schimba priorit`]ile, accentele, mijloacele de aplicare, \n
func]ie de intensitatea momentului, de provoc`rile istoriei.
Consemn`m, a[adar, o triad` recuperatorie \nl`untrul c`reia intuim
raporturi [i condi]ion`ri multiple, cu particip`ri [i efecte diferen]iate ale
celor trei componente, dependente, \n ultim` instan]`, de natura [i for]a
stimulilor ce preseaz` \n/asupra structurii ca atare... Perioadele limit`, a[a
cum putem considera [i Revolu]ia Romn` din decembrie 89, favorizeaz`
o mai corect` cnt`rire a ponderilor [i priorit`]ilor, o mai realist` identificare
a preeminen]ei uneia sau alteia din componentele triadei, precum [i a
rolurilor ce revin componentelor \mpinse de tensiunile etapei \n plan
secund. |n asemenea perioade radicale, triada propus` crap` ca un fruct
r`scopt, opera]iunile revolu]ionare/radicale supunnd organismul social la
disec]ii pe viu, nu \ntotdeauna cu inten]ia de a recupera ce se mai poate
recupera din ruinele unei societ`]i \n lichidare. Riscurile pot pune \n cauz`
triada \ns`[i (poate cel mai nefast eveniment \n via]a unor colectivit`]i/na]iuni/popoare). Pentru c` a lichida triada normativ`, \n totalitatea sa, ar
\nsemna lichidarea resorturilor de voin]` [i credin]`, inclusiv acele planuri
largi [i \ndelung sedimentate, pe fundalul c`rora s-au constituit identit`]i [i
mesaje de cultur` [i civiliza]ie, de aspira]ie moral` [i na]ional`, ce pot asigura supravie]uirea biologic` [i continuarea \n lume a oamenilor [i
culturilor. Cu att mai mult cu ct, \n \mprejur`ri radicale, se produce o
reordonare instinctiv` a componentelor triadei, o estompare, pn` la
\nghe]are, a uneia/unora [i o puternic` energizare a aceleia/acelora
chemate \n linia \nti de strig`tul clipei.
Altfel spus, triada normativ` \ns`[i reac]ioneaz` ca o structur` - o
reac]ie de ap`rare, \n primul rnd, dar [i de posibil` re-generare/revitalizare
a constantelor identit`]ii.
111

Ipotez` de lucru: - Ce s-a \ntmplat cu triada, \n vrtejul att de

puternic inhibant al Revolu]iei Romne din decembrie 1989? |n prima faz`,
\n primele ore [i zile (totul s-a petrecut att de vijelios!), Bucure[tii au fost
decupa]i din tabloul general, intrnd \n ac]iune factorii haotici, perturbatori, anihilan]i) ai enclavei. Triada a c`zut, la Bucure[ti, \ntocmai cum
c`zuse la Paris \n 1789. |ncepea o alt` lume. Paradoxal, \ns`, \n momentele
\n care s-a anun]at anularea structurilor de putere totalitare (ceau[iste), cnd
lozincilor Jos dictatorul!, Jos tiranul! li s-au ad`ugat [i Jos comunismul!, Jos bol[evismul! etc., deci tocmai atunci cnd prima component`
a triadei a fost scoas` din jocul social, urmat` imediat de anihilarea
aproape total` a bazelor juridice de sistem (a doua component`), tocmai
atunci poate fi consemnat` o trezire aproape brusc`, \n mijlocul unei realit`]i
vehemente, ostentative.
|n a[teptarea concluziilor necesare, vom observa cum, \ntr-un moment
cnd comunicarea de mas` avea nevoie de un suport de credibilitate real` \n momentul unor pr`bu[iri (autentice sau scenarizate) - au ap`rut energiile [i factorii de activare a componentei paradigmatice care a sprijinit ie[irea
din tunelul apocaliptic, ie[irea din enclava acuzatoare, distructiv`. S-a
produs activarea uzan]elor [i obi[nuin]elor istorico-morale, greu \ncercate
de uzurp`ri, n`v`liri, pustiiri, frecvente \n spa]iul romnesc64; s-au revitalizat cutumele r`bd`rii [i \ncrncen`rii de a supravie]ui; s-au adaptat momentului reflexele [i practicile, deturnate sau estompate un lung r`stimp, de
folclorul inerent de sistem. |n asemenea \mprejur`ri, dimensiunea cutumiar` a existen]ei socio-statale, relevat` de prof. Ion Deleanu, apare plauzibil`
\n chip semnificativ.
(*)
Finalizarea textului printr-o reprezentare grafic` a paradigmei normative a comunic`rii de mas` nu poate sc`pa, desigur, de formalismul (inclus)
unor astfel de \ncerc`ri. Conceptul \nsu[i de paradigm` are \n]elesuri
diferite: - de la opinia lui Kuhn, dup` care paradigma este ceea ce \mp`rt`[esc membri comunit`]ii [tiin]ifice [i, reciproc, o comunitate [tiin]ific` este
compus` din oameni care \mp`rt`[esc o paradigm`, pn` la schem`,
concep]ie, model de explorare etc.
Considera]iile de pn` aici - practic, un traseu al dramei informa]iei [i
inform`rii, \n diverse ipostaze politice, sociale, istorice - permit un prim lan]
112

(schematic), \ntr-o desf`[urare ce ar putea ar`ta astfel (dup` modelul C.

Shannon - W. Weaver):
Cine? |n numele cui? Cu ce scop (mobil)? Cu ce consecin]e? Ce
sentin]`?
Descrierea fiec`rei verigi a lan]ului comunica]ional ar impune un
adev`rat rechizitoriu, \n care s-ar integra considera]ii normative (morale,
politice, juridice) cu componente partizane, surprinse \n tabloul de ansamblu
al vie]ii sociale. Mai ales c` analiza paradigmei normative impune delimit`ri
[i a[ez`ri ale subiec]ilor [i mesajelor \n contexte veridice, adesea \n derulare
rapid`. Or, tocmai pentru a evita un adev`rat proces (cel pu]in de inten]ie) [i
urmnd tehnicii propuse de Harold Lasswell de a promova concizia \n sfera
comunic`rii, vom propune o simplificare ce poate favoriza calificarea mai
rapid` a autenticit`]ii mesajelor, ca [i traseul dintre comunicator (Emi]`tor)
[i perceptor (Receptor), \ntr-o rela]ie paradigmatic` restrictiv`, practic
obligatorie. Ar fi suficiente dou` dintre verigile lan]ului: 1/ CINE? cu descrierea, aici, a exponen]ilor normei publice (morale sau juridice); reprezentativitatea; \nscrierea sau nu a acestora \n orizontul de a[teptare al publicului
(popula]iei) etc. 2/ CU CE SCOP (MOBIL)? cu observarea motiva]iilor
transpersonale(sau organiza]ionale) ale mesajului; ce se preia, ce se \nl`tur`,
cu ce destina]ie; organicitate/subiectivitate \n proiectarea rela]iilor interumane [i de sistem; rolul obi[nuin]elor, al cutumei [i mentalit`]ilor; legitimarea
mobilurilor de resorturile existen]iale consecutive (fondul spiritual fundamental care legitimeaz` sau nu combina]iile socio-culturale succesive,
ra]ionndu-se ceea ce se \nscrie organic \n via]a popoarelor [i na]iunilor).
Altfel spus: CINE? - reprezint` AUTORITATEA
CU CE SCOP (MOBIL)? - reprezint` INTEN}IA,
rela]ie \n care AUTORITATEA [i-a c[tigat legitimitatea printr-un real proces socio-genezic; INTEN}IA decide viabilitatea [i veridicitatea Autorit`]ii.
Paradigma normativ` a comunic`rii de mas` apare ca o constant` a
rela]iilor interumane [i ca un filtru al moralit`]ii [i veridicit`]ii mesajelor.
Paradigma normativ` calific` sau descalific` principalul protagonist al
normativiz`rii [i (normaliz`rii) comunic`rii, cu argumente ce ]in de ansamblul [i de particularit`]ile ariei luate \n considerare. |n momentele de
cump`n`, cnd resorturile politice, sociale [i juridice ale ansamblului sunt
surpate sau ignorate, paradigma normativ` (cu recurs la tradi]ie [i cutum`)
113

\ncearc` s` se impun` [i s` impun` un anumit comportament, o conduit`

legitim`: reflexul comportamental normativ!
Paradigma normativ` nu este infailibil`; r`mne, \ns`, \ntotdeauna un
instrument de lucru, \ntr-o lume \n care normalizarea constituie, orice s-ar
\ntmpla, un reper de via]`.

114

Capitolul 6
PRELIMINARII LA EVOLU}IA
GNDIRII JURIDICE ROMNE{TI
PRIVIND INFRAC}IUNEA (DELICTUL)
DE PRES~
6.1. Posibilitatea unor noi \n]elesuri
{ansa oric`rui demers relativ la infrac]iunea de pres` rezid` \n posibilitatea de a deduce - altfel dect ne-am obi[nuit - geneza [i manifestarea, \n
cauz` [i \n fapt, a ilicitului penal \n general, a celui publicistic, \n special.
Muta]iile produse de societatea informa]iei, constat`m u[or, sunt de ordin
real [i virtual; sunt de ordin mental mai degrab` dect social; sunt, prin consecin]`, de ordin aperceptiv [i normativ. (De ordin normativ/comportamental \n chip evident). Nu este o prea mare exagerare [i nici lips` de temei,
dac` spunem c` ne comport`m tot mai mult mental/virtual [i tot mai pu]in
real/social. Norma juridic` nu poate [i nu trebuie s` ocoleasc` aceast` nou`
realitate, cu att mai mult cu ct ocup`, de pe acum, o pondere precump`nitoare \n existen]a uman`; \n ordonarea rela]iilor interumane.
Exist`, a[adar, premise indubitabile de promovare a unor noi \n]elesuri
juridice, \n tentativa de configurare a caracteristicilor diferite ale infrac]iunii
115

(delictului) de pres`, precum [i a structurii de sine st`t`toare a acesteia. Cteva abstrac]iuni preliminare pot fi oportune [i, \n parte, l`muritoare:
- Tipologic, infrac]iunea de pres` (mediatic`, \n chiar substan]a ei
manifest`) nu poate fi o infrac]iune ca oricare alta, o infrac]iune de drept
comun;
- Morfologic, infrac]iunea de pres` (insult`, calomnie etc.) este de
pres` [i nu prin pres`. (Faptele sunt exclusiv de pres` [i se produc \n \ntregime \n pres`);
- Psihologic, infrac]iunea de pres` se origineaz` [i evolueaz` \n aria
mental`; este, prin defini]ie, un fapt/act de gndire (f`r` obiect material).
Mai departe:
- Premisa clasic` a normativit`]ii ([i a comportamentului normativ)
rezist` tot mai pu]in \n fa]a societ`]ii informa]iei (informa]ionale) - real` [i
virtual` \n acela[i timp - societate ce \mpinge premisa/cauza normativit`]ii
\n pre-social, \n primordial, parc` tot mai aproape de Verbul genezic. (Nu-i
vorba doar de o metafor`).
- Vinov`]ia se deduce, de pe acum, att din ra]iunea programat`, ct [i
din instinctul tematizat, prin recurs [i la tehnici subliminale, la psihotehnici,
sp`larea creierului etc.
- Natura implacabil transgresiv` a informa]iei disloc` structuri conceptuale, institu]ionale, comportamentale, pe un traseu novator, de care
trebuie s` se ]in` seama \n elabor`rile normative ([i paradigmatice), pe care
le semnal`m [i/sau le tr`im efectiv.
...Sunt acestea semne de necontestat ale schimb`rii de fond [i ale prezen]ei nemijlocite a noilor cauze (informa]ionale) \n realitatea zilei de azi;
reg`site, firesc, \n noul concept de ordine juridic`.
|n paginile ce urmeaz`, vom relata un traseu semnificativ al gndirii
juridice romne[ti \n domeniul reglement`rilor de pres`, al c`rui start s`-l
constituie Constitu]ia din 1923, iar fini[ul (tranzitoriu) Constitu]ia din 1991
[i interesantele/novatoarele ini]iative [i armoniz`ri legislative, din perioada
tranzi]iei romne[ti postdecembriste, \n attea feluri inedite65.
Vom spune de la \nceput c` realitatea mediatic` romneasc` este,
efectiv, armonizat` cu realitatea european`, cu societatea informa]iei (la
societ de linformation), cu ale c`rei resurse paradigmatice se afl` \ntr-o
continu` reac]ie de adecvare. Coresponden]ele cu lumea actual` (postmodern`) sunt sub semnul similitudinilor, al convergen]elor eficiente.
116

Vom spune, de asemenea, c` evolu]ia gndirii [i comportamentului normativ romne[ti, \n aria comunic`rii de mas`, au fost [i sunt de o nea[teptat`
[i continu` intensitate, inclusiv \n dramatica perioad` totalitar`, cnd r`bufnirile libertare n-au lipsit din aria presei (Adrian Dohotaru, Octavian Paler,
Mircea Dinescu, P.M. B`canu, Anton Uncu, Mihai Creang` etc.).

6.2. Infrac]iunea (delictul) de pres`

- \ntre comun [i sui-generis
|n anul 1927, la patru ani de la adoptarea unei Constitu]ii de referin]`
\n Romnia, profesorul [i eminentul jurist Vespasian Pella public` un studiu
de mare valoare \n epoc`, actual [i azi, intitulat simplu: Legea presei66.
Ponderea \n text o de]ine problema calific`rii infrac]iunii de pres` din perspectiv` constitu]ional` [i doctrinar`.
|n chiar frazele de \nceput, profesorul Pella enun]` con]inutul [i
dificultatea definirii no]iunii de delict de pres`: |ncepnd cu chestiunea preciz`rii no]iunii delictului de pres`, - voi aminti c` exist` dou` teorii:
a) Teoria delictului de pres` considerat ca delict sui-generis
b) Teoria opus` care concepe presa ca un simplu mijloc de executare
a oric`rei infrac]iuni, mijloc ce nu poate da \n nici un caz un caracter special
delictului de pres`.
{i, imediat, profesorul Vespasian Pella atrage aten]ia asupra absen]ei
argumentului decisiv (constitu]ional), pentru o opinie tran[ant` \n fa]a celor
dou` teorii: Nici una din constitu]iunile existente nu precizeaz` propriu-zis
no]iunea delictului de pres` [i nici nu stabilesc vreun criteriu de distinc]iune
pe care s`-l poat` avea \n vedere legiuitorul ordinar. Solu]ia ar fi rezolvarea
acestei dificult`]i \ntr-o viitoare lege a presei.
|n l`murirea chestiunii, prestigiosul autor invoc` raportul parlamentar
al cunoscutului profesor [i jurist interbelic Constantin Dissescu, raport asupra proiectului Constitu]iei din 1923. Constantin Dissescu, la fel cu profesorul Pella, apreciaz` c` textele constitu]ionale nu caracterizeaz` delictele de
pres`, nici nu le calific` politice sau nu (s.ns.).
Totu[i, raportul Dissescu lanseaz`, implicit, un reper de diferen]iere a
delictului de pres` fa]` de delictele de drept comun. {i anume, posibila cali117

ficare politic` a delictelor de pres`. |n faza respectivelor dezbateri constitu]ionale, C. Dissescu precizeaz` neutru: Ce delict se comite prin pres` r`mne de stabilit, precizare ce atrage aten]ia asupra condi]iei juridice diferite
a faptelor de pres` ilicite.
|n plan juridic, Raportul Dissescu distinge dou` feluri de delicte de pres`
- unul principal, care st` prin el \nsu[i, [i altul accesoriu, care serv` altui delict. Observ`m f`r` dificultate cum profesorul accept` realitatea celor dou`
teorii, \n timp ce nici personal [i nici prin textele constitu]ionale nu acord`
infrac]iunii de pres` (cel pu]in delictului principal) condi]ia de delict sui-generis.
|ncearc`, totu[i, o eugenizare a conceptului de delict de pres`. Enumer`,
astfel, o serie de infrac]iuni ordinare (ce) se pot comite cu ajutorul presei, dar
care trebuie s` r`mn` \n afar` de categoria delictelor de pres`, \ntre care:
complicitatea prin instruc]iuni date autorului unei escrocherii, provocarea la
duel, \nsu[irea de nume sau de titluri false, amenin]`rile contra persoanelor sau
propriet`]ilor, manopere tinznd la urcarea sau sc`derea pre]ului produselor [i a
efectelor publice, organizarea de [antaj [i greve, falsificarea de documente.
Constitu]ia din 1923, invocat` de profesorul Pella, va face referire
expres` la delictele de pres`. Articolul 26, alin. 4, este redactat astfel:
Delictele de pres` se judec` de jura]i, afar` de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun:
a) Delictele ce s-ar comite \mpotriva Suveranilor ]`rii, Principelui
Mo[tenitor, membrilor Familiei Regale, {efilor Statelor Str`ine [i reprezentan]ilor lor;
b) |ndemnurile directe la omor [i rebeliune, \n cazurile cnd nu au fost
urmate de execu]iuni;
c) Calomniile, injuriile, difama]iile aduse particularilor sau func]ionarilor publici oricari ar fi atin[i \n viea]a lor particular` sau \n cinstea lor
personal`67.
Concluzia profesorului Pella: ...Legiuitorul constituant a avut \n vedere anume delicte speciale de pres`, c`rora, prin chiar textul Constitu]iei,
le-a creat un regim special de responsabilitate [i de represiune. Astfel,
legiuitorul ordinar urmeaz` s` aleag` \ntre dou` posibilit`]i: a) definirea
delictului de pres` [i, prin aceasta, situarea (acestuia) \ntr-un regim juridic
diferit (special), \n compara]ie cu infrac]iunile de drept comun; b) enumerarea limitativ` a infrac]iunilor de drept comun; b) enumerarea limitativ`
a infrac]iunilor considerate delicte de pres`, solu]ie posibil` [i plauzibil`,
118

c`reia art. 26 din Constitu]ia din 1923 \i confer` anumite posibilit`]i practice, chiar dac` nu foarte tran[ant.
Autorit`]i \n materie de drept public, cum sunt profesorii Paul Negulescu [i George Alexianu68, \n Tratat de drept public, parcurg traseul regimului libertar al presei \n Europa, de la Declara]ia drepturilor omului [i
cet`]eanului (1789), pn` la Constitu]ia din 1923 [i, mai \ncoace, la Codul
Penal Romn din 1936. Este luat drept martor [i \nceput al presei libere
europene articolul 11 din Declara]ie, redactat astfel (traducerea momentului): Libera comunicare a cuget`rii [i opiniilor este unul din drepturile cele
mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci s` vorbeasc`, s` scrie, s`
imprime liber, fiind obligat s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i \n cazurile
determinate de lege69.
Cu promptitudine [i oarecum delimitativ, profesorii Negulescu [i Alexianu precizeaz`: Constitu]ia noastr` (din 1923 - n.ns.) s-a ab`tut de la
acest text [i a venit s` inoveze, preciznd c` sanc]iunile trebuiesc prev`zute
\n codicele penal (...) Textul declara]iei drepturilor omului era mult mai general [i deci mai cuprinz`tor. (n.ns.)
Argumentele aici consemnate clarific`, mai mult dect ne-am fi
a[teptat, statutul special al presei [i, prin aceasta, afirmarea ei ca un forum
al popoarelor moderne [i un reactiv contra oric`rui exces de putere. Este
adev`rat c` \n pagina urm`toare a tratatului autorii precizeaz` circumstan]ial: Orice libertate, dac` este ne]`rmurit`, duce la abuz [i vat`m`
interesul general. Dar aceasta este o chestiune de viziune proprie. Important este s` observ`m cum presa european` ([i romneasc`), odat` cu
principiile Revolu]iei franceze, impuse treptat \n \ntreaga Europ`, \[i
define[te [i \[i afirm` nu numai rolul libertar, ci [i institu]ional; \[i impune,
\n fapt, prezen]a sectorial`, cum am spune azi, \n ansamblul vie]ii politice
[i sociale [i al institu]iilor publice. O activitate public`, cu un tot mai mare
impact, navignd \ntre libera comunicare a cuget`rii [i opiniilor [i
posibilul abuz de libertate; \ntre con]inutul mult mai general [i deci mai
cuprinz`tor al marilor principii [i rigoarea reglement`rilor constitu]ionale
sau, mai aplicat, a celor din codicele penal. |ntre aceste limite sunt
plasate [i reglement`rile de ordin delictual, c`rora Constitu]ia din 1923 le
asigura baza legal` pentru o posibil` reglementare organic` (o lege a
presei), dar care nu-[i g`sesc dect o par]ial` concretizare \n Codul Penal
din 1936 (r`spunderea civil` [i penal` [i primirea \n instan]` a celor
119

urm`ri]i, \n ordinea legal` a responsabilit`]ii, stabilit` de Constitu]ie, s`-i

declare pe cei r`spunz`tori \n locul lor).
O lege a presei nu ap`ruse, de la adoptarea Constitu]iei din 1923 la
adoptarea Codului Penal din 1936, \ntruct legiuitorul n-a voit s` interzic`
reglementarea libert`]ii presei \ntr-o lege special`, cum ar fi legea presei.
Profesorii Negulescu [i Alexianu accept` presei [i legii presei un caracter special, dar, la 16 ani de la aprecierile interogative ale profesorului Pella,
nu-i revendic` domeniului [i, implicit, delictului de pres` un con]inut sui-generis. Nici nu mai era cazul. Prin evolu]ia rapid` a puterii de influen]` [i de influen]are a deciziei politice [i sociale, presa a devenit o sec]iune major` \n
structura societ`]ii, a c`rei putere concura puterile tradi]ionale (legislativ`/executiv`/judec`toreasc`) [i controla, \n bun` m`sur`, orice exces de putere.
Confrunt`rile de opinii, \n perioada interbelic`, nu au fost pu]ine [i ele
- cum observ`m - p`streaz` o und` de actualitate, \ntr-o societate romneasc` aflat` \n c`utarea optimului func]ional, propriu presei post-moderne
(\n cazul nostru [i post-totalitare).
O sistematizare oportun`, relativ` la gndirea juridic` antebelic`, \ncearc` C. Gh. Avramescu \n lucrarea Presa [i regimul infrac]iunilor de
pres`70. Lucrarea propune o privire comparativ`, oprindu-se, cu prec`dere,
la dou` modalit`]i de diferen]iere metodologic`, menite s` defineasc` infrac]iunea de pres` ca infrac]iune special` (sui-generis). Autorul re]ine: a)
Clasificarea infrac]iunilor; b) Definirea infrac]iunilor de pres`.
Clasificarea infrac]iunilor permite identificarea infrac]iunilor de pres` \ntre multele [i diferitele tipuri de infrac]iuni, precum [i constatarea
naturii acestora, pe baza criteriilor de clasificare.
|n fapt, autorul reia clasific`rile profesorului Tanoviceanu [i ale profesorului francez Garraud. S` le urm`rim, \n ideea identific`rii tr`s`turilor
speciale/diferite ale delictului de pres` - dar consubstan]iale realit`]ilor sociale nemijlocite.
Clasificarea Tanoviceanu porne[te de la trei criterii: - al gravit`]ii; - al
execut`rii (f`ptuirii); - al obiectului.
Infrac]iunile de pres` sunt plasate \n cea de-a treia clasificare: - dup`
criteriul obiectului. Din acest punct de vedere, profesorul Tanoviceanu propune urm`toarea clasificare:
a) Infrac]iuni contra interesului public [i contra interesului privat;
b) Infrac]iuni politice, de drept comun, electorale, de pres`;
120

c) Infrac]iuni prev`zute de codul penal [i de legi penale.

Clasificarea Garraud cuprinde cinci grupe de infrac]iuni: - dup` gravitatea lor; - dup` moralitatea lor (inten]ionate/neinten]ionate); - dup` materialitatea lor; - dup` obiectul lor (contra lucrurilor publice [i contra particularilor; infrac]iunile politice sunt infrac]iuni contra lucrurilor publice, la
fel cu cele de pres`); - dup` \ntinderea lor.
Ambii autori, cum constat`m, clasific` infrac]iunea de pres` \n aria infrac]iunilor dup` obiect, \n atingere cu infrac]iunile politice, c`rora legea le
asigur`, \n mod expres, un regim special, \n rela]ie direct` cu interesul public (obsesia presei actuale [i a reglement`rilor \n domeniul mass-media).
Autorul sintezei citate accept` c` infrac]iunile de pres` pot fi infrac]iuni politice [i infrac]iuni contra lucrurilor publice, \ns` pot fi [i infrac]iuni
contra particularilor. Autorul consider` infrac]iunile de pres` ca infrac]iuni speciale (sui-generis), dar criteriul de apreciere nu ar fi cel propus de
profesorii Tanoviceanu [i Garraud, ci mijlocul prin care sunt comise71.
Merit`, \n context, s` red`m criteriile pe care Gh. Avramescu le sus]ine pentru definirea infrac]iunilor de pres`. El propune trei criterii: - formal;
- concep]ional; - func]ional. Autorul este adeptul criteriului func]ional [i,
tocmai de aceea, apar interesante argumentele de interpretare a primelor
dou` criterii (formal [i concep]ional), \n condi]iile \n care, vom vedea,
nici criteriul func]ional nu func]ioneaz` cu titlu conving`tor.
- Criteriul formal ia \n considerare numai procesul mecanic de \nf`ptuire a infrac]iunii, numai forma de realizare, nu [i substan]a ei. El (criteriul
- n.ns.) reduce presa la rolul de simplu instrument de executare a infrac]iunilor. Totu[i, C. Gh. Avramescu se simte obligat s` dep`[easc` mecanica suportului infrac]ional, \n favoarea principiului integralit`]ii: - o infrac]iune este de pres` sau nu, dup` cum s-a s`vr[it \n \ntregime sau numai
par]ial prin pres`.
Altfel spus, dac` infrac]iunea epuizeaz`, prin simpla publicare \n
pres`, rigorile legii referitoare la fapt`, vinov`]ie [i consecin]e, (dac` este
f`ptuit` complet \n pres`) avem de-a face cu infrac]iunea de pres` (ex.
calomnia, insulta); dac` publicarea \n pres` constituie doar o parte a f`ptuirii, fiind necesare [i alte fapte infrac]ionale, suntem \n prezen]a unei
infrac]iuni de drept comun (ex. [antajul, escrocheria). Este vorba, \n acest
caz, de infrac]iuni de pres` [i infrac]iuni s`vr[ite par]ial prin pres`.
121

Citat \n cauz`, renumitul penalist Vintil` Dongoroz aprecia ca insuficient criteriul formal, \ntruct exist` infrac]iuni care, de[i sunt s`vr[ite
integral prin pres`, nu devin infrac]iuni de pres` (ex. concuren]a neloial`,
ultrajul la bunele moravuri).
Clarific`ri de re]inut propune Comisia mixt` care a dezb`tut Codul Penal, \n 1936: Sunt dou` feluri de pres` propriu-zise, acelea ale c`ror elemente se cuprind \n \ns`[i publica]ia, cum e, de ex., \n materie de calomnie,
\n care publica]ia incriminat` e suficient`, pe ct` vreme sunt alte infrac]iuni
la care presa particip` numai: de pild`, faptul c` s-au publicat amenin]`ri la
adresa cuiva, caz \n care presa a colaborat numai.
Concluzia acestor considera]ii - \n care infrac]iunea de pres` este
aceea care se execut` \n \ntregime prin pres`, iar cele cu participarea presei
ies de sub inciden]a incrimin`rilor de acest tip special - este aceasta: Delictul de pres` propriu-zis este acela care (...) con]ine toate elementele publica]iei, adic` actul material e cuprins \n publica]ie. Acesta singur \n sensul
codului penal este delict de pres`; celelalte sunt de drept comun, la care
presa particip`.
Criteriul formal pare a fi dominat gndirea legiuitorului, \n perioada
interbelic`, de[i, cum observa [i profesorul Vintil` Dongoroz, criteriul
respectiv nu este, totu[i, suficient \n definirea infrac]iunii de pres`.
- Criteriul concep]ional prive[te - cum spune Avramescu - numai
fondul infrac]iunii de pres`, concep]ia ei. De fapt, criteriul concep]ional
plaseaz` infrac]iunea de pres` \ntr-o zon` mai abstract` [i, credem noi, mai
aproape de calitatea [i caracteristicile diferite/speciale/de sine st`t`toare ale
acestui tip de ilicit penal. Criteriul concep]ional re]ine argumentul dup`
care dac` o infrac]iune comis` prin pres` con]ine o manifestare de opinie,
o gndire, este infrac]iune de pres`, altfel nu. Profesorul Vintil` Dongoroz
(preluat de Tratatul Tanoviceanu) este adeptul criteriului concep]ional, al
unei manifest`ri de idei, propunnd urm`toarea defini]ie: Ori de cte ori
o manifestare de gndire exprimat` prin pres` ia forma unei infrac]iuni din
legile penale, vom avea o infrac]iune de pres` 73.
|n ultim` analiz`, profesorul Dongoroz re]ine, \n definirea infrac]iunii
de pres`, trei elemente semnificative: - o gndire (fapta gndirii); - exprimarea \n pres` (publicarea/publicitatea); - incriminarea (infrac]iune din legile
penale). Autorul sintezei la care ne referim (C. Gh. Avramescu) respinge
elementul comun gndirea ca nedefinitoriu pentru infrac]iunea de pre122

s`. Definitoriu, dup` opinia sa, este elementul particular pres`, element
care d` caracter distinct acestor infrac]iuni.
- Criteriul func]ional pune \n rela]ie direct` activitatea de pres` cu
infrac]iunea de pres`. Este criteriul sus]inut de C. Gh. Avramescu care
define[te, mai \nti, activitatea de pres` - Manifestare de idei [i op]iuni,
comunicare [i promovare de idei, informare, luminare [i \ndrumare, critic`
[i cenzur`, pentru a propune, apoi, concluzia: Vor fi infrac]iuni de pres`
toate infrac]iunile comise printr-o publica]ie, care se \ncadreaz` \n aceast`
activitate de pres`.
Criteriul \n discu]ie a fost numit Criteriul func]ional sau finalist,
pentru c` ia \n considerare conformitatea cu func]ia [i finalitatea presei.
Autorul stabile[te, totodat`, o rela]ie condi]ional` \ntre activitatea de pres`
[i reglement`ri juridice speciale, particularizatoare, cum ar fi: interzicerea
arestului preventiv, prescrierea (mai scurt`) a infrac]iunilor, dispozi]ii speciale referitoare la pres` etc. Op]iunea autorului este tran[ant`: Criteriul
func]ional poate delimita complet (s.ns.) infrac]iunile de pres` [i, \n acela[i
timp, concord` [i cu regimul special care le reglementeaz`.
Dac` bine observ`m, criteriul func]ional, revendicat din activitatea
de pres`, nu difer`, \n substan]`, de cel concep]ional, al faptului de a
gndi, al manifest`rii de gndire exprimat` prin pres` (V. Dongoroz). Nici
C. Gh. Avramescu nu pare a se gndi la altceva, cnd define[te activitatea
de pres` tot ca o manifestare de idei [i opinii cu tot ce decurge din
aceasta: comunicare, informare, luminare etc.
S` re]inem, totu[i, argumentele oportune ale autorului referitoare la
activitatea de pres` ca domeniu distinct al vie]ii sociale [i culturale, cu
precise arii de competen]e materiale [i teritoriale, morale [i spirituale. Un
domeniu cu legi, criterii [i reguli specifice de organizare [i func]ionare.
Presa, \n general, inclusiv delictele de pres`, nu mai constituie realit`]i
sui-generis, ci componente organice, distincte [i complementare, \n acela[i
timp, \n activitatea socio-cultural` [i \n gndirea juridic` romneasc` a
timpului.
Cu deosebire nu putem considera ca fapte sui-generis manifest`ri ale
gndirii, fie ele [i v`t`m`toare, atta vreme ct gndirea - faptul de a gndi
[i comunica - define[te fiin]a uman` [i lumea \n care tr`ie[te [i gnde[te.
Criteriul func]ional poate fi considerat un argument mai detaliat al
criteriului concep]ional.
123

Caracterul eminamente intelectiv al activit`]ii de pres`, demonstrat

ast`zi \n attea feluri, pare a \nclina balan]a adev`rului spre defini]ia profesorului Vintil` Dongoroz; spre aria faptelor gndirii. Dar, dac` am adapta
formul`rile propuse \n primul capitol al lucr`rii de fa]` la defini]ia invocat`,
am conveni c` aria de producere a infrac]iunii/delictului de pres` este, \n
mod evident, mentalul, \n timp ce socialul este aria de producere a efectelor
constatabile/probante.
Infrac]iunea de pres` nu este nici de drept comun [i nici sui-generis;
are un caracter de sine st`t`tor [i, prin aceasta, special, propriu unui domeniu
al manifest`rii umane, distinct [i de mare amploare, cu puternic impact
psiho-afectiv; infrac]iunea (delictul) de pres` este, \n ultim` analiz`, un
eveniment eminamente intelectiv.

6.3. Argumente (mai) recente referitoare

la caracterul de sine st`t`tor
al infrac]iunii/delictului de pres`
|ntr-o lucrare relativ recent`, destinat` regimului juridic al presei scrise, vorbite [i televizate, coordonat` de Lucien Solal75, problema infrac]iunii
de pres` \[i g`se[te o configurare clarificatoare (pentru dreptul francez).
Textul este formulat astfel: Infrac]iunile prin intermediul presei sunt
fie delicte de pres`, fie delicte de drept comun... Distinc]ia dintre delictul de
pres` [i delictul de drept comun este foarte important`, pentru c` delictul de
pres`, considerat \n general politic, este supus unui regim mai favorabil
dect delictul de drept comun. Pe de alt` parte, regulile responsabilit`]ii
penale, care le modific` pe cele ale responsabilit`]ii civile, sunt diferite.
Aviza]i de dificultatea de a diferen]ia delictele de pres` de delictele
de drept comun, Lucien Solal [i colaboratorii s`i \ncearc` s` impun` dou`
criterii formale: a) criteriul incrimin`rii; b) diferen]a de tratament (politic)
a Legii libert`]ii presei din 1881 [i apreciaz` c` infrac]iunile comise prin
pres` sunt supuse, alternativ, unui triplu regim: - regimul delictelor de pres`,
dac` infrac]iunea este prev`zut` de legea din 1881 sau de legi care se refer`
\n mod expres la respectiva lege; - regimul de drept comun, dac` legea care
incrimineaz` delictul nu se refer` la legea din 1881 sau nu stabile[te un
124

regim special; - un regim special, atunci cnd este prev`zut de lege (ex.
ultrajul la bunele moravuri, demoralizarea copiilor etc.).
Atrage aten]ia, fire[te, caracterul formal al metodei speciali[tilor
francezi. Criteriul/principiul incrimin`rii, restrictiv, stabile[te o modalitate
de tratament a delictului de pres`, acolo unde legea stabile[te delimit`ri de
ordin mai degrab` jurispruden]ial (de aplicare a legii), ocolind esen]a
chestiunii: caracterul distinct, de sine st`t`tor al infrac]iunii de pres`; al
presei [i legilor ei specifice.
|n marginile acelora[i observa]ii se situeaz` [i diferen]ierile de tratament, \n act, ale infrac]iunilor de pres` [i infrac]iunilor de drept comun.
|n seama infrac]iunilor de pres` sunt re]inute urm`toarele caracteristici
speciale:
a) Nu opereaz` procedura flagrantului delict;
b) Deten]ia preventiv` nu se aplic` dect inculpatului care nu are domiciliul \n Fran]a;
c) Re]inerea/arestarea preventiv` nu se aplic` dect \n cazuri deosebite
(ex. re]inerea \n cadrul urm`ririi penale);
d) Recidiva nu este aplicabil` dect \n mod excep]ional (provocarea la
ur` rasial` sau la discriminare rasial`, confesional`; def`imarea sau injuria
rasial` sau confesional`);
e) Constrngerea fizic` este interzis` (\ntruct delictele de pres` sunt
considerate delicte politice);
f) Prescrip]ia este mai redus`; delictele de pres` se prescriu dup` 3
luni;
g) Plngerea prealabil` este condi]ia declan[`rii urm`ririi penale, cu
excep]ia infrac]iunilor de pres` care privesc pre[edintele republicii, un grup
etnic sau rasial, un ministru (cnd sesizarea se poate face din oficiu);
h) Regimul de deten]ie, \n cazul pedepsei privative de libertate, este
stabilit ca special (asem`n`tor cu cel pentru infrac]iunile politice).
Diferen]ierea prin tratament normativ, necesar`, poate, \n \ncercarea
de solu]ionare diferit` a unor cazuri de un fel special (delictele de pres`),
apare aici ca o \ncercare de circumstan]iere a faptelor (ilicite) produse/create
de pres`. Numai c` [i circumstan]ierea men]ionat` are o func]ie aparent
paradoxal`: opereaz` dup` litera legii, nu ([i) \n cauza principiilor legii; \n
spiritul ce guverneaz` legiferarea. Practic, infrac]iunile de pres`, de[i ace125

lea[i \n fapt, \n drept pot sau nu pot s` fie infrac]iuni de pres`, \n func]ie
de [ansa sau ne[ansa de a fi incriminate/prev`zute de legea din 1881 sau de
legi speciale ori cu men]iuni speciale. Dar infrac]iunea de pres` este numai
de pres`, nu de pres` sau de drept comun, dup` caz. Dublul standard
nu poate fi aplicat dect cu riscuri de con[tiin]`, nemeritate nici de judec`tor
[i nici de f`ptuitor.
Situa]ia este corect apreciat` de profesorul Emmanuel Derieux76:
Aceast` distinc]ie, \ntre infrac]iunile definite de legea din 1881 [i celelalte,
oblig`, pentru o exact` determinare a regulilor de urm`rire [i de represiune
care le sunt aplicabile (...) s` se \nceap` prin identificarea exact` a textului
care define[te infrac]iunea. Aceast` discrepan]`, nu totdeauna justificat`,
este sursa a numeroase dificult`]i. Se ajunge adesea ca, numai din ra]iuni
procedurale, s` fie \mpiedicat` urm`rirea [i sanc]ionarea infrac]iunilor
comise, acordndu-se astfel autorilor lor un fel de privilegiu sau imunitate.
|n plus, o asemenea situa]ie afecteaz` necesara coeren]` [i unitate (s.ns.) a
unui drept al comunic`rii veritabile.
La noi, dup` evenimentele din 1989, s-a produs o spectaculoas` concomiten]` \ntre libertatea cucerit` [i suportul s`u eficient/public: - presa (cu
deosebire presa scris`, \n prima faz`). G`sirea normelor adecvate/congruente devenise o maxim` urgen]` a clipei. Ceea ce s-a [i \ntmplat.
Proiecte de legi ale presei [i de coduri deontologice au implicat profesioni[ti [i ziari[ti, organisme [i personalit`]i politice, culturale, civice. Era
oarecum firesc s` apar` \n prim-plan [i un subiect, pn` azi fierbinte - raporturile de putere, \n special, \ntre guvernan]i [i exponen]ii opiniei publice
(ziari[tii), cu tot ce \nseamn` acest tip de confruntare. {i cum s` se \ntmple
altfel, dup` mai bine de un veac de control nemilos al mesajului; al comunic`rii orizontale [i verticale, \n toate am`nuntele [i nuan]ele controlabile.
Un moment de preliminare clarific`ri l-a constituit, f`r` \ndoial`, elaborarea, votarea [i promulgarea Constitu]iei din 1991, aprobat` prin referendum popular.
Prin legea fundamental` din 1991, presa din Romnia este legitimat`
[i legiferat` ca un domeniu distinct, cu activitate specific`/special`, cu reguli
[i norme proprii,organizate \n legi organice, ordinare, speciale [i fundamentale pe principiul libert`]ii reale, al dreptului la liber` exprimare (ne\ngr`dit`) [i al dreptului la informa]ie. Presa a fost proclamat` domeniu distinct,
iar gazet`ria a devenit o profesie distinct`, prev`zut` [i garantat` de lege.
126

Era un eveniment a[teptat de multe decenii, cnd presa fusese socotit`

exclusiv o activitate de propagand`, iar lucr`torii s`i, redactorii, propagandi[ti, mai trziu, lucr`tori cu munc` politic`. Acestea chiar [i dup` adoptarea Legii 3/1974 ([i acum \n vigoare) care definea ziari[tii [i profesia de
ziarist, dar ale c`rei prevederi nu s-au finalizat [i \n Codul Muncii, unde nu
a ap`rut profesia de ziarist \n deplina ei realitate normativ`.
Constitu]ia din 1991, f`r` a putea ignora starea local` (tranzi]ia radical` c`tre o nou` ordine [i ornduire), acomodeaz` eficient principii [i
norme democratice, experien]e sugestive din sfera informa]iei [i comunic`rii, pentru a oferi cadrul principal/normativ necesar presei libere, mass media \n general. Concomitent, \n \ntreaga perioad` postdecembrist` ini]iativele creatoare de drept s-au succedat cu o repeziciune pe care numai explozia
presei, \n acela[i interval, o poate concura. Discu]iile, schimburile dure de
p`reri - \ntre speciali[ti, \nl`untrul organiza]iilor profesionale [i civice, \ntre
pres` [i puterea politic` - pe marginea unor proiecte de legi ale presei (cele
mai numeroase), de hot`rri sau de ordonan]e au dus, normal, la anumite
tensiuni ideatice, dar, \n primul rnd, au pus \n und` o gndire juridic`
romneasc` specific`, ale c`rei beneficii nu vor \ntrzia s` apar`.
Este motivul pentru care, \n continuare, vom urm`ri dou` aspecte, de
fapt, dou` arii comentative ce urm`resc circumscrierea [i garantarea prin
lege a presei [i profesiunii de ziarist [i, \n tem`, caracteristicile distincte ale
delictului/infrac]iunii de pres`.
Vom descrie, deci:
a. Argumentele constitu]ionale \n favoarea unui tratament de sine
st`t`tor acordat presei [i rezultatelor de pres`.
b. Argumente ad rem (la obiect), cu ajutorul c`rora s` indic`m
tendin]ele actuale [i contribu]iile nemijlocite ale gndirii juridice [i jurnalistice romne[ti \n elaborarea legisla]iei mass-media.
Argumente constitu]ionale. |n continuarea Constitu]iei din 1923, dar
\ntr-un spa]iu mediatic \nving`tor, legea fundamental` a Romniei, din
1991, vizeaz` o lume mediatic` (a informa]iei [i comunic`rii), [i nu de pres`, \n sensul unei/unor publica]iuni, la care se referea Constitu]ia din 1923.
Legiuitorul zilelor noastre este confruntat cu o lume \n expansiune, real` [i
virtual` \n acela[i timp; controlabil` [i incontrolabil`, de asemenea. O lume
\n care gazetarul \[i asum` nu numai rolul de exponent, ci [i de medic social;
127

un medic menit s` observe/investigheze corpul social, s`-i stabileasc` bete[ugurile, disfunc]iile, riscurile cronice [i s` le fac` publice, relatativ sau
analitic; s` diagnosticheze boala [i tratamentul de urmat.
Presa nu mai este o alt` b`taie de cap a organizatorilor de decizie
politic` (Parlament, Guvern), ci o alt` putere.
S` privim comparativ, prevederile Constitu]iei din 1923 [i ale Constitu]iei din 1991, att pentru exigen]ele juridice, ct [i pentru posibilele evolu]ii la
nivel conceptual [i procesual. Articolul 25 al Constitu]iei din 1923 stipuleaz`:
Constitu]iunea garanteaz` tuturor libertatea de a comunica [i publica
ideile [i op]iunile lor prin grai, prin scris [i prin pres`, fiecare fiind
r`spunz`tor de abuzul acestor libert`]i \n cazurile determinate prin
codicele penal, care nici \ntr-un caz nu va putea restrnge dreptul \n
sine.
Nici o lege excep]ional` nu se va putea \nfiin]a \n aceast` materie.
Nici cenzura, nici o alt` m`sur` preventiv` pentru apari]iunea, vinderea sau distribu]iunea oric`rei publica]iuni nu se va putea \nfiin]a.
Nu este nevoie de autoriza]iunea prealabil` a nici unei autorit`]i pentru
apari]iunea oric`rei publica]iuni.
Nici o cau]iune nu se va cere de la ziari[ti, scriitori, editori, tipografi
[i litografi.
Presa nu va fi pus` niciodat` sub regimul avertismentelor.
Nici un ziar sau publica]iune nu va putea fi suspendat sau suprimat.
Orice publica]iune periodic` de orice natur` va trebui s` aib` un
director r`spunz`tor, iar \n absen]a acestuia, un redactor r`spunz`tor.
Directorul sau redactorul vor trebui s` se bucure de drepturile civile
sau politice. Numele directorului [i numele redactorului vor figura
vizibil [i permanent \n fruntea publica]iunii. (...)
Sanc]iunile acestor dispozi]iuni se vor prevedea prin legi speciale.
Articolul 26 se ocup` de publica]iunile neperiodice, stabilindu-se r`spunderea pentru textele ap`rute (r`spunz`tor de scrierile sale este autorul
(s.ns.), \n lipsa acestuia, editorul) [i enumernd delictele de pres` ce se
judec` de tribunalele ordinare [i nu de jura]i.
A[a cum constatam [i \n sinteza opiniilor din capitolele anterioare
textului de fa]` (Dissescu, Pella, C. Gh. Avramescu), Constitu]ia din 1923
128

sesizeaz`, prin prevederile sale de real` noutate, \n epoc`, \nsemn`tatea

libert`]ii de opinie [i a mijloacelor de exprimare public` \ntr-o societate
modern`, dinamic`, a[a cum se profila Romnia \ntregit`, dup` primul
r`zboi mondial. F`r` a putea fi \ncadrate \n rigorile unui criteriu anume
(formal, concep]ional, func]ional, enumerativ, descriptiv etc.), prevederile
constitu]ionale de la 1923 stabilesc, totu[i, un regim juridic diferit, propriu
(special) presei (apari]ie, cenzur`, suprimare etc.), precum [i r`spunderi
(individualizate/succesive).
Sunt semnele indubitabile c` presa, activitatea [i rezultatele ei nemijlocite (texte, opinii, analize, op]iuni, comentarii) se manifest`, civic [i constitu]ional, \ntr-un teritoriu de sine-st`t`tor; c` intrase cu autoritate [i putere
transformatoare \n structurile de fond ale organismului social, gata s`-i stabileasc` diagnosticul, simptomele, bete[ugurile func]ionale [i de substan]`.
Constitu]ia Romniei din 1923 impune, prin puterea legii, o activitatea
diferit` de cele socio-economice - bine delimitate - o activitate de exprimare/comunicare a ideilor, opiniilor, op]iunilor - ; pus` \n practic` de profesioni[ti ai ideilor, simbolurilor, imaginilor (ziari[ti, scriitori, editori, tipografi
[i litografi); destinat` cunoa[terii reale, veridice a evenimentelor, faptelor,
gndurilor; activitatea ce implic` interese publice urgente [i importante [i
care iau forma (scris` sau vorbit`) a unor unit`]i informa]ionale/comunica]ionale cunoscute/acceptate/a[teptate de publicul larg.
Apare \n chip evident [i incontestabil proiectul legiuitorului din 1923
de a deta[a, \n structura multisectorial` a vie]ii publice, presa, ca activitate
nu numai diferit`, dar [i special`, prin puterea acesteia de influen]are a
deciziei socio-politice [i a impactului produs asupra cunoa[terii [i op]iunii
de ordin public, popular.
Totu[i, printr-o interpretare riguroas` de text [i \n contextul dat, legiuitorul trimite la viitoare legi, de pres` sau speciale, prin care s` se stabileasc`, efectiv [i clar, infrac]iunile de pres` (exclusiv de pres`), caracterul [i
regimul lor juridic.
Cu toate acestea, Constitu]ia din 1923 este singura care pare a se reg`si, \ntr-o m`sur` semnificativ`, \n prevederi ale legii fundamentale adoptate
\n 1991; cel pu]in \n capitolul referitor la drepturile [i libert`]ile fundamentale continuitatea este fericit asimilat` [i dezvoltat` de noua constitu]ie.
Diferen]ele dintre cele dou` legi fundamentale ]in de evol]ia istoric` a
institu]iilor democra]iei, ca [i de rolul cu adev`rat decisiv al informa]iei [i
129

comunic`rii \n lumea actual`. Apare, de aceea, normal ca textul Constitu]iei

din 1991 s`-[i fi propus clarificarea de fond a statutului de putere exponen]ial`/public` dobndit de pres` [i, pe aceast` baz`, calitatea special` a investiga]iilor, [i efectele (deontologice/juridice/civice) determinat de profesioni[tii domeniului. Textul Constitu]iei din 1991 preia, resistematizeaz` [i,
am spune, resubstan]ializeaz` att textul legii fundamentale din 1923, ct [i
experien]e [i concluzii moderne, de imediat` actualitate. Desigur, totul sub
semnul libert`]ii de investigare, informare [i comunicare, criterui ce define[te con]inutul socio-informa]ional al civiliza]iei post-moderne pe care o
parcurgem.
Diferen]a dintre prevederile specifice ale celor dou` legi fundamentale, prezentate aici, este dat` firesc [i de tensiunea evenimentelor radicale
din [i de dup` decembrie 1989, cnd obsesiei libert`]ii \i era consubstan]ial`
obesia garan]iilor vie]ii individuale.
Nu va surprinde, deci, reg`sirea unor criterii (concep]ional, func]ional,
enumerativ etc.), inclusiv al responsabilit`]ii civile specifice sau al tratamentului special acordate libert`]ii de exprimare [i dreptului la informa]ie, \n
Constitu]ia din 1991. Concomitent cu regimul drepturilor [i r`spunderii
(civile), legea fundamental` acord` acela[i regim de garan]ii [i mijloacelor de
comunicare de mas` (mass-media), prin dreptul de a \nfiin]a publica]ii [i
interzicerea cenzurii [i a \ncerc`rilor de suprimare a unei/unor publica]ii.
Focaliznd tema \n discu]ie - infrac]iunea de pres` ca delict distinct s` observ`m cum articolul 30 din Constitu]ie (Libertatea de exprimare)
stipuleaz` \n chip indubitabil dimensiunea special` a faptelor de pres` ce pot
plasa ziaristul, editorul etc. sub semnul ilicitului penal/civil.
Paragrafele (6) [i (7) ale articolului 30 exemplific` pregnant principiul
limitativ/enumerativ al faptelor (textelor, emisiunilor) care, prin con]inutul
lor, sunt interzise de lege:
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
via]a particular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la
r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`,
incitarea la discrimare, la separatism teritorial sau la violen]` public`,
precum [i manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
130

Constitu]ia din 1991 nu numai c` stabile[te tran[ant limit`ri, reg`site

[i \n legisla]iile democra]iilor tradi]ionale europene, dar enumer` \n dou`
paragrafe distincte, delicte (posibile) de pres` de sine st`t`toare (ex. calomnie, atacul la via]a privat`, def`imarea ]`rii [i a na]iunii etc.), [i chiar diferen]iate procesual (ex. pentru faptele din paragraful (6) este necesar` plngerea prealabil`, iar pentru cele din paragraful (7), organele \n drept se pot
sesiza din oficiu).
|n fapt, paragraful (6) re]ine/enumer` infrac]iunile (de pres`) contra
demnit`]ii, iar paragraful (7) infrac]iuni contra autorit`]ii, a siguran]ei na]ionale [i infrac]iuni contra p`cii [i omenirii.
Practica relev` frecven]a ridicat` a infrac]iunilor contra demnit`]ii,
pentru care ziari[tii (la noi [i \n multe alte ]`ri) sunt condamna]i, nu de pu]ine ori, la pedepse privative de libertate sau amenzi penale.
Legea fundamental` enumer` patru infrac]iuni contra demnit`]ii: a. calomnia; b. insulta; c. via]a privat`; d. dreptul la propria imagine. (Interesant
este c` insulta [i calomnia sunt prev`zute expres \n Codul Penal Romn - art.
205 [i, respectiv 206 - pe cnd via]a privat` [i dreptul la propria imagine
nu apar \n capitolul infrac]iuni contra demnit`]ii; credem c` tocmai prevederile constitu]ionale faciliteaz` o resistematizare a capitolului men]ionat din
legea penal`). Din paragraful (7) putem desprinde infrac]iunile: a. def`imarea
]`rii [i a na]iunii (art. 236 Cod Penal); b. propaganda pentru r`zboi (art. 356
C.P.); c. incitarea la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas` (art. 317 [i
318 C.P.); d. manifest`ri obscene, contrare bunelor moravuri (321 C.P.) etc.
|n continuarea aceleia[i idei - a regimului special acordat presei [i
produselor publicistice - art. 30 al Constitu]iei din 1991 paragraf (8) face
referiri detaliate [i la r`spunderea civil` pentru informa]ia sau crea]ia adus`
la cuno[tin]a public`. R`spunderea civil` este conceput` asem`n`tor cu
principiul (adoptat [i de legisla]ia francez`) r`spunderii \n cascad`, astfel:
(8) R`spunderea civil` pentru informa]ia sau crea]ia adus` la cuno[tin]a
public` revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifest`rii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de
radio sau televiziune, \n condi]iile legii. Delictele de pres` se stabilesc prin
lege.
Cu precizarea c` asupra r`spunderii pentru delictul de pres` vom reveni \ntr-un capitol distinct, s` men]ion`m dou` lucruri: a. Nu autorul este
131

acela care r`spunde, \n primul rnd, ci editorul/realizatorul, concep]ia diferit` de cea statuat` prin Constitu]ia din 1923 (|n ceea ce prive[te publica]iile neperiodice, r`spunz`tor de scrierile sale este autorul, \n lipsa acestuia editorul); b. Men]iunea: Delictele de pres` se stabilesc prin lege, ceea
ce ne-ar obliga s` accept`m paragrafele (6) [i (7), la care ne-am referit pe
larg, ca posibile exemplific`ri ale libert`]ii de exprimare [i nu ca enumer`ri (limitative/restrictive) ale infrac]iunilor de pres` (delicte distincte),
sus]inute astfel de \nsu[i textul constitu]ional.
|ntr-adev`r, se poate vorbi de libert`]ile de exprimare \n general care pot fi realizate [i prin viu grai, semne, gesturi etc. - dar tot att de adev`rat este c` interdic]iile din paragraful (6), a[a cum le-am enumerat mai
sus, pot fi realizate \n \ntregime de pres` [i ca urmare a unei activit`]i
exclusiv publicistice. Spre exemplu: dac` \n cazul infrac]iunilor de [antaj
sau escrocherie, presa poate participa (publicnd anun]uri, amenin]`ri etc.)
obligatoriu trebuie s` se produc` [i alte fapte extra-publicistice, pentru a
f`ptui ilicitul penal; \n cazul insultei, calomniei, \nc`lc`rii vie]ii private sau
atingerilor grave aduse propriei imagini - aceste delicte se pot \nf`ptui \n
\ntregime de pres`.
Acelea[i argumente pot fi invocate [i \n cazul paragrafului (7), mai
ales c` textul con]ine [i expresia revelatoare \ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`.... Cuvntul \ndemnul ne faciliteaz` \n]elegerea mecanismului de producere a infrac]iunii de pres`: \ndemnul prin
presa scris`, prin radio, televiziune, actualit`]i filmate, afi[e etc. Activitatea
publicistic` \n esen]a ei, este [i un \ndemn la a afla, a face, a \n]elege, a
accepta, a respinge, a urma...
Tipurile de fapte din paragraful (7) sunt proprii [i activit`]ii de pres`,
cu att mai mult cu ct pot fi declan[ate [i se pot des`vr[i exclusiv prin
pres`, punnd pecetea amplitudinii percep]iei [i efectelor pe care massmedia le pot produce, la scar` local`, na]ional` [i, \n anumite condi]ii,
planetar`.
De altfel, a analiz` ceva mai atent` a articolului 30, din Constitu]ia
Romniei, ne permite s` apreciem inten]ia v`dit` a legiuitorului de a pune
\ntr-o rela]ie de prioritate libertatea de exprimare [i mijloace(le) de exprimare \n public, cu deosebire presa scris`, vorbit` [i televizat`. Vom observa,
astfel, cum paragrafele (2), (3), (4), (5) [i (8) - a[adar cinci din totalul de opt
ale articolului 30 - se refer` direct la pres`, \n timp ce paragrafele (6) [i (7)
132

enumer` interdic]ii opuse [i neacceptate de principiul libert`]ii de exprimare,

enumer`ri ce permit individualizarea infrac]iunilor de pres` - fapte ilicite ce se
pot realiza \n \ntregime de pres` - a[a cum ar`tam mai sus.
O discu]ie util`, \n context, propune ultima propozi]ie a art. 30 cu
urm`toarea formulare: Delictele de pres` se stabilesc prin lege. |n]elesul
imediat ar fi c` enumer`rile din paragrafele (6) [i (7) sunt incomplete,
exemplificative; \n acela[i timp, art. 30 ar putea fi interpretat \n sensul c`
legiuitorul nu face distinc]ia net` \ntre libertatea de exprimare \n public [i
libertatea de exprimare prin mijloace de comunicare public` (mass-media).
|ntr-adev`r, paragraful (1) al articolului 30 vorbe[te de libertatea de
exprimare a gndurilor, a opiniilor sau a credin]elor [i libertatea crea]iilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare \n public (s.ns.) [i care pot fi [i adesea sunt cu
totul deferite de cele specifice presei. Cuvintele rostite, imaginile, sunetele
au relevan]` comunica]ional` \n momentul \n care se produc/au loc/se
manifest` \n public; deci, indiferent de aria de r`spndire sau de audien]`,
decisiv` este natura comunic`rii: \n public!
Dar, \ntr-o m`sur` hot`rtoare, comunicarea prin viu grai, prin imagini,
sunete etc. constituie substan]a \ns`[i a comunic`rii prin intermediul massmedia, cu prec`dere prin presa de mare tiraj [i posturile radio-tv de larg`
audien]`. Comunicarea \n public, \n mod fatal restrns` (dac` o plas`m \n
afara mijloacelor de comunicare de mas`), coexist`, \n planuri diferite, cu
ceea ce numim comunicarea de mas` - de fapt, comunicarea public`. Concluzia preliminar` la analiza prevederilor constitu]ionale relev`, pe de o
parte, adecvarea modern`, la actualitate, a textului legii fundamentale, str`dania legiuitorului de a g`si solu]ii cerute de o materie exploziv`, \n continu`
expansiune - informa]ia - materie ce este pe cale de a deveni (dac` nu a
devenit deja) dominanta condi]iei umane; pe de alt` parte, concluzia preliminar` relativ` la precizarea legiuitorului conform c`reia delictele de pres` se
stabilesc prin lege relev` o aparent` contradic]ie \ntre textul integral al
articolului 30 [i ultima lui propozi]ie. Din motivul evident c` articolul
men]ionat enumer` o serie de interdic]ii (infrac]iuni), privite \n rela]ia fapte
ilicite - r`spundere (alineatele 6 [i 7 fa]` de alineatul 8), rela]ie sugestiv`
pentru inten]ia leguitorului. Or, din moment ce textul constitu]ional enumer`,
\n chip indubitabil, fapte ce constituie delicte de pres`, este cel pu]in excesiv
s` se aprecieze posibilitatea legii de a stabili mai mult, mai pu]in sau diferit.
133

Ar fi fost, credem, nimerit ca propozi]ia final` s` se apropie de formularea Constitu]iei din 1923 care, \n finalul articolului 25, precizeaz`:
Sanc]iunile (s.ns.) acestor dispozi]iuni se vor prevedea prin legi speciale.
Temeinicia unei astfel de observa]ii se poate sprijini pe textele unor legi
(organice) specifice mass-media: Legea 41/1994 privind organizarea [i
func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romne de
Televiziune79 [i Legea 42/1992 - Legea audiovizualului80. Din capul locului
avem posibilitatea s` observ`m cum ambele legi men]ionate aici preiau
aproape cuvnt cu cuvnt textul din Constitu]ie, pu]inele modific`ri [i
adaosuri ]innd de specificul func]ional [i tehnic al domeniului vizat.
Legea 41 din iunie 1994, \n articolul 5 stipuleaz` urm`toarele interdic]ii, prezentate [i \ntr-un capitol anterior: - Programele Societ`]ii Romne de
Radiodifuziune [i ale Societ`]ii Romne de Televiziune nu trebuie s`
serveasc` sub nici un motiv ca mijloace de def`imare a ]`rii [i a na]iunii, s`
nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau violen]` public`, s` nu
propage manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
Emisiunile care, prin con]inutul lor, amenin]` dezvoltarea psihomoral`
sau fizic` a copiilor [i a tinerilor nu vor fi difuzate \ntre orele 6.00 [i 24.00.
Minorii cu comportament deficitar sau persoanele prezumate c` ar fi
s`vr[it \nc`lc`ri ale legii vor putea fi prezentate astfel \nct s` nu permit`
identificarea lor. Exploatarea vizual` a deficien]elor psihosomatice ale persoanelor prezentate \n emisiunile de televiziune este interzis`. (...)
Programele nu trebuie s` prejudicieze demnitatea, onoarea, via]a particular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine.
Legea Audiovizualului preia \ntocmai, \n articolul 2, paragrafele (6) [i
(7) ale articolului 30 din Constitu]ie, la care adaug` [i alte interdic]ii (limit`ri), sugestive \n context: (3) Este interzis` difuzarea de informa]ii care,
potrivit legii, au un caracter secret sau pot aduce prejudicii siguran]ei na]ionale. (4) De asemenea, sunt interzise programarea [i difuzarea de manifest`ri obscene, contrare bunelor moravuri. Alte interdic]ii privesc publicitatea, dreptul la replic` etc. Prevederile constitu]ionale - precum [i cele din
legile organice tocmai prezentate - argumenteaz` decisiv asupra incrimin`rii
specifice, particularizatoare, a infrac]iunii de pres` - ca realitate de necontestat - [i a caracterului autonom (de sine st`t`tor) al acesteia.
Problema imediat` nu mai este de a stabili dac` prevederile constitu]ionale sau ale unor legi organice, speciale, ordinare identific`/stabilesc
134

infrac]iuni [i interdic]ii exprese referitoare la pres`, ci de a sistematiza infrac]iunile specifice (de pres`) din reglement`rile \n vigoare.
Adoptarea unei legi a presei - cuprinz`toare [i declarat libertar` - ar
putea oferi, normativ, o mai bun` organizare a reglement`rilor juridice [i
deontologice ale mass-media. Absen]a ei, \ns`, nu pune \n cauz` realizarea
actului de justi]ie \n domeniu. De[i mai coerent [i cursiv l-ar putea face.

6.4. Oportunitatea unei legi a presei

(Ini]iative, polemici, amn`ri)
Intensitatea disputelor [i frecven]a ofertelor normative, \n tot mai cuprinz`toarea arie mediatic` romneasc`, n-au cunoscut sl`biri, \n to]i ace[ti
ani postdecembri[ti. Au fost adoptate legi organice importante - Legea
audiovizualului (nr. 48/1992), Legea 41/1994 de organizare [i func]ionare a
Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romne de Televiziune,
a fost adoptat [i un cod deontologic (1991), aprobat de principalele organiza]ii profesionale (A.Z.R., U,Z.P. etc.) [i de Societatea Ziari[tilor Romni
(S.Z.R.). |nsemnate proiecte de legi [i ordonan]e sunt \naintate legislativului.
Au r`mas, \ns`, \ntr-o prelungit` expectativ` normativ` probleme de
fond, de interes imediat, \ntre care: accesul la informa]ie, statutul profesiei
de gazetar, delictele de pres`, protec]ia ziaristului \n misiune (\n ]ar`, \n
str`in`tate, \n zonele de conflict armat), r`spunderea moral`/civil`/penal` a
ziaristului [i attea altele.
Cu deosebire, r`spunderea penal` reclam` o prioritate normativ` absolut`. Opinia dominant` este c` ziaristul nu trebuie s` r`spund` penal. Nu, \n
primul rnd, penal! Regula r`spunderii ar fi normal s` decurg` din irelevan]a
penal` a activit`]ii de pres`; a comunic`rii interumane mijlocit` de presa
scris`, vorbit`, televizat`. Opiniile sunt \nc` diferite.
Chestiunea s-a acutizat brusc \n lunile noiembrie [i decembrie 1997,
cnd o serie de colegi ziari[ti au fost condamna]i la amenzi penale [i la substan]iale desp`gubiri civile. Intransigen]a justi]iei a declan[at o reac]ie f`r`
precedent \n \ntreaga istorie a presei romne. La Cluj-Napoca, la Constan]a,
la Giurgiu, Slatina, Aiud [i \n alte ora[e, ziari[tii au demonstrat \n strad`,
lega]i \ntre ei (simbolic) cu lan]uri sau \mbr`ca]i \n zeghe.
135

Sloganele [i \nscrisurile de pe pancarte con]ineau mesaje explicite. La

Cluj-Napoca s-a desf`[urat Mar[ul libert`]ii presei, a c`rui lozinc` a fost:
Escrocii - liberi; ziari[tii - condamna]i. La Aiud, ziari[ti \mbr`ca]i \n zeghe au protestat \n fa]a penitenciarului. Pe pancarte st`tea scris: |n timp ce
marii escroci se plimb` lini[ti]i prin Romnia, justi]ia condamn` ziari[tii;
Mai bine \n pu[c`rie, dect s` ne crape obrazul de ru[ine81.
Evenimentele au \nlesnit rostirea unei fraze (a prefectului de Cluj), de
re]inut \n \ncercarea de corect` situare a presei, inclusiv a delictului de pres`:
A sosit momentul ca toate segmentele societ`]ii noastre s` \n]eleag` c`
presa are o pozi]ie special`, dat` de exprimarea adev`rului82.
S` fim de acord c` acceptarea unei pozi]ii speciale a presei constituie un prag psihologic nu numai pentru gndirea politic` [i juridic`, ci [i
pentru \ntreaga societate romneasc`. Inclusiv pentru profesioni[tii scrisului
jurnalistic.
|mpreun` cu premiera absolut` a manifesta]iilor de strad` (capitol nou
\n istoria presei romne[ti), cel pu]in alte trei subiecte au fost redeschise: a)
Oportunitatea unei noi legi a presei (cu garan]ii temeinice pentru exercitarea
profesiei); b) Solu]ii juridice posibile, venite din partea societ`]ii civile, la
unele infrac]iuni de pres` (insulta, calomnia, ofensa adus` autorit`]ii); c) Ini]iative juridice de \ntmpinare, din partea Ministerului Justi]iei [i a Guvernului.
- Oportunitatea unei noi legi a presei, menit` s-o \nlocuiasc` pe aceea
din 1974, s-a pus imediat dup` 1 ianuarie 1990. S` not`m c`, \n primele luni
ale anului 1990, au ap`rut aproximativ 2000 de publica]ii, cotidiane [i
periodice, multe \n tiraje de sute de mii de exemplare; un sistem de garan]ii
[i norme era necesar, pentru asigurarea protec]iei [i conduitei profesionale.
|n planul atitudinii/op]iunii normative s-a \nregistrat, de asemenea, o
evolu]ie rapid`. |n prima parte a anului 1990 se putea consemna (aproape) o
unanimitate de opinii privind necesitatea unei legi democratice a presei.
Dup` alegerile din 20 mai 1990, p`rerile pro [i contra s-au radicalizat.
Victoria prea pregnant` a stngii a indus teama c` noua putere legislativ`
(criptocomunist`) ar putea impune o lege dezechilibrat`/partizan`. Problema nu s-a schimbat nici dup` alegerile din 1992, iar, dup` 1996, prevaleaz`
opinia c` o nou` lege a presei ar putea fi excesiv`/inutil`.
136

Desigur, oportunitatea unei legi a presei nu era dependent` strict de

raporturile dintre grupurile de putere, nu de acestea, \n primul rnd. Grabnic` era restaurarea mentalit`]ii [i gndirii libere, a ideilor [i opiniilor libere.
For]area elabor`rii [i adopt`rii unei noi legi a presei, \ntr-o societate \n
sfr[it liber`, tensionat` \ns` de confrunt`ri [i indecizii op]ionale [i morale,
prezenta, \n mod real, o seam` de riscuri. Profesorul Nicolae Manolescu
sesizeaz`, cu m`sur`, cteva din dificult`]ile momentului normativ. |ntr-o
analiz` de oportunitate la un proiect de lege, dl. Manolescu aprecia: O lege
a presei trebuie discutat` pe \ndelete, cu tact [i nu sub imperiul irit`rilor de
moment. {i, ca s` ne spunem gndul pn` la cap`t, noi nu credem c` o astfel
de lege este absolut necesar`. {i mai departe, pe marginea aceluia[i proiect
de lege a presei propus de un grup de juri[ti: ...\ns`[i ideea unei astfel de
legi mi se pare a proveni dintr-o concep]ie totalitar` (...). Credem c` rolul
unei astfel de legi poate fi preluat cu u[urin]` de constitu]ie [i de codul
penal. Optnd pentru un cod de onoare al presei, profesorul Manolescu
\ncheie: O pres` civilizat` este aceea \n care simpla denun]are a \nc`lc`rii
onoarei de ziarist ar trece drept o ru[ine mai mare dect orice pedeaps`83.
Mai trziu, \n februarie-martie 1992, dl. Ion Cristoiu public` textul intitulat
Cine se teme de legea presei?, \n care argumenteaz` \n favoarea unui
asemenea act normativ, dar cu o condi]ie: Se \n]elege c` o lege a presei nu
ar trebui s` sus]in` pedepse privative de libertate(...) Singura pedeaps`
trebuie s` fie amendarea cu sume uria[e de bani. |n condi]iile economiei de
pia]`, ar fi nu numai o sanc]iune descurajant`, dar [i un bun prilej de
selectare a celor mai bune jurnale84. (P`rerea dlui. Cristoiu tinde s` se impun` \n condi]iile anului 1999). Ziarul Romnia liber` invit` 11 ziari[ti de
la principalele cotidiane centrale [i locale s` aprecieze oportunitatea unei
legi a presei, \n contextul socio-politic al anului 1992. Toate r`spunsurile au
fost, practic, negative. Argumentele, relativ diferite, au avut o dominant`
comun`: teama c` o astfel de lege devine un instrument politic!
Regretatul gazetar Aurel Perva a sintetizat circumstan]ele momentului: Dac` parlamentul va adopta o lege a presei care s` protejeze presa (\n
calitatea ei de element indispensabil al transparen]ei [i democra]iei), dac` o
asemenea lege ar rezolva gravele probleme ale produc]iei [i difuz`rii
ziarelor [i revistelor, dac` ea ar proteja profesia de jurnalist \n permanenta
[i inegala sa confruntare cu puterea, atunci, \n mod cert, acesta ar fi un act
legislativ binevenit \ntr-o ]ar` care dore[te, cel pu]in declarativ, o demo137

cra]ie autentic`. O lege a presei acum nu ar fi dect o revan[` a sistemului

de putere existent \mpotriva presei independente [i, deci, incomode...
Cel pu]in dou` obsesii r`zbat din opiniile prezentate. Prima: Legea
presei v`zut` ca o pedeaps`. A doua: Raporturile de putere (abuz de putere - abuz de pres`) plasate \ntr-un context \n care libertatea putea fi perceput` de protagoni[ti [i ca un alibi coercitiv.
|n fapt, o schimbare sensibil` de percep]ie nu s-a \nregistrat, \n to]i
ace[ti zece ani de democra]ie. Motivul ar putea fi persisten]a, poate prea
ap`sat` la noi, a ceea ce profesorul american Peter Gross numea democra]ia reprezentativ`, fa]` de democra]ia participativ`, la care Statele Unite
au ajuns \n prezent. Considera]iile profesorului Gross sunt tran[ante: Legisla]ia presei [i a vie]ii politice \n SUA au tonalit`]i specifice. De la democra]ia reprezentativ` s-a trecut, treptat, la cea participativ`. Propriu-zis, nu
exist` o lege a presei (s.ns.), dreptul la cuvnt [i libertatea presei sunt
garantate prin constitu]ie. Legile inform`rii [i dreptul la via]` fac presa
responsabil`. Asprimea legii referitoare la pres` se exprim` prin sistemul
juridic. Calomniile sunt tran[ant \nfierate, pedepsite. Oricine difuzeaz` o
informa]ie eronat`, chiar sub forma [tirii bomb`, cu dezmin]ire ulterioar`, \[i
pierde slujba [i r`spunde penal pentru ceea ce a scris.
Concluzia acestei dezbateri privind oportunitatea legii presei este,
dup` cum observ`m, generat` de calitatea democra]iei profesate de protagoni[ti. Democra]ia noastr` (\nc` reprezentativ` [i, \n anumite componente,
nici att) men]ine o reticen]` putere-pres`, cu influen]e sensibile asupra
calit`]ii att a actului de putere, ct [i a celui de pres`.
Ct timp legea este perceput` ca o pedeaps` (de ziari[ti) [i ca instrument de control [i coerci]ie (de c`tre putere/partide), regimul juridic al presei pare sortit s` r`mn` undeva \n zona conflictului de interese, din care
pricin` triada pres` - putere - cet`]ean nu trage bune [i cuvenite foloase din
libertatea actului de comunicare.
- Solu]ii juridice posibile, venite din partea societ`]ii civile, au vizat cu
prec`dere, favorizarea/deschiderea continu` a accesului la informa]ie, \nfrngerea tabuurilor [i blocajelor politice, institu]ionale, de autoritate. Dac`
bine observ`m, ajungem u[or la concluzia c` se urm`rea, concomitent, transparen]a surselor de informa]ie [i dep`[irea mentalit`]ilor de sistem. Este
perioada pe care am putea-o a[eza \ntre prea mult [i absen]`, \n care ini]iativele normative au fost marcate de miza politic`. Actul normativ, deci,
138

purta amprenta clipei, de[i tocmai se ie[ise dintr-o lume \n care dreptul
exprima voin]a clasei dominante ridicat` la rangul de lege.
Argumentul inatacabil a fost ([i este) extras din drepturile fundamentale ale omului, \ntre care accesul la sursele de informare nu poate fi
\ngr`dit (art. 31/Constitu]ia Romniei), iar actele normative, inclusiv de
ordin penal, s` fie modificate, reformulate sau abrogate. Aceasta \n plan etic
[i juridic.
|n plan psiho-social, s-a mizat pe necesitatea de a reabilita/reintegra
persoana, individualitatea, pn` nu demult aplatizat`, frustrat`, anulat` ca
actor socio-politic real, supus` regimului umilitor al autorit`]ii omnipotente,
dictatoriale etc.
Fire[te, nici ini]iativele din plan psiho-social nu au fost [i nu sunt ferite
de o evident` sau disimulat` miz` politic`. Norma primordial` (imposibil`)
se amn`, la noi [i \n general, pentru o vreme [i \nc` o vreme...
Descrierea succint` a ini]iativelor propriu-zise este ilustrativ`. Vom
face referiri la ultimii ani [i vom reaminti resuscitarea, \n acute, a dialogului (polemicii) pres` - justi]ie, \n a doua parte a anului 1997. Motivul:
un \ngrijor`tor num`r de sentin]e penale \mpotriva ziari[tilor. Normal,
redac]iile, organiza]iile profesionale, organisme ale drepturilor omului, romne[ti sau cu sediul \n Romnia, au declan[at o adev`rat` campanie de
solidaritate gazet`reasc`. Propunerile dedicate puterii au fost \nso]ite [i de
propuneri concrete de modificare/abrogare a legisla]iei \n vigoare. Codul
Penal a fost amendat drastic, \n special capitolul infrac]iuni contra demnit`]ii [i infrac]iuni contra autorit`]ii; expres sau implicit, au fost vizate [i
articole din Constitu]ie.
Textele din Codul Penal atacate direct sunt, \n general, cunoscute, datorit` mediatiz`rii insistente a con]inuturilor acestora: art. 205 (insulta), art.
206 (calomnia), art. 238 (ofensa adus` autorit`]ii).
|n acela[i registru sunt interpretate [i prevederile constitu]ionale vizate, - explicit sau implicit - considerate nu tocmai adecvate principiilor libertare ce trebuie s` guverneze democra]ia [i statul de drept. Este vorba de
prevederi ale art. 1 (Romnia este stat na]ional, suveran [i independent,
unitar [i indivizibil...), ale art. 30 (Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii
[i a na]iunii...). Concomitent, se cere mai rapida armonizare a legisla]iei
romne[ti cu aceea a organismelor europene, exigen]` prev`zut` expres \n
Constitu]ie, art. 20: (2) Dac` exist` neconcordan]e \ntre pactele [i tratatele
139

privitoare la drepturile omului, la care Romnia este parte, [i legile interne,

au prioritate reglement`rile interna]ionale.
Explicarea motivelor alegerii ]intelor normative relative la drepturile
[i libert`]ile fundamentale ale omului implic` argumente att de ordin
ideologic, ct [i de ordin moral-istoric. Ambele tipuri de argumente sunt
marcate, fire[te, de tensiunea radicalizant` a clipei, \n tentativa de protejare
a fiin]ei umane, prin noul cadru de garan]ii morale [i juridice. Nu trebuie s`
uit`m c` argumentul forte, \n fa]a totalitarismului, l-a constituit drepturile
omului: dreptul la informa]ie, pluralismul de opinii, demnitatea persoanei
fa]` cu autoritatea discre]ionar`.
Textele din legea penal` [i cele constitu]ionale se armonizeaz` par]ial/deloc, spun activi[tii umanitari[ti, \n ofensiva recuperatoare amintit`, cu
substan]a drepturilor [i libert`]ilor fundamentale ale omului (onoarea,
demnitatea, atitudinea fa]` de stat [i fa]` de autorit`]i). Motivul: ini]iativa
legislativ` ar fi fost marcat` de ambiguit`]i date de contextul istoric [i de o
anume politizare a mizei normative.
Cert este c` ambele p`r]i (societate civil` - putere) se afl` fa]` \n
fa]`, f`r` a fi vorba, totu[i, de o confruntare tran[ant`, ireconciliabil`. Vom
vedea imediat c`, practic, nu este vorba de con]inuturi incompatibile, ci de
interpret`ri [i finaliz`ri diferite ale acelora[i texte de lege. Mai precis, att
Constitu]ia, ct [i reglement`rile juridice semnificative (Legea audiovizualului, Legea 41/1994 privind Radiodifuziunea [i Televiziunea publice, propunerile de modificare ale Codului Penal) concord` cu principii [i reglement`ri europene [i universale.
Totu[i, reglement`rilor [i comportamentelor normative autohtone le
sunt opuse, \n continuare, norme europene/interna]ionale, chiar dac` legiuitorul nostru a ]inut [i ]ine seama de ele. Argumentul reiterat mereu: inadverten]a conceptual` [i opera]ional`, \n rela]ia cu principiul libert`]ii de
exprimare. Exemplific`rile nu sunt, \ns`, lipsite de temei. Asocia]ia pentru
Ap`rarea Drepturilor Omului din Romnia - Comitetul Helsinki (APADOR
- CH) apreciaz` c`, \n forma actual`, articolele 205, 206, 238 [i 239, din
Codul Penal, intr` \n contradic]ie cu art. 10 din Conven]ia europen` a
drepturilor omului [i cu jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor Omului,
precum [i cu art. 19 din Pactul interna]ional cu privire la drepturile politice85. Asocia]ia men]ionat` cere din nou Guvernului Romniei [i Parlamentului s` ini]ieze [i s` adopte de urgen]` un proiect de modificare a
140

Codului Penal, prin care s` se abroge art. 205, 206, 238 [i 239 alin. 1,
sanc]iunea \n domeniul libert`]ii de exprimare r`mnnd a fi aplicat` numai
pe calea ac]iunii civile. Numai \n acest mod se va garanta exercitarea
libert`]ii de exprimare, drept esen]ial \ntr-o societate democratic` (s.ns.).
Not`m [i finalul sintezei prezentate de Romnia liber` la Comunicatul Asocia]iei Coresponden]ilor de Pres`, Radio [i Televiziune (ASCOR):
...Asocia]iei Coresponden]ilor de Pres`, Radio [i Televiziune face apel
c`tre toate organiza]iile - na]ionale [i interna]ionale - s` se solidarizeze cu
jurnali[tii romni condamna]i sau afla]i \n proces, acuza]i doar pentru c` au
avut curajul de a spune adev`rul sau au avut opinii critice la adresa
reprezentan]ilor Puterii (s.ns.).
S` re]inem \ngrijorarea comun` a celor dou` organiza]ii fa]` de dreptul
la exprimare [i soarta ziari[tilor urm`ri]i penal, dar [i deosebirea \n argumentare: - sanc]iuni reparatorii numai pe calea ac]iunii civile (APADORCH); - ziari[ti \n instan]` (inculpa]i/condamna]i) doar pentru c` au avut curajul s` spun` adev`rul sau au avut opinii critice (ASCOR). |n primul caz,
se cere eradicarea sanc]iunii penale (\nchisoare sau amend`), \n al doilea, se
revendic` dreptul de a spune adev`rul [i dreptul de a critica, drept ce nu
trebuie s` aib` relevan]` penal`. Am re]inut aceste diferen]e \ntruct vom reveni asupra celor dou` viziuni, pentru a \ncerca o reconciliere normativ`
(moral` [i juridic`).
Dar s` revenim la art. 10 [i 18 din reglement`rile apelate \n ap`rarea
ziari[tilor, zicem noi, nu f`r` temei. Art. 10 din Conven]ia european` pentru ap`rarea drepturilor omului, semnat` la Roma, la 4 noiembrie 1950,
prevede: ...orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest
drept cuprinde libertatea de opinie [i libertatea de a primi [i de a comunica
informa]ii sau idei f`r` nici un fel de presiune sau ingerin]` din partea
autorit`]ilor publice [i f`r` nici un fel de frontier`. Iar art. 19 din Pactul
interna]ional relativ la drepturile civile [i politice, adoptat la 19 decembrie
1966, consemneaz`: ...Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de investigare, de primire [i comunicare de informa]ii [i idei de orice fel, f`r` nici un fel de obstacol, sub o form`
oral`, scris`, imprimat` sau artistic` sau prin orice mijloace alese.
Desigur, nu este cazul s` intr`m \ntr-o polemic` de text. Important este
s` observ`m c` textele invocate mai sus - \n fapt, formul`ri memorabile ale
celei mai mari valori din patrimoniul valorilor fundamentale, proprii socie141

t`]ilor moderne, [i anume libertatea, (\n cazul nostru, libertatea de exprimare) - se reg`sesc \n toate componentele condi]iei [i ac]iunilor umane.
Implant normal [i necesar, cu condi]ia s` nu \nsemne mai mult - prea mult fa]` de oferta, orict de generoas`, a societ`]ilor [i/sau comunit`]ilor sociostatale sau globale. |n fond, libertatea opereaz` (trebuie s` opereze) cu informa]ii libere, necondi]ionate [i netarate de st`ri emo]ionale, inhibi]ii, op]iuni
arbitrare, implanturi educa]ionale etc. Conexat` limitelor interdic]iilor stabilite prin lege (vezi, spre exemplu, legisla]ia francez`, dar [i considera]iile
profesorului Peter Gross), libertatea de exprimare este ordonat` \n cele din
urm`, \ntr-o conven]ie libertar`, rezultat` din op]iunile [i orgoliul colectiv. Altfel spus, din disponibilitatea pentru libertate/democra]ie [i adev`r a
unei societ`]i/comunit`]i, la un moment dat. |n]eleas` astfel, libertatea constituie (ar trebui s` constituie) corectivul necondi]ionat al actului de putere
[i, \n aceea[i m`sur`, al actului de comunicare.
Considera]iile impresioniste de pn` aici sunt menite unei mai adecvate
interpret`ri a libert`]ii \n aria comunic`rii de mas`, domeniu special (de sine
st`t`tor), care-[i impune [i aria normativ` specific`. Sunt menite, de asemenea,
s` previn` o reac]ie de intoleran]` fa]` de ideea - frecventat`, cu argumente
logice, de speciali[iti [i organisme civice - dublului imperativ normativ: a)
abrogarea incrimin`rilor penale pentru ziari[ti (abrogarea articolelor 205, 206,
238 [i 239 din Codul Penal); b) armonizarea cu legisla]ia european`. Dac`
armonizarea r`mne mereu urgent` [i necesar` - abrogarea incrimin`rilor
penale - de fapt, eliminarea oric`rei sanc]iuni penale (\nchisoare/amend`) [i
promovarea exclusiv a sanc]iunii civile - rezonabil, din perspectiv` libertar`,
pune \ntreb`ri mai greu de rezolvat, \n perspectiv` real`. Cum ar fi aceasta: Faptele de pres` ilicite (de rea credin]`) - de mare gravitate [i cu consecin]e devastatoare, practic imposibil de recuperat, pentru imaginea public`, profesia,
familia, [ansele [i, \n anumite cazuri, afacerile unei persoane - pot s` r`mn`
nesanc]ionate penal? (Repet`m, fapte ilicite, comise deliberat, cu rea-credin]`
[i cu inten]ia v`dit` de a distruge o persoan` sau personalitate public`, o
familie, un grup profesional, confesional etc.). Este foarte greu, dac` nu imposibil s` r`spunzi nu!... Alt` \ntrebare: - Se poate mai mult \n plan legislativ
\n Romnia tranzi]iei spre democra]ia efectiv` dect \n Fran]a sau SUA?... {i a
treia \ntrebare: - Ar putea accepta oare profesioni[tii scrisului din presa romn`
utilizarea presei (scrise, vorbite, televizate) de c`tre colegi de rea-credin]`
sau de colaboratori de aceea[i factur`, pentru a comite o crim` moral`?
142

R`spunsurile sunt incluse \n \ntreb`ri. De altfel, chiar comunicatul

ASCOR, citat mai devreme, revendic` dreptul la critic` [i nu excluderea
r`spunderii, inclusiv a r`spunderii penale. Ar fi [i oarecum suprarealist s`
exonerezi de r`spunderea penal` un infractor deosebit. Profesioni[tii scrisului nu au \n vedere faptul publicistic ilicit, deliberat; inten]ionat ilicit. Demersul lor intransigent [i solidar vizeaz` faptele de pres` riscante, neacoperite complet de indicii, probe, martori, dar care \ntrunesc condi]iile unui fapt
veridic...
Este ceea ce vom \ncerca s` argument`m sus]inut [i \n capitolele
referitoare la r`spunderea ziaristului [i la caracteristicile delictului de pres`.
Ini]iative juridice de \ntmpinare. Rela]iiile ofensive pres` - putere,
din ultima parte a anului 1997 [i \nceputul lui 1998 au dus - cum este [i
firesc \ntr-un stat de drept - la ceea ce am putea numi convorbiri bilaterale.
|n ziua de 17 decembrie 1997, ministrul justi]iei s-a \ntlnit cu directorii cotidianelor centrale. Tema discu]iilor: sistemul incriminatoriu/punitiv al
infrac]iunilor de pres`; mai precis, articolele 205 (insult`) [i 206 (calomnia).
Urmnd relatarea publicat` \n Ziua, vom constata implicarea profesionist`
a gazetarilor \n situarea juridic` a actului publicistic, precum [i disponibilit`]ile [i rigorile normative \n materie ale puterii judec`tore[ti, \n aceast` etap`
a reconstruc]iei [i optimiz`rile, de drept [i de fapt, din societatea romneasc`.
Directorii cotidianelor centrale au propus urm`toarele:
- eliminarea (\n mod categoric) a sanc]iunii cu \nchisoarea din textele
articolelor 205 [i 206;
- fixarea unui plafon maxim al daunelor morale pe care partea v`t`mat` le-ar putea solicita \ntr-un proces de pres`;
- ac]iunea penal` s` fie declan[at` numai dac` redac]ia, cu rea credin]`, refuz` dreptul la replic` p`r]ii ce se consider` v`t`mat` prin
textul/emisiunea difuzat`;
- \n cazul \n care redac]ia (editorul/redactorul) pierde procesul (privind
dreptul la replic`), sec]iunea s` constea \n obligarea ziarului de a
publica respectivul drept la replic`, \mpreun` cu sentin]a judec`toreasc`;
- durata unui proces de calomnie sau insult` s` fie de cel mult trei luni,
astfel \nct cet`]enii leza]i s`-[i poat` ap`ra \n termeni optimi onoarea;
143

- colaboratorii externi s` r`spund` nemijlocit, exclusiv, pentru textele/emisiunile realizate [i publicate/difuzate.

