Grigore Vieru

S-a nscut pe 14 februarie 1935, n satul Pererta din

fostul jude Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii
Moldova, n familia de plugari romni a lui Pavel i
Eudochia Vieru, nscut Didic. A absolvit coala de apte
clase din satul natal n anul 1950, dup care a urmat coala
medie din orelul Lipcani, pe care o termin in 1953.
A debutat editorial n 1957, student fiind, cu o
plachet de versuri pentru copii, "Alarma", apreciat de
criticii literari. n 1958, Vieru a absolvit Institutul
Pedagogic "Ion Creang" din Chiinu, Facultatea de
Filologie i Istorie. n acelai an, i-a aprut a doua culegere
de versuri pentru copii, "Muzicue", i s-a angajat ca
redactor la revista pentru copii Scnteia Leninist.
A fost redactor la revista Nistru, publicaie a Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova. ntre 1960 i 1963,
Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldoveneasc, unde
i-au aprut i dou plachete de versuri pentru copii: "Ft-Frumos i Curcubeul" i "Bun ziua,
fulgilor!". n 1964, public n revista Nistru poemul "Legmnt", dedicat poetului Mihai
Eminescu.
n 1965, i apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vrstele", pentru care i se
acord Premiul Republican al Comsomolului n domeniul literaturii pentru copii i tineret
(1967). n 1967, Revista Nistru public poemul "Brbaii Moldovei", cu o dedicaie pentru
"naionalistul" Nicolae Testimieanu. ntregul tiraj este oprit, iar dedicaia este scoas.
n 1968 are loc o cotitur logic n destinul poetului, consemnat de volumul de versuri
lirice "Numele tu", cu o prefa de Ion Dru. Cartea este apreciat de critica literar drept cea
mai original apariie poetic. Chiar n anul apariiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatur naional contemporan. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor
Arghezi", "Lucian Blaga", "Brncui", iar alte dou sunt nchinate lui Nicolae Labi i Marin
Sorescu. Asemenea dedicaii apar pentru prima oar n lirica basarabean postbelic.
n 1969, el public "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraii de Igor Vieru, o
carte mult ndrgit de precolari, care a devenit "obligatorie" n orice grdini de copii.
n 1970, editura Lumina public "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore
Vieru i pictorul Igor Vieru. S-a dat o lupt aprig de civa ani pentru apariia lui, lupt n care
s-au angajat i nvtorii basarabeni, lucrarea fiind considerat naionalist de ctre autoriti.
Tot n 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai cteva zile dup
apariie, n urma unui denun, volumul este retras din librrii pentru poemul "Curcubeul", n care
s-a gsit "ascuns" tricolorul romnesc.
n 1973, Grigore Vieru trece Prutul n cadrul unei delegaii de scriitori sovietici. Particip
la ntlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hulic, tefan Augustin Doina, Ioanichie
Olteanu, Geo erban i Tatiana Nicolescu.
n 1974, Zaharia Stancu, preedintele Uniunii Scriitorilor din Romnia, i face o invitaie
oficial din partea Uniunii Scriitorilor, creia poetul i d curs. Viziteaz Transilvania, nsoit de
poetul Radu Crneci. n acelai an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraii color
de Isai Crmu.
n 1977, la invitaia Uniunii Scriitorilor din Romnia, Vieru viziteaz, mpreun cu soia, mai
multe orae din Romnia: Bucureti, Constana, Cluj-Napoca i Iai. Un an mai trziu, prin
apariia la editura Junimea din Iai (director Mircea Radu Iacoban) a volumului "Steaua de
vineri", cu un cuvnt-nainte semnat de Nichita Stnescu, se rupe tcerea ntre scriitorii romni
de pe ambele maluri ale Prutului.

n 1981, la editura Albatros din Bucureti (director Mircea Sntimbreanu), n colecia

"Cele mai frumoase poezii", apare o selecie din lirica poetului sub numele "Izvorul i clipa", cu
o prefa de Marin Sorescu.
n 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion
Popescu, textele pentru cntece fiind semnate de Grigore Vieru, iar n 1988 i se acord cea mai
prestigioas distincie internaional n domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare
Anderesen. n acelai an apare cartea de versuri "Rdcina de foc", la Editura Universul din
Bucureti (director Romul Munteanu).
n 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunnd n jurul su pe cei mai populari
interprei i compozitori de muzic uoar din Basarabia, poetul ntreprinde un turneu n
Moldova de peste Prut.
n 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Romne, n 1991
devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar n 1992, Academia Romn l
propune pentru premiul Nobel pentru Pace.
n 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Romne.
La mplinirea vrstei de 60 de ani, n 1995, Vieru este srbtorit oficial la Bucureti, Iai
i la Uniunea Scriitorilor din Chiinu. n acelai an, poetul este ales membru al Consiliului de
administraie pentru Societatea Romn de Radiodifuziune. n 1996 este decorat cu Ordinul
Republicii.
n 1997, Editura Litera din Chiinu lanseaz volumul antologic "Acum i n veac"
(Colecia: Biblioteca colarului), iar n 2000 este decorat cu Medalia guvernamental a Romniei
"Eminescu" - 150 de ani de la natere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaie, n apropiere de
Chiinu. La 48 de ore dup accident, inima lui Grigore Vieru a ncetat s bat, pe fondul unor
politraumatisme multiple i al unei poliinsuficiene a sistemelor i organelor.

GRIGORE VIERU POET AL NEAMULUI

Grigore Vieru... Poetul adevrului i al credinei, al neamului i al dorinei. Poetul ce a
reuit s ptrung adnc n sufletul neamului i al poporului. Poeziile sale au rmas ca o amintire
a unui Geniu al Patriei i al sufletului omenesc. Motivul mamei este ades ntlnit n operele
poetului fiind ca o dragoste divin, o Icoan ce trebuie aezat pe perete i nchinndune n
fiecare moment. Dragostea pentru femeie n sensul larg al cuvntului nseamn de fapt dragostea
pentru mam.
Mama este nceputul tuturor nceputurilor." a spus Grigore Vieru. Pentru el mama e
patria, mama e cuvintul, mama e libertatea, demnitatea naional, zeia protectoare, dorul i jertfa
zidirii. "Mama mea viaa ntreag / A trit fr brbat / Singuri pre erau n casa / Ploi cu grindin
cnd bat". Prin aceste versuri autorul ne demonstreaz c dei maica sa a trit fr brbat, ea a
putut s lupte pentru a supraveui in timpurile grele neapelnd la nimeni. "Dac visul unora a fost
ori este s ajung n Cosmos, eu viata ntreag am visat s trec Prutul."
O parte din poeziile poetului erau dedicate Patriei, doar prin ele el i-a exprimat dorina,
visul de a vedea Unirea Romniei cu R. Moldova. El sa zbtut foarte mult, a luptat i ne-a nvat
ca niciodat nu trebuie s ne lsm nvini ci s luptm pentru ceea ce dorim. Dei visul su nu
adevenit realitate, totui sufletul su nc sper c odat i odat va veni timpul de a se ndeplini.
"Cine nu i-a scris istoria cu sngele, acela sau n-a avut-o nicicnd, sau crede c poate tri pe
contul istoriei altora."
Grigore Vieru a reuit s-i scrie istoria sa cu prea mult snge oferindune oportunitatea de
a merge nainte cu capul sus i de a ne mndri c a existat cndva un aa numit Grigore Vieru un
poet al neamului i al sufletului ntregii Basarabiei. El a plecat de lnga noi lsndune ca
motenitori ai plaiurilor natale, al limbii i al dreptii. S nu uitm niciodat ca un aa poet nu
apare n fiecare zi, dei noi am rmas far sprijin , fr un ndrumtor totui l vom purta mereu
n inimile noastre, deoarece fiecare din noi am crescut cu poeziile sale, cu amintirile.

Poiezii pentru copii:Originalitate i profunzime.

Ca doi prunci prea mititei
Acasa
Toamna trzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahar.
Ma trezesc dimineata
cu toate laicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
Ma temeam sa nu-ti fie frig,
zice mama.
Vin rudele sa ma vada,
vorbesc n soapta afara
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
si tistuiesc pe cei mici
sa fie cuminti.
Ma aplec sa le sarut mna,
ele si-o smulg ndarat:
Nu trebuie
rusinndu-se de pamntul
de sub unghii si din
crapaturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat gramajoara,
ai putea sa ncapi
ntr-o singura icoana.

Casa mea
Tu ma iarta, o, ma iarta,
Casa mea de huma, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Sa-ti trag radio si lumina
Ti-am fagaduit candva
Si ca fi-vom impreuna
Pieptul meu cat va sufla.
Dar prin alte case, iata,
Eu lumina o presor,
Alte case ma asculta
Cand vorbesc la difuzor.
Ti-am luat-o si pe mama
Si-ati ramas acuma, ia,
Vai, nici tu in rand cu lumea
Si nici oraseanca ea.
Las ca vin eu cu batrana
Si nepotul o sa-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ti bezna: Hau!
Si vei rade cu baiatul

Si vei plange cu batrana

De dor, ca doua femei.
Si vei tace lung cu mine
Cu vaz tulbur si durut,
Casa vaduva si trista
De pe margine de Prut.

