1.

Unde stationare si modurile camerei

Cand o camera este excitata cu un impuls sonor, sunetul se reflecta din suprafete. La
fiecare reflexie, o parte din sunet este absorbit, prin urmare energia sunetului scade
exponential. In mod ideal, sunetul ar trebui sa fie reflectat de fiecare suprafata cu o
probabilitate egala formand un camp difuz, rezultand o singura amortizare exponentiala cu
o constanta de timp proportionala cu coeficientul de absorbtie mediu al camerei. In
realitate, nu toata energia este reflectata aleatoriu, o parte din ea fiind reflectata dupa cai
ciclice, conform figurii de mai jos.

Daca lungimea caii este un multiplu de jumatati de lungimi de unda, se vor forma unde
stationare in camera. Aceste unde stationare (moduri rezonante) au distributii de presiune
si viteza statice dpdv spatial (par a fi stationare in spatiu) prin urmare se comporta diferit
de restul sunetului in camera dupa cum urmeaza:
- nu viziteaza toate suprafetele cu egala probabilitate
- nu lovesc suprafetele sub un unghi aleatoriu ci sub un unghi specific
- implica o intoarcere coerenta a fluxului energiei inapoi la suprafata originala, cu alte
cuvinte se deplaseaza dupa o cale ciclica; acest comportament este in mod necesar
puternic dependent de frecventa, cu alte cuvinte aceste cai exista doar la frecvente
particulare ce sunt determinate de geometria camerei.
Un alt nume purtat de aceste unde stationare este acela de moduri rezonante si
frecventele la care apar se numesc frecvente modale.
Pag | 1

Intrucat sunt statice dpdv spatial, rezulta o variatie puternica si nedorita a nivelului sonor
atunci cand ascultatorul se deplaseaza in camera si interactioneaza cu ele.
1.1. Modurile axiale
Acestea apar intre suprafete paralele, vezi figura de mai jos, fiind dependente de
dimensiunile liniare ale camerei.

Frecventele modurilor axiale se pot calcula conform formulei de mai jos:

fx(axial) = (c/2)*(x/L)
unde
fx(axial) = frecventele modului axial [Hz]
c = viteza sunetului [m/s]
x = numarul de jumatati de lungime de unda ce se pot cuprinde intre suprafete (1,
2, ... )
L (lenght-lungime) = distanta dintre suprafetele reflectante [m]
Ecuatia de mai sus arata ca pot exista un numar infinit de frecvente modale posibile la
care un numar intreg de jumatati de lungimi de unda se cuprind in camera, cea mai
mica frecventa aparand atunci cand doar o jumatate de lungime de unda se cuprinde
intre suprafetele reflectante.

Pag | 2

1.2. Moduri tangentiale

Aceste moduri apar intre 4 suprafete, vezi figura de mai jos, fiind astfel functie de 2
dimeniuni ale camerei.

Frecventele corespunzatoare se afla aplicand formula de mai jos:

fxy(tangential) = (c/2)*[(x/L)2 + (y/W)2]1/2
unde
fxy(tangential) = frecventele modului tangential [Hz]
x = numarul de jumatati de lungime de unda dintre un set de suprafete (1, 2, ... )
y = numarul de jumatati de lungime de unda dintre celalalt set de suprafete (1, 2, ...
)
L, W (width-latime) = distantele dintre suprafetele reflectante [m]
Este evident ca si in acest caz pot apare un numar infinit de moduri tangentiale, dar
trebuie sa se cuprinda intr-un numar intreg de jumatati de lungime de unda in doua
dimensiuni. Ca o consecinta interesanta, frecventele modale tangentiale cele mai joase
sunt mai mari decat ale modului axial desi aparent calea are lungime mai mare.

Pag | 3

1.3. Modurile oblice

Aceste moduri apar intre toate cele 6 suprafete ale camerei, vezi figura de mai jos,
fiind astfel functie de toate cele 3 dimensiuni ale camerei.