Ziarul consemneaz` consensul participan]ilor \n leg`tur` cu propunerile (de lege ferenda) prezentate de ziari[ti cu excep]ia plafon`rii daunelor
cerute de partea v`t`mat`. |n acest din urm` caz, s-a propus solu]ia unei
taxe de timbru obligatorie depus` de reclamant [i care s` reprezinte 10 la
sut` din cuantumul daunelor solicitate. Taxa de timbru ar avea menirea de
a tempera zelul reclaman]ilor, \ntruct, \n caz de pierdere a procesului de
c`tre ace[tia, banii r`mn venit la stat.
Observa]ia de fond, legat` de ansamblul propunerilor relev` explicit
pozi]ia celor dou` puteri (justi]ia [i presa), dup` care delictul de pres` este
un eveniment aparte, care impune reglement`ri speciale, proprii domeniului. Re]inem similitudinile cu alte solicit`ri de ordin etic [i civic: eliminarea
sanc]iunii cu \nchisoarea pentru insult` [i calomnie; atitudinea de rea-credin]` [i dreptul la replic`; scurtarea procesului de calomnie sau insult` la
trei luni; r`spunderea exclusiv` ([i) a colaboratorilor externi.
Observa]iile de detaliu permit nuan]`ri/particulariz`ri impuse de specificul presei [i plaseaz` gndirea juridic` \n aria general`, european`, a
reglement`rilor din domeniu. Dialogul putere judec`toreasc` - pres` favorizeaz` efectiv noul discurs juridic. S` desprindem cteva dintre detalierile
sugestive:
- eliminarea \nchisorii din prevederile art. 205 [i 206, ceea ce nu \nseamn` eliminarea caracteristicii ilicit penal, \n cazul unor fapte grave de
pres`, fapte pentru care r`mne sanc]iunea penal` (amenda);
- profesioni[tii scrisului publicistic nu au cerut nici abrogarea art. 205,
206 [i nici a r`spunderii penale; au cerut eliminarea pedepsei cu \nchisoarea
(privativ` de libertate sau cu suspendare). Acceptarea unei astfel de solu]ii
ar apropia mai mult dect pn` \n prezent faptele de pres` (fapte ale gndirii, cu efect asupra mentalului individual/colectiv) de solu]ionarea lor libertar`, reg`sit` \n reglement`rile actuale;
- relativ la dreptul la replic`, propunerea apare u[or excesiv`, \ntruct confer` dreptului la replic` o valoare absolut`, ceea ce, \n general,
doctrina juridic` [i jurispruden]a nu accept`87. Dreptul la replic` nu este nici
144

aprioric, el trebuie cerut de partea care se consider` v`t`mat` \n drepturile

sale. Mai degrab` credem c` profesioni[tii presei au luat \n considerare un
proces de drept la replic`.
De imediat` actualitate este [i problema r`spunderii personale a colaboratorilor externi. Viitoarea legisla]ie ar trebui s` stabileasc` r`spunderea
personal` a ziaristului, ca regul` imperativ` pentru domeniul presei. Un precedent exist` - Legea 3/1974, \nc` \n vigoare88 - care con]ine rezolv`ri normative oportune referitoare la r`spunderea personal` a ziaristului (art. 76 [i 77).
Dar despre r`spunderea ziaristului vom argumenta \n capitolul urm`tor. Pn` atunci, s` urm`rim modul de concretizare a dialogului pres`putere judec`toreasc`, \ntr-o ini]iativ` normativ` a Guvernului, la
propunerea Ministerului Justi]iei.
La 22 ianuarie 1998, Guvernul Romniei a adoptat Ordonana]a privind acordarea desp`gubirilor civile cu titlul de daune morale. |n mod
nea[teptat, ordonan]a a strnit o reac]ie dur` \n pres`. S-a apreciat c` actul
normativ respectiv a venit \ntr-un moment inoportun, c` prin modul de
redactare, incit` pe oricine s` dea \n judecat` ziare [i ziari[ti, iar cau]iunea
de 10% ar favoriza \mbog`]i]ii post-decembri[ti, c`rora nu le-ar p`sa de un
asemenea procent, indiferent de cuantumul daunelor morale cerute (vezi
ziarele Adev`rul [i Na]ional etc.). Interven]ia \n substan]a textului a Ministerului Justi]iei n-a avut efect ponderat. Astfel c` Ordonan]a a fost retras`
de Guvern, stabilindu-se transformarea ei \ntr-un proiect de lege care urmeaz` s` fie dezb`tut \n procedur` normal` \n Parlament (faz` \n care se afl` [i
\n prezent).
Dincolo de aspectele publice ale controversei, apare nevoia unor comentarii, succinte acum, referitoare la perspectivele juridice semnalate de
Ordonan]a \n discu]ie; cu deosebire, \n aria normativ` a delictului (infrac]iunii) de pres`. S` parcurgem textul invocat:
Art. 1. - (1) Oricine a cauzat unei persoane fizice un prejudiciu moral
printr-o atingere adus` demnit`]ii, onoarei, vie]ii particulare sau dreptului la propria imagine este obligat s`-l repare prin plata unor desp`gubiri civile cu titlul de daune morale.
(2) Dispozi]iile prezentei Ordonan]e se aplic` [i \n cazul \nc`lc`rii
145

unui drept nepatrimonial, recunoscut de lege persoanelor juridice.

Art. 2. - Editorul sau realizatorul, organizatorul manifest`rii artistice,
proprietarul mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, dup` caz, r`spunde solidar cu autorul pentru informa]ia sau
pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public`, dac` prin aceasta s-a produs
un prejudiciu moral.
Art. 3 - Cuantumul daunelor morale se stabile[te de instan]a judec`toreasc`, lundu-se \n considerare gravitatea pe care o prezint` faptul
ilicit pentru persoana lezat`, profitul moral al autorului faptei ilicite,
frecven]a unei asemenea conduite a autorului, precum [i orice
elemente care asigur` o desd`unare echitabil` [i ra]ional`.
Art. 4. - Ac]iunea \n justi]ie pentru obligarea la daune morale este scutit` de plata taxelor de timbru.
Art. 5. - (1) Reclamantul trebuie s` depun` o cau]iune const\nd \ntr-o
sum` de bani reprezent\nd 10% din valoarea daunelor morale cerute.
(2) Suma se consemneaz` la Casa de Economii [i Consemna]iuni, \n
contul bugetului de stat.
(3) Recipisa de consemnare se prezint` instan]ei judec`tore[ti cel mai
t\rziu la primul termen fixat pentru judecat`, sub sanc]iunea anul`rii
cererii de chemare \n judecat`.
Art. 6. - (1) |n cazul \n care ac]iunea a fost respins` \n fond, suma consemnat` cu titlu de cau]iune se re]ine ca venit la bugetul de stat [i se
cuprinde distinct \n bugetul de venituri [i de cheltuieli al Ministerului
Justi]iei.
(2) Suma depus` cu titlu de cau]iune se restituie reclamantului dac`
ac]iunea a fost admis`, fie chiar [i \n parte.
Art. 7. - Dispozi]iile art. 54-art.55 din Decretul nr. 31 din 30 ianuarie
1954 privitor la persoanele fizice [i persoanele juridice se pot aplica
independent sau concomitent cu dispozi]iile prezentei Ordonan]e.
Art. 8. - Persoana fizic` sau juridic` lezat` prin afirma]iile f`cute \n
pres` [i pe care le cosider` neadev`rate poate ob]ine repararea
prejudiciului moral \n condi]iile prezentei Ordonan]e, independent sau
concomitent cu exercitarea dreptului la replic`, potrivit legii.
C\teva observa]ii: - Articolul 1 al Ordonan]ei re]ine dou` aspecte normative, menite s` produc` modific`ri de text [i de atitudine juridic` fa]` de
146

faptele de pres`. Primul vizeaz` infrac]iunile de pres` care ar urma s`-[i

schimbe caracteristicile [i regimul punitiv. Ordonan]a se refer` la infrac]iunile cotra demnita]ii [i include nu numai insulta [i calomnia (cum se \nt\mpl` \n capitolul IV din Codul Penal) ci [i via]a particular` [i propria
imagine, prelu\nd de fapt, alineatul (6) al art. 30 din Costitu]ia Romniei.
Redactarea este oportun`, fie numai pentru faptul c` delictele la via]a privat`
[i la imagine se impun treptat \n g\ndirea public` [i juridic`, exist\nd
condi]iile de fapt pentru prinderea lor \n texte de lege, inclusiv \n legea
penal`. Ordonan]a nu se refer` [i la celelalte delicte de pres`, cum ar fi
ofensa adus` autorit`]ii, [antajul, def`imarea ]`rii [i a na]iunii. Motivele ar
putea fi legate de frecven]a ridicat` a atacurilor la demnitate comparativ
cu atacurile contra autorit`]ii, mai rare [i am spune mai aparte (speciale).
Al doilea aspect juridic re]inut de art. 1 al Ordonan]ei se refer` la schimbarea
calific`rii delictului de pres` (din penal \n civil); f`ptuitorul ar fi obligat
s` pl`teasc` desp`gubiri civile cu titlu de daune morale. Dar tocmai daunele morale au iscat o seam` de observa]ii [i reticen]e. Vizat` a fost, \n primul r\nd, rela]ia pe care Ordonan]a \ncearc` s` o stabileasc` \ntre: cuantumgravitatea faptei-conduita autorului \n care problema profilului moral al
autorului a fost discutat cu insisten]` de profesioni[tii scrisului ziaristic; \n
sensul dificult`]ii, pentru instan]`, de a reu[i s` configureze, obiectiv, personalitatea, conduita [i inten]iile gazetarului \nvinuit.
Sistemul punitiv sugerat de textul Ordonan]ei, \n cazul delictelor
contra demnit`]ii persoanei, este de asemenea, discutabil. Art. 8 propune
repararea prejudiciului independent sau concomitent cu exercitarea dreptului la replic`. Formularea \n sine apare ambigu`. Independent sau concomitent nu stabile[te o alternativ` punitiv` (drept la replic` sau daune
morale), cum ar fi posibil [i logic. Mai mult, dreptul la replic` n-ar avea, \n
respectiva formulare, o influen]`, cel pu]in asupra cuantumului, asupra pedepsei principale (daune morale), p`r\nd a fi \ntr-un fel o pedeps` complimentar`. Firesc ar fi ca dreptul la replic` [i daunele morale s` fie
pedepse alternative.
Opinii divergente, de interese juridic [i jurnalistic, poate provoca [i
art. 2 al Ordonan]ei aici discutate. Este vorba de r`spunderea solidar`, concept juridic bine l`murit de legiuitor [i jurispruden]`, dar \nc` discutabil \n
cazul delictelor de pres`. Ini]iatorul actului normativ guvernamental pare a
fi preluat alineatul (8) al art. 30 din Constitu]ie (cu mici omisiuni), alineat
147

referitor la r`spunderea civil`. Numai c` legiuitorul constituant nu s-a g\ndit

la r`spunderea solidar`, nu la aceasta, \n primul r\nd, c\nd a stabilit
r`spunderea civil` pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tiin]`
public`. Textul constitu]ional vizeaz`, \n cazul r`spunderii civile, principiul ordinii descresc`toare (principiul r`spunderii \n cascad` din legisla]iile belgian` [i francez`), \n succesiunea: editor - realizator - autor - organizator (de spectacole) - proprietar. Principiul r`spunderii solidare nu este
stipulat \n Constitu]ie. Totu[i, Ordonan]a poate fi un argument (de referin]`)
\n stabilirea r`spunderii ziaristului, fie [i pentru faptul c` autorul/f`ptuitorul
r`spunde \n primul r\nd [i \n toate situa]iile (cu excep]ia \mprejur`rilor \n
care r`spunderea nu poate fi angajat`, conform legii). Este [i acesta un pas
(conceptual) pentru stabilirea solu]iei solicitate de realitatea mediatic` \n
general: r`spunderea personal` [i exclusiv` a gazetarului-, solu]ie ce ar
putea ordona ini]iativa [i atitudinea publicistic`, f`r` a prejudicia libera
circula]ie a informa]iei [i libertatea real` a comentatorului/reporterului.
Capitolul ce urmeaz`, referitor la r`spunderea ziaristului pentru textul
publicat/difuzat, continu` argumentele de fond ale r`spunderii personale, cu
deosebire civile [i penale.

148

Capitolul 7
R~SPUNDEREA ZIARISTULUI
pentru textul publicat/difuzat
7.1. Corecta gestionare a libert`]ii
(de exprimare)
R`spunderea pentru actele publicistice se afl` \ntr-o rela]ie de condi]ionare cu libertatea presei, cu dreptul de exprimare [i comunicare public`.
Mai exact spus - r`spunderea pentru con]inutul mesajului inten]ionat se declan[eaz` \n momentul dep`[irii deliberate - r`u-inten]ionate - a principiilor
[i normelor libertare privind exprimarea [i comunicarea de pres`.
Rela]ia r`spundere-libertate, \n pres`, este determinat`, \n substan]` [i
\n efect, de corecta gestionare a libert`]ii. Relevan]a juridic` a activit`]ii publicistice (exprimare/informare/comunicare) este configurat` de respectarea
libert`]ii sau de abuzul de libertate. Conceptual [i func]ional, ideea se origineaz` \n adev`ratul \nceput al societ`]ii moderne, cum este considerat`
\ndeob[te Revolu]ia francez`, \n al c`rei document libertar fundamental,
Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului, din 1789, citim: Libera
comunicare de gnduri [i de opinii este unul dintre drepturile cele mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate vorbi, scrie, imprima liber, cu condi]ia
s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i (s.ns.), \n cazurile determinate de
149

lege (art. 11) Vom observa, astfel, \nc` \n faza de radicalitate istotic`
men]ionat`, aten]ia distribuit` rela]iei riguroase, normativizate, dintre libertatea de comunicare (public`) [i abuzul acestei libert`]i.
Problema ce trebuie rezolvat`, \n fapt [i \n drept, impune g`sirea unui
echilibru satisf`c`tor \ntre libertatea de comunicare, pe de o parte, [i celelalte drepturi [i interese, individuale sau colective, pe de alt` parte89.
Rela]ia condi]ionat` r`spundere-libertate, asupra c`reia st`ruie [i
profesorul Emmanuel Derieux, este legitimat` de substan]a [i inten]ia mesajului. Mai precis, de disponibilitatea de a interpreta informa]ia \n cifrul libertar, plauzibil [i cu bun` credin]`.
Informa]ia/comunicarea relev`, \n ultim` analiz`, un spa]iu sociocultural bazat pe principii [i norme cu func]ii bivalente - permisive [i interdictive - spa]iu aflat \ntr-un continuu proces de redimensionare, c`ruia \i
spunem via]` comunitar`, ornduire, sistem etc. - [i care este, \n esen]`, un cmp de for]e; un spa]iu de putere.
Informa]ia \nseamn` putere - spun politologii - puterea de a (te) impune, controla, decide, \n spa]iul socio-uman, al existen]ei, dar informa]ia
poate fi ([i adesea este) instrumentul eficace de control, de contractare [i
reechilibrare a puterii/puterilor, fie ele locale, na]ionale sau planetare.
|n sensul acesta, binomul libertate-r`spundere activeaz` [i informa]ia
ofensiv` [i informa]ia recuperatoare, \n tentativa de rezolvare a complicatei
ecua]ii a libert`]ii ([i a libert`]ii de exprimare). Viziunea de ansamblu, \nlesnit` de rela]ia libertate-r`spundere - \n care informa]ia, mesajul, comunicarea vizeaz` condi]ia omului liber [i beneficiar al libert`]ii - cap`t`, \n mod
logic, un cadru principial/normativ de garan]ii [i repere moral-juridice,
utilizabile, \n mod curent, \n raporturile n`scute din buna sau proasta gestionare a libert`]ii.
R`spunderea (moral` sau juridic`) oblig` la concretiz`ri ([i individualiz`ri) att \n ce-i prive[te pe gestionarii libert`]ii, ct [i pe beneficiarii
acesteia. Limbajul procedural este concret, arid, f`r` echivoc. Lucien
Solal [i colaboratorii s`i men]ioneaz` tran[ant: Presa este responsabil`
pentru prejudiciul cauzat colectivit`]ii sau particularilor. Aceast` responsabilitate poate fi penal` sau civil`90.
Practic, \n toate cazurile, r`spunderea este declan[at` de prejudiciul
produs, ca urmare a unei fapte periculoase - colectiv [i individual (socialmente periculoase), inclusiv de un text de pres`, de o emisiune vorbit` sau
150

televizat` transmis`, f`cut` public`. (Insist`m pe expresia: de pres` [i nu

prin pres` - al c`rei sens este foarte important \n stabilirea tipologiei delictului de pres`. Vrem s` spunem c` r`spunderea pentru prejudiciul cauzat de
faptele de pres` se circumscrie un anumit specific, unor circumstan]e particularizatoare).
Cteva observa]ii preliminare sunt sugerate chiar de titlul acestui capitol, R`spunderea ziaristului pentru textul publicat/difuzat. Not`m:
- Expresia textul publicat-difuzat indic` \n]elesul dup` care declan[area r`spunderii ziaristului este condi]ionat`, decisiv, de publicarea/difuzarea textului/emisiunii.
- Starea de manuscris (fie [i bun de tipar, \n portofoliu) sau de
emisiune \nregistrat` (bun de difuzat) nu poate atrage r`spunderea
\n fa]a legii.
- |n acela[i timp, publicarea/difuzarea nu este un act mecanic, ci ]ine
de voin]a autorului; nerespectarea actului de voin]` [i con[tiin]` de exercitare a voin]ei libere de comunicare public` - exonereaz` de
r`spundere juridic` persoana/persoanele implicate (autorul).
Putem conchide, a[adar, c` gestionarea corect` a libert`]ii de informare \nseamn`, \ntre altele:
- un just echilibru \ntre dreptul la informa]ie [i comunicare (investigare, selectare, difuzare) [i celelalte drepturi fundamentale ale omului,
prev`zute \n Constitu]ie, \n acte normative [i documente specifice,
na]ionale [i interna]ionale;
- inten]ia mesajului - determinante fiind buna sau reaua credin]` a
autorului, \mprejur`rile [i posibilit`]ile de investigare, elaborare [i
difuzare;
- credibilitatea [i legitimitatea actului publicistic, ferit de polu`ri [i
bruiaje ambigue, partizane;
- raporturile (extensive/restrictive) \ntre puteri, \n stat (inclusiv presa
ca putere expozi]ional`);
- stadiul libertar al comunit`]ii/societ`]ii \n care presa se manifest`
nemijlocit.

151

7.2. Tipuri de r`spundere a gazetarului

|ntr-un sens mai general, gazetarul r`spunde \n fa]a societ`]ii (a publicului) [i \n fa]a legii.
R`spunderea \n fa]a societ`]ii (a publicului) se deduce din pozi]ia
special` a gazetarului \n realizarea efectiv` a actului de comunicare. {i
anume - aceea de exponent al publicului, al masei de cititori/ascult`tori/telespectatori. Dintr-o asemenea important` [i legitim` pozi]ie, gazetarul
poate realiza corecta observare, investigare [i interpretare a func]ion`rii societ`]ii; poate semnala evolu]ii, asperit`]i, disfunc]ii, comportamente,
excese; precum poate, de asemenea, sugera remedii, solu]ii, perspective.
Vizat poate fi comportamentul individual, colectiv, politic, parlamentar,
constitu]ional, [tiin]ific, civic. Practic, tot ce ]ine de interesul public.
Rolul exponen]ial al gazetarului este legitimat [i re-legitimat continuu
de con[tiin]a asumat` \n promovarea [i ap`rarea valorilor morale [i spirituale autentice, fondatoare ale societ`]ii moderne. Clarviziunea, luciditatea,
echilibrul [i toleran]a, respingerea, de plano, a extremismelor, xenofobiei,
rasismului, antisemitismului, [ovinismului, \n sf\r[it, justa situare \n contexte concrete a argumentelor, analizelor [i concluziilor constituie un corpus
de reguli [i norme, scrise [i nescrise, ale gazetarului de la noi [i de pretutindeni. Putem vorbi chiar de un profil tipologic trans-specific al profesionistului scrisului publicistic - de un gazetar universal, datorit` caracterului
general-uman al valorilor ap`rate.
Informa]ia, prin puterea [i efectele generale [i generalizante, favorizeaz` universalizarea/globalizarea regulilor de acces, comportament [i situare profesional` [i civic` (\n contexte na]ionale, locale [i interna]ionale).
Normele morale [i juridice urmeaz` (trebuie s` urmeze!) [i destinul global
al informa]iei. Elementele comune relative la con]inutul [i finalitatea normelor morale [i juridice au o pondere precump`nitoare \n, practic, toate legisla]iile [i codurile deontologice ale ]`rilor democratice [i ale uniunilor
regionale, continentale etc. Este [i motivul de fond care legitimeaz` ideea c`
ziaristul are o r`spundere \n aceea[i m`sur` na]ional` [i global`. Altfel spus
[i f`r` reticen]e expresive: - r`spunderea ziaristului este at\t personal`, c\t [i
exponen]ial`, at\t local`, c\t [i general`/universal`.

152

Dintr-o asemenea perspectiv`, a convergen]elor conceptuale, r`spunderea ziaristului poate fi sistematizat` dup` anumite criterii plauzibile:
- Criteriul participativ/formal relev`:
r`spunderea individual`
r`spunderea solidar`
- Criteriul normativ-civic relev`:
r`spunderea \n fa]a societ`]ii (a publicului)
r`spunderea \n fa]a legii
r`spunderea contractual`
r`spunderea pentru ap`rarea [i protejarea valorilor fundamentale ale
umanit`]ii91
- Criteriul juridic efectiv [i legiferat stabile[te:
r`spunderea civil`
r`spunderea penal`
r`spunderea contraven]ional`
r`spunderea material`
r`spunderea disciplinar`
- Criteriul rela]ional (civic, deontologic [i juridic) relev`:
r`spunderea ziari[tilor fa]` de societate
r`spunderea fa]` de confra]ii de breasl` (pentru acte de concuren]`
neloial`)
r`spunderea fa]` de ter]i
- Criteriul r`spunderii succesive (\n cascad`), reg`sit \n legisla]ia
francez` [i belgian`, se reg`se[te [i \n Constitu]ia Romniei, \n art. 30 alin.
8. R`spunderea \n cascad` stabile[te urm`toarea ordine, \n angajarea responsabilit`]ii:
editorul (iar c\nd acesta nu poate r`spunde, juridic vorbind)
realizatorul
II
autorul
II
proprietarul imprimeriei
II
difuzorul
II
R`spunderea \n cascad` este fundamentat` de principiul conform
c`ruia infrac]iunea trebuie oprit` de to]i cei care, \ntr-un fel sau altul, sunt
implica]i [i pot (au datoria!) s-o contracareze; \n cazul presei, prin \mpiedicarea public`rii/difuz`rii/aducerii la cuno[tin]a public`.
153

|nainte de a \ntreprinde o analiz` ceva mai detailat` a r`spunderii

civile [i penale, cu o pondere [i un risc bine cunoscute \n via]a profesionali[tilor scrisului mediatic, s` semnal`m cteva tr`s`turi particularizate indicate
de ceea ce am numit criteriul func]ional; [i, \n cadrul acestuia, r`spunderea fa]` de ter]i. Considera]iile aduse \n ra]ionament apar]in doamnei Yolanda Eminescu, expuse \ntr-un studiu-sintez`, ap`rut \n 1988, \n revista Studii [i cercet`ri juridice, nr. 4, pag. 329. Lucrarea men]ionat` re]ine, \n cazul
operelor de pres` cteva argumente ce ajut` doctrina la elaborarea unor
premise specifice \n aprecierea sau judecarea actului publicistic. Re]inem, \n
context:
aprecierea actelor ziari[tilor s` se fac` cu mai pu]in` severitate dect
\n cazul autorilor de alte opere, din dou` motive: a) obiectivul activit`]ii lor
(a ziari[tilor - n.ns.) \l constituie actualitatea, evenimentul care, \n mod inevitabil, se poate petrece la limita dintre via]a public` [i via]a privat`: b)
exigen]ele profesiei nu permit \ntotdeauna verificarea am`nun]it` a exactit`]ii informa]iei (s.ns.)
doctrina admite imunitatea ziari[tilor, pe care o aseam`n` cu cea a
istoricilor (ziaristul este istoricul clipei, spunea Albert Camus);
literatura juridic` german` care afirm` principiul potrivit c`ruia, ori
de cte ori presa ac]ioneaz` \ntr-un interes public, superior intereselor individuale, ea este protejat`, fiind la ad`post de r`spundere; acesta devenind
un principiu constitu]ional;
(aceea[i doctrin` german`) admite un drept subiectiv de informare [i
critic` apar]in\nd ziaristului, drept care ar limita drepturile personalit`]ii
(\n cazul vie]ii private).
|n beneficiul prezentului capitol, referitor la R`spundere, s` re]inem,
\ntre altele: obliga]ia de a aprecia actele ziari[tilor cu mai pu]in` severitate
nu numai fa]` de alte opere (al]i autori); promovarea imunit`]ii \n raport cu
investigarea [i exactitatea relat`rii evenimentelor, faptelor, opiniilor; caracterul subiectiv al dreptului de informare [i documentare.
|ntr-o asemenea arie conceptual` [i jurispruden]ial` permisiv` se
poate interpreta mai corect [i califica (juridic) actul publicistic. Mai ales, se
va putea admite c` r`spunderea ziaristului pentru actele (textele) sale este de
un fel mai special, diferit, [i nu poate fi \ncadrat` \n mecanica juridic` a
r`spunderii \n general.
154

|n continuare, s` parcurgem traseul normativ al r`spunderii civile [i al

r`spunderii penale, considerate, cum spuneam, prezen]e cu o mare frecven]`
\n activitatea presei [i a profesioni[tilor scrisului publicistic.
- R`spunderea civil` - este substan]ial legat` de prejudiciul, cuantificabil material, cauzat de fapta unei persoane altei/altor persoane. Calificarea
juridic` a faptei [i cuantumul desp`gubirilor sunt determinate de gradul de
vinov`]ie (inten]ie, culp`: neglijen]`, impruden]`) [i pagubele efectiv provocate.
R`spunderea civil` (delictual`, contractual` etc.) prive[te nu numai
autorul nemijlocit, ci [i alte persoane, chemate s` r`spund`, conform legii,
pentru prejudiciul cauzat altuia. Principiul respectiv este consacrat de
articolele 998 - 1003 din Codul Civil (cartea III, Titlul III, Capitolul V).
Relativ la r`spunderea autorului faptei, legea civil` stabile[te: Orice fapt`
a omului, care cauzeaz` altuia prejudicii, oblig` pe acela din a c`rui gre[eal`
s-a ocazionat a-l repara. Vorbim, fire[te, de f`ptuitorul cu discern`mnt
care a produs un prejudiciu cu vinov`]ie, iar \ntre fapt` [i prejudiciu exist`
o rela]ie probant` de cauzalitate. Legea stabile[te, \n acela[i timp, [i angajarea r`spunderii civile delictuale pentru fapta altuia. Exemple clasice: - p`rin]ii pentru faptele copiilor minori; comiten]ii pentru faptele prepu[ilor
(prepus - persoan` care efectueaz` acte juridice sau \mpline[te o func]ie
dup` directivele sau sub controlul altei persaoane, care este, prin aceasta, comitent); profesorii pentru faptele elevilor; iar, \ntr-o situa]ie insolit` [i f`r`
leg`tur` cu faptele altora, r`spunderea st`p\nului pentru pagubele/stric`ciunile provocate altora de c`tre animalul s`u.
Legea francez` \n materie civil` oblig` la repararea prejudiciului
cauzat de propria gre[eal` (sa faute), din neglijen]`, din impruden]`, sau
de cele ale propriilor prepu[i (celles des ses preposes)92.
Preciz`rile referitoare la r`spunderea civil` delictual` pentru fapta
proprie [i pentru fapta altuia sunt necesare [i l`muresc, \n materie de pres`,
unele aspecte importante referitoare la r`spunderea autorului [i r`spunderea \ntreprinderii de pres`, \n calitatea sa de comitent93
|n legisla]ia romn`, institu]ia juridic` a r`spunderii civile a ziaristului
cunoa[te o anumit` evolu]ie, chiar dac` nu [i neap`rat o mai prompt` clarificare [i adecvare. Textul de referin]` \l constituie, desigur, art. 30, alineatul 8
din Cionstitu]ie. Formularea este urm`toare: (8) R`spunderea civil` pentru
155

informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public` revine editorului

sau realizatorului, autorului, organizatorului manifest`rii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, \n
condi]iile legii.
Citit \n sensul Codului Civil, textul constitu]ional nu pare a stabili o
rela]ie imperativ` \ntre persoana care a cauzat prejudiciul [i persoana obligat` s` repare prejudiciul (nu oblig` pe acela din a c`rui gre[eal` s-a ocazionat a-l repara). Art. 30, alin. 8 propune, dac` se accept` constatarea, o
diagram` descresc`toare a r`spunderii civile: - editor - realizator - autor proprietar. Autorul apare, \n prezenta enumerare, de-abia pe locul trei, practic \n situa]ia de a nu r`spunde \ntotdeauna pentru prejudiciul ocazionat de
gre[eala sa. Este pus` \n discu]ie, evident, [i rela]ia clasic` dintre comitent
[i prepus. |ntrebarea este: Poate fi considerat autorul un simplu prepus al
editorului sau realizatorului? Cadrul libertar modern respinge, \n mod firesc,
un asemenea regim profesional ziaristului, inclusiv \n materie de r`spundere
civil`.
Cu pruden]` justificat`, textul constitu]ional vorbe[te de stabilirea r`spunderii civile \n condi]iile legii (a acelor legi specifice domeniului presei
- organice, speciale, ordinare). S` urm`rim transpunerea textului constitu]ional \n legi [i acte normative adoptate sau \n curs de adoptare. Ne referim, \n
special, la Legea Audiovizualului (nr. 48/mai 1992) [i la Ordonan]a guvernamental` din 22 ianuarie 1998, pe larg prezentat` \n capitolul anterior.
Vom trimite, \n context, [i la Legea 41/1994 [i chiar la unele prevederi ale
legii 3/1974, par]ial \n vigoare.
Legea Audiovizualului, \n art. 2 alin. 5, stabile[te: R`spunderea civil`
pentru con]inutul informa]iei transmise prin mijloace de comunicare audioizuale prin care s-au adus daune materiale sau morale, revine, dup` caz, \n
condi]iile legii, realizatorului, autorului, titularului licen]ei de emisie, proprietatului sta]iei radiolectrice prin care s-a f`cut comunicarea. Compara]ia
cu textul constitu]ional permite contestarea absen]ei editorului din
cascada responsabilit`]ii. Am zice c`, ipotetic, suntem la un pas de
autor: - de r`spunderea personal`, nominal`, a f`ptuitorului. Este numai o
ipotez`. |ntruct Legea Audiovizualului con]ine o expresie ce d` na[tere la
mai multe semne de \ntrebare dect ar fi normal. Legea precizeaz`, \n leg`tur` cu r`spunderea civil`, c`-i angajeaz` pe cei men]iona]i dup` caz, \n
condi]iile legii.
156

Or, astfel de exprimare ]ine \nc` autorul, dup` caz, \n condi]iile

legii, departe de r`spunderea personal`. Normal ar fi fost ca textul s` stabileasc` responsabilitatea civil` a persoanelor implicate \n actul public de
comunicare (prin pres`) \n func]ie de r`spunderile ce revin fiec`ruia; - \n
func]ie de r`spunderile stabilite de lege pentru competen]ele/func]iile precise, concretizate, \n elaborarea [i difuzarea mesajului, informa]iei.
Legea Audiovizualului nu face asemenea preciz`ri, astfel \nct responsabilitatea civil` nu este pus` \n direct`, nemijlocit` leg`tur` cu f`ptuitorul, ci, \n primul rnd, cu comitentul (editor, realizator etc.). Argumentele
contra unei astfel de situa]ii nu rezist` unei replici ziaristice adecvate, atta
timp ct autorul nu este responsabil, \n toate cazurile, de actele sale de pres`
deliberate, f`ptuite cu inten]ia de a produce un prejudiciu altuia; de a aduce
grave atingeri drepturilor [i intereselor unor persoane fizice sau juridice.
Logic este ([i legal ar fi de dorit) ca acela din a c`rui gre[eal` s-a ocazionat
prejudiciul s` fie obligat s`-l repare el [i nu altul: el, \n primul rnd !
De altfel, aparen]a unor rela]ii subalterne (comitent - prepus) trebuie eliminat` din starea de drept relativ` la r`spunderea civil` \n aria presei.
Posibilit`]i normative exist`. Gndirea juridic` romneasc` nu refuz` o asemenea reglementare de fond. Ordonan]a guvernamental` din 22 ianuarie
1998 (r`mas` \n stadiul de proiect de lege) sus]ine o asemenea tendin]`,
chiar dac` nu dep`[e[te \ntrutotul reflexlele legiferatoare clasice. Editorul sau realizatorul, organizatorul manifest`rii artistice, proprietarul mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, dup` caz, r`spunde solidar cu autorul (s.ns.) pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la
cuno[tin]a public`, dac` prin aceasta s-a produs un prejudiciu moral.
U[or de observat propunerea Ministerului Justi]iei, ini]iatorul Ordonan]ei, de schimbare a pozi]iei ([i condi]iei juridice) \ntre persoanele pasibile de sanc]iuni civile. Primul care ar trebui s` r`spund` pentru faptele sale
prejudiciabile s` fie autorul, celelalte persoane (func]ii) s` r`spund` solidar,
dup` caz. |nc` nu a fost exclus` r`spunderea pentru faptele altuia care, \n
activitatea de pres` ar fi oportun` [i necesar`, impus` de principiul libert`]ii
de exprimare (Cenzura de orice fel este interzis` - art. 30, alin. (2), Constitu]ia Romniei).
Ordonan]a guvernamental`, transformat` \n proiect de lege trimis Parlamentului, argumenteaz` favorabil o evolu]ie semnificativ`, democratic` [i
modern`, \n gndirea juridic` romneasc`, referitoare la r`spunderea civil`
157

[i la r`spunderea personal` a ziaristului. Renun]area [i la r`spunderea solidar` \n favoarea r`spunderii personale, \n cazul special al activit`]ii de
pres`, va trebui s` devin` un fapt firesc [i un principiu constant al normativiz`rii \n aria mass-media, \n general.
De altfel, tradi]ia normativ` romneasc` constituie un bun reper \n
domeniu. Constitu]ia din 1923 stabilea principii ale r`spunderii de pres` de
o actualitate surprinz`toare. Att \n cazul publica]iilor periodice, ct [i al
cotidianelor, r`spunz`tor este, \n primul rnd, autorul. |n cazul neperiodicelor, r`spunz`tor de scrierile sale este autorul, \n lipsa acestuia editorul;
patronul tipografiei r`spunde cnd autorul [i editorul nu au fost descoperi]i.
La publica]iile periodice responsabilitateea o au: autorul, directorul sau redactorul \n ordinea enumer`rii (art. 26).
Numai pentru r`spunderea civil`, Constitu]ia din 1923, accept` r`spunderea solidar` autor-proprietar Proprietarul \n toate cazurile este
solidar r`spunz`tor de plata desp`gubirilor civile (art. 26, alin. 3). Am
subliniat dinadins proprietarul ca r`spunz`tor solidar cu autorul, pentru a
distinge cel pu]in dou` aspecte juridice succesive: Primul, scoaterea de sub
inciden]a normelor r`spunderii civile a editorului/realizatorului [i men]ionarea doar a proprietarului, ca beneficiar global al veniturilor ([i profiturilor
financiare/morale) rezultate dintr-o astfel de activitate lucrativ`. Al doilea,
stabilirea regulii solidare autor-proprietar, \ntre care exist` [i un contract de
munc`, \n care sunt stipulate clauze [i conduite morale, deontologice [i
juridice (drepturile [i obliga]iile p`r]ilor) Ideal ar fi, desigur, ca [i
r`spunderea civil` s` r`m\n` \n sarcina exclusiv` a autorului, ca f`ptuitor
direct, con[tient, al unui fapt prejudiciabil pentru altul/al]ii.
Interesant este s` constat`m cum jurispruden]a, \n ultimii ani, se
adapteaz` unei exigen]e a libert`]ii de exprimare [i comunicare. Fiecare este
liber s` scrie, s` vorbeasc`, s` imprime, dar s` [i r`spund` (el) de abuzul
acestei libert`]i, cum men]iona declara]ia drepturilor anului [i cet`]eanului, de la 1789. |n spe]`, instan]ele noastre aplic` sanc]iuni civile \n
primul rnd autorului textului/emisiunii [i nu editorului sau proprietrului. S`
sper`m c` practica va impune legiuitorului, astfel \nct, de regul`, autorul s`
r`spund`, personal [i exclusiv, penal [i civil pentru actul publicistic considerat ilicit. S-ar elimina, astfel, [i implicita rela]ie comitent-prepus, incompatibil` cu libertatea de con[tiin]` a ziaristului, concretizat` \ntr-un act de
gndire.
158

- R`spunderea penal` - constituie, ne gr`bim s` spunem, o situa]ie de

excep]ie [i un moment limit` \n existen]a profesional` a ziaristului. Nu
sus]inem, printr-o asemenea precizare tran[ant`, scoaterea total` de sub
ilicitul penal a faptelor ziaristice. Acest lucru nu se \ntmpl` nici \n ]`ri ca
SUA, Fran]a etc. Sus]inem \ns`, f`r` echivoc, necesitatea de a se statua prin
lege, excep]ionalitatea sanc]iunii penale! Viteza de circula]ie a informa]iei, fluxul practic incontrolabil al mesajelor (surs`, con]inut, veridicitate)
constituie tot attea motive/cauze de posibile erori, manipul`ri, presiuni la
care sunt supu[i lucr`torii mass-media. Pornim de la ideea c` eroarea este
posibil`; am spune, ex`gernd obliga]i de realitate, c` eraoarea este o
fatalitate, pe fluxul zilnic al comunic`rii de mas`. Cu deosebire, \n cazul
cotidianelor, al radioului [i televiziunii, al jurnalelor filmate - \ntr-un cuvnt,
al presei zilnice, cu edi]ii succesive, supus` presiunii evenimentelor [i,
deopotriv`, concuren]ei nemiloase. De aceea, adev`rul faptului, evenimentului va trebui s` urmeze regula bunei credin]e, a bunei inten]ii.
Lucrarea de fa]` admite chiar [i institu]ia moral-juridic` a dreptului la
eroare, \n cazul investiga]iei [i informa]iei de pres`. Datoria primordial` a
gazetarului este de a semnala [i comenta fapte, evenimente, opinii, atitudini
sau ini]iative publice [i de interes public, acelea care sunt sau \ntrunesc indiciile de realitate. A nu informa publicul, a nu-i oferi prompt informa]ia de
imediat` actualitate [i de interes maxim, adesea circumstan]iat` de multe
aspecte ambigue, de imponderabile, cum spun politicienii, este mult mai
grav dect dac` am refuza sau am amna aducerea ei la cuno[tin]` public`.
Riscul unor inexactit`]i - de care nu e[ti \ntotdeauna con[tient sau e[ti
con[tient, dar le consideri cvasi-ne\nsemnate, fa]` de \nsemn`tatea [i actualitatea faptului, evenimentului - nu trebuie s` constituie circumstan]e agravante pentru munca ziaristului, ci motive temeinice de scoatere de sub
\nvinuire [i de ne\ncepere a urm`ririi penale.
Realitatea acestei concluzii de fond pune \ntr-o lumin` special` [i problema r`spunderii penale a ziaristului. Regula de baz`, a[a cum se contureaz` [i \n gndirea juridic` din ]ara noastr`, trebuie s` fie r`spunderea civil`.
Iar r`spunderea civil` s` fie stabilit` numai dac` modalit`]ile specifice presei de reparare a prejudiciului moral nu au fost acceptate de p`r]i sau au fost
considerate insuficiente de partea v`t`mat` (r`spuns, replic`, precizare, scuze publice etc.).
159

|n fond [i \ntr-o solidaritate logic` cu profesioni[tii scrisului ziaristic,

r`spunderea penal` ar trebui privit` ca o excep]ie incongruent` \n activitatea
de pres` [i aplicabil` numai dac` ac]iunea publicistic` ilicit` este urmare a
inten]iei vinovate indubitabile a gazetarului; a inten]iei aberante a gaztarului
de a produce r`ul cu orice pre], de a distruge con[tinet/pervers rela]ii de via]`
[i convie]uire, demnitatea, via]a privat`, imaginea public` a persoanei,
prestigiul ]`rii [i al na]iunii - valori ap`rate [i respectate, \n virtutea legii [i
a uzuan]elor civice.
Dintr-o asemenea perspectiv`, pled`m pentru o concep]ie gradual` \n
stabilirea r`spunderii juridice a ziaristului. O concep]ie ce poate fi reprezentat` \ntr-un triptic sugestiv, astfel:
- Repararea prejudiciului moral de pres`, \n pres` (simetric, deci, [i cu
acela[i efect asupra con[tiin]ei publice).
- Acordarea de daune morale (numai \n cazul \n care repara]ia/reabilitarea deplin` nu a fost posibil` [i suficient`, prin utilizarea modalit`]ii \n
pres`).
- Promovarea sanc]iunii penale, ca o excep]ie a r`spunderii juridice a
ziaristului, \n cazurile grave, aberante/inten]ionate; dar numai \n cazuri cu
totul excep]ionale, \ntruct sanc]iunea apare ea \ns`[i aberant`, \n cazul
infrac]iunilor de gndire, de opinie.
Concep]ia gradual` nu promoveaz` [i un sistem punitiv gradual - de la
mai pu]in la mai mult. Dimpotriv`, \n cazul tripticului men]ionat, pedeapsa
cea mai grav` pentru prestigiul, credibilitatea [i tirajul (audien]a) mijlocului
de comunicare de mas` este prima sanc]iune: - repararea prejudiciului prin
pres` (replic`, scuze publice etc.). Ne putem u[or imagina \n ce situa]ie
public` s-ar afla un ziar, un post de radio sau de televiziune publicnd/difuznd un drept la r`spuns al persoanei lezate care s` mai poarte [i men]inerea
publicat ca urmare a hot`rrii judec`tore[ti. Persoana lezat` prime[te
satisfac]ia reabilit`rii publice \n timp ce redac]ia vinovat` urmeaz` s` fac`
fa]` unor consecin]e punitive de ordin public ce nu se atenueaz` u[or, \n
unele cazuri, niciodat`.
O situa]ie aparte, [i pentru a simplifica r`spunderea juridic` a autorului, decurge din prevederile Legii 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romne de Televiziune. |n art. 14 alin. 3 se precizeaz`: R`spunderea pentru informa]ia sau
160

pentru crea]ia adus` la cuno[tin]` public` revine, dup` caz, \n condi]iile

legii, realizatorului de emisiuni sau programe, autorului, precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune Frapeaz`, \n text
[i \n contextul democratic actual, treptele ierarhice ale r`spunderii: realizator - autor - institu]ie (serviciul public), cu men]ionarea expres` a r`spunderii serviciului public.
Ordinea \n tripticul men]ionat poate fi dispus` [i altfel, o ordine a
practicii publicistice: - institu]ie - realizator - autor. Apare, conform legii, ca
obligatorie nu neap`rat cenzura (cuvnt odios), ci viza profesional` (care,
sper`m s` nu \nsemne, niciodat` [i \n nici un caz, cenzur`). Un semn de
\ntrebare ridic` paragraful art. 14 [i \n privin]a formei de r`spundere: cele
trei entit`]i r`spund att civil, ct [i penal, sau numai civil? Textul constitu]ional (art. 30, alin. 8) se refer` la r`spunderea civil` cnd enumer` (\n
cascad`) persoanele responsabile pentru informa]ia sau pentru crea]ia
adus` la cuno[tin]a public`, ceea ce Legea 41 nu face. Legiuitorul este chemat s` armonizeze [i \n acest punct reglement`rile \n vigoare.
Noutatea absolut` adus`, la noi, de art. 14 al Legii 41/1994 (cu
modific`rile din 1998) prive[te r`spunderea penal` a persoanei juridice (aici
S.R.R. [i S.R.Tv.). |n sensul c` se trece de la caracterul strict individual al
r`spunderii penale (atribut exclusiv al persoanei fizice, al individului) la
r`spunderea penal` [i a persoanei juridice (societate, grup organizat),
]inut`, a[a cum men]ionam, s` r`spund` civilmente).
Inova]ia legislativ`, reg`sit` de altfel [i \n unele legisla]ii din ]`ri
democratice, apare \n Legea 41 avant la lettre; de-abia \n prima jum`tate a
anului 1999 a fost \naintat Parlamentului un proiect de lege (pentru modificarea codurilor penal [i de procedur` penal`) \n care se propune stabilirea
r`spunderii penale [i pentru persoana juridic`. Proiectul prevede sanc]iuni
penale de la amend` la dizolvarea persoanei juridice. Exist` o serie de
excep]ii de la dizolvare (servicii de interes public, partide etc.). Institu]iile [i
societ`]ile mass-media nu pot fi dizolvate (Art. 30, alin. (4): Nici o publica]ie nu poate fi suprimat`, exprimare cu sens generic pentru presa scris`,
vorbit` [i televizat`).
Problema r`spunderii civile [i penale r`mne o problem` deschis`, \n
sarcina organismelor cu ini]iativ` legislativ` [i a legiuitorului. Un precedent
legislativ \l constituie Legea 3/1974, \n vigoare (privit` cu reticen]` de gaze161

tari [i juri[ti) care, \n art. 76 stabile[te r`spunderea ziaristului pentru con]inutul materialelor proprii publicate, ct [i pentru al acelora de care r`spunde \n cadrul obliga[iilor de serviciu. |n alineatul 3 al aceluia[i articol se
subliniaz`: Aceea[i r`spundere revine [i colaboratorilor ne\ncadra]i la
organul de pres` [i care public` sub semn`tura proprie, acord` interviuri,
furnizeaz` informa]ii sau date destinate difuz`rii sub orice form`. |n fond,
[i ace[tia sunt autori, \ntr-o accep]ie mai larg` a \n]elesului de act publicistic. Sensul larg al termenului de autori previne excese de pres` din
partea oricui public` texte, cuvinte, imagini de pres`.
R`spunderea personal` a redactorilor, dar [i a colaboratorilor ne\ncadra]i este necesar` [i se \nscrie \n disponibilitatea acestora de a-[i asuma
r`spunderea [i de a r`spunde, moral sau juridic, pentru faptele lor de pres`.
|n acela[i timp, r`spunderea personal` se revendic` de la principiul independen]ei [i libert`]ii de a informa [i de a comunica \n deplin` libertate.
De re]inut, de asemenea, pentru capitolele urm`toare, angajarea r`spunderii personale [i pentru interviurile acordate presei (pentru afirma]ii/acuza]iile din interviu), pentru furnizarea de informa]ii sau date false, \n
acest din urm` caz intrnd [i sursele de informa]ie protejate de lege.
Preliminariile la infrac]iunea (delictul) de pres`, aspectele semnificative ale r`spunderii juridice a ziaristului constituie un bun sprijin pentru
discutarea, \ntr-un cifru liber, a delictului de pres`, adev`rat` piatr` de \ncercare att pentru breasl`, ct [i pentru calitatea vie]ii sociale \n ansamblul s`u.

162

Capitolul 8
DELICTUL DE PRES~
Pentru o mai corect` \n]elegere a caracterului de sine st`t`tor al delictului (infrac]iunii) de pres`, vom proceda la o succint` analiz` comparativ`:
- infrac]iunea, \n general, [i infrac]iunea de pres`, \n special. Sper`m ca,
astfel, s` convingem \n leg`tur` cu soarta distinct` a ilicitului penal de pres`
fa]` de cel de drept comun. |n mod deosebit, se vor distinge diferen]e de
fond, \ntre altele, referitoare la loc, consecin]e publice (impact), vinov`]ie,
elemente constitutive, posibilit`]i reparatorii.
Analiza configureaz` nu numai substan]a aparte a ilicitului de pres`,
ci [i schimb`ri de ordin paradigmatic \n [tiin]a normativit`]ii \ns`[i, impuse
de societatea informa]iei, de efectele radicale ale informa]iei [i comunic`rii \n condi]ia uman`.

8.1. Infrac]iunea, \n general...

...este perceput` ca o situa]ie limit` negativ` \n rela]iile interumane (via]a
\n societate), exterioar` [i potrivnic` ordinii de drept stabilite [i ap`rate cu
mijloace coercitive, constrng`toare. Infrac]iunea constituie o excep]ie existen]ial`, urmare a unui comportament nefast, \n dispre]ul manifest al normelor
morale [i juridice, opera]ionale \ntr-un anumit timp [i \ntr-un anumit spa]iu.
163

No]iunea \ns`[i de infrac]iune (infractio) \nseamn` distrugere, sens

ce trimite la ac]iunea de a gndi, organiza [i finaliza un fapt vinovat - cu un
ridicat grad de periculozitate social`, prev`zut ca atare de lege (fapta care
prezint` pericol social - art. 17 Cod Penal). Fapta infrac]ional` distruge
norma (norma-litatea) mai precis, vat`m` ordinea social` [i de valori
sociale, \n structurile [i criteriile stabilite de voin]a legiuitorului. Privit` restrictiv, infrac]iunea poate fi apreciat` ca un raport de incongruen]` \ntre dou`
entit`]i ale aceleia[i realit`]i sociale, pentru care subiectul generic, pasiv,
(statul) administreaz` dreptatea, conform unei proceduri prestabilite. Plastic
vorbind, infrac]iunea poate fi considerat` un ritual atroce, rezultat/impus
de diferen]ele negative ap`rute \n procesele socio-evolutive [i psiho-afective, reglate prin fapte, ac]iuni, atitudini de evident` periculozitate social`.
P`strndu-ne undeva \n zona generalit`]ilor plauzibile, infrac]ionalitatea se
profileaz` ca o multitudine de drame sociale, provocate de fatalitatea diferen]ei (economice, sociale, politice, intelectuale, morale etc.).
Considera]iile de pn` aici credem c` ne permit s` observ`m acel element determinant ce domin` institu]ia juridic` a infrac]iunii, \n datele actuale - [i anume: determinantul social, definitoriu pentru lumea social` \n
care (\nc`) suntem constrn[i s` exist`m, dar marginal pentru lumea informa]ional`, pe care nu avem cum s-o evit`m.

8.2. Defini]ia infrac]iunii (\n general)

Codul Penal Romn, \n art.17, urmnd principiul triadic (trihotomic), propriu construc]iei normative, stabile[te urm`toarea defini]ie: Infrac]iunea este fapta care prezint` pericol social, s`vr[it` cu vinov`]ie [i
prev`zut` de legea penal`95... La o prim` citire, defini]ia pretinde o rela]ie
triadic` sub condi]ie: a) fapta socialmente periculoas`; b) vinov`]ia; c) incriminarea; au relevan]` juridic` [i conduc la calificarea ilicit penal numai
dac` sunt \ntrunite concomitent [i ne\ndoielnic. R`mn de referin]`, \n
contextul actual (1998), infrac]iunile de clonare a telefoanelor mobile [i
bancruta frauduloas` care, de[i calificate infrac]iuni de c`tre speciali[tii \n
drept [i nu numai, nu au intrat \n urm`rire penal`, \ntruct legisla]ia
romneasc` din momentul producerii faptelor nu le \ncrimina ca atare.
164

Rela]ia de intercondi]ionare, \n interiorul defini]iei infrac]iunii, determin`, \n chip absolut, soarta juridic` a faptelor. Componentele triadice
sunt considerate ca trei tr`s`turi esen]iale sau esen]e comune tuturor infrac]iunilor96 (s.ns.). Iar lipsa oric`rei din aceste trei tr`s`turi esen]iale conduce la \nl`turarea caracterului penal al faptei97. Propozi]iile nu accept`
discu]ii \n drept, de[i, \n fapt, anumite observa]ii pot fi f`cute. S` spunem
doar c` legiuitorul \nsu[i, de la noi [i de pretutindeni, accept` imperfec]iunea legii, inclusiv dificultatea permanent` de a construi o legisla]ie perfect`.
Mai mult, caracterul imperativ al legii - necesar \n orice tip de organizare
social` modern`, ra]ionalist` - nu dep`[e[te, totu[i, limitele simplei sau
calificatei majorit`]i (voin]a politic`, voin]a corpurilor legiuitoare etc.),
limite reg`site \n jocul op]ional, bazat pe statistica interesului social [i/sau
a interesului conjunctural. Profesorul C. Bulai ne ajut`: domnia-sa vede
fapta periculoas` social sub aspectul material [i social, iar vinov`]ia sub
aspectele uman [i moral-politic98. Cursul selectiv Drept penal romn
este [i mai tran[ant \n privin]a interesului social ce define[te normativitatea:
...Infrac]iunea ca fenomen ce se petrece \n realitatea social` (s.ns.), \mbrac`
aspectele de a fi: material \n sensul c` reprezint` manifestare exterioar`
individului; uman pentru c` reprezint` o activit`te omeneasc`; social c`ci
prive[te, se \ndreapt` \mpotriva realit`]ii sociale (s.ns.); moral-politic, c`ci
reprezint` atitudinea moral` [i politic` a f`ptuitorului fa]` de valorile sociale
(s.ns.); juridic c`ci reprezint` o \nc`lcare a unei norme juridice penale99.
Pentru premisele demonstra]iei socializante enun]ate s` contabiliz`m doar, aspectele social [i moral-politic, atribute exclusiv subiective, de voin]` socio-politic`; astfel c`, \n mod fatal, infrac]iunea nu
poate fi considerat` dect o ac]iune sau inac]iune socialmente periculoas`,
s`vr[it` cu vinov`]ie [i incriminat` prin legea penal`100
Foarte succinte comentarii. a) Fapta: Se are \n vedere o fapt` a omului, dar o fapt` prin care se pericliteaz` ori se vat`m` valorile sociale,
valori nominalizate \n art. 1 Cod Penal Romn: Legea penal` ap`r`, \mpotriva infrac]iunilor, suveranitatea, independen]a, unitatea [i indivizibilitatea
statului, persoana, drepturile [i libert`]ile acesteia, proprietatea, precum [i
\ntreaga ordine de drept. Iar, \n art. 18, legea penal` stabile[te c` orice
ac]iune sau inac]iune prin care se aduce atingere uneia din valorile ar`tate \n
art. 1, constituie o fapt` periculoas` social.
165

|n sens dezincriminant, art. 181 Cod Penal stabile[te condi]iile \n care

fapta nu \ntrune[te tr`s`turile unei infrac]iuni, [i anume atunci cnd prin
atingerea minim` (s.ns.) adus` uneia din valorile ap`rate de lege [i prin
con]inutul ei concret, fiind lipsit` \n mod v`dit de importan]`, nu prezint`
gradul de pericol social al unei infrac]iuni. |n cazul acestor fapte lipsite \n
mod v`dit de importan]`, Codul Penal stipuleaz` dreptul procurorului sau
al instan]ei de a aplica sanc]iuni cu caracter administrativ (s.ns.): mustrare,
mustrare cu avertisment, amend` (art. 91, C.P.).
|n descrierea faptei se vor re]ine, a[adar, tr`s`turile definitorii ale periculozit`]ii sociale. {i mai departe: - dac` incriminarea/neincriminarea constituie condi]ia absolut` (!) a \nceperii/ne\nceperii urm`ririi penale (\n justi]ie, \n general), de aceasta depinznd existen]a sau inexisten]a (juridic`/penal`) a faptei, periculozitatea este dat`, \n chip v`dit, de v`t`marea social`:
numai dac` societatea/rela]iile de convie]uire social` stabilite au fost \nc`lcate, distruse (infractio).
De altfel, doctrina juridic` ([tiin]a dreptului penal) ne ofer` termenii
decisivi ai socialit`]ii faptei relevante juridic. Fapta - este o manifestare a
individului \n sfera realit`]ii, \n cadrul rela]iilor sociale (s.ns.). Fapta reprezint` o activitate a unui membru al societ`]ii \n cadrul rela]iilor sociale, \n
cadrul rela]iilor cu semenii s`i101. Observ`m, desigur, cum defini]ia reputa]ilor autori ai Dreptului penal romn apare ca selectiv`/restrictiv` \n
raportul realitate - rela]ii sociale; \n sensul c`, juridic/penal vorbind, din
realitate este dislocat` numai sfera rela]iilor sociale; numai partea pozitiv`
(reglementat`/normat`) a realit`]ii/existen]ei; este ap`rat` fiin]a social`
(determinarea social` a vie]ii individuale [i comunitare). P`strndu-ne \n
termenii lucr`rii de fa]`, putem vorbi, cu argumente juridice, de prevalen]a
drepturilor existen]ei, fa]` de drepturile fiin]ei; de prevalen]a omului social, (unidimensional), \n fa]a omului informa]ional (multidimensional).
De fapt, n-ar fi lipsit` de interes observa]ia c` defini]ia infrac]iunii, a[a cum
apare \n [tiin]a dreptului penal, a fost elaborat` \n fostele ]`ri socialiste,
unde, \n mod natural, a \nvins dimensiunea social`/omul social, dat` fiind
latura esen]ial social`/socializatoare a acestui tip de ornduire. Problema nu
este de a renun]a ex abrupto la o defini]ie care, a[a cum remarc` speciali[tii
\n domeniu, v`de[te anumite virtu]i func]ionale [i \n prezent, ci de a-i dep`[i
limitele istorice, printr-o l`rgire a cmpului de periculozitate. A[a, spre
exemplu, caracterul trans-social, trans-specific al informa]iei, conexat cu
166

realit`]ile globale/globalizante, de care aminteam \n lucrare, sugereaz` ([i

argumenteaz`) \n favoarea unui cmp existen]ial, a unui pericol existen]ial [i a str`mut`rii din aria social` \n aria mental`. Mai departe: faptele \nsele ar urma s` fie identificate nu numai \n concretul lor indubitabil
- identificate \ntr-o arie precis` (local`/na]ional` etc.), \n cadrul c`reia rela]iile sociale, de un anumit tip particularizator, sunt privite selectiv,
incriminant, specific - ci [i \n latura lor s`-i spunem abstract`, paradigmatic`. Putem vorbi, la rigoare, de fapte concrete, atent circumscrise social,
dar [i de fapte abstracte, transgresive, riguros circumscrise att local, ct
[i global/universal. Concluzia decurge din noul raport (noua paradigm`,
noua ordine), \n care actul individual/colectiv nu se mai revendic` de la o
realitate restrns`, ci de la lumea \n care tr`im. Exemplele au fost date \n
diverse ocazii: - Un atac terorist, oriunde s-ar petrece, este o amenin]are la
adresa libert`]ii mundane (nu numai locale/na]ionale, nu \n primul rnd
locale!); de]inerea armelor nucleare de c`tre o ]ar`, orict de mic`, \n
condi]iile dezarm`rii generale, ar constitui o amenin]are la adresa \ntregii
omeniri etc, etc. Altfel spus, principiile, normele [i conduitele decurg [i intr`
\n logica mundan` a existen]ei (inclusiv sociale), iar fapta/faptele urmeaz`,
\n mod firesc, aceast` logic`. Ra]iunea universal` prevaleaz`. Trecerea de la
statul na]ional la statul ra]ional modific` faptele vie]ii (\n ]ar` [i \n
lume).
Sorgintea [i calificarea faptelor va ]ine de mental, \n primul rnd, [i nu
(numai) de social; \ntr-o m`sur` tot mai mic` de social... Satul global sau
tribul planetar - propozi]iile/premonitorii ale sociologului canadian
McLuhan - pot constitui baza (doctrinar`) a discu]iei factoriale sugerate \n
prezentul text.
Pe scurt, fapta/faptele cap`t`, \n noile condi]ii paradigmatice, un
caracter mai abstract (prin extensie planetar`); suport` muta]iile de con]inut [i calificare impuse de glisarea din social \n mental; urmeaz` treptat
principii [i norme global-generalizante, \ntr-un concurs prevalent cu cele
specifice/locale; relev` procesul de trecere de la ra]iunea de a convie]ui
(social`), la ra]iunea de a fi (global`).
b) Vinov`]ia \[i revendic` sensul propriu - un sens contextual - din
propozi]ia penal`: - fapta s`vr[it` cu vinov`]ie. Este vorba, deci, de o
vinov`]ie prin fapt; legat` de un anumit fapt ilicit, imediat, [i numai cnd
faptul (fapta) se s`vr[e[te cu avizat` luciditate.
167

Pentru o mai exact` \ncadrare a ideii, se impune precizarea c` vinov`]ia

se stabile[te prin situarea instruc]iei cazului \n imediatul faptei! Altfel spus,
\n momentul [i \n \mprejur`rile \n care fapta s-a produs indiferent de momentul \n care a fost descoperit` [i judecat`. Exigen]a decurge din principiul imediatit`]ii ce st` la baza actului de justi]ie [i \n consecin]` a stabilirii pedepsei.
Principiul imediatit`]ii nu contrazice... anteriorit`]ile re]inute de norma penal` \n stabilirea unor elemente determinante privitoare la forma de vinov`]ie. Deliberarea, responsabilitatea, cu snge rece etc. sau lipsa acestora sunt hot`rtoare \n aprecierea vinov`]iei, ca [i pentru \ncadrarea juridic`,
stabilirea pedepsei etc. Dar, dup` cum [tim, fapta poate fi produs` [i \n urma
unor reac]ii spontane, nedeliberate, dintr-un impuls criminal sau ca urmare
a unei reac]ii psihologice instrumentalizate \n chip criminal. |n cazul
reac]iilor criminale spontane, f`ptuitorul poate beneficia sau nu de circumstan]e atenuante. Constatare ce ne face s` credem c` regula vinov`]iei urmeaz` circumstan]ele concrete/imediate ale faptei s`vr[ite, actele preparatorii urmnd s` valideze, \n primul rnd, capacitatea juridic` a f`ptuitorului; de multe ori, numai att (cazul discern`mntului temporar etc.). Ipotetic,
\n cazul reac]iilor criminale spontane am putea vorbi chiar [i de o anume
ira]ionalitate a faptelor. Defini]ia \ns`[i a vinov`]iei ofer` unele sugestii \n
sensul discutat: Vinov`]ia este atitudinea psihic` a celui ce comite o fapt`
ilicit` fa]` de fapta sa [i fa]` de consecin]ele acesteia.
Precizarea ni se pare important`, \n vederea aprecierii vinov`]iei \n
activitatea de pres`, ale c`rei determin`ri se vor releva a fi cu totul diferite,
\n premisele comisive/omisive, fa]` de infrac]iunea de drept comun.
Formele vinov`]iei. |n dreptul penal sunt cunoscute dou` forme: a)
inten]ia [i b) culpa. (O a treia, numit` praeterinten]ia, este considerat` o form` mixt`, \n fapt inten]ie dep`[it`, care cuprinde inten]ia [i culpa [i care
conduce la rezultate mai grave dect a prev`zut autorul prin fapta pe care
[i-a propus-o ini]ial, rezultat ce se imput` f`ptuitorului sub forma culpei,
deoarece nu l-a prev`zut, de[i trebuia [i putea s`-l prevad`102.
Inten]ia se manifest`, de asemenea, sub dou` forme: a) direct` [i b)
indirect`.
Art. 19, Codul Penal Romn re]ine inten]ia direct` \n sarcina infractorului, cnd acesta prevede rezultatul faptei sale, urm`rind producerea lui prin
s`vr[irea acelei fapte. |n cazul inten]iei indirecte, infractorul prevede rezultatul faptei sale [i, de[i nu-l urm`re[te, accept` posibilitatea producerii lui.
168

|n cazul culpei, infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept`, socotind f`r` temei c` el nu se va produce (culpa cu prevedere), sau
infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, de[i trebuia [i putea s`-l
prevad` (culpa simpl`). Alte dou` aliniate ale art. 19 (vinov`]ia) completeaz` preciz`rile de mai sus: Fapta constnd \ntr-o ac]iune s`vr[it` din
culp` constituie infrac]iune numai atunci cnd \n lege se prevede \n mod
expres aceasta (s.ns.). Fapta costnd \ntr-o inac]iune (s.ns.) constituie infrac]iune fie c` este s`vr[it` cu inten]ie, fie din culp`, afar` de cazul cnd legea
sanc]ioneaz` numai s`vr[irea ei cu inten]ie (s.ns.).
Am subliniat ultima propozi]ie din textul art. 19, \ntruct, vom vedea,
culpa \n actul publicistic nu are relevan]` penal` [i, am spune, nu ar trebui
s` aib` relevan]` juridic`, \n nici o \mprejurare de pres`.
c) Incriminarea: - Aspect restrictiv, riguros, decisiv pentru re]inerea
(sau nere]inerea) faptei ca avnd sau nu relevan]` juridic` (relevan]` penal`,
\n discu]ia de fa]`).
Absen]a incrimin`rii faptei determin` constatarea absen]ei infrac]iunii, chiar dac`, a[a cum ar`t`m, fapta \ntrune[te, \n principiu, celelalte tr`s`turi ale infrac]iunii (periculozitate social`, vinov`]ie). Am dat exemplu cu telefoanele clonate, fapt ilicit dar inexistent \n legisla]ie (asimilat,
\n cele din urm`, cu furtul [i calificat contraven]ie).
Lipsa/absen]a incrimin`rii poate fi pus` pe seama necorel`rii
dinamice dintre lege [i fapt`, \n sensul c` la stabilirea faptelor care urmeaz` s` fie interzise, legiuitorul porne[te de la constatarea c` astfel de
fapte au fost cndva s`vr[ite \n realitate [i exist` temerea c` ele ar putea fi
repetate103.
Normativitatea se bazeaz`, \n fond, pe o viziune sincronic` (static`),
un fel de interzicere a unui trecut ilicit de a se manifesta/reg`si \n viitor.
Cu oarecare \ng`duin]`, am putea spune c` legiuitorul fixeaz` realitatea \ntro structur` prea pu]in mobil`, faptele ilicite urmnd aceea[i regul` a fix`rii
(fapte fixe!), asem`n`tor cu ceea ce se \ntmpl` \n geometria euclidian`,
unde se lucreaz` cu volume fixe, de[i realit`]ile (inclusiv volumetrice)
sunt altele de la o clip` la alta, de la o etap` la alta...
O realitate care \i prilejuie[te savantului Henry Poincar s` rosteasc`
celebra propozi]ie - Geometria nu este adev`rat`, ea este avantajoas`104 propozi]ie posibil de extrapolat [i \n aria fixa]iilor la care ne-am referit.
169

Putem vorbi, a[adar, despre asincronia dintre ra]iunea legiuitorului [i

ra]iunea lucrurilor; prima - ordonatoare/stabilizatoare, a doua - dinamic`/inedit`/ viitoare. S` mai ad`ug`m armoniz`rile obligatorii (acum europene, \n curnd mundane!) [i vom fi de acord, probabil, cu schimb`rile
necesare \n chiar ideea de normativizare/incriminare. Semnalele reale/virtuale impun estomparea continu` a incrimin`rii enumerative, expres factual`, \n favoarea unor reguli de comportare generale, \n care miza este dat`
de valorile umane; am spune, general-umane.
Incriminarea va fi, \n tot mai mare m`sur`, diacronic`, \ntruct faptele
\[i vor g`si motiva]ia/mobilul \n dialectica \n]elegerii lumii - \n norma
exhaustiv` - [i nu \n fixa]ia de-a o supune normei sociale (prin natura ei,
conjunctural`, univoc`).
Incriminarea tinde s` legitimeze un traseu al op]iunilor [i atitudinilor
libertare, \n aria cuprinz`toare a rigorilor globale.

