MOSE DAYAN

ISTORIA VIETII MELE

CONTINUTUL
Prefat (Leonard Gavriliu
Lista hrtilor
Prolog
PARTEA I: Subteranele liberttii (1915-1948)
1. Rdcini
2. De paz
3. n temnit
4. Pe cmpul de lupt
5. Vindecarea
PARTEA AII-A: Independenta (1948-1952)
6. Pericol pe malul Iordanului
7. Batalionul 89 comando
8. Bres n desertul Negev
9. Prietenul meu inamicul
10. Convorbiri cu un rege arab
11. O lume nou
PARTEA A III-A: sef de stat-major (1956-1957)
12. Furind o armat
13. French Connection l
14. French Connection II
15. Campania din Sinai
PARTEA A IV-A: De la ministru la simplu cettean (1958-1967)
16. Libertate si politic
PARTEA A V-A: Rzboiul de sase Zile (1967)
17. Lunga asteptare I
18. Lunga asteptare II
19. Decizia
20. Explozia
21. Rzboi
PARTEA A VI-A: Punti deschise (1967-1973)
22. Timpuri noi
23. Trind mpreun
24. Un accident arheologic
25. Septembrie negru
26. Ministrul aprrii la lucru
27. Rzboiul de uzur
PARTEA A VII-A: Rzboiul de Iom Kipur (1973)
28. Surpriza
29. n ajun
30. Invazia
31. Fronturile de lupt
32. Revizuire

33. Victorie
PARTEA A VIII-A: Consecinte (1973-1975)
34. Persuasiune diplomatic
35. Convorbiri la Washington
36. Navet pe calea acordului
37. Ultimul obstacol
38. Ma'alot
39. Debarcat din functie
40. O realitate nou
Epilog
Note ale traductorului
Indice de nume
PREFATA
truly believed that we could emerge victorious from every battle".
Mose Dayan
Cartea de memorii a generalului si omului politic israelian Mose Dayan (Degania,
Palestina, 1915 - Ramat Gan, Israel, 1981) este nu doar povestea" vietii sale, ci n primul
rnd este istoria trii sale, istoria dramatic si captivant a constituirii statului modern
Israel, la care el a luat parte att ca fermier (membru de kibut si de mosav), ct si ca
militar (ncepnd cu gradul de subsoldat", as spune), cu o mereu treaz constiint a
telului urmrit de natiunea sa. Nscut, n cel de-al doilea an al primului rzboi mondial, n
Palestina stpnit de Imperiul Otoman, si petrecndu-si anii copilriei, adolescentei si
tineretii sub regimul Mandatului britanic (cnd a si fost ntemnitat la Acra, mpreun cu
numerosi alti membri ai organizatiei paramilitare Hagana, acuzati de port ilegal de arme),
Mose Dayan a avut prilejul s participe activ, nc de mic, la toate evenimentele cruciale
ale istoriei Israelului contemporan, n unele dintre ele ndeplinind roluri de prim mrime,
fie n calitate de comandant al unui batalion de comando (Rzboiul de Independent din
1948-1949), fie n calitate de cpetenie a unor comandamente ale armatei, de sef al
Statului-Major General (Campania din Sinai, 1956) sau de ministru al Aprrii (Rzboiul
de sase Zile, din 1967, Rzboiul de lom Kipur, 1973), ori de ministru de externe (19771979), n aceast din urm perioad participnd la realizarea istoricului acord de pace de
la Cmp David. A avut privilegiul cu totul deosebit de a-si aduce contributia nemijlocit
la toate fazele construirii armatei israeliene dup proclamarea independentei de stat n
mai 1948, pornind de la cei aproximativ 60 000 de voluntari nrolati n acel moment n
politia clandestin Hagana (cuvnt din limba ebraic cu ntelesul de aprare"), care la
nceput avea misiunea s protejeze coloniile agricole evreiesti mpotriva atacurilor arabe
n scop de jaf, iar mai trziu n scop terorist.
Volumul su de memorii asimileaz si textele anterioare date publicittii de marele
general israelian: Diary of the Sinai Campaign (Harper & Row, Publishers, New York,
1965), precum si seria de reportaje din Vietnam publicate n The Washington Post, n calitate de corespondent de rzboi al acestui ziar
american n jugla mortii" de pe malurile fluviului Mekong, n 1966. n Vietnam, ca si la
Senior Officers' School din Devizes (Anglia), n 1952, ori ca la Academia Militar din
Bucuresti, la nceputul deceniului al saptelea din secolul XX2, Mose Dayan a cutat s-si
lrgeasc ceea ce el numeste orizontul militar".
Evident, aceste memorii au o semnificatie aparte pentru orice militar, indiferent de gradul

nscris pe epoletii si. Sunt memoriile unui ostas exceptional, care reprezint o armat
exceptional, cu adevrat uluitoare, armat care a biruit mereu forte cu mult mai
numeroase si mai bine echipate, n conditiile n care acestea beneficiau si de alianta
productiv cu o teribil superputere mondial. Impresioneaz ntr-un mod deosebit, n
cartea sa, patriotismul funciar al lui Mose Dayan, o constant a unei personalitti axate pe
imperativele existentiale ale natiunii sale. Acest patriotism organic nu de parad, ci
existential, caracterizeaz de altfel ntregul popor israelian.
Interesul fat de aceast carte este ns, mai presus de toate, suscitat de faptul c ea
nlesneste oricrui cititor ntelegerea n profunzime a situatiei complexe din una din cele
mai fierbinti zone ale globului, Orientul Apropiat. Prin functiile ndeplinite, Mose
Dayan a avut acces si la dedesubturile evenimentelor pe care le descrie, dezvluindu-ne
unele din ascunzisurile politicii internationale, dincolo de orice anecdotic facil.
Mrturisesc c n aceast privint am nvtat din cartea sa mai mult dect n anii n care
am redactat pagina extern a unui ziar bucurestean. Astzi, cnd conflictele din Orientul
Mijlociu continu s fie la fel de acute ca n timpurile biblice, dar cu mult mai
primejdioase, lectura memoriilor generalului Mose Dayan, cruia pe drept cuvnt n 1981
i s-au fcut n Israel funeralii nationale, poate fi o lectur pasionant pentru cele mai
variate categorii de cititori, dar cu preponderent pentru profesionistii din armat si
pentru politicieni, acestia din urm avnd de nvtat din cartea de fat mai mult dect siar putea nchipui, cu conditia de a avea constiinta politic de rigoare.
MOSE DAYAN
ISTORIA VIETII MELE
PROLOG
Era marti dup-amiaz, n prima zi de dup Rzboiul de sase Zile. Cu douzeci si patru
de ore n urm, artileria iordanian bombardase zonele evreiesti ale Ierusalimului.
Brigada de parasutisti a lui Motta Gur intrase n actiune dup miezul noptii si, dup ore
de lupte nversunate n ntuneric, capturase fortificatiile Legiunii Arabe din suburbiile
nordice ale Orasului Vechili. Uri Ben-Ari tocmai dduse de stire c brigada sa mecanizat
a capturat Colina Francez, n felul acesta drumul spre Muntele Scopus era aproape
deschis, iar Scopus, care timp de nousprezece ani a fost o enclav israelit n teritoriul
iordanian ostil, era pe cale de a fi legat de jumtatea evreiasc a Ierusalimului. M-am
hotrt s merg acolo.
Elicopterul meu a aterizat n afara coridorului conventional al Ierusalimului, unde Uzi
Narkiss si instalase Comandamentul Central al cartierelor generale naintate. El mi-a
spus c lupta nc se desfsura si c nu fusese fcut legtura cu Muntele Scopus. Nu
aveam ns timp de asteptat si 1-am zorit pe Uzi s treac la actiune. M-a condus la un
parc de vehicule si a oprit la un car de lupt blindat. Din fericire, conductorul n-a putut
s porneasc motorul, asa nct am urcat ntr-un autoturism de comand deschis si ntr-un
jeep. Erau cu mine seful de operatiuni Ezer Weizman si adjunctul su Gndi, precum si
secretarul meu militar, losua Raviv. A condus Uzi, iar eu am stat lng el o schem
familiar, ca atunci cnd mersesem de la E-Tor, din Golful Suezului, la sarm-el-seik, cu
vreo zece ani nainte, n timpul campaniei din Sinai. Nici atunci drumul nu fusese nc
curtat de inamic.
Ne-am ndreptat spre fortificatii punctul n care fuseser lansate trupele de parasutisti

n cursul noptii , iar de acolo, pe o potec deminat, am ajuns la scoala de Politie, la

poalele Colinei Munitiilor. Cldirile erau minate si nc mai fumegau, dar am putut trece
printre ele. Ne-am oprit pentru cteva minute la Hotel Ambasador, proaspt capturat, de
unde am aruncat o privire de jur-mprejur, ndeosebi spre valea arid dintre Ierusalim si
Scopus. Nu am vzut picior de arab. Civilii se Zvoriser n casele lor. Evident, au nvtat
lectiile din 1948 si de data aceasta n-au mai fugit. Nu am gsit nici un motiv s astept si
am pornit mai departe spre Scopus. Urcnd povrnisul, am localizat grupuri izolate din
trupele Legiunii Arabe, pe colinele nvecinate. Existau fr ndoial supravietuitori de pe
urma cumplitelor lupte din cursul noptii, iar acum ei erau surprinsi si ezitanti, nestiind ce
s fac cu ei nsisi sau, din fericire, cu noi.
La intrarea n zona Muntele Scopus i-am ntlnit pe primii soldati israeli-eni din acest
avanpost, iar ei au prut chiar mai surprinsi dect legionarii arabi. Am cerut s fiu dus la
postul de observatie, iar comandantul, Menahem sarfman, un galilean din lavniel si vechi
prieten, ne-a condus pe acoperisul cldirii Bibliotecii Nationale. Aceasta fcea parte din
campusul Universittii Ebraice, iar accesul la acest centru de nvtmnt superior si la
Spitalul Hadassah, din vecintate, fusese barat de iordanieni din 1948. De pe acoperis, am
avut o superb priveliste a orasului. Din toate prtile bubuia artileria si se vedeau
fulgerele armelor de foc usoare, n Nord, Brigada a 10-a a lui Uri lupta s-si taie drum
spre noi, iar n Vest luptau parasutistii lui Motta Gur si Brigada Ierusalim a lui Eliezer
Amitai. Orasul Vechi prea ns linistit. Zidurile sale de piatr cu creneluri, Muntele
Templului, moscheile, livezile de mslini, colinele mprejmuitoare, totul degaja un aer de
calm, de maiestuoas nepsare fat de exploziile care rsunau pretutindeni n jur. Am
privit n jos la acest oras nconjurat de ziduri, la toat forta si splendoarea sa, nvluit n
linistea etern.
Asteptasem nousprezece ani acel moment, n 1948, cnd am fost comandantul
Ierusalimului, ca si mai trziu, cnd am fost seful statului major, am nutrit speranta unui
Ierusalim eliberat si a unui Munte Scopus liber. De-a lungul tuturor generatiilor, pe
parcursul celor dou mii de ani de exil, poporul evreu a tnjit dup Ierusalim. El a fost
tinta pelerinajelor sale, a visurilor si nzuintelor sale. n cele dou decenii anterioare,
aceast aspiratie de secole si-a gsit expresia n planuri operationale. Ierusalimul si
mprejurimile sale si-a avut locul n cartotecile Statului-Major General, pe baz de
fotografii de recunoastere aerian, si n exercitii mimate la masa cu nisip. Dar locul
Ierusalimului era vesnic n inima noastr. Exist momente care aduc cu ele alinarea
pentru suferintele unei natiuni, consolarea pentru pierderile suferite, rsplata pentru
urmrirea nenfricat si perseverent a unui scop nobil. Acesta a fost unul din acele
momente. Cu greu m-am desprins de acea priveliste a Ierusalimului si am cobort de pe
acoperis.
Dup douzeci si patru de ore eram din nou la Comandamentul Central al cartierelor
generale avansate, dar de data aceasta am luat-o spre Orasul Vechi. Acesta fusese cucerit
cu putin timp mai nainte de trupele parasutate ale lui
16
Gur. Ele s-au npustit prin Poarta Leilor si, cteva minute mai trziu, Motta Gur a dat de
veste: Muntele Templului este al nostru. Repet: Muntele Templului este al nostru".
Pe cnd naintam, sunete de salve au venit din coltul nordic al orasului, ns numai de
arme usoare. Artileria iordanian fusese redus la tcere.
Cu mine n automobil erau seful statului-major si seful Comandamentului Central. Am

trecut pe sub arcul Portii Leilor si am intrat mpreun n Orasul Vechi, umr la umr. A
fost, ntr-adevr, un moment istoric.
n primele ore ale primei lor zile de lupt, trupele de parasutisti suferiser pierderi extrem
de grele, dar n acea dimineat, de 7 iunie 1967, cnd intraser n Orasul Vechi, nimeni na fost lovit. Situatia s-a dovedit a fi asa cum m asteptasem. Dup ce Ierusalimul a fost
ncercuit si tiat de Iordania, trupele inamice rmase si-au lepdat armele.
De la Poarta Leilor am cotit la stnga si am ajuns la Muntele Templului. Pe turnul
Domului Stncii flutura un steag israelian. Am dat ordin s fie dat jos numaidect. Dac
era ceva ce trebuia s opresc s se fac n Ierusalim aceasta era punerea de steaguri n
vrful moscheii si al Bisericii Sfntului Mormnt. Am mers de-a lungul muntelui, apoi
am cotit-o la dreapta, prin Poarta Mograbi si am cobort la Zidul de Vest (al Plngerii").
Piata ngust din fata Zidului era ntesat de soldati ce luaser parte la cumplita btlie de
eliberare a Ierusalimului. Cu totii erau foarte emotionati, unii plngeau n hohote, multi se
rugau, toti strduindu-se s ating cu minile pietrele sacre.
Am stat tcut n fata Zidului. Am scos un carnetel din buzunar, am scris cteva cuvinte si,
dnd curs unei traditii evreiesti de secole, cnd pelerinii si lsau rugmintile si
rugciunile lor scrise n crpturile Zidului, am mpturit fila de carnetel si am
ncredintat-o unei deschizturi dintre pietre. Mose Pearlman, admirabilul meu adjunct, a
fost oarecum surprins si m-a ntrebat ce am scris. Fr a vorbi, am scris din nou: Pacea
poate cobor deasupra ntregii Case a Israelului".
Cnd am prsit zona Muntelui Templului, un microfon mi-a fost pus n fat ca s rostesc
cteva cuvinte n acea zi istoric. Am spus: Ne-am ntors n locurile noastre cele mai
sfinte si niciodat nu vom mai fi desprtiti de ele. Vecinilor nostri arabi Israelul le ntinde
mna pcii, iar oamenilor de toate credintele le garantm deplina libertate a cultului si
drepturile religioase. Nu am venit s cucerim locurile sfinte ale altora si nici s diminum
prin vreo msur ct de mic drepturile lor religioase, ci s asigurm unitatea orasului si
s trim n el n armonie cu ceilalti".
17
Prsind Zidul Vestic, am observat niste ciclame slbatice, de un mov delicat, care
cresteau ntre Zid si Poarta Mograbi. Am cules un buchetel pentru Rahela. Mi-a prut ru
c nu a fost acolo n acea zi.
Desi trisem n Ierusalim mai multi ani, nu eram un ierusalimiot. nainte de 1948, cnd
am vizitat Orasul Vechi, a fost ca si cum as fi psit ntr-o alt lume, o lume a zidurilor
groase din piatr, care mprejmuiau bazafe supraaglomerate, unde misunau negustori si
musterii, turisti si pelerini de peste mri, arabi n kefiehurile1, lor, evrei hasidici2 n
straiul lor negru traditional, clugri si clugrite n sutanele ordinelor lor. Scri rsucite
porneau din stradelele nguste ale pietii si se pierdeau ele nsele n alei ntunecoase si
misterioase. Era cu totul diferit de Israelul n care m nscusem si crescusem, un Israel
deschis si inundat de lumin. Dar acum, n ziua eliberrii sale, Ierusalimul nu mai era ca
orasul pe care-1 cunoscusem. Parasutisti, tanchisti si trupe din Brigada de Infanterie
Ierusalim umpleau orasul cu armele agtate de umeri si cu o expresie de exultant n ochi.
Era Ierusalimul la care am tnjit si pentru care am luptat, Ierusalimul nostru, Ierusalimul
evreiesc, liber si vesel n srbtoarea lui. Dar era acolo si mhnire, mhnire pentru vietile
pierdute ca s fac aceast srbtoare posibil, mhnire la prima noastr arunctur de
ochi asupra Cartierului Evreiesc distrus n 1948.
n acea zi Ierusalimul a apartinut armatei care 1-a eliberat. De aici ncolo el va fi din nou

Ierusalimul care a fost odinioar, Ierusalimul ntregului Israel.

I-am ordonat lui Uzi s deschid larg portile n zidul Orasului Vechi. Era nevoie s lum
n considerare si s determinm aranjamente n vederea noii unitti a orasului, Vest si Est,
si modalitatea de a introduce un nou model de viat armonioas ntre comunittile
evreiasc si arab. Aceasta va cere timp. Zidurile Orasului Vechi sunt o creatie magnific,
de o mretie mai captivant dect a oricrui monument din lume. Dar n-am dorit ca ele s
serveasc drept barier desprtitoare ntre comunitti. Am dorit portile lor deschise
vechiului si noului, n toate sensurile.
Am zburat ndrt la Cartierul General, n elicopter, m-am nfofolit n manta si m-am
strns ntr-un colt. Nu c as fi vrut s dorm, ci pentru c nu voiam s vorbesc. Nu voiam
s risipesc sentimentul generat de viziunea eliberrii orasului. Ierusalimul mi era mai
aproape dect mi fusese vreodat. Niciodat nu am mai pleca din el.
NOTE
1) Acel turban-cap pe care l poart arabii
2) Evrei adepti ai miscrii religioase de mas fondat n Podolia de Israel Ben Eliezer
(1700-1760), a cror caracteristic este o evlavie cu totul deosebit.
18
PARTEA I
SUBTERANELE LIBERTtII
(1915-1948)
RDCINI
Numele meu s-a nscut n durere. El a fost inscriptionat, cu un an mai nainte, pe o piatr
tombal singuratic dintr-o pdurice de mslini de lng Degania, unde rul Iordan iese
din captul sudic al Mrii Galileei. Acea piatr marca cel dinti mormnt din acea asezare
novice, care a fost prima aventur sionist n materie de agricultur colectiv. Degania a
devenit leagnul miscrii kibuturilor1. n 1914 era o mic asezare de lupt, cu o vechime
de abia patru ani si nsumnd sub douzeci de tineri pionieri, brbati si femei. Unul dintre
ei a fost flcul de 19 ani Mose Barsky. Ca si tovarsii lui, el venise dintr-un sat din Rusia
ca s renvie tara Israelului. Spre deosebire de ei, cunostea cte ceva despre agricultur si
s-a adaptat repede la agricultura de pionierat din mlstinoasa si subdezvoltata Vale a
Iordanului. Amiabilitatea si sufletul su bun 1-au fcut s fie ndrgit n cadrul grupului.
ntr-o zi de smbt, trziu dup-amiaz, tatl meu a czut bolnav, iar Mose s-a oferit
voluntar s mearg clare pn la un sat, la o distant de cteva mile, s aduc niste
leacuri. Nu era n acele zile o misiune simpl. Jaful arab era rspndit si a rtci singur
dincolo de perimetrul ngrdit al unei colonii evreiesti izolate, dup cderea ntunericului,
putea fi primejdios. Cu toate acestea, Barsky a pornit-o clare. Imediat dup apusul
soarelui, catrul lui nspimntat s-a ntors fr el. Brbatii din kibut au format
numaidect mici grupuri de cutare, au ncuiat portile de fier dup ei si s-au dus s-si
gseasc prietenul. Clreti cu torte n mn au cutat pe cmpuri ore ntregi, stnjeniti de
puternicul vnt de rsrit ce mtura Marea Galileei si asurzea vocile echipelor care se
strigau una pe alta. n cele din urm au dat peste corpul lui Barsky, care zcea pe malul
Iordanului, alturi de o gheat si o parte din coafura unui arab. S-a vdit mai trziu c
fusese atacat de sase arabi, care au ncercat s-i fure catrul. Ei 1-au mpuscat n spate
dup ce el angajase o lupt cu dnsii, iar catrul nspimntat si-a luat tlpsita n cursul
ncierrii.
21

Tatl meu a scris cea mai trist scrisoare din viata sa printilor lui Barsky, n Rusia. Tatl
tovarsului su mort i-a rspuns: Nici nu plngem, nici nu ne vicrim. Dragii fii ai
poporului nostru trebuie s se strduiasc din rsputeri s renvie si s ntreasc natiunea
noastr. Vi-1 trimitem pe cel de-al doilea fiu al nostru, salom, s ia locul fratelui su, care
a czut. Moartea lui Mose ne va aduce pe toti n tara lui Israel".
(
salom a sosit la scurt vreme dup aceea. El a fost urmat de sora sa, apoi a venit mama cu
ceilalti trei copii, iar n final tatl nsusi.
Un an mai trziu, n ziua de 4 mai 1915, m-am nscut eu n Degania si mi s-a dat numele
Mose. tara lui Israel se numea Palestina n acea vreme si era sub stpnire turceasc,
fcnd parte din Imperiul Otoman. Acel imperiu avea s se prbuseasc dup doi ani si
jumtate, o dat cu victoria Aliatilor n primul rzboi mondial, iar Palestina avea s fie
guvernat sub mandat britanic. Dar eu am crescut ntr-o societate evreiasc independent,
care vorbea ebraica si cultiva valorile Israelului, care prinseser rdcini si erau vii pe
vechiul lor pmnt.
Printii mei si-au dat concursul la crearea acelei societti. Ei au avut privilegiul de a se
numra printre primii rscumprtori si de a fi rscumprtorii. Nu printii lor, ci ei
nsisi, n mod individual, au fcut urcusul" n tara lui Israel, trind cu ntreaga lor fiint
tranzitia revolutionar de la diaspora ruseasc la necunoscut. Necunoscutul era
pustietatea Vii Iordanului si mlastinile paludice din Valea lezreelului2.
Att tatl meu, dintr-o familie srman de negustor ambulant, cu o crut tras de un
singur cal, ct si mama mea, dintr-o familie nstrit a unui negustor de cherestea, au
venit n Palestina ca tineri idealisti. Ei nu au suferit nici o persecutie personal n Rusia si
nu au fost expulzati. De fapt printii lor, care s-au opus, au rmas nefericiti la plecarea
lor. Dar telul lor sincer al tatei, cu entuziasmul lui exuberant, al mamei, cu calmul ei,
ns cu profunda constiint a datoriei a fost hrnit de sentimentul c locul unui evreu
este n tara lui Israel. si astfel au pornit-o la drum. Atmosfera n care m-am nscut a fost
aceea de evreu aflat n propria-i tar. Copiii si nepotii mei n-au cunoscut nici o alt stare
sufleteasc. Printii mei, ns, au fost confruntati cu optiunea si cu lupta spiritual. si au
luat decizia corect.
Tatl meu, smil, a fost o persoan cu un fizic robust si trsturi colturoase. El a crescut n
satul ucrainean Zaskov, din districtul Kiev. Era o comunitate evreiasc srac, de vreo trei
sute de familii, care si cstigau existenta ca mici negustori, mestesugari, salahori si
geambasi. Tata provenea dintr-o familie hasidic. Bunicul si strbunicul su fuseser
judectori rabinici, n
22
ebraic dayan. Tatl su nu a mai urmat aceast traditie, dar a adoptat numele, iar numele
purtat de familie nainte nimeni nu si-1 mai reamintea.
Bunicul meu pare s fi fost mai degrab un incapabil, ncercnd diverse ocupatii ca s-si
hrneasc cei sapte copii flmnzi si sfrsind ca negustor ambulant, umblnd prin
mprejurimi cu un crucior. A fost ajutat la nceput de biatul cel mai mare, Eliah, iar mai
trziu de tatl meu, care a prsit scoala religioas evreiasc (heder) la treisprezece ani,
de ndat ce si-a srbtorit al su bar mitva3.
Bunicul meu a respectat viata religioas. Dar printre crtile sfinte din cas se gseau
pamflete sioniste si copii ale revistei Hatzefirah n ebraica modern. Tatl meu citea si
Tnrul Muncitor, o publicatie muncitoreasc sionist care descria tara lui Israel, de unde

el a aflat despre pmntul Iordanului", piscurile Hermonului", minunile

Ierusalimului", apele Mrii Rosii" si povrnisurile Galileei". Casele pe jumtate ruinate
si ulitele noroioase din Zaskov l fceau s aud chemarea ndeprtat a apelor
scnteietoare ale Iordanului si a crestelor nzpezite ale Muntelui Hermon. Dar puntile
pn acolo le aruncau oratorii sionisti, care predicau n rndurile membrilor sinagogii si
n grupurile sioniste din Odessa, unde se dusese s triasc unchiul meu Eliah. El a fost
acela care a adus n casa lor rvna pentru Sion, nfluentndu-1 n mare msur pe fratele
su mai mic, smil. Visul lui Eliah era s se alture pionierilor sionisti din Palestina, n
1908 a adunat vreo 600 de ruble si a plecat imediat n tara Sfnt, lundu-1 cu dnsul si
pe smil, pe atunci n. vrst de 18 ani, ca si pe una dintre surorile lor, Beila. Patru ani mai
trziu, cnd era fermier la Ein Ganim, la vreo zece mile Nord de Tel Aviv, s-a ntors n
Rusia spre a-si aduce nevasta si copiii lsati acolo.
Tatl meu si-a asmat dificultatea de a lucra pmntul si, n acel timp, orice era legat de
lucrarea pmntului era o dificultate: cldura, mustele, tntarii aductori de malarie,
murdria, srcia, decderea general a trii aflate sub stpnire turceasc, precum si
munca fizic n sine. Dar el era de nedescurajat si a muncit ca zilier agricol n diferite
localitti din cmpia litoralului: Petah Tikva, Rehovot, Ein Ganin si Hadera.
A fost foarte greu la nceput pentru tinerii evrei ca tatl meu, care nu fuseser obisnuiti cu
munca manual, dar el era hotrt s-si pun bratele la trud. La Petah Tikva lega snopii
de gru si spa santuri de irigatie si dup fiecare zi de lucru era mort de oboseal, capul i
vjia, l durea spinarea, degetele i erau umflate, iar palmele pline de bsici. Mnca lipie,
terci de naut si tomate, de care i era sil, dup care se trntea pe rogojina sa de trestie. Ca
si tinerii si tovarsi, s-a mbolnvit de malarie. Dar malaria, i-au spus ei, nu
23
era o boal, asa nct a continuat s lucreze la cmp sau n dumbrvile de portocali, ca
apoi s zac ntins pe spate.
Treptat s-a obisnuit cu munca dur si cu conditiile aspre. Dar, dup un sever acces de
malarie, si-a luat un scurt rstimp de odihn ca paznic de noapte ntr-o vie, la Rehovot,
narmat cu o bt si cu un fluier, ca protectie contra prdtorilor arabi! Apoi s-a ntors din
nou la ogoare, la Hadera si Eiri Ganim. Obisnuindu-se din ce n ce mai mult cu munca
manual, si-a folosit orele de odihn si pentru altceva dect dormitul. Camera sa, din
barac, a devenit un fel de club n care se adunau seara prietenii lui ca s dezbat natura
societtii ideale, s studieze ebraica si s citeasc ceea ce tinerii nvtati spuneau n
revista miscrii laburiste evreiesti pe cale de a se naste. El deja vdea nclinatia pentru
organizare, iar mai trziu a avut rolul su n dezvoltarea miscrii.
n acea vreme era foarte mult de lucru n ludeea si n cmpia saron de pe coasta mrii, dar
ispita frontierei deschise a impus eforturi de pionierat n Galileea. Coloniile de aici aveau
nevoie de mai multi lucrtori si paznici evrei. Tatl meu a cumprat de la Jaffa un pistol
turcesc si o cingtoare-cartu-sier si a pornit-o n Nord, unde a fost angajat de un fermier
evreu, n satul lavniel. Aici s-a aflat n elementul su. A arat, a semnat, a secerat, a
treierat, a clrit cai si a condus un utilaj de catri. Curnd a nvtat s doarm n grajduri,
s furajeze si s pzeasc animalele si, cum scria el alor si de acas n acea vreme, era
ncntat de tot ce nvtase. Munca sa la lavniel era agricultur adevrat", exact acel fel
de munc pe care la Zaskov, n Ucraina, o fceau doar neevreii. Era mndru de a fi
muncitor n Galileea, c poart kifieh [turban-cap arbesc], cizme de clrie, pistol la
sold si c tinea hturile catrului n mini.

Dup sase luni de miracol la lavniel, a fost din nou dobort de malarie. La vindecare, s-a
alturat unui grup de muncitori pe o suprafat de pmnt de la Kinneret, lng Marea
Galileei, si a fost bine primit ca sezonier, puternic si clit, n pofida recidivelor malariei.
Vorbea acum fluent ebraica si se simtea cu totul acas n grup. Erau cu totii constienti de
schimbarea istoric la care si aduceau contributia, iar aceast credint le-a dat puterea s
fac fat privatiunilor fizice.
Kinneret a fost achizitionat de Fondul National Evreiesc, autoritatea funciar stabilit de
Organizatia Sionist. La sfrsitul anului 1909, sapte dintre muncitorii de la ferma
Kinneret au format un grup independent si au convenit s cultive o alt suprafat de
pmnt, de lng Um Juni, timp de un an. Acesta a fost nceputul localittii Degania,
nume derivat de la cuvntul evreiesc care nsemna smnt. La sfrsitul anului, cei sapte
au renuntat s mai fac
24
pionierat n alt parte si au fost replasati ntr-o obste mai mare. Tatl meu li s-a alturat n
1911.
Problema vital care se punea colonilor de la Degania era aceea a felului de societate
comunal pe care urmau s-o modeleze. Era subiectul literalmente inepuizabil, nu numai
Ia ntrunirile oficiale, ci si pe ogoare, la mas, la plimbare si n dormitor, nainte de a
adormi. Pn atunci acesti muncitori fuseser niste pionieri rtcitori care pregteau
pentru cultivare terenuri nedestelenite, dup care mergeau s pregteasc alt bucat de
pmnt, ntr-o zon prgi-nit, fcnd-o potrivit pentru o asezare omeneasc. losif
Bussel, figura central a acestui grup, insista ca Degania s fie asezarea lor permanent.
Aici ei urmau s creeze un model de viat bazat pe principiul cooperrii totale. Nu trebuia
s existe proprietate privat. Toti trebuiau s munceasc si toti urmau s primeasc
potrivit trebuintelor lor. Copiii urma a fi crescuti n cresa comunal, iar femeile erau
libere s se angajeze n ocupatii care de obicei reveneau brbatilor. Degania trebuia s fie
o asezare care s subziste din munca propriilor ei membri. Tatl meu, n mod incidental,
era n favoarea pionieratului itinerant.
Dac ideea de kibut, care si croia drum la Degania, era problema lor precumpnitoare,
membrii aveau de luptat si cu problema vietii de zi cu zi: cldura mcintoare de energie
n timpul verii lungi, la 650 de picioare sub nivelul mrii, apa nsipid care nu astmpra
setea perpetu, hrana inadecvat, praful, tntarii, mustele, secerisul si treieratul n vntul
sfichiuitor, ca si toate celelalte munci fr sfrsit ale vietii de ferm. Cu toate acestea,
ns, rmnea ntotdeauna energie pentru cntec si dans, pentru citit si discutie la lsatul
serii.
n aceast lume a intrat mama mea, Dvora, n primvara anului 1913. Era zvelt si
atrgtoare, cu ochi cprui si pr negru, lung, mpletit n codite n jurul capului. Avea
aceeasi vrst cu tatl meu si, ca si el, provenea din Ucraina, de pe lng Kiev. Dar
provenienta familiei, educatia si temperamentul erau cu totul diferite. Tatl su fusese
singurul evreu din satul Prohorovka, de pe malul Nipralui. A fost conductorul unei
ntreprinderi de cherestea, care dobora copacii din pdure si-i aducea pe ap sub form de
plute atunci cnd se topea gheata pe fluviu. Provenea dintr-o familie de rabini si era un
evreu foarte nvtat care, n lunile de iarn, cnd fluviul era nghetat, studia si scria. A
publicat o carte despre viata evreilor n perioada pogromurilor lui Hmilnitki, din secolul
al XVII-lea si a colaborat cu articole la periodice devotate renasterii evreilor. Bunicul
meu a fost nscris n miscarea Iubitorii Sionului si urmrea cu viu interes primele

activitti de stabilire n Palestina.

Mama mea a crescut fr a mprtsi ndeletnicirile tatlui ei privind cultura ebraic sau
Sionismul. A primit o educatie ruseasc laic, premiant n
25
scoala parohial din sat, dup care a urmat scoala secundar ntr-un oras mai mare, pentru
ca mai trziu s se nscrie ca student Ia Facultatea de Educatie a Universittii din Kiev.
Revolutia rus din 1905 a fcut o impresie adnc asupra ei. Era foarte miscat de situatia
grea a muncitorilor si ngrozit de opresiunile regimului tarist. si-a vzut menirea n a-i
ajuta pe nevoiasi si a alina suferinta, i citea cu aviditate pe marii romancieri rusi ai
timpiilui si a fost profund influentat de Tolstoi. S-a nrolat n organizatia studenteasc a
Partidului Social-Democrat si si-a ajutat profesorul n supravegherea copiilor din
cartierele srace ale Kievului. Pe scurt, mama mea a avut nclinatii intelectuale si idealuri
sociale caracteristice tineretului inteligent si cu pregtire serioas din Rusia timpului ei.
Din motive umanitare a fost chiar si infirmier voluntar pe frontul bulgar, n 1911, cnd
Bulgaria a luptat mpotriva Turciei, cu sprijin rusesc.
Cam n acel timp si-a schimbat ea conceptia, din motive care nu-mi sunt clare si poate c
nici ei nu-i erau cu totul clare. A nceput s se ndoiasc de ea nssi, nu s-a mai simtit n
largul ei n mijlocul colegilor studenti si tria imboldul de a-si explora identitatea
evreiasc. A prsit universitatea si s-a ntors acas, unde si-a petrecut timpul n discutii
cu tatl ei. A citit scrisori trimise tatlui ei de reprezentantul miscrii Iubitorilor Sionului
n Palestina, Ze'ev Tiomkin, care descria viata dur ns recompensatoare a pionierilor
Sionismului de acolo. Cuprins de zelul de a-si lega soarta de aceea a propriului popor, ea
a decis s plece n Palestina. Plecarea a avut loc n 1913, cnd mama mea avea 23 de ani.
mbarcat la bordul unui vapor de pelerinaj din Odessa, a cobort la Haifa o sptmn
mai trziu. Avea o scrisoare de recomandare ctre Israel Bloch, unul dintre colonii
ntemeietori ai asezrii Degania, dar pe care nu 1-a ntlnit, deoarece era la Damasc, ca s
cumpere vaci pentru kibut. A fcut drumul pn la Zemah, n captul sudic al Mrii
Galileei, cu trenul, iar la Degania a ajuns pe jos.
Dup toate relatrile, eforturile mamei mele de a se integra n micul grup au fost la
nceput un esec dureros. Oricare ar fi fost asteptrile ei romantice, realitatea era
neplcut. Munca la buctrie si n curtea fermei fcut de ea era istovitoare, n special n
cldura si umiditatea climatului de var. Spatiul de locuit era strmt, hrana de calitate
proast si neapetisant, iar farmecul vietii, n care crescuse, lipsea. Nu putea vorbi nici
ebraica, nici idisul. Ceilalti o socoteau burghez din cap pn-n picioare si nu artau nici
un interes pentru cultura ei rus, pe care ea o iubea. Cnd a cerut s devin membr a
kibutului, dup o lung discutie a fost respins, pe motiv c nu avea afinitti cu grupul.
26
Se glumea pe atunci n kibut, spunndu-se c tatl meu se opusese primirii ei pentru c se
temea de rivali la afectiunea ei, n cazul c ar fi rmas acolo.
Oricum, mama s-a dus s munceasc si s nvete ebraica ntr-o alt asezare, Sejera, tatl
meu tinnd legtura cu ea prin corespondent. Cnd tatl meu s-a dus la Beirut s-si
trateze o infectie auricular cauzat de un tntar, ea si-a cheltuit ultimii bani cumprnd
un bilet de tren, ca s-1 vad, iar de la Beirut ei s-au ntors la Degania ca logodnici. De
data aceasta Dvora a fost primit n grup fr rezerve.
Printii mei s-au cstorit n kibut n toamna anului 1914, curnd dup izbucnirea
primului rzboi mondial. Ceremonia a ndeplinit-o sochetul (mcelar ritualic) adus cu

cruta dintr-o alt asezare din mprejurimi. Baldechinul consta dintr-o cuvertur legat de
niste araci folositi la proptirea crcilor portocalilor. Acesta a fost instalat pe malul
Iordanului. tinnd la originea ei, mama mea purta o rochie alb, pe care si-o cususe ea
nssi.
Am fost primul copil nscut n kibut, desi nu primul copil din kibut. Gideon, fiul
membrilor fondatori losif si Miriam Barat, se nscuse cu doi ani nainte, dar conditiile din
kibut fuseser de asa natur nct mama lui a trebuit s fie dus la Tiberiada pentru
facere.
Mose Barsky n-a fost uitat. Mai trziu au fost comise mai multe omoruri. Cu toate
acestea, relatiile cu fermierii arabi vecini au rmas prietenoase. Att evreii ct si arabii
erau cultivatori de pmnt, aveau multe de nvtat unii de la altii, se vizitau si luau parte
unii la srbtorile celorlalti. Atacurile asupra muncitorilor evrei nu erau inspirate de
motive nationaliste. tranii arabi erau si ei uneori victime ale jefuitorilor arabi. Deoarece
era imposibil s te bazezi pe autorittile turcesti pentru protectie, asezrile evreiesti din
Galileea au format un grup comun de aprare care patrula pe drumuri si prin sate si i
izgonea pe atacatori din ascunzisurile lor.
Primii ani ai copilriei mele au fost anii rzboiului si au fost nemilosi pentru noi toti.
Turcia se aliase cu Germania si Austro-Ungaria, iar n Palestina a fost mobilizare
general. Autorittile turcesti nu se ncredeau n comunitatea evreiasc si au expulzat n
Egipt un numr din conductorii ei. Membrii kibutului Degania au hotrt s
dobndeasc nationalitatea otoman, acceptnd pn si purtarea panglicii rosii. Ctiva
brbati au fost recrutati n armata turc. Bani grei au fost storsi de la kibut, iar
proprietatea sa a fost confiscat. Principalul interes al colonilor era s rmn n kibut si
s pstreze ce se putea pstra din ceea ce agonisiser cu atta trud.
Primul an de rzboi a adus la Degania plaga lcustelor, ntr-o zi de canicul, un urias roi a
aprut din Est si s-a lsat pe ogoarele noastre. Membrii kibutului au fcut tot ce puteau ca
s le distrug si s protejeze pomii si
27
lanurile. Trunchiurile pomilor au fost unse cu o past lipicioas, iar ramurile au fost
nvelite n pnz de sac alb. santuri au fost spate n jurul ariilor de treierat si umplute cu
ap. Dar nimic n-a fost de folos. Cnd lcustele au plecat, oule lor au scos pui si peste
tot erau omizi. A fost prpd. Eu m-am nscut n perioada cea mai nefast, a invaziei
lcustelor.
Cnd am mplinit vrsta de un an, m-am mbolnvit de trahom, boal de ochi endemic n
Orientul Mijlociu, iar mama mea a luat infectia de la mine. Am petrecut ctva timp la
sora tatlui meu, Beila Hurwitz, care locuia la Nahlat lehuda, la Sud de Tel Aviv, unde
puteam urma un tratament. Desi ochii nostri o duceau mai bine, nu am mai fost ngrijiti la
rentoarcerea n Degania.
Pe msur ce rzboiul continua, conditiile se nrutteau. Un grup de piloti germani a
sosit n Degania si ne-a rechizitionat casele. Membrii kibutu-lui a trebuit s se mute n
grajduri si magazii si s se nghesuie acolo n timpul iernii reci si ploioase. Toti copiii sau mbolnvit. Eu am avut pneumonie, iar boala mea de ochi s-a agravat. Doar la
nceputul anului 1919, dup victoria britanic n Palestina si sfrsitul rzboiului, mama
m-a putut lua la Ierusalim, unde amndoi am fost spitalizati, eu pentru trahom, iar mama
pentru durere la rinichi. Eram n vrst de aproape patru ani, iar mama si-a folosit timpul
ca s m nvete s ncep a citi si scrie.

Cu noii coloni sositi din Europa de Est, s-a luat hotrrea fondrii unui kibut frate,
Degania B, iar tatl meu a primit sarcina de a face pregtirile n acest sens. Noul kibut a
fost atacat de bande beduine si a trebuit evacuat n grab napoi la kibutul-mam. De aici,
tata si ceilalti brbati mergeau dimineata la lucru pe ogoarele de la Degania B. n acea
vreme se discuta mult despre experimentarea unui tip diferit de agricultur cooperativ,
n care fiecare familie s aib o viat privat mai important, cas proprie si un petec de
pmnt separat, lucrrile agricole principale si vnzarea mrfurilor la piat fiind fcute n
comun. Acest sistem a fost numit mosav4. Se distingea de viata comunal din kibut,
unde totul era proprietate, munc si distributie colectiv. Prima mosav s-a instituit la
Nahalal, n Valea lezreelului, unde a fost lansat un mare proiect evreiesc de asanare a
pmntului. Tatl meu era nemultumit de viata din kibut si s-a alturat grupului care avea
s fondeze mosav Nahalal. Plecarea din kibut a fost trist. Chiar si eu, care aveam atunci
6 ani, mi amintesc ce lacrimi am vrsat lundu-mi rmas bun de la copiii cu care m
jucasem pe malul rului sau cu care m duceam n ctunul de lng Zemah, unde
rtceam prin suk (piat) sau asteptam s vin trenul.
A cerut ceva timp pn cnd ideea de mosav s fie aprobat de Congresul Sionist, s se
aloce bugetul si s fie achizitionat pmntul, ntre timp, am
28
locuit n Tel Aviv, unde tata lucra la centrul agricol al partidului, mama si-a gsit
temporar o slujb la Biroul Rudelor Disprute, iar eu am fost trimis la grdinit.
n septembrie 1921 ne-am mutat la Nahalal, pe o coast, nu departe de Nazaret. Prima
noastr cas a fost un grup de corturi. Iar, ct puteai cuprinde cu ochii, se ntindea Valea
lezreelului, punctat de petice de mlastin, de rmsitele vechilor orase ngropate, de
plcurile corturilor din piele de capr ale beduinilor si de cocioabele de lut ale unor
mizerabile sate arabe. Din cauza conditiilor vitrege si de teama ca rzmeritele arabe, care
aveau loc pretutindeni n tar, s nu ating si localitatea noastr, mama si eu, mpreun cu
celelalte femei si copii, am petrecut primele opt luni n dou case nchiriate care, destul
de bizar, se gseau n inima Nazaretului arab. Dar n-am avut nici un necaz. Tratamentul
regulat care ni s-a aplicat la o clinic local ne-a vindecat n sfrsit de trahomul care
persistase attia ani.
Dup ce am fost nscut la Degania, primul kibut din tar, acum aveam s-mi petrec restul
copilriei n prima mosav a muncitorilor" (cuvntul nseamn implantare). Pe cnd
Degania s-a dezvoltat prin ncercare si eroare, Nahalal a fost de la nceput un sat-model,
plnuit cu grij. Mosav a fost proiectat de Richard Kauffmann, arhitect si proiectant
celebru. Macheta era ca o urias roat de crut, cu cldirile comunale la butuc, n timp
ce casele fermierilor formau un cerc interior, iar loturile lor de pmnt radiau n perimetru
ca spitele unei roti. A noastr era una din cele optzeci de gospodrii, fiecare familie avnd
de cultivat 20 de acri. Unele dintre facilittile fermei erau proprietate obsteasc, n timp
ce vnzarea produselor si achizitia de provizii se fcea pe canale cooperative. Unele din
principiile de baz ale kibutului au fost pstrate: importanta ideologic a cultivrii
solului, a lucrrii cu propriile mini si principiul egalittii totale a membrilor. Nahalal a
devenit prototipul sutelor si sutelor de unitti mosaviste existente n prezent n ntregul
Israel5, desi proiectarea lor este mai liber dect aceea pur radial a lui Kauffmann.
Valea lezreelului era n acel timp infestat de malarie si tifos si era un smrc de noroi
iarna. Ea a fost drenat prin canale, n timp ce muncitorii care lucrau la asanare erau
scuturati de febr. Cu vremea, cortul nostru a fost nlocuit cu o colib, iar apoi cu o cas

trneasc ce dispunea de o camer de toate zilele, dou dormitoare, buctrie si verand.

Privata era n exterior, iar baie fceam ntr-o albie, n buctrie. Cnd am mplinit opt ani
si am avut o surioar, mama a insistat ca tata s adauge la verand o odit de lemn,
pentru mine. Am ocupat acea ncpere pn cnd m-am cstorit.
29
Dup anii de scoal, mi-am ajutat tatl la munca n ferm: mulsul vacilor, arat, semnat,
cules, dusul la moar cu cruta, ntr-un sat arab. Aveam, de asemenea, de fcut treburi
date si de mama, cum era frmntatul aluatului pentru pine si mestecatul n vasul n care
ea fcea dulceat de smochine.
Tatl meu s-a simtit mereu ndemnat s joace un rol n viata public. El activa n partid si
n organizatia muncitoreasc si a fost trimis n misiuni n strintate, cel putin de dou ori
aproape cte un an de fiecare dat. n timpul acestor absente, mama mea ducea ntreaga
povar a muncii la ferm, cu ajutorul pe care i-1 puteam eu da. Privind acum ndrt,
nteleg mai bine dect am fcut-o atunci cu ct drzenie si fermitate s-a comportat, n
pofida snttii subrede, a datoriilor cronice si a familiei care crestea. Cnd am avut sapte
ani, s-a nscut la Haifa sora mea Aviva, cci n Haifa tria fratele mamei mele. Patru ani
mai trziu, fratele meu Zohar (Zorik) s-a nscut tot n Haifa. Tatl meu era pe vremea
aceea n Statele Unite, iar eu, n vrst de 11 ani, am fost lsat n grija fermei. Anii de
corvoad si de boal recurent nu au putut-o abate cu totul pe mama de la curiozitatea ei
intelectual si de la nclinatia literar. Am luat de la ea dragostea pentru citit si am fost
vrjit de povestile rusesti pe care mi le povestea n serile de iarn. Cred c tot de la ea am
gustul pentru singurtate si meditatie. Aveam cam paisprezece ani cnd mama a nceput
s colaboreze cu articole la pagina pentru femei a celui mai mare cotidian, Davar. A fost
invitat sa intre n comitetul de redactie si s fie delegat la Consiliul Laburist al
Femeilor. Numai ocazional a putut merge la Tel Aviv pentru aceste activitti, cci trebuia
s-i ia cu dnsa pe cei doi copii mai mici si nu-i plcea s m lase singur.
Aproximativ la vreun an dup punerea pe picioare a mosavei Nahalal, un tnr usctiv, cu
ochi albastri, pe nume Mesulam Halevy, a venit aici, cutnd de lucru ca nvttor si a
fost angajat pentru cei cincisprezece copii, cti erau atunci n colonie. Ne-a mprtit n
trei grupe de vrst, iar orele de clas se tineau n camera de toate zilele din cabana lui,
fr bnci scolare si pupitru, pn cnd a fost amenajat o scoal cu dou ncperi.
Mesulam era un dascl nzestrat si neortodox, mai interesat s ncurajeze autoexprimarea
creatoare dect s mplnte programele didactice formale. Prin el am cunoscut mai
ndeaproape fondul nostru biblic si mprejurimile noastre naturale. Multe ore de clas au
fost tinute n afara scolii si, n lungi plimbri pe jos, am nvtat despre fauna si flora
regiunii. Eu eram bun la scris si la desen, iar cteva dintre eseurile, poemele si schitele
mele au fost publicate" n singura gazet de un singur exemplar pe care Mesulam ne-a
ajutat s o scoatem.
n afar de iesirile cu clasa, mi plcea s hoinresc si s fac excursii cu unul sau doi
tovarsi, ori singur. Am nvtat s leg relatii cu bietii din satele
30
^y^g^igfr^^impi^^^^
^'PIPPP^^^^^^
arabe si din taberele beduine si s le vorbesc pe limba lor. Walas, un biat beduin de
vrsta mea, s-a atasat de mine pe cmpurile Nahalalului si am devenit prieteni la
cataram. Desi arabii din mprejurimi erau, desigur, sraci si napoiati fat de noi, am

simtit simpatie si respect pentru stoicismul lor rbdtor, pentru obiceiurile lor vechi si o
anumit demnitate nnscut, prezent pn si la cel mai umil tran ori membru al
tribului, nc din zilele copilriei mele am nteles c este usor s trim n armonie cu
arabii.
n 1926, cnd Nahalal avea cinci ani de la fondare, WIZO (Women's International Zionist
Organization) a deschis aici o scoal de fete, prima aventur de felul acesta n Orientul
Mijlociu. Directoare era temuta Hanna Meisel sohat. Pentru noi bietii, faptul c fete din
toat tara studiau la acea scoal era de un interes nemaipomenit. Cnd grupa mea de
vrst a terminat cu scoala primar a lui Mesulam, s-a aranjat ca noi s putem continua la
scoala WIZO, att bietii ct si fetele. Am fost unul dintre putinii bieti care au fcut
realmente lucrul acesta; ceilalti s-au pierdut absorbiti de munca la ferm. Mai trziu s-a
rspndit povestea inexact c eu am fost singurul biat educat ntr-o scoal de fete!
DE PAZA
n 1929, la vrsta de paisprezece ani, am fost initiat n organizatia secret numit Hagana,
fort clandestin de autoaprare a evreilor din Palestina. Dintre tinerii din Nahalal care i
s-au asociat, eu eram cel mai tnr. Hagana a luat decizia s ne nroleze la scurt timp
dup ce arabii au masacrat 67 de evrei n Hebron: brbati, femei si copii. Alti 60 au fost
rniti n atacul arab, sinagogi au fost distruse, iar suluri Tora arse. Hagana era hotrt s
ia msuri ca niciodat comunittile evreiesti izolate din orase si din tar s nu mai fie
neputincioase, nenarmate sau la bunul plac al extremistilor arabi care s-si poat impune
vointa asupra evreilor sau a arabilor prietenosi fat de vecinii lor evrei. Fiecare
comunitate trebuia s fie capabil de autoaprare. Fiecare trebuia s aib arme si brbati
si femei cu instructia de rigoare.
Dar britanicii au declarat ilegal posesia neautorizat de arme si instruirea militar pentru
autoaprare. Autoritatea mandatar britanic, prin fortele politiei si trupelor sale,
mentinea ordinea n tar. Se presupunea c ele i protejau pe cetteni, dar erau relativ
forte mici si incapabile, iar adesea lipsite de vointa de a alerga n aprarea asezrilor
evreiesti aflate n pericol. Iar cnd o fceau, adesea soseau prea trziu. Britanicii au
rspuns ntr-o msur oarecare cerintelor exprimate de autorittile evreiesti si au alocat
un numr de arme kibutu-rilor si mosavelor. Dar n cea mai mare parte ne-au dat pusti de
vntoare, care nu erau prea eficiente. De aceea Hagana a distribuit propriile sale arme,
care au fost ascunse n fiecare asezare ntr-un depozit secret. Era un act ilegal, ca de altfel
si apartenenta la Hagana. De aici clandestinitatea.
Cnd am intrat n Hagana, noi am fost instruiti n utilizarea armelor de foc, desi n cazul
meu nu era necesar. La noi n cas a existat ntotdeauna o arm, o carabin german
veche, pe care tatl meu a luat-o cu el de la Degania. El pstra carabina ascuns n staulul
vacii, iar eu adesea o luam ca s-o curt si s-o ung si de mult vreme nvtasem s-o
folosesc. Dar numai acum, cnd eram membru secret n Hagana, aveam sentimentul c
arma aceea o puteam utiliza
32
cu o finalitate bun. Era sarcina noastr s aprm Nahalalul si s dm fuga n aprarea
asezrilor vecine, dac ele erau atacate.
Cnd ani crescut ceva mai mare, lehuda Mor, membru al mosavei Nahalal, a organizat un
grup de cinci clreti adolescenti care s pzeasc ogoarele mpotriva bandelor arabe de
hoti. Aveam doi instructori de clrie, de asemenea brbati din Nahalal, care fcuser
serviciul militar ntr-un regiment de cazaci din Rusia, iar ei ne-au initiat n cele mai bune

traditii ale cavaleriei rusesti. Atacam inamici imaginari, agitam bte, galopam, scotnd
urlete nfiortoare n timp ce sarjam. Acest antrenament, cel putin, era ct se poate de
amuzant. I-am dat calului meu numele Tauka, dup numele unui armsar indian dintr-un
roman al lui Jules Verne.
Beduinii din El-Mazarib si alte triburi si aduceau din cnd n cnd caprele s pasc pe
cmpurile satului. Treaba noastr era s le izgonim. Furtul si exploatarea ogoarelor altora
fceau parte din stilul lor de viat. Nu exista nici o baz politic pentru nvrjbirile
noastre. Erau pur si simplu motive legate de nclcarea propriettii, cum adesea se
ntmpl ntre vecinii rurali si ndeosebi ntre beduinul nomad si tranul plugar.
nvrjbirile politice se manifestau n principal ntre partidele evreiesti si constituiau o
aprig dezbatere privind organizarea intern ideal a comunittii evreiesti n Palestina.
Exista pn acum n tar un numr de kibuturi si de mosave, iar ele apartineau uneia sau
alteia dintre cele dou miscri laburiste ale timpului, care n 1930 s-au unit spre a forma
Mapai, Partidul Muncitorilor Pmntului din tara lui Israel. Avea o arip a tineretului, dar
eu nu am fost atras n munca de partid. Eram mai interesat de activittile diverse care
aveau loc la cabana tineretului din Nahalal, unde noi organizam dezbateri, lecturi, muzic
si dansuri folclorice, mi amintesc de organizarea unor serate literare, cu discutii, la care
adesea aveam invitati din afar. Am propus s-1 invitm pe poetul Avraam slonsky, care
s ne vorbeasc despre tendintele poeziei evreiesti si s ne citeasc din poemele sale, care
mie mi plceau. Clubul nostru literar m-a nsrcinat s-i fac o vizit ca s-i aduc la
cunostint invitatia noastr. M-am conformat, cltorind pn la o cas de covalescent
de lng Ierusalim, unde el se afla, si a acceptat. El a cucerit inimile tinerilor, desi colonii
mai n etate continuau s fie atasati de opera lui Haim Nahman Bialik, poetul nostru
national, si de aceea a Rachelei, poeta din Valea Iordanului.
ntr-o noapte din decembrie 1932, o bomb a fost aruncat n casa lui losif lakobi, unul
din vecinii nostri din Nahalal, ucigndu-i fiul n vrst de opt ani. Tatl, rnit, a murit si el
n cursul diminetii. Aceast crim a marcat o nou tendint n relatiile noastre cu vecinii
arabi. Ea nu avea nimic de-a face cu drepturile asupra pmnjtului sau psunatului. n
mod clar, atacul era
33
motivat de considerente politice si nationaliste si el a fost precedat de un atac similar
asupra membrilor kibutului lagur, din vecintate. Autorittile britanice au arestat mai
multi arabi care aveau legtur cu nelegiuirea, dar atacurile criminale nu au ncetat.
Atacatorii apartineau fanaticei asociatii clandestine seicii Brbosi, cunoscut mai trziu
sub denumirea de Kassamia, dup numele fondatorului si liderului ei, seik Az-el-Din elKassam. Marele sat arab Zippari, de lng Nazaret, servea drept cartier general al
organizatiei. Tata credea iar eu am fost crescut n aceast credint c arabii erau de
la natur oameni violenti, tlhari si surs de dezordine. Dar abia acum, pentru prima dat,
am nteles c problema nu era chiar att de simpl. M-am dus clare la Zippari si am
vorbit acolo cu unii dintre cunoscutii mei arabi, precum si cu mrimile tribului elMazarib de acolo. Ei toti mi-au vorbit n mod adulator despre Kassamia, spunndu-mi c
erau idealisti devotati, umili n modul lor de a fi, petrecnd mult timp n rugciune si
actionnd potrivit unor principii profund religioase si nationale.
Atitudinea mea fat de vecinii arabi a fost ntotdeauna pozitiv si prieteneasc, mi plcea
modul lor de viat si i respectam ca muncitori zdraveni, devotati pmntului si mediului
nostru natural comun. Nu aveam nici o ndoial c era posibil s trim n pace cu dnsii,

ei n propriile lor sate si potrivit tiparelor lor traditionale, iar noi potrivit alor noastre.
Kassamia si, mai presus de toate, stima de care se bucura aceasta n ochii tranilor arabi
si a beduinilor care triau alturi de noi a clarificat un aspect al relatiilor dintre noi.
Aceasta nu a implicat sentimentele personale pe care noi Ie aveam unii pentru altii.
Aparitia Kassamiei a aruncat lumin asupra adncii prpstii nationale si religioase care i
desparte pe arabi de evreii care aduceau la ndeplinire idealurile Sionismului.
Studiile mele la scoala de Agricultur WIZO au luat sfrsit, dar nu si vizitele mele acolo,
unde eram atras de Judith, o frumoas fat cu ochi albastri, care era mai n vrst si mai
nalt dect mine. Sabaturile obisnuiam s le petrecem mult timp n pepiniera de pomi de
la Kfar Hahores, pe colinele Nazaretului, iar seara fceam lungi plimbri prin holde.
Eram activ si la clubul tineretului, unde aveau loc ntruniri literare si sociale si unde eu
am extins sfera de interes prin organizarea a ceea ce s-a numit cerc ideologic. Citeam si
discutam scrierile liderilor evrei din tar, ndeosebi ale lui Da vid Ben-Gurion, care deja
se fcuse cunoscut ca brbat al unei conduceri dinamice, Beri Katznelson, considerat
teoreticianul miscrii laburiste, Haim Arlozorov, care a condus Departamentul Politic al
Jewish Agency pn la moartea sa, si ale lui Mose sarett, care i-a fost succesor.
34
Curnd ne-am trezit lepdnd fosta noastr indiferent si ne-am implicat tot mai mult n
ceea ce se spunea si se fcea n miscarea laburist. Ne-am apropiat tot mai mult de ea, am
ajuns s o cunoastem, iar n cele din urm am fost absorbiti de ea.
Viata din Nahalal cerea ore lungi de munc grea la ferm, pe ogoare si la grajduri, ca si
pentru realizarea proiectelor comunale. Poverile sporeau cnd tata era plecat n
frecventele sale cltorii n interesul Partidului Muncii sau al miscrii sioniste. Mama
fcea n asa fel nct s gseasc timp pentru activittile publice si pentru scris, n special
pentru Labor daily, cel mai mare ziar din tar. Si desi lumea mea de pn acum se
mrginise la Nahalal si la mprejurimile sale, am nceput s-mi dezvolt si eu interesul n
mod precumpnitor pentru cele petrecute n afara satului nostru si m simteam atras n
mod inexorabil de lupta noastr politic si national. M gndeam serios la perspectiva
unor studii superioare, dar nu puteam prsi Nahalalul.
n 1933, cnd aveam 18 ani, a nceput constructia unor locuinte permanente n sat. Casa
noastr era printre ultimele de construit. Am intrat ntr-o echip de constructii care arunca
betonul n cofraje standard, inventate de un ingenios inginer numit Papper. Munca era
grea, murdar, obositoare si aducea putin rsplat financiar. Dar ne-am tinut de ea, cu
toate c inginerul ne-a oferit locuri de munc mai lucrative, n Tel A vi v.
n toamn am terminat constructia a patruzeci de case, attea cte permitea bugetul
satului. Restul de cldiri trebuia construit n urmtorii doi ani, asa nct opt dintre noi au
acceptat oferta lui Papper si ne-am dus la Tel Aviv. Am fost ndemnati s facem lucrul
acesta nu numai de salarii, ci si n speranta de a ne putea continua educatia. Lucram n
timpul zilei la ridicarea schelelor pe santiere de constructii, mai nti chiar n Tel Aviv, iar
mai trziu n suburbia Ramat Gan, iar seara studiam matematica superioar si audiam
conferinte despre limba si literatura ebraic Ia Universitatea Popular condus de
departamentul Histadrut, Federatia Muncii. Cina o luam la un restaurant ieftin de lng
scoal.
Continuam s-o vd pe Judith, care ntre timp terminase scoala de agricultur din Nahalal
si se ntorsese acas, n Rison le-Tion. Ne ntlneam acas la ea sau n Tel Aviv. Printii
mei nu erau prea ncntati de aceasta, iar Judith avea si ea gndul la un adolescent din

Nahalal, care se mutase la Tel Aviv spre a deveni muncitor constructor.

