POVESTEA

TUNETULUI
RAI-TARO

Unii spun

ca Rai-den, Tunetul, are 0'

fire rea ~i respingatoare
~i di este du~manul omului. A~a gindesc cei care se
tern de furtuna ca de moarte ~i urasc
fulgerul ~i vijelia ~i, de aeeea, n-au deeit vorbe urite pentru Rai-den ~i fiul
sau, Rai-Taro. De fapt, n-au de loc
dreptate.
Rai-den Sarna locuia in Castelul Norilor, inaltat pe culmile albastre ale cerului. Mare ~i puternic era acest stapin
al stihiilor. ~i avea numai un singur
feci or, 0 mindrete de baiat, pe nume
Rai-Taro; ~i il iubea nespus de mult.

Tn raeoarea serii, tatal ~i fiul aveau

obieeiul sa se plimbe pe meterezele
easteIuIui ~i de aeoIo, de pe metereze,
sa urmareasca ispravile oamenilor din
Tara Tntinderilor de Trestii. Priveau
fn eele patru vfnturi ~i rfdeau adesea;
da, da, foarte adesea. Aiteori oftau.
Cfteodata, Rai- Taro se apleca peste
ziduri, ea sa vada mai bine cum jos,
pe pamfnt, se zbenguiau copiii.
$i iata ca fntr-o asHei de seara Raiden Sarna fi spuse Iui Rai-Taro :
- FatuI meu, de data aeeasta uita-te eu Iuare-aminte
Ia eele ee se petree pe pamfnt.
- Da, tata, 0 sa fae a~a cum fmi
spui, raspunse
Rai- Taro.
Se suira pe zidurile dinspre miazanoapte ~i de-acolo zaridi cttiva ge-

nerali ~i 0 mu1time de o~tenigatindu-se de razboi. Apoi se catarara pe

meterezele dinspre miazazi, de un de
vazura preoti ~i calugari rugindu-se
intr-un templu imbicsit cu fum de tamiie ~i in care statuile de aur ~!de
bronz ale zeilor straluceau in lumina
amurgului. Apoi zabovind ~i pe zidul
dinspre soare-rasare, privirile Ii se
oprira asupra iatacului unei domnite
tinere ~i ~rumoase. ~edea inconjurata
de fecioare imbracate in straie trandafirii, care li desfatau auzul cu un
dntec stravechi. Erau ~i copii acolo,
~i se jucau cu un carut impodobit cu
flori.
- Ah, dt de draguti sint copiii
ceia, ofta Rai- Taro.

..

Se uitara ~i-nspre soare-apune

$i
Intr-acolo zarira un biet taran care
robotea pe palma lui de ogor. Era
aproape vlaguit. Nevasta-sa
muncea
In rind eu el. Erau saraci lipiti pamlntului ~i hainele de pe ei, numai
zdrente.
- N-au copii?
tntreba Rai-Taro.
Rai-den dadu din eap In semn ea nu.
fntr-un tlrziu, tntreba a~a, din senin :
- Ei, Rai-Taro, te-ai uitat bine?
Ai luat aminte la ispravile oamenilor?
- fntocmai,
tata, raspunse
RaiTaro.
- Atunci alege, fatuI meu, alege
Incotro sa te tndrepti, pentru ca vei
cobort pe pamlnt.
- Trebuie sa ma due printre oameni?
Intreba Rai-Taro.

- Da, fiuIe, trebuie.

- Nu vreau printre o~teni, zise
Rai-Taro. Razboiul nu mi se potrive~i:e de fel.
- Oho, tu spui asta, fiuIe ? Atunci
po ate vrei sa te duci Ia curtea domnitei ?
- Nu, nici acoIo n-am ce cauta. ~i
nici ca sa-mi rad capuI ~i sa traiesc
printre dHugari nu ma trage inima.
- Doar nu vrei sa te dud Ia tara. nul eel sarac ?! Viata
sa-ti fie grea
~i rasp lata mica, Rai-Taro.
- N-au copii ~i poate
sa ma tndrageasca,
raspunse Rai-Taro.
- Du-te, du-te lini~tit, zise Raiden Sarna, pentru ca alegerea hi a
fost cum nu se poate mai tnteIeapta.
. _. Cum sa ma due, tata ? tntreba
Rai-Taro.

- A~a cum se cade unui print al

cerurilor.
Taranul sarman, ca sa vorbim ~i
de el, trudea din greu pe petecul sau
de pamlnt de la poalele muntelui Hakusan, In provincia Ichizen.
Zilele se scurgeau una dupa alta,
tot a~a ~i saptamlnile, dar soarele nu
mai contenea sa dogoreasca. Tarlna
se scorojea ~i rasadurile de orez se
uscau ~i ele.
- Vai ~-amar ! se tlnguia taranul.
Ce-o sa ma fac daca seceta 0 sa strice
toata recolta ? De s-ar milostivi zeii
cu noi cei amarlti ~i sarmani. $i se
a~eza pe 0 piatra la marginea ogorului ~i adormi Indata, de Qbosit~i necajit ce era.
Clnd se trezi, cerul se Innegrise de
nori ~i, cu toate di nu era dedt amia-

za, se tntunecase ca noaptea. Frunzele

copacilor tncepusera sa tremure ~i pasarelele amutisera.
- Vine furtuna, vine furtuna, tncepu taranul sa strige. Rai-den Sarna a
porn it calare pe armasarul sau cel negru, batlnd toba cea mare. 0 sa fie
ploaie din bel~ug, slava lui!
$i, tntr-adevar, ploua din bel~ug.
Apa se revarsa din ceruri cu fulgere
ce-ti luau vederea ~i tunete ce-ti spargeau urechile.
- 0, Rai-den Sarna, spuse taranul,
fii sanatos, dar e mai mult dedt ne
trebuie.
La aceste cuvinte, un fulger razbi
printre nori ~i, ca un ghem de foc; se
rostogoli pe pamint, iar cerul trosni
asurzitor.
- Vai, vai, saracan de mine! striga bietul taran. Trasnetul eela eu