Puisorii
-Pui golasi cum stati n cuiburi
Fara plapumioare ?
-Nenvelim cu ale mamei
Calde aripioare
-Dar cnd mama nu-i acasa
Si ploita cerne?
-Ne-velim atunci cu frunza
Ramurii materne
-Daca n-o sa vina mama
Si-o sa cada frunza?
-Cum sa nu mai vina mama ?
-Cum sa cada frunza ?

CURCUBEUL
Ploaia sta Din loc dosit
Ies ganganii fara numar.
Cerul sade ghilosit
C-un stergar vargat pe umar.
Trei baieti
Natafleti
Unul cret
Si altul carn
Cellalt pistruiat si gros,
C-o prajina si un tarn
Au dat curcubeul jos.
Iar acuma sta de-si ia
Fiecare partea sa:
Carnu albastrul de cicoare,
Cretul galbenul de soare.
Cellalt rosul si-a ales.
Dar cum nu s-au inteles
A cui parte-i mai frumoasa,
Au plecat pe-acasa toti
Suparati vreo saptamana
Zice carnul: Uite, mama,
Curcubeul meu din mana

Nu-i asa ca-i fara seaman?!

Poate, carnul meu, dar eu
Nu vad nici un curcubeu.
Cretul mi se lauda:
Tata, curcubeu asa
Zi, mai are cineva?!
Tata zice: Stiu si eu?
Nu vad nici un curcubeu.
Dar si cellalt cu pistrui:
Curcubeu
Ca al meu
Altu-n lume, maca, nu-i!
Iar bunica: Stiu si eu?
Unde? Care curcubeu?
Trece-un ceas ori nici atat,
Singuri li s-a cam urat.
Si acum se-aduna iarasi
Sa se joace buni tovarasi
Si cu-albastrul de cicoare
Si cu galbenul de soare
Si cu rosul ca de foc
De! Ca fratii! La un loc!

Zice omul bucuros:

Mai, ce curcubeu frumos!

Legamant
Lui Mihai Eminescu
Stiu: candva, la miez de noapte,
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu inchideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lasati asa deschisa,
Ca baiatul meu ori fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a reusit nici tata.
Iar de n-au s-auza dansii
Al stravechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca perna
Cu toti codrii ei in zbucium.

Comentariul literar al poeziei Legmnt de Grigore Vieru

Poezia lui G. Vieru realizeaz un contact liric de mare emotivitate cu
existena omului contemporan in toat frumuseea, mreia i dramatismul ei.
ntreaga creaie a poetului e strbtut de mult lumin i omenie, de un cuceritor
lirism. Toate acestea o fac s aib un ecou dintre cele mai viasi in inima cititorului.
Una din extraordinarele sale poezii este Legmnt nchinat marelui poet
romn din toate timpurile Mihai Eminescu. Ea a fost publicat in 1964 in revista
Nistru. Aparine genului liric.
In poezia Legmnt G. Vieru ne-a amintit c nu suntem singuri. Este o
confesiune sincer, o rugminte cuviincioas, un testament spiritual propus
urmailor, o contopire total cu zestrea spiritual. In fiecare strof simim cinstire
nemrginit exprimat lui Eminescu prin versuri simple cu textul unui testament
care nu admite nici metafora, nici ambiguitatea.
Poezia abordeaz tema unei mrturii sincere, iar ideea este dorina lui de a
lsa deschis cartea (testamentul) urmailor si. Ea se axeaz pe cteva motive:
motivul mortii inevitabile (prima strof), motivul generaiilor Ca biatul meu ori
fata/ S citeasc mai departe, motivul testametnului (a patra strof), motivul
prini-copii Ca biatul meu ori fata/ S citeasc mai departe/ ce n-a reuit nici
tata, motivul codrului Aezai-mi-o ca pern/ Cu toi codrii ei in zbucium.
Laitmotivul este cartea (crii sale; mijlocul ei; s-o lsai deschis; aezai-mi-o).
Poezia este alctuit din dou pri. Prima parte este tiu care exprim
atitudinea eroului liric, iar a doua parte este restul poeziei care include valoarea
testamental; accentul cade pe dou verbe la modul indicativ, viitor (stinge-mi-s-or,
am s-ajung), pe verbe la modul conjunctiv (s nu inchidei, s lsai, s citeasc) i
unul la imperativ (aezai-mi-o). Ele scot in eviden dorina-testament a eului liric.
Imaginile artistice sunt prezente i ele: vizuale (la miez de noapte, la rsrit de
Soare, crii Sale, codri); dinamice (am s-ajung, s nu inchidei, s-o lsai aa
deschis, aezai-mi-o); auditive (Iar de n-au s-auz dnii/ Al strvechii slove
bucium). Elemetnele prozodice sunt: strofa care este catren; este scris in picior

metricdor
troheie.
pucnt de vedere dispozitiv
spre a fi incruciat, iar
Mi-e
de tine, Din
mama
Totrima
cascatinde
leul iernii
din punct de vedere metric rima este masculin.
Din
figurile
de stil ii fac aparena
Cu vifore n coama.
metonimiile
ochii mie/ Tot deasupra
crii
Sale, calda,
Ci s nu inchidei
Sub stele treceStinge-mi-s-or
apa
Mi-e dor
de vorba-ti
cartea/
Ca
pe
recile-mi
pleoape
i
metafora
Aezai-mi-o
ca
pern
Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de tine, mama. / Cu toii codrii
ei
in
zbucium.
Mi-e dor de-a ta privire,
In poezia Legmnt eroul liric ntreine un adevrat cult al crii lui
Mi-e dor
de tine, mama.
O stea mi-atinge fata
Eminescu, sub constelaia spiritual a crui ii recunoate statutul plenipoteniar de
Ori poate-a ta naframa.
poet: tiu: cndva, la miez de noapte, / Ori la rsrit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii
Maicuta
gradinacriii Sale. Sintagmele rsrit
Sunt alb,
aproape,
mie/ Totmea:
deasupra
de batrn
Soare
i miez de nopate
Cu
flori,
cu
nuci
si
mere,
Mi-e
dor
de
tine,
sugereaz efortul neintrerupt al marelui peot M. Eminescu demama.
cugetare i trire
A ochilor lumina,
complet.
Sintagma Stinge-mi-s-or ochii mie sugereaz viaa, iar cartea Sa
Vazduhul gurii mele!
simbolizeaz
viziune, creaie artistic, cod de legi i norme etice.
Faptura
mamei
In strofa a treia poetul ii exprim datoria
sfint de
a cinsti i a cunoate
oferta
marelui
poet naional M. Eminescu; el dorete ca dup dispariia lui, cartea
Maicuto,
tu: vecie,
s
rmin deschis
pentru ca urmaii s-i continue
cunoatere i s-l
Nemuritoare
carte
Usoara,efortul
maica, de
usoara,
mplineasc
Ca
biatul
meu
ori
fata/
S
citeasc
mai
departe/
ce n-a reuit nici
De dor si omenie
C-ai putea sa mergi calcand
tata.
Dac
urmaii
nu
vor
reui
s
ineleag
sensurile
adnci
ale
Si cntec fara moarte!
Pe semintele ce zboaraoperei, poetul
dorete s i se aeze cartea acestuia la cpti,
pentru
simi i dup moarte
Intre
ceruria-i
si pamant.
clocotul:
Iar
de
n-au
s-auz
dnii/
Al
strvechii
slove
bucium,/
ca
Vnt hulpav pom cuprinde
In priviri c-un fel de Aezai-mi-o
teama,
pern/ Cu toi codrii ei in zbucium. Expresia codrii in zbucium semnific clocotul
Si frunza o destrama.
Fericita totusi esti
naional, pe care Eminescu l-a surprins excelent in opera sa.
Mi-e dor
de-a
tale
brate,
Iarba stie cum te cheama,
Legmnt este o revrsare fireasc a sentimentelor sacre nscute in inima
Mi-e
dor
de
tine,
mama.
stiede
ce dorina
gandesti.de a-i lsa copiilor
poetului contemporan de creaia naintaului, Steaua
dublat
lui dragsotea sacr pentru poetul nepereche M. Eminescu.