Am lucrat n oras numai n sezonul de stagnare a muncilor la ferm, n vara anului 1934,
ns, ne-am ntors n Nahalal. n toamn, dup arat si nainte de semnat, a survenit o alt
perioad de acalmie. Era timpul s hoinresc prin tar. n acel an am ntreprins o excursie
pe jos, mprejun cu doi prieteni.
35
Echipati cu ceva bani de buzunar, cu sticle de ap, cu gamele pentru mncare si cu o
hart, am luat-o spre Bet se'an, am mers de-a lungul Vii Iordanului pn la Ierihon, iar
de acolo la Beerseba si Gaza. A fost o excursie anevoioas, n btaia hamsinului, vntul
fierbinte al desertului, si prin deasa vegetatie din lungul Iordanului, care face umbletul
dificil, n timp ce sticlele noastre de ap erau adesea goale. Dar a meritat s ntreprindem
experienta.
O ntmplare, ndeosebi, mi-a lsat o profund impresie, tocmai pentru c a fost lipsit de
dramatism. Amnuntele mi-au rmas pn n ziua de azi. ntr-o noapte am ajuns ntr-o
oaz la captul nordic al Mrii Moarte, total istoviti. Fusese cald toat ziua si era cald si
dup cderea ntunericului, n acea vale de sub nivelul mrii. Ne-am trntit jos si am
adormit ntr-o clip, n zori a trecut un pstor arab, cu turma lui. Am cerut ap, iar el ne-a
dus la o tabr de beduini din apropiere. Am fost poftiti n cortul sefului si ni s-a dat nu
doar ap, ci un ospt n cea mai bun traditie beduin. Dup aceea seful ne-a spus c unul
din oamenii si trebuia s aduc un mgar de la Ierihon si ne-a sugerat s mergem cu
dnsul, ca s nu avem nici un necaz. I-am multumit, am acceptat si am fcut drumul pn
la Ierihon cu acel membru al tribului beduin, dup care ne-am vzut de drumul nostru
spre Sodom, la captul sudic al Mrii Moarte. Am fost frapat de bunvointa acestor
beduini, att de diferit de comportamentul descris n istoriile citite si n povestirile auzite
de la colonii evrei mai n vrst. Ei nu ne-au furat ceasurile, aparatele de fotografiat sau
banii. Nu au ntors spatele la cei trei tineri evrei acoperiti de praf, nebrbieriti si nsetati
care vorbeau prost araba. Ne-au ospetit cu o ospitalitate extraordinar si s-au ngrijit de
securitatea deplasrii noastre. Nu este aici vorba c eu aveam preri romantice despre
beduinii din desert. Unii dintre ei sunt amabili, altii cruzi, ca n cazul oricrui alt popor,
iar eu simteam, ca biat, c nu trebuie s-i condamnm dinainte. De fapt acel episod de
lng Ierihon nu a fost prima mea experient cu privire la bunvointa arab. Am mers de
multe ori n satele arabe uneori nsotit, alteori singur si bietasi aruncau cu pietre,
cutnd pricin. Nu o dat arabii mai n vrst ne-au srit n ajutor, poftindu-ne n cas,
oferindu-ne msline si pitta (pine arbeasc, turtit), dndu-ne drumul nevtmati.
La putine sptmni dup ntoarcerea noastr, ctre sfrsitul anului 1934, am avut o
ntlnire diferit cu beduinii, prilejuit de o disput foarte serioas cu tribul el-Mazarib n
privinta pmntului. Cu ctiva ani mai nainte, Fondul National Evreiesc cumprase o
parcel de pmnt, nu departe de Nahalal, de la proprietarul su arab, alocnd-o satului
nostru. Dar pmntul a rmas c'tva timp necultivat. Acum mosava Nahalal a decis s
nceap lucrarea cmpului, iar un grup s-a dus, cu uneltele, s fac lucrarea ntr-o vale
larg, uscat.
36
Un prieten de-al meu i conducea pe plugari, iar eu l urmam cu sacul de seminte,
semnnd. Pe cnd noi lucram, ctiva membri ai tribului el-Mazarib s-au adunat pe
povrnis ca s priveasc. Curnd li s-au alturat altii, iar ceva mai trziu numrul lor era
considerabil. L-am zrit printre ei pe prietenul meu Wahas, iar dup aceea am identificat

si pe alti tineri beduini ce-mi erau prieteni. Ei toti priveau foarte suprati. Pn atunci,
desi era pmntul nostru, ei si alte triburi folosiser terenul pentru psunat si nu le plcea
faptul c acum era lucrat. Noi am continuat s lucrm, iar ei au continuat s priveasc.
Tcerea era ameninttoare. Deodat ei au nceput s arunce cu pietre, iar unul dintre
plugari a fost lovit. Oamenii nostri au ripostat n acelasi fel. Spiritele s-au ncins. Beduinii
i-au mobilizat pe arabii din satul din apropiere, Mahlui, n timp ce nou ni s-au alturat
brbati din Nahalal si din kibuturile vecine, Gvat si Ramat David. Zburau pietre si se
agitau ciomege, n timp ce noi continuam s semnm de-a lungul unei spinri a vii.
Cnd am ajuns n vrful ridicturii, am fost lovit n cap de o mciuc. Am avut impresia
c atacatorul a fost prietenul meu Wahas. Mi-am pierdut cunostinta pe moment, apoi am
srit pe un cal si m-am ntors n Nahalal. Deoarece pierdusem snge, iar doctorul suspecta
un traumatism cranian, am fost bandajat si pus la pat. Dup cteva zile am fost trimis la
casa de covalescent de lng Ierusalim, unde 1-am ntlnit pentru prima oar pe poetul
slonsky. Chiar dac el mai era acolo, eu n-am putut rmne mai mult vreme.
Curnd m-am plictisit si m-am ntors n Nahalal cu o cicatrice la cap, dar fr dusmnie
n inim mpotriva lui Wahas si a tribului su el-Mazarib. i puteam ntelege sentimentele,
dar nu i le puteam alina. Ei si duseser turmele la pscut pe pmntul altor oameni si le
adpaser la izvoarele altora, de generatii. Dar pmntul fusese pn acum nelucrat,
nepzit si n mod abuziv folosit ca psune, deoarece fusese lsat n paragin. Acum era al
nostru si trebuia s-1 lucrm, s-1 cultivm, redndu-i vechea rodnicie, dup secole de
prsire. stiu c beduinii vd n mod diferit problema si de aceea nu le-am purtat pic.
Intr-adevr, la vreo sase luni dup aceea, i-am invitat pe Wahas si tribul su la nunta mea,
n Nahalal. Au venit cu totii si au ncins dansurile traditionale la nuntile lor, n timp ce un
tnr beduin, pe nume Abed, cnta din fluier. Au fost multe chiote si veselie si ne-am
distrat de minune.
Una dintre fetele care a sosit n satul nostru n toamna anului 1934 a fost Ruth Schwartz.
Ea a venit de la Ierusalim ca s urmeze cursurile scolii de agricultur din Nahalal. Era cu
doi ani mai mic dect mine. Tatl ei, Zvi, si mama ei, Rahela, absolviser prestigioasa
scoal Secundar Herzliya, primul liceu modern cu predarea n limba ebraic, de unde au
iesit brbati si femei care au devenit personalitti proeminente n viata public a trii.
Printii fetei
37
de care vorbesc aveau o bun reputatie si activau n sfera politicii si n afaceri financiare.
Dar Ruth, idealist si romantic, a fost membr a miscrii de tineret laburiste. Ea si-a
vzut viitorul nu la oras, ci n kibut si a dorit s se pregteasc pentru viata de pionierat n
agricultur. Asa c s-a nscris la scoala din Nahalal.
Ne ntlneam si vorbeam adesea. Eu doream s-mi perfectionez cunostintele de englez,
iar Ruth nvtase limba din copilrie. Curnd am devenit de nedesprtit si n scurt timp ea
s-a simtit ca acas n casa printilor mei, aju-tnd-o pe mama la diferite treburi si
mprietenndu-se cu Zorik si cu Aviva.
Ne-am cstorit n ziua de 12 iulie 1935 si am fcut nunta n bttura casei noastre, la
umbra nucului. De la Ierusalim, mama miresei ne-a adus o multime de buturi si
delicatese n automobilul ei, fiind urmat de un ntreg autobuz de prieteni ai familiei
Schwartz, ntre care dr. Arthur Ruppin, unul dintre printii fondatori ai asezrilor agricole
evreiesti din Palestina, Mose si Zipora sarett si Dov Hos, unul din brbatii de frunte ai
Jewish Agency. Singura noastr contributie la festivitatea nuntii au fost mormane de

struguri, culesi de mine chiar n acea dimineat, si vedre de stiuleti de porumb fierti.
Ceremonia cstoriei a ndeplinit-o rabinul Zeharia din Nahalal, originar din Yemen. si
astfel, la vrsta de douzeci de ani, mbrcat ntr-o cmas alb, cu tichie pe cap si
sandale n picioare, m-am mbarcat pentru viata de familie, cel dinti din grupa mea de
vrst din sat care a fcut aceast isprav. Dup ceremonie, n timp ce beduinii din tribul
el-Mazarib dansau debka dup melodia fluierului lui Abed, Ruth s-a dus la grajd s mulg
vacile.
Nu aveam planuri bine definite pentru viitorul imediat. Gndul meu era s nu rmn la
Nahalal. Visam s ncep ceva nou asa cum printii mei si prietenii lor fcuser la
vrsta mea , poate s ntemeiez o asezare agricol n vreo zon vitreg, cum era zona
mlstinoas Hule, la nord de Marea Galileei. Dar rvneam, de asemenea, la o educatie
mai larg, ndatoririle mele n Hagana nu-mi luau n acel timp mult energie, asa nct
eram relativ liber. Ocazia de a-mi mbuntti cunostintele de englez si poate de a fi
admis la universitate s-a prezentat de la sine cnd noi am gsit, printre darurile de nunt,
bilete pentru o cltorie n Anglia.
mpovrati de numeroase pachete, ntre care plapume de puf, n timp ce eu nc mai
purtam acele confortabile sandale, am cltorit cu vaporul S.S. Marietta Pasha6 pn la
Marsilia, iar de acolo cu trenul pn la Paris si Londra. Ruth iubea Londra. Trise aici
cinci ani, ca fetit, pe cnd printii ei studiau la Universitatea din Londra, si era
bucuroas s-o revad. Ca s ne ntretinem, ea preda ebraica. Se simtea cu totul acas. Ct
despre mine, viata n Anglia era mai putin roz. Sperasem s lucrez cu jumtate de norm
si s
38
studiez. Dar cu engleza mea primitiv nu puteam gsi o slujb, iar fr diplom de liceu
nu puteam intra la universitate. Ceata londonez n-a fcut nimic spre a-mi mbuntti
starea sufleteasc. Aceasta fcea ca nsorita Palestina s mi se par mai departe dect
oricnd. Scrisorile tatlui meu erau pline de pasaje moralizatoare cu privire la viata
usoar pe care o alesesem, n timp ce ferma avea atta nevoie de mine.
Prea fr rost s rmn la Londra. Nici nu munceam, nici nu studiam. Tnjeam la
ntoarcerea acas. La cteva luni de la sosirea noastr la Londra, dou evenimente ne-au
ndemnat s mpachetm si s ne ntoarcem. Unul a fost izbucnirea violentei arabe n
Palestina, n mai 1936. Tensiunea era n crestere de mai mult timp. Cu dou luni mai
nainte fusese asasinat Avraam Galutman. El era expertul n pomicultur al Nahalului si el
m-a nvtat arta altoitului. Era un om admirabil si m-a mhnit nespus vestea c a fost
omort. Sporadicele atacuri arabe asupra asezrilor din toat tara lsau acum mai multe
victime n urma lor. Locul meu era acas.
Cel de ai doilea eveniment era decizia unui grup dintre prietenii mei din Nahalal de a
fonda o asezare agricol proprie. Ei voiau s ntemeieze eventual un kibut la hotarul
satului, asa nct s se poat angaja att n agricultur ct si n aprare. Spre a-si face
nceputul n viata comunal independent, consiliul satului Nahalal le-a acordat, n mod
provizoriu, 100 de acri n locul numit colina lui simon. Ne-am hotrt s ne asociem cu
ei.
S-a dovedit a fi nu chiar att de usor pentru mine. Grupul a admis-o imediat pe Ruth ca
membru deplin. Eu am fost acceptat doar drept candidat, urmnd s fiu admis ca membru
dup sase luni, dac voi dovedi c sunt potrivit pentru acel fel de viat comunitar, ceea
ce se punea la ndoial. Am privit rezervele acelea drept un semn de nencredere, ceea ce

de fapt si era. Prietenii mei m cunosteau si nu credeau c as putea apartine din toat
inima unui grup colectivist. Tovrsia emotional, sociabilitatea si egalitarismul absolut
nu erau n concordant cu natura mea. Nu credeam c mi voi schimba caracterul n sase
luni, dar le-am acceptat verdictul. Cnd termenul candidaturii mele a ajuns la capt, am
fost primit membru deplin.
Am pornit-o la drum cu saptesprezece membri, toti din Nahalal. Ni s-a asociat un grup de
tineri membri ai miscrii de tineret laburiste, imigrati din Polonia si Romnia, iar ceva
mai trziu unele absolvente ale scolii agricole de fete WIZO din Nahalal. Ruth si eu am
primit o camer mic, goal, iar mobila am mesterit-o din lemn de stejar. Ruth lucra la
stna de oi, n timp ce eu eram paznic de noapte.
Aventura asezrii simron nu s-a dovedit un succes pentru membrii si fondatori. Din
punct de vedere economic, lucrurile au iesit destul de bine.
39
Fondul National Evreiesc ne-a dat un contact pentru lucrri de mpdurire pe colinele din
apropiere de Nazaret si ne-a aprovizionat cu barci, animale si utilaje de ferm. Dar
existau mari deosebiri de opinie n snul grupului n ceea ce priveste organizarea social
care trebuia s ne guverneze viata, iar acesta a fost subiectul de dezbatere pasionat n cei
doi ani cnd am fost noi acolo, n noiembrie 1938, cnd grupul de la simron s-a mutat la
asezarea sa permanent de'la Hanita, la granita cu Libanul, cei mai multi dintre membrii
grupului initial de la Nahalal au prsit localitatea, multi intrnd n alte kibuturi. Locurile
lor au fost luate de noi membri. Eu si Ruth, dup ce plecasem de acolo cu dou luni mai
nainte, ne-am rentors la Nahalal, unde am putut locui n propria noastr caban.
Prima mea implicare serioas n sfera de actiune militar a avut loc n perioada sederii
mele la simron si a coincis cu ceea ce britanicii au numit revolta arab", referindu-se la
tulburrile iscate de arabi n mai 1936 si care au hrtuit tara pn n mai 1939, cnd
Marea Britanie a promulgat noua sa politic n Palestina, limitnd imigratia evreiasc si
asezarea lor n tar. n acei trei ani, comunitatea evreiasc a luptat pentru a-si prezerva
securitatea, iar tnra generatie a fost chemat s ia parte activ la aceasta.
Revolta a nceput cu o grev general a arabilor, n scopul de a paraliza viata economic a
trii. Curnd a fost urmat de o miscare terorist a arabilor extremisti, mpotriva evreilor,
a guvernului mandatar si a arabilor moderati. Marea Britanie a adus n grab trupe
suplimentare n Palestina spre a mentine ordinea, iar la sfrsitul anului 1936 principalul
corp al grupurilor extremiste narmate a fost neutralizat, desi teroarea sporadic a
continuat si putea s izbucneasc din nou mai trziu, ntre timp, o comisie regal britanic
a fost instituit, sub conducerea Lordului Peel, ca s cerceteze cauzele conflictului si s
fac recomandri privind diplomatia viitoare.
Deoarece tintele terorismului arab erau att evreii, ct si britanicii, guvernul mandatar si
autorittile evreiesti s-au pomenit lucrnd mpreun. Prima msur de cooperare a fost
urmarea cererii din partea armatei britanice de a i se pune la dispozitie ghizi evrei care
cunosteau tara si vorbeau araba. Aceasta a dus la instituirea unei Jewish Settlement Police
Force, ca auxiliar a armatei si ca politie obisnuit. Eu am devenit ghafflr, adic membru
al politiei supranumerare.
Prima scrisoare militar oficial de numire pe care am primit-o purta antetul Palestine
Police Force. Era datat martie 1937 si mi era adresat personal, la simron. Salariul meu
se ridica la 8 lire palestiniene pe lun. Aveam atunci 22 de ani. Am servit drept ghid
unittilor armatei britanice stationate la Afula, centrul rural al Vii lezreelului, n

patrulrile lor de-a lungul conductei

40
de titei a Iraq Petroleum Company. Conducta strbtea valea ctre portul terminal Haifa.
Noi acopeream un sector cuprins ntre Tiberiada, de pe trmul Mrii Galileei, si Ein Dor,
biblicul Endor ce figureaz n povestea regelui Saul si a vrjitoarei, la Sud de Muntele
Tabor. Aceast portiune a conductei IPC devenise frecvent tinta sabotajului arab,
deoarece zona i favoriza pe sabotori. Automobilele si autocamioanele obisnuite nu
puteau trece pe acolo, iar majoritatea satelor erau arabe.
n calitate de ghaffir purtam uniform si o arm autorizat. Locuiam ntr-un cort din
campamentul armatei britanice, iar cte o noapte pe sptmn, ca lsat la vatr", o
petreceam n simron. Lucram cu un regiment scotian si cu puscasii din Yorkshire, care nu
erau atrenati n misiuni de recunoastere. Ofiterii lor credeau c si-au ndeplinit sarcina
dac pur si simplu si artau prezenta prin patrulri n zon. Arabii puteau sabota
conducta si o si fceau, dnd foc titeiului fr a fi mpiedicati, fie nainte de a trece
patrula, fie dup aceea, n cele opt luni petrecute cu unittile din acest sector mi-am dat
seama de ineficienta trupelor regulate, care fceau uz de metode rutiniere, cu orar fix si
trasee de patrulare, mpotriva unor sabotori care cunosteau terenul, se miscau pe jos n
mod tainic, se puteau pierde n populatia localnic si si puteau alege timpul si locul
convenabile pentru operatiile lor. Mi-a devenit clar c singurul mod de a lupta cu ei era s
iei initiativa, s-i ataci n bazele lor si s-i surprinzi cnd se puneau n miscare.
Jewish Settlement Pollce Force a sporit, servind majoritatea kibuturilor si alte asezri
rurale si cuprinznd Ia sfrsitul anului 1936 aproximativ 1300 de membri ai Hagana.
Dup serviciul meu la Afula, m-am ntors la simron ca ghaffir, am fost promovat la
gradul de sergent si am fost numit comandant al detasamentului mobil. Avnd sase
ghaffiri sub comand si un autocamion usor ca vehicul al nostru, am fost foarte activi,
patrulnd ziua de-a lungul drumurilor de tar si organiznd noaptea ambuscade pe
drumurile care duceau de la zonele arabe la asezrile evreiesti.
n decembrie 1937, Hagana m-a trimis la un curs de comandanti de pluton, iar acolo 1-am
cunoscut pe Itac Sadeh, ofiterul clandestin veteran, care mi-a fost unul dintre instructori.
Desi era mult mai vrstnic dect mine, era un brbat pe placul meu. Clocotind de idei
originale, el sesiza esenta problemei si ne cerea o mare ndrzneal, mergnd uneori pn
la imprudent. A fost un curs bun, cu exercitii de btlie realiste si a nsemnat mult pentru
mine faptul c am studiat sub ndrumarea lui Sadeh. Nu pot spune acelasi lucru despre
scoala pe care am urmat-o dup aceea, un curs britanic pentru sergenti, tinut n
campamentul militar britanic. Nu ddeam doi bani pe paradele hiperdisci-plinate de
inspectie, cu insistenta strict asupra bocancilor lustruiti si asupra
41
elegantei uniformei. Iar continutul instructiei militare nu era de nici un folos pentru
asigurarea securittii regiunii Nahalal si a restului Vii Jezreel. Totusi am gsit
interesant acea instruire si am nteles c, n conducerea unui imperiu, poate c avea vreo
valoare acea traditie a armei lustruite respectat de armata britanic.
Cooperarea dintre guvernul mandatar si autorittile evreiesti a deschis mari posibilitti de
a mbuntti si lrgi propria noastr pregtire militar. Armele autorizate pentru
supranumerari puteau servi drept acoperire pentru posedarea de arme ilegale. Pe de alt
parte, de vreme ce purtam uniform si comandam o unitate de patrulare mobil, mi-a
devenit usor, mie, dar si celorlalti, s desfsurm activitti n Hagana mea clandestin.

Revolta arab a izbucnit iarsi n toamna anului 1939, cnd comisia de cercetare Peel si-a
publicat propunerile. Principala sa recomandare prevedea mprtirea Palestinei ntr-un
stat evreiesc, un stat arab si o zon sub mandat britanic. trile arabe au respins acest plan
de mprtire, iar lupta arabilor contra evreilor si a administratiei britanice a crescut n
intensitate.
n 1938 am fost instructor al Haganei pentru Nahalal si zona nvecinat si am predat
cursuri pentru comandantii de sectie la o alt baz a Haganei. n aceste cursuri am
ncercat s cristalizez o metod de instruire care s depseasc rutina nvtmntului
privind armamentul si manevra. Am scris un manual intitulat Fieldcraft1, despre
importanta cunoasterii terenului si a exploatrii tactice corecte a trsturilor acestuia.
Manualul cuprindea, de asemenea, instructiuni privind paza, nfiltrarea si ambuscada, ca
si ndrumri asupra unor teme minore, ca tierea de sprturi ntr-un gard. Manualul a
czut n minile lui lacov Dori, comandantul Haganei din regiunea nordic, iar acesta m-a
convocat la cartierul su general si, spre ncntarea si mndria mea, m-a elogiat pentru el.
Am petrecut ctva timp prednd cursuri n zona Nahalal, n care puneam accentul pe arta
atacului, pe apropierea pe furis si pe ptrunderea prin surprindere n baza inamicului.
Spre a testa toat aceast instructie si spre a da n vileag punctele slabe ale propriei
noastre aprri, trebuia s-mi duc oamenii n vreun kibut ngrdit si cartiruit sau n vreo
alt asezare evreiasc, unde adesea apream drept n inima satului, fr s fi fost
detectati. Nu pot spune c superiorii mei m-au ludat pentru astfel de exercitii, iar eu nu
aveam nici un rspuns convingtor pentru ei atunci cnd eram ntrebat ce m fceam dac
paznicii ne-ar fi localizat si mpuscat. Pur si simplu eram convins n inima mea c, atta
vreme ct eu m trm n fruntea oamenilor mei spre a face o sprtur ntr-un gard pzit,
nu puteam da gres. Cu toate acestea, am ascultat de ordine si am stopat invadarea"
propriilor noastre asezri.
42
Mi-am ndeplinit ndatoririle de instruire n Hagana, n timp ce continuam activitatea ca
sergent ghaffir, la comanda unei patrule mobile aflat n subordinea politiei britanice.
Avnd un vehicul la dispozitia mea, a fost mai usor s triesc dou vieti. Ruth a rmas la
simron, iar cnd ne ntlneam, ca si n scrisorile noastre, am nceput s discutm planurile
noastre de viitor. Ne gndeam s prsim grupul, s avem propria noastr ferm, o cas a
noastr, petrecndu-ne timpul pe ogoare si citind si studiind. Am plnuit ca atunci cnd
grupul simron ar fi fost gata s plece la asezarea sa permanent, n Hanita, noi s ne
ntoarcem la gospodria printeasc din Nahalal, ca prim pas spre ntemeierea propriului
nostru cmin.
. Mutarea grupului simron, ns, nu s-a produs pn n noiembrie 1939, iar stabilirea real
n Hanita a avut loc cu opt luni mai devreme, nu din partea grupului, ci a Haganei. La
nceputul anului 1938, cnd violenta arab a atins din nou un punct culminant, institutiile
nationale evreiesti perfectaser cumprarea pmnturilor de la Hanita si au luat hotrrea
ca acestea s fie ocupate imediat. A fost o decizie ndrzneat, ns nteleapt. O Hanita
evreiasc la granita cu Libanul ar fi nchis gaura prin care bandele de arabi se infiltrau n
tar. si s-ar fi demonstrat att dreptul evreilor de a popula pmntul, ct si capacitatea lor
de a-1 gospodri si apra, chiar dac teritoriul arab nconjura zona si nu era nici o
comunitate evreiasc prin preajm. O fort a Haganei trebuia s ocupe Hanita, cci arabii
ar fi atacat-o de la bun nceput, iar dup ce va fi fost fortificat, dup ce vor fi fost
curtate cmpurile si se va fi construit un drum de acces, Hanita urma s fie dat grupului

simron, ca asezare permanent.

Hagana a stabilit ziua de 21 martie 1938 ca dat de ocupare a Hanitei. A mobilizat n
acest scop o fort de 400 de oameni, inclusiv 100 de ghaffiri, din asezrile Vii
lezreelului, din Galileea si din alte prti ale trii. Spre a pstra secretul, att fat de de
arabi ct si fat de administratia britanic, oamenii s-au adunat ntr-un kibut din cmpia
litoralului. Aceast fort era comandat de Itac Sadeh, iar Igal Allon si eu i~am fost
adjuncti. lacov Dori trebuia s fie comandantul general pentru ziua colonizrii", cnd
noi urma s ocupm localitatea.
n ziua de 21 martie, nainte de rsritul soarelui, ne-am pus n miscare de la punctul
nostru de adunare si am pornit-o spre Nord, la Hanita. A trebuit s ne prsim vehiculele
pe drum si s ne ctrm anevoie pe pantele stncoase. n timp ce un grup a nceput s
netezeasc o potec, ceilalti dintre noi crau cu spatele echipament greu de fortificatie si
alte materiale. Pe cel mai nalt vrf al locului am nceput s ridicm un turn de observatie
din lemn si gardul standard al perimetrului, un zid dublu de lemn, umplut cu pmnt si
bolovani. Speram s facem toate acestea n timpul zilei, asa nct corturile dinuntrul
43
mprejmuirii s fie aprate la cderea noptii, cnd ne asteptam la primul atac. Dar noaptea
a venit fr ca noi s fi terminat fortificatiile. Fuseser prea multe de fcut si ne
stingherise si un vnt puternic. N-am putut nici mcar corturile s le ridicm.
La miezul noptii am fost atacati. Arabii trgeau de pe dou coline din apropiere si era cu
neputint s determini locul lor exact. Itac Sadeh i-a spus lui Dori s-si cheme oamenii,
unitatea lui Igal Allon si a mea, si s atace grupul de asalt arab, dar Dori a socotit
propunerea ca fiind iresponsabil si a respins-o. A trebuit s tragem mai mult sau mai
putin fr tint de pe pozitiile noastre din perimetrul mprejmuit. Dup ce ambele prti au
tras una asupra alteia timp de optzeci de minute, atacatorii s-au retras dincolo de granita
libanez. Pierderile noastre au constat n doi morti si mai multi rniti.
n urmtoarele trei zile munca Ia Hanita a continuat si, cu toate c situatia a rmas
ncordat, n-au mai avut loc mpuscturi, n cea de a patra zi, pe cnd una dintre echipele
noastre de constructii era ocupat cu construirea unui drum de acces, arabii au atacat. De
data aceasta am iesit s angajm lupta cu inamicul. Speram s-i tiem calea de retragere,
dar ei au fost prea rapizi si au disprut pe coline nainte de a-i putea prinde.
Trupele lui Sadeh au rmas la Hanita atta timp ct a continuat constructia asezrii, iar
spre a se grbi procesul au sosit muncitori din orasul Naharia, de pe coasta mrii. Una
dintre ndatoririle mele a fost transportarea acestor muncitori din sau ctre orasul lor, ntrun blindat improvizat, un autocamion obisnuit cu peretii laterali din otel. Restul timpului
eram angajati n patrulare si n paz. Cteva sptmni mai trziu, cnd cabanele si
principalele fortificatii, totusi primitive, au fost ridicate, Sadeh si-a lsat la vatr trupa, iar
eu m-am ntors n Valea lezreelului, la comanda unittii mobile supranumerare. Hanita a
rmas ns o baz de aprare si de instructie a Haganei, pn cnd, ctre sfrsitul anului, a
devenit o colonie permanent.
ntr-o sear, cteva sptmni mai trziu, un om al Haganei din Haifa a sosit la simron
nsotit de un vizitator straniu. Era Orde Wingate, cpitan n armata britanic. Auzisem de
acest extraordinar soldat, care a venit n Palestina la izbucnirea tulburrilor arabe din
1936. Cunosteam chiar si faptul c avea idei neconventionale despre modul n care s se
pun capt terorismului si sabotajului arab si c, spre deosebire de colegii si militari,
gndea bine despre evrei. De fapt devenise un nflcrat sustintor al ideii sioniste,

recomandase cu trie cooperarea britanic cu Hagana, pentru binele ambelor prti, si

cstigase ncrederea liderilor evrei. Aceasta era prima noastr ntlnire.
Wingate era un brbat zvelt, de o nltime mijlocie, cu o fat palid, dar cu trsturi
energice. si-a fcut intrarea cu un revolver greu la sold si ducnd
44
n mn o Biblie, nftisarea sa era plcut si sincer, iar privirea intens si ptrunztoare.
Cnd vorbea te privea direct n ochi, ca si cum ar fi cutat s-ti imprime propria-i credint
si trie, mi amintesc c a sosit cu putin nainte de asfintitul soarelui si c lumina blnd a
dat un aer de mister si de dram venirii sale. Caracterul dramatic s-a accentuat pe msur
ce se lsa seara, exact pn la un punct culminant neortodox.
A cerut s fie adunat grupul. Dorea s ne nvete cum s luptm. A struit s vorbeasc n
ebraic, pe care ncepuse s o nvete de la sosirea lui n tar, dar dup un timp i-am cerut
s-o dea pe englezeste, deoarece ne era greu s urmrim accentul lui straniu n ebraic si
nu puteam ntelege dect citatele biblice recognoscibile n limba noastr. El ne-a vorbit
despre experienta lui n rzboiul de gheril din Sudan, unde sttuse ctiva ani, si ne-a
descris o tehnic a ambuscadei nocturne. si-a ncheiat alocutiunea cu propunerea
surprinztoare de a merge cu el, atunci si acolo, ca s organizm o ambuscad. El voia s
ne arate cum s reperm o pozitie si unde s amplasm ambuscada, ilustrnd pe teren
ceea ce ne spusese n sufrageria din simron.
A cerut o hart si ne-a oferit prima noastr surpriz. A fixat ca loc al ambuscadei o
rscruce de drumuri de lng satul arab Mahlul, la cteva mile deprtare. Acest concept
era nou pentru noi, pentru c noi organizam ambuscadele ntotdeauna n apropierea
asezrii evreiesti de aprat si nu n apropierea iesirii din satul arab care servea drept baz
terorist. Ne-am luat armele si ne-am dus. Conform instructiunilor lui Wingate, ne-am
deplasat pe coama colinelor si nu pe drumuri. El a insistat s umblm nainte si nu, cum
era practica noastr, cu dou autocamioane n fat. Cnd am ajuns la obiectiv, ne-a
mprtit n dou grupuri si ne-a pozitionat la 100 de yarzi de-o parte si de alta. Ordinele
sale erau ca, atunci cnd aprea banda terorist, s i se permit s ajung ntre noi, asa
nct s poat fi atacat din ambele prti. Nici o band arab ostil n-a aprut n acea
noapte, dar lectia ne-a rmas.
Am fost foarte impresionat de Wingate. Chiar nainte de a iesi n misiune, priveam la
acest usctiv si, pe ct gndeam eu, neexperimentat strin si m ntrebam dac ar fi ntradevr capabil s nfinteze, n bezn, pe un teren necunoscut pentru el. Iar cnd am lsat
calea bttorit, ca s ne ctrm pe stnci si s umblm prin tufisuri, m-am ndoit c va
putea tine pasul vioi. Prea att de fragil. si ce stia el despre arabi sau despre
povrnisurile si viroagele dealurilor Nazaretului, care fceau parte din vietile noastre nc
din copilrie? n zori ndoielile mele s-au evaporat. Pe legea mea, acel ofiter britanic
neobisnuit stia mai bine dect mine ce s fac. Era greu de mers si asta 1-a ostenit, dar
mergea cu pas sigur, n-a alunecat niciodat si niciodat nu ne-a cerut s ne oprim pentru
odihn.
45
Semintele ideilor si tacticii noi a hii Wingate deja fuseser implantate n noi de Itac
Sadeh, pionierul scolii emerge-from-the-fence"*. Dar era profesionalism la Wingate,
spirit pozitiv, o tenace lips de compromis. Personalitate dominatoare, el ne-a infectat pe
noi toti cu credinta si fanatismul lui.
L-am ntlnit adesea dup aceea. A trebuit s mergem dup bandele teroriste n zone

deprtate de perimetrul meu de patrulare, de dealurile Galileei, n pustietatea Iudeii, lng

Betleem. Uneori am fost norocosi, am ntlnit inamicul si i-am cauzat pierderi. Alteori
umblam noaptea fr nici un incident. Dar chiar cnd nu se ntmpla nimic, am nvtat
mult din instructia lui Wingate. Pe deasupra, atacatorii arabi au fost siliti s nteleag c
nu mai era drum sigur pentru dnsii. Era posibil s fie prinsi oriunde ntr-o ambuscad
surprinztoare.
Wingate nu avea fizicul robust, n noptile zpusitoare ar fi trebuit s oboseasc din cauza
lungilor marsuri si a ncptnatei ctrri printre bolovani si tufisuri. L-am vzut
oprindu-se ntr-o noapte s culeag un pepene de pe cmp; 1-a spintecat cu briceagul si ia supt sucul, rcorindu-se. Cteodat ajungea n pragul epuizrii si credeam c o s-1 vd
prbusindu-se. Mergea ns mai departe, condus de o voint de fier. nainte de a merge n
misiune, citea pasajul din Biblie referitor la locurile unde trebuia s operm si gsea
dovezi pentru victoria noastr: victoria lui Dumnezeu si a evreilor.
n zori trebuia s ne ntoarcem la simron si s pregtim micul dejun. Intram n constructia
de lemn care servea drept buctrie comunal si vedeam droaia de gndaci negri care o
luau la fug la apropierea noastr. Acolo fceam cartofi prjiti si omlet pe un primus si o
salat de rosii, n timp ce toate acestea erau fcute, Wingate sttea ntr-un colt, gol-golut,
citea din Biblie si musca si mesteca cepe crude, ca si cum ar fi fost cele mai delicioase
pere. Judecat dup tiparele obisnuite, nu prea normal. Dar propriile sale tipare erau
departe de obisnuit. Era un geniu militar si un om admirabil.
Metodele lui neortodoxe si pronuntatele simpatii sioniste sreau n ochi superiorilor si
britanici din Palestina si a fost rechemat la Londra. Dar n cel de al doilea rzboi mondial,
datorit interventiei lui Winston Churchill, si-a putut pune n practic ideile novatoare, pe
o scar mult mai mare, n campaniile din Etiopia si Birmania. A fost ucis n 1944, n
junglele din Birmania.
46
IN TEMNItA
Membrii grupului comunal simron s-au stabilit n kibutul Hanita, de la granita cu
Libanul, ca asezare a lor agricol permanent, n noiembrie 1938. I-am nsotit, mpreun
cu Ruth, dar numai ca oaspeti. Le-am urat noroc si neam ntors la cabana noastr din
Nahalal, pe care o nchiriasem de la consiliul satului. Aveam dou camere si o buctrie,
o grdin de zarzavaturi si o ctea boxer, n februarie 1939 s-a nscut fiica noastr lael.
n luna mai din acelasi an Marea Britanic a emis ceea ce s-a numit Government White
Paper on Palestina*, care formula o nou politic cu privire la teritoriul mandatat.
Aceasta limita imigratia evreiasc pentru urmtorii cinci ani si n mod vitual o interzicea
dup aceea; de asemenea, restrngea cumprarea de pmnt de ctre evrei n zone extinse
ale trii. Era un revers al spiritului Declaratiei Balfour, care fusese emis n 1917, precum
si un revers al prevederilor Mandatului Ligii Natiunilor. Dac ar fi fost aplicat, noua
politic ar fi dus la pieirea Cminului National Evreiesc. Comunitatea evreiasc s-a
rzvrtit cu armele n mini, hotrt s reziste Crtii Albe, iar aceast reactie a dus n
mod inevitabil la sfrsitul cooperrii dintre Hagana si administratia britanic, inclusiv cu
fortele de securitate ale acesteia.
La mijlocul lunii august 1939, Hagana a initiat un Curs pentru Comandantii de Pluton, la
care eu am fost trimis ca instructor n tacticile de cmp. Din cauza vigilentei sporite a
britanicilor, care ne suspectau, acest curs nu a fost tinut n una din bazele obisnuite ale
Haganei, ci lng satul lavniel, din Galileea de Jos, la aproximativ patru mile Vest de

Degania. n scopul de a-1 masca, cursul avea aparenta unui program extins de educatie
fizic, sub auspiciile federatiei evreiesti a sporturilor. Izbucnirea celui de al doilea rzboi
mondial la scurt timp dup deschiderea cursului a sporit urgenta si importanta exercitiilor
noastre militare. Totul a mers ca pe roate n primele sapte sptmni.
47
Semnalul de alarm a fost dat n ziua de 3 octombrie, chiar n momentul n care cursantii
se adunaser pentru o prelegere. Deoarece nu am avut timp s ne dispersm, prelegerea a
continuat, cu subiectul schimbat de la tactic la alergarea pe pist, iar dup cteva clipe
doi ofiteri de securitate britanici au aprut la intrarea n cort. Ei au stat acolo ctva timp,
ascultnd, iar dup aceea s-au dus s cerceteze celelalte corturi si colibe. Nu le-a trebuit
mult ca s descopere cteva pusti ghintuite sub saltele si nimic care s dovedeasc
antrenamentele sportive". Au redactat o not privind armele gsite, au nregistrat
rspunsurile nevinovate date de noi la ntrebrile lor si au plecat. Comandantul cursului a
raportat numaidect faptul la cartierul general al Haganei si a primit ordinul de evacuare a
lagrului. El a trebuit s transfere cursul n zona Ein Hasofet, un kibut de dincolo de
coama vestic a Vii lezreelului, la aproximativ douzeci si cinci de mile deprtare n
linie dreapt, dar mult mai departe pe drumul ocolit pe care a trebuit s mergem.
Am fost mprtiti n dou grupuri. Igal Allon, care era unul dintre instructorii nostri, avea
n sarcin contingentul mai mic, format ndeosebi din politisti supranumerari, care aveau
dreptul s poarte arme. Ei au luat-o pe jos pe la Muntele Tabor si au ajuns la Ein Hasofet
fr incidente. Grupul mai mare, format din patruzeci si trei de insi, era condus de
comandantul cursului. Ei trebuia s-o ia peste colinele din Sud-Vest, prin regiunea Wadi
el-Bira n cursul noptii, regiune popular de arabi, si s-si continuie drumul n timpul zilei
prin zona populat de evrei a lezreelului. Mordehai Sukenik si cu mine eram cluze.
Din nefericire, am ntziat plecarea. Era de presupus c lagrul se afla sub supraveghere
si ne-a luat timp s adunm cu bgare de seam armele pitite n diferite ascunztori. Am
plecat la ora dou dup miezul noptii. Am urmat povrnisurile si potecile anevoioase n
orele de ntuneric rmase, dar ivirea zorilor ne-a gsit nc departe de cea mai apropiat
asezare evreiasc. Eram n apropierea intrrii n Wadi el-Bira, care era traversat de
conducta Iraq Petroleum Company. Sukenik si eu, care mergeam naintea celorlalti, neam asezat s ne odihnim.
Deodat a aprut o patrul a Transjordan Frontier Force si a oprit lng noi doi. Restul
grupului nu se vedea. Aceast fort fcea parte din unittile britanice de securitate care
operau n ambele teritorii mandatate, Palestina si Transiordania. Ca rspuns la ntrebarea
lor, am spus patrulei c suntem excursionisti, iar Sukenik chiar le-a artat si permisul de
port-arm. Ei au prut satisfcuti si au plecat. Ceea ce am fcut si noi. Dar n scurt timp
au aprut din nou, s-au dus direct la restul grupului si 1-au nconjurat. Unul dintre
vehiculele lor a venit dup Sukenik si dup mine si ne-am adugat celor pusi
48
sub paz. Dup ce ne prsiser, se pare c au fost opriti de un tran arab, care le-a atras
atentia c un sir de oameni narmati mergeau de-a lungul conductei, iar ei s-au ntors s
cerceteze. Dup ce au transmis prin radio un raport, patrula a fost contactat de un ofiter
britanic si de un detasament clare din cadrul trupelor de grniceri. Armele noastre au
fost ridicate, iar noi am asteptat mai multe ore, n timp ce superiorii lor pesemne
deliberau ce era de fcut cu noi. Am fost dup aceea mbarcati n dou autocamioane si
dusi la nchisoarea din Acra. Pe drum, am mzglit un biletel ctre familia mea

Arestat. Nu v faceti griji" cu adresa pe spate, nvelind cu ea o piatr. La o rscruce,

cnd autocamionul a oprit, 1-am recunoscut pe prietenul meu Kalman si i-am aruncat
biletelul, n autocamion, vorbeam ntre noi n credinta c problema avea s fie curnd
clarificat si c vom fi pusi n libertate.
Dispozitia noastr sufleteasc s-a schimbat dup ce portile de fier au pocnit n urma
noastr si ne-am gsit zvorti n acea urias fortreat de piatr. Era citadela construit
de turci n secolul al XVIII-lea, cnd Palestina fcea parte din Imperiul Otoman, pe
temelii puse de cruciatii din secolul al XlII-lea. Administratia mandatar britanic a
folosit-o drept nchisoarea sa central, iar n perioada de rezistent activ de dup cel de
al doilea rzboi mondial multi lupttori clandestini evrei au fost nchisi aici. Unii si-au
gsit moartea n camera de executie din aceeasi cldire.
Am fost mai nti dusi ntr-o camer de detentie igrasioas si rece, unde ne-au fost luate
bunurile personale, dup care am fost condusi ntr-un coridor boltit, strmt si ntunecos.
Ni s-a dat ap si am fost dirijati la saltelele soioase si zdrentroase care zceau rspndite
pe podea. Prea osteniti ca s gndim, s vorbim sau s plnuim nainte de a fi stabilit
ca la interogatoriu pur si simplu s ne spunem numele si vrsta si s cerem avocat , am
czut pe saltele ca s dormim. Abia nchisesem ochii, c mai multi politisti au intrat, au
aprins lumina si au ntrebat care dintre noi vorbeste engleza. Zvi Brenner si cu mine eram
printre putinii vorbitori de englez, iar Zvi a fost primul luat la interogatoriu.
Nu a fost dus departe. Fr ndoial, n mod premeditat camera de interogatoriu era destul
de aproape de noi, ca s auzim cte ceva din cele ce se petreceau acolo. Am auzit voci,
apoi sunete de lovituri, urmate de gemete de durere, apoi din nou glasuri si vaiete. Dup
un timp, usa slii noastre s-a deschis, au fost iarsi aprinse luminile, iar Zvi, care se
cltina, a fost mbrncit nuntru, n timp ce el cdea pe salteaua lui, mi s-a spus c este
rndul meu. Am iesit din ncpere, asa nct numai mai trziu am aflat de la Zvi c fusese
btut si lovit cu picioarele, readus n simtiri si apoi iarsi btut pentru c refuza s
rspund la ntrebri.
49
Anchetatorii mei au ncercat s-mi frng spiritul, explicndu-mi situatia grav n care
m aflam. Fusesem prins n posesia ilegal de arme, iar aceasta, potrivit regulamentelor
strii de necesitate din acea vreme, era o crim capital. Cu exceptia cazului n care le
spuneam ce doream s cunoasc, ei mi-ar fi aplicat pedeapsa cu moartea si as fi fost
executat n aceeasi nchisoare. Fiica mea ar fi rmas orfan si ar fi crescut cu povara
constientizrii faptului c tatl ei a fost spnzurat ca un criminal de rnd.
Nimeni dintre noi nu trecuse prin interogatorii, dar eu am socotit, pe cnd m ndreptam
spre inchizitorii mei, c noi nu aveam nimic de cstigat pstrnd n mod rigid tcerea, cu
exceptia prezentei avocatului nostru. Nu avea nici un rost s fim ncptnati de dragul
ncptnrii si s suferim lovituri pentru refuzul de a rspunde Ia ntrebri inofensive.
Am hotrt eu nsumi ce putea fi spus si ce nu si am actionat n consecint. Astfel, pe
lng nume si vrst, le-am dat detalii despre familia mea si, de asemenea, n-am gsit nici
o ratiune s le ascund c fceam parte din Hagana10 chiar dac aceasta era o organizatie
ilegal. Era absolut evident c noi fusesem antrenati n instructia militar si, oricum,
britanicii cunosteau ce cauz apra realmente Hagana si chiar cooperaser cu ea n
trecutul recent. Dar cnd am fost ntrebat de nume si de detalii, cum ar fi provenienta
armelor noastre de foc, am rmas tcut. Anchetatorii mei mi-au repetat c, n afar de
cazul n care le divulgam acele informatii, nu mai aveam mult de trit. N-am spus nimic.

Doi temniceri s-au ndreptat atunci spre mine cu reteveiele ridicate si erau pe cale s m
loveasc, cnd eu am pronuntat o avertizare. Ei s-au oprit. Le-am spus s nu ndrzneasc
s ridice minile asupra mea sau a oricruia dintre noi. Dac o fceau, prietenii nostri din
afar vor interveni, iar responsabilii vor fi pedepsiti. Am adugat c actiunile si
comportamentul lor erau bestiale, pentru c, la urma urmei, eram parteneri cu britanicii n
lupta mpotriva lui Hitler. Au oprit interogatoriul si m-au dus napoi la ceilalti. Cred c iam scutit de mult suferint n acea noapte pe cei care au fost anchetati dup mine.
Dimineata ne-a desteptat zngnitul cheilor. Ni s-a permis s urcm n turn, la aer
proaspt si am fost bucurati de ncnttoarea priveliste a mrii si de larga ntindere a
golfului Haifa. Dedesubtul nostru era curtea nchisorii, mrginit de ziduri groase de
piatr ntr-o parte si de santul cu ap cruciat de cealalt parte.
La micul-dejun ni s-au dat msline si pitta, acea pine arab turtit, permitndu-ni-se s
lum legtur cu un avocat din Haifa. Am petrecut prima zi n nchisoare asteptnd s
vedem care ne erau perspectivele, iar seara eram ct se poate de optimisti, fiind scutiti de
continuarea interogrii si permitndu-ni-se s primim alimentele trimise nou din Haifa.
Socoteam c institu50
tiile nationale evreiesti vor pune problema la cel mai nalt nivel. Nu eram niste criminali.
Britanicii stiau prea bine c armele pe care le purtam erau destinate aprrii asezrilor
noastre izolate mpotriva atacurilor arabe. Urma cu sigurant s fim eliberati n scurt
vreme.
Statutul nostru pn Ja judecare era acela al detinutilor. Nu lucram, purtam propriile
noastre haine, primeam hran din afar si de sabat ne vizitau cei din familie. Am
organizat exercitii matinale ca s ne mentinem conditia fizic, jucam sah pe bucti de
mucava, cu piese modelate din miez de pine, ne-am asigurat permisiunea de a utiliza din
cnd n cnd dusurile si, dup cteva zile, de a primi crti de la biblioteca nchisorii. A
venit s ne vad un avocat din Haifa si a ascultat detalii privind evenimentele ce
conduseser la arestarea noastr. L-am mputernicit s ne reprezinte la proces.
Interogrile erau acum conduse ntr-un mod sistematic la oficiile British Criminal
Investigations Department. Eram acuzati de posesie ilegal de arme si ni s-a spus din nou
c aceasta era o abatere capital, care trebuia judecat de curtea martial si c sentinta sa
era final. Nu se putea face apel. Noi ns nu eram intimidati. Aveam ncredere n
eforturile liderilor nationali evrei. Consideram c n cel mai ru caz puteam primi o
sentint de avertisment, simbolic.
Toti asteptam cu nerbdare prima vizit a familiei, n sabatul ce urma s vin. S-a dovedit
a fi un exercitiu de frustrare, n ziua cea mare am fcut dus si apoi am fost condusi n
afara cldirii, unde am fost ornduiti ntr-un sir, de-a lungul unui mic sant. Ctiva yarzi
mai ncolo, n fata noastr si mai sus de noi, era o platform de beton unde stteau
vizitatorii, ntre noi se gsea un sul mare de srm ghimpat. Nu a existat nici un fel de
intimitate sau vreo vizit posterioar n nchisoare.
S-a permis fiecruia dintre noi doar doi vizitatori, n timp ce restul familiei rmsese n
afara complexului nchisorii. Intrase mama si Ruth, desi Ruth n-a fost oprit s treac pe
poart cu micuta lael n brate, n vrst de nou luni. A fost un moment misctor atunci
cnd lael, mbrcat srbtoreste pentru acea ocazie, s-a zvrcolit n bratele mamei sale si
a nceput s se ntind spre srma ghimpat.
Totul a fost o mizerabil deceptie. Ruth fcea eforturi s tin sus copilul, strigndu-mi

cum o duci?", n timp ce eu ntrebam, spernd ca ea si mama s m aud, despre sora

mea Aviva, despre fratele meu Zorik, despre ferm si cum mergeau nsmntrile. Ce s-ar
fi putut spune n zece minute coplesite de emotie, n asemenea conditii absurde si n
strigtele celorlalti prizonieri si ale celorlalte familii, la dreapta si la stnga, care ncercau,
de asemenea, s arunce un cuvnt de dragoste, de la sant la platform, prin bariera de
srm ghim51
pat? si aproape de la primele din acele putine minute alocate acestor vizite am fost
sicanati de nencetatul Yalla, yalla" grbiti-v, grbiti-v al temnicerilor arabi.
Procesul nostru a nceput n ziua de 25 octombrie, n lagrul militar de lng Acra. Noi,
acuzatii, stteam pe bncile care aproape umpleau cabana militar, n timp ce consiliul
era asezat la mese, n stnga si la dreapta noastr. Pe o banc, n fata noastr, erau expuse
corpurile delicte", grenadele si munitiile gsite asupra noastr. Pe podea, frumos
ornduit, se afla impresionanta noastr colectie de pusti ghintuite.
Procurorul era un maior britanic. Aprarea era compus din trei avocati, ntre care socrul
meu, Zvi Schwartz. Trei ofiteri britanici serveau drept judectori. Acuzatia adus
mpotriva tuturor era portul ilegal de arme, dar unul din grupul nostru, Avsalom Tu, mai
era acuzat si de faptul c si-a ndreptat pusca spre unitatea care ne-a arestat. Linia
procurorului era neabtut: purtarea de arme fr autorizatie contravenea regulamentelor
strii de necesitate. Linia aprrii noastre era, de asemenea, simpl: eram un grup de
tineri care se instruiau n vederea luptei mpotriva dusmanului nostru comun, Germania
nazist, si c ar fi trebuit s ne bucurm de ntelegerea si indulgenta curtii. Procesul a
durat trei zile. Sentinta a fost pronuntat n ziua de 30 octombrie, n acea zi, la ora 10, am
fost adusi n fata curtii ca detinuti si am plecat de acolo ca puscriasi condamnati. Am
fost gsiti vinovati si fiecare dintre noi, cu o singur exceptie, a fost osndit la zece ani de
nchisoare. Avsalom a fost condamnat la temnit pe viat.
Toti cei 43, socati, am fost mbrnciti afar din sala tribunalului, pusi cu brutalitate n
lanturi si dusi napoi la nchisoarea din Acra. Lanturile si aerul morocnos al paznicilor
nostri erau semnul imediat al schimbrii bruste a statutului nostru. Faptul c eram acum
condamnati a fost puternic subliniat la sosirea ndrt la portile nchisorii. A trebuit s
lepdm hainele si efectele noastre personale si s mbrcm vesmintele nchisorii:
sandale cafenii, pantaloni-burlane, fr curea si fr nasturi, o cmas cafenie fr guler
si o bonet cafenie de pus pe capul care ne-a fost ras. Ofeream un ntreg spectacol. De
fapt, s privim unul la altul a fost lucrul cel mai hazliu care ni s-a ntmplat de la arestare
si ne-am stricat de rs. Dar ne-a pierit rsul la spectacolul ce a urmat, acela al viitoarei
noastre case, lunga celul ntunecoas, cu tavanul nalt boltit si cu dou ferestruiri
zbrelite, n zidul gros de piatr, care ddeau n curte. Trebuia s dormim pe saltelele
zdrentroase asternute pe podeaua de beton si s ne acoperim cu niste cuverturi subtiri.
Programul zilnic, de rutin, al nchisorii ncepea nainte de ivirea zorilor. Desteptati de
sunetul unui clopot, ne mptuream saltelele si cuverturile, fiind
52
gata pentru primul apel nominal. O dat cu rsritul soarelui venea exercitiul matinal:
zece minute de plimbare n perechi, sub paz, n curtea interioar. Dup aceea eram
supusi unui control corporal amnuntit. Urma micul-dejun, apoi munca. La ora 11 ni se
ddea unul dintre principalele prnzuri ale zilei: pitta, msline si un pateu arab din carne
tocat n past de nut. Aveam o alt plimbare de zece minute si ne ntorceam la munc

pn la ora 3 dup-amiaz, cnd avea loc al doilea apel nominal, urmat de al doilea prnz.
Eram apoi zvorti n celula noastr pentru urmtoarele paisprezece ore, tulburati doar de
numrtoarea seral, prin care se asigurau c nimeni nu lipseste.
Trebuia s ne organizm ntr-o msur oarecare spre a face ct mai rodnice orele noastre
de rgaz, pentru a ne mbuntti conditiile si a mentine contactul cu autorittile evreiesti
n efortul acestora de a asigura eliberarea noastr, n consecint, cei 43 am ales un
comitet format din trei persoane, din care una eram eu. Ceilalti doi erau responsabili
pentru dereticrile si activittile din celul, pe cnd eu reprezentam grupul n relatia cu
administratia nchisorii si n pstrarea legturii clandestine cu propriile noastre autoritti
din afar. Am ntocmit repede o list de revendicri, pe care am prezentat-o directorului
nchisorii, iar unele din ele au fost primite. Cea mai important a fost s ni se permit s
lucrm doar o jumtate de zi si s petrecem cealalt jumtate studiind. Celelalte erau
permisiunea de a utiliza materiale de scris, de a primi crti si de a avea lumin n celul
pn la ora 8 seara. Am avut astfel posibilitatea s studiem engleza, araba, Biblia si
chimia, profesori fiind aceia dintre noi care studiaser aceste obiecte. Am reluat astfel
studiile teoretice ale Haganei noastre, care fuseser ntrerupte la lavniel. Cnd cdea
ntunericul, ne ngrmdeam n jurul tortei care ne fusese ngduit si citeam si scriam la
lumina palid a acesteia pn la ultimul apel nominal si stingere. Pe plan material, am
obtinut lenjerie de corp clduroas si o a treia cuvertur de fiecare si am devenit experti
n a introduce prin contraband hran si n a expedia n acelasi mod scrisori, cci acum ni
se permisese s scrim lunar. Vizitele le primeam o dat la dou luni.
Familiile, fireste, si fceau griji, ns de prisos. Ele erau ngrijorate de soarta
puscriasilor, iar puscriasii erau ngrijorati de ngrijorarea familiilor. La fel stteau
lucrurile n familia mea. Simteam suferinta n scrisorile primite si n ochii lor, cnd m
vizitau, mi amintesc c ntr-una din primele scrisori le-am spus c lucrurile nu stau chiar
att de ru si c intemnitarea nu era sfrsitul lumii. O perioad n nchisoare era exact
ceea ce era, nimic mai mult. Trebuia s-o scoti la capt cu ea, iar cnd s-a terminat, s
iesi, s faci o baie bun si s iei viata de la nceput". Ei, ns, priveau temnita ca pe un
veritabil dezastru si umblau n doliu. Pentru printii mei nchisoarea era ceea ce citiser
53
ei n romanele lui Dostoevski si ceea ce auziser de la prietenii lor care fuseser
ntemnitati de turci n timpul primului rzboi mondial, cnd Palestina fcea parte din
Imperiul Otoman aliat cu Germania.
Eu, pe de alt parte, priveam sederea mea n spatele gratiilor drept un episod trector
neplcut pentru cei interesati, dificil pentru rudele lor, dar n mod cert nu de petrecut
fcut ghem ntr-o gogoas a suferintei. Acra nu era o cas de odihn, dar nici o temnit
subteran medieval; si nu era Siberia. De altfel ntemnitarea fcea parte din lupta noastr
pentru Cminul National Evreiesc. M mhnea doar faptul c eram n temnit ca urmare
a unei nefericite greseli si nu a vreunei operatii speciale, cu un impact important. Ceea ce
era deosebit de chinuitor pentru noi toti era faptul c eram nchisi si neputinciosi, n
timpul unui rzboi la care doream fierbinte s lum parte.
La sfrsitul lunii noiembrie, sentinta a fost confirmat, dar condamnarea a fost redus de
la zece la cinci ani. Am fcut cte o zi de grev a foamei, ca protest fat de esuarea
eliberrii noastre, n timp ce n tar Hagana a mprstiat manifeste. O lun mai trziu am
fost transferati ntr-o alt arip a nchisorii si divizati n grupuri, n patru celule. Din
fericire, coridorul era iluminat electric si destul lumin se strecura pn la noi, ca s

putem citi pn noaptea trziu. Ferestrele erau si ele mai bine situate pentru a mbuntti
contactul cu exteriorul.
La prima ei vizit de dup proces, Ruth i-a cerut directorului adjunct al nchisorii, un
anume cpitan Grant, s-mi permit s o vd mai din apropiere pe lael, care tocmai
mplinise un an. Grant a respins-o cu grosolnie si schimbul de cuvinte a fcut-o pe Ruth
s verse lacrimi, frustrat. Eu eram categoric mpotriva unor astfel de cereri, care doar l
umilea pe solicitator, care nu cstiga nimic. I-am scris sotiei: N-am chef s-i dau lui
Grant satisfactia de a ne vedea lezati. Eu nu-i cer nimic, deoarece este un mitocan care
are plcerea sadic de a refuza orice cerere. Noi nu ne ploconim n fata unor astfel de
oameni, nu-i lingusim si nu asteptm nimic de la ei. Multi evrei sunt arestati n fiecare zi
si adusi aici, la Acra, multi dintre ei revizionisti [membri ai Irgun Zvai Le'ummi]. Exist
aici si o multime de arabi, n acest momelit, n celula condamnatilor la moarte, patru
puscriasi si asteapt executia. si n Polonia, n Germania, n Rusia! O lume ngrozitoare,
plin de orori. si tu? Un srut pentru fetita noastr si i urez s se poat bucura de altfel de
zile, ntr-o lume diferit".
Dar pn la sosirea acelor altfel de zile, zilele trite de noi alunecau n rutin. Am nceput
s lucrez n grdina de zarzavaturi, un petec de pmnt nconjurat de un zid. Nu eram
mnati ca slavii, dar atunci cnd se apropia directorul nchisorii, paznicul trebuia s ne
avertizeze, iar noi trebuia s ne
54
ncovoiem spinarea. Grdina servea de obicei drept ascunzis pentru cutiile de conserve ce
ne erau trimise prin contraband, ntr-o zi n-am fost destul de atent pentru ca s nu nfig
hrletul unde nu trebuia si comoara a fost descoperit: trei cutii de conserve din carne de
vac. Am fost dus la cpitanul Grant, iar acesta mi-a dat cu voiosie dou zile de carcer.
Tovarsii mei au aranjat cu sergentul temnicer s mi se aduc un supliment de hran, pe
lng dieta reglementar pentru cei ncarcerati: lipie si ap.
Celula care servea drept carcer era mic, ntunecoas si goal. Seara ni se ddea o saltea
si o cuvertur. M-am nfsurat n cuvertur, m-am ntins pe dusumeaua rece era exact
atta spatiu ct mi trebuia pentru aceasta si m gndeam ce bine ar fi s trag un pui de
somn, cnd am auzit o voce plcut care ngna un cntec. Venea de la celula de carcer
nvecinat, n ea se gsea un evreu ortodox din orasul galileean Safed. Uitasem c era
vineri noapte, iar el rostea rugciunile din preziua sabatului si cnta cu mare emotie din
biblica Cntare a Cntrilor. Acustica era excelent n acea fortreat cruciat, iar zidurile
puternice ddeau rezonant vocii care plutea prin ambrazura celulei sale si prin a mea.
Tnrul meu vecin n rugciune, cu vocea lui plin de simtire, n mod vdit avea bune
motive de a-si deschide inima n implorarea Cerului. Am stat cu ochii nchisi n ntuneric,
si Acra, ncarcerarea, frigul si gndurile lumesti s-au risipit. Cntarea Cntrilor a lui
Solomon si tnrul brbat din Safed cuceriser aripa carceral a nchisorii si au saturat-o
de spiritul pcatului evreiesc, regina Sabat.
Dov Hos, unul din brbatii de frunte n Departamentul Politic al Jewish Agency si, de
asemenea, n Hagana ne-a spus n una din vizitele sale c spera s ne poat transfera n
lagrul de detentie de la Mazra'a, la vreo cteva mile Nord de Acra, unde conditiile erau
mai bune, iar familiilor le era permis s ne viziteze mai des. Desigur, noi doream ca
institutiile nationale evreiesti s fac n continuare presiuni pentru eliberarea noastr, dar
deocamdat mutarea la Mazra'a ar fi fost binevenit. Am scris familiei n acest timp c o
dat ce ne-am pus n miscare vom sfrsi prin a ajunge acas".

