Romana zilelor de ieri

Taci,
S nu-mi detepi tristeea amintirilor culcate
n sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
S nu-mi detepi n suflet tragediile jucate
n aplauzele mute ale-ntielor dureri!
Treci tcut ca beduinul ce cutreier nisipul,
Treci tcut ca cel ce-i pune minile-n cruci pe piept,
i s nu m chemi pe nume S-mi detepi din piatr chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea s-mi spun c e timpul s-l detept...
Ocolete-m cu groaz, ca pe-un strv de om ucis Nu de oameni,
Ci de mna ne'ntrupatelor dorini i pe piatra-mi funerar nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plin numai de cumuni!...
Ocolete-m cu groaz...
Dar oprete-te deoparte,
S m poi privi de-a-ntregul
i s-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele dearte
i romana nesfrit, cci arcuele s-au frnt!