Misterul stelei de la Betleem

Miracol vestind Nasterea Domnului sau coincidenta astronomica?Dupa ce s-a nascut Isus in
Bethleemul din Iudeea, in zilele imparatului Irod, iata ca au venit niste magi din Rasarit si au
intrebat:
Unde
este
Imparatul
de
curind
nascut
al
Iudeilor.
Fiindca i-am vazut steaua in Rasarit si am venit sa ne inchinam lui (Matei 2:1-2). Evanghelia
dupa Matei este singura care mentioneaza episodul cu steaua care i-a calauzit pe cei trei magi
pina la ieslea unde se afla pruncul Isus, stea care, de-a lungul vremii, a devenit unul dintre
simbolurile cele mai trainice ale Craciunului, fiind nelipsita atit din colinde, cit si din
decoratiunile de sezon. Asa cum spune si colindul, steaua ce sus rasare este si astazi o taina
mare, savantii intrecindu-se in teorii, unele stiintifice, altele de-a dreptul paranormale, menite
a explica misteriosul fenomen la care s-a referit apostolul Matei. Intrebarea ramine de
actualitate - a fost un miracol vestind nasterea Mintuitorului ori un eveniment astronomic care
s-a intimplat sa coincida cu momentul presupus al nasterii Domnului? (J.P.)
Taina stelei care s-a oprit
Dupa cum scrie apostolul Matei, steaua calauzitoare s-a comportat intr-un mod foarte ciudat,
greu de explicat din punct de vedere stiintific. Dupa ce au ascultat pe imparatul, magii au
plecat. Si iata ca steaua pe care o vazusera in Rasarit, mergea inaintea lor, pina ce a venit si sa oprit deasupra locului unde era Pruncul. Cind au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie
(Mat. 2:9-10).
Steaua sau orice ar fi fost se misca. De regula, stelele, asa cum apar ele pozitionate fata de
celelalte astre, nu dau impresia de miscare. Ele par a se deplasa doar in ansamblu, traversind
cerul noptii de la est la vest in consonanta cu rotatia Pamintului in jurul propriului ax. De
asemenea, astrele par sa-si schimbe pozitia, de la zi la zi, tot de la est la vest, in functie de
miscarea Pamintului in raport cu Soarele. Magii au zarit steaua si au pornit in urmarirea sa,
mergind si ei spre vest. Zile si saptamini de-a rindul, ei au insotit farul calauzitor ce traversa
bolta cereasca. Daca povestea ar spune doar atit, lucrurile ar fi explicabile din punct de vedere
stiintific. Obiectul celest a facut insa ceva iesit din comun. S-a oprit in loc pentru a indica
precis unde se afla Pruncul. Apostolul nu pomeneste nimic despre celelalte stele, cum ca si ele
s-ar fi oprit. Doar cea dupa care se orientau magii.
De asemenea, Evanghelia nu mentioneaza nici o alta calitate neobisnuita a acestui astru. Nu
era mai mare, mai stralucitoare, intermitenta ori colorata. Nimic nu o deosebea de celelalte. E
drept ca, in mod traditional, picturile religioase infatiseaza steaua ca fiind foarte stralucitoare,
insa este vorba de un subterfugiu artistic, pentru a justifica faptul ca a atras atentia magilor.
Conjunctii astrale
In secolul al XVII-lea, astronomul Johannes Kepler a propus una dintre cele mai interesante
teorii stiintifice privind acest mister, afirmind ca ar fi putut fi vorba de o conjunctie a
planetelor Jupiter si Saturn. Un astfel de eveniment atronomic, destul de rar, a avut loc in anul
7 i.Hr. in constelatia Pestilor, semn zodiacal frecvent asociat cu crestinii, dar si, la vremea
aceea, cu evreii. Totodata, Jupiter era regele zeilor, conjunctia putind fi astfel interpretata ca
anuntind aparitia lui Mesia. Problema este ca apostolul vorbeste de o singura stea, iar Jupiter
si
Saturn
nu
erau
chiar
atit
de
apropiate
una
de
cealalta.
Pe de alta parte, cercetatorul John Mosley de la Observatorul Griffith din Los Angeles sustine
ca este vorba de o serie de conjunctii planetare foarte spectaculoase, care au avut loc intre anii
3 i.Hr.- 2 i.Hr. Spectacolul a inceput in dimineata zilei de 12 iunie, in anul 3 i.Hr., cind Venus
era foarte aproape de Saturn, spune Mosley. A urmat o conjunctie intre Venus si Jupiter, in
constelatia Leului, care a avut loc pe 12 august. Apoi, timp de aproape un an de zile, Jupiter a
putut fi observat trecind pe linga steaua Regulus in constelatia Leului, s-a intors, a mai trecut
o data, si apoi iarasi a revenit pentru a trece a treia oara prin dreptul stelei mentionate. Acest