Casa era departe si tinea de lumea scrisorilor. Zorik si Aviva duceau greul muncii la
ferm, n timp ce tata era plecat (unele dintre misiunile sale erau ncercri de a ne pune n
libertate). Ruth si lael erau adesea la Ierusalim, unde stteau la printii ei. Dar tara a intrat
n anotimpul ploilor. Pe cnd priveam stropii de ploaie mproscnd zidurile nchisorii, mi
imaginam expansiunea agricol a Vii lezreelului, avnd loc pe tcute n timp ce grul si
orzul germinau, aruncnd ntr-o singur noapte un covor verde pe ntreaga zon ct
cuprindeau ochii, de la dealurile Crmei la rul Kison.
55
Tata ne trimetea, n scrisori, o revist sptmnal a scenei politice, si am aflat de
apropierea ameninttoare a rzboiului de tara noastr. Am aflat mai multe n primul rnd
de la noii puscriasi, cci au fost si alte arestri de grupuri din Hagana, pentru port ilegal
de arme. Se pare c autorittile britanice erau hotrte s distrug Hagana, chiar dac
stiau c aceasta era forta de autoaprare a comunittii evreiesti, ntr-adevr, printre noii
sositi era un grup de unsprezece membri ai kibutului Ginnosar, de la captul nordic al
Mrii Galileei, pe care noi, veteranii, i-am ajutat s se adapteze la noua lor viat. Ei
sriser n ajutorul tovarsilor lor de pe ogoare, care fuseser atacati pe neasteptate de
ctre o band de arabi. Agresorii au fost btuti. La scurt timp dup ciocnire a sosit o
unitate britanic de securitate si i-au gsit pe aprtori cu armele nc n mn. Nici o
explicatie nu a fost acceptat. Posesia de arme era ilegal, iar ei au fost adusi la Acra.
Printre noii puscriasi erau si 34 de membri ai Irgur Zvai Le'ummi, aripa de dreapta,
dizident, a organizatiei clandestine, care a fost condamnat pentru portul de arme si
explozivi. Apartineam unor organizatii diferite si aveam vederi divergente asupra
modului n care trebuiau continuate activittile clandestine, ns ne-am alturat lor si am
czut de acord asupra reprezentrii comune n fata autorittilor nchisorii, iar lor li s-au
acordat toate conditiile speciale pe care ni le asigurasem noi.
Peisajul uman al puscriasilor arabi era mai variat, de la criminali de drept comun la
nationalisti de profesie. Elita o forma mai multe sute de nationalisti, care erau condamnati
pe viat. Printre ei membri ai Kassamia, banda arab de teroristi fanatici, urmasi ai lui
Az-el-Din-el-Kassam. Relatiile dintre noi erau prietenesti si marcate de respect reciproc.
La urma urmei, ntemnitarea noastr avea o baz comun. Nici noi, nici ei nu eram
condamnati pentru acte de criminalitate de drept comun, ca omorul sau furtul prin
efractie. si unii si altii eram mobilizati de idealuri nationale si ne-am riscat libertatea si
vietile pentru poporul nostru. De srbtorile musulmane ne invitau n celulele lor ca s
gustm din bucatele lor alese orientale, iar noi artam fat de ei aceeasi ospitalitate de
srbtorile evreiesti.
Unul din momentele cele mai misctoare trite de mine n nchisoare a fost ntlnirea cu
Abed el-Salim, biatul din tribul beduin el-Mazarib, care a cntat din fluier la nunta mea.
El a fost adus la Acra pentru a ispsi o scurt condamnare la nchisoare. Cu putin timp
nainte de arestarea mea a avut loc o ncierare ntre una din bandele de hoti arabi si tribul
el-Mazarib, iar acesta a cutat adpost n Nahalal, unde beduinii au fost primiti datorit
interventiei mele. Ei n-au uitat acest fapt si m considerau aliatul lor.
n timpul sederii mele n temnit, mai multi condamnati arabi au fost executati prin
spnzurtoare. Plnsetul si vaierul rudelor lor erau sfsietoare.
56
Dup o spnzurare, ntreaga nchisoare era cuprins de o atmosfer de tensiune.
Puscriasii mergeau la lucru ntr-o tcere mormntal, iar temnicerii evitau s-i priveasc

pe vreunul dintre ei n ochi. n ziua urmtoare viata se rentorcea la normal.

Temnicierii englezi nu se distingeau prin scrupulosul simt al neprtinirii. Unii dintre ei
erau cinstiti si corecti, dar altii ne sciau fr motiv. Cel mai ofensator era cpitanul
Grant, care depsea msura n umilintele si insultele aduse nou. Dar nu ntotdeauna i
era usor. El stia c dac merge prea departe, vestea i s-ar fi dus pn la liderii evrei din
Ierusalim, care s-ar fi plns la naltul Comisar britanic. Pe de alt parte, noi, detinutii
politici, eram un grup puternic si bine organizat, iar atunci cnd un astfel de grup este unit
are cstig de cauz, chiar si n temnit.
Am fost transferati n lagrul Mazra'a la sfrsitul lunii februarie 1940, dup o sedere de
cinci luni n Acra si dup ndelungate negocieri. Kibutnicii din Ginnosar si membrii
Irgunului au fost transferati mpreun cu noi. Lagrul cuprindea si detinuti politici arabi.
Eram pziti de politisti britanici si arabi, iar comandant de lagr era un ofiter al armatei
britanice, betivan si oarecum dement, pe nume Pike. Comparate cu acelea de la Acra,
conditiile erau relativ bune. Locuiam n cabane, dormeam pe propriile saltele, aveam
ustensile pentru a ne pregti hrana si lucram la statiunea experimental agricol din
apropiere. Inspectia temnicerilor era mai putin strict, iar vizitatorii ne puteau vedea mai
des.
n pofida acestei situatii, rbdarea noastr se apropia de marginile ei. Citeam si studiam,
ns vietile noastre erau goale. Ne pomeneam retrindu-ne trecutul mai degrab dect s
furim planuri de viitor, iar preocuprile noastre de zi cu zi erau banalitti precum
calitatea hranei sau ce munc aveam de fcut n detentie, ntr-o asemenea dispozitie
sufleteasc eram, desigur, critici n privinta eforturilor fcute de liderii evrei pentru
eliberarea noastr, n msura n care eram noi la mijloc, ei nu fceau ndeajuns. Ignoram
faptul c ei erau preocupati de imensele probleme ale statului n curs de a fi construit",
c eram mpinsi nainte de idealul sionist de transformare a Cminului National Evreiesc
sub administratie mandatar britanic ntr-un stat evreiesc independent. Ei se czneau s
gseasc modul cel mai bun de a reactiona fie prin mijloace pasnice, fie prin mijloace
activiste la ordonantele restrictive ale Crtii Albe, care limitau cumprarea pmntului
si imigratia.
ntre timp, noi ne continuam munca la statiunea experimental, rrind grul, mprstiind
ngrsminte chimice si fcnd lucrrile speciale cerute de anotimp. Vizitele familiei erau
acum mai agreabile, iar uneori ni se permiteau ntlniri reale, ntr-o camer, asa nct
puteam conversa ca niste fiinte ome57
nesti. Am putut s-o tin n brate pe fetita mea. Am putut, de asemenea, fura cte o ntlnire
cu rudele si prietenii la locul nostru de munc. Dov Hos a venit adesea si ne-a tinut la
curent cu ceea ce se ntmpla n lumea din afar. El era neobosit n eforturile de a asigura
eliberarea noastr.
n primvar am celebrat Pastele", srbtoarea evreiasc a liberttii si, se ntelege, am
fcut-o cu un sentiment aparte. A sosit un autocamion ncrcat cu alimente, vin, dulciuri
si mta, pinea nedospit mncat de aceast srbtoare n amintirea grbitului Exod din
Egipt al copiilor lui Israel. Avraam Harzfeld, spiritul nflcrat care a initiat asezrile
agricole evreiesti de pionierat n tar, a condus traditionalul Seder, serviciul ritual din
prima noapte de Pesah, cnd citim despre eliberarea sclavilor israeliti din robia egiptean.
El era ntr-o form excelent, ne-a fcut pe toti s cntm si s dansm si ne-a oferit cea
mai voioas sear de cnd ne gseam n nchisoare.

n cele sapte zile de srbtoare am primit multe vizite. Eliah Golomb, comandantul
Haganei, a venit s ne vad si ne-a vorbit despre planul urgent de a constitui o formatiune
evreiasc de lupt n cadrai armatei britanice. Speram ca aceasta s grbeasc eliberarea
noastr, cci era sigur c britanicii ar fi ntmpinat cu bratele deschise pe voluntarii
suplimentari. Situatia lor era critic. Fortele Aliate suferiser reculuri n Europa si, una
dup alta, trile erau invadate de nazisti.
Ne pusesem mari sperante n ziua de 6 iunie, ziua de nastere a regelui Angliei. Cnd se
decidea s fie iertat o greseal, pe temeiul unor circumstante atenuante, era obiceiul ca
anuntul s fie fcut de ziua de nastere a regelui. Dar 6 iunie a trecut, iar noi am rmas n
nchisoare. Era greu de nteles, ntre timp, Franta czuse. Corpul Expeditionar Britanic a
fost nfrnt si evacuat, n mod eroic, ndrt n Anglia, n Palestina, pregtirile pentru
rzboi si aprare aerian naintau cu pasi repezi. Iar noi, n nchisoare, redactam
memorandumuri spre a le aminti oamenilor nostri de existenta noastr. Le scriam liderilor
evrei, cerndu-le s ne explice ridicolul paradox al negocierii cu britanicii a nrolrii
evreilor palestinieni n armata britanic, n timp ce noi, att de doritori de a deveni
voluntari, eram tinuti dup gratii.
A venit din nou toamna. Trecuse un an. Noi nc eram n nchisoare, neputinciosi si
frustrati. Engleza mea s-a perfectionat slab consolare prin citit. Am nceput cu
povestirile scurte ale lui O. Henry si am trecut la Shakespeare. Aveam ceva de fcut si cu
minile. Fceam coliere din fructe stafidite, rame din lemn de mslin pentru tablouri si
am decorat un vas cu scoici de mare exotice, o ocupatie nu tocmai potrivit pentru un
tnr evreu, soldat, pe cnd Europa cdea n minile nazistilor, evreii erau masacrati, iar
frontul de btlie se apropia de propria-mi tar.
58
Spre deosebire de celebrarea Pesahului, am ntmpinat srbtorirea Hanuci, n
decembrie, cu mhnire. Hanuca este Srbtoarea Luminii, cnd evocm eroica lupt a
Macabilor, care au eliberat Ierusalimul de sub seleucizi si au recstigat independenta
pentru Israel, n secolul al II-lea .Chr. Aprindem lumnri ntr-un candelabru special de
Hanuca, spre a marca purificarea Templului din Ierusalim de sacrilegiul pgn. Anul
trecut aprinsesem lumnrile, n Acra, cu speranta c anul acesta le vom aprinde acas.
Mi se prea acum c petrec cea de-a treia Hanuca n lagrul de detentie Mazra'a. Ca spre
a ne spori deprimarea, Dov Hos a fost ucis ntr-un accident de automobil, pe drumul ctre
cas, dup ce ne fcuse o vizit. Fusese un loial si devotat aprtor al intereselor si
sperantelor noastre, un brbat inimos si cu discernmnt politic. Moartea lui ne-a ndoliat
pe toti.
Luna ianuarie 1941 a fost plin de zvonuri. Fragmente de stiri si de zvonuri despre o
schimbare n atitudinea autorittilor britanice fat de comunitatea evreiasc din Palestina
au nceput s ajung si la noi. Am auzit c Jewish Agency si liderii Organizatiei Sioniste
reusiser s-i conving pe conductorii militari de la Londra s sporeasc rndurile
voluntarilor evrei din Palestina, spre a forma unitti suplimentare n armata britanic si c
British Military Command din Orientul Mijlociu era extrem de favorabil utilizrii unor
unitti de lupt ale evreilor din Palestina. Am auzit, de asemenea, c autorittile armatei l
presau pe ministrul afacerilor coloniale, care era responsabil de administrarea sub
mandat, s ne pun n libertate. Zvonuri, stiri, nu stiam ce s credem. Logica dicta ca
toate aceste vesti, vorbe sau brfe s fie privite cu nencredere. Avusesem prea multe
dezamgiri ca s ne mai punem iarsi sperante n altceva dect fapte palpabile. Cu toate

acestea, n mod tainic, pretuiam orice firimitur de informatie care ne putea ntretine
sperantele.
Spre a sprijini eforturile fcute n folosul nostru de cei din afar, am hotrt s atragem
atentia asupra cazului nostru prin declararea grevei foamei. Am stabilit-o pentru data de l
martie. La urma urmei s-a dovedit c nu trebuia s postim n acea zi. n 16 februarie 1941
am fost informati c vom fi eliberati n dimineata urmtoare, ndoiala luptnd n noi cu
speranta, nici n-am prea dormit n acea noapte, n zori, ns, spre ncntarea noastr, neau fost napoiate hainele civile si ni s-a spus s ne facem bagajul. Ne-am adunat la iesire
pentru ca palmele noastr s fie marcate cu simbolul eliberrii. Portile s-au decis si am
trecut prin ele. nchisoarea era n urma noastr.
59
PE CMPUL DE LUPT
Eram liber. M bucuram de libertate cu tot cu acea dimensiune supraadu-gat pe care
numai un interval de timp petrecut dup gratii i-o poate induce. Nu nseamn c
recomand un stagiu n nchisoare. Dar eliberarea ne nzestreaz cu calitatea de a ne
minuna de actele si obisnuintele simple, de fiecare zi, pe care ntotdeauna le-am luat drept
de la sine ntelese. Elaborarea este ca o gur de aer dup ce ai notat sub ap. Libertatea
este oxigenul sufletului.
Acra este doar la treizeci de mile de Nahalal. Mi-a trebuit aproape un an si jumtate, din
octombrie 1939 si pn la mijlocul lui februarie 1941, ca s fac cltoria. Odat ntors la
ferma printilor mei, m-am afundat numaidect n treburile obisnuite de la grajduri si din
curtea psrilor, precum si pe ogoare, la arat. Cnd aveam vreun rgaz la ferm, lucram
ca zilier la constructiile satului, amestecnd ciment, turnnd plansee si spnd canale.
Noaptea mi fceam datoria ca paznic. Orele libere le petreceam jucndu-m cu lael. Era,
ntr-adevr, un copil nespus de drglas.
Beatitudinea liberttii a durat, dar nu si sederea mea n Nahalal. Dincolo de sat s-au
ngrmdit amenintrile invaziei, n desertul din Vest, trupele Axei de sub comanda lui
Rommel lansaser a doua lor ofensiv, iar n cursul lunilor martie si aprilie avansaser
ctre frontiera Egiptului. La Nord de noi, Siria sub mandat francez, care includea si
Libanul, se afla sub controlul guvernului de la Vichy, colaborationist cu nazismul, iar un
atac asupra Palestinei de Nord, coordonat cu o naintare a lui Rommel n Sud-Vest, era,
binenteles, o posibilitate, n aceast situatie, administratia britanic din Palestina a
consimtit s rennoiasc acceptarea ajutorului oferit de Jewish Agency. Mai multi
voluntari evrei au fost acceptati n armata britanic si a fost reluat cooperarea dintre
autorittile britanice si Hagana.
Rezultatul a fost nfiintarea de ctre Hagana a unei forte pe ntreg teritoriul trii, cu
dublul scop de a apra comunitateea evreiasc mpotriva atacurilor arabe si de a ajuta
unittile britanice n operatii speciale. Itac Sadeh, unul
60
dintre cei mai strluciti ofiteri din conducerea Haganei, a fost pus la comanda acestei
forte, iar Igal Aon si eu am fost fcuti comandanti de companie. Ni s-a dat ca sarcin
imediat nrolarea de voluntari de elit din Valea lezreelului si din Galileea.
La nceputul lui mai, Itac Sadeh m-a cutat n Nahalal, mpreun cu Zvi Spector, unul
dintre tinerii veterani ai Haganei. Sadeh mi-a dat schita general a planului de mobilizare
si de instruire a oamenilor nostri, dar nu mi-a clarificat categoria de operatii la care urma
s fim folositi. Singurul lucru care mi era clar la plecarea lui era c cele trei luni de

vacant ale mele la ferm, n snul familiei, luaser sfrsit. Trebuia s m rentorc la
ndatoririle mele militare, n cadrul Haganei.
Am aflat curnd c unittile noastre speciale trebuiau s se angajeze, cu formatiunile
Aliate, n invadarea Siriei, operatie menit s neutralizeze amenintarea din Nord. Se
socotea c oamenii nostri cunosteau bine zona frontierei de Nord si c puteau cluzi
trupele de invazie Aliate.
Unitatea mea nu a fost prima intrat n actiune n cadrul cooperrii dintre britanici si
Jewish Agency. Prima operatie special a fost aruncarea n aer a rafinriilor din portul
sirian Tripoli, spre a lipsi de combustibil avioanele germane care ncepuser s opereze
de la baze din Siria. O unitate de douzeci si trei de voluntari ai Hagana, comandat de
Zvi Spector, a plecat din Haifa n noaptea de 18 mai, la bordul vasului cu motor sea Lion,
care purta trei vase de debarcare usoare. Cu ei, n calitate de observator, era maiorul
Anthony Palmer, din Sectia de Operatiuni Speciale a armatei britanice. Printre cei
douzeci si trei s-au numrat si ctiva din oamenii care au stat cu mine n temnita din
Acra. Obiectivul nu a fost atins. Oamenii n-au ajuns la Tripoli si nu s-au mai ntors
niciodat. Ce s-a ntmplat n mod exact cu ei a rmas un mister pn n ziua de azi, desi
investigatii ulterioare au aruncat o raz de lumin asupra evenimentului. Fapt necunoscut
lor, aviatia britanic bombardase Tripoli, iar aprarea rafinriilor a fost imediat ntrit.
Se pare c unii dintre cei douzeci si trei au reusit s pun piciorul pe uscat, dar au fost
doborti de un inamic aflat n dubl alert. Se presupune c vasul sea Lion a fost
scufundat de aviatia inamicului.
mi amintesc c stteam pe acoperisul celei mai nalte cldiri din Haifa, de unde aveam o
priveliste clar spre Nord, la dou zile dup ce cei douzeci si trei plecaser si erau deja
n ntrziere. Eram cu totii foarte nelinistiti si continuam s scrutm apele cu binoclurile
noastre de cmp, n speranta ivirii vreunui semn al ntoarcerii lor. Pierderea ne-a
deprimat. Era o pierdere extrem de dureroas n lumina celor spuse mie de Zvi Spector cu
o sear nainte de plecarea pe mare. Desi nu eram prieteni intimi, ne cunosteam bine unul
pe
61
cellalt si mi era drag. S-a ntmplat s m duc a el n acea sear si am vorbit despre
operatiune, i era fric. Avusese un accident de motociclet ctva timp mai nainte si
rmsese schiop, ceea ce l fcea neputincios n ap. Dac ambarcatiunea ptea ceva, el sar fi scufundat ca un pietroi. Am tras, de asemenea, concluzia c se ndoia de succesul
misiunii. De fapt un altul fusese programat s comande operatiunea, ns dispruse, iar
Sadeh i-a cerut Iui Zvi s o preia. Mi-a spus c nu putuse refuza o nsrcinare dat de Itac
Sadeh.
La cteva zile dup nenorocire, am fost convocat de comandantul fortei armate si mi s-a
dat numirea la unitatea mea, pe care nc mai trebuia s-o formez. Trebuia s facem parte
din forta australian care constituia avangarda invaziei Aliate. Sarcina noastr trebuia s
fie ntreprinderea unor patrulri de recunoastere preliminar spre a verifica pozitiile si
efectivele aprrii inamice si a gsi drumuri subsidiare practicabile pentru vehicule cu
motor, deoarece principalele artere erau tiate de fortele franceze ale regimului de la
Vichy. n ajunul invaziei, misiunea noastr trebuia s fie trecerea frontierei, naintarea n
zona satului Iskenderun, la vreo sase mile Nord de actuala frontier a Israelului cu
Libanul, luarea n stpnire si pzirea podurilor de pe soseaua de coastr ctre Beirut.
Australienii se temeau ca francezii s nu le arunce n aer, ntrziind n felul acesta

naintarea Aliatilor. Sadeh mi-a spus c mai erau doar vreo zece zile pn la ziua fixat
pentru invazie.
n acest timp trebuia s gsesc oameni pentru unitate, s-i instruiesc si s-i echipez, s
facem patrulrile si apoi s intrm n actiune. Sadeh mi-a dat numele voluntarilor
probabili pe care i puteam nrola, cei mai multi dintre ei fiind din kibuturile si mosavele
din Valea lezreelului. Am trimis un mesaj la kibutul Hanita, care trebuia s fie baza mea,
si le-am cerut membrilor si s fac pregtiri pentru sosirea a treizeci de oameni. Apoi am
fcut o grabnic recunoastere a frontierei. Acestea fiind fcute, am mers din kibut n kibut
s-i gsesc pe oamenii de pe list, informndu-i despre misiune si spunndu-le s fie la
Hanita n douzeci si patru de ore. Adunarea oamenilor mi-a luat ntreaga noapte, dar n
seara urmtoare toti erau la baz. Erau tineri gata de actiune, dar neexperimentati si
insuficient instruiti. Numai unul cunostea araba, pe cnd recunoasterea n Siria pretindea
att familiaritatea cu limba, ct si priceperea de a te da drept arab. si numai unul stia s
conduc un autovehicul, desi una din sarcinile noastre era descoperirea de drumuri
practicabile pentru autovehicule. Putini stiau s trag cu mitralierea si numai ctiva
trseser cu pusca, cu munitie adevrat.
Era important pentru noi s reusim n acea misiune, att n ceea ce priveste contributia ei,
orict de slab, la succesul operatiunii generale, ct si pentru oportunittile mai largi pe
care le putea deschide n sensul unei partici62
pari sporite a evreilor din Palestina la rzboiul contra lui Hitler. Administratia britanic
din Palestina respinsese categoric pe voluntarii evrei care cutaser s se alture armatei
britanice Ia izbucnirea rzboiului. Britanicii se temeau c aceasta i va ralia pe arabi la
lagrul nazist, n cele din urm ei s-au domolit ntructva si au permis unui numr
restrns dintre oamenii nostri s se alture unittilor din Palestina. (Numai n 1944 au
aprobat ei constituirea unei brigzi evreiesti de lupt), n mare msur, autorittile
militare britanice au fost acelea care au nteles valoarea ajutorului nostru la invazia Siriei.
Dar chiar si ele probabil c au considerat participarea noastr drept un efort consumat, n
ceea ce ne priveste, speram c dac vom duce cu bine la sfrsit aceast actiune vom fi
utilizati si la alte operatiuni speciale. De aceea am ncercat s ne sporim forta. Chiar si n
ceea ce priveste unitatea mea, de exemplu, Aliatii se asteptau s le furnizm doar cteva
cluze. Noi recrutasem treizeci, dar britanicii ne-au oferit doar zece certificate de ghizi
militari si numai nou revolvere, cu munitie de calibru gresit. Am obtinut nc patru, dup
mult tocmeal.
Am rezolvat problema armelor prin asigurarea de arme din arsenalul ilegal al Haganei.
Am rezolvat problema instruirii prin obtinerea a doi ofiteri experimentati din Hagana,
care i-au supus pe oameni unui curs extrem de concentrat. Dar rmnea nesolutionat
principala noastr problem: nici unul dintre noi nu cunostea Siria si nu era familiar cu
terenul pe care se astepta de la noi s cluzim unitatea de invazie! Iar nainte de aceasta
trebuia s facem patrulri de recunoastere, desi nu dispuneam de hrti detaliate.
Ne-a venit n ajutor losif Fein, tatl aceluia care avea s fie comandantul Fortei Aeriene,
Motti Hod. Membru al kibutului Degania, el si-a petrecut mai multi ani n satul Metulla
de la frontiera de Nord si avea multi prieteni arabi n zon. Unii dintre ei cunosteau orice
potec si vlcic din regiune si, prin mijlocirea lui losif, au czut de acord, n schimbul
unei recompense corespunztoare, s nsoteasc peste granit unittile noastre de
recunoastere. Mi-am mprtit oamenii n grupuri mici, fiecare avnd drept cluz un

arab. Ei trebuia s opereze numai noaptea, plecnd n amurg si ntorcndu-se n zori,

mbrcati arbeste si evitnd orice ciocnire cu grzile inamice.
n ceea ce m priveste, am preferat s fac propria mea recunoastere, nsotit doar de un
ghid, iar cel pe care mi 1-a gsit losif era un cerchez. Ca s fiu sigur c cerchezul nu m
va trda o dat ce vom fi peste granit, losif a instalat sotia si copiii ghidului ntr-un hotel
din Haifa, asa nct dac mi se ntmpla ceva, ei ar fi avut de suferit. Cerchezul stia la fel
de bine ca mine c dac nimic ru nu mi se ntmpla, nimic ru nu se ntmpla nici
familiei sale.
63
n patrulrile noastre, eu si ghidul meu trebuia s evitm orice ncierare, dar trebuia
eventual s trecem printre contrabandisti si paznici care erau probabil la fel de putin
interesati ca si noi n ciripit. Trebuia s ne dm binete n arab si s ne vedem de drum.
Noptile erau rcoroase si umbletul pe potecile de munte era plcut. Trebuia s conduc
automobilul pn la o mic distant de granit si s-1 ascund ntr-un tufis. La ntoarcere,
dimineata, mergeam la Hanita, unde trebuia s marchez drumurile accesibile pentru
autovehicule si locurile n care era nevoie s ndeprtm un obstacol, cum ar fi
strpungerea unui gard de piatr, ca s ne deschidem trecerea.
Am fcut aceste patrulri de spionaj timp de o sptmn. Uneori am scpat ca prin
urechile acului, dar totul s-a terminat cu bine si nu i-am dat inamicului nici cel mai mic
motiv de suspiciune. Oamenii nostri s-au obisnuit s mearg lungi distante pe solul aspru,
n bezn si s-au familiarizat cu terenul din partea sirian a granitei.
Data invaziei a fost fixat pentru 7 iunie, smbt noaptea. Cu o zi mai nainte, a trebuit
s fac o vizit la cartierul general al Haganei, n Haifa, spre a pune la punct unele
chestiuni de ultim moment, asa c am trecut mai nti pe la Nahalal s o iau pe Ruth, care
dorea s astepte la Hanita ntoarcerea mea din actiunea sirian. Din Nahalal 1-am luat si
pe Zalman Mart, care se ntmplase s treac pe acolo. Mart era un nzestrat si
experimentat ofiter al Haganei, care fusese totodat sergent n politia supranumerar
britanic. Britanicii, desigur, nu cunosteau nimic despre legtura lui cu Hagana. I-am
cerut s ni se alture n misiunea sirian si el a acceptat bucuros. Ne-am dus la Haifa, am
aranjat treburile la cartierul general, apoi ne-am aprovizionat cu hran si butur pentru
petrecerea ce urma s-o avem a doua zi seara cu camarazii nostri australieni, nainte de a
porni n misiunea noastr.
Apoi ne-am deplasat cu repeziciune la Nord de Hanita, dar n Naharia am fost opriti de
un ofiter de legtur al Haganei cu cartierul general britanic, care avea informatii pentru
mine. El mi-a spus c britanicii tocmai primiser un raport amnuntit cu privire la o cale
nou si mai bun de invazie, mult mai accesibil pentru vehicule dect cea gsit de noi,
dar c aceasta trebuia confirmat de o noapte suplimentar de recunoastere. Imediat am
lsat-o pe Ruth si proviziile la Naharia si rn-am ntors cu Mart la Haifa s-1 gsesc pe
Itac, druzul, cel mai bun ghid n materie, ca s ne nsoteasc. Dup ce 1-am gsit, am
pornit din nou spre Nord, la granit. Pe drum am avut norocul s-1 ntlnim pe
conductorul unui furgon de pine si numaidect i-am dat sarcina s ne astepte lng
frontier. In cazul n care nu ne ntorceam din patrularea noastr dimineata, el trebuia s
mearg la Hanita si s le spun oamenilor mei s ndeplineasc misiunea fr mine.
64
La cderea ntunericului, Itac druzul, Mart si eu ne-am trt la frontier, am trecut-o, iar
n orele care au urmat am strbtut zona potentialului nou drum. A meritat efortul. Am

mers prin plantatii si prin cmpuri de tutun si am socotit c era posibil, fr mult
greutate, s deschidem o pist de pmnt tare si destul de larg pentru vehicule. Am
cscat totodat ochii si am ciulit urechile spre a culege informatii cu privire la efectivul si
frecventa patrulelor rutiere ale inamicului, ca si cu privire la starea de alert a bazelor
militare din regiune. Ne-am ntors nainte de revrsatul zorilor, spre marea descumpnire
a conductorului de furgon care ne astepta si care si petrecuse noaptea ticluind dramatica
veste pe care credea c o va duce la Hanita despre faptul c nu am reusit s ne ntoarcem.
Imediat am contactat cartierul general al Haganei, de la Haifa, ca s-mi prezint
entuziastul raport. Itac Sadeh a ascultat cu rbdare si apoi mi-a explicat calm c era
smbt dimineata, c ora H era fixat pentru noaptea ce urma si c pur si simplu era prea
trziu ca s schimbm ruta invaziei. El se ndoia chiar c era de gsit vreun ofiter
responsabil la cartierul general al Aliatilor, cruia raportul s-i poat fi transmis n mod
util, ori c era timp suficient spre a coordona toate variatele unitti ce trebuiau angajate n
pregtiri febrile de ultim moment. Mi-a spus s fac ce socoteam c era potrivit si s
aranjez lucrurile n mod direct cu comandantul unittii australiene la care eram atasat.
Australienii au sosit n Hanita n dup-amiaza acelei sambele: un grup de tineri nflcrati
si prietenosi. Am stat de vorb cu doi dintre ofiterii lor si am examinat n amnunt
planurile finale: cum s punem mna pe podurile de la Iskenderun, s reducem la tcere
santierele, s lum controlul, s localizm explozivii si, dac era necesar, s-i neutralizm
si s aprm soseaua pn la sosirea trupelor de invazie.
Pentru aceast misiune trebuia s fim o unitate minuscul, numai cinci dintre oamenii
nostri, zece australieni inclusiv trei ofiteri si Rasid Taher, un ghid arab.
Armamentul nostru era srac, dar avea s se dovedeasc suficient. Australienii aveau o
mitralier, o pusc-mitralier si cteva pusti si revolvere. Noi aveam o pusc automat
Thomson, pistoale semiautomate, dou pusti si cteva grenade.
lakov Dori, care avea s fie primul sef al statului-major al Israelului si care era acum n
fapt seful statului-major al Haganei, a sosit, mpreun cu Itac Sadeh, pentru prnzul
nostru de plecare. Desi ei n-au fcut vreo referire la nefericita operatiune sea Lion, era
clar c incidentul le apra spiritele si se putea simti din modul lor de a fi si din expresie
preocuparea pentru soarta
65
noastr si disperata dorint de a reusi. Participarea noastr la viitoarele operatiuni
speciale britanice depindea de succesul nostru.
Am pornit la ora 9,30 P.M., n bun dispozitie, de parc am fi fost ntreaga fort Aliat de
invazie si nu un mic detasament de comando, bucurosi n sfrsit c eram la treab, dup
zile si nopti de pregtire pentru aceasta. Luna era plin, ceea ce ne asigura o bun
vizibilitate, fcnd ns totodat mai usoar reperarea noastr. Am fcut o larg bucl,
prin munti, asa nct s ajungem Ia obiectiv dintr-o directie neasteptat, marcnd cu
trturile noastre repezi si serpuite povrnisurile neumblate. Dup vreo patru ore de
umblet si de ctrat ndrjit, am ajuns pe creasta de deasupra obiectivului nostru. Aici neam odihnit, am mestecat batoane de ciocolat si ne-am ndreptat binoclurile asupra
litoralului, asupra satului Iskenderun si a podurilor. Nu era destul lumin ca s vedem
detalii, nu am putut detecta detasamentele franceze care pzeau podurile, ns trebuia s
admitem c erau acolo.
Ne-am mprtit unitatea n dou grupuri, cte unul de fiecare pod, iar grupul meu a
pornit-o pe furis ctre podul din Nord. Ne-am oprit la o mic distant de acesta si am

asteptat. Tcere peste tot. Trei dintre noi s-au trt spre pod: Rasid n frunte, eu imediat
dup el, iar unul dintre ofiterii australieni, Kyffin, n spatele meu. Am gsit podul nepzit
si nepregtit pentru distrugere. Ceea ce era adevrat si despre cellalt pod.
A fost o slbire a efectului, ns o mare usurare. Dup o sptmn de patrulare, cu somn
putin, dup ctratul obositor din acea noapte, sub tensiune, nainte de actiunea asteptat,
puteam rsufla slobod. Formal, treaba noastr fusese fcut, fr s fie tras un foc de
pusc. Podurile erau sigure si tot ce aveam noi de fcut era s le stpnim pn la sosirea
primei unitti a fortei de invazie, care trebuia s aib loc la ora 4 A.M. Era aproape ora 2,
asa nct ne-am desfsurat pentru aprarea podurilor, iar eu apoi m-am lungit n santul
soselei, s dorm.
M-am trezit la lumina zilei. Soarele rsrise, iar la distant se auzeau mpuscturi. Am
privit n jur si eram alarmat. Avangarda invaziei care ar fi trebuit s ajung la noi naintea
zorilor nu era nicieri de vzut. Dar noi eram foarte vizibili si se putea s fim n orice
moment atacati. Ne gseam ntr-o pozitie imposibil de aprat, aproape de pod, ntr-o vale
adnc, prad usoar pentru oricine de pe dealurile de deasupra.
Rasid ne-a vorbit de existenta unui post de politie la vreo mil mai departe, ocupat,
credea el, de doar ctiva politisti. Am socotit c trebuia s ncercm s capturm postul
nainte de a fi fost noi nsine atacati. Am propus lucrul acesta australienilor, iar ei au fost
de acord, n consecint, am lsat o gard la pod, iar restul ne-am pus n miscare ctre
postul de politie. Cnd am ajuns
66
aproape de acesta, am vzut nu politisti, ci trupe n uniform francez si ne-am adpostit
repede ntr-o livad de portocali de peste drumul Ia postul de politie cu dou etaje, din
piatr. Francezii ne-au reperat si au deschis focul. Dup zgomotul mpuscturilor, alte
trupe au aprut la intrarea n post si s-au asociat camarazilor lor n viul schimb de focuri
care a urmat. Rasid, ghidul nostru arab, s-a dovedit a fi un soldat curajos si un ochitor de
prim clas. tintind cu grij, el i-a mpuscat pe francezii care ncercau s se apropie de noi
pe dup copaci. Am gsit o oarecare protectie n spatele gardului scund de piatr de la
marginea livezii si am continuat s tragem. Dar am fi putut fi doborti de focul unei
mitraliere ndreptate spre noi de pe terasa cldirii. Munitia noastr scdea si situatia era
disperat. Continund schimbul de focuri n timp ce rmneam pe loc s-ar fi dovedit fr
rost si n cele din urm fatal. Ne-am fi epuizat munitia si am fi devenit incapabili s
luptm. Alternativa era asaltarea cldirii.
Le-am cerut oamenilor s ne asigure acoperire cu foc, lui Mart si mie, si ne-am npusit
din livad n santul din lungul soselei, unde ne-am trt pn n dreptul postului de
politie. De acolo am aruncat o grenad de mn spre o fereastr deschis prin care se
trgea asupra noastr. Am gresit ns tinta, iar grenada a explodat afar. Cu toate acestea,
zgomotul trebuie s-1 fi tulburat pe mitralior, deoarece el a oprit focul pentru cteva
momente, n acele momente am traversat n fug soseaua, ne-am apropiat de cldire si de
acolo am aruncat a doua si ultima mea grenad. De data aceasta a zburat pe fereastr si,
cnd a explodat nuntru, focul din cldire a ncetat. Unitatea noastr a srit la asalt si a
pus stpnire pe cldire. Francezii au capitulat.
Mitraliera lor nu fusese avariat, iar noi am instala-o repede pe acoperis, cci era probabil
s fim atacati de ntriri ale francezilor. Nu era o pozitie tactic ideal si nu prea eram
acoperiti, dar acoperisul servea drept un excelent punct de observatie, iar lucrul acesta era
important. Am preluat totodat restul armamentului francez si munitia aferent. Acesta

includea un mortier, pe care 1-am reperat n livad. Lng el se gsea un soldat francez
care a fost alturat celorlalti prizonieri aflati sub paz la parterul cldirii. Aveam acum
arme si munitie din belsug.
S-a aflat c acest post de politie servea drept cartier general al trupelor regimului de la
Vichy din acea regiune. Am nteles c principalele lor unitti erau acum desfsurate pe
frontiera cu Palestina, spre a opune rezistent invaziei Aliatilor. Puseser baraje pe
soseaua principal si stabiliser pozitii de ambuscad ca s le apere.
Era evident c n curnd trebuia s fim atacati de alte detasamente franceze din zona
Iskenderun si c ar fi fost util s putem stabili contactul cu forta
67
de invazie care, dup cum se prea, nc nu trecuse frontiera, n afara cldirii era o
motociclet pe care a nclecat Mart, pornind-o spre frontier, n speranta de a se strecura
n vreun fel oarecare prin barajele franceze. Dar dup ce pneurile sale au fost mpuscate,
el s-a ntors. A fost norocos c a scpat cu viat. Nu aveam alt alegere dect s ne
organizm aprarea si s asteptm sosirea unittii avansate a Aliatilor. Eu am luat pozitie
n spatele mitralierei de pe acoperis.
ntririle franceze s-au apropiat si au nceput s ncercuiasc cldirea. Am deschis focul
cu mitraliera si mi s-a rspuns cu foc puternic. Am luat binoclul de cmp si am ncercat s
localizez sursa mpuscturilor. Abia i-am luat n obiectiv cnd un glont de pusc a lovit
binoclul, sprgnd o lentil si nvelisul de metal care mi-a fost nfipt n orbita ochiului
stng. Imediat mi-am pierdut cunostinta, dar numai pentru un moment. Mi-am revenit si a
trebuit s m lungesc pe spate. Eram rnit si la mn.
Mart a urcat numaidect pe acoperis, mi-a bandajat ochiul si degetele vtmate cu tifon
din trusa sanitar de campanie si mi-a nvelit fata cu un kefieh. Pe o targa improvizat din
pturi, am fost cobort la parter, unde am zcut, constient tot timpul. Mart mi-a luat locul
la mitralier, dar adesea cobora s vad cum o duc si s-mi relateze cele ce se ntmplau.
De acum ncolo, lipsit de vz, urmream cu urechile mersul btliei, prin relatrile lui
Mart, desi trebuie s spun c aceasta mi cerea un considerabil efort de concentrare. Nu
aveam analgezice cu noi si mi simteam capul ca pisat tot timpul cu baroasele. Temnduse c nu as fi putut supravietui din cauza pierderii de snge, unul dintre ofiterii australieni
a propus s fiu predat francezilor ca s pot primi tratament medical nainte de a fi fost
prea trziu. Am refuzat.
Unitatea noastr s-a comportat bine. Mitraliera a fost ndreptat spre livada de portocali,
iar foarte eficientul mortier capturat a aprat soseaua. Ba chiar am reusit s oprim si s
punem stpnire pe mai multe autocamioane militare franceze si pe ocupantii acestora,
parte a unui convoi ce mergea spre Sud, din directia Beirut, spre a rezista invaziei. Eram
pironiti locului, ncercuiti, fr nici o cale de scpare. Dar aveam arme, munitie, ziduri
puternice si lupttori curajosi, iar ei au tinut inamicul n sah. Am rezistat cu succes.
Cteva ore mai trziu, detasamentul australian de avangard al fortei de invazie a ajuns la
noi, dup ce a strpuns, ocolit sau nimicit blocadele pe de sosea, mpreun cu doi soldati
australieni rniti, am fost mbarcati ntr-unul din autocamioanele franceze capturate si
dusi n Sud. Cu mine erau Mart si Rasid. Am mers excesiv de ncet pe drumul sfrmat,
fcnd ocoluri pe piste de pmnt si fiind mpiedicati de convoaiele de invazie care
veneau din directia opus, ntr-un trziu am ajuns la Ros Hanikra, pe frontier, unde se
68
gsea unitatea medical de campanie si punctul de adunare a rnitilor. Doctorul britanic

care m-a vzut a considerat c era nentelept s-mi scoat bandajele si a ordonat s fiu
dus la spital cu ambulanta, nsotit si acum de Mart si de Rasid, am fost dus la Haifa si am
ajuns la spital chiar nainte de cderea noptii, dup dousprezece ore de cnd fusesem
rnit.
Ne ndeplinisem misiunea. Desi podurile la care fusesem trimisi s le Jum sub paz nu
au fost sabotate la sosirea noastr acolo, n-a existat nici o sans de a fi avariate ulterior,
odat ce noi am fost acolo. Ele au rmas intacte. Este adevrat, francezii aruncaser n aer
o alt portiune a soselei de pe coast, care se afla n afara zonei noastre de operatiuni, dar
aceasta s-a dovedit a nu fi o barier crucial si cu toate c aceasta oprise din drum forta
de invazie, o nou cale fusese curnd gsit.
n sala de operatii a spitalului din Haifa, chirurgul mi-a examinat rnile si 1-a ludat pe
Mart pentru c nu-mi scosese fragmentele de sticl si de metal nfipte n orbit. Ele
serviser de fapt ca dop si opriser sngerarea. L-am ntrebat pe doctor asupra situatiei
mele. Mi-a spus: Dou lucruri sunt sigure: ai pierdut un ochi si vei fi viu. Ceea ce nu
este clar este situatia capului tu cu attea buctele de sticl si de metal nfipte n el".
69
VINDECAREA
Am crezut la nceput c m voi simti destul de bine nct s-mi reiau rolul activ n rzboi.
Dar tratamentul rnilor mele se trgna foarte mult. Ne-am mutat la Ierusalim, la printii
sotiei mele, asa nct puteam s merg zilnic la ambulatoriul spitalului. Puroiul care mi se
scurgea din orbit, nenumratele schije de srapnel din corp, severele dureri de cap si
degetele paralizate de la mna rnit nu fceau nimic s-mi aline starea sufleteasc.
Ochiul rmas teafr nc nu se obisnuise cu munca sa dubl. Vzul meu era dereglat. La
citit literele mi erau neclare, iar cnd mi turnam ap dintr-o garaf n mod inevitabil nu
nimeream paharul si udam fata de mas. mi era greu s m acomodez la ntuneric.
Aproape c am pierdut speranta de a-mi redobndi capacitatea de a lupta si reflectam cu
mare neliniste la viitorul meu de schilod fr calificare, fr meserie sau profesiune prin
care s-mi ngrijesc familia. La aceasta se aduga o situatie presant, cci atunci cnd am
fost rnit Ruth era nsrcinat cu cel de al doilea copil al nostru, Ehud.
Din fericire, Reuven siloa locuia la parterul casei n care domiciliam noi. El lucra la
Serviciile Speciale din Departamentul Politic, al Jewish Agency, organul suprem
responsabil de problemele evreiesti din Palestina, iar el adesea venea s-1 viziteze pe
soldatul bolnav", ntr-una din aceste vizite mi-a propus s lucrez n sectia sa. Am
acceptat numaidect. O problem a fost rezolvat: aceea a modului de a-mi ntretine
familia. Aceasta a nsemnat foarte mult pentru mine n plan psihologic. Aveam o
ocupatie, un salariu si perspectiva de a-mi face intrarea n sfera politicii, care era nou
pentru mine. Spiritul meu si-a luat avnt, iar trupul meu, de asemenea, a nceput treptat s
se obisnuiasc cu noua sa stare. Am prins a citi din nou, fr prea mare dificultate si fr
a face apel la ochelari. Am nvtat s apreciez distantele cu un singur ochi, destul de bine
nct s conduc un automobil. Iar n scopul de a m putea acomoda cu usurint de la
lumin la ntuneric, am umblat mult noaptea. Am hoinrit ore ntregi n jurul si prin
mprejurimile Ierusalimului,
70
printre stnci si prin tufisuri, adesea cznd, dar nvtnd s-mi fac mai prompte reactiile
si s-mi pstrez echilibrul.
Sectia Servicii Speciale era preocupat n acel timp de modalittile n care puteam

continua s fim de folos Aliatilor n eventualitatea invadrii Palestinei de ctre germani.

Amenintarea unei invazii era foarte real, date fiind succesele germane pe frontul de Est
si victoriile lui Rommel n Desertul Occidental. Unul dintre proiectele propuse a fost
transmiterea informatiei de spionaj din Palestina la fortele Aliate, n cazul n care
germanii ocupau tara. n acel timp British Intelligence Service coopera cu autorittile
evreiesti si cu Hagana, din perspectiva amenintrii naziste. Britanicii i-au fcut lui siloa
propunerea ca noi s constituim o retea clandestin care s poat culege informatie
militar de la inamic si s-o transmit radiofonic la cartierul lor general. Spionajul britanic
trebuia s ne dea asistent tehnic. Sarcina de a organiza si conduce reteaua mi-a revenit
mie, iar eu am prezentat un plan detaliat n august 1941.
Planul prevedea stabilirea unui schimb central n Ierusalim si substatii n Tel Aviv, Haifa,
Hadera (la jumtate de drum ntre cele dou) si n kibutul Maoz Haim din Valea Bet
se'an, exact la Sud de Valea Iordanului. Fiecare substatie sau celul trebuia s cuprind un
conductor, operator radio, si o echip de spionaj care trebuia s asigure informatia.
Britanicii au aprobat planul, iar n luna septembrie a fost tinut un curs profesional pentru
douzeci de operatori radio. Comandant al cursului a fost unul dintre bietii nostri,
Rehoboam Amir, care mai trziu a fost parasutat n spatele liniilor germane, n Europa.
Subiectele predate erau receptia, transmisia, utilizarea codurilor si instruirea tehnic
asupra aparatelor de radio. Am mers de la celul la celul, hotrnd pozitia fiecrei statii,
instruindu-i pe comandantii de echip, stabilind locuri sigure" de ascundere n caz de
pericol si punnd baza viitoarelor surse de informatie. Suportul financiar pentru celule
salarii pentru echipe si costul echipamentului a fost aprobat si asigurat de britanici,
care au pltit si salariul meu, 20 de lire sterline lunar, plus 5 lire pentru nchirierea unui
mic apartament, care a servit si drept centru de schimb n Ierusalim.
Numele oficial dat retelei de ctre britanici a fost P.S. Palestine Sheme , dar era de
obicei cunoscut drept reteaua Mose Dayan". n timp ce aceasta opera sub auspicii
britanice, ea mentinea un contact strns cu Hagana si toti oamenii din reteaua mea erau
membri ai Haganei. Ofiterul britanic care rspundea de retea era colonelul Reid, de la
Middle East Command Intelligence, iar un ofiter numit Hooper servea drept legtur cu
mine. El mi-a spus c s-a nscut n Egipt, unde tatl su fusese sef de politie. Vorbea
fluent araba si cunostea foarte bine regiunea. Locuiau cu noi n apartamentul-statie din
71
Ierusalim doi tineri englezi prietenosi. Unul era instructor n radiofonie, iar cellalt
operatorul din Ierusalim.
Rnile mele deschise se cicatrizaser, schijele de srapnel din corp ncetaser s m mai
supere, misiunea era de un interes absorbant, iar eu eram din nou pe picioarele mele. n
timpul sptmnii eram pe drum, cltoream din loc n loc, organizam, aveam ntlniri si
ndrumam celulele si echipele. De sabat m ntorceam ntotdeauna acas, mi plcea s
pribegesc n vecintatea Orasului Vechi, ndeosebi s umblu pe poteca ngust, de-a
lungul zidurilor mprejmuitoare. Orasul Nou, Ierusalimul de Vest, mi era oarecum strin.
Orasul Vechi ns, cu zidurile sale magnifice si cu bazarele nsufletite, cu locurile lui
sfinte si cu caracterul su profan, lumesc, era o ncntare. Niciodat nu m sturam de
cutreierat prin el.
n cursul muncii mele, am propus ca, n caz de invazie si ocupare de ctre inamic, s ne
extindem activittile de spionaj si, pe lng reteaua noastr de comunicatii, s formm,
din rndurile oamenilor nostri, grupuri speciale arabizate" si germanizate". Am socotit

c modul cel mai bun de a culege informatie n cazul unei cuceriri germane ar fi acela de
a le obtine cu ajutorul evreilor care s se mbrace, s vorbeasc si s se comporte ca arabii
sau ca germanii. O parte a acestui plan a nceput s fie realizat, dar ntr-o form diferit.
Am recrutat candidati pentru misiuni n Europa ocupat de nazisti, n principal n
Balcani, iar British Intelligence Service a trimis un ofiter ca s-i selecteze si s-i
instruiasc. El fusese pilotul lui T.E. Lawrence12 n timpul revoltei arabe din primul
rzboi mondial. Printre primii care au mers n spatele liniilor inamice au fost patru dintre
operatorii nostri radio. Unul a fost Rehoboam Amir. Altul a fost Peret Rosenberg, care era
cstorit cu o fat din Nahalal si care fusese instructor la cursul nostru (el a fost parasutat
n Iugoslavia n mai 1943 si a servit ca operator radio al misiunii britanice la Tito). O alt
serie de voluntari a fost trimis la Cairo pentru instruire, jumtate dintre. ei din Palmach,
cele mai active unitti de lupt ale Haganei. Scopul dublu al parasutistilor era s se
alture partizanilor, s sprijine salvarea si s gseasc ci de evadare pentru
supravietuitorii evrei, fcnd acelasi lucru pentru pilotii Aliatilor care fuseser fortati s
sar cu parasuta n teritoriul ocupat de nazisti.
Multi si-au ndeplinit misiunile si au supravietuit. Unii au fost prinsi si executati. Printre
acestia din urm s-a numrat Hanna Szenes, o tnr poet si kibutnic parasutat n
Iugoslavia, unde a lucrat cu partizanii lui Tito, dar care a fost prins pe cnd trecea
granita n Ungaria ca s vin n sprijinul comunittii evreiesti de acolo. Altul a fost Enzo
Sereni, un idealist cu o educatie superioar si membru al unei distinse familii de evrei
italieni, care a prsit Roma spre a se stabili n Palestina, fondnd kibutul Givat Brenner,
la Sud de
72
Tel Aviv. Prins de nazisti, a fost mutat dintr-un lagr n altul, pe msur ce germanii se
retrgeau n anul 1944, pentru ca n cele din urm s fie mpuscat n lagrul mortii de la
Dachau, n luna noiembrie din acel an. Destul de tragic, o soart ironic i astepta pe unii
dintre acei parasutisti care scpaser nevtmati n anii rzboiului. Ei au fost ucisi n
1954, pe cnd asteptau s nceap ceremonia comemorrii tovarsilor lor morti,
ceremonie organizat la kibutul Ma'agan, pe malul estic al Mrii Galileei. Un avion usor
care se rotea deasupra capetelor lor, ca s parasuteze un sul cu mesajul prezidential
dedicat acelei festivitti, a pierdut deodat din vitez si s-a prbusit n mijlocul adunrii.
Printre cei ucisi a fost si unul din copiii lui Sereni.
n vara anului 1943, Palmach a preluat parasutarea n Europa nazist, precum si planul de
a constitui grupuri arabizate" si germanizate". Dar amenintarea cuceririi de ctre
germani a Orientului Mijlociu a trecut o dat cu punerea pe fug a lui Rommel n
Desertul Oriental. S-a renuntat la Palestine Scheme, iar Ia sfrsitul lui august 1942 m-am
ntors Ia Nahalal.
Dar mai nti am tras o rait la Bagdad. Auzisem c un convoi de autobuze ale
cooperativei de transport evreiesti a fost nchiriat de armata britanic spre a duce un
batalion indian n Iraq si a aduce n Palestina unitatea englez care era nlocuit. M-am
adresat unuia dintre soferi, iar el a czut de acord s m adopte" ca ajutor de sofer" n
acea cltorie. De ndat ce superiorii mei din Hagana au auzit de acest aranjament, mi-au
cerut s iau trei geamantane cu arme de mici dimensiuni destinate celulei din Bagdad a
Haganei.
Fortele britanice stationau n acea vreme n Iraq deoarece n acea tar avusese loc o coup
d'e'tat13 si guvernul probritanic fusese nlocuit cu un regim progerman condus de Rasid

Aii, care declarase rzboi Marii Britanii n mai 1941. Britanicii au reactionat rapid,
npustind trupe din India la Basra si trimitnd o coloan din Palestina la Bagdad, n
cteva sptmni revolta a fost nbusit. Dar nainte de aceasta arabii au atacat cartierul
evreiesc din Bagdad si n dou zile, l si 2 iunie, au masacrat aproximativ patru sute de
evrei, le-au distrus casele si le-au prdat posesiunile. Indiferent care nou regim s-ar fi
instalat, comunitatea evreiasc ar fi fost mereu vulnerabil la actiunea elementelor
violente din populatia arab. De aceea n Iraq au fost constituite celule ale Haganei, att
pentru a organiza autoaprarea mpotriva viitoarelor atacuri, ct si pentru a nfrnge
obstacolele iraqiene puse n calea plecrii evreilor din Iraq, n timp ce britanicii
interziceau intrarea lor n Palestina pe ci clandestine.
Am cltorit timp de trei zile prin desertul aproape neumblat, unele dintre autobuze
pierzndu-se de restul convoiului si trezindu-se singure n pustietate. Dar n cele din urm
ne-am descurcat si am ajuns la un lagr militar
73
britanic, la vreo treizeci de mile deprtare de Bagdad. Britanicii au ordonat ca soferii s
nu prseasc lagrul, temndu-se de posibile represalii antibri-tanice dac devenea
cunoscut sosirea de evrei din Palestina. Am fost instruiti s rmnem n lagrul de
tranzit pn cnd trupele indiene vor face schimbul n locul celor engleze. Trebuia dup
aceea s transportm unitatea englez direct n Palestina, fcnd cale ntoars. Nu aveam
s punem piciorul n Bagdad. Am decis s fac eu nsumi contrabanda si s ajung cumva
n capitala iraqian.
Am plecat nainte de zorii zilei. Cu hainele fcute sul ntr-o legturic, cu ochiul stng
acoperit de un plasture, purtnd pe mine doar maioul si chilotii, descult, am srit pe furis
gardul lagrului, m-am trt pn cnd am iesit din zona lagrului, am trecut prin santuri
pline de ap si nmol si am ajuns la sosea. Putin dup aceea, a aprut un lung sir de
mgari ncrcati cu produse agricole, mergnd la pietele din Bagdad. Am rupt o creang
dintr-un tufis, m-am atasat la acel convoi plin de noroi si am trecut prin punctele de
control ale politiei, de pe podul de dinainte de intrarea n oras, mboldind din mers, cu
creanga mea, cte un mgar care clca mai n sil.
Odat ajuns n Bagdad, mi-am abandonat salvatorii" si mi-am mbrcat hainele. Dar
nmolit cum eram si cu prul vlvoi, mi-am spus c era greu s intru n selectul Hotel
Umayyad, unde sttea emisarul Haganei. Acesta era Enzo Sereni, care cteva luni mai
trziu avea s fie parasutat n spatele liniilor inamice, n Europa ocupat de nazisti. N-am
avut nici o problem, fiind luat drept un nenorocit de trnus iraqian. La hotel, problema
mea era acum s-1 conving pe portar c n realitate nu eram un rob mizerabil. Dup
rugminti struitoare plus o cantitate apreciabil de bacsis , el a catadicsit s
telefoneze la camera lui Sereni si s-i cear s se ntlneasc cu mine n strad. Sereni a
cobort si, dup ce i-a mai dat portarului ceva bacsis, m-a luat la el n camer. Am fcut
un dus, mi-am schimbat hainele si am iesit s explorm orasul. Era bine, mi-a spus el, s
asteptm s cad ntunericul, nainte de a vizita cartierul evreiesc.
Am fcut turul muzeului si Sereni se entuziasma n timp ce-mi explica provenienta
vechilor sbii mesopotamiene si inscriptiile din secolul al XVIII-lea .Chr., de pe vremea
regelui babilonean Hammurabi. Pe timpul acela, din nefericire, nu m prea interesa
arheologia. Bagdadul pe care 1-am vzut a fost o mare deziluzie. M asteptam, dac nu la
formidabilele palate ale califului Harun al-Rasid, cel putin la excitantele bazaruri ale
Damasacului. Dar acest Bagdad, fr nici o vegetatie care s nvioreze monotonia

cldirilor sale joase din crmizi sumbre si prfuite, era gol si deprimant.
74
Seara ne-am dus n cartierul evreiesc si ne-am ntlnit cu oameni care erau activi n
comunitate si doritori s plece n Palestina. Ei mi-au cerut s trec prin contraband n
Palestina doi tineri evrei refugiati din Polonia, care reusiser s scape de nazisti si s
ajung n Iran. De acolo veniser la Bagdad, alt pas n drumul spre Palestina. Am fost de
acord si am organizat o operatie de schimb". M-am ntors n lagr n acea noapte si mam furisat din nou n seara urmtoare, cu geamantanele cu arme. Le-am predat celulei
Haganei si am luat n schimb pe cei doi refugiati, pe care i-am mbrcat n uniforme ale
armatei britanice.
A trebuit s fac cltoria de ntoarcere n Palestina n alt autobuz. soferii ezitau s-si
asume riscul de a transporta imigranti ilegali", n vehiculele lor. Dar unul, n cele din
urm, a acceptat. Un sabra14 din Petah Tikva, suburbie a Tel Avivului, el era fiul lui
Avraam sapiro, faimosul paznic de noapte" din zilele pionieratului timpuriu, cnd un
plc pestrit de paznici evrei clare trebuia s cutreiere zona asezrilor agricole evreiesti
izolate, sfidndu-i pe tlharii arabi si ajutnd la mentinerea securittii.
Ne-am ntors fr vreun incident. I-am lsat pe refugiati la kibutul Moaz Haim, n minile
competente ale Nessiei, sotia lui Uri Brenner, care a avut n sarcin substatia kibutului de
lng Iordan, n acea retea a Palestine Scheme. Dup aceea m-am dus la Nahalal.
La ferm am petrecut urmtorii doi ani cu familia mea, locuind ntr-o caban prefabricat,
n curtea printilor mei. Eram nerbdtori s avem propria noastr ferm si din nou miam vzut viitorul ca membru al coloniei cooperative din Nahalal. n 1944, o ferm de aici
a devenit disponibil si tocmai negociam achizitia ei cnd Eliah Golomb, seful Haganei, a
insistat s vin la Tel Aviv si s fiu ofiter fiill-1ime n schema aprrii clandestine. Am
acceptat.
Am trit un an n Tel Aviv. Am fost angajat de cele mai multe ori n ndatoriri de spionaj,
care erau legate de activittile mele anterioare. Dar am luat parte si la ceea ce a devenit
cunoscut sub numele de sezonul" si care pentru mine si multi altii dintre noi a fost apoi
un veritabil sezon nefericit". A fost perioada din cel de al doilea rzboi mondial cnd
Jewish Agency si arma sa clandestin, Hagana, au cooperat cu britanicii n lupta
mpotriva Germaniei naziste, n consecint, ei erau dornici s stopeze actiunile
independente ale organizatiilor paramilitare disidente Irgun Zvai Le'ummi si Lehi
(Grupul Stern) care ntreprindeau represalii teroriste dup actele antievreiesti ale arabilor
sau britanicilor si refuzau s rspund chemrii Haganei la retinere". Hagana a ncercat
calea persuasiunii, iar eu am avut multe convorbiri extrem de interesante cu liderii
organizatiei Lehi15 si cu membrii Comandamentului Suprem al Irgun. Am nteles
motivatiile lor si respectam devota75
mentul autosacrificator al oamenilor lor. Am avut o lung convorbire cu Menahem Begin,
comandantul Irgunului. Dar n pofida conversatiilor si a limbajului nostru comun, eu
rmneam omul Haganei" n ochii acelor oameni din disidenta clandestin. Eram ntru
totul de acord n gndirea si actiunile mele cu calea trasat de Ben-Gurion, care se opunea
n mod ferm disidentilor si chema la ncetarea activittilor lor teroriste. Politica lui si a
Haganei era s-i descoperim si s ripostm cu lovituri mpotriva atacatorilor arabi si
nu s ne angajm n represalii nediscriminative care puteau s aib ca rezultat moartea
unor arabi nevinovati.