Chipul mamei n opera lui Grigore Vieru

Motivul mamei in operele lui Vieru

Mama!Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie
sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim !
Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum
o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din
taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi.
Dragostea pentru femeie in sensul mai larg al cuvintului inseamna de fapt , la Vieru
dragostea pentru mama.
Mama care exprima maternitatea este marele simbol si marea ei tema.Celelalte motive :
copilaria , iubire , cintecul , pamintul , patria se intretes intr-un intreg , datorita acestui mic fir
structurant.
Faptura mamei are , pentru Vieru o proectie cosmica :
Usoara maica, usoara,
C-ai putea sa mergi calcind
Pe semintele ce zboara
Intre ceruri si pamint
Mama traieste intre cer si pamint adica mereu in mintea lui.In poezia lui Vieru simbolul
mamei are aceeasi ambivalenta ca si in cele ale marii si pamintului: viata si moartea sunt
correlative.Nasterea inseamna iesirea din pintecul mamei;moartea inseamna reintoarcerea in

pamint.Mama este simbolul adapostului,caldurii ,dragostei si hranei care pe parcursul vietii

poetului il insotesc.
Si pentru Vieru si pentru Blaga fericirea s-a nascut la sat . Femeia muncita , Mama , isi
plimba doar faptura intre slujba , Dumnezeu si real, slujba tacerii de piatra si slujba piinii la
cuptor.Fara a se evedentia , Mama poetului a crezut neincetat in Dumnezeu si aceasta credinta a
ajutat-o:
Mama mea viata intreaga
A trait fara barbat
Singuri pre erau in casa
Ploi cu grindina cind bat
Aceste versuri exprima ca mama lui chiar daca a trait fara barbat nu s-a lasat dar a luptat
pentru a supravietui si acele ploi cu grindina care semnifica tristetea , durerea si necazul ea lea
trait simgura fara a apela la ai ciuva ajutor.Poetul o reaminteste pe mama in termini atit de simpli
, incit poate fi tradus in orce limba.La fel de frumos el o descrie ca cum creste piinea in
cuptor.Vorba unui prozator : El scrie despre mama sa ca la gura cuptorului cind se face
piinea.Mama ca motiv fundamental al creatiei lui Vieru cunoaste diferite intruchipari stilistice
de la confesiunea directa ,abia ascunsa in mantia versului pina la compararea mamei cu niste
lucruri cum ar fi patria , pamintul si altele. In general poetul isi cere scuze pentru o vina care nu-i
apartine.
El isi cere scuze de la mama ca nu aputut la timp sa-I multumeasca , s-o ajute la timp , saI imparteasca durerea si bucuria . Dar in real mama lui nu era asa de necajita si singura cum el o
descrie.Izvorul vietii tuturor fiintilor este mama .Acest izvor este cel mai frumos si cel mai
voluminous, din care pornesc multe riuri care tin de el toata viata.Fiind toata viata in atentia
mamei, impartind impreuna bucuria, tristetea si obiceiurile.La fel in poezia lui Vieru exista
notiuni de iarna prin aceasta in primul rind el vrea sa redee motivul scurgerii timpului ireversibil
pe de alta parte poetului ii este greu sa-si aminteasca de iarna deoarece dupa cuvintele lui cind el
scrie despre iarna el isi aminteste de frigurile Siberiei unde au fost deportati mii de basarabeni.
Chipul mamei ne cheama la ea ,supararea si nelinistea ne-o alina si de multe ori chiar si
bolile ni-le vindeca .Unde nu sar afla omul el isi aminteste de pamintul natal de casa care sunt
aproape de chipul mamei.Mama in viata omului detine virful emotiilor.Citind poeziile lui
Grigore Vieru in cel mai primul rind ne amintim de mama noastra si ne dam seama ca intradevar
ea ne-a dat viata ne-a educat ne-a invatat sa deosebim binele de rau,dar noi la rindul nostru
trebuie sa-i acordam atentie si ne tinind cont de situatie s-o ascultam pentru ca ea ne doreste doar
binele si de aceea reactiile fundamentale ale liricii lui Vieru-miscarile solemne ale sufletului
reflectat spre mama este ca si miscarile ciclice cosmice se aduna intr-un centru nuclear.
Din alta parte privind Vieru abordeaza motivul mamei dind nastere si unei discutii pe
tema restringerii , apoi a reluarii uneori nu tocmai fericite a temelor.Aici este oportun sa
explicam ca limitarea motivului mamei a avut o semnificatie deosebita, poetul sustragindu-se
constient si ingenios datorieide a evoca artistic cuceririle si aspirarile omului sovetic
binefacerii prieteniei popoarelor si altor teme si sarcini prevazute de hotaririle de partid si de
indicatiile forurilor conducatoare.Asta pe de o parte. Pe de alta parte, chiar in contextual reluarii
insistente a motivului poetic al mamei , scriitorul proceda in fiecare poezie in mod original ,
punea in lumina semnificatii noi ale motivului , depunea eforturi cuvenite pentru a nu se repeat ,
aceasta reusindu-i de cele mai multe ori.
Ca si in poezia pentru copii , in creatia sa pentru adulti G.Vieru pornea de la sacralitatea
ori poate mai curind de la sacralizarea unor finite si adevaruri pe care literatura realismului
socialist , nereusind sa le lichideze difinitiv , le trece cu ostentatie pe un plan secundar.Mama nu
incearca , desigur , sa fie mama , dar in epoca imediat postbelica rolul ei revenea , in mare ,
Patriei.
In literatura est-pruteana Emilian Bucov a dat expresie pregnanta acestei stari de spirit ,
socialiste si nu tocmai omenesti in conditii cand proslavirea patriei sovietice de necuprins se

facea cu scopul de a minimaliza importanta patriei mici , a bastinii noastre , a limbii stramosesti
etc.: Patria mama ti-I gindul si fapta.
In acest context Vieru a afirmat poetic si profund polemic : Mama,tu esti patria
mea!
Abordeaza acest motiv si alti poetie de la noi , unii realizind opere foatre bune , dar
Vieru a lucrat cu tenacitatea mesterului care isi propuse rasturnarea unei mentalitati si intronarea
unui adevarat cult pentru mama , care spre deosebire de patria sovietica era in adevar una ,
unica si principalul alta de cit imperiul de necuprins . Ne vedem obligati sa citam din pozia lui
Bucov Dezrobirea :
Patrie sovietica-nemarginire
de munti ,de ape ,de cimpii,
cum sa cuprind
in cuvintul iubire
noianul de indragostit,
bucuria de fiu !
E tirziu sa-i reprosam autorului.Noi intentionamsa punem in lumina schimbarea de optica
in cazul lui Grigore Vieru , care venea sa glorifice mama adevarata, nu una de impromut:
Mama,
Tu estipatria mea!
Crestetul tau virful muntelui
Acoperit de nea.
Ochii tai
Mari albastre.
Palmele tale
Araturile noastre.
Poezia lui Grigore Vieru despre mama avea o misiune si un efect revolutionar. Acest
efect a fost cu atit mai mare , cu cit poetul proceda absolut firesc.
In multe poezii mama este anume si numai mama Dochita de la Pererita , prin referirea la
care autorul exprima sentimentele adinci si puternice , care sunt si ale noastre si ale tuturor.
Eu inaintea mamei
am suflet vinivat
iubirea pentru dinsa
cu bratul am furat
ni se destainue el in poezia In fata mamei .Personajul liric furase din dragostea
pentru mama si daduse cele furate , bineinteles, iubitei.Vieru pune in lumina altruismul
mamei , jertfirea benevola a acesteia de dragul fiului:
Oh, iubirea-mi mama
mai mult tot saracea,
dar furtul ca nu-l vede
ades se prefacea.
Venise insa clipa cand din dragostea fiului pentru mama ramine nimic , si atunci mama
porneste pe urma fiului,
Stringind cazute fire
de dragostea si dor.
I le aduce aceluiasi fiu , ca sa se intimple in urma idilei de pina acum o drama :
In par, stralucitoare,
iubita-mi si le-a prins
Sa nu ma vada nimeni,
cu sufletul am plins.
Atare poezii nu pot sa nu influenteze cititorul, sa nu-l incite la meditatii, sa nu-I
sugereze un comportament etic pilduitor in relatii cu mama, si nu numai.