Infati~are de balaur a pus ochii pe

mine! $i se arunca la pamlnt, ascunzlndu-~i fata In tarlna.
Oar se Intlmpla ca trasnetul sa-l
crute ~i, cllflnd, tara nul se ridica In
capul oaselor ~i I~i freca ochii cu
pumnii. Ghemul de foc pierise, dar pe
tarina uda ~edea un prunc, un baieta~ de toata frumusetea, cu stropi de
ploaie pe obraji ~i In par.
- 0, Kwannon 1, spuse taranul,
mare e mila ta ~i mlnglierea pe care
mi-o aduci !
Lua pruncul In brate ~i-l duse acasa.
Ajunglnd In pragul cocioabei, taranul striga :
- Nevasta, nevasta, ti-am adus
ceva.
I

neza.

Kwannon

zeuI indurarii

in mitoIogia

japo-

- Ce? Intreba nevasta-sa.

~i barbatul raspunse:
- Pe Rai-Taro, fiul Tunetului.
Rai-Taro crescu mare ~i voinic, eel
mai Inalt ~i eel mai v~sel flac3u din
tinut. Parintii Iui de suflet tineau la
el ca la lumina ochilor ~i toti vecinii .
ll1ndragira. La zece ani lucra pe dmp
ca un barbat In toata firea. ~i tot el
era acela care prevestea vremea; ~i
niciodata nu dadea gre~.
- Tata, spunea, hai sa facem a~a
~i a~a, pentru ca 0 sa avem vreme
buna.
Sau:
- Tata, hai mai bine sa facem a~a
~i a~a, pentru c3 Ia noapte 0 sa vina
furtuna.
~i, cum spunea eI, a~a se ~i IntlmpIa. Adusese norocul ~i beI~uguI In
casa bietului taran.

Clnd Rai-Taro Implini optsprezeee

ani, toti veeinii fura ehemati sa-I sarbatoreasca.
Erau din bel;;ug bueate
;;i sake, vin de orez, foarte tare, ;;i
oamenii se Incalzira
;;i se veselira,
numai Rai- Taro statea
posomorlt,
fara sa seoata tin euvint.
- De ee e;;ti trist, Rai-Taro ? 11Intreba maiea-sa. Tu, eare ar trebui sa
fii eel mai vesel, de ee stai mlhnit ?
- Pentru ea trebuie sa va parasese, Ii raspunse Rai-Taro.
- Nu, Rai-Taro, fatui meu, nu se
poate una ea asta. De ee vrei sa ne
parase;;ti?
11 Intreba maica-sa.
-- Pentru ea trebuie, mama, spuse
Rai-Taro ;;i oehii i se umplura de laerimi.
- Iu ai fost noroeul nostru ; ne-ai
dat totul. Eu ee ti-am dat ? Ce ti-am
dat eu, Rai-Taro, fiule?

- M-ai invatat trei lucruri, dispunse Rai-Taro : sa muncesc, sa indur greul ~i sa iubesc. M-ai invatat
mai mult dedt ~tiu zeii.
Apoi, preschimbindu-se tntr-un nor
alb, Ii parasi. Se ridica spre cuImile
cerului pina ce ajunse la castelul tatalui sau. Rai-den Ii ura bun sosit ~i
apoi, tmpreuna, se suira pe meterezul
dinspre soare-apune ~i privira tn jos,
pe pamtnt.
Femeia plingea amarnic, dar barbatul ei 0 apuea inceti~or de mina :
- Draga mea, nu te mai neeaji
atita, Rai-Taro 0 sa fie mereu cu noi.

fost odata 0 vreme dnd meduza

arata tare chipe~a. Era rotunda ca
luna plina. $i nu-i puteai gasi nid un
cusur tn tnfati~are. Pe trup Ii straluceau solzii ~i aripioarele, ~i avea coada ca toti pe~tii; ba chiar ~i mai
mult: avea picioare, a~a ca putea ~i sa
fnoate ~i sa umble. Era numai ztmbet,
~f se bucura de mare tncredere din
partea Craiului Marilor. Dar, chiar ~i
a~a, bunica-sa ti tot spunea ca 0 sa
ajunga rau, pentru ca mereu se ducea
la ~coala cu lectiile netnvatate.
$i

avea biHrina dreptate, pentru ca pina

la urma se petrecu aidoma spuselor ei.
Se intimpla
sa cada bolnava
la
pat Craiasa MaritoL Zacu biata femeie ~i tot zacu, ~i inteleptii tarii incepura sa scuture din cap, spunind
d i se apropia sfir~itul. Venira 0 multime de vraci din cele patru vinturi ~i
Ii dadura tot soiul de leacuri, Ii luara
~i singe, dar fara nici un folos pentru
sarmana
Craiasa!
Pe de alta parte, Craiul Maritor i~i
ie~ise din minti de disperare.
- Iubita mea, ii spuse tinerei sale
sotii, mi-a~ da ~i viata pentru tine.
- La ce mi-ar folosi? Ii raspunse
ea. Poate, totu~i, m-a~ face bine dad
mi-ai gasi un ficat de maimuta ca sa-l
maniric.

