Clasificarea de vedere al gravitatii exista:deficientelor fizice si psihomotorii

n unele studii, deficientele fizice sunt grupate, alaturi de deficientele senzoriale, n

categoria deficientelor somaticesau biologice. Clasificarea deficientelor fizice nu este deloc o sarcina
usoara, un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat si de aceea se prefera tipologizarea
deficientelor fizice n functie de mai multe criterii:
a) din punctul de vedere al prognosticului (evolutiei) deficientei fizice vorbim despre: deficiente
neevolutive (statice, fixate definitiv, foarte greu de corectat) si despre deficiente evolutive (care
progreseaza sau regreseaza, putnd fi corectate, ntr-o proportie mai mare sau mai mica, mai usor sau
mai greu).
b) din punctul de vedere al gravitatii exista:
. deficientele fizice usoare, care includ micile abateri de la normalitatea corporala si sunt
considerate atitudini deficienteglobale sau segmentare, care prin executarea de miscari corective (de
timpuriu) se pot corecta destul de usor si total (ex.: deficienta cifotica, gtul nclinat lateral sau nainte,
umerii adusi nainte sau asimetrici, torace n flexiune, picioare abduse sau adduse etc);
. deficientele de grad mediu, n care sunt nglobate defectele morfologice si functionale
stationare sau cu evolutie lenta, care se corecteaza partial sau ramn nemodificate; cele mai multe
asemenea deficiente sunt de tip segmentar (ex.: cifoze, lordoze, deformatii ale abdomenului, toracelui
etc), existnd nsa si deficiente medii globale (ex.: hiposomii, disproportii ntre segmente etc);
. deficientele accentuate, care constau n modificari patologice ajunse ntr-un stadiu avansat de
evolutie; cele mai multe deficiente de acest tip sunt determinate n viata intrauterina (ex.: malformatiile
aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii, traumatisme osoase si articulare, a unor infectii ale
oaselor, muschilor, articulatiilor sau ale vaselor de snge;
c) din
punctul
de
vedere
al
localizarii
si
al
efectelor
deficientei
avem:
. deficiente morfologice (cnd este afectata forma corpului sau a segmentelor lui);
. deficiente functionale (cnd sunt afectate structura si functionarea organismului).
Ambele categorii mari de deficiente pot fi submpartite n functie de ntinderea si de profunzimea
deficientei n: deficiente globale (generale sau de ansamblu) si deficiente partiale (regionale,
segmentare sau locale).
DEFICIENELE MORFOLOGICE GLOBALE
E. Verza clasifica deficientele morfologice globale n: deficiente de crestere (hiposomie - nanism,
hipersomie - gigantism, ntre naltime si greutate de exemplu, disproportionalitate - ntre cap si trunchi de
exemplu), de nutritie (obezitate, debilitate fizica), de atitudine (atitudine global insuficienta, de exemplu:
rigida sau global asimetrica), deficiente ale tegumentelor (palide sau vinetii, uscate sau umede, cu
pete, cicatrici, eczeme, cu hipertricoza - pilozitate pe tot corpul,), deficiente ale musculaturii (hipotonii sau
hipertonii), deficiente ale oaselor, ale articulatiilor.
DEFICIENELE MORFOLOGICE PARIALE
A doua categorie de deficiente fizice morfologice - dupa E. Verza -sunt deficientele morfologice
partiale n care sunt incluse:deficiente ale capului (ex.: cap macrocefal - supradimensionat n raport cu
corpul, cap microcefal - subdezvoltat n raport cu corpul, cap brahicefal - fara proeminenta occipitala,
cap doliocefal - cu diametrul antero-posterior alungit si cu o "sa" la mijloc, cap hidrocefal etc), ale
fetei (fata prea ovala, prea alungita, latita, cu cicatrici, malformatii, cu pareze, fata cu afectiuni ale ochilor
- strabism, ochi nfundati sau prea apropiati etc, sau ale nasului, urechilor, fata cu dinti vicios implantati
etc), deficiente ale gtului(un gt prea lung sau prea scurt, prea gros sau prea subtire, gt cifotic, lordotic
sau scoliotic, gt rasucit - torticolis, gt cu relief tiroidian accentuat etc), deficiente ale trunchiului/ale
toracelui (prea lung, prea scurt, ngust, prea larg, prea bombat, plat, cu semne de rahitism, strangulat
sau cu stern nfundat), ale abdomenului (un abdomen prea proeminent, strangulat, cu hernii sau prea