Cnd, n anul urmtor, ne-am ntors la Nahalal, am fcut-o nu la casa printilor mei, ci la
propria noastr ferm. Ea cuprindea numai livezi de citrice si nici o vit. Am cumprat
cteva vaci si am amenajat o cresctorie de psri. Munca grea la ferm, din zori si pn
n amurg, mi era cunoscut si mi plcea. Cultivam legume tomate vara, conopid
japonez toamna , iar la ortniile outoare am adugat curcani pe care s-i mncm.
Fapt destul de curios, eram n acea vreme singurul membru al familiei care fcea ceva
agricultur. Sora mea Aviva si fratele meu Zorik au intrat n armata britanic. Zorik era n
Jewish Brigade, cu care a mers n Italia si Belgia, iar Aviva a fost infirmier, iar mai
trziu sofer militar, fcnd serviciul n Egipt.
n 1945 s-a nscut n Nahalal cel de-al treilea copil al nostru, Assaf (Assi). mi petreceam
acum aproape tot timpul acas si la ferm. Prima dat cnd am lipsit de acas o zi sau
dou a fost la sfrsitul anului 1946. Aceasta a marcat, de asemenea, prima mea participare
activ n treburile politice de partid. M-am alturat delegatiei Partidului Muncii (Mapai)
ca observator la cel de al XXII-lea Congres Mondial al Sionismului (Basel). Un lucru
care mi se prea important era linia activist sustinut de Ben-Gurion, n contrast cu
politica de moderatie fat de administratia britanic dus de Haim Weizmann. Rzboiul
mondial se terminase, Hitler fusese nfrnt si nu mai avea nici un rost s continum
cooperarea cu britanicii, care limita sever imigratia evreiasc n Palestina si colonizarea
evreiasc si dezvoltarea acesteia n tar.
Ben-Gurion chema la o lupt activ mpotriva britanicilor, care ncercau s stopeze
activitatea sionist. Eu eram un entuziast ben-gurionist" si activist". Dup prerea mea,
aceast abordare includea nu numai problemele de aprare, ci toate telurile sioniste,
ndeosebi rezolvarea problemei pmntului si a imigratiei. La o ntlnire intern a
delegatiei de partid, la Basel, mi-am exprimat punctul de vedere si eram destul de tnr
ca s fiu ct se poate de fericit atunci cnd Ben-Gurion a mentionat n mod special
definitia larg dat de mine activismului", cu care, a spus el, este ntru totul de acord.
76
La sfrsitul Congresului si n urma ndemnului familiei mele, am mers la un spital din
Paris, pentru o operatie. Intentia chirurgului era s-mi planteze un os n orbit, asa nct
s poat sustine un ochi artificial. Eram gata s fac orice efort si s suport orice suferint
dac puteam scpa de plasturele care mi acoperea ochiul orb. Atentia pe care acesta o
atrgea era intolerabil pentru mine. Preferam s stau nchis n cas, fcnd orice, dect
s am de-aface cu reactiile oamenilor oriunde m duceam. Este greu pentru o persoan cu
ochii normali s nteleag ct de neplcut este s fii n permanent obiectul holbrilor
curioase si al susotitului. Doream s pot umbla pe strad, s stau la cafenea sau s merg la
cinematograf fr s trezesc vreun interes special.
Operatia a fost un esec. Organismul meu a respins transplantul de os, producndu-mi
febr, cu o temperatur ridicat. Am zcut timp de o lun ntr-o mizerabil camer de
spital, ngrijit de clugrite franceze. Ruth si sora ei, Reuma, au stat pe rnd la cptiul
meu, iar cnd am adunat destui bani pentru bilete, am zburat acas.
Mandatul britanic trebuia s expire n curnd, iar noi ne-am intensificat eforturile n
directia pregtirii militare, avnd n vedere posibilitatea unei invazii din partea statelor
arabe vecine. lakov Dori, pe care Ben-Gurion 1-a numit comandant national al Haganei,
m-a chemat si m-am regsit angajat din nou n serviciul de aprare, care se ocupa cu
spionajul arab.
n ziua de 29 noiembrie 1947, cnd ne-au parvenit stiri cu privire la rezolutia Natiunilor

Unite privind partajul, eu eram n Nahalal. Era noaptea. Mi-am luat copii din paturile lor
si ne-am alturat restului satului la dansul festiv din sala comunittii.
Decizia ONU care recunostea Israelului dreptul la suveranitate a fost un eveniment
istoric. Adoptarea cu succes a rezolutiei a reprezentat o realizare politic urias, n care
Ben-Gurion a jucat rolul major. La baza exprimrii bucuriei noastre, ns, sttea o emotie
mult mai profund, una pe care o simteam ca evreu: ntr-adevr, o emotie pe care eu ca
evreu n-o cunoscusem nicicnd nainte. Simteam n mduva oaselor mele victoria
iudaismului, care, n dou mii de ani de exil din tara lui Israel nfruntase persecutii,
inchizitia spaniol, pogromuri, decrete antievreiesti, restrictii si masacrarea n mas de
ctre nazisti n propria noastr generatie si care acum ajungea la mplinirea secularei sale
dorinte arztoare, ntoarcerea Ia Sionul liber si independent. Am fost fericiti n acea
noapte, am dansat, iar inimile noastre au btut n semn de recunostint pentru fiecare
natiune care, prin reprezentantul su la Adunarea General a Natiunilor Unite, a votat n
favoarea rezolutiei. I-am auzit pronuntnd cuvntul magic da", urmrindu-le vocile n
undele aeriene,
77
de la mii de mile deprtare. Am dansat, dar am stiut c n fata noastr sttea cmpul de
btlie.
Statele arabe au refuzat s accepte decizia ONU si au anuntat c vor face rzboi
mpotriva statului evreiesc. Dar multi arabi n-au asteptat actul oficial al suveranittii.
Arabii palestinieni, ajutati de trupe neregulate n spatele crora se aflau guvernele din
trile vecine, au nceput s atace imediat, n speranta c rezolutia partajului va fi
abrogat, n urmtoarele cinci luni si jumtate tara a fost rvsit de violent. Atacurile
arabe asupra asezrilor rurale evreiesti, asupra oraselor si transportului interurban sporeau
zilnic. Guvernul britanic, anuntnd c trebuia s renunte la mandat n ziua de 15 mai
1948, fcea prea putin ca s le opreasc. Ordinea a cedat n fata anarhiei. Drept urmare,
multe tri care votaser la Natiunile Unite pentru partaj si-au schimbat gndul si exista o
puternic presiune international asupra liderilor evrei, n sensul de a renunta la
independent. Le era team c statul evreu va fi curtat de pe fata pmntului chiar la
nastere, cci arabii localnici s-ar fi unit cu armatele statelor dimprejur. Liderii evrei au
rezistat presiunii si au ignorat sfatul prietenilor lor ngrijorati. Hotrti s mearg nainte
cu proclamatia lor de independent, ei aveau de luptat cu atacatorii. Ei stiau, asa cum stia
orice evreu din tar, c de acum ncolo si pentru timp ndelungat, atta timp ct va dura
rzboiul, lupta trebuia s fie singura noastr preocupare. Dac nu luptam si nu cstigam,
n-ar fi existat nici o mplinire a visului sionist, n-ar fi existat nici independent, nici
imigratie, nici colonizare a pmntului.
Functia mea la statul-major general al Haganei era aceea de ofiter pentru treburile arabe
si ca atare trebuia s recrutez agenti care s ne aduc informatii asupra trupelor neregulate
arabe din Palestina. Am fost ajutat n aceast munc de Giora Zeid si Oded lanai, fii ai
unor familii de pionieri, care aveau excelente contacte cu arabi si druzi n Haifa si n
Nord.
Printre cei care luptau mpotriva noastr nainte de invazia la scar mare din mai se gsea
un batalion de mercenari druzi comandat de sabib Wahab. Mercenarii druzi erau
responsabili pentru operatiile din regiunea Haifa, iar baza lor se gsea n Galileea de Jos,
la Sfrm. Batalionul era sub comanda general a lui Fawzi al-Kaukji, conductor al
semiregulatei Armate de Salvare Arab, care era sprijinit de fortele siriene. Giora Zeid,

cu ajutorul prietenului su seik Salah Hanifas, primarul arab al sfaramului, socotea s-1
neutralizeze pe Wahab si batalionul su de druzi. ntre timp, ns, n martie 1948, Kaukji
a suferit o grav nfrngere n asaltul su asupra Mismar Ha'emek, un kibut strategic din
Sud-Vestul Nahalalului si, ca s slbeasc presiunea asupra fortelor sale, i-a ordonat lui
Wahab s atac Kfar Ata si kibutul Ramat lohanan, dou asezri la Est de Haifa.
78
*;
Fratele meu mai tnr, Zorik, era unul din ofiterii Brigzii Carmeli care lupta pe frontul
nordic ca s apere kibutul Ramat lohanan mpotriva batalionului druz. Btlia a durat
patrii zile, la mijlocul lunii aprilie. Unittile noastre au suferit pierderi grele, n special
din rndul tinerilor ofiteri, n a doua zi a btliei, pe 14 aprilie, Zorik a mers la asalt si nu
s-a mai ntors. Am dat fuga din Nahalal ca s-1 caut pe cmpul de btlie, dar, dat fiind
faptul c btlia continua, cutarea mea n-a putut fi dect una n prip. Numai cnd lupta
a ncetat, cu victoria noastr si naintarea Brigzii Crmei, corpul fratelui meu a fost
gsit, de ctre altii. El luase cu asalt o pozitie inamic n fruntea oamenilor si si czuse
lovit de un glonte n cap. Avea douzeci si doi de ani. Lsase n urma lui o sotie, Mimi, si
un bietel, Uzi, care niciodat nu avea s-si cunoasc tatl.
mpreun cu cumnatul meu Israel Gefen (sotul surorii mele Aviva), am intrat n sufrageria
kibutului, unde erau expuse corpurile celor czuti n lupt. Printre ele, 1-am identificat pe
acela al fratelui meu. Mama mi-a spus: Trebuie s fi fost greu s-1 identifici, corpul
lui e acoperit de rni"16.
Casa era n doliu. Rzboiul care continua si tinerii care erau ucisi zilnic estompau durerea
individual, clar nu si acas, n fiecare familie lovit de pierdere. Mama era mai atasat
de Zorik dect de mine sau de Aviva, pe de o parte pentru c era cel mai tnr, dar mai
ales dat fiind caracterul lui. Eu nu-i fusesem prea apropiat din cauz c, nc de cnd era
mic, am lipsit mult vreme de acas. Dar eram constient de extraordinara lui vitalitate, de
umorul lui spumos si de seriozitatea de sub acea veselie, nc din copilrie a rzbtut prin
viat ca si cum n-ar fi ntlnit nici o piedic. Cnd s-a decis s intre n Brigada Evreiasc
a armatei britanice, rzboiul mondial era pe sfrsite. O dat cu plecarea lui nu avea s mai
rmn nimeni care s mpart cu printii mei povara fermei. Avea s fie foarte greu
pentru dnsii. Tata a ncercat s-1 fac s-si multe gndul de la voluntariat, argumentnd
c ferma s-ar fi ruinat. Mama n-a fcut nimic ca s-1 opreasc. Dar el ntr-adevr doreste
s mearg voluntar" a spus ea, iar pentru dnsa asta era ceea ce conta. Fiecare, a explicat
ea, are propria-i viat de trit si nimeni nu are dreptul s-i cear s triasc n concordant
cu trebuintele si dorintele printilor si.
Dup ce el a fost ucis, a trebuit s stau cu printii mei o vreme, mai ales cu mama, cci
stiam c rana ei sufleteasc nu se va vindeca niciodat. Mama era privit drept o femeie
rezistent. De fapt era mai degrab fragil si cea mai mare parte din viata ei a suferit de
pe urma snttii subrede. Extrem de sensibil, desi nu-si mprtsea altora gndurile,
experientele vietii o afectau profund. Era o femeie cu un spirit independent, care nu
admitea compromisul, fr a fi ncptnat. Putea fi sarcastic cu cei care le cereau
altora s fac
79
doar ceea ce era dezirabil pentru ei nsisi. Cnd mi vorbea de copiii mei (mai ales de
lael) sau cnd se referea la mine, mi spunea nu ce s fac, ci m ntreba dac ceea ce
fceam o fceam din toat inima.

Pentru Zorik avea o dragoste aparte, dat fiind perfectiunea caracterului lui. El era diferit
de restul familiei, n ceea ce ne priveste pe noi, ceilalti, orice cale am fi ales, n orice am
fi crezut, exista ntotdeauna un ns", un poate", o rezerv, cealalt fat a medaliei.
Mama era si ea la fel. Dduse totusi nastere si crescuse un biat care era n ntregul lui
credint si ncredere. Spiritual, iubind sporturile, avea si pasiunea poeziei. Dup moartea
lui, mama, foarte drag mie, avea putine s-mi spun ori de cte ori ne ntlneam. Era o
femeie distrus. Lumina din ochi i dispruse.
La scurt timp dup acea btlie, Giora Zeid a luat din nou contactul cu druzii si m-a
informat c socotea c era cu putint s-i neutralizm. O ntlnire a fost aranjat pentru
noi cu mai multi ofiteri ai batalionului druz, la Tivon, n Galileea de Jos. Cnd le-am fost
prezentat ca fiind unul al crui frate a fost ucis n actiunea de la Ramat lohanan, obrazul
lor a plit. Ne bnuiau c i-am atras ntr-o curs, c ntlnirea era o stratatem ca s
rzbunm sngele lui Zorik. Ei erau arabi, iar ura ancestral fcea parte din obiceiul si
traditia lor. Presupuneau c la fel stau lucrurile si cu mine. Dar eu eram evreu si urmam
obiceiul si traditia noastr, n care nu-si gseste loc ura ancestral, n afar de aceasta,
moartea lui Zorik era durerea mea personal si o separam n mod strict de telul pentru
care luptam. Aveam de dus la ndeplinire o misiune politic si militar, s fac dintr-un
dusman un element neutru sau un prieten. Ofiterii druzi aveau s se linisteasc
numaidect. La sfrsitul negocierilor noastre ei au czut de acord s nu mai ia parte la
rzboi. Ba chiar unii dintre ei au trecut de partea noastr si au luptat n rndurile noastre.
Eram nerbdtor s prsesc spionajul si s iau parte activ la btlii. Lipsa unui ochi nu
m stingherea. Deocamdat nu m ngrijora gndul ce m voi face dac cellalt ochi era
si el lovit. Cnd Itac Sadeh de la Comandamentul Suprem al Haganei mi-a propus s
formez un batalion de comando, am acceptat fr a sta pe gnduri si de ndat am nceput
s-i plnuiesc constituirea.
Abia ncepusem s-o fac, cnd statul Israel a luat fiint si imediat a fost invadat de sase
state arabe. Eram chemat s nfrunt o situatie primejdioas.
80
PARTEA A II-A
INDEPENDENtA (1948-1952)'
^IBw^Wr
PERICOL PE MALUL IORDANULUI
Decorul a fost modest, dar evenimentul a fost memorabil, n dup-amiaza zilei de 14 mai
1948, la ora 4,30, David Ben-Gurion a deschis n mod oficial sesiunea Consiliului
National al Palestinei, ntlnirile liderilor evrei aveau loc de obicei n Ierusalim. Dar
Ierusalimul era acum sub asediu si cei mai multi dintre lideri au fost temporar cartiruiti n
Tel Aviv. Sesiunea s-a tinut de aceea n singura sal mare din oras, galeria de exponate a
muzeului.
Ben-Gurion s-a ridicat si a fcut istorie prin cuvintele sale de deschidere. Dup
nousprezece secole tulburi de la distrugerea de ctre romani a Ierusalimului si a statului
evreiesc, el anunta renasterea liberttii evreiesti pe vechiul su pmnt, proclamnd
rentemeierea Statului lui Israel. Statul trebuia s-si recapete existenta la miezul noptii,
ora cnd mandatul britanic expira. Venirea sabatului evreiesc a fcut necesar devansarea
orei acestei istorice si unice ceremonii, ntr-o atmosfer de emotie profund, Ben-Gurion
a citit apoi unei adunri linistite Declaratia de Independent a Israelului.
Cteva ore mai trziu, noul stat a fost atacat. Din Nord, Est si Sud s-au rostogolit

armatele expeditionare ale Libanului, Siriei, Iraqului, Transiorda-niei (mai trziu

cunoscut sub numele de Iordania) si Egiptului. Arabia Saudit a trimis o formatiune care
a luptat sub comand egiptean. Ele au trecut frontierele si au invadat Israelul.
Eram pusi n fata unei situatii primejdioase. Aceste armate inamice erau toate echipate cu
armele grele standard ale fortelor regulate ale unor state suverane. Ele nu ntmpinaser
nici o dificultate n achizitionarea de armament n mod deschis, pe canalele normale.
Evreii nu posedau un arsenal pe potriv n zilele izbucnirii Rzboiului lor de
independent, pentru c n perioada Mandatului singurele arme pe care forta de aprare
clandestin a Haganei si le-a putut asigura au fost arme mai putin dect mici, cteva care
blindate artizanale si cteva avioane usoare de antrenament.
83
Armata sirian a intrat n Israel la scurt vreme dup miezul noptii, n urmtoarele dou
zile sirienii au bombardat satele de pe Valea Iordanului si au stat pe pozitie pentru a le lua
cu asalt si a le pustii, n a treia zi, 18 mai, am fost chemat de la pregtirile batalionului
meu de comando si trimis n Nord ca s iau comanda sectorului Valea Iordanului.
Cartierul general era la Kvutat Kinneret, pe marginea sud-vestic a Mrii Galileei, n
vecintatea kibutului Degania.
n pofida faptului c eram din Nahalal si astfel nu mai eram demult kibutnic, ci mosavnic,
Degania, la urma urmei, a fost primul meu cmin si am rmas ntotdeauna constient de
aceast legtur. Cele trei drumuri nguste liniare care porneau de la sufrageria kibutului
si duceau la rul Iordan, curtea larg si deschis, indestructibila Miriam Barat, veterana
Deganiei, care m cunostea de mic copil, drumul prfuit ctre Zemah, dealurile de bazalt,
vntul de var arztor nu le-am uitat niciodat si nici nu se schimbaser. Au rmas o parte
din mine. Ceea ce am trit mai trziu au fost straturi adugate la temelia pus de Degania.
Ele nu au nlocuit-o. Niciodat nu m-am dus" doar la Degania. A fost ntotdeauna o
revenire acas.
Fortele desfsurate pentru aprarea Vii Iordanului erau ntr-adevr slabe. Batalionul
Barak din Brigada Golani a pus stpnire pe linie cu dou companii. Cnd am luat
comanda sectorului, la cartierul general din Kinneret, ni s-a spus c n primele ore ale
acelei zile sirienii declansaser un atac asupra companiei din Zemah, la Est de Degania.
Aceast unitate format din recruti din partea locului se retrsese, lsnd n urma ei morti
si rniti; membrii kibuturilor vecine sa'ar Hagolan si Massada (a nu se confunda cu
Masada din Sud) si-au abandonat asezrile; iar sirienii se pregteau acum s atace
Degania si kibutul-frate cunoscut sub numele de Degania B. Singura sperant sttea n
primirea de ntriri din afar. Din fericire, aflat n drum spre acest sector, am alergat n
ntmpinarea prietenului meu Uri Bar-On cu o unitate de voluntari care si ea se ndrepta
spre Valea Iordanului. La fel a fcut o companie din Gadna, format din elevi din anul III
al cursului premilitar NCO, care a ajuns la Degania prin Tiberiada. Eu nsumi am adus n
automobilul meu o contributie grozav: trei PIAT-uri (bazuca antitanc).
Comandantul Brigzii Golani, Mose Montag, m-a primit cu amabilitate, dar cu prea putin
entuziasm. Adevrat, fusese trimis de Statul-Major General, dar nu era clar pentru ce. Mi
se spusese s ndeplinesc operatiuni speciale n spatele liniilor inamice si s acord sprijin
Vii Iordanului, dar c trupele locaJe nu aveau s se afle sub comanda mea. La nceput
am fost iritat. Cu toate acestea, dup ce am fcut un tur de inspectie a pozitiilor noastre pe
front, n Degania A si B si n trile nimnui" din apropiere, am ncetat s mai fiu
84

preocupat de cine si cui i este subordonat. Situatia era att de disperat nct problema
era nu de dat ordine, ci aceea a ce era de fcut.
Forta sirian, cartiruit lng localitatea Zemah ocupat, consta dintr-o brigad de
infanterie ntrit cu tancuri, care blindate si artilerie. Ea avea uneori sprijin aerian. Tot ce
aveam noi erau cocteiluri Molotov (bombe artizanale: explozivi n sticle), cteva bazuca
antitanc, o serie de arme mici si mult suflet si devotament. Au venit si alti voluntari, unii
singuri, altii n mici grupuri, din Valea lezreelului, din vechiul oras Tiberiada si din satul
lavniel, ca s-i ajute pe kibutnicii din Degania. Montag, comandantul brigzii, mi-a spus
c patru tunuri de 65 mm erau n drum spre noi.
n cea de a treia zi de lupt, cu localitatea Zemah pierdut si dou asezri abandonate,
zona era cufundat n tristete. Copiii si femeile necombatante au fost evacuati. Seara,
Palmach, cea mai activ dintre unittile de lupt ale Ha-ganei, nc spera c situatia putea
fi restabilit. O companie din a sa Brigad Iftah a plecat s recucereasc postul de politie
fortificat din Zemah, dar s-a ntors dup miezul noptii, dup ce ncercarea esuase. Nu mai
rmsese de fcut nimic altceva dect s ne pregtim noi nsine de aprare, iar noi am
fcut aceasta toat ziua care a urmat, 19 mai.
Asezrile care se bizuiser pe linia de aprare Zemah nu aveau santuri de aprare n toat
puterea cuvntului si era necesar ca ele s fie rapid fcute. Omul responsabil de aprarea
Deganiei era Giora, din kibutul vecin Afikim, dar a trebuit s gsesc un om din afar care
s preia aprarea Deganiei B. L-am ntrebat pe un veteran al Haganei, vecin de-al meu
din Nahalal, dac voia s fac lucrul acesta si am fost fericit cnd a acceptat. Am gsit, de
asemenea, o sprtur n flancul nordic al aprrii: Bet Ierah, exact la Nord de Degania,
era neocupat. E adevrat c era un tumulus arheologic, nu o asezare, dar controla drumul
de la Zemah la Degania si podul de peste Iordan. Le-am cerut voluntarilor din lavniel s
se desfsoare la Bet Ierah si s se fortifice pe povrnisurile estice, asa nct s se gseasc
n flancul fortei siriene care putea veni de la Zemah la Degania. N-am putut n acea zi s
fac mai mult. Presupuneam c sirienii si vor concentra asaltul asupra coltului nordic al
Vii Iordanului, n ncercarea de a cuceri cele dou asezri Degania si coridorul dintre
rul Iordan si Marea Galileei. Aceasta era cheia naintrii spre Nord, ctre Tiberiada, sau
spre Vest, ctre satul Poria de pe nltimile Galileei. stiam foarte putin despre oamenii din
Batalionul Barak, dar n rndurile voluntarilor aveam multi prieteni din Nahalal si lavniel.
Sirienii au atacat n dimineata urmtoare, o zi de joi, devreme. Au nceput la ora 4,15
A.M. cu un bombardament de artilerie si mortiere, iar dup o jumtate de or tancurile
lor, nsotite de infanterie, au prins s nainteze spre
85
BTLIA DE LA DEGANIA
noi. Cu exceptia ctorva scurte intervaluri, atacul a durat nou ore. Sirienii si-au ndreptat
atacul asupra Deganiei si Deganiei B. n timpul luptei, avioanele siriene au efectuat
raiduri de bombardament, dar ele erau cu totul neprecise si n-au avut nici un impact
asupra situatiei.
Sirienii avansau ca la carte: tancuri flancate de infanterie. Cnd au ajuns n btaia
oamenilor nostri, infanteria s-a oprit si s-a adpostit n lanurile de orz. iar blindatele si-au
continuat naintarea. Tancurile siriene au ajuns la marginea celor dou Degania. Ba chiar,
n Degania, un tanc a reusit s sparg gardul si s ptrund n curte, dar a fost scos din
lupt de o bazuca antitanc si de cocteiluri Molotov. Mai multe tancuri au fost lovite de
oamenii din lavniel la Bet lerah, iar altele au fost distruse de la o distant de ctiva yarzi

de oamenii care aprau avanposturile kibutului. De la Poria, de pe nltimile Galileei, nea sosit vestea c asteptatele tunuri de 65 mm sosiser si c aveau s fie gata de actiune
ctre amiaz. Legturile prin radio nu functionau, asa nct ini-am trimis adjunctul la
Degania B s afle cum stteau oamenii ele acolo, trimitnd totodat o not prietenului
meu Uri, anuntndu-1 c, dac voi avea nevoie ele sprijinul artileriei, voi da instructiunile
necesare; dac nu, atunci nu trebuia s folosim tunurile n acea zi. Att Uri ct si
adjunctul meu au raportat c situatia n Degania B era foarte grav, asa nct am cerut
celor din Poria s deschid focul cu tunurile ct mai repede posibil.
86
Atacul sirian a fost zdrobit, iar trupele siriene s-au retras. Aceasta s-a datorat Ia doi
factori. Asaltul a fost respins de aprtorii celor dou Deganii si ai tumulului Bet Ierah,
iar ordinul sirian de retragere a venit dup ce tunurile noastre au lovit postul de politie si
livezile din Zemah. Ca s fiu mai precis, tancurile siriene au fost acelea care au primit
ordinul de retragere de ndat ce tunurile noastre au deschis focul. Trupele siriene, care au
auzit suierul obuzelor deasupra capetelor lor, nu au asteptat ordinul, ci pur si simplu au
rupt-o la fug de le sfriau clciele.
Seara se prea c sirienii au evacuat Zemahul si c s-au retras pe dealurile din Est.
Trebuia ns s ne ncredintm. Prin binoclul de cmp ndreptat spre Zemah n-am putut
vedea nici o lumin si nici o miscare. Am decis s merg acolo si s examinez situatia la
fata locului. Itac Brosi, comandantul Batalionului Barak si ctiva prieteni din Nahalal au
venit cu mine, iar detasamentul de recunoastere ne-a asigurat acoperirea. Luna nu era
plin, dar ddea destul lumin ca s vedem. Zemahul era gol, tcut, abandonat.
Corpurile oamenilor nostri ucisi n btlia dat cu dou zile mai nainte nc zceau n
santul de pe marginea drumului.
Era evident c sirienii fugiser cuprinsi de panic, prsind arme si vehicule mprstiate
n strad si n avanpost. Am luat un car radio sirian si ne-am ntors la cartierul general, n
Kinneret. Btlia luase sfrsit; o btlie grea, tragic si deprimant. A fost vrsat mult
snge tnr, snge nu de rzboinici experimentati, veterani, ci snge al unor brbati din
cei mai tineri, care au vzut moartea cu ochii larg deschisi. Rnitii fuseser lsati n
gemete la marginea drumului, camarazii lor fiind urmriti de foc si incapabili s aib grij
de ei. mpotriva tancurilor siriene, a carelor blindate si a artileriei, aprtorii nostri nu au
putut opune dect cantitti limitate de arme slabe (cu exceptia celor patru tunuri sosite n
ultimul moment), si chiar si dintre acestea multe erau defecte. Arunctorul de flcri, de
exemplu, nu a functionat; cocteilurile Molotov explodau prematur; o asezare nu spase
transee de protectie; o alta nu fusese narmat pentru rzboi. Cu toate acestea, n pofida
cazurilor nenorocite, a nepregtirii si lipsei de experient n lupt, pericolul a fost
nfruntat si biruit, ntr-o lupt care uneori a fost disperat. Toti au nteles n aceast rund
de deschidere a Rzboiului nostru de Independent c nu putea fi vorba de retragere sau
de capitulare.
87
BATALIONUL 89 COMANDO
Cnd m-am ntors din Valea Iordanului, am nceput s pun pe picioare batalionul
mecanizat de asalt", cum era el denumit oficial, pe care mi ceruse Itac Sadeh s-1 formez
nainte ca eu s fi plecat la Degania. I s-a dat numrul 89 si urma s fie o unitate din
brigada blindat a lui Sadeh. Aceast brigat, ns, atta timp ct am fcut eu parte din ea
cel putin, nu a luptat niciodat singur, iar Batalionul 89, ct timp i-am fost comandant, a

operat ntotdeauna n mod independent.

Am fost fericit n privinta acestei numiri. Era exact ceea ce mi doream. Itac mi-a explicat
c batalionul trebuia s serveasc drept unitate special de comando, n felul acelor
unitti de asalt britanice din anii celui de al doilea rzboi mondial, Long Range Desert
Patrole si Popskl's Private Army11. Al nostru, desigur, avea s fie de o mrime mai
redus, fr resursele acelora si fr distantele pe care acele unitti le aveau de acoperit,
dar animate de acelasi spirit de ndrzneal si inortodox. La nceput mi s-a spus c
batalionul va dispune doar de jeepuri si de un echipament usor, fr arme de sprijin si fr
blindate. Functia sa ar fi fost s ptrund adnc n teritoriul inamic si s opereze n
spatele liniilor. Mai trziu s-a decis s includ o companie de sprijin, iar principalul su
vehicul s fie autoblindatuj.
Mrturisesc c, desi schema de organizare si armamentul erau importante si puteau
determina capacitatea de lupt a unittii, m preocupam prea putin de aceste probleme.
Le-am lsat adjunctului meu, lohanan Peltz, un ofiter experimentat care a servit n Jewish
Brigade din armata britanic n rzboiul mondial si care era un om al organizrii", mai
familiar cu administratia si logistica. M-am concentrat asupra selectrii si recrutrii
oamenilor. Nu peste mult vreme am avut patru grupuri distincte, iar fiecare din ele a
devenit nucleul unei companii. Tineri din kibuturi si mosave au format o companie; o alta
a cuprins tineri din Tel Avi v; o a treia numra membri ai Lehi, acronimul evreiesc pentru
Grupul Stern, una din fostele miscri clandestine disidente; iar
88
compania a patra era compus din voluntari de peste mri, n majoritatea lor evrei
veterani din Africa de Sud. Fiecare din aceste grupuri a atras la sine alti voluntari, n mare
msur prin relatii de prietenie personal. Oamenii din Nahalal i-au atras si pe altii din
mosav, crora li s-au alturat prieteni din lavniel din Galileea si din Gvat, ca si din alte
kibuturi din Valea lezreelului. Grupul din Tel Aviv, condus de Akiva Sa'ar, a recrutat
camarazi din orasul lor. Iar comandantul companiei Lehi, Dov Granek, poreclit Blondie,
si-a chemat vechii tovarsi din toate prtile trii. Multi dintre acesti voluntari apartineau
deja altor unitti si, ca s ni se alture, aveau nevoie de permisiunea ofiterilor sub a cror
comand se gseau. Aceasta nu era ntotdeauna dat. Totusi ei au venit, cu sau fr
permisiune.
Unul dintre oamenii din grupul celor de peste mri era un voluntar iesit din comun, un
francez oarecum bttor Ia ochi, pe care I-am cunoscut sub numele de Teddy Eitan. Dup
cte se prea, servise n rzboiul mondial ntr-o formatiune blindat francez si ni s-a
asociat ca ofiter instructor. Era foarte popular, dar aria nvtturii sale era limitat. Se
fcea util n special n instruirea tehnic privind diferitele tipuri de arme, echipamentul de
semnalizare si ntretinerea vehiculelor. Dar cnd era vorba de folosirea terenului sau de
deprinderile elementare de lupt, de sprijin, de miscare si foc", cei mai multi dintre
oamenii nostri, ndeosebi ofiterii, erau mai bine informati. Toti, desigur, erau mai
familiarizati cu tara. Iar tactica, n orice caz, trebuia s fie adecvat conditiilor specifice
fiecrei btlii.
Baza batalionului a devenit fostul lagr al armatei britanice de la Tel Litvinsky (acum Tel
Hasomer), situat la jumtate de drum ntre Tel Aviv si satele Yehudia si Ono, care n acea
vreme erau ocupate de trupe iordaniene. Ni s-au dat corturi si cteva cabane prefabricate
pentru ofiteri si luarea mesei n comun, dar cele mai multe pentru depozitarea
echipamentului.

Vehiculele, armele si oamenii au ajuns la baz cu trita. Dar cel mai important element
era prezent ntru totul: ncrederea si spiritul de lupt, vointa de a intra n actiune si de a-1
izbi pe inamic. Aceasta era calitatea pe care o cutam si am fcut totul ca s-o ncurajez.
Credeam cu adevrat c puteam iesi victoriosi din orice btlie. S-a gsit ntotdeauna o
cut a terenului de-a lungul creia puteam nainta, vreo stnc ce ne permitea s ne
ascundem si o tactic militar judicioas si suprinztoare care s ne aduc n avantaj fat
de inamic.
Era var. Noptile erau calde, aerul plcut, iar pmntul se ntindea n fata noastr.
Uniforma noastr consta din pantaloni si cmas kaki, fr nsemne de grad. Armele
noastre erau un jeep si o mitralier. Oamenii nostri erau de prima clas.
89
n acel moment, lipsa unui ochi nu mai constituia un handicap pentru mine. Nici n
ntuneric nu m poticneam; picioarele mele si gseau singure calea. La zgomotul de
mpusctur sau de obuz nu simteam nici un recul instinctiv, iar cnd m gndeam la
aceasta mai trziu, gseam c nu era vorba de curaj, ci pur si simplu de o indiferent
fizic n fata zgomotului de foc de pusc si de explozie. Chiar si atunci cnd loviturile
erau aproape de mine, mproscndu-rai fata cu boabe de trn, nu m prea simteam n
primejdie. Mai degrab era valabil reversul: o dat ce poti ntelege unde vor cdea
obuzele nseamn c le poti evita.
n ziua de 20 iunie 1948, cu putin timp nainte de a termina organizarea si instruirea
batalionului, am fost chemat n grab la cartierul general al lui Itac Sadeh, comandantul
brigzii blindate. Sadeh mi-a spus c o nav ncrcat cu arme, Altalena, a fost adus la
trmul nostru de ctre Irgun, marea miscare clandestin dizident de dinainte de
proclamarea statului, n perioada Mandatului, responsabil pentru administrarea treburilor
evreiesti era Jewish Agency for Palestine. Irgun, ns, a refuzat s-i recunoasc
autoritatea. Arma de rezistent clandestin a Jewish Agency a fost Hagana, dar Irgun si
Grupul Stern (Lehi) au fcut presiuni pentru msuri mai extremiste mpotriva teroristilor
arabi, la fel ca administratia britanic, si actionau n mod independent, n momentul n
care a luat fiint statul, s-a admis ca Irgun s se supun jurisdictiei guvernului israelian.
Cnd prima ncetare a focului decis de Natiunile Unite a intrat n vigoare, n ziua de 11
iunie 1948, Israelul si statele arabe au czut de acord s nu se mai introduc noi arme pe
teritoriile lor. Ambele prti, desigur, violau acest acord, ns pe ascuns. Cu toate acestea,
Irgun a hotrt s aduc un transport de arme n mod ftis, pe vasul Altalena. Acest act
putea fi interpretat ca o iresponsabil si absurd sfidare la adresa autorittii guvernului si
se impunea s ne ocupm imediat si cu vigoare de lucrul acesta.
Pe cnd eu eram instruit de ctre Itac Sadeh, Altalena era ancorat la Kfar Vitkin, la
douzeci si trei de mile Nord de Tel Aviv, descrcndti-si armele destinate membrilor
Irgunului, care nc nu fusese dizolvat. Brigada Alexandroni a Comandamentului Central
primise ordinul s pun stpnire pe arme, dar unele din trupele sale se opuneau s-i atace
pe oamenii Irgunului. Aceast sarcin trebuia de aceea s fie ncredintat batalionului
meu. Nu eram prea bine initiat n complexele relatii interne dintre Irgun si guvern, dar, nu
ncpea discutie, datoria mea era s ndeplinesc acest ordin. Oricum, am decis s nu-i
implic pe ex-membrii Grupului Stern, pentru care confruntarea armat cu fostii lor
confrati disidenti ar fi fost deosebit de neplcut, ci s folosesc doar compania format
din oameni din asezrile agricole.
90

Aceast companie, comandat de Uri Bar-On, s-a deplasat la Kfar Vitkin, iar eu m-am
dus acolo mai trziu, spre amurg. Oamenii mei au cerut Irgunului s abandoneze
operatiunea. Replica lor a fost o salv de focuri, n care opt dintre oamenii nostri au fost
atinsi, doi mortal. Am instalat mortierele si am nceput s bombardm plaja. Ciocnirea a
luat sfrsit si au nceput negocieri ntre comandantul lor si Uri Bar-On. ntre timp vasul a
ridicat ancora si a pornit-o spre Tel Aviv, prsind mici mormane de arme pe plaj.
Cearta dintre Irgun si guvern era politic, iar conflictul de pe plaja Kfar Vitkin a voalat
adevratul nostru tel militar. Nu n rzboi eram noi angajati aici si nu acestia erau
inamicii nostri. Asa gndeam eu, cnd deodat am fost convocat la marele Cartier
General si mi s-a spus s fiu gata s nsotesc corpul colonelului David Marcus, pentru
nmormntare n Statele Unite. Trebuia s mearg cu mine lossi Harel, un alt tnr
veteran al Haganei.
Avusesem doar cteva ntlniri ntmpltoare cu Marcus si nu-1 cunoscusem bine, dar
auzisem multe despre dnsul. A fost ofiter evreu n armata american, absolvent al
academiei militare de la West Point18, cu un excelent record n cel de al doilea rzboi
mondial. Desi nu era parasutist, a cerut s participe la asaltul aeropurtat din Ziua-D si a
fost parasutat n Normandia, n pofida lipsei de antrenament preliminar. La nceputul lui
1948 a venit ca voluntar n Israel si a luptat n rndurile armatei noastre. Caracterul su si
profesionalismul de care ddea dovad ne-au fost de un pretios ajutor n modelarea noii
armate a Israelului, rsrit din clandestina Hagana. El a fost numit comandant al
frontului de la Ierusalim la sfrsitul lunii mai. Unsprezece zile mai trziu a fost omort,
cnd si prsise cortul n timpul noptii si se plimba pe lng perimetrul ngrdit al
campamentului.
Nu aveam nici o idee despre protocolul de nmormntare la West Point, unde trebuia s
reprezint Israelul, dar mi s-a promis necesara ndrumare cnd voi ajunge acolo, ntre timp
au fost improvizate o uniform si nsemnele rangului. Comanda s-a fcut la niste
furnizori de echipamente din Tel Aviv si, dup o consultare general, n care comerciantii
si-au amintit de culoarea si croiala uniformei n armatele din trile de unde ei proveneau,
au ales o jachet verde nchis, la care au adugat epoleti si bereta si centura pe potriv.
Am zburat ntr-un avion KLM, care fusese utilizat la transportul cailor de ras. Inelele de
fier nc mai erau fixate n podea, iar noi am nnodat la ele frnghiile care legau sicriul
colonelului Marcus. Lng acesta erau dou saltele si pturi, pentru lossi si pentru mine.
Am fcut escal la Paris pentru realimentare cu combustibil, iar acolo mi s-a nmnat o
cablogram de la primul-ministru Ben-Gurion, care mi ordona s m rentorc ct mai
curnd posibil pentru o ntlnire cu el. n consecint,
91
am stat n Statele Unite doar cteva zile si, n afar de West Point si de New York, n-am
vzut nimic din America, desi aceasta a fost prima mea vizit pe continentul american.
n New York m-am ntlnit cu familia lui Marcus si cu un numr de alti evrei care erau
interesati de cele ce se ntmpl n Israel. Unul dintre tinerii brbati, pe nume Abraham
Baum, care s-a distins n luptele din cel de al doilea rzboi mondial n cadrul celei de a 4a Divizii Blindate americane, ntr-o solid unitate de lupt condus de colonelul
Creighton Abrams, mai trziu general de prestigiu n Vietnam. Una din isprvile sale a
fost conducerea unei unitti de soc, cu care a ptruns adnc n spatele liniilor germane ca
s-i salveze pe prizonierii americani. Aceast misiune particular, ntreprins la scurt
timp nainte de terminarea rzboiului, a esuat. Unitatea lui Baum a trecut prin liniile

inamice si peste un ru si a intrat n lagrul de prizonieri, dar a fost decimat de germani

la retragerea acestora, iar Baum, rnit, a fost fcut prizonier. Oricum, dup cteva minute
de conversatie la ntlnirea noastr din New York, am recunoscut n el soldatul care stia
despre ce vorbeste. Ceea ce m-a interesat n mod deosebit a fost faptul c noi, n Hagana,
din cauz c eram o miscare clandestin, n mod necesar operam n mici unitti, n timp
ce acum, ca armat legal a statului independent Israel, trebuia s manevrm formatiuni
mai mari. Eram bucuros s aud de la Baum, cu experienta lui de lupt ntr-o mare armat,
c era acolo nc loc pentru o unitate de comando ca aceea pe care tocmai o organizasem
si c ea avea, ntr-adevr, o mare valoare.
Cuvintele lui Baum se potriveau de minune cu ideile mele si nc mi mai amintesc de
conversatia noastr. EI predica importanta suprem a vitezei de actiune si a mobilittii n
btlie. Dup prerea lui, cel mai bine este s nu ntreprinzi patrulri de recunoastere
preliminar n lumina planului de atac proiectat, deoarece informatia astfel culeas este
de obicei insuficient, iar prin avertizarea inamicului elementul de surpriz este pierdut.
Cel mai bun lucru este s mergi direct la asaltarea pozitiilor, cu unitatea de recunoastere
miscndu-se n fat, observnd, simtind, intuind situatia, raportnd n spate si cluzind
forta principal. Experienta lui Baum era generat de o categorie de rzboi diferit, dar
multe din punctele relevate de el mi se preau aplicabile si la noi. Unul era trebuinta
miscrii continue. Altul era s ai comanda direct a actiunii, de pe linia frontului, asa
nct s poti vedea, cu propriii ti ochi, ce se ntmpl mai degrab dect s te bazezi pe
rapoarte de la a doua mn.
M-am ntors n Israel n acelasi avion si din nou am dormit pe o saltea ntins pe
pardoseal, cci avionul transporta acum lzi ce contineau primele bancnote ale
Israelului, care tocmai fuseser tiprite n Statele Unite. Pe cnd ncepusem s aterizm
pe aerodromul de Ia Ein semer, la jumtatea distantei
92
dintre Tel Aviv si Haifa, s-a tras n noi de pe pozitiile arabe din apropiere; dar era tir de
amatori, nimic serios. Eram bucuros c aceast cltorie oarecum neobisnuit luase
sfrsit si c eram din nou acas. M-am ntors de ndat la Batalionul 89, direct de la
aerodrom, n timp ce n urechi nc mi bzia sunetul motoarelor avionului din acel lung
zbor. Prima ncetare a focului din acel rzboi nc nu se sfrsise si am plnuit s merg la
culcare n momentul n care am ajuns la Tel Hasomer, unde stationa batalionul. Dimineat
trebuia s ncep munca cu batalionul.
Nici vorb de somn. Intrnd pe portile bazei, am ntlnit coloana batalionului. Trebuia s
mrsluiasc la Kfar Sirkin, la vreo zece mile usor Nord-Est de Tel Aviv. De acolo, n
zori, unitatea trebuia s treac vijelios la Operatiunea Danny", actiune major de pe
frontul central, care tintea s-i resping pe arabi de pe pozitiile detinute doar la cteva
mile Est de Tel Aviv. Mi-am schimbat repede hainele si m-am alturat oamenilor mei.
Obiectivele principale ale batalionului erau capturarea posturilor inamice din jurul satelor
arabe Kula si Tira, care formau o parte din linia avansat a inamicului n acest sector
central. Tira, satul cel mai sudic dintre cele dou, se gsea la mai putin de trei mile NordEst de aeroportul international Lod, care se afla n minile noastre, dar n btaia tunurilor
inamicului. Orasul Lod nsusi, care era n ntregime n minile arabilor, se afla la vreo
dou mile Sud de aeroport. Nu m-a interesat prea mult planul operational elaborat de
adjunctul meu, Peltz. Am cerut o lung pregtire, asigurtoare, cu mortierele noastre de
81 mm. Eram n favoarea unui atac rapid, surprinztor.

n zori ne-am deplasat n directia satului arab Kula. Era prima dat cnd luptam cu
batalionul. Pe msur ce ne apropiam de tint, intram sub focul puternic al inamicului.
Autoblindatele care trebuiau s se npusteasc n sat s-au oprit, au instalat mortierele si
au tras cteva lovituri, n loc s dea deplin expresie capacittii sale de lupt, aruncnduse cu ntreaga sa greutate asupra tintei, utiliznd ntreaga sa putere de foc si spulbernd
pozitiile inamicului, batalionul pur si simplu a pus n functiune o jumtate de duzin de
mortiere. Nu era o treab de prim clas. Ceva trebuia fcut, dar s fi vorbit la radio nu
m-ar fi dus nicieri. Asa c m-am dus direct la Akiva Sa'ar si i-am spus s nu mai umble
cu mnusi de cprioar. El s-a repezit n Kula fr zbav, iar eu am luat compania a
doua si am luat cu asalt satul vecin Tira. Amndou pozitiile au fost capturate. Pierderile
noastre au fost cinci rniti.
Urmtoarea tint care ni s-a dat a fost Deir Tarif, o pozitie arab puternic, la vreo dou
mile Sud de Tira si cam la aceeasi distant de aeroport. Atacul nostru aici trebuia s fie
coordonat de cartierul general al brigzii, asa nct i-am spus adjunctului meu s ia
msurile necesare, n timp ce eu m-am dus la
93
Tel Avi v, la ntlnirea cu Ben-Gurion. n timpul noptii, la scurt timp dup ntoarcerea
mea din Statele Unite si cu cteva ore nainte de a fi mers n actiune, am primit un nou
mesaj, mai tios, n care mi se reamintea de cablograma primit la Paris si mi se ordona
s vin nentrziat. Mi-am cerut scuze si mi-am vzut de treab la batalion. Acum, cnd
dispuneam de un scurt rgaz, m-am ndreptat spre cabinetul primului-ministru.
L-am gsit pe Ben-Gurion ngrijorat. Eram atacati de arabi, iar el avea necazuri cu evreii.
Irgunul si Grupul Stern nu acceptau autoritatea guvernului. si nu totul i era pe plac n
fortele de aprare ale Israelului. M-a chemat mi-a spus el pentru c dorea ca eu s
preiau Comandamentul Ierusalimului de la colonelul David saltiel. Era evident c, pentru
Ben-Gurion, Ierusalimul punea una din problemele centrale ale rzboiului si c el socotea
c actualul comandant-sef nu era suficient de viguros si de agresiv. Am apreciat
importanta misiunii propuse, dar 1-am fcut s-si mute gndul de la mine. I-am reamintit
c tocmai luasem comanda noului batalion de soc si c ncepusem prima noastr btlie
chiar n acea dimineat. In nici o mprejurare nu doream s-1 prsesc, renuntnd la
comanda unei unitti de lupt si la responsabilitatea de a o conduce personal n actiune.
La Comandamentul Ierusalimului ar fi trebuit s dau ordinul ca altii s lupte. Aici trebuia
s lupt mpreun cu oamenii mei.
Ben-Gurion m-a ntrebat cum a mers btlia din acea dimineat, iar eu i-am spus. A czut
apoi de acord c m pot, deocamdat, ntoarce la unitatea mea. Problema ocuprii
postului de la Ierusalim urma s fie amnat pn la terminarea cu bine a Operatiunii
Danny".
n timp ce eram la primul-ministru, batalionul meu se deplasare, iar eu m-am silit s-1
prind din urm. Am aflat c era acum lng Deir Tarif. Am sofat n directia usor NordEst, spre Petah Tikva, cotind ctre Sud-Est nainte de a ajunge acolo si m ndreptam spre
Deir Tarif cnd a nceput s cad ntunericul. M aflam pe un drum care prea s nu fi
fost umblat n ultimul timp si am presupus c trebuia s fie minat, pentru c era
improbabil ca arabii s nu fi blocat drumurile ce duceau de la linia frontului nostru la a
lor. De aceea m-am hotrt s astept zorii zilei nainte de a merge mai departe, asa c am
tras ntr-un lan de mei, pentru un pui de somn, prima mea sans de a atipi n ultimele
patruzeci si opt de ore. Acum, ca membru al unei cavalerii" mecanizate, fcnd rzboiul

pe spinarea unui vehicul si n permanent miscare, nimic nu putea fi mai odihnitor, mai
relaxant si confortabil dect s te lungesti pe buna tarin.
M-am trezit n zori, am putut distinge urmele vehiculelor si am avut grij s-mi tin rotile
pe fgasul lor. Dup circa o or am luat contact cu unul dintre
94
detasamentele mele. Am ntrebat de adjunctul meu, Peltz, si 1-am gsit nvelit ntr-o
ptur veche, ntr-o dumbrav de mslini, dormind, dup ziua si noaptea istovitoare pe
care le petrecuse. L-am scuturat usurel ca s-1 trezesc si i-am cerut s-mi relateze cele
ntmplate n absenta mea. Din mormiala lui am nteles c batalionul fusese scindat si
mprstiat de la Tira si pn la Deir Tarif. Oamenii nostri se btuser cu Legiunea Arab
la Deir Tarif, iar Uri Bar-On si Arik Nehemkin, comandantii mei de companie, fuseser
rniti si evacuati. Batalionul 82 Tancuri, care ndeplinise o operatiune de mentinere pe
acea pozitie, decisese s se retrag n dup-amiaza trecut, iar compania noastr de
jeepuri i luase locul.
Clocoteam de furie. I-am urat lui Peltz vise plcute si am ordonat numaidect ca toate
celelalte unitti ale batalionului s se pun imediat n miscare ctre Deir Tarif, fr s uite
c imediat nseamn imediat! N-am reusit s nteleg de ce Batalionul 82 Tancuri s-a retras
si cum de se astepta ca o unitate de jeepuri s lupte cu blindatele fr s dispun de
blindate. Dar nimic din toate acestea nu era important pe moment. Ceea ce m nfuria era
faptul c n loc ca batalionul nostru s fie folosit ca un pumn de fier puternic, scuipnd
foc si spulbernd inamicul, el fusese sfrmat si utilizat pe buctele, unor detasamente
dndu-li-se misiuni echivalente cu paza n satele arabe care deja fuseser cucerite.
La Deir Tarif 1-am gsit pe Akiva Sa'ar cu compania sa de autoblindate. El sosise aici cu
o sear mai nainte s dea sprijin lui Uri, iar acum oamenii si erau adpostiti n santuri si
stpneau versantii vestic si nordic al dealului, n timp ce Legiunea Arab domina
versantul estic. Akiva a ncercat s m conving s nu urc pe coama dealului spre a vedea
care este situatia, deoarece acesta era n continua btaie a artileriei, iar trgtorii de elit
iordanieni trgeau ori de cte ori ntrezreau aparitia vreunui cap. I-am ordonat soferului
meu s mne rapid n vrful dealului si s-si parcheze jeepul dup o grmad de bolovani
pe care o reperasem acolo. Jeepul a pornit ntr-un zig-zag dezlntuit pe pant n sus, iar
printre rsuciri si cotiri am observat c Akiva era exact n spatele meu, asa cum m
asteptasem.
Am privit n jos si am vzut mai multe vehicule de-ale noastre avariate, ntepenite n
coasta dealului. Dar am vzut si un car blindat iordanian zcnd pe-o parte, cu rotile de
pe o latur ntr-un sant. Nu-mi venea s cred ochilor n fata acelei minunate privelisti: un
car blindat adevrat, cu placajul gros, n aparent utilizabil, echipat cu un tun cu obuze de
dou livre! N-aveam de fcut nimic altceva dect s-1 tragem afar din sant, s-1 aducem
n liniile noastre si s-1 folosim. Este adevrat c iordanienii bombardau si c tintasii lor
de elit trgeau la orice ncercare de a ne apropia de carul blindat, dar, cu
95
ATACUL BATALIONULUI 89 LA LOD
Kuto
MNabaIU Lagrul Bet Naballa
caria. JCMUSMIM
ingeniozitate, cu un dram de noroc si cu un odgon de remorc, treaba putea fi fcut.
ntre timp sosise restul batalionului, realimentat cu combustibil si cu munitia necesar.

Am nceput s m simt usor nelinistit. Ce asteptam? De ce nu eram n actiune? si care era

urmtoarea noastr tint? nltimea Deir Tarif avea s fie curnd n ntregime n minile
noastre. Ce urma? n fata ochilor nostri, la Est, n proxima vale, se afla Bet Naballa. Pe
deal, imediat dincolo de acea localitate, se gseau pozitiile fortificate ale Legiunii Arabe.
A le cuceri printr-un atac frontal nsemna s coborm n vale si s ne ctrm apoi la ei. O
asemenea actiune nu avea nici o sans de succes. si nici nu puteam repeta metoda prin
care ntr-o zi si o noapte am asaltat si luat n stpnire pozitiile inamice din satele Tira si
Kula, precum si cea mai mare parte din Tarif. Actiunile locale indirecte care s culmineze
cu o izbire rapid si strpungerea nu erau indicate aici, cci nu putea fi vorba de nici o
surpriz si de nici o lovitur fulgertoare, mpotriva noastr erau aliniate artileria Legiunii
arabe, care blindate cu placajul masiv, arme antitanc si poate tancuri.
Am cntrit ntreaga problem, n timp ce priveam n jurul meu. Deasupra dumbrvilor
de portocali, la o deprtare de vreo trei mile si jumtate, ctre Sud-Vest, se vedea
importantul oras arab Lod. Terenul dintre noi era plat. Mi s-a prut c lucrul cel mai
ntelept ce aveam de fcut era s tintuirn aici unittile Legiunii Arabe locale, lsndu-le
s se hrtuiasc cu o mic fort de pstrare a pozitiei, n timp ce restul batalionului avea
s se pun n miscare spre Lod. Trebuia s ajungem acolo dintr-o directie neasteptat,
dinspre Est, dinspre liniile arabe, chiar de-a lungul coridorului ce lega orasul de
principalele forte ale legiunii la Est, fiind improbabil ca acesta s fie fortificat si aprat
cum se cuvine n acel sector. O strpungere aici mi s-a prut cea mai logic miscare si ea
trebuia fcut ct mai rapid, chiar n acel moment cnd Lodul se astepta cel mai putin la
aceasta.
Putea batalionul s-o fac? Cnd am intrat n actiune, cu dou nopti mai nainte, nici una
dintre companiile noastre autoblindate, jeepuri sau arme de sprijin nu era complet
ca efectiv si dotare. Toate erau n deficit de oameni si echipament. De atunci, dup
pierderile suferite n trupe si vehicule, eram si mai descompletati. Totodat eram mai bine
coordonati si mai siguri pe noi. Oamenii credeau n victorie. Sentimentul general era c
totul mergea bine. Primele semne de ezitare care erau evidente atunci cnd batalionul a
primit ordinul s asalteze Kula s-au risipit, iar acuma erau privite cu respect mobilitatea
autoblindatelor si focul precis al mitralierelor montate pe jeepuri. Dou dintre aceste
mitraliere fcuser ca un car blindat al Legiunii Arabe s se rstoarne, tintind direct n
fantele de vizibilitate ale conductorului.
97
I-am chemat pe comandantii de companie si le-am spus, pe jumtate n glum, pe
jumtate n serios, dar cu o voce destul de tare nct s fiu auzit de unii din trup: Hai s
o terminm aici si s ne repezim la Lod". Din rspunsul lor era evident c ei gndeau c
glumesc. Lod, n definitiv, nu era un ctun lturalnic, cu un numr nensemnat de
locuitori. Cum, asadar, am fi putut noi, cu cele cteva vehicule ale noastre, s sperm s
cucerim un oras, cu cldirile sale din piatr tare, cu populatia sa numeroas si cu fortele
militare bine narmate stationate acolo?
Ceea ce puteam face, ceea ce trebuia s facem acum era s terminm cucerirea localittii
Deir Tarif, asa nct am alergat s vizitez plutoanele de peste drum si s le fac s avanseze
spre Est, fcnd inamicul s se retrag. Aproape c ajunsesem la primul pluton cnd m-a
ajuns din urm un curier cu un mesaj care m convoca la centrul de semnalizare. Ne
contactase comandantul Brigzii Iftah, Mulla Cohen, care dorea s vorbeasc cu
comandantul batalionului". stiam c aceast brigad opera n fata noastr ea era un

brat al clestelui, iar noi eram cellalt , dar nu stiam n mod exact unde se gsea n acel
moment. Am recunoscut vocea lui Mulla, iar el a trecut direct la problem. Una dintre
unittile lui se apropiase de Lod, ns fusese ntmpinat cu foc puternic, iar acum era
tintuit n dumbrvile de portocali din Sud-Estul orasului, i puteam veni n ajutor?
(Cnd, mai trziu, ne-am vzut la fat, am descoperit c ne luase drept Batalionul 82
blindat, mai mare si mai bine echipat dect noi, si nu batalionul de comando). I-am spus
c puteam. Trebuia s aranjm lucrurile aici si apoi vom veni. Am calculat c pn la
amiaz vom termina treaba noastr curent si c n jurul orei 2 P.M. puteam fi pe drumul
spre Lod.
Aveam acum de dus la ndeplinire proxima noastr actiune, asa nct trebuia s ne
grbim. Mortierele noastre si-au reluat focul ca s mping ndrt Legiunea din zona Bet
Naballa, iar compania Lehi a trimis mai multi oameni pe drumul KulaLod. Eram ns
de asemenea hotrt s recuperez din zona focului acel car blindat al Legiunii, rsturnat
n sant. Cu un tun ca acela, pus n serviciul nostru, puteam fi zmei!
Desi puneam un accent aparte pe marea valoare a acelui vehicul si a armei sale, el nc
zcea acolo unde fusese scos din uz, cu dou roti n sant si cu celelalte dou n aer.
Oamenii avuseser un respect mult prea mare pentru obuzele inamice ca s-1 miste de
acolo. Am srit ntr-un autoblindat si 1-am chemat pe unul dintre mecanici, ntrebndu-1
dac este gata s riste si s m nsoteasc la salvarea carului. Mi-a spus: Sigur c da, cu
dumneavoastr nu-i nici un risc", l remarcasem de mult pe acest biat. Era un tnr
usctiv, politicos, cu fata de copil, dintr-o asezare agricol din Cmpia saron. Din cauz
98
c sofa periculos nimeni nu-1 iubea. Ct ai zice peste am ajuns la carul blindat, 1-am
agtat de vehiculul nostru, 1-am zmucit din sant si 1-am repus pe rotile sale, ca apoi s-1
remorcm la poalele dealului.
Oamenii de la semnalizare i-au reparat radioul, mecanicii motorul si, cu o veneratie
deosebit, tunul. Aveam nevoie de instructie ca s-1 facem s: functioneze, asa nct un
jeep a fost trimis la o unitate vecin, de artilerie, ca; s aduc un instructor. Acesta le-a
tinut imediat unora dintre oamenii nostri cel mai rapid curs de artilerie tinut vreodat, iar
dup o or am fost informat c acel car blindat era gata de actiune. Am selectionat un
echipaj, iar acesta si-a botezat vehiculul Tigrul cel groaznic", exact numele pe care l
putea alege un fermier galileean din lavniel. Deir Tarif a devenit mai putin zgomotos.
Focul inamicului s-a domolit. Batalionul pru deodat mai putin obosit. Toate cugetele
erau ndreptate spre miscarea ce urma: aceea spre Lod.
M-am dus s inspectez Tigrul". Aparatul radio fusese nlocuit, iar motorul era n ordine.
Una dintre roti era putin turtit, dar nu exista roat de rezerv si n-o puteam schimba, n
turel sttea noul tunar", un soldat de rnd din compania de jeepuri. I-am spus s
ocheasc si s trag asupra unui copac aflat la o distant de 500 de yarzi. A fcut-o si i-a
smuls craca cea mai groas.
Blondul Dov Granek si compania sa au fost lsati n spate, ca unitate de ocupatie si de
hrtuire, n timp ce restul batalionului era gata pentru actiunea Lod. Am pornit la ora 2
P.M. Vehiculele nu erau ntr-o form ideal, dar oamenii erau. n capul coloanei mergea
carul blindat. Cineva zgriase pe teava tunului o sgeat si cuvintele Drept la tint".
Chiar si numai privind la acestea, inima tuturor se bucura, n urma Tigrului" venea
detasamentul de recunoastere pe jeepuri, dup care urmau autoblindatele. Un alt
detasament pe jepuri ncheia coloana.