balet astral trebuie sa fi fost deosebit de interesant pentru astrologii epocii, mai ales din
pricina statutului planetei Jupiter. Punctul culminant a fost pe 17 iunie, cind Jupiter a parut sa
se apropie atit de mult de Venus incit, fara binoclu, ar fi parut o singura stea.
Astrofizicianul Michael Molnar crede si el ca steaua din Bethleem trebuie sa fi fost Jupiter,
aducind ca dovada monede romane batute la acea vreme. O astfel de moneda are pe ea un
obiect celest stralucitor si semnul astrologic pentru constelatia Berbecului, zodie asociata cu
evreii. Profesorul Molnar considera ca astrul trebuie sa fi fost Jupiter, care, in anul 6 i.Hr. a
fost in doua rinduri eclipsat de Luna, in constelatia Berbecului. Unul dintre aceste evenimente
a avut loc pe 17 aprilie, iar spectaculoasa conjunctie cu Luna putea fi interpretata ca prevestire
a nasterii unei fiinte divine, mai ales ca se considera ca astrul noptii amplifica influenta
planetei Jupiter.
Extraterestrii deasupra ieslei
Exista numeroase teorii potrivit carora fiintele venerate drept zei de catre paminteni erau in
realitate vizitatori de pe alte planete, iar steaua descrisa de apostol poate fi si ea explicata in
raport cu astfel de ipoteze. Astfel, unii sustin ca era, de fapt, un OZN, o nava extraterestra care
i-a condus pe magi la Bethleem. Chiar daca pare o teorie extravaganta, este singura care
explica cum a fost posibil ca obiectul observat de magi sa se opreasca in loc, stationind
deasupra punctului asupra caruia dorea sa atraga atentia.
Supernova care i-a uimit pe paminteni
Una dintre teoriile prin care s-a incercat explicarea evenimentului biblic este aceea ca ar fi
vorba de o supernova, o stea care explodeaza dupa ce isi epuizeaza combustibilul, respectiv
moleculele de hidrogen ce fuzioneaza cu atomii de heliu. Dupa explozie, stelele se prabusesc
sub povara propriei greutati (sau a atractiei gravitationale), dind nastere unui nou corp ceresc,
ce se mentine extrem de stralucitor o buna bucata de vreme. Potrivit astronomului britanic
David H. Clark, in primavara anului 5 i.Hr., o astfel de explozie a unei supernove a avut loc in
constelatia Capricornului. Un eveniment similar a fost observat in anul 854 de astronomii
chinezi, potrivit carora supernova era atit de stralucitoare incit a fost vizibila cu ochiul liber
timp de mai multe luni. Oamenii de stiinta afirma ca aceeasi soarta o va avea si Soarele,
probabil peste vreo cinci miliarde de ani.
O simpla nascocire
Povestea stelei calauzitoare este, prin natura ei, atit de uimitoare, incit este ciudat ca nici unul
dintre ceilalti trei evanghelisti nu o mentioneaza. De fapt, in afara de Matei, doar Luca mai
povesteste despre nasterea lui Iisus, Ioan si Marcu pornind direct de la perioada sa adulta.
Luca insa nu pomeneste nimic despre steaua din Bethleem. Din aceasta cauza, exista voci care
afirma ca totul nu este decit o poveste nascocita de evanghelist, cu scopul de a valida cumva
originea divina a lui Iisus. O dovada in acest sens ar fi aceea ca exista numeroase legende
privind semnele ce au prevestit nasterea unor mari personalitati, cum ar fi Cezar, Pitagora ori
Krishna.
Incertitudini si controverse
Cercetatorii moderni afirma ca magii pomeniti de Biblie erau, in realitate, preoti zoroastrieni
care traiau in Persia, actualul Irak. Pentru a ajunge la Bethleem, ei ar fi trebuit sa strabata un
drum de 1600-1900 de kilometri, ceea ce ar fi putut sa le ia multa vreme, astfel ca orice ar fi
fost steaua, ea trebuie sa fi fost vizibila o lunga perioada de timp. Se spune ca preotii
babilonieni erau experti in astrologie, de unde si concluzia ca steaua aceea trebuie sa fi avut
ceva deosebit din moment ce le-a atras atentia.

Un alt aspect care trebuie avut in vedere in analiza acestor teorii este acela ca data exacta a
nasterii lui Iisus este extrem de controversata, numerosi cercetatori afirmind ca ea s-a produs
cu doi pina la opt ani mai devreme de anul cu care incepe era noastra, potrivit actualului
sistem calendaristic. De altfel, si data de 25 decembrie este una conventionala, pentru primii
crestini aceasta fiind o zi ca oricare alta. In 243, data nasterii lui Iisus a fost stabilita, in urma
unor calcule complexe, pe 28 martie. Un secol mai tirziu, mai exact in anul 336, data
Craciunului este mutata pe 25 decembrie. Numeroase motive au stat la baza acestei schimbari,
printre care suprapunerea datelor altor ritualuri foarte raspindite la acea vreme in Imperiul
Roman, ca de exemplu solstitiul de iarna.
Sursa: Evenimentul Zilei