Formula de aflare a frecventelor in acest caz este:

fxyz(oblic) = (c/2)*[(x/L)2 + (y/W)2 + (z/H)2]1/2
unde
fxyz(oblic) = frecventele modului oblic [Hz]
x, y, z = numarul de jumatati de lungime de unda intre suprafete (1, 2, ... )
L, W, H (height-inaltime) = distantele dintre suprafetele reflectante [m]
Frecventele cele mai joase ale acestui mod sunt mai mari decat ale modului axial in
acelasi mod ca la cel tangential.
1.4. O ecuatie universala pentru frecventele modale
Combinatia celor trei tipuri de moduri formeaza un set dens de frecvente modale
posibile ce pot fi exprimate intr-o ecuatie similara cu cea de la modurile oblice:
fxyz = (c/2)*[(x/L)2 + (y/W)2 + (z/H)2]1/2
unde
x, y, z = numarul de jumatati de lungime de unda dintre suprafete (1, 2, ... )
Ecuatia de mai sus sugereaza ca daca oricare dintre dimensiuni sunt multipli intregi ai
celorlalte, atunci unele dintre frecventele modale sunt identice, ceea ce nu este de
dorit. Este de dorit ca dimensiunile camerei sa nu fie proportionale intre ele astfel incat
modurile sa fie imprastiate cat mai mult posibil. Trebuie notat ca modurile camerei
sunt inerente oricarei structuri ce contine surse de sunet, ceea ce inseamna ca
schimband forma camerei, de exemplu prin pereti neparaleli, nu eliminam rezonantele
ci doar schimbam frecventele (ce in acest caz sunt mai greu de calculat).

Pag | 4

1.5. Criteriul lui Bonello

In general, numarul rezonantelor in cadrul unei plaje de frecventa creste cu frecventa
(lungimi de unda mai mici) respectiv cresc proportional cu patratul frecventei, iar in
camere cu acustica buna, cresterea este liniara. Aceste consideratii stau in spatele
unei metode de evaluare modala a unei camere ce se numeste criteriul lui Bonello.
Acest criteriu incearca sa evalueze in termeni perceptuali influenta rezonantelor unei
camere. Acest lucru este aplicat prin impartirea spectrului audio in benzi cu proportia
de 1/3 intre ele (ca o aproximare a benzilor critice ale urechii) si apoi calculand
numarul rezonantelor in fiecare banda. Daca numarul modurilor pe fiecare banda
creste liniar, atunci sunt sanse bune sa percepem ca incaperea are un comportant in
frecventa bun in ciuda rezonantelor. Daca numarul rezonantelor pe banda scade in loc
sa creasca cu frecventa, atunci vom percepe un varf in raspunsul in frecventa.
Modurile coincidente (frecvente suprapuse, vezi mai sus) reprezinta un alt mecanism
de inducere a unui varf de frecventa si criteriul Bonello impune ca nu trebuie sa existe
moduri coincidente intr-o banda decat daca exista cel putin 3 moduri necoincidente
care sa le balanseaza pe cele coincidente.
Exemplu:
Sa calculam rezonanta cea mai joasa intr-o camera ce masoara 3,5 m x 5 m x 2,5 m.
La ce frecventa va apare un mod tangential cu o jumatate de lungime de unda de-a
lungul dimensiunii de 3,5 m si trei lungimi de unda de-a lungul dimensiunii de 5 m, la
ce frecventa va apare modul oblic (2 2 2) si la ce frecventa va apare primul mod
coincident?
Rezolvare:
Rezonanta cea mai joasa este axiala (vezi mai sus) si apare pe dimensiunea cea mai
mare a camerei respectiv (0 1 0):
f010 = (344/2)*[(0/3,5)2 + (1/5)2 + (0/2,5)2]1/2 = 172*0,2 = 34,4 Hz
Rezonanta cu o jumatate de lungime de unda pe dimensiunea de 3,5 si trei lungimi de
unda pe dimensiunea de 5 este modul tangential (1 3 0) si are frecventa de:
f130 = (344/2)*[(1/3,5)2 + (3/5)2 + (0/2,5)2]1/2 = 172*(0,082 + 0,36)1/2 = 114,4 Hz
Frecventa modului oblic (2 2 2) este:
f222 = (344/2)*[(2/3,5)2 + (2/5)2 + (2/2,5)2]1/2 = 172*(0,327 + 0,16 + 0,64)1/2 = 182,6 Hz
Dimensiunile de 2,5 si 5 sunt proportionale prin urmare a doua rezonanta axiala de-a
lungul dimensiunii de 5 m va avea aceeasi frecventa cu prima rezonanta axiala de-a
lungul dimensiunii de 2,5 adica f020 = f001, respectiv:
f020 = (344/2)*(2/5) = 68,8 Hz si
f001 = (344/2)*(1/2,5) = 68,8 Hz
prin urmare, avand aceeasi frecventa, sunt coincidente.