- Un fieat de maimuta?!
repeta
uluit Craiul. Un fieat de maimuta!
Cum poti grai aUt de nesoeotit, lumina oehilor mei? De un de sa gasese
eu fieat de maimuta?
Nu ~tii, iubita
mea, ca maimutele traiese in eopaeii
padurilor ~i nu ea noi, in adineurile
marilor?
Laerimi pornira sa eurga ~iroaie pe
obrajii Craiesei.
- Daca n-o sa manine fieat de maimuta, am sa mor, spuse ea.
Atunei Craiul ehema meduza :
- Craiasa are neaparata nevoie de
un fieat de maimuta, ea sa se vindeee,
o lamuri el.
-- Ce sa faca eu el ? intreba meduza.
- Ei, ee sa fad!
5a-1 maninee,
raspunse Craiul.

Trebuie sa ne-aduci 0 maimuta

vie. ~tii doar ca sala;;1uiesc printre
ramurile copacilor celor falnici din
padure. A~a ca fa bine ~i porne~te-o
dt mai repede cu putinta ~i intoarce-te cu maimuta.
- Cum sa fac s-o aduc cu mine?
intreba meduza.
- Poveste~te-i
de toate frumusetile ~i bucuriile ce poate afla pe tarimul nostru, al marilor. Spune-i ca
va fi fericita aici ~i ca se va putea
juca in voie cu sirenele dt e ziulica
de lunga.
- Bine, spuse meduza, a~a 0 sa
fac.
~ise
a~ternu la drum ~i inota ~i
iar inota pina ce, in sflr~it, ajunse la

mal, toemai aeolo un de ere~teau eopacii eei. inalti ai padurii. ~i, la marginea marii, ee vazu, daea nu ehiar 0
rnaimuta, care ~edea pe rarnura unui
ehiparos, rozind seminte?
"Toemai ee-mi trebuia, l~i spuse
meduza. Am noroe".
- Preacinstita maimuta, zise, vrei
sa vii eu mine in imparatia marilor ?
- Cum ajung pina aeolo? 0 intreba maimuta.
- Tedue eu, a~a ea n-o sa ai nici 0
bataie de cap. N-ai decit sa mi te sui
in circa, 0 lamuri meduza.
- ~i de ee m-a~ duee, la urma urmii ? spuse maimuta. Mi-e foade bine
~i aieL..
-Eh,
ofta- meduza. Se vede ca
n-ai habar de toate frumusetile ~i pla-

ceriIe pe care Ie poti afla Ia noi. 0 sa

agonise~ti bogatii ~i 0 sa fii respectata de toti. ~i unde mai pui ca 0 sa
te poti juca din zori ~i pina-n noapte
Cll sirenele ...
- Vin, se hotari maimuta.
r~i dadu drumuI in jos, pe trunchiuI
copacuIui, ~i sari in spinarea meduzei .

Cind ajunsera Ia jumatatea drumuIui spre curtea craiasca, meduza incepu sa rida cu hoh0te.
- Ei, meduzo, ce te-a apucat ?
- Rid de bucurie, Ii raspunse meduza, pentru ca de indata ce vom ajunge, stapinul meu iti va lua ficatuI
~i-I va da stapinei sa-l manince, ca
sa se lecuiasca de boala de care su-

fedi,

- Ficatul
inmarmurita.

melt?

intreba

maimuta

- Da, Intocmai, 0 lamuri meduza.

- Vai ~-amar ! se tingui maimuta.
Apoi, venindu-~i in fire, adauga : Imi
pare foarte rau pentru ~a, dar daca
are nevoie de ficatul meu, trebuie
sa-ti spun ca nu-l am la mine. Cinstit vorbind, trage cam greu ~i de
aceea mi I-am scos ~i I-am agatat tn
pomul in care m-ai gasit. Repede, repede, sa ne intoarcem

~i sa-l luam.

Ajunsera inapoi de unde plecasera

~i, dt ai clipi, maimuta se ~i catara in
copac.
- Vai de mine! Nu-l zaresc nicaieri, spuse. Unde I-oi fi pierdut?
Nu
m-ar mira sa-l fi furat cineva.

De, daca la ~coali:i meduza ~i-ar fi

vazut de carte, ~i-ar mai fi putut bate
joc maimtita de ea ? Fire~te ca nu.
Doar bunica-sa 1i tot spusese di a~a
n-o s-o sf1r~easca bine.
- 0 sa mai treaca timp p1na 0 sa-l
gasesc, 1i spuse maimuta. Ai face bine
sa te 1ntorci acasa. Craiul 0 sa se supere daca nu ajungi 1nainte de caderea noptii. 0 sa vii sa ma iei 1ntr-alta
zi. La revedere!
Maimuta ~i meduza se despartira
prietene.
De 1ndata ce dadu ochii cu meduza,
Craiul 0 1ntreba :
. - Unde-i maimuta ?
- Trebuie sa ma duc 1ntr-alta zi
dupa ea, 11lamuri meduza ~i-i povesti
apoi tot ce i se 1ntlmplase.