8.3. Elementele constitutive ale infrac]iunii

(\n general)
Strict enun]iativ - [i \n perspectiva adapt`rii la con]inutul [i caracteristicile infrac]iunii de pres` - vom urm`ri, imediat, elementele structurale
ale infrac]iunii \n general, a[a cum apar \n legea penal` [i \n lucr`rile de
doctrin`. Acestea sunt: - obiectul juridic; - obiectul material; - latura obiectiv`; - latura subiectiv`; - subiectul/subiec]ii infrac]iunii105.
Obiectul infrac]iunii este definit de tipul de rela]ii sociale atinse/v`t`mate de ac]iunea sau inac]iunea f`ptuitorului. Doctrina juridic` desprinde
cinci categorii de obiecte ale infrac]iunii [i anume: - obiect juridic general;
- obiect juridic generic; - obiect juridic specific; - obiect juridic material (nemijlocit); - obiect juridic complex106.
Tr`s`turile tipologice ale categoriilor de obiecte ale infrac]iunii ne
permit elaborarea unei diagrame descresc`toare, \n func]ie de aria [i con]inutul concret, proprii rela]iilor sociale afectate. De pe acum, \ns`, putem
observa c` obiectul infrac]iunii nu este pur, \n sensul de a fi strict legat/determinat [i definit de concretul rela]iilor atinse. Infrac]iunea, comporta170

mentul ilicit, deviant/aberant socio-moral, pune \n cauz` ansamblul generator de rela]ii [i norme ordonatoare, coercitive. Astfel, exist` posibilitatea
de a reg`si obiectul general \n oricare din faptele ilicitului penal; cum, la
fel, obiectul generic, poate fi reg`sit la infrac]iunile al c`ror obiect juridic
este clasificat \n general. Deducem de aici caracterul prea general al
obiectului juridic general al infrac]iunii de pres` [i, mai mult, ipoteza dup`
care caracterul prea general apare ca o problem` [i de oportunitate sociopolitic`, (de vigilen]`) [i nu doar juridic`, ceea ce poate fi discutat.
Dar s` urm`rim diagrama descresc`toare, a[a cum poate fi dedus` din
sistematiz`rile doctrinare la care ne-am referit:

1. Obiectul juridic general:

Totalitatea rela]iilor sociale

ocrotite/ap`rate de Dreptul penal

2. Obiectul juridic generic:

Un fascicol, un grup de valori

sociale ocrotite de legea penal`

3. Obiectul juridic specific:

O valoare social` concret` ap`rat`

de legea penal`

4. Obiectul juridic material:

O entitate material`
(cu men]iunea c` sunt [i infrac]iuni
f`r` obiect material)

5. Obiectul juridic complex:

Un obiect juridic principal

[i unul secundar

171

Simpla observare a diagramei descresc`toare ne ajut` s` apreciem ca

omniprezente, \n ac]iunea de constatare [i calificare a infrac]iunii, primele
trei tipuri de obiecte juridice (rela]ii/valori sociale). Obiectul juridic induce o inseparabil` triad` cauzal` (general`, generic` [i specific`) care
confer` justi]iei penale autoritatea de care beneficiaz` \n ordonarea [i
controlul comportamentului social. Triada cauzal` relev`, totodat`, caracterul unitar al valorilor sociale ocrotite de lege. Rela]iile [i valorile sociale
ap`rate de legea penal` se plaseaz`, prin caracteristici [i interes public, \ntro arie specific`, dominat` de triada cauzal` de care am amintit. Astfel c`,
separarea obiectului juridic general de cel generic sau specific ]ine de
formalismul \ncadr`rii legale.
Obiectul juridic al infrac]iunii este [i general, dar [i general-generic, general-specific, general-material sau general-complex. Caracterul unitar al valorilor sociale ocrotite de legea penal` se reg`se[te \n
caracterul unitar al obiectului juridic al infrac]iunii.
P`r`sirea viziunii fragmentare referitoare la obiectul juridic al infrac]iunii, \n general, este impus` de conexiunile nea[teptate, relevate de comportamentele deviante/aberante frecvente [i care, \n condi]iile tehnologice [i
psihotronice actuale, cu puternic impact/influen]are, pun \n cauz` \ntregul; \n fapt, securitatea fizic` [i psihic` a condi]iei umane. |n mod special,
puternicul impact psihologic va trebui avut \n vedere la stabilirea caracteristicilor obiectului juridic, atta vreme ct s-a constatat c` actele ilicite
singuratice, locale, relativ marginale, pot crea adev`rate disloc`ri psihologice la nivelul unor ]`ri/continente. Exemplu: crimele pedofilului belgian
Dutroux, mediatizate intens pe CNN [i EURONEWS, au produs reac]ii de
\ngrijorare, spaim`, dezaprobare \n \ntreaga lume. Comportamentul criminal
al individului a v`t`mat grav nu doar, rela]iile sociale din Belgia, ci din
\ntreaga lume; au adus grave atingeri unei norme universale; mai mult,
efectul psihologic al crimelor mediatizate a vizat condi]ia general` (mentalul colectiv), \n pericol de a fi expus unor drame neobi[nuite. Lucruri
asem`n`toare se pot spune despre flagelul SIDA, despre terorismul f`r`
frontiere, despre psihoza extratere[trilor, despre clonare [i despre attea
altele.
Pe scurt, obiectul juridic al infrac]iunii va trebui s` fie plasat tot mai
mult \n zona mentalului (individual/colectiv), acolo unde psihologia, psihotronica, psihozele - favorizate de disponibilit`]ile mediatice practic de
172

neoprit - ofer` materialul preponderent de evaluare [i \ncadrare normativ`.

De fapt, de mai mult` vreme, [i [tiin]a dreptului a lucrat, explicit/implicit,
cu rela]ii psiho-sociale, natura pshi a cauzelor [i efectelor infrac]ionalit`]ii
]innd de eviden]`.
Pasul decisiv spre aria mentalului este f`cut. Doctrina [i jurispruden]a
urmeaz` s` origineze treptat cauza normativiz`rii din social, \n mental (cu
prec`dere). |n acest fel, obiectul juridic al infrac]iunii va trebui armonizat cu
noile realit`]i comportamentale.
Fire[te, noua originare a normativit`]ii afirm` mai pregnant caracteristicile distincte ale delictului de pres`, ca fapt de gndire, ca atitudine
ra]ional`, de opinie, \n raport cu evenimente, atitudini morale, politice,
spirituale.
- Latura obiectiv` a infrac]iunii rezult` din conduita ilicit` a f`ptuitorului (ac]iune sau inac]iune) concretizat` \n rezultate sau pericole incriminate de lege. Ac]iunea se realizeaz` prin: acte materiale (lovire, distrugere,
ucidere); cuvinte (insult`, calomnie); \n scris (falsificare, contrafacerea de
acte [i \nscrisuri, denun] calomnios etc.). Inac]iunea presupune atitudinea
pasiv`, indiferent`, de non-implicare a f`ptuitorului care nu face ceea ce
legea penal` \l oblig` s` fac` (ex. l`sarea f`r` ajutor a unei persoane a c`rei
via]` este \n primejdie etc.).
|n aria presei, infrac]iunile se comit fie prin ac]iune, fie prin omisiune.
Discu]ii, \nc` nefinalizate, ridic` problema inac]iunii. Practic este foarte
dificil s` sanc]ionezi infrac]iunea de pres` (omisiunea de a scrie despre un
eveniment, de a consemna o opinie, de a omite sau a refuza s` relatezi despre faptele unei anumite persoane/personalit`]i. Moral vorbind, ziaristul se
poate prevala de libertatea de a scrie numai despre ce este convins, cu \ntreaga sa con[tiin]`, c` are o valoare public`, de actualitate [i oportunitate. Juridic, ziaristul poate invoca \n ap`rarea sa principiul incrimin`rii [i condamn`rii numai a ceea ce s-a publicat/difuzat. Sunt acestea aspecte ce ]in de
mecanismul subtil al comunic`rii, c`ruia strategiile normativiz`rii de-abia se
preg`tesc s`-i decupeze resorturile func]ionale.
- Latura subiectiv` este configurat` de voin]a [i con[tiin]a f`ptuitorului
de a distruge rela]iile sociale care ap`r` valori morale [i sociale, individuale
sau colective, stabilite astfel de legile [i normele juridice \n vigoare. Atitu173

dinea subiectului activ (f`ptuitorul) poate s` fie lucid`/con[tient`, \ndelung

gndit` sau spontan`. Discu]ii \n materie apar \n leg`tur` cu starea de con[tien]`, \n cazul be]iei (incon[tiente), bolnavilor psihic, momentelor de real`
pierdere a lucidit`]ii [i responsabilit`]ii pentru actele proprii. Exist`, cum
[tim, metode [tiin]ifice de probare a st`rii de con[tien]`/incon[tien]`, totu[i
solu]iile sunt departe de a fi infailibile. Nu de pu]ine ori, pentru acelea[i
fapte, persoane cu acela[i diagnostic sunt supuse unor tratamente juridice
diferite. Ca s` nu mai vorbim de bolnavii psihic interna]i, din varii motive
(politice, economice) \n stabilimente de boli mentale.
|n gazet`rie, latura subiectiv` este sinonim` cu esen]a profesiei de
ziarist. Actul publicistic este un act esen]ial subiectiv, con[tient, eminamente inten]ional. Latura subiectiv`, mesajul publicistic nu stau sub semnul
m`sur`torilor exacte sau al deduc]iilor psihologice ([i patologice), cum se
\ntmpl` \n cazul infrac]iunilor de drept comun. |n gazet`rie, consecin]ele
faptelor de pres` sunt (ar trebui s` fie) calificate pornindu-se de la prezum]ia
absolut` a bunei-credin]e, (a[a cum vom constata cnd vom analiza
elementele constitutive ale delictului de pres`).
- Subiectul infrac]iunii desemneaz` persoana/persoanele care comit/
particip` la s`vr[irea infrac]iunii (autor, complice, instigator). Legea stabile[te existen]a unor subiec]i activi [i a unor subiec]i pasivi. Subiect activ al
infrac]iunii poate fi orice persoan`, cu deplin` capacitate juridic`, obligat`
prin lege s` r`spund` pentru fapta comis`. Subiectul activ particip` direct,
nemijlocit la comiterea faptei, fie ca autor, fie ca instigator sau complice.
Subiect activ al infrac]iunii este doar persoana fizic`.
Subiectul pasiv al infrac]iunii poate fi general [i special; general
este statul; subiectul pasiv special - persoana titular` a valorii vizate.

8.4. Elementele constitutive ale infrac]iunii

(delictului) de pres`
Descrierile [i argumentele de pn` aici sus]in rezolvarea \n detalii a
caracterului particular, de sine st`t`tor, al delictului (infrac]iunii) de pres`,
\n ansamblul infrac]iunilor definite de legiuitor.
174

Cteva l`muriri au fost cerute chiar de sensul [i proprietatea termenilor. |ntr-adev`r, de ce delict de pres` [i nu infrac]iune de pres`?
Mai \nti, s` reamintim c` profesorul Tanoviceanu clasifica infrac]iunile, dup` gravitate, \n: - crime; - delicte; - contraven]ii. |n actuala legisla]ie
penal` romneasc` avem doar infrac]iuni [i contraven]ii. Calificarea contraven]iei faptului ilicit este l`sat` la \ndemna instan]ei, ceea ce nu trebuie s`
ne mire prea tare. Instan]a este \n m`sur` s` circumstan]ieze corect gradul
de periculozitate social` al unui fapt ilicit (penal), dar nu credem c` aceasta
este cauza renun]`rii la gradualizarea gravit`]ii. Chestiunea trebuie pus` \n
leg`tur`, credem, cu concep]ia de sistem, bazat` pe clasialitate ([i lupta de
clas` sau ideologic`), \n care de o acuzat` gravitate erau considerate tocmai
componentele considerate ilicite, de tip clasial, politic, ideologic; adic`,
exact acele fapte de gndire, de con[tiin]` clasificate, \n general, \n rndul delictelor... S` ad`ug`m, apoi, necesitatea, impus` de epoc`, de aliniere/armonizare cu concep]ia sistemului est-european, \n general, care stabilise modelul men]ionat.
Promovarea delictului de pres` are avantajul de a diferen]ia [i \n
expresie faptul ilicit de pres` de infrac]iunea de drept comun. Comportamentul jurnalistic, \n general, inclusiv cel ilicit, se situeaz` - ne spune realitatea profesiei - \n sfera mai nuan]at` a treburilor publice (politice, sociale,
electorale etc.); \n aria teoretic`, de gndire/analiz`/validare a deciziilor
de interes public; de nivel local sau na]ional, de integrare [i participare
efectiv` la via]a interna]ional`. Comportamentul jurnalistic se reg`se[te analitic [i rezolutiv - \n aria op]ional` de interes public. {i este firesc s` fie
a[a, din moment ce ziaristul este, prin defini]ie, exponent al societ`]ii civile,
ap`r`tor legitim al valorilor morale [i spirituale, fundamentate pe libertate [i
adev`r.
Ziaristul nu comite o infrac]iune \ntre altele - o infrac]iune de drept
comun. Gravitatea, vinov`]ia (\n pres`) impun un alt standard de calificare
[i clasificare, un standard adecvat domeniului comunic`rii de mas` (\n care
presa este, de fapt [i de drept, o activitate public` exponen]ial`).
Delictul, \n general, cel de pres`, \n special, constituie infrac]iune
(clasificarea Tanoviceanu arat` acest lucru), dar cu totul diferit de infrac]iunile de drept comun (crime, tlh`rii, violuri etc.). Delictul indic` fapte mai
pu]in grave/periculoase dect \n cazul crimelor, inclusiv din motivul c`
faptele criminale produc, de cele mai multe ori, efecte ireparabile (moarte,
175

mutil`ri, traume), pe cnd faptul de pres`, fie [i ilicit, produce efecte ra]ionale/afective/op]ionale; presa poate repune \n situa]ia anterioar` persoana v`t`mat` \ntr-un interes al s`u.
Avem \n vedere aici modalit`]ile cunoscute de reparare a prejudiciilor
morale/materiale produse prin actul publicistic: dreptul la r`spuns, scuzele
publice, desp`gubiri civile.
Diferen]a factual` [i penal` dintre crim` [i delict este logic` [i
evident`; faptul de pres` ilicit nu poate fi, nici prin inten]ie, nici prin rezultat, o crim`, \n sensul penal al termenului (chiar dac`, \n anumite cazuri [i-n
cazul unor texte de pres`, se vorbe[te, \ndrept`]it, de o crim` moral`).
Argumentele \n cauz` ne permit s` apreciem, cu titlu definitiv, c`
infrac]iunea de pres` este un delict de sine st`t`tor att prin natura sa, ct [i
prin diferen]ele de esen]`, pe care acest tip de delict le opune grilei oric`rui
alt tip de ilicit.

8.5. Diferen]e de structur` (constitutive)

S` spunem de la \nceput c`, \n cazul structurii definitorii a delictului
de pres`, nu mai apare ca necesar` ideea triadic` (fapt`, vinov`]ie, incriminare), ci una s-o numim dual`. Speciali[ti de autoritate sus]in existen]a a dou` elemente constitutive ale delictului de pres`: a) inten]ia vinovat`
[i b) publicarea. Profesorul Emmanuel Derieux, spre exemplu, accept` ideea
dual` enun]at`, chiar dac` nu este preocupat s` deosebeasc`, \n expresie,
\ntre crim` [i delict.
Elementele constitutive sus]inute de profesorul Derieux107 \nlesnesc o
perspectiv` teoretic` [i practic` folositoare temei \n discu]ie. S` subliniem,
mai \nti, prioritatea pe care specialistul francez o acord` momentului public`rii. {i anume - pentru constatarea [i calificarea delictului de pres`, esen]ial` este publicarea. Mai precis, numai ceea ce se public` (text, fotografie
etc) produce consecin]ele pentru altul/al]ii). Un text nepublicat chiar dac` se
afl` \n [palt, \n portofoliu, \n pagin`, bun de tipar, dar nu a ajuns la cuno[tin]a public` pe canalul de difuzare c`ruia \i este destinat, este irelevant din
punct de vedere juridic.
Inten]ia vinovat` (lintention coupable) se investigheaz` [i se probeaz` dup` publicare, ca efect al public`rii. Cauza o constituie publicarea,
176

delictul de pres` fiind legat de un anumit con]inut destinat publicului; [i

publicat/difuzat printr-un mijloc public de comunicare. Faptul public`rii
este considerat att de important \nct profesorul Derieux apreciaz` c`
dreptul comunic`rii este, sau ar trebui s` fie, dreptul public`rii.
Adecvat` este [i interpretarea autorului citat referitoare la inten]ia
vinovat`. E. Derieux re]ine, \n cauz`, dorin]a (autorului) de a publica, voin]a de a comite infrac]iunea, dnd publicit`]ii, con[tient [i inten]ionat (s.ns.),
scrieri sau expresii despre care [tie c` sunt constitutive de infrac]iune.
{i, \n continuare, profesorul Derieux define[te astfel inten]ia vinovat`:
Inten]ia vinovat` \nseamn` cunoa[terea [i con[tiin]a de a comite un act
inacceptabil (blamabil, condamnabil)108. Att \n defini]ia autorului francez,
ct [i \n gndirea [i legisla]ia romneasc`, \n cazul delictului de pres`, culpa
[i tentativa nu au relevan]` penal`. |n plus, profesorul Derieux nu se refer`
la inten]ie sub cele dou` forme ale acesteia (direct` [i indirect`), ci numai la
inten]ia direct` (...dorin]a de a publica, dorin]a de a comite infrac]iunea).
Am insistat dinadins [i am decupat, oarecum ostentativ, aprecierile
profesorului francez, \ntruct pledoaria pentru infrac]iunea de pres`, ca
delict aparte/distinct, \[i origineaz` argumentele decisive \n modul \n care,
juridic [i ziaristic, este interpretat` vinov`]ia; mai precis, cele dou` forme
ale vinov`]iei: inten]ia (direct` [i indirect`) [i culpa. Or, din moment ce
culpa nu are relevan]` juridic`, \n actul publicistic, iar inten]ia indirect`
(prevede rezultatul faptei sale [i de[i nu-l urm`re[te, accept` posibilitatea
producerii lui - art. 19 alin. 2 C.P.), nu opereaz` dect adiacent [i nu cu
efecte penale asupra autorului - fapta ilicit` a ziaristului urmeaz` s` fie
calificat` numai \n urma prob`rii inten]iei directe (prevede rezultatul faptei
sale, urm`rind producerea lui prin s`vr[irea acelei fapte - art. 19, alin. 2,
Cod Penal). Ceea ce \nseamn` c` autorul a dorit [i a ac]ionat, con[tient [i
perseverent, pentru a publica un text vinovat, grav prejudiciabil pentru
altul/al]ii; - cu inten]ia v`dit` de a produce r`ul. Cu inten]ia v`dit` ca, prin
distrugerea normei juridice, s` lezeze onoarea, prestigiul, imaginea, via]a
privat`, autoritatea unei persoane, a unei institu]ii, a unor \nsemne na]ionale,
a prestigiului ]`rii [i al na]iunii. (Constitu]ia Romniei, art. 12 [i 30). Deocamdat`, [i din p`cate, legisla]ia romneasc` \n vigoare re]ine, \n calificarea
delictului de pres`, inten]ia sub ambele laturi (direct` [i indirect`).
Culpa [i tentativa nu au relevan]` penal`.
177

Re]inerea inten]iei indirecte, pentru \ncadrarea penal` a actului publicistic ilicit, apare mai mult dect discutabil`. S` observ`m c` inten]ia
indirect`, chiar \n formularea legii penale, st` sub semnul ambiguit`]ii, al
posibilit`]ii de a se produce sau nu efectele faptei ilicite (f`ptuitorul nu
urm`re[te rezultatul faptei sale; accept` posibilitatea producerii rezultatului
faptei sale). Suntem, practic, \n zona posibilelor [i nu a certitudinilor.
F`r` a for]a neap`rat termenii \n spe]`, s` observ`m c` posibilele,
certitudinile, aparen]ele plauzibile sunt realit`]i lexicale [i profesionale
din zona profesiei de ziarist. Desigur, ziaristul nu porne[te de la convingerea c` textul publicat/difuzat este ilicit (cum se \ntmpl` \n cazul
f`ptuitorului \n sarcina c`ruia s-a re]inut inten]ia indirect`). Ziaristul porne[te de la ideea cert` c` fapta sa (publicistic`) este legitim` [i sus]inut` de
realitatea incontestabil` a evenimentului, opiniei etc. Practic, toate
aparen]ele [i argumentele sunt sau par a fi \n favoarea sa. Totu[i, efectele
sunt amendabile/condamnabile, ca urmare tocmai a inexactit`]ii sau prezent`rii distorsionate a faptului, evenimentului, opiniei... Poate fi, oare,
condamnat penal ziaristul care a prezentat [i comentat fapte, evenimente,
cu total` lips` de inten]ie vinovat`, dar ale c`rui relat`ri [i comentarii s-au
dovedit prejudiciabile/condamnabile? Cu alte cuvinte: - poate fi invocat`
inten]ia indirect`, cnd buna inten]ie a autorului este sus]inut` de
argumente plauzibile, chiar dac` este pus` \n cauz` de consecin]ele negative, constatate ulterior, ale textului publicat/difuzat? |ntrebarea ar constitui
un simplu exerci]iu de retoric`, dac` doctrina [i jurispruden]a n-ar
func]iona [i altfel.
Reperul obiectiv \n analiza, calificarea [i \ncadrarea juridic` a faptului
de pres` va trebui s` porneasc` de la buna-credin]` a autorului. |n acela[i
timp, s` se accepte c` buna credin]` nu se sprijin` \ntotdeauna pe probe
materiale indubitabile, \ndeosebi \n cazul actului publicistic, act subiectiv
prin excelen]`, \n`untrul c`ruia constat`m ra]ionamente personale/originale,
precum [i aproxim`ri, aparen]e, rela]ii de \ndeterminare/\ncertitudine.
Buna credin]` poate fi opus` att inten]iei directe, ct [i indirecte.
Astfel, faptul de pres`, chiar dac` are caracteristicile [i efectele unei infrac]iuni/delict, nu poate fi calificat ca atare, dac` autorul \[i probeaz` buna sa
credin]`. De dorit ar fi ca, \n domeniul distinct al presei, \ns`[i proba verit`]ii
s` urm`reasc`, cu prec`dere, buna-credin]` a ziaristului [i, adiacent, veridicitatea faptelor/comentariilor.
178

Presa opereaz`, \ntr-o realitate concret`, nemijlocit`, cu fapte, evenimente, opinii veridice, concrete; opereaz`, \ntr-o realitate aparent`, credibil`, cu fapte aparente, credibile totu[i; opereaz`, \ntr-o realitate aproximativ`, cu fapte aproximative, relativ temeinice, relativ credibile/veridice.
|n toate aceste \mprejur`ri [i altele asem`n`toare, ziaristul care \[i
exercit` meseria cu bun` credin]` - situndu-se mereu \n sfera realit`]ii problematice - este protejat de buna-credin]`; bun`-credin]` ce se poate deduce
cu u[urin]` din rezultatul muncii sale (-textul-), ca [i din circumstan]ele
investiga]iei [i scopul public`rii.
For]nd termenii, putem spune c` ziaristul poate fi exonerat de r`spunderea penal` chiar [i atunci cnd textul s`u are datele unui fapt delictual
(penal)! Esen]ial este s`-[i probeze buna-credin]`. Buna credin]` este decisiv` \n exonerarea de r`spundere penal` [i este temeiul de drept care legitimeaz` [i confer` [ansa probei verit`]ii.
Inten]ia indirect`, culpa [i praeterinten]ia nu sunt proprii delictului de
pres`, r`spunderii delictuale a ziaristului.
Delictul de pres` poate fi promovat numai dac` textul publicat/difuzat
a fost redactat cu rea-credin]`, cu inten]ia v`dit` (direct`) de a distruge normele juridice specifice [i cu dorin]a (scopul, con[tient [i activ) de a produce
r`ul, consecin]ele grave ce decurg dintr-o asemenea fapt`.

8.6. Tipologia delictului de pres`

Detaliile de ordin istoric, configurarea ariei de manifestare, particularit`]ile constitutive, setul de rela]ii [i valori angajate, \n sfr[it, solu]iile/sanc]iunile reparatorii - ne permit s` pled`m, argumentat [i temeinic,
pentru o tipologie anume a delictului de pres`:
- Delictul de pres` nu angajeaz` precump`nitor rela]ii sociale/valori
sociale, ci st`ri psho-afective, structuri intelective, de gndire; delictul de
pres` angajeaz`/pericliteaz` aria mentalului individual/colectiv.
- Delictul de pres` nu las`, \n general, urme palpabile; v`t`m`rile de
pres` disloc` psihic/afectiv persoanele/colectivit`]ile, ca urmare a public`rii,
cu rea-credin]`, a unor insulte, calomnii (scrise, vorbite, televizate).
- Delictul de pres` nu are, \n general, efecte ireversibile. Reabilitarea
persoanei v`t`mate \ntr-un drept sau interes al s`u se poate realiza printr-o
179

procedur` regresiv`, printr-o re\ntoarcere (publicistic`) la punctul de declan[are a faptelor de pres` ilicite. Pe o asemenea cale, persoana este repus`
\n situa]ia anterioar` s`vr[irii faptelor de pres` reprobabile \mpotriva sa,
concomitent cu prejudicierea, de aceast` dat`, a profesionalismului [i credibilit`]ii institu]iei de pres` implicate. |n expresie plastic` specific`, putem
vorbi de un replay moral \n favoarea persoanei fizice sau juridice lezate.
- Delictul de pres` lucreaz` \n sfera rela]iilor imateriale. Presa, comunicarea de mas` sunt, \n primul rnd, fenomene psiho-intelectuale, culturale,
de ordin aperceptiv; presa vizeaz` [i disloc`, prin atacurile de rea-credin]`,
conduite afective [i cognitive: sunt angajate percep]ia, receptarea, op]iunea,
asimilarea, respingerea...; sunt v`t`mate onoarea, reputa]ia, demnitatea, intimitatea, imaginea, sau simboluri sacre (adesea consacrate prin lege), autoritatea, spiritul de toleran]`, solidaritatea etc.
- Delictul de pres` apare, \n cele din urm`, ca o infrac]iune de impact, \n care sunt puse \n cauz` realit`]i [i valori imateriale (de gndire,
mentale); acestea, \n primul rnd.
- Delictul de pres` nu exclude socialul (concretul), dar nu este (n-ar
trebui s` fie!) definit exclusiv social. Este a[a, \ntruct, \n ultim` analiz`, ne
afl`m \n sfera comunic`rii, a c`rei miz` este cunoa[terea (rela]iile de cunoa[tere), expresia abstract` a adev`rului.
- |n ultim` analiz`, delictul de pres` afecteaz` statutul legitim - al unei
persoane, al unor simboluri, al unor entit`]i culturale, na]ionale, universale.
Particularit`]ile (tipologice) men]ionate se reg`sesc, fire[te, \n tipurile
de delicte de pres`. Criteriul formal de clasificare este cel legiferativ. Constitu]ia Romniei, \n art. 30, alineatele (6) [i (7) enumer` valorile moral/umane [i na]ional/universale ce nu trebuie lezate/v`t`mate prin actul publicistic. Cele dou` alineate propun, de fapt, dou` posibile grupe de delicte de
pres`:
- Delicte de pres` contra demnit`]ii (onoare, reputa]ie, via]` privat`,
imagine), \n formularea urm`toare: (6) Libertatea de exprimare nu poate
prejudicia demnitatea, onoarea, via]a particular` a persoanei [i nici dreptul
la propria imagine.
- Delicte de pres` contra valorilor [i simbolurilor na]ionale/universale
(\ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, confesional`, def`imarea ]`rii [i a na]iunii...), \n formularea: (7) Sunt interzise de lege d`f`imarea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`,
180

rasial`, de clas` sau religioas`, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen]` public`, precum [i manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
Sistematizarea legiuitorului, logic` [i adecvat` timpului tr`it, sugereaz` posibilitatea decup`rii ctorva tr`s`turi/caracteristici particularizatoare
ale celor dou` grupe de delicte (limit`ri/interdic]ii) men]ionate, astfel:
- Validarea principiului enumerativ, \n cazul ambelor grupe de delicte.
- Protejarea identit`]ii/personalit`]ii (6); protejarea entit`]ii \n expresia
valorilor [i simbolurilor na]ionale [i universale (7), considerate \ntr-o valorizare simbiotic`.
- O anume diferen]iere de periculozitate \ntre cele dou` grupe de delicte, dedus` din expresia literal` a celor dou` alineate. Alineatul (6) precizeaz`: Libertatea de exprimare nu poate prejudicia..., \n timp ce alin. (7) \ncepe tran[ant: Sunt interzise de lege....
- |n sfr[it, exist` ceea ce putem numi o diferen]` procesual` \ntre cele
dou` grupe de delicte de pres`: - pentru (6), legea penal` stabile[te obliga]ia
plngerii prealabile din partea persoanei v`t`mate \ntr-un drept al s`u; pentru (7), organele de urm`rire penal` se pot sesiza din oficiu.
|nainte de a descrie, sintetic, delictele de pres`, urmnd textul constitu]ional, consider`m potrivit s` re]inem elementele de structur` ale acestora.
Preciznd c` presa utilizeaz` imprimate grafice, fonice sau \nregistr`ri pe
band` sau pelicul`, s` definim: obiectul juridic, obiectul material, latura obiectiv`, latura subiectiv` [i subiec]ii delictului de pres`. Obiectul juridic:
rela]iile sociale v`t`mate/distruse referitoare la realizarea legal` a actului
publicistic, a activit`]ii de comunicare specifc` de pres`. Obiectul material:
constatarea [i identificarea fizic` a materialului de pres` ilicit elaborat (imprimatul sau \nregistrarea audio-video). Latura obiectiv`: ac]iunea de a
publica imprimatul sau \nregistrarea de pres`; excep]ia de la publicare, ca
ac]iune ilicit`, este acceptat`, \n cazul atingerilor aduse vie]ii private (fixarea
imaginii sau vocii \n vederea public`rii/difuz`rii sau [icanele de investigare/documentare, considerate astfel de persoana vizat`); fire[te, astfel de
ac]iuni nu constituie delicte, dac` sunt f`cute cu aprobarea celor implica]i.
Latura subiectiv`: are \n vedere vinov`]ia; \n cazul delictului de pres`, suntem de p`rere c` trebuie re]inut` numai inten]ia direct` (inten]ia vinovat`).
Subiectul: realitatea publicistic` impune ca subiect activ al delictului de
181

pres` s` fie re]inut nu numai redactorul/realizatorul/editorul, ci [i colaboratorii permanen]i sau ocazionali, persoanele intervievate care, profitnd de
ocazia publicistic`, insult` sau calomniaz`, precum [i, peti]ionari sau orice
alt` persoan` care, cu inten]ie, s`vr[e[te un delict de pres` prin publicare.

8.7. Delictele de pres` contra demnit`]ii

persoanei (aspecte caracteristice)
Avem \n vedere cele patru delicte enumerate \n alin. (6) art. 30 din
Constitu]ia Romniei:
- insulta
- calomnia
- via]a particular` a persoanei (via]a privat`)
- dreptul la propria imagine
Din primul moment, constat`m c` delictele de pres` contra demnit`]ii
au menirea de a ap`ra demnitatea persoanei, \n planuri adiacente: onoare [i
reputa]ie (insulta [i calomnia), prezen]` public`/privat` (via]a particular` [i
dreptul la propria imagine). Fire[te, atributele men]ionate nu se reg`sesc
\ntocmai [i \n aceea[i m`sur` \n con]inutul delictelor de pres` enumerate mai
sus. Toate au, \ns`, un reper comun: demnitatea. Legisla]ia \n vigoare [i
dezvolt`rile doctrinare ne ajut` s` observ`m diferen]ele delictuale raportate
la reperul comun.
- |n cazul insultei [i calomniei, demnitatea este pus` \n cauz` prin atingerile aduse onoarei [i reputa]iei; altfel spus, onoarea [i reputa]ia dau con]inutul procesual demnit`]ii.
- |n cazul vie]ii private [i dreptului la propria imagine, demnitatea este
pus` \n cauz` prin atingerile aduse intimit`]ii [i dreptului de a fi obi[nuit,
anonim, \ntr-un spa]iu public sau privat.
|n primul caz, demnitatea este definit`, \n substan]`, de atribute dobndite (onoare/reputa]ie). |n cel de al doilea, de atribute de reprezentativitate; de tratamentul public acordat, \n general, personalit`]ii (cu prec`dere
personalit`]ii). Speciali[tii \n domeniu, \ntre care [i profesorul E. Derieux,
chiar numesc acest tip de infrac]iuni de personalitate, \ntruct interesul
public vizeaz` mai ales liderii, personalit`]ile, vedetele. Comportamentul
182

delictual re]ine accesul f`r` m`sur`, [icanator, sfid`tor [i imoral la aspecte

strict intime, irelevante public, sau la prezen]e obi[nuite, de asemenea f`r`
relevan]` public`, a unor persoane sau personalit`]i care nu doresc nici un
fel de publicitate.
|ntr-un sens mai larg, putem conchide c` delictele contra demnit`]ii
sunt: - delicte de existen]` [i delicte de prezen]`. Delictele de existen]` (insulta [i calomnia) se reg`sesc \n Codul Penal (art. 205 [i 206), cele de prezen]` (de personalitate) nu. Este [i motivul pentru care delictelor de prezen]` le vom acorda o aten]ie mografic`, iar celor de existen]` le vom acorda
o aten]ie descriptiv`, a[a cum sunt prezentate \n studiile de specialitate [i \n
textele legilor \n vigoare.
Delictele de existen]` (insulta [i calomnia), ne spun speciali[tii, se
definesc ca subgrup aparte, \n cadrul infrac]iunilor contra persoanei, prin
valoare social` v`t`mat` sau pus` \n pericol [i aceast` valoare este demnitatea. Pentru ca, imediat, demnitatea s` fie definit` astfel: Ca valoare etic`,
demnitatea desemneaz`, pe de o parte, un atribut \n`scut care este onoarea
sau sentimentul respectului de sine [i con[tiin]a calit`]ii de om printre
ceilal]i oameni; iar, pe de alt` parte, totalitatea \nsu[irilor de ordin moral
dobndite de om prin meritele sale [i recunoscute de ceilal]i membri ai
societ`]ii ca urmare a activit`]ii [i comport`rii meritorii pe care omul le
manifest` \n cadrul societ`]ii (reputa]ia)109.
Am subliniat dinadins expresiile [i cuvintele c`rora li se atribuie rolul
de a clasifica un concept juridic cu o prezen]` permanent` \n activitatea de
pres`: demnitatea. Interesant este c` legea penal` \n vigoare, definind infrac]iunile contra demnit`]ii, nu utilizeaz` \n nici un articol, alineat sau propozi]ie cuvntul demnitate. |ntlnim doar onoarea [i reputa]ia, cnd este
definit` insulta (art. 205). Textul art. 205 alin.1 este redactat astfel: atingerea adus` onoarei ori reputa]iei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi
sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocur`, se pedepse[te
cu \nchisoarea de la o lun` la 2 ani sau cu amend`.
Cuvntul demnitate este utilizat doar \n titlul Capitolului IV: Infrac]iuni contra demnit`]ii.
Cu pruden]a necesar`, impus` de autoritatea [i tradi]ia [tiin]ei penale
romne[ti [i, mai ales, aviza]i de redimension`rile conceptuale, \n societatea
informa]ional`, propunem o interpretare diferit` a demnit`]ii, ca valoare
moral` cu relevan]` juridic` (penal`).
183

S` observ`m, mai \nti, definirea demnit`]ii prin dou` atribute umane

total diferite: onoarea (\nn`scut`) [i reputa]ia (dobndit`). Un atribut constant
[i unul perisabil. |ntr-o logic` apropiat` constat`rii, onoarea (constant`) ar fi
un tabu al fiin]ei [i un atribut al fiin]`rii (al fiin]ei ca fiin]`). Pe cnd reputa]ia (perisabilul) ar viza ceea ce persoana, prin calit`]ile [i munca sa, poate
impune ([i opune) celorlal]i, spre a dobndi o anumit` considera]ie moral` [i
profesional`. Am avea ceea ce se poate numi un termen fix (onoarea) [i unul
mobil/conjunctural (reputa]ia). |n consecin]`, demnitatea ar lucra (delictual!) cu durabile [i perisabile. O fraz` a reputa]ilor penali[ti cita]i mai devreme incit` la alte \ntreb`ri. Fraza este aceasta: Oricare ar fi reputa]ia unei
persoane, demnitatea r`mne un atribut esen]ial al acesteia... Afirma]ia duce
gndul la ideea c`, de fapt, demnitatea este sinonim`, \n substan]a-i originar`,
cu onoarea (\nn`scut`), \n timp ce reputa]ia constituie un argument \n plus al
demnit`]ii/onoarei, nu neap`rat indispensabil. Favoriza]i de context, putem
crede c` demnitatea, ca valoare moral`, este intangibil`, chiar [i atunci cnd
persoana vizat` are o reputa]ie catastrofal`. Fraza \n discu]ie re]ine, probabil,
\n contul onoarei/demnit`]ii, omul ca specie inconfundabil` [i care beneficiaz`
de aceast` calitate \n toate \mprejur`rile existen]iale [i orice ar fi f`ptuit/comis
inclusiv o crim` abominabil`. |n fond, numai acesta poate fi sensul, din
moment ce \n[i[i autorii invoca]i plaseaz` demnitatea \n contexte sociale
determinate, \n continu` schimbare - (valoarea social` v`t`mat` sau pus` \n
pericol), iar onoarea \n contexte subiective, fluidizante prin natura lor
(respectul de sine [i con[tiin]a calit`]ii de om printre ceilal]i oameni).
Interpretarea sugerat` prime[te unele argumente de autoritate din
literatura de specialitate. Profesorul Derieux [i Lucien Solal propun, \n chip
pasager, cteva nuan]`ri, de parc` lucrurile s-ar \n]elege de la sine. Emmanuel Derieux apreciaz`: F`r` \ndoial`, exist` unele diferen]e sau nuan]e
\ntre onoare (demnitate moral` mai mult interioar` - plus intrieure - ,
corespunznd la ceea ce vrea sau trebuie s` fie, pentru sine \nsu[i) [i considera]ie (mai mult legat` de o anumit` p`rere sau de o apreciere exterioar`,
formulat` de al]ii). Fiind vorba de natura \ns`[i a infrac]iunii de def`imare,
aceasta este f`r` \ndoial` de pu]in interes [i utilitate. Ceea ce import`, este
c` legea define[te (...) atingerea onoarei [i reputa]iei...110 La rndu-le, Lucien Solal [i colaboratorii s`i noteaz`: Presa (...) trebuie s`-[i conserve
dreptul de a critica activitatea social` a indivizilor. Singur` onorabilitatea
(acestora) nu poate fi criticat`111.
184

N-ar fi realist s` ignor`m relativizarea cuvintelor [i expresilor (conceptuale/contextuale). Demnitatea este o valoare social`, desemnat` prin
onoare [i reputa]ie, ca dimensiuni consubstan]iale [i de aceea[i sorginte
(social`). Este probabil c` utilizarea termenilor francezi de onorabilitate
(respectabilitate) [i considera]ie ar fi mai aproape de sensul social al demnit`]ii, aspectul major pe care legisla]ia \n vigoare \l re]ine...
Problema este de adecvare a termenilor la concep]ia [i realitatea normativ` actual`, pe care presa - informa]ia de pres` - o legitimeaz` \n fapt.
Lucrurile/sensurile se lini[tesc [i mai mult, dac` re]inem con]inutul
de dic]ionar, \ndeob[te acceptat, al cuvntului-concept onoare: - cinste,
integritate moral`, pre]uire, respect, probitate, stim`, considera]ie, onorabilitate, corectitudine, capacitate de sacrificiu (pe cmpul de onoare) etc.;
sensuri \nso]ite de exterioriz`ri \n consecin]`: a face onoarea cuiva, a acorda
onorurile cuvenite, a ]i se acorda onoarea/onorurile...112 |ntr-un asemenea
\n]eles, onoarea se relev` a fi un statut de favoare (de considera]ie uzual`),
acordat, expres sau tacit, de ceilal]i [i respectat, atta vreme ct datele
legitime ale statutului nu se modific` negativ.
Exist`, a[adar, suficiente argumente pentru ca onoarea, atribut al
demnit`]ii, s` fie eliberat` de sub tirania tab-urilor \nn`scute [i redat`
posibilit`]ii de a fi interpretat`/acceptat`/refuzat`/ignorat`; de a fi calificat`
[i sanc]ionat`, moral [i juridic, f`r` nici un fel de constrngeri. Demnitatea
este desemnat` prin onoare [i reputa]ie, atribute relevante social, dobndite/pierdute, dup` caz.
Logic este ca tab-urile s` nu reziste normei. Deocamdat`, \ns`, [tiin]a
dreptului [i activitatea legiferativ` nu ]in \n seam` misterele fiin]ei, ci
legiferarea fiin]ei, mai exact - legalitatea entit`]ii umane.

8.8. Delictele de pres` contra demnit`]ii

(defini]ii, structuri)
Caracteristicile distincte ale delictelor de pres`, prezentate \n textul de
fa]`, au fost deduse att din dispozi]iile legilor \n vigoare, ct [i din semnale
ale realit`]ii, sus]inute de noua evolu]ie informa]ional`. Dar pn` la armonizarea actelor normative cu societatea informa]ional` (a informa]iei), suntem
obliga]i, prin lege, s` prezent`m delictele de pres` \n litera [i spiritul actua185

lelor reglement`ri. Vom face \ntocmai, cu libertatea de a comenta \n marginea viitorului normativ al domeniului. Cu deosebire, vom insista pentru
acceptarea (\n constatarea delictului de pres`), numai a inten]iei vinovate (a
inten]iei directe), a[a cum observ`m c` se \ntmpl` [i \n alte sisteme juridice
(Fran]a, ca referin]`). Am mai spus-o, actul publicistic este, \n esen]a sa, un
act inten]ional. |n toate cazurile, ziaristul a vrut s` publice textul, incriminat
sau nu. Dar nu \n toate cazurile a dorit s` produc` r`ul! Inten]ia, \n gazet`rie,
este surclasat` de buna-credin]`. Inten]ia direct` de a produce grave prejudicii pentru altul (ai dorit [i-ai urm`rit producerea consecin]elor v`t`m`toare)
este singura manifestare public` fa]` de care buna-credin]` devine inoperant`. R`ul, inten]ionat [i produs efectiv, constituie singura ipostaz` (ipotez`)
penal` a ziaristului vinovat; considerat vinovat.
Vom prezenta delictele de pres` contra demnit`]ii \n ordinea propus`
la \nceputul acestui capitol.
INSULTA (ca infrac]iune \n general). Sediul materiei: Codul Penal,
partea special`, Titlul II (Infrac]iuni contra persoanei), Capitolul V (Infrac]iuni contra demnit`]ii). Art. 205 define[te insulta astfel:
Atingerea adus` onoarei sau reputa]iei unei persoane prin cuvinte,
prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocur`, se pedepse[te cu \nchisoare de la o lun` la 2 ani sau cu amend`.
Aceea[i pedeaps` se aplic` [i \n cazul cnd se atribuie unei persoane
un defect, boal` sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Ac]iunea penal` se pune \n mi[care la plngerea prealabil` a persoanei
v`t`mate.
|mp`carea p`r]ilor \nl`tur` r`spunderea penal`.
Legiuitorul distinge, a[adar, trei situa]ii insult`toare, cu relevan]` penal`: a) - atingeri (aduse onoarei ori reputa]iei); b) - expunerea la batjocur`;
c) - atribuirea unui defect, boal`, infirmitate (care, chiar reale de-ar fi...).
|n situa]iile (a) [i (b), faptele insult`toare nu au un caracter determinat
(fapt/fapte determinate, concrete, nominale); \n situa]ia (c), faptele insult`toare pot fi reale sau nu (un defect, o infirmitate, o boal`, adev`rate sau
nu). Expresia chiar reale de-ar fi accept` [i irealitatea celor atribuite
persoanei insultate.
186

Precizarea este necesar` \ntruct, \n general, faptele injurioase nu sunt

concrete/ determinate (cum se \ntmpl` \n cazul calomniei), ci sunt expresii/
gesturi insult`toare, batjocoritoare. Nu ni se pare exagerat s` spunem c`
insulta (ca [i celelalte infrac]iuni contra demnit`]ii) are o component` lexical` determinant`. Faptul de a-i spune, \n public, unui individ c` este ho],
turn`tor, terorist, contrabandist (ca s` folosim termeni obsesivi ai momentului) nu \nseamn` c` acela este ceea ce se afirm` c` este. Cuvintele,
atributele nu sunt insult`toare prin \nc`rc`tura lor de adev`r, ci prin faptul
de a-l plasa pe cel vizat \ntr-o postur` dezonorant`, expunndu-l la umilin]`,
la batjocur` public`.
|n ultim` analiz`, \n cazul insultei, instan]a nu re]ine ([i nu este interesat`) de adev`rul sau neadev`rul celor imputate persoanei v`t`mate, ci de
caracterul insult`tor/batjocoritor al cuvintelor, gesturilor, [i celorlalte mijloace de aceea[i factur`. A[a fiind, insulta se situeaz` undeva \n sensul generic al termenilor, \n aria vorbelor/gesturilor dezonorante - care aduc grave prejudicii onoarei [i reputa]iei inculpatului. Inclusiv \n cazurile stipulate
\n alin. 2 al art. 205, sensul generic, dezonorant \n sine, al cuvintelor, gesturilor, \[i p`streaz` aceea[i valoare juridic`.
Probarea insultei. Textul Codului Penal exemplific` fapte insult`toare
ce definesc/ compun elementul material al respectivei infrac]iuni. |n mod tradi]ional, elementele materiale ale insultei s-au cristalizat, \n func]ie de frecven]a [i repetitivitatea \n epoc` a faptelor insult`toare. Autorii c`r]ii Drept
penal romn re]in, dintre ac]iunile sau inac]iunile prin care se aduc atingeri
onoarei [i reputa]iei unei persoane, urm`toarele: - cuvinte (vorbite, scrise sau
cntate); - gesturi (mi[c`ri, mimic`, atitudine); - desene; - sculpturi; - expunerea la batjocur` (scuiparea victimei, mnuirea \mbr`c`mintei etc)113.
La ora actual`, am putea ad`uga [i alte mijloace [i tehnici insult`toare: cuvinte \nregistrate pe band` audio/video, montaje, trucaje, colaje,
bruiaje, unghiuri de filmare, voalarea vocii, re]ele locale sau mondiale de tip
Internet, cu acces individual etc, etc.
Latura subiectiv` (elementul subiectiv) a insultei, \n general, este
desemnat` de inten]ie, sub cele dou` forme (direct` [i indirect`). Calificarea
juridic` a faptelor re]ine, \n toate situa]iile, cunoa[terea de c`tre f`ptuitor a
caracterului ofensator al faptei pe care o s`vr[e[te indiferent care a fost
scopul sau mobilul urm`rit114.
187

Subiectul infrac]iunii: - subiectul activ orice persoan` cu deplin` responsabilitate juridic`; - subiectul pasiv - persoana insultat`.
Insulta, ca delict de pres`. A[a cum am precizat \n mai multe rnduri,
insulta de pres` se deosebe[te de insulta \n general prin modul specific de
concretizare, ca [i prin particularit`]ile date de natura distinct` a delictelor
de pres`, \n general.
S` urm`rim insulta de pres` \n cele trei planuri definitorii ale infrac]iunii \n general: - obiectul (elementul) material; - elementul (latura) subiectiv(`);- subiectul.
- Obiectul material. Exemplific`rile din legea penal` [i adaosurile
jurispruden]ei [i doctrinei vor trebui adaptate la specificul f`ptuirii de pres`.
Am re]inut, \n definirea obiectului material:
- ac]iunea sau inac]iunea de a leza demnitatea (onoarea/reputa]ia) unei
persoane; (art. 205, alineatul 1);
- ac]iunea de a i se atribui persoanei o boal`, un defect, o infirmitate
(art. 205, alineatul 2).
Observa]ie pe text: - |ntr-adev`r, insulta se realizeaz` prin ac]iune sau
inac]iune. Dar putem vorbi, oare, de insult` prin inac]iune, \n cazul specific
al presei (scrise, vorbite, filmate)?
Teoretic, s-ar putea presupune, practic este imposibil. Din motivul
elementar c` presa \ns`[i este rezultatul unei ac]iuni - [i anume aceea de a
redacta, imprim` [i difuza/transmite. Este [i motivul prentru care, \n cazul
insultei de pres`, nu se poate re]ine dect ceea ce s-a publicat [i att ct s-a
publicat.
Insulta de pres` se deduce din faptul public`rii [i are \n vedere numai
ceea ce s-a publicat. Insulta de pres` este un delict de ac]iune, rezultat din
textul/fotografia, imaginea, cuvintele [i alte mijloace ziaristice prin care se
aduc grave atingeri onoarei [i reputa]iei unei persoane sau unei colectivit`]i... Ceea ce nu se public` nu se condamn`!
Modalit`]i de s`vr[ire a insultei de pres`: Ne referim la modalit`]ile
clasice sau mai recente, exemplificate cnd ne-am referit la probarea insultei \n general.
- Insulta prin cuvinte se poate realiza \n toate cele trei tipuri de pres`
(scris`, vorbit`, televizat`), la care ne referim, cu prec`dere, \n lucrarea de
fa]`. Fire[te, cuvintele cntate se constat` \n presa vorbit` [i filmat`; presa
188

scris` poate publica doar portativul, fapt nere]inut drept cuvinte cntate,
chiar dac` ele pot fi interpretate de ini]ia]ii \n citirea partiturilor.
- Insulta prin gesturi - mi[c`ri, mimic`, atitudine - cu prec`dere \n
presa televizat`; va trebui, \ns`, stabilit` starea gestului (dinamic, static), caz
\n care se va stabili dac` gestul static (ex. o fotografie publicat` \ntr-un ziar
sau difuzat` printr-un mijloc video) constituie sau nu o insult`. P`rerea
noastr` este c` avem de-a face cu un delict de pres`.
- Insulta prin desene - \n presa scris` [i televizat`.
- Insulta prin sculpturi - de asemenea, \n presa scris` [i televizat`.
- Insulta prin montaje, trucaje, colaje - \n toate cele trei tipuri de pres`.
Deducem cu u[urin]` c`, \n func]ie de specificul de canal, insulta de
pres` poate fi s`vr[it` prin mai multe modalit`]i, utilizate simultan (ex. \n
presa filmat`, se poate utiliza, \n acela[i timp/\n aceea[i emisiune, cuvinte
vorbite, scrise, cntate, gesturi, desene, montaje, colaje, bruiaje etc.) sau \n
chip singular (numai cuvinte sau numai desene etc.).
Discu]ia \n leg`tur` cu valabilitatea probelor audio sau video a fost
solu]ionat` prin lege. Art. 64 (Mijloacele de prob`), din Codul de procedur` penal`, are urm`toarea redactare: Mijloacele de prob` prin care se
constat` elementele de fapt ce pot servi ca prob` sunt: declara]iile \nvinuitului sau ale inculpatului, declara]iile p`r]ii v`t`mate, ale p`r]ii civile [i ale
p`r]ii responsabile civilmente, declara]iile martorilor, \nscrisurile, \nregistr`rile audio sau video, fotografiile (s.ns.), mijloacele materiale de prob`,
constat`rile tehnico-[tiin]ifice, constat`rile medico-legale [i expertizele.
|nregistr`rile audio sau video au fost legalizate ca mijloace de prob`,
cu valoarea procesual` a celor consacrate de lege [i jurispruden]`, de-abia \n
anul 1996, prin Legea nr. 141.
Latura subiectiv` a insultei de pres`. |n practica judiciar` la zi, se re]ine \n sarcina ziaristului att inten]ia direct`, ct [i indirect`. Aceasta, chiar
dac` practic, solu]iile judec`tore[ti nu sunt tocmai consecvente. Analiza, fie
[i impresionist`, a unor hot`rri ale instan]elor relev` interpret`ri diferite ale
inten]iei autorului (inculpat), cu solu]ii diferite (penale sau civile) pentru fapte similare. Diferen]a rezult`, desigur, din modul diferit \n care se stabile[te vinov`]ia \n activitatea de pres`.
Inten]ia ziaristului de a scrie [i de a publica constituie o latur` intrinsec` a profesiei. Or, tocmai aceast` constant` activ` a muncii gazetarului
189

pune \ntr-o ipostaz` juridic` diferit` (de ac]iunile de drept comun) resorturile ac]iunii [i finalizarea ei. Inten]ia, \n ziaristic`, nu este de a comite o
fapt`, ci de a comunica! Dar este aproape o fatalitate ca \n munca ziaristic`
s` fie re]inute - \n premis` - posibile inexactit`]i, erori de investigare/interpretare, convingeri contextuale. Ziaristica lucreaz`, cum spuneam, cu adev`ruri ziaristice [i, prin aceasta, este supus` aproxim`rilor, ambiguit`]ilor,
aparen]elor, indiciilor (de veridicitate), presiunilor psihice, consecin]elor de
impact etc. Este de \n]eles dificultatea legal` ([i procesual`) de a interpreta
de plano toate aceste situa]ii [i altele asem`n`toare \n favoarea gazetarului;
de a-l scoate, prin consecin]`, de sub inciden]a legii penale. Posibil este, totu[i. |n toate situa]iile men]ionate (inexactit`]i, ambiguit`]i), gazetarul a fost
de bun` credin]`, fa]` de sine [i fa]` de publicul larg. Probarea/demonstrarea bunei-credin]e exonereaz` (automat!) ziaristul de r`spunderea penal`.
Presa dispune de mijloacele reparatorii adecvate oric`ror consecin]e
morale produse prin actul public`rii.
Subiectul activ al insultei de pres` poate s` fie orice persoan` care a
redactat [i publicat/difuzat, printr-un mijloc de informare public`, un text
sau orice alt material insult`tor; menit s` aduc` grave atingeri onoarei [i
considera]iei unei persoane nominalizate.
Subiectul pasiv - persoana \mpotriva c`reia se profereaz` cuvintele,
gesturile insult`toare, batjocoritoare (persoana insultat`).
Precizarea \n cazul insultei de pres` ([i a calomniei, de altfel) referitoare la orice persoan` care a publicat sau difuzat este obligatorie. Din
dou` motive. Primul, pentru a stabili rela]ia persoan`/autor - publicare. Al
doilea, pentru a sublinia c` nu numai redactorul r`spunde pentru textul publicat/difuzat, ci [i colaboratorii obi[nui]i (permanen]i) sau ocazionali, persoanele intervievate care fac afirma]ii insult`toare, persoanele care transmit
informa]ii/comentarii insult`toare [i apar \n pres`.
Ini]iativ` legislativ`. Evolu]iile concep]ionale, sugestiile unor organisme europene [i ale societ`]ii civile relative la improprietatea sanc]ion`rii cu
\nchisoarea a ziari[tilor, au determinat Guvernul Romniei s` intervin`. |n
ziua de 14 mai 1998, a fost \naintat` Parlamentului Hot`rrea privind supunerea spre adoptare a proiectului de lege pentru modificarea [i completarea
Codului Penal (H. nr. 85), ini]iativ` reluat` \n 1999. |n formularea propus`
190

de Guvern, art. 205 alin. 1 arat` astfel: Atingerea adus` onoarei sau reputa]iei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori
prin expunerea la batjocur`, se pedepse[te cu amend`. Propunerea de
modificare vizeaz`, deci, pedeapsa. Proiectul guvernamental radiaz` \nchisoarea de la o lun` la 2 ani, r`mnnd doar amenda. O amend` penal`,
totu[i, generatoare de cazier. Pasul legislativ de trecere a faptelor de pres`
din penal \n civil mai trebuie \nc` a[teptat.
CALOMNIA. Legiuitorul [i practica juridic` calific` infrac]iunea de
calomnie mai grav` dect insulta. |n cazul calomniei, persoanei (calomniate) i se atribuie sau i se imput` o fapt` determinat`, de o \ngrijor`toare gravitate. Cuvintele nu mai au acel sens generic, dezonorante \n expresie,
ci unul concret: fapte determinate atribuite/imputate unei persoane determinate, \n public. Textul legii penale nici m`car nu mai reitereaz` expresia
atingere adus` onoarei ori reputa]iei unei persoane; f`ptuitorul/calomniatorul afirm` [i imput` \n public... o fapt` determinat`. A afirma [i a
imputa fapte determinate este mult mai grav dect a profera cuvinte sau a
face gesturi insult`toare. Calomniind o persoan`, o legi de o fapt` vinovat`,
condamnabil`, \n materialitatea ei indubitabil`. Una este s`-i strigi unuia, \n
public, e[ti un bandit [i alta este s`-i impu]i c`, \n data de..., la ora de..., \n
locul cutare... a ucis pe cutare.
Textul art. 206 este urm`torul:
Afirmarea ori imputarea \n public, prin orice mijloace, a unei fapte
determinate privitoare la o persoan`, care, dac` ar fi adev`rat`, ar
expune aceea persoan` la o sanc]iune penal`, administrativ` sau
disciplinare ori dispre]ului public, se pedepse[te cu \nchisoarea de la 3
luni la 3 ani sau cu amend`.
Ac]iunea penal` se pune \n mijcare la plngerea prealabil` a persoanei
v`t`mate.
|mp`carea p`r]ilor \nl`tur` r`spunderea penal`.
S` re]inem termenii definitorii/particularizatori ai calomniei:
- afirmarea
- imputarea
- \n public
- persoan` determinat` (individualizat`/nominalizat`)
191

- fapt` determinat`, dar neadev`rat` (care, dac` ar fi adev`rat`...).

- Elementul obiectiv (material) al calomniei: ac]iunea de afirmare a
unei fapte ilicite, determinate [i neadev`rate, puse \n responsabilitatea unei
persoane determinate; sau ac]iunea de imputare a unei fapte determinate \n
seama unei persoane determinate.
- Elementul subiectiv (inten]ional) - inten]ia direct` [i indirect`, \n
cazul infrac]iunii \n general; numai inten]ia direct`, \n cazul calomniei de
pres` (sus]inem noi).
- Subiectul activ - ca [i \n cazul insultei, redactorul, colaboratorul permanent sau ocazional, intervievatul, peti]ionarul sau orice alt` persoan`
care, profitnd de permisivitatea legii, reu[e[te s` fac` publice, printr-un
mijloc de comunicare de mas`, fapte calomnioase, prin care se lezeaz`, cu
inten]ie, onoarea [i reputa]ia unei persoane determinate. Subiectul pasiv persoana calomniat`.
Nuan]`ri necesare: Termenii particularizatori ai calomniei (\n general)
[i reg`sirea lor \n calomnia de pres` solicit` cteva preciz`ri [i nuan]`ri de
specific.
- De pild`, nici teoria, nici practica juridic` nu diferen]iaz`, inten]ional
[i punitiv, \ntre cele dou` ac]iuni calomnioase: a afirma [i a imputa.
Propozi]iile construite cu cele dou` verbe, a afirma [i a imputa, nu
sunt, extensional, echivalente. |n cazul atribuirii unei fapte determinate, unei
persoane determinate, calomniatorul sus]ine veridicitatea unei fapte; el
recurge la o evocare, la un ra]ionament, pe o nara]iune logic`, cu fapt` [i
f`ptuitor \n care premisa este fals`, dar aparen]a de adev`r a faptei [i f`ptuitorului rezist` percep]iei pulsative (determinate \n cauz`). Calomniatorul
recurge, cu rea-credin]`, la un ra]ionament bazat pe eroarea de prezum]ie; pe
(un) ilicit \n argumentare. |n cazul imput`rii, fapta calomniatoare este f`r`
echivoc: - Fapta aceasta (indubitabil`/determinat`) a fost s`vr[it` de persoana aceasta (nominalizat`/individualizat`/determinat`)! Calomniatorul nu
mai recurge la propozi]ii discriptive (cognitive) pentru a-[i transmite informa]iile calomnioase, ci recurge la stilul ex-abrupto: - fapt` [i f`ptuitor clar
individualizate/nominalizate.
Diferen]ierile semantice [i de con]inut ale celor dou` cuvinte, din art.
206 (atribuirea ori imputarea) sunt necesare, \ntruct, astfel, se pot efectua
circumstan]ieri procesuale [i se pot stabili sanc]iuni diferite.
192

Faptul ziaristic calificat ilicit poate beneficia \n real` m`sur` de diferen]ele semantice [i de con]inut pentru desemnarea gravit`]ii calomniei de
pres`.
- Legea stabile[te ca atribuirile [i imput`rile s` se fac` \n public. |n
cazul presei, printr-un mijloc public de comunicare. Ar fi vorba, deci, de o
fapt` s`vr[it` \n public sau de un mijloc public de comunicare.
S` \ncerc`m l`murirea celor dou` formul`ri: - \n public [i de un
mijloc public de comunicare.
Articolul 152, Cod Penal, stabile[te sensul (juridic) al expresiei fapt`
s`vr[it` \n public, \n urm`torii termeni:
Fapta se consider` s`vr[it` \n public atunci cnd a fost comis`:
a) \ntr-un loc care prin natura sau destina]ia lui este totdeauna accesibil
publicului, chiar dac` nu este prezent` nici o persoan`;
b) \n orice alt loc accesibil publicului, dac` sunt de fa]` dou` sau mai
multe persoane;
c) \n loc neaccesibil publicului, cu inten]ia \ns` ca fapta s` fie auzit`
sau v`zut` [i dac` acest rezultat s-a produs fa]` de dou` sau mai multe
persoane;
d) \ntr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excep]ia
reuniunilor care pot fi considerate c` au caracter de familie, datorit`
naturii rela]iilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care f`ptuitorul [i-a dat seama c`
fapta ar putea ajunge la cuno[tiin]a publicului.
Riguros [i prudent, legiuitorul stabile[te conexiuni obligatorii \ntre
loc - acces - prezen]` (fizic`).
Dintre cei trei termeni, hot`rtori \n stabilirea con]inutului locativului
\n public nu pare a fi nici unul, de[i textul legii detaliaz` cu insisten]` natura [i destina]ia public` a locului unde se petrece ac]iunea. |ntr-adev`r,
printr-o interpretare restrictiv`, art. 152 pare a stabili o rela]ie de strict` condi]ionare \ntre \n public [i loc. Cu sublinierea c` locul trebuie s` fie:
- totdeauna accesibil publicului; - orice alt loc accesibil publicului; - neaccesibil publicului, dar fapta s` fie auzit` sau v`zut` (\n prezen]a a cel
pu]in dou` persoane); - adun`ri sau reuniuni (excep]ie cele de familie).
Chiar [i la o citire rapid` a rela]iei \n public - loc, observ`m cum, de fapt
193

[i de drept, nu att natura [i destina]ia public` a locului \n care s-a comis

fapta incriminat` sunt decisive (excep]ie a), ct posibilitatea (real`/virtual`) ca fapta s` ajung` la cuno[tin]a publicului (e). Excep]ia stabilit` de
litera a este numai \n aparen]` astfel. {i \n acest caz, [i tocmai datorit`
naturii [i destina]iei locului, exist`, \n chip virtual/real, posibilitatea ca fapta
s` ajung` la public (la cuno[tin]a publicului).
|n ultim` analiz`, hot`rtoare \n \n]elegerea ct mai exact` a expresiei
penale \n public este inten]ia autorului faptei. |n cazul faptelor infrac]ionale comise \n public, calificarea ca atare a ac]iunii (ilicite) este strict
determinat` de voin]a deliberat` a autorului de a comite \n public acea fapt`
(re]inut` \n sarcina sa). Litera e a art. 152 este l`muritoare, \n acest sens:
prin orice mijloace cu privire la care f`ptuitorul [i-a dat seama c` fapta ar
putea ajunge la cuno[tin]a publicului.
Prin consecin]`, putem deduce posibilitatea promov`rii unor circumstan]e favorabile f`ptuitorului care a comis o infrac]iune \n public, atunci
cnd nu a fost \n inten]ia sa acest lucru; f`r` s` fi dorit ca fapta comis` s`
ajung` la cuno[tin]a public`. Dimpotriv`, \mprejurarea de a fi comis fapta
\n public s` fi fost \ntmpl`toare, accidental`; f`r` nici o inten]ie de
publicitate. Un sprijin \n stabilirea rela]iei \n public - inten]ie este oferit
[i de litera c a art. 152, \n care locul este neaccesibil publicului, dar f`ptuitorul comite fapta cu inten]ia... s` fie auzit` sau v`zut`.
Este cel pu]in interesant s` constat`m existen]a unei rela]ii de intercondi]ionare \ntre \n public [i inten]ia f`ptuitorului (de a comite o fapt`
pe care o destineaz` deliberat cuno[tin]ei publice).
Legiuitorul nostru a anticipat, novator, rela]ia \n public - mijloc
public, cu o valoare absolut` \n stabilirea faptelor ilicite de pres`, a delictelor de pres`; \n care, cum [tim, presa constituie un mijloc public de comunicare, cel mai important \n societ`]ile moderne [i post-moderne.
Rela]ia nu trebuie riscat` de sofisme subtile, impresioniste. Presa
(scris`, vorbit`, televizat`) este, \n esen]a ei, \n public, cum este [i un mijloc (loc!) public. Este un mesaj public, intermediat printr-un suport public.
|n acela[i timp, presa este un act eminamente inten]ional. Faptul de pres`
(scris/vorbit/televizat) este un fapt public: - este \n public ajunge la cuno[tiin]a publicului (art. 152, lit. e) printr-un mijloc public. Este fapt de
pres` numai \n m`sura \n care devine public. |n individualizarea faptului de
194

pres` putem releva con]inuturi coincidente \ntre: \n public, mijloc

public [i loc public. Pentru c` presa este, \n aceea[i m`sur`, \n public,
mijloc public de comunicare (bazat` pe informa]ii de interes public) [i loc
(suport) public...
Rela]iile \ntre aceste trei atribute ale presei nu sunt de ordin mecanic,
de[i intr`, substan]ial, \n mecanismul de comunicare prin intermediul presei
(comunicarea de pres`). Un mecanism, se spune \ndeob[te, desemnat de
suportul mesajului. A[a este, dar [i ceva mai mult. Suportul/mijlocul de
transport al mesajului, de[i neutru, iner]ial/mecanic, are totu[i o rela]ie cel
pu]in expresiv` cu mesajul; cu ceea ce ajunge la public (\n public). Tocmai aceast` rela]ie expresiv` trebuie l`murit`, \n analiza activit`]ii de comunicare publicistic` [i, la rigoare, \n demersurile consacrate identific`rii [i
circumstan]ieri delictului de pres`.
Rela]ia mecanic` ([i nu numai) \ntre mesaj [i mijloc (suport/canal) \[i stabile[te, cum bine se [tie, sorgintea \n celebra formul` a sociologului canadian Marshall McLuhan: Mesajul este media (media - pluralul latin mijloace). Prin interpret`ri succesive, adagiul specialistului canadian a ajuns s` \nsemne mesajul este suportul, ceea ce autorul n-a vrut s`
spun`, din moment ce era de p`rere c` media sunt [i suport, dar [i o prelungire tehnic` a posibilit`]ilor umane, de cristalizare [i transmitere, la nivelul
\ntregii sfere terestre, a informa]iilor, mesajelor, semnalelor stabilite (satul
global, tribul planetar).
|ntrebarea este dac` nu cumva exist` o rela]ie de con]inut \ntre mesaj
[i media (suport/canal)?
R`spundem, de la \nceput, c` exist` o astfel de rela]ie chiar cu riscul
de a fi clasa]i \ntre suporterii materialismului mecanicist/tehnologic, a[a
cum a fost/este calificat McLuhan \nsu[i de gr`bi]i arbitri ideologici.
Este adev`rat, McLuhan \[i fundamenteaz` Galaxia Gutenberg pe
impactul tehnologiei asupra configur`rii [i recept`rii mesajului, cu
consecin]e constatabile, de ordin cultural general, dar [i la nivelul senzorialintelectiv al individului.
Autorul Galaxiei observa cum, odat` cu apari]ia tiparului Gutenberg, se produce un dezechlibru al gamei senzoriale, ca urmare a preeminen]ei unuia dintre sim]uri - v`zul - solicitat cu prec`dere de actul comunica]ional. Influen]ele media apar [i \n aria pragmatic` a comunic`rii,
legitimat` de marile disponibilit`]i de transport la ]int` a mesajului, practic
195

tehnologia comunic`rii a dep`[it marginile sferei terestre, ceea ce \nseamn`

enorm pentru realitatea/via]a/impactul mesajului, a puterii (lui) transformative.
Dar influen]ele media (suporturilor) nu se opresc aici. Con]inutul
\nsu[i al mesajului suport` acomod`ri, reg`site \n consecin]ele pentru
altul/al]ii. Este vorba de specificul de canal care, \ntr-adev`r, asigur` o anumit` densitate [i credibilitate mesajului. Trebuie doar s` observ`m nu numai
o preeminen]` a unuia dintre sim]uri, ci [i preeminen]a de canal, cnd este
s` apreciem puterea de impact [i efectele unui mesaj. La ora actual`, televiziunea de]ine prioritatea incontestabil` \n mediatizarea unor evenimente,
opinii, personalit`]i. A devenit un loc comun aprecierea c` pot exista revolu]ii \n direct, r`zboaie \n direct, ca [i execu]ii, acupl`ri, catastrofe \n
direct... Imaginea face marea diferen]` \ntre cele trei tipuri de pres` (scris`,
vorbit` [i televizat`). |n acela[i timp, fiecare canal \n parte dispune de
instrumentarul specific de elaborare [i difuzare a mesajului vizat. Presa
scris`, spre exemplu, poate recurge la anumite familii [i caractere de litere,
cu corpuri [i tipuri diferite (de rnd, verzale, aldine, drepte, cursive; corp 10
sau 12; cu titluri mari, pn` la corp 72; liter` de afi[); la care se adaug`
ilustra]ia (fotografii, desene, vignete), formatul, punerea \n pagin` [i toate
celelalte. |n cazul radio-ului, pot fi avute \n vedere stilul [i m`rimea textului,
genericele, semnalele sonore, muzica de fond, sincope, bruiaje, filaje etc.
|n timp ce televiziunea are la dispozi]ie att instrumentarul presei scrise [i
al radio-ului, ct [i imaginea, culoarea, efectele de montaj - cu o putere de
lovire sigur`.
Diferen]ierile de canal se reg`sesc, fire[te, [i \n diferen]ele de consecin]e. Apare, astfel, temeinic [i necesar, s` se stabileasc` \ncadr`ri, circumstan]e [i sanc]iuni juridice diferite, \n func]ie de mijlocul public \n care s-a
produs delictul de pres`.
|n public are o anume valoare juridic`, \n func]ie [i de canalul prin
care s-a transmis fapta la cuno[tin]a public`. |n stabilirea r`spunderii delictuale o asemenea realitate nu poate fi ignorat`.
Mesajul este media are, deci, o \nc`rc`tur` specific` de adev`r.
- Fapte determinate, ca element definitoriu al calomniei n-ar trebui,
\n principiu, s` dea na[tere la discu]ii, expresia ap`rnd ca total neechivoc`.
|n fond, unei persoane determinate (individul X) cineva \i atribuie o fapt`
196

determinat` (ai furat ma[ina y, \n locul z, \n ziua v, la ora h). Iar

fapta atribuit` sau imputat` este neadev`rat`.
Spre deosebire de insult`, unde problema veridicit`]ii faptelor nu este
relevant`, \ntruct insultatului nu i se pune \n sarcin` fapta, ci i se adreseaz` expresii jignitoare - c`rora legea nu le pretinde s` fie adev`rate sau
neadev`rate - , \n cazul calomniei fapta [i persoana stau sub acela[i semn
circumstan]ial: - al nominaliz`rii/individualiz`rii (determinate). Este
semnul care face [i diferen]a, de substan]`, dintre cele dou` infrac]iuni
contra demnit`]ii.
Iat`, \ns`, c` o propozi]ie din cartea Dreptul penal romn115 pare a
spune altceva, [i anume: Nu intereseaz` dac` fapta este real` sau nereal`.
Important [i hot`rtor, \n stabilirea (juridic`) a faptei, autorii c`r]ii consider`
urm`toarele cerin]e esen]iale, pentru ca fapta s` constituie calomnie: a) s`
aib` ca obiect o fapt` determinat`; b) s` priveasc` o anumit` persoan`; c)
fapta s` fie de natur`, \n cazul cnd ar fi adev`rat` s` expun` (...) d) s` fie
s`vr[it` \n public... Cerin]ele esen]iale enumerate de autori nu fac vorbire,
\n nici o silab`, despre o fapt` nereal`. F`r` numai dac` \ntre fapt` determinat` [i fapt` real` nu ar putea exista nici o rela]ie de con]inut; \n sensul
c` determinat poate \nsemna [i real [i nereal, \n acela[i timp. Asemenea
alega]ii pot fi re]inute numai dac`, juridic vorbind, calomniatorul desemneaz` o fapt` real` narativ, dar real` sau ireal` constatativ. Or, legiuitorul spune
clar: o fapt` determinat`, care, dac` ar fi adev`rat`... |ntre determinat` [i
adev`rat` (real`/nereal`) legiuitorul stabile[te, credem noi, o rela]ie riguroas`, rela]ie care configureaz` [i infrac]iunea de calomnie: fapt` determinat`,
dar neadev`rat`... Pentru c`, nu-i a[a, o fapt` determinat` [i adev`rat` nu
mai constituie calomnie, ci un alt tip de infrac]iune, desemnat` de natura
faptei comise.
Preciz`rile de context nu se doresc un amendament la concluziile
autorilor c`r]ii invocate, ci o oportunitate, \n perspectiva calific`rii faptelor
de pres`, [tiut fiind c` publicistica lucreaz` [i cu fapte determinate [i cu fapte indeterminate, [i cu fapte reale [i cu fapte nereale, [i cu certitudini [i cu
aproxim`ri.
- Subiectul/subiec]ii calomniei de pres`. Ca [i \n cazul insultei de pres`, subiectul activ al calomniei de pres` poate fi redactorul, ziaristul - colaborator (pigiste), un autor de circumstan]`/ocazional, un intervievat care
197

utilizeaz` mijlocul de comunicare de mas` pentru a calomnia; orice alt` persoan` care utilizeaz` spa]iile de comunicare din pres` pentru a calomnia.
Subiectul pasiv special este persoana calomniat`.
Relativ la subiectul activ al calomniei de pres`, discu]iile [i solu]iile
juridice cap`t`, de multe ori, nuan]`ri interesante. S` urm`rim ce se poate
deduce din discutarea notoriet`]ii gazetarului, \n cazul s`vr[irii de c`tre
acesta a calomniei de pres`. Lu`m aici termenul de notorietate \n sensul de
reputa]ie, credibilitate, probitate moral` [i profesional`.
Constat`m zilnic cum, \n presa scris`, la radio, la televiziune sunt citite/urm`rite/c`utate texte/emisiuni consacrate de buna reputa]ie [i notorietate a
semnatarilor/realizatorilor. Uneori, notorietatea cap`t` dimensiuni \n exces.
Walter Lipmann, spre exemplu, ajunsese la o asemenea autoritate (profesional`) \nct nici eventualele gre[eli de dactilografiere nu erau remediate f`r` aprobarea sa expres`. La noi, scriitorul F`nu[ Neagu avea o vorb` a]intit` asupra vechii cenzuri: Nu v` permit s` schimba]i nici virgulele prost puse! (Dar numai
domnia-sa [tie ct de consecvent a putut s` fie cu... virgulele prost puse!).
S` convenim deci c` una este calomnia venit` din partea unui anonim
[i alta din partea unui comentator de prestigiu, de mare notorietate.
Notorietatea, iat`, are [i relevan]` profesional`, dar [i una procesual`.
Propuneri de modificare a art. 206. Hot`rrea de Guvern men]ionat` \n
cazul insultei propune [i modificarea art. 206 alineatul 1 astfel: Afirmarea
ori imputarea \n public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoan`, care, dac` ar fi adev`rat`, ar expune acea persoan` la o
sanc]iune penal`, administrativ` sau disciplinar`, ori dispre]ului public, se
pedepse[te cu \nchisoarea de la 2 luni la un an sau cu amend`... {i \n cazul
calomniei de pres`, Guvernul propune modificarea pedepsei: \n loc de de la
3 luni la 3 ani, la de la 2 luni la un an. Modificarea pedepsei a produs
discu]ii contradictorii \n [edin]a Guvernului. Ini]ial, proiectul \naintat de
Ministerul Justi]iei con]inea numai amenda (este drept, penal`), un pas semnificativ spre eliminarea r`spunderii penale din aria presei. |n cele din urm`,
s-a ajuns doar la reducerea cuantumului pedepsei cu \nchisoarea, a[a cum am
men]ionat. (Proiectul guvernamental n-a fost \nc` aprobat \n Parlament).
Un dialog juridic sugestiv. Dialogul (indirect) s-a purtat \ntre Guvern
[i Consiliul Legislativ. Obiectul \n discu]ie l-a constituit Hot`rrea de
198

guvern men]ionat` mai sus, care are un con]inut mai \ntins: art. 205, 206,
207 (proba verit`]ii), 238 (ofensa adus` autorit`]ii), 239 (ultrajul), precum [i
art. 200 (homosexualitatea).
|n rndurile ce urmeaz` ne vom referi numai la preciz`rile celor dou`
institu]ii reprezentative ale statului relative la art. 205 (insulta) [i art. 206
(calomnia).
Expunerea de motive a Guvernului preciza cadrul principial al ini]iativei sale legislative: Prin noile norme se urm`re[te \ndeosebi asigurarea
unei protec]ii reale a libert`]ii [i demnit`]ii persoanei, concomitent cu protejarea s`n`t`]ii [i moralei publice, a normelor [i regulilor acceptate de societatea romneasc`. Preciz`ri speciale se fac pentru ap`rarea drepturilor
personalit`]ii: Noile modific`ri [i complet`ri ale Codului Penal, \n domeniul ocrotirii persoanei, au drept scop ap`rarea \n egal` m`sur`, a onoarei [i
reputa]iei persoanelor care ocup` un loc important \n ierarhia societ`]ii
noastre [i a celor care \ndeplinesc o activitate important` de stat sau alt`
activitate public` important`.
|n acela[i timp, ini]iativa legislativ` a Guvernului argumenta \n favoarea unor preciz`ri exprese ale Consiliului Europei: Prin noile modific`ri [i
complet`ri ale Codului Penal se aduce la \ndeplinire [i un alt important
obiectiv privind articolele 200, 205, 206, 238 [i 239 din Codul Penal, considerate inacceptabile (s.ns.) prin Rezolu]ia 1123 (1997) a Consiliului Europei, deoarece odat` cu abrogarea sau modificarea acestora, se \nl`tur` acele
ineficien]e de ordin legislativ de natur` a face posibile unele restrngeri ale
libert`]ii presei (s.ns.) [i, \n particular, o restrngere a dreptului persoanei la
via]a sexual`.
Proiectul propus de Guvern modific` [i unele dispozi]ii din Codul de
procedur` penal`; astfel pentru insulta [i calomnia de pres` persoanele
v`t`mate se vor adresa cu plngere prealabil` organului de cercetare penal`
sau procurorului [i nu direct instan]ei de judecat`. Argumentul: Aceast`
situa]ie este de natur` a ajuta la aflarea adev`rului [i curmarea abuzurilor din
partea celor care doresc s` se adreseze direct instan]ei de judecat`, f`r` un
motiv temeinic (s.ns.).
Navignd \ntre exigen]ele legislative specifice [i cele europene, proiectul guvernamental \ncearc` s` for]eze, \ntr-o anumit` m`sur`, disponibilit`]ile
normative [i de mentalitate romne[ti, pentru o sincronizare europeist` global`, de[i nu dispunem (\nc`) de o realitate socio-comportamental` congruent`.
199