Am parcurs o scurt portiune de drum n directia Sud-Est fat de Deir Tarif, naintnd dea lungul unei oaze din dreptul localittii Bet Naballa si intentionam s ne continum
marsul pe drumul pavat. Dar chiar cnd am ajuns la un punct situat la cteva sute de yarzi
de Bet Naballa, unde drumul se bifurca, o ramur lund-o spre Sud-Vest la Lod, iar alta
spre Sud-Est, am czut sub un foc antitanc. M-am deplasat n capul coloanei si acolo am
constatat c focul venea dintr-o dumbrav de mslini din apropiere. Nu aveam timp de
pierdut, asa nct am fcut stnga-mprejur si am gsit alt drum; peste ogoare. Undeva am
ntlnit un grup de arabi care au deschis focul, dar cteva salve ale mitralierelor noastre iau culcat napoi n lanurile de mei. Pe drum explozia unei mine ne-a fcut s pierdem un
jeep.
Am ajuns la Ben Semen, asezare evreiasc la jumtatea distantei dintre Bet Naballa si
Lod. nconjurat de arabi ostili, Ben Semenul fusese de luni de
99
zile tiat de restul comunittii evreiesti din tar. Oamenii de aici stteau la porti si priveau
la noi cu emotie retinut, dar cnd ne-am apropiat nu s-au mai putut stpni. S-au repezit
s ne salute, s ne ating ca s vad dac suntem reali, plimbndu-si minile pe arme si
pe vehicule. Dup lunga si periculoasa lor izolare, ntmpinaser o unitate din Brigada
Iftah, care venise din Sud doar cu putin timp mai nainte, iar acum ntmpinau din Nord o
coloan blindat" a Fortelor de Aprare ale Israelului, dotat cu csti de otel, huse contra
prafului, antene radio si Tigrul cel groaznic", n mod cert, fcusem impresie!
Batalionul, asezat n coloan de-a lungul drumului, s-a ndreptat spre Lod, care se afla la
dou mile spre Vest. Comandantul Brigzii Iftah, Mulla Cohen, mi-a spus unde se aflau
unittile sale, iar eu i-am artat sectorul n care trebuia s ne deplasm si i-am cerut s-si
tin oamenii n zona respectiv. Planul meu se baza pe ipoteza c inamicul nu luase n
Lod msuri speciale de aprare contra unui atac din aceast directie si c, prin urmare,
puteam ptrunde prin acest coridor Bet NaballaLod.
Nu dispuneam de informatii cu privire la inamic, la efectivul su, la dispunerea n teren
sau la armament. Dispunnd doar de un tablou general al situatiei, decizia de luat era
dac s atacm sau nu. Aveam o idee clar cu privire la modul n care batalionul trebuia
s procedeze. I-am adunat pe comandantii de unitate si le-am dat ordinele: Tigrul"
trebuia s porneasc n fat, urmat de prima companie de autoblindate, apoi de a doua
companie de auto-blindate, iar n coad jeepurile neprotejate. Eu aveam s fiu cu prima
companie de autoblindate. Dac Tigrul" sau vreunul din autoblindate era lovit sau oprit
n drum din vreo alt cauz, restul fortei trebuia s rup coloana, s se mprstie, s
gseasc modalitatea de a ocoli vehiculele oprite si s continue naintarea. O dat ce vom
fi trecut de avanposturile inamice si vom fi intrat n oras, batalionul trebuia s se
scindeze, s deschid foc la stnga si la dreapta, semnnd panic si fcndu-1 poate prin
aceasta pe inamic s capituleze. La ajungerea pe strada principal, prima companie
trebuia s-o ia spre Nord, iar a doua spre Sud. Jeepurile trebuiau s-si gseasc adpost n
spatele gardurilor de piatr sau n curtile cldirilor, lund pozitie de tragere. Ele nu
trebuiau s alerge pe strzi, deoarece puteau fi lovite. Cnd companiile si vor fi
ndeplinit sarcinile, ele aveau s se ntlneasc la principala rscruce. Dac o companie
ntmpina dificultti, cea de a doua trebuia s-i vin n ajutor.
Le-am spus ofiterilor s dea cea mai mare important metodei atacului. Dac batalionul
n formatie de coloan era oprit din fat, singurele elemente active n contact cu inamicul
erau primele vehicule. Restul era nu numai un element pasiv, ci, de asemenea, reprezenta

o tint static si compact pentru inamic. De aceea, n acest caz, ele trebuiau s se
desfsoare imediat pe
100
flancuri si s asalteze pozitiile inamicului din toate prtile. Trebuia astfel s exploatm pe
deplin puterea noastr de foc. n felul acesta eram mai putin vulnerabili, ndeosebi dac
ne miscm repede, ntr-adevr, viteza era esential. Ea trebuia, desigur, s reduc sansele
de a fi loviti si trebuia, de asemenea, s sporeasc impactul socului asupra inamicului.
Trebuia s ne npustim asupra adversarului nostru, s-1 strpungem", s-i zdrobim
spiritul si corpul. Instructajul a luat doar cteva minute. Ziua trecea. Trebuia s mergem
mai departe.
Genistii au curtat cmpul de minele defensive si au ndeprtat barierele care protejau
sectorul Ben Semen din fata Lodului. Locuitorii asezrii, care ne-au artat localizarea
minelor, ne priveau cu vdite rezerve, ndeprtnd baricada lor de securitate, i lsam
expusi si vulnerabili; si cine stia dac vom avea succes n operatiunea noastr? Reteaua
radio a fost deschis, scuturile radiatoarelor au fost nchise, cstile au fost coborte pe
frunti si calmul de dup pregtiri si de dinaintea actiunii a pus stpnire pe unitate.
Am avansat 100 de yarzi cnd am fost reperati. Eram n btaia focului, ns am continuat
s avansm, fr a ne replia. Dup cteva minute Tigrul" s-a oprit, a tras si a distrus
pozitiile inamicului. Am mers mai departe, dar am oprit din nou, dup cteva sute de
yarzi. De data aceasta ajunsesem n btaia liniei principale a posturilor inamice si
mitraliera lor pcnea aruncnd o grindin de gloante n peretii laterali ai autoblindatelor.
ntregul batalion era expus. Jeepurile s-au desfsurat de cealalt parte a drumului si au
deschis un foc precis pe flancuri, iar autoblindatele si-au gsit pozitii potrivite de tragere
si si-au adus contributia lor. Dar ele erau toate statice. Nici unul nu se misca. Portiunea de
drum din fata noastr era de netrecut, fiind tiat de un sant antitanc.
Am prsit autoblindatul meu si m-am dus la Tigru", care era ocupat cu bombardarea
principalelor pozitii defensive ale Lodului. Terenul din fata noastr era fr ndoial
nefavorabil, dar nu acesta era principalul motiv pentru care autoblindatele se opriser. Ele
se opriser deoarece, narmate doar cu mitraliere, doreau ca Tigrul", singurul vehicul
purttor de arm antitanc, s intre primul n oras. Ele preferau s mearg n urma
Tigrului", mai degrab dect invers.
Obuzele Tigrului" sprseser sacii cu nisip de pe pozitiile inamicului si nori de praf si de
nisip pluteau n aer. Prin acea negureal i-am vzut pe soldatii arabi lund-o la fug. Era
momentul s-o pornim nainte. Din fericire, exista o potec lateral, pe ogoare, fcut
parc spre a ocoli santul antitanc. I-am ordonat comandantului Tigrului" s stopeze focul
asupra sacilor cu
101
nisip si s avanseze pe potec. Aceasta putea fi minat, dar nu aveam timp pentru
investigatii.
Poteca nu era minat. M-am ntors la autoblindatul meu si batalionul s-a pus n miscare.
Miscarea era nceat, deoarece poteca era ngust, tiat de o serie de sntulete si
presrat cu mici bariere. Jeepurile, a cror singur armur" era constituit de
mitralierele lor, trgeau aproape fr oprire, cosind barierele de cactus. Curnd am luat
vitez, am trecut de linia de aprare a inamicului si am intrat n Lod. De la postul de
politie am fost ntmpinati cu foc puternic. Tigrul" a rspuns din mers si restul
batalionului 1-a urmat. Am ajuns la rscruce. Tigrul" a cotit la dreapta, cum era plnuit,

dar prima companie de autoblindate, care ar fi trebuit s fac la fel, a continuat s mearg
spre Sud, iar a doua companie si jeepurile au urmat-o. n felul acesta, batalionul nu s-a
scindat. Acum eram cu totii mpreun, cu exceptia Tigrului", care rmsese singur n
Lod.
Suburbiile orasului erau pline de trupe arabe care fugiser n Lod dup ce pozitiile lor
clin vecintate si satele fuseser cucerite. Acum militarii arabi trgeau asupra noastr si
aruncau grenade si rcneau. Ne-am continuat drumul cu fermitate si, pe msur ce ne
apropiam de centrul orasului, focul slbea. Cei mai multi oameni de pe strzi erau civili.
Tigrul" o luase spre Nord, separndu-se de noi sau noi de el si ducea un rzboi de
unul singur. Am strbtut orasul Lod si ne-am continuat miscarea n directia Ramla, pn
cnd am ajuns la postul de politie, ca o fortreat, de pe drumul LodRamla, post ocupat
de o companie a Legiunii Arabe. Sosirea noastr acolo era n mod vdit neasteptat.
Stnd afar si privind la noi cum ne apropiem era un brbat n kaki, cu capul gol. Era
probabil comandantul acelui post militar, auzise mpuscturile si iesise afar s vad
despre ce este vorba. Cnd am ajuns mai aproape, a disprut rapid n curte. Prima
companie de autoblindate a trecut de cldire aproape fr s aib de-a face cu focul
inamic si s-a npustit nainte. Dar cnd cea de a doua companie de autoblindate si
jeepurile au ajuns n dreptul cldirii, arabii au deschis un foc puternic, n cea mai mare
parte de mitraliere, de pe turnul postului de politie si din ambrazurile de la ultimul etaj. n
scurta si nversunata lupt ce a urmat, o grenad aruncat de sus si care a explodat n
interiorul unuia dintre autoblindate i-a rnit pe toti cei aflati acolo. Trgnd din mers,
restul batalionului a trecut de cldire si a mnat mai departe. Am ncercat s opresc
vehiculele companiei nti din fata mea, dar radioul nu mai functiona, iar ele n-au vzut
semnalele mele fcute cu mna. Nici strigtele nu mi le-au auzit, vocea mea fiind deja
rgusit. La iesirea din oras, lng statia de cale ferat Ramla, pe drumul spre Ierusalim,
am reusit cumva s le opresc. Am iesit din vehicule.
102
De jur mprejur era tcere. Jeepurile au luat pozitie lng rspntie. Am inspectat
unittile. Detasamentul de jeepuri avea patru morti. Unii dintre rnitii dir> autoblindate
erau n stare grav. Mai multi oameni erau lips rniti care czuser din jeepuri lng
postul de politie , iar un jeep din unitatea de recunoastere fusese prsit acolo, n
flcri. Celor mai multe vehicule le fuseser gurite pneurile si le curgeau radiatoarele.
La unul dintre jeepuri fusese lovit teava mitralier, iar mitraliera ca atare fusese scoas
din amplasamentul ei. I-am bandajat pe rniti si am schimbat acele pneuri pentru care
aveam rezerve, nainte de a fi terminat, am primit veste de la jeepurile de veghe c se
ndreptau spre noi care blindate inamice din lagrul din apropiere al Legiunii Arabe. Ne
venea, de asemenea, foc de mortiere de la postul de politie. Situatia devenea neplcut,
iar oamenii erau nervosi. Am luat ceva distant si am cotit pe drumul RamlaLatrun,
organizndu-ne lupta de retragere. Eram nc n btaia inamicului, iar gloantele nc
zburau. Cei aflati de veghe au raportat apropierea carelor blindate. Mi-am zorit oamenii,
am pus coloana n ordine si am decis care detasamente trebuiau s ne asigure acoperirea.
Rnitii fuseser urcati ntr-un autoblindat si ne-am pus n miscare.
Propriul meu vehicul schiopta pe dou pneuri dezumflate, cu motorul tusind si
bolborosind, cu apa din radiator dnd n clocot. Puteam merge doar n viteza nti si n
scurt vreme celelalte vehicule ne-au depsit, asa nct eram singuri cnd un car blindat
al Legiunii Arabe a aprut deodat la cotitura drumului care ducea spre Ramla si a

deschis focul cu tunul lui cu obuze de dou livre. O lovitur precis ne-ar fi terminat, cci
placajul subtire al auto-blindatului nostru nu era fcut s reziste la un astfel de calibru.
Din fericire, tunarul arab a gresit tinta, timp suficient ca s-i spun radiofonistului meu
al crui tat era rabinul yemenit Zeharia din Nahalal, cel care celebrase ceremonia
cstoriei mele s riposteze cu mitraliera sa. A avut si el destul timp s o fac, chiar
dac acum nu mai putea trage n rafale, ci doar mpusctur cu mpusctur. Carul blindat
s-a rsucit pe loc.
Reteaua radio era din nou n functiune si am fost surprins s aud vocea lui Dov Granek,
pe care l lsasem cu unitatea la Deir Tarif. Mi-a spus c trupele Legiunii atacaser si
recuceriser nltimea. Mai multi dintre oamenii si rmseser pe cmpul de lupt, mi
cerea ajutor. I-am spus c nu-i puteam trimite ntriri pe moment, dar c, atunci cnd vom
sfrsi aici ce aveam de fcut, vom veni la el. ntre timp s sune la cartierul general al
brigzii. Poate c ei l puteau ajuta. Mi-a spus c nu avea nici o legtur cu brigada si m-a
ntrebat ce trebuia s fac.
Ce sfat s-i fi putut da, cnd noi eram aici angajati n btlie pe strzile din Lod? I-am
spus c dac nu-si poate mentine pozitia, s se retrag la Tira,
103
urmnd s ne ocupm de Deir Tarif a doua zi, ca s punem iarsi stpnire pe nltime. Se
prea c lui Dov nu-i plcea rspunsul meu. Prea, de asemenea, c dorea s continue
convorbirea. Cu o anumit ezitare, m-a ntrebat: N-as putea oare s-mi organizez restul
oamenilor si s ncerc s-o recapturez eu nsumi acum?" Atunci am nteles c nu avea
nevoie de un ordin, ci de o ncurajare. Am strigat n microfon: Suntem comandouri ori
nu suntem comandouri?" La nceput el n-a nteles. Ce? Ce?" a ntrebat el. Am repetat:
Suntem noi batalion de comando sau nu?" De data aceasta a nteles si a strigat si el:
Comandouri, comandouri, atacm!". Atac nltimea dinspre Est", i-am spus. n
regul", mi-a spus.
Eram acum din nou la fortul politiei, dintre Ramla si Lod. Pe o latur a drumului zcea
jeepul ars, iar n santul adiacent zceau rnitii. Singura noastr sperant sttea n precizia
focului nostru. Am iesit din autoblindate si ne-am desfsurat. Nu era nevoie s ne
mboldeasc nimeni. Toti perseveram ca niste buldogi si fceam ce aveam de fcut,
uitnd de loviturile primite. Numai c unul trebuia s dirijeze si s coordoneze actiunea.
Trupele inamice din fortul politiei au deschis focul si au aruncat grenade. Spre a le opri
sau a le scoate din pozitiile de unde ne puteau aduce cele mai mari pagube, mitraliorii
nostri si-au ndreptat focul spre ambrazuri, ferestre, turn si acoperis, n timp ce unul
dintre comandantii nostri de companie si-a adus autoblindatul lng cldire si a aruncat o
grenad peste parapet. Sub protectia acestui foc, ne-am adunat mortii si rnitii si am
plecat.
Dup ce ne-am ndeprtat de cldirea politiei, ne-am oprit si ne-am reorganizat. Acum n
fat erau jeepurile, iar n ariergard autoblindatele. Aveam de trecut pe lng cel de-al
doilea post de politie, din oras, dar acolo avea s fim acoperiti de Tigru", care rmsese
de unul singur n tot acest timp. Asteptndu-ne s trecem, el s-a aliniat la sfrsitul
coloanei. Numai Tigrul" si dou autoblindate se puteau misca liber. Toate celelalte
vehicule nedeteriorate mpingeau vehiculele ce fuseser lovite. Pierderile noastre erau 9
morti si 17 rniti. Toti fuseser adunati si erau acum cu noi. Prsisem doar jeepul distrus.
Ne deplasam ncet. Jeepurile deveniser acum principala noastr putere de foc si ele au
utilizat-o din plin. ntr-adevr, tcnitul nencetat al mitralierelor lor aproape c asurzea

boncnitul autoblindatelor noastre care se trau n viteza nti. Pe cnd strbteam Lodul,
am bgat de seam c, n afar de zgomotul propriei noastre miscri si de mpuscturile
continui din cldirea politiei, strzile erau linistite. Am oprit focul pentru un moment si
am trit o tcere lugubr. Lodul era tcut.
104
Am iesit din oras si am intrat n Ben Semen fr vreun alt incident. Acolo ne-am ntlnit
cu oamenii Brigzii Iftah, care asteptau s curete de inamic si s ocupe orasul.
n timp ce ne pusesem n miscare, un auto blindat nevtmat s-a apropiat de al meu si
comandantul plutonului, Charlie, mi-a cerut permisiunea de a se ntoarce ca s controleze
dac unul dintre oamenii si rniti n-a fost prsit lng postul de politie. Eram nclinat
s-1 refuz, dar ochii celorlalti oameni din detasament erau fixati asupra mea. Era ca si
cum fiecare se imagina pe sine zcnd rnit ntr-un sant, abandonat de camarazii si.
Foarte bine i-am spus , dar s nu intrati n vreo ncurctur". Detasamentul n-a
zbovit nici o clip. Vehiculul a fcut cu un scrtit strident stnga-mprejur si a pornit-o
cu vitez ndrt spre Lod.
BREs N DESERTUL NEGEV
Am ajuns la baza noastr de la Tel Hasomer n dimineata urmtoare, dup ce ne-am
petrecut noaptea deplasndu-ne pe ogoare si cutnd un drum sigur.
O dat napoiati la baz, povestea isprvilor batalionului cucerirea localittilor Kula,
Tira, Deir Tarif, ncununat de bresa fcut n Lod se poate s fi sunat n mod
impresionant, dar batalionul ca atare, ori ceea ce mai rmsese din el, era ntr-o stare de
plns. Cele mai multe dintre vehiculele sale fuseser lovite, iar multi dintre oameni,
ndeosebi ofiterii, fuseser rniti.
Am dormit cteva ore, iar cnd m-am trezit mi s-a dat un mesaj de la seful de operatiuni
de la Marele Cartier General. Trebuia s m prezint acolo, la cabinetul su, a doua zi, 13
iulie. seful operatiunilor era generalul maior Igael ladin, iar cnd m-am nftisat n fata
lui, mi-a dat instructiuni s-mi duc batalionul tocmai n Sud. Trebuia s ne asociem
Brigzii Givati pentru o strpungere n desertul Negev. n acea vreme, egiptenii erau
stpni pe o linie care mergea de la coast ctre Est, de-a lungul drumului Majdal-Faluda,
care tia tara n dou: Negevul n Sud, iar n Nord centrele populate. Planul consta n
strpungerea acestei linii, prin capturarea a trei baze egiptene. Localittile Hatta si Bet
Affa, n vecintatea crora se aflau fortele noastre, erau tinte ale unittilor de infanterie
ale Brigzii Givati. tinta batalionului nostru era localitatea Karatia, care era mai
ndeprtat si ca s ajungi la ea era necesar s treci prin linia posturilor militare egiptene.
O dat ce o capturam, trebuia s ne rentoarcem la baz, iar pozitia s fie ocupat de o
companie a Brigzii Givati, care venea dup noi. Succesul ntregii operatii de strpungere
si de realipire a Negevului depindea n mod clar de cucerirea localittii Karatia, cea mai
dificil si mai complicat dintre cele trei sarcini.
stiam c ladin era la curent cu actiunea noastr n Lod si el a gsit cteva cuvinte de laud
pentru aceasta. Dar nu eram sigur c cunostea starea prezent a batalionului, asa nct iam nftisat-o. Unele dintre autoblindatele noastre fuseser avariate grav si chiar si unele
dintre cele utilizabile aveau nevoie de
106
reparatii. Pierderile ne subtiaser puterea n oameni, mai ales n ceea ce priveste ofiterii.
Printre rniti se aflau Peltz, adjunctul meu, si doi comandanti de companie, Akiva Sa'ar si
Uri Bar-On. Desigur, batalionul era gata de actiune, dar dac pornea acum, cu fortele

istovite, la un asalt puternic, care n mod cert avea s ne coste scump n morti, rniti si
vehicule, unitatea de comando ar fi artat ca o pstaie btut.
ladin a reflectat un moment, apoi mi-a spus c va discuta situatia cu Ben-Gurion. Mi-a
spus s astept si s-a dus la cabinetul ministrului aprrii, de alturi. S-a ntors dup cteva
minute si a spus c ei au a-mi pune o ntrebare: era batalionul, n starea sa din prezent,
capabil s fac bresa n Negev? I-am spus c era. n acest caz a spus ladin f
strpungerea n Negev si dup viitoarea ncetare a focului vom organiza un nou batalion".
Am discutat planul de operatie, dup care eu am ridicat problema nlocuirii unor
vehicule. Mi s-au promis sase autoblindate suplimentare si patru care-cercetas. Am plecat
n buzunar cu ordinul operational ca batalionul s se deplaseze imediat n Sud si m-am
dus s-1 vd pe Ben-Gurion, la cererea acestuia.
El a reluat subiectul numirii mele la Comandamentul Ierusalimului, dar din nou a admis
s-o amne pn dup iminenta actiune din Negev. Apoi m-a ntrebat de operatiunea Lod,
dar n cursul relatrii mele am observat c nu-mi mprtsea entuziasmul. Dup prerea
sa, aceasta nu era rzboi", ci o pozn". Nu era de acord cu teza mea implicit c modul
de a trece prima linie a pozitiilor inamicului era atacul rapid si ndrznet. El credea c un
atac trebuia plnuit si realizat metodic si sigur, ca miscarea unui compresor cu abur. La
sfrsitul scurtului nostru schimb de cuvinte, el m privea ca pe un comandant destul de
cuteztor, dar mai degrab un fel de partizan, pe cnd eu l priveam ca pe un lider politic
ntelept si inspirat, care nvtase si auzise multe despre arabi si despre rzboi, dar care nu
avea o cunoastere personal, de prim mn, a acestora. El era informat despre acestea,
dar nu le cunostea.
M-am ntors la baz. Cu suplimentul celor 6 autoblindate, efectivul batalionului era acum
de 12 jeepuri, 8 autoblindate, 4 care-iscoad deschise, Tigrul cel Groaznic", 2 tancuri",
adic dou autocamioane obisnuite cu cmas metalic subtire. Batalionul cuprindea 5
companii" (utilizez termenul, chiar dac fiecare dintre ele abia dac era cea mai mare
dect un pluton): o companie de jeepuri cu 25 de oameni, compus din trei detasamente,
fiecare cu cte 3 jeepuri narmate cu mitraliere (numai unul era echipat cu o pusc
mitralier); dou companii de infanterie mecanizat, una cu 35 de oameni, alta cu 25; o
companie de sprijin cu 4 care-iscoad; si compania de comand, care includea unitatea de
recunoastere (2 jeepuri), unitatea de spionaj (l jeep),
107
unitatea de semnalizare (tanc") si unitatea atelier si de ntretinere (tanc"). Numrul
lupttorilor ca atare se ridica la 130. Mndria unittii era Tigrul cel Groaznic", cu turela
si tunul su cu obuze de dou livre, singurul vehicul cu blindaj adevrat.
n ziua de 15 iulie am prsit Tel Hasomerul si ne-am dus la rspntia Masmia, la
jumtatea distantei dintre Tel Aviv si Negev, unde ne-am stabilit baza naintat,
organizndu-ne ntr-o pdurice de portocali de lng drum. Nu cunosteam Negevul.
Hoinrisem prin el n cteva rnduri, dar ntotdeauna mi-a rmas strin. Era gol, lsat n
voia soartei, fr livezi sau grdini, fr ap, ba chiar si fr nisip moale care s formeze
dune; o ntindere stearp, plan, cenusie, prfuit, marcat ici-colo de ngrmdiri de
maghernite din lut, satele monotone si lipsite de agrement ale zonei.
Seara am primit ordinul de nstiintare operational de la Brigada Givati, la care eram noi
atasati. Scopurile operatiunii, dup cum se arta n ordin, era s scoatem inamicul din
pozitiile pe care le ocupase la Nord de soseaua Mejdal-Faluja (Bet Affa si Hatta) si pe
care si stabilise linia; si s facem o strpungere prin cucerirea si ocuparea localittii

Karatia.
Batalionul nostru trebuia s captureze Karatia n noaptea de 17 iulie. La consultrile
operationale care au avut loc la cartierul general al brigzii, cu privire la aceast actiune
special, am spus c avea s fie deosebit de dificil pentru noi s operm noaptea cu carele
noastre blindate si am propus s ntreprindem atacul la lumina zilei. Dar propunerea mea
a fost respins, deoarece celelalte unitti ce luau parte la actiune erau favorizate de lupta
nocturn. Ordinul de a lupta noaptea avea s ne produc mari dificultti.
n noaptea de 15 iulie am trimis o patrul de recunoastere care s gseasc un drum de
acces spre Karatia. Aceasta a ajuns n marginea cmpului de aterizare de la Faluja, care
nu era departe de tinta noastr, a fost ntmpinat cu foc puternic si s-a ntors fr s-si fi
ndeplinit sarcina. Trebuia s gsim n cursul actiunii cea mai convenabil cale de acces.
Dar dac n cazul recunoasterii am fost lipsiti de noroc, ntr-o alt privint am avut n
mod categoric noroc. La Lod Tigrul" trsese doar sase obuze. Desigur, cartierul general
nu avea asemenea munitie. Printr-o ntmplare fericit, cu o zi nainte de a intra n
actiune, am dat peste douzeci de obuze de dou livre, prsite ntr-o pdurice, nu departe
de campamentul nostru de la Masmia.
Ora H era ora 22,00. Am adunat batalionul pentru un scurt instructaj. S-a dovedit a fi de
fapt o lectie-nvtmnt, post-mortem, cu privire la actiunea noastr de la Lod, cci pn
atunci nu dispusesem de timp pentru aceast discutie. Liniile generale ale planului
operational erau: trecerea prin cmpul de aterizare Faluja, detinut de fortele egiptene,
trecere n cursul creia trebuia
108
s tragem din mers; traversarea soselei principale MajdalFaluja si ajungerea la valea
seac situat la Sud de colina Karatia; strbaterea vii si capturarea colinei pentru
vehiculele noastre. Pe hart era marcat un drum ctre coama colinei, accesibil pentru
vehicule. Primisem ordin ca n cazul n care acesta se dovedea impracticabil, s capturm
colina pe jos. Le-am reliefat oamenilor mei faptul c secventa cea mai periculoas avea
s fie strbaterea liniilor egiptene, adic a aeroportului si a soselei. Aceast portiune
trebuie traversat cu viteza maxim posibil, cu foc continuu din flancuri, oamenii din
autoblin-date trebuind s-si tin capetele ascunse.
Punctul de plecare era satul abandonat Juseir. Acolo am aranjat noi coordonarea ultim cu
unittile Brigzii Givati. Nu pot sustine c din punct de vedere psihologic eram n
concordant cu cei din Givati. Ei ni s-au prut nou obositi si ngrijorati, iar noi le-am
prut lor cu inima usoar si ncrezuti. Ei au denumit aceast operatiune Moarte
invadatorilor", pe care eu am socotit-o pompoas, ca un titlu de brosur ideologic. Nu de
aceasta aveam nevoie ca s facem bresa n Negev, iar termenul invadatori", desi
adevrat, evoca viziuni privind invadarea de ctre nazisti a Europei n cel de al doilea
rzboi mondial si mi se prea bombastic cnd era aplicat la scara rzboiului nostru.
Comportamentul general din unittile Givati, care trebuia s lupte mpreun cu noi n
acea noapte, mi s-a prut si el straniu. Comandamentul batalionului sttea n ariergard si
conducea" btlia de acolo. Cnd ofiterii din Givati au
BREsA BATALIONULUI 89 N DEsERTUL NEGEV
109
aflat c eu voi conduce operatiunea din cadrul unittii de avangard a batalionului mi-au
spus c voi fi incapabil s o controlez. Nu am intrat n polemic cu ei, dar n sinea mea
m-am mirat cum de era posibil s controlezi operatiunea" fr s te identifici cu propriul

batalion. Era posibil s primesti rapoarte si s transmiti ordine prin radio, dar un
comandant poate conduce o unitate n btlie numai luptnd mpreun cu ea, nu prin
telecontrol si nu stnd n sigurant n ariergard si ordonndu-le oamenilor s atace
inamicul.
La ora H, ora 10 P.M. din ziua de 17 iulie, ne-am pus n miscare. Unul din autoblindate a
mers n afara drumului si a trecut peste o min; o min de-ale noastre. A fost abandonat,
iar echipajul su a trecut la bordul celorlalte vehicule. Principiul imuabil era s nu ne
oprim din nici un motiv. Coloana s-a ndreptat spre cmpul de aterizare Faluja, n frunte
cu cele dou jeepuri ale unittii de recunoastere, urmate de Tigru", de cele dou
companii de infanterie mecanizat si de compania de jeepuri, iar n ariergard compania
de sprijin. M gseam n cel de-al doilea autoblindat al primei companii mecanizate, asa
nct n fata mea se aflau Tigrul" si cele dou jeepuri de dinaintea Iui. Dac ceva se
ntmpla acestor jeepuri de recunoastere, vehiculele fr blindaje trebuiau s se
desfsoare de-o parte si de alta, trgnd n permanent si dnd celorlalte posibilitatea s
se ocupe de inamic. Orice vehicul lovit urma s fie abandonat, asa nct s nu ncurce
restul coloanei.
Luna era plin, dar chiar si ntr-un ntuneric total nu aveam nici o sans de a rmne
nedetectati. Zgomotul miscrii coloanei, ndeosebi al autoblinda-telor, putea fi auzit de
departe si, ntr-adevr, de ndat ce primele vehicule au ajuns la cmpul de aterizare, la
circa 10,30 P.M., inamicul a deschis focul cu mortiere si mitraliere. Am continuat s ne
miscm, fr a ne replia, pn cnd am ajuns la o distant de 150 de yarzi de pozitiile
inamice si, la ordin, toate armele batalionului au deschis focul. Mai multi oameni ai
inamicului au fugit din posturile lor, dar se pare c intrasem n raza de foc a principalei
fortificatii egiptene de la Faluja. Mi-am scos capul din autoblindat ca s examinez
situatia. Am constatat c focul inamicului era concentrat, ns imprecis. Am trecut de
cmpul de aterizare fr pierderi.
Acum a venit partea cea mai dificil: strbaterea portiunii dintre cmpul de aterizare si
soseaua MajdalFaluja. Luminati de rachetele luminoase ale inamicului si strnind nori
de nisip, eram o tint perfect si am fost tot timpul supusi unui puternic foc egiptean de
artilerie, mortiere si mitralier. losif Bentowitz, un vecin de al meu din Nahalal, care era
tunar pe Tigru", s-a ridicat din turel spre a-si dirija focul si a fost ucis numaidect. sase
oameni au fost rniti grav atunci cnd obuzele au explodat n apropierea autoblindatelor
110
lor. Jeepurile, utiliznd celelalte vehicule drept scut protector, au scpat nevtmate.
Inamicul nc nu oprise focul cnd noi am ajuns la sosea, asa nct, dup o scurt
distant, am tiat-o pe cmpuri spre Sud. Ca s ajungem la sosea, a trebuit s trecem de
un taluz rpos, iar unul dintre carele noastre blindate artizanale s-a rsturnat. Coloana a
ocolit vehiculul rsturnat si a continuat s mearg spre Sud, pn cnd am ajuns la un
drum de pmnt ce trebuia s ne duc direct la Karatia.
Focul inamic era puternic, iar lumina lunii, pe cer, era fcut si mai strlucitoare de
explozia obuzelor si de proiectilele trasoare. Dar acum eram departe, desi nc n raza de
foc a inamicului, asa nct ne puteam ridica n sigurant capetele, respirnd n voie. Am
tinut-o spre Sud, pe drumul de pmnt, pn cnd am ajuns la valea seac nsemnat pe
hart ca fiind practicabil pentru vehicule. Harta arta un drum care o traversa. Harta era
eronat. Nu era nici o potec, iar valea era prea adnc pentru ca vehiculele s poat iesi
din ea urcnd pe mal, cum trebuiau s fac spre a ajunge la Karatia, la doar o treime de

mil mai departe, pe coama unei coline. Puteam, desigur, s ne ntoarcem pe calea pe care
venisem, dar aceasta ar fi nsemnat abandonarea misiunii. Eram tintuiti pe loc.
Ora era trzie. Oamenii deveneau nelinistiti. Teddy Eitan, francezul care a cerut s vin
cu noi n aceast actiune, si-a pierdut cu totul cumprtul. Alerga, njura si spunea oricui,
ntr-un limbaj nu prea elegant, ce i-ar fi fcut Iui comandantul su dac el ar fi bgat
batalionul ntr-un asemenea ccat.
Rnitii au fost transportati la autoblindatul de prim ajutor si bandajati. Conductorii auto
s-au ocupat de vehiculele ce fuseser lovite. Ceilalti cutau o iesire, ns n zadar.
Detasamentele de paz erau postate deasupra, pe ambele maluri ale vii seci si se ocupau
de interogarea unor prizonieri" accidentali doi arabi rtcitori, pe care i prinseser
, trgnd focuri rzlete n soldatii inamici sau n umbrele lor, ori poate chiar n vacile
pe care le-au vzut scpnd din Karatia.
Egiptenii n-au avut nici o dificultate n urmrirea miscrilor noastre si ne-au tinut sub foc
de mortiere si de mitralier. Comandantii de companie m-au ntrebat ce era de fcut.
Dac era s ne ntoarcem, lucrul cel mai bun era s-o facem imediat.
Am simtit n mine un gol. n instructajul meu sublimasem n mod categoric c nici un
om nu trebuia s se opreasc pentru nimic n lume dect la ordin si nici un moment
s nu fie consumat pentru ngrijirea rnitilor pn cnd nu vom fi ajuns n valea seac.
Dac un vehicul nu se poate misca, s fie abandonat. Pn la valea seac nu exista dect o
regul: nvinge dificulttile si misc, mpusc si misc".
111
Asadar, eram n valea seac si, desigur, n ncurctur, cum fusesem si n actiunea noastr
anterioar. si nici n aceast noapte nu eram pentru prima dat. Am zbovit la plecarea
din Juseir, punctul nostru de pornire, cnd un vehicul a fost lovit de o min. Am fost
fortati s oprim un timp, de focul inamic, la cmpul de aterizare Faluja, atunci cnd
tancul" artizanal s-a rsturnat la taluzul rpos. A trebuit atunci s gsim cile de ocolire a
obstacolului. Le-am gsit si am mers mai departe. Acum, de asemenea, desi situatia
noastr era mult mai grav, am simtit c trebuie s existe vreo cale de a iesi de la
strmtoare. Examinnd, deci, problema prezentat de acea vale seac, am nteles c exista
o cale de iesire, singura cale posibil.
Le-am ordonat oamenilor s sape n malul vii o potec nclinat, n lungul acesteia, care
s poat oferi vehiculelor o iesire. Prea o sarcin hercule-an, ba nc de fcut si sub
hrtuirea mortierelor si mitralierei. Dar nu exista alternativ.
Lng locul sprii sttea un comandant de pluton, Amos Abramson din lavniel, Galileea,
care venise la operatiune direct de la Cursul de pregtire a ofiterilor. Era mai lipsit de
experient, dar mai nsufletit dect ceilalti si nu arta nici un semn de anxietate sau de
descurajare. Favoritii si se crliontau exact unde trebuia. Era omul de care aveam
nevoie. I-am spus s ia problemele n mn, s vad dac sptorii spau, dac paznicii
pzeau si dac restul oamenilor stteau linistiti. M-am dus de cealalt parte a vii, m-am
tolnit si, cu capul nvelit n kefieh, am adormit.
Eram nc asaltati de focul sporadic al inamicului atunci cnd, dup circa o or, m-am
trezit. Eram multumit c m-am odihnit, multumit c delegasem pentru pregtirea cii de
iesire persoana cea mai potrivit si, mai presus de toate, eram multumit c nu luasem
decizii pripite ntr-o stare de epuizare. Era acum usor de gndit la obiect si de fcut
judecti corecte. Am decis s continum pregtirile de iesire nc o jumtate de or si
apoi s-o lum din loc. Vehiculele care puteau urca panta aveau s fie scoase afar, iar cele

incapabile s-o fac aveau s fie abandonate, iar echipajele lor trebuiau ncrcate n
celelalte. Iar apoi mai departe, la Karatia.
Mi-am frecat ochii, alungnd somnul si m-am sculat n picioare. Eram pe punctul de a m
ntoarce la oamenii mei, s le dau ordinele, cnd am fost nsfcat de la spate. O voce mi-a
rsunat n ureche: Cum, nc mai esti de aceast parte a vii?" si m-am trezit mpins
ctre partea n care acum aveam o iesire. Era comandantul de pluton din lavniel. Mai
trziu el a sustinut, doar cu un tremurat impercetibit al musttii, c nu m recunoscuse.
Batalionul s-a rensufletit atunci cnd le-am adus la cunostint comandantilor: La ora
04,00 avansm la Karatia cu oricte vehicule reusim s scoatem pn atunci".
112
A iesit unitatea de recunoastere, urmat de Tigru", de jeepuri si de cinci autoblindate. n
afara ncrcturii lor normale, ele transportau acum oamenii, armele si munitia
vehiculelor lsate n urm. n spatele coloanei se gsea compania de infanterie Givati,
care ntre timp ne prinsese din urm n valea seac, asa cum fusese stabilit n prealabil.
Sarcina lor trebuia s nceap dup capitularea de ctre noi a Karatiei.
Vehiculele si-au urmat calea pn la o rscruce de drumuri (sau mai degrab de poteci) si
au pornit-o pe acela ce ducea n sus, la Karatia. La 200 de yarzi de sat, autoblindatele s-au
avntat la dreapta si la stnga si, din nou, au deschis un foc concentrat de mortiere si
mitraliere. Rspunsul inamicului a fost slab, pur si simplu cteva mpuscturi dispersate
Tigrul" a avansat spre colin si a bombardat vrful acesteia. Jeepurile s-au miscat pe
flancuri, iar autoblindatele au intrat n sat, capturndu-1 fr pierderi.
Ne-au urmat infanteristii Givati. Ei trebuia s pun stpnire pe acest sat si pe baza
inamic, asa nct au nceput curtirea amplasamentelor egiptene, neutraliznd posibilele
puncte de opozitie si asigurndu-si propria lor aprare, n aceast faz a operatiunii ei nau ntlnit nici o rezistent, desi mai trziu au suferit pierderi, atunci cnd au intrat n
btaia artileriei grele egiptene si a bombardamentului de mortiere.
Batalionul nostru de comando a nceput s-si adune vehiculele, care erau mprstiate prin
tot satul, concentrndu-le la poalele dealului. Oamenii din recunoastere au fost trimisi s
gseasc iesirea din Karatia si drumul spre Hatta, una dintre cele dou tinte ale Brigzii
Givati, la Nord de soseaua MajdalFaluja, pe care ea o cucerise n timpul noptii. Esuase
n cucerirea celei de-a doua localitti, Bet Affa, suferind pierderi grele n atac, asa c acea
pozitie rmnea n minile epitenilor. Cu Hatta si Karatia n posesia noastr, o pan
fusese btut n principala linie egiptean, iar Negevul nu mai era tiat de Nord.
Era n ziua de 18 iulie, ora 6 A.M., cnd noi am prsit Karatia si ne-am ntors la baz,
via Hatta, fr vreun alt incident. Atunci n-am stiut-o, dar aceasta a fost ultima mea zi la
batalionul 89 de comando.
Cteva ore mai trziu m-am dus la spital s-i vizitez pe oamenii rniti n aceast actiune.
Printre ei se aflau Arik Nehemkin si Misa Ben-Barak, care aveau cte un ochi rnit. I-am
gsit pe amndoi n acelasi salon, zcnd n paturi alturate, cu ochii bandajati, cu
durerea si nefericirea ntiprite pe fetele lor. Mi-am reamintit de propriile mele
sentimente de atunci cnd mi-am pierdut ochiul si am socotit c le puteam mprtsi cte
ceva din experienta dobndit ntre timp. Bieti le-am spus pentru tot ceea ce
merit vzut n aceast lume mizerabil, un ochi este de-ajuns".
113
PRIETENUL MEU INAMICUL
La cinci zile dup bresa n Negev, n ziua de 23 iulie 1948, am fost numit comandantul

Ierusalimului. O delegatie din partea batalionului 89, condus de Dov Granek de la

Grupul Stern sau Lehi, a ncercat s mpiedice mutarea mea de la batalion, dar fr
succes. Delegatia, primit de primul-ministru Ben-Gurion, i-a explicat importanta
rmnerii mele la unitatea de comando si chiar a amenintat c m va urma la Ierusalim,
cu ntregul batalion. Ben-Gurion i-a ascultat, iar apoi i-a ntrebat cum se fcea c putusem
cstiga ncrederea unor disidenti ca oamenii din Grupul Stern. Dov i-a spus c lucrul
acesta se datora faptului c ntotdeauna am condus personal batalionul n btlie si c
eram absolut drept cu oamenii. La sfrsitul ntlnirii, Ben-Gurion le-a spus c Ierusalimul
avea nevoie de un bun comandant militar si c Ierusalimul avea piroritate n fata oricrei
alte zone.
Cnd Ben-Gurion a spus aceasta, la dou luni dup invazia arab si la o lun dup
ridicarea asediului Ierusalimului, se poate foarte bine ca el s fi considerat c va rencepe
lupta n oras. De fapt, pe atunci decizia n ceea ce priveste btlia pentru Ierusalim deja
fusese luat. Cu putin nainte ca eu s-mi iau noul post, dou acorduri fuseser semnate
de predecesorul meu, colonelul David saltiel, n numele guvernului Israelului. La unul,
numit Acordul Muntele Scopus", se ajunsese cu dou sptmni mai nainte, n ziua de 7
iulie. Conform acestuia, Muntele Scopus trebuia demilitarizat si trecut sub supravegherea
Natiunilor Unite. Cel de al doilea acord a fost semnat cu dou sptmni mai trziu.
Semnatar din partea Iordaniei a fost de data aceasta comandantul iordanian al prtii arabe
a Ierusalimului, locotenent-colonelul Abdulla el-Tel. Acest acord stabilea n mod oficial
ncetarea focului si fixa status quo n tara nimnui dintre liniile celor dou prti aflate n
conflict.
n urmtoarele cinci luni, pn la sfrsitul rzboiului, la 7 ianuarie 1949, noi ne-am
permis doar dou actiuni militare extrem de limitate, amndou
114
esuate. Una din cauze a fost standardul de lupt al Brigzii Etioni, care a deczut sub
acela al unittilor de soc de felul batalionului 89 comando si chiar sub media altor
formatiuni de lupt. Unii dintre soldatii si erau imigranti recenti, pentru care limba,
conditiile, clima si terenul trii erau noi si care aveau o instruire militar insuficient. Iar
brigada n ntregul ei traversase o perioad nefast. Oamenii brigzii rezistaser o lung
perioad pe liniile de aprare ale Ierusalimului, fiind repartizati n mici detasamente ce
ocupau posturi izolate, aflate sub permanenta hrtuire a trgtorilor de elit ai Legiunii
Arabe. Cderea blocului de asezri Etion19 dintre Ierusalim si Hebron, capitularea
Cartierului Evreiesc din Orasul Vechi, ncercrile nereusite de a-1 recuceri si sentimentul
de descurajare din rndurile ofiterilor superiori ai brigzii, toate acestea si-au pus
amprenta pe capacitatea de lupt si moralul oamenilor. Cnd am preluat Comandamentul
Ierusalimului, am inspectat liniile frontului din jurul orasului si am vizitat toate posturile,
la fiecare trebuind s ajung prin transei de comunicatie, printre ziduri ruinate, urcnd sau
cobornd scri, n interiorul posturilor era ntuneric, pnza de sac veche acoperind
ngustele fante de tragere. Aceast categorie de lupt sedentar, cu ngroparea n
asemenea vizuini si n acea atmosfer, n frigul aspru al iernii de la Ierusalim si fr hran
suficient, cu greu putea fi menit s le inspire oamenilor spirit de lupt si ncredere n
sine. si lucru de maxim important nu le ddea instruirea si experienta necesare n
btlia deschis, luptnd ca unitate de lupt de mrimea companiei sau batalionului.
Am ncercat s le ridic moralul prin convorbiri cu ofiterii si soldatii, afisnd, prin
comportamentul meu personal din tururile de inspectie, ncrederea n sine. Am ordonat un

program de instruire intensiv, mbunttirea echipamentului si suplimentarea cu ofiteri.

Standardul brigzii a crescut, dar n-au mai avut loc lupte. Linia care diviza Ierusalimul
ntre Israel si Iordania a rmas aceea determinat de lupta de la nceputul rzboiului, cu
Orasul Vechi n minile arabilor; Muntele Scopus era n minile noastre, ns ca o enclav
n teritoriul stpnit de arabi, tiat de restul Ierusalimului evreiesc; drumul nostru la
Ramat Rahel era expus focului inamic din Zur Bahar, iar Ierusalimul evreiesc era legat de
cmpia de pe coasta mrii doar printr-un ngust coridor. Ierusalimul era punctul nevralgic
al problemelor nerezolvate: militar, politic si religioas.
Am venit la Ierusalim cu o nsrcinare militar si, ntr-adevr, fusesem selectat pentru
acest post datorit aptitudinilor mele de lupttor. Dar principala mea activitate s-a dovedit
a fi politic: negocierea unor aranjamente locale cu comandantii Ierusalimului arab si
acorduri nationale cu nsusi regele Abdulla al Iordaniei.
115
La nceput am atribuit mic important ideii de a purta negocieri cu arabii. Le plnuiam
si, ncolo, asteptam decizii militare. Priveam problemele prin prisma posturilor fortificate
si a transeelor, iar solutionarea o vedeam prin prisma focului si asaltului. Dar cnd
ncetarea focului a pus capt rzboiului, lupta a trecut de pe cmpul de btlie la masa
verde, iar curnd m-am vzut profund implicat n aceasta. Aceast activitate politic m-a
adus n contact direct ca primul-ministru Ben-Gurion. Desigur, l cunosteam personal, asa
cum i cunosteam si pe ceilalti lideri politici. Dar acum am nteles pentru prima oar,
ndeaproape, ct de superior era colegilor si n abordarea problemelor fundamentale,
impresionndu-m ntelepciunea sa politic, talentul de conductor si viziunea sa.
Cnd am fost numit la Ierusalim, mi-am adus aici familia si am primit un apartament ntro cas mare, frumoas, n ntregime din piatr, care era cu totul expus pozitiilor
iordaniene de pe zidul Orasului Vechi. Cnd iordanienii deschideau focul, asa cum o
fceau din cnd n cnd, partea estic a casei era mproscat de gloante de mitralier si de
srapnele trase de tunurile inamice de 6 livre. Locuiam n partea vestic, mai adpostit, a
cldirii, iar n timpul bombardamentelor de artilerie puteam cobor n pivnit.
Cnd mpuscturile franctirorilor s-au rrit, iar orasul a devenit mai mult sau mai putin
linistit, au venit si alti locatari. Ministrul de finante Eliezer Kaplan locuia cu familia sa la
etajul de deasupra, iar noi aveam ofiteri si studenti n celelalte camere, chiriasi care au
creat o atmosfer social amical. Contribuiau la aceasta corespondentii de pres,
functionarii de la ministerul de externe, ca si prietenii si cunostintele care treceau pe la
noi pentru o ceasc de ceai si o suet de tipul ce mai e nou", cci unele din ndatoririle
mele m implicau n probleme delicate si demne de interesul presei. Trebuia s discut
reglementri impuse de ncetarea focului cu seful unor echipe de observatori ai ONU,
generalul de marin american William Riley, si cu triumviratul Comisiei Consulare de
Armistitiu: Jean Nieuwenhuys din Belgia, care era presedinte, Rene Neuville din Franta
si William Burdett din Statele Unite. Rezultatele unor astfel de ntlniri furnizau de obicei
material pentru stiri. Au fost stiri de prima pagin acelea prilejuite de ntlnirea mea cu
comandantul Ierusalimului arab, locotenent-colonelul Abdulla el-Tel.
Ruth a nceput s lucreze pentru Jewish Agency n directia dezvoltrii industriilor
gospodresti si a mestesugurilor n rndurile noilor imigranti din satele din coridorul
Ierusalimului. Trebuia s-i viziteze, s ncurajeze dezvoltarea testoriilor locale si a altor
mestesuguri, asigurndu-le materia prim necesar si ocupndu-se de desfacerea pe piat
a produselor lor. De aici au luat nastere magazinele Maskit Home Crafts, care s-au

dezvoltat ntr-un
116
proiect mai larg, la scar national. Ruth lipsind de acas mare parte din zi, cele mai
multe ndatoriri casnice erau ndeplinite de Simha, care curnd s-a integrat n familie. Era
o vduv n jur de cincizeci de ani cnd a venit s locuiasc la noi. Ai ei apartinuser unei
vechi comunitti evreiesti din Kurdistan. Simha nu fusese scolit, dar era plin de
ntelepciune, buntate si bun-simt. Copiii erau atasati de ea, le plcea cum gteste si erau
vrjiti de povestile ei populare, aventuri fenomenale n care eroul iese victorios, iar
rufctorul este nvins n ultimul moment.
lael si Ehud mergeau la scoala Rehavia, iar Assaf la grdinit. Nu stiu ct din noua
educatie s-a lipit de ei, dar cu sigurant c ei n-au uitat cele nvtate nainte de a veni la
Ierusalim. O dat, fratele lui Reuven siloa, de la ministerul de externe, ne-a trimis un
biletel ndurerat cu privire la ndrgitul su porumbar: se pare c Uri l deschisese, iar
porumbeii si-au luat zborul. Altdat, doamna Kaplan, cuprins de istericale, a telefonat
la politie ca s anunte c copiii lui Dayan" ngropau un cadavru n grdina ei. ntradevr, Uri si Assi descoperiser un schelet ce fusese dezgropat de un obuz iordanian n
micul cimitir de pe strada Mamilla si hotrser s-si ascund comoara n rzorul
doamnei Kaplan. Acestea erau nzdrvnii firesti la niste bietei cposi. Dar cnd, ntr-o
zi, observatorii ONU mi I-au adus acas pe Assi n vrst de patru ani pe timpul acela
, pe care l gsiser hoinrind de unul singur n tara nimnui de la captul strzii
Mamilla, am nceput s ne alarmm. Se pare c copiii nu fceau deosebire ntre Nahalal,
cu vacile, psrile si cmpurile sale deschise, si Ierusalim, cu pericolele sale ce pluteau n
aer, mpuscturi ale trgtorilor de elit, cmpuri minate si legionarii arabi de pe zidurile
Orasului Vechi, cu degetele mereu pe trgaci.
Ca s spun adevrul, schimbarea era stranie nu numai pentru copii. Eu nsumi am gsit
mutarea de la Nahalal la Ierusalim ca fiind mai mult dect geografic. Acolo aveam
ntlniri, discutii fr sfrsit, n care se despica firul n patru, petreceri si mese
mbelsugate. Aici, desigur, altul era modul de viat.
ntr-o singur privint nu exista schimbare: continuam s-i vizitez pe oamenii din brans
cu aceeasi frecvent si cu acelasi interes. Fr ndoial, frecventa se poate s fi fost
determinat de dorinta mea neostoit de a iesi din birou si de a-mi petrece timpul afar.
Cnd prseam biroul pentru mai multe ore, urcam lng nltimea strategic cunoscut
sub numele de Miss Carey, dup acea doamn care avea acolo, n timpul administratiei
britanice, o minunat ceainrie, urcam n vrf, la Castel, si inspectam alte posturi de-ale
noastre de pe platoul ce domina soseaua ctre Tel Aviv. Dar chiar si atunci cnd aveam un
program ncrcat de ntlniri la birou, ntotdeauna ieseam, fie si doar pentru o or, ca s
vizitez pozitiile nvecinate, fiecare dintre ele la o
117
distant de numai ctiva yarzi de liniile arabe, mi lua doar cteva minute s ajung la ele
din biroul meu, umblam prin transee, urcam scri, m ntlneam cu soldatii nostri si, pe
drum, m uitam la legionarii arabi aflati n posturile lor. Desi aveam o ncetare a focului,
m simteam mai sigur ca printii care arunc o privire fugar la copilul lor care
doarme, nainte de a merge si ei la culcare atunci cnd puteam vedea eu nsumi c pe
front era pace si c totul merge bine.
Adesea de la aceste vizite a trebuit s merg direct la ntlniri oficiale cu demnitarii,
purtnd nc bocnii murdari si hainele prfuite, neavnd timp s le schimb. Se pare ns

c nimeni nu s-a scandalizat. si nici eu, cci m feream s apar cu pete de grsime sau de
cafea vrsat. Nu gseam nimic scandalos n noroiul sau praful ce se lipea de mine pe
cnd m trm prin transeele de comunicatie sau cnd trebuia s m culc la pmnt dac
cineva deschidea focul.
n ziua de 10 august, la dou sptmni dup ce am preluat postul din Ierusalim, a sosit,
n a doua sa vizit, contele Folke Bernadotte, mediatorul ONU. n mod vdit, el decisese
s rezolve un plan care contravenea Rezolutiei de Partaj a ONU din noiembrie 1947.
Printre altele, propunea ca Ierusalimul s fie atribuit arabilor, ceea ce n mod sigur ar fi
avut ca efect mai degrab prelungirea luptei dect instaurarea pcii.
Bernadotte s-a ntlnit cu dr. Dov losif, care condusese Comitetul Strii de Necesitate al
Ierusalimului n timpul asediului si era acum reprezentantul guvernului, responsabil cu
administrarea Ierusalimului. Cu Dov losif se afla Itac Ben-Zvi, care a devenit cel de-al
doilea presedinte al Israelului2", si Daniel Auster, primul primar al Ierusalimului,
ntlnirea a avut loc la Consulatul belgian, iar cnd a sosit Bernadotte, un grup de tineri si
tinere, aflati n jeepuri n fata cldirii, au scos imediat banderole cu slogane de felul
Stockholmul este al vostru, Ierusalimul este al nostru", semnate Fighters for the
Freedom of Israel"21, denumirea complet n limba englez a grupului disident Lehi. Am
aflat despre aceasta doar cnd mi-a telefonat Dov losif, cerndu-mi s-i dispersez pe
demonstranti. M-am dus la fata locului de ndat si le-am spus protestatarilor s mearg
acas. Au fcut-o fr a discuta.
O lun mai trziu, vineri 17 septembrie, Bernadotte a venit iarsi la Ierusalim, naintea
ntlnirii cu Dov losif, s-a dus la resedinta oficial a guvernului care fusese predat de
britanici Crucii Rosii, n ideea c ar putea servi drept cartier general pentru U.N. Truce
Supervision Organization (UNTSO). Apoi s-a dus la Dov losif acas, cu un convoi de trei
automobile al Natiunilor Unite. Pe drum au fost blocati de un jeep n care, n afar de
sofer, se gseau trei brbati, toti mbrcati n uniforme militare indescriptibile. Cei trei au
srit
118
din jeep, s-au repezit la Bernadotte si 1-au mpuscat, fcnd acelasi lucru si cu seful su
de stat-major, colonelul francez Andre Pierre Serot, care sttea lng el. Dup care au
disprut. Mai trziu s-a aflat c vehiculul atacatorilor era un jeep al ONU, care fusese
furat cu ctva timp mai nainte.
Atacatorii nu au fost gsiti. Manifeste descoperite n vecintatea mai multor cldiri
consulare purtau semntura neobisnuit Frontul Patriei", care si asuma responsabilitatea
actiunii. Bnuiala s-a ndreptat asupra Lehi, dar liderii acestei organizatii au negat a avea
vreun amestec, n orice caz, aceast nelegiuire a umplut paharul, iar guvernul a hotrt s
ia msuri nentrziate de dizolvare a organizatiei disidente. A doua zi, la ora 2 P.M.,
unitti ale armatei israeliene au nconjurat lagrul Lehi din Ierusalim si cei patruzeci de
tineri care erau acolo si-au predat armele fr opozitie.
Pn atunci Lehi operase n mod deschis n Ierusalim si se bucurase de un statut de
independent. De fapt, uneori aceasta ndeplinirea operatiuni militare comune cu
detasamentele noastre, iar relatiile personale dintre noi erau adesea ct se poate de
amicale. Dar trebuia n mod clar s punem capt acestei situatii anormale (care exista cu
adevrat doar la Ierusalim) n care o unitate paramilitar putea s existe si s opereze
independent, refuznd s accepte autoritatea guvernului. Organizatia mai vast Irgun si
proclamase dorinta de a fi absorbit n fortele de aprare ale statului. Lehi de la Ierusalim

n-o fcuse si s-a fcut mult speculatie n legtur cu modul n care ar reactiona n cazul
unui ordin de dizolvare.
Cnd Lehi si-a predat armele unittilor regulate israeliene, a luat sfrsit situatia prestatal
care continua s existe la Ierusalim. Faptul c disidentii n-au opus rezistent mi-a dat o
satisfactie deosebit, deoarece veneam de la comanda unui batalion n care una dintre
companii fusese constituit din oameni ai Lehi, iar de comandantul acesteia, Dov Granek,
m legau relatii de prietenie si respect reciproc.
Implicatiile politice ale asasinrii lui Bernadotte nu mi-au fost cunoscute n acea vreme,
deoarece depseau sfera mea de activitate. Eram, de asemenea, mai putin familiarizat si
mai putin interesat de politic dect am devenit cteva sptmni mai trziu. Dar am
beneficiat m mod direct de o consecint a nefericitului eveniment: autoritatea militar la
Ierusalim nu mai era scindat ntre armat si disidenti. Eram acum comandantul tuturor
trupelor evreiesti din zon. Aceasta mi-a fcut sarcina mai usoar.
Problemele politice n care m-am vzut pe neasteptate scufundat au nceput odat cu
negocierile privind acordurile locale ale Ierusalimului cu Iordania. Acestea au continuat
cu ntlnirile dintre regele Abdulla si reprezentantii evrei, cu negocierile privind
acordurile de armistitiu n Rhodos
119
si cu supravegherea de ctre mine a punerii n aplicare a acestor acorduri de ctre
principalele patru state arabe ce luaser parte la rzboiul din 1948: Egipt, Iordania, Siria
si Liban.
Liniile detinute de fortele potrivnice n zona Ierusalimului n momentul ncetrii focului
lsaser orasul tiat n dou. n linii mari, teritoriul de la Vest de linia desprtitoare a
intrat sub controlul israelian, inclusiv Muntele Scopus, care rmnea o enclav israelian.
Orasul Vechi, inclusiv Zidul Vestic din complexul Templului, locul cel mai sacru al
evreilor, ca si Cartierul Evreiesc, distrus, reveniser Iordaniei, nltimea Latrun, la
jumtatea distantei dintre Ierusalim si Tel Aviv, era stpnit de Iordania, asa nct trebuia
ca noi s construim o portiune de drum deviat de sase mile, pentru a o ocoli. Israelul
controla o parte din soseaua principal IerusalimBetleem, asa nct iordanienii trebuia
s foloseasc un drum secundar mai lung.
n timp ce nu mai erau lupte pe frontul iordanian, nu la fel stteau lucrurile pe celelalte
fronturi, n Sud, egiptenii au fost alungati din Beerseba la mijlocul lunii octombrie, iar la
sfrsitul acelei luni o fulgertoare campanie de dou zile n Nord alungase cu totul din
Galileea fortele neregulate ale lui Kaukji. Btliile majore finale ale Rzboiului de
Independent aveau s aib loc mpotriva egiptenilor n ultima sptmn a lui decembrie
1948 si prima sptmn din ianuarie 1949, armata expeditional a Egiptului fiind cu
totul respins peste granitele noastre si urmrit de fortele noastre n peninsula Sinai.
n ziua de 30 noiembrie 1949, am semnat, n numele Israelului, un acord de ncetare a
focului absolut si sincer" n zona Ierusalimului. Semnatar n numele fortelor iordaniene
si al celorlalte forte arabe din zona Ierusalimului", anume trupele neregulate egiptene, a
fost locotenent-colonelul Abdulla el-Tel. La acord era atasat o hart care marca liniile de
ncetare a focului ntre cele dou prti si tara nimnui dintre ele. Acordul permitea
trecerea de dou ori pe lun prin liniile arabe a unui convoi spre enclava israelian de pe
Muntele Scopus, pentru aprovizionarea cu alimente si schimb de personal.
n negocierile care au condus la acord am reusit s-mi cunosc mai bine partea advers,
arab. Abdulla el-Tel era un tnr brbat nalt, musculos, chipes, cu fata luminoas, plin

de franchete el te privea direct n ochi si un zmbet deschis si prietenesc. Provenea

dintr-o familie nstrit din Irbid, dintr-o regiune deluroas din Nordul Iordaniei, iar
studiile secundare si le fcuse n Egipt. Intrase n Legiunea Arab la nceputul celui de-al
doilea rzboi mondial, iar n 1942 urmase un curs de instruire pentru ofiterii britanici n
zona Canalului Suez.
n invazia din 1948 a Israelului fusese comandant de companie, cu rangul de maior, ntruna din primele btlii, regele Abdulla a vizitat Ierusalimul, 1-a
120
ntlnit pe el-Tel, acesta i-a lsat o bun impresie si imediat 1-a promovat pe tnrul ofiter
la rangul de locotenent-colonel, desi ajunsese la majorat doar cu dou luni n urm. O
lun mai trziu a fost numit comandant al Batalionului 6, iar mai trziu i s-a dat pe mn
Comandamentul Ierusalimului.
Cnd 1-am ntlnit, el-Tel m-a impresionat prin faptul c era cu mult superior celorlalti
ofiteri si functionari politici arabi pe care i-am ntlnit n acea perioad. Printre altele, i
ura pe oficialii britanici care erau adevratii conductori la Amman si i dispretuia pe cei
care i linguseau.
n timpul negocierilor care au precedat acordul de sincer" ncetare a focului, m-am
sturat pn-n gt de medierea" reprezentantului Natiunilor Unite, un colonel Carlson
din Statele Unite, care n loc s mearg la problemele fundamentale, le complica cu
mruntisuri stngace, iar n loc s gseasc o cale neted spre acord, se complcea n
ridicarea de obstacole. La una din ntlniri, am gsit contributia lui Carlson cu totul de
prisos si m-am ntors spre Abdulla el-Tel, propunndu-i ca noi doi s ne retragem n
cealalt camer. El a fost de acord si, spre surprinderea tuturor celor prezenti patru
ofiteri de fiecare delegatie si vreo sase observatori ONU ne-am ridicat si am plecat. La
consultarea noastr privat, amndoi ne-am aplanat diferendele foarte repede. Ne-am
ntors la ntlnire si am raportat acordul nostru, care a fost explicitat n protocol. Fata lui
Carlson a devenit rosie, dar n-a spus nimic, l astepta ns o surpriz si mai mare: la
propunerea mea, el-Tel a czut de acord s stabilim o linie telefonic direct ntre noi,
fr s mai recurgem la intermediul ONU. Chiar si generalul Riley, seful de stat-major al
Organizatiei de Supraveghere a Armistitiului de sub egida Natiunilor Unite, a fost
ntructva ncurcat cnd a auzit de lucrul acesta. Era fr ndoial un distins general din
Marin, dar cunoasterea Orientului Mijlociu nu era punctul lui forte. L-am calmat
spunndu-i c surprizele sunt lucrul cel mai fermector al vietii si c aceasta era adevrat
si despre legtura telefonic direct Dayanel-Tel.
Acest telefon de campanie de la casa mea la el-Tel era primul si, pn la acea dat,
singurul fir rosu din Orientul Mijlociu, iar el s-a dovedit foarte util. Cnd avea loc vreun
schimb de focuri n vreun sector, i telefonam si incidentul era imediat rezolvat. Dar
legtura a fost deosebit de util n ceea ce priveste aranjarea unor ntlniri secrete, la
nceput ntre noi doi, iar n decursul timpului si cu regele Abdulla, n palatul su de iarn
de la suneh. Dac ar fi trebuit s depindem de aparatura si de medierea Natiunilor Unite
n asemenea chestiuni, am fi esuat cu totul.
Colonelul el-Tel s-a dovedit a fi la nltime, trecnd prin ncercrile cele mai grele, n
ceea ce priveste ntlnirile noastre secrete cu regele Abdulla, n inima Iordaniei, ct si n
privinta eliberrii prizonierilor nostri de rzboi. Ca
121
s ne duc la rege, trebuia s-o fac cu automobilul su si s treac prin liniile Legiunii