Alta data Gr. Vieru dezvaluie intr-o singura imagine deosebit de cuprinzatoare si
de sugestiva altruismul desavirsit al mamei prin mijloace alegorice sau parabolice , dupa cum e
cazul poezia Pasarea :
Cind s-a intors
la puii ei cu hrana,
gasise cuibul gol si
si amutit.
L-a cutat
pinii albise pana,
pin cind in cioc
seminta a-ncoltit.
Aceasta e mama adevarata , cu grija ei maternal mistuitoare , ce transpare dintr-o imagine
concreta , plastica , proaspata si impresionanta.
Daca am privi pasarea ca patrie iar puii populatia ei atunci demonstram ca patria I-a
nascut pe copii dar ei la rindul lor trebuie s-o apere , s-o respecte , s-o imbunatateasca. Dar ei au
lepadat-o din cauza ca dorintele nu le satisfaceau si ei au preferat o patrie straina. Mama totusi
nu I-a uitat , I-a cautat dar puii nu au dorit sa se intoarca.Dar acea seminta semnifica durerea unei
rani lasate in sufletul mamei care pina la sfirsit dispare incoltindu-se in cioc. Penele albe
semnifica scurgerea timpului ireversibil in nadejdea reintoarcerii puilor.
Din alta parte putem proivi aceasta situatie ca cind puii cresc ei pleaca din cuibul
parintesc ,la fel si oamenii devenind maturi parasesc casa parinteasca si se stabilesc cu locul in
viata. Mama stiind ca copii sunt cele mai scumpe finite pentru ea nu poate suferi acest fapt si
mult timp este chinuita de tristete de speranta ca ei se vor intoarce.
Asemenea situatie o putem observa comparind florile si albinile. Floarea este mama
care doreste doar binele copiilor sai ,care sunt albinile. Dar cu venirea toamnei albinile atipesc
iar floarea ramine singura si asteapta ca albinile sa se intoarca pina cind nu vine iarna , adica
moartea. Floarea devine alba si moare la fel cu o durere in suflet care sunt radacinile care vor
ramine mereu in pamint si-I vor aminti de copii ei.
Grigore Vieru cultiva si poezie distructiva unde mama se dovedea la fel de grijulie, in
alt mod, oarecum rhetoric :
Catre fiu mama
Cada frunza-n vint
O, fiu rourat,
Stele ard ceresti!
Ne e noua neam.
Singur tu nu esti,
III
Intre doi prea spini
Dulcele meu sfint.
Sa n-ai ochi tristi,
II
Liber sa te misti
Tot ce-I sus, de ram
Intre doua piini.
Tot ce-I departat,
Am zis oarecum rhetoric , deoarece poezia are forma de zicere , evedentiata si in titlu ,
dar pe parcurs Grigore Vieru se exprima eminamente poetic , prin imagini adecvate autenticei
creativitati.
Intrucitva similar procedeaza poetul in Cinstea proverbelor.
Aici mama ii da fiului povete directe , insa foarte frumos alcatuite, gindul fiecareia fiind
frofund , iar forma atragatoare.De exemplu:
Prin noua Patrie cea dulce
De aur sa nu-mbraci vreodata
Intiul fa carare,
Cununi stralucitoare,
Ca cel sculat mai dimineata ,
De n-ai purtat pe frunte
Acela e mai mare
Cununa de sudoare.
Sau
Cu fiecare strofa a acestei inspirate poetice povete mama ii propune fiului si noua,
cititorilor, - un intreg program etic intemeiat de experienta milenara a poporului nostru:

De nu stii cum, sau nu ai vreme

Zidi o casa noua,
Cu-a ta suflare incalzeste
Pe acea de-I parinteasca
--Poti fi de aur plin, dar daca
In casa n-ai un leagan,

De noi se prinde atunci uritul

Si cite nu se leaga!
--De-intirzie in primavara
Sa vina ciocarlia,
Arunca-ti inima in ceruri
Si-nveseleste glia.

Numai urmind un atare program, fiul se poate simti om.Ori acesta e visul de totdeauna
al carei mame iubitoare. Poetul gaseste forme dintre cele mai originale de glorificare a virtutulor
mamei .La un moment dat ea parca ar inceta sa fie ceva material , devine esenta aceea ce domina
intreg cosmosul, intreg universul ca in Faptura mamei.
Sacralizarea mamei , investirea ei cu calitati etice alese, scoaterea din rindul fiintilor
ordonate sunt permanente ale creatiei vierene.Concometent iau nastere poezii in care fiul isi
exprimarecunostinta pentru tot ce a insemnat si inseamna mama:
Maicuta mea: gradina
Nemuritoare carte
Cu flori,cu nuci si mere ,
De dor si omenie
A ochilor lumina,
Si cintec fara moarte!
Vazduhul gurii mele!
(Mi-e dor de tine , mama)
Maicuto, tu:vecie,
Dorul de mama nu se stinge in tiniretea personajului liric.Pretuirea sacrificiului mamei
este cauzata de o viata intreaga a fiului reconuscator:
O stea mi-atinge fata
Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb batrin aproape,
Mi-e dor de tine, mama.
Acestea si multe altele poezii despre mama adeveresc o lume de sentimente si idei care
formeaza bogatia poeziei lui Grigore Vieru , constituind in acelasi timp o incercare grea pentru
autor: aceea de a fi de fiecare data original , nou, surprinzator nu numai in idee, dar si
expresie.De cele mai multe ori Grigore Vieru reuseste sa fie astfel.In creatia sa mama este un
simbol cu multiple semnificatii etice si sociale . Ea este o alta Maica Marie, un inceput a toate
cite sunt , devenind Muma insasi.Patrie, plai, grai, izvor si alta realitati primordiale sunt
sugerate , la Grigore Vieru, prin simbolul mamei.

Comentariu: Fptura mamei de Grigore Vieru

Mama este nceputul tuturor nceputurilor. spunea Grigore Vieru, unul din cei mai
renumii poei basarabeni. Dar oare cine a reflectat mai intens, mai emoionant, mai frumos
motivul mamei n poeziile sale dect Vieru?! A scris poezii despre prini, patrie, copii, limb
i mam.
Pentru Vieru mama e patria, mama e cuvntul (logos), mama e libertatea,demnitatea naional,
zeia protectoare, dorul i jertfa zidirii. Asemenea rzboinicilor-strmoi cu tiina de a se face
nemuritori, i Grigore Vieru nu se teme de moarte, ci numai de suferina Mamei-ar: De moarte
nu m tem, / M tem de suferina mamei / De o vedea c nu-s. / De moarte nu m tem, / Dar
cine, cine, dulceo, / Iubi-te-va mai mult ? // De moarte nu m tem, / Dar cum s-mbrace sufletumi / Celalt, al bolii trup ? / Cci sus e nesfrit adncul, / Iar sufletu-mi e doar / Ct ochiul tu
cel umed. // De moarte nu m tem, / M tem s nu apese trupu-mi / Suflarea de izvor. / De
moarte nu m tem, / Dar cnt pasrea pe ram / i lunca nu m tie. (Doin) Patria-Mam este
pentru eroul liric al lui Grigore Vieru aroma, aurul desfurrii vieii zi i noapte: Piatra asta e o
pine cald. / Vntul sta e un vin domnesc. / i pelinul busuioc slbatic. // Vine ziua aurindumi pinea. / Vine seara aromindu-mi vinul. / Vine mama ndulcindu-mi gndul. Desigur, dac eti
bun smn: Dar mai nti / s fii smn. / Tunet s fii. / Ploaie s fii. / Lumin s fii. / S fii
os / de-al fratelui tu / retezat de sabia duman. / Brzdar s fii. / Doin s fii / Ca s ai dreptul /
a sruta acest pmnt / ndurerat / de-atta rod. (Dar mai nti). Mna Mamei-Patrii este