Craiul ineepu sa spumege de furie.

Trimise dupa calai s-o biciuiasca.
- Rupeti-i oasele ! urla el. Bieiuiti-o pina se face piftie.
Vai ~i amar de biata meduza ! piftie a ramas pina in ziua de astazi. Jar
Craiasa, dnd auzi povestea, mai-mai
sa le~ine de ds :
- Daca nu-i, 0 sa pot ~i fara fieat.
Adueeti-mi ehimonoul eel mai frumos,
eel din broeart. Vreau sa ma dau jos
din pat, pentru ca ma simt mult mai
bine.

Daca ma credeti, a fost odata 0

vreme cInd zinele nu erau nici pe de~
parte aUt de sfioase ca In ziua de astazi. Era pe timpuI'dnd toate vietatile vorbeau ~i oamenii credeau In
farmece ~i vraji, comorile a~teptau sa
fie dezgropate ~i aventurile, InUmplarile cele mai ciudate, se iveau pretutindeni pentru cei dornici ~e ele.
~i tot In vrernurile acelea tdiiau
singuri-singurei un mo~ ~i 0 haba.
Erau buni la suflet, dar tare saraci, ~i
nici copii n-aveau ca sa Ie mlnglie batrinetele.

Intr-o buna zi, baba 11intreba pe

mo~neag :
- Ce-ai de gind sa faei in dimineata asta?
- Ma due in padure s-adun un brat
de vreaseuri pentru foe. Oar tu, draga
nevestica ?
- Eu ma due la piriu sa spal rufe.
A~a ca mo~neagul se duse in padure, iar baba la piriu.
Oar, pe dnd limpezea albiturile,
ce-i vazura ochii ? 0 piersica mare ~i
rumen a plutea in josul piriului.
"Am noroe in dimineata asta", i~i
spuse baba, ~i, eu un bat de bambus,
trase piersiea la mal.
Mai tlrziu, dnd sosi mo~ul aeasa,
Ii puse piersiea dinainte, pe masa :
~ Manine-o, omule, II Imbie ea. E
eu noroe, am gasit-o in piriu.

Oar mo~neagul n-apuca sa guste

din piersica. ~i va intrebati de ce?
Pentru ca nu termina bine baba, ca.
piersica se ~i despica in doua. In locul
simburelui zarira un prunc de toata
frumusetea.
- Cerule! striga baba, uluita.
- Zeilor ! striga mo~i..I1,plin de uimire.
Pruncul minca mai intii 0 jumatate
din piersica, apoi cealalta jumatate,
~i indata ce ispravi de mincat, crescu
~i se inzdraveni, de-ti era maio mare
dragul sa-l prive~ti.
- Momotaro! Momotaro! striga
mo~neagul. Fiul cel mare al piersicii.
- Oa, asta a~a e, spuse baba, cad
s-a nascut dintr-o piersica.

IIingrijidi cit putura mai bine ~i in

seurta vreme Momotaro deveni eel
mai voinic ~i mai eumpatat flac8u din
imprejurimi.$i
puteti fi siguri c8 Ie
faeea cinste batrinilor. Toti vecinii tineau la el ~i nu mai eonteneau sa
zic8 :
~ Momotaro e un flac8u cum nu se
poate mai ehipe~ ;;i mai de isprava.
Oar, intr-o buna zi, Momotaro ii
spuse batrinei :
- Mama, fii te rog atit de buna ~i
eoaee-mi ;;i mie un euptor de turte de
mei.
- Oar ee vrei sa faci eu ele? il
intreba .ea.
- Ma due in lume sa-mi ineere noroetil ;;i 0 sa am nevoie pe drum
sa-mi astimpar foamea.

- Un de te duci, Momotaro ? il Intreba ea.

- Ma due pe Insula Capcaunilor,
~i 0 sa-tl fiu tare reeunoseator
dae-o
sa poti eoaee turtele dt mai degraba,
spuse Momotaro.
Maica-sa li pregati turtele, Momotaro Ie puse lntr-o desaga ~i, dupa
ee-~i lega desaga la brlu, pureese la
drum.
- Noroe, ~i sa ne vedem eu bine,
Momotaro, Ii urara din prag batrlnii.
- La revedere, la revedere, Ie raspunse Momotaro.
Nu merse mult, ca se ~i lntllni ell
o maimuta.
- Ineotro, Momotaro ? striga maimuta.

- Spre Insula Capdiunilor, sa-mi

Ineere noroeul.
- Dar In de.saga ee ai ?
- A~a Intrebare mai zic ~i eu, raspunse Momotaro. Am dteva tude de
mei, cele mai bune din toata Japonia.
- Da-mi ~i mie una, 11ruga maimuta, ~i-o sa merg eu tine.
Zis ;;i fkut. Momotaro Ii dadu 0
turta ~i amIndoi pornira mai departe.
Nu mersera mult, ca se InUlnira eu
un fazan.
- Ineotro, Momotaro ? Intreba fazanul.
- Spre Insula Capcaunilor. Ma
due sa-mi Ineere noroeul, raspunse
Momotaro.
- Dar In desaga ee ai ?
- Am dteva tude de mei, eele mai
bune din toata J aponia.