Arabe fr ca grzile s-si dea seama de ncrctura sa. Ce-i drept, purtam pe cap
kefiehurile rosii cadrilate ale Legiunii, ascunzndu-ne ct mai bine obrazul, iar cnd ne
prindea lumina zilei ne lungeam pe podeaua masinii, ns riscul su personal era
considerabil. O dat, cnd un soldat iordanian si-a bgat capul pe fereastr si i s-a prut
lui el-Tel c eu am fost recunoscut, fata lui s-a fcut alb ca hrtia. Ei ne-ar fi mpuscat
pe amndoi si de-abia dup aceea ne-ar fi luat la ntrebri" mi-a spus el-Tel, dup ce am
plecat n vitez de la postul de control, fr vreun alt incident.
Problema prizonierilor de rzboi am ridicat-o la scurt timp dup ce am stabilit ncrederea
noastr mutual. De data aceasta, spre deosebire de alte perioade postbtlie, cnd noi
detineam de obicei de zece sau de o sut de ori mai multi prizonieri dect detineau arabii,
situatia era acum inversat fat de Iordania. Noi detineam vreo duzin de legionari, pe
cnd existau 670 de israe-lieni n lagrul de prizonieri de rzboi Mafrak din Iordania.
Aproape jumtate, 320, au fost capturati n blocul de kibuturi Etion, dintre care 85 erau
femei, pe cnd restul fusese capturat n Cartierul Evreiesc din Orasul Vechi, n
majoritatea lor oameni btrni care fceau studii talmudice, sotiile lor si copiii. I-am cerut
lui el-Tel s fie eliberati.
Mi-a spus c se va gndi la aceast problem. Rspunsul su a venit dup cteva zile si a
fost pozitiv. El-Tel mi-a spus c stia c Iordania pierdea un atu n apropiatele negocieri
prizonierii au fost eliberati cu o lun nainte de a ncepe n insula Rhodos convorbirile cu
privire la armistitiu , dar el pusese n balant considerentele umanitare. Ridicase
problema n fata regelui Abdulla si primise consimtmntul acestuia. Potrivit spuselor lui
el-Tel, el i artase regelui c era primejdios s-i lase prea mult vreme pe prizonierii
evrei la discretia grzilor arabe, iar dac se ntmpla ceva care s strneasc furia arabilor
si soldatii iordanieni din grzi s-ar fi dedat la slbticii mpotriva prizonierilor de rzboi
din lagr, atunci regele n-ar mai fi putut scoate capul n lume.
Cnd am revzut reglementrile tehnice privind ntoarcerea prizonierilor de rzboi, 1-am
ntrebat pe el-Tel dac aceasta implic anumite cheltuieli financiare. Eram gata s-i
pltim orice sum ar fi cerut. S-a ncruntat si mi-a spus c-mi va trimite o not de plat
cnd totul va fi terminat. si a fcut-o. Mi-a ntins un petic de hrtie pe care era trecut o
sum insignifiant, la care erau atasate chitantele cu semnturile soferilor autobuzelor cei transportaser pe prizonieri de la Mafrak la Ierusalim. I-am exprimat lui el-Tel
multumirile mele din inim, nainte de a ne desprti, mi-a spus c are o rugminte
personal: puteam eu, oare, s-1 conving pe redactorul-sef al ziarului Palestine Post
122
(care a devenit Jerusalem Post) s-1 atace din cnd n cnd pentru ostilitatea sa
nversunat fat de Israel? Spunea c avea nevoie de aceasta ca s-si pstreze buna
reputatie n Iordania.
Am continuat s urmresc destinul lui el-Tel mult vreme dup ce am prsit
Comandamentul Ierusalimului. Cariera sa militar si politic a fost curmat brusc atunci
cnd a rupt relatiile cu regele Abdulla din cauza atitudinii acestuia fat de britanici. El-Tel
dorea ca acestia s fie goniti din Iordania. Regele n-o dorea, n iunie 1943, el-Tel a
demisionat. Regele a ncercat s-1 mpace si chiar i-a promis s-1 promoveze, ns el-Tel
a refuzat. A plecat n Siria, unde 1-a ntlnit pe Husni az-Zaim, care organizase o lovitur
de stat cu cteva luni mai nainte, n martie, iar acum era seful juntei militare. El-Tel a
fost impresionat de el si se gndea s fac o revolutie similar n tara sa natal, Iordania.
Dar Zaim nsusi a fost victima unei lovituri de stat si a fost mpuscat n ziua de 14 august

1949. De la Damasc, el-Tel a plecat la Cairo.

Dup aceea am auzit de el de dou ori. Prima dat de la un ofiter clin armata egiptean, la
o sindrofie n Londra. Mi-a transmis salutri din partea lui el-Tel si mi-a spus c se afla la
conducerea unui batalion de gheril care hrtuia trupele britanice stationate n zona
Canalului. A doua oar, salutrile de simpatie din partea lui el-Tel mi-au fost transmise la
un cleric american care m-a vizitat la Ierusalim. El a adugat c el-Tel dorea s m vad
spre a discuta o anumit problem", iar prelatul catolic s-a oferit n mod voluntar s
aranjeze ntlnirea clandestin. Aceasta n-a avut loc niciodat, iar eu niciodat n-am
descoperit ce era n mintea lui el-Tel, ns aceasta nu avea nici o nsemntate politic.
Mesajele sale erau pur si simplu semnale omenesti de salut. Iar lucrul acesta, de la un
ofiter arab ctre unul israelian, era n sine nsusi ceva.
123
10
CONVORBIRI CU UN REGE ARAB
Imediat dup semnarea acelui acord de ncetare a focului sincer" cu Iordania, Abdulla
el-Tel m-a informat c fusese mputernicit de ctre regele Abdulla s nceap negocieri cu
noi asupra tuturor subiectelor privind zona Ierusalimului, inclusiv Betleemul, Ramalla si
Latrunul. Propunerile lui el-Tel erau bazate pe schimbul de teritorii si pe controlul comun.
Ben-Gurion dorea foarte mult un tratat de pace deplin, final si oficial si era gata s
accepte unele schimburi teritoriale, dar nu credea c un control comun avea sorti de
izbnd.
n ziua de 29 noiembrie 1948, el-Tel a propus ca Iordania s retrocedeze Israelului
Cartierul Evreiesc din Orasul Vechi, n schimbul cartierului arab Katamon din Orasul
Nou. n ceea ce priveste soseaua Latrun, acea nltime aflat la jumtatea distantei dintre
Ierusalim si Tel Aviv si care devenise o tar a nimnui aflat ntre liniile israeliene si
iordaniene de ncetare a focului, el a propus ca aceasta s fie deschis circulatiei libere
pentru ambele prti. Ben-Gurion a respins cele dou propuneri. Latrun a spus el
nu este o problem de reglementare a circulatiei, ci de divizare a teritoriului" (noi i
propusesem ca tara nimnui s fie divizat ntre Iordania si Israel) si c nu era pregtit s
renunte la cartierul Katamon.
La urmtoarea ntlnire, n ziua de 5 decembrie, el-Tel a fcut noi propuneri, n numele
regelui. S-a referit din nou la Latrun: Iordania ar fi putut s renunte la o parte din Latrun,
iar zona s fie controlat de o fort de politie mixt, arabo-evreiasc. n schimb, Abdulla
cerea ca un numr de arabi refugiati s aib permisiunea de a se rentoarce la Lod si Rmi
a. Cea de a doua propunere era un rspuns la sugestia mea de a fi redeschis calea ferat
Tel AvivIerusalim, care trecea printr-o mic sectiune a teritoriului arab. Iordania a fost
de acord, dar dorea n schimb permisiunea de a folosi soseaua de la Betleem la Ierusalim
pn la Poarta Jaffa. Ben-Gurion era cu totul mpotriva reglementrilor partiale, iar
replica pe care mi-a cerut s-o transmit regelui, prin intermediul lui el-Tel, a fost aceea c
nu mai trebuie s conti124
num discutiile pur si simplu pe baza armistitiului. Noi eram gata, de fapt nerbdtori s
negociem conditiile pentru o pace real cu un reprezentant politic si numai astfel de
negocieri de pace puteau s rezolve toate problemele: asigurarea de electricitate pentru
Ierusalim, repunerea n circulatie a cii ferate, soseaua la Betleem si asa mai departe.
La o ntlnire cu primul-ministru, n ziua de 18 decembrie 1948, Ben-Gurion a subliniat

c tinta noastr principal este acum pacea" si ne-a pus n gard s nu ne lsm ametiti
de victorie. El a adugat: Imigratia ne cere s punem capt rzboiului. Trebuinta noastr
viitoare este pacea si prietenia cu arabii. De aceea sunt n favoarea unor convorbiri cu
regele Abdulla, desi m ndoiesc c britanicii l vor lsa s fac pace cu noi".
La o sptmn dup ce i-am dat lui el-Tel rspunsul categoric al lui Ben-Gurion c eram
gata s intrm n discutii doar n vedere reglementrii unei pci generale, el-Tel mi-a
telefonat, n ziua de 29 decembrie, spunnd c 1-a vzut pe rege si c fusese numit
reprezentantul regal pentru schitarea unui plan de pace cu noi. La convorbirile sale cu
noi, el-Tel avea s fie nsotit de medicul regelui. Cnd proiectul avea s fie gata, regele
trebuia s-1 prezinte cabinetului su pentru aprobare. Dac acesta 1-ar fi respins, el avea
s schimbe componenta cabinetului, deoarece regele era atotputernic. El-Tel a propus s
ncepem convorbirile chiar n seara acelei zile si c i puteam conduce pe iordanieni ntr-o
cldire din Ierusalim de lng tara nimnui dintre liniile evreiesti si arabe. Dac sedintele
cintinuau, ele trebuiau tinute n mod alternativ ntr-o cldire iordanian si ntr-una
israelian. El a decis ca prima ntlnire s aib loc n seara urmtoare, la ora 6,30 P.M., n
cldirea iordanian. El-Tel ne-a cerut s venim mbrcati n haine civile si s aducem
mapele cu documentele convenite.
Ben-Gurion a decis ca Israelul s fie reprezentat la aceste convorbiri de pace" de Reuven
siloa de la ministerul de externe si de mine. Ne-a tinut un instructaj si ne-a dat
urmtoarele directive: 1) s continum convorbirile chiar dac n-ar fi prut productive,
deoarece, atta timp ct lupta cu egiptenii continua n desertul Negev armistitiul cu
Egiptul fusese rupt , era necesar s pstrm armistitiul n sectorul iordanian; 2) s nu
facem nici o referire la anexarea de ctre Iordania a Malului Vestic22 si nici s nu ne
exprimm opozitia; trebuia s explicm dificulttile obiectiile celorlalte state arabe, ca
si ale Marii Britanii si Rusiei , s exprimm abordarea noastr simpatetic si s
subliniem faptul c guvernul nostru nc nu luase o decizie n aceast privint; 3) s
insistm ca granita de-a lungul Vii Arava, granita de Est a Negevului, s rmn aceea
din perioada Mandatului, adic pn la Valea Arava, incluznd Eilatul n Sud; 4) s
mentionm posibilitatea de a-i oferi
125
Iordaniei drepturi n Gaza, cu un coridor de acces prin teritoriul Israelului; 5) s
respingem cerintele iordaniene cu privire la Ramla si Jaffa si s lsm deschis problema
rentoarcerii arabilor la Lod, dar s nu intrm n vreo discutie cu privire la Negev.
Prima ntlnire cu el-Tel si doctorul a fost foarte general si numai n cea de a doua am
abordat noi convorbirile substantiale. Ne-am ntlnit n ziua de 5 ianuarie 1949, la ora 7
P.M., ntr-o cldire de lng Poarta Mandelbaum. Noi eram trei: siloa de la ministerul de
externe, aghiotantul meu si eu. De partea iordanian era prezent doar Abdulla el-Tel.
Doctorul, din nu stiu ce motiv, nu a aprut.
Ne-am prezentat scrisorile de acreditare. Ale noastre erau scrise n ebraic, arab si
englez si purtau semnturile primului-ministru David Ben-Gurion si ministrului de
externe Mose sarett. El-Tel a adus o scrisoare scris chiar de mna regelui Abdulla. Este
ndoielnic dac formula si stilul scrisorilor corespundeau cerintelor juridice, dar dat fiind
faptul c ne gseam unde ne gseam, la marginea unei tri a nimnui, ele erau perfect
valabile. Asa cum spune un vechi proverb, farmecul locului i ptrunde pe ocupanti"23.
Cnd el-Tel a schitat propunerile Iordaniei, a devenit evident faptul c exista o adevrat
prpastie ntre conceptele lor si ale noastre cu privire la reglementare, n Negev, regele

dorea un coridor care s lege tara sa cu Egiptul, n Ierusalim dorea ntreg Orasul Vechi, cu
exceptia cartierului evreiesc. Cerea de asemenea cartierul Katamon, colonia german si
suburbiile Talpiot ale Ierusalimului evreiesc. Pretindea, de asemenea, kibutul Ramat
Rahel din marginea sudic a orasului, n schimb ne ddea suburbiile Lifta si Romena,
care deja se aflau n posesia noastr. El-Tel a spus c britanicii aveau cunostint de
negocieri si le aprobau, dar c nu ei formulaser aceste conditii.
Am raportat toate acestea lui Ben-Gurion si i-am spus c, evident, nu avea rost s
continum convorbirile, dar el ne-a poruncit s le continum. Trebuie s valorificm
orice posibilitate de a realiza pacea, a spus el. Probabil c avem mai mare nevoie de ea
dect iordanienii, desi, fr ndoial, ei au mult de pierdut prin servilismul lor tot mai
pronuntat fat de britanici".
Am dat curs ordinelor lui Ben-Gurion, desi fr prea mare entuziasm si i-am telefonat lui
el-Tel s aranjeze alt ntlnire. Aceasta a fost stabilit pentru ziua de 14 ianuarie, n
acelasi loc, n apropiere de Poarta Mandelbaum din tara nimnui. Oricum, n timp ce nc
vorbeam la telefon, am decis s-i spun ce credeam despre propunerile sale, artndu-i c
prerea mea era c dac nu avea loc nici o schimbare n abordarea iordanian, atunci ei se
ndreptau spre rzboi, nu spre pace.
126
A transpirat c nu numai eu, ci si el-Tel a nteles c nimic bun nu putea iesi din
continuarea convorbirilor la Poarta Mandelbaum, iar cu o zi nainte de ntlnirea
programat el a sunat la telefon ca s-mi spun c regele ne invita la convorbirea cu el la
Palatul suneh, asa nct s ne poat demonstra personal sincera sa dorint de pace. L-am
sunat pe Ben-Gurion si am primit aprobarea sa.
Am avut dou ntlniri cu regele Abdulla, prima pe data de 16 ianuarie 1949, iar a doua
peste dou sptmni. Israelul era reprezentat de Elias Sasson, de la ministerul de
externe, si de mine. La prima ntlnire regele avea cu el pe el-Tel si pe medicul su. La
cea de a doua, lor li s-a adugat primul-ministru al Iordaniei, Taufiq Abu al-Huda. Am
fost dusi la palat de colonelul el-Tel, care si conducea singur automobilul si, desi
conducea repede, cltoria ne-a luat mai bine de o or.
Aceste ntlniri au avut loc n timp ce, pe insula Rhodos, se negocia un acord de
armistitiu cu Egiptul, sub presedintia Natiunilor Unite. Mediator era dr. Ralph Bunche.
Negocierile au nceput n ziua de 13 ianuarie, la sase zile dup ce noi pusesem pe fug pe
egipteni n ultima mare btlie din Rzboiul de Independent si la opt luni dup ce ei,
mpreun cu alte tri arabe vecine, invadaser Israelul. Luptele nu fuseser continue pe
parcursul celor opt luni. Armistitiul pusese capt btliei, iar nclcrile armistitiului
duceau la reluarea ei. Dup fiecare rund de lupte, unul sau altul dintre statele arabe
invadatoare a fost izgonit de pe o nou parte din teritoriul nostru invadat si era fortat s se
retrag tot mai mult ctre propriile granite. Btlia final, n ultima sptmn din
decembrie 1948 si prima sptmn din ianuarie 1949, am dus-o doar mpotriva Egiptului
si s-a sfrsit prin alungarea de pe pmntul nostru a celor din urm rmsite ale fortei
egiptene de invazie, care s-au retras n mod precipitat n Sinaiul de Est, cu trupele noastre
suflndu-le n ceaf. Egiptenii au lsat n urm o ntreag brigad, care a fost ncercuit
de trupele noastre, dup ce s-a lsat prins n capcan. Tocmai aceast nfrngere i-a silit
pe egipteni s accepte negocierea unui armistitiu, sub auspiciile Natiunilor Unite, n
insula Rhodos, aceste convorbiri avnd loc n timp ce noi ne ntlneam cu regele Abdulla.
Negocierile cu Egiptul aveau s duc la acordul semnat n ziua de 24 februarie. Dup ce

Egiptul a netezit calea, celelalte state arabe aveau s-i mearg pe urme. Primul a fost
Libanul, care a semnat acordul de armistitiu n ziua de 23 martie; apoi Iordania, pe 3
aprilie; n sfrsit, Siria, pe 20 iulie.
Deocamdat, ns, convorbirile cu regele Iordaniei, din zilele de 16 si 30 ianuarie 1949,
erau nc exploratorii si neoficiale, lipsite de rezultate tangibile, n sensul c nu au adus o
schimbare imediat de situatie. Aceasta avea s
127
se ntmple, a spus regele, n pofida adncii prpstii dintre noi, atunci cnd Iordania,
dup exemplul altor trei state arabe care luptaser mpotriva noastr, avea s ncheie un
acord de armistitiu cu Israelul, sub auspiciile Natiunilor Unite. El spera ca un asemenea
acord s fie realizat si s-ar fi bucurat, a spus el, ca imediat dup aceea s nceap
negocierile pentru un tratat de pace. Lucrul acesta va fi fcut n mod public, nu n secret,
n Ierusalim si fr implicarea Natiunilor Unite. Va avea loc o ceremonie de deschidere a
sesiunii, gazd fiind regele, n palatul su de la suneh. El chiar a propus componenta
echipei noastre de negocieri, recomandnd ca n aceasta s intre ministrul de externe
Mose Sarett, Sasson si eu.
Britanicii, spunea el, i cunosc intentiile si nu aveau obiectii. El trebuia s-i consulte,
desigur, ntruct Iordania, desi ncetase a fi un teritoriu mandatat de Marea Britanic si
devenise independent n 1946, se afla nc, de fapt, sub protectie britanic, datorit
tratatului anglo-iordanian de aprare mutual. Regele a adugat c putea spune toate
acestea deoarece eram ca o familie" si c ne putea spune adevrul". Iar adevrul era c
n ochii poporului su el era rege, pe cnd britanicii l tratatu ca si cum i-ar fi fost stpni.
Cnd, n treact, a venit vorba de convorbirile noastre din acele zile cu egiptenii, n
Rhodos, regele deodat a devenit nelinistit si ne-a cerut, n termenii cei mai tari cu
putint, s nu dm Gaza Egiptului. El nsusi avea nevoie de o iesire la Mediteran. Nu
avea nici o ndoial c noi puteam ajunge la o nvoial n aceast privint. Esential era ca
Gaza s nu fie dat egiptenilor. Luati-o voi, dati-o diavolului, dar nu-i lsati pe egipteni
s pun mna pe ea!" a spus el.
n fata ministrilor si, regele nu fcea nici un secret n ceea ce priveste relatiile sale cu
noi. La ntlnirile noastre de dinaintea, din timpul si de dup negocierile din Rhodos,
primul-ministru, alti membri ai cabinetului si distinsi iordanieni au fost prezenti uneori la
ceremonii si la dineurile prilejuite de aceste ntlniri. Ei, ns, nu participau la discutii.
Cnd erau prezenti, stteau pe o estrad din dreapta regelui, n timp ce noi, israelinii,
stteam la stnga lui. n fata regelui, pe o estrad mai joas, se aflau unii dintre sfetnicii
lui de rang mai mic. Sala de ntlnire era vast, dreptunghiular, decorat n stil oriental,
desi pe un perete se afla o distonant pictur n ulei a Btliei de la Trafalgar, care
zugrvea clasica victorie maritim a amiralului Nelson asupra flotei lui Napoleon, n
190524. Era un dar oferit lui Abdulla de regele George al V-lea al Angliei.
Cu toate c Abdulla era un fiu al desertului", curtea regal de la suneh nu era lipsit de
propriul ei protocol oficial. Medicul su mi-a servit drept cluz n acel ceremonial
perplexizant si am nteles de la el c m-am descur128
cat cum se cuvine, ntlnirile noastre erau deschise printr-o serie de saluturi si exprimri
de bunvoint, regele cerndu-ne s transmitem respectele sale conductorilor nostri, n
primul rnd presedintelui nostru, dr. Haim Weizmann, apoi primului-ministru, BenGurion, dup aceea ministrului nostru de externe, Mose sarett, si altora. N-o avea ns la

inim pe Golda Meir. Se ntlnise cu ea n ajunul rzboiului, cnd ea ncercase s-1

conving s stea de-o parte, iar de atunci avea pic pe dnsa. Dup prerea lui, Golda
Meir l pusese ntr-o situatie imposibil, adic n fata alternativei de a se supune
ultimatumului rostit de o femeie sau de a merge la rzboi. Aceasta, desigur", 1-a obligat
s opteze pentru cea de a doua solutie si s se alture celorlalte state invadatoare ale
Israelului. Cnd, la una dintre convorbiri, i s-a spus c Golda era ambasadorul nostru la
Moscova, el a spus imediat: Lsati-o acolo, lsati-o acolo!" (n limba arab Haloona
Hoonak, Haloona Hoonak! ")
La nceput el a avut o atitudine foarte favorabil n privinta lui Mose sarett. Acesta vorbea
o arab slefuit, cultiva cu meticulozitate bunele maniere si avea o reverent ct se poate
de potrivit fat de regalitate. Dar la una din ntlnirile noastre, una mai degrab nereusit
era o noapte fierbinte, eram leoarc de sudoare, iar la urechile noastre bziau tntarii
, sarett 1-a corectat pe rege cnd acesta a spus, n treact, c China nu fusese membr a
Ligii Natiunilor. Un rege nu greseste niciodat, iar Abdulla si-a sustinut afirmatia. sarett,
ca un dascl perseverent care are de-a face cu un copil napoiat, a tinut-o pe-a lui: Dar
Maiestatea Voastr greseste China a. fcut parte din Liga Natiunilor". Fireste, aceasta
a pus capt acelei ntlniri si, de asemenea, consideratiei regale pentru sarett. n
automobil, pe drumul de ntoarcere, 1-am ntrebat pe sarett ce diavol 1-a pus s-i pese ce
credea regele despre China si Liga Natiunilor. sarett mi-a ripostat cu o oarecare iritare:
Dar China a fost membru al Ligii Natiunilor!".
nainte de a trece la treab, trebuia s lum masa cu regele, iar vreo or mai nainte de
aceasta stteam la taifas cu privire la ce se mai ntmpla prin capitalele lumii, se juca
uneori sah si se citea poezie. La sah, era nu numai obligatoriu s pierzi n favoarea
regelui, ci si s te arti surprins de mutrile lui neasteptate. Iar atunci cnd el si citea
poemele, ntr-o arab epigramatic, trebuia exprimat uimirea n fata profunzimii sale de
spirit.
Cu toate acestea, niciodat nu 1-am subestimat pe Abdulla. Era un brbat ntelept si un
conductor capabil de decizii dificile. Cnd aprea o problem spinoas, el nu ne trimitea
niciodat la ministrii si. Cerea ca problema s-i fie nftisat si nu ezita s-si asume
deplina responsabilitate pentru decizie. N-a pierdut niciodat strlucirea beduinului.
Orice fel de mncare ce i se
129
aducea era nsotit de iaurt, la care el aduga o plant aromatic exotic, iar discutiile
noastre le presra cu parabole si proverbe. Nu a cptat ntotdeauna tot ceea ce a cerut,
ns ntotdeauna a stiut ce dorea, asa cum ne-am convins n cursul prelungitelor noastre
convorbiri secrete cu el, la palatul su, n timp ce negocieri formale cu delegatii si aveau
s aib loc pe insula Rhodos.
Aceste negocieri oficiale s-au deschis n ziua de l martie 1949 si au durat o lun. Iordania
a fost desemnat drept plenipotentiar de ctre Iraq pentru acel sector al frontului
iordanian sustinut de armata iraqian. Delegatia noastr n Rhodos a fost condus de
Reuven siloa, iar eu i eram adjunct. Delegatia iordanian era condus de colonelul
Ahmed Sudki el-Jundi. Negocierile au avut loc n Sala Galben a Hotelului Trandafirilor,
mediator fiind din nou dr. Ralph Bunche, care, n urm cu numai o sptmn, prezidase
semnarea acordului israelo-egiptean de armistitiu, n consecint, atunci cnd noi am sosit
n Rhodos, exista nu doar precedentul unui stat arab care ncheiase cu noi un acord de
terminare a rzboiului, ci aveam n fata ochilor si un model de text, ale crui articole

puteau fi copiate, cu simpla substituire a cuvntului Egipt" cu Iordania".

sedinta de deschidere a negocierilor din Rhodos a nceput la ora 4,30 P.M. si a fost
marcat de o criz minor, tipic si mai degrab patetic, nainte de ntlnire, se czuse de
acord cu Bunche ca atunci cnd delegatiile intrau n sala de sedinte, conductorii s fie
prezentati unul altuia n mod oficial. Cnd am intrat noi, am gsit delegatia iordanian
deja asezat. Bunche s-a apropiat de conductorul delegatiei iordaniene, colonelul Jundi,
cerndu-i s se ridice ca s poat fi prezentat lui Reuven siloa, conductorul echipei
israeliene. Jundi a refuzat. siloa s-a fcut alb la fat si pur si simplu n-a stiut cum s
procedeze. Dup sedint i-a spus lui Bunche c dac iordanienii se comportau n felul
acesta, el nu putea continua convorbirile cu ei. Bunche a telefonat la Amman si la New
York, iar siloa i-a raportat lui sarett, la Ierusalim. sarett i-a trimis o cablogram pompoas
si oarecum isteric: Fceti-i cunoscut lui Bunche c dac iordanienii continu s se
poarte ca niste bdrani, vom opri negocierile si vom anunta c vor fi reluate doar atunci
cnd ne vom convinge c au nvtat lectiile elementare de comportament civilizat".
S-a aflat mai trziu c iordanienii nu actionaser cu vreo intentie ruvoitoare. Fusese
vorba de o nentelegere. Jundi si-a cerut scuze si a explicat c crezuse c ceremonia
prezentrilor formale va avea loc la nchiderea si nu la deschiderea sedintei. Nu m-am
ndoit nicidecum c spunea adevrul. El era un ofiter veteran, corect, elegant n aparitiile
sale n public, dar cu un spirit extrem de mrginit. El si ceilalti membri ai delegatiei sale
fuseser trimisi s ndeplineasc ordinele primite la Amman si nu se puteau abate cu nici
un pas
130
de la acele ordine. Dac exista vreun cuvnt trunchiat ntr-o instructiune tele-grafiat, ei
cerea un rgaz ca s-1 clarifice. Acesti ofiteri de armat puteau s fie foarte bine experti
n mentinerea ordinii n Iordania si n urmrirea bandelor de tlhari din desertul sudic, dar
era pur si simplu tragicomic s-i postezi n Hotelul Trandafirilor din Rhodos ca s
negocieze cu siretul si foarte sofisticatul dr. Bunche niste formule juridice si politice. Ei
erau gata s fac orice li se cerea, dar fr a sti despre ce este vorba. Nici vorb s fie
potriviti pentru a conduce negocieri de armistitiu. De fapt nu erau mai mult dect o fatad
oficial. Negocierile aspre, fundamentale, trebuiau s fie conduse n mod neoficial si
secret de ctre regele lor, Abdulla n persoan.
Dup deschiderea sesiunii, relatiile noastre cu delegatia iordanian au devenit excelente.
Departe de a nu dori s ne strngem minile, ei erau foarte nerbdtori s se ntlneasc
cu noi n sedinte informale, fr prezenta oficialilor ONU. La aceste ntlniri informale,
ei puteau vorbi n arab, cerndu-ne s repetm mereu spusele noastre, n asa fel nct s
le poat pricepe, sau s le explicm n termeni simpli formulrile complicate.
Primele zece zile de negocieri au trecut fr s se fi fcut vreun progres. Tot restul era
plcut: mncare bun, primvar, peisaj ncnttor si companioni interesanti. Mi-am
petrecut mare parte din timpul liber plimbndu-m de-a lungul plajei, vizitnd cetatea
turceasc si rtcind prin pduri. Sute de fluturi de toate mrimile si culorile zburau
printre tufisuri, dnd o nftisare de basm locului.
Nu se putea s nu fii impresionat de dr. Ralph Bunche, care conducea sedintele. Era un
brbat oaches, lat n spete, de nltime mijlocie, cu ochi strlucitori, cu zmbet prietenesc
si niciodat fr tigar n gur. Vorbea putin si i asculta pe ceilalti cu o concentrare
maxim. Prea c ncearc nu numai s aud ceea ce i se spunea, ci si s ptrund n
spiritul vorbitorului, ca s descopere ce sttea n spatele cuvintelor sale. Avea un farmec

cu totul deosebit. Cu oricine s-ar fi ntlnit pentru prima oar, putea stabili un raport si
putea crea o dispozitie de amiabilitate si de ncredere.
Bunche era un foarte priceput autor de proiecte de lege. Cnd ambele prti ajungeau la o
ntelegere mutual, el o putea formula ntr-o frazare clar si pregnant. Cnd prtile se
gseau n dezacord, putea mestesugi o formul n asa fel nct fiecare s o poat
interpreta cum i venea mai bine. Cnd 1-am chestionat asupra acestui mod de abordare,
el mi-a spus c scopul fundamental n acel timp era s se pun capt luptelor. Mai trziu,
cnd prtile aveau s descopere c la anumite paragrafe nu cptaser ceea ce au sperat s
capete, ele nu aveau s renceap ostilittile din aceast cauz, ci realittile vietii aveau s
fureasc reglementrile adecvate. Frumos spus. Examinnd ns
131
Articolul 8 din acordul israeliano-iordanian, care se ocup de accesul nostru la locurile
sfinte evreiesti, reglementrile adecvate" s-au dovedit a fi c Iordania ne-a interzis
accesul acolo n urmtorii nousprezece ani, pn la Rzboiul de sase Zile. Aceast
clauz si Articolul 5 din acordul nostru cu Siria, care se refer la zonele demilitarizate, au
devenit surs de frictiune permanent. Cu toate acestea, dr. Bunche era un brbat a crui
istetime te putea ncnta chiar si dac nu erai de partea lui, iar argumentul lui avea cstig
de cauz.
Cnd Israelul a capturat localitatea Um Ras Ras, biblicul Eilat, n vecintatea portului
Aqaba, controlat de iordanieni, la captul golfului cu acelasi nume, regele Abdulla s-a
temut de noi cuceriri israeliene, deoarece nc eram n rzboi, acordul de armistitiu
nefiind nc ncheiat, n ziua de 14 martie 1949, la mijlocul negocierilor din Rhodos, el ia trimis un mesaj urgent ministrului de externe sarett: Se relateaz c ati declarat c o
unitate a armatei israeliene a atins trmul Golfului Aqaba, pe un teritoriu considerat a fi
inclus n Palestina. Ceea ce, o stiu, este corect. Se mai relateaz c n declaratia
dumneavoastr spuneti mai departe c orice parte a Palestinei evacuat de armata Iraqului
va fi ocupat de fortele israeliene spre a se asigura stabilitatea aprrii. Este lucrul acesta
adevrat?"
n ziua urmtoare, Walter Eytan, director general n ministerul de externe israelian, a dat
un rspuns, n numele guvernului israelian: Ministrul de externe sarett este n strintate,
iar eu i tin locul. Am onoarea s v multumesc n numele su pentru binevoitoarea
Dumneavoastr scrisoare, care a fost primit ieri. Ct priveste evacuarea fortelor iraqiene
din zonele pe care le detin acum (si preluarea lor de ctre trupele iordaniene), noi deja am
notificat mediatorului n functie al Natiunilor Unite [Bunche] c privim acest pas ca pe o
flagrant violare a armistitiului si c nu-1 vom recunoaste atta timp ct acordul nostru nu
a fost garantat. Oricum, nu avem intentia de a captura acest teritoriu si nici de a-i pune n
pericol pe locuitorii si arabi, de vreme ce dorinta noastr este s ajungem n aceast zon
la o reglementare pasnic. Prerea noastr este c o discutie pe aceast tem depseste
sfera convorbirilor pentru armistitiul din Rhodos, ns suntem gata s-1 chemm pe
colonelul Mose Dayan de acolo pentru o convorbire cu reprezentantul regelui, la
Ierusalim, asupra reglementrilor acceptabile ambelor prti n ceea ce priveste teritoriul
ce trebuie evacuat de ctre fortele iraqiene. Am fi recunosctori Maiesttii Voastre dac
ne-ati spune dac doriti s-1 invitm pe colonelul Dayan pentru o astfel de convorbire n
Ierusalim. Suntem convinsi c aceasta nu v va displcea, deoarece si Dumneavoastr, si
nu mai putin noi, am prefera o solutionare prin mijloace pasnice".
132

Imediat dup aceea am primit o telegram n Rhodos, prin care mi se cerea s revin de
ndat la Ierusalim. Am spus la revedere Hotelului Trandafirilor, fluturilor si hoinrelii
prin pduri si m-am ntors la convorbirile nocturne din tara nimnui de lng Poarta
Mandelbaum, gentlementul al crui nume si cas ruinat n btlii, dintre liniile
iordaniene si israeliene, au intrat n istorie ca unic poart" a Ierusalimului.
n ziua de 18 martie, la ora 6,30 P.M., m-am ntlnit cu Abdulla el-Tel. N-am simtit nici o
nevoie de preliminarii anoste si nici de tatonri gentile n jurul subiectului. I-am spus n
mod direct c noi doream defileul Wadi Ara, la Sud de Haifa, ca si colinele care
controleaz att valea seac, precum si cmpia de pe coasta mrii, unde noi am fost
hrtuiti de trupele iraqiene. El-Tel mi-a ripostat c aceast concesie nu era posibil din
cauza opiniei publice iordaniene ct si a pozitiei adoptate de iraqieni. Iordania nu se putea
retrage de pe linia detinut n prezent de forta expeditionar iraqian. I-am spus c dac
acesta era cazul, atunci ar fi mai bine pentru iordanieni s nu preia sectorul iraqian al
frontului, deoarece acolo vor rencepe luptele. Am czut de acord ca el-Tel s mearg la
Palatul suneh s se consulte cu regele Abdulla si s ne rentlnim a doua zi. El va aduce
rspunsul lui Abdulla, iar eu o hart detaliat a zonei care doream s ne fie predat.
n ziua urmtoare am primit un mesaj urgent de la rege, adresat lui Eytan, de la ministerul
de externe israelian: stiu c sunteti de acord cu mine n problema prelurii sectorului
iraqian al frontului, din moment ce aceasta rezult din convorbirile pe care le-am avut cu
dl. Sasson si colonelul Dayan. Eu nsumi am vorbit cu iraqienii cnd m-am ntlnit cu ei
la frontier si i-am convins c voi prelua ntregul front. Dac Dumneavoastr si Dayan v
puteti ntlni cu mine, sper ca rezultatele s fie acelea dorite de noi toti. 19.3.49. El
suneh".
Am cerut de la Statul-Major General o hart si am promis c, n convorbirea cu regele, nu
vom fi ca soarecele care i cere muntelui adpost", ci i vom spune ce dorim si pe ce neam putea baza, mai degrab dect s ne complcem ntr-o trguiala oriental. Noi am
acceptat invitatia regelui si ne-am dus la palatul su, de data aceasta fr civili: doar
cpitanul losafat Harkavi, un ofiter din statul-major si eu. ntlnirea nu a durat mult. Neam salutat, am cinat, am avut explicatiile de rigoare, iar la ora 10 P.M. am plecat,
lsndu-1 pe rege s digere propunerile noastre care erau juste, desi nicidecum
modeste si s se consulte cu ministrii si.
Ceea ce a. urmat apoi n Iordania a fost o serie de sedinte rapide, convocate n grab, ale
ministrilor si functionarilor superiori. Ba chiar regele 1-a trimis pe el-Tel s vorbeasc cu
primul-ministru, aflat atunci la Beirut. Au
133
decis n cele din urm ca o comisie ministerial iordanian s poarte negocieri cu noi, iar
ntlnirea noastr a avut loc la Poarta Mandelbaum, n noaptea zilei de 22 martie.
Iordania era reprezentat de ministrul de justitie, Felah Pasa Medadha, si de directorul
general al ministerului de externe, Hussein Seraj. Era prezent si el-Tel. Echipa noastr era
compus din Eytan, Igael ladin, seful nostru de operatiuni, Harkavi si eu. ladin a nceput
prin a ntinde harta pe mas, iar iordanienii au simtit un soc. ladin a trecut la explicatii. Ei
au replicat, au sugerat schimbri si le-au sustinut cu argumente. Au urmat discutii,
dezbateri, iar n cele din urm am ostenit cu totii, n absenta regelui, niciunul dintre ei nu
putea s ia asupra sa responsabilitatea deciziei. Ajunsi la acest punct, pe jumtate n
glum i-am spus lui el-Tel s exploateze momentul de slbiciune si s semneze harta
noastr n numele Iordaniei. Lui el-Tel nu-i ardea de glum. El a artat spre ministrul

justitiei, Felah Pasa, care adormise cu capul pe masa plin de cutii cu conserve din carne
de vac aproape goale, si a spus cu dispret: Treziti-1. El va semna orice, att timp ct nu
are a-si pierde slujba". Ne-am fcut sul hrtile si ne-am dus acas la culcare.
Ne-am ntlnit cu regele a doua zi. Delegatia noastr era aceeasi, dar Abdulla adunase o
echip mai numeroas toti brbati ct se poate de distinsi , ceea ce mi dovedea c
trebuia s fie noaptea deciziei. Componenta civil i includea pe primul-ministru, pe
ministrul justitiei, ministrul educatiei si directorul general din ministerul de externe.
Armata iordanian era reprezentat de un maior britanic, sef de operatiuni, si de seful
departamentului de inspectie. Dup un dineu pantagruelic, care a cerut un efort special,
ne-am retras n sala de consiliu.
Negocierile au luat sfrsit la ora trei dimineata si hrtile au fost semnate. Regele ne-a
prsit la ora unsprezece noaptea, dar dup o or s-a ntors ca s ne despotmoleasc.
Iordanienii aveau un numr de cerinte, n schimbul concesiilor lor. La un anumit moment
al convorbirilor, cnd regele explica ce grele sacrificii fcea el, nu m-am putut stpni si
i-am spus c toti cei trei militari din delegatia noastr, ladin, Harkavi si eu nsumi,
pierduse cte un frate mai tnr n acest rzboi un rzboi pe care noi nu 1-am dorit si
care n-ar fi izbucnit dac statele arabe, inclusiv Iordania, nu ne-ar fi atacat. Timpul de a
vorbi despre concesii si compromisuri a fost acela de dinainte de rzboi, n scopul de a-1
preveni. Acum trebuia s suportm consecintele si s terminm cu el.
nainte de a pleca, Eytan i-a nmnat regelui un dar din partea lui Ben-Gurion: o Biblie
legat n argint. Rspunsul regelui a constat n cadouri pentru fiecare dintre noi. Eu am
primit un revolver, fr gloante si fr
134
inscriptie. Fiecare era obosit si nici unul nu arta fericit. Regele a observat expresiile de
pe fetele noastre, ne-a cerut s asteptm putin si a dat un ordin unuia dintre servitorii si.
Omul s-a ntors repede cu un buchet de trandafiri. Regele, cu un zmbet obosit, dar
sincer, ne-a dat fiecruia cte un trandafir si ne-a binecuvntat cltoria spre cas,
spunnd: n noaptea aceasta am sfrsit cu rzboiul si am adus pacea".
Cteva ore mai trziu, am luat avionul spre Rhodos, iar n ziua de 3 aprilie sarett a trimis
cablograma: Semnat". Ne-am ntors n Israel aducnd cu noi Acordul de armistitiu
israeliano-transiordanian si harta aferent. Semntura de pe hart, n numele Iordaniei,
era aceea a englezului Glubb Pasa (generalul John Bagot Glubb), comandant al Legiunii
Arabe. Semntura n numele Israelului era aceea a mea.
L-am rentlnit pe regele Abdulla de mai multe ori, la suneh si la Amman. Vizitele la
suneh deveniser aproape de rutin, dar cltoria la mai ndeprtatul Amman era
complicat. Cltoria 1-a dus si la ntors trebuia fcut n ceasurile de ntuneric, fiind
imposibil s mergi la Amman, s ai ntlnirea respectiv si s te ntorci la Ierusalim ntr-o
singur noapte. Vrnd-nevrnd, trebuia s rmn la Amman dup ntlnire si s m ntorc
la Ierusalim n seara urmtoare.
Chiar si dup ce acordul de armistitiu a fost semnat, s-au ivit variate dificultti si, ori de
cte ori ajungeam n impas, trebuia s mergem la rege s descurce itele, ncercam de
asemenea, mpreun cu el, s avansm ctre ceva de dincolo de armistitiu. Ben-Gurion
auzise de la un corespondent strin, care l ntlnise pe regele Abdulla, mpreun cu Samir
Rifai, la Londra, c Abdulla spusese c dorea pace (Samir Rifai avea s-1 nlocuiasc
curnd pe Taufiq Abu al-Huda, n postul de prim-ministru al Iordaniei). Regele adugase
c sarett era un moderat, dar c Ben-Gurion era un extremist. Samir i-a spus mai trziu

corespondentului, n particular, c regele renuntase la cererea sa de a obtine Lod si

Ramla, dar c n cadrul tratatului de pace el dorea Gaza si un coridor de acces la aceasta.
Dac Israelul accepta, Abdulla si-ar fi asigurat consimtmntul Egiptului.
Noi am urmrit aceast idee si, la una din ultimele noastre ntlniri n suneh, n ziua de 17
decembrie 1949, cnd, mpreun cu Reuven siloa, 1-am vzut pe rege, am ajuns la stadiul
redactrii proiectului tratatului de pace. Regele era reticent n folosirea termenului
explicit tratat de pace", ci i plcea s spun o hrtie" pe care s fie nscris Principii de
Reglementare Teritorial (Final)". Aceast hrtie" a fost parafat de rege si de Reuven
siloa. Nu stim dac guvernul israelian a ratificat acest acord. Ben-Gurion nu 1-a respins,
dar a strmbat din nas cnd 1-a citit. Dup toate aceste evenimente, cnd ne-a
135
informat c prietenul su sir Alee Kirkbride, ambasadorul Marii Britanii n Transiordania,
nu agrea faptul ca Iordania s ncheie un astfel de tratat cu Israelul, n timp ce alte state
arabe, n principal Egiptul, nu fcuser lucrul acesta. De aceea regele ne-a cerut s privim
hrtia" ca fiind contramandat.
Principalele sale prevederi erau admiterea de ctre Israel a unei iesiri pentru Iordania la
Marea Mediteran, printr-un coridor care s treac pe teritoriul israelian, legnd Iordania
cu coasta n Gaza; transferul ctre Israel a unei prti a soselei de pe malul vestic al Mrii
Moarte, sosea care leag portiunea sudic a acestei mri, detinut de Israel, cu captul
nordic detinut de Iordania; includerea cartierului evreiesc din Orasul Vechi n partea
israeli-an a Ierusalimului, n schimbul includerii n partea iordanian a Ierusalimului a
soselei ce leag Betleemul cu Ierusalimul; accesul Israelului la enclava israelian de pe
Muntele Scopus si negocieri cu privire la compensri mutuale si rectificri de frontier.
n concordant cu cele convenite la suneh si semnate n Rhodos, era necesar ca Iordania
s predea Israelului zonele care se aflaser n minile fortei expeditionare a Iraqului. Pe
lng aceasta, noi doream s mprtim tara nimnui ntre Iordania si Israel. Aceasta se
aplica ndeosebi la partea sudic a Ierusalimului, prin care trecea calea ferat Tel Avi v
Ierusalim. Trei ntlniri de negociere a acestei chestiuni au avut loc n aprilie 1949.
Reprezentantii iordanieni erau aceiasi ofiteri care fuseser n Rhodos si care cunosteau
bine deciziile semnate si hrtile. Trebuia s ne ocupm de trei puncte: ndeprtarea
fortelor militare iordaniene si a civililor care, contrar acordului, erau situate dincolo de
liniile iordaniene, cele/cei mai multe/multi n tara nimnui; mprtirea trii nimnui ntre
Israel si Iordania; demarcarea fizic a noilor linii printr-un gard de srm ghimpat. S-au
ivit multe dificultti. Una dintre ele era c dou sate arabe se gseau n tara nimnui, iar
al treilea se gsea n Israel.
Chestiunea cea mai delicat era mprtirea trii nimnui. Existau dou zone extrem de
sensibile: complexul resedintei oficiale a guvernului si calea ferat. Calea ferat ca atare,
plus o fsie aditional de 200 de yarzi nspre Sud trebuiau date Israelului; n schimb, mai
multe sate arabe de la Nord de Ierusalim, din regiunea Bet Iksa, trebuiau date Iordaniei.
Cele dou prti czuser, de asemenea, de acord s mpart n prti egale tara nimnui din
jurul resedintei oficiale a guvernului, dar dup ce Marile Puteri au exprimat cel mai
puternic posibil protest mpotriva unei astfel de miscri si au exercitat mari presiuni
asupra Iordaniei, decizia la care ajunsesem a fost anulat. Complexul resedintei oficiale a
guvernului a rmas sub stindardul Natiunilor Unite.
Cnd s-a ajuns la punerea n practic a acordului, la l Mai 1949, cu demarcarea liniilor
prin garduri, vechile dificultti au reaprut, de data aceasta

136
implicndu-i p>e locuitorii afectati. Suburbia Bet Safafa, din Sudul Ierusalimului, trebuia
mprtit: casele sale din Nord, din apropierea liniei ferate, urmau s revin Israelului, iar
casele din Sud s rmn Iordaniei, fiind desprtite de Ierusalim. Acesta era cazul si cu
un numr de case din satul Betar. Grupul mixt de soldati israelieni si iordanieni care s-au
dus s fac demarcatia frontierei si s ridice gardul de srm au ntmpinat opozitia
nefericitilor steni. La nceput ei au recurs la o demonstratie de fort mai degrab verbal,
dar curnd li s-au asociat trupe care au manevrat n vecintatea pozitiilor militare
iordaniene, care au deschis focul. Munca de demarcare a fost stopat. Unul dintre soldatii
nostri a fost ucis, iar altul rnit.
Nu era nimic de fcut dect s facem mprtirea rapid si cu fermitate. Le-am fcut
cunoscut iordanienilor c, dac ei nu coopereaz, va trebui s nfptuim noi nsine
mprtirea, chiar dac aceasta ar fi nsemnat utilizarea fortei. Dar regele a preferat s-si
asume responsabilitatea si s aib oamenii si care s participe la aplicarea acordului, n
ziua de 2 mai, la ora 9 A.M., a aprut o nou delegatie iordanian, mpreun cu ofiteri
disciplinati, gata s execute ordinele fr rezerv. Zona a fost msurat si mprtit. Linia
a fost trasat si gardul a fost ridicat. Pozitiile militare dominante de la Zur Bahar, din
Sudul Ierusalimului, au trecut n minile noastre. Ele, desigur, ar fi avut o important
considerabil n cazul c luptele s-ar fi reluat. Dar tocmai pentru c intram ntr-o perioad
de pace, ori cel putin de armistitiu, era de cea mai mare important reglementarea fcut
de noi cu privire la calea ferat, ntreaga lungime a acesteia era acum pe teritoriul
Israelului.
Ben-Gurion era foarte multumit si punea semnul egalittii ntre cale ferat si mine, ca si
cnd eu as fi descoperit-o. Dar nu n acelasi fel au primit cettenii Iordaniei stirile despre
acordul din Rhodos si aranjamentul privind calea ferat. Guvernul iordanian a
demisionat, iar regele a ordonat s fie format un nou cabinet, n ncercarea de a-i calma
pe palestinieni, de a le domoli furia si de a-i face s mprtseasc responsabilitatea
pentru politica sa, regele a inclus n guvernul su trei ministri palestinieni. Acest pas
trebuia s deschid un nou capitol n istoria Regatului Iordaniei. Acea istorie ar fi fost mai
fructuoas att pentru Iordania ct si pentru Orientul Mijlociu dac viata regelui ar fi fost
crutat. Dar Abdulla a fost asasinat de un arab palestinian n ziua de 20 iulie 1951, pe
treptele moscheii El Aksa din complexul Templului din Ierusalim, pe cnd iesea de la
rugciunile de vineri.
Din perioada semnrii acordului de armistitiu cu Iordania si pn la numirea mea, n ziua
de 25 octombrie 1949, la crma Comandamentului Sudic, m-am ocupat cu problemele
armistitiului referitoare la toate granitele noastre cu statele arabe vecine. Cu privire la
fiecare dintre acorduri cu
137
mura
Egiptul, Iordania, Libanul si Siria a fost instituit o Comisie Mixt de Armistitiu, care
s supravegheze armistitiul, s asigure implementarea adecvat a acordurilor si s
aplaneze diferendele aprute. Fiecare comisie era compus din reprezentanti ai Israelului
si ai trii arabe respective si era prezidat de un observator al ONU. n ziua de 9 iunie
1949 mi s-a ncredintat, din partea Statului-Major General, conducerea tuturor celor patru
delegatii ale Comisiilor Mixte de Armistitiu.
Pe ansamblu, s-ar putea spune c acordurile au fost realizate, dac nu n spiritul, cel putin

n concordant cu textul scris. Acordurile de armistitiu trebuiau s fie o treapt n directia

nfptuirii pcii permanente. Dar arabii refuzau s continuie negocierile n directia
realizrii pcii cu Israelul. Cu toate acestea, cu dou exceptii, ei respectau ceea ce fusese
hotrt n acordurile semnate. Liniile armistitiului au fost demarcate conform hrtilor din
Rodos si erau recunoscute drept granite ale Statului Israel. Fortele militare au fost
subtiate si desfsurate departe de frontiere, iar mpuscturile au ncetat.
Exceptiile erau articolul din acordul cu Iordania care cerea acces liber pentru israelieni la
locurile sfinte evreiesti si la enclava Muntele Scopus din Ierusalim, precum si articolul
din acordul cu Siria, care definea statutul zonelor demilitarizate la granita sirian.
N-am purtat doliu n ceea ce priveste nendeplinirea acordurilor asupra zonelor
demilitarizate. Eu nu sprijinisem aceste aranjamente si nu credeam c puteau fi puse n
aplicare, deoarece restrngeau nu numai prezenta militar, care era o msur sntoas, ci
si dezvoltarea civil, ceea ce era nerealist. Zonele demilitarizate includeau districtele
kibutului Ein Gev, de pe trmul estic, si Dardara, exact n Nordul Mrii Galileei. Aceste
zone erau parte inseparabil a Israelului si nu avea nici un rost s le supui limitrilor n
privinta colonizrii si mrimii populatiei si s le pui sub autoritatea unui guvernator" din
partea Natiunilor Unite. Mai devreme sau mai trziu, modelul acestor zone ar fi fost
acelasi ca n restul Israelului, si cu ct mai curnd cu att mai bine.
Nu acesta era cazul articolului privitor la Ierusalim, care stipula n mod deosebit c
israelienii trebuiau s aib acces liber la locurile sfinte evreiesti din Orasul Vechi, mai
ales la Zidul de Vest (Zidul Plngerii"), la Universitatea Ebraic si la Spitalul Hadassah
de pe Muntele Scopus. Acesta prevedea, de asemenea, libera circulatie pe soseaua Latrun
si pe soseaua Betleem-^ Ierusalim.
Ceea ce a fost promis nu a fost adus la ndeplinire. Acordul de armistitiu cerea instituirea
unui comitet special care s urmreasc punerea n practic a aranjamentelor. Iordanienii
au ntors spatele la aceast prevedere, iar situatia a rmas cum era pe timpul rzboiului,
Orasul Vechi fiind nchis pentru evrei.
138
Aveam idei precise cu privire la ceea ce trebuia fcut si i-am vorbit lui Ben-Gurion despre
acestea ori de cte ori ne-am ntlnit, struind asupra lor si n rapoarte scrise. Rspunsul a
fost nensemnat. Era o caracteristic a lui Ben-Gurion. El pur si simplu evita discutia
anumitor probleme, orict de urgente le-ar fi prut altora, pn cnd considera el c a
sosit timpul de a le da prioritate. Timpul, n privinta problemei la care m refer, a sosit
ntr-o zi de la sfrsitul lui septembrie 1949, cnd primul-ministru trebuia s viziteze o
baz de instruire din Nord. S-a aranjat n asa fel nct eu s m ntorc la Tel Aviv
mpreun cu el, fiind deci posibil s stm nestingheriti de vorb, n automobil.
Rezultatul acestei analize a fost ordinul dat de Ben-Gurion de a nu se fortifica zonele
demilitarizate, ci de a se continua colonizarea agricol, adic ceea ce cerusem eu. Asupra
Ierusalimului, ns, nu ne-am putut armoniza opiniile. Eu propuneam s trecem la actiune
n ceea ce priveste aplicarea acordului de armistitiu, utiliznd armata spre a deschide cile
spre Muntele Scopus, Zidul de Vest si Latrun. Dac nu fceam lucrul acesta, decizia
comun luat n Rhodos ar fi fost lipsit de valoare, o promisiune goal, n definitiv, nu
arabilor, ci nou ne revenea datoria de a da expresie tangibil drepturilor noastre, iar
faptul c n-o fceam echivala cu a renunta la acele drepturi.
Ben-Gurion m-a ntrebat dac o astfel de actiune militar n-ar fi dus la reizbucnirea
rzboiului. Prerea mea era c nu. Socoteam c chiar dac am fi ajuns la o ciocnire

militar deschis, utiliznd forta spre a tia un coridor ctre Zidul de Vest si Muntele
Scopus, acesta ar fi rmas un episod izolat, fr a provoca ostilitti generale. Ba mai
mult, era posibil ca, atunci cnd iordanienii ar fi nteles c suntem gata s lum msuri
ferme, ei nsisi s ndeplineasc prevederile acordului, asa cum au fcut-o n cazul
mprtirii trii nimnui din Ierusalimul sudic.
Ben-Gurion n-a acceptat propunerea mea. Argumentul su principal era c acum trebuia
s ne concentrm asupra obiectivelor pcii grija pentru imigranti si refacerea lor,
colonizarea pmntului, n primul rnd injectarea de viat n regiunile desertice si ale
dezvoltrii generale a trii, n perioada discutiei noastre, noi eram angajati n salvarea,
ntre altele, a ntregii comunitti evreiesti din Yemen, organiznd n acest sens un urias
lagr n Aden, unde au fost adunati evreii din Yemen, de aici fiind adusi pe calea aerului
(avioane nchiriate), n numr de aproape o mie pe zi. Multi dintre acesti imigranti erau
slabi, subnutriti si adesea sufereau de boli tropicale. Cei care asteptau n lagrul din Aden,
mpreun cu cei care fceau pe jos, prin Yemen, drumul spre lagr, obositor si primejdios,
nsumau zeci de mii de oameni. Iar ei erau numai o parte din uriasul numr de evrei ce
trebuiau adusi din mai multe tri,
139
inclusiv supravietuitorii lagrelor mortii naziste. Dup cum spunea Ben-Gurion, s-i
hrnesti si s-i cazezi pe acesti imigranti si s-i pui pe propriile lor picioare implica
dificultti imense si cerea un efort national extraordinar, prin crearea de noi asezri
agricole si centre urbane n zonele goale ale trii si prin dezvoltarea asezrilor existente.
Acestea erau urgentele arztoare. Pmntul lui Israel a spus Ben-Gurion nu va
rmne al nostru doar prin rzboi si prin puterea armatei.
n spiritul lui Ben-Gurion, cartea rzboiului se nchisese, cel putin pentru prezent. Ochii
si erau acum ndreptati ctre mplinirea visului sionist, a crui esent era imigrarea
ntoarcerea evreilor exilati si renasterea trii.
11
O LUME NOU
O lun mai trziu, n octombrie 1949, am fost promovat a gradul de general-maior si
numit ofiter general comandant al Comandamentului din Sud. Zona acoperit includea
ntregul desert Negev, triunghiul arid si slab populat din Sudul Israelului, cu vrful ascutit
situat la Eilat, n Golful Aqaba. Bratul drept al triunghiului era granit cu Iordania, care
merge de-a lungul Vii Arava, de la golf si pn la Marea Moart , pe cnd bratul drept
constituie granita cu Sinaiul stpnit de egipteni, mergnd de la golf si pn la Marea
Mediteran. Aceast granit de Vest a teritoriului ce revenea Comandamentului din Sud
continua spre Nord prin ocolirea Fsiei Gaza, administrat de egipteni, care pe hart arat
ca un deget ridicat brusc din Nordul Negevului spre cmpia litoralului.
Predecesorul meu la acest comandament a fost Igal Allon, fost coman-dant-sef al
Palmach, unitti de lupt active ale Haganei din anii care au precedat constituirea statului.
El si alesese ofiterii de stat-major dintre ofiterii Palmachului care i fuseser foarte
apropiati. Desi formatiunile Palmachului au fuzionat cu Fortele de Aprare ale Israelului
atunci cnd, n mai 1948, a luat fiint statul, acesta si-a pstrat cartiere generale separate,
pe care Ben-Gurion le-a dizolvat n luna noiembrie din acelasi an, provocnd
resentimente pronuntate n rndurile membrilor Palmachului. Cnd am ajuns la cartierul
general al Comandamentului din Sud ca s-mi preiau ndatoririle, nu mi-am adus cu mine
pe nici unul dintre ofiterii mei si nu am cerut nici unuia dintre ofiterii de stat-major adusi

de Allon s plece, ns cei mai multi dintre ei au fcut-o. Resentimentul lor general se
intensificase, deoarece Ben-Gurion anuntase numirea mea ntr-o vreme cnd s-a
ntmplat ca Allon s fie ntr-o vizit peste hotare.
Functiile de comandant de front erau noi pentru mine, cum era si teritoriul aflat acum sub
comanda mea. Eram un nordist" nefamiliarizat cu Sudul. Acum trebuia s-mi cunosc
ndatoririle, s-mi cunosc unittile si s m
141
familiarizez cu terenul cel nou. Am nceput printr-o cltorie prin Negev, la punctul su
sudic, Eilat. Fusesem si mai nainte aici, dar cu avionul. Am luat acum un jeep si,
mpreun cu Amos Horev, ofiterul meu de operatiuni, si nsotiti de un alt jeep, am prsit
cartierul general al comandamentului n zori si am ajuns la Eilat exact la miezul noptii. A
fost o cltorie obositoare, n vipia zilei si n praf, pe un drum nepavat plin de fgase si de
bolovani, orice apsare pe accelerator nsemnnd zdruncinturi si necesitatea de a te tine
de peretii jeepului ca s nu fii azvrlit afar.
Principala noastr pozitie militar pentru aprarea zonei se gsea la Nakab, un
promontoriu la granita cu Sinaiul, la cteva mile Nord-Vest de Eilat. O detinea o mic
unitate. Ora era trzie, iar eu eram mort de oboseal dup orele ndelungate petrecute n
jeep pe drumul plin de hrtoape, sub soarele arztor si biciuiti de sufocantul hamsin,
vntul fierbinte al desertului, n loc s m ntlnesc cu comandantul localittii, m-am dus
direct pe plaja Eilat, am fcut o baie n apele golfului si m-am ntins pe nisip ca s dorm.
Clipocitul blnd al valurilor m-a tinut treaz destul timp ca s pot reflecta asupra lumii
stranii pe care o strbtusem n acea zi, lumea noului meu comandament. Era o ntindere
vast, goal, stncoas, ars de soare, primitiv, producnd doar acacii tropicale,
tamarisc si un tufis cu ghimpi lungi si tari, ascutiti ca niste tepuse. Era cu totul diferit de
Nordul Israelului, pe care l cunosteam si care acum mi se prea o grdin plcut, cu
flori gingase. Exist, de asemenea, o trie n relieful Negevului cu care relieful Nordului
nu se poate compara. Rul Iordan, rul Kison de lng Haifa, rul larkon de lng Tel
Aviv sunt mici depresiuni n comparatie cu falia Arava, monumentalul crater Ramon sau
vguna Jirafi din biblica pustietate Paran, care m-a impresionat asa cum trebuie s-i fi
impresionat pe copiii lui Israel dup Exodul lor din Egipt. Iar muntii din Nord mi se
preau acum, n amintire, umile colnice, n comparatie cu semetele piscuri din lantul
muntos central al Negevului si chiar n comparatie cu privelistea Pantei Scorpionilor sau
a stncilor din jurul minelor regelui Solomon, poate din cauz c masivitatea lor se nlta
brusc din ntinderea plat a desertului. Este o lume a viplei, slbatic, lipsit de ploaie si,
evident, de rou.
Cnd se crpa de ziu, am pornit-o printr-un canion ntortocheat spre unitatea militar
instalat la Nakeb, pe fondul privelistii impozante oferite de ntinderea urias a
Peninsulei Sinai. Trupele stationate aici nu aveau probleme speciale. Miscrile inamicului
puteau fi vzute cu usurint de la mare distant, dar egiptenii n-au pricinuit nici un necaz
n acest sector. Liniste peste tot. Vuiet am auzit la o alt baz militar pe care am vizitato. Aici o unitate de geniu atacase gigantica sarcin a construirii unei sosele de o lungime
de
142
150 mile, n acel peisaj sumbru dintre Eilat si Beerseba, tind cu ajutorul explozibililor
cale prin munti si terasnd povrnisurile. Mi-au spus c principala ior problem era s
pun o temelie solid n terenul nisipos, temelie care s sustin carosabilul soselei.