Consiliul Legislativ, \n AVIZUL referitor la proiectul guvernamental,

propune o replic` nuan]at`, nu neap`rat contestatoare. |n]elegnd scopul
proiectului - de a evita \nchisoarea \n cazul ziari[tilor trimi[i \n instan]` pentru insult` [i calomnie - Consiliul apreciaz` c` ra]ionamentul din proiect
este (...) grevat de constat`ri care nu par a favoriza o astfel de reglementare,
neechilibrat` [i conjunctural` [i c`reia ar trebui, \n consecin]`, s` i se aduc`
unele corecturi (s.ns.).
S` urm`rim textul integral cu preciz`rile [i amendamentele Consiliului Legislativ:
a) |n primul rnd, \n sistemul Codului Penal, pentru toate infrac]iunile sunt prev`zute, de regul`, sanc]iuni alternative (amenda sau \nchisoarea). Infrac]iunile de injurie [i calomnie sunt infrac]iuni contra
demnit`]ii. Articolul 30 alin. 6 din Constitu]ie prevede c` libertatea de
exprimare nu poate prejudicia demnitatea, morala, via]a particular` a
persoanei [i nici dreptul la propria imagine. Prin urmare, \n raport cu
nivelul normelor care garanteaz` ap`rarea demnit`]ii, sanc]ionarea
unor astfel de infrac]iuni ar trebui s` fie privit` \n mod corespunz`tor.
Aceast` cerin]` rezult` [i din Rezolu]iile nr. 1003 [i nr. 1215/1993 ale
Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica
ziaristic`, despre care Camera Deputa]ilor a Parlamentului Romniei
a luat act [i le-a recomandat (s.ns.) tuturor ziari[tilor [i mijloacelor de
comunicare \n mas`, prin Hot`rrea nr. 25 din 12 septembrie 1994. |n
viziunea proiectului, se consider`, f`r` temei, c` infrac]iunile de
injurie (insult` - n.ns.) [i calomnie pot fi s`vr[ite prin intermediul
mass-media, numai de c`tre ziari[ti, ceea ce este inexact, \ntr-un ziar
putnd scrie [i persoane care nu au calitatea de ziari[ti, dup` cum, \n
emisiuni audio-vizuale, pot participa, de asemenea, diferite persoane
\n afar` de realizatori. Prin urmare, inten]ia de a-i feri de sanc]iunea
\nchisorii pe ziari[ti este, \n fond, extins` la o sfer` mai mare de
posibili infractori.
Un alt aspect al problemei se refer` la sc`derea efectului educativpreventiv al reglement`rii propuse de proiect deoarece, de cele mai
multe ori, plata amenzii penale nu reprezint` o consecin]` cu efect
inhibitiv. Pe de alt` parte, reglementarea este lipsit` de nuan]`ri necesare, \nct oricte asemenea infrac]iuni ar fi s`vr[ite de una [i aceea[i
200

persoan`, \ntr-o perioad` de timp mai scurt` sau mai \ndelungat`,

sanc]iunea va fi, invariabil, amenda. |n aceste condi]ii, apreciem c`
afirma]ia din Expunerea de motive, potrivit c`reia prin noile norme
se urm`re[te \ndeosebi asigurarea unei protec]ii reale a libert`]ii [i
demnit`]ii persoanei, ar trebui evitat`.
Din toate aceste considerente, p`strarea sistemului alternativ al pedepselor este de preferat (...). O alt` posibilitate de abordare a modului de
sanc]ionare se refer` la p`strarea pedepsei amenzii, \n cazul injuriei
(insultei), calomniei, f`ptuite pentru prima dat`, urmnd ca \n cazul
repet`rii s`vr[irii vreuneia din ele, de exemplu, \ntr-un interval de un
an de la prima condamnare definitiv`, textele de incriminare s` prevad` pedepse alternative.
Preciz`ri, \n replic` la proiectul guvernamental, vizeaz` [i propunerile
de modificare a regulii plngerii prealabile (art. 279 alin. 2 lit. b Codul de
procedur` penal`). Le prelu`m de asemenea, integral:
1) \n proiect se propune modificarea art. 279 alin. 2 lit. b Codul de
procedur` penal`, \n sensul c` plngerea prealabil` \n cazul s`vr[irii
infrac]iunilor de injurie (insult`) [i calomnie s`vr[ite prin pres` sau
prin orice mijloace de comunicare \n mas` s` fie adresat` organului de
cercetare penal` sau procurorului. Chiar [i \n viziunea proiectului - \n
care, sub aspect sanc]ionator, asemenea infrac]iuni pierd din semnifica]ia lor social` [i penal` - nu se justific` o derogare de la regimul
plngerii prealabile, deoarece organele de urm`rire penal` nu intervin,
de regul`, \n cercetarea acestora. De asemenea, amintim c` cercetarea
lor de c`tre organele de urm`rire penal` trebuie finalizat`, \n cazul
cnd infrac]iunea exist`, prin rechizitoriu [i trimiterea \n judecat` de
c`tre procurori, ceea ce \nseamn` c` procurorul va fi obligat, potrivit
art. 315 din Codul de procedur` penal`, s` participe la [edin]ele de
judecat` ale instan]ei [i \n astfel de procese. Apreciem c` reglementarea este excesiv` (s.ns.) pentru organele Parchetului [i, de aceea, propunem s` fie reexaminat`, cu att mai mult cu ct, referirea din
Expunerea de motive la faptul c` astfel s-ar \ncerca curmarea abuzurilor din partea celor ce doresc s` se adreseze direct instan]ei de
judecat` f`r` just motiv, nu este sprijinit` cu date sau argumente, [i
201

ar putea fi, \n cele din urm`, considerat` ca o anticipare a unei tendin]e

de restrngere a dreptului constitu]ional privind accesul la justi]ie. |n
consecin]`, propunem ca lit. b din alin. 2 al art. 279 din Codul de
procedur` penal`, astfel cum se propune a fi modificat, s` fie eliminat
din proiect.
Comentariu. - Diferen]ele de nuan]`/con]inut dintre cele dou` documente prezentate comparativ se deduc nu att din gndirea juridic` diferit`
(Guvern - Consiliul Legislativ), ct din pozi]ia diferit` \n stabilirea deciziei.
|n mod firesc, Guvernul este \n pozi]ie presant` ([i supus` unor presiuni
diverse) de a rezolva operativ adapt`ri [i armoniz`ri la realitatea dinamic` a
tranzi]iei romne[ti (politic`, economic`, social`, moral`, legislativ` etc.) [i
la realit`]ile doctrinare [i comportamental-normative europene. Efortul Guvernului de a crea nu numai premisele armoniz`rii, ci [i unele reflexe normative euro-romne[ti. Apare, de aceea, aproape normal` graba adecv`rii la
democra]ie [i a armoniz`rilor integrative. Aceasta poate fi [i cauza pentru
care Guvernul este mai pu]in atent la caracterul gradual al armoniz`rii
legislative [i mult mai animat de prezen]ele europeiste imediate. Fapt de
\n]eles [i, fire[te, necesar, \n perspectiva evolu]iilor globale ale lumii de azi.
Consiliul Legislativ are avantajul constitu]ional de a aviza, dar [i de a
veghea la compatibilitatea ([i constitu]ionalitatea) actelor normative cu
realitatea social` [i moral` imediat` [i de perspectiv`, astfel \nct norma
juridic` s` fie un rezultat al semnalelor [i insuficien]elor realului, \n corela]ie
cu cauze specifice [i generale vizate de proiectele politice/economice/sociale puse \n lucru (economia de pia]`/pluralismul politic/integrarea institu]ional` european`).
Consiliul Legislativ ]ine mai pu]in seama de revendic`rile organismelor profesionale ale ziari[tilor, de cele ale O.N.G.-urilor sau europene,
atunci cnd insist`, cu argumente de drept [i de fapt, asupra sanc]iunilor
alternative [i, mai ales, asupra necesit`]ii ca acestea s` fie men]inute, \n
cazul insultei [i calomniei de pres`.
Insisten]a Consiliului Legislativ \n zona punitiv` a activit`]ii de pres`
ni se pare rodul unui reflex, mai degrab` dect al unei reflexii normative.
Lucrarea de fa]` a prezentat [i pn` acum o serie de argumente \n sprijinul
unui capitol special \n Codul Penal ([i \n doctrina penal`) relativ la delictele
de pres`, total diferite de oricare delicte (infrac]iuni) aparent din aceea[i
202

familie (spre exemplu, calomnia de pres` este cu totul altceva dect

calomnia \n general; [i, de aceea, vom spune c` este de pres` [i nu prin pres`, cum \nc` se mai scrie).
Sus]inerea sanc]iunii alternative (\nchisoare sau amend`), a[a cum
argumenteaz` Consiliul Legislativ, a [i avut c[tig de cauz`, \n proiectul
definitivat [i \naintat Parlamentului spre aprobare de c`tre Guvern. Este
adev`rat, insulta se pedepse[te doar cu amend`, (dar amend` penal`), pe
cnd calomnia se poate sanc]iona cu \nchisoare sau amend`.
Diferen]ele nu sunt menite s` rezolve, \n esen]`, problema pentru care
am pledat, \n lucrarea de fa]`, [i pentru care vom pleda \n continuare: - \nl`turarea r`spunderii penale a ziaristului, pentru delictele contra demnit`]ii
persoanei.
Desp`gubirile civile pot fi solu]ia suficient` [i recuperatoare (moral [i
material). Dou` hot`rri judec`tore[ti relative la desp`gubiri civile aplicate
aceleia[i persoane pot elimina (nu numai educa) f`ptuitorul din profesie [i,
probabil, din normalitatea vie]ii sociale. Va trebui s` re]inem mereu faptul
c`, \n economia de pia]`, criza lichidit`]ilor poate fi ([i adesea este) o pedeaps` mai grav` dect \nchisoarea sau amenda penal`. Monetarismul, ca
sistem ce-[i impune regulile jocului \n societ`]ile liberale/pragmatice, are [i
sanc]iuni specifice. Relevan]a penal` a insultei [i calomniei apare ca superflu`, \n condi]iile schimb`rii resorturilor punitive [i educative.
PROBA VERIT~}II (exceptio veritatis). |n sens procesual, proba verit`]ii constituie o ac]iune \n veridicitate, acceptat` \n mod excep]ional
f`ptuitorului, cu scopul precis de a demonstra adev`rul celor afirmate sau
imputate pe seama unei persoane determinate. Legea penal` precizeaz`, \n
termeni condi]ionali-optativi, c` excep]ia de ap`rare a persoanei, chiar [i
\mpotriva unor afirma]ii sau imput`ri adev`rate, este admisibil` numai
dac` a fost s`vr[it` pentru ap`rarea unui interes legitim. Dar s` citim art.
207 (proba verit`]ii) a[a cum este redactat \n Codul Penal: Proba verit`]ii
celor afirmate sau imputate este admisibil`, dac` afirmarea sau imputarea a
fost s`vr[it` pentru ap`rarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care
s-a f`cut proba verit`]ii nu constituie infrac]iune de insult` sau calomnie.
|n aplicarea textului, jurispruden]a a impus urm`toarele certitudini
procesuale: - admisibilitatea probei verit`]ii, ca excep]ie de la ap`rarea persoanei v`t`mate prin insult` sau calomnie; - faptele afirmate sau imputate s`
203

fie adev`rate; - faptele adev`rate vor fi calificate astfel, numai dac` au fost
s`vr[ite pentru ap`rarea unui interes legitim.
Legea penal` stabile[te o rela]ie de strict` condi]ionare \ntre adev`rul
faptei [i interesul legitim. |n sensul c` autorul nu r`spunde penal pentru
fapta sa, numai dac` [i numai atunci cnd dovede[te c` a s`vr[it-o pentru a
ap`ra un interes legitim (un interes protejat de lege). Rezult` de aici c` fapta
este exoneratoare de r`spundere juridic`, nu pentru c` este adev`rat`, ci
pentru c` este comis` \n ap`rarea unui interes legitim. Prevalent nu este adev`rul faptei, ci interesul legitim ap`rat. Proba verit`]ii (exceptio veritatis) ne asigur` speciali[tii \n materie - este admis` numai dac` f`ptuitorul
dovede[te mai \nti c` a f`cut afirma]ia sau imputa]ia pentru ap`rarea unui
interes legitim116. Iar \ntr-un alt cuprinz`tor studiu se argumenteaz` c`...
|n cazul \n care faptele afirmate sunt adev`rate [i dac` dezv`luirea lor a fost
necesar` pentru ap`rarea unui interes legitim, aceast` dezv`luire este
considerat` justificat` [i \[i pierde caracterul infrac]ional117. Comparate cu
textul legii penale (art. 207), cele dou` opinii consemnate \n paragraful de
mai sus stabilesc, prima, ca f`ptuitorul s` dovedeasc`, mai \nti, c` a f`cut
afirma]ia \n ap`rarea unui interes legitim. (Prioritatea o are, deci, dovedirea
interesului legitim [i, apoi, veridicitatea celor afirmate); pe cnd, \n cea de a
doua opinie, prioritate pare a avea dovedirea mai \nti a veridicit`]ii faptelor.
Lund martor textul art. 207 (Proba verit`]ii celor afirmate sau imputate este admisibil`, dac` afirmarea sau imputarea a fost s`vr[it` pentru
ap`rarea unui interes legitim) - observ`m c` prima opinie este mai \n textul
legii. |n sensul c` admisibilitatea este luat` \n considerare de instan]` numai
dac` s-a dovedit, \n prealabil, interesul legitim. Dac` a[a stau lucrurile,
atunci, proba verit`]ii este o ac]iune de probare a legitimit`]ii atacului delictual. Aceasta, \n primul rnd [i, apoi, veridicitatea celor afirmate \n atac.
Acest lucru pare a spune legiuitorul [i doctrina juridic`.
Comentariu. Obligativitatea ca afirma]iile aparent insult`toare (calomniatoare) s` fie adev`rate - numai astfel putnd fi subsumate interesului
legitim - impune unele necesare delimit`ri. |n sprijinul unui asemenea demers vin [i cele dou` opinii citate, \n care veridicitatea faptelor (afirma]ii sau
imputa]ii) este plasat`, procesual, \n pozi]ii diferite fa]` de interesul legitim. Exist`, putem spune, un coeficient sesizabil de insecuritate procesual`,
semantic` [i concep]ional` \n considerarea caracteristicilor probei verit`]ii.
204

Desigur, discu]ia s-ar restrnge la minimum, dac` am considera c`

legiuitorul cere proba verit`]ii \n demonstrarea interesului legitim, care,
odat` demonstrat, descarc` faptele de relevan]a lor infrac]ional`. |n fond,
infrac]iunile contra demnit`]ii opereaz` cu fapte adev`rate sau neadev`rate. (|n cazul insultei, spre exemplu, condamnabile sunt consecin]ele
insult`toare, umilitoare, ale unor cuvinte/gesturi, produse \n public, [i nu
adev`rul sau neadev`rul, realitatea sau nerealitatea lor). Doctrina [i
jurispruden]a consider`, \ns`, c` faptele de ap`rare a interesului legitim
trebuie s` fie adev`rate [i, \n practic`, lucrurile r`mn a[a cum sunt stabilite
legal [i jurispruden]ial.
Totu[i, interpret`rile, fie [i impresioniste/fanteziste, pot indica posibile alte solu]ii de oportunitate \n sfera juridic` a probei verit`]ii.
S` recurgem la o minim` observa]ie literal`.
Expresia proba verit`]ii desemneaz` expresia latin` exceptio veritatitis. Echivalentul romnesc nu preia exceptio, cum ar fi normal, la prima citire. |n continuarea acelora[i aparen]e plauzibile, exceptio veritatis ar trebui
s` fie probatio veritatis, coincident (fonetic) cu proba verit`]ii. {i nici n-ar
fi fost cu totul absurd` echivalarea, dac` b`g`m de seam` c` probatio
\nseamn` prob`, \ncercare, aprobare, dovedire, dovad`, probabilitate... Este adev`rat, exceptio (onis) beneficiaz` de consacrarea juridic` din
dreptul roman: exceptionem dare alicui: - a acorda cuiva dreptul de a reclama;
de a reclama un adev`r, realitate, veritas \nsemnnd [i sinceritate, dreptate. Dar probatio poate intra \n compuneri lexicale apropiate de prob`
(probare). |n fapt, proba verit`]ii este o \ncercare, solicitat` de f`ptuitor, de a
proba, dovedi, de a aduce dovezi c` fapta sa este adev`rat` \n finalitatea ei (nu
\n realitatea ei), finalitatea probat` de ap`rarea interesului legitim.
Exceptio veritatis desemneaz` o ac]iune \n beneficiul unui drept (de a
reclama), pe cnd probatio desemneaz` ac]iunea de a proba, de a dovedi.
|n aceea[i logic` plauzibil`, se poate presupune c` proba verit`]ii nu
impune s` se probeze ceea ce s-a afirmat/gesticulat, ci ceea ce a fost ap`rat
(interesul legitim).
Demersul probatoriu ar trebui s` vizeze nu att adev`rul faptei
propriu-zise, ct interesul legitim ap`rat. Instan]ele judec`tore[ti s` fie \n
situa]ia de a constata coeren]a [i propor]ionalitatea atac - interes legitim
[i, astfel, s` aprecieze existen]a sau absen]a praeterinten]iei, \n func]ie de
care s` fie promovat` sau nu exceptio veritatis.
205

Exceptio veritatis este o ac]iune \n excep]ie de (la) adev`r: adev`rul

faptelor este subiacent [i condi]ionat, \n realitatea sa juridic`, de existen]a [i
valoarea procesual` a interesului legitim.
...Comentariul nostru la proba verit`]ii, \n mod voit for]at, nu s-a
vrut dect un posibil \nceput de discu]ie \n materie. Un \nceput necesar, \ns`,
dac` ]inem seam` c` \n societatea informa]iei [i \n aria comunic`rii de
mas`, \n mod special, se lucreaz` cu adev`ruri ziaristice [i nu lipsesc
aproxim`rile, aparen]ele de adev`r, supozi]ii, presupuneri, reac]ii spontane,
subiective, indeterminate... |n aceea[i m`sur` \ns` [i legitime.
Propuneri de modificare a art. 207. Proiectul de lege guvernamental de
modificare [i completare a Codului Penal [i Codului de procedur` penal`
propune o structurare nou`, mai cuprinz`toare, a art. 207; \n fapt, textul
rezum` [i sintetizeaz` experien]a doctrinar` [i jurispruden]ial` \n domeniu
[i, prin aceasta, confer` argumente \n plus pentru detaliile sugestive [i
l`muritoare relative la excep]ia de acceptare a probei verit`]ii.
|n proiectul guvernamental, art. 207 se extinde pe cinci alineate, relativ autonome, dup` cum urmeaz`:
Proba verit`]ii faptelor afirmate sau imputate este admisibil`, dac`
afirmarea sau imputarea a fost s`vr[it` pentru ap`rarea unui interes
public sau privat ocrotit de lege.
Existen]a interesului public se prezum` dac` afirmarea sau imputarea
a fost s`vr[it` prin pres` sau orice alt mijloc de comunicare \n mas`.
Proba verit`]ii nu este admisibil` dac` imputarea sau afirmarea prive[te un fapt cu privire la care s-a pronun]at o hot`rre de achitare sau
persoana condamnat` a fost reabilitat` ori a intervenit prescrip]ia.
De asemenea, proba verit`]ii nu este admisibil` dac` faptele afirmate
sau imputate privesc via]a intim` sau familial` a persoanei.
Afirmarea sau imputarea cu privire la care s-a f`cut proba verit`]ii nu
constituie infrac]iunea de insult` sau calomnie.
Noua structurare art. 207, considerat` complet` [i logic` (Avizul
Consiliului Legislativ) las` loc [i unor observa]ii de detaliu. Fa]` de textul
actual \n vigoare, \n proiect interesul public sau privat se substituie interesului legitim. Ini]iativa poate ([i merit`) s` fie semnalat`. Mai ales c` sin206

tagma interes public are conota]ii att moral-spirituale, ct [i normativjuridice. Vom observa chiar c` interesul public sau privat este, \ntr-o
m`sur` semnificativ`, plasat \n aria op]iunilor libertare, pe cnd interesul
legitim, a[a cum se precizeaz` \n doctrin` [i jurispruden]`, se revendic`
din... efectul legii (un interes ocrotit de lege). Am putea spune c` interesul
public/privat este legal-optativ, pe cnd interesul legitim este legal-imperativ. Ceea ce poate s` \nsemne c` interesul public/privat poate fi ap`rat/garantat prin lege, prin uzan]e publice, cutume etc, pe cnd interesul legitim,
prin lege \n primul rnd [i, practic, numai prin lege.
Asemenea aser]iuni sunt sprijinite [i de posibilitatea interpret`rii extensive a art. 145, Codul Penal Romn, \n care se opereaz`, implicit, o distinc]ie
\ntre tot ce prive[te autorit`]ile publice [i regimul juridic al bunurilor
proprietate public`; bunuri care potrivit legii, sunt de interes public. Vom
fi de acord, sper, c` exist` o diferen]` normativ` \ntre manifest`rile publice
ale autorit`]ilor, institu]iilor [i manifest`rile func]ional/administrative.
Am f`cut observa]iile de mai sus, chiar dac` art. 207 (Proba verit`]ii) face vorbire de interes public sau privat ocrotit de lege, de fapt o
posibil` perifraz` pentru interes legitim, precizare ce nu restric]ioneaz`
con]inutul [i sensul expresiei interes public sau privat.
Analiza nuan]at` a expresiilor interes public/privat [i interes legitim permite s` se observe c`, \n primul caz, este vorba de o viziune extensiv` (\n litera [i spiritul legii), iar \n al doilea caz de o viziune restrictiv` (\n
litera legii). Fie [i numai pentru att [i tot am putea considera propunerile
din proiectul guvernamental o resubstan]ializare (mai apropiat` de societatea deschis`) a unei posibilit`]i juridice \n favoarea demnit`]ii persoanei.
VIA}A PRIVAT~. |ntr-o \ncercare de a-[i prezenta ct mai concis
paradigma comunica]ional`, H.Lasswel a ajuns la cunoscuta-i formul`:
Cineva spune ceva despre altcineva. Expresivitatea ([i adecvarea la comunicarea anume prin pres` a propozi]iei lassweliene) cuantific`, \n fond, ceea
ce este esen]ial presei \nse[i: - disponibilitatea de a conferi rela]iilor sociale
dimensiuni general-umane referen]iale. Problema ce se pune este aceasta:
Unde \ncepe [i unde \nceteaz` acel ce relevant public al vie]ii persoanei/personalit`]ii?
|ntreb`ri asem`n`toare, ostentative chiar, nu sunt lipsite de temei: Doctrina [i practica judiciar`, de la noi [i din multe alte ]`ri, au constatat c`
207

este foarte dificil (imposibil?) s` se fac` o demarca]ie precis` [i general

acceptat` \ntre ceea ce numim via]` public` (de interes public) [i via]`
privat` (intim`/anonim`) a unei persoane obi[nuite; cu att mai greu \n
cazul unor personalit`]i politice, artistice, [tiin]ifice etc. Esen]a \ntregii problematici a vie]ii private const` \n posibilitatea/imposibilitatea de a defini [i
a deosebi - conceptual [i jurispruden]ial - via]a privat` [i via]a public`,
astfel \nct via]a intim` s` fie ap`rat`, iar via]a public` s` fie comunicat`.
Sub semnul acestei posibilit`]i/imposibilit`]i; vom \ncerca - \n lipsa
unei defini]ii tran[ante - s` descriem con]inutul vie]ii private (comparativ cu
cel al vie]ii publice), descriere ce faciliteaz` o privire relativ sistematic`
asupra caracteristicilor [i elementelor constitutive ale delictului la via]a
privat`. Legisla]ia din ]ara noastr` plaseaz` via]a privat`, cum este [i firesc,
\ntre drepturile [i libert`]ile fundamentale ale cet`]eanului. (Constitu]ia
Romniei, Titlul II, cap. II, art. 26)
Normal ar fi fost ca prevederea constitu]ional` expres` (Via]a intim`,
familial` [i privat`) s` se reg`seasc` \n Codul Penal Romn, sub forma
unui delict distinct, \n Capitolul IV referitor la Infrac]iunile contra demnit`]ii sau, fie [i oarecum inadecvat, \n Capitolul II privitor la Infrac]iuni
contra libert`]ii persoanei, apropiat, prin titlu (libert`]ii persoanei) de cel
constitu]ional (Drepturile [i libert`]ile fundamentale). |n Capitolul II,
Codul Penal re]ine infrac]iuni relative la lipsirea de libertate \n mod ilegal,
sclavia, supunerea la munc` for]at`, violarea de domiciliu, amenin]area, [antajul, violarea secretului coresponden]ei, divulgarea secretului profesional, dar, nici m`car enun]iativ, delictul la via]a privat`. Situa]ia
poate ap`rea nefireasc` (la fel [i op]iunea legiuitorului), dac` vom observa
c` legea fundamental` prezint`, \ntr-o cronologie judicioas`, via]a intim`
dup` libera circula]ie (art. 25), dar \naintea inviolabilit`]ii domiciliului
(art. 27) [i a secretului coresponden]ei (art. 28).
Simpla compara]ie a textului penal cu cel constitu]ional, ofer` argumente de fond \n favoarea delictului la via]a privat` [i a inser`rii acestuia
\n Codul Penal, ca articol distinct (\n capitolul privitor la demnitatea persoanei, cum argumenteaz` [i lucrarea de fa]`).
Motivul posibil al amn`rii incrimin`rii riguros juridice a delictului
la via]a privat` \l constituie, probabil, dificultatea de a-l defini [i a-l prinde \n rigorile normative solicitate de practica legislativ` romneasc` ([i
european`).
208

Prevederile constitu]ionale. Textul legii noastre fundamentale con]ine

un articol generic intitulat Via]a intim`, familial` [i privat`, \n urm`toarea
formulare: (1) Autorit`]ile publice respect` [i ocrotesc via]a intim`, familial` [i privat`. (2) Persoana fizic` are dreptul s` dispun` de ea \ns`[i, dac`
nu \ncalc` drepturile [i libert`]ile altora, ordinea public` sau bunele moravuri. (art. 26)
Preciz`ri sau expresii analoge \ntlnim [i \n art. 1 (Romnia este
stat de drept, democratic [i social, \n care demnitatea omului... este considerat` valoare suprem` [i garantat`. Mai clar, art. 30 a[eaz`, cum ar`tam
mai \nainte, via]a particular` a persoanei al`turi de demnitate, onoare [i
dreptul la propria imagine. Am mai putea al`tura aici alineatul 1 al art. 56
(Cap. IV, Avocatul Poporului) care arat` astfel: (1) Avocatul Poporului \[i
exercit` atribu]iile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate \n drepturile
[i \n libert`]ile lor, \n limitele stabilite de lege; \ntre drepturi [i libert`]i
figurnd [i via]a intim`, familial` [i privat`.
|n context, art. 26 ofer` cteva caracteristici ale vie]ii private care
pot releva substan]a (structural`/conceptual`) a delictului \n discu]ie, \n limitele stabilite de legea fundamental`:
- |n primul rnd, Constitu]ia face vorbire de obliga]ia legal` a autorit`]ilor publice care respect` [i ocrotesc via]a intim`, familial` [i privat`.
Obliga]ia este numai a autorit`]ilor publice; or, via]a privat` - dreptul la
via]a privat` - prive[te \n aceea[i m`sur` persoanele fizice [i juridice, organisme civice, pe oricine ar \ncerca s` \ncalce intimitatea persoanei. |ntrebarea este: - A voit legiuitorul s` ignore al]i factori ocrotitori/perturbatori,
cum sunt persoanele fizice, \n primul rnd? Art. 26 nu spune mai mult dect
spune (autorit`]ile publice), dar dac` facem trimitere la art. 30, alineat (6),
vom constata c` libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, via]a particular` a persoanei...(s.ns.) {i cum libertatea de exprimare este un bun inalienabil al persoanei, se poate aprecia c` textul
constitu]ional ap`r` via]a privat` [i fa]` de autorit`]ile publice [i fa]` de
persoanele fizice (fa]` de oricine ar aduce atingere vie]ii particulare a
persoanei).
- |n al doilea rnd, alineatul (1) al art. 26 impune expresia via]` intim`, familial` [i privat`, pe marginea c`reia se pot face glos`ri oarecum
divergente. Spre exemplu: - Via]a intim` este oare sinonim` cu familial`
[i privat`? Sau fiecare din cele trei cuvinte substan]iale - intim`, fami209

lial`, privat` - are \n]eles de sine st`t`tor, cu reglement`ri diferite?... De[i

Constitu]ia le a[eaz` \ntr-o triad` aparent complementar` diferen]ele de sens
[i de calificare moral`/juridic` exist` [i trebuie re]inute, \n tentativa unei mai
corecte interpret`ri a con]inutului [i a sensului vie]ii private. Un prim
argument ni-l ofer` vorbirea uzual`, \n aria c`reia via]a intim`, via]a
familial` [i via]a privat` cap`t` utiliz`ri [i sensuri diferite, \n func]ie de
valoarea personal` patrimonial` vizat`. Un al doilea argument rezult` din
interpretarea extensiv` sau restrictiv` a expresiei constitu]ionale. Via]a privat` este, dup` caz, similar` sau diferit` de via]a intim` [i via]a familial`. |n
plan general (\n sens generic) \ns`, via]a privat` include [i ceea ce este intim, familial, ca elemente particulare, \n proprietatea exclusiv` a persoanei, irelevante public, societal.
Un al treilea argument, cu o incontestabil` valoare juridic`, este impus
de legea noastr` fundamental`. Textul constitu]ional (art. 26) afirm` clar,
\ntr-o expresie memorabil`: (2) Persoana fizic` are dreptul s` dispun` de ea
\ns`[i....
Singurele limite, oportune, ale dreptului s` dispun` de ea \ns`[i se
refer` la drepturile [i libert`]ile celorlal]i, la ordinea public` [i bunele moravuri.
Cu alte cuvinte , persoana fizic` este liber` s` dispun` de ea \ns`[i \n
toate \mprejur`rile vie]ii sale: - indiferent de locul unde se afl`, de timp, contexte, persoana prezent`/absent`, indiferent ce dore[te sau trebuie s` fac`
etc., etc. Singure drepturile celorlal]i [i normele bunei convie]uiri sociale
sunt opozabile comportamentului liber al persoanei. Mai exact spus - fie c`
se afl` \ntr-o situa]ie public`, fie \ntr-o situa]ie privat` - persoana se
comport` dup` cuviin]`, \n deplin` libertate de sine [i fa]` de ceilal]i.
Disocierea public - privat, sugerat` \ntr-o form` concis` de Constitu]ie, sparge \n]elesul aparent restrns, secret, al vie]ii particulare a
pesoanei.
Vrem s` spunem c` via]` privat` nu trimite numai la o via]` ascuns`
de ochii lumii, \ntr-un spa]iu/cadru intim, exclusiv. Persoana fizic` se poate
afla [i \ntr-un spa]iu public, dar \ntr-o situa]ie privat` (ex. plimbare obi[nuit`
pe strad`, prezen]a la un spectacol, cu singurul scop de a-l vedea etc.).
|n \n]elesul imediat al propozi]iilor de mai sus, deducem c` un criteriu
important, de posibil` delimitare \ntre via]a privat` [i via]a public`, \l constituie comportamentul [i scopul prezen]ei \ntr-un spa]iu/loc public sau privat.
210

Scopul [i comportamentul dau destina]ia de public sau privat locului \n care,

cu bun` [tiin]`, se situeaz` persoana vizat`. Ceea ce \nseamn` c` locul strict
privat (acas`, \n vizit` strict particular`/privat` la o alt` familie, prieteni etc.)
nu poate ap`ra persoana de propriile sale manifest`ri, acelea care, prin
natura lor, sunt de interes public.
Am putea spune: - |ntr-un loc public po]i pretinde un statut privat,
dac` [i numai dac` prezen]a/comportamentul (cuvinte, gesturi, mimic`) sunt
irelevante public. - Cum tot att de firesc este s` po]i pretinde un statut
privat, \ntr-un loc privat, dac` [i numai dac` prezen]a/comportamentul sunt
de ordin strict privat.
Descrierea situa]iilor/locurilor/faptelor private. Statutul relativ public
- privat complic`, dup` cum vedem, stabilirea unei grile de delimitare, de
situare [i de calificare a comportamentului persoanei \n concuren]` cu
dreptul de a dispune de ea \ns`[i. Argumentele desprinse din textele men]ionate, de[i judicioase, nu sunt suficiente.
Nu [tim, \n mod special, care sunt faptele [i situa]iile private [i care
sunt temeiurile de calificare juridic` a acestora. Problema este dac` ar trebui
s` adopt`m principiul enumerativ (restrictiv), a[a cum apare \n legisla]ia
francez`, sau principiul analogic, exemplificativ, l`snd la latitudinea instan]elor de judecat` s` \ncadreze faptele (private/publice) re]inute \n seama
unei persoane.
Doctrina [i jurispruden]a francez` au impus cteva coordonate \n
definirea [i individualizarea vie]ii private, baza unei mai corecte \n]elegeri
([i legifer`ri) a domeniului \n discu]ie.
Lucien Solal [i colaboratorii constat` c`, de-abia Legea din 17 iulie
1970 proclam` principiul ... c`fiecare are dreptul la respectul vie]ii sale
private (art. 9 Cod civil) [i instituie delictul de atingere la intimitatea vie]ii
private119. Utilizeaz` chiar expresia delict de atingere la intimitatea vie]ii
private (delit datteinte lintimit de la vie prive), din care noi vom
re]ine sintagma intimitatea vie]ii private, pe care s-o compar`m cu textul
constitu]ional romnesc: via]a intim`, familial` [i privat`. Vom fi de
acord, cred, c` intimitatea confer` particularitatea pregnant` a vie]ii private.
Exact ceea ce trebuie ocrotit/ap`rat \n cazul vie]ii private: - intimitatea; \n
fapt: dreptul de a dispune de propria ta intimitate: - dreptul de a nu fi tulburat
de ceilal]i, \n intimitate; dreptul de a fi discret, anonim; nepublic!... |n sensul
211

acesta ar trebui interpretat` propozi]ia din Constitu]ia noastr`: Persoana fizic` are dreptul s` dispun` de ea \ns`[i (s.ns.).
Legea din 1970, la care autorii francezi recurg pentru a stabili con]inutul [i criteriile de definire/delimitare a vie]ii private, ca delict de pres`,
ofer` unele solu]ii oportune/realiste, f`r` \ns` a defini conceptul \nsu[i de
via]` privat`. Legea din 1970 re]ine, cu deosebire, utilizarea excesiv` a
aparatelor de \nregistrat (sunet/imagine) care, datorit` dezvolt`rii tehnologice, pot re]ine/capta u[or, momente/aspecte ale vie]ii private. Legiuitorul
francez stabile[te pedeapsa cu \nchisoarea (de la o lun` la un an) [i o amend`
de la 2 000 la 6 000 franci, \n dou` cazuri:
1) faptul de a utiliza un aparat, de a asculta, de a \nregistra sau transmite cuvintele pronun]ate de o persoan`, sau de a fixa sau transmite imaginea sa, cnd ea se g`se[te \ntr-un loc privat [i f`r` a-i ob]ine consim]`mntul;
- [i aceasta cu voin]a (inten]ia - n.ns.) de a-i aduce atingere vie]ii sale
private (art. 368 Cod civil);
2) faptul de a conserva \n cuno[tin]` de cauz` o \nregistrare sau un
document ob]inut \n condi]iile de mai sus, de a utiliza sau de a le aduce \n
mod inten]ionat la cuno[tiin]a public` (art. 369 Cod civil).
Legea francez`, din 1970, re]ine, cum observ`m, aspecte tehnologice relative la via]a privat` (de a pune o frn` utiliz`rii aparatelor), dar
men]ioneaz`, \n acela[i timp, m`sura \n care dificult`]ile de definire a vie]ii
private men]in dificult`]ile de a ocrotii/ap`ra intimitatea persoanei, \n marea
diversitate de situa]ii iscate de realitate.
Este [i motivul probabil pentru care Lucien Solal [i colaboratorii s`i
re]in o defini]ie/formul` din gndirea juridic` francez`, considerat` util` \n
l`murirea, fie [i aproximativ`, a rela]iei privat-public \n via]a persoanei.
Formula doctrinar` este urm`toarea: Faptele vie]ii private ale fiec`rui individ apar]in patrimoniului s`u moral; nimeni nu are dreptul de a le publica,
fie [i f`r` rea-inten]ie, f`r` autoriza]ia expres` [i f`r` echivoc a acelui despre
a c`rui via]` este vorba (traducere adaptat`, expresia francez` fiind: de
celui dont on raconte la vie).
Firul c`l`uzitor invocat de autorii francezi este menit s` disting`,
mai exact, \ntre public [i privat, comentnd, totodat`, cteva situa]ii de
via]`. Formula este contrapunctic`, dup` tehnica dac` nu, da [i dac` da,
nu, \n termenii urm`tori: - tot ceea ce, \n existen]a unui individ, nu poate
212

avea repercursiuni directe asupra colectivit`]ii face parte din via]a sa privat`;
-tot ceea ce poate, dimpotriv`, v`t`ma sau profita colectivit`]ii, scap` vie]ii
sale private (chappe sa vie prive)120.
Exemplele de realitate prezentate de Lucien Solal [i colaboratorii s`i:
- Via]a familial` - constituie domeniul esen]ial al vie]ii private; dar
faptul brut al unei na[teri, c`s`torii sau deces intereseaz` colectivitatea.
Acestea nu sunt fapte de via]` privat` [i de altfel legiuitorul \nsu[i organizeaz` publicitatea lor.
- Via]a politic` - iese, indiscutabil, din cadrul vie]ii private; dar via]a
familial` a unui om politic care, \n mod obi[nuit, nu are repercursiuni asupra
colectivit`]ii, r`mne via]` privat`.
- Via]a sindical` - de[i via]a public` are, prin natura sa un impact
asupra colectivit`]ii, evenimentele interne ale grupului sindical, atta timp
ct nu sunt relevante public, r`mn private.
- Via]a profesional` - litigiul cu un func]ionar/lucr`tor [i schimbarea
locului de munc` sunt aspecte de via]` privat`; din contr` depunerea bilan]ului, apoi falimentul unei \ntreprinderi, susceptibile de incidente diverse
asupra colectivit`]ii, ies din cadrul vie]ii private.
- Via]a juridiciar` - toate sentin]ele date de tribunale intereseaz`
colectivitatea, \ntruct acestea constat` o situa]ie de drept sau de fapt care
confirm` sau modific` raporturile familiale, politice sau profesionale existente (s.ns.); a[adar, orice sentin]`, civil` sau represiv`, iese (...) din domeniul vie]ii private a celor interesa]i [i poate fi publicat` (cu rarele excep]ii,
precizate de lege); regula publicit`]ii se aplic` [i func]ion`rii justi]iei penale, astfel c` delictele [i crimele, inculp`rile, arest`rile pot fi date publicit`]ii,
dac` legea nu stabile[te altfel.
(Relativ la aspectele permisive/interdictive stabilite presei \n materie
de via]` judiciar`, aceea[i autori ne semnaleaz` crearea \n Fran]a, printr-o
ordonan]` \n 1958, a delictului de atingere la autoritatea justi]iei [i interzice, \ntre altele, influen]area martorilor [i a judec`torilor \nainte sau \n timpul
procesului (s.ns.)121.
|n condi]iile noii legi, presa poate: - S` publice toate informa]iile pe
care le posed` asupra afacerilor \n curs;
- s` asiste la audieri publice ale tribunalelor, s` relateze ceea ce se \ntmpl` (acolo) [i s` \[i exprime opinia asupra manierei \n care sunt conduse
213

dezbaterile, cu condi]ia ca relatarea s` fie fidel` [i de bun` credin]` (s.ns.) [i

s` nu urm`reasc` influen]area martorilor [i judec`torilor;
- s` relateze, f`r` a le critica, despre toate deciziile judiciare, inclusiv
despre ordonan]ele de ne\ncepere a urm`ririi unui inculpat (ordonnance de
non-lieu).
Exist`, \n acela[i timp, interdic]ii imperative de a publica. Ex.: actele
de procedur` criminal` sau corec]ional`, \nainte ca acestea s` fie citite \n
[edin]` public`; opinia exprimat` de un judec`tor sau mai mul]i, \n timpul
deliber`rii, declara]ia unui judec`tor sau a unui jurat indicnd sensul sau
ra]iunea votului s`u; felul cum a fost votat` sentin]a, inclusiv atunci cmd
decizia a fost luat` \n unanimitate etc, etc.... Dreptul francez exceleaz` prin
rigoarea detaliului - semn al unei civiliza]ii juridice de referin]` - [i informa]iile judiciare constituie un exemplu semnificativ, \ntre attea altele.
- Evenimentele str`zii - contrar primelor impresii, un fapt survenit pe
un drum public (voie publique) poate fi de via]` privat`; spre exemplu,
simplul fapt de a merge dintr-un punct \n altul.
Aceasta spre deosebire de situa]iile \n care persoana/personalitatea
particip`, din voin]` proprie, la o manifestare public`: spectacol, ceremonie
public`, demonstra]ie public`, sau, involuntar, la un fapt public: un incident/accident pe domeniul public. Sunt acestea, fapte/evenimente/prezen]e
publice, de interes public [i pe care publicul trebuie s` le cunoasc`.
Regula imperativ`: - Orice fapt privat poate s` devin` public, \n m`sura \n care persoana implicat` accept` expres [i f`r` echivoc s` fie dat
publicit`]ii!
Un alt punct de vedere. Nu este vorba neap`rat de o opinie diferit`, ci
de o sistematizare a argumentelor relative la via]a privat`, mai strns legat`
de specificul [i fazele profesiunii de ziarist. Profesorul Emmanuel Derieux
propune [i realizeaz` o asemenea adecvare la profesie, cu rezultate folositoare pentru corecta \n]elegere a delictului la via]a privat`, inclusiv \n perspectiva unei posibile [i necesare legifer`ri \n materie [i la noi. |n Fran]a - ne
spune profesorul Derieux - ca (...) \n toate ]`rile al c`ror sistem institu]ional
are aproape aceea[i natur`, riscul esen]ial este, actualmente, ca (...) sub pretextul libert`]ii de comunicare [i a dreptului la informa]ie, s` se produc`,
dintr-o curiozitate abuziv`, nedrepte [i inutile atingeri drepturilor personalit`]ii (dreptul la via]a privat`, dreptul la imagine...), \n condi]iile \n care
progresele tehnicii nu fac dect s` le accentueze [i s` le agraveze (s.ns.)122.
214

Sunt sugestive [i bine de cunoscut opiniile profesorului Derieux referitoare la delimitarea [i comunicarea public` a faptelor de via]` privat`,
precum [i clarific`rile \n domenii stabilite de legea francez` din 17 iulie
1970. |n privin]a delimit`rilor consemn`m: Dificultatea este, aici, ca \n
multe alte domenii, de a g`si echilibrul just \ntre ceea ce, \n respectul principilor libert`]ii [i ale comunic`rii, poate fi dat publicit`]ii, pe de o parte, [i
ceea ce, leznd drepturile personalit`]ii, trebuie p`strat secret, pe de alt`
parte123. Interesant este c` specialistul francez sugereaz` o privire evolutiv`, \n materia vie]ii private: formele [i condi]iile de ob]inere [i exploatare
a acestor informa]ii, identitatea persoanelor puse \n cauz`, modalit`]ile \n
care acestea se fac, evolu]ia mentalit`]ilor [i moravurilor (...) oblig` la
fixarea limitelor respective la niveluri diferite [i variabile.
Ct prive[te cadrul clasificator stabilit prin legea din 17 iulie 1970, se
men]ioneaz` elementele relativ clare [i eficace de definire [i de sanc]ionare
a atingerilor la via]a privat`, \n timp ce, r`mn foarte imprecise [i incerte
celelalte atingeri aduse drepturilor personalit`]ii124.
Legea francez` din iulie 1970 (care a introdus foarte multe nout`]i \n
ceea ce determin` [i calific` o nou` infrac]iune), a adus modific`ri/complet`ri, de la art. 368 la 372, referitoare la definirea [i sanc]ionarea, pentru prima oar` \n dreptul francez, a infrac]iunilor de atingere la via]a privat` sau la
propria intimitate125. |n acelea[i dispozi]ii de ordin penal sunt avute \n vedere forme de atingere la intimitatea vie]ii private care ar putea avea loc \n momentele ob]inerii, realiz`rii sau conserv`rii anumitor elemente de informare.
|nainte de a l`muri posibilele atingeri la via]a privat`, \n faza ob]inerii,
realiz`rii sau conserv`rii anumitor informa]ii (sau detalii informa]ionale), s`
re]inem cum define[te profesorul Derieux via]a privat`. Este vorba, \n
primul rnd, de ceea ce se \n]elege \n general prin via]a privat` [i, \n al
doilea rnd, cum se define[te via]a privat` pe baza doctrinei [i jurispruden]ei
franceze: a) \n general, prin via]` privat` (aceasta putnd varia \n func]ie de
circumstan]e/\mprejur`ri [i de identitatea persoanei vizate) se \n]elege:
via]a (sa) sentimental`, rela]iile de prietenie (amicale), situa]ia familial`, resursele [i mijloacele de existen]`, ocupa]iile \n timpul liber (loisir), opinile
politice, apartenen]a sindical` sau religioas`, starea s`n`t`]ii, modul de educa]ie ales pentru proprii copii....
Doctrina [i jurispruden]a (francez`) define[te dreptul la via]` privat`
prin urm`toarele componente: - dreptul la o via]` retras` [i anonim`, de215

parte de privirile indiscrete; dreptul de a-]i duce via]a a[a cum \n]elegi (s` o
faci) f`r` ingerin]e exterioare...126.
Descrierile/defini]iile de mai sus sunt, desigur, complementare, prima
- referind la situa]ii de via]` real`, a doua - la cuantific`ri necesare care permit identific`ri [i analogii practic nelimitate, \n aria specific` a vie]ii private.
|n aceea[i sfer` a rela]iilor de complementaritate se reg`sesc [i cele
trei momente men]ionate: ob]inerea, realizarea [i conservarea unor elemente
informa]ionale; cu men]iunea c` atingerile aduse vie]ii private, \n cele trei
momente, fac excep]ie de la ceea ce profesorul Derieux nume[te difuzarea
public` a unor informa]ii indiscrete.
Investigarea pentru colectarea [i ob]inerea informa]iei constituie atingere adus` vie]ii private, cnd gazetarul: manifest` o curiozitate sau o indiscre]ie excesive; utilizeaz` presiuni sau tentative de intimidare pentru a for]a
de]in`torul anumitor informa]ii de a le releva sau de a le divulga; de a se
dovedi (a fi) inoportun...127. Important` este [i observa]ia relativ` la colectarea [i difuzarea informa]iei din aria vie]ii private. {i anume: - Colectarea [i
difuzarea nu sunt, \n mod necesar, legate/condi]ionate, pentru a stabili delictul la via]a privat`. Putem avea atingere adus` vie]ii private prin singurul
fapt al ob]inerii informa]iilor indiscrete, f`r` ca acestea s` fie \n mod necesar
urmate de publicare. Exemplul clasic: - Difuzarea unei informa]ii de via]`
intim`/privat` care a f`cut obiectul unui demers judiciar anterior [i ale c`rei
existen]` [i solu]ie sunt de notorietate: O nou` atingere, prin faptul republic`rii, afecteaz` via]a privat` a persoanei \n cauz` - precizeaz` profesorul
Derieux.
- Ob]inerea informa]iilor [i via]a privat`. Dac` natura \ns`[i a atingerilor aduse vie]ii private nu este clar precizat` (nici de legea francez`),
formele [i condi]iile ob]inerii informa]iei ce constituie atingeri la via]a privat` sunt mai clar delimitate.
Profesorul Derieux rezum` astfel art. 368 din Codul Penal Francez: a)
ascultarea, \nregistrarea, cu ajutorul unui aparat oarecare, a cuvintelor pronun]ate \ntr-un loc privat, de o persoan`, f`r` consim]`mntul acesteia; b) fixarea, cu ajutorul unui aparat oarecare, a imaginii unei persoane aflate
\ntr-un loc privat, f`r` consim]`mntul acesteia.
- Faptul utiliz`rii unui aparat oarecare, pentru \nregistrarea cuvintelor
sau imaginii unei persoane, \ntr-un loc privat, impune unele preciz`ri de
216

detaliu, pe care gazetarul nu trebuie s` le ignore [i pe care instan]a, de obicei, le re]ine \n circumstan]ierea [i calificarea cauzei:
- dreptul absolut al persoanei de a refuza s` fie filmat`, fotografiat` sau
\nregistrat` fonic, atunci cnd se afl` \ntr-o situa]ie privat` [i se comport`
privat (gesturi, opinii, ini]iative private, f`r` relevan]` public`).
- fire[te, dac` persoana vizat` dore[te [i \[i exprim` f`r` echivoc (\n
scris, \nregistrat` etc.) dorin]a ca imaginea, cuvintele, opiniile sale s` fie \nregistrate [i date publicit`]ii, ziaristul are dreptul s` procedeze \n conformitate cu situa]ia de fapt; este \n]elept ca ziaristul s` ob]in` acordul scris sau
\nregistrat video/fonic al persoanei aflate \ntr-o situa]ie privat` [i care
accept` publicitatea;
- \n cazurile de via]` privat`, regula este a noningerin]ei de orice fel,
cu excep]ia cazurilor \n care persoana vizat` dore[te altfel;
- nu poate fi vorba de atingeri aduse intimit`]ii, \n cazurile \n care
persoana/persoanele martore \nregistreaz`, vizual [i auditiv (v`d [i aud),
situa]ii de via]` privat`, f`r` a fi dorit un asemenea lucru; \n asemenea cazuri, jurispruden]a [i bunul sim] oblig` persoana vizat` la asigurarea unei
protec]ii normale a vie]ii sale private;128
- delictul la via]a privat` este considerat comis \n chiar momentul \nregistr`rii (vocii/imaginii), chiar dac` banda audio sau video va fi inutilizabil`; [i este normal` o astfel de regul`, din moment ce delictul la via]a privat`
presupune faptul de a \nregistra f`r` consim]`mntul persoanei; faptul de a
perturba confortul intim al cuiva;
- \n sfr[it, s` consemn`m, ca fapt exonerator de r`spundere, consim]`mntul persoanei vizate; de asemenea, \mp`carea p`r]ilor \nl`tur` r`spunderea penal`.
- Conservarea elementelor informa]ionale [i atingerile aduse vie]ii private. Profesorul Derieux re]ine, \n materie ceea ce Codul Penal Francez
incrimineaz`, \n art. 369: faptul de a fi conservat cu bun` [tiin]` (...) orice
\nregistrare sau document astfel ob]inut; autorul \[i poate demonstra
buna-credin]` distrugnd \nregistr`rile; autorul poate demonstra c` \nregistr`rile nu au fost f`cute cu inten]ia de a aduce atingere intimit`]ii vie]ii
private; profesorul Derieux atrage aten]ia [i asupra situa]iei utilizatorului
(cel c`ruia un asemenea document i-a fost transmis), a c`rui bun` sau reacredin]` \n ob]inerea [i conservarea documentului va fi calificat` \n consecin]` de instan]` (op. cit., pag. 457).
217

- Realizarea unor materiale publicistice [i via]a privat`. De[i Codul

Penal Francez nu incrimineaz` expres o modalitate de a realiza un document, re]ine, totu[i, o modalitate particular` de a ob]ine sau de a realiza
documente:montajul, realizat cu imagini sau cuvinte ale unei persoane;
chiar dac` imaginile [i cuvintele utilizate \n montaj au fost \nregistrate
normal/[i legal. {i \n acest caz func]ioneaz` regula consim]`mntului persoanei vizate; de asemenea, principiul public`rii.
DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE.
|ntr-o carte tradus` [i la noi, Michel Friedman propune o formul`
interesant`, [i anume: Fiecare r`mne proprietarul imaginii sale129. |ncercnd o observa]ie \n litera propozi]iei, ne-am putea \ntreba: r`mne sau
este proprietarul propriei sale imagini? Altfel, acest r`mne, risc` a sugera
c` am putea consemna momente cnd proprietarul este/nu este sau c`, \n
nu se [tie care \mprejurare, a fost/nu a fost proprietarul propriei sale imagini.
De altfel, autorul invocat continu` cu o alt` formulare sugestiv`: |n ochii
legii, nu se prea admite ca o personalitate/public` s` se arate \n orice loc public, invocnd activitatea pe care o desf`[oar`, [i nici ca o persoan` particular` s` fac` acela[i lucru ap`rnd \n mod deliberat \n cursul unei manifesta]ii
publice. |n toate celelalte cazuri, subiectul public sau particular r`mne tot
att de strict proprietar al imaginii sale ca [i al celorlalte bunuri corporale
sau necorporale (s.ns.)... Michel Friedman are \n aten]ie, cu prec`dere,
fotografierea sau filmarea persoanelor130.
S` demont`m pu]in spusele cunoscutului om de pres` francez:
- proprietatea - opozabil` public - a persoanei asupra propriei imagini
este condi]ionat` de locul [i scopul prezen]ei;
- prezen]a \ntr-un loc public, pentru o activitate public`, a unei persoane/personalit`]i publice (invocnd activitatea pe care o desf`[oar`)
\nfrnge regula exclusivit`]ii asupra propriei imagini;
- regula exclusivit`]ii opereaz` [i \n cazul unor persoane particulare
care apar (se manifest`) \ntr-un loc public;
- prezen]a deliberat` \ntr-un loc public (personalitate sau persoan`
particular`) permite publicarea/difuzarea imaginii, f`r` a mai fi ]inut de
normele interdictive relative la propria imagine.
De o aten]ie oarecum special` ar trebui s` beneficieze propozi]ia: |n
toate celelalte cazuri, subiectul public sau particular r`mne tot att de strict
218

proprietar al imaginii sale ca [i al celorlalte bunuri corporale sau necorporale. Dou` aspecte apar, aici, de re]inut: a)subiectul r`mne proprietar
exclusiv al propriei imagini, atta timp ct nu este prezent \ntr-un loc public
[i \ntr-o activitate public` relevant` pentru publicul cititor/ascult`tor/privitor; relevan]a prezen]ei publice prevaleaz` \n calificarea raporturilor de
proprietate asupra propriei imagini; b) foarte important: acelea[i reguli
func]ioneaz` nu numai \n cazul propriei imagini, ci [i a celorlalte bunuri
corporale sau necorporale; a[a, spre exemplu, casa \n care locuie[te persoana, cinele sau chiar vestimenta]ia ]in de imaginea persoanei, pentru, care
aceasta poate invoca regula discre]iei.
Schema propus` de Michel Friedman (care n-a inten]ionat o discu]ie
normativ-juridic`) este oportun` [i rezist` la o analiz` de principiu, dar foarte
greu \n fapt. Autorul francez vorbe[te de prezen]a deliberat` a persoanei \n
locuri publice, cu inten]ia v`dit` de a participa la activit`]i publice; sau de a
participa/a se implica \n activit`]i publice; activit`]i deloc \ntmpl`toare!
Ce s-ar \ntmpla, \ns`, cu ra]ionamentul \n discu]ie, dac` persoana este
prins` \ntr-un eveniment sau asist` la un eveniment (ex. evenimentele din
decembrie 1989; Pia]a Universit`]ii; mineriadele), f`r` a fi inten]ionat/dorit
s` participe? |ntrebarea pune \n cauz` inten]ia \n raport cu prezen]a. |n
asemenea cazuri, prezen]a implic`, \n fapt, inten]ia; starea public` surclaseaz` statutul personal. Prezen]a la un mare eveniment public anuleaz`
posibilitatea de a se invoca \ntmplarea, hazardul particip`rii (deliberate/nedeliberate) [i exclusivitatea asupra propriei imagini.
Apari]ia numelui, percep]ia vocii [i/sau a imaginii \n reportaje cu asemenea subiecte sunt greu de interzis; ceea ce, \ns`, poate fi contestat [i judecat este comentariul, atunci cnd acesta dep`[e[te/ignor` calitatea prezen]ei.
Sau, cu rea-inten]ie, pune persoana prezent` \ntr-o situa]ie prejudiciant`.
Toate acestea de mai sus solu]ioneaz`, fie [i par]ial, at-urile persoanei \n
ap`rarea propriei sale imagini/voci etc. \n raporturile cu presa. Exist` \ns` [i
cel`lalt aspect: - mijloacele pruden]ei ziaristului \n fa]a riscurilor (delictuale) relative la prezen]a persoanei, la imaginea public` sau privat` a acesteia.
S` urm`m, [i \n acest caz, considera]iile profesorului Emmanuel
Derieux. Cteva caracteristici (specifice) trebuie re]inute \n premisa ra]ionamentului:
a) imaginea unei persoane, reprodus` sau difuzat` f`r` consim]`mntul acesteia - dar prin care nu se aduce atingere vie]ii publice (ex. la o reu219

niune \ntr-un loc public etc); nu poate, \n principiu, constituie obiect al unei
ac]iuni juridice de via]` privat`;
b) acela[i argument este valabil [i \n cazul vocii persoanei;
c) imaginea (sau vocea) unei persoane, chiar dac` ziaristul a ob]inut
autoriza]ia fix`rii, nu poate fi utilizat` dect pentru ct a ob]inut aprobarea
(fotoreportaj, video-reportaj, audio-reportaj, [tiri etc.); autoriza]ia de reproducere sau difuzare este limitativ` [i condi]ionat` de acordul \ntre cele dou`
p`r]i implicate: gazetar-persoan`;
d) decuparea din contextul \n care au avut loc faptele s` nu prejudicieze, \n nici un fel, veridicitatea prezen]ei persoanei vizate;
e) unghiul de filmare/fotografiere, calitatea tehnic` a \nregistr`rii,
montajul etc. s` nu urm`reasc` altceva dect a dorit [i a f`ptuit persoana
aflat` la fa]a locului;
f) apari]ia \ntr-o mul]ime de oameni, \ntr-o fotografie realizat`, \ntr-un
loc public, f`r` a fi men]ionate elemente de ordin particular, nu poate fi
considerat` atingere adus` dreptului la imagine;
g) \n sfr[it, reproduceri indirecte ale imaginii sau vocii, \n m`sur` s`
aduc` atingere atributelor personalit`]ii, inclusiv parodii sau pasti[e (imitarea stilului, a manierei de a scrie, de a picta ale cuiva), cnd acestea din urm`
sunt simple contrafaceri, f`r` virtu]i artistice originale131.
Detalii. Este interesant de observat cum, \n cazul dreptului la propria
imagine, se re]ine, aproape \n exclusivitate, manipularea negativ` (a imaginii publice a persoanei), fie c` este vorba de fotografii, de film de televiziune
sau actualit`]i filmate, fie de voce. Prin aceste mijloace [i prin alte maniere
combinatorii (montaj, colaj etc.) se urm`re[te stricarea imaginii publice a
unei persoane; \n mod deosebit, deliberat, stricarea imaginii. Dar exist` [i
simetricul stric`rii; - [i anume: umflarea imaginii publice a unei persoane,
cu rezultate, \n final, la fel de deformante.
Ba, am supralicita spunnd: cu rezultate mai grave pentru ceilal]i! Cu
deosebire, atunci cnd este organizat` o adev`rat` inginerie a imaginii publice, cu beneficii deliberat urm`rite de persoana \n cauz`, \mpreun` cu grupul
pe care \l reprezint` (grup de interese, societ`]i, funda]ii, organisme civice,
partide politice etc.).
Este vorba de ceea ce am putea numi manipularea pozitiv` a imaginii
publice a persoanei; hiperbolizare interesat`, profitabil` pentru unii, intoxi220

cant` pentru to]i ceilal]i (experien]a totalitarismului \nl`tur` orice dubii

asupra tehnicilor [i consecin]elor imagina]ionismului).
Manipularea pozitiv` nu este neap`rat univoc`. Prin aceea[i metod` a hiperboliz`rii - se pot ob]ine efecte care s` afecteze grav imaginea public`
a unei persoane. Tehnica este de a spune nu de a prezenta, \n fotografii/filme/desene etc., o persoan` care, \n chip evident, nu poate fi ceea ce \ncearc`
vorbele sau imaginile s` acrediteze, trezind astfel rsul/dispre]ul public.
Ce ne facem, \ns`, cnd imagineria, este impus` publicului ca adev`r
virtual/real? Ingineriile totalitare au atins absurdul, f`r` a putea fi contrazise/contracarate mult` vreme, prea mult` vreme. Dar numai cele totalitare?...
Suntem, \n asemenea cazuri, \n aria patologiei imaginii,...cnd farsa
ridicol` (uciga[` - sinuciga[`) devine mod de via]`. Ne vom aminti mereu
de replica senatorului Cherea, din Caligula lui Albert Camus: Da, s`-l
l`s`m pe Caligula s` continue. Ba chiar s`-l \ncuraj`m pe aceast` cale. S`-i
organiz`m nebunia (s.ns.). Fiindc` va veni o zi cnd se va trezi singur
dinaintea unui imperiu plin de mor]i [i de rude ale mor]ilor132. R`mne un
semn de \ntrebare: de ce nu se re]ine \n sfera vie]ii private (imaginea public`,
\n cazul nostru), tehnicile de manipulare, intoxicare pozitive: spre exemplu,
a minciunilor politice m`gulitoare?... |n ce m`sur` o fotografie urt` ([i
mincinoas`/minimalizatoare, prin aceasta) este o atingere adus` imaginii, \n
timp ce una frumoas` (la fel de mincinoas`/de neadev`rat`/exagerat-deformatoare) constituie un omagiu sincer)? S` fie publicitatea/promotion-ul o
tic`lo[ie bonom`? S` fie uzurparea op]ional` - prin hiperbole expresive [i
pozitive - r`ul necesar al spa]iului politic/public? Probabil. Oricum, organizarea nebuniei, prin hiperboliz`ri pozitive ale imaginii, nu este re]inut` \n
sfera comportamentului delictual. Este [i motivul pentru care manipularea
pozitiv` nu a intrat pe rolul unei instan]e de judecat` practic niciodat`. {i
este firesc s` fie a[a, din moment ce urm`rirea penal` se declan[eaz` la
plngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate. Or, cum s` se plng` de pild`, un
politician c` a fost v`t`mat...frumos? V`t`marea pozitiv` produce o durere pl`cut` persoanei hiperbolizate [i de ce ar depune o plngere prealabil`
de repunere \n situa]ia anterioar` declan[`rii ini]iativei v`t`m`toare?
Vedem, deci, cum nu se pune - moral [i juridic - problema v`t`m`rii
mentalului colectiv ([i nu numai), produs de minciuna mediatic` m`gulitoare; de cacealmaua personalit`]ii.
221

Nu se pune problema unor garan]ii juridice care s` protejeze colectivitatea de hiperbolele personalit`]ii, \n attea feluri un atac la demnitatea
(identitatea/imaginea) personajului colectiv - a personalit`]ii unei colectivit`]i, a unei na]iuni, a unei profesii, sau confesiuni, a altor forme de organizare colectiv`.
Publicul/publicurile trebuie s` poat` recurge la acelea[i garan]ii legale
pentru a se ap`ra de atacurile imagistice, provocate de personalit`]i prefabricate, cu iluzii exponen]iale, \n dispre]ul regulilor elementare de respect [i
bun`-credin]` fa]` de cei \ntre care tr`iesc.
Respectul pentru imaginea public` a unei persoane va trebui s` implice reguli [i norme de respectare [i a imaginii publicului \mpotriva unei altfel
de provoc`ri. Simetria [i coresponden]a formelor este o constant` a comportamentului uman.

8.9. Delicte de pres` contra unor simboluri

[i valori na]ionale [i universale
Reiter`m, aici, con]inutul textului de la alineatul (7) art. 30 Constitu]ia
Romniei din 1991, la care am f`cut dese referiri, pe care \l consider`m
sediul materiei, \n \ncercarea de individualizare a delictelor numite de noi
contra unor simboluri [i valori na]ionale [i universale. Delicte, altele dect
cele contra demnit`]ii persoanei, chiar dac` textul constitu]ional nu
epuizeaz` tipurile de delicte de pres`. Alineatul (7) permite, \n premier` la
noi, un decupaj coerent al unei anumite familii de delicte. Al`turnd-o
celor contra demnit`]ii (alineat 6), avem o structurare relativ temeinic` a
materiei juridice speciale privind delictele de pres`. Textul alineatului (7)
propune princpiul enumerativ \n urm`toarea formulare: (7) Sunt interzise
de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur`
na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violan]` public`, precum [i manifest`rile obscene,
contrare bunelor moravuri.
Textul constitu]ional, interpretat \n cheie publicistic`, stabile[te cel
pu]in patru tipuri de delicte (de pres`) contra unor simboluri [i valori na]ionale [i universale. Acestea sunt:
222

- Def`imarea ]`rii [i a na]iunii (precum [i a simbolurilor na]ionale).

- |ndemnul la r`zboi de agresiune.
- Incitarea la ur` [i discriminare na]ional`, rasial`, de clas` sau
religioas`.
- Violen]a [i obscenit`]ile publice.
Este important s` observ`m c` tipurile de delicte men]ionate sunt [i de
pres`: - pot fi f`ptuite de pres` [i \n \ntregime de pres`. Operatori lexicale
semnificativi ne vin \n ajutor: def`imarea (prin cuvinte scrise sau vorbite,
imagini fixe sau \n mi[care), \ndemnul (scris, vorbit, filmat), incitarea
etc, \nl`tur` orice echivoc referitor la disponibilit`]iile presei scrise, vorbite,
televizate \n aria men]ionat`.
|n cele ce urmeaz`, vom \ncerca descrierea selectiv` a unor infrac]iuni
(delicte) care s` exemplifice clasificarea \nlesnit` de textul constitu]ional. |n
acela[i timp, nara]iunea proprie fiec`rei infrac]iuni (defini]ie, caracteristici,
elemente constitutive etc.) va urma metoda consacrat` de prezentare, la care
se adaug` specificul impus de pres`.
Mai \nti, \ns`, vom observa cum interdic]ia de a def`ima ]ara [i na]iunea, unele \nsemne [i simboluri, este corelat` de legiuitor cu libertatea de
fidelitate. Aceast` din urm` sintagm` poate p`rea for]at` (cel pu]in stilistic),
de[i \n]elesul propriu apare destul de clar. Libertatea de fidelitate, \n sens generic, indic` un act op]ional, deliberat [i necondi]ionat: - de a vrea s` apar]ii
unei anumite ]`ri, de a avea simpl` sau dubl` cet`]enie, de a deveni rezident
\n propria-]i ]ar`, de a fi apatrid etc., etc. Libertatea de fidelitate oblig`, \n cele
din urm`, \n mod liber, s`-]i define[ti statutul pe care \l dore[ti (compatibil cu
legile na]ionale [i interna]ionale) fa]` de ]ara [i na]iunea de origine [i fa]` de
oricare altele.
|n sens constitu]ional, juridic, fidelitatea cap`t` dimensiuni concrete,
normative. Aceasta \nseamn` c`, oricare ar fi statutul libertar pentru care o
persoan` a optat, comportamentul fa]` de valorile [i simbolurile na]ionale [i
universale urmeaz` litera [i spiritul legilor \n vigoare, \n func]ie de statutul
juridic dobndit.
Constitu]ia Romniei subliniaz` imperativ: Fidelitatea fa]` de ]ar` este
sacr` (art. 50), iar cet`]enii au dreptul [i obliga]ia s` apere Romnia (art.
52). O Romnie pe care Constitu]ia din 1991, \n art. 1 alin. 3 o prezint` astfel:
stat de drept,democratic [i social, \n care demnitatea omului, drepturile [i
libert`]iile cet`]enilor, libera dezvoltare a personalit`]ii umane, dreptatea [i
223

pluralismul politic reprezint` valori supreme [i sunt garantate... Tot din sfera
libert`]ii de fidelitate face parte [i respectul neab`tut pentru simbolurile
na]ionale, acelea stabilite \n art. 12 al Constitu]iei ]`rii: - Drapelul tricolor,
Ziua Na]ional` (1 Decembrie), Imnul na]ional, Stema ]`rii [i Sigiliul statului.
Libertatea de fidelitate st` sub semnul liberei op]iuni, dar [i al liberei
obliga]ii de a-]i respecta op]iunea (patria aleas`, cnd este cazul),
\mpreun` cu simbolurile [i valorile ei de ob[te. Odat` op]iunea exprimat` [i
legalizat`, libertatea de fidelitate prime[te \n]elesul de drept [i obliga]ie de
fidelitate. Constitu]ia ]`rii noastre, \n consens cu legisla]iile na]ionale [i
comunitare (europene) subliniaz` tran[ant, \n art. 16: Nimeni nu este mai
presus de lege, libertatea [i legalitatea fiind \ntr-o strns` rela]ie de complementaritate.
Codul Penal Romn (Partea special`, Titlul V, Infrac]iuni contra autorit`]ii) define[te infrac]iunile referitoare la \nsemne/simboluri na]ionale
[i la def`imarea ]`rii sau a na]iunii \n art. 236 (Ofens` adus` unor \nsemne) [i art. 236 (Def`imarea ]`rii sau a na]iunii). S` re]inem cteva
caracteristici [i elemente constitutive specifice.
OFENSA ADUS~ UNOR |NSEMNE. Articolul 236 din legea penal`
formuleaz` astfel acest tip de infrac]iune: Orice manifestare prin care se
exprim` dispre] pentru \nsemnele Romniei se pedepse[te cu \nchisoare de
la 6 luni la 3 ani. Manifestarea prin care se exprim` dispre] pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorit`]ile se pedepse[te cu \nchisoare
de la 3 luni la un an sau cu amend`.
Textul legii impune cteva delimit`ri. S` observ`m, mai \nti, c` art.
236 se refer` la dou` situa]ii: - \nsemnele Romniei, [i emblemele sau
semnele de care se folosesc autorit`]ile.
|n prima situa]ie, sensul/con]inutul sintagmei (\nsemnele Romniei)
este u[or de stabilit, constatnd sinonimia dintre \nsemnele na]ionale [i
simboluri na]ionale (art. 12 Constitu]ia Romniei). |n a doua situa]ie, legiuitorul vorbe[te de emblemele [i semnele utilizate de autorit`]i; \n acest
caz, nu se are \n vedere Drapelul ]`rii, Ziua na]ional`, Imnul na]ional, Stema
]`rii, Sigiliul statului. Chiar legea penal`, printr-o \ncadrare punitiv` diferit`,
\nl`tur` \ncercarea de similarizare dintre con]inuturile celor dou` paragrafe
ale art. 236. Preciz`rile insistente relative la aspecte ritualice diferite sunt,
totu[i, oportune. S` observ`m c` autorit`]ile utilizeaz` [i simboluri na]io224

nale (ex: drapelul, stema ]`rii), iar utilizarea la un astfel de nivel nu

schimb` valoarea lor simbolic` [i nici \ncadrarea juridic`. Alineatul \nti al
art. 236 se aplic` [i atunci cnd \nsemnele na]ionale sunt utilizate [i de
autorit`]i, nu numai de personalit`]ile [i organismele reprezentative ale ]`rii.
Diferen]a \n substan]` [i punitiv` este determinat` nu de clasificarea
(ierarhic`/administrativ`) ci de reprezentativitatea \nsemnelor/emblemelor
sau semnelor atacate.
|n context, trebuie s` ]inem seama de diferen]ele semantice [i de reprezentativitate, dintre simboluri na]ionale, embleme [i semne, pentru a
situa corect - moral [i juridic - faptele comise. A spune, spre exemplu c`
utilizarea tricolorului de c`tre o autoritate local`, \n compara]ie cu o personalitate sau un organism na]ional exponen]ial, ar putea \nsemna altceva ([i
mai pu]in), pentru sacralitatea [i protec]ia prin lege a drapelului ]`rii, ]ine de
o sofistic` pe ct de subtil` pe att de inutil`.
|n cazul determinat al presei, pot fi re]inute fapte publicistice care, \n
mod v`dit, ostentativ, atac` simbolurile na]ionale sau emblemele [i semnele
utilizate de autorit`]i. Este vorba de texte, cuvinte, imagini difuzate/transmise public, cu inten]ia v`dit` de a produce efecte negative - de a exprima
dispre] fa]` de realit`]i simbolice impuse de lege [i de uzan]ele publice.
(S` mai not`m p`rerea speciali[tilor care consider` c` art. 236 nu se
refer` [i la emblemele sau semnele proprii asocia]iilor [tin]ifice, artistice,
sportive)133.
Latura subiectiv` a delictului de pres` contra \nsemnelor, emblemelor
[i semnelor se realizeaz` sub forma inten]iei directe [i numai dac` textul sau
emisiunea a fost adus` la cuno[tin]a public` prin difuzare, transmitere sau
orice alt mijloc de comunicare public`.
Subiectul activ - orice ziarist profesionist, cu contract de munc` stabil,
ziaristul colaborator permanent sau ocazional, orice persoan` care solicit`
spa]iu de publicare sau difuzare [i \[i face publice opiniile (delictuale),
persoana care acord` interviuri [i profit` de acest fapt pentru a comite
infrac]iunea de ofens` men]ionat`. Subiectul pasiv principal: - statutul.
Ac]iunea de urm`rire penal` se declan[eaz` din oficiu.
DEF~IMAREA }~RII SAU A NA}IUNII. Legiuitorul penal stabile[te: Manifest`rile publice s`vr[ite cu inten]ia de a def`ima ]ara sau na]iunea romn` se pedepsesc cu \nchisoare de la 6 luni la 3 ani (art. 2361).
225