- Da-mi ~i mie una, il ruga fazanul, ~i-o sa merg eu tine.

Zis ~i facut. Momotaro Ii dadu 0
turta ~i pornira tustrei mai departe.
Nu mersera mult ca se Ynttlnira ell
un dine.
- Ineotro, Momotaro ? intreba dinele.
Spre Insula Capcaunilor.
Dar in desaga ee ai ?
Citeva turte de mei, eele mai
bune din toata Japonia.
Da-mi ~i mie una, tl ruga dinele, ~i-0 sa merg eu tine.
Zis ~i faeut. Momotaro dadu 0 turta
dinelui ~i tuspatru pornira mai departe.
Mersera ee mersera ~i ajunsera la
Insula Capeaunilor.

~
~
~

~
o!~';!!!Jfr

~ol'"

...E'
~.

- Ei, acum, fratilor, spuse Momotaro, iata ce-am ehibzuit eu ca trebuie

sa facern : fazanul sa zboare peste
poarta cetatii capcaunilor ~i sa-i ciocaneasca In cap; maimuta sa se catere pe unul din ziduri, sa sara In
curte ~i sa Inceapa sa-i ciupeasca. Clinele ~i cu mine 0 sa spargem lacMele
~i zavoarele portii; apoi el 0 sa se
repeada sa-i mu~te, In timp ee eu 0 sa
ma iau la trlnta cu ei.
Dupa care se pusera la treaba. Fazanul zbura peste poarta cetatii. Malmuta facu dupa cum se Intelesesera.
Momotaro sparse lacatele ~i zavoarele portii. Cline Ie se napusti latdnd
In eurte. Tuspatru vitejii se luptara
plna la apusul soarelui ~i Ii rapusera
pe capcauni. Pe cei care scapasera cu

viata Ii luad prizonieri ~i Ii legara

fedele~.
- Acum, fratilor, spuse Momotaro,
aduceti comoara capcaunilor.
~i a~a ~i facura.
Comoara nu era de lepadat, nici nu
mai Incape Indoiala. Multime de nestern ate vrajite, tichii ~i haine pe care
daca Ie Imbracai te faceau nevazut, ~i
o gramada de galbeni, arginti, jad ~i
rnargean, chihlimbar
~i filde~, baga
~i sidef.
- Sj'nt destule bogatii pentru toti,
spuse Momotaro. Alegeti -va, fratilor !
Luati dupa pofta inimii!
- Multumesc,
Momotaro!
spuse
maimuta.
- Mu1tumesc, Momotaro!
spuse
fazanul.
- Multumesc,
Momotaro!
spuse
dinele.

raiau odata doi frati care munceau

din greu pe dmp dt era ziua de Iunga.
Tndoindu-se din ~aIe de-o mie de ori
pe ceas, stateau In apa plna la genunchi, ca sa rasadeasca firele pIa
pin de de orez. Apoi, dnd ar~ita soarelui dogorea mai tare, puneau mlna
pe secera ~i porneau la strinsul recoltei. Clnd turna cu galeata Ii mai
gaseai saplnd sau trebaluind In fel
~i chip. T~i puneau pelerinele de paie,
1

Mai -

fel de ciocan

unealtii de biitut cinepa, pinza etc., un

de lemn.

ca sa se fereasca de urgia cerului ~i

Ii dadeau tnainte, pentru ca pIinea
~i-o agoniseau cu sudoarea fruntii.
Cel mai mare dintre frati se numea
Cio ~i vecinii n socoteau om bogat.
De mic copil fusese mai muIt dedt
cumpatat ~i adunase 0 avere -frumu~ica. Avea 0 gospodarie tntinsa ~i tn
fieeare an strtngea 0 reeolta tmbel~ugata de orez ~i 0 multime. de gogo~i
de matase. Dar nu se vedea nimie din
toate astea, pentru ea era un zgtriebrtnza ~i un ursuz. Celor eare treeeau
prin preajma pragului sau nu Ie dadea niei macar binete, darmite 0 eea~ca de eeai sau 0 tmbuditura de orez
reee vreunui eer~etor. Copiii Iui sdnceau ~i tremurau de friea dnd se
apropia de ei, ~i nevesti-si puteai sa-i
pllngi de mila.

CelalaIt frate se numea Cane. $i,

de~i trudea din greu, era sarae Iipit
pamtntului.
II pa~tea nenoroeul:
viermii de matase ti mureau ~i orezul nu voia sa lege spic. Dar ehiar
~i a~a, era un om vesel, un holtei
care nu se dadea tn laturi de la un
dntee nastru~nie sau de la 0 eea~ca
de sake. Adapostul, tutunul ~i dna,
dt erau ele de saraee, Ie tmpartea
bueuros eu primul venit. Era glumet
foe ~i avea inima eea mai buna din
lume. Dar din paeate omul nu poate
trai numai rlztnd ~i fadnd bine. A~a
se tnttmpla ~i eu eel mai mie dintre
frati.
"N-am aIteeva de Uicut, t~i spuse,
dedt sa-mi las mtndria acasa ~i sa
ma due la frate-meu, Cio, sa-i eer sa

ma ajute, de~i tare ma indoiesc c-o

sa faca ceva pentru mine."
Imprumuta ni~te haine de la un
prieten ~i imbracat ca un domn, fluierind ca sa-~i dea curaj, purcese
spre casa lui Cio.
n zari in ograda, dar mai intii crezu caera vreun cer~etor, a~a de rupte
erau hainele de pe el. Pe urma insa,
fara sa se mai codeasca, ii striga :
- Ai pornit devreme 1a treaba,
Cio!
- Dar nici cu tine nu mi-e ru~ine,
Cane, ii raspunse Cio.
- Pot sa intru ? Vreau sa-ti spun
ceva, zise Cane.
- Bine, intra. Dar sa ~tii ca la
ora asta n-ai sa gase~ti nimic demincare in casa mea ~i nici de baut. E
mai bine s-o afJi de la bun inceput.