Pag | 5

1.6. Comportamentul modurilor

Consecintele comportamentului diferit al modurilor in comparatie cu campul difuz:
- rezonantele nu sunt absorbite la fel de puternic ca sunetele ce viziteaza toate
suprafetele datorita atat reducerii numarului suprafetelor intalnite cat si schimbarii
absorbtiei datorita modului nealeatoriu de incidenta.
- reducerea absorbtiei este dependenta puternic de frecventa si rezulta intr-o absorbtie
mai mica si implicit un timp de amortizare mai lung la frecventele de rezonanta.
- amortizarea sunetului in camera nu mai are o caracteristica exponentiala simpla cu o
constanta de timp proportionala cu coeficientul de absorbtie mediu al camerei ci apar
mai multe pante/timpi de amortizare, respectiv cel mai scurt timp tinde sa fie cel
caracteristic campului difuz iar cel mai lung tinde sa fie cel propriu rezonantelor
camerei; consecinta este un exces de energie la frecventele de rezonanta ce duce la o
degradare a sunetului in camera.
1.7. Timpul de amortizare al modurilor axiale
Pe scurt se aplica ecuatia de mai jos:
Energia modaladupa t secunde = Energia modalainitiala*(1 mod)t/(c/Lmod)
unde
Lmod = distanta/lungimea dintre suprafetele ce provoaca rezonanta [m]
mod = absorbtia per reflexie in structura modala specifica
Prin manipularea ecuatiei de mai sus se obtine
T60(modal) = -0,04*Lmod/ln(1 mod)
unde
T60(modal) = timpul de amortizare cu 60 dB a rezonantei [s]

1.8.

Timpul de amortizare al celorlalte moduri

Pag | 6

1.8.1. Modul tangential

Consideram figura de mai jos

Rezulta ecuatia
Lmod(tangential) = [(Lungime/2)2 + (Latime/2)2]1/2 = (1/2)*(Lungime2 + Latime2)1/2
Ecuatia arata ca in cazul unui mod tangential, distanta dintre reflexii este
diagonala dintre cele patru suprafete ce sustin rezonanta divizata cu 2, intrucat
unda sufera doua reflexii de-a lungul caii. Dimensiunea obtinuta in acest fel poate
fi utilizata ca lungime modala in ecuatia amortizarii.

Pag | 7

1.8.2. Modul oblic

Un rationament similar se aplica modurilor oblice ce viziteaza toate cele 6
suprafete. In acest caz structura este un cuboid si trebuie utilizata diagonala dintre
colturile opuse. In plus, unda sufera trei reflexii de-a lungul caii, rezultand
urmatoarea ecuatie:
Lmod(oblic) = [(Lungime/3)2 + (Latime/3)2 + (Inaltime/3)2]1/2 = (1/3)*(Lungime2 +
Latime2 + Inaltime2)1/2
Absorbtia in acest caz provoaca atat amortizarea cat si scaderea energiei modului,
provocand o limitare a benzii de frecventa a modului proportionala cu nivelul
absorbtiei, vezi figura de mai jos.

Banda de frecventa modala poate fi calculata conform formulei de mai jos:

Bwmod = 2,2/T60(modal)
Intrucat nu este posibil sa se calculeze intotdeauna timpul de amortizare real,
ecuatia se poate aproxima in anumite situatii cu:
Bwmod 2,2/T60
Aproximarea aceasta este destul de inselatoare in anumite conditii deoarece modul
Pag | 8

nu este difuz.
In general benzile de frecventa si intensitatile modurilor sunt proportionale cu
numarul de reflexii necesare pentru a le mentine. Asta inseamna ca modurile
axiale tind sa fie cele mai puternice, urmate in ordine de cele tangentiale si oblice,
vezi figura de mai jos.