coroan-mprteasc pe fruntea fiului: Cnd m-am nscut, pe frunte eu / Aveam coroanmprteasc: / A mamei mn printeasc, / A mamei mn printeasc. // Duios, o, mna ei nti
/ Cu mna dragei mele fete / S-au ntlnit la mine-n plete, / S-au ntlnit la mine-n plete. // Copii
am. Dar i-acum, cnd / Vin zorii noaptea s-o destrame, / Gsesc pe frunte mna mamei, / Gsesc
pe frunte mna mamei. // O, mna ei, o, mna ei, / O, mna ei, ca ramul veted, / A-mbtrnit la
mine-n cretet, / A-mbtrnit la mine-n cretet. (Minile mamei). Tcerea Mamei-Patrii
prilejuiete poetului un lan de comparaii de o mare for liric: Tcut / Eti, draga mea
mam, / Tcut. // Ca mierla / Ce-nham, desham, / Ca mierla. // Ca frunza / Cnd merge la
coas, / Ca frunza. // Ca iarba / Cnd ade la mas, / Ca iarba. // Ca steaua / La moar cnd
duce, / Ca steaua. // Ca piatra / Ce-aminte-i aduce, / Ca piatra. (Tcerea mamei). Profunde
reverberri de suflet romnesc ntlnim i n alte poezii n care apare simbolul mamei: Pe izvor
cu val de verde / Suflet sun, gnd se vede. / Tot ce-i venic i frumos, / Ce-i frumos, e domnesc
os ! / Pe izvor cu val de bine / Doin crete, dor tot vine. / Tot ce-i dor e neuor, / Chiar de vine
pe izvor ! (Izvorul mamei); Pe fag dulce-amrt / Arde, mam, alba-i stea, / Te uitai la ea
att / nct semeni azi cu ea. // Ziua, noaptea, la apus, / Ardei ctre tot ce-i sfnt, / Luminnd pe
rnd de sus / Faa cestui vechi pmnt. // Ardem. Cci n lung i-n lat / Nu-i mai tragic
nenoroc: / Stea cu foc nstrinat / i durere fr loc.(Steaua mamei). Ca simbol izbvitor-mitic,
Mama / Terra Mater, apare i ntr-o cunoscut ars poetica, asociindu-i simbolul geniului orfeic:
S cnte pot (credeam) i arpii. / I-am pus ca grave strune harpii, / Alturea de coarda poamei /
i sfntul fir de pr al mamei. / Cu harpa stm sub mere coapte. / Ei blnd cntau. Ci-n neagra
noapte, / Trecnd prin codru, singuratec, / Ei prinse-a uiera slbatec, / Sreau s-mi mute mna,
faa, / S-i sug cntecului viaa. / Sunai al mamei pr sub cetini, / Venir-n fug-atunci
prieteni. / Cnd m trezisem ca din vise, / Vzui c-o strun-ncrunise. (Harpa).
Mam! Ce cuvnt nltor! Primul nostru cuvnt! Ce sentiment de dragoste ne nvluie sufletul
i un chip sfnt ne apare n faa ochilor atunci cnd l rostim! Mam!
Orice copil, orice fiu vede n mama lui o fiin mrea, fr de pcat, puternic precum o stnc
n marea nvolburat i totui, n acelai timp, o fire blnd, o zn ce a cobort din trmul
basmelor pentru a fi alturi de noi. Dragostea pentru femeie n sensul mai larg al cuvntului
nseamn de fapt, la Vieru dragostea pentru mama.
Mama, care exprim maternitatea, este marele simbol i marea ei tema. Celelalte motive:
copilria, iubirea, cntecul, pmntul, patria se ntrees ntr-un ntreg, datorit acestui mic fir
structurat.
Fptura mamei are, pentru Vieru o proiecie cosmic: Uoar maica, uoar, / C-ai putea s
mergi calcnd / Pe seminele ce zboar / ntre ceruri i pmnt Mama triete ntre cer i
pmnt, adic mereu n mintea lui. n poezia lui Vieru simbolul mamei are aceeai ambivalenta
ca i n cele ale mrii i pmntului: viaa i moartea sunt corelative. Naterea nseamn ieirea
din pntecul mamei; moartea nseamn rentoarcerea n pmnt. Mama este simbolul
adpostului, cldurii, dragostei i hranei care pe parcursul vieii poetului l nsoesc.
i pentru Vieru, ca i pentru Blaga fericirea s-a nscut la sat. Femeia muncit, Mama, i plimba
doar fptura ntre slujb, Dumnezeu i real, slujba tcerii de piatr i slujba pinii la cuptor. Fr
a se evidenia, Mama poetului a crezut nencetat n Dumnezeu i aceasta credin a ajutat-o:
Mama mea viaa ntreag / A trit fr brbat / Singuri pre erau n casa / Ploi cu grindin cnd
bat. Aceste versuri exprim c mama lui chiar daca a trit fr brbat nu s-a lsat dar a luptat
pentru a supravieui i acelor ploi cu grindin care semnific tristeea, durerea i necazul ea le-a
trit singur fr a apela la ajutorul cuiva. Poetul o reamintete pe mam n termeni att de
simpliti (n nici un caz simpli), nct poate fi tradus n orice limb. La fel de frumos el o
compar cu pinea din cuptor. Vorba unui prozator: El scrie despre mama sa ca la gura
cuptorului cnd se face pinea. Mama ca motiv fundamental al creaiei lui Vieru cunoate diferite
ntruchipri stilistice -; de la confesiunea direct, abia ascuns n mantia versului pn la
compararea mamei cu nite lucruri cum ar fi patria, pmntul i altele. n general, poetul i cere
scuze pentru o vin care nu-i aparine. El i cere scuze de la mam ca nu a putut la timp s-i
mulumeasc , s-o ajute la timp , s-i mprteasc durerea si bucuria.

Izvoarele de inspiraie pentru Fptura mamei, au fost, dup prerea mea, rzboiul. Tatl su a
plecat la rzboi, iar G. Vieru, fiind nc mic copil era ntreinut de mama sa, care lucra din noapte
n noapte pentru a-si hrni pruncul cu o bucat de mmliga rece. Acest zbucium, nelinitea i
cutarea permanent de surse pentru via l-au fcut, probabil, pe scriitor sa publice poezia.
Opera este alctuit din doua strofe. Cuvntul-cheie estemama, cci ei i este dedicat i
aceast poezie. La citirea sau audierea poeziei vezi imaginar acea femeie harnic, uoar,
nelinitit despre care ne vorbete G. Vieru. Tema poeziei e mama i anume mama care i-ar da
i viata pentru copiii ei. n opera dat se vorbete despre simbolul esenial al naterii, fiina
divin de la care primim viat i har. Din versurile Iarba tie cum te cheam desprindem ideea
c precum iarba i are rdcinile afundate in pmnt, aa cum mama are rdcini n neamul ei,
de la care ne transmite obiceiuri i tradiii. n literatur, iarba are simbolul eternitii. Adic orice
om se contopete cu natura intru dinuire.
Steaua tie ce gndetieste versul care ne demonstreaz c mama i mparte gndurile cu
stelele. Dar stelele sunt nsui Dumnezeu, soarta omului. Maica e fiina crei i este sortit s
nasc copii, sa-i creasc, sa-i ngrijeasc. Gndurile mamei sunt doar la realizrile copiilor,
pentru dnsa gloria sunt realizrile copiilor. n versul Uoara, maic, uoar a fost omis verbul
eti pentru a nu localiza starea de lucruri, pentru a arta c mama e venic. n prima strof ne
este redat zbuciumul, nelinitea, rapiditatea mamei pe care Vieru o vedea de mic copil.
Seminele n poezia Fptura mamei simbolizeaz generaiile zmislite de mam Biserica de
la care cretinii au primit via i har. La prima lectur, citind prima strof mi imaginam o mam
cu aripi de nger, care era purtat de o adiere uoara de vnt, ntre cer i pmnt. La nivelul
fonetic, sunetul s din cuvintele uoari abundena de vocale deschise, ne ajut auditiv s
ntrezrim zborul sfnt al mamei, zbuciumul ei ntre ceruri i pmnt, ntre cele lumeti i cele
Dumnezeieti. Vocativul maic din prima strof, ne-o compar pe mama cu Maica Domnului,
prin aceast paralel se accentueaz puritatea, gloria, soarta i profeia mamei.
Rima ncruciata feminina, apoi masculin i piciorul de vers bisilabic, prin muzicalitatea lor vin
s ne confirme cele dou polariti n care se scurge viaa omului i, mai ales, a mamei. Toate
aceste argumente ne duc la gndul c trebuie s-o iubim pe mama i s-o rspltim cu aceeai grij,
dragoste, ce ne-o ofer ea nou i pe care o merit din plin.
Poezia m-a impresionat prin faptul c aceste cteva rnduri redau oceanul de dragoste pe care l
poart n inim fiecare mam. Autorul ne accentueaz c mama e o fiin spiritual sfnt, dar
fizic e totui muritoare. De aceea trebuie s-o respectam, s-o slvim, s-o iubim anume astzi. Fr
a pierde momentul, cci mine poate fi prea trziu.

Proza care se transform n poezie

Grigore Vieru nici nu omagiaz, de altfel, direct i declamativ patria. El evoc satul
natal, casa de pe margine de Prut, bucuriile simple ale vieii la ar, pe care srcia nu face
dect s-o nnobileze, ca o form de ascez. Pn i necazurile de altdat i sunt dragi. n mod
special i place s-i aduc aminte scene din copilrie cu mama lui, pentru care are un cult. Nu
exist grandilocven i nici demagogie n aceste evocri. Tot ceea ce povestete sau declar
poetul ni se impune ca sincer i adevrat. Ideea de patrie se constituie difuz din amintiri i triri
nefalsificate, neutilizate n scop propagandistic.
Aflm, ca dintr-o scriere n proz, c poetul locuiete ntr-un ora, la bloc, c a luat-o la el
i pe mama lui, convingnd-o s abandoneze casa din sat, c are un copil mititel, care i se suie
bunicii n cap etc. Toate acestea ar putea s ne plictiseasc, aa cum se ntmpl atunci cnd
mergem la cineva n vizit i trebuie s rsfoim, din politee, un album cu fotografii de familie.
Iat ns c nu ne plictisim deloc, c, dimpotriv, regsim propriile noastre stri sufleteti n
mrturisirile poetului i c ne simim nduioai pn la lacrimi. Explicaia const n faptul c
albumul cu fotografii de familie este alctuit de un artist foarte nzestrat, care a tiut ce imagini
s aleag i cum s le aeze n pagin. Textele sale nu sunt nici proz, nici poezie, ci proz care
se transform n poezie, sub ochii notri:

Tu m iart, o, m iart,/ Casa mea de hum, tu,/ Despre toate-am scris pe lume,/ Numai
despre tine nu.// S-i trag radio i lumin/ i-am fgduit cndva/ i c fi-vom mpreun/
Pieptul meu ct va sufla.// Dar prin alte case, iat,/ Eu lumina o presor,/ Alte case m ascult/
Cnd vorbesc la difuzor.// i-am luat-o i pe mama/ i-ai rmas acuma, ia,/ Vai, nici tu n rnd
cu lumea/ i nici oranc ea.// Lasc vin eu cu btrna/ i nepotu-i o s-l iau/ Care pe neprins
de veste/ Speria-va-i bezna: Hau!// i vei rde cu biatul/ Ca doi prunci prea mititei/ i vei
plnge cu btrna/ De dor ca dou femei.// i vei tace lung cu mine/ Cu vz tulbur i durut,/ Cas
vduv i trist/ De pe margine de Prut. (Casa mea).
Secretul transformrii prozei n poezie rmne un secret, al lui Grigore Vieru. Ceea ce
putem spune cu siguran este c nu avem de a face cu o art naiv, cu o expresivitate
involuntar etc., ci cu tehnici ale simplitii de un mare rafinament, constnd n activarea
duioiei prin umor, n cultivarea - atent dozat - a melodramei, n personificri discrete (morale,
nu fizice), care nu cad n ridicol, ca la ali autori de azi.
Foarte frecvente sunt poemele cu final neateptat. Ideea surprinztoare cu care se ncheie
asemenea poeme are rezonan n contiina cititorului i nu poate fi uitat uor:
n aceeai limb/ Toat lumea plnge,/ n aceeai limb/ Rde un pmnt./ Ci doar n
limba ta/ Durerea poi s-o mngi,/ Iar bucuria/ S-o preschimbi n cnt.// n limba ta/ i-e dor de
mama,/ i vinul e mai vin,/ i prnzul e mai prnz./ i doar n limba ta/ Poi rde singur,/ i doar
n limba ta/ Te poi opri din plns,// Iar cnd nu poi/ Nici plnge i nici rde,/ Cnd nu poi
mngia/ i nici cnta,/ Cu-al tu pmnt,/ Cu cerul tu n fa,/ Tu taci atunce/ Tot n limba ta.
(n limba ta).

Autoritatea cuvintelor
Textele pe care le-am citat sunt faimoase, ca Moartea cprioarei de Nicolae Labi sau
Repetabila povar de Adrian Punescu. Ele fac parte dintre poemele-lagre ale lui Grigore
Vieru, lagre nu numai la figurat, ci i la propriu, ntruct unele chiar au fost puse pe muzic (de
Ion Aldea Teodorovici, Iulia ibulschi, Mihai Dolgan, Aurel Chiriac, Eugen Doga . a.).
O remarcabil popularitate au versurile nchinate mamei. Nu este vorba de o exploatare
comercial a unui sentiment universal, ci de poeme cu adevrat frumoase, poate celei mai
frumoase care s-au scris vreodat n limba romn pe aceast tem. Grigore Vieru ar merita
Premiul Nobel pentru poezia dragostei filiale:
Cnd m-am nscut, pe frunte eu/ Aveam coroan-mprteasc:/ A mamei mn
printeasc,/ A mamei mn printeasc. (Minile mamei).
...Iar noaptea/ Mama lucra croitoreas./ Cosea cmi de pnz/ Din cnep scoroas./
i cntecul mainii,/ Sunnd fr oprire,/ Fu cntecul meu de leagn/ i cntecul de trezire.
(Cntec cu acul);
O, buzele ce srutar/ Al tatei mormnt/ Mai mult ca pre dnsul/ Pre tata-n/ Puinii lui
ani pre pmnt.// Acuma cnd nu te poi, mam,/ De sarea din ale pleca,/ Cine ridic
mormntul/ Spre gura uscat a ta?!;
Uoar, maic, uoar,/ C-ai putea s mergi clcnd/ Pe seminele ce zboar/ ntre ceruri
i pmnt.// n priviri cu-n fel de de team,/ Fericit totui eti -/ Iarba tie cum te cheam,/
Steaua tie ce gndeti. (Fptura mamei).
Nu se tie cum, dar lui Grigore Vieru i st bine s adore, s proslveasc, s idolatrizeze,
chiar i azi, cnd ne aflm sub dictatura ironiei. Unul dintre puinele poeme cu adevrat
emoionante din literatura noastr nchinate lui Eminescu i aparine:
tiu: cndva la miez de noapte,/ Ori la rsrit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot
deasupra crii Sale.// Am s-ajung atunce, poate,/ La mijlocul ei aproape./ Ci s nu nchidei
cartea/ Ca pe recele-mi pleoape./ S-o lsai aa deschis,/ Ca biatul meu ori fata/ S citeasc mai
departe/ Ce n-a dovedit nici tata.// Iar de n-au s-auz dnii/ Al strvechei slove bucium,/
Aezai-mi-o ca pern/ Cu toi codrii ei n zbucium. (Legmnt).
Dincolo de teme - sacre sau profane -, ceea ce confer o frumusee tragic poeziei lui
Grigore Vieru este contiina valorii imense a limbii. Nu conteaz faptul c aceast preuire

exacerbat se datoreaz unor circumstane istorice; important este c ea are un efect estetic,
fcnd cuvintele extrem de preioase i redndu-le autoritatea originar. Cnd citim sau ascultm
o poezie de Grigore Vieru ni se transmite sentimentul c trebuie s acordm o importan
maxim fiecrui cuvnt, pentru c a fost obinut cu greu. n felul acesta se reconstituie ceva din
condiia orfic a limbajului poetic.
Receptarea critic a poeziei lui Grigore Vieru este grav perturbat de calcule politice i
prejudeci estetice. O impresie dezagreabil fac scriitorii cu nostalgii naional-comuniste care l
pup zgomotos pe amndoi obrajii pe delicatul poet, fcndu-l s se sufoce, i i recit versurile
extaziai, nainte de a le citi. Dar tot att de dezolant - i compromitoare - este atitudinea
acelor critici literari, care nu se pronun n legtur cu Grigore Vieru, ca s nu-i piard
presupusul loc ntr-o presupus elit intelectual, frigid estetic, sau l privesc de foarte sus,
considerndu-l un elegiac minor, un tradiionalist ntrziat etc. Consensul cu aspiraiile
naionale - explic de la mare altitudine Al. Cistelecan, dup ce a comentat de la mic altitudine
versurile a zeci i zeci de poei mediocri -, topite ntr-o elegie regresiv ce gsea tot mai puine
valori de sprijin n prezent, a exaltat i dimensiunea valoric a operei lui Grigore Vieru,
altminteri o diagram onest a tradiionalismului att n privina scriiturii, ct i a pachetului
tematic. (Dicionarul esenial al scriitorilor romni, Buc., Alb., 2000).
Dincolo de diagram i de pachet trebuie luat ns n considerare talentul lui Grigore
Vieru, care l face mai prezent n lumea noastr de azi dect noutatea n sine a unui program
estetic. n creaia poetic nu se ntmpl ca n producia de bunuri electrocasnice, unde ultimul
tip de frigider este de obicei mai bun dect cele anterioare. n creaia poetic conteaz exclusiv
personalitatea poetului, capacitatea lui de-a emoiona, indiferent de tehnica pe care o folosete

Perspective de receptare a liricii lui Grigore Vieru

1. Perspectiva tematic
Tema patriei admite la fel interpretarea a cel puin patru poezii, dat fiind faptul c, n
viziunea poetului, patria se identific cu mama (Mam tu eti), cu Moldova / pmntul strbun
(De la tine, Poem), cu locul / satul naterii (Casa printeasc, Satul meu, Acas), cu
personalitile marcante ale neamului nostru i nu n ultimul rnd cu oamenii acestui pmnt,
plugarului revenindu-i rolul principal (Legmnt, Iezii lui Creang, Ascultnd pe Enescu, Ctre
plugar). Menionm c, pe lng identificarea de ctre elevi a viziunii scriitorului asupra noiunii
de patrie, abordarea temei respective presupune i descifrarea, n cadrul orei de literatur, a
tririlor poetului: ataamentul sufletesc fa de pmntul rii, fa de casa printeasc i fa de
satul natal, statornicia, reazemul, patetism adnc interiorizat, dorul, mndria, admiraia, nostalgia
revenirii etc. Ca procedee de lucru pot servi:
a) Textul calchiat (Ex.: Mam, / Tu eti patria mea! / Cretetul tu / ................/, Ochii
ti / ............./, Palmele tale /.............../, Inelul tu /............../ Basmaua / ........./.
n acest caz elevii fie completeaz cu variantele lor spaiile libere, fie substituie
substantivele ce denumesc pri ale corpului / fiinei umane cu altele (ex.: paii, gndurile, prul,
ridurile, plnsul) atribuind fiecruia un element metaforic, ce face parte din noiunea de patrie
(ex.: Ridurile tale brazdele cmpiilor, plnsul tu oftatul de veacuri al neamului).