- Nu-i nlmlC, 11 lini~ti Cane. De

fapt, nici n-am venit ca sa-mi dai demincare.
Dupa ce intrara in casa ~i se a~ezara jos pe rogojina, Cio spuse :
- Frumoase haine mai ai, Cane.
Trebuie c-o duci bine. Mie, unul,
nu-mi da mina sa umblu in praf ~i
noroi imbracat ca un print. Timpuri
grele, amarnic de grele.
Totu~i, Cane i~i lua inima in dinti
~i, rizind, i~i spuse pasul :
- lata ce e, frate. Astea-s haine de
imprumut;
ale me Ie sint numai
zdrente. Praful s-a ales de toata recolta mea, mi-aumurit
~i toti viermii
de matase,
iar pe deasupra,
n-am
nici macar 0 letcaie ca sa cumpar
orez de saminta ~i alti viermi de ma-

tase. Sint la mare ananghie ~i de aceea am venit la tine, asta-i tot. De

dragul mamei care ne-a facut pe amindoi, da-mi 0 mina de orez ~i putina saminta de viermi de matase.
Auzind cuvintele fratelui, lui Cio
mai-mai sa-i vina rau.
- Vai ! Vai ! se tingui el. Sint om
sarac, amarnic de sarac. Cum, ma sile~ti sa iau de la gura nevestei ~i a
nenorocitilor de copii? ~i tot se jelui
a~a mai bine de juma' de ora.
Dar, ca sa nu mai lungesc yorba,
pina la urma Cio ii spuse ca, din dragoste frateasca ~i de sufletul mamei
lor, trebuie sa se strimtoreze ~i sa-i
dea orezul ~i saminta ceruta. A~a ca
se duse ~i lua saminta de viermi de
matase moarta ~i un pumn de orez
mucegait.

"Astea nu-s bune la nimic", I~i

spuse In sine vulpea batrlna ~l rIse
pe Infundate.
Dar fratelui" sau Ii
zise:
- lata, Cane, Iti dau cea mai buna
saminta de viermi de matase ~i eel
mai bun orez pe care-I am In hambarul meu aproape gol, dar tare nu-mi
vine sa ma despad de el. Sa ma ierte
zeii ca-mi jefuiesc nevasta ~i copiii.
Cane Ii multumi din toata inima
pentru darnicia sa ~i-~i pleca fruntea
pina la pamint de trei ori. Apoi facu
r.ale-ntoarsa, dudnd In mlneca hainei
samil1ta deviermi
de matase ~i boabele de orez, sarind ~i topaind de
bueurie la gindul ea, ill sflr~it, 110rocuI Ii ie~ise ~i lui in eale. Dar dt de
fericit se simti, nu uita totu~i sa-~i

fereasca haina de colbul drumului;

doar era luata cuimprumut.
Cind ajunse acasa, aduna un maldar de frunze de dud pentru viermii
de matase care aveau sa iasa din saminta. Apoi se a~eza jos ~i a~tepta.
~i, lucru ciudat, nu a~tepta de pomana, macar ca saminta era moarta deadevaratelea. Curind rasarira ~i vierrnii, care, seto~i de viata, mincara cit
ai clipi to ate frunzele ~i fara sa mai
piarqa timpul incepura sa-~i faca gogoa~e. Cane era in cui mea fericirii.
Oar, prostul, ie~i din casa ~i se porni
sa povesteasca tuturor vecinilor despre norocul care dad use peste el. Ba
chiaro alerga dupa un marchidan care
colinda imprejurimile ~i it ruga sa-i
spuna fratelui Cio ca-i multumea din

tat sufletul ~i ca viermii de matase

a duceau nespus de bine. A~a facu
a gre~eala ~i mai mare. Mare pacat
ca nu-~i tin use pentru el bucuria !
Clnd Cia afla de narocul Iui fratesau, nu se .bucura de feI, ba dimpatriva. Scud timp dupa aceea l~i puse
sandalele de paie ~i a pami spre casa
lui Cane. Ajuns acala, nu gasi pe
nimeni,dar putin Ii pasa. Se duse sa
se uite Ia viermii de matase. Clnd
vazu gaga~ile de taata frumu~etea,
scaase un cutit ascutit ~i taie fiecare
vierme In daua. Dupa aceea pled.
Intr-un tlrziu, Cane se lntaarse acasa
~i se duse sa-~i priveasca mlndretea
de viermi de matase. Dar cum dadu
cu achii de ei, i se paru ca aratau putin altfel. Se scarpina In cap ~i l~i

~_?:w.