Sugestia de fond, sus]inut` de textul legii, prive[te similitudinea, \n acest

caz, dintre ]ar` [i na]iune. Legea nu face o diferen]iere de periculozitate,
cnd este vorba de def`imarea ]`rii sau, def`imarea na]iunii. |n acela[i
timp, sunt necesare preciz`ri de nediscriminare \ntre na]iunea romn` [i
cet`]enia romn`. Textul constitu]iei \n vigoare este real democratic nediscriminant [i nedefavorizant - indiferent de apartenen]a etnic` a cet`]enilor Romniei.
Legiuitorul, \n sensul [i menirea standardelor moderne, impune similitudini [i garan]ii libertare general-umane. Aten]ia acordat` dominantei [i
specificit`]ii etno-na]ionale ]ine seam` de urgen]ele pe care rezolvarea, \n
fond [i \n esen]`, a problemei le impun \n lumea modern`, cu deosebire \n
Europa central` [i de est. Calitativ - \n con]inutul [i exercitarea drepturilor
na]ionale [i cet`]ene[ti - legea noastr` fundamental` afirm` [i ap`r` unitatea poporului [i egalitatea dintre cet`]eni (art. 4): (2) Romnia este patria
comun` [i indivizibil` a tuturor cet`]enilor s`i [i garanteaz` dreptul la
identitate.
Constitu]ia Romniei rezolv` esen]a drepturilor [i libert`]ilor fundamentale printr-o real` complementaritate dintre libertate - na]ionalitate specificitate - etnicitate - identitate - libertate. Solu]ie cu att mai oportun`
cu ct \n aceast` arie a complementarit`]ilor se origineaz` o serie de reac]ii
sau hiperboliz`ri negative, polemici, diversiuni, conflicte etc. |n contextul
mai larg, european, al evolu]iilor doctrinare [i institu]ionale, specificit`]ile,
na]ionalismele, diferen]ierile (\n raport cu baza) dau ocazia unor interpret`ri \ngrijorate, \n discordan]` cu evolu]iile integratoare. Constitu]ia romneasc` [i noile acte normative ]in seam` de principiul sincroniz`rii continentale [i-l promoveaz` \n act [i \n fapt.
Elementele constitutive ale infrac]iunii de def`imare a ]`rii sau a
na]iunii:
- Obiectul juridic special este definit de rela]iile sociale, descrise de
lege, referitoare la prestigiu, autoritatea [i securitatea moral`, spiritual` [i
identitar` a ]`rii sau na]iunii. Elementul material (latura obiectiv`) este
configurat, \n chip evident, concret, de ac]iuni def`im`toare indubitabile:
r`spndirea de [tiri false, voit [i v`dit mincinoase, batjocoritoare, minimalizante; lansarea de zvonuri alarmante, supralicitarea unor fapte, situa]ii catrastrofice; denaturarea unor ini]iative sau momente de impas politic, de
guvernare - cu scopul de a crea haos, insecuritate, isterie colectiv`, senti226

mentul incapacit`]ii de solu]ionare a unor obiective socio-economice de

interes na]ional; sentimentul incapacit`]ii de guvernare al na]iunii respective. Toate acestea cu inten]ia vinovat` de a induce convingerea unei situa]ii/atmosfere de pericol pentru ]ar`/na]iune.
|n cazul delictului de pres` de acest tip, apare ca necesar` precizarea
specific` a manipul`rii informa]ionale catastrofice, att \n plan social, ct [i
mental; \n r`zboiul psihologic, informa]ia/comunicarea sunt instrumentalizate agresiv, cu prec`dere prin intermediul mass-media.
Elementul subiectiv (latura subiectiv`): - infrac]iunea se s`vr[e[te cu
inten]ie (direct`/indirect`); \n cazul delictului de pres`, jurispruden]a ar
trebui s` re]in` numai inten]ia direct` (vinovat`).
Subiectul activ: - redactorul sau persoanele asimilate acestuia; (vezi
insulta, calomnia), subiectul pasiv: - ]ara sau na]iunea.
Ac]iunea penal` se declan[eaz` din oficiu.
|NDEMNUL LA R~ZBOI DE AGRESIUNE. Este vorba de propaganda pentru r`zboi, a[a cum este definit` de art. 356 C.P., propaganda
promovat` \n favoarea dezl`n]uirii unui r`zboi. Textul este formulat
astfel: Propaganda pentru r`zboi, r`spndirea de [tiri tenden]ioase, de natur` s` serveasc` a]]`rii la r`zboi sau orice alte manifest`ri \n favoarea
dezl`n]uirii unui r`zboi, s`vr[ite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu \nchisoare de la 5 la
15 ani [i interzicerea unor drepturi.
Dac` \n privin]a obictului juridic (rela]iile sociale specifice) sau a elementului subiectiv (numai inten]ia direct` [i indirect`) aspectele sunt similare cu ale infrac]iunilor/delictelor din aceast` categorie, latura obiectiv`
impune unele preciz`ri de detaliu. {i anume: men]iunea legiuitorului relativ` la modalit`]ile de s`vr[ire - prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace - cere o l`murire \n termeni.
Prin grai, spre exemplu, trimite la discursul public; \n fapt, la o interven]ie public`, inten]ionat`, nemijlocit`. Un discurs de acela[i tip poate lua
forma scris` (text de pres` - ziare, reviste), dar poate fi \nregistrat [i difuzat
radiofonic, poate fi \nregistrat [i difuzat (imagine-cuvinte) prin intermediul
televiziunii, al pelicului cinematografice (film documentar, actualit`]i
filmate [i chiar film artistic). Important de re]inut: - cnd delictul se s`vr[e[te de pres` (radio/tv/ziar), nu are relevan]` forma (comentariu, reportaj,
227

interviu, film artistic), ci con]inutul [i destina]ia acestora: dac` astfel se

\nf`ptuie[te a]]area la r`zboi sau se produc manifest`ri \n favoarea
dezl`n]uirii unui r`zboi.
Textul art. 356 con]ine [i precizarea sau prin alte asemenea mijloace
(altele dect prin grai, scris, radio, tv, cinematograf). Pentru specificul comunic`rii de mas`, precizarea poate fi [i trebuie descifrat` \n con]inutul [i
formele caracteristice mass-media. Pentru a r`mne \n aria delictului de
pres`, alte asemenea mijloace \nseamn` alte mass-media.
Ne gndim la carte, afi[, desene, sculpturi, care, prin rostul [i destina]ia lor, sunt publice [i au impact public premeditat.
Latura subiectiv` - infrac]iunea (\n general) se s`vr[e[te cu inten]ie
(direct` sau indirect`); tentativa se pedepse[te. |n cazul delictului de pres` r`mnem la p`rerea c` determinant` trebuie s` fie numai inten]ia direct`;
tentativa nu se pedepse[te (se sanc]ioneaz` numai ceea ce se public`).
INCITAREA LA UR~ {I DISCRIMINARE. Constitu]ia Romniei [i
legisla]ia \n vigoare adopt` un stil interdictiv, cnd este vorba de comportamentul socio-juridic [i moral al persoanelor sau grupurilor care promoveaz`
ura [i discriminarea etnic`, clasial`, confesional`. Interdic]ia fa]` de ac]iunea exclusivist`, [ovin`, xenofob`, antisemit` nu poate fi considerat` sau
interpretat`, \n nici o \mprejurare, ca limitare sau atingere adus` libert`]ii [i
liberei exprim`ri a opinilor, gndurilor, viziunilor... Asemenea ac]iune trebuie oprit`!
Interzicerea expres` a unor fapte ce aduc grave atingeri bunei convie]uiri sociale, respectului fa]` de valorile na]ionale, profesionale, de grup,
sau universale define[te calitatea unei civiliza]ii [i perspectivele ei reale,
\ntr-o lume pluralist`, complementar`. Tipurile de infrac]iuni clasificate \n
categoria sugerat` de titlul subcapitolului de fa]` sunt: - propaganda na]ionalist-[ovin` (art. 317, C.P.); - \mpiedicarea libert`]ii cultelor (art. 318,
C.P.); - propaganda \n favoarea statului totalitar (art. 166, C.P.) [i o crim`
abominabil` ce a marcat, \n mod tragic, con[tiin]a colectiv` a secolului nostru - genocidul (art. 357, C.P.) [i care, ast`zi, cunoa[te noi forme de evolu]ii, doctrinare [i de fapt, insidioase: de la contestarea holocaustului pn` la
purificarea etnic` sau pustiirea economic` [i informa]ional`. Este [i motivul
pentru care vom acorda infrac]iunii de genocid o aten]ie aparte, \n cele ce
urmeaz`.
228

GENOCIDUL134. S` convenim, mai \nti, c` presa este, la ora actual`,

mijlocul cel mai eficace de sesizare, blamare [i, prin efect, de contracarare
a crimelor contra p`cii [i omenirii, categorie din care face parte [i crima de
genocid. Cum tot att de adev`rat este c`, \n unele locuri [i \n unele situa]ii,
presa, mass-media \n general, particip` adesea - direct sau indirect, con[tient
sau din ignoran]`/superficialitate/u[ur`tate - la promovarea teoretic` [i consemnarea faptic` (chiar apologetic`!) a genocidului (rasial, cultural, moral).
Presa poate contribui, \n acela[i timp moral-spiritual [i normativ, la
promovarea ac]iunii politice [i sociale, individuale [i colective, umaniste, la
afirmarea deschis` a con[tiin]ei profunde de toleran]` [i respect reciproc,
singura viabil`, legitimant`, \n lumea de azi.
Atitudinea moral` [i juridic` tran[ant` \mpotriva [ovinismului, xenofobiei, antisemitismului, atitudinea manifest` \mpotriva riscurilor tragice
care pot decurge din instrumentalizarea ideilor [i programelor extremiste constituie componente decisive (imperative!) ale convie]uirii, cum [i ale
continuit`]ii \n istoria [i lumea contemporan`.
Legiuitorul nostru define[te, pe bun` dreptate, dintr-o perspectiv`
dramatic`, infrac]iunea de genocid, plasnd-o \ntre infrac]iunile contra p`cii
[i omenirii. Art. 357, C.P. stabile[te:
S`vr[irea \n scopul de a distruge \n \ntregime sau \n parte o
colectivitate sau un grup na]ional, etnic, rasial sau religios, a vreuneia
din urm`toarele fapte:
a) uciderea membrilor colectivit`]ilor sau grupului;
b) v`t`marea grav` a integrit`]ii fizice sau mintale a membrilor colectivit`]ii sau grupului;
c) supunerea colectivit`]ii sau grupului la condi]ii de existen]` sau tratament de natur` s` duc` la distrugerea fizic`;
d) luarea de m`suri tinznd la \mpiedicarea na[terilor \n snul colectivit`]ii sau grupului;
e) transferarea for]at` a copiilor apar]innd unei colectivit`]i sau unui
grup, \n alt` colectivitate sau \n alt grup;
se pedepse[te cu deten]iunea pe via]` sau cu \nchisoarea de la 15 la 25
de ani [i interzicerea unor drepturi.
Dac` fapta este s`vr[it` \n timp de r`zboi, pedeapsa este deten]iunea
pe via]`. |n]elegerea \n vederea s`vr[irii infrac]iunii de genocid se
229

pedepse[te cu \nchisoare de la 5 la 20 de ani [i interzicerea unor

drepturi.
Cteva preciz`ri la text sunt necesare. |n primul rnd, structura [i detaliile art. 357 sunt deduse din faptele tragice ale carnagiului [i holocaustului
petrecute \n cel de-al doilea r`zboi mondial. Tocmai a[a fiind, textul poart`
pecetea (emo]ional` [i conceptual`) a momentelor din imediata apropiere a
evenimentelor [i mai pu]in a evolu]iilor pe alocuri stupefiante (ex. Garaudy)
din perioadele urm`toare ([i asupra c`rora vom reveni ceva mai \ncolo). |n al
doilea rnd, textul penal la care ne referim stabile[te dou` atitudini fundamentale \n producerea infrac]iunii de genocid: - s`vr[irea [i \n]elegerea \n vederea s`vr[irii, cu regim punitiv diferit, dar de aceea[i esen]` criminal`. |n
al treilea rnd, textul legii penale stabile[te ca subiect pasiv un grup; [i, foarte
important, nu un grup oarecare, ci unul care are ca principal` caracteristic`
monolitismul (na]ional, religios, rasial, etnic [i, constitu]ional vorbind, am putea ad`uga: profesional, clasial, [.a.). |ntrebarea este: - Mai
noile crea]ii atroce, de tipul purificarea etnic`, str`mutarea de popula]ii,
sp`larea creierelor sunt fapte de genocid sau simple fapte de r`zboi (crime
de r`zboi), ori, cine [tie, doar arme politice? |n al patrulea rnd, art. 357
con]ine unele detalii necesare \n calificarea faptelor de genocid; \n sensul c`,
pentru s`vr[irea unei astfel de infrac]iuni, inten]ia de a distruge \n \ntregime
sau \n parte o colectivitate constituie elementul calificat decisiv. Persoana/persoanele \n pericol trebuie s` fac` parte dintr-un asemenea grup, [i numai
\ntruct sunt \ntr-un asemenea grup - supus amenin]`rii sau ac]iunilor mortale,
din simplul motiv c` exist` [i nu c` au f`cut ceva anume - ne afl`m \n fa]a infrac]iunii de genocid. O ceart`, o \nc`ierare dintre persoane sau grupuri (confesionale, etnice, rasiale), pentru a tran[a un drept sau un bun mobil/imobil,
constituie o infrac]iune de drept comun [i nu mai mult. |n al cincilea rnd,
textul legii nu precizeaz` datele f`ptuitorului (persoan` particular`, neangajat`, sau membru/membri ai unui grup etnic, rasial, confesional). Interpretarea
stricto sensu a art. 357 (ca [i datele istorice contextuale) trimite mai degrab`
la persoane organizate (politic, etnic, confesional, rasial chiar clasial).
Ar fi o interpretare nesatisf`c`toare, chiar dac`, \n realitate, cele mai
multe ac]iuni de genocid au avut [i au un caracter organizat. Subiectul/subiec]ii activi ai genocidului pot fi persoane organizate sau simple
persoane fizice, cu asemenea inten]ii criminale.
230

Relevarea [i amendarea unor detalii referitoare la infrac]iunea de

genocid argumenteaz` asupra caracterului deschis - evolutiv - al gndirii [i
ini]iativei legislative \n domeniu. Aceasta cu att mai mult cu ct genocidul
- ca gndire [i fapt - angajeaz`, adesea, aprige dispute de ordin ideologic,
moral, etno-na]ional.
S` urm`rim cteva opinii ce continu` s` nedumereasc` att [tiin]a, ct
[i con[tiin]a dramaticului secol gata s` se \ncheie.
- Stupefiat [i agresiv, Roger Garandy135 \[i propune s` se mire [i s` nu
accepte m`surile asiguratorii, de ordin juridic [i moral, cerute imperativ de
incredibila, pustiitoarea tragedie a holocaustului. R.G. nu vrea s` \n]eleag`
[i s` accepte (nici legic, nici logic, nici ideologic!) ini]iativa legislativ`
francez`, de a incrimina nu numai faptele atroce ale holocaustului, ci [i
ac]iunile de contestare a teribilei crime \mpotriva umanit`]ii; \[i propune s`
nu \n]eleag` [i s` nu accepte crima de a contesta existen]a holocaustului dovedit` cu milioane de mor]i, pe motivul apartenen]ei la o anumit` ras`,
sau din motive de inferioritate rasial` - de[i este elementar s` se observe
c` astfel de contesta]ii decurg din disimularea atitudinii rasiste, exclusiviste,
xenofobe, reg`sit` [i azi \n opere ale spiritului, dar [i \n cele sociale, morale,
politice. Ar trebui spus, cu deosebire azi, cnd spa]iul libert`]ii apare, din ce
\n ce mai mult, afectat de un soi de revan[` de tip xenofob, rasist, antisemit.
R. Garaudy nu putea s` nu sesizeze eviden]a [i, tocmai de aceea,
ra]ionamentele sale se plaseaz`, deliberat sau nu, \n zona delictului de con[tiin]`, surprinz`tor [i de neacceptat la un cunoscut om de spirit, este
adev`rat, experimentalist [i fugos.
Nedumerirea, \n cazul reflec]iilor de tip Garaudy, este sporit` de
realitatea [i oportunitatea reglement`rilor juridice - de la Nrnberg pn` \n
zilele noastre - relative la atrocit`]ile \n mas`, rasiale sau clasiale, comise
att de grupuri ideologice sau de alt` natur`, ct [i de state fasciste, totalitare etc.
Statutul Tribunalului de la Nrnberg nu [i-a pierdut actualitatea; dimpotriv`. Cu deosebire, art. 6 care define[te cele trei tipuri de crime136 re]inute
\mpotriva fascismului de esen]` na]ional-socialist`, [i anume: 6. a. Crimele
\mpotriva p`cii, definite astfel - Direc]ia, preg`tirea, declan[area sau continuarea unui r`zboi de agresiune sau al unui r`zboi de violare a tratatelor,
asigur`rilor sau acordurilor interna]ionale, participarea la un plan concret
sau la un complot pentru s`vr[irea actelor de mai sus. 6. b. Crimele de
231

r`zboi: Viol`ri ale legii [i cutumelor r`zboiului. Aceste viol`ri con]in, f`r`
s` se limiteze la ele, asasinarea, maltratarea sau deportarea pentru munc`
for]at` sau \n orice alt scop ale popula]iilor civile din teritoriile ocupate, asasinarea sau maltratarea prizonierilor de r`zboi sau ale persoanelor pe mare,
executarea ostaticilor, jefuirea bunurilor publice, sau private, distrugerea
f`r` motiv a satelor [i ora[elor sau devastarea nejustificat` de exigen]e
militare. 6. c. Crimele \mpotriva umanit`]ii: asasinarea, exterminarea, reducerea la starea de sclavie, deportarea [i orice act inuman (s.ns.) comis
\mpotriva popula]iilor civile, \nainte [i dup` r`zboi, sau chiar persecu]iile
din motive politice, rasiale sau religioase (s.ns.), cnd aceste acte sau persecu]ii, fie c` au constituit sau nu o violare a dreptului intern al ]`rii (s.ns.) \n
care au fost s`vr[ite, au fost comise drept urmare a oric`rei crime intrnd
\n competen]a Tribunalului sau \n leg`tur` cu aceast` crim`.
Observa]ia de fond la Statutul Tribunalului de la Nrnberg se referea
la adresa limitat` a prevederilor citate mai sus: - Statutul se referea numai la
cel de-al doilea r`zboi mondial. Observa]ia ni se pare for]at limitativ`, chiar
dac` documentul de la Nrnberg se refer` strict la al doilea r`zboi mondial,
referire, implicit sau explicit, cuprins` \n documentul \nsu[i. Am spus totu[i,
for]at limitativ`, pentru c` principiile, premisele, libertare [i moral-juridice a[ezate la baza statului fac parte din patrimoniul spiritual [i moral al umanit`]ii. Instrumentalizarea normativ` a dat caracter aplicativ unei filosofii de
via]`, c`reia epoca modern` i-a stabilit un cadru universal acceptat: (Declara]ia de Independen]`, Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului, Magna
Charta Libertatum, Documentele Congresului de la Viena din 1815, Tratatul
de la Trianon, Declara]ia Balfour, Liga Na]iunilor etc).
Continuitatea Statutului Tribunalului de la Nrnberg - \n special localizarea [i adaptarea prevederilor acestuia - a fost [i este asigurat` de reglement`rile specifice, na]ionale [i interna]ionale. Se realizeaz`, astfel, generalizarea unor reguli [i norme aplicabile att \n timp de r`zboi, ct [i pe timp
de pace, peste tot acolo unde crimele \mpotriva p`cii [i umanit`]ii sunt
constatate [i unde trebuie contracarate prin m`suri punitive exemplare.
Codul Penal al Canadei, revizuit \n 1987, stabile[te c` infrac]iunile de
crim` \mpotriva umanit`]ii sunt [i: tentativa, complotul, complicitatea dup` s`vr[irea faptei, sfatul, ajutorul sau \ncurajarea \n privin]a acestui
fapt137. Iar noul Cod Penal francez, din iulie 1992, define[te astfel crima
\mpotriva umanit`]ii: Deportarea, reducerea la starea de sclavie sau prac232

tica masiv` a execu]iilor sumare, r`pirea de persoane, urmat` de dispari]ia

lor, tortura sau actele inumane inspirate de motive politice, filozofice,
rasiale sau religioase, [i organizate ca execu]ie a unui plan concertat \mpotriva unui grup al popula]iei civile.
Ca una din crimele specifice \n cadrul categoriei crime \mpotriva
umanit`]ii, genocidul a cunoscut, la rndu-i, nuan]`ri [i adapt`ri de ordin
general (interna]ional) [i na]ional. Conven]ia Na]iunilor Unite, din 9 decembrie 1948, completeaz` punctul 6. c. al Statutului Tribunalului de la Nrnberg astfel: Genocidul se refer` la oricare din actele cuprinse mai jos,
comise \n scopul de a distruge \n \ntregime sau \n parte un grup na]ional,
etnic, rasial sau religios precum: a) uciderea membrilor unui grup; b) atingerea grav` a integrit`]ii fizice sau mintale a membrilor grupului; c) supunerea inten]ionat` a grupului la condi]ii de existen]` care antreneaz` distrugerea fizic` total` sau par]ial`; d) m`suri viznd \mpiedicarea na[terilor \n
snul grupului; e) transferul for]at al copiilor de la un grup la altul. |n
contextul comportamentelor criminale de tip fascist [i nu numai, Codul
Penal Francez amintit mai sus define[te genocidul \ntr-un context [i mai
larg; criteriilor etnic, rasial sau religios legea francez` adaug` orice alt
criteriu arbitrar, apropind conceptul juridic de conceptul filosofic de
genocid: ...Se socote[te crim` \mpotriva umanit`]ii cnd cineva ucide pe
cel`lalt numai pentru simplu fapt c` s-a n`scut (Andr Frossard).
S` remarc`m \n]elesul convergent - moral, filosofic [i juridic - al probabil celei mai cumplite crime \mpotriva vie]ii omului (genocidul) [i s`
re]inem aten]ia avizat` a legiuitorului nostru care preia paragraful definitoriu
propus de Na]iunile Unite, ca [i acel plan concertat re]inut de Codul Penal
Francez, [i care \n art. 357, Cod Penal Romn, cap`t` formularea: |n]elegerea \n vederea s`vr[irii infrac]iunii de genocid... Am spune chiar c` legea penal` romn` este mai complet`, \n sensul c` se pedepse[te nu numai
fapta s`vr[it` ca urmare a execut`rii unui plan concertat, ci [i \n]elegerea \n vederea s`vr[irii; inten]ia criminal`, chiar dac` nu a fost urmat` de
ac]iunea sau tentativa de a s`vr[i, se pedepse[te.
Legisla]ia [i jurispruden]a romneasc` re]in ca elemente caracteristice
ale infrac]iunii de genocid: obiectul juridic special: rela]iile sociale relative la
ap`rarea, promovarea [i garantarea p`cii, integrit`]ii [i specificit`]ii/identit`]ii
unui grup na]ional, etnic, religios, rasial, cultural; - elementul material: s`vr[irea faptelor incriminate expres de lege (vezi art. 357); - elementul subiectiv:
233

numai inten]ia direct`! (Iat` o surpriz` legislativ` care limiteaz` drastic calificarea unor fapte grave, spre exemplu: opinii, campanii, ac]iuni concertate de
pres`; presiuni [i atacuri informa]ionale, cu extraordinar` putere de dislocare
psihic`, moral`, identitar` a unor grupuri na]ionale, etnice, rasiale - atacuri [i
ac]iuni la fel de distrug`toare ca ale armelor de nimicire \n mas` sau ale
experimentelor medicale. Efectele psiho-informa]iei [i ale altor tehnici de
dislocare [i/sau lichidare identitar` vor fi re]inute, sper`m, \n ini]iativele legislative viitoare); - subiectul activ: orice persoan`; \n cazul presei, redactorul [i
persoanele asimilate acestuia; subiectul pasiv: grupul etnic, rasial, confesional.
Ac]iunea penal` se declan[eaz` din oficiu.
VIOLEN}A {I OBSCENIT~}ILE PUBLICE. Acest al patrulea tip
de delicte de pres`, dedus din textul constitu]ional, propune aten]iei, \n
special, dou` categorii de manifest`ri publice, cu o mare frecven]` \n zilele
noastre [i cu un puternic impact negativ: \ndemnul la violen]` public`
(tulburarea lini[tii publice) [i - manifest`rile obscene, contrare bunelor
moravuri (ultrajul contra bunelor moravuri). |ntr-o interpretare restrictiv`
- \n sens imediat - textul constitu]ional pare a se referi/a trimite la anumite
atingeri aduse rela]iilor de convie]uire social` [i, \n context, la art. 321,
Codul Penal romn. |ntr-adev`r, titlul art. 321 este Ultrajul contra bunelor
moravuri [i tulburarea lini[tii publice, la care am putea ad`uga, \n special
\n cazul presei, art. 325, C.P. R`spndirea de materiale obscene.
Detaliile s-ar putea opri aici, dac` textul constitu]ional n-ar vorbi de
violen]a public` [i dac` n-ar a[eza-o \ntr-un crescendo (enumerativ) de
gravitate [i, astfel, violen]` public` s` \nsemne mult mai mult [i altceva
dect tulburarea lini[tii publice. Art. 30, al (7), din Constitu]ia Romniei
stipuleaz`: ...\ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de
clas` sau religioas`, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violen]` public`, precum [i manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri (s.ns.). Dac` n-ar fi prea pre]ios apelul la o posibil` maieutic` a
adev`rului textual [i contextual propus de legiuitorul nostru, am putea
identifica cel pu]in patru nivele de situare juridic` [i social moral` a faptelor:
- primul: \ndemnul la r`zboi de agresiune; - al doilea: \ndemnul la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`; - al treilea: incitarea la discriminare, la
separatism teritorial sau la violen]` public`; - \n sfr[it al patrulea: manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
234

Diagrama descresc`toare n`scut` din textul art. 30 ne ajut` s` \n]elegem ordinea de gravitate stabilit` de puterea legislativ` suprem` [i, cu
deosebire, diferen]a incriminatorie care ar trebui s` existe \ntre al treilea [i
al patrulea nivel. Precizarea este necesar` fie [i numai pentru a observa tratamentul similitudinar din art. 321, C.P., cu o singur` nuan]are: - pedeapsa, \n
cazul \n care ultrajul contra bunelor moravuri a tulburat grav lini[tea
public`, se m`re[te \n minim`/maxim`.
Textul legii penale este formulat astfel: Art. 321 - Fapta persoanei
care, \n public, s`vr[e[te acte sau gesturi, profereaz` cuvinte ori expresii,
sau se ded` la orice alte manifest`ri prin care se aduce atingere bunelor
moravuri sau se produce scandal public, se pedepse[te cu \nchisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amend`.
Dac` prin fapta prev`zut` \n alin. 1 s-a tulburat grav lini[tea public`,
pedeapsa este \nchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
{i, \nainte de a relua sensurile [i calificarea faptelor din textul reprodus mai sus, s` preciz`m, succint, elementele/con]inutul infrac]iunii re]inut`
de art. 321. A[a cum ne-a obi[nuit doctrina [i practica judiciar`, vom preciza: - Obiectul juridic special: rela]iile sociale, stipulate [i garantate de legi [i
uzan]ele impuse de raporturile interumane, referitoare la convie]uirea social`, la respectarea bunelor moravuri [i lini[tii publice. - Elementul material
(latura obiectiv`): s`vr[irea \n public a uneia din faptele precizate \n dispozi]ia art. 321 (acte sau gesturi, cuvinte ori expresii, orice alte manifest`ri
contra bunelor moravuri sau care produc scandal public...), fapte care pun,
\n chip evident, \n pericol convie]uirea social` normal`, fireasc`. - Elementul subiectiv: inten]ia, sub cele dou` forme - direct` [i indirect` (cu precizarea [i \n cazul acestei infrac]iuni c`, \n cazul presei, ar trebui s` se re]in`
numai inten]ia direct`). - Subiectul activ: orice persoan`; \n cazul presei,
redactorul [i persoanele asimilate acestuia. - Subiectul pasiv: statul; subiectul pasiv adiacent: persoanele ultragiate \n mod direct, nemijlocit.
Revenim la textul legii penale: opiniile favorizate/provocate de aria
factologic` acoperit` de art. 321 sunt, \n continuare, sugestive [i \nc` departe
de finalizare.
Sesiz`m cu u[urin]` trei tipuri de efecte ale faptelor incriminate. Un
prim tip de fapte produce atingere bunelor moravuri; al doilea tip de fapte
produce scandal public; al treilea tip de fapte tulbur` grav lini[tea public`...
Vom conveni c` \ntre atingere - scandal public - lini[te public` ar
235

putea exista, fie [i formal, anumite puncte de convergen]`, dar, pe fond,

diferen]ele sunt att de sens, ct [i de substan]`. Or, tocmai substan]a nu pare
a fi avut` \n vedere de textul legii, din moment ce diferen]ierea se \ntemeiaz`
pe amploarea [i impactul faptelor ultragiante.
Criteriul, chiar dac` pn` la un anumit punct, oportun, nu este [i suficient, inclusiv pentru exigen]ele pe care textul \nsu[i le ridic`. A[a, de pild`,
ar fi greu de stabilit con]inutul juridic exact al expresiilor scandal public
[i tulburarea lini[tii publice; lucrurile se complic` \n momentul \n care le
al`tur`m [i expresia constitu]ional` violen]` public`. Oricum, scandal
public \nseamn` mai pu]in dect tulburarea lini[tii publice [i, fire[te
ambele mai pu]in [i, am spune, altceva dect violen]` public`. Iar acest
mai pu]in/mai mult nu poate fi l`murit prin recursul la diferen]ierile de
amplitudine remarcate \n contextul legii penale.
Dac` textul vizat ar fi recurs la principiul enumerativ/limitativ al faptelor ultragiante am fi dedus, obligatoriu, c` \ntre bunele moravuri [i
lini[tea public` exist` o rela]ie de cauzalitate circumscris` precis: anumite
fapte cu anumite efecte; numai acele fapte (ilicite) cu acele efecte (condamnabile)! Am fi acceptat, ergo propter hoc, dispozi]ia legii.
Numai c` att textul legii, ct [i realitatea semnaleaz` diferen]e ce nu
pot fi ignorate. Legea zice: orice alte manifest`ri care.... A[adar, nu
manifest`ri asem`n`toare/de aceea[i natur` care ar fi \ntregit [i precizat
latura obiectiv` a infrac]iunii.
Pot avea loc manifest`ri ultragiante altele dect cele enumerate de art.
321 [i, mai ales, cu totul diferite (din alt` sfer` dect cele relevante din punct
de vedere moral; al bunelor moravuri).
Care ar putea fi acelea altele?... Realitatea, \n special din perioada
post-decembrist`, de la noi, ni le ofer` \n exces. Cazul tipic, \n context, pare
a fi Mineriada din septembrie 1991, \n urma c`reia primul ministru al momentului [i-a depus mandatul. Presa vremii s-a gr`bit s` consemneze divergen]a de opinii relative la natura ac]iunii minere[ti: lovitur` de stat,
subminarea ordinii de stat, criz` de guvern, revendic`ri sociale obiective, conflict de putere la vrf, r`fuieli \ntre adversari politici... Constituirea unui nou guvern avea s` relativizeze evenimentul, pn` la a-l clasa
\ntre ac]iunile revendicative mai accentuate; acute. Oricum, evenimentul a
fost epurat de conota]ii ilicite semnificative (scandal public, tulburarea
grav` a lini[tii publice), iar, \n planul general, al crizei tranzitive de sistem,
236

acceptat ca atare. Alternan]a la putere, rezultat` \n urma scrutinului din

noiembrie 1996, a dus [i la redeschiderea dosarului mineriadei amintite.
Cu un adaos ce avea s` re]in` aten]ia att jura]ilor, ct [i politologilor: arestarea unei singure persoane, Miron Cozma, lider al minerilor din Valea
Jiului! Procesul a durat aproximativ un an [i jum`tate, timp \n care au fost
audia]i peste 400 de martori: mineri, oameni politici, victime, \n acela[i timp
au fost lansate interpret`ri, (calific`ri) diferite/divergente ale faptelor din
septembrie 1991.
Nu vom intra \n tornada controverselor. De[i evenimentul, strict localizat \n succesiunea de confrunt`ri acute de dup` decembrie 89, ar putea
fi revelator pentru rolul justi]iar al presei [i pentru rolul drenator al justi]iei.
(Situa]ie normal`, \ntr-o perioad` cnd presa [i-a asumat rolul de catalizator
al paradigmei schimb`rii radicale, iar justi]ia pe acela de expurgare a mizei/directivei politice din dispozitivele sentin]ei judec`tore[ti... {i tot att de
normal este ca, la cei doi poli numi]i aici - justi]ia [i presa - s` se fi \nregistrat o criz` de modera]ie; putem vorbi chiar de o anume schimbare de roluri:
presa adopt` un stil senten]ios, \n timp ce justi]ia adesea aproximeaz`
undeva \n zona preeminen]ei politicului, fa]` cu vidul legislativ.
Discutarea cazului Miron Cozma, \n limitele impuse de tema de
fa]`, apare oportun` din cel pu]in dou` motive temeinice: a) ale evolu]iilor
de fond \nregistrate la cei doi poli (pres` [i justi]ie), \ntre care exist`
surprinz`tor de multe afinit`]i clarificatoare; b) ale posibilelor incompatibilit`]i de con]inut din art. 321, C.P.
|n situa]ia (a), justi]ia urma s` \ncadreze mineriada 91 ([i pe liderul
ei) fie la fapte de subminare a puterii de stat, fie la fapte ce aduc atingere
bunelor moravuri [i produc tulburarea lini[tii publice (art. 321); fie toate
trei la un loc. Interesant este de observat c` \n pres` ap`reau, spre finalul
anchetei, propozi]ii/titluri de felul: M.Cozma \ntre \nchisoare pe via]` [i
achitare. Este util s` preciz`m calific`rile jurnalistice: \n cazul \nchisorii pe
via]`, argumentele erau, pentru unii comentatori, juridice [i civice/constitu]ionale, \n timp ce pentru al]ii, evenimente politice. Ca urmare adep]ii
argumentelor juridice cereau condamnarea exemplar`, iar cei ai argumentelor politice - achitarea.
Pozi]iile tran[ante, ireconciliabile, semnalate aici ofer` imaginea,
spectaculoas` [i contradictorie, a ceea ce s-a numit stilul hiperbolic (mai
precis - permisiv-hiperbolic) al tranzi]iei post-comuniste, \n general, al
237

celei romne[ti, \n special. Adev`rurile/evolu]iile/involu]iile perioadei s-au

aflat mereu [i se mai afl` \nc` pe rolul instan]ei publice emo]ionale (presa)
[i pe rolul instan]ei publice legale (justi]ia).
Fiecare dintre cele dou` entit`]i \[i elaboreaz` rechizitoriul [i sentin]a
sa; - [i cine ar putea \mpiedica acest fapt? Probleme apar atunci cnd una
dintre instan]e \ncearc` s` se substituie celeilalte. Alte dificult`]i apar [i
atunci cnd instan]a emo]ional` (presa) poate emite un \ntreg evantai de
sentin]e (pluralismul de opinie), \n timp ce justi]ia este ]inut` de litera [i
spiritul legii, ca [i de rolul ponderator al puterii judec`tore[ti \n triada puterilor \n stat; justi]ia este obligat` s` dea o singur` sentin]`, aceea prev`zut`
de lege, sentin]` controlat` prin c`i de atac menite s`-i confere puterea
lucrului judecat.
S` exemplific`m, prin dou` opinii jurnalistice semnate de doi aprecia]i
comentatori politici... Prima: Arestat la 10 ianuarie 1997, Cozma a fost
acuzat de subminarea puterii de stat, tulburarea circula]iei pe c`ile ferate [i
nerespectarea regimului armelor [i muni]iilor (...). Timp de un an [i 5 luni
au fost audia]i peste 400 de martori, au fost aduse nenum`rate probe, s-au
\ndosariat sute de pagini cuprinznd declara]ii din arest [i discu]iile din
instan]` ale inculpatului (...) Sentin]a (...) a c`zut ca o m`ciuc`. |ncadrarea
juridic` a barbariei (mineriada din septembrie 91) a fost schimbat` de
judec`tor din subminare a puterii de stat \n ... ultraj la bunele moravuri [i
tulburarea lini[tii publice! (...) Dar ca terorismul s` fie echivalat cu
tulburarea lini[tii publice mi se pare o sfidare a bunului sim]. Pentru c`
ac]iunea lui Miron Cozma \n Capital` a fost o ac]iune tipic terorist`. S-a spus
c` procesul \mpotriva liderului minerilor din Valea Jiului este de natur`
politic`. A[a [i este, iar el vizeaz` pedepsirea terorismului politic. Cozma a
venit \n Bucure[ti cu scopul precis de a r`sturna guvernul. De ce atunci s`
nu se spun` c` este un proces politic?
Aici nu este vorba de judecarea lui Cozma pentru opiniile sale politice,
ci pentru ac]iunile sale de subminare a puterii de stat, de r`sturnare a ordinii
publice existente [i de instaurare a ordinii btei. (Dumitru Tinu, Recurs la
un proces politic, Adev`rul, nr. 2501, 15 iunie 1998).
{i, ca \ntr-o replic` a Avocatului ap`r`rii, \n alt ziar citim: ...Au
fost \n istorie, numeroase cazuri cnd justi]ia democratic` s-a v`zut obligat`
s`-[i desf`[oare activitatea sub extraordinara presiune a patimilor colective.
{i acolo unde magistra]ii au avut curajul de a \nfrunta isteria strnit` \n jurul
238

unui proces, v`zndu-[i de stricta respectare a legii, au ob]inut o victorie

r`sun`toare nu numai statul de drept, dar [i mul]imile c`rora, odat` trecut
sifilisul moral, ar fi regretat amarnic dac` s-ar fi comis vreo crim`. Un
asemenea moment greu l-a traversat justi]ia romn` \n cazul sentin]ei din
procesul Miron Cozma (...). Un magistrat, judec`torul Dinu Marin, a avut
curajul de a nu ]ine cont de aceast` stare de spirit a opiniei publice.
Preocupat doar de stricta respectare a legii, el a schimbat \ncadrarea juridic`
a infrac]iunii lui Miron Cozma. Prin aceasta, Dinu Marin a sp`lat ru[inea
justi]iei romne, care, prin intermediul Parchetului General, pusese la cale o
adev`rat` crim` politic` (s.ns.). Sentin]a dat` de judec`torul Dinu Marin ne
face optimi[ti \n ce prive[te procesul de a[ezare a societ`]ii noastre pe
temeliile statului de drept. Din p`cate, nu acela[i lucru putem spune despre
jurnali[tii [i politicienii care s-au ocupat de comentarea acestei sentin]e.
(Ion Cristoiu, Cotidianul nr. 31 (2076), 15 iunie 1998).
Ce observ`m, la o prim` citire? - |n primul rnd, calificarea antitetic`
a faptelor puse (sau care ar fi trebuit puse) \n sarcina inculpatului. - |n al
doilea rnd, \ncadrarea juridic`, de asemenea antitetic`, preconizat` \n
cele dou` comentarii. - |n al treilea rnd, coinciden]a opinilor relative la
dimensiunea prevalent politic` a evenimentelor din septembrie 1991.
Fire[te, semnalul cel mai interesant, \n aceast` faz` a tripticului tocmai
men]ionat, \l primim de la criteriul comun de apreciere ([i diferen]iere) a
celor dou` opinii, cel politic. Re]innd caracterul evident politic al procesului, primul comentariu \l accept` [i dore[te s` se recunoasc` explicit/clar
de instan]` acest lucru. Ba, comentatorul dore[te chiar mai mult: Natura
politic` a procesului s` se reg`seasc` \n premisa \nceperii urm`ririi penale,
\n etapele instruc]iei dosarului [i \n sentin]`. Procesul este considerat politic,
pentru c` vizeaz` pedepsirea terorismului politic. {i, imediat, comentariul
ofer` argumentul l`muritor: Cozma a venit \n Bucure[ti cu scopul precis de
a r`sturna guvernul (s.ns.).
{i, probabil, pentru a nu se putea invoca statutul inculpatului de prizonier de con[tin]`, cum sunt numi]i \ncarcera]ii pe motive politice,
comentariul din Adev`rul are o fraz` delimitatoare sugestiv`: Aici nu
este vorba de judecarea lui Cozma pentru opiniile sale politice, ci pentru
ac]iunile sale de subminare a puterii de stat, de r`sturnare a ordinii publice
existente [i de instaurare a ordinii btei (s.ns.). S` re]inem inteligen]a cu
care comentatorul rezolv` r`scrucea (dilematic`) \n care se afl`: - proces
239

politic, totu[i f`r` o miz` politic` riguroas`, dar cu o component` revendicativ`/vindicativ` explicit`. Procesul politic are de obicei \n boxe opozan]i la
un anume regim politic, diziden]i, lupt`tori pentru drepturile omului, pentru
libertate [i democra]ie, contra tiraniei [i totalitarismului; \ntr-un cuvnt,
militan]i angaja]i \n ac]iunea de schimbare/transformare radical` a regimului
politic. Miron Cozma era departe de a fi a[a ceva. Spre exemplu, ar fi foarte
dificil s` al`turi ac]iunea revendicativ`/vindicativ` din septembrie 91 altor
ac]iuni [i confrunt`ri de dup` decembrie 89. Ac]iunea din septembrie 91
este, \n aceea[i m`sur` diferit`, de[i din cu totul alte considerente, de
Mineriada din iunie 90. Instan]a a [i re]inut \n cazul strict al evenimentelor
din septembrie 91 - aspectele vindicative generatoare de acte de violen]`,
vandalism etc., cu efecte grave asupra lini[tii publice; la care s-au ad`ugat
fapte ilicite concrete relative la regimul armelor [i muni]iilor [i circula]ia pe
c`ile ferate.
Problema aceasta fiind, apare fireasc` \ntrebarea: - este drept [i legal
s` se dea o asemenea sentin]`? R`spunsul poate avea dou` variante: - dac`
statul de drept func]ioneaz`, fie [i \ntr-o faz` incipient`, instan]a nu poate
re]ine alte fapte sau s` re]in` acelea[i fapte, dar s` le dea alte conota]ii dect
cele juridice. (Ceea ce s-a \ntmplat \n cazul Cozma). - Dac` decizia \n
stat, inclusiv legea, ar constitui doar un adjuvant politic, al unui regim
politic (cum vedem c` se for]eaz` termenii pe ambele versante ale baricadei), atunci sentin]a ar fi fost cu totul alta; ar fi fost o sentin]` politic` cu un
acuzat [i de]inut politic.
Procesul Cozma nu a fost unul politic ([i aceasta este un bun argument
\n favoarea statului de drept), de[i a angajat, probabil, interese politice diverse [i perseverente, care, la fel de posibil, ar fi dorit e[uarea \ntregii chestiuni
\ntr-un proces politic.
S-ar putea spune, inclusiv pe baza argumentelor oferite de cele dou`
comentarii invocate aici, c` procesul Miron Cozma a fost o confruntare,
pe alocuri subtil`, \ntre ra]iunea politic` a faptelor (cu elemente emo]ionale,
cu unele accente conjuncturale) [i ra]iunea juridic` (ponderatoare, probant`/indubitabil`).
|n astfel de condi]ii, paradoxul veridicit`]ii (s`-i spunem a[a) este
inevitabil: - comentariul din Adev`rul exemplific` diferen]ele de nuan]` [i
substan]` dintre adev`rul presei [i alte categorii de adev`r (aici adev`rul
juridic). Pentru c`, juridic vorbind, adev`rul Adev`rului poate fi discutat,
240

dar, din punct de vedere jurnalistic, este \ntru totul adev`rat. La nivelul
mentalului colectiv, la nivelul percep]iei de mas` (mai ales, c` 13-15 iunie
90 nu se poate uita), procesul Cozma a fost un proces politic. Justi]ia
emo]ional`, cum am numit presa, face proces nu numai realit`]ii/faptelor,
ci [i mentalit`]ii. Or, multele confrunt`ri post-decembriste vizau direct sau
indirect, [i reforma mentalit`]ilor: - cmpul inepuizabil al presei, cu deosebire al analizelor [i comentariilor jurnalistice.
Dimensiunea politic` a procesului Miron Cozma nu poate fi pus` la
\ndoial`, cum nici sentin]a juridic` (pentru faptele efectiv comise) nu poate
fi contestat`.
Adev`rurile presei [i ale justi]iei coexist` prin chiar natura lor complementar`, \ntregitoare! (Sugestiv` este sentin]a definitiv`: - judecat, \n recurs
extraordinar, la Curtea Suprem` de Justi]ie (1999), Miron Cozma a fost
condamnat la 18 ani \nchisoare; Curtea Suprem` i-a schimbat \ncadrarea
juridic` a faptelor comise de la tulburarea lini[tii publice la subminarea
puterii de stat (art. 162 alin. 2).
- |n situa]ia b (incompatibilit`]i de con]inut \n art. 321), s` semnal`m
riscurile semantice, dar [i de fond ce pot ap`rea din al`turarea expresiilor
ultrajul contra bunelor moravuri [i tulburarea lini[tii publice; chiar dac`
pentru aceasta din urm` pedeapsa (6 luni la 5 ani) este mai mare dect pentru
ultraj contra bunelor moravuri (3 luni la 2 ani sau amend`). Sugestiv, comentariul din Adev`rul apreciaz` c` la tulburarea lini[tii publice sunt \ncadrate faptele oric`rui scandalagiu de mahala pus pe har]`... Ideea ar fi ([i nu
credem c` exager`m \n detalii) c` art. 321 s` delimiteze \ntre atingere a bunelor moravuri, scandal public [i tulburarea grav` a lini[tii publice.
Apare oarecum nenuan]at s` existe similaritate punitiv` \ntre fapte
care aduc atingere bunelor moravuri [i fapte care produc scandal public;
cum firesc ar fi ca, ]innd seama de semnalele frecvente/acute ale realit`]ii,
faptele care tulbur` grav lini[tea public` s` beneficieze de un articol autonom \n Codul Penal, al c`rui con]inut s` cuprind` marea diversitate de
fapte/ac]iuni situate adesea \n zona de interferen]` (dintre) teroarea politic`
(atentatul contra unei colectivit`]i, personalit`]i sau institu]ii), subminarea
puterii de stat [i actele de diversiune (\n vederea schimb`rii ordinii de drept
etc.) [i, \n mult mai mic` m`sur`, \n zona bunelor moravuri sau a scandalului public, cu un grad mai mic sau mai mare de periculozitate social`.
241

C|TEVA PRECIZ~RI REFERITOARE LA OFENSA ADUS~ AUTORIT~}II. Proiectul de lege \naintat de guvern Parlamentului, \n care se
propune modificarea unor articole din Codul Penal [i din Codul de procedur`
penal` - proiect situat, cum spuneam, \ntre presiuni civile [i politice,
(interne [i europene) - adopt` o pozi]ie radical`: abrogarea act. 238 referitor
la ofensa adus` autorit`]ii! Cu deosebire, activi[tii armoniz`rii europene au
cerut ferm [i cu perseveren]`, abrogarea textului de lege men]ionat (unele
opinii le-am precizat, cnd am descris ac]iunile revendicative ale ziari[tilor).
Care ar fi ra]iunile de ordin democratic att de urgente, de la care se
revendic` \ngrijoratele opinii abrogante? Expunerea de motive a Guvernului
\ncearc` ([i cred c` este corect) s` atenueze caracterul s`-i spunem excep]ional al acestor tipuri de infrac]iuni, [i care trimit (\nc`), \n percep]ia public`
mai degrab` la autoritarism dect la autoritatea public` (persoan` sau
organism investit` prin lege ca depozitar` de autoritate). Cit`m din Expunerea de motive: Articolul 238 privitor la ofensa adus` autorit`]ii va fi
abrogat, iar ultrajul (art. 239, C.P.) va avea un con]inut nou, \n sensul c` va
exista o asemenea infrac]iune numai \n cazul \n care asupra persoanei care
\ndepline[te o func]ie ce implic` exerci]iul autorit`]ii de stat s-au exercitat
acte de violen]` ori s-a produs o v`t`mare corporal`. |n celelalte cazuri,
anume: faptele de insult`, calomnie sau amenin]are s`vr[ite asupra
persoanei cu atribu]ii \n domeniul autorit`]ii de stat vor intra sub inciden]a
dispozi]iilor de drept comun aplicabile tuturor f`ptuitorilor138. Prin
abrogarea art. 238 se consider`, \n Expunere, c` se aduce la \ndeplinire [i un
alt important obiectiv, articolul cu pricina fiind considerat inacceptabil [i
astfel consemnat \n Rezolu]ia 1123 (1997) a Consiliului Europei.
Consiliul Legislativ139, mai pu]in supus presiunii realului, prin chiar
natura [i rolului s`u, face, \n cazul dat, observa]ii de natur` strict juridic`, cu
referiri la calificarea [i \ncadrarea faptelor vizate. Preciz`rile din Avizul
Consiliului Legislativ: Prin proiect art. 238 este abrogat, iar art. 239 alin. 1
(ultrajul) este abrogat implicit, prin nereluarea \n cuprinsul art. 239 a
ipotezelor de incriminare din alin.1 (art. 238, Ofensa adus` autorit`]ii n.ns.). |n aceste condi]ii, solu]iile cuprinse \n proiect sunt ajuridice (s.ns.)
deoarece, \n afara celor ar`tate mai sus \n leg`tur` cu imposibilitatea unei
alte calific`ri juridice a unor incrimin`ri abrogate \n aceste cazuri incrimin`rile abrogate fiind infrac]iuni complexe, deci fapte unitare prin voin]a legiuitorului, nu exist` nici o modalitate de desfacere a complexit`]ii \n \ncadr`ri
242

juridice diferite, fie chiar mai u[oare, posibile numai \n analiza teoretic` a
cazurilor, dar nu \n abordarea lor juridic`(s.ns.). Fraza final` din Aviz referitoare la art. 238 atinge esen]a problematizat` a abrog`rii: De altfel, chiar
dac` s-ar opera acele noi \ncadr`ri juridice, s-ar pune problema dac` faptele
astfel \ncadrate au fost s`vr[ite cu inten]ia specific` lor (s.ns.), att timp ct
prin calificarea ini]ial` se stabilise c` prin acele fapte se urm`rise, \n principal, aducerea unor atingeri autorit`]ii statului (s.ns.), prin intermediul unor
fapte \ndreptate \mpotriva unui organ sau unui reprezentat al acestuia.
Prezentarea, chiar [i par]ial`, a textelor ce fac obiectul interesantului
dialog Guvern-Consiliul Legislativ poate aduce clasific`ri de fond, \ntr-o
analiz` ce de-abia dac` va \ncepe. |n discu]ie sunt art. 238 alin. 1 [i art. 239
alin. 1, astfel: Art. 238 (alin. 1) - Atingerea adus` onoarei sau amenin]area
s`vr[it` \n public, \mpotriva uneia dintre persoanele prev`zute \n art. 160,
\n leg`tur` cu activitatea acesteia [i de natur` a aduce atingere autorit`]ii, se
pedepse[te cu \nchisoare de la 6 luni la 5 ani. (Art. 160, C.P. se refer` la
Atentatul care pune \n pericol siguran]a statului [i este formulat astfel:
Atentatul s`vr[it contra vie]ii, integrit`]ii corporale ori s`n`t`]ii unei persoane care \ndepline[te o activitate important` de stat sau alte activitate
public` important`, \n \mprejur`ri ca fapta s` pun` \n pericol siguran]a
statului se pedepse[te cu deten]ia pe via]` sau cu \nchisoare de la 15 la 25 de
ani [i interzicerea unor drepturi.
Alineatul 1 al art. 239 (ultrajul) este redactat astfel: Insulta, calomnia
ori amenin]area s`vr[it` nemijlocit sau prin mijloace de comunicare direct`
contra unui func]ionar public care \ndepline[te o func]ie ce implic` exerci]iul autorit`]ii de stat, aflat \n exerci]iul func]iunii ori pentru fapte \ndeplinite
\n exerci]iul func]iunii, se pedepsesc cu \nchisoare de la 3 luni la 4 ani.
Comentariu. Con]inuturile tocmai prezentate ne ajut` s` \n]elegem
mai bine [i etapa tranzi]iei juridice pe care o parcurgem, interesant` \n sine
[i important` pentru ceea ce urmeaz` s` fie dreptul na]ional \n rela]ie
complementar`/simbiotic` cu cel european/global. Ceea ce am numit dialog Guvern-Consiliu Legislativ este (poate fi) nu numai un moment din
evolu]iile armonizatoare, ci [i unul de crea]ie legislativ/juridic` necesar [i
oportun, c`ruia [coala romneasc` de drept este \n m`sur` s`-i ofere nuan]e
[i solu]ii interesante.
243

|n cazul discutat aici, constat`m anumite inadverten]e rezultate din pozi]ia structural-institu]ional` diferit` a celor dou` p`r]i. Guvernul, prin
natura lui, operativ, obligat la un sincronism ne\ntrziat, presant (situa]ie
impus` tot mai viguros de rapidele evolu]ii structurale institu]ionale, normative, monetare etc. europene), sincronism ce este \ntmpinat de o inevitabil`
ezitare a demersurilor specifice, locale. Fapt normal, pn` la un punct,
\ntlnit, de altfel, \n ]`rile central [i est-europene. Operativitatea, guvern`rii,
inclusiv \n aria legislativ`, este \n mai mic` m`sur` ]inut` de detaliu [i controverse; mai pu]in preocupat` de perfec]iune [i mai mult de op]iune.
Concret, \n cazul ofensei adus` autorit`]ii proiectul guvernamental
are \n aten]ie redistribuirea prevederilor art. 238 \nspre 239 (ultraj), 205
(insulta) [i 206 (calomnia). Ini]iativa astfel ordonat` ar \nsemna - cum corect
observ` Consiliul Legislativ - o nou` \ncadrare juridic`, o nou` calificare a
faptelor, demers ce nu poate fi realizat oricum, mai ales nu abandonnd, pur
[i simplu, alin. 1 al art. 238, cu tot cu trimitere la art. 160. Or, art. 160 face
vorbire de atentat la via]a unor persoane care \ndeplinesc activit`]i importante de stat sau alte activit`]i publice importante [i, foarte important - fapta
(atentatul) punnd \n pericol siguran]a statului.
Tocmai acest alin.1 (inclusiv art. 160) al art. 238 nu se mai reg`se[te
\n proiectul guvernamental, chiar dac`, prin redistribuirea faptelor incriminate, ar fi fost posibil de preluat \n art. 239, inclusiv cu precizarea noilor
\ncadr`ri juridice. Importan]a este, mai ales, forma de vinov`]ie: fapte care
aduc atingere siguran]ei statului.
Dintr-o perspectiv` publicistic`, s` spunem, atentatul precizat de art.
160 pune \n cauz` un dublu calificant: a) - o persoan` care \ndepline[te o
important` activitate de stat (sau alt` activitate politic` important`) [i b) ac]iunea care pune \n pericol siguran]a na]ional`. Deducem simplu valoarea
public` (important`) a persoanei, inclusiv din consecin]ele de cea mai mare
gravitate pe care periclitarea vie]ii [i integrit`]ii sale le determin`, la nivelul
\ntregii societ`]i/comunit`]i.
|ntrebarea este: - Se dore[te, oare, la nivel na]ional [i european, o
estompare a personalit`]ii statale/politice [i a conceptului clasic de siguran]` na]ional`? R`spunsul presupune analiza multidisciplinar` [i multifunc]ional` a mecanismelor integr`rii/globaliz`rii. Dialogul periodic
semnalat aici poate constitui un punct de pornire, \ntr-o analiz` de ansamblu
[i de fond141.
244

Capitolul 9
RADIODIFUZIUNEA
{I TELEVIZIUNEA PUBLICE
Dup` o serie de ap`sate [i \ndelungate dezbateri parlamentare - observate [i comentate cu aten]ie de mass-media, poiticieni [i organisme ale societ`]ii civile - presa vorbit` [i televizat` a intrat \n legalitate. |n iunie
1994, a fost promulgat` Legea 41 privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune (SRR) [i a Societ`]ii Romne de televiziune (SRTV)142. Noua lege, organic`, \mpreun` cu Legea Audiovizualului (nr. 48/1992), garanteaz` profilul, menirea [i func]iile publice ale unui
domeniu de referin]`, \n aria informa]iei [i comunic`rii, interpretat \n acute
de actorii tranzi]iei romne[ti.
Noul cadru juridic resitueaz` Radioul [i Telviziunea publice \n structurile institu]ionale proprii democra]iei [i statului de drept. Obiectivul esen]ial
- de informare [i comunicare - trebuie bazat ([i este bazat!) \n substan]a real`,
transformativ`, a principiului libert`]ii (pluralism, apolitism, echidistan]`).
Concomitent, s-a asigurat trecerea efectiv` de la statutul de instrument, la
statutul libertar, de serviciu public, subsumat interesului na]ional (public).
Premisele libertare, concretizate \n expresia legii, stabilesc [i garanteaz` natura civic-juridic`, obiectivele programatice (stabilite \n Constitu]ie [i legea organic`), menirea (scopul, SRR [i SRTV), men]ionate, cum
vom vedea, \n primele articole ale Legii 41/1994.
245

O sistematizare, perfectibil`, a con]inutului legii organice - dup` natur`, obiective [i scop - permite un decupaj sugestiv, pentru structura [i finalitatea interven]iei normative din 1994:
a) - natura civic-juridic` - este precizat` \n primele trei articole ale
legii, dup` care SRR [i SRTV s\nt:
servicii publice autonome;
de interes na]ional;
independente editorial;
pluraliste;
sub controlul Parlamentului.
b) - obiectivele generale (art. 40): - SRR [i SRTV s\nt obligate s`
asigure:
corecta informare a opiniei publice;
realizarea efectiv` a obiectivelor generale (na]ionale) de informare,
educare, divertisment a publicului;
programe de calitate, \n conformitate cu standardele interna]ionale;
prezentarea, \n mod obiectiv, impar]ial, a treburilor publice, a realit`]ilor interne [i interna]ionale.
c) - menirea (scopul), SRR [i SRTV (art. 4 [i 5):
s` militeze pentru demnitate, adev`r [i justi]ie;
s` militeze pentru unitatea [i independen]a ]`rii;
s` promoveze valorile autentice ale limbii romne, precum [i valorile
[tiin]ifice [i culturale na]ionale [i universale, civice [i democratice;
s` nu serveasc`, \n nici o \mprejurare, ca mijloace de def`imare a
]`rii [i na]iunii, s` nu \ndemne la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`;
s` nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau violen]`
public`;
s` nu propage manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
(Cu deosebire, textul art. 5 din Legea 41, din care am re]inut paragrafele de mai sus, preia practic integral alineatul (7) al art. 30 din Constitu]ia
Romniei, relev\nd odat` \n plus \nsemn`tatea obiectivelor mediatice men]ionate).
Proiec]ia triadic` - natur` civic-juridic`, obiective [i scop - sugereaz` o anumit` ierarhie \ntre cele trei componente ale decupajului; mai
246

precis, preeminen]a naturii civic-juridice a SRR [i SRTV. {i este firesc s`

fie a[a, din moment ce natura juridic` asigur` identitatea func]ional` [i
institu]ional` a celor dou` servicii de informare [i comunicare public`.
Natura civic-juridic` este principiul decisiv ce anim`, organizeaz`
ansamblul care exist` \n conformitate cu o ordine (care trebuie respectat`)143.
Corecta \n]elegere a naturii civic-juridice a institu]iilor mediatice la
care ne referim se spijin` pe corecta \n]elegere a termenilor [i expresiilor
prin care am \ncercat s-o definim. Exist` cuvinte cheie, ale c`ror sens (estimologic) [i mobil (normativ) pot deveni l`muritoare. Identific`m cuvinte
permisive (libertare), cum ar fi: autonom, independent, pluralist,
al`turi de altele, dispozitive (senten]ioase), cum s\nt: control, interes,
chiar obliga]ia (art. 3). {i, totu[i, cuvintele astfel organizate pot defini
natura libertar`, deschis`, a SRR [i SRTV, din moment ce oper`m cu sintagme de tipul interes na]ional, control al Parlamentului, independen]`
editorial`. Important este ca, \n actul de comunicare public`, sensul [i
con]inutul cuvintelor [i expresiilor s` fie respectate [i corect utilizate.
Solu]ia de fond a naturii civic-juridice a SRR [i SRTV poate fi pregnant validat` de \n]elesul atribuit expersiei servicii publice, ce define[te
institu]iile respective.
Vom analiza realitatea institu]ional` vizat` dintr-o dubl` perspectiv`:
1) A principiilor generale ce configureaz` radioteleviziunea ca
serviciu public.
2) A reglement`rilor administrativ-juridice.
1. |ntr-un studiu sugestiv intitulat Radioteleviziunea ca serviciu public \n contextul mondializ`rii (Studii [i documente privind comunicarea, publicat de UNESCO, 1997), Marc Raboy observ` dificultatea de a
r`spunde la \ntrebarea: Ce este radioteleviziunea serviciu public. Autorul
recurge la r`spunsul oferit, cu ani \n urm` (1985), de Broadcosting Rosearch
Unit (B.R.U.) din Marea Britanie. Pornind de la ideea c` radioteleviziunea
este un mediu global, principiile de baz` propuse de BRU sunt formulate
astfel:
- A fi accesibil tuturor (geografic).
- A pl`cea tuturor (gusturi [i interese).
- A acorda o ten]ie special` minorit`]ilor.
247

- A contribui la sentimentul de identitate [i de comunitate na]ional`.

- A se situa \n afara intereselor de grup.
- A-[i asigura o finan]are direct` la care s` participe to]i.
- A c`uta o programare (a emisiunilor) de calitate mai curnd dect o
posibil` mare audien]`.
- A stabili directive (reguli de lucru) care s` asigure libertatea realizatorilor [i nu limitarea op]iunii acestora.
Aceste opt principii fundamentale relev` tot attea rigori de situare a
serviciilor publice de comunicare, apelate s` asigure protec]ia infoma]ional`
a publicului, prin refuzul de a corupe mesajul, de a manipula sau distorsiona
con]inuturi de real interes public.
|n acela[i timp, planetizarea informa]iei, puterea tehnologiei de-a
acoperi \ntreaga sfer` terestr` oblig` la o reviziune conceptual`, \n sensul
redefinirii att a publicului, a spa]iului public, ct [i a interesului public. Noua performan]` comunica]ional` impune o viziune global`, \n raport`rile specifice la public, spa]iu public sau interes public.
Implicat` de fenomen, UNESCO organiza, \n iulie 1995, o Mas`
rotund` cu tema: Statutul de servicii publice ale radiodifuziunii [i televiziunii publice \n lume: vedere de ansamblu [i analiz`. Concluziile au validat,
de data aceasta, nou` obiec]ii tradi]ionale pentru radiodifuziunea [i
televiziunea ca servicii publice: I) un punct de referin]` comun pentru to]i
membrii publicului; II) o tribun` deschis` pentru o larg` dezbatere public`;
III) o acoperire impar]ial` a informa]iei; IV) o programare pluralist`,
inovatoare [i variat`; V) o programare care s` atrag` simultan un public larg
[i s` acorde aten]ie nevoilor minorit`]ilor; VI) o oglind` a diferitelor idei [i
credin]e specifice unor societ`]i plurietnice [i multiculturale; VII) diversitatea patrimoniului cultural na]ional [i european; VIII) produc]ii originale
ale unor produc`tori independen]i; IX) s` ofere spectatorilor [i auditorilor
posibilitatea de a lege dintr-o mare varietate de programe pe care sectorul
comercial nu le propune. (Edi]ia UNESCO, pag. 85).
2. Analizate prin prisma reglement`rilor [i uzan]elor administrativjuridice, SRR [i SRTV (ca servicii publice) pot fi [i mai clar delimitate, \n
structura institu]iilor, organismelor [i societ`]ilor de servicii.
Uzual, servicii desemneaz` sensuri [i activit`]i ce se constituie \ntro sfer` bine fixat` \n via]a cotidian` - sfera ter]iar`. A fi \n serviciul
cuiva, a beneficia de serviciile unei persoane, a unei unit`]i prestatoare, a
248

onora un serviciu (militar, caritabil), a oferi un serviciu gratuit cuiva, a

executa un serviciu comandat, pl`tit. constituie tot attea fapte de existen]`
adesea inevitabile; servicii care pot fi solicitate, ofertate, pl`tite, gratuite,
contractate, benevole, obligatorii etc. |n ultim` analiz`, putem distinge - a)
servicii sub imperiul uzan]elor/obiceiurilor, regulilor (nescrise) de convie]uire [i b) servicii contra-cost/contractuale, pl`tite conform legii sau
\n]elegerii dintre p`r]i.
Expresia servicii publice, \n cazul SRR [i SRTV, elimin`, prin
natura [i caracteristicile comunica]ionale con]inute, ambele tipuri de servicii
delimitate mai sus. Dac` serviciile ce decurg din uzan]e, obiceiuri etc. nu
ridic` probleme (fiind strict private, reglementate cel mult prin norme
cutumiare [i de bun sim]), serviciile contractuale oblig` la atente nuan]`ri.
Spre exemplu, RomTelecom, Romgaz, Po[ta Roman`, Televiziunea prin
cablu etc. sunt percepute ca servicii publice contractuale cu un rol \nsemnat \n derularea rela]iilor publice, \ntre oameni, \n colectivit`]i, la nivel na]ional [i interna]ional. Totu[i, dominant`, \n cazul seviciilor men]ionate,
este rela]ia comercial` - \ntre furnizor [i consumator - costul serviciului
oferit/solicitat fiind pl`tit integral de consumator; statul/ bugetul nu sprijin`
financiar (nu subven]ioneaz`, nu trece la datoria public`) aceste societ`]i de
servicii; totul se rezolv` prin adecvarea pre]urilor la evolu]ia costurilor
\nregistrate de furnizor.
Entit`]ile men]ionate (RomTelecom, Romgaz) sunt sau urmeaz` s`
devin` societ`]i comerciale, bazate pe rela]ia cerere-ofert` [i integrate
sistemului economiei de pia]`, [i nu servicii publice, a c`ror natur` juridic`-civic` exclude preeminen]a regimului economiei de pia]`, chiar dac`
r`m\n clien]i interesa]i ai pie]ii audio-vizualului.
Direct spus, public apare, \n interpretare extensiv`, sinonim cu
na]ional [i, a[a cum vom vedea, cu nedisimulate conota]ii etatiste (de
stat).
Vom recurge, \n context, la sensul mai restr\ns al celor dou` cuvinteconcept din expresia servicii publice.
|n sens administrativ, serviciu/servicii desemneaz` un compartiment/sector organizatoric, cu o activitate specializat` semnificativ` [i care
necesit` o conducere cu putere de decizie proprie. |n sens politic, defini]ia
se refer` la activit`]i umane destinate unor nevoi sociale, care \ns` nu se
prezint` sub form` de bunuri materiale.
249

Dar cei mai aproape de \n]elesul real/efectiv al expresiei servicii

publice sunt sociologii care ne ofer` urm`toarea defini]ie: Totalitatea
serviciilor oferite de stat popula]iei \n mod gratuit sau la un tarif redus144
(ocrotirea s`n`t`]ii, \nv`]`mnt, cultur`, sport [i, spunem noi, societ`]ile
publice mass-media: SRTV, SRR, Rompres etc.).
Re]inem, deci, imaterialitatea serviciilor publice, sorgintea etatist` [i
gratuitatea (modicitatea) pre]ului pretins de furnizor. Constat`m rela]ia
serviabil` stat-cet`]ean nediferen]iat` - dndu-se, astfel, un caracter onorant
(servicii de onoare) activit`]ilor de acest tip (culturale, \n esen]a [i
destina]ia lor).
Expresia se limpeze[te, odat` cu denotarea cuvntului-concept publice. |n primul rnd, cuvntul publice nu re]ine chiar destinatarul/beneficiarul serviciilor - publicul (publicuri, comunit`]i, grupuri profesionale
etc.). |n expresia servicii publice, sensul cuvntului publice indic` un
beneficiar generic (to]i cet`]enii, to]i cei prezen]i \ntr-o anumit` arie geografic`); \n general, to]i cei ce pot beneficia de o facilitate oferit` de entit`]i
reprezentative/exponen]iale/administrative.
|n expresia riguroas` a textului juridic (art. 145, Cod Penal Romn),
con]inutul termenului public este stabilit \n sens riguros/restrictiv, cum
impun, de obicei, elaboratele legislative. Textul Codului Penal este conceput
astfel: Prin termenul public se \n]elege tot ce prive[te autorit`]ile
publice, institu]iile publice, institu]iile sau alte persoane juridice de interes
public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate
public`, serviciile de interes public, precum [i bunurile de orice fel care,
potrivit legii, sunt de interes public.
Textul legii enumer` entit`]ile publice (de interes) public - autorit`]ile,
institu]ii, persoane juridice - diferite ca putere decizional` [i competen]`
material`, conform voin]ei legiuitorului. Desemnate prin lege de interes
public, acestea cap`t` tr`s`turi generalizate, aproape identice cu \n]elesul
dat de expresia \n beneficiul tuturor.
|n ultima analiz`, bunurile [i serviciile publice se constituie \ntr-un
beneficiu colectiv, \nlesnit de aurorit`]i, institu]ii, persoane juridice de
interes public, c`rora legiuitorul le-a stabilit competen]a [i obliga]ia de a
administra, folosi sau exploata bunurile proprietate public`, serviciile
publice etc. Urmnd ra]ionamentul sistematic al legiuitorului, observ`m
cum public desemneaz` att proprietatea public` (de stat), ct [i bunuri [i
250

servicii care, potrivit legii, sunt de interes public (art. 145 alin. 2 C.P.). Or,
\n principiu, ceea ce legiuitorul declar` de interes public se comport` dup`
regulile propriet`]ii publice.
Sociologia aduce [i aici argumente clarificatoare: Public, \n opozi]ie
cu privat, desemneaz`, \n ideologia liberalismului occidental ale sec. al
XVII-lea, domeniul de stat, spre desoebire de spa]iul privat, libertatea
de con[tiin]` [i credin]` asigurat` \n cadrul societ`]ii civile145. Pentru ca
lucrurile s` fie [i mai apropiate de sensul lor concret, \n ac]iune nemijlocit`,
sociologia opiniei publice [i a comunica]iei de mas` stabile[te c` prin
public se \n]elege un aspect func]ional, o activitate de moment a oamenilor
care tr`iesc laolalt`.
Sociologii, vedem, relev` aspectul func]ional [i temporalitatea (o activitate de moment), dar [i dimensiunea colectivist` (public`) a conceptului
socio-juridic de public. |n fapt, decupajul public permite constatarea
caracterului public al activit`]ii (mesajul plurivoc) desf`[urat de serviciile
publice de comunicare (de mas`), precum [i natura autorit`]ilor decidente, \n
cazul de fa]`, bidimensional` (institu]ii constituite/alese [i publicul receptor,
masa ascult`torilor/telespectatorilor). Autoritatea public` bidimensional`
semnific`, \n fond, esen]a raportului Emi]`tor-Receptor, caracteristic
actului de comunicare mediatic`, de mas`, comunic`rii interumane, \n
general. Astfel, autoritatea institu]iei de comunicare ([i a mesajului) este
asigurat`, simultan [i complementar, de un organism public (parlamentul,
\n cazul Romniei) [i de publicul receptor (societatea civil`).
Printr-un asemenea \n]eles, vom putea unifica, conceptual [i
func]ional, termenii sintagmei servicii publice [i-i vom putea aplica la
cele dou` institu]ii publice ale comunic`rii de mas`: SRR [i SRTV.
Cele dou` institu]ii de pres` sunt:
- Servici sociale de acoperire na]ional` puse la dispozi]ia tuturor
cet`]enilor ]`rii noastre, gratuit sau la un pre] modic (la noi, de zeci de ori
mai mic dect \n ]`rile occidentale).
- Mijloacele, bunurile, cl`dirile sunt \n administrarea [i folosirea serviciilor respective, cu regim de proprietate public` (patrimoniul).
- Obiectivele programatice (informare, educa]ie, divertisment), ca [i
activit`]ile economice [i financiare, sunt stabilite \n Constitu]ie, \n legea organic` [i \n alte reglement`ri specifice, [i devin obligatorii pentru serviciile
publice de comunicare.
251

...Cteva preciz`ri sunt necesare cu privire la patrimoniu [i la

resursele economice [i financiare.
Relativ la patrimoniu re]inem precizarea Legii 41/1994 care utilizeaz`
expresia trec \n folosin]` [i \n administrarea SRR sau SRTV, dup` caz.
Mai precis, patrimoniul nu se afl` \n proprietate, ci \n administrare; att
administrarea, ct [i modul de a dispune de bunurile din patrimoniu se pun
\n practic` sub control parlamentar. Art. 37, alin. (2), din Legea 41/1994
stabile[te [i regimul juridic al patrimoniului [i ceea ce trebuie s` se \n]eleag`
prin patrimoniu \n cazul de fa]`: Cl`dirile, spa]iile [i terenurile proprietate de stat, care sunt \n prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune
[i stidiourile teritoriale, precum [i alte bunuri aflate \n folosin]`, cu titlu
legal, prev`zute \n anexele 1 [i 2, trec \n folosin]a [i administrarea Societ`]ii
Romne de Radiodifuziune sau, dup` caz, ale Societ`]ii Romne de Televiziune. (3) Bunurilor prev`zute la alin. (2), care fac parte din patrimoniul
cultural na]ional, li se aplic` legisla]ia na]ional` \n domeniu (art. 37). Iar cu
privire la administrarea propriu-zis` a patrimoniului, Legea 41/1994
stabile[te: Societatea Romn` de Radiodifuziune [i Societatea Romn` de
Televiziune, fiecare \n parte, administreaz` bunurile din patrimoniul lor sau,
dup` caz, dispun de ele sub control parlamentar. (art. 38, alin (1)).
Cu privire la sursele financiare, legea precizeaz` f`r` echivoc: Sursele financiare ale celor dou` societ`]i se constituie din aloca]ii de la bugetul
de stat, venituri proprii [i alte surse (art. 39). Precizarea legiuitorului ar
putea p`rea nefireasc`; \n contradic]ie cu sensul pur al expresiei servicii
publice. De obicei, serviciile publice, \n cazul mass-media, sunt oferite
de o autoritate public` care asigur` [i resursele financiare. Aceasta ar
\nsemna ca serviciul public de comunicare de mas` s` nu fie preocupat [i
nici implicat \n procurarea de fonduri b`ne[ti din venituri proprii [i din alte
surse. Singurul rost al SRR [i SRTV ar trebui s` fie, conform unui asemenea ra]ionament, producerea [i difuzarea de programe informative, educative, de divertisment.
|n realitate, sursele financiare ale celor dou` institu]ii sunt, \ntr-o m`sur` precump`nitoare, din venituri proprii [i alte surse (publicitate, sponsorizare, contracte leasing, barter, prest`ri servicii, comercializare de
programe proprii, coproduc]ie etc.).
Dubla finan]are (buget - surse proprii) ar trebui s` urmeze regula ponderii absolute a finan]`rii de la buget; resursele proprii ale serviciului public
252

urmnd s` ajung` la cel mult 10-15 la sut` din total venituri. Regula ponderii
absolute poate asigura un comportament redac]ional-financiar necondi]ionat
de alte reglement`ri dect cele constitu]ionale/legale, a[a cum sunt stabilite
pentru serviciile publice de care ne ocup`m. Tendin]a de a pondera resursele, \n special \n condi]iile golurilor bugetare (fenomen oarecum general
european), face ca resursele proprii, cre[terea volumului de lichidit`]i [i programe, s` devin` hot`rtoare pentru supravie]uirea [i \mbun`t`]irea tehnologic` a serviciilor publice de radio [i televiziune. Fire[te, cu consecin]e
resim]ite, de multe ori, \n calitatea mesajului [i \n grila de programe. Programe cu mare audien]` (multe de o valoare \ndoielnic`) sunt difuzate la ore
de vrf, excesiv garnisite cu calupuri publicitare, din care nu lipsesc
spoturi la limita legii (publicitate mascat` pentru ]ig`ri, alcool, concuren]`
neloial` etc.). Cine pl`te[te, comand` [i muzica, se spune; \n cazul nostru,
nu suntem foarte departe de muzica publicitar`...
Situa]ia nu are [anse s` se schimbe, \n viitorul previzibil. Legea
41/1994 stabile[te c` bugetul aloc`, pentru SRR [i SRTV, cheltuielile de
preluare a semnalului \n re]elele de radio-telecomunica]ii [i costul investi]iilor. Toate celelalte cheltuieli, cu un volum foarte mare (salarii, dotari,
administrarea, \ntre]inerea, repararea imobilelor [i aparaturii) revin serviciilor publice [i depind de talentul financiar al organismelor de conducere
[i administrare; de capacitatea managerial`.
De parc` n-ar fi fost destul de dificil de f`cut fa]` costurilor tot mai
ridicate [i mai greu de onorat, Guvernul a promovat, \n mai 1999, Ordonan]a
de urgen]` prin care SRR [i SRTV pot folosi veniturile proprii pentru
completarea tuturor cheltuielilor de utilizare a sta]iilor de emisie, a
radioreleelor [i a circuitelor video [i fonice datorate Societ`]ii Na]ionale de
Radiocomunica]ii [i altor agen]i economici din sectorul comunica]iilor. |n
acest fel, veniturile proprii vor fi absorbite de altceva dect de crea]ia [i
produc]ia radio [i televiziune.
|ntrebarea este: - |n aceste condi]ii, se mai poate vorbi de servicii
publice \n sensul civic-etatist de care aminteam, de servicii publice,
autonome, independente editorial? {i \nc`: - O astfel de situa]ie nu pune
\n cauz` disciplina legal`, comportamentul public al serviciilor (publice)
de radio [i televiziune?
Discu]iile pro [i contra sunt mereu actuale, de[i dateaz` de foarte
mult` vreme. |n preajma banilor, [i-n criz` de bani, opiniile despre mesajul
253

maculat [i mesajul curat sunt inepuizabile, cum este [i firesc, iar [anse de
purificare etic` \n domeniu nu se \ntrev`d.
Aceasta nu \nseamn` c` serviciile publice de radio [i televiziune nu se
conformeaz` prevederilor legale. Legea este respectat`, chiar dac` mecanic
(dispozitiv) [i nu organic (creativ). Legiuitorul \nsu[i pare a fi sesizat situa]ia delicat` a serviciilor publice de radio [i televiziune, \n circumstan]ele
economiei de pia]`, [i a elaborat o lege organic` minimal`.
Adecvat, legiuitorul a pus \ntr-o rela]ie sensual` succesiv` caracteristicile ce decurg din con]inutul relativizat al sintagmei servicii publice.
Am amintit de (relativa) autonomie a mesajului public, \n condi]iile
concrete de elaborare [i difuzare; lucruri asem`n`toare pot fi relevate [i \n
cazul independen]ei editoriale, pluralismului [i chiar interesului na]ional.
Gndirea [i elaborarea Legii 41 (ca [i a Legii Audiovizualului) par a
fi fost dominate de o strategie minimal`, urgentat` de dificult`]ile tranzi]iei
la democra]ie, \n general, de dificult`]ile tranzi]iei mentalit`]ilor \n special.
Concret, leguitorul a adoptat principiul strict enumerativ/restrictiv, prin care
se impune respectarea \ntocmai, sub sanc]iunea legii, a unor norme de comportament redac]ional/managerial, urmnd ca aria de fapt, extensiile analogice s` fie deschise [i descrise de realitatea func]ional` a serviciilor publice de informare [i comunicare; s` fie continuu situate [i adecvate contextelor evolutive.
Dintr-o asemenea perspectiv` trebuie \n]eleas` decizia oportun` a
legiuitorului de a defini conceptele (juridice) de autonomie, independen]`
editorial`, pluralism, control al Parlamentului, \ntr-o rela]ie succesiv-restrictiv` cu expresia rela]ii publice. Sunt defini]ii-premis`, prin ele \nsele suficiente organiz`rii [i desf`[ur`rii legale a activit`]ii vizate, dar care pot
constitui izvor normativ pentru organizarea [i realizarea unor activit`]i
specializate, sectoriale. Am putea numi aceast` atitudine legislativ` una de
tip contextual, reg`sit` [i \n substan]a legii organice, [i \n a posibilelor legi
ordinare sau speciale \n domeniul audiovizualului.
Am f`cut aceste scurte constat`ri, att pentru a aprecia caracterul de
lex aperta al actului normativ \n discu]ie, ct [i pentru a interpreta, \n chip
relativ/succesiv, cuvintele-concept, individualizate la \nceputul capitolului,
esen]iale pentru \n]elegerea naturii juridice a serviciului public. |ntruct
spuneam c` acestea urmeaz` comportamentul sintagmei constitu]ionale,
254

reluat` [i \n Legea 41 (servicii publice), \n cele ce urmeaz` le vom localiza

\n]elesurile din \ns`[i legea organic` a radioului [i televiziunii publice.
Autonomia [i independen]a editorial`. Legea organic`, \n art. 8, stabile[te o conjunc]ie similitudinal` \ntre autonomie [i independen]` editorial`. Alin. 1 al art. 8 este formulat astfel: Autonomia [i independen]a
editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune sunt garantate
prin lege, iar programele acestora sunt scutite de orice ingerin]e ale autorit`]ilor publice, precum [i de influen]ele oric`ror partide, forma]iuni socialpolitice, sindicale, organisme comerciale [i economice sau grupuri de
presiune.
Citind, \n contextul structural al legii, art. 8 (alin. 1) oblig` la cteva
preciz`ri de detaliu. S` retranscriem prima propozi]ie: Autonomia [i independen]a editorial` (n.ns.) a serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune sunt garantate prin lege; s` compar`m aceast` propozi]ie cu art. 1 al
Legii 41: Se \nfiin]eaz` Societatea Romn` de Radiodifuziune [i Societatea
Romn` de Televiziune, ca servicii publice autonome (s.ns.), de interes na]ional, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Romne.
Observ`m cum autonomia, \n cazul celor dou` texte de lege are un con]inut
diferit (juridic [i func]ional), de[i se refer` la acela[i tip de serviciu public
(SRR/SRTV). Este adev`rat, poate fi argumentat c` textele citate semnaleaz`
ipostaze diferite ale celor dou` servicii publice: - \n cazul art. 1, ipostaza
autonomiei institu]ionale/structurale (situarea SRR/SRTV \n structura organismelor/institu]iilor/serviciilor publice) ale statului; ale societ`]ii \n ansamblul s`u; - \n cazul art. 8, ipostaza autonomiei ([i independen]ei) activit`]ii
propriu-zise (emisiunile, reportajele, jurnalele de actualit`]i etc.).
Discu]ia se poate extinde prin glos`ri ostentative. Spre exemplu, \n
cazul art. 1 este vorba de sevicii publice autonome, pe cnd \n art. 8 de
autonomie [i independen]` editorial`. A[adar, putem spune c` avem
servicii publice autonome (cu) autonomie [i independen]` editorial`.
Cineva poate observa c` prin unirea celor dou` expresii se poate ob]ine o a
treia, logic` [i adev`rat`: servicii publice autonome [i independente
editorial. Corect in forma, dar \n noua expresie nu mai apare autonomia
institu]ional/func]ional`. Ba, mai mult, \n cea de-a treia expresie apare independente (editorial) ceea ce - dac` am duce specula]ia pn` la ultimele ei
consecin]e - am avea de-a face cu o contradic]io in terminis, \ntruct
255

autonomia (editorial`) este mai pu]in dect independen]a (editorial`), cum

zice textul art. 8; cea de-a treia propozi]ie a[eaz` autonome [i independente (editorial) \n continuarea expresiei servicii publice; \ntruct
serviciile publice se comport` (editorial) att autonom ct [i independent.
|n mod normal, serviciile autonome desf`[oar` (conform competen]elor legale conferite) o activitate autonom` [i independent`, tot a[a cum
serviciile independente desf`[oar` o activitate independent` [i autonom`.
Statutul conferit prin lege (autonom [i/sau independent) are nevoie de
clarific`ri \n textul normativ de referin]` (Legea 41/1994).
Modific`rile aduse Legii organice prin Legea pentru modificarea [i
completarea Legii 41-1994 nu rezolv` inadverten]ele men]ionate. Dimpotriv`. |n noua formulare, alin. 1 al art. 8 este abrogat, astfel \nct termenii
autonom [i independent \[i pierd referin]a imediat` (\n con]inutul art. 8)
[i trimit la art. 1 \n care se vorbe[te de servicii publice autonome. Alin. 1
al art. 8, abrogat prin Legea de modificare (din 22 iunie 1998) avea urm`toarea formulare: Activitatea serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune este autonom` [i independent` editorial. Legiuitorul a considerat,
probabil, alineatul respectiv superfluu, mai ales c` alin. 2 al aceluia[i art. 8
\ncepe oarecum redundant: Autonomia [i independen]a editorial`. |n
aparen]` corect`, solu]ia leguitorului complic` pu]in lucrurile; alin. 1, art. 8,
preciza autonomia [i independen]a activit`]ii; activitate autonom` [i independent` editorial. Altfel spus - activitatea avea numai sensul de activitate
redac]ional` (de investigare, elaborare [i transmitere a mesajului publicistic). Activitatea, \n text, nu se refer` [i la condi]ia juridic` a SRR [i
SRTV, definite ca servicii publice autonome; deci, nu [i independente.
A[a fiind, cele dou` servicii publice sunt autonome (func]ional) [i
independente (editorial). Al`turarea lui autonome la independente
editorial (art. 8) este excesiv` [i, inclusiv semantic, din moment ce independent este mai mult dect autonom; independent nu poate fi restrns
prin cuvntul, aici, frenator, autonom; mai ales c` nici inten]ia legiuitorului
nu pare a fi fost aceasta. (Utilizarea lui autonom lng` independent, \n
art. 8, apare mai degrab` ca un automatism, produs de reflexe politice postdecembriste care, la noi, au c`p`tat accente \ngrijorate/acut polemice).
Dac` bine observ`m, art. 1 (Legea 41/1994) poate fi argumentul solu]iei. |n art. 1 se vorbe[te de servicii publice autonome, de interes na]ional,
independente editorial. A[adar, servicii publice autonome - independen256

te editorial. Deducem u[or c` suntem \n prezen]a unei autonomii func]ionale

(structurale/institu]ionale), ipostaz` care, \n planul restrns/intern al activit`]ii specifice - de informare, educa]ie [i divertisment - beneficiaz` de o independen]` editorial` \n aparen]` efectiv` (libertatea de a investiga, de a selecta
fapte, evenimente, de a le elabora/argumenta publicistic [i de a le transmite
a[a cum au fost gndite [i elaborate/realizate). Exprimarea autonomia [i
independen]a editorial` este inadecvat`; \n fapt, neadev`rat`.
Insisten]a depus` pentru l`murirea, fie [i aproximativ`, a sensului [i
con]inutului termenilor/expresiilor legii organice are un scop determinat.
Acela de a releva comportamentul legal al serviciilor ca atare (autonom) [i al
redac]iilor [i realizatorilor (independent). Nu putem, deci, vorbi de autonomia serviciului public [i de autonomia [i independen]a editorial`. Din
simplul motiv c`, din moment ce activitatea editorial` este independent`, este
cu att mai mult [i autonom`. Func]ioneaz` aici principiul juridic, dup` care
cnd se poate mai mult, se poate [i mai pu]in, rela]ie \n care determinantul
este mai mult [i niciodat` (\n condi]ii normale/democratice) mai pu]in.
Normal ar fi - dac` legiuitorul a vrut independen]` editorial` \n
activitatea unor servicii publice autonome - s` se renun]e sau s` se considere
un exces terminologic al`turarea la independent a cuvntului autonom.
S-ar evita, astfel, orice dubiu relativ la independen]a editorial` (miza
excep]ional` a redac]iilor din serviciile publice [i nu numai) [i n-ar mai
exista riscul ca, \n momente de tensiuni/dezechilibre politice/sociale, serviciile publice s` fie obligate s` se comporte doar autonom [i nu independent (repet, chiar dac` \ntre cei doi termeni exist` anumite similitudini
de sens). |ntr-un asemenea context, expresia autonomia [i independen]a
editorial` este interpretabil`/riscant`/neavenit`.
Independen]a editorial`, chiar [i legiferat` (or, poate, tocmai de aceea)
r`mne (\nc`) stadial`; circumstan]iat` de disponibilit`]ile libertare ale ini]iatorilor [i creatorilor de legisla]ie [i legalitate; - \n aceea[i m`sur`, de furnizorii [i beneficiarii de libertate normat` ([i creatoare de norm`).
Aprecierea nu este strict local`, ci, \n bun` m`sur`, global`, atta timp
ct independen]a editorial` ]ine [i este cadrat` de elaborate subiective, \n
conjuncturi [i prin proiec]ii ideatice conjuncturale.
Norma (moral` sau juridic`) dispune un comportament, direc]ioneaz`
un proces de gndire/atitudine/op]iune, finalizeaz` cazuri, spe]e, disfunc]ionabilit`]i antagonice/conflictuale, printr-o rechemare la lege [i ordine.
257