Totusi exista exceptii intrucat un mod tangential intr-o camera cu patru suprafete
reflectante poate fi mai puternic decat modul axial dintre celelalte doua suprafete
absorbante.
Exemplu:
Sa calculam banda modala aproximativa intr-o camera cu un timp de reverberatie
de 0,44 s. Care ar fi banda modala axiala de-a lungul dimensiunii de 5 m a camerei
daca coeficientul de absorbtie al peretilor opusi este egal cu coeficientul de
absorbtie mediu al camerei, respectiv 0,2?
Rezolvare
Bwmod 2,2/T60 = 2,2/0,44 = 5 Hz
pe de alta parte
T60(modal) = -0,04*L/ln(1 mod) = -0,04*5/ln(1 0,2) = 0,9 s
Bwmod = 2,2/T60(modal) = 2,2/0,9 = 2,4 Hz
Evident apare o eroare importanta atunci cand se aplica ipoteza campului difuz. In
practica si coeficientul de absorbtie este diferit astfel incat predictia este si mai
dificila. Trebuie observat ca daca absorbtia se presupune constanta cu frecventa,
banda modala devine independenta de frecventa ci doar functie de timpul de
amortizare.

Pag | 9

1.9. Frecventa critica

Datorita faptului ca toate camerele au rezonante in zona frecventelor joase, va fi
intotdeauna o frecventa la care efectul modal va predomina si camera nu mai poate fi
socotita difuza. Chiar si camerele surde au frecvente limita inferioare. Unul din efectele
rezonantelor este de a provoca neliniaritati ale raspunsului in frecventa al camerei,
datorita influentei asupra campului reverberant. In plus, raspunsul in frecventa va fi
dependent de pozitia in camera datorita variatiei/pozitiei spatiale a undelor stationare.
O consecinta importanta a celor de mai sus este ca nu se mai poate aplica teoria
campului difuz si a timpului de reverberatie in aceasta zona de frecventa ci se aplica o
abordare bazata pe amortizare modala. Pentru a se putea evalua frecventa la care are
loc tranzitia, analizam raspunsul in frecventa tipic al unei camere conform figurii de
mai jos:

Distingem trei regiuni principale:

- regiunea frecventei de taiere: aceasta este regiunea de sub cea mai joasa
rezonanta, zona in care toate dimensiunile camerei sunt mai mici decat o jumatate de
lungime de unda; in aceasta zona impedanta sursei este modificata astfel incat este
foarte dificil pentru sursa sa mai radieze sunete. Frecventa de taiere se calculeaza
conform
ftaiere = c/(2*dimensiunea cea mai lunga) = (344 [m/s])/(2*dimensiunea cea mai lunga
[m])
- regiunea modala: in aceasta regiune modurile domina performantele acustice ale
camerei si nu se mai poate aplica ipoteza campului difuz
- regiunea campului difuz: in aceasta regiune se poate aplica conceptul de timp de
reverberatie, regiune in care sunetul va fi de calitatea cea mai buna
Granita dintre regiunea modala si cea difuza se numeste frecventa critica sau
frecventa Schroeder sau frecventa camerei mari.
1.10.
Camere cu acustica mare sau mica
In camere cu acustica mare, frecventa critica se gaseste sub frecventa cea mai mica
a sunetelor ce vor fi generate in camera, pe cand in camere cu acustica mica,
frecventa critica se amesteca cu frecventele generate in camera. Exemple de camere
cu acustica mare pot fi salile de concert, catedralele si studiourile de inregistrari mari.
Majoritatea camerelor de auditie intra insa in categoria camerelor cu acustica mica,
cum ar fi sufrageriile noastre.
Pag | 10

1.11.

Calculul frecventei critice

Pentru a analiza frecventa critica, ne folosim de figura de mai jos.