'~p-"'"

spuse : "Pardi i-ar fi taiat cineva In

doua. Ai ziee ca sint morti". Dupa
aceea, se duse In ograda ~i culese un
brat de frunze de dud. $i, ce sa vezi ?
Toate acele jumatati de viermi de matase se pusera pe mincat ~i gatara
frunzele dt ai bate din palme. Acum
erau dedoua ori mai multi, ~i se apucadi de zor sa-~i teasa gogo~i1e. Mare
ciudatenie, pentru ca viermii de matase fusesera sflrtecati cu adevarat !
Cind afla, Cio se duse ~i I~i ciopirti .propriii sa i viermi de matase.
Dar nu se alese cu nimie din isprava
aceasta, pentru ca viermii lui nu se
mai clintira:
ramasera tepeni ca
mortii ! A doua zi de dimineata, nevasta-sa trebui sa-i arunce.
Apoi Cane semana orezul pe care
i-I daduse frate-sau, ~i, dnd orezul

Ineolti verde_ de-ti era mai mare dragul sa -I prive~ti, 1l rasadi eu grij a.
Oadu spic ~i eurlnd dupa aeeea lega.
Intr-o buna zi, un stol de vd'ibii se
napusti asupra lanului lui Cane.
- U~i! U~i ! tip a Cane. Batu din
paIme, apoi puse mlna pe un bat de
bambus ~i se apuea sa-I roteasea In
jurul eapului. Speriate,
vrabiile I~i
luara zborul. Dar peste doua minute
fura Inapoi.
Dupa ee Ie goni pentru a noua
oara, Cane se opri ~i I~i ~terse sudoarea de pe fata : "Ei, dracie, s"au
Invatat eu narav !" I~i zise In sinea
lui. In doua eIipe vrabiile se Inturnara pentru a zeeea oara:
"U~i!
U~i !" tipa Cane, ~i se puse sa Ie fugareasea peste ~anturi, peste garduri,
peste dealuri ~i peste vai, peste IaJ

nurile de orez ~i ptleurile de duzi pina

ee, in sflr~it, se faeura nevazute. Privind imprejur, i~i dadu seama ca
ajunsese intr-o vilcea umbrita de
pini. Obosit de atlta alergatura, se
intinse jos, pe pamintul aeoperit eu
mu~ehi, ~i adormi pe data, ba se
porni ehiar sa ~i sforaie.
Dormind a~a, ineepu sa viseze. Se
faeea ea un grup de eopii se ivisera
in vi1ceaua plina de mu~ehi (in vis
tinea foarte bine minte un de se afla).
Copiii se zbintuiau printre pini. Erau
frumo~i ea florile ~i ea fluturii. Toti
erau deseulti ~i parul negru ~i lung
Ie eurgea riuri-riuri pe umeri, iar pielea Ie era alba ea petalele prunilor
Infloriti.
"Semn bun sau rau, i~i spuse Cane
in vis, fie ee-o fi. Eu, unul, am vazut
odraslele zinelor."

Copiii se potolidi ~i se a~ezadi in

cere pe pamint.
- Badie!
Badie!
strigara
ei.
Adu-ne maiul !
Se scula atunci dintre ei un flacaiandru chipe~ de vreo paisprezececincisprezece ani, eel mai in virsta ~i
eel mai inalt dintre toti. Ridica 0 piatra acoperita cu mu~chi, care se afla
foarte aproape de capul lui Cane. Sub
piatra gasi un mai mic, obi~nuit, de
lemn alb. Saiatul il lua ~i pa~i in mijlocul cercului. Ridea ~i striga :
- Acum ce-ati vrea sa capatati ?
- Un zmeu, un zmeu ! striga unul
dintre copii.
Flacaiandrul scutura maiul ~i, ce
sa vezi ? Din mai ie~i un zmeu mare,
eu eoada, ~i un ghem de ata.

Ce mai doriti alteeva? Ii Intreba

el din nou.
- Un bat ~i 0 turea, spuse 0 fetita.
~i se ~i pomeni eu un bat ~i vreo
douazeci de turci eu pene.
- Mai vrea cineva eeva ? intreba
flacaul.
- Clt mai multe bomboane !
- Hamesitilor!
1i dojeni el seuturind maiul ~i facind sa ploua eu bomboane.
- 0 roehie de matase ~i un briu
de broeart ! .
-;- U~uratico!
0 mustra
flacaiandrul, dar IUlnd 0 mutra serioasa, seutura eu grija tot ee-~i dorisefata.
-- Carti, carti eu pove~ti !
- A;;a mai zie ~i eu, spuse, ~i cartile Ineepura sa eada eu zecile, toate

desehise, ea sa se vada pozele frumoase dinauntru.

De indata ee eopiii i~i vazura implinite toate dorintele, maimarele lor
puse maiul Inapoi sub piatra aeoperita eu mu~ehi. Se mai jueara 0 vreme, dar obosira. Ineetul eu Ineetul se
topira in bezna padurii ~i voeile lor
melodioase
~i limpezi se auzira din
ee In ee mai slab, ea sa amuteasca
plna la urma eu totul. In vilcea se
a~ternu lini~tea.
Cane, bunul, se trezi ~i vazu ca
soarele apusese Iasind intunericul sa
euprinda totuI Imprejur. Piatra aeoperita eu mu~ehi se afla ehiar sub
bratuI lui. 0 ridica ~i gasi maiul.
- Ei, ~i-aeum, spuse el, sa ma.
ierte odraslele zinelor di indraznese
sa Ie iau maiuI eu imprumut.