Legea 41/1994, pe care o parcurgem aici, libertar`/democratic` prin

excelen]`, nu este ([i nici nu putea fi) ocolit` de gestionarea prin norm` a
libert`]ii/independen]ei editoriale. Mai mult chiar, sfera normat` a independen]ei editoriale, a[a cum este exemplificat` \n textul legii, trimite, \n bun`
m`sur`, la autonomia editorial` [i (mai mult conceptual) la independen]a
editorial`.
S` urm`rim autonomia [i independen]a editorial` \n cele dou` planuri sugerate de Legea 41/1994:
1) \n plan general (institu]ional/structural) ;
2) \n plan specific redac]ional (al rela]iilor de lucru din interiorul
SRR/SRTV).
|n ambele planuri, legea stabile[te (implicit/explicit)garan]ii, obliga]ii
[i drepturi.
|n plan general, constat`m cum, mai \nt\i, este garantat` prin lege
autonomia [i independen]a editorial` a serviciilor publice audiovizuale, \n
rela]iile func]ionale cu indiferent ce institu]ii, organisme, servicii publice
sau private, guvernamentale sau neguvernamentale; pentru ca, apoi, acela[i
text s` stipuleza expres, ocrotirea/ap`rarea programelor (tot prin lege) de
orice ingerin]e ale autorit`]ilor publice, de influen]e din partea oric`ror partide, forma]iuni social-politice, medicale, organisme comerciale [i economice
sau grupuri de presiune.
Simpla decupare a cuvintelor cheie din textul art. 8, discutat aici, ne
ajut` s` observ`m att sursele de risc, ct [i resursele de contracarare. Legea
vorbe[te de ingerin]e - influen]e - presiuni [i trimite la autorit`]i publice, la
forma]iuni social-politice sau la grupuri de presiune care ar putea recurge la
ingerin]e, influen]e [i presiuni, directe sau subtile, \n func]ie de raporturile
de putere, de capacitatea de ripost`.
|n sensul legii, autonomia [i independen]a editorial`, garantate, trebuie
ferite de o dubl` (posibil`) ingerin]`: - ingerin]a politic` (partide, organisme
statale, civice, personalit`]i etc.) [i - ingerin]a economic`-financiar` (organisme financiare, societ`]i comerciale, grupuri de interese puternice economic).
Riscul posibilei duble ingerin]e apare mai clar \n momentul \n care
plas`m ra]ionamentul \n aria permisiv-interdictiv` stabilit` de chiar textul
Legii 41/1994. |n fond, legea nu interzice rela]iile editoriale cu partide,
forma]iuni social-politice, organisme comerciale [i financiare. Stabile[te
doar libert`]ile [i limitele rela]iilor de acela[i tip, astfel \nct autonomia,
258

independen]a [i echidistan]a s` poat` fi protejate. Or, simpla constatare a

insisten]ei leguitorului \n sfera temei men]ionate, indic` anumite asperit`]i
de avut \n vedere. S` citim textul legii!
- Articolul 8 permite observa]ii de detaliu, cu importan]a lor \n interpretarea [i aplicarea redac]ional` a prevederilor normative. Editorial
vorbind, autorit`]ile publice sunt oprite de la orice ingerin]e; ceea ce
\nseamn` c` realizatorul/autorul are deplin` libertate op]ional` \n selectarea
faptului/evenimentului; altfel spus, autorul beneficiaz`, prin lege, de comentarea, \n cauza gndirii sale (\n beneficiul public) [i de difuzarea nealterat`
a produsului s`u intelectual.
Problema impus`, inclusiv de democra]iile de tradi]ie, prive[te
posibilitatea deplin` de manifestare [i realizare a op]iunii, de exprimare [i
difuzare liber` (\n sensul noningeren]ei efective) a faptelor, evenimentelor,
opiniilor. Deocamdat`, att doctrina ct [i practica mass-media ]in deschis`
ideea coeren]ei libertare a informa]iei [i comunic`rii, la toate nivelele de
convie]uire [i comunicare interuman`146.
- Textul legii utilizeaz`, de asemenea, expresia interdictiv` referitoare
la influen]ele oric`ror partide. Cuvntul oric`ror vizeaz`, \n mod
special, partidele parlamentare [i/sau de la guvernare. Precizarea este impus` de textul legii. Partidele parlamentare, att cele de la putere, ct [i cele
din opozi]ie, beneficiaz`, pe durata mandatului, de timp de anten` (exercitarea dreptului la anten` - garantat de Constitu]ie; art. 31, alin. 5) Legea
41/1994 preia dispozi]ia constitu]ional`, adaptnd-o la specificul presei
vorbite [i televizate. Art. 5, alin. 4, stabile[te: SRR [i SRTV trebuie s`
rezerve o parte din spa]iul de emisie partidelor politice reprezentate \n
Parlament (s.ns.). Timpul afectat partidelor politice nu poate dep`[i o sutime
din \ntregul timp de emisie s`pt`mnal (s.ns.). Repartizarea timpului de
emisie pe partide politice se face \n raport cu ponderea reprezentan]ilor
acestora \n Parlament, lundu-se \n calcul o unitate de timp pentru fiecare
parlamentar, inclusiv pentru reprezentan]ii minorit`]ilor na]ionale.
- Preciz`rile legii sunt semnificative [i pentru ceea ce numim pluralism politic, \n faza actual`, a tranzi]iei romne[ti. |ntr-adev`r, legea acord`,
s`pt`mnal, timp de emisie partidelor politice, dar \ntr-o viziune restrictiv`:
- numai celor parlamentare. Partidele care nu au intrat \n Parlament, \n urma
alegerilor, nu au acces la spa]iul de emisie, dect \n mod obi[nuit, neprogramat, negarantat spa]io-temporal. Singurele perioade cnd partidelor
259

extra-parlamentare li se atribuie timp de emisie sunt cele premerg`toare alegerilor, cnd se rezerv` un drept la anten`, calculat \n func]ie de listele de
candida]i depuse [i repartizat \n grila de programe de C.N.A..
De men]ionat c` [i acest timp de emisie, premerg`tor alegerilor, este
distribuit tuturor partidelor participante la alegeri; deci [i celor parlamentare, de[i acestea beneficiaz`, \n continuare, de dreptul la anten`, rezervat pe
toat` durata legislaturii.
Desigur, influen]ele de partid se pot manifesta [i pe alte c`i. O discu]ie cvasipermanent`, adesea polemic`, reg`sit` \n \ntreg spa]iul european
[i nu numai, vizeaz` comportamentul mediatic al partidelor la putere.
Argumentul polemi[tilor, \ngrijora]i de posibilele influen]e (chiar ingerin]e)
ale guvernan]ilor \n con]inutul programelor realizate de serviciile publice de
comunicare, au \n vedere instrumentele naturale \n mna puterii pentru a[i impune punctul de vedere. Cu att mai mult cu ct legea \ns`[i stabile[te
obliga]ia presei publice, vorbite [i televizate, de a transmite, cu prioritate [i
\n mod gratuit, faptele publice ale organismelor puterii. Art. 9 (Legea
41/1994) stipuleaz` f`r` echivoc: Serviciile publice de radiodifuziune [i
televiziune sunt obligate s` transmit` cu prioritate [i \n mod gratuit, comunicatele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, Pre[edintele
Romniei; Consiliul Suprem de Ap`rare a }`rii sau de la Guvern.
- Este u[or de observat c` textul legii relativ la influen]e (de partid, forma]iuni social-politice, economice, grupuri de presiune) are \n vedere, \n mod
deosebit, posibilele interven]ii/ini]iative/ac]iuni situate dincolo de cadrul legii.
Una dintre acestea poate fi ([i adesea este) ceea ce, \n limbajul presei post-decembriste, s-a numit cenzura economic`; altfel spus, crearea unor situa]ii de
criz` prin care serviciile publice \n discu]ie s` fie puse \n condi]ii dificile, chiar
\n imposibilitatea de a-[i mai realiza [i difuza programele. S` ne gndim ce ar
\nsemna stabilirea unor restric]ii/interdic]ii de transmitere a publicit`]ii, \n
anumite zile sau pe anumite tronsoane orare. Fire[te, serviciile respective ar fi
obligate la restrngerea drastic` a programelor sau chiar la \ntreruperea temporar` sau definitiv` a activit`]ii. {i o asemenea tentativ` viznd SRTV a existat, \n ultimul trimestru al anului 1994 (cu efecte pentru 1995), cnd Consiliul
Na]ional al Audiovizualului invocnd unele excese \n transmiterea spoturilor
publicitare, a dat o decizie de interzicere total` a publicit`]ii la SRTV pe tronsonul orar 18,00-22,30. Dac` decizia se aplica, SRTV urma s`-[i reduc` activitatea pn` la o durat` formal`, nesemnificativ` sau chiar s` \nchid` emisia.
260

- Situa]ii constrng`toare pot ap`rea [i ca urmare a unor (posibile)

rela]ii condi]ionate economic cu societ`]i private sau publice, cu \ntreprinz`tori direc]i, persoane fizice sau juridice, sau \n virtutea unor rela]ii de
parteneriat economico-financiar.
- Cenzura economic` este posibil` \n general [i \n variate forme
(sume \n avans din contractele de publicitate/prest`ri servicii, credite
preferen]iale, facilita]i la import, comisioane la vedere sau confiden]iale).
Cu deosebire, \n perioadele de dificult`]i economico-financiare endemice,
cenzura/presiunea economic` se pot manifesta mai frecvent att din partea
organismelor publice de putere (cit`m: pentru control [i aservire), ct [i
din partea unor organiza]ii social-politice [i persoane fizice sau juridice
private/publice.
- Contracararea unor astfel de evenimente st` la \ndemna Parlamentului [i a societ`]ii civile. Parlamentul are drept de control, conferit de
Constitu]ie, astfel c` poate interveni direct \n \ndreptarea lucrurilor [i
readucerea lor la o stare constitu]ional`. Fire[te, controlul Parlamentului
\nseamn` asigurarea concuren]ei [i democratismului/pluralismului programelor [i emisiunilor, dar [i asigurarea prompt` a unor resurse de protec]ie a
serviciilor publice aici \n discu]ie (sprijin financiar direct, facilit`]i care s`
asigure preg`tirea [i perfec]ionarea personalului redac]ional [i tehnic, dotarea cu aparatur`, modern`, performant`).
2) |n plan specific redac]ional, autonomia [i independen]a editorial`
vizeaz` competen]ele realizatorilor/redac]iilor \n selectarea, elaborarea [i
transmiterea/difuzarea emisiunilor.
Constat`m, aici, o rela]ie binar` practic inevitabil`. Pe de o perte,
tendin]a libertar` (fireasc`) a realizatorilor (redac]iilor), iar, pe de alt` parte,
rigoarea legal`, prin natura ei, limitativ`/constrng`toare. |n special, rela]ia
ierarhic` redac]ional` na[te obiec]ii/polemici/controverse, invocndu-se
principiul independen]ei editoriale [i mai pu]in sensul, con]inutul [i finalizarea profesional` a acestuia. Realizatorul/redac]iile se consider` \n ipostaza
de creatori de programe, structurilor ierarhice revenindu-le rostul de organizatori/produc`tori ai acestor programe.
Recursul la textul legii poate fi l`muritor (chiar dac` polemica men]ionat` nu va disparea curnd). Primele trei alineate ale art. 14/Legea 41/1994
au urm`toarea formulare: |n cadrul programelor de [tiri, informa]iile tre261

buie transmise \n mod fidel, iar comentarea lor trebuie f`cut` cu obiectivitate, f`r` nici o influen]` din partea autorit`]ilor publice/sau a altor persoane
juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice.
{tirile [i informa]iile care urmeaz` s` fie discutate sub form` de texte
sau imagini trebuie s` fie verificate. Sensul lor nu trebuie s` fie deformat sau
fabricat prin modul de formulare, titluri sau comentarii.
R`spunderea pentru informa]ia sau crea]ia adus` la cuno[tin]a public`
revine, dup` caz, \n condi]iile legii, realizatorului de emisiuni sau programe,
autorului, precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune.
Analiza, chiar superficial`, a textului de mai sus relev` op]iunea legiuitorului pentru independen]a editorial` (libertatea de crea]ie, mai
corect spus) a realizatorului [i/sau autorului. Alin. 1 [i 2 vorbesc de fidelitatea programelor [i informa]iilor, de comentarea lor obiectiv`, ferit` de influen]e din partea autorit`]ilor publice, a persoanelor juridice publice/private
sau persoane fizice; [tirile [i informa]iile s` fie verificate [i nedeformate prin
nici un procedeu stilistic (lexical), de punere \n pagin` sau prin orice alt
mod incorect, tenden]ios.
Avem de-a face, \n fond, cu reguli obligatorii \n sarcina realizatorului/autorului; a c`ror punere \n textul/emisiunea proprie revine exclusiv
realizatorului/autorului; acesta fiind ]inut numai de respectarea legii. Textul
pare a ne atrage aten]ia c` interdic]ia influen]`rii se refer` [i la persoane/redac]ii/organisme din interiorul serviciilor publice (autorit`]ilor
publice sau altor persoane juridice ori a unor persoane fizice).
Posibile circumstan]ieri ale libert`]ii de crea]iei puteau ap`rea \n alineatul ce stabile[te r`spunderea pentru informa]iile/crea]iile transmise. |n
sensul c` r`spunderea prive[te (cum am v`zut \n subcapitolul dedicat
acesteia) [i alte persoane din redac]ie, din conducerea (ierarhic`) a serviciului public [i chiar serviciul public, ]inut s` r`spund` inclusiv penal.
Leguitorul stabile[te, \ns`, priorit`]ile de responsabilitate \n a[a fel
\nct realizatorul/autorul poate invoca asumarea exclusiv` - \n virtutea legii
- a consecin]elor pentru emisiune/crea]ia realizat`. Alin. 3 al art. 14 stabile[te r`spunderea, \n primul rnd, a realizatorului (de emisiuni sau programe),
a autorului [i a serviciului public.
Observa]iile pe fond apar interesante, pe alocuri novatoare: - Legea
41/1994 nu face distinc]ie \ntre r`spunderea civil` [i penal`; alin. 3 preia se262

lectiv textul din art. 30 (alin. 8) al Constitu]iei romne din 1991: r`spunderea
nu mai cade [i asupra editorului, cum specific` art. 30, alin. 8, \n urm`toarea
ordine: editor, realizator, autor, proprietar. Textul Legii 41/1994 apropie att
r`spunderea civil`, ct [i penal` de principiul r`spunderii individuale,
principiu \n favoarea c`ruia pledeaz` concluziile unor studii de sociologie [i
filozofie a dreptului, cum [i deontologia profesiunii de ziarist.
Expresia din art. 14, alin. 3 - precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune - bruiaz` principiul r`spunderii individuale a realizatorului/autorului. Finalul alin. 3 stabile[te posibilitatea r`spunderii solidare, dup` caz, a realizatorului/autorului cu serviciul public
de care apar]ine [i prin intermediul c`ruia s-a transmis informa]ia/crea]ia.
Textul legii ne permite, \n acela[i timp, s` observ`m c`, r`spunderea
solidar` nu constituie o regul` aprioric`, ci se aplic` numai \n anumite circumstan]e cerute de lege. Totodat`, suntem obliga]i s` distingem, \n cadrul
r`spunderii solidare, c` aceasta prive[te cel mult r`spunderea civil`,
expres prev`zut` \n Constitu]ie, [i nu [i r`spunderea penal`, a c`rei caracteristic` definitorie este individualitatea r`spunderii [i pedepsei, chiar [i \n
cazul participa]iei, (autor colectiv).
Argumente \n plus relative la r`spunderea nemijlocit` ([i cvasi-exclusiv`) a realizatorului/autorului \n transpunerea \n fapt a autonomiei [i
independen]ei editoriale, ne ofer` [i organizarea serviciilor publice \n discu]ie, mai precis, atribu]iile organismelor de conducere ale acestora.
Legea organic` a radiodifuziunii [i televiziunii publice stabile[te
triada conducerii astfel:
- Consiliul de Administra]ie, ai c`rui membri se numesc de Parlament,
pe baza listelor de propuneri \naintate birourilor permanente ale celor dou`
Camere \n felul urm`tor: - grupurile parlamentare ale celor dou` Camere - 8
locuri (plus 8 suplean]i); - Pre[edintele Romniei - 1 loc (plus un supleant);
- Guvernul - 1 loc (plus un supleant); - personalul de specialitate (din SRR
sau SRTV) - 2 locuri (plus 2 suplean]i); - grupurile parlamentare ale minorit`]ilor na]ionale - 1 loc (plus un supleant). |n total 13 candida]i, ale[i pe o
perioad` de 4 ani.
De[i reprezentativ, numit de Parlament, dup` o procedur` menit` s`
asigure func]ionarea echidistant`, pluralist`, a serviciilor publice audiovizuale, Consiliul de Administra]ie nu are, a[a cum ne-am fi putut a[tepta, alte
atribu]ii dect de ordin general: - stategice, de organizare, structurare, finan263

]are, func]ionare [i control al respect`rii normelor legale [i a celor de desf`[urare concret` a activit`]ii canalelor, departamentelor, redac]iilor [i
serviciilor din subordine. Enumer`m cteva dintre atribu]ii: - C.A. aprob`
concep]ia de dezvoltare a societ`]ii normele privitoare la strategia [i structura programelor. - aprob` structura organizatoric` a societ`]ii, precum [i
restructur`rile economice [i de personal necesare pentru func]ionarea
eficient` a societ`]ii, direc]iilor [i structurilor teritoriale; - aprob` reglementarea detaliat` pentru a preciza func]iile serviciului public prev`zute \n
acest` lege [i reglement`rile interna]ionale...
Toate celelalte atribu]ii (de la litera d la litera z) se refer` la buget,
bilan], investi]ii, colabor`ri cu ter]ii, cheltuieli, rapoarte trimestriale [i
anuale, concesiuni, protec]ia mediului (art. 27).
Nic`ieri expresii, discrete sau voalate, despre ingerin]e sau influen]e
redac]ionale.
- Atribu]iile [i r`spunderile directorului general sunt, fire[te, de aceea[i natur`. |n exerci]iul conducerii curente a scrisului public (legea utilizeaz` cuvntul societate), \mpreun` cu comitetul director, directorul general
dispune, controleaz` [i r`spunde de executarea hot`rrilor consiliului de
administra]ie, precum [i a conven]iilor \ncheiate de societate (art. 28).
- Atribu]iile comitetului director nu difer`, \n esen]`, de cele ar`tate
mai sus, din moment ce pune \n execu]ie hot`r\rile [i deciziile consiliului
de administra]ie; elaboreaz` [i propune spre aprobare consiliului de administra]ie strategia de programe; avizeaz` dsocumentele care se supun hot`rrii consiliului de administra]ie; art. 32 enumer` [i alte atribu]iuni ale
comitetului administrativ, nici una referitoare la autonomia [i independen]a
editorial`, la posibilitatea acestui organism operativ de a interveni \n gndirea mesajului publicistic.
Argumentele, att juridice, ct [i redac]ionale/profesionale sunt \n
favoarea autonomiei [i independen]ei editoriale generale ale serviciilor
publice de radio [i televiziune. Constat`rile [i aprecierile pe text - pornind
de la rela]ia de continuitate dintre art. 1 [i art. 8/Legea 41/1994 - conduc la
ideea logic` a unei triple autonomii a serviciilor publice audiovizuale: a) autonomia func]ional` a serviciilor publice SRR/SRTV fa]` de orice
autoritate public`, forma]ie politic` sau serviciu public; b) autonomia
editorial` \n raport cu acelea[i autorit`]i, forma]iuni sau alte servicii publice;
c) autonomia redac]ional` - care prive[te, pe de o parte, func]ionarea me264

canismelor redac]ionale (dinamica organigramei) [i, pe de alt` parte,

independen]a realizatorului/autorului pentru obiectivitatea, corectitudinea,
veridicitatea informa]iei sau crea]iei sale puse \n und`.
Autonomia [i independen]a editorial` sunt, \n cele din urm`, un
privilegiu (un avantaj special) acordat realizatorului/autorului ca exponent
al opiniei publice [i investigator perseverent, echidistant, al faptelor/evenimentelor de interes public [i \n interesul public.
Singurele limite opuse gazetarului (realizator/autor) sunt cele rezultate
din norm` ( moral` [i juridic`). Datorit` apropierii sensibile de actul de justi]ie, actul publicistic apropie presa de instan]a de judecat` public`. Este [i
motivul care ne \ng`duie s` adopt`m principiul de drept conform c`ruia
judec`torul este independent [i se supune numai legii la con]inutul (normativ) al muncii de pres`, favorizat, cum am v`zut, de litera [i spiritul noii
noastre legisla]ii specifice: Ziaristul este independent [i se supune numai
legii...
{i, totu[i, legea \ns`[i stabile[te excep]ia de noningerin]`, c`reia sarcinile publice sunt obligate s`-i dea curs.
|nainte de a prezenta termenii excep]iei men]ionate, s` ne referim,
strict relatativ, la o serie restrns`/concret` de drepturi ale SRR [i SRTV, \n
ac]iunea de realizare a emisiunilor [i transmisiilor \n direct sau a \nregistr`rilor, \n locuri restric]ionate de norme [i reguli opozabile publicului. |n fapt,
este vorba de prevederile art. 17, supus unor drastice reduc]ii prin Legea
pentru modificarea [i completarea legii 41/1994 din 22 iunie 1998. Drepturile SRR [i SRTV privesc: - utilizarea re]elelor proprii [i relee, sau cele
\nchiriate (puse la dispozi]ie prin \nchiriere precizeaz` textul legii, l`snd
senza]ia c` furnizorul - cel ce pune la dispozi]ie - o face unilateral [i nu
exclusiv pentru un contract \ntre p`r]i, \ntre dou` voin]e libere); - transmiterea direct` sau \nregistrat`, f`r` plat`, a dezbaterilor publice ale autorit`]ilor publice (de obicei, [edin]e ale Parlamentului, ale comisiilor acestuia
etc.) a mitingurilor, manifesta]iilor, demonstra]iilor [i... alte evenimente
sau ac]iuni la care accesul publicului este ne\ngr`dit; - transmiterea direct`
sau \nregistrat`, f`r` plat`, a operelor de orice fel, din s`li de spectacol,
locuri publice, a manifesta]iilor culturale, artistice, sportive - dar numai o
singur` dat`, cu o durat` de cel mult trei minute, cu condi]ia respect`rii
legisla]iei privind drepturile de autor [i drepturile conexe; - s` \nregistreze
[i s` utilizeze orice tip de crea]ie cultural`, din orice domeniu, cu respecta265

rea dreptului de autor [i a drepturilor conexe; - s` stabileasc` pre]urile [i

tarifele pentru activit`]ile [i serviciile prestate, cu excep]ia taxelor de abonament, acestea din urm` \n competen]a Guvernului; - \n sfr[it, s` organizeze
re]ele proprii de coresponden]i, c`rora le asigur` \ncadrarea redac]ional`,
retribu]ia, celelalte condi]ii tehnice de munc` specific`.
Scurte observa]ii. Comparativ cu textul anterior modific`rilor, actualul
art. 17 nu poate \nl`tura senza]ia unei variante restrictive, cel pu]in \n cteva
drepturi. Spre exemplu: - litera c stabile[te accesul - pentru transmisii
directe sau \nregistrate - numai la evenimente sau ac]iuni la care accesul
publicului este ne\ngr`dit; \n textul ini]ial al art. 17, litera c, se preciza
accesul la evenimente [i ac]iuni publice indiferent de locul \n care acestea
se desf`[oar`. Observ`m, deci, c` noua form` introduce o limitare: de loc!
Noua dispozi]ie a legiuitorului acord` prioritate locului [i nu caracterului
public al evenimentelor la care se refer` art, 17. Or, decisiv este caracterul
(public) al manifest`rii, aceast` realitate tr`gnd dup` sine [i caraterul
locului. (Preciz`rile din capitolele anterioare ale lucr`rii relative la loc/spa]iu
public/privat [i textele de lege invocate pledeaz` \n favoarea rela]iei principal-accesoriu, \n interpretarea rela]iei manifesta]ie public`-accesul ne\ngr`dit; \n fapt, al imposibilit`]ii de a \ngr`di transmiterea/\nregistrarea unui
eveniment/fapt public, indiferent \n ce loc [i ce regim de acces s-a stabilit
pentru publicul larg. Dar rela]ia \ns`[i manifesta]ie public` [i accesul
ne\ngr`dit al publicului, (la o asemenea manifesta]ie) nu respect` coeren]a
impus` de principiile democratice, cu att mai mult cu ct un serviciu
public, de interes public/na]ional este \n serviciul publicului, \ntr-o real`
complementaritate moral`/spiritual` (comunica]ional`); - textul actual elimin` prevederile referitoare la dreptul SRR/SRTV de a amplasa, pe orice
construc]ii sau terenuri, indiferent de forma de proprietate, \n condi]iile legii,
echipamente de transmisie direct` sau de \nregistrare a unor evenimente
publice/de interes public (condi]iile legii priveau forme de proprietate [i
regimul pl`]ilor: \n cazul propriet`]ii publice nu se percepeau pl`]i/taxe,
pentru proprietatea privat` erau necesare acordul proprietarului [i plata
chiriei, pentru terenuri ale M.Ap.N., avizul ministerului); - o ultima observa]ie prive[te dreptul celor 3 minute [i dreptul de autor; \n actualul text se
stipuleaz`: Transmiterea (...) se poate face \n scop informativ numai o
singur` dat`, cu o durat` de cel mult 3 minute, cu condi]ia respect`rii
266

legisla]iei privind dreptul de autor [i drepturile conexe); vechiul text stipula

cel mult 3 minute, \n afar` de cazul \n care s-a convenit \n alt mod cu
organizatorul de spectacol sau cu de]in`torul dreptului de autor. Observ`m
u[or mutarea de accent operat` de actualul text (\n vigoare). Cele 3 minute
sunt condi]ionate, aprioric, de condi]ia respect`rii legisla]iei ...; altfel spus,
\nti ob]ii dreptul de a transmite [i apoi transmi]i! |ntrebarea este: - putem
restric]iona informa]ia referitoare la un eveniment de interes public, prin
intuirea unor tabu-uri sau a monopolului informativ (exclusivitatea)? |n
principiu, ar trebui ca acest fapt s` nu se \ntmple, cu excep]ia, fire[te, a unor
situa]ii speciale [i prev`zute de lege (apropierea se poate face cu caracterul
public al [edin]elor de judecat`, care, \n anumite condi]ii strict prev`zute de
lege, pot fi [i \nchise). Textul vechi al art. 17 punea accentul, cum putem
deduce u[or, pe accesul ne\ngr`dit [i dreptul de a transmite ne\ngr`dit cele
3 minute despre evenimet, drept restric]ionat doar de clauze speciale
stabilite de organizator sau autor, conform legii, [i numai dac` acestea au
fost date publicit`]ii.
Principiul celor 3 minute ar trebui, \n drept [i \n fapt, s` nu poat` fi
restric]ionat [i legea s` prevad` clar acest lucru. Principiul celor trei minute
trebuie \n]eles ca un drept imperativ al publicului la informa]ia de interes
public; iar \n planul specific profesional, ca un drept de citare/exemplificare
a serviciului public.
Recunoa[terea dreptului de autor \n fa]a dreptului la informa]ie poate
favoriza exclusivit`]i [i asupra unor fapte/evenimente de interes public, din
patrimoniul moral al publicului, cu consecin]e pentru public, dar fa]` de care
]inta s` nu aib` dreptul de a reac]iona, \ntocmai ca \ntr-un poligon de tir
informa]ional.
Condi]ionarea juridic` a celor 3 minute constituie, \n ultima analiz`, o
restrngere a dreptului la informa]ie.
EXCEP}IA DE NONINGERIN}~
Legea organic` a radiodifuziunii [i televiziunii prevede expres excep]ia de noningerin]` (art. 8, alin. 2), \n urm`torii termeni: Nu constituie
ingerin]e aplicarea normelor obligatorii stabilite de Consiliul Na]ional al
Audiovizualului (C.N.A.) \n condi]iile Legii audiovizualului nr. 48/1992.
Concret, legea se refer` la Decizia nr. 175 privind aprobarea Normelor obligatorii pentru acordarea [i programarea dreptului la replic` \n
267

cadrul programelor audiovizuale, publicat` \n M.O. nr. 303 din 22 decembrie 1993. |ntruct asupra dreptului la replic` vom reveni ceva mai \ncolo,
s` observ`m c` Normele obligatorii con]in att drepturile solicitantului,
ct [i condi]iile \n care titularul de licen]` poate refuza transmiterea/difuzarea. S` re]inem, de asemenea, utilizarea de c`tre CNA a expresiei dreptul
la rectificare [i dreptul la replic`, distingnd \ntre cele dou` drepturi, dar
privindu-le \ntr-o rela]ie succesiv`: dac` nu se acord` dreptul la rectificare
(\n 7 zile de la data emisiunii) se va depune o solicitare de drept la replic`
(\n 12 zile).
Al`turarea rectificare - replic` [i rela]ia succesiv` ar putea ap`rea
logice, fire[ti, dac` n-ar exista o diferen]` radical` \ntre cei doi subiec]i (s`-i
numim rectificant [ireplicant), precum [i \ntre sensurile etimologice ale
celor doi termeni (rectificare - replic`).
Problematizarea excep]iei de ingerin]` nu este [i nu poate fi o simpl`
h`r]uire a prevederilor legale \n discu]ie. Ingerin]a CNA vizeaz` dreptul la
replic`, un drept prin care solicitantul pune \n cauz`, contest` sau desfiin]eaz` o emisiune, un reportaj, o anchet` pentru care realizatorul/autorul [i-a
asumat responsabilitatea. Poate fi, oare, ignorat` persoana [i opinia realizatorului? Se poate transmite dreptul la replic` peste voin]a celui vizat?
Poate CNA s` evalueze exact con]inutul emisiunii [i, \n context, dreptatea
replicii? |ntreb`ri retorice. Fire[te c` nu. Dreptul la replic` ar trebui s` fie
o problem` exclusiv` a serviciului public; mai restrns - a realizatorului/autorului. Numai el poate s` evalueze con]inutul replicii, pentru a-[i asuma
r`spunderea individual`, sub sanc]iunea legii, de a publica sau a respinge
solicitarea celui ce se consider` lezat [i solicit` repara]ii morale.
Considera]ii asem`n`toare se pot face [i \n leg`tur` cu publicitatea,
mai ales \n actuala situa]ie, cnd exist` posibilitatea adopt`rii (operative) a
unei legi \n domeniu [i o experien]` european` asimilat`.
Am putea spune c` ne afl`m \ntre ra]iunea legii - exemplificativ interdictiv` - [i ra]iunea comunica]ional` - ne\ngr`dit permisiv`. Problema este
discutabil` [i de drept [i fapt. De drept: - Apare \ntr-o anumit` m`sur` un
concurs de legi - aici, organice, referitoare la dou` servici publice, este drept
din aceea[i sfer` de activitate, dar, \n chip necesar [i evident, cu obiective
strict delimitate de norme juridice specifice. CNA are rolul de a acorda
licen]e de emisie [i de a urm`ri/controla [i stabili sanc]iuni referitoare la
respectarea grilei de programe/con]inut/publicitate etc, a[a cum acestea au
268

fost aprobate \n dosarul de licen]`. SRR/SRTV sunt chemate, cum am

men]ionat \n mai multe rnduri, s` produc` [i s` difuzeze programe de
informare, educa]ie [i divertisment. Diferen]a este vizibil`, legea este, \ns`,
lege [i pn` la noi modific`ri, armoniz`ri, suntem obliga]i s` consemn`m
[i s` respect`m normele \n vigoare.
|n fapt: - Rela]ia dintre cele dou` servicii publice nu este nici complementar` \n mod real, nici ierarhic` [i nici alternativ` (punctual`), de[i
unele semne apar din fiecare. Cauza rezid` \n ceea ce am putea numi
supra\nc`rcarea con]inutului Legii audiovizualului, fireasc` \n contextul
apari]iei (1992), cnd nu exista o lege organic` a SRR/SRTV, dar
excesiv`, odat` ce legea organic` (Legea 41/1994) a fost promulgat`. Alte
st`ri textuale vor fi discutate \n sec]iunea imediat urm`toare referitoare la
C.N.A..
Acum, \ncerc`m s` identific`m posibile ingerin]e din interiorul muncii
redac]ionale, ingerin]e care s` nu \nsemne cenzur`/bruiaj profesional [i alte
modalit`]i de influen]are/manipulare a realizatorului/autorului.
Un prudent elan subiectiv - sprijinit de ideea c` munca redac]ional`
este o munc` \n echip`, precum [i de o anumit` experien]` \n cele trei tipuri
principale de pres` (scris`, vorbit`, televizat`) - ne \ndeamn` s` avans`m
dou` ipostaze posibile \n \mprejur`ri publicistice concrete.
Este vorba de: a) - viza profesional` [i b) oprirea/interzicerea textului/emisiunii delictuale (oprirea infrac]iunii!).
Constat`m cu u[urin]` c` ambele ipostaze fac trimitere la calitatea
muncii/gndirii profesionale; la calitatea mesajului.
a) Viza profesional` apare ca un calificativ acordat emisiunii (\nregistrate) ce urmeaz` a fi transmis`, [i care este/trebuie aliniat` la standarde
profesionale interna]ionale, cum men]ioneaz` chiar legea organic` a
serviciilor publice audiovizuale. Atta timp ct calificativul prive[te standardele profesionale, nu credem c` poate fi vorba de cenzur`; mai degrab`,
de datoria fa]` de public [i fa]` de profesie.
b) Ct prive[te oprirea infrac]iunii, lucruile sunt indubitabile. Emisiunea care, prin con]inut [i mijloace, produce infrac]iunea (delictul de
pres`) trebuie oprit`; cu att mai mult cu ct Constitu]ia prevede r`spunderea (civil`) \n cascad` (deci, nu numai a autorului); iar legea organic`
stabile[te r`spunderea civil`/penal` a autorului/realizatorului, precum [i a
serviciului public.
269

Pn` la legiferarea r`spunderii individuale exclusive, oprirea infrac]iunii este obligatorie prin lege.
Excep]ia de non ingerin]` constituie, a[adar, o realitate stadial` [i sunt
[anse ca punerile de acord ale celor dou` legi (nr. 41 [i a Audiovizualului)
s` duc` la solu]ii juridice adecvate realit`]ii comunica]ionale.

270

Capitolul 10
C.N.A.
ARGUMENTE CIRCUMSTAN}IALE
Consiliul Na]ional al Audiovizualului (C.N.A.) se \nfiin]eaz`, prin
Legea nr. 48/1992, ca autoritate public` autonom`, cu atribu]ii exclusive
\n domeniul contituirii, func]ion`rii [i con]inutului conform al programelor
emise de sta]iile/posturile de radio [i de televiziune publice sau private147.
Atriibu]iile [i competen]ele ce-i revin, prin lege, le exercit` sub controlul Parlamentului.
NATURA JURIDIC~ A C.N.A.
Legea 48 art. 11 stabile[te: Se \nfiin]eaz` Consiliul Na]ional al
Audiovizualului, autoritate public` autonom`, care \[i exercit` atribu]iile
potrivit prezentei legi... Corecta \n]elegere [i interpretare a expresiei din
lege - autoritate public` autonom`- \n raport cu servicii publice autonome, utilizat` de legea 41/1994, pentru Radiodifuziunea [i Televiziunea
publice, relev` diferen]a, prin lege, dintre entit`]i semnificative ale audiovizualului romnesc. Dar relev`, \n acela[i timp, caracteristicile specifice ale
autorit`]iii publice autonome \n raport cu serviciile publice autonome.
Sensul elemetar, uzual, al termenilor ]ine \n seam` o difere]` decizional`
\ntre cele dou` entit`]i, fire[te, \n favoarea autorit`]ii. Sensul juridic/administrativ accentueaz` diferen]a. De aici, c\teva \ntreb`ri cotextuale. Prima [i
271

cea mai urgent` prive[te situarea ierarhic` a organismelor audiovizualului:

C.N.A., pe de o parte , S.R.R. [i S.R.T.V., pe de alt` parte. Sunt oare, S.R.R.
[i S.R.T.V.(servicii) subordonate C.N.A. (autoritate)? R`spunsul este
u[or de dat: (- Da, \n limitele strict stipulate de lege), dar greu de argumentat, prin prisma raporturilor reale, nemijlocite, dintre autoritatea public` [i
serviciul public, a[a cum se manifest` ele \n sensibilul domeniu al informa]iei [i comunic`rii de mas`.
Lucrurile se complic` oarecum, \n momentul \n care constat`m c`
autoritatea indic` at\t o valoare referen]ial` (de ordin spiritual, moral, civic,
politic, [tiin]ific), c\t [i un statut juridic/administrativ (cu dreptul/puterea de
a emite acte/reglement`ri/norme obligatorii, \n exercitarea autorit`]ii, impuse la nevoie prin mijloace coercibile).
|n termenii unui asemenea ra]ionament, radiodifuziunea [i televiziunea publice (\n cazul de fa]`) pot fi privite \ntr-o rela]ie subaltern` fa]` de
C.N.A. Adic`, \ntr-o situa]ie aflat` \n real` contradic]ie cu principiile [i normele libertare ce c`l`uzesc institu]iile/serviciile de larg` expresie [i
comunicare public`.
Riscurile (teoretice [i practice) ale unor rela]ii dispropor]ionate \ntre
autoritatea (C.N.A.) [i serviciile publice de radio [i televiziune pot fi contracarate/estompate printr-o interpretare aplicat` a menirii [i atribu]iilor specifice ce le-au fost stabilite de legiuitor.
|ntr-o reprezentare grafic` prin care se incearc` o cuantificare (relativ`) a identit`]ii [i menirii celor dou` tipuri de activit`]i mediatice, diferen]ele sunt u[or de observat:
Entitatea

Rol

Func]ie

Interven]ie

S.R.R./S.R.T.V. activ

creativ`

operativ`

C.N.A.

corelativ`

corectiv`

conservativ

Simpla comparare a partiturilor repartizate entit`]ilor de care ne ocup`m argumenteaz` rolul static al C.N.A. - conservativ, prin obliga]ia ce-i
este stabilit` de a veghea la respectarea/ conservarea datelor de fond [i aplicative ale licen]ei, corelativ, prin obliga]ia de a interveni cnd constat`
disfunc]ionalit`]i \ntre ceea ce permite legea serviciilor publice respective [i
272

activitatea diurn`; corectiv`, prin disponibilit`]ile (legale) de a corecta neconcordan]ele dintre con]inutul dosarului de licen]` aprobat [i grila de programe la zi (sau aspecte financiar-economice: publicitate, sponsorizare,
dona]ii etc.).
Diferen]ele sunt evidente, de esen]`. |ntlnirile dintre cele dou` arii de
activitate nu implic` fondul; mesajul mediatic nu este atins de obliga]ii [i
coerci]ii la dispozi]ia C.N.A.. Complementaritatea, dac` exist` \ntr-o m`sur`
oarecare, este una de cauz` (corecta comunicare public`) [i nu o complementaritate \n substan]a mesajului.
|n aceast` arie libertar`, riguros normat`, C.N.A. apare ca:
- reprezentant/intermediar al puterii publice, aici Parlamentul (puterea
legislativ` suprem` \n stat), sub al c`rui control \[i desf`[oar` activitatea sa
specific`, strict limitat`;
- executant al unor competen]e [i atribu]ii stricte, care nu pot ad`uga
/modifica/schimba [i nici influen]a mesajul publicistic;
- concordant autorizat, pentru armonizarea coinciden]elor obligatorii care trebuie s` existe \ntre prevederile licen]ei [i programele mediatice
\n general.
Concluzia preliminar` relev` partea oarecum insolit` a acestei autorit`]i publice autonome (C.N.A.) \n sfera audiovizualului, aceea de a veghea libertatea normat` a serviciilor publice autonome de informare [i
comunicare, [i numai att ct legea \i permite. |n fapt, nici legea [i nici
activitatea concret`/zilnic` a serviciilor publice de comunicare audiovizual` nu resimte [i nu accept` rela]ii de autoritate cu C.N.A. Practic,
C.N.A. se comport` ca un serviciu public autonom, depozitar de autoritate
public`.
Condi]ia juridic` de serviciu public autonom a C.N.A. rezult`, de
altfel, din \ns`[i structura [i con]inutul legii 48/1992. Constituirea, atribu]iile, r`spunderile C.N.A. nu dep`[esc statutul de obliga]ii de serviciu,
\n responsabilitatea unui orgasnism aflat \n serviciu public comandat. S` decup`m cteva dintre prevederile sistematizate ale legii.
CONSTITUIREA {I ATRIBU}IILE C.N.A
Capitolul lV al Legii 48/1992 stabile[te num`rul, componen]a [i
atribu]iile C.N.A., dup` o metodologie asem`n`toare celei referitoare la
radiodifuziunea [i televiziunea publice.
273

- Constituirea (Art. 25): Consiliul Na]ional al Audiovizualului este

constituit din 11 membri, numi]i de:
a). Pre[edintele Romniei - 2 membri; b). Parlamentul Romniei Senat [i Camera Deputa]iilor - c\te 3 membri; c). Guvernul Romniei - 3
membri, dintre care un specialist \n domeniul telcomunica]iilor, un specialist \n domeniul radiofuziunii [i un specialist \n domeniul televiziunii.
Durata mandatului membrilor C.N.A. este de 4 ani, iar numairea acestora, se face e[alonat la fiecare 2 ani, pentru jum`tate din num`rul lor.
Pre[edintele este ales pentru un singur mandat de 4 ani, de c`tre membrii
C.N.A., prin vot secret (art. 26). Calitatea de membru al C.N.A. (ar. 28): este incompatibil` cu func]ii publice sau private, cu excep]ia celor didactice
universitare; - membrilor consiliului ([i ai aparatului tehnic) le este interzis
s` fac` parte din partide sau alte forma]iuni politice; - salarizarea este la
nivelul echivalent subsecretarilor de stat, cu excep]ia pre[edintelui, salarizat
la nivelul echivalent al secretarilor de stat.
- Atribu]ii: Pentru o mai bun` apreciere a competen]ei materiale a
C.N.A., clasific`m atribu]iile acestuia \n dou` categorii: - atribu]ii operative
[i - atribu]ii strategice.
Atribu]iile operative consider`m a fi cele prev`zute \n art. 31 - 34: Elaborarea regulamentului de organizare [i func]ionare [i constituirea unui
aparat tehnic; stabilirea unelor obliga]ii relative la: transmiterea informa]iilor privind calamit`]ile [i starea de necesitate, publicitatea, programarea [i
acordarea dreptului la replic`, sponsorizarea, modul \n care se solu]ioneaz`
contesta]iile, alte norme referitoare la aplicarea legii audiovizualului (art. 32
litera j). Totodat`, Consiliul stabile[te durata [i condi]iile de prezentare/difuzare a campaniilor electorale, asigur` dezbateriile \n vederea acord`rii
licen]elor de emisie, d` publicit`]ii frecven]ele pentru transmisiile de radio
[i televiziune destinate publicului, \n fine, \ntocme[te un raport anual referitor la propria activitate, precum [i la modul \n care titularii de autoriza]ie
respect` obliga]iile pe care [i le-au asumat \n dosarul de licen]`.
|ntre atribu]iile operative distingem, \n mod special, implicarea efectiv` a C.N.A. \n promovarea crea]iilor audiovizuale pe baza unui program
riguros, stabilit \n procente din timpul de emisie [i din total crea]ii (europene, romne[ti, publice, independente, culturale etc.). Printr-o lege de modificare a Legii Audiovizualului nr. 48/1992 ([i anume: Legea nr. 19/1999), se
stabile[te (art. 21):
274

- p\n` la 1 ianuarie 2003, posturile de televiziune, persoane juridice

(deci, publice [i private) vor acorda un procentaj majoritar al timpului de
emisie crea]iile audiovizuale europene (\n mod progresiv, \n m`sura posibilului... formuleaz` legiuitorul, acceptnd parc` dificultatea de armonizare
la o astfel de prevedere, \n fa]a dificult`]ilor financiare [i a expansiunii
produc]iilor americane, spectaculoase, profesionale);
- din crea]ia audiovizual` european` difuzat`, cel pu]in 40% va fi crea]ie audiovizual` romneasc`;
- posturile de televiziune, persoane juridice romne[ti vor aloca 10 %
din timpul lor de emisie crea]iilor realizate de produc`tori independen]i.
{i o observa]ie tehnic`: articolul 2 va trebui s` fie pus de acord sau s`
se substituie art. 7 din Legea 41/1994 care stabile[te nu 40 %, ci 30% crea]ie
romneasc` (din cea european`), iar din crea]ia romneasc`, cel pu]in 35%
s` fie crea]ie cultural`.
Atribu]iile strategice privesc, \n mod deosebit, rolul nemijlocit al
C.N.A. \n acordarea licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare. Legea
48/1992 \n partea de dispozi]ii generale precizeaz`: Comunica]ia audiovizual` \n domeniul radiodifuziunii [i \n cel al televiziunii se face, \n baza
licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare, eliberate \n condi]iile prezentei
legi. Elaborarea [i adoptarea licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare
urmeaz` reguli procedurale precise.
S` re]inem cele trei faze obligatorii, pentru a avea dreptul de a desf`[ura comunica]ia audiovizual` pe cale radioelectric`: a) avizul tehnic
(acordat de Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic`; \n vechea
structur`, de dinainte de privatizarea RomTelecom, avizul tehnic era acordat de Ministerul Comunica]iilor); b) licen]a de emisie (eliberat` de C.N.A.,
\n urma unui concurs la care particip` cei ce au ob]inut avizul tehnic); c)
decizia de autorizare (acordat` de C.N.A., \n baza avizului tehnic [i a deciziei de autorizare).
- Avizul tehnic se refer`, pe de o parte, la tipurile de re]ele [i sta]ii
care trebuie avizate tehnic, iar, pe de alt` parte, la confirmarea performan]elor mijloacelor, a aparaturii la \ndemna solicitantului, prin intermediul c`rora s` se asigure calitatea transmisiei [i a \n]elegerilor interna]ionale din domeniul telecomunica]iilor (art. 13, alin. 2).
Licen]a de emisie se acord` pe baza a ceea ce, obi[nuit, speciali[tii numesc dosarul de licen]` (art. 12-15). Con]inutul dosarului difer` \n func]ie
275

de inten]iile programatice ale postului radio/tv ce urmeaz` s` emit`. Legea

cere expres solicitantului s` specifice categoriile de informa]ii ce vor putea
face, \n func]ie de natura lor, obiectul difuz`rii publice (art. 12, alin. 1). Dosarul de licen]` mai cuprinde detalii ce ]in de natura juridic` a postului de
emisie, cotele de capital, (public/privat), re]elele [i sta]iile de emisie autorizate tehnic. Licen]a se elibereaz` de C.N.A. pe baz` de concurs, la care pot
participa numai solicitan]ii care au ob]inut avizul tehnic de la Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic`. C.N.A. este organismul care stabile[te condi]iile [i criteriile de participare la concurs, criterii [i condi]ii care
trebuie s` asigure: pluralismul opiniilor, egalitatea [anselor, favorizarea liberei concuren]e, calitatea programelor, \ncurajarea crea]iilor originale proprii,
echidistan]a programelor, promovarea culturii na]ionale (art. 12, alin. 2-4).
Accesul la licen]` este diferen]iat:
a) nu se acord` licen]` de emisie partidelor sau altor forma]iuni
politice, nici autorit`]ilor publice (art. 6, alin. 7);
b) SRR [i SRTV beneficiaz` de licen]e f`r` concurs [i gratuite (art. 7,
alin. 3);
c) organiza]iile socio-culturale, politice (!), religioase [i al]i solicitan]i
pot beneficia de licen]` cu respectarea prevederilor legii: pluralismul opiniilor, egalitatea de tratament a participan]ilor, calitatea [i diversificarea
programelor (vezi pe larg, art. 12, alin. 4).
Licen]a de emisie este netransmisibil` [i, la expirarea termenului, se
organizeaz`, \n mod obligatoriu, un nou concurs.
Durata licen]ei de emisie: \n radiodifuziune, perioada este de 5 ani; \n
televiziune - 7 ani.
DECIZIA DE AUTORIZARE
Se acord` de C.N.A. solicitantului numai dac` acesta a ob]inut avizul
tehnic [i licen]a de emisie. Autorizarea tehnic` con]ine parametrii tehnici ai
echipamentelor, atestarea conformit`]ii instala]iilor cu ace[ti parametri [i
tarifele ce trebuie achitate. Termenele de valabilitate sunt cele stabilite \n
cazul licen]ei de emisie.
C.N.A. are, de asemenea, atribu]iuni precise [i \n domeniul autoriz`rii
recep]iei programelor audiovizuale pe satelit, precum [i \n cel al autoriz`rii
comunica]iei audiovizuale distribuite prin cablu.
Legea 48, \n art. 19-20 (pentru transmisiile pe satelit) [i art. 21-24
(pentru cablu) stabile[te modul de eliberare a deciziei de autorizare [i exi276

gen]ele stipulate de legiuitor (putere) \n cazul fiec`rui tip de program. Fire[te, exigen]ele sunt asem`n`toare cu cele referitoare la deciziile de autorizare
pentru radiourile [i televiziunile publice sau private prezentate mai sus.
Un semnificativ set de atribu]ii sunt conferite C.N.A. \n sfera publicit`]ii. Consiliul stabile[te, prin decizii, obliga]iuni de \ndeplinit: timpul de
publicitate (6 minute la o or` de programe, \n cazul serviciilor publice, [i 12
minute, pentru cele private); intervalele orare de intrerupere a programelor
(ex.: din 15 \n 15 minute, \n cazul sponsoriz`rilor, sau o singur` dat` \n cazul
unor programe de o or`, prev`zute cu publicitate; de dou` ori \n cazul programelor/filmelor de o or` [i jum`tate etc.); calitatea spoturilor publicitare;
norme speciale pentru publicitatea la b`uturile alcoolice [i tutun; con]inutul
spoturilor publicitare (evitarea concuren]ei neloiale sau a apologiei unor
calit`]i ale produselor, prin care se poate aduce atingere bunelor moravuri,
educa]iei tineretului etc.).
Pentru a avea o imagine ct mai exact` asupra desf`[ur`rii concursului
pentru dosarul de licen]`, v` prezent`m trei documente specifice, ob]inute
prin bun`voin]a pre[edintelui C.N.A. [i a speciali[tilor organismului men]ionat. Citindu-le, vom fi de acord c` un moment att de \nsemnat pentru
afirmarea liberei circula]ii a informa]iei, veridic` [i pluralist`, este marcat \n
chip sensibil, de un traseu birocratic fastidios, greu de parcurs.
Iat` cum arat`:
- O decizie privind condi]iile [i criteriile de participare la concursul
pentru ob]inerea licen]ei de emisie;
- Con]inutul dosarului de \nscriere la concursul pentru licen]a de emisie;
- Con]inutul dosarului de \nscriere la concursul pentru licen]a de transmisie pe cablu.
|n forma redactat` [i difuzat` de C.N.A. documentele men]ionate sunt
structurate astfel (peste tot unde apare Ministerul Comunica]iilor vom citi
Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic`):
CONSILIUL NA}IONAL AL AUDIOVIZUALULUI
DECIZIA NR. 3
privind stabilirea condi]iilor [i criteriilor de participare la Concursuri
pentru ob]inerea licen]ei de emisie, sesiunea 1993.
277

Avnd \n vedere prevederile art. 12 alin. 3 din Legea Audiovizualului

nr. 48/1992, \n temeiul art. 29 al aceleia[i legi, Consiliul Na]ional al
Audiovizualului
DECIDE:
Art. 1. Participarea la Concursul \n vederea acord`rii Licen]ei de emisie se face \n baza cererii adresate Consiliului Na]ional al Audiovizualului.
Art. 2. Con]inutul dosarelor de \nscriere la concursul pentru licen]a de
emisie radioelectric` [i cablu este cel prev`zut la anexele 1, 2 [i 3 la
prezenta decizie.
Art. 3. Dosarele de participare la Concursul de acordare a licen]elor
pentru sta]iile care emit pe cale radioelectric` se depun \n perioada 10
august - 25 septembrie a.c., iar cererile de licen]` pentru sta]iile de
televiziune prin cablu se depun \n perioada 21 septembrie - 2 octombrie a.c.
Toate cererile se depun la Ministerul Comunica]iilor, Direc]ia
General` de Reglement`ri, strada Libert`]ii nr. 14A.
Art. 4. Data sus]inerii concursului va fi stabilit` pn` la 12 octombrie
a.c. [i va fi adus` la cuno[tin]a publicului prin mass-media.
Art. 5. Criteriile pentru departajarea participan]ilor la concurs sunt
prev`zute \n anexa nr. 4 la prezenta decizie.

Decizia nr. 3 a C.N.A. Anexa nr. 1

CON}INUTUL DOSARULUI DE |NSCRIERE LA CONCURSUL
PENTRU LICEN}A DE EMISIE
1. Cererea de \nscriere la concurs (formular tip). (Anexa nr. 3)
2. Chitan]` CEC de depunere a taxei de \nscriere la concurs;
3. Avizul tehnic prealabil eliberat de Ministerul Comunica]iilor (copie
legalizat`);
278

4. Studiul de fezabilitate, oportunitate [i marketing, con]innd date

privitoare la:
4.1. Argumenta]ia privind capacitatea financiar` a solicitantului de a
sus]ine serviciul pentru care cere licen]` (capitalul existent, investi]ii
f`cute sau preconizate, participarea direct` sau indirect` la capitalurile
altor societ`]i din domeniul audiovizualului);
4.2. Plan de afaceri;
4.3. Resurse umane (experien]a acumulat` de solicitant \n activitatea
de audiovizual);
4.4. Etapele [i termenele de finalizare a proiectului;
5. Grile de program, con]innd date privitoare la:
5.1. Tipuri de servicii audiovizuale (emisiuni informative, de
divertisment, sportive, culturale, de reclam`, anun]uri etc.), periodicitate [i orare;
5.2. Sursele [i propor]iile programelor;
- programe de produc]ie proprie
- programe preluate din produc]ia audiovizualului na]ional` sau/[i
interna]ional`
5.3. Timpul acordat publicit`]ii;
6. Tipul [i principalii parametri ai echipamentului utilizat;
7. Confirm`ri, prin sondaje independente ale calit`]ilor [i performan]elor anterioare;
8. Garan]ii privind respectarea dreptului de autor [i de proprietate intelectual`;
9. Declara]ia de respectare a legii 48/1992 [i a regulamentelor [i
normelor elaborate de C.N.A.;
10. Caset` demonstrativ` audio sau video (15-20 min., VHS).
Decizia nr. 3 a C.N.A. Anexa nr. 2
CON}INUTUL DOSARULUI DE |NSCRIERE LA CONCURSUL
PENTRU LICEN}A DE TRANSMISIE PE CABLU
1. Cererea de \nscriere la concurs (formular tip). (Anexa nr. 3)
2. Chitan]` CEC de depunere a taxei de \nscriere la concurs;
3. Solicitarea comunit`]ii zonei de serviciu dorite, certificat` de
primar;
279

4. Studiu de fezabilitate, oportunitate [i marketing, con]innd (vezi

pct. 4 de la Anexa 1);
5. Amplasamentul probabil pentru studioul principal de distribu]ie
(adres`, acte de proprietate [i/sau \nchiriere);
6. Tipul [i principalii parametri ai echipamentului utilizat;
7. Num`rul [i natura serviciilor distribuite pe cablu;
7.1. Num`rul, durata [i grilele de program;
7.2. Tipuri de emisiuni, propor]ii, surse, instndu-se asupra ponderii
transmisiilor de informa]ii privitoare la via]a [i problemele comunit`]ii
\n care func]ioneaz` re]eaua;
7.3. Num`rul de canale destinate programelor na]ionale [i locale
existente \n zon`.
8. Garan]ii de respectare a regulilor financiare [i de exploatare privind
recep]iile comunitare prin satelit;
9. Declara]ia de respectare a legii 48/1992 [i a regulamentelor [i normelor elaborate de C.N.A.;
10. Caset` demonstrativ` audio sau video (15-20 min., VHS).
R~SPUNDERI {I SANC}IUNI.
Capitolul V al Legii 48 este intitulat R`spunderi [i stabile[te, din
primul moment, caracterul bicefal al dreptului de control relativ la respectarea licen]ei de emisie [i a condi]iilor tehnice din autorizarea de func]ionare. Termenii legii sunt urm`torii: Consiliul Na]ional al Audiovizualului
controleaz` respectarea obliga]iilor ce revin titularilor de licen]` de emisie,
iar Ministerul Comunica]iilor, respectarea condi]iilor tehnice din decizia de
autorizare. Acela[i principiu bicefal \l \ntlnim, de altfel, [i \n cazul aplic`rii licen]elor [i deciziilor de autorizare. Constat`m chiar c` eliberarea
licen]ei de emisie este condi]ionat` de avizul tehnic al Ministerului Comunica]iilor, iar decizia de emisie se acord` de C.N.A. numai dac`, Ministerul a eliberat autoriza]ia tehnic` de func]ionare (art. 16).
Situa]ia poate fi socotit` anormal`, fie [i numai avnd \n vedere competen]a C.N.A. de a acorda att licen]a de emisie, ct [i decizia de autorizare.
Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii valideaz` aspecte tehnice, care
urmeaz` s` fie acte la dosar \n sprijinul deliber`rilor Consiliului. Mai mult,
C.N.A. beneficiaz` de prezen]a unui specialist \n telecomunica]ii (art. 25,
280

alin. c) \n rndul membrilor s`i, specialist \n m`sur`, el \nsu[i, s` sesizeze

nerespectarea condi]iilor stabilite \n autoriza]ia tehnic` de func]ionare.
Nu pled`m, fire[te, pentru excluderea Agen]iei din cauza serviciilor [i
posturilor publice sau private ale audiovizualului, dar credem c` decizia \n
domeniu trebuie s` fie \n sarcina exclusiv` a C.N.A.
Citit` cu aten]ie, Legea 48 prevede implicit acest lucru.
Pn` la posibila armonizare a legii cu realitatea, s` urm`rim interven]iile C.N.A. [i ale Agen]iei \n respectarea atribu]iilor ce le-au fost conferite
de normele \n vigoare.
|n caz de \nc`lcare a obliga]iilor stabilite titularilor licen]ei de emisie
[i deciziei de autorizare, C.N.A. sau Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii
[i Informatic`, dup` caz, dispun de urm`toarele mijloace punitive:
- Observa]ii publice [i dispune re\ntoarcerea \n legalitate.
- Desemneaz` pe unul dintre membrii s`i cu \mputernicirea de a
expune consiliului de administra]ie con]inutul observa]iilor [i de a stabili
\mpreun` \ndrept`rile ce se impun.
- Nerespectarea soma]iei [i a m`surilor stabilite, \ndrituie[te C.N.A.
(sau Agen]ia) s` aplice titularului de licen]` vizat sanc]iuni administrative
graduale:
a) amend` \ntre 2% [i 5% din cifra de afaceri a anului precedent; b)
suspendarea autoriza]iei de la o lun` la trei luni; c) reducerea pn` la jum`tate a duratei totale a autoriza]iei sau a licen]ei; d) retragerea deciziei de
autorizare sau a licen]ei de emisie.
Sanc]iunile stabilite pot fi atacate, \n 15 zile, la instan]a de contencios
administrativ.
De lege ferenda. Constituirea C.N.A. [i legitimarea lui de drept
printr-o lege organic`, aliniat` standardelor europene [i st`rilor de fapt
romne[ti, definite de o explozie mediatic` f`r` precedent, a fost [i r`mne
un lucru pozitiv, remercat ca atare. Legea 48 stabile[te atribu]iile [i competen]ele C.N.A. \n aria ce-i define[te menirea [i natura sa civic/juridic`/administrativ`. |n esen]`, C.N.A. este \ndrept`]it prin lege s` se ocupe de:
- eliberarea licen]ei de emisie;
- acordarea deciziei de autorizare;
- urm`rirea permanent`, sistematic`, a concordan]ei dintre dosarul de
licen]` [i derularea/calitatea/con]inutul programelor aprobate;
281

- sanc]ionarea celor ce se abat de la licen]a de emisie [i decizia de

autorizare;
- stabilirea unor norme [i reguli referitoare la publicitate, sponsorizare,
dreptul la replic`.
Am reluat aceste \ndrept`]iri ale C.N.A. pentru a ne putea face o
imagine ct mai complet` asupra competen]ei decizionale a serviciului
public respectiv, ct [i asupra leg`turii organice dintre \ndrept`]iri [i scopul
constituirii/numirii de c`tre Parlament a unui asemenea organism de reglare
democratic` a audiovizualului.
Totu[i, legea organic` de constituire iese, \ntr-o anumit` m`sur`, din
cadrul descris mai sus. Ba, am spune, chiar adaug` acolo unde nu credem c`
era cel mai nimerit s` o fac` (ex.: art. 38 [i 39); dar [i unele paragrafe, din
Cap. 1 (Dispozi]ii generale).
S` explic`m. Dup` ce legiuitorul stabile[te sanc]iunile administrative
amintite, care pot merge p\n` la retragerea deciziei de autorizare (art. 37), \n
urm`toarele dou` articole se precizeaz` faptele ce constituie infrac]iuni (art.
38), [i care se refer` la aspecte grave de \nc`lcare a normelor de emitere sau
retrasmitere de programe, iar art. 39 stabile[te nu numai tipuri de infrac]iuni,
ci forme ale pedepsei penale (\nchisoare sau amend`).
|n cazul comiterii faptelor infrac]ionale prev`zute la art 38 [i 39,
C.N.A. sau Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic`, dup` caz,
sesizeaz` organele de urm`rire penal` [i suspend` decizia de autorizare
p\n` la solu]ionarea definitiv` a cauzei(art. 40, alin. 1).
La solicitarea acelora[i organisme, procurorul poate dispune indisponibilizarea echipamentului tehnic.
Trascrierea integral` a celor dou` articole relative la infra]iuni
audiovizuale sus]ine, credem, mai bine temeinicia observa]iilor ce urmeaz`:
Art. 38. - (1) Constituie infrac]iuni [i se pedepsesc cu \nchisoare de la
6 luni la 2 ani sau cu amend` de la 200 000 lei la 800 000 lei urm`toarele fapte:
a) emiterea sau retransmiterea de priograme f`r` autoriza]ie sau f`r`
licen]` de emisie [i pe timpul suspend`rii aceastora;
b) emiterea pe alt` frecven]` sau cu o putere radiant` mai mare ori
dintr-un alt amplasament dect cele prev`zute \n decizia de autorizare,
282

dac` autorul nu se conformeaz` de \ndat` soma]iei Ministerului Comunica]iilor (Agen]iei - n.ns.).

(2) Somarea se poate face prin orice mijloace de comunica]ie [i prin
difuzarea de cei care exploateaz` re]elele de radiodifuziune [i televiziune. Difuzarea se face, \n mod gratuit, \n cel mult 30 min. de la solicitare.
(3) |n cazul s`vr[irii infrac]iunii prev`zute la litera a), instan]a poate
dispune [i confiscarea echipamentului tehnic.
Art. 39. - Programarea [i difuzarea de emisiuni cu \nc`lcarea dispozi]iilor art. 2, alin. (1) - (4) constituie infrac]iune [i se pedepse[te cu \nchisoarea:
a) de la 6 luni la 5 ani, \n cazul alin. (1);
b) de la 2 la 7 ani, \n cazul alin. (2);
c) de la 3 la 10 ani, \n cazul alin. (3);
d) de la 3 luni la doi ani sau amend`, \n cazul alin. (4).
Observa]ii generale: C.N.A. [i, dup` caz, Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic` sunt \n m`sur` s` stabileasc` vinov`]ii [i s`
sanc]ioneze administrativ.
Art. 37 stabile[te abateri (corelate cu m`suri punitive adecvate) pe
care C.N.A. le sesizeaz`, analizeaz` [i sanc]ioneaz`, inclusiv cu retragerea
deciziei de autorizare; practic postul \[i \nceteaz` activitatea pn` la adoptarea hot`rrii instan]ei de contencios administrativ; \n situa]ia \n care instan]a
de contencios stabile[te vinov`]ia indubitabil` a proprietarului, sanc]iunea
C.N.A. ramne valabil` pn` la epuizarea tuturor c`ilor de atac.
Observa]ii de fond. Cu totul altfel [i, oarecum inadecvat, stau lucrurile
\n cazul art. 38 [i cu totul inadecvat \n cazul art. 39.
Art. 38 se refer`, \ntr-adev`r la fapte specifice: lipsa autoriza]iei sau a
licen]ei de emisie, emiterea pe alt` frecven]` ori dintr-un alt amplasament
dect cel stabilit. Sunt fapte tehnice pe care le consider`m de competen]a
C.N.A.
Prima problem` ce se ive[te aici se refer` la sesizarea instan]ei. Art. 40
stipuleaz` c`, \n cazul s`vr[irii faptelor re]inute de art. 38, numai C.N.A.
sau Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic` sesizeaz` organele
de urm`rire penal`. Restrngerea dreptului de sesizare poate da na[tere la
situa]ii care s` tergiverseze/amne solu]ionare unor altfel de cazuri tipice 283

cele dou` organisme nu au posibilitatea (tehnic` [i fizic`) de a descoperi,

prompt, ilicitul comunica]ional; - ar putea ap`rea chiar voin]a de a amna,
uita situa]ii identificate; - ar putea ap`rea interpret`ri excesive ale faptelor,
cu m`suri restrictiv/punitive, acolo unde acestea nu sunt de natur` infrac]ional` ci, spre exemplu, administrativ` sau de alt` natur`.
Normal ar fi ca faptele grave stabilite de art. 38 s` poat` fi sesizate,
formulate [i adresate instan]elor de urm`rire penal`, de orice persoan` fizic`
sau juridic`, de organisme civile etc., pentru a opri imediat infrac]iunea!
A doua problem` ce decurge din art. 38 se refer` la dreptul C.N.A.,
respectiv Agen]iei Na]ionale de Telecomunica]ii [i Informatic` de a suspenda decizia de autorizare pn` la solu]ionarea definitiv` a cauzei. Este vorba,
deci, de posturi audiovizuale care nu respect` reguli tehnice prev`zute \n
decizia de autorizare [i licen]a de emisie [i nu de con]inutul programelor (de
mesaje).
Apare cel pu]in nefireasc` suspendarea deciziei de autorizare numai
pentru c` un post transmite din alt amplasament, din moment ce toate
celelalte condi]ii sunt respectate. Legea este, desigur, intransigent`, iar
comportamentul agentului comunica]ional trebuie s` fie conform. C.N.A.
sau Agen]ia Na]ional` promoveaz` automat dispozi]ia legii... Suntem \n fa]a
unei infrac]iuni? Mecanica legii stabile[te: da. Aplicat` la dinamica realit`]ii
[i la imponderabilele ini]iativelor umane, organele de drept pot stabili altfel,
inclusiv de a scoate fapta de sub inciden]a legii penale.
|n aceste condi]ii, este oare bine s` fie suspendat` decizia de autorizare
\n chiar momentul sesiz`rii organelor de urm`rire penal`? Noi credem c` nu,
evitndu-se, astfel, sentimentul c` f`ptuitorul nu beneficiaz` ipotetic, de
prezum]ia de nevinov`]ie.
Normal ar fi ca sesizarea instan]ei s` nu fie \nso]it` dect \n mod
excep]ional de suspendarea deciziei de autorizare; [i chiar [i \n acest din
urm` caz sanc]iunea s` fie stabilit` de instan]`, \n primele 48 de ore de la
suspendare. Cu att mai mult se va impune o asemenea solu]ie \n cazul \n
care sesizarea organelor judiciare se va putea face [i de alte persoane fizice
sau juridice.
Lucrurile se amplific`, \n cazul art. 39. Att formularea, ct [i sistemul sanc]ionator par a fi din cu totul alt act normativ. Art. 39 nu se mai
refer` la aspecte/fapte specifice licen]ei de emisie sau licen]ei de autorizare.
Textul vorbe[te de-a dreptul despre programarea [i difuzarea de emisiuni
284

cu \nc`lcarea dispozi]iilor art. 2 alin. (1) - (4)... Or, art. 2 se refer` la

libertatea de exprimare audiovizual`, deci la art. 30 din Constitu]ie [i mai
departe, la art. 31 (Dreptul la informa]ie). Dar, cum ne-am obi[nuit, s`
citim art. 2, alin. (1) - (4):
(1) Libertatea de exprimare audiovizual` nu poate prejudicia onoarea, via]a particular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine.
(2) Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la
r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen]`
public`.
(3) Este interzis` difuzarea de informa]ii care, potrivit legii, au caracter secret sau pot aduce prejudicii siguran]ei na]ionale.
(4) De asemenea, sunt interzise programarea [i difuzarea de manifest`ri obscene, contrare bunelor moravuri.
Preluarea (aproape) tale-quale a textelor constitu]ionale referitoare la
libertatea de exprimare [i dreptul de informa]ie poate fi motivat` [i acceptat`
de menirea socio-moral` [i spiritual` a audiovizualului \n spa]iile na]ionale
[i interna]ionale constituite pe principiile libert`]ii. Poate fi [i este normal`
ap`rarea prin lege [i prin mijloace constrng`toare a libert`]ilor cucerite. Nu
este, \ns`, deloc normal` situa]ia \n care o lege organic` dubleaz` [i modific` o alt` lege organic` (Codul Penal), f`r` a se men]iona [i, poate, f`r` a
se inten]iona acest lucru. Spre exemplu, alin. 1, art. 2, preia alin. 6 din
Constitu]ie (ad`ugnd doar cuvntul audiovizual`) [i stabile[te pedeapsa
pentru \nc`lcare (de la 6 luni la 5 ani). De[i u[or putem observa c` alin. 6
Constitu]ie vorbe[te de onoarea [i demnitatea persoanei; deci de insult` (art.
205 C.P.) [i calomnie (art. 206 C.P.) (la care se adaug` via]a privat` [i
dreptul la propria imagine), prezentate \ntr-un capitol anterior.
Observa]ii asem`n`toare se pot face [i \n cazul celorlalte aliniate ((2)(4)) [i sanc]iunile din art. 39.
|n ce prive[te sesizarea organelor de urm`rire penal`, credem c` nici
nu poate fi vorba ca acestea s` fie sesizate - \n cazul art. 39 - de C.N.A. [i
Agen]iei Na]ionale de Telecomunica]ii [i Informatic`, devreme ce este
vorba de infrac]iuni clasice, prev`zute [i sanc]ionate de Codul Penal. A[a
fiind, nici m`sura suspend`rii deciziei de autorizare nu poate fi aplicat`; nici
285

m`car la sesizarea persoanei fizice sau juridice lezate. Doar organele judiciare, \n condi]ii de grav pericol social sau na]ional, pot stabili o asemenea
m`sur` [i, \n cazul serviciilor publice audiovizuale, numai cu aprobarea
Parlamentului, sub al c`rui control acestea se afl`.
Art. 39 din Legea 48/1992 va trebui, printr-o ini]iativ` legislativ`
specific`, s` fie preluat prin absorb]ie, de Codul Penal, \n cuprinsul c`ruia
reg`sim tipurile de infrac]iuni la care se refer`. Putem chiar spera ca, \n
unele cazuri (spre ex.: via]a privat` [i dreptul la propria imagine), s` fie
aduse complet`ri necesare legii penale, fapt posibil [i cerut de prevederile
constitu]ionale, ca [i de jurispruden]`.
O mai riguroas` adecvare normativ` a C.N.A. la realitatea complex`
pe care o gestioneaz` este necesar` [i urgent`148.