b) Diagrama Venn: elevii, n urma discuiilor pe marginea poeziei descifrate, iniial n

grupuri, vor completa diagrama Venn, formulnd concluzia final cu privire la viziunea poetului
asupra conceptului de patrie, la strile trite de eul liric, la motivele prezente n poezie.
Tema iubirii, atestat n lirica poetului, presupune, cel puin ntr-un demers colar,
elucidarea a dou aspecte: care-i atitudinea lui Gr. Vieru fa de iubire i care sunt ipostazele
feminitii n lirica lui erotic? n acest scop profesorul le poate da din timp elevilor ca tem
pentru acas urmtoarea sarcin: Extragei din lirica poetului definiiile iubirii i ipostazele
feminitii i scriei-le n dou coloane. Rezolvarea sarcinii va arta n felul urmtor:
Definiii ale iubirii: Dragostea la nceputuri / Se compune din sruturi (Cntec n doi),
Iubire ram de rou sfnt / Cnt unic..., nconjurat de lumin, / Tu nsi din lumin vii
(Leac divin), Ah, iubire, tu, sfnto: / Cer hituit (Iubind), Pe tine, vai, te-am cuprins, / Fulger
cumplit etc.
Ipostaze ale femeii: Fptur nelumeasc, / Rou cereasc (Femeie), Oh, una ea de nu
mi-i / Nici soarele nu-i unul, Mai mndr ca o lun (De dragoste), Iar prul tu nrourat / Ca
busuiocul / Sfinete aerul de sus (Aceast ramur), Drago! O, tee, / Dulce mireas (Acolo pe
unde), Frumoasa mea, doar tu, doar tu / Lumin stins din lumin (Creznd c mngi),
Femeie, cu gura mai mare ca un Luceafr (Imn), Trandafir de purpur / La mijloc de noapte
(Inima ta) etc.
Avnd mai multe exemple extrase din opera poetului, elevii vor concluziona destul de
uor c, n viziunea lui Vieru, iubirea poate fi un joc adolescentin, dor, for asemenea stihiilor,
vitalitate (fiinare), leac divin, iar femeia este tain a tainei naturii, stpn a Marelui stpn,
lumin din lumina stins, fptur nelumeasc.
Un alt aspect al poeziei erotice a lui Gr. Vieru l constituie ipostazele eului liric.
Identificm n foarte multe poezii ale poetului un eu care triete sentimentul c ntre el i iubit
nu mai este loc pentru mam (Inel, Pe drum alb, pe drum verde, Onomastic, Mama n casa
noastr). Din aceast stare de lucruri, din imposibilitatea de a mpleti strns de tot cele dou
drumuri, alb i verde, al mamei i al iubitei, rezult i suferina (Din inel, din flori de tei, /
Glbioar, / Se tot uit-n ochii mei / Suferina). Totui dorul de iubit rmne sentimentul
definitoriu al liricii erotice vierene. El este trirea, care duce spre esen, spre tain, deci spre
revelaia contopirii cu Totul cosmic [1, p. 51]. Eul liric ndrgostit apare n ipostaza unui tnr
Dumnezeu, care recreeaz iubirea ntr-un spaiu asemenea celui din timpul facerii lumii, a
meterului Manole, care, din dor i iubire, nruiete zidul, eliberndu-i consoarta, a unui tnr
crai, ce poart a toamnei coroan n flcri, a omului care cunoate deopotriv fericirea i
durerea, a brbatului-so care admir femeia i n rolul ei de soie-mam.
Analizat i din acest unghi, poezia erotic a lui Grigore Vieru le va oferi elevilor
posibilitatea de a surprinde un eu care ncearc s se defineasc n raport cu sine (Iubind, Ah,
cine tie), cu iubita (Dac), cu mama (Alt cntec), cu lumea (Acum atept).
Rzboiul al doilea mondial, consecinele acestuia sunt evocate ntr-un ir de poezii ale
scriitorului. Menionm c acest flagel, n lirica lui Gr. Vieru, este privit prin prisma copilului /
fiului (Formular), a mamei (Rzboi), a invalizilor sau a celor czui pe cmpul de lupt (Alt cor
al invalizilor de rzboi), a elementelor naturii (Cntecul bradului). Copilul / fiul triete la
maximum drama pierderii tatlui n rzboi, mama ndurerat se revolt mpotriva acestui seism,
bradul refuz s fie transformat ntr-un picior de lemn. Prin intermediul acestor metafore poetul
condamn rzboiul, care rvete ordinea fireasc a existenei. Pentru a-i configura viziunea,
apeleaz la antitez: alturi de ghiulea, schij, plumb, furtun, apar insistent lumina, soarele,
luna, pruncul, izvorul, iarba, floarea.
Propunndu-le elevilor pentru comentariu una dintre poeziile sus-menionate, profesorul
poate recurge, la etapa de sintez; la metoda PRES. Sarcina pe care trebuie s-o rezolve fiecare
grup (i n cazul de fa fiecare grup va avea una dintre poeziile respective) ar putea fi
urmtoarea: Precizai ipostaza eului liric al poeziei i determinai cum este resimit rzboiul de
ctre acesta. Dup ce vor fi completate posterele, n care sunt indicai paii ce trebuie respectai,
ele vor fi afiate pe tabl, un reprezentant al fiecrui grup va face explicaiile de rigoare. Ulterior,

n baza inscripiilor din postere, elevii vor formula concluzia general cu privire la percepia
vierean asupra rzboiului. Mai jos propunem o mostr de poster completat:
P n poezia Rzboi, poetul i exprim ideile i sentimentele sub o identitate strin i
anume sub cea a mamei, identificndu-se, de fapt, cu aceasta (lirica mtilor / a rolurilor).
Rzboiul este resimit de mam (de poet) ca aductor de moarte, ea (el) protestnd mpotriva
sinistrului.
R Rzboiul nimicete, ucide, transform n scrum totul: lun, floare, prunc, prul
mamei, srbtoare.
E n text pot fi atestate mai multe imagini (golul scrumuit, prul rzvrtit, prul viscolea
btea negru ca furtuna), care sugereaz ideea de mai sus. Totodat, un rol deosebit l au formele
verbului a fi: era (forma afirmativ) i nu era (forma negativ). Protestul mamei este sugerat
de simbolul prul, care btea negru ca furtunai viscolea (metafore).
S Att raionamentul, ct i exemplele aduse confirm opinia c, n viziunea autorului,
rzboiul este aductor de moarte.
Poezia pentru copii ocup un loc important n lirica poetului, dovad fiind i faptul c
primele volume editate (Alarma, Muzicue, Ft-Frumos i curcubeul, Bun ziua, fulgilor!,
Mulumim pentru pace) sunt dedicate, n exclusivitate, celor mici. Pe parcursul activitii sale de
creaie, Gr. Vieru a rmas fidel acestui cititor.
Copilul, jocul i copilria sunt trei dimensiuni care trebuie luate n vedere pe parcursul
studierii poeziei pentru copii a poetului. Distracia, amuzamentul (Troleibuzul), implicarea ntr-o
aciune (Ia-m), situaia-limit n care apare copilul (Eu ridic n glum mna, / Autobuzul pune
frna, / Acum trebuie s urc, / ns unde s m duc?), dialogul dintre el i elementele naturii /
vieuitoarele universului mic (ghiocelul, valul, albinua, furnica etc.) sunt caracteristici ale liricii
vierene pentru copii. Aadar, profesorul le poate da elevilor, ca tem pentru acas, s identifice n
lirica poetului (pentru a le uura cutrile, le va recomanda poezii concrete): a) spaiul de joc al
copilului (grupul I); b) jocurile preferate de copil (grupul al II-lea); c) ipostazele copilului
(grupul al III-lea). Ulterior, n urma unei dezbateri la lecie / a unei conferine / licitaii de idei
etc., elevii vor formula concluziile de rigoare: a) natura este spaiul ideal de joc al copilului
vierean; b) copilul din lirica poetului prefer s coloreze csuele de melci, care i se par
monotone, cerul, pentru ca s plou rou, galben i albastru, prefer s se joace cu ploaia, cu
curcubeul, s rscoleasc prin geanta mamei, s se joace cu ppua, s bat mingea, realiznd c
aceasta e foarte cuminte, deoarece nu sparge niciun geam, s se joace cu degetele sale etc.; c) el
apare, de regul, n ipostaza unui copil asculttor, dornic de a cunoate lumea, trind din plin
frumoasa poveste a copilriei, a unui copil ce-i iubete prinii, plaiul.
ntruct copilul lui Vieru este un participant activ la joc, este binevenit, ca procedeu de
lucru, n procesul studierii poeziilor respective, jocul didactic. Cu att mai mult cu ct, indiferent
de vrst, elevului i place s se joace. Mai ales la lecie. Profesorul i poate oferi aceast ocazie.
Formele prozodice (ritmul, rima), mijloacele poetice (repetiia-laitmotiv, inversiunea, interogaia,
figurile de stil), personajele poeziilor etc. pot servi ca materie pentru iniierea unor jocuri
didactice. Printre acestea: jocurile-exerciii (restabilirea cuvintelor din rim, a cuvintelor-cheie
omise, a replicilor din poeziile-dialog ale poetului, alctuirea unui catren, avnd ca imagine
central personajul din poezia vierean etc.), jocul figurilor de stil, aula Academiei etc. [2].
Condiia artistului i a operei de art este dezbtut de Gr. Vieru n mai multe poezii.
Astfel, viziunea scriitorului, redat n Ars poetica, sugereaz c poetul-om poart timpul curgtor
n snge, ncercnd s-i salveze opera prin iubire. n acest fel artistul i scoate cntecul din
tenebrele morii. Concomitent, Gr. Vieru consider c durerea i suferina contribuie la naterea
artei adevrate, care, la rndul ei, va nvinge moartea. Pe de alt parte, artistul este cel care se
identific / trebuie s se identifice cu nsi fiina poeziei. Contopirea, din moment ce se
realizeaz, e n stare s acioneze magic asupra simurilor i imaginaiei i s readuc n planul
imediat al dorinei fenomenele necesare actului poetic [1, p. 147]. Abordnd tema respectiv,
elevii vor fi antrenai i n comentarea afirmaiei lui Vieru: Poezia pentru maturi nseamn, n

cazul meu, aratul pe ari ntr-un pmnt uscat. Poezia pentru copii este ploaia curat, care m
spal de colbul zilei, m nsenineaz i m ntrete pentru plug [4. p. 266].