II duse cu sine acasa In mlneca

hainei ~i petrecu 0 seara cum nu se
poate mai placuta, scuturlnd din el 0
multime de galbeni, sake, haine noi,
unelte, tot felul de instrument' muzicale ~i cite ~i mai dte !
$i nu e greu sa-ti lnchipui ca In
scu'rta vreme ajunse omul cel mai
bogat ~i mai vesel din tot tinutul. Se
lngra~a ~i fata lncepu sa-i luceasca,
iar bunatatea lui nu mai cunoscu
margini.
Ce se lntlmpla lnsa cu Cio dnd
afla toate astea? Ei, asta-i intrebarea.
De ciuda, Cio se facu verde ca iarba.
,,0 sa pun ~i eu mina pe un mai vrajit ! l~i spuse.
sa ma imbogatesc ~i
eu pe degeaba. De ce prostul de Cane,
mina-sparta, sa aiba tot norocul ?"

A~a ca se duse sa cer~easca orez

de la Cane ~i acesta, bucuros, Ii dadu
un sac plin. Intoretndu-se cu el acasa,
Cio il semana ~i apoi a~tepta sa rodeasca. ~i tocmai etnd spicele de orez
dadura In plrg, un stol de vrabii se
napusti asupra lanului.
- U~i! U~i! striga Cio, ~i batu
din palme chicotind de bucurie. Vrabiile se speriara ~i Cio porni dupa ele.
Le goni peste ~anturi, peste Karduri,
peste dealuri ~i peste vai, peste lanurile de orez ~i pilcurile de duzi, plna
ce se facura nevazute, iar el nimeri
Intr-o vllcea acoperita cu mu~chi ~i
umbrita de pini. Cio privi Imprejur.
"Asta trebuie sa fie locul", l~i spuse el. A~a ca se Intinse pe pamlnt ~i
a~tepta traglnd cu ochiul.

Oeodata, cine se ivi in vilcea, dad

nu odraslele zinelor ? Tare dragala~e
erau a~a cum se fugareau printre copaci !
- Badie! Badie! Adu-ne maiul!
strigara. Se scula Widiandrul ~i ridid piatra acoperita cu mu~chi. Oar
ce sa vezi ? Maiul lipsea.
Copiii se minima foarte. Batura
din picioru~e, plinsera ~i alergara incoace ~i incolo ca ni~te sco~i din
minti, ~i toate astea pentru ca maiul
disparuse.
- Uitati-va ! striga intr-un tirziu
fladiandrul. Priviti-l pe taranul cela
batdn ~i urit. EI trebuie sa ne fi luat
maiul! Hai sa-l tragem de nas drept
pedeapsa.
Cuun
racnet asurzitor, copiii se
napustira asupra lui Cio. II ciupira,

II smucira, II inghiontira ~i II mu~eara eu dintii lor marunti, dar aseutiti, pinaee bietul Cio incepu" sa urle
de durere. Dar raul eel mai mare fu
cind II apueara de nas ~i i-I trasera
cit putura de tare. ~i nasul i se lungea, ;;i i se lungea de-i ajunse la briu
;;i mai apoi pina la talpi.
Doamne, cum mai rideau odraslele
. zinelor! Dupa aeeea se impra;;tiara
ca frunzele duse de vint.
Cio ofta ~i gemu, apoi blestema ~iinjura, dar degeaba: nasul nu i se seurta
niei maear eu un eentimetru. A;;a
amarit ;;i abatut cum era, ~i-l strinse
in pumni ;;i se duse drept la Cane.
- Cane, zise, sint tare bolnav.
- Da, asta a;;a e, vad ;;i eu, spuse
Cane ingrijorat.
Amarnica boala,
frate! De unde ai luat-o?

~i aUt de bun la suflet era, tncH nu

rise nici macar 0 data de nasul lui
Cio. Nici macar nu zfmbi ci, dimpotriva, ochii i se umplura de lacrimi
vaztnd ce napasta daduse peste fratele sau. Purtarea
lui Cane tnmuie
inima lui Cio. Cuprins de remu;;cari
ti povesti totul, fara sa-i ascunda nimicnicia sa, atunci dnd Ii daduse samtnta moarta de viermi de matase ;;i
altele. Ispravind, 11ruga pe. Cane sa-l
ierte ~i sa-l ajute.
-- Ai rabdare
c1ipa, spuse Cane.
Se duse ~i scoase dintr-un dulap
maiu!' Apoi freca u~or cu el nasul lui
Cio, ~i, cum era de a~teptat, nasul
tncepu sa se scurteze. In dteva clipe
t;;i recapata
marimea
fireasca.
Cio
tncepu sa dantuiasca
de bucurie.
Cane 11 privi ~i Ii spuse :

- Oac-a::;; fi in locul tau, m-a::;;duce

acum drept acasa ~i a~.Incerca sa ma
schimb.
Oupa ee pled
Cio, Cane ramase
mult timp pe gInduri. CInd rasari
luna In seara aeeea, pureese de-aeasa
lUInd eu sine maiul. Se duse In vIleeaua aeoperita eu mu::;;ehi ::;;iumbrita,
de pini ~i Il a::;;eza la loeul lui, sub piatra, ea sa Impaee odraslele zinelor.

POVESTEA
TUNETULUI
PATANIA MEDUZEI .
MOMOTARO
MAIUL . . . . . .

RAI-TARO

3
16
27
38