286

Capitolul 11
DREPTUL LA REPLIC~
11.1. Sursele normative ale dreptului
la replic`
Inspirat parc` de cele trei canale principale de pres` - scris`, vorbit`,
televizat` - legiuitorul nostru promoveaz` trei surse normative de reglementare a dreptului la replic`, de a c`rui realizare \n fapt depinde, \n mod
nemijlocit, ap`rarea demnit`]ii, intimit`]ii [i imaginii persoanei fizice, sau a
intereselor [i drepturilor persoanei juridice.
- Pentru presa vorbit` [i televizat` public` (radiodifuziunea [i televiziunea publice), dreptul la replic` este normat de Legea 41/1994. Art. 14
men]ioneaz` expres: (5) Difuzarea unor informa]ii prin care se lezeaz`
drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice \i d`
dreptul acesteia s` cear` redac]iei de specialitate rectificarea lor, care trebuie
s` aib` loc \n termen de 48 de ore de la solicitarea persoanei fizice sau
juridice interesate.
- Pentru presa vorbit` [i televizat` public` [i privat`, Consiliul Na]ional al Audiovizualului a emis Normele obligatorii pentru acordarea [i programarea dreptului la replic`, \n cadrul programelor audiovizuale. Punctul
4 al Normelor obligatorii149 (aprobate prin Decizia 175/1993) stabile[te:
Persoana fizic` sau juridic` care se consider` v`t`mat` \ntr-un drept sau
287

\ntr-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunica]ie audiovizual` are dreptul s` cear` rectificarea necesar`. |n cazul \n care aceasta se
refuz`, are dreptul la replic`.
Decizia C.N.A. ne oblig` la o observa]ie preliminar`, necesar` \n context, referitoare la aria audiovizual` vizat`. |n chiar primul paragraf al
actului juridic men]ionat se precizeaz`: |n scopul reglement`rii modului de
acordare [i programare a dreptului la rectificare [i replic` \n cadrul programelor audiovizuale radiodifuzate sau transmise prin cablu...
Printr-o interpretare restrictiv` (literal`), am putea afirma c` Normele obligatorii privesc numai radiodifuziunea (public` [i privat`) [i
televiziunea prin cablu (\n cazul Romniei, televiziunea privat`!). |n realitate, C.N.A. este \ndrept`]it prin lege s` cear` [i televiziunii publice acordarea
dreptului la replic` solicitat/reclamat de o persoan` fizic` sau juridic` lezat`
\n drepturile [i interesele sale. De altfel art.14 alineatul (10), din Legea
41/1994 stabile[te clar: Celelalte cazuri privind dreptul la replic` se
exercit` conform normelor obligatorii stabilite de Consiliul Na]ional al
Audiovizualului publicate \n Monitorul Oficial al Romniei. |n practic`,
C.N.A. intervine \n solicitarea dreptului la replic` atunci cnd solicitantul a
fost refuzat de mijlocul de comunicare public`, inclusiv de televiziunea sau
radiodifuziunea na]ionale (publice).
- Pentru presa scris` [i transmis`, Legea presei nr. 3/1974 stabile[te
un comportament normativ plauzibil. Respectiva lege nu men]ioneaz` expres radio-ul [i televiziunea, dar utilizeaz` expresia: organul de pres` \n
cauz` s` publice sau s` difuzeze un r`spuns sub form` de replic`, rectificare
ori declara]ie (art. 72). Fire[te, regulile dreptului la replic` din Legea
3/1974, \n cazul audiovizualului, nu se mai pot aplica azi. Noile reglement`ri, men]ionate mai devreme, le anuleaz` implicit. Credem, \ns`, c` r`mn
valabile \n cazul presei scrise, cel pu]in pn` la elaborarea [i promulgarea
unei legi a presei, valabil` pentru toate tipurile [i canalele de pres` din
Romnia.
Scurtele preciz`ri - \n cele trei planuri normative susceptibile de
\mbun`t`]iri - relev` un drept activ al persoanei \n raport cu mijloacele de
comunicare de mas`, \n situa]ia \n care aceasta se consider` prejudiciat` \n
drepturile [i interesele sale.

288

11.2. Sensul dreptului la replic`

Citirea textelor normative referitoare la dreptul la replic` \nlesne[te o
observa]ie de fond relativ` la proprietatea termenilor. Concret, este vorba de
rela]ia, de sens [i succesiune, rectificare-replic`, a[a cum apare att \n
Legea 41/1994, ct [i \n Normele obligatorii ale C.N.A.
S` reparcurgem textul art. 14 alineatele 4 [i 6, din Legea 41: (4) {tirile sau informa]iile difuzate care, ulterior, se dovedesc inexacte, trebuie
rectificate \n condi]ii similare difuz`rii. Iar alin. 6 este formulat astfel: |n
cazul de refuz (al rectific`rii - n.ns.), persoana care se consider` v`t`mat`
\ntr-un drept sau interes legitim poate cere directorului general al societ`]ii,
\n cel mult 6 zile dup` expirarea termenului de la alin. (5), acordarea dreptului la replic`.
|n acela[i sens, Normele obligatorii ale C.N.A. con]in chiar un subtitlu \n formularea Dreptul la rectificare [i la replic`.
Observa]ia de fond este aceasta: - dreptul la replic` \nseamn` cu
totul alceva dect dreptul la rectificare; a[ezarea lor \n succesiunea rectificare-replic` este cel pu]in neglijent` [i contrar` sensului real al termenilor. |n]elesul termenului rectificare se afl` \ntr-o rela]ie de substan]` cu
ceea ce numim depozitar de autoritate; astfel c`, dreptul la rectificare este
conferit anumitor persoane, aflate \ntr-o func]ie administrativ`, public` sau
privat`, \n ale c`ror atribu]ii intr` dreptul de a aduce la cuno[tin]a public` [i
de a rectifica, dac` este necesar, situa]ii [i date statistice, de stare civil`,
nume, tabele, func]ii [i demnit`]i etc., inclusiv atunci cnd publicitatea s-a
realizat printr-un mijloc public de comunicare.
Dreptul la replic` vizeaz` cu totul alte con]inuturi; [i, \n primul rnd,
acelea determinante pentru personalitatea [i demnitatea uman` (onoarea, reputa]ia, imaginea public`, profilul moral [i spiritual, autoritatea profesional`).
Dreptul la replic` vizeaz` dreptul persoanei la demnitate [i adev`r,
pe cnd dreptul la rectificare urm`re[te restabilirea exactit`]ii unor situa]ii
concrete, \n sarcina unei persoane investite cu autoritate public` (depozitar` de autoritate public`) [i care ac]ioneaz` \n limitele stricte ale autorit`]ii
conferite de reglement`ri exprese.
Al`turarea cuvintelor rectificare-replic` pare a fi o preluare gr`bit`
din doctrina [i legisla]ia francez`, [i care, la noi, sufer` modific`ri ce abat
289

sensul [i menirea acestora, \n ini]iativele de restabilire a adev`rului prin/de

pres`. Se produce chiar o substituire de termeni, \n literatura juridic` [i \n
legisla]ia francez` expresia fiind dreptul la r`spuns [i rectificare; la noi
dreptul la r`spuns este, practic, eliminat din terminologia juridic` la zi.
(Doar Legea 3/1974, inspirat` de legisla]ia francez`, re]inea dreptul la
r`spuns, \n art. 72), dar cu men]iunea: un r`spuns sub form` de replic`,
rectificare ori declara]ie, ceea ce nu \nseamn` o exprimare cu mult mai
exact` dect cea reg`sit` \n reglement`rile actuale de la noi).
Vrem s` spunem c` realismul legislativ ne oblig` s` oper`m cu trei
tipuri de drept, cnd vorbim de repararea persoanelor lezate de actul de
pres`: dreptul la r`spuns, dreptul la replic` [i dreptul la rectificare.
Primele dou` sunt privite \n strict` succesivitate (r`spuns - replic`), pe
cnd dreptul la rectificare trebuie considerat [i tratat diferit, datorit` caracteristicilor sale restrictive, specializate. {i fiindc` aminteam de posibila
inspira]ie din doctrina [i legisla]ia francez`, s` urm`rim gndirea \n spe]`
prin sursele men]ionate.
Lucien Solal [i colaboratorii, \n lucrarea invocat` repetat \n textul de
fa]`, aduc preciz`ri clarificatoare. Speciali[tii francezi se refer` la persoane
[i acte protejate, cnd este vorba de dreptul de rectificare, \n urm`torii
termeni: Dreptul de rectificare apar]ine exclusiv (uniquement) func]ionarilor, altfel spus persoanelor care de]in o parte oarecare de autoritate public`:
mini[tri, prefec]i, subprefec]i, primari, magistra]i, conduc`tori ai administra]iilor publice, ofi]eri de poli]ie, etc.150.
Dreptul de rectificare poate fi utilizat numai dac` actul \n exercitarea
autorit`]ii a fost inexact, iar rectificarea se face pentru a asigura, \n acest
mod, cunoa[terea adev`rului oficial.
Autorii cita]i ofer` un alt tip de succesivitate: dac` inexactit`]ile nu
privesc competen]ele legale ale func]ionarului, ci persoana sa, \n via]a public` sau privat`, cel vizat nu poate recurge la dreptul la rectificare, ci la dreptul
la r`spuns.
Dreptul la replic` are o total` autonomie ([i de sens [i de procedur`)
fa]` de dreptul la rectificare. Autorii cita]i situeaz` dreptul la replic` \n
continuarea dreptului la r`spuns [i-l supun acelora[i norme juridice. Dreptul
la replic` este dedus astfel: Persoana numit` sau indicat` (nominalizat` n.ns.) \ntr-un organ de pres` poate pretinde inserarea unui r`spuns. Dac`
acest r`spuns este publicat, dar urmat (\nso]it) de comentarii, aceste comen290

tarii pot na[te un nou drept de r`spuns, pe care \l numim \n mod obi[nuit,
drept la replic`151.
Dreptului la r`spuns i se acord` o aten]ie special`. Defini]ia ne ajut`
s` \n]elegem \nsemn`tatea [i particularit`]ile acestui aspect civic/normativ
din sfera comunic`rii de pres`: Dreptul de r`spuns se justific` prin legitima
ap`rare, drept recunoscut fiec`rui individ de a-[i face dreptate, pentru a
contracara un pericol grav [i imediat, cnd puterea public` nu poate \nl`tura
la timp acest pericol. Legea recunoa[te deci oric`rei persoane atacate \ntr-un
organ de pres`, dreptul de a se ap`ra ea \ns`[i, imediat, prin trimiterea unui
r`spuns pe care ziarul va fi obligat s`-l publice152.
Simpla citire a defini]iilor [i a scurtelor comentarii propuse de autorii
cita]i ne permite s` stabilim c` o succesiune \ntre drepturile \n discu]ie poate
fi acceptat` numai \n cazul dreptului la r`spuns, - urmat de dreptul la
replic`; dreptul la rectificare nu intr`, practic, \n aria libertar` a respectului
[i ap`r`rii prin lege, a demnit`]ii, onoarei, prestigiului persoanei; dreptul la
rectificare comport` ini]iative de ordin tehnic, s` le numim astfel, prin care
se restabile[te un adev`r oficial, con]inut de un act, de o situa]ie statistic` sau
alt act public, \n exercitarea legal` a func]iei.
Putem afirma de pe acum c` legiuitorul nostru (inclusiv C.N.A.) a
utilizat dreptul la rectificare \n sensul de drept la r`spuns, din moment
ce dreptul la rectificare poate fi urmat de dreptul la replic`. |n plus, nici
\n Legea 41 [i nici \n Normele obligatorii nu apare dreptul la r`spuns.

11.3. Comportamentul mediatic reparatoriu

Pn` la posibile modific`ri [i complet`ri ale legisla]iei actuale, s`
observ`m normele \n vigoare, \n func]ie de care ne regl`m comportamentul
mediatic reparatoriu, \n rela]iile cu persoanele fizice sau juridice ce se
consider` lezate \n drepturile [i interesele lor prin actul publicistic.
Am f`cut referiri la sursele legislative \n materie de drept la replic`
(sediul materiei) [i anume: Legea 41/1994, Normele obligatorii ale
C.N.A. [i, \n parte, Legea presei nr. 3/1974. S` parcurgem articolele [i paragrafele cu con]inut specific.
Art. 14 al Legii 41/1994 stabile[te etapele dreptului la rectificarereplic` dup` cum urmeaz`153:
291

- [tirile sau informa]iile difuzate, dar inexacte, trebuie rectificate \n

condi]ii similare (simetrice) difuz`rii;
- rectificarea trebuie s` aib` loc \n termeni de 48 de ore de la
solicitarea persoanei fizice sau juridice;
- refuzul de a difuza rectificarea d` dreptul persoanei v`t`mate \ntrun drept sau interes legitim s` cear` directorului general al societ`]ii acordarea dreptului la replic` (\n 6 zile de la expirarea dreptului de rectificare);
- dreptul la replic` se difuzeaz`, cu respectarea principiului simetriei
[i coresponden]ei formelor (\n aceea[i emisiune [i la aceea[i or`), \n termen
de 48 de ore de la solicitarea persoanei v`t`mate;
- nedifuzarea rectific`rii [i neacordarea dreptului la replic` pot face
obiectul sesiz`rii instan]elor judec`tore[ti (art. 14, alin. 9);
- r`spunderea pentru difuzarea rectific`rii revine conduc`torului
redac]iei; iar pentru difuzarea dreptului la replic`, directorului general al
societ`]ii.
O singur` observa]ie credem c` este necesar`, \n context: - posibilitatea persoanei v`t`mate de a se adresa direct instan]elor de judecat`! (Sunt
evitate astfel organele de urm`rire penal`, odat` ce nu mai este re]inut`
etapa instruc]iei dosarului de c`tre organele de anchet` sau de c`tre procuror)154.
Posibilitatea persoanei v`t`mate de a sesiza instan]ele judec`tore[ti
constituie o noutate \n cuprinsul Legii 41/1994, stabilit` prin Legea de modificare [i completare a acesteia, din 22 iunie 1998 (Legea nr. 224).
Textul anterior al Legii 41 nu permitea sesizarea direct`, imediat`, a
instan]elor judec`tore[ti. Formularea era aceasta: Nedifuzarea rectific`rii [i
neacordarea dreptului la replic` sunt supuse contenciosului administrativ, la
cererea persoanei lezate.
Exista, a[adar, o prim` faz` - \n contencios - \n care p`r]ile aveau posibilitatea s` clarifice aspecte de fond [i de form`, \n func]ie de care se putea
ajunge la solu]ionarea cauzei, evitndu-se procedurile [i sanc]iunile instan]elor judec`tore[ti. Modific`rile men]ionate \n`spresc atitudinea legii fa]` de
profesioni[tii comunic`rii de pres`!
Normele obligatorii ale C.N.A. stabilesc acordarea [i programarea
dreptului la replic` \n cadrul programelor audiovizuale. Normele sunt
necesare, \ntruct stabilesc dreptul la rectificare [i la replic` pentru toate tipurile
de servicii/societ`]i/sta]ii de radiodifuziune [i televiziune, publice [i private.
292

|n fond, Normele, de[i mai detaliate, nu difer` de cele din Legea 41,
\n special cu privire la succesiunea rectificare - replic` [i la absen]a
dreptului la r`spuns. Normele obligatorii sunt structurate asemeni actelor normative standard: Dispozi]ii generale; dreptul la rectificare [i la replic`; cererea pentru rectificare [i cererea pentru acordarea dreptului la
replic`; Rectificarea; Replica; Sesizarea C.N.A.; Dispozi]ii finale.
Atenta structurare a Normelor v`de[te aten]ia acordat` ap`r`rii persoanei, a onoarei [i demnit`]ii acesteia, a[a cum impun prevederile constitu]ionale, dar [i recomand`rile Comitetului de Mini[tri al Consiliului
Europei, precum [i experien]a european` \n audiovizual.
De altfel, \n chiar primele paragrafe ale Normelor (Dispozi]ii generale) se reiau, sintetic, principiile obligatorii stabilite de Constitu]ie pentru
garantarea libert`]ii [i demnit`]ii persoanei (art. 30 [i 31).
Dintr-o asemenea perspectiv`, Normele stabilesc o procedur` relativ riguroas` de acordare a dreptului la rectificare [i la replic`, \n urm`toarea
diagram` descresc`toare:
- persoana v`t`mat` (care se consider` v`t`mat`) are dreptul s` cear`
rectificarea necesar`;
- dac` dreptul la rectificare se refuz`, are dreptul la replic`;
- prin \n]elegere mutual`, litigiul se poate stinge: prin cerere de scuze, acceptate de persoana v`t`mat`, rezolvare consemnat` \n scris;
- responsabilitatea, inclusiv r`spunderea civil` pentru con]inutul informa]iei, al rectific`rii sau al replicii transmise ... revine, dup` caz: realizatorului, autorului, respectiv persoanei care a f`cut rectificarea sau a dat
replica, titularului licen]ei de emisie, proprietarului sta]iei.
Succesiunea rectificare-replic`, a[a cum este precizat` \n Norme
argumenteaz` \nc` o dat` c`: a) C.N.A. \n]elege prin rectificare un drept
la r`spuns, refuzul rectific`rii necesare fiind urmat automat de dreptul la
replic`. b) Textul Normelor stabile[te o modalitate inedit` de stingere a
litigiului: \n]elegerea mutual`. Interesant este c` cererea de scuze, acceptat` de persoana v`t`mat`, nu este transmis`, \n emisiunea [i la ora la
care s-a produs prejudiciul moral, a[a cum se \ntmpl` cu rectificarea sau replica. c) Stabilirea responsabilit`]ii \n sarcina mai multor persoane (Legea
41 pentru rectificarea, stabile[te responsabilitatea redactorului [ef, iar
pentru replic` a directorului general) complic`, totu[i, procedura de individualizare a r`spunderii \n domeniu.
293

Alineatul respectiv, referitor la r`spundere, mai precis, r`spunderea

civil`, este preluat din art. 30 al Constitu]iei (alin. 8), reg`sit [i \n Legea 41,
alineat ce comport` discu]ii [i observa]ii, atta vreme ct, \n general, r`spunderea tinde [i chiar este (ex: \n penal) individual`. Ne-am mai referit la
acest prag legislativ, men]ionnd dificultatea pratic`, a celor enumera]i de
lege s` r`spund` al`turi de autor, de a verifica veridicitatea unei [tiri, sau a
unui comentariu, mai ales atunci cnd aparen]ele nu sunt contrare. Ni se pare
c` Legea 41/1994 a g`sit o solu]ie mai aproape de realitatea redac]ional`,
atunci cnd a stabilit r`spunderi individuale pentru rectificare [i replic`; [i
numai pentru transmiterea lor pe post, nu [i pentru con]inut.
Faptele care dau dreptul la rectificare [i la replic` sunt urm`toarele:
-fapte inexacte privind persoane, pentru rectificarea c`rora se pot
aduce argumente;
- atac/amestec \n via]a privat`;
- atingeri aduse demnit`]ii, onoarei sau reputa]iei;
- rectificarea sau replica nu se acord` la o fapt` aflat` pe rol \n instan]`;
- rectificarea/replica se difuzeaz` gratuit, \n condi]ii de simetrie (emisiune/or`/zi/durat`);
- rectificarea/replica trebuie s` vizeze numai elementele (informa]ionale) contestate, \ntr-o exprimare decent`, f`r` comentarii marginale,
amenin]`ri etc.
Observa]ii: a) Precizarea din Norme relativ` la fapte inexacte [i
argumente prin care s` fie atacate/rectificate asemenea fapte este oportun`;
cu deschidere spre calificarea faptelor ce conduc la rectific`ri [i replici. |n
sensul strict al expresiei, faptele inexacte pot fi contracarate cu argumente
logice [i nu cu probe materiale. b) Dispozi]ia men]ionat` plaseaz` subiec]ii
\n sfera teoretic`, abstract-stilistic` (am mai vorbit de acest aspect \n cazul
delictelor de pres`), acolo unde cuvintele/argumentele produc faptele
nerezonabile, jignitoare/inadecvate. c) |ntr-un astfel de context, putem vorbi
de absen]a delictului/infrac]iunii, atta timp ct rectificarea/replica asigur`
repara]ia moral` necesar`, \n condi]ii de simetrie [i civilitate; d) Faptul c`
obiectul rectific`rii/ replicii \l poate constitui atingeri aduse demnit`]ii,
onoarei (deci insulta, calomnia), sprijin`, de fapt [i de drept, ideea ap`rut`
recent la noi, c` delictele/ infrac]iunile contra demnit`]ii pot fi mutate, punitiv
vorbind, din sfera penal`, \n sfera oprobriului public, sau a r`spunderii civile.
294

Argumente de sprijin g`sim [i \n studiul citat al doamnei Yolanda

Eminescu: |n toate cazurile \n care o persoan` se consider` lezat` \n drepturile sale nepatrimoniale (s.ns.) prin informa]ii inexacte ap`rute \n pres`
legea \i recunoa[te (...) un drept la r`spuns... Un drept care este independent de culp` sau de prejudiciu [i , astfel, acest drept nu se \ntemeiaz` pe
r`spunderea civil` a ziaristului155.
Cererea pentru rectificare sau de drep la replic` se depune \n scris la
sediul legal al titularului de licen]`; cererea va fi \nregistrat`, men]ionnduse, ziua [i ora depunerii. Termenul de depunere a cererii de rectificare: 7 zile
calendaristice de la data emisiunii. |n caz c` rectificarea este refuzat`,
cererea pentru dreptul la replic` se depune \n 12 zile calendaristice de la data
emisiunii.
Obliga]iile titularului de licen]` de emisie: analizeaz` cererea de
rectificare [i, \n 2 zile, fie o difuzeaz`, fie o respinge(refuzul se face \n scris
[i se aduce la cuno[tiin]a solicitantului). Replica urmeaz` acela[i calendar (2
zile), cu deosebirea c` transmiterea se asigur` fie de titularul de licen]`, fie de
solicitant, care prezint` o caset`(\nregistrat` de el sau cu sprijinul titularului
de licen]`), difuzat` cu respectarea normelor de difuzare specifice cauzei.
Interven]ia C.N.A. pentru transmiterea dreptului la rectificare sau
replic` are loc atunci cnd titularul licen]ei de emisie nu respect` Normele
\n vigoare; solicitantul se poate adresa respectivei instan]e audiovizuale, \n
termen de 18 zile de la data transmiterii emisiunii considerat` v`t`m`toare.
C.N.A. delibereaz`, se pronun]` [i comunic` rezolu]ia solicitantului [i
titularului de licen]` de emisie, \n termen de 10 zile. Dac` rezolu]ia este
favorabil` solicitantului, titularul licen]ei se va conforma obliga]iei de a
transmite replica, \n 3 zile de la data lu`rii la cuno[tiin]`.
Situa]ii de respingere (de c`tre C.N.A.) a cererii pentru rectificare sau
pentru replic` (punctul 11, Norme):
- nerespectarea termenelor de depunere;
- dimensiunea exagerat` a textului [i refuzul solicitantului de a se conforma condi]iilor similare difuz`rii;
- cererea nu se refer` la elementele contestate, considerate jignitoare,
def`im`toare, inexacte;
- r`spunsul constituie o inftac]iune, este contrar intereselor unor ter]i
proteja]i de lege sau nu probeaz`/argumenteaz` un interes legitim.
295

11.4. Dimensiuni teoretice [i practice

ale dreptului la replic`.
Aten]ia legiuitorului [i a organismelor abilitate s` asigure dreptul la
replic` este impus` de exerci]iul garantat al drepturilor [i libert`]ilor fundamentale. Atingerile aduse onoarei [i demnit`]ii persoanei, vexa]iunile, v`t`m`rile de orice fel, comise pe nedrept [i \n public, trebuie curmate, iar
prejudiciile reparate.
Legisla]ia con]ine norme imperative \n materie [i, \n general, repara]iile morale - repunerea persoanei \n situa]ia anterioar` producerii atacului se realizeaz`, alternativ, pe cale redac]ional` (dreptul la replic`, scuze \n
scris [i acceptate) sau pe cale juridic`, \n instan]`.
Or, tocmai alternativa men]ionat` incit` o problem` la dreptul comunic`rii, foarte important`, \n aria jurnalisticii. {i anume: - Dreptul la replic`
(\n mod normal, prima atitudine a persoanei lezate) este alternativ sau rezolutoriu la ac]iunea \n instan]`? {i \nc`: a) Solicitarea dreptului la replic`
poate face, oare, imposibil` ac]iunea \n justi]ie- concomitent` sau succesiv`
- a persoanei lezate? b) Dac` persoana lezat` se adreseaz` direct instan]ei,
f`r` a solicita dreptul la replic`, procesul poate sau nu poate s` aib` loc?
|ntreb`rile de mai sus sunt deduse din interesantele [i contradictoriile
dezbateri juridice din ultima vreme, necesare/fertile, \n fond, [i care nu par
a conduce, cum ar fi normal, la o interpretare consensual` a legii de c`tre
ziari[ti [i magistra]i. Am spus ziari[ti [i magistra]i, desi firesc ar fi s` accept`m c` interpretarea [i aplicarea \n concret a legii revine magistra]ilor, lor
cu deosebire, pe baza principiului separa]iei puterilor \n stat, ca [i a
destina]iei sociale a profesiei \ns`[i. Presa nu accept` exclusivitatea. {i este
firesc s` se \ntmple astfel, din moment ce presa, ca institu]ie public`, de
mare impact social, \[i revendic`, de drept, rolul de putere \n stat (exponent`
a societ`]ii civile), rol pe care, \n fapt, \l \ndepline[te. Disputa pres`-justi]ie,
constatat` \n aceast` etap` de tranzi]ie a societ`]ii romne[ti, este determinat` de un tratament subaltern resim]it \n aria mass media de mare tiraj [i
audien]`. Este dificil, desigur, s` \nfrngi triada montsquian` a puterilor \n
stat (legislativ`-executiv`-judec`toreasc`), dar tot att de dificil este s` se
ignore aceast` putere de ultim` or` (presa) care poate determina/influen]a/impune decizii socio-politice chiar \n contra voin]ei [i ini]iativei puterilor
296

constitu]ionale. Or, dac` puterea se legitimeaz` prin prerogativa deciziilor,

iar presa are un rol substan]ial, uneori decisiv \n domeniu, de ce aceasta nar beneficia de un statut de putere public`, \n locul celui de exponent sau
serviciu public?
Dac` rolurile s-ar clarifica, printr-o \nfrngere a mentalit`]ii - posibil`
[i necesar`, dac` observ`m cum postmodernitatea face evidente bre[e libertare \n structurile cronicizate - se va putea ajunge la calificarea efectelor
recuperatorii ale sentin]elor ziaristice [i sentin]elor judec`tore[ti. |ntr-o
asemenea situa]ie putem vorbi de similitudinea dintre dreptul la replic`
(acceptat) [i hot`rrea judec`toreasc` definitiv`; similitudine privind efectele recuperatorii/reparatorii pentru persoana lezat` [i consecin]ele reprobabile/punitive pentru institu]ia/redac]ia obligat` s` publice atacul legitim al
celui insultat/calomniat/expus oprobiului public pe nedrept, abuziv. |n acela[i fel s-ar putea rezolva [i problemele r`spunderii civile-prin \n]elegerea
p`r]ilor sau printr-o hot`rre a insatn]ei de contencios.
Am amintit temele dialogului de situare justi]ie-pres`, \ntruct acestea se reg`sesc att \n r`spunsurile la \ntreb`rile, pe care le-am formulat mai
devreme, ct [i \n jurispruden]a ultimilor ani.
Prima \ntrebare se referea la caracterul alternativ sau rezolutoriu al
dreptului la replic`. Adic`, dreptul la replic` poate fi suficient, pentru repararea daunelor morale produse persoanei atacate pe nedrept, f`r` a se mai
face apel la justi]ie?
R`spunsul este da, \n m`sura \n care persoana lezat` a ales aceast`
cale- [i numai aceasta- de repara]ie socio-moral`. |n acest caz, dreptul la
replic` publicat \n condi]iile cerute/acceptate de persoana v`t`mat` este [i
alternativ [i rezolutoriu.
A doua \ntrebare : - Dac` solicitarea dreptului la replic` poate face sau
nu imposibil` ac]iunea- succesiv` sau simultan` - \n justi]ie a persoanei lezate? Dac` r`spunsul este nu, persoana lezat` se consider` \ndrept`]it` s`
beneficieze de refacerea imaginii/probit`]ii grav atinse, dar [i s` pedepseasc` juridic gazetarul imprudent/vinovat. |ntr-o asemenea variant`, persoana
lezat` se poate adresa justi]iei pentru desp`gubiri civile, sau pentru desp`gubiri civile [i sanc]iuni penale (\nchisoare sau amend` penal`).
Observ`m cum, \ntr-o asemenea convergen]` permisiv`, persoana
lezat` ar putea beneficia de un triptic reparatoriu distrug`tor pentru pres`:
drept la replic` - desp`gubiri civile - condamnarea penal` a gazetaru297

lui/gazetarilor implica]i. Simpla contabilizare a consecin]elor situeaz`

presa \ntr-un raport dispropor]ionat [i minimalizator \n societate, \n structura
de influen]` [i impact asupra vie]ii individului [i a colectivit`]ii. Cu pruden]a
necesar`, am putea vorbi de expectativa dreptului, a legisla]iei, \n fa]a a ceea
ce lumea modern` nume[te societatea informa]ional`; societatea \n structura
c`reia normele juridice sunt chemate s` adopte solu]ii noi, care s` nu ignore
puterea de influen]` a informa]iei [i a presei (justi]ia emo]ional`). Legiuitorul ar fi \n m`sur` s` constate cum informa]ia este pe cale s` schimbe
premisele \nse[i ale normativit`]ii, concomitent cu resituarea presei \n structurile decizionale \n stat [i \n lumea interdependen]elor/complementarit`]ilor \n care tr`im.
(Necesar [i oportun ar fi ca doctrina [i legisla]ia s` re]in`, fie [i ca
principiu, necesitatea de a distinge \ntre drepturile personale nepatrimoniale
[i patrimoniale lezate. {i, \n tem`, s` se accepte c` lezarea drepturilor personale nepatrimoniale nu se \ntemeiaz` pe r`spunderea civil` a ziaristului,
cum aprecia Doamna Yolanda Eminescu, specialist de autoritate \n problem`).
Pn` la o just` reglementare, s` consemn`m \ncercarea Ministerului
Justi]iei de a ameliora riscurile la care se expune presa, \n cazul infrac]iunilor contra demnit`]ii.
Reamintim ordonan]a guvernului, din 22 ianuarie 1998 (respins` de
pres`), prin care se stabileau numai desp`guri civile, \n cazul atingerilor
aduse demnit`]ii, onoarei, vie]ii private [i propriei imagini (art. 30, alin. 6,
Constitu]ia Romniei). Ordonan]a156 respectiv` nu \nl`tur`, \ns`, concomiten]a dreptului la replic`.
|n sensul c` dreptul la replic` nu opre[te promovarea ac]iunii \n
instan]` pentru daune morale (vezi pct. 8). Normal ar fi ([i acest lucru \l
solicit` ziari[tii) ca dreptul la replic` publicat s` \nl`ture orice alt tip de
r`spundere. Dar, din moment ce ordonan]a men]ionat` nu a devenit opera]ional`, \n starea polemic` \n care ne afl`m, persoana lezat` poate cere ([i
poate ob]ine) \n instan]` sanc]iunile men]ionate \n tripticul punitiv. Lucrurile
a[a se \ntmpl` \n realitate; frecven]a mai mare (curent`!) o au pedepsele
penale (\nchisoare/amenda), \nso]ite de desp`gubiri civile uneori greu de
onorat de redactorul sau redac]ia \n cauz`.
A treia \ntrebare pune problema evit`rii redac]iei de c`tre persoana
lezat`, care se adreseaz` direct instan]ei.
298

Chestiunea este, \n acest caz: ac]iunea \n justi]ie poate sau nu poate s`[i urmeze cursul?
|ntrebarea a fost actualizat` de un interesant text publicat \n ziarul
Na]ional.
Autorul face urm`toarea afirma]ie: ...Pu]ini [tim, inclusiv unii
judec`tori, c` atunci cnd a[a-zisa parte v`t`mat` apeleaz` direct la instan]`,
f`r` a mai cere publicarea dreptului la replic`, procesul nu poate fi judecat.
Dac` nu apeleaz` mai \nti la solu]ia dreptului la replic`, conform legii, nu
ar avea ce c`uta cu problema sa \n fa]a judec`torului. |n ciuda acestei
prevederi legale, judec`torii audiaz` [i condamn` ziari[ti157.
Autorul este tran[ant [i \ncrez`tor \n puterea reparatorie a dreptului la
replic`. Dar, \n acela[i timp, situeaz` persoana lezat` \ntr-un spa]iu (de
manevr`) restrictiv, \n timp ce, [tim bine, principiile libertare, rela]iile
interumane \n general sunt guvernate de postulatele permisivit`]ii.
Libertatea de gndire/de ac]iune/de op]iune a devenit (aproape) o axiom` a
democra]iei [i libert`]ii. Cum am putea opri un om (v`t`mat \n interesul s`u
legitim) s` se comporte altfel dect legea \i permite explicit sau implicit? Ba,
mai mult, cum s`-i impui \n fapt ceea ce i se permite \n drept? Pentru c`,
\ntr-adev`r, nu exist`, \n actele normative actuale, nici o propozi]ie dispozitiv`, nici posibilitatea de a opera prin analogie, astfel \nct s` se stabileasc`
preeminen]a dreptului la replic`.
Autorul, pasionat [i de bun`-credin]`, are chiar \n propriul text argumente permisive suficiente. |n debutul textului citim modific`rile \naintate
Parlamentului de Asocia]ia pentru Ap`rarea Drepturilor Omului - Comitetul
Helsinki, din care red`m punctul 2: articolul 205 (insulta) [i articolul 206
(calomnia) s` fie transferate din sfera penalului \n cea a codului civil.
Asocia]ia nu exclude prezen]a instan]ei, aici a instan]ei civile. Argumentul
c` neacceptarea sau publicarea, \n condi]ii inacceptabile, a dreptului la
replic` d` dreptul persoanei v`t`mate s` se adreseze instan]ei ([i a[a se
\ntmpl`) intr` \n logica juridic` a momentului. Solidari cu opinia autorului,
trebuie s` constat`m inexisten]a, \n repertoriul legislativ actual, de la noi [i
din alte p`r]i, a textelor de lege care s` legitimeze caracterul absolut al
dreptului la replic` (inclusiv \n Fran]a caracterul absolut este supus unor
severe condi]ii prealabile).
Astfel c`, procesul poate avea loc indiferent dac` persoana lezat` a
solicitat sau nu, \n prealabil, dreptul la replic`.
299

Totu[i, r`spunsurile la cele trei \ntreb`ri, ca [i dezbaterile polemice

justi]ie - pres`, ridic` cel pu]in dou` probleme semnificative: a) tipul de
prejudiciu produs de delictele/infrac]iunile de pres`; b) gravitatea prejudiciului [i modalit`]ile specifice de repara]ie.
|n cazul a) exist` opinii dup` care prejudiciul ar avea un caracter
oarecum abstract; \n sensul c` nu produce o pagub` fizic` (material`). Lucru
adev`rat, pe care am \ncercat s`-l argument`m [i noi, cnd subliniam
considerentul c` delictele de pres` sunt delicte de gndire (V. Dongoroz)
[i, din acest motiv, aplicarea \ntocmai a literei Codului Penal este inadecvat`. Infrac]iunea de calomnie produce (la fel cu celelalte infrac]iuni de pres`)
prejudicii, uneori, incalculabile; este adev`rat, nu de ordin material, de[i,
uneori aspectul colateral nu poate fi neglijat (ex. un om de afaceri care,
insultat/calomniat, poate ajunge pn` la faliment; sau imaginea distrus` a
unei personalit`]i artistice, urmare c`reia \[i pierde publicul/cititorii/boxoffice-ul).
Un argument \n plus exist` \n Normele obligatorii ale C.N.A.,
punctul 4: Persoana fizic` sau juridic` care se consider` v`t`mat` \ntr-un
drept sau \ntr-un interes legitim, moral sau material (s.ns.), printr-o
comunica]ie audiovizual`.... Precizarea moral sau material ar trebui
interpretat` \n sensul de drept personal nepatrimonial sau drept personal
patrimonial [i, de aici, diferen]e \n stabilirea solu]iilor reparatorii: absen]a
sau nu a r`spunderii civile ([i a daunelor morale sau desp`gubirilor civile).
Printr-o interpretare [i aplicare stricto sensu, v`t`marea \ntr-un drept
personal nepatrimonial nu trebuie s` induc`, \n general, [i desp`gubiri civile
(b`ne[ti), atta vreme ct repara]ia se poate realiza complet prin
publicarea dreptului la r`spuns/replic`, \n condi]ii publicistice simetrice.
Cazul b) poate aduce argumente acceptate numai \n situa]ia \n care
prejudiciul este real, \n expresie fizic`.
Problematica dreptului la replic` ([i a prejudiciului) depind, \n bun`
m`sur`, de gravitatea prejudiciului produs, \n func]ie de care se stabilesc
modalitatea de reparare (dezd`unare) [i cuantumul daunelor morale
corespunz`toare.
Jurispruden]a indic` un coeficient de frecven]` ridicat de solicitare a
dreptului la replic`, \n situa]ia \n care numele unei persoane a fost invocat/implicat \n situa]ii nefavorabile/neonorante, dar care nu-i pot fi imputate,
\ntruct nu-l privesc \n vreun fel. S-a \ntmplat ca, din neglijen]`, din eroare
300

sau din exces de zel, gazetarul s` treac` numele unei persoane pe o list`/un
tabel ce argumenta cu fapte cu relevan]` penal`. Simpla sesizare a redac]iei
cu un drept la replic` [i publicarea determin` stingerea posibilului curs judiciar al cauzei. Preciz`m, \ns`, c` acestea sunt cazuri fericite, motivate, \n
cele mai multe cazuri, de gravitatea redus` a atacului de pres`.
De regul`, dreptul la replic` vizeaz` fapte abstracte, comentarii, opinii,
aprecieri considerate jignitoare/calomnioase. Dac` am urma logica dreptului
francez, am constata c` dreptul la replic` este ulterior dreptului la r`spuns [i se refer` la comentariile pe care un ziarist, un post de radio sau tv
le public`/transmite pe marginea r`spunsului ap`rut sau \n leg`tur` cu persoana care semneaz` r`spunsul. Repet`m, \n context, fraza lui Lucien Solal
[i colaboratorii: Dac` acest r`spuns este publicat, dar urmat de comentarii,
aceste comentarii fac s` se nasc` un nou drept de r`spuns, pe care \l numim
\n mod obi[nuit drept la replic`.
|n]eles astfel, dreptul la replic` poate constitui o simpl` afacere \ntre
p`r]i, \nt`rit` (eventual) de o cerere de scuze (scris`) din partea editorului
sau a autorului, dup` caz.
|n sensul acesta, dreptul la replic` ar putea deveni o ac]iune prejuridic`, cu relevan]` strict moral`. Cu att mai mult s-ar putea interpreta
astfel, dac` dreptul la replic` ar fi considerat, [i \n legisla]ia noastr`, ca o
interven]ie public` (\n pres`) fa]` de unele glos`ri, comentarii care \nso]esc
r`spunsul solicitantului.

11.5. Valoarea juridic` a dreptului la replic`

O spe]` judecat` la Curtea Constitu]ional`, \n 1996 (Decizia nr. 55/14
mai) a ridicat o problem` aparte, referitoare la valoarea juridic` a dreptului
la replic`. {i anume: - Dreptul la replic` are un caracter absolut sau urmeaz` regulile procesuale stabilite de lege (relativizante)? Curtea Constitu]ional` a dedus caracterul relativ al acestui drept. Acceptarea
caracterului (valorii) absolute a dreptului la replic` ar \nsemna s` fie clasat
\ntr-o zon` de supraconstitu]ionalitate, dincolo de dreptul la informa]ie
[i libertatea de exprimare (art. 30 [i 31 din Constitu]ia Romniei). Cum,
de asemenea, ar \nsemna s` nu se recunoasc` dreptul instan]ei (compe301

ten]a) de a solu]iona, conform procedurii obi[nuite, litigiile care decurg din

refuzul presei de a publica replica solicitat` (Decizia nr. 55).
Refuzul Cur]ii Constitu]ionale de a accepta caracterul/valoarea absolut` a dreptului la replic` se \ntemeiaz` pe faptul c` egalitatea cet`]enilor \n
fa]a legii [i a autorit`]ilor publice, ca [i dreptul la ap`rare, nu implic` \n nici
un fel caracterul absolut al dreptului la replic`... Dreptul la replic` este unul
din drepturile constitu]ionale [i urmeaz` caracteristicile [i valoarea
(fundamental`) a acestora.
Red`m in extenso argumentele Cur]ii Constitu]ionale de respingere a
caracterului absolut al dreptului la replic`: ...Chiar \n cazul pertinen]ei
exercit`rii dreptului la replic` se pune problema limitelor lui, pentru c` este
firesc ca \ntre dimensiunile informa]iei pretins def`im`toare [i cele ale
replicii persoanei lezate s` nu existe o v`dit` dispropor]ie \n favoarea celei
din urm`, p`strndu-se limitele unei replici de dimensiuni rezonabile,
concentrate asupra aspectelor cu caracter def`im`tor, comb`tute prin replica
a c`rei publicare se solicit`. S-ar putea pune [i problema con]inutului
propriu-zis al replicii, \n sensul c` re]inerile \n publicarea ei ar putea fi
generate de folosirea unui ton sau a unor expresii care nu concord` cu
exigen]ele fire[ti existente \n acest sens pentru o pres` democratic` [i, \n
acela[i timp, decent`. Desigur, un astfel de refuz poate fi, la rndul s`u,
abuziv [i, \n aceste condi]ii, ne\n]elegerea ivit` nu poate fi rezolvat` dect \n
justi]ie159...
S` relu`m [i aici cteva importante preciz`ri cu privire la valoarea
juridic` a dreptului la replic` ale doamnei Yolanda Eminescu, \nserate \n
studiul amintit. Doamna Eminescu, referindu-se de fapt la dreptul de
r`spuns (pe care am v`zut c` doctrina [i jurispruden]a noastr` \l substituie
cu dreptul la replic`), precizeaz` c` este vorba de un drept personal
nepatrimonial; independent de culp` sau de prejudiciu [i care nu se
\ntemeiaz` pe r`spunderea civil` a ziaristului.
Referitor la considera]iile doctrinare [i jurispruden]iale din Fran]a [i
Germania, doamna Eminescu observ` c` de[i jurispruden]a francez` este
constant` \n sensul c` dreptul de r`spuns are un caracter general [i absolut,
mai recent Curtea de Casa]ie i-a stabilit anumite limite: - s` nu dep`[easc`
cadrul legitimei ap`r`ri; - s` nu fie contrar legilor [i bunelor moravuri; - s` nu
aduc` atingere intereselor legitime ale unor ter]i; - s` nu aduc` atingere demnit`]ii sau onoarei ziaristului (vizat \n dreptul la r`spuns). |n Germania, [i \n
302

legisla]ia de tip germanic dreptul la r`spuns are exclusiv o func]ie rectificativ`, interpretat` restrictiv (Y. Eminescu: Studii [i cercet`ri juridice, 4/1988).

11.6. Dreptul la replic` \n presa scris`

(pornind de la Deciziile nr. 8 [i nr. 55
din 1996 ale Cur]ii Constitu]ionale)
Decizia nr. 8/31 mai 1996, referitoare la excep]ia de neconstitu]ionalitate a prevederilor art.74 alin. 2 [i art. 75 alin. 2 din Legea presei (...) nr.
3/1974, ridicat` de (...) \n Dosarul nr. 152/1994, al Cur]ii de Apel Gala]i, cu
care Curtea a fost sesizat` prin \ncheierea din 15 martie 1995, solu]ioneaz`
un caz (o spe]` semnificativ`) [i l`mure[te tran[ant o problem` de doctrin`
(caracterul absolut pretins dreptului la replic`, prezentat \n subcapitolul
imediat mai sus)160.
|n fapt, recurentul a solicitat un drept la replic` unui ziar din Gala]i,
textul propriu-zis urmnd s` reprezinte sinteza/selec]ia [i esen]ializarea unui
material scris, depus \n redac]ie.
Textul Cur]ii, remarcabil prin concizie [i lips` de prejudec`]i, are \n
vedere exigen]ele juridice [i morale privind acordarea [i publicarea dreptului la replic`, procedur` \ntemeiat` pe articolele men]ionate din Legea
3/1974. Recurentul contest` constitu]ionalitatea acestora, motivnd, pe de o
parte, c` textele legal criticate nu mai sunt \n vigoare fiind inadecvate
actualelor condi]ii social-politice din ]ara noastr`, iar, pe de alt` parte, c` \n
textele respective, termenul, sensul [i condi]ia de refuz ne\ntemeiat p`streaz` un caracter incert, general (...) astfel \nct, \n final, r`mne la o apreciere
pur subiectiv` a instan]ei...
Curtea Constitu]ional` r`spunde att trimiterilor la prevederile constitu]ionale, ct [i actualit`]ii prevederilor Legii 3/1974.
Relativ la prevederile constitu]ionale [i absen]a din con]inutul acestora a
dreptului la replic`, prin decizia Cur]ii Constitu]ionale se stabile[te: De[i
Constitu]ia nu prevede dreptul subiectiv la replic` a persoanei fizice, acesta este
un drept ce rezult` din spiritul Constitu]iei, respectiv din prevederile art. 30 alin.
(6), potrivit c`ruia libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, via]a particular` a persoanei [i dreptul la propria imagine. Con]inutul
303

dreptului la replic` const` \n dreptul persoanei interesate de a se ap`ra, concretizat \n materialul scris \ntocmit de aceasta \n vederea edit`rii de c`tre publica]ia
\n care a ap`rut articolul ce a lezat-o. |n spe]`, nu a fost \ntocmit un asemenea
material, ci, prin cererea de chemare \n judecat`, s-a solicitat prelucrarea, elaborarea [i publicarea unui r`spuns \n replic` \n baza unei select`ri [i esen]ializ`ri
a materialului depus \n redac]ia ziarului Via]a liber` din Gala]i. Potrivit art.
72 [i 73 din Legea nr. 3/1974 organul de pres` are obliga]ia s` publice r`spunsul
sub form` de replic` \n termenele stabilite de lege, deci acel material \n care
sunt exprimate ideile proprii ale celui ce se consider` lezat \n drepturile sale.
Am redat acest amplu paragraf din Decizia nr. 8 pentru a ne obi[nui
cu precizia/fluen]a ra]ionamentului juridic, [i, \n special, pentru cteva caracteristici noi ale dreptului la replic`, rezultate din practica juridic` la zi.
S` le enumer`m:
- dreptul la replic` - un drept personal, nepatrimonial;
- (de[i nu este prev`zut expres \n Constitu]ie), dreptul la replic` rezult`
din spiritul Constitu]iei (art. 30 alin. (6), reluat \n textul de fa]` \n mai multe
rnduri);
- dreptul la replic` pare a viza exclusiv fapte contra demnit`]ii persoanei (insulta, calomnia, via]a privat`, propria imagine);
- con]inutul dreptului la replic` const` \n dreptul persoanei lezate (interesate, zice Decizia nr. 8) de a se ap`ra, drept concretizat \n material scris,
\ntocmit de persoana \n cauz`, \n vederea edit`rii/public`rii/transmiterii; (s`
re]inem, deci: a se ap`ra, \ntr-un text personal, scris/asumat de persoana
lezat`, destinat public`rii; - trimis la redac]ia care a publicat textul produc`tor de prejudicii morale, spre a fi publicat \n replic`);
- dac` textul replicii nu este redactat, ci este sugerat doar con]inutul
(spe]a Deciziei nr. 8), instan]a respinge dreptul la replic`, \ntruct nu exist`
obiectul ac]iunii (textul personal redactat [i trimis spre publicare);
- replica trebuie s` ia forma unui text elaborat \n stil propriu [i exprimnd ideile proprii (acel material \n care sunt exprimate ideile proprii ale
celui ce se consider` lezat \n drepturile sale).
|n continuare, s` ne referim la obiectul \nsu[i vizat \n excep]ia de neconstitu]ionalitate: articolele 74 [i 75 din Legea 3/1974. |n acest fel, vom intra [i
\n detaliile dreptului la replic` (\n presa scris`) stabilit de legea men]ionat`.
Mai \nti, s` reproducem cele dou` articole ale Legii 3/1974, a[a cum
procedeaz`, de altfel [i Curtea Constitu]ional` \n spe]` la care ne referim:
304

Art. 74 - Refuzul de a publica sau difuza un r`spuns \n condi]iile art.

73 se comunic` persoanei lezate \n termen de 15 zile de la primirea
sesiz`rii scrise de aceasta.
Nepublicarea sau nedifuzarea r`spusului \n termenele prev`zute \n
articolul precedent se consider` refuz, chiar dac` acesta nu a fost
comunicat potrivit alin. 1.
Art. 75 - |n cazurile prev`zute \n articolul precedent, persoana lezat`
poate cere judec`torului obligarea organului de pres` \n cauz` s`
publice sau s` difuzeze r`spunsul.
Dac` instan]a judec`toreasc` constat` c` refuzul este ne\ntemeiat,
oblig` organul de pres` s` publice sau s` difuzeze r`spunsul \n termen
de 15 zile, care se calculeaz` de la data r`mnerii definitive a hot`rrii
judec`tore[ti.
|n cazul prev`zut \n alineatul precedent, publicarea [i difuzarea
r`spunsului se fac cu men]iunea c` acestea s-au dispus prin hot`rre
judec`toreasc` (s.ns.), indicndu-se num`rul [i data acesteia, precum
[i instan]a care a dat hot`rrea.
Pentru a nu reproduce toate argumentele prin care s-a respins excep]ia
de constitu]ionalitate a articolelor 74 alin. 2 [i art. 75 alin. 2, vom reda dou`
din argumentele Cur]ii: Dreptul la replic` nu este men]ionat \n mod expres \n
dispozi]iile Constitu]iei, dar, printr-o interpretare sistematic` a prevederilor
acesteia, rezult` caracterul constitu]ional al acestui drept [i ...|n principiu,
reglementarea, din Legea nr. 3/1974, a dreptului la replic` r`spunde exigen]elor de ordin constitu]ional cuprinse \n Constitu]ie. (aplicarea art. 150)
Vom re]ine, deci, c` prevederile Legii 3/1974, \n vigoare, sunt opera]ionale numai \n m`sura \n care se \nscriu \n dispozi]iile Constitu]iei, [i numai
acelea care corespund [i asigur` respectarea [i ap`rarea costitu]ionalit`]ii [i
ordinii de drept. |n acest sens, putem vorbi de aplicarea selectiv` a Legii
3/1974.
|n continuare, s` consemn`m condi]iile de acordare a dreptului la replic`, conform Legii 3/1974. Compara]iile ce se pot face cu prevederile \n
materie din Legea 41/1994 [i Normele obligatorii ale C.N.A. (pentru
audiovizual) sunt utile bunei \n]elegeri a unui capitol din via]a presei, nu totdeauna atent analizat [i, mai ales, aplicat. Vom sintetiza con]inutul articolelor 72-76 din Legea nr. 3/1974, ambele referindu-se la dreptul la replic`.
305

Mai \nti, s` subliniem c` Legea nr. 3 se refer` att la replica din presa
scris`, ct [i la cea din audiovizual (art. 74 - ...organul de pres` s` publice
sau s` difuzeze...). |ntruct Legea 41/1994 [i Normele obligatorii ale
C.N.A., din 1993, se refer` numai la audiovizual, consider`m c` dispozi]iile
Legii nr. 3/1974 r`mn valabile numai pentru presa scris`, Decizia nr.
8/1996 a Cur]ii Constitu]ionale constituind un argument \n plus, \n materie.
Dispozi]iile articolelor 72-76, referitoare la dreptul la replic` impun:
- persoana fizic` sau juridic` lezat` poate cere, \n 30 de zile, ca organul
de pres` s` publice sau s`-i difuzeze un r`spuns sub form` de replic`,
rectificare ori declara]ie;
- nu se consider` a produce efecte v`t`m`toare critica obiectiv`, principial` [i constructiv`;
- organul de pres` este obligat s` publice, f`r` plat`, r`spunsul, \n condi]iile articolului precedent, \n termen de 15 zile de la primirea lui, dac`
organul de pres`, este cotidian sau cel mai trziu \n al doilea num`r de la
primirea r`spunsului, pentru periodice;
- refuzul public`rii se comunic` persoanei lezate \n 15 zile de la
primirea sesiz`rii scrise;
- nepublicarea se consider` refuz, chiar dac` nu se respect` termenul
de 15 zile;
- persoana lezat`, al c`rei r`spuns a fost refuzat, se poate adresa
judec`toriei cu cererea de a i se publica r`spunsul reparatoriu;
- dac` solicitantul are c[tig de cauz`, instan]a oblig` organul de pres`
s` publice r`spunsul \n 15 zile de la data r`mnerii definitive a hot`rrii
judec`tore[ti;
- publicarea se face cu men]iunea prin hot`rre judec`toreasc` (nr.
hot`rrii, data, instan]a)161.
Dreptul la replic` (la r`spuns) se plaseaz` undeva \ntre rigoarea
comportamentului mediatic, normativ, [i regimul libertar al informa]iei [i
comunic`rii, \n general.
Este mereu necesar s` fie stabilit punctul de sprijin din care s` se
poat` semnala/controla att abuzul de putere, ct [i abuzul de pres`, mai
ales \n societatea romneasc` de tranzi]ie, ale c`rei date rezist` greu, cu
sincope [i amn`ri, \n fa]a urgen]elor schimb`rii structurale, posibil` [i
necesar`.
306

Capitolul 12
DELICTUL GLOBAL
|ncheiem lucrarea de fa]` cu un semnal (juridic) ce ni se pare simptomatic [i oarecum [ocant, chiar [i pentru legiuitorul avizat, al unui viitor normativ foarte gr`bit. Este vorba de delictul global, o sintagm`, acum, un capitol de drept, \n curnd.
Viz`m o realitate juridic` legitim`, postmodern`, sprijinit` de evolu]ii
de fapt [i de drept; de realit`]i conceptuale [i jurispruden]iale asimilate efectiv de gndirea [i practica actului de justi]ie. Problema nu mai este - \n actuala etap` a normativit`]ii trans-canonice - de a constata diferen]a, ci de-a o
accepta (cu numele ei real).
Din perspectiv` subiectiv`, premisa delictului global st` \n caracterul
permisiv [i/sau interdictiv al ra]ionamentului european, singurul \n m`sur`
s` impun`, acum sau mai trziu, paradigma global` (la nivelul \ntregii sfere
terestre).
Poate p`rea paradoxal /contraproductiv s` legi delictul global - ca realitate normativ` mondial`, plauzibil` [i necesar` - de permisivitatea [i/sau
interdictivitatea re]ionamentului european. S`-l legi, \n fond, de o atitudine
eminamente subiectiv`, cnd datele radicaliz`rii conceptuale planetare, apar
[i sunt concrete, reale [i... trans-europene. Date care impun o schimbare radical` a ordinii argumentative. Punctul de fug` al provoc`rii conceptuale se
afl` \n ordinea de prioritate \n care sunt solicitate, \n ra]ionamentul
normativ, criteriul social [i criteriul informa]ional. |nainte de a sesiza o
307

posibil` solu]ie, s` convenim c` ra]ionamentul european s-a bazat, \n aria

normativ`, pe rela]ia cauz`-efect, iar, \n planul valorilor promovate, pe
criteriul social: via]` social`, rela]ii sociale, valori sociale, cauze sociale,
armonii sociale, omul social, etc. {i s` mai constat`m c`, mai ales \n ultimii
(peste) dou` sute de ani (de la Revolu]ia francez`, 1789), a prevalat, \n orice
strategie normativ`, omul-cet`]ean. Adic`, omul social162 - cet`]eanul [i
cetatea.
Astfel c`, este mai mult dect dificil ([i delicat) s` anun]i recuzarea
criteriului social, chiar dac` ne afl`m \n era domina]iei totale a informa]iei;
er` care produce, \n fond, o adev`rat` reconversie a criteriilor paradigmatice
[i, prin aceasta, o re-situare ierarhic` [i a criteriului social; prin aceasta, omul
social cednd \n fa]a omului informa]ional. {i aceasta, chiar dac`, individualismul socio-ierarhic se supune expansiunii antropoglobalismului, recuperator [i securizant, definit ([i) prin ceea ce numim echilibrul reg`sit al gamei
senzoriale, cum memorabil se exprima McLuhan.
Mecanica afirma]iilor nu trebuie s` ne descurajeze. Realitatea ne pune
\n fa]a unor con]inuturi [i priorit`]i diferite de cele tradi]ionale, con]inuturi
[i priorit`]i reale [i virtuale \n acela[i timp. Este nevoie de timp [i de r`bdare
conceptual`, pentru a le accepta [i asimila efectiv, \n premisele ra]ionamentelor normative viitoare. Pn` atunci, s` descriem succint cteva din instrumentele de lucru care definesc [i legitimeaz`, paradigmatic, aria delictului
global. Am selectat, pentru \nceputul unei lungi discu]ii, trei realit`]i conceptuale pregnante: - informa]ia; - societatea informa]iei; - norma exhaustiv`.
- Informa]ia - Este perceput`, esen]ializat`, ca manifestare in forma a
unui mesaj real sau virtual, iminent sau latent, actual sau inactual etc. Ne-am
obi[nuit, \ns`, s` consider`m informa]ia [i un elaborat, un mijloc de atac
(\ntr-un ipotetic/real r`zboi informa]ional), o marf`... Ne-am obi[nuit s-o
rela]ion`m cauzal sau s-o leg`m de o mas`, de un depozitar sau produc`tor specializat \n investigare, stocare, selectare, prelucrare, transmitere. Informa]ia apare [i astfel. Dar nu numai att [i nu, \n primul rnd, a[a. Informa]ia este [i primordial` [i fenomenal`; este [i cauzal` [i acauzal`; este
real` [i virtual`; este specific` [i global`.
Fiind astfel, informa]ia poate avea (are) un efect contrapunctic, reg`sit
\n manifest`rile neutrale, epurate de subiectivitatea \n act, specific` socio308

cauzabilit`]ii. |n acest fel, informa]ia poate fi considerat` agentul activ, perseverent [i permanent al trendului global. Este cauza imprevizibil` a
universaliz`rii comportamentelor. |n fapt, informa]ia destructureaz` reflexe
[i mentalit`]i, sprijin` reac]ii revalorizatoare, la nivelul \ntregii sfere terestre.
Informa]ia este, \n substan]`, purt`toare de universalitate neutral` pozitiv`.
- Societatea informa]iei (la societ de linformation) - Este o
realitate nemijlocit`, cu rol decisiv \n existen]a indivizilor/ colectivit`]ilor;
este noul agregat mundan de comunicare [i continuare. Esen]a noii realit`]i
const` \n \n]elegerea, \n actualitate, a con]inuturilor active ale societ`]ii
informa]iei. |n sensul c`, societatea informa]iei nu este [i nu poate fi numai
tehnologie, activit`]i [i procese informatice/informatizate; nu este [i nu
poate fi un sector de activitate, de tip lucrativ, bazat pe o tehnologie
performant` pe care s-o integr`m social, cum se exprim` anumi]i anali[ti ai
fenomenului tehnologic. Societatea informa]iei este un alt tip de societate,
succesiv` celei din care tocmai ne preg`tim s` plec`m (societatea cauzaldeterminist`). Este o societate postmodern`, \n care dominanta decizional`
nu mai este impus` de componenta social` (valori sociale, rela]ii sociale, pericole sociale) ci de componenta informa]ional`, \n care valorile
fundamentale, ocrotite pn` acum de specificit`]i excesive, de rigori exclusiviste, fundamentaliste, se supun unei viziuni coerente privind omul [i
umanitatea \n ansamblul s`u.
Societatea informa]iei este general-uman` [i nu social-uman`. Diferen]a este frapant`: - socialul, cum [tim, restrnge, particularizeaz`, instrumentalizeaz` actul decizional, de putere. Informa]ionalul disloc` ini]iative [i
tenta]ii anti-libertare, anti-umane, ofer` omului [i umanit`]ii \ntreaga lume!
|n rela]ia ([i realitatea) concret` socialul - informa]ionalul, acesta
din urm` re]ine [i integreaz` socialul, ca pe o problem` de rezolvat (solu]ionarea pozitiv` este obligatorie), \n cadrul solu]iei de continuare de tip global.
Semnele schimb`rii sunt, de pe acum, constatabile [i la nivel normativ, jurispruden]ial. Exempli gratia: Procesul de destituire a pre[edintelui
Clinton, ce ]inuse afi[ul presei de pretutindeni, luni de zile (1998-1999).
Orict ar p`rea de american, procesul a fost mondial. {i, aceasta, nu numai
pentru c` C.N.N. (\n direct), posturi de radio [i televiziune, ziare [i reviste
de mare audien]` [i tiraj confereau calitatea de jura]i, plastic vorbind, tuturor locuitorilor sferei terestre. Ci [i pentru diferen]ierea ce se contureaz`
\ntre legalitate [i legitimitate. {tim c` legitim este ceea ce beneficiaz` de
309

protec]ia legii (ceea ce este ap`rat prin lege). Proba verit`]ii, spre exemplu,
se \ntemeiaz` pe ap`rarea unui interes legitim (art. 207 Cod Penal).
Concis spus, legitimitatea armonizeaz` (oblig`) legalitatea la un concurs
de oportunit`]i \n care prevalent` nu este dispozi]ia literal` a normei juridice,
ci spiritul acesteia: legitimarea unor priorit`]i existen]iale, \n func]ie de rigorile impuse de constantele de drept [i determin`rile succesive. |n procesul
pre[edintelui Clinton, cauza diferen]ierii de procesul clasic decurge din
incapacitatea procedural` de a se stabili o sentin]` conform` cu faptele/probele materiale indubitabile. Dificultatea rezult` att din procedura Senatului
(dou` treimi din senatori, imposibil de ob]inut de republicani), ct, mai
ales, din atitudinea publicului (american, \n primul rnd) care nu era de
acord cu destituirea!
A[a \nct, de[i strict legal (conform dreptului pozitiv), faptele pre[edintelui Clinton puteau fi \mpinse spre penal, \n fapt [i \n sentin]a publicului
(american [i mondial!) calificarea probelor de]inute de procurorul independent K. Starr (care a instrumentat cazul) au fost considerate prea pu]in relevante. Argumentul suprem al publicului: - rezultatele economice [i sociale ale
administra]iei sunt excelente, iar pre[edintele Clinton pentru asemenea rezultate a fost ales!... Concluzia: Clinton s` r`mn` la Casa Alb` pn` la \ncheierea mandatului (\n anul 2000). A[adar, pre[edintele american este legitim [i
dreptul pozitiv nu-l poate \nfrnge! Legitimitatea a \nfrnt legalitatea!
Un rol aparte \n finalizarea procesului Clinton l-a avut, cum s-a v`zut, presa de mare tiraj [i audien]`. Putem re]ine, de pe acum, c` sentin]a
informa]ional` transcende proceduri [i majorit`]i (simple/calificate), transcende, iat`, sisteme particularizatoare de drept. Tribunalul mediatic este o
realitate de fapt, iar rechizitoriul mediatic produce efecte adesea mai puternice (punitiv) dect orice sanc]iune juridic`.
Limitele societ`]ii clasice inclusiv \n aria procedural` sunt evidente.
Societatea informa]iei este un alt tip de manifestare uman`, bazat` pe alte
criterii de valorizare [i clasificare a manifest`rilor \n fapt ale indivizilor [i
colectivit`]ilor.
- Norma exhaustiv`. Decurge din virtutea universalizatoare, generalizant`, a informa]iei; [i vizeaz`, \n chip logic, un alt set de valori [i un alt tip
de comportament individual/colectiv. Pe scurt, norma exhaustiv` urmeaz`
realitatea societ`]ii informa]iei.
310

Ne-am obi[nuit s` accept`m c` scopul normei de drept este acela de

a asigura rela]iilor sociale securitatea esen]ial` [i armonia \n temeiul unei
idei de valoare avute \n vedere de legiuitor.163 Obsedanta permanen]` a securiz`rii [i armoniz`rii rela]iilor sociale, \n numele unei idei de valoare - aceea
pe care legiuitorul o stabile[te - a constituit, dintotdeauna [i azi, att [ansa
valorizatoare, ct [i drama (distrug`toare) a normei juridice, a dreptului
pozitiv, \n general. Constanta social` are, prin con]inutul [i evolu]ia favorizat`, un efect entropic, continuu restrng`tor; r`ce[te [i perturb` procesele
transformative, esen]ial libertare. Prin consecin]`, constanta social` indic` [i
o viziune normativ` limitat`, particularizatoare. De[i parcurgem realit`]i
globale, ne baz`m (\nc`) pe sentin]e locale! Dar faptul c`, \n aria drepturilor
omului, spre exemplu, cnd exist` neconcordan]e \ntre pactele [i tratatele
(...) la care Romnia este parte [i legile interne, au prioritate reglement`rile
interna]ionale (art. 20 Constitu]ia Romniei), constituie un semnal normativ plauzibil [i necesar, un \nceput al normei juridice planetare, \n era
comuniunii globale.
Norma exhaustiv` (planetar`) relev`, de pe acum, cteva exigen]e
generative vizibile, \ntre care consemn`m de-localizarea normativit`]ii
(clasice) [i principializarea dispozi]iei normei, \n structura trihotomic`
(triadic`) a acesteia.
De-localizarea normativit`]ii (normativiz`rii), ca premis` a accept`rii generalizate a normei exhaustive, se va reg`si \n concizia dispozi]iei, ca
parte esen]ial` (miezul) a structurii clasice a normei juridice. Concizia
vizeaz` att descrierea comportamentelor (specifice, locale) participan]ilor
\n raporturile interumane (morale, juridice), ct [i ceea ce speciali[tii
numesc trecerea de la constatativ la imperativ: - de la ceea ce speciali[tii au
re]inut \n expresia de la Sein la Sollen (de la ceea ce este la ceea
ce ar trebui s` fie).164 Dispozi]ia normei se va armoniza, \n tot mai mare
m`sur`, cu prevederi enun]iativ-permisive, bazate pe libertatea de op]iune [i
asumarea liber` a riscurilor op]ionale. (Intrarea individual` pe Internet
poate constitui un \nceput al noii situ`ri normative.)
Norma va deveni un cadru general, preponderent principial, cu reale
disponibilit`]i de a acoperi infinitatea de situa]ii, fapte, comportamente ce
afecteaz` omul [i lumea. Se va \mbina, astfel, tot mai mult ra]ionamentul
conceptual cu cel jurispruden]ial, acesta din urm` devenind preponderent/decisiv. Con[tiin]a juridic` transcende detaliul particularizator, specific.
311

Actul de justi]ie va fi, \nainte de orice, un act de con[tiin]` [i nu unul de

voin]`; un act intelectiv [i nu unul electiv.
Evolu]ia mundan` a normei (dreptului) repune, nu \ntmpl`tor, \n
actualitate acele ra]ionamente doctrinare care au sesizat limitele ([i nu de
pu]ine ori, arbitrariul) dreptului clasic (social, clasial) \ntre care cunoscuta teorie a dreptului pur, sus]inut` de renumitul jurist austriac Hans
Kelsen. Recursul lui Kelsen la norma suprem`, epurat` de contexte [i condi]ion`ri de tip politic, social, clasial - o norm` aprioric` - \n ultim` analiz`,
indic`, peste timp, tocmai angajarea con[tiin]ei juridice libertare, de tip
planetar, trans-sistemic`, trans-specific`.
Norma exhaustiv` nu este, fire[te, nici aprioric`, nici primordial`;
este o norm` a lumii \n care tr`im, o norm` de existen]`, raportat`, nediscriminatoriu, la to]i resortisan]ii tere[tri [i la \ntreaga lume. Este o norm` a unui
stadiu evolutiv mai degrab` dect a unei viziuni doctrinare purificatoare;
o norm` esen]ialmente libertar`.
*
|n \ncheierea considera]iilor globale din acest ultim capitol al
lucr`rii, reproducem exemplificativ trei sentin]e ale Cur]ii Europene a
Drepturilor Omului165, sentin]e sugestive pentru disponibilit`]ile
procesuale trans-specifice, \n stadiul actual al evolu]iilor continentale.

Difuzarea de comentarii rasiale

162 CAZUL JERSILD contra DANEMARCEI - condamnare a unui
jurnalist pentru complicitate la difuzarea de apropouri rasiste pe
canalul unei emisiuni de televiziune
1190. - De na]ionalitate danez`, dl. Jens Olaf Jersild este jurnalist [i
locuie[te la Copenhaga. El este func]ionar la Danmarks Radio (Societate danez` de difuziune), unde lucreaz` la magazinul duminical al
actualit`]ii televizate.
La 31 mai 1985, ziarul Information public` un articol relatnd despre
atitudinile rasiste ale unui grup de tineri numi]i bluzoanele verzi la
312

sterbro (Copenhaga). La citirea acestui articol, redactorii

magazinului duminical hot`r`sc s` fac` un reportaj despre bluzoanele
verzi. Peti]ionarul ia ulterior contact cu reprezentan]i ai acestora,
invitnd trei dintre ei s` participe la o discu]ie televizat`. |n cursul
acesteia, care este condus` de cel interesat, cei trei bluzoane verzi se
exprim` \ntr-o manier` injurioas` [i dispre]uitoare la adresa unor
imigran]i [i grupuri etnice stabilite \n Danemarca. Discu]ia dureaz`
\ntre 5 [i 6 ore, ceea ce d` o \nregistrare pe band` de dou` pn` la trei
ore [i jum`tate. Peti]ionarul pune atunci discu]ia \n lucru [i procedeaz`
la t`ieri pentru a reduce la un film de cteva minute, con]innd
observa]ii crude. La 21 iulie 1985, acest film este difuzat de Danmarks
Radio.
Sunt declan[ate cercet`ri, \n virutea art. 266 b) din Codul penal,
\mpotriva celor trei tineri pentru expresiile lor rasiste [i, \n virtutea art.
266 b) combinat cu art. 23, \mpotriva peti]ionarului [i a [efului de
serviciu al actualit`]ilor de la Danmarks Radio pentru complicitate la
difuzarea lor. La 24 aprilie 1987, Tribunalul din Copenhaga \i g`se[te
vinova]i [i-i aplic` dlui Jersild o amend` de 1000 coroane daneze. El
[i [eful de serviciu atac` aceast` decizie, care este totu[i confirmat` de
Curtea de Apel din Danemarca oriental` [i apoi de Curtea Suprem`.
1191. - |n cererea sa din 25 iulie 1989, c`tre Comisie, dl. Jersild afirm`
c` prin condamnarea sa nu i se recunoa[te dreptul la libertatea de
exprimare garantat` prin art. 10 din Conven]ie.
Hot`rrea din 23 septembrie 1994 (Marea Camer`) (seria A nr. 298)
1192. - Singurul punct din litigiu era acela de a [ti dac` era necesar`
\ntr-o societate democratic` condamnarea dlui. Jersild.
Curtea \[i d` pe deplin seama c` este important, \n cea mai mare
m`sur`, s` lupte \mpotriva discrimin`rii rasiale sub toate formele [i
manifest`rile ei, Obiectul [i ]elul Conven]iei interna]ionale din 1965
asupra elimin`rii oric`rei forme de discriminare rasial` cap`t` deci o
mare greutate \n examinarea acestei cauze. Curtea ]ine, cu toate
acestea, la interpretarea pe care ea o d` art. 10 al Conven]iei europene
\n spe]`, ca fiind compatibil` [i cu obliga]iile Danemarcei fa]` de
Conven]ia Na]iunilor Unite.
313

Prezentul caz cuprinde \n el un element de mare valoare: cel interesat

nu a proferat el \nsu[i declara]iile contestabile, ci a ajutat la difuzarea
lor \n calitatea sa de ziarist de televiziune. Fiind vorba de datoriile [i
responsabilit`]ile unui ziarist, impactul poten]ial al mijlocului \n
cauz` cap`t` importan]` [i se poate spune c` mediile audiovizuale au
deseori efecte mult mai imediate [i puternice dect presa scris`. Prin
imagini, primii pot transmite mesaje pe care scrisul nu este capabil s`
le redea. |n acela[i timp, o relatare obiectiv` [i echilibrat` o poate lua
pe c`i foarte diferite, \n func]ie, printre altele, de mijlocul de comunicare de care este vorba. Nu este datoria Cur]ii, [i nici a jurisdic]iilor
na]ionale, s` se substituie presei, pentru a spune ce tehnic` de dare de
seam` jurnalistic` trebuie adoptat`.
Jurisdic]iile daneze au insistat puternic asupra circumstan]ei c` dl.
Jersild a luat el \nsu[i ini]iativa de a face emisiunea despre bluzoanele
verzi, c` el [tia dinainte c` ace[tia riscau s` profereze expresii rasiale
\n cursul discu]iei [i a \ncurajat un asemenea discurs. El decupase
emisiunea \n a[a fel \nct s` p`streze afirma]iile agresive. F`r` inten]ia
sa, aceste declara]ii nu ar fi fost difuzate c`tre un cerc larg de oameni
[i nu ar fi c`zut deci sub inciden]a legii penale. Curtea are convingerea
c` era vorba de motive pertinente \n sensul paragrafului 2 al art. 10.
Pe de alt` parte, luat \n ansamblu, reportajul nu putea, \n mod obiectiv,
s` par` c` ar avea ca scop final propagarea de idei [i opinii rasiste.
Curtea nu observ` nici un motiv s` pun` la \ndoial` aprecierea c`
echipa magazinului duminical de actualit`]i a dat calitatea de
actualitate sau de informa]ie reportajului atacat, proiectat \n cadrul
unei emisiuni serioase [i destinate unui public bine informat. Desigur,
reportajul nici nu a amintit explicit c` incitarea la ur` rasial` [i ideea
unei rase superioare sunt imorale, periculoase [i ilegale. Totu[i, avnd
\n vedere anumite elemente contradictorii aduse \n reportaj [i faptul c`
expunerea lor se vede, prin for]a lucrurilor, limitat` \ntr-un reportaj
scurt difuzat \n cursul unei emisiuni mai lungi, precum [i libertatea de
apreciere a ziaristului \n ceea ce prive[te forma, absen]a unui asemenea avertisment nu este pertinent`.
Reportajele de actualitate axate pe discu]ii, prelucrate sau nu, reprezint` unul din mijloacele cele mai importante, f`r` de care presa nu ar
putea juca rolul s`u indispensabil de cine de paz` public. A san314

c]iona un ziarist pentru c` a ajutat la difuzarea unor declara]ii venind

de la un ter], \ntr-o discu]ie, ar \mpiedica grav contribu]ia presei la
dsicutarea problemelor de interes general [i nu s-ar putea concepe f`r`
motive deosebit de serioase. Suma mic` a amenzii nu este de luat \n
considerare.
F`r` nici o \ndoial` c` remarcile, care au dus la condamnarea bluzoanelor verzi, erau mai mult dect insult`toare pentru membrii
grupurilor vizate [i nu beneficiau de protec]ia art. 10. Totu[i, chiar
avnd \n vedere felul \n care dl. Jersild a preg`tit subiectul bluzoanelor
verzi, nu s-a demonstrat c` reportajul, luat ca un \ntreg, a fost de natur`
s` justifice a-l declara pe cel interesat vinovat de o infrac]iune la Codul
penal [i a-l sanc]iona. Deciziile judiciare pertinente nu arat` c` au ]inut
seam` de faptul c` emisiunea nu urm`rea un obiectiv rasist. Motivele
avansate, \n sprijinul condamn`rii dlui. Jersild, nu sunt suficiente
pentru a convinge c` amestecul \n exercitarea dreptului celui interesat
la libertatea de exprimare era necesar; \n special, mijloacele folosite
erau dispropor]ionate fa]` de ]elul urm`rit, protejarea drepturilor [i
libert`]ilor celorla]i. |n consecin]`, respectiva condamnare a \nc`lcat
art. 10 (12 voturi pentru, 7 \mpotriv`).
1193. - |n baza art. 50, Curtea decide c` \ns`[i constatarea unei viol`ri
ofer` \n sine o satisfac]ie echitabil` suficient` pentru prejudiciul
moral. Ea acord` rambursarea amenzii aplicate peti]ionarului [i
accept` \n \ntregime cererea sa pentru cheltuieli de judecat` [i taxe (17
voturi pentru, 2 \mpotriv`).