Gsiser, pentru aceasta, o solutie: amestecarea pmntului cu sare. Sarea o aduceau de la

Sodoma si din captul sudic al Mrii Moarte, unde se afl din abundent, datorit si
sporului din timpurile biblice adus de nefericita sotie a lui Lot25. Aceast solutie mie mi
se prea stranie, dar am presupus c genistii stiau ce fac. Dup ce am mers cu jeepurile de
la frontiera egiptean la cea iordanian, la Beerseba ne-am ntors cu avionul.
Existau n Negev mai multe kibuturi care fcuser pasi ncurajatori n cultivarea
desertului. Dar o multime de lucruri puteau fi si trebuiau fcute n directia dezvoltrii
acestei regiuni, iar eu consideram c armata putea da un mare ajutor. Exista un organism
guvernamental de dezvoltare a Negevului, dar din cte vzusem n cltoriile mele
exploratorii pe teren, acesta nu fcea mare lucru. De aceea m-am hotrt s vorbesc cu
Ben-Gurion despre aceasta si, dup dou sptmni de la numirea mea, am sunat la
primul-ministru, n timp ce m gseam n Tel Aviv, pentru ntlniri la Marele Cartier
General. Era noaptea trziu, iar casa era n ntuneric. Paznicii mi-au spus c sotia lui BenGurion, Paula, se dusese la culcare, dar c ei credeau c el mai era treaz. Mi-am ncercat
norocul. Usa de la fatad era ncuiat, clar am gsit descuiat usa din spate, de la
buctrie, asa c am intrat pe acolo, am urcat cu bgare de seam scara cufundat n
bezn si am psit n camera de lucru. Ben-Gurion sttea la masa acoperit de mici file de
bloc-notes, pe care se distingea scrisul lui lbrtat, si pregtea discursul pe care trebuia
s-1 tin a doua zi, la inaugurarea Institutului de stiint Weizmann.
Ben-Gurion a privit la mine si a prut bucuros c m vede, nelund n seam scuzele
mele pentru a-1 fi tulburat. N-am mai pierdut timpul cu ele si i-am spus c doream s
clarific o problem si apoi s plec: avea el ceva mpotriv ca eu s m implic n
problemele civile referitoare la dezvoltarea Negevului?
Replica sa a fost prompt si pozitiv. Mi-a spus c trebuia s m ocup foarte serios de
dezvoltare. seful Autorittii de Dezvoltare a Negevului urma s-mi fie de ndat
subordonat. Ben-Gurion mi-a spus c doreste elaborarea imediat a trei programe:
construirea unei mari baze de instruire militar n Negev; construirea unei autostrzi de la
Marea Moart la Beerseba si de la Mediteran, chiar la Nord de Askelon, cu posibila
constructie a unei ci ferate, si dezvoltarea pescuitului la Eilat. Spunndu-mi toate
acestea, deodat s-a oprit si a precizat: Bevin [ministrul de externe britanic] doreste s
pun mna
143
pe Negev de la Israel. Cu tot discursul lui mieros din ultima vreme, planurile britanice nu
s-au schimbat. Britanicii par hotrti s asigure predarea Nege-vului fie Egiptului, fie
Iordaniei, n asa fel nct s existe o punte ntre cele dou tri arabe. Trebuie s fim
pregtiti pentru astfel de mutri", ncepusem s-i spun ce msuri militare luasem pentru a
ntri securitatea n Sud, cnd el m-a ntrerupt: Securitate nu nseamn pozitii militare.
Securitate nseamn ntemeierea de orase evreiesti si de asezri agricole n Negev si a
face din desert o grdin nfloritoare".
Aceasta a fost prima din multele sedinte pe care le-am avut cu Ben-Gurion cu privire la
problemele civile ale zonei aflate sub comanda mea. Ele nu au fost ntotdeauna pe placul
ministrilor din guvern si ale altor corpuri civile implicate, iar, din motive care priveau
lantul de comand, n-au fost nici pe placul Statului-Major General. Dar pe mine m
interesau mai putin protocoalele formale si mai mult rezolvarea problemelor n modul cel
mai rapid si mai folositor. Faptul c m duceam direct la vrf se poate s-i fi suprat pe
unii, dar aceasta m-a fcut s cstig timp.

Un exemplu potrivit este aranjamentul pe care 1-am fcut spre a-i ajuta pe arabii din
Majdal, caz n care am primit sprijin de la Ben-Gurion. Orasul Majdal de pe litoral este
vecin cu Askelonul, din afara Fsiei Gaza. La sfrsitul Rzboiului de Independent,
Majdalul s-a pomenit ntre granitele Israelului, tiat de hinterlandul su din fsie.
Populatia sa arab, de vreo 2700 de capete, tria ntr-o izolare deprimant. Cei mai multi
dintre ei au fost lucrtori agricoli sau muncitori textilisti n Gaza si n mprejurimi, iar
acum erau someri. Ei intrau n raza administratiei guvernrii militare. Dup ce am vorbit
cu ei, am nteles c majoritatea doreau s se mute n Fsia Gaza, dac lucrul acesta putea
fi aranjat, n timp ce unii doreau s mearg n celelalte orase arabe din interiorul
Israelului. Am socotit c aceasta era o solutie admirabil si 1-am abordat pe colonelul
Mahmud Riad, solicitndu-i cooperarea n aceast chestiune. El era reprezentantul
Egiptului n comisia de armistitiu mixt egipteano-israelian si l cunoscusem pe vremea
cnd fusesem responsabil cu problemele armistitiului. Mahmud Riad a fost ntru totul de
acord, iar eu am prezentat numaidect propunerile la Statul-Major General. Cei de aici au
trgnat rspunsul, asa nct m-am dus la Ben-Gurion, iar el mi-a dat aprobarea.
Conditia pe care el o punea una care mi-a rmas n memorie a fost aceea ca
transferul s se fac numai dac arabii din Majdal erau ei nsisi de acord. I-am fcut
cunoscut adjunctului sefului statului-major c Ben-Gurion si-a dat aprobarea si am primit
confirmarea de la Marele Cartier General.
144
Eram n Majdal, unde pregteam aranjamentele finale cu mukhtarul, cnd am primit un
telefon de la adjunctul sefului de stat major care mi cerea s suspend actiunea si s astept
noi instructiuni. S-a aflat c Pinhas Lavon, secretar general al Histadrut, Federatia
Evreiasc a Muncii (personalitate care mai trziu i-a succedat lui Ben-Gurion, pentru
scurt vreme, ca ministru al aprrii, pe cnd eu eram seful statului-major). A cerut ca
ministrul aprrii s fragmenteze planul. Histadrut avea propria sa propunere, oferind n
Majdal locuri de munc pentru textilisti, dar nu si pentru ceilalti. Propunerea mea asigura
imediat locuri de munc pentru toti muncitorii din Majdal si venea, de asemenea, n
ntmpinarea trebuintelor sociale si culturale ale ntregii comunitti. Lavon si eu am fost
convocati atunci la Ben-Gurion. Acesta a ascultat ambele prti si a decis n favoarea mea.
Colonelul Mahmud Riad s-a tinut de cuvnt. El a adus autocamioane la drumul blocat de
la granit ca s-i transporte pe arabii din Majdal n Gaza.
A avut loc si un epilog picant. Cnd operatiunea a fost terminat, le-am notificat ofiterilor
superiori de sub comanda mea c guvernarea militar n Majdal a fost abolit. Imediat am
primit un mesaj de la Statul-Major General, prin care mi se aducea la cunostint c nu
eram autorizat s abrog guvernarea militar, care fusese instituit de seful statului-major,
cu aprobarea ministrului aprrii. Procedura cerea ca eu s fac o recomandare pentru
aceasta la Sectia de operatiuni. Statul-Major General avea perfect dreptate, asa nct am
exhu-mat cadavrul din mormntul su, am reinstaurat guvernarea militar ntr-un Majdal
gol si am renmormntat-o a doua zi cu aprobarea Statului-Major General, respectnd
meticuloasele reguli ale protocolului armatei.
Am fost sprijinit de Ben-Gurion si n alt domeniu al treburilor civile, ncurajndu-i pe
membrii din Negev ai kibuturilor si mosavelor s cultive pmnturile proprietate de stat
aflate n imediata apropiere a granitelor, ajutndu-i cu echipamente si vehicule. Am
socotit c era un lucru bun pentru fermieri si pentru securitatea trii, deoarece zonele
deschise si neglijate erau o invitatie la infiltrare. Iar infiltrarea de peste granite era o

problem, avnd loc frecvente incursiuni pentru sabotaj sau pentru simplul furt de vite
cornute, ntr-adevr, pe parcursul ntregului an 1950, principalele activitti operationale
ale Comandamentului din Sud au constat n patrulri de recunoastere si n organizarea de
ambuscade spre a preveni trecerile peste frontier.
Unii beduini ne puneau o problem complicat. Asa stteau lucrurile ndeosebi cu cei din
tribul ostil Azazme, care pretindea dreptul ca beduini de a trece granitele noastre si
de a vagabonda liber ntre Egipt si Iordania. Acesti beduini constituiau o mare primejdie
pentru securitatea noastr si din cnd n cnd trebuia s-i alungm. Beduinii israelieni nu
ne ddeau ns prea
145
mult btaie de cap si apreciau ajutorul pe care li-1 ddeam. Era pentru prima dat,
spuneau ei, cnd un guvern le ddea ajutor si le fcea servicii. Ei au primit nu numai
ajutoare sociale si ngrijire medical, ci si pmnt pe care se puteau aseza si si puteau
construi case adesea alturi de corturile lor negre , avnd totodat posibilitatea de asi trimite copiii la o scoal adevrat. Ba chiar le-am procurat si arme, n asa fel nct s
se poat apra ei nsisi mpotriva triburilor de prad ostile.
Am organizat, de asemenea, patrulri de recunoastere peste granite, de cele mai multe ori
n Sinai, iar, ori de cte ori a fost posibil, am nsotit patrulele, att n scopul de a cunoaste
ct mai bine zona, ct si, mrturisesc, spre a scpa de munca de birou, mi plcea s bat
ci nebttorite si s dorm sub cerul deschis, n vreo vale seac nisipoas. Uneori eram
tinta unor mpuscturi, adesea din partea unor contrabandisti care deschideau focul n
special ca s ne fac s zbovim, n timp ce fugeau cu mrfurile lor ilicite. Cteodat
sursa mpuscturilor era de la beduinii din tribul Azazme, care doreau s se rfuiasc cu
noi. Lng frontier trebuia s avem grij s ocolim cmpurile minate ale inamicului,
lsate n prsire dup rzboi.
Delectarea mea n desert culorile, aerul, peisajul slbatic, vegetatia att de stranie
pentru mine, spatiul, libertatea crestea de la o sptmn la alta. Uneori o luam cu
mine n cltorie pe fiica mea lael. Era o fetit zvelt, cu prul negru si avea unsprezece
ani cnd a venit prima oar cu mine. mbrcat cu o jachet antieolian, cu un kefieh
arbesc n jurul capului si fetei, ghemuit ntre soldatii si bidoanele cazone ce umpleau
automobilul comandantului, ea era vrjit de peisajul desertului la fel de nou pentru ea
pe ct fusese pentru mine si de povestile pline de peripetii pe care le auzea din gura
vntorilor. Era o ncntare s-i privesti emotia la vederea unui crd de cprioare ce
alerga furtunos, cu picioarele abia atingnd pmntul. La ntoarcere trebuia s-i dau o
not pentru nvttorul ei, n care explicam c lael lipsise de la scoal din motive
speciale", ceea ce nu era ctusi de putin neadevrat.
La una dintre patrulrile de recunoastere peste granit, la care am luat parte, cu scopul de
a gsi drumul spre biblicul Cades26 din Estul Sinaiului, am ajuns n apropierea unui
avanpost egiptean, la Kusseima, exact dincolo de granita Negev Sinai, unde ofiterii
egipteni ne-au reperat. Am avut grij s ne retragem fr incident, dar chestiunea a ajuns
la urechile sefului statului-major. Evident, el a considerat c depsisem msura si c
dincolo de granit puteam fi lesne capturat si, dat fiind faptul c eram comandant de
front, lucrul acesta putea s aib consecinte grave. De aceea el mi-a trimis un mesaj, pe
care 1-am gsit pe biroul meu de la cartierul general al comandamentului:
146
Pentru c nu ati tinut seama de ordinele operationale privind trecerea frontierei de ctre

patrulele de recunoastere si de lupt, v interzic s mai treceti personal liniile stabilite de

armistitiu fr permisiune din partea adjunctului sefului de stat-major sau din partea mea.
Igael ladin".
ntr-un sabat de iarn, 1-am luat pe Udi, fiul meu n vrst de nou ani, la o vntoare de
porumbei slbatici. El deja putea folosi pusca de calibrul 22 si, cu toate c nu era mare
ochitor, uneori nimerea tinta. Era o zi nsorit, dup o sptmn de ploi torentiale, iar
atmosfera era diafan. Puteam auzi zbieretul mgarilor de la o distant de zeci de mile.
Ne-am dus cu automobilul la Sud de Tel Aviv, pe un drum vechi de piatr, lng captul
sudic al cmpiei litoralului, ajungnd la Teii es-Safi, un tumul arheologic dintre biblicele
Ghezer si Lahis. Am cobort din jeep si am nceput s gonim psrile din ruine, cnd
deodat am dat peste un sir de oale iesite dintr-un zid de lut din vecintatea vii seci.
Examinndu-le, am constatat c toate erau intacte si c artau de parc atunci iesiser din
roata olarului. Era evident c ploile puternice, care fcuser ca un torent de ape s se
reverse n acea vale seac, dduser la iveal oalele ascunse.
La nceput am crezut c sunt oale arabe obisnuite, dar mi-a atras atentia c nu era o
ceramic neagr, ci de un rosu slefuit. Am luat una din ele acas si seara i-am artat-o
unui prieten pasionat de arheologie. S-a dovedit a fi un vas modelat n perioada regilor
evrei, datnd din secolul al IX-lea .Chr.
M-am ntors la Teii es-Safi n smbta urmtoare, iar de data aceasta am examinat cu
luare aminte valea seac. Oalele zceau ntr-un strat de pmnt negru amestecat cu
oseminte si cenus, fiind clar vorba de o veche cetate care fusese distrus de un incendiu.
Lng oale se aflau cioburi rosiatice si cenusii, crmizi din argil sparte, urloaie de vechi
lmpi cu ulei acoperite de funingine, toarte de oale mari (despre care am aflat mai trziu
c erau folosite la depozitarea grnelor) si bucti de mici clondire delicat fasonate. A fost
prima mea ntlnire intim si tangibil cu vechiul Israel. Dintr-o dat s-a deschis n fata
ochilor mei o nou lume, permitndu-mi s arunc o privire asupra vietii care a existat aici
cu trei mii de ani n urm. Ascunse dedesubtul drumurilor, caselor, ogoarelor si livezilor
secolului XX erau rmsitele oraselor, satelor si obiectelor create de oamenii care au trit
n aceast tar, vechea tar a lui Israel. Aceast experient a fost aceea care a strnit
pasiunea mea pentru arheologie. O pasiune pe ntreaga viat.
n decursul anilor mi-am fcut o colectie de antichitti si contemplarea lor m bucur.
Dar nu ele constituie principala mea atractie arheologic. Inima mi-a fost cucerit de
cioburile ncastrate n diferitele straturi arheologice pe care aveam s le descopr n
timpul excavatiilor. Era ca aparitia brusc a unei
147
ciclame slbatice din deschiztura unei stnci sau ca saltul unei cprioare tinere printre
bolovanii de la Ein Gedi, pe trmul Mrii Moarte. Puteau fi ustensile domestice prozaice
din casele obisnuite ale vreunui oras sau sat distrus n btlie, ori poate un vas pentru
jertfa ultim de ulei si o lamp de luminat calea la mormntul familiei rposate. Aceste
obiecte obisnuite mi-au asigurat legtura intim, personal cu lumea minunat a
antichittii, o lume care a czut n tcere, dar care n-a fost nbusit.
Vasele din sticl arhaic din colectia mea de antichitti sunt desftri estetice, avnd
culori splendide, dar ele sunt lipsite de o calitate pe care o posed ciobul primitiv: pecetea
personal a creatiei. Pe un ulcior, mai ales n punctul unde toarta se lipeste de corp,
adesea este posibil s detectezi amprenta degetului mare al olarului, iar uneori chiar
amprenta unghiei sale. Oalele cele mai rafinate sunt acelea care apartin epocii

Patriarhilor, de acum patru mii de ani n urm. Succesorii lor n-au nvtat niciodat s
stpneasc pe deplin materialul asa cum au fcut-o ei, care au creat cni, lmpi si pocale
tot att de subtiri ca acelea din sticl si totusi solide si rezistente. Aveau, de asemenea, un
simt artistic foarte sofisticat, decornd gtul unui ulcior cu delicate linii gravate si cu mici
reliefuri lipsite de orice scop functional. Se pare c aveau rostul de a feri de deochi si
farmece. Dac asa stteau lucrurile, atunci nu fuseser degeaba modelate.
Cnd descopeream cioburi ale unui vas sfrmat rmase locului, le adunam cu cea mai
mare grij si le duceam n atelierul pe care l amenajasem n fundul grdinii casei mele
din Zahala. Acolo aveam clei si ipsos ca s le lipesc la un loc si acid cu care s le curt de
straturile de piatr care se agtaser de ele de mii de ani. n weekend, pn noaptea trziu,
despachetam cioburile, le splam si fceam munca de restaurare. Nu am nici un alt hobby
si nu practic sportul. Majoritatea orelor mele libere le jertfesc acestor antichitti, mi
place s dau de lucru minilor mele si simt nevoia ca mult timp s fiu singur.
Reconstituind din cioburi vasele sparte, modelndu-le din nou si redndu-le forma dat
lor de olarii si gospodinele de acum trei, patru sau cinci mii de ani, mi ddea ntructva
sentimentul creatiei: este acel simtmnt de satisfactie pe care mi-1 reamintesc din
tineretea petrecut la Nahalal, cnd semnm si plantam eu nsumi si ajutam vacile s
fete.
n curnd m-am familiarizat cu functiile comandamentului regional si n special cu acelea
ale Comandamentului din Sud. Ele erau mai largi si mai mpovrtoare si independente
fat de oricare functii ndeplinite de mine mai nainte. Zona era n stadiul ei de dezvoltare
si cuprindea aproape jumtate din teritoriul ntregii tri. Responsabilitatea pentru aprarea
ei general era considerabil. Granita ei vestic reprezenta frontul Israelului mpotriva
Egiptului,
148
cel mai de temut dintre statele arabe. Existau aici si alte dou fronturi: granita cu Iordania
si linia de armistitiu a Fsiei Gaza. Se aflau aici, n afar de bstinasi, 100 000 de
palestinieni refugiati, iar fsia devenise centrul fedalnilor, al unittilor palestiniene
teroriste si de sabotaj care luptau contra Israelului.
Armata Israelului si concentrase n aceast regiune sudic principala sa fort blindat si
tot aici se aflau dou mari baze aeriene. Sub comanda mea se aflau si alte unitti regulate
ale armatei si fceam mobilizarea si instruirea fortelor de rezerv.
Pe latura administratiei civile, n afar de beduini, kibuturile de granit si celelalte ferme
agricole constituite, m preocupa crearea de centre rurale si urbane pentru noii imigranti.
De fapt era regiunea care n modul cel mai evident suporta cele dou dificultti ale
tnrului stat: aducerea la viat a unor pmnturi sterpe si colonizarea noilor imigranti.
Veneau cu miile n fiecare lun n aceast perioad, multi din trile arabe unde traiul
devenise aspru si periculos pentru evrei. Un mare numr dintre ei s-au asezat n regiunea
sudic si au creat noi ferme agricole. Multi, de asemenea, au venit s triasc aici si s
ajute la cldirea oraselor Beerseba, Askelon si Eilat.
Activittile mele erau n felul acesta extrem, de variate. Trebuia s urmresc si s analizez
manevrele unittilor de tancuri, s-i vd pe noii imigranti din Yemen care tocmai se
colonizaser n Negev, s vizitez un kibut de granit care devenise tinta infiltratorilor, s
supraveghez constructia unei sosele prin Arava, s inspectez instruirea rezervistilor, s
controlez dezvoltarea Eilatului si s m gndesc n permanent att la accelerarea
dezvoltrii civile, ct si la ntrirea aprrii noastre printr-o utilizare mai eficient a

micilor forte care ne stteau la dispozitie.

Pe parcursul perioadei mele ca GOC27 al Comandamentului din Sud, a existat un singur
incident cu Iordania, care ar fi putut lua proportiile unei btlii n toat regula. Acesta a
avut loc la sfrsitul anului 1950, la kilometrul 78 de pe soseaua spre Eilat. Iordania
pretindea c soseaua fusese construit pe teritoriul lor n acel loc si au ridicat problema la
Comisia mixt de armistitiu, dar, fr a astepta decizia acesteia, iordanienii blocat
soseaua. La barier ei au pus o placard pe care, n arab si ebraic, se putea citi:
Regatul Hasemit al Iordaniei. Drum nchis". Ei postaser trupe si mai multe care
blindate pe colinele de lng frontier.
Fapt este c nu era usor de determinat cursul exact al frontierei israeliano-iordaniene n
falia Arava. Harta armistitiului o descrie ca mergnd de-a lungul celei mai joase
depresiuni a faliei Arava", dar nivelul se schimb din cnd n cnd ca rezultat al eroziunii
si mprstierii aluviunilor, asa nct ceea ce odat era o vgun devine o lat band de
nisip serpuit. Israelul nu avea alt
149
optiune dect s strpung bariera, iar Comandamentul din Sud a primit ordin de la
Statul-Major General s alunge inamicul si s deschid soseaua Arava.
S-a ntmplat ca n acel timp s fiu n Turcia, n vacant, cu familia, n Israel domnea
linistea si hotrsem s-mi mplinesc o dorint mai veche de a face o cltorie n Turcia,
n special pe dezolantul platou dintre Ankara si Konya. Dintr-un motiv oarecare, fie
pentru c Comandamentul din Sud se artase lent n intrarea n actiune, fie pentru c seful
statului-major se temea de posibile complicatii, el m-a chemat acas. Am ajuns seara, mam dus direct de la aeroport la cartierul general al comandamentului, iar n dimineata
urmtoare am fost la kilometrul 78. Trupele iordaniene priveau n jos ctre sosea de pe
dealurile unde luaser pozitie, n timp ce trupele noastre, un batalion mecanizat dintr-o
brigad blindat, erau ocupate cu plnuirea, recunoasterea, manevrarea si nvluirea din
flancuri, mai putin cu strpungerea barierei.
Un avion Piper Cub mi sttea la ndemn si i-am cerut pilotului s m duc dincolo de
liniile iordaniene. Am hotrt s zburm ct mai jos posibil, asa nct s putem aluneca
printre dealuri, fr a fi detectati n mod prematur. Am procedat n felul acesta si pe cnd
treceam pe deasupra sau mai degrab printre vehiculele blindate ale Legiunii
Arabe, am vzut c erau doar cteva. si n-am putut descoperi nici tancuri, nici artilerie n
zon. A fost o recunoastere util si nu neplcut, cu exceptia unui moment n care pilotul
si-a luat ochii de pe altimetru ca s se zgiasc la legionari: rotile Piper Cubului au atins
pmntul, au bubuit si au nltat avionul la altitudinea potrivit. Ne-am ntors teferi, cu
informatiile de care aveam nevoie.
ntreaga daraver cpt un aspect de operet. I-am trimis ofiterului britanic care
comanda trupele iordaniene o not n numele comandamentului coloanei blindate
israeliene". Aceasta i cerea s ridice bariera, cci ne propusesem s folosim soseaua,
specificnd c dac ei vor deschide focul noi vom riposta. Am adugat c plngerea
iordanian era n curs de examinare de ctre Comisia mixt de armistitiu si c trebuia s
asteptm decizia acesteia. Deocamdat nu exista nici un motiv de a mpiedica traficul
israelian.
Ofiterul care primise nota, fluturnd un steag alb deasupra jeepului su, s-a ntors cu
respingerea cererii noastre. Drept urmare, am ordonat unittii noastre s nainteze spre
barier, s-o nlture si s-si continue drumul. Trebuia s deschidem focul numai dac

iordanienii ncepeau s trag. Trupele noastre de pe autoblindate s-au pus n miscare, au

drmat bariera si au mers mai departe, fr nici o reactie din partea Legiunii Arabe.
Am crezut c aceasta a nsemnat ncheierea buclucului, dar n dimineata urmtoare am
gsit soseaua iarsi blocat. Din nou coloana noastr mecanizat a drmat bariera si a
nceput s defileze nainte si napoi pe portiunea de
150
sosea aflat n disput. De data aceasta iordanienii au deschis focul si au lovit n senile
unul dintre vehiculele noastre, ceea ce totusi nu 1-a mpiedicat s se miste. Atunci
coloana a prsit soseaua, iar mortierele noastre au intrat n actiune, lovind primul car
blindat iordanian si apoi pe un al doilea. Legiunea Arab s-a restras.
Comisia mixt de armistitiu a constatat mai trziu c noi ntr-adevr gresisem si a trasat
sectiunea de sosea dintre kilometrul 78 si kilometrul 74 chiar n interiorul a ceea ce pn
atunci se crezuse a fi teritoriul iordanian. Statul-Major General a emis instructiuni pline
de nvtminte cu privire la acel abuz ofensator, care s fie transmise Iordaniei, iar noi am
trasat o sectiune de sosea paralel, imediat ctre Vest.
Fr a mai pune la socoteal incidentul n sine nesbuit pentru iordanieni, inutil pentru
noi , nu eram ctusi de putin multumit de modul timorat si sovitor n care se
comportase brigada blindat si am si spus-o ntr-un raport ctre adjunctul sefului statuluimajor. Era clar c nu se afla la nltimea standardului asteptat si erau necesare schimbri
esentiale dac era s corespund cerintelor unei btlii adevrate.
Asigurarea aprrii generale a regiunii, pzirea frontierelor si stvilirea infractorilor erau
n sine sarcini inepuizabile. Israelul avea n zona sudic trei preocupri fundamentale: s
o amenajeze, s-o populeze si s-o fac roditoare. Dar acest obiectiv civil nu putea fi
realizat, cel putin nu n stadiile initiale, fr asistent din partea armatei. Kibuturile de la
granit, lagrele temporare pentru noii imigranti si cei ce aveau n sarcin proiecte de
dezvoltare public, toti priveau comandamentul militar att ca pe instrumentul de aprare,
ct si ca pe acel corp sptos la care puteau apela pentru orice, ncepnd cu servicii
educationale si medicale si terminnd cu aratul ogoarelor si pavarea drumurilor de acces.
Am luat cu regularitate parte la ntlnirile Autorittii Negevului ca s impulsionez
dezvoltarea si am ordonat personalului meu s asigure tot ajutorul posibil n aceast
directie. Cele dou domenii civile crora le-am acordat cea mai mare atentie si pentru
care am simtit o responsabilitate special erau kibuturile de la granit si baracamentele
temporare pentru noii imigranti. Asezrile de frontier care aveau cea mai mare nevoie de
ajutor erau cele din imediata vecintate a Fsiei Gaza. Izolati, kibutnicii de aici erau siliti
s triasc n conditii sociale si economice grele, n aceste kibuturi se asezaser tineri de
la orase, iar numrul lor a sczut, deoarece ei gseau viata de aici prea dificil. Fermele
erau srace si apa pentru irigatii era insuficient. Ca s ajungi la aceste asezri trebuia s
cltoresti ore n sir pe drumeaguri de nisip sau de pmnt, iar vehiculele si tractoarele
erau uneori lovite de minele plantate de
151
infiltratori din fsia Gaza. Doream ca aceste asezri s-si cultive ogoarele lor aflate chiar
la granit si nu s lase o tar a nimnui ntre noi si arabi. Cum ei erau lipsiti att de mn
de lucru ct si de echipamente, n-am vzut o alt iesire dect s aduc aici vehicule, trupe
si chiar s le asigur un buget care s-i ajute s-o scoat la capt cu treburile lor.
Aceast decizie a provocat proteste energice din partea unora din membrii personalului
meu de la Comandamentul din Sud. Ei sustineau c propriile noastre unitti militare erau

de asemenea lipsite de echipament, mai presus de toate de mijloace de transport. Ct

priveste acordarea unei alocatii bugetare pentru acele asezri, tocmai lipsa de fonduri ne
fcea ncapabili s asigurm propriilor noastre trupe servicii elementare de felul
cazrmilor, dusurilor si cuferelor corespunztoare. Nici trebuintelor noastre prioritare de
aprare nu le fceam fat n ntregime. Drumuri de mare important strategic nu puteau
fi pavate din cauza lipsei de bani. Cu toate acestea, am mers nainte si am dat ordinele
necesare n ceea ce priveste echipamentul, banii si oamenii repartizati asezrilor pe care
le-am socotit a fi cele mai n nevoie. si, ntr-adevr, cu ajutorul armatei, ogoare de pe
ntinderi considerabile din raza de actiune a Comandamentului din Sud, ncluzndu-le pe
toate cele de de-a lungul Fsiei Gaza si pe unele din jurul Muntelui Hebron, au fost arate,
semnate, iar roadele lor au fost culese.
Iarna anului 1950 a fost aspr. Era evident c trebuia fcut ceva spre a usura conditiile de
viat ale noilor imigranti, n baracamentele lor temporare, unde cei mai multi fuseser
instalati pe timpul sezonului uscat. Nici o alt ramur a guvernului si, desigur, nici noii
veniti nsisi nu dispuneau de organizarea si de mna de lucru care s se ocupe de aceast
problem. Existau cincisprezece astfel de baracamente presrate peste tot pe teritoriul
Comandamentului din Sud, adpostind circa 6000 de familii, cele mai multe dintre ele cu
mai multi copii si cu btrni. Armata a lansat o operatiune special, iar ordinul-semnal
din ziua de 16 noiembrie 1950 a subliniat sarcinile acesteia: asigurarea adpostului, a
ngrijirii medicale, a aprovizionrii si distribuirii hranei, construirea de ci de acces la
baracamente; instalarea de linii telefonice si comunicatii radio cu orasele cele mai
apropiate.
Grija fat de noii imigranti a devenit nu numai o sarcin de maxim important, orict de
dificil era ea, ci si o surs de nsufletire uman, evreiasc si n ceea ce priveste
pionieratul pentru toti soldatii care au luat parte. Chiar si cei mai insensibili dintre
soldati au fost emotionati privind cum femeile din armat i ngrijeau pe copiii
imigrantilor, i splau, i hrneau, le administrau medicamentele prescrise de doctorul
militar, i calmau pe bebelusii care tipau sau alinau cte o btrn neputincioas. Soldatii
nsisi, spnd
152
santuri pentru scurgerea apei de ploaie, strmutnd corturi, construind drumuri, munceau
cu tragere de inim si cu profundul sentiment de satisfactie c sunt n stare s-si ajute
fratii care veniser s li se alture. Femeile din armat care aveau educatie liceal au
devenit profesoare n baracamente; genistii au construit drumuri de acces, artileristii, care
de obicei mnuiau lzile cu munitii, au mnuit lzile cu pine sau sacii cu orez, iar corpul
medical si-a mutat clinicile de la bazele armatei n centrele de imigranti, n orice caz,
principala lor munc era acum n mijlocul noilor veniti, nu n unittile armatei.
Nu mi-am putut retine un zmbet interior cnd am observat, cu prilejul vizitelor mele, c
imigrantii preau s considere ca fiind de la sine nteles tratamentul care li se acorda. Ei
aveau, desigur, dreptate. La ce ar fi folosit armata Israelului dac n-ar fi fost alturi de ei
si nu s-ar fi ngrijit de ei?
n una din deplasrile mele din Sud ctre Marele Cartier General, am oprit automobilul ca
s iau o familie de noi imigranti din Yemen, care sttea cu boccelele la marginea
drumului. Se duceau s-si viziteze niste rude. Capul familiei s-a asezat n fat, lng
mine, n timp ce sotia sa si copiii s-au rsturnat n spate, cu boccelele. El arta ca un
btrn stafidit, ascutit la fat, cu barba alb, dar ochii i erau tineri si purtarea trda

sigurant de sine. Mi-a trecut prin minte gndul c trebuie s fi fost cu totul buimcit de
emotionanta schimbare trit ntr-o perioad att de scurt: catapultarea dintr-o lume n
alta. Cu cteva luni mai nainte, n Yemen, nu mnuise vreo tehnologie mai avansat
dect primusul si nu putuse avea mijloace de transport mai avansate dect spinarea
mgarului, ba chiar si acesta doar din auzite, cci adesea evreii nu-si permiteau s mearg
clare, de team s nu ntlneasc vreun arab pedestru care s fie silit s se uite n sus la
un evreu. Iar aici urcase ntr-un automobil cu fanion de general, condus de comandantul
regiunii. Credeam c ncearc s-mi spun ceva de felul acesta, cci el vorbea si prea s
repete aceeasi fraz, dar era greu s-1 nteleg, din cauza accentului ebraicei sale. Numai
dup cteva minute am priceput ce spunea si mi-am primit pedeapsa cuvenit,
purificatoare. Cu mirare, el m ntreba: Cum, nu exist radio n automobil?" Mi-am
cerut iertare si am dat drumul aparatului.
Eram nemultumit de ritmul ncet al dezvoltrii Negevului si mai ales de ntrzierea
ntemeierii noilor sate si ferme. Se fcuse simtit mpotrivirea fat de asezarea noilor
imigranti lng granit, iar grupurile de tineri care doreau s nfiinteze kibuturi nu erau
totusi pregtiti s-o fac. ntre timp, fermieri evrei cultivaser cmpurile din lungul
frontierei, dar nu pe toate cele din zona Muntelui Hebron, n pofida initiativei luate de
Comandamentul din Sud si a banilor pe care i alocasem, n toamna anului 1950 i-am
spus sefului de stat-major c dac aceste cmpuri nu erau arate imediat, nainte de
cderea ploilor,
153
atunci nu putea fi vorba de semnturi n acel an. Am adugat informatia, pe care o
detineam de la Departamentul Lucrrilor Publice, c soseaua vestic prin Negev nu va fi
gata nainte de venirea primverii, ceea ce nsemna c kibuturile de de-a lungul granitei
vestice trebuiau s rmn izolate pe timpul iernii.
Drept urmare, i-am recomandat sefului de stat-major s nceap asezarea imigrantilor n
aceste zone prin organizarea de mosave. Am insistat ca acesti imigranti s fie asezati n
imediata apropiere a kibuturilor existente, ca s li se poat da ndrumare, o mn de
ajutor si s fie supravegheati n actiunile lor initiale de ctre veteranii din asezrile ce
dispuneau de experient. Fiecare asezare trebuia plnuit si din punctul de vedere al
trebuintelor securittii sale speciale, iar colonistilor s li se dea o instruire militar de cel
putin o lun nainte de a merge la locul unde era repartizat. seful de stat-major a acceptat
propunerea mea si, dup alte deliberri, att la Statul-Major General, ct si Ia autorittile
civile interesate, s-a deschis calea pentru o nou explozie a colonizrii Negevului:
nfiintarea de ferme agricole si sate ale emigrantilor.
Dup turbulenta anilor precedenti, anul 1950 a fost pentru Israel o perioad relativ
linistit, iar armata a pus n aplicare un vast program de instruire intensiv pentru ofiterii
de toate rangurile, de la maiori la generali-maiori. Cei mai multi dintre ei aveau foarte
mult experient dobndit pe cmpul de lupt, dar nici o instruire privind pozitiile de
comand pe care le ocupau. De fapt cei mai multi serviser n Hagana, care, ca fort
clandestin, n mod necesar opera n mici unitti. Numai n Rzboiul de Independent
fosti comandanti de pluton s-au pomenit comandnd o companie, iar comandanti de
companie au batalion si chiar o brigad, dac nu chiar mai mult. n viitor ei trebuiau s
conduc formatiuni si mai mari, iar aceasta cerea o pregtire profesional mai
meticuloas dect altdat. Un nceput fusese fcut n 1949, cu un Curs pentru
comandantii de batalion. Acum, n 1950, Statul-Major General a simtit nevoia ca toti

ofiterii de rang inferior s treac prin acest curs, iar apoi a trecut la extinderea cursului la
ofiterii superiori. Am urmat aceste cursuri, care au durat cu totul sase luni, continundu-le
n 1952 cu un stagiu de trei luni la Senior Officers'School, la Devizes, n Anglia.
La cursul de comandanti de batalion, noi, generalii, eram cursanti, iar instructorii nostri
alctuiau o echip selectat n mod special si, desigur, si cunosteau meseria. Cei mai
multi dintre ei aveau mai mult experient individual de lupt dect unii generali si, desi
i surclasam, am putut nvta cte ceva de la ei.
Am acumulat multe cunostinte tehnice, chiar dac niciodat nu le simteam lipsa, n
domeniul tacticii de teren, ns, aveam uneori serioase ndoieli
154
cu privire la solutia scolreasc". Nu era destul s detii avantajul terenului, dnd atentie
vilor, dealurilor, drumurilor si potecilor. Trebuia, de asemenea, s tinem seama de
conditiile de rzboi specifice nou, de faptul c ne confruntam cu armate arabe. Trebuia
s nu uitm responsabilitatea noastr pentru asezrile de la granit si pentru satele
imigrantilor, caracterul soldatului arab si calittile de lupttori ale israelienilor. Discutia si
dezbaterea erau permise la acest curs, ba chiar ncurajate, iar lucrul acesta, de asemenea,
m-a interesat. Aceasta nu pentru c gustam argumentatia ca atare, ci pentru c m stimula
s gndesc, s cntresc solutiile, s ajung la o concluzie si s o formulez cu claritate.
n afar de valoarea practic a studiilor mele, cursul mi-a oferit un fel de evadare de
acas, eliberarea de responsabilitatea comenzii, o relaxare ntr-o perioad de tensiuni
joase. Fceam exercitii tactice pe orice tip de teren, de la extremul Nord de lng
granitele Siriei si Libanului, la cele mai sudice prti ale Negevului, iar provincia era
ntotdeauna o desftare pentru ochi si inim. Desigur, ddeam important gsirii solutiei
potrivite n orice exercitiu eram angajat si era util, de exemplu, s descopr toate calittile
automobilului de comand: mobilitatea si capacitatea sa de a trece peste dunele de nisip,
precum si de a se ctra pe povrnisurile stncoase ale Galileei. Dar mrturisesc c mi-a
fcut cea mai mare plcere atunci cnd, vrnd s-mi sprijin binoclul de o lespede de
stnc, vrnd s explorez dealul ndeprtat unde avea Ioc exercitiul, am descoperit c
umbra care aprea din cnd n cnd n lentile nu era aruncat de deal, ci de un cameleon
care se ascunsese n spatele lespezii si care si tot ridica la mine capul, fixndu-m cu
curiozitate.
Cursul din Anglia, de la Senior Officers'Scholl, a avut loc n primele trei luni ale anului
1952. Cei mai multi cursanti erau din armata britanic, dar erau mai multe locuri si pentru
strini. Mi s-a dat ceea ce britanicii numesc ordonant", care m trezea dimineata
aducndu-mi ceaiul si care mi lustruia ncltrile, serviciu la care nimeni n-ar visa n
armata israelian. Dup un prozaic ns mbelsugat mic-dejun englezesc, ni se tineau
prelegeri sau fceam exercitii n cmp. Lucram n echipe, iar eu, ca si ceilalti strini,
lsam ca initiativele s apartin n mare msur membrilor britanici. Nu cutam s m
scot n evident. Nu venisem s-i nvt pe englezi cum s conduc rzboiul. Venisem s
ascult, s observ si s-mi lrgesc orizontul militar.
nvtmntul era metodic, cu accentul pus pe cum s gndesti si s plnuiesti. Instructorul
mi examina lucrarea si m ntreba pe ce criterii am propus o anumit mrime a fortei
artileriei si a suportului aerian n cazul unei operatiuni date. El nu era interesat n mod
deosebit dac concluziile mele concordau cu solutia scolii.
155
Atitudinea fat de mine era corect, ns rece. Cei mai multi dintre studenti si instructori

fcuser serviciul n Orientul Mijlociu si nu aveau nici o simpatie deosebit pentru Israel
si evrei, ntr-o zi ziarele publicau lungi reportaje despre procesul unui ofiter britanic
acuzat c acceptase s fie mituit de Israel n timpul Rzboiului de Independent, n timpul
pauzei de amiaz am fost supus unui interogatoriu amnuntit, ca un criminal n boxa
acuzatilor, de ctre tovarsii mei britanici, care m ntrebau dac nu-mi era rusine. Ei au
respins argumentul meu c rusinat ar trebui s se simt acela care a primit bani pentru
vnzarea de arme apartinnd armatei sale si nu acela care a cumprat armele ca s-si
apere viata si tara. Ei mi-au spus c banii evreiesti puteau zpci de cap pe orice ofiter
britanic integru aflat la mare strmtoare.
Am citit despre iarna englezeasc, iar acum o simteam pe pielea mea, cu ploaia, zpada si
lapovitele sale. Dar ea mi oferea o anumit satisfactie, o mic rsplat pentru atitudinea
colegilor mei studenti. Eu, nscut n nsorita Degania, m voi ntoarce de la un exercitiu
glacial si teapn, ns cu nasul uscat. Gazdele mele, nscute n aceast insul, se vor
nvrti aici nfofolite n lungile lor fulare de ln, ba tusind, ba suflndu-si nasurile rosii.
Cursul nu era pretentios. Puteam pleca n fiecare joi pentru un lung weekend, ceilalti
ofiteri n automobilele lor, ca s-si petreac nvoirea acas, eu cu trenul, ca s-o ntlnesc
pe Ruth la Londra. Acest obicei al weekend-ului a dus la o mic ncurctur. Regele
George al Vl-lea a murit n luna februarie, ntr-o miercuri, cred. Un afis pus n sufrageria
de la baza armatei anunta c o panglic neagr de doliu trebuia purtat la bratul stng, iar
seara cravat neagr. Neavnd nici una nici alta, m-am dus n grab pn la satul din
vecintate si le-am cumprat, purtndu-le la cin, n seara acelei zile, conform
instructiunilor. Spre surprinderea mea am constatat, cnd am intrat n sala de mese, c
eram singurul purttor de doliu la moartea monarhului. Vecinii mei de mas mi-au
explicat c participantii la curs erau n mod special dispensati de purtarea doliului n acea
sptmn si c vor purta zbranicul doar n sptmna urmtoare. S-a admis c toat
lumea avea acas panglica si cravata, pstrate de la anterioarele zile de doliu national si
c le vor pune n weekend.
Ctre sfrsitul cursului, relatiile mele cu ceilalti s-au mbunttit. Membrii britanici din
echipa mea le-au spus, evident, prietenilor lor c dovedisem mai mult receptivitate dect
era de asteptat de la un strin, ba chiar si simtul umorului, ceea ce nu era ctusi de putin
de asteptat. Ne-am dat unii altora adresele, iar la ntoarcerea mea n Israel am primit mai
multe crti postale ilustrate. Nu pot pretinde c cele trei luni petrecute la Devizes28 au
fcut din mine un tip britanic, dar mi-au dat o viziune mai exact asupra unei frnturi din
Anglia, asupra englezilor si a modului lor de a aborda problemele militare.
156
Ajuns acas dup sederea mea n Anglia, am fost chemat de seful Statului-Major General,
Igael ladin, care mi-a propus numirea ca adjunct la statul-major si ca sef de operatiuni.
Trebuia s-I nlocuiesc pe generalul-maior Mordehai Makleff, care trebuia s mearg ntrun concediu de studii. Am refuzat. I-am explicat lui ladin c prin caracterul meu nu eram
potrivit pentru postul de adjunct, post n care trebuia s m fac ecoul vocii superiorului
meu. Nu aveam nici o rezerv asupra naltei autoritti a Iui ladin si i-as fi ndeplinit
ordinele chiar dac n-as fi fost de acord cu ele. Dar nu-mi puteam ascunde propriile mele
puncte de vedere si mi-ar fi fost greu s-1 reprezint dac socoteam c gresea. A fi
adjunctul su era un lucru, iar a fi subordonatul su era alt lucru.
ladin m-a ascultat, m-a nteles si a regretat c-1 refuz, dar nu a ncercat s-mi schimbe
punctul de vedere, numindu-m n schimb general comandant al Comandamentului din

Nord. Am servit n acest post n urmtoarele sase luni, pn la numirea mea ca sef al
Sectiei Operatiuni a Statului-Major General, n decembrie 1952.
Mi-am mutat familia n Nord, nchiriind o csut pe o strad linistit din Tivon, la
jumtatea distantei dintre Haifa si Nahalal, la o distant rezonabil de cartierul general al
comandamentului. Am o amintire de nesters despre tentativa mea de a face dulgherie la
Tivon. Dealurile din apropiere erau acoperite de btrni stejari, iar unii dintre acestia au
fost doborti ca s se taie drumuri spre noile proprietti de stat. Cu ajutorul atelierului de
tmplrie din Nahalal, am fcut din trunchiuri de stejar trei mici mese de grdin. Nu
erau nicidecum confortabile, dar erau foarte impresionante, n special picioarele lor
strmbe.
lael studia la liceul real din Haifa, n timp ce Udi si Assi mergeau la scoal la Nahalal. Nam avut nevoie de o perioad de rodaj" la noul comandament. Regiunea nordic o
cunosteam din copilrie. Problemele de la frontiera cu Siria mi erau familiare din
experienta acumulat n comisiile mixte de armistitiu. I-am adunat pe ofiterii de la statulmajor, asa cum fcusem si la Comandamentul din Sud, spunndu-le c dac vreunul
doreste s fie transferat la alt unitate nu avea dect s-o spun, iar eu i voi da
recomandarea. Doream s lucrez cu ofiteri care nu aveau gnd de duc. Nu-mi amintesc
s fi plecat vreunul. stiu c ofiterii superiori de stat-major care au lucrat cu mine n lunile
care au urmat erau de prim clas, mai ales doi dintre ei: colonelul Haim Bar-Lev, seful
statului-major al comandamentului, si maiorul Ariei (Arik) saron, ofiter cu informatiile.
n Nord nu am ntlnit problemele care mi-au angajat interesul n Sud: infiltrarea de arabi
de peste granit si colonizarea n desertul nelocuit. Cu toate acestea, guvernarea militar
ocupa un loc important n activitatea
157
comandamentului. Arabii din Israel erau n mare msur concentrati n regiunea nordic.
Ei triau n aproximativ o sut de sate, majoritatea lor n Galileea. Existau arabi si n
Nazaret, precum si n satele de de-a lungul vii seci Ara, care mergea de la coasta
Mediteranei, de lng Hadera, pn n apropiere de Valea lezreelului. Comunitatea arab
este o parte integrant a Israelului, clar nu pentru c aceasta a fost optiunea sa. Nici un
arab nu dorea s fie israelian. Faptul de a apartine statului Israel a fost un rezultat al
Rzboiului de Independent, impus nou de poporul lor. Cnd ambele prti au semnat
acordurile de armistitiu, ei au fost confruntati cu alegerea de a deveni cetteni ai
Israelului sau de a-si prsi casele si a se muta n una din trile arabe. Cu putine exceptii,
au ales s rmn si s accepte cettenia israelian.
n astfel de circumstante, exista o profund lips de ncredere ntre arabii israelieni
opozanti si evreii israelieni. Evreii au nvins armatele arabe, dar nu si ura lor. n
administrarea zonelor arabe, guvernarea militar trebuia de acum s gseasc o cale de
mijloc ntre atitudinea corect fat de arabi ca cetteni ai Israelului si constientizarea
prudent a faptului c ei puteau servi drept coloana a cincea si c satele lor puteau deveni
baze pentru acte ostile mpotriva statului.
Limitele zonei Comandamentului din Nord cuprindeau frontierele noastre cu trei state
arabe: Libanul, Siria si Iordania. Aceste frontiere au fost linistite de la semnarea
acordurilor de armistitiu, dar nc mai trebuiau reglementate unele probleme cu Siria.
Principalele probleme priveau viitorul zonei demilitarizate, dreptul la pescuit al sirienilor
n Marea Galileei si statutul zonei Hule dup secarea mlastinilor. Noi am initiat un vast
proiect de asanare a mlastinilor din zona Hule, urinnd ca o mare suprafat de pmnt s

fie cultivat, iar o portiune s fie lsat neatins ca adpost al psrilor, n ncercarea de a
realiza un acord n privinta acestor probleme, mi-am rennoit contactele cu Comisia mixt
de armistitiu israeliano-sirian.
Presedinte al comisiei, din partea Natiunilor Unite, era un ofiter american numit Texas.
Era un brbat destul de amabil, dar nu prea bine informat, ntr-o zi ne-a spus c a aflat
despre o miscare sirian n favoarea reapropierii. El a aranjat o ntlnire special a
comisiei, n ziua de 9 octombrie 1952, la Hotelul sulamita din Ros Pinah, la Nord de
Marea Galileei, unde si n trecut avuseser loc ntlniri similare cu sirienii. O echip
format din patru membri perma-menti, condus de colonelul Jadid, reprezenta Siria, iar
eu conduceam delegatia israelian.
Curnd a devenit vdit faptul c optimismul presedintelui nu avea substant. Dup
deliberri detaliate, Jadid a anuntat n mod categoric c nu era nici pregtit si nici
autorizat s discute vreun nou acord care s prevesteasc
158
progresul n directia pcii. Am propus ca n cazul acesta s ncheiem ntlnirea si s
mergem s lum masa la hotel. Pentru prima dat n acea dimineat el a acceptat o
propunere israelian.
Dup prnz, 1-am luat pe Jadid de o parte, pentru o convorbire privat. L-am ntrebat mai
nti despre colonelul Bizri, care fcuse parte din delegatia sirian n perioada
negocierilor de armistiutiu. ntr-o zi din acea perioad, stteam de vorb cu Bizri, cnd
Jadid s-a apropiat si 1-a bruftuluit: Ce puneti la cale voi, doi ovrei, pe la colturi?" Jadid
mi-a spus c Bizri era acum membru al delegatiei siriene la ONU. Mama sa, care se pare
c era evreic, se convertise la islamism si se cstorise cu un arab.
n legtur cu chestiunile ridicate de mine la ntlnirea oficial a comisiei, Jadid a spus
c, dac zona demilitarizat era s fie mprtit, Siria ar fi dorit toate zonele de la Est de
Hule si Marea Galileei, inclusiv asezrile evreiesti Dardara, Susita si Tel Katir. Singura
exceptie pe care erau gata s-o ia n considerare era kibutul Ein Gev, prima colonie
evreiasc pe trmul estic al Mrii Galileei, pe care 1-ar fi lsat n minile Israelului. El
spunea c stie c nu era o propunere practic, dar c Damascul prefera s prezinte situatia
cu toate problemele sale nerezolvate, n vederea semnrii unui acord aditional cu Israelul.
Siria avea s continue s se situeze pe aceast pozitie si s o exprime ntr-o form tot mai
extremist cu fiecare an ce trecea.
PARTEA A HI-A
sEF DE STAT-MAJOR (1953-1957)
12
FURIND O ARMATA
n ziua de 7 decembrie 1952, am fost numit sef al Sectiei Operatiuni a Statului-Major
General, post pe care 1-am detinut vreme de un an, pn la numirea mea ca sef al
statului-major, n ziua de 6 decembrie 1953. n timpul acestui an m-am strduit s dezvolt
capacitatea operational a armatei singura finalitate a existentei unei armate ,
ascutindu-mi uneltele pentru aceast treab: organizarea de unitti de lupt adevrate si
ridicarea standardelor fiecrui combatant.
Predecesorul meu la Operatiuni a fost generalul-locotenent Mordehai Makleff, care avea
s devin seful statului-major dup demisia generalului-locotenent Igael ladin. Numirile
noastre au avut loc n timpul unei perioade dificile din punct de vedere financiar pentru
armat. Rzboiul de Independent trecuse, iar priorittile trii erau primirea, absorbtia si

colonizarea mai multor sute de mii de noi imigranti, care ajunseser la trmurile
Israelului n cei ctiva ani de la instituirea statului. Banii vistieriei publice trebuiau
canalizati ctre serviciile esentiale pentru imigranti si pentru proiectele civile de
dezvoltare, iar bugetele celorlalte ministere, inclusiv acela al aprrii, trebuiau drastic
reduse.
Makleff a czut de acord, n principiu, cu mine c unittile de lupt ale armatei trebuia s
fie ntrite pe seama unittilor de serviciu, iar acest principiu s-a reflectat, ntr-adevr, n
programul trienal adoptat de Statul-Major General la sesiunile consacrate reorganizrii
armatei n conditiile bugetului nostru restrns. S-a admis, n general, c trebuia s
schimbm caracterul unittilor de lupt. Ele nu mai erau ceea ce fuseser n Rzboiul de
Independent. Multi ofiteri le prsiser. Cei mai buni dintre recrutii care si fceau
serviciul militar optau pentru aviatie sau marin. Multi dintre noii imigranti, lipsiti de
experienta de viat si de gradul de clire al Israelului asediat, aveau nevoie de o instruire
mai ndelungat. Unittile aveau efectivul descompletat si erau prost echipate.
163
Am sesizat efectele standardului de lupt sczut al unittilor noastre de infanterie n
actiunile minore de la granit care au avut loc dup Rzboiul de Independent. La
nceputul anului 1953, incidenta infiltrrii pentru sabotaj si asasinat a crescut si au fost
ntreprinse mai multe raiduri de represalii, la scar mic, mpotriva bazelor teroriste din
satele arabe sau din apropierea lor, imediat dincolo de granit. Rezultatele au fost
nesatisfctoare, n unele cazuri detasamentele noastre s-au ntors dup ce unul sau doi
oameni fuseser omorti, iar altii rniti, fr s-si fi ndeplinit misiunea.
Am considerat c treaba mea era s schimb toate acestea si s formez unitti de lupt pe
care ntotdeauna s ne putem bizui c si vor atinge obiectivele. Eram ncredintat c
aceasta trebuie s fie singura preocupare a sefului operatiunilor. Eram constient de marea
important a efecturii schimbrilor organizatorice necesare n structura armatei. Abolirea
spltoriilor militare si utilizarea serviciilor din spitalele civile pentru personalul armatei
sau reducerea numrului buctriilor de campanie ar fi dus la procurarea de mai multe
fonduri disponibile pentru armamente. Dar aceste schimbri puteau fi fcute fr ca
vreunul s trebuiasc s se trasc pe burt prin gardul de srm ghimpat al inamicului
cu riscul de a fi mpuscat de la spate. M preocupa omul care lupt, deoarece el era
ascutisul uneltei armatei, iar un soldat din armata Israelului n permanent amenintat de
vecinii si trebuia s fie ntotdeauna gata de rzboi. Dac am esuat n actiuni minore de la
granit, cum esuasem n anii anteriori, cum aveam s rezistm armatelor arabe pe cmpul
de btlie? Nici un grad de reorganizare n-ar fi schimbat functia fundamental a Fortelor
de Aprare ale Israelului: aceea de a fi ntotdeauna pregtite pentru lupt n mod
corespunztor.
Mi s-a prut c recentele esecuri se datorau atitudinilor schimbate de dup Rzboiul de
Independent, n trei directii: gradul de pregtire al soldatului de a-si risca viata pentru
ndeplinirea misiunii sale; locul si ndatoririle ofiterului n btlie; si modul de abordare
fundamental de ctre Statul-Major General a cuantumului de pierderi ntr-o perioad de
ostilitti limitate.
Nu era greu de schimbat modul de abordare al Statului-Major General si, n consecint,
m-am ntlnit cu ofiterii de Operatiuni de la toate comandamentele. Le-am spus c, n
viitor, dac vreun comandant de unitate va raporta c misiunea sa nu a fost ndeplinit
pentru c nu a putut birui forta inamicului, explicatia sa s nu poat fi acceptat dect