2. Perspectiva particularitilor de stil

Ca element de structur / semn structural, expresia poetic este o modalitate de revelare a
semnificaiilor profunde ale operei, modul specific n care scriitorul utilizeaz limbajul pentru a
comunica reaciile sale intime n contact cu lumea [3, p. 101]. Aadar, una dintre operaiile
eseniale ale analizei discursului poetic este nu att inventarierea, mai mult sau mai puin
contiincioas, a diferitor figuri de stil, ci punerea n lumin a forei de sugestie a acestora n
contextul dat, a capacitii lor de sensibilizare. Analiznd lirica lui Gr. Vieru, din perspectiva
limbajului, elevii vor insista, n primul rnd, asupra semnificaiilor simbolice ale prului,
minilor, ochilor, glasului, nopilor mamei, brului albastru, busuiocului, nframei, izvorului etc.
(tema mamei), ale spicului cosit, drumului verde, inelului, privighetorii, trandafirului, lacrimii,
luminii, nemernicului foc etc. (tema iubirii), ale cmilor, sorcovei, piciorului de lemn, crucii,
bradului, golului scrumuit etc. (tema rzboiului), ale casei printeti, cntecului greierilor, ierbii,
pereilor albi, zvonului de clopot, pinii etc. (tema patriei). Metafora revelatoare (ex.: Doar
umbra / Frunz tmduitoare / pe rana pmntului, Ning strin i rece snii ti, femeie),
epitetul (glas tainic), oximoronul (floarea focului), comparaia (M-am amestecat cu dorul
ca sngele cu izvorul) sunt figurile de stil prin intermediul crora poetul sugereaz / exprim
strile lirice, atitudinile sale. n acest context se nscrie i multitudinea de imagini auditive,
vizuale, cromatice.
Leciile de literatur ofer / trebuie s ofere elevilor posibilitatea de a clarifica, de a
nelege originalitatea stilistic / orizontul stilistic al poetului n comunicarea poetic. n aceast
ordine de idei, menionm c una dintre particularitile poeziei lui Grigore Vieru este
dialogismul. Eul liric ntreine un dialog cu mama, cu iubita, cu elementele naturii, cu copilul, cu
viaa, cu moartea, cu diverse lucruri i fiine, cu sine; vocativele, invocaiile, interogaiile
retorice, exclamaiile devenind mijloace artistice de exprimare. Evident, toate acestea, n msura
n care o cere un demers colar, vor fi analizate / interpretate de elevi.
3. Perspectiva procedeelor de compoziie
n anii de liceu, ncepnd cu clasa a X-a, elevii opereaz cu noiuni precum: compoziia
operei literare, procedee de compoziie. Lirica lui Grigore Vieru ofer largi posibiliti pentru
a fi comentat i din acest unghi. Paralelismul compoziional, antiteza compoziional, repetiialaitmotiv / refrenul sunt procedeele de compoziie cel mai des atestate n creaia scriitorului. Ct
privete paralelismul compoziional (poezia Mam, tu eti), elevii vor trebui s observe ce
elemente de structur sunt dispuse n paralel (motive, stri, atitudini, elemente ale naturii,
caracteristici umane etc.), n final formulnd concluzia referitoare la rolul acestui procedeu n
organizarea discursului liric (ex: pentru a accentua identitatea dintre mam i patrie). Analiznd
poezia Prul mamei, elevii vor remarca antiteza dintre lumin (ex: Parc tot ploua cu soare) i
ntuneric (Btea negru ca furtuna), implicit, dintre pace i rzboi. Insistnd asupra refrenului,
ca procedeu de compoziie, elevii vor reine c acesta, nu numai c subliniaz o idee poetic, dar
mai are rolul de nucleu care genereaz muzica i, n acelai timp, forma respectiv a textului n
cauz (Tu, Lacrima). Mai mult chiar, repetiia sub orice form ar fi utilizat de Vieru, opereaz
efectiv o legtur tematic ntre pri, aprnd ca o muzic mpietrit, de care s-a vorbit n
domeniul arhitecturii gotice [1, p. 169]. Credem c cele mai accesibile procedee didactice sunt
exerciiul de identificare (Identificai n text elementele dispuse paralel / antitetice / refrenul),
tehnica generrii de alternative (Structurai versurile poeziei Tu n terine, fiecare avnd al
treilea vers repetiia S vd ce-i zice tu, Structurai versurile poeziei Tu n dou strofe,
fiecare strof avnd al cincilea vers repetiia S vd ce-i zice tu, Exprimai-v opinia cu
privire la modificarea respectiv, Ce modificri ai face n structura poeziei, dac ai avea
aceast oportunitate? Motivai etc.).

4. Perspectiva speciilor lirice abordate de scriitor

Poetul a abordat foarte multe specii lirice, n funcie de tema tratat, de strile trite, de
ipostazele eului. Astfel, n lirica vierean pot fi atestate doine (Doin), balade (Cmile),

imprecaii (Blestem de dragoste), rugciuni (Rug), ode (Graiul), imnuri (Imn), meditaii (Ars
poetica), litanii (ciclul de versuri Litanii pentru org), elegii (Elegie de toamn), cntece de dor
(Pdure, verde pdure), cntece de leagn (Cntec de leagn pentru mama), ghicitori (Ghicitoare
fr sfrit), numrtori (Numrtoare), pasteluri (Satul meu), poeme (Poem), sorcova (Sorcova
dup rzboi), descntece (Descntec de dragoste) etc.
Menionm c n cele mai dese cazuri poetul a polemizat cu caracteristicile unei sau altei
specii. Blestemele vierene, de exemplu, nu se prezint ca invocarea urgiei divine asupra cuiva,
ci, mai degrab, ca exprimarea idealului erotic (ex.: Ci-n noaptea pletei tale / tu s m-nfuri
ghem). Baladele autorului sunt private de dimensiunea fantasticului, pstrnd totui caracterul
liric-narativ i aciunea ancorat n real (cum se ntmpl n Cmile). Caracterul elegiac,
tnguios aproape c nu este sesizabil n cazul doinelor poetului, mai mult dect att, autorul
recurge la piciorul de ritm de trei silabe, care nu este, practic, atestat la doinele populare (ex.:
Cald e linitea / Singur ca linitea). Cu toate acestea, remarcm n doinele autorului aceeai
profunzime a dorului ca sentiment trit de eul liric (Tot ce-i dor e neuor / Chiar de vine pe
izvor) i muzicalitatea caracteristic speciei populare respective, rezultat i din versul scurt
(din maximum ase silabe). n structura sorcovei (Sorcova dup rzboi) atestm formulele
caracteristice acestei specii lirice folclorice ( Primii cu semnatul? / Primim, copii,
primim), dar i interveniile / remarcile eului-narator (Astfel stpnul spuse, / Iar grul cald
zbura i Astfel l semnar / Copiii pe la zori), i replica stpnului casei (Ce dulci, o,
soioar, / Mi-s aste lungi ninsori). Aceste dou elemente de structur caracterizeaz n mod
esenial poezia lui Vieru, deosebind-o de specia popular n cauz. Elegiile, litaniile, cntecele de
dor, poemele, meditaiile, n felul n care sunt create de Vieru, se apropie foarte mult de tiparele
existente. Comentnd poeziile lui Grigore Vieru din aceast perspectiv, criticul literar M.
Cimpoi sublinia c: modulaiile de rug, tonalitatea ce asociaz simbolic acordurile solemne de
imn i acele uor-sentimentale de madrigal (Joc de ape, Cntec n doi, Ochii ti) traduc, de fapt,
o singur melodie pur, cea a dragostei [1, p. 69].
n concluzie la cele enunate pe parcurs, menionm c formarea la elevi a unei atitudini
estetice fa de poezia scriitorului Grigore Vieru, fa de complexitatea acesteia i, respectiv, fa
de problemele abordate trebuie s constituie finalitatea oricrei ore de literatur. Cunoscnd
particularitile specifice ale liricii poetului, interpretnd creaia lui din diverse perspective,
elevii vor putea s o aprecieze la justa ei valoare.