Protec]ia surselor ziari[tilor

158. CAZUL GOODWIN contra REGATULUI UNIT - Injonc]iunea
unui tribunal asupra unui ziarist pentru a-l soma s` dezv`luie
sursele sale de informa]ie [i aplicarea unei amenzi pentru refuzul
de a se supune.
1158. - Dl. William Goodwin este un ziarist britanic, rezident la Londra. |n august 1989, el \ncepe un stagiu la The Engineer. pe 2 noiem315

brie urm`tor, el prime[te un apel telefonic de la o persoan` care \i

furnizeaz` spontan informa]ii despre societatea Tetra: aceasta este \n
c`utarea unui \mprumut de 5 milioane de lire [i se g`se[te confruntat`
cu probleme financiare, rezultnd dintr-o pierdre prev`zut` de 20,3
milioane lire sterline. Pe 6 [i 7 noiembrie 1989, peti]ionarul telefoneaz` societ`]ii Tetra pentru a verifica faptele [i o invit` s` comenteze
informa]iile primite \n leg`tur` cu problemele financiare. El redacteaz` apoi un proiect de articol ce urmeaz` s` apar` \n The Engineer.
Considernd c` informa]iile provin dintr-un proiect de plan de dezvoltare confiden]ial, care a disp`rut de la 1 noiembrie 1989, Tetra
solicit` [i ob]ine din partea Hight Court un ordin provizoriu necontradictoriu care-l \mpiedic` pe editorul de la The Engineer s` publice
articolul contraversat. Pe 16 noiembrie, toate ziarele [i revistele britanice interesate sunt informate despre acest ordin. La 22 noiembrie
1989, societatea ob]ine de la High Court o ordonan]` care someaz`
peti]ionarul s` restituie notele personale, pe motiv c` este necesar \n
interesul justi]iei, \n baza articolului 10 al legii din 1981 asupra
contempt of court, ca identitatea informatorului s` fie divulgat` pentru
ca societatea s` poat` \ncepe o procedur` \mpotriva sa \n vederea
recuper`rii documentului r`t`cit, s` ob]in` un ordin care s` \mpiedice
orice nou` publicare sau s` cear` daune-interese drept compensare
pentru cheltuielile angajate de ea.
La 12 decembrie 1989, Court of Appeal respinge recursul adresat de
peti]ionar \mpotriva ordonan]ei de divulgare, dar \l autorizeaz` s`
\nainteze recurs la Camera Lorzilor.
Aceasta respinge recursul la 4 aprilie 1990, apreciind ca stabilit` deja
necesitatea de a divulga notele peti]ionarului. A[a cum Lordul Bridge
arat` \n Camera Lorzilor, Tetra a beneficiat de o ordonan]` de divulgare a identit`]ii sursei, \n principal, din cauza amenin]`rii cu grave
prejudicii asupra afacerilor sale [i, \n consecin]`, asupra mijloacelor de
existen]` a salaria]ilor s`i, pe care le-ar crea publicarea informa]iei
con]inute \n planul s`u de dezvoltare, atunci cnd negocierile \n vederea g`sirii de noi finan]`ri erau \n curs. Aceast` amenin]are, comparabil` cu o bomb` cu \ntrziere, conform termenilor Lordului Donaldson \n fa]a Court of Appeal, nu poate fi \nl`turat`, a[a cum afirm`
Lordul Bridge, dect cu condi]ia ca Tetra s` reu[easc` s` cunoasc`
316

informatorul, ca acesta din urm` s` fie ho]ul exemplarului de plan sau

s` permit` identificarea ho]ului, dnd \n acest fel societ`]ii posibilitatea de a intenta o procedur` pentru recuperarea documentului disp`rut.
Importan]a protej`rii informatorului, a conchis Lordul Bridge, este
serios diminuat` datorit` complicit`]ii acestuia, cel pu]in \ntr-o grav`
divulgare de informa]ii confiden]iale, care nu compenseaz` nici un
interes legitim de a vedea publicate aceste informa]ii.
De la un cap`t al altul al procedurii, peti]ionarul refuz` s` comunice
notele sale. La 10 aprilie 1990, High Court \l condamn` la o amend`
de 5000 lire sterline pentru contempt.
1159. - |n cererea sa din 27 septembrie 1990 c`tre Comisie, dl. Goodwin se pretinde victim` a unei atingeri a libert`]ii sale de exprimare,
garantat` prin articolul 10 al Conven]iei.
Hot`rrea din 27 martie 1996 (Marea Camer`) (Culegere/1996-II)
1160. - Nici una din persoanele ap`rute \n fa]a instan]elor nu contest`
c` ordonan]a de divulgare [i amenda aplicat` pentru refuzul de a se
supune constituiau o ingerin]` \n exercitarea dreptului la libertate de
exprimare.
Aceste m`suri erau prev`zute prin lege. Ele nu numai c` se bazau pe
dreptul intern, dar legisla]ia care reglementa emiterea de ordonan]e
era, de altfel, previzibil`. |n aceast` privin]`, Curtea recunoa[te c` este
dificil, \n domeniul respectiv, de a redacta legi foarte precise [i c` o
anumit` suple]e poate fi chiar de dorit. Puterea tribunalelor engleze de
a emite ordonan]e de divulgare este supus` unor importante restric]ii.
Interpretarea legisla]iei pertinente, dat` \n spe]`, de c`tre Camera
Lorzilor, nu a mers dincolo de ceea ce se putea prognoza \n mod
ra]ional. Nu exist` nici alte elemente care s` arate c` legea respectiv`
nu i-a acordat peti]ionarului o protec]ie adecvat` \mpotriva arbitrariului.
Ingerin]a urm`rea scopul legitim constnd \n protejarea drepturilor societ`]ii Tetra. De asemenea, Curtea consider` inutil s` cerceteze dac`
ea era destinat` s` previn` infrac]iuni penale.
Era oare ea necesar` \ntr-o societate democratic`? O serie de considera]ii generale preced examinarea circumstan]elor cazului.
317

Conform Cur]ii, protec]ia surselor jurnalistice este una din pietrele de

temelie ale libert`]ii presei, a[a cum reiese din legile [i codurile
deontologice \n vigoare \n numeroase State Contractante [i cum o
afirm` numeroase instrumente interna]ionale cu privire la libert`]ile
jurnalistice (spre exemplu Rezolu]ia asupra libert`]ilor jurnalistice [i a
drepturilor omului, adoptat` la a 4-a Conferin]` ministerial` european`
asupra politicii de comunicare \n mas` (Praga, 7-8 decembrie 1994) [i
Rezolu]ia Parlamentului european asupra nedivulg`rii surselor jurnalistice din 18 ianuarie 1994, ap`rut` \n Journal officiel des Communauts europennes nr. C 44/34. Absen]a unei asemenea protec]ii
ar putea s` descurajeze sursele jurnalistice \n a ajuta presa s` informeze publicul \n probleme de interes general. |n consecin]`, presa ar
putea fi mai pu]in \n stare s`-[i joace chiar rolul ei indispensabil de
cine de paz`, iar capacitatea sa de a da informa]ii precise [i fiabile
ar putea fi mic[orat`. Avnd \n vedere importan]a pe care o are
protec]ia surselor jurnalistice pentru libertatea presei \ntr-o societate
democratic` [i efectul negativ asupra exercit`rii acestei libert`]i pe
care risc` s`-l produc` o ordonan]` de divulgare, o asemenea m`sur`
nu ar concorda cu articolul 10 al Conven]iei dect dac` se justific`
printr-un imperativ preponderent de interes public. Este cazul s` se
acorde o mai mare \nsemn`tate interesului societ`]ii democratice de
a-[i asuma [i men]ine libertatea presei atunci cnd este vorba de a
determina dac` restric]ia era propor]ional` cu scopul legitim urm`rit.
Limitele aduse confiden]ialit`]ii surselor jurnalistice cer din partea
Cur]ii cel mai scrupulos examen.
Justific`rile avansate \n spe]` pentru ordonan]a de divulgare trebuie
analizate \n cadrul general al ordinului provizoriu necontradictoriu,
acordat anterior societ`]ii Tetra [i notificat tuturor ziarelor [i revistelor
britanice. Ordonan]a de divulgare viza un scop, \ntr-o mare m`sur`,
identic cu cel al ordinului, adic` s` \mpiedice difuzarea informa]iilor
confiden]iale aflate \n plan. F`r` nici o \ndoial` c` acest ordin reu[ise
\n mod efectiv s` blocheze difuzarea informa]iilor confiden]iale \n
pres`. Creditorii, clien]ii, furnizorii [i concuren]ii societ`]ii Tetra nu
urmau s` afle deci, respectivele informa]ii pe aceast` cale. Un aspect
capital al amenin]`rii cu un prejudiciu comercial, ap`snd asupra
societ`]ii Tetra, fusese, deci, \n mare parte neutralizat datorit` ordinu318

lui. Aceasta fiind situa]ia, Curtea apreciaz` c`, \n m`sura \n care

ordonan]a de divulgare viza numai s` \nt`reasc` ordinul, restrngerea
suplimentar` a libert`]ii de exprimare pe care ea o aducea dup` sine nu
se justifica prin motive suficiente, \n ceea ce prive[te paragraful 2 al
articolului 10.
Ct prive[te celelalte obiective ale ordonan]ei de divulgare, Curtea nu
consider` c` interesele societ`]ii Tetra - a elimina, deschiznd o procedur` contra sursei, cel`lalt aspect al amenin]`rii cu paguba \mpotriva
ei pe care o reprezenta difuzarea informa]iilor confiden]iale pe alte c`i
dect presa, a ob]ine daune-interese [i a demasca un salariat sau un
colaborator neloial - erau suficiente, chiar cumulate, pentru a avea
c[tig de cauz` asupra interesului public capital, pe care-l constituie
protec]ia sursei ziaristului.
|n rezumat, ordonan]a de divulgare nu reprezenta un mijloc rezonabil
propor]ional cu urm`rirea scopului legitim vizat. Restric]iile pe care ea
le-a f`cut s` apese asupra ziaristului nu puteau deci trece ca necesare
\ntr-o societate democratic` pentru a ap`ra drepturile societ`]ii Tetra. A
avut loc, deci, o violare a articolului 10 (11 voturi pentru, 7 \mpotriv`).
1161. - |n temeiul articolului 50, Curtea consider`: constatarea viol`rii
constituie o satisfac]ie echitabil` suficient` pentru a repara
prejudiciului moral suferit de dl. Goodwin (unanimitate).
Pentru taxele [i cheltuielile de judecat`, ea apreciaz` ca adecvat` suma
considerat` rezonabil` de c`tre guvern [i acord`, deci, peti]ionarului
37595,50 lire sterline (inclusiv TVA), minus 9300 FF deja v`rsa]i de
Consiliul Europei cu titlul de asisten]` judiciar` (unanimitate).

Urm`ririle dup` publicare

156 CAZUL LINGENS contra AUSTRIEI - Condamnare penal` a
unui jurnalist pentru def`imarea Cancelarului federal
1146. - La 14 [i 21 octombrie 1975, dl. Peter Lingens public`, \n
magazinul vienez Profil, dou` articole unde ap`reau critici severe
\mpotriva dlui. Bruno Kreisky, \n perioada respectiv` Cancelar Fede319

ral, pentru atitudinea sa fa]` de un lider politic care apar]inuse, \n

timpul celui de al doilea r`zboi mondial, unei brig`zi de S.S., precum
[i pentru atacurile sale \mpotriva dlui. Simon Wiesenthal, care \l
denun]ase public pe cel interesat. Dl. Kreisky intenteaz` ulterior o
ac]iune de citare direct` contra peti]ionarului pentru def`imare prin
pres`. La 26 martie 1979, Tribunalul regional din Viena accept` par]ial
ac]iunea [i aplic` celui incriminat o amend` de 20000 ATS. Pe baza
apelului celor doi interesa]i, Curtea de apel din Viena anuleaz` decizia
[i retrimite cazul la Tribunalul regional care, la 1 aprilie 1981, confirm`
prima sa decizie. Sesizat` din nou de c`tre dnii Kreisky [i Lingens,
Cutea de Apel reduce amenda la 15000 ATS la 29 octombrie 1981.
1147. - |n cererea sa din 19 aprilie 1982, c`tre Comisie, dl Lingens se
plnge de condamnarea sa; el vede \n aceasta o atingere incalificabil`
la libertatea sa de exprimare, garantat` de art. 10 din Conven]ie.
Hot`rrea din 8 iulie 1986 (plenul cur]ii) (seria A nr. 103)
1148 - Curtea constat` c` din cauza condamn`rii pentru def`imare,
pronun]at` de c`tre tribunalul regional din Viena [i confirmat` de
Curtea de Apel, a existat un amestec al autorit`]ilor publice \n exercitarea libert`]ii de exprimare a peti]ionarului. Ingeren]a era prev`zut` de lege (art. 111 din Codul penal) [i urm`rea un scop legitim
prin prisma art. 10 paragraf 2 din Conven]ie (protejarea reputa]iei sau
drepturile altora). Guvernului, care evoca un conflict posibil \ntre art.
10 (libertatea de exprimare) [i art. 8 (dreptul la respect pentru via]a
privat`), Curtea \i r`spunde c` acele critici ale dlui. Lingens priveau
declara]ii publice ale dlui. Kreisky [i comportamentul s`u ca om politic, [i c` \n aceast` situa]ie nu este cazul s` se citeasc` art. 10 \n
lumina art. 8.
|n ce prive[te propor]ionalitatea sanc]iunii, ea aminte[te caracterul
esen]ial al libert`]ii de exprimare \ntr-o societate democratic`, care
este valabil [i pentru informa]iile [i ideile care lovesc, [ocheaz`
sau nelini[tesc. Ea subliniaz` importan]a deosebit` a acestor principii
pentru pres`: ei \i revine sarcina de a comunica informa]ii [i idei
asupra problemelor politice [i asupra altor chestiuni de interes general,
iar publicul are dreptul de a le primi; \n afar` de acestea, libertatea
320

presei este un bun instrument pentru cunoa[terea [i judecarea ideilor

[i atitudinilor unor conduc`tori. Limitele criticii admisibile sunt deci
mai largi pentru un om politic dect pentru un simplu particular; cu
toate c` primul beneficiaz` [i de protec]ia paragrafului 2 al art. 10,
exigen]ele de protejare a reputa]iei sale trebuie pus` \n balan]` cu
interesele discut`rii libere a problemelor politice.
Articolele \n cauz` tratau chestiuni politice de interes public pentru
Austria; con]inutul [i tonul lor erau destul de echilibrate, \ns` termenii
critica]i erau de natur` s` d`uneze reputa]iei dlui. Kreisky. Fiind vorba
de un om politic, trebuie \n acela[i timp ]inut cont de contextul \n care
ei se \nscriau, adic` o controvers` politic` postelectoral`. Din punctul
de vedere al Cur]ii, pedeapsa aplicat` dlui. Lingens constituia un fel de
cenzur`, tinznd a-l incita s` nu see mai dedea, de aici \ncolo, la critici
formulate \n acest fel; \n domeniul politic, o asemenea condamnare
este de natur` s` \ngreuneze sarcinile de informare [i de control pe
care le are presa.
Curtea examineaz` apoi deciziile judiciare incriminate. Pasajele repro[ate ziaristului constituiau judec`]i de valoare, ceea ce punea \n cauz`
libertatea de opinie [i dreptul s`u de a comunica idei, iar jurisdic]iile
austriece cercetaser` dac` peti]ionarul a demonstrat adev`rul spuselor
sale, \n virtutea art. 111 paragraf 3 din Codul penal. Conform Cur]ii,
trebuie f`cut` o distinc]ie \ntre fapte [i judec`]i de valoare; existen]a
primelor poate fi demonstrat`, \ns` dovada adev`rului celor din a doua
categorie este imposibil`. |n plus, exactitatea faptelor de la baza
judec`]ilor de valoare ale dlui. Lingens [i buna-credin]` a acestuia nu
erau necesare. Amestecul nu era necesar pentru protejarea reputa]iei
altora [i deci a \nc`lcat art. 10 (unanimitate).
1149. - |n numele art. 50, Curtea recunoa[te dreptul dlui. Lingens de
a ob]ine rambursarea amenzii de 15000 ATS [i cheltuielile de judecat`
puse \n seama lui de c`tre jurisdic]iile austriece. Ct prive[te
cheltuielile f`cute prin publicarea hot`rrii \n revista Profil, ea nu
exclude c` peti]ionarul a suferit o anumit` pierdere de [anse, peste
cheltuielile de reproducere. Ea consider` plauzibil` suma cerut`, cu
titlu de cheltuieli de judecat` [i taxe, \n fa]a tribunalelor interne. |n
ceea ce prive[te pe cele suportate \n fa]a organelor Conven]iei, ea nu
se consider` legat` de tarifele [i criteriile na]ionale [i subscrie pentru
321

rest, la rezervele exprimate de guvern \n ce prive[te caracterul lor

rezonabil. Ea accept`, \n final, s` acorde rambursarea cheltuielilor de
deplasare [i de [edere a celui interesat la Strasbourg cu ocazia
audierilor. Sumele alocate ating un total de 284538,60 ATS
(unanimitate).

322

Note bibliografice
1) COMISIA EUROPEAN~ - organism institu]ional al Uniunii Europene,
cu atribu]iuni executive, format din 20 de membrii; numi]i printr-un
comun acord de statele Uniunii, pe o perioad` de patru ani. Statele
considerate mari, ca \ntindere teritorial` [i popula]ie - Germania, Fran]a, Regatul Unit , Italia [i Spania - sunt reprezentate de cte doi membri.
de[i numi]i de guvernele statelor pe care le reprezint`, membrii
Comisiei beneficiaz` de statut de independen]` fa]` de organismele
executive care i-au numit. (Surse: L ABC du droit communautaire de
Klaus - Dieter Borchardt, Luxembourg, 1994; Drept institu]ional comunitar european de acad. prof. dr. docent Ion P. Filipescu [i dr.
Augustin Fuerea; Ed. Actami,1997).
2) FORUM-ul societ`]ii informa]iei - instituit de COMISIA EUROPEAN~, \n anul 1995. Are 128 de membrii numi]i de Comisie, dintre
care jum`tate sunt propu[i de statele membre. Membrii Forum-ului se
desemneaz` dintre editori [i autori, produc`tori de film [i de televiziune, din radiofuziune, operatori de re]ele mobile [i prin satelit. (Iris, nr.
9/septembrie 1996).
3) MENTALUL - \n sensul de element intelectual, atitudine mental`;
oraison mentale - ceea ce \ntmpl` \n spirit (Larousse, 1975), dar
[i credin]e, prejudec`]i, modalit`]i de a gndi ( [i de a exprima gndurile), reac]iile ra]ionale [i afective, logice [i prelogice. |ntr-o expresie
condensat` - aria ra]ional`/afectiv`/instinctiv`, proprie mentalului colectiv [i individual; aria ac]iunilor imateriale, dar consubstan]iale exis323

ten]ei; fenomenologie \n abstract. (Vezi Dic]ionar de sociologie,

coordonat de C. Zamfir [i Laz`r Vl`sceanu, Editura Babel, Bucure[ti,
1993; Istoria sociologiei de Ilie B`descu, Ed. Porto-Franco, Gala]i,
1994. Nuan]`ri interesante propune profesorul Mihai Dinu, \n comunicarea Paradigma teatral` a comunic`rii sociale: de la metafor` la
model, ]inut` la FSJC, \n mai 1999, incluznd [i unele concluzii ale
Institute for Mental Research (SUA) referitoare la blocajele comunica]ionale.
4) CYBER-MAFIA, autori: Serge le Doran [i Phillippe Rose (Crima
organizat` nu poate oculta un formidabil instrument al criminalit`]ii
imateriale (s.ns.) la care are acces u[or - Autorii se refer` la re]elele de
computere, b`nci de date, re]ele de comunica]ii etc., instalate \n sistemul
financiar-bancar, \n \ntreprinderi, organiza]ii militare, sistemele de comunica]ii prin satelit - re]ele [i sisteme u[or penetrate de noua genera]ie
de mafio]i. Cartea a ap`rut la Editura Antet, 1998.
5) SFR{ITUL MODERNIT~}II [i Societatea transparent`, c`r]i ale
gnditorului italian Gianni Vattimo, ap`rute la Editura Pontica, \n
1993, respectiv, 1995, \n traducerea doamnei {tefania Mincu, fin` cunosc`toare a fenomenului cultural italian. Prima carte are \n cuprins [i o
postfa]` - interviu de prof. Marin Mincu poate cel mai autorizat italienist romn., la ora actual`. Profesorul Mincu pare a fi un pasionat al
gndirii lui Vattimo. Una din sintagmelememorabile ale filosofului italian este gndirea slab`, relativ` la trecerea \n post-modernitate a lumii
actuale. Cteva preciz`ri ale lui G. Vattimo, consemnate de profesorul
Mincu, \n interviul din finalul c`r]ii amintite (|n loc de prefa]`): ...Nu
exist` o istorie militar` [i deci nu exist` modernitate. Postmodernitatea
fiind considerat` epoca unei gndiri a pluralit`]ii, G. Vattimo conchide:
...Chiar trecerea de la unitate la pluralitate e o form` de sl`bire
(s.ns.)... {i o apreciere de ordin general: Gndirea slab` accept` elementele postmodernit`]ii: sfr[itul metafizicii, sfr[itul viziunii unitare.
Aceste sfr[ituri nu sunt ni[te decese (...) ci sunt eliber`ri, chances.... {i
Gianni Vattimo nume[te, \n Societatea transparent` (pag. 186), postmodernitatea. Fa]` de cei care ar numi respectiva etap` o und` trec`toare, un concept dep`[it, autorul italian se delimiteaz` clar ([i
pentru tema lucr`rii noastre, semnificativ): ...Termenul de postmodern
are un sens; [i ..acest sens e legat de faptul c` societatea \n care tr`im e
o societate a comunic`rii generalizate, (o societate de mass media (pag.
324

5). |n plan normativ, constat`m ceea ce am putea numi o sl`bire a

normei; \n sensul semnalat, al sl`birii dispozitivului normei. De altfel,
prof. Sorin Alexandrescu va adopta sintagma Vattimo la consecin]ele \n
normativ ale postmodernit`]ii, propunnd formularea: Pentru retragerea discret` a normelor.
6) NORMA EXHAUSTIV~ - principializat`, generat` [i generalizant`
- pn` acolo unde toate efectele/consecin]ele informa]iei pot fi identificate [i calificate, re-ordonate. Norma exhaustiv` nu se origineaz` \ntr-o
arie prenormativ` [i, cu att mai pu]in, \ntr-una prelogic`, arie semnalat`
de Levy-Bruhl, la nivelul mentalit`]ii primitive (constatare la care avea
s` renun]e el \nsu[i, ulterior)... Norma exhaustiv` suport` o sensibil`
relativizare a dispozi]iei, concomitent cu atenuarea principiului triadic al
normativiz`rii (al gndirii europene, \n general). Procesul transformativ
relev`, de pe acum, tendin]a de trecere la o structur` binar` (cvasibinar`), datorit` influen]elor societ`]ii informa]iei [i, prin consecin]`,
a sl`birii caracterului unitar (specific modernit`]ii) [i extensiei opera]ionale a pluralismului, \n postmodernitate, a[a cum observa [i Gianni
Vattimo. Norma exhaustiv` decurge, din principiile generale, c`l`uzitoare, ale comportamentului uman, prin natura sa, individualizant, diferit, pluralist. Ca [i principiile generale, norma exhaustiv`, succesiv`
acestora, nu trebuie caracterizat` \n expresia ei metafizic`, izvornd din
libertatea nestrunit` a imagin`]iei (prof. dr. Nicolae Popa), ci \n voca]ia
ei multisensual` [i multifactual`. Pluralismul normei exhaustive semnaleaz` [i trecerea [tiin]ei normativit`]ii de la ideea unidimensional`,
conferit` de [tiin]a [i practica unitar` a dreptului, la multidimensionalitatea provocat` de postmodernitate, \n evolu]ia c`reia informa]ia are
func]ia ordonator-generativ`. Un sprijin real \n interpretarea evolu]iei
substan]iale a normei \l poate constitui [i criteriul gradului [i intensit`]ii acesteia, utilizat \n clasificarea normelor juridice. Profesorul Nicolae
Popa consider`, c`, dup` gradul [i intensitatea inciden]ei lor se disting
normele-principii, denumite [i norme cardinale, norme ce se impun \n
raport cu celelalte norme (...), precum [i \n con[tiin]a comun`, cu o for]`
de valabilitate mult mai evident`, oarecum axiomatic`, ap`rnd ca
adev`rate postulate juridice. Norma exhaustiv` decurge, din principii
fundamentale, universale, apropiind norma operativ` de postulat, de
axiom` comportamental`. (Prof. dr. Nicolae Popa, Teoria general` a
dreptului, Ed. Actami, Bucure[ti, 1994). Tot despre norma exhaustiv`
325

7)

8)

9)

10)

11)
12)

326

a se vedea [i Capitolul 12 al lucr`rii de fa]` (Delictul global).

PERSPECTIVA DRAMATIC~ pare a domina analiza rela]iilor de
comunicare. Jean Baudrillard, observator \ngrijorat al proceselor comunica]ionale, relev` consecin]ele grave ale excesului de informa]ie,
concomitent ([i din aceast` cauz`) cu absen]a comunic`rii. Filosoful
francez nu-[i mai face nici m`car iluzii cu referire la [ansele modera]iei
aristotelice \n materie. |ntr-un studiu, publicat \n volumul La solitude
(Paris, 1978); imposibilitatea preeminen]ei sensului, \n condi]iile avalan[ei informa]iei cap`t` accente dramatice/ireversibile pentru condi]ia
omului modern. Autorul francez pare a prelua, implicit, considera]ii [i
ra]ionamente cu o carier` cert`, \n epoc`; reg`sim concluzii proferate de
H. Marcuse (Ideologul mi[c`rilor studen]e[ti, Paris, 1968), \n special
din Omul unidimensional (Scrieri filosofice, Ed. Politic`, 1997);
cum au aceea[i familie de idei \l putem identifica pe J. F. Revel,
Cunoa[terea inutil`, Ed. Humanitas,1995).
PA{I PESTE GRANI}E, cartea de eseuri semnat` de celebrul fizician german Werner Heisenberg, (Ed. Politic`, 1977), ofer` o viziune
original` nu numai relativ` la disponibilit`]ile generative [i autogenerative ale materiei, dar [i la principiul cauzalit`]ii, fapte [tiin]ifice de
referin]`.
ADAPT~RI {I IPOTEZE plauzibile, actuale, propune acad. prof. dr.
Mihai Dr`g`nescu \n dou` decenii. Prof. Dr`g`nescu propune conceptul de infomaterie, bazat` pe rela]ia orgenic` (consubstan]ial`) dintre
materie [i informa]ie. ( Informa]ia este de la \nceput \n materie la egalitate cu materia, f`r` dualism... ca proprietate a materiei - Spiritualitate,
informa]ie, materie - Ed. Academiei, 1988). De acela[i autor: Informa]ia materiei, Ed. Academiei, 1990.
OMUL PROBLEMATIC, eseu al lui Gabriel Marcel, filosof existen]ialist francez, \n care autorul \ncearc` s` dea un r`spuns plauzibil,
profund moral [i cre[tin, \ntreb`rii: |n ce condi]ii omul a putut deveni
\ntru totul o problem` pentru om?
REFLEC}II MEMORABILE, c`rora le-am decupat dinadins sensul,
dau con]inut studiului La Panse et le Mouvant, Paris, 1939
DIC}IONARE: Petit Larousse illustre, Paris, 1975; Le Robert micro, Paris, 1994. Adev`rata l`murire a conceptului ne ofer` excep]ionala carte a lui Harold Bloom, Canonul occidental, (Ed. Univers,
Bucure[ti, 1998), iar l`muriri asupra sensului cuvntului canon pro-

13)
14)

15)

16)

17)

pune dna. Mihaela Anghelescu Irimia, \ntr-o remarcabil` postfa]`.

DILEMA, nr. 245, pag. 7, prof. Paul Cornea public` un eseu l`muritor,
primul \n tem`, dup` ct se pare. (Canonul occidental de H. Bloom
ap`rea \n 1999)
CONFERIN}A A TREIA CALE a avut loc \n 21 septembrie 1998, la
Facultatea de {tiin]e Juridice din New York, la care au participat: Bill
Clinton, Tony Blair, Romano Prodi [i Pet`r Stoianov. Prilej pentru ziarul
Le Monde de a titra: Domnii Clinton, Blair, Prodi [i Stoianov au f`cut
un elogiu politicos celei de a treia c`i (Vezi Cotidianul, 25 septembrie 1998). |n Adev`rul din 9 octombrie 1998, Silviu Brucan comenteaz` evenimentul, reamintind istoricul ideii a treia cale, al c`rei \nceput
se plaseaz` \n anii 60, cnd economi[ti unguri [i polonezi o considerau
o alternativ` la evolu]iile de tip comunist, totalitarist. Ce \nseamn` azi a
treia cale precizeaz` premierul britanic Tony Blair, \n Wa-shington
Post, \ntr-o fraz` sintetizatoare: Cea de a treia cale este drumul spre
re\nnoire [i succes pentru social-democra]ia modern`. Este normal, deci,
s` se poat` vorbi de o retragere mai mult dect discret` a normelor [i
uzan]elor actualei ordini/c`i, \n fa]a celei ce tocmai se impune.
C~R}I ap`rute [i \n limba romn`: Francis Fukuyama: Sfr[itul istoriei?, Ed. Vremea, Bucure[ti, 1994; S. P. Huntington: Ciocnirea civiliza]iilor, Ed. Antet, 1998; Gianni Vattimo: Sfr[itul modernit`]ii,
Ed. Pontica, 1993; Societatea transparent`, Ed. Pontica, 1995 [i alte
c`r]i ale aceluia[i autor, ap`rute \n editura men]ionat`, prin grija profesorului Marin Mincu.
IDEILE profesorului Sorin Alexandrescu sunt re]inute, sugestiv, \n
ra]ionamentul cultural romnesc. Astfel, Laszlo Alexandru \mbr`]i[eaz` teza lui Sorin Alexandrescu, cel care construie[te un model incitant
de evolu]ie a culturii romne [i, prin Titu Maiorescu, E. Lovinescu, G.
C`linescu [i Nicolae Manolescu, crede \n configurarea unui canon
unitar [i \n modelarea con[tiin]ei de sine moderne (Jurnalul literar,
nr. 15-16, august 1998)... O recent` carte semnat` Sorin Alexandrescu
(Paradoxul romnesc, Editura Univers, 1998) vorbe[te de c`derea \n
pre-modern a culturii, dar [i a societ`]ii romne[ti, \n general. |n fapt,
de o stranie resuscitare, am spune noi, \n divergen]`, a socios-ului esen]ial, a materiei subiective, \n fa]a canoanelor evolutive.
NON-DREPTUL \n Antilogia gndirii juridice, de Philippe Malaurie,
Ed. Humanitas, 1997, pag. 365 [i urm`toarele.
327

18) CONSTITU}IA LIBERT~}II, de Friedrich A. Hayek, editat` de

Institutul european, 1998, pag. 250 [i urm`toarele.
19) ARTICOLUL 31 din Constitu]ia Romniei exprim`, f`r` echivoc, \n
chiar primul alineat, accesul ne\ngr`dit al persoanei la informa]ia de
interes public, \n ace[ti termeni: (1) Dreptul persoanei de a avea acces
la orice informa]ie de interes public nu poate fi \ngr`dit. Important va
fi s` se delimiteze \ntre interesul public [i cel privat, \n cazul informa]iei,
demers esen]ial \n asigurarea securit`]ii [i protec]iei persoanelor [i
institu]iilor. C`r]i de referin]` \n domeniu: Prof. dr. Nicolae Popa:
Teoria general` a dreptului, Bucure[ti, 1994; Dan Ciobanu - Victor
Duculescu: Drept constitu]ional romn, Bucure[ti, 1993; Mihai Constantinescu - Ioan Muraru: Drept parlamentar, Bucure[ti, 1994.
20) NU ESTE VORBA DOAR DE ADAGIUL - parafraz`, dup` Descartes:
Sunt informat, deci exist (\ntr-o alt` formulare: Exist \n m`sura \n
care sunt informat). Sunt de acum speciali[ti recunoscu]i (sociologi ai
mass-media, filosofi) care observ` efectele existen]iale (etice, spirituale,
chiar genetice) ale informa]iei, rolul decisiv al acesteia \n definirea condi]iei umane. La noi, acad. Mihai Dr`g`nescu a scris cteva interesante
c`r]i \n domeniu (Ortofizica, Informa]ia materiei etc.). Teza filosofului romn pare a fi aceasta: Informa]ia este de la \nceput \n materie,
la egalitate cu materia, f`r` dualism, \ntr-un mod firesc, ca proprietate a
materiei. De aici ra]ionamentul prin care se demonstreaz` realitatea
materiei ca structur`, deci generativ` [i autogenerativ`, ajungndu-[i
sie[i. Este vorba, \ns`, de o materie profund fenomenologic`, o materie cu efecte directe asupra identit`]ii umane: Mintea, gndurile, sentimentele, con[tiin]a omului sunt structural-fenomenologice, iar fenomenul nu poate fi dat dect de interven]ia materiei profunde, respectiv de o
component` a ei pe care am numit-o informaterie (s.ns.). Socializarea
omului sesizeaz` [i mai acut disponibilitatea sa informa]ional`. Astfel
\nct din momentul apari]iei unei mari disponibilit`]i informa]ionale,
omul a trecut de la evolu]ie biologic` la evolu]ie informa]ional`, cu prioritate. (A se vedea Eseuri, Ed. Academiei Romne, 1993 [i Spiritualitate, informa]ie, materie - eseuri - Ed. Academiei RSR, 1988)
21) ESTE REMARCABIL~ precizarea constitu]ional` \n materie de respect al intimit`]ii persoanei. Articolul 26 al Constitu]iei Romniei are
acest cuprins: (1) Autorit`]ile publice respect` [i ocrotesc via]a intim`,
familial` [i privat`. (2) Persoana fizic` are dreptul s` dispun` de ea
328

\ns`[i, dac` nu \nc`lc` drepturile [i libert`]ile altora, ordinea public` sau

bunele moravuri... Desigur, legea fundamental` are \n vedere
raporturile cu statul, cu autorit`]ile publice \n general, ca organisme
statale. Este cel pu]in restrictiv` expresia dac` nu \ncalc`..., avnd \n
vedere \n]elesurile ce pot fi cuprinse \n sintagma autorit`]i publice
(institu]ii, organisme guvernamentale, neguvernamentale, profesionale,
politice etc.) [i care intervin \n via]a persoanei [i institu]iilor. Cu
deosebire, presa face o not` distinct`, tocmai prin voca]ia de a face din
via]a persoanelor [i a institu]iilor subiecte permanente. {i cum nu exist`
\nc` posibilit`]i [i instrumente foarte riguroase pentru a distinge \ntre
via]a public` [i privat`, \nc`lc`rile teritoriiilor intime sunt frecvente [i
adesea dureroase, greu reparabile. Ocupndu-se de problem`, L. Solal
ajunge la concluzia de circumstan]` c`, \n stabilirea a ceea ce este public
[i a ceea ce este privat \n existen]a diurn` a persoanei, ar trebui aplicat
principiul: Tot ceea ce nu prezint` un interes public este privat, [i tot
ceea ce prezint` interes public nu este privat!...
Formularea exact` este aceasta: - tot ceea ce, \n existen]a unui individ,
nu poate avea repercusiuni directe asupra colectivit`]ii face parte din
via]a sa privat`; - tot ceea ce poate, dimpotriv`, aduce r`u sau profit
colectivit`]ii scap` vie]ii private (a individului)... A rezolva raportul
public-privat numai \ntre cet`]ean [i autorit`]i (acestea ca expresii
statale) este prea pu]in [i nu neap`rat u[or de clarificat. |n cuprinsul
lucr`rii vom reveni asupra temei, cu date comparative.
22) ELANUL INSULEI, Lucian Blaga (carte de aforisme, colec]ia Restituiri), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977.
23) NORBERT WIENER, \n lucrarea sa Cibernetica sau [tiin]a comenzii
[i comunic`rii la fiin]e [i ma[ini, Ed. {tiin]ific`, 1966, ofer` un sens
mai cuprinz`tor defini]iei, prin acceptarea reciprocit`]ii comunica]ionale, a feed-back-ului: A comunica cu lumea din afar` \nseamn` a
primi mesaje de la ea [i a-i expedia mesaje. Pe de o parte, aceasta \nseamn` a observa, a experimenta [i a \nv`]a, iar pe de alt` parte, a ne
exercita influen]a asupra lumii din afar`, astfel \nct ac]iunile noastre s`
devin` proprii unui scop [i eficiente. (A se vedea [i Cibernetica, Ed.
Academiei, 1981, pag. 81-86).
24) CONSIDERA}IILE, SURPINZ~TOARE \n anii 60, ale sociologului
canadian Marshall McLuhan referitoare la raporturile sensibile (gama
senzorial`) ce se produc \n fiin]a uman`, detrminat` de recept`rile
329

25)

26)

27)

28)

29)
330

cognitive, au f`cut [coal`. Dac`, informa]ional vorbind, cuceririle culturale au fost decisive pentru un anumit tip de evolu]ie intelectual` (intr`
aici alfabetul, tiparul), din perspectiva armoniei senzoriale, omul a
suferit un grav dezechilibru, raportat la epoca arhaic`, primitiv`, cnd
tr`ia, recepta realitatea cu toate sim]urile. Tiparul, spre exemplu, favorizeaz` preeminen]a v`zului, fa]` de celelalte patru sim]uri. Se produce
deci, dezechilibrul gamei senzoriale.
LA GAZETTE, din martie-aprilie 1978, reia un text al lui Jacques de
Vathaire, care \ncepe astfel: Je suis inform. Vous tes informs. Cest
un homme bien inform... Imaginez un instant que ma machine ait
perdu sa lettre E accent aigu; jaurais ecrit ceci: Je suis informe. Vous
tes informes. Cest un homme bien informe!
C~R}ILE FUNDAMENTALE ale lui M. McLuhan sunt, cum bine se
[tie, Galaxia Gutemberg (tradus` \n romne[te) [i Pour comprendre
les medias, chiar dac`, la un moment dat, se observa negativ determinismul tehnologic al celebrului canadian. A se vedea [i nota 6.
O DEFINI}IE LAPIDAR~ (R. Boda), \n care cuvntul esen]ial este
rela]ie - punerea \n rela]ie a Emi]`torului cu Receptorul, \ntr-un fel, o
rela]ie de reciptocitate. |n Dic]ionar de sociologie (coordonatori C.
Zamfir [i Laz`r Vl`sceanu): prin comunicare se \n]elege un proces de
emitere a unui mesaj [i transmitere a acestuia \ntr-o manier` codificat`
cu ajutorul unui canal c`tre un destinatar \n vederea recept`rii... Defini]ia nu pare a fi foarte diferit`, de[i sentimentul de proces unidirec]ional
r`mne. Or, a[a cum observa [i doamna Gina Stoiciu \n excelenta sa
carte Orient`ri opera]ionale \n cercetarea comunic`rii de mas`, comunicarea este definit` [i de orientarea dubl` a Emi]`torului [i Receptorului (coorientarea).
RGIS DBRAY, sociologul [i ziaristul devenit celebru prin arestarea
lui \n Bolivia, ca posibil simpatizant al lui Che Guevara, promotorul
revolu]iei permanente, nu-[i dezminte acuitatea social` a observa]iilor
sale [tiin]ifice sau publicistice. |n cazul de fa]` este vorba de un text
ap`rut \n periodicul francez Le Monde Diplomatique, martie 1980,
referitor la o carte ce analiza extraordinara presiune a realului la care
a fost supus pre[edintele chilian Allende, pe scurta perioad` a
dramaticului s`u mandat preziden]ial. Titlul articolului este sugestiv:
Mijloacele de informare \n timp de criz`.
ACEASTA A FOST UNA DINTRE MULTIPLELE SURPRIZE CI-

30)

31)
32)
33)
34)
35)
36)
37)

NICE oferite tinerei libert`]i (de expresie, de comunicare, de liber` exprimare) romne[ti. Realismul profesorului francez dr. Robert Badenter,
intervievat de Adev`rul, nr. 254 din 23 octombrie 1990, avea s` fie
completat de Minciuni mass-media [i, mai ales, de O minciun` ct
secolul de mare, de surpriza manipul`rii masacrului de la Timi[oara
[ide attea alte cazuri de dinainte [i dup` aceea.
O SERIE DE OPINII {I STUDII, ap`rute \n revista Journalism, \n
perioada 1970-1972 - utilizate pe larg \n acest capitol, completat cu sinteza francez` Guide du droit de la presse, cu cartea lui Michel
Friedman (Libert`]i [i r`spunderi ale ziari[tilor [i autorilor) [i cu
sinteza Mai multe voci, o singur` lume (Raport UNESCO) rezolv` o
lacun` bibliografic` privind sistematizareea dreptului la informa]ie. |n
aceea[i serie se situeaz` [i studiul lui Jean dArcy, promotor al no]iunii
de drept la comunicare din Dreptul omului de a comunica, document
CIC nr. 36.
DREPT CONSTITU}IONAL [i institu]ii politice, semnat` de profesorul Ioan Muraru de la Facultatea de Drept din Bucure[ti, ap`rut` la
Editura Actami, Bucure[ti, 1995.
OP. CIT., pag. 193
OP. CIT., pag. 194
JUSTI}IA CONSTITU}IONAL~, a profesorului Ion Deleanu, de la
Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, ap`rut` la Editura Lumina lex,
Bucure[ti, 1995
TEORIA GENERAL~ A DREPTULUI, carte de referin]` elaborat`
de profesorul Nicolae Popa de la Facultatea de Drept din Bucure[ti [i
ap`rut` la Editura Actami, Bucure[ti, 1994.
OP. CIT., pag. 46
BERDIAEV, \n Adev`r [i revela]ie, Editura de Vest, Timi[oara, 1993,
vorbind de omul transcedental, omul care \nchide \n el un strat profund,
abisal, care precede obiectivarea, acest om nu e determinat nici de
natur`, nici de societate; libertatea se afl` chiar \n el; (s.ns.). Acest
str`fund existen]ial poate fi mascat, atenuat, refulat. Omul poate s` nu fie
con[tient de existen]a lui; dar tocmai din acest str`fund s-a ivit tot ceea ce
omul a creat mai grandios de-a lungul propriei istorii (pag. 14). F`r` a
nega cu totul dimensiunea social` [i animal` a omului, Berdiaev vede, \n
fond, libertatea (con[tientizat` sau nu) a omului resortul creativ existen]ial, decisiv. Ceea ce societatea, natura uman` decide, \ntr-o m`sur` mai
331

mic` sau mai mare, ]ine de comportamentul liber, \n libertate [i fa]` de

libertate. De altfel, formula libertatea este necesitatea \n]eleas` nu
\nseamn` c` omului i se d` libertatea (libertatea este organic` fiin]ei
umane), cel mult i se poate stabili comportamentul \n [i fa]` de libertate
(libert`]i pierdute, libert`]i c[tigate, libert`]i legiferate etc.).
38) CONSTITU}IA ROMNIEI cuprinde un triptic sugestiv pentru condi]ia omului modern: 1/ libertatea con[tiin]ei (art. 29); 2/ libertatea de
exprimare (art. 30) [i 3/ dreptul la informa]ie (art. 31). Desigur, s-ar
putea face unele specula]ii referitoare la raportul libert`]i-drepturi, \n
ideea c` libert`]ile nu pot fi integrate exhaustiv \n norme care s` le
garanteze, \n timp ce drepturile pot fi garantate [i controlate prin litera legii. Aceasta, \n m`sura \n care credem c` libertatea poate fi [i
altceva dect un dat [i un drept natural al fiin]ei umane.
39) COLOCVIUL DE LA BUCURE{TI vine [i el cu o propunere de lege a
accesului la informa]ie mai mult dect interesant`, dac` lu`m \n seam`
reticen]a fa]` de lege (local` [i european`), \n suspicioasele vremi de
tranzi]ie. Intitulat Proiect de lege privind accesul la informa]ie [i la
\ntrunirile organelor administra]iei de stat, textul arat` astfel:
Art. 1. - Ziari[tii au dreptul de a cere informa]ii de interes public tuturor
forurilor administra]iei de stat centrale [i locale, iar acestea au obliga]ia
de a le pune la dispozi]ie documentele solicitate, \n termen de maximum
30 de zile de la data \nregistr`rii cererii.
Se excepteaz` datele care vizeaz` siguran]a statului, organizarea [i
dotarea armatei, precum [i acele informa]ii care prin publicarea lor ar
leza interesele economice ale statului.
Art. 2. - Reprezentan]ii presei au acces la toate [edin]ele organelor
administra]iei de stat centrale [i locale, cu excep]ia cazurilor \n care sunt
luate \n discu]ie situa]iile prev`zute la art. 1, alin. 2.
|ntrunirea majorit`]ii membrilor consiliilor de conducere ale unit`]ilor
men]ionate \n afara sediilor institu]iilor [i f`r` participarea reprezentan]ilor presei este interzis`.
Art. 3. - Nerespectarea obliga]iilor prev`zute la articolele precedente
constituie contraven]ie.
Mijloacele de informare public` au dreptul s` se plng` instan]elor judec`tore[ti care, constatnd contraven]ia, vor aplica sanc]iunea amenzii de
la 100 000 la 500 000 lei. Amenda va fi aplicat` persoanelor fizice care
au \nc`lcat prevederile prezentei legi.
332

40) CARTE ap`rut` la Editura Lumina lex, Bucure[ti, 1995, sub semn`tura profesorilor Dan Ciobanu [i Victor Duculescu.
41) CODE DHONEUR international du personnel de presse et dinfor-mation, ONU, New York, 1952, o bro[ur` de referin]` pentru dificultatea de
a stabili norme universal valabile, \ntr-o lume eterogen`, fragmentat`, \n
care disparit`]ile flagrante [i obsesiile suprema]iei au f`cut [i fac legea.
Dificult`]i de elaborare aproape inexplicabile, \n condi]iile \n care au fost
propuse un preambul [i cinci articole. Principiul de baz` care a stat la elaborarea proiectului de cod al onoarei a fost acela al noningerin]ei guvernelor [i organismelor guvernamentale, principii ce c`l`uzesc elaborarea
normelor deontologice, \n general. |n momentul de fa]` par a avea [anse
codurile regionale, Europa oferind un exemplu prin rezolu]iile Adun`rii
Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic` (Rezolu]iile 1003 [i 1215, asupra c`rora ia act Camera Deputa]ilor a Parlamentului
Romniei [i adopt` o hot`rre, \n 12 septembrie 1994); din 1971, exist`,
de asemeanea, o Declara]ie a obliga]iilor [i drepturilor ziari[tilor, adoptat`
de reprezentan]ii federa]iilor ziaristice ale Comunit`]ii Europene.
42) PROFESORUL DERIEUX, al c`rui ra]ionament \l red`m in extenso \n
acest subcapitol, pare a fi adeptul nu att al afirm`rii principiilor libert`]ii [i drepturilor omului la informa]ie, ct al garant`rii [i opera]ionaliz`rii (urgent`rii) acestora. Cnd este vorba de drepturile civile [i politice,
nu obiecteaz` la teza european` constrng`toare, din posibilul motiv
c` restric]iile priveau guvernele, comportamentele acestora fa]` de
drepturile omului, \ntr-o Europ` ce semnala deja, \n anii 80, schimb`ri
radicale pe care le constat`m ast`zi. |n fapt, ra]ionamentul profesorului
francez apare ca o cronologie corect` a evolu]iei drepturilor omului [i
cet`]eanului (european) de-a lungul a 200 de ani de istorie modern`.
43) CALEA DE MIJLOC, MODERA}IA ARISTOTELIC~, \n virtutea
c`reia dreptatea se baza pe legalitate [i egalitate, iar nedreptatea pe
ilegalitate [i inegalitate. (Aristotel, Etica Nicomahic`, Ed. [t. [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1988).
44) LEGILE AUDIOVIZUALULUI - Legea nr. 48/19992 (Legea audiovizualului), Monitorul Oficial al Romniei, anul IV, nr. 104, Partea I
din 25 mai 1992; Legea nr. 41/1994, editat` de Parlamentul Romniei,
Bucure[ti, 1994 (cu modific`rile din 1998).
45) CODUL PENAL [i Codul de procedur` penal` (cu modfic`ri pn` la 31
decembrie 1977), Editura Global Print, Bucure[ti, 1998.
333

46) AP~RUTE \n bro[ur` la 30 ianuarie 1972; ini]ial publicate \n Buletinul

Oficial Partea I, nr. 5/14, ianuarie 1972 (legea) [i Buletinul Oficial
Partea I, nr. 9/27, februarie 1972 (hot`rrea).
47) COMENTARII [i decupaje sugestive, \n cotidianul Na]ional din 1
septembrie 1998, pag. 5 [i \n cotidianul Adev`rul, din aceea[i zi.
48) LEGEA ARHIVELOR NA}IONALE nr. 16/2 aprilie 1996, publicat`
\n Monitorul Oficial, anul VIII, nr. 71, Partea I, din 9 aprilie 1996.
49) REVISTA INFORMATION, editat` de Federa]ia Interna]ional` a
Ziari[tilor, iunie 1992, public` ancheta Le droit de savoir? (un semn
de \ntrebare deloc \ntmpl`tor), referitor la aceesul la informa]ie, cu o
concluzie cel pu]in simptomatic`: Cea mai mare parte din ]`rile acoperite de ancheta de fa]` (Danemarca, SUA, Fran]a, Japonia, Malaezia,
Peru, Marea Britanie, Senegal, Venezuela, Zimbabwe) ader` oficial la
principiile cuprinse \n articolul 19 al Declara]iei universale a drepturilor
omului... Dar aceste frumoase declara]ii de principiu antreneaz`
restric]ii \n siajul lor (...) Lista documentelor de]inute de autorit`]ile publice care sunt sustrase examenului public este foarte lung` [i constituie
un obstacol \n munca ziari[tilor...
50) REVUE DES DEUX MONDES, Prezum]ia de nevinov`]ie, de Nel
Copin, septembrie 1998.
51) DOCUMENTAR ap`rut \n Romnia liber` din 25 iulie 1998, suplimentul Aldine.
52) UN RIGUROS STUDIU, \nso]it de documente specifice, public` revista 22 (Supliment gratuit nr. 74/17 noiembrie 1998), cu urm`toarele capitole: - Legisla]ia european` [i recomand`ri; - Legisla]ia
autohton`; - Secretul de stat; - Arhivele serviciilor secrete.
53) AM CONSIDERAT FOARTE IMPORTANT, \n contextul publicisticii
romne[ti de azi, s` se insiste pe marea plaj` de interdic]ii [i limit`ri,
\ntlnit` \ntr-una din cele mai bine structurate prese din lume - cea
francez`; interdic]ii [i limit`ri viznd demnitatea persoanei [i publicitatea - dou` domenii ce definesc modernitatea [i nivelul de civiliza]ie
dintr-o ]ar` sau alta. Este vorba de peste trei pagini de text, extrase din
sec]iunea ampl` a unei c`r]i de \ndrumare [i orientare \n moralitatea [i
legalitatea actului publicistic (Guide du droit de la presse, Paris,
1987). Va trebui, \n cele din urm`, s` fim [i noi de acord c` interdic]iile
[i limit`rile de acest tip nu constituie constrngeri ale libert`]ii de
informa]ie, ci tocmai ap`rarea libert`]ii, prin contracararea abuzului de
334

54)

55)

56)

57)
58)

59)
60)
61)

libertate a presei. |ntr-adev`r, \ntre cei doi poli: abuzul de putere [i

abuzul de pres` va fi \ntotdeauna necesar` cump`na dreapt` a lucidit`]ii. Norma (juridic` [i moral`) poate asigura garan]iile necesare libert`]ii
informa]iei.
RAPID~ {I F~R~ ECHIVOC REAC}IA EDITORILOR DE ZIARE
britanici la raportul comandat de guvern privind moralitatea presei:
planuri draconice \ndreptate \mpotriva presei (\n Evenimentul zilei,
12 ianuarie 1993).
SLUJBA NOASTR~ este s` public`m articole de senza]ie. La fel am
face [i dac` am primi mine bugetul Camerei, \l vom publica, declara
Stuart Higgins, redactor [ef adjunct la The Sun (Evenimentul zilei,
04.02.1993).
CAZ TIPIC al ofensivei guvernan]ilor \mpotriva presei. Se preg`teau
proiecte de legi care s` oblige ziari[tii la dezv`luirea surselor de informare; la nerespectarea regulii confiden]ialit`]ii, a secretului profesional,
de neatins nu numai \n gazet`rie, dar [i \n medicin`, credin]a religioas`,
avocatur`.
PARADIGME EUROPENE: Est [i Vest - 1945-1994, \n Sfera politicii, nr. 29/1995.
|N ACEAST~ PARTE A LUCR~RII am ]inut seam` de: argumentele
temeinice din cartea doamnei Gina Stoiciu ap`rut` la Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti 1981, carte utilizat` pe larg, inclusiv
citate semnificative, \n sistematizarea acestui capitol; sec]iunea Massmedia, din La Sociologie; concluziile de ultim` or` din detaliatul
Dic]ionar de sociologie coordonat de C`t`lin Zamfir [i Laz`r Vl`sceanu (Ed. Babel, 1993); ra]ionamentele sugestive din cartea Eseuri de
Mihai Dr`g`nescu (disponibilitatea informa]ional`), Ed. Academiei,
1993; Zvonuriel de Jean-Nel Kapferer, Ed. Humanitas, 1993.
LA SOCIOLOGIE, pag. 264-265.
JOCURILE DIVINIT~}II, de Virgil Nemoianu, carte ap`rut` la Editura Funda]iei Culturale Romne, Bucure[ti, 1997; paginile 254-257.
CARTEA IDEILOR INVOCATE aici este Eros [i magie \n Rena[tere
- 1484 -, al c`rei mesaj ni-l define[te mai bine pe acel Culianu reizbucnind imprudent \n libertate (dup` plecarea din ]ar`). Un tn`r gnditor
ce se declar` discipol al marelui Mircea Eliade, dar care se v`de[te a fi
nu att un profesor, ct un militant. El nu doar observ`, ci demonteaz`, deconspir` macanismele manipul`rii vizavi de condi]ia uman`,
335

mecanismele marilor me[teri sacrali, ocul]i; treab` ce nu poate face

dect s` strneasc` temeri, [i, de ce nu? - riposte de multe feluri. Fire[te,
nu se pune problema ca, introducnd ra]ionamentul Culianu \n textul de
fa]`, s` [i fii de acord cu interpret`rile propuse. Important` este prezen]a
[i a unui romn \n mijlocul ciclonului [i, \n special, important este
traseul unei idei ezoterice urm`rite \n con[tiin]a colectiv` [i-n
scenariile cauzale din zona fantomelor comunic`rii de mas`.
62) STUDIUL DOMNULUI S. P. HUNTIGTON (Confruntarea civiliza]iilor?), ap`rut \n nr. 3/1993 al revistei Foreign Affairs a trezit
suficiente emo]ii, cu deosebire \n cancelariile strategice ale Europei
Centrale [i de Est. La noi, a fost discutat \n colocvii de specialitate, \n
pres`, inclusiv la Televiziune (emisiunea a fost difuzat` de dou` ori).
Dincolo de interesele strategice americane, fire[ti \ntr-o lume \n schimbare, este de observat \ncercarea domnului Huntington de a \ntoarce pe
dos aser]iunile privind mileniul III (Va fi religios sau nu va fi deloc Malraux). Adev`rul este c` pentru ceea ce ar urm`ri o putere mondial`
([i un imperiu mondial), rigorile confesionalismului ar constitui tran[ee
cu totul incomode pentru orice tip de armat` sau ideologie. |ntoarcerea
\n plin Ev Mediu nu ar fi una strict confesional`, ci mai degrab`
teritorial`. Mai precis - \ntoarcerea la f`rmi]area att de vulnerabil`
a Evului de Mijloc. Semnalele la zi: - Ideea federalist` a Ligii Nordului
(Italia), dezmembrarea etno-religioas` a fostei Iugoslavii, tendin]ele
centrifuge din C.S.I. [i chiar Federa]ia Rus` etc.
63) CARTEA profesorului Radu Florian, scris` cumva din perspectiva
destinului stngii post-totalitare, pare a refuza remediile de alt tip
dect ra]ionalist, socio-economic. Textele sunt scrise, dup` cum se
precizeaz` \n debutul lucr`rii, cu efortul de a fi analize p`trunse de
obiectivitate, distan]ate de st`rile fluctuante ale unei afectivit`]i subiective. Ct prive[te spectacolul uman, textele profesorului Florian pot fi
luate ca puncte de referin]`. Constatnd c` marii comuni[ti de ieri sunt
zelo[ii anticomuni[ti de azi, c` delatorii \n numele dictaturii fac acela[i
lucru \n numele democra]iei, c` marii profitori ai originii s`n`toase azi
\[i descoper` descenden]e aristocratice, burgheze, profesorul Florian,
r`mas un consecvent om de stnga, conchide: Spectacolul sugereaz` o
singur` concluzie: \n timpul crizelor istoriei oamenii \[i pierd
identitatea, se metamorfozeaz` \n contrariul a ceea ce au fost, o fac
dispre]uind orice dimensiune etic` (...). S-ar p`rea c` oamenii n-au - [i
336

64)

65)

66)
67)

nu-[i pot f`uri - o identitate singular`, specific`, c` ei trebuie s-o

schimbe continuu, ca pe ni[te ve[minte ce sunt conforme cu timpul
istoric. Altfel nu supravie]uiesc, nu pot supravie]ui (pag. 188). P`rerea
profesorului Florian relativ` la metamorfoz`ri este amendabil`,
datorit` tocmai felului tran[ant, f`r` alte puncte de fug`, \n care o
spune. Schimbarea \n istorie se produce, altfel evolu]ia ar fi repeti]ie
absurd`, o aneantizare lent` a realului. Profesorul se refer`, \n fapt, la
n`prlirile oprtuniste, la tic`loasele convertiri de ocazie, la jefuitorii
tuturor cadavrelor sociale din toate timpurile istorice... Ar fi interesant
de [tiut cum ar interpreta profesorul Florian dreptul la eroare de care
vorbeau un J.F. Revel sau {t. Voicu, sau obliga]ia de a-]i schimba
opiniile, convingerile ideologice de care s-a vorbit [i la noi, dup`
Revolu]ia din 89, un reper fiind [i emisiunea TV a domnului Iosif Sava
cu Adrian P`unescu, \n care acesta din urm`, de[i somat s` se schimbe, refuza, \n numele con[tiin]ei de sine (subiect obsesiv al tranzi]iei
\n Est).
PUTEM PORNI, |N EXPLICAREA FENOMENULUI, de la arta
noastr` de a ne reg`si \n situa]ii limit`, dar [i de la acel lucid studiu al
lui Camil Petrescu (Suflet na]ional), de la gndurile lui Eminescu, N.
Iorga, G. C`linescu, Edgar Papu, M. Ralea [i to]i ceilal]i.
REGLEMENT~RI referitoare la presa romneasc` \ntlnim \nc` din
deceniul al doilea al sec. XIX, odat` cu apari]ia primelor publica]ii \n
limba romn` - Curierul romnesc (la Bucure[ti) [i Albina romneasc` (la Ia[i), ambele \n 1829. Cartea Constitu]iile Romne, de
Ioan Muraru [i Gheorghe Iancu, ap`rut` la Regia autonom` Monitorul
Oficial, Bucure[ti, 1995, cuprinde [i Constitu]ia din 1866, al c`rei art.
42 garanteaz` tuturor libertatea de a comunica [i publica ideile [i
opiniile lor prin viu graiu, prin scris [i prin pres`, fie-care fiind r`spunz`tor de abusul acestor libert`]i \n casurile detrminate de Codicele
penal... |ntmpl`tor sau nu, textul art. 24 este preluat, \n bun` parte [i
de Constitu]iile din 1923 [i 1991.
LEGEA PRESEI de Vespasian Pella, ap`rut` la Imprimeriile Independen]a, Bucure[ti, 1927. Pentru lucrarea noastr` am recurs la sec]iunea intitulat` No]iunea delictului de pres`, pag. 25 [i urm`toarele.
CONSTITU}IA ROMNIEI de Ioan Muraru [i Gheorghe Iancu,
Edi]ia a III-a, Regia autonom` Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1995,
pag. 61.
337

68) TRATAT DE DREPT PUBLIC de Paul Negulescu [i Gheorghe Alexianu, Ed. Casa {coalelor, 1943, pag. 290 [i urm`toarele.
69) OP. CIT., pag. 290.
70) PRESA [i regimul infrac]iunilor de pres` de Constantin Gh. Avramescu, Tiparni]a, Institutul de arte grafice, Bucure[ti, 1938.
71) OP. CIT., pag. 60.
72) OP. CIT., pag. 69.
73) VINTIL~ DONGOROZ, ap. C. Gh. Avramescu, op. cit., pag. 69.
74) OP. CIT., pag. 71 (pentru citatele \n favoarea criteriului func]ional, vezi
pag. 73 [i 74).
75) DICTIONNAIRE JURIDIQUE - presse crite, parle, tlvise;
Dalloz, Paris, 1980.
76) DROIT DE LA COMMUNICATION de Emmanuel Derieux, Librairie gnrale de droit et de jurisprudence, Paris, 1991; pag. 344.
77) CONSTITU}IA ROMNIEI din 1991, Regia autonom` Monitorul
Oficial, 1996, Bucure[ti (bro[ur`).
78) CONFORM CONSTITU}IEI, articolul 150, legile [i toate celelalte
acte normative r`mn \n vigoare, \n m`sura \n care ale nu contravin
prezentei Constitu]ii. Legea 3/2974 (Legea presei a fost eliberat`
dup` Buletinul oficial, Partea I, nr.48/1 aprilie 1974, cu modific`rile
ap`rute \n Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3/19 ianuarie 1978.
79) LEGEA privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romne de
Radiofuziune [i Societ`]ii Romne de Televiziune, editat` de Parlamentul Romniei, 1994; vezi [i modific`rile din 1998.
80) LEGEA AUDIOVIZUALULUI nr. 48/1992, \n Monitorul Oficial,
Partea I, 25 mai 1992
81) REPORTAJE \n Romnia liber` din 6 [i 10 septembrie 1997
82) ZIARUL CITAT, 10 decembrie 1997.
83) COMENTARIU, \n Romnia literar`, 9 august 1990, pag. 2. (semnat
N. M.).
84) RELATARE, \n Romnia liber` din 9 decembrie 1997. Din edi]ia
aceleia[i zile au fost selectate [i citatele referitoare la alte preciz`ri [i
solicit`ri ale APADOR-CH [i ASCOR, din paragrafele imediat urm`toare.
86) COTIDIANUL ZIUA public` propunerile [i le comenteaz` profesional; se pare c` un rol important \n elaborarea documentului l-a avut directorul ziarului men]ionat, S. R. St`nescu, absolvent al Facult`]ii de Drept.
338

87) DECIZIA nr. 8/1996 a Cur]ii Constitu]ionale, publicat` \n Monitorul

Oficial nr. 129/21 iunie 1996.
88) LEGEA nr. 3/1974, Buletinul Oficial, Partea I, din 19 ianuarie 1978.
89) EMANUEL DERIEUX. Op. cit. pag. 345. Defini]ia r`spunderii din
paragraful imediat mai sus: \n Dic]ionarul de termeni juridici uzuali:
dr. Ion Pitulescu, dr. Pavel Abraham, Emil Der[idan, Ion Ranete;
Editura Na]ional, 1997; pag. 428-429.
90) LUCIEN SOLAL [i colaboratorii, op. cit., pag. 243.
91) MAI MULTE VOCI, o singur` lume sintez` a anilor 70, elaborat` de
un grup de speciali[ti [i profesioni[ti ai scrisului ( juri[ti, sociologi, scriitori, ziari[ti, anali[ti ai comunic`rii), sub egida UNESCO [i publicat` \n
1980. La noi, editat` la Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti,
1982; pentru r`spunderea ziaristului, cu deosebire capitolele III - VI;
pag. 255 - 286.
92) LUCIEN SOLAL [i colab., op. cit. pag. 243
93) OP. CIT., pag. 244
94) MELVIN MENCHER, \n News Reporting and Writing, 1991, precizeaz`: Mass media are libertatea extensiv` de a difuza [tiri [i comentarii, dar are [i libertatea (posibilitatea) de a leza renumele [i imaginea unui
om sau grup de oameni. Curtea Suprem` a descris aceste limit`ri astfel:
To]i oamenii au dreptul s` publice orice consider` ei corespunz`tor, f`r`
\ns` a \nc`lca drepturile celorlal]i. Pentru orice injurie adus` publicului
sau individului, ei vor fi pedepsi]i. Libertatea de exprimare [i libertatea
presei nu permit publicarea de calomnii sau a altor materiale indecente
care aduc atingeri morale sau reputa]iei unei persoane (Traducerea \n
romne[te de {tefania Mihai).
95) |N CARTEA Codul Penal [i Codul de Procedur` penal` (cu modific`ri pn` la 31 decembrie 1997), Global Print, 1998.
96) MANUAL DE DREPT PENAL (partea general`), de prof. univ. Costic` Bulai, Ed. ALL, 1997; pag 148
97) DREPT PENAL ROMN, de Constantin Bulai, Avram Filipas [i
Constantin Mitrache; Elle Press Mihaela SRL, Bucure[ti, 1997, pag.10.
98) OP. CIT, pag. 148, 149.
99) OP. CIT. pag. 4.
100) TRATAT de DREPT PENAL, de Ion Oancea, Editura ALL, Bucure[ti,
1994; pag. 91.
101) DREPT PENAL ROMN, pag. 5.
339

102)
103)
104)
105)

106)
107)
108)
109)
110)
111)
112)
113)
114)
115)
116)
117)
118)
119)
120)
121)
122)
123)
340

OP. CIT, pag. 10.

MANUAL DE DREPT PENAL, pag.146.
HENRY POICAR
PRECIZ~M: Lucr`rile de autoritate pentru \ntregul capitol referitor la
infrac]iune (\n general) [i la infrac]iunea de pres` (\n special) sunt urm`toarele: Ion Oancea - Tratat de drept penal, Ed. ALL, Bucure[ti, 1994;
Costic` Bulai - Manual de drept penal (partea general`), Ed. All, Bucure[ti, 1997; C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache - Drept penal romn (curs
selectiv pentru licen]` 1997), Edit Press Mihaela, Bucure[ti, 1997; Doru
Pavel, Cornel Turianu - Calomnia prin pres`, Casa de editur` [i pres`
{ansa, Bucure[ti, 1996; dr. Ion Pitulescu, dr. Pavel Abraham, Emil
Derdi[an, Ion Ranete - Dic]ionar de termeni juridici uzuali, Editura
Na]ional, 1997; Emmanuel Derieux - Droit de la communication, L. G.
D. J. Paris, 1991; Dictionnaire juridique, de Lucien Solal [i colab.,
Dalloz Paris, 1990... Pentru istoricul problemei, vor fi aduse argumente
apr]innd profesorilor Vespasian Pella, Constantin Dissescu, Paul
Negulescu, George Alexianu, C. Gh. Avramescu, ale c`ror c`r]i le vom
preciza la momentul potrivit.
DREPT PENAL ROMN, pag. 15 - 16.
EMMANUEL DERIEUX, pag. 394 [i urm`toarele.
OP. CIT., pag. 350.
DREPT PENAL ROMN, pag. 276.
EMMANUEL DERIEUX, op. cit, pag. 395 - 396.
LUCIEN SOLAL [i colab., op. cit., pag. 84.
DEX (1975), Le Robert (1994) etc.
DREPT PENAL ROMN, pag. 276 - 277.
OP. CIT., pag. 277.
OP. CIT., pag. 277.
OP. CIT., pag. 278.
CALOMNIA PRIN PRES~ - de Doru Pavel [i Cornel Turianu, Casa
de Editur` [i Pres` {ansa, Bucure[ti, 1996, pag. 81.
LE ROBERT, pag. 694.
LUCIEN SOLAL [i colab., op. cit., pag. 277.
OP. CIT., pag. 278.
OP. CIT., pag. 140.
EMMANUEL DERIEUX, op. cit., pag. 450.
OP.CIT., pag. 451. S` consemn`m, totodat`, c` profesorul Derieux con-

124)
125)
126)
127)
129)
130)
131)
132)
133)
134)
135)
136)
137)

138)
139)
140)
141)

sider` dreptul la via]a privat` [i dreptul la propria imagine ca drepturi ale

personalit`]ii; este o idee nu lipsit` de ra]iuni practice [i juridice, sus]inut` de o jurispruden]` legat` \n domeniu; \n ce ne prive[te, am a[ezat
aceste drepturi \n aria demnit`]iiumane, al`turi de onoarea [i reputa]ia
persoanei, ajuta]i fiind[i de legiuitorul constituant (vezi art. 30, alin (6)).
OP. CIT., pag. 451.
OP. CIT., pag. 454.
OP. CIT., pag. 452.
OP. CIT., pag. 456.
LIBERT~}I [i r`spunderi ale ziari[tilor [i autorilor, de Michel Friedman, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1991, pag. 37.
OP. CIT., pag. 37.
EMMANUEL DERIEUX, op. cit., pag. 465.
CALIGULA, de Albert Camus, Editura UNIVERS, Bucure[ti, 1970,
pag. 41.
DIC}IONAR de termeni juridici uzuali, (men]inut \n prezenta bibliografie), pag. 355- 356.
ANALIZA detaliat` a temei \n Drept interna]ional public, de Vasile
Cre]u, carte ap`rut` la Editura Societ`]ii Tempus Romnia, Bucure[ti,
1996, pag. 221-236.
MITURILE fondatoare ale politicii israeliene, de Roger Garaudy,
Editura ALMATIP, Bucure[ti, 1998.
UN STUDIU avizat \n Cartea neagr` a comunismului - crime, teroare,
represiune de Stephanie Courtois [i al]i zece autori [i colaboratori;
Editura Humanitas, Bucure[ti, 1998; pag. 12 [i urm`toarele.
OP., pag. 17. Dealtfel, Curtea de apel din Paris l-a condamnat pe Roger
Garaudy (85 de ani) la nou` luni \nchisoare cu suspendare [i la 160.000
franci francezi amend` pentru contestarea crimelor \mpotriva
umanit`]ii [i provocarea urii rasiale. De asemenea, editorul c`r]ii
Miturile fondatoare.. a fost condamnat la 6 luni \nchisoare [i 30.000
de franci francezi amend`. (Vezi Adev`rul din 19 decembrie 1998).
HOT~RREA de Guvern nr. E 85/14 mai 1988 (care include [i expunerea de motive).
AVIZ referitor la proiectul legii pentru modificarea [i completarea
Codului penal [i Codului de procedur` penal`, nr. 283/21 aprilie 1998.
OP. CIT., pag. 11.
PARALELA pres` -justi]ie apare tot mai necesar`, \n societatea infor341

142)

143
144)
145)
146)

147)
148)

149)
150)
151)
342

ma]iei [i comunic`rii democratice (de mas`) [i \ncadrare (moral`/civic`/juridic` a presei sunt demonstrate de multe fapte [i cazuri.
Dimensiunea emo]ional`, justi]iar` a presei trebuie acceptat`, cum [i
rolul ponderator, legal [i punitiv/recuperator al organelor de drept
trebuie nu numai acceptat, ci [i sus]inut, promovat cu consecven]`.
Complementaritatea pres` - justi]ie, de care am amai amintit, nu excude
[i ceea ce unii speciali[ti numesc o contradic]ie fundamental` \ntre cei
doi poli de dreptate public`; desigur, nu o contradic]ie ireductibil`, ct
una \n serviciul adev`rului faptelor, opiniilor, evenimentelor vizate.
LEGEA 41/1994, public`t` \n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I,
nr. 153 din 18 iunie 1994, completat` cu Legea nr. 124 (din 22 iunie
1998) pentru modificarea Legii 41/1994, publicat` \n Monitorul Oficial
al Romniei, Partea I, nr. 227, din 22 iunie 1998.
LE ROBERT (micro), pag. 840.
DIC}IONAR de sociologie, coordonatori C`t`lin Zamfir [i Laz`r
Vl`sceanu; Editura Babel, Bucure[ti 1993.
OP. CIT., pag.485.
F. A. HAYEK ne ofer` o propozi]ie memorabil`: |n era radioului [i a
televiziunii, problema accesului liber la informa]ie nu mai este una care
s` ]in` de libertatea presei (Constitu]ia libert`]ii, Institutul European,
1988, pag. 233). |ntr-adev`r, problema nu este de a beneficia de o
reglementare libertar`, ci de a putea [i de a avea t`ria s` vrei s` beneficiezi de garan]iile legale. Fluidizarea legii constituie tenta]ia oric`rui tip
de putere... |n acela[i timp, radioul [i televiziunea transcend normele,
att timp ct accesul nu poate fi \ngr`dit efectiv, dat` fiind puterea
tehnologiilor de comunicare.
LEGEA AUDIOVIZUALULUI nr. 48/21 mai 1992, Monitorul Oficial
al Romniei, Partea I, nr. 104 din 25 mai 1992.
C.N.A., \n a doua parte a anului 1998, a \naintat Parlamentului, sub forma unui proiect de lege, o serie de modific`ri de fond ale Legii nr.
48/1992 care sper`m s` aduc` \mbun`t`]irile necesare. (Vom reveni
asupra subiectului, \n momentul adopt`rii Legii pentru modificarea [i
completarea Legii 48).
NORMELE obligatorii ([i Decizia nr. 175 a C.N.A.) publicate \n
Monitorul Oficial nr. 303/22 decembrie 1993.
LUCIEN SOLAL [i colab., op.cit, pag. 105.
OP.CIT., pag. 107.

152) OP.CIT., pag. 107.

153). TRIMITERILE la Legea 41/1994 includ [i Legea nr. 124/22 iunie 1998
pentru modificarea [i completarea Legii 41/1994 privind organizarea [i
func]ionarea Societ`]ii Romne de Televiziune.
154) REGULA plngerii prealabile constituie caracteristica delictelor de pres` contra demnit`]ii persoanei. Exist` [i situa]ii/fapte pentru care organele \n drept (procuratura) pot recurge la sesizarea din oficiu, \n func]ie
de rangul persoanei sau institu]iei vizate. Ex. atac infrac]ional la adresa
pre[eden]iei sau a pre[edintelui ]`rii. (Art. 221 din Codul de procedur`
penal` stabilepte modalit`]ile de sesizare: Organul de urm`rire penal`
este sesizat prin plngere sau denun], ori se sesizeaz` din oficiu cnd
afl` pe orice alt` cale c` s-a s`vr[it o infrac]iune.
155) YOLANDA EMINESCU, Regimul juridic al presei, \n Studii [i
cercet`ri juridice nr. 4/1988; pag. 331.
156) PUBLICAT~ \n ziarul Na]ional din 23 ianuarie 1998, cu titlul Ordonan]a privind acordarea desp`gubirilor civile cu titlu de daune morale.
157) ZIARUL Na]ional, din 25-26 iulie 1988; text intitulat: Singurul efect
palpabil al luptei anticorup]ie este trimiterea ziari[tilor \n fa]a
instan]elor, semnat Bogdan Soare.
158) YOLANDA EMINESCU, op. cit., pag. 331-332.
159) DECIZIA nr. 8/31 ianuarie 1996, publicat` \n Monitorul Oficial nr.
129/21 iunie 1996.
160) PRECIZARE: Decizia nr. 8, r`mas` definitiv`, ca urmare a Deciziei nr.
55, din 14 mai 1996 (public`t` \n volumul Deciziile Cur]ii Constitu]ionale, 1996, pag. 299-304 [i pag. 474-476.
161) LEGEA nr. 3/1974 opereaz` cu dreptul la r`spuns, de[i nu \n accep]ia
consacrat` (vezi legisla]ia [i doctrina francez`).
162) ATT HEGELIANISMUL, CT [I MARXISMUL au ca punct de
plecare afirmarea naturii sociale a omului, subliniaz` Pierre Auregan [i
Guy Palayret \n cartea Zece etape ale gndirii occidentale, ap`rut` la
Editura Antet, Bucure[ti, 1998, (vezi pagina 191).
163) PROF. UNIV. NICOLAE POPA, op. cit. pag. 152.
164) OP. CIT., pag. 155.
165) VINCENT BERGER, Jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor
Omului, editat` de Institutul Romn pentru Drepturile Omului, Bucure[ti, 1998; pag. 443-444; 448-451; 461-463. (Edi]ia a doua rev`zut` [i
ad`ugit`).
343

Tehnoredactare: MAI GRAPHIC S.R.L.

Tip`rit la: MODIC S.R.L.

344

Dreptul comunic`rii sau dreptul la comunicare?

Este necesar` garantarea, [i prin mijloace juridice, a libert`]ii de exprimare [i a dreptului persoanei
de a avea acces ne\ngr`dit la orice informa]ie?
Cu alte cuvinte, se justific` un curs universitar
cu o asemenea tematic`?
Lucrarea de fa]` r`spunde afirmativ unei atari
\ntreb`ri. {i face acest lucru utiliznd un instrumentar argumentativ de o acurate]e logic` impecabil`.
Orice demers pe aceast` tem` pleac` (trebuie s`
o fac`) de la constatarea faptului c`, dup` trei mii
de ani de la explozia produs` de tehnologiile
mecanice, lumea este confruntat` azi cu un proces
de implozie. A[a cum s-a afirmat, ne apropiem
rapid de faza final` a prelungirii noastre - simularea tehnologic` a con[tiin]ei. Rolul formidabil
jucat de media \n acest proces reprezint` realitatea
asupra c`reia se apleac` gndirea \n mod deosebit
ast`zi.
Cursul acesta este o incitant` provocare, asupra
c`reia trebuie s` reflect`m, inclusiv din perspectiv` normativ juridic`, avnd \n vedere c` ]inta
reglement`rii poate fi [i propaganda pe care media
o poate face autorului normei.

Prof. univ. dr. Nicolae Popa

ISBN 973-96085-0-7