dac a suferit pierderi de 50 la sut. Expresia s nu poat" este relativ, iar problema
este ct de mare trebuie s fie efortul depus pentru nfrngerea rezistentei inamicului, n
asa fel nct misiunea s fie dus la bun sfrsit. Atta vreme ct unitatea nu si-a pierdut
puterea de lupt ea trebuie s mearg la atac. Ceea ce am lsat neexprimat prin
164
viu grai le-a fost transmis ofiterilor prin expresiile fetei mele. Ei n-au mai avut nici o
ndoial c dac esuau n executarea ndatoririlor lor trebuiau s fac fat unei justificri
detaliate si c, n cazul n care explicatiile date nu m satisfceau, viitorul lor n armat
era pus sub semnul ntrebrii.
Factorii care au ajutat la realizarea unei schimbri efective a standardelor de lupt, n anul
n care Makleff a fost sef al statului-major, iar eu sef al Sectiei Operatiuni, au fost
canalizarea recrutilor cei mai bine educati ctre unittile de lupt si, mai presus de toate,
nfiintarea unei unitti speciale cunoscute sub denumirea de Forta 101. Aceasta era o
unitate de voluntari care ntreprindea operatiuni speciale de cealalt parte a granitei.
Comandant era ndrznetul si nteleptul n lupt maior Ariei saron, pe care 1-am cunoscut
bine si 1-am admirat pe vremea cnd a fost ofiterul meu de informatii la Comandamentul
din Nord. Arik, cum toat lumea i spunea, a adunat n unitatea sa oameni unul si unul,
cei mai multi dintre ei rezervisti. Mrturisesc c atunci cnd propunerea de a se nfiinta
aceast unitate a fost adus n fata Statului-Major General, n luna mai 1953, eu n-am
sprijinit-o. Consideram c problema noastr primordial era nu represaliile mpotriva
teroristilor arabi, ci cum s mbunttim capacitatea de lupt a armatei noastre, n fapt,
ns, tocmai influenta efectiv a acestei unitti a dus la realizarea telului pe care l aveam
n vedere: ridicarea standardelor de lupt. Forta 101 a operat cu o asemenea strlucire
nct reusitele sale au fost un exemplu pentru toate celelalte formatiuni din armat. Ea a
demonstrat posibilitatea ndeplinirii cu succes a acelei categorii de misiuni n care
celelalte unitti dduser gres.
n ianuarie 1954, la cteva sptmni dup ce am devenit sef al statului major, Forta 101
a fuzionat cu trupele de parasutisti, iar Arik a devenit comandantul Batalionului de
Parasutisti. Ctva timp dup aceea, doar aceast unitate a ntreprins toate actiunile de
represalii mpotriva teroristilor arabi si raidurile dincolo de granit. Mai trziu s-a admis
din ce n ce mai mult c astfel de sarcini puteau fi date si altor unitti. Trupele de
parasutisti au ncetat de a fi doar o formatiune militar si au devenit un concept si un
simbol simbolul luptei curajoase pe care celelalte formatiuni din armat au ncercat
s-1 onoreze. Prin trupele de parasutisti, armata si-a recptat ncrederea n sine si deacum realmente rareori un comandant de unitate ne ntorcea din actiune avnd de explicat
esecul misiunii sale.
Numirea mea ca sef al statului-major m-a asezat n vrful piramidei armatei si am devenit
constient de faptul c trebuia s garantez imaginea Fortelor de Aprare ale Israelului.
stiam, de asemenea, ns, c aveam de adus acele schimbri pe care le socoteam esentiale,
furind armata pe care o doream. Am nteles c va trebui acum s am de-a face cu
probleme pe care mai nainte
165
reusisem s le ocolesc. Un sef de stat-major, ndeosebi n timpuri de liniste relativ, este
ocupat cu probleme administrative si tehnice efective, buget, armament, echipament,
ntretinere , fiind, pe lng aceasta, departe de unittile de lupt din cmp. Cu ct
urcam n ierarhia militar, cu att mai mult se lrgea prpastia dintre mine si btlie, n

loc s lupt, trebuia s le spun altora ce s fac. Trebuia s emit directive, s dau ordine
orale si scrise, dar n cmp, n btlie problemele trebuiau rezolvate de combatanti. Stnd
la cartierul general al Statul ui-Major General, mi venea greu s determin, iar uneori s
influentez caracterul luptei duse de unittile noastre n ndeprtatul Negev sau la granita
Iordaniei. Eram silit s vd lucrurile prin ochii lor si prin rapoartele lor. Comandantii de
pe cmpul de lupt trebuia s-mi spun ce puteau si ce nu puteau s fac.
Se ntelege c am simtit o mare mndrie devenind soldatul numrul unu al Fortelor de
Aprare ale Israelului. Dar chiar si la apogeul ceremoniei n care Ben-Gurion mi-a pus
nsemnele rangului si am primit steagul de sef al statului-major, faptul acesta nu m-a
exaltat. Am nteles dimensiunea responsabilittii mele si eram gata s mi-o asum cu
credint si devotament.
La sfrsitul ceremoniei, secretarul Cabinetului a venit la mine si, cu un aer degajat, mi-a
spus c acum trebuia s-mi schimb firea de partizan, s fiu mai circumspect n modul de a
fi, s devin mai respectabil. Trebuia, mi-a spus el, s fasonez un nou Mose Dayan". I-am
spus c era departe de a-si fi atins tinta. Nu eu trebuia s m schimb, ci imaginea sefului
de stat-major trebuia schimbat. Nu eu eram acela care trebuia s-si croiasc un nou
costum, ci armata era aceea care cptase un nou sef. Intentionam s schimb stilul si
capacitatea armatei, s nltur prpastia dintre seful statului-major si simplul soldat, s
reduc ceremonialul, s introduc mai mult simplitate n deprinderile de munc ale
ofiterilor inferiori si s ocup posturile de la esaloanele superioare cu ofiteri tineri, talentati
si cliti n btlie, care luptaser n Rzboiul de Independent.
Am nceput schimbarea stilului n propriul meu cabinet de lucru. Am desfiintat postul de
aghiotant al sefului de stat-major si i-am preluat spatiul. Am trimis unei unitti din teren
masa pe care o utilizasem ca sef al Sectiei Operatiuni. Masa mea a fost acoperit cu o fat
de mas kaki si cu un cristal. Am transformat n sal de conferint cabinetul spatios si
bine mobilat care pn atunci apartinuse sefului statului-major. Doream ca acei
comandanti din teren care veneau s m vad s simt c veneau la cartierul general al
unui comandament superior, care nu era foarte diferit si nici izolat de al lor. Cnd vizitam
unittile din teren purtam haine de lucru, sedeam pe jos cu soldatii, m murdream de
noroi sau de praf ca si ei.
166
Am fcut o multime de vizite neanuntate, n timpul noptii, de cele mai multe ori singur la
volan. Doream s verific dac unittile erau ntotdeauna gata s intre n actiune, s m
asigur c la fiecare cartier general de comandament se gsea n permanent un ofiter
superior responsabil si stteam de vorb cu soldatii care se ntorceau dintr-un exercitiu de
noapte sau de la posturile lor de gard din avanposturi. Doream s aflu ce s-a ntmplat,
dac era dup o actiune sau ce probleme speciale se ntrezreau naintea unei operatiuni.
Doream s aud cum stau lucrurile de la ei, direct de la surs, fr intermediari si eram
ncredintat c tinerii ofiteri voiau s aud ceea ce aveam a le spune direct de la mine, cu
propriile mele cuvinte si n stilul meu.
Cei din imediada mea apropiere la statul-major, secretarul meu si seful meu de birou,
socoteau c artam prea putin respect pentru principiul lantului de comand. Ei credeau
lucrul acesta din cauza contactului meu direct cu unittile de esalon inferior, prin vizite
inopinate, fr nstiintarea prealabil a interventiei la comandamente. Probabil c aveau
dreptate, dar eram incapabil s m comport altfel si nici nu voiam s-o fac. Am nteles, am
cerut, apreciat si aprobat munca ordonat si sistematic a statului-major, cu conditia ca

aceasta s nu ridice o barier ntre mine si trupe si s nu m mpiedice de la pstrarea

unui contact direct cu toate rangurile armatei. Cnd vreo problem mi strnea interesul,
doream s-o discut cu persoana n mod nemijlocit responsabil de aceasta. Din timp n
timp trebuia s aduc n centrul atentiei ntregii armate vreo insuficient ntr-o zon
important, cum ar fi standardele de lupt sau starea trupelor noastre blindate. Am fcut
aceasta ori de cte ori am considerat c erau necesare eforturi speciale spre a birui
mediocritatea sau dificulttile sau spre a scutura unittile si a le scoate din rutina
letargic.
Numirea mea de ctre Ben-Gurion ca sef al statului-major a fost ultimul su act oficial n
calitate de prim-ministru si ministru al aprrii, nainte de a fi demisionat n decembrie
1953 si a se retrage la kibutul Sdeh Boker, n Negev. (El avea s rmn acolo pn la
rechemarea sa n fruntea guvernului, n februarie 1955). Ministrul de externe Mose sarett
i-a succedat ca prim-ministru, iar Pinhas Lavon a devenit noul ministru al aprrii. A fost
prima dat cnd portofoliul de ministru al aprrii si acela de premier au fost detinute de
oameni diferiti. Trebuia s existe o strns cooperare si coordonare ntre ambele, n loc de
aceasta, a existat frictiune nc de la bun nceput, din cauza divergentelor politice si
personale. Fiecare avea propria sa viziune asupra politicii Israelului si a nevoilor de
securitate din acea vreme. Anul 1954 a fost un an extrem de dificil. O dat cu evacuarea
fortelor Marii Britanii de la Canalul Suez, America ncerca s-si stabileasc propria sa
influent n Orientul Mijlociu. Ea a fcut-o curtnd statele arabe, existnd pericolul ca
167
balanta militar s se ncline puternic mpotriva Israelului. Egiptul si-a nsprit blocada
mpotriva navelor si ncrcturilor israeliene la Canal si n Golful Aqaba. O rezolutie a
Consiliului de Securitate din luna noiembrie 1951 ceruse Egiptului s aboleasc limitrile
impuse navigatiei israeliene pe Canal. Egiptul a respins rezolutia. Nici o nav israelian
nu trecea prin Canal, cu exceptia a ceea ce Egiptul hotra c sunt ncrcturi nonstrategice, purtate de vase non-israeliene, crora din cnd n cnd li se permitea trecerea.
La sfrsitul anului 1953, Egiptul a impus o interdictie total asupra tuturor ncrcturilor
spre sau dinspre Israel, n interiorul Israelului, incidenta asasinatelor si sabotajelor comise
de teroristii infiltrati era n crestere. Israelul se simtea izolat, lipsit de prieteni, tiat de
lume.
Primul-ministru sarett a vzut solutia n termeni diplomatici: eforturi de a face ca
America s-si schimbe politica n Orientul Mijlociu, dndu-ne ajutor militar si garantii de
securitate; eforturi de a determina Consiliul de Securitate al ONU s forteze Egiptul s
ridice blocada, chiar dac puterile prietene soviau s se implice, iar cnd, n cele din
urm, o rezolutie fravorabil a fost prezentat, n martie 1954, Rusia i-a opus vetoul su.
Acest exercitiu diplomatic, care urmrea s demonstreze drepturile internationale ale
Israelului, a sfrsit prin a demonstra slbiciunea n plan international a Israelului. Lavon a
considerat c solutia securittii Israelului si a problemelor politice nu putea fi alta dect
actiunea militar care s-i mpiedice pe arabi s ne atace.
Ben-Gurion nu mprtsea modul de abordare al lui sarett. Dar n timp ce el a fost
ntotdeauna corect n raporturile sale cu sarett, Lavon a refuzat s accepte autoritatea lui
sarett ca prim-ministru. El l privea doar ca pe ministru de externe si i limita interventia
n politica de aprare. Nu-1 informa asupra actiunilor armatei la frontiere, iar rapoartele
pe care i le transmitea erau partiale si nu ntotdeauna exacte. sarett se plngea c adesea
afla despre o operatiune doar cnd se vorbea despre aceasta n ziare.

Relatiile mele cu ministrul aprrii s-au rcit n decurs de cteva luni, ceea ce m-a
determinat ca n iunie 1954, pe la mijlocul lunii, s-mi prezint demisia. Lavon nu numai
c dorea s conduc armata, dar dorea s o fac pe deasupra Statului-Major General. Lua
decizii n probleme pur militare, bazndu-se pe sfatul unor ageamii, decizii care
contraveneau recomandrilor colegilor mei mai competenti si recomandrilor mele.
Ruptura a fost provocat de refuzul lui Lavon de a accepta recomandarea noastr de a
achizitiona un anumit tip de tanc care ar fi ntrit capacitatea noastr de atac. Dimpotriv,
fr a mi-o spune, el a cutat s aloce fondurile pentru achizitionarea de mortiere grele, o
arm de aprare. A refuzat s discute cu mine pe aceast
168
tem sau mcar s-si argumenteze decizia. Pentru el era suficient faptul c, n
.
calitate de ministru, avea o autoritate superioar aceleia a sefului statuluimajor. Cnd i-am spus c mi pare ru c lua o decizie ntr-o problem de
tehnic militar fr s discute cu mine, el pur si simplu a spus c e n
1
ordine". Evident, aceast stare de lucruri nu putea continua. Fie eu trebuia s
>
plec, fie trebuia ca Lavon s-si schimbe stilul de lucru. Scrisoarea mea de
j
demisie era menit s forteze o optiune imediat.
j
Reactia lui Lavon a fost aceea de a m invita la mas si de a-1 blama pe
j
'
*

un oarecare din ministerul su cu privire la nentelegerea" aprut ntre noi.

'j
Din remarcile sale initiale era clar c era interesat de aplanarea crizei si de
>'
punerea la dosar a scrisorii mele de demisie. La sfrsit ne-am strns minile.
Criza fusese depsit, dar ingredientele ei au rmas.
;
n ceea ce priveste respingerea de ctre Lavon a activismului politic al lui
'(
sarett, eram de partea ministrului aprrii. Dar nu la fel stteau lucrurile n
>
ceea ce priveste exageratul activism al lui Lavon n domeniul securittii, n
j
repetate rnduri a trebuit s-1 nfrnez de la ordonarea unor actiuni militare
i
care mi se preau nentelepte. Una dintre divergentele noastre importante se
referea la unitatea de Servicii Speciale instituit n timpul Rzboiului de Inde-*
pendent din 1948 de ctre un departament atasat ministerului de externe,
j
unitate destinat unei activitti specifice n trile inamice. Mai trziu aceasta
a devenit o ramur a armatei, iar Lavon era doritor s fac uz de ea. Eu socoteam c
aceasta trebuia utilizat doar pe timp de rzboi, pe timp de pace pu-l
tnd s
rmn n somnolent. Deoarece el era ministru si struia n privinta
|
dreptului su de a se ntlni cu ofiterii superiori fr participarea mea, iar une'
ori chiar fr ca eu s-o stiu, 1-am avertizat pe unul dintre ofiterii responsabili
;
ai unittii s manifeste prudent fat de zelul lui Lavon de a activa unitatea.

n a doua parte a lunii iulie 1954, n timp ce m aflam ntr-o vizit la

|
bazele militare din Statele Unite, unitatea a initiat o operatiune care mai trziu
a fost cunoscut sub denumirea de Ghinionul securittii". Un detasament a i
realizat cteva mici actiuni de sabotaj n Cairo si Alexandria. Rezultatul a fost
j
arestarea si judecarea a unsprezece dintre membrii detasamentului. Unii au
|
fost condamnati la ani grei de nchisoare. Punctul culminant tragic 1-a constituit sinuciderea unuia dintre membri si executarea altor doi n ziua de l ianuarie 1955.
Opinia public israelian era consternat. Cine ordonase astfel de acte: ofiterul superior
care comanda unitatea sau ministrul aprrii? Ofiterul insista asupra faptului c primise

ordin oral de la ministru, n cadrul unei ntlniri la care nimeni altcineva nu fusese
prezent. Lavon pretindea c ofiterul actionase de capul lui. Un comitet de cercetare numit
de primul-ministru, comitet
169
ii
alctuit dintr-un fost presedinte al Curtii Supreme si din cel dinti sef al sttu]ui-major, a
ajuns la concluzia c era imposibil s se determine fr nici o umbr de ndoial cine
dduse de fapt ordinul de activare a unittii. Att Lavon ct si ofiterul superior respectiv
au rmas cu reputatia compromis. Colegii si din guvern si conducerea Mapai, partidul
de guvernmnt, au decis nlturarea lui Lavon. El si-a depus demisia n ziua de 2
februarie 1955, iar guvernul i-a aprobat-o n ziua de 20 februarie, n acea zi, Ben-Gurion
a devenit din nou ministru al aprrii, n scopul de a modera criza, el si-a prsit kibutul
din Negev, ntorcndu-se la guvernare si servind, sub conducerea lui sarett, pn la
alegerile parlamentare organizate la sfrsitul anului, n noiembrie a devenit din nou primministru si ministru al aprrii. Ofiterul superior implicat n ghinion" a fost si el
ndeprtat din post.
Deoarece tinerii ofiteri trebuiau s aib rolul esential n armata pe care doream s-o
modelm, utilizam prilejul paradei de absolvire a cursului pentru ofiteri, ori de cte ori
aveam s le spun ceva deosebit, mi amintesc de un astfel de prilej de la sfrsitul lunii mai
1955, ct si de cele ce le-am spus cadetilor crora le-am dat insignele de ofiteri. Cu
cteva zile mai nainte mi fcusem neplcuta ndatorire de a curma cariera unui tnr
ofiter care ordonase unui soldat s ndeplineasc o actiune primejdioas, n timp ce el
sttuse n sigurant. Un vehicul de-al nostru fusese lovit chiar lng frontier, la Fsia
Gaza, si se afla sub focul puternic al egiptenilor. Ofiterul nvinuit trimisese un sofer s-1
recupereze, n timp ce el nsusi se adpostise si emitea din adpost directive. Le-am spus
cadetilor: Nu 1-as fi demis pe acest ofiter dac ar fi ajuns la concluzia c pericolul era
prea mare si c era mai bine s abandoneze vehiculul dect s pun n pericol vietile
oamenilor. Dar dac s-a decis pentru o actiune ndrzneat, atunci trebuia s nainteze cu
soldatii si si s-si sacrifice propria-i viat, mpreun cu a lor. Ofiterii armatei israeliene
nu-si trimit oamenii n btlie, ci i conduc n btlie".
Oricum, furirea unei armate necesit mai mult dect prelegeri, iar ofiterii au nevoie mai
mult dect de curaj si de conducere moral (moral leadership). Ei trebuie s fie bine
educati si s aib un intelect bine fasonat. Cei mai multi dintre ofiterii nostri din acea
vreme au luptat n rzboiul de Independent si au rmas la acel nivel, neavnd nici o
oportunitate nainte de acest rzboi sau ulterior de a frecventa universitatea. Socoteam c
aceast situatie trebuie corectat si am introdus sistemul de a-i trimite pe ofiteri la
universitate pe cheltuiala armatei. Ei si puteau lua diploma n orice domeniu care fi
interesa, de la economie si studii referitoare la Orientul Mijlociu, la istorie si literatur.
Un ofiter, care mai trziu a devenit comandant al Corpului Blindat, a studiat filosofia. n
acelasi timp, am nceput s-i trimitem pe ofiterii din serviciile
170
tehnice, cum sunt artileria si geniul, la Institutul de Tehnologie din Haifa, ca s studieze
subiecte legate n mod direct de activitatea lor.
La mijlocul anului 1955 am trimis un detasament de voluntari ntr-o ndrzneat misiune
de recunoastere n Sinai, n scopul de a descoperi o cale de acces ctre sarm el-seik, la
extremitatea sudic a peninsulei. sarm el-seik domina Strmtoarea Tiran de la intrarea n

Golful Aqaba. Egiptenii blocaser canalul navigabil pentru navele israeliene, nchiznd
astfel drumul nostru maritim spre Africa de Est si sugrumnd portul Eilat, precum si
dezvoltarea hinterlandului acestuia, Negevul. Egiptul nchisese, de asemenea, drumul
aerian din zon pentru avioanele noastre civile. Recunoasterea fcea parte din planul
nostru de a cuceri sarm el-seikul n cazul n care egiptenii nu ridicau blocada. Rezultatele
cercetrii aveau s fac posibil extraordinara ptrundere a uneia dintre brigzile noastre
n timpul Campaniei din Sinai, un an si jumtate mai trziu.
n ziua de 27 septembrie 1955, Gamal Abdel Nasser al Egiptului a deschis o expozitie
militar n Cairo, anuntnd c, n sptmna precedent, Egiptul semnase un acord
comercial cu Cehoslovacia, potrivit cruia aceast tar ne va furniza arme, n schimbul
bumbacului si orezului". Tocmai acest anunt oarecum inocent al lui Nasser a marcat un
punct de cotitur n problemele Orientului Mijlociu, cci al su acord comercial" care n
scurt timp avea s fie cunoscut drept afacerea cu arme cehe", a revolutionat proportiile si
calitatea armelor furnizate n regiune, permitndu-le sovieticilor s pun ferm piciorul
ntr-o zon care le era nchis, deschiznd un al doilea front al rzboiului rece pentru
Statele Unite si amenintnd n mod serios existenta Israelului.
Conform acestui acord, Egiptul urma s primeasc de la blocul sovietic circa 300 de
tancuri mijlocii si grele de ultimul tip, 200 de transportoare blindate, 100 de tunuri
blindate autopropulsate, cteva sute de obuziere de cmp, tunuri mijlocii si tunuri
antitanc, 134 de tunuri antieriene, 200 de avioane de vntoare MIG-15 si 50
bombardiere Iliusin, pe lng avioane de transport, sisteme radar, 2 distrugtoare, 4
culegtoare de mine, 12 torpiloare, munitie, piese de schimb, echipament terestru pentru
aviatie si sute de vehicule de lupt de diferite tipuri. Toate armele mici si usoare trebuiau
s fie nlocuite cu cantitti uriase de arme semiautomate rusesti.
Aceste arme, tipuri si cantitti pot s nu par uluitoare fat de standardele de azi, dar n
acel timp ele reprezentau o accelerare nemaipomenit a ritmului renarmrii n Orientul
Mijlociu. Din punct de vedere exclusiv cantitativ, ele nclinau balanta n mod drastic
mpotriva Israelului; n ceea ce priveste calitatea, rsturnarea era nc si mai drastic.
Niciodat nu ne-am imaginat c am putea egala vreodat mrimea arsenalelor posedate
de statele arabe, dar eram
171
ncredintati c puteam acoperi golul prin capacitatea de lupt superioar a trupelor
noastre, n msura n care puteam egala calitatea armamentului lor. n rzboiul modern,
ns, elementele privind raza de actiune, viteza si puterea de foc ale aviatiei, marinei si
blindatelor avansate din punct de vedere tehnologic pot fi att de superioare nct
armamentele inferioare s fie pur si simplu incapabile s le reziste. Pentru fiecare crestere
n standardele armelor inamicului trebuie s existe un minimum de mijloace de replic.
Fr acesta curajul, orict de mare ar fi, nu poate face fat superiorittii tehnice obiective.
Un pilot strlucit ntr-un aparat de zbor cu elice nu are nici o sans n fata unui pilot
mediocru dintr-un avion cu reactie. Un tunar ndrznet dintr-un tanc Sherman demodat,
tancul de care dispuneam noi, si-ar fi risipit n zadar proiectilele mpotriva blindajului
tancului Stalin-3, pe care egiptenii erau pe cale de a-1 primi. Acordul cu cehoslovacii
privind armele punea la ndoial capacitatea armatei israeliene de a da expresie
avantajelor calittii sale umane.
Era clar pentru noi, n Israel, c scopul de cpetenie al acestei masive renarmri egiptene
era acela de a pregti Egiptul pentru o confruntare decisiv cu Israelul n viitorul

apropiat. Blocada egiptean, planul de a directiona activitatea gherilei palestiniene

mpotriva Israelului, nsesi declaratiile lui Nasser, iar acum tranzactia cu armele
cehoslovace nu lsau nici o ndoial n spiritele noastre c scopul Egiptului era s ne
curete sau cel putin s obtin o victorie militar decisiv, prin care s ne reduc la
neputint.
Armele sovietice au nceput s curg n Egipt la nceputul lunii noiembrie 1955, iar la
reuniunile Statului-Major General noi am considerat c aveau s fie necesare armatei
egiptene ntre 6 si 8 luni ca s absoarb si s asimileze cea mai mare parte a noilor arme
si a echipamentului respectiv. Trebuia, n consecint, s ne asteptm oricnd la un atac o
dat cu sfrsitul primverii care urma sau o dat cu sfrsitul verii, n acest timp era
necesar s achizitionm cel putin unele avioane si tancuri care s le poat egala pe cele
rusesti. Dificultatea era c sursele noastre erau limitate. Statele Unite si Marea Britanic
produceau avioane si tancuri de calitate, ns refuzau s ne vnd arme. Se auzea c
americanii si-ar fi putut schimba politica si c ne-ar livra arme defensive, dar chiar si
lucrul acesta prea la urma urmelor ndoielnic. Singura surs posibil de tancuri noi era
Franta, dar ea producea doar tancul usor AMX. Trebuia s ncercm s obtinem tancul
AMX si s ne descurcm cu el si, de asemenea, s reconditionm unele tancuri americane
demodate pe care le achizitionasem din surplusul depozitelor din Europa, din anii celui de
al doilea rzboi mondial. Ct priveste avioanele, singurii fabricanti europeni, n afar de
Marea Britanic, erau Suedia si Franta. Trebuia s ncercm s le obtinem repede din
Franta.
172
Erau si alte lucruri pe care le puteam face, iar eu i le-am artat lui BenGurion, ntr-un memorandum pe care i 1-am trimis n ziua de 10 noiembrie
1955. Recomandrile mele priveau reprimarea energic a actelor de ostilitate
1
egiptene sau conduse de egipteni, cucerirea imediat a Fsiei Gaza, care era
\
baza operatiunilor teroriste si putea servi drept trambulin pentru o invazie
l
egiptean, precum si pregtiri pentru cucerirea localittii sarm el-seik, n
i
scopul spargerii blocadei Golfului Aqaba.
s
Acestui memorandum i-a urmat o convorbire cu Ben-Gurion, trei zile mai
l
trziu, n care am recomandat actiunea militar ct mai curnd posibil. Am
l
adugat propuneri practice n directia ntririi organizrii armatei, dat fiind
j
iminenta rzboiului: rechemarea lui Igael ladin ca sef al statului major, a lui
l
Mordehai Makleff ca sef al operatiunilor si a lui Igal Allon n functia de
general comandant la Comandamentul din Nord. Eu urma s nu mai fiu seful '
statului-major si s preiau Comandamentul din Sud, care trebuia s conduc
rzboiul n Sinai, putnd ns s preiau orice alt comand, Ia Comandamentul din Nord,
Central, ori la comanda Corpului Blindat.
Ben-Gurion a spus c trebuia s-mi dea pe loc o replic la una dintre recomandrile mele:
chiar dac rzboiul ar fi izbucnit, el n-ar fi propus ca eu s fiu nlocuit n functia de sef al
statului-major.
ntr-o ntlnire avut cu el mai trziu n acea zi, mi-a spus s am n vedere actiunea asupra
localittii sarm el-seik pn la sfrsitul lui ianuarie 1956. Am tras concluzia c dorea s
urmreasc evolutia evenimentelor si c nc nu-si conturase o politic, dar c tindea s
favorizeze mai degrab o solutie politic i
dect una militar. (In ceea ce priveste
actiunea , ea a fost intteprins nu n

ianuarie, ci n octombrie 1956).

Lunile care au urmat acordului privind armele cehoslovace nu au fost usoare. Trebuia s
pregtim armata si natiunea pentru probabila izbucnire a rzboiului si s o facem fr a
diminua capacitatea noastr de a face fat problemelor de zi cu zi ale securittii
granitelor. Pregtindu-ne pentru provocarea militar egiptean, am stabilit ordinea
priorittilor: achitionarea de arme potrivite, oricare ar fi fost sursa accesibil; aprare
regional si fortificarea asezrilor noastre de la granit; aprare civil n toat tara;
organizarea de servicii privind necesitatea extrem si de rezerve pentru populatia civil,
n i
ceea ce priveste securitatea granitelor, pe lng c aveam de-a face cu infiltratia, aveam ciocniri militare serioase cu unittile siriene fortificate pe trmul ^
nordic al Mrii Galileei, care trgeau asupra pescarilor nostri, ca si cu unitti
ale armatei egiptene care ptrundeau n zona demilitarizat de la granita dintre '
Negev si Sinai, capturnd unele dintre avanposturile noastre. Actiunile
i
173
noastre, att mpotriva sirienilor ct si mpotriva egiptenilor, au fost ncununate de succes.
Luna aprilie 1956 a adus o oarecare usurare sub forma primelor avioane de lupt
Mystere" din Franta si a promisiunii de a cpta si altele. Aceste avioane puteau egala n
calitate, ba chiar erau probabil superioare MIG-urilor cu care Egiptul era aprovizionat din
belsug de ctre blocul sovietic. Ni se promisese, de asemenea, tancuri AMX si Sherman,
din Franta. Marea Britanic acceptase si ea s ne vnd sase avioane de vntoare de
noapte Meteor". Statele Unite, ns, rmneau nenduplecate n refuzul de a-si schimba
politica de embargo, chiar dac erau constiente de faptul c suma total a armelor pe care
noi le puteam cumpra din sursele limitate accesibile nou era insignifiant n comparatie
cu cantittile masive care siroiau acum n valuri n Egipt.
Totusi, a ne deplnge soarta, n timp ce inamicul nostru devenea mai puternic, nu era
modul de a face fat amenintrii sale, iar eu am ncercat s sugerez directia oportun ntro adres ctre trupe, la sfrsitul acelei luni. Noi nu aveam un acord cehoslovac de
narmare, le-am spus, nici un acord american sau englez. Ceea ce puteam cumpra de la
Franta era nensemnat n comparatie cu ceea ce Egiptul cpta de la blocul sovietic. trile
care aveau arme refuzau s fac tranzactii cu noi. Exista ns o natiune cu care eram
capabili s facem un acord: natiunea Israelului. Un acord israelian" putea descoperi
resursele spirituale si materiale ascunse care s ne sporeasc puterea. Puteam face un
acord cu muncitorii si dasclii nostri, cu copiii si miscrile noastre de tineret si, mergnd
mai departe, s ajutm la fortificarea asezrilor noastre de la granit si s ntemeiem
altele noi. Puteam face un acord cu colonistii nostri veterani, care s vin n ajutor si s-i
cluzeasc pe noii imigranti rurali. Puteam face un acord cu soldatii nostri n termen si
cu rezervistii ca s lupte pn la capt pentru supravietuirea Israelului, dac rzboiul ar fi
venit peste noi. Acordul cu noi nsine era cel mai dificil dintre toate, dar si cel mai
promittor. De acesta depindea caracterul statului, calitatea armatei si, mai presus de
toate, edificarea natiunii.
Cu toate acestea, aceast chemare la efort national suprem nu scdea n nici un fel
trebuinta noastr de a ne asigura arme de o calitate mai bun dintr-o surs din afar.
Franta era singura tar industrial care rspundea necesittii noastre. Dar la scurt timp
dup ce pilotii nostri aduseser n Israel primele dousprezece avioane Mystere", la
Paris lucrurile s-au ncurcat. Ministrul de externe francez s-a certat cu ministrul aprrii si
incita ca livrrile s fie oprite. Numai la sfrsitul lunii am fost asigurati c primul-

ministru Guy Mollet a venit n sprijinul ministrului aprrii, Maurice Bourges-Maunoury

si c exista speranta ca livrrile de avioane si de tancuri s continue. Spre a face tangibil
174
aceast sperant m-am dus n Franta, ntr-o misiune secret, mpreun cu simon Peres,
directorul general din Ministerul Aprrii, ctre sfrsitul lunii iunie 1956, iar, dup trei
zile de convorbiri, am ajuns la acordul ferm privind achizitionarea de arme care s ne
fac n stare s facem fat calittii, dac nu cantittii armamentului sovietic al Egiptului.
Oricum, armamentul, la care se aduga sprijinul politic sovietic, i dduse Egiptului o
formidabil putere militar, iar presedintelui acestuia, Gamal Abdel Nasser, un
nemaipomenit sentiment de ncredere, n ziua de 26 iulie 1956, el a uluit lumea cu
anuntul, fcut n fata unei multimi entuziaste, n Piata Independentei din Cairo, c el
nationalizase Canalul Suez. Era, fr ndoial, cel mai semnificativ eveniment politic al
anului, cu consecinte internationale de mare anvergur. Una dintre acestea a fost decizia
imediat a Frantei si Marii Britanii de a se consulta asupra a ceea ce era de fcut, iar
ministrul de externe francez s-a grbit s plece a doua zi la Londra, ca s-1 ntlneasc pe
primul-ministru Anthony Eden. Am auzit despre aceasta de la reprezentantii nostri la
Paris, care ne-au informat c fuseser abordati de prietenii nostri din Ministerul Aprrii
francez. Ei spuneau c Christian Pineau, ministrul de externe francez, era nsotit de
experti militari, ceea ce arta c nu era exclus actiunea militar mpotriva lui Nasser.
Ceea ce francezii doreau de la noi era o informatie de ultim or asupra efectivelor si
localizrii formatiunilor militare egiptene terestre, maritime si aeriene , asa nct
delegatia francez de la Londra s poat fi bine instruit.
Ziua care a urmat a fost pentru mine una de mhnire personal. A murit mama, dup o
lung boal si a fost nmormntat la Nahalal. Dup funeralii, m-am ntlnit cu BenGurion si i-am propus ca, n situatia creat de actiunea Iui Nasser privind Suezul si
nainte ca Egiptul s ne atace, s lansm una din cele trei operatiuni: cucerirea Peninsulei
Sinai pn la Canal si stabilirea controlului international asupra cii navigabile; cucerirea
localittii sarm el-seik si ridicarea blocadei Golfului Aqaba; preluarea Fsiei Gaza.
Ben Gurion a spus c nc nu primisem armele grele si echipamentul necesar purtrii unui
rzboi. L-am asigurat c, din cte cunosteam eu armata noastr, ne puteam atinge
obiectivele chiar si fr armele promise de Franta. Ben-Gurion se temea c aceasta ne-ar
fi putut costa pierderi grele, n timp ce, dac asteptam pn la achizitionarea armelor
franceze, i puteam aplica lui Nasser o lovitur decisiv, ntr-un rzboi scurt si cu mai
putine pierderi de vieti omenesti. Adevrat, spunea el, situatia international curent era
favorabil unei asemenea actiuni, dar cel mai bine era s avem rbdare, s primim noile
noastre armamente, s ne ntrim fortele si s cutm o alt oportunitate de a reduce la
zero amenintarea egiptean.
175
Oportunitatea s-a ivit la Londra si Paris, n sptmnile care au urmat. Dup prima
ntlnire a delegatiei franceze cu Eden, la Londra, guvernele britanic si francez au hotrt
s lanseze o operatie militar comun spre a pune stpnire pe Zona Canalului Suez, a
revoca nationalizarea si a-si restabili drepturile n Autoritatea Canalului. Scopul lor era,
de asemenea, s-1 rstoarne pe Nasser. Marile State Majore ale ambelor tri au nceput s
plnuiasc o operatie la scar mare. Trebuiau mobilizati rezervistii, fortele urmnd a fi
concentrate n Malta si Cipru, iar navele trebuiau s se adune pentru o urias operatiune
amfibie, aproape la scara celui de al doilea rzboi mondial, dup lansarea initial de trupe

parasutate n zona Canalului. Operatiunea era denumit Muschetarul". Ea trebuia s aib

loc sub comanda suprem a generalului britanic sir Charles Keightley, comandantul
fortelor terestre britanice din Orientul Mijlociu. Amiralul Pierre Barjot, comandant al
fortelor franceze, a fost numit adjunct al comandantului suprem.
Franta era forta propulsiv din spatele politicii actiunii. Primul-ministru britanic Anthony
Eden favoriza si el msurile militare, dar se confrunta cu o serioas opozitie n interiorul
trii sale. Iar Statele Unite, chiar dac fuseser obiectul unei grosolane defimri n
discursul lui Nasser privind nationalizarea, se opuneau cu fermitate operatiunii proiectate
de aliatii lor europeni mpotriva Egiptului. A existat ndoial si sovial chiar pn n
ultimul moment, iar vestigiile acestei stri de spirit au dinuit chiar si dup ce a sunat
ceasul al doisprezecelea.
13
FRENCH CONNECTIONI
Prima indicatie c Franta era interesat n coordonarea cu Israelul a actiunii mpotriva
Egiptului ne-a venit n ziua de l septembrie 1956. Aceasta a venit sub forma unui semnal
absolut nemijlocit" pe care eu 1-am primit n dimineata acelei zile din partea atasatului
nostru militar la Paris, care m-a informat despre planurile anglo-franceze, adugnd c
amiralul Barjot avea n vedere ca Israelul s fie invitat s ia parte la operatiune. Mesajul
mi-a fost adus n timp ce m aflam ntr-o reuniune cu Statul-Major General. Era prezent
Ben-Gurion, iar el m-a instruit s rspund c, n principiu, eram gata s cooperm i Dac
ceea ce ei cereau de la noi era doar informatie de spionaj cu privire la fortele armate ale
Egiptului, aceast informatie putea fi furnizat prin atasatul nostru militar. Dac francezii
aveau n vedere participarea armatei israeliene la actiunea militar, ministrul aprrii era
gata s m trimit la Paris spre a discuta lucrul acesta.
Dup alte tatonri de lmurire din partea Marelui Stat-Major francez, s-a decis ca seful
meu de operatiuni s fie trimis la Paris pentru convorbiri cu reprezentantii militari
francezi. S-a ntmplat ca el s fie n Europa n acea vreme, ntlnirea a avut loc n ziua
de 7 septembrie. I-am trimis un rezumat al unei directive scrise pe care o primisem de la
Ben-Gurion, care spunea c noi eram gata s dm francezilor tot ajutorul posibil. Dac ei
aveau nevoie s utilizeze bazele noastre aeriene si navale si dac aveau nevoie de
participarea activ a fortelor noastre militare, guvernul de la Ierusalim urma s examineze
aceasta si s decid. Am adugat c n rspunsul dat la ntrebrile francezilor el trebuia s
fie sincer n privinta capacittii noastre si a limitelor noastre n diferitele domenii.
Dac era ntrebat de angajamente, trebuia s cntreasc oportunitatea venirii mele n
Franta.
Amiralul Barjot a fost principalul reprezentant francez la ntlnirea de la Paris, care a
avut loc ntr-o locuint privat. El era deosebit de interesat n informatia asupra Egiptului
si dorea s cunoasc ce posibilitti existau ca
177
avioanele franceze s aterizeze n Israel, n cazul n care ar fi fost silite s o fac. S-a
interesat, de asemenea, de capacitatea noastr de a imobiliza fortele egiptene prin
ntreprinderea unei actiuni militare n Sinai, n vecintatea granitei israeliene. Amiralul
Barjot a explicat c ntrebrile sale, n acel stadiu, erau doar pentru edificare, desi el le
punea prin prisma presupunerii c n viitorul imediat se puteau ivi conditii pentru Israel
de a participa la operatiuni.
Chiar n acele zile n care aveau loc convorbirile exploratorii cu francezii, noi eram

tulburati de incursiuni teroriste din Iordania, iar micile noastre unitti de comando au
spulberat dou posturi militare puternic fortificate iordani-ene de pe granit, ca ripost
militar fat de asasinarea terorist de civili israelieni. Grupurile teroriste erau dirijate de
naltul Comandament egiptean, dar noi nu aveam dect alternativa de a reactiona
mpotriva obiectivelor din Iordania atunci cnd ele operau de pe teritoriul iordanian.
Astfel de actiuni teroare si contrateroare aveau s aib o cert influent asupra
cursului ulterior al negocierilor privind Suezul.
America si Europa fiind divizate n ceea ce priveste modul de a trata criza Suezului,
deteriorarea zilnic a situatiei politice internationale indica aproape certitudinea unui
rzboi iminent n regiunea noastr. De aceea am gsit c este oportun ca n cursul lunii
septembrie s-i pregtesc pe comandantii nostri militari, atunci cnd am vizitat unittile
lor. Doream ca corpurile blindate s-si grbeasc instruirea echipajelor si echiparea
tancurilor noastre si am cerut ca forta aerian s-si accelereze programul de instruire a
pilotilor, pentru rapida asimilare a aparatelor de zbor cel mai recent achizitionate. Toate
avioanele de rzboi pe care le posedam, att cele noi ct si cele vechi, trebuiau s fie
folosite dac era s intrm curnd n actiune.
Am ordonat diferitelor sectii ale Statului-Major General s examineze din nou planurile
probabile pentru frontul egiptean, mergnd de la cucerirea ntregii Peninsule Sinai si pn
Ia actiuni partiale si limitate de felul cuceririi Strmtorilor Tiran sau capturrii Fsiei
Gaza.
La mijlocul lunii septembrie, revizuind aceste planuri cu Sectia de Operatiuni, am
prezentat fundamentarea politic si strategic, n concordant cu directivele date de BenGurion. Am spus c aveam de-a face cu probleme internationale si cu propriile noastre
probleme speciale si c era necesar s facem distinctie ntre ele. Nationalizarea Canalului
Suez era o problem international, nu una a Israelului, desi, desigur, ne privea
ndeaproape. Dar scopul nostru nu era s ajungem la Canal si s ne implicm n acea
disput. Strmtoarea Tiran si Fsia Gaza, ns, erau altceva. Ele puneau probleme
specifice Israelului. Cea dinti era utilizat de Egipt n blocarea navigatiei ctre Eilat, iar
cealalt era utilizat de acelasi Egipt ca baz de actiune terorist mpotriva
178
Israelului. O alt problem ce ne privea era concentrarea fortelor egiptene n Peninsula
Sinai, pregtite de atac asupra Israelului. Am subliniat c actiunea militar de nfrngere a
telurilor Egiptului era probabil s fie ntreprins de noi din propria noastr initiativ
fie n acord, fie n dezacord cu vointa celorlalte forte ce operau mpotriva Egiptului ,
dac guvernul Israelului decidea c situatia o cerea.
Directorul general al Ministerului Aprrii, simon Peres, a plecat la Paris n ziua de 19
septembrie ca s ncerce s obtin o nlesnire a conditiilor de plat pentru tancurile si
avioanele pe care le cumprasem de la Franta. Peres era prietenul personal al ministrului
francez al aprrii, Maurice Bourges-Maunoury, si prin el i-a cunoscut pe primul-ministru
Guy Mollet si pe ministrul de externe Christian Pineau. Trebuia s se foloseasc de
aceast mprejurare spre a avea convorbiri sincere si neoficiale cu ei pe tema cooperrii
politice franco-israeliene n Orientul Mijlociu.
nainte ca el s plece, i-am sugerat s insiste asupra a trei conditii de baz privind o
asemenea cooperare, n primul rnd, initiativa trebuia s vin din partea Frantei, iar ea
trebuia s invite n mod oficial Israelul la convorbiri n aceast privint. Importanta
acestui punct provenea din natura relatiilor noastre cu Franta de pn atunci. Recentele

noastre achizitionri de arme din Franta fuseser fcute ntr-un mod oarecum clandestin,
de vreme ce exista un acord ntre Statele Unite, Franta si Marea Britanic n ceea ce
priveste coordonarea politicii armelor fat de Israel. Acum, dac Franta avea nevoie de
ajutorul nostru n criza Suezului, socoteam c se impunea s ncercm s scpm de
statutul de prunc aflat sub o tripl tutel si s devenim un aliat cu drepturi egale,
ndeosebi dat fiind faptul c interesul nostru comun ne aducea chiar n pragul casei
noastre.
n al doilea rnd, esential era s evitm situatia n care puteam intra n conflict cu Marea
Britanic, ceea ce ar fi putut conduce la o actiune militar britanic mpotriva noastr. O
astfel de posibilitate si avea rdcina n caracterul complex al relatiilor britanoisraeliene. Marea Britanic avea tratate cu multe state arabe care puteau veni n ajutorul
Egiptului. Dac lucrul acesta se ntmpla, putea s apar situatia n care noi trebuia s
luptm mpreun cu britanicii pe un front si deodat s ne trezim n conflict cu Iordania
pe un al doilea front, lordanie creia Marea Britanic trebuia s-i dea grabnic ajutor
militar, conform tratatului de aprare anglo-iordanian.
n al treilea rnd, n caz de rzboi, Israelul trebuia s aib posibilitatea rectificrii granitei
sale cu Sinaiul, incluznd sarm el-seik, Nakl, Abu, Ageila si Rafa. Acestea erau zone
desertice, lipsite de ap si de locuitori. Localitatea sarm el-seik era ocupat n acel timp
de bateriile de coast egiptene, gata s
179
deschid oricnd focul asupra oricrei nave care ncerca s ajung la Eilat. Dac n locul
acestora s-ar afla acolo o unitate israelian, trmul vestic al Golfului Aqaba ar fi o baz
de protectie a liberttii navigatiei. Dac nu, blocada ar fi continuat.
Mrturisesc c atunci cnd i-am spus toate acestea lui Peres, m ndoiam de sansele lui de
succes, dar gndeam c merita ncercarea, ntr-adevr, dac era cineva care s poat reusi,
acesta era simon Peres. El m-a surprins mereu prin energia cu care cuta s realizeze n
Franta ceea ce eu socoteam a fi imposibil.
La trei zile dup plecarea sa, am primit o telegram n care mi spunea c n convorbirile
sale cu Bourges-Maunoury, ministrul aprrii francez explorase posibilitatea unei actiuni
comune franco-israeliene mpotriva Egiptului, fr britanici. A transpirat faptul c, n
cadrul convorbirilor de la Londra, din ziua de 12 septembrie, ntre Mollet si Pineau si
omologii lor britanici, primul-ministru Anthony Eden si ministrul de externe Selwyn
Lloyd, britanicii i-au informat pe francezi c Operatiunea Muschetarul" trebuia amnat;
ei trebui-ser s accepte propunerea secretarului de stat al Statelor Unite, John Foster
Dulles, de a institui Suez Canal Users Association (SCUA). Franta privea aceast decizie
ca pe o abandonare de ctre Marea Britanic a dispozitiei de a ntreprinde o actiune
militar contra Egiptului, asa nct Franta trebuia s se orienteze ctre noi.
Ministrul francez al aprrii, Bourges-Maunoury, a trimis, de asemenea, un mesaj
manuscris lui Ben-Gurion, la a 70-a aniversare a sa, utiliznd prilejul spre a face aluzie la
dorinta Frantei de a face ceva" cu Israelul ntru aprarea intereselor ambelor tri,
mpotriva agresiunii egiptene.
Ben Gurion i-a rspuns, tot ntr-o scrisoare personal, subliniind disponibilitatea
Israelului de a coopera n directia unei politici comune n Orientul Mijlociu. Coordonarea
era un element important si aceasta prea s fie la originea diferendelor anglo-franceze.
Marea Britanic sugera amnarea actiunii militare pn cnd conditiile politice aveau s
devin mai favorabile, probabil dup cteva luni, dac nu mai mult; Franta dorea o

actiune imediat, n scrisoarea sa ctre Bourges-Maunoury, Ben-Gurion i sprijinea pe

francezi n ceea ce priveste coordonarea si se declara gata s actioneze mpreun cu
Franta, chiar fr Marea Britanic.
Terorismul se impunea mereu atentiei noastre, iar Ben-Gurion a convocat o reuniune
special a Cabinetului, ca s aprobe represalii militare mpotriva Legiunii Arabe din
Iordania. Nu doream s agravm conflictul arabo-israelian ntr-o vreme n care
Occidentul si arabii erau n conflict n privinta Suezului, dar nu se putea s nu actionm
viguros mpotriva Iordaniei. Trebuia s con180
vingem Iordania c atacurile sale sau atacurile din partea unor teroristi care i foloseau
teritoriul drept baz asupra unor civili israelieni putea sfrsi doar prin pierderea de
prestigiu de ctre guvernul de la Amman. Publicul arab putea privi terorismul mpotriva
Israelului ca parte a rzboiului su nobil, care i satisfcea dorinta fierbinte de rzbunare,
restaurnd ceva din onoarea sa dup nfrngerea armatelor arabe n Rzboiul de
Independent al Israelului. La criticile venite de peste ocean, guvernele arabe, inclusiv
regele Hussein al Iordaniei, pretindea c erau neputincioase s previn actele de terorism,
despre care spuneau c erau actele refugiatilor palestinieni, n fata propriului lor popor,
ns, nu fceau nici un secret din faptul c ncurajau terorismul. Nu aveam nici o ndoial
c singura cale de a pune capt atacurilor lor mpotriva civililor israelieni era actiunea
viguroas contra obiectivelor specific militare implicate n acestea, n trile din care erau
lansate atacurile. Numai acest mod de a proceda putea s aib efectul dorit asupra
guvernelor respective, demon-strndu-le c era n propriul lor interes s mpiedice
activitatea fedainilor. Dac nu o fceau, armata israelian trebuia s-i loveasc,
demonstrnd slbiciunea armatelor arabe, incapacitatea lor de a nfrunta armata israelian
pe cmpul de btlie. Consecinta, pentru liderii arabi, nu putea fi dect o pierdere de
prestigiu n ochii popoarelor lor.
n acea sptmn de la mijlocul lunii septembrie a avut loc o crestere vizibil a
anvergurii si cruzimii actelor teroriste din partea Iordaniei, dincolo de punctul n care, n
mod normal, am fi putut exercita un control. Un grup de arheologi israelieni care lucra la
excavatiile de lng frontier, la Nord de Betleem, a fost secerat de mitraliere, de la
cteva sute de pasi. De asemenea, nu departe de Ierusalim, o fat care aduna vreascuri a
fost mpuscat si mutilat de legionarii arabi, care i-au tiat o mn, pe care au luat-o cu
ei drept trofeu, n Valea Bet She'an, unde rul Iordan constituie granita dintre Israel si
Iordania, soldatii arabi au trecut rul, au mpuscat un tractorist care era la arat si i-au
aruncat strvul n apa Iordanului.
Ben-Gurion a convocat o reuniune special a Cabinetului, pentru data de 25 septembrie,
n scopul de a lua n considerare o actiune militar adecvat mpotriva Legiunii Arabe
iordaniene. M-am ntlnit cu simon Peres nainte de aceast reuniune, artndu-i
posibilele tinte pentru actiunea noastr, pe cnd el m-a pus la curent cu rezultatele vizitei
sale la Paris, din care tocmai se ntorsese. tintele erau cele sugerate mie de ctre BenGurion, alese din cauz c acolo stationau trupe, scopul nostru fiind de a lovi n acestea si
nu de a face ru civililor. Ben-Gurion era nclinat s autorizeze o actiune de represealii
limitate n vecintatea Ierusalimului, asa nct s fie subliniat legtura dintre operatiuni
si provocarea iordanian. Altminteri se temea c o angajare
181
militar ntre Israel si Iordania ar fi putut tulbura proiectul unei actiuni comune franco-

israeliene contra Egiptului.

simon Peres a dat un raport cu privire la convorbirile sale n Franta. Bourges-Mauroury i
spusese c Fineau participase la o a doua conferint la Londra, n ziua de 21 septembrie,
si c se ntorsese de acolo foarte dezamgit. Aceasta trebuia s fie conferinta de
ntemeiere a Asociatiei Utilizatorilor Canalului Suez, cum sugerase John Poster Dulles,
dar ministrului de externe Fineau i-a devenit clar faptul c planul american era n realitate
acela de a invalida orice ncercare de opozitie fat de nationalizarea egiptean a Canalului
si de a-i opri pe britanici de a ntreprinde vreo actiune militar mpotriva lui Nasser.
Primul-ministru Eden era n favoarea unei asemenea actiuni, dar el ntmpina o puternic
opozitie n Marea Britanic, inclusiv din partea unor elemente din propriul su partid. Din
cele spuse de Bourges-Maunoury reiesea c Fineau i artase lui Eden c, ntr-o astfel de
situatie, Franta putea actiona singur, eventual ajutat de Israel. Replica lui Eden, potrivit
spuselor lui Fineau, fusese aceea c el nu se opunea acestui plan atta vreme ct Israelul
nu ataca Iordania.
n ceea ce priveste atitudinea celorlalte Puteri fat de o astfel de actiune, ministrul
aprrii Bourges-Maunoury i-a spus lui Peres c el socotea c Marea Britanic se va
altura n cele din urm campaniei mpotriva Egiptului si c Statele Unite nu se vor
amesteca. Ct priveste Uniunea Sovietic, nu se putea ghici care va fi reactia acesteia, n
lumina acestor fapte, Cabinetul francez a hotrt s-1 mputerniceasc pe BourgesMaunoury s contacteze pe reprezentantii Ministerului Aprrii al Israelului si s-i invite
la Paris spre a discuta actiunea militar comun mpotriva Egiptului.
Ben-Gurion a spus c trebuia ca problema s fie examinat la nivel politic. El personal nu
credea c poate iesi ceva din aceasta, desi i-ar fi plcut s se alture Frantei n
operatiunile contra lui Nasser. Pozitia Israelului trebuia s depind de natura cooperrii
propuse. Trebuia s fie un parteneriat onorabil, pe baze demne. Ct priveste interesele
Israelului, Ben-Gurion nu era ncntat de ideea anexrii Fsiei Gaza sau a Peninsulei
Sinai. Ceea ce dorea era controlul coastei vestice a Golfului Aqaba si a Strmtorilor Tiran
la gura acestuia, anume localitatea sarm el-seik. Dac strmtoarea era deschis pentru
navigatia israelian, Eilat putea s devin un port mare, iar lucrul acesta ar fi adus la viat
ntregul Negev.
Ct priveste problema relatiilor israeliano-iordaniene, Israelul nu va ataca Iordania dac
aceasta nu va da asistent Egiptului si dac nu va permite armatei iraqiene s intre pe
teritoriul su. Spre deosebire de Egipt, Liban, Iordania si Siria, Iraqul refuzase s
semneze un Acord de Armistitiu cu noi
182
dup Rzboiul de Independent si de aceea se gsea n mod formal n stare de rzboi cu
Israelul. Dac Iraqul si trimitea armata n Iordania, cu care noi aveam frontier comun,
trebuia s trecem la actiune, s ne deplasm n Cisiordania si s stabilim o frontier
defensiv. Ben-Gurion credea c Marea Britanic avea destul influent ca s garanteze
neutralitatea Iordaniei si astfel s previn nenecesarele complicatii care ar fi avut loc n
cazul intrrii fortelor iraqiene n Iordania.
n seara acelei zile, Ben-Gurion m-a informat c se luase decizia trimiterii unei delegatii
la Paris, ca s clarifice cu reprezentantii guvernului francez posibilittile unei actiuni
comune mpotriva Egiptului. Delegatia avea s fie compus din ministrul de externe
Golda Meir, ministrul transporturilor Mose Crmei, directorul general al ministerului
aprrii simon Peres si eu.

Cteva nopti nainte de a pleca la Paris, una dintre unittile noastre de comando a fost
trimis dincolo de granit, ntr-o actiune de represalii contra unui puternic bastion de
politie al Legiunii Arabe. Ca de obicei n asemenea angajamente, am petrecut noaptea la
cartierul general naintat al unittii, prefernd s urmresc evenimentele pe msur ce ele
se petreceau, n priz cu scena actiunii. Am prsit automobilul, cu soferul su, n
ariergarda cartierului general, ntr-un kibut de la granit, si am luat-o pe jos pn pe o
colin, la cteva sute de yarzi de postul inamic. Cnd m-am ntors n kibut, n zori, am
constatat c mai multi dintre oamenii mei fuseser rniti de Legiunea Arab, care
deschisese foc de mortiere. Printre rniti se afla si soferul meu.
Operatiunea a fost o reusit. Bastionul inamic a fost aruncat n aer, iar amplasamentele
din vecintate ale Legiunii au fost pustiite. Dar pretul pltit a fost de 10 morti si 16 rniti,
cei mai multi dintre ei din grupul de asalt, cnd au fost atacate pozitiile arabe. Trupele
trimise n astfel de misiuni au ntotdeauna de ndeplinit o sarcin dificil, n putinele ore
de ntuneric ce le stau la dispozitie, ele trebuie s se catere repede pe coline necunoscute,
abrupte, bolovnoase, s captureze n btaia gloantelor pozitiile naintate ale inamicului,
s care explozivi la principalul fort al inamicului, s-1 arunce n aer si s se ntoarc,
aducndu-si mortii si rnitii. Iar acestea trebuie s le fac fr a beneficia de elementul
surpriz. Inamicul i astepta n stare de alert, cunoscnd c dup actiuni teroriste
mpotriva noastr se putea astepta la o operatiune de represalii. Unii dintre cei mai buni
oameni ai nostri se numrau de obicei la pierderi, deoarece ei erau ntotdeauna n fruntea
fortei noastre de asalt. Numai cu dou sptmni mai nainte, cel mai destoinic ostas de
comando al nostru, cpitanul Meir Har-Zion, fusese grav rnit ntr-o actiune similar
contra unui bastion al Legiunii. Viata i fusese salvat doar printr-o
183
ndrzneat operatie de traheotomie, efectuat de doctorul unittii, sub btaia gloantelor.
Pe drumul de ntoarcere la Marele Cartier General, pe cnd mijea ziua, am reflectat
asupra grelelor pierderi pe care le sufeream n repetatele actiuni teroriste arabe si n
represaliile noastre. Mi se prea c trebuia s ncercm s ajungem la o ciocnire total cu
inamicul, care s ne aduc n cele din urm pacea de-a lungul granitelor.
Dar misiunea noastr la Paris m-a absorbit iarsi, cu repeziciune, nainte de a pleca n
capitala Frantei, delegatia noastr s-a ntlnit cu Ben-Gurion si i-au fost date urmtoarele
directive:
Israelul nu porneste la rzboi de capul su. Dac prietenii nostri ncepeau, noi ni le
alturam, n cazul c ni se cerea s ncepem n paralel, am fi examinat cu simpatie aceast
eventualitate.
Statele Unite trebuiau informate de iminenta rzboiului si s nu aib obiectii (sau, cel
putin, s nu exprime o opozitie determinat). Trebuia s fim asigurati c Statele Unite nu
aveau s impun sanctiuni sau un embargou mpotriva Israelului.
Marea Britanic trebuia informat, trebuia s fie de acord si nu trebuia s dea asistent
statelor arabe n cazul n care acestea se alturau Egiptului.
Scopul nostru era s obtinem controlul asupra trmului vestic al Golfului Aqaba, asa
nct s garantm libertatea navigatiei israeliene pe acea cale maritim. Putea fi luat n
considerare demilitarizarea Peninsulei Sinai, fie si sub supravegherea unei forte
internationale.
La acestea, eu am adugat trei directive operationale:
Fortele fiecrei tri trebuiau s opereze n sectoare separate noi n sectorul nostru,

francezii n al lor , chiar si n cazul existentei unui singur cartier general. Aceasta se
referea n primul rnd la fortele terestre, mai putin la fortele aeriene.
Dac noi primeam ajutor n echipament si dac fortele franceze intrau n Egipt, Israelul
putea lua asupra sa cucerirea sectorului estic al Zonei Canalului Suez (ceea ce nsemna
Peninsula Sinai).
Trebuia s le cerem francezilor echipament, dar nu s facem din rspunsul lor afirmativ
conditia participrii noastre la operatiuni.
Legtura noastr direct de comunicare era aceea cu Franta si cunosteam pozitia ei, pe
cnd atitudinile Statelor Unite si Marii Britanii ne ddeau motive de ngrijorare. BenGurion era nencreztor fat de Statele Unite si suspicios fat de Marea Britanic. si eu
eram ngrijorat c Marea Britanic ar fi putut dori s-si demonstreze prietenia fat de
arabi, grbindu-se s vin n ajutorul Iordaniei si lansndu-si fortele mpotriva noastr.
184
Pe de alt parte, natura relatiilor dintre Iordania si Iraq nu era cu totul clar n acea
vreme. Iordania oscila ntre o orientare proegiptean si una pro-iraqian, cu probabilitatea
de a ntri legturile cu Iraqul, care pe atunci avea pe tron un confrate hasemit29. n iunie
1956 cele dou tri constituiser la nalt nivel un comitet de aprare comun, n scopul
coordonrii planurilor privind ajutorul militar iraqian acordat Iordaniei, hotrndu-se
stationarea unei divizii iraqiene lrgite la granita iraqiano-iordanian, care s fie gata de a
veni n ajutorul Iordaniei n caz de urgent. La scurt timp dup aceea, cele dou rude
hasemite, regele Hussein al Iordaniei si regele Faisal al Iraqului29, s-au ntlnit spre a lua
n considerare mutarea formatiunii iraqiene pe teritoriul iordanian. Ben-Gurion nu fcea
un secret din temerea sa fat de o astfel de miscare de trupe sau din hotrrea sa de a
reactiona n plan militar dac ea avea loc. Problema era ce ar fi fcut Marea Britanic n
cazul n care izbucnea un rzboi ntre Israel si Iordania.
Am plecat spre Franta n seara zilei de 28 septembrie, fcnd escal pe timpul noptii la
Bizerta, pe coasta tunisian, si ajungnd a doua zi pe un aerodrom militar de lng Paris.
Era o smbt nsorit de toamn, iar familiile se relaxau n pace n grdinile din lungul
Senei, pe cnd pescarii stteau calmi pe maluri, ncercndu-si norocul. Era o cortin
absurd ce ne desprtea de convorbirile dramatice pe care trebuia s le sustinem.
ntlnirea a avut loc n dimineata urmtoare, duminic, ntr-o atmosfer de ajun de rzboi,
n casa din Montparnasse a lui Louis Mangin, adjutantul de ncredere si consilierul politic
al ministrului aprrii, Bourges-Maunoury. Francezii erau reprezentati de ministrul de
externe Christian Pineau, de Bourges-Maunoury, de Abel Thomas, director general n
Ministerul Aprrii, si de generalul Challe, adjunct al sefului statului-major pentru
problemele fortelor aeriene.
Pineau, constient, ca noi toti, de solemnitatea momentului, a deschis reuniunea cu o
sincer si convingtoare retrospectiv de fond. Dup nationalizarea de ctre Nasser a
Canalului Suez, a spus ministrul de externe, pentru Franta a devenit clar c trebuia s fac
uz de fort contra Egiptului. Statele Unite erau mpotriv, nedorind s tulbure acordurile
de pace pe care spera s le obtin de la Uniunea Sovietic. Dulles nu reusea s
recunoasc faptul c rusii exploatau aceast atitudine american si ptrundeau adnc n
Egipt. Tocmai n acel timp pilotii" care treceau vasele prin Canal erau ofiteri ai marinei
sovietice.
n ceea ce-i privea pe francezi, a spus el n continuare, cea mai potrivit dat pentru
actiunea militar era cu putin nainte de mijlocul lunii octombrie: Mediterana avea s fie

relativ calm pn atunci, dar furtunoas mai trziu, iar

185
el gndea c lucrul cel mai