moale), ale spatelui (spate cifotic, scoliotic, asimetric), deficiente ale coloanei vertebrale, ale bazinului (cazut prea mult n jos, nclinat lateral etc).
O alta categorie de deficiente morfologice partiale sunt cele ale membrelor superioare, care pot fi
inegale (n lungime sau grosime), asimetrice, ramase n flexie/extensie, cu umeri prea ngusti/largi,
prea cazuti sau "teposi", sau "adusi", cu brate inegale, cu coate n flexie/entensie, n O sau n X, cu
antebrate curbate, asimetrice, sau cu sechele traumatice, cu degete cu anomalii sau cu omoplati asimetrici
etc.
Tot deficiente morfologice partiale sunt si deficientele membrelor inferioare, membre care pot fi
inegale, cu contracturi, cu solduri cu relief accentuat sau asimetrice, cu genunchi ramasi n
flexie/extensie sau asimetrici, cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice, cu glezne strmbe,
n X sau scobite si cu degete "n ciocan" - n flexie cu sprijin pe unghii - sau strmbe, suprapuse sau
deformate etc
DEFICIENELE FUNCIONALE
A doua mare categorie de deficiente fizice este reprezentata de deficientele functionale, n care
includem:
- deficiente ale aparatului neuromuscular (diferitele forme si grade de paralizii, tulburarile de mers, de
echilibru, de ritm, de coordonare a miscarilor);
- deficiente ale marilor aparate si functiuni ale organismului (ale aparatului respirator - ex.:
insuficienta respiratorie, ale aparatului cardiovascular - ex.: hipertensiune arteriala, ale aparatului
digestiv si functiilor de nutritie - ex.: obezitate, ale sistemului endocrin - ex.: insuficienta sexuala,
nanism, deficiente ale organelor de simt).
O alta clasificare a deficientelor fizice (motorii) este oferita de Robanescu (1976), care mparte
aceste deficiente n trei categorii:
a)
deficiente fizice de origine osteo-articulara - n care sunt incluse malformatiile
congenitale (ex.: luxatie congenitala de sold, amputatie congenitala, picior strmb congenital),
deformarile osoase aparute n timpul procesului de crestere (inegalitatea membrelor, rahitism, cifoze,
scolioze etc.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulatie si
postcombustie);
b) deficiente fizice de origine neurologica care sunt reprezentate de: infirmitatea motrica de
origine cerebrala (ce presupune pareze, paralizii spastice, probleme de coordonare, miscari involuntaresincinezii, tulburari de echilibru la care se adauga si tulburari asociate de genul epilepsiei, tulburarilor
senzoriale, instrumentale - ex.: executia gesturilor etc), bolile neuronului motor periferic (sechelele de
poliomelita si afectiunile neurologice evolutive-miopatiile, distrofiile neuromusculare);
c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului si artropatiile din
hemofilie).
n categoria tulburarilor de psihomotricitate includem toate tulburarile lateralitatii (ex: ncrucisata,
contrariata), ale conduitelor motrice de baza (ex: ale mersului, saritului, ale controlului
postural), tulburarile de realizare motrica (apraxia - pierderea capacitatii de executie a gesturilor, a
miscarilor adaptate unui scop, dispraxia -incapacitatea de coordonare a gesturilor, disgrafia motrica afectarea vitezei si a fortei scrisului etc), tulburari ale conduitelor perceptiv-motrice {ale orientarii
spatiale - necunoasterea termenilor spatiali, perceperea gresita a pozitiilor n spatiu, orientarea
incorecta n spatiu, lipsa memoriei spatiului si ale orientarii temporale), tulburari ale schemei
corporale (presupunnd necunoasterea partilor corpului sauincapacitatea de folosire a lor
etc), instabilitatea psihomotorie (exces miscare si incapacitate de orientare si urmarire a unui obiect n
miscare), tulburari ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare si de perseverare ntr-o
actiune anume).