Definitia acceptata pentru frecventa critica se bazeaza pe notiunile de banda de

frecventa modala si comportament modal, cu consecinte asupra variatiei spatiale si in
frecventa a modurilor. Daca o frecventa genereaza doar un mod, variatia va fi
puternica, daca genereaza mai multe moduri, variatia va fi mai mica (situatie
preferabila). In figura de mai sus se poate vedea efectul sumarii a trei moduri
adiacente si descrie grafic afirmatia de mai sus. Modalitatea de generare a mai multor
moduri simultan cu o anumita frecventa este de creste benzile modale pana cand se
suprapun la acea frecventa ca in figura de mai jos:

Frecventa critica se defineste ca fiind frecventa ce genereaza cel putin trei moduri
simultan si se exprima ca mai jos:
fcritica = 2102*(T60/V)1/2
unde V = volumul camerei
Se confirma astfel ca frecventele critice pentru camerele mari (mari inclusiv acustic)
Pag | 11

sunt mai joase decat cele pentru camere mici.

Exemplu:
Sa calculam frecventa critica pentru o camera cu suprafata de 75 m 2, volumul de 42
m3 si coeficientul de absorbtie mediu de 0,2.
Rezolvare
T60 = -0,16*V/(S*ln(1 )) = -0,16*42/(75*ln(1 0,2)) = 0,43 s
fcritica = 2102*(0,43/42)1/2 = 213 Hz
Frecventa critica calculata mai sus ne sugereaza ca sub 213 Hz camera trebuie
analizata folosind timpul de amortizare modala in locul timpului de reverberatie.

Pag | 12

2. Efectul camerei asupra raspunsului difuzoarelor

Stim (vezi mai sus) ca reverberatia coloreaza sunetul difuzoarelor/incintelor acustice in
comparatie/fata de sunetul direct. Peretii camerei afecteaza suplimentar sunetul emis de
difuzoare. Au fost propuse numeroase solutii pentru ameliorarea acestor efecte printre
care pozitionarea optima a incintelor acustice in functie de particularitatile camerei si/sau
proiectarea incintelor astfel incat sa fie afectate mai putin de aceste efecte.
Atunci cand un difuzor este plasat in apropierea unui perete/obstacol/granita, se formeaza
o sursa imagine ca in figura de mai jos.

Efectul acestor surse imagine ce reprezinta reflexiile cauzate de granite, este modificarea
impedantei acustice locale vazute de difuzor. Deoarece un difuzor dinamic este controlat
prin masa in regiunea normala de functionare, se formeaza o sursa de impedanta mare,
prin urmare puterea radiata este influentata de variatiile locale de impedanta acustica. Mai
jos sunt reprezentate grafic aceste influente asupra raspunsului unui difuzor plasat
neoptim si optim.

Pag | 13

In prima figura toate lungimile sunt egale iar in cealalta sunt diferite pentru a minimiza
efectele negative. Nu conteaza ordinea distantelor fata de o anumita suprafata particulara.
Totusi conteaza ca distantele sa fie intr-o relatie de proportionalitate optima. In aceste
grafice, pe abscisa (axa orizontala) este reprezentat numarul de lungimi de unda fata de
distanta particulara x, analog cu frecventa normalizata/scalata fata de distanta. Cu alte
cuvinte, daca distanta x ar fi 1 m, pe abscisa ar corespunde unei lungimi de unda de 1 m
(344 Hz); daca x ar fi de 0,5 m, pe abscisa ar corespunde unei lungimi de unda de 0,5 m
(688 Hz), samd.
Din graficele de mai sus putem trage niste concluzii:
- daca dimensiunile sunt egale atunci raspunsul in frecventa la frecvente joase ar fi
amplificat cu 9 dB deasupra raspunsului la frecvente medii, in special cand distanta dintre
difuzor si granita este putin peste un sfert de lungime de unda
- plasand optim un difuzor, se poate elimina partial variatia raspunsului la frecvente
diferite fata de frecventele joase.
In cazul plasarii difuzoarelor in pereti, numarul suprafetelor ce afecteaza raspunsul
difuzoarelor se reduce la 2 iar amplificarea la frecvente joase se reduce la 6 dB si raportul
optim dintre distante se modifica.
In regiunea modala, toata camera afecteaza raspunsul difuzoarelor functie de
interactiunea rezonantelor cu raspunsul difuzoarelor. Este posibil sa se gaseasca pozitii de
compromis pentru difuzoare in care modurile camerei sa fie excitate cat mai liniar posibil
dar asta are mare dependenta de incintele si camera particulare!

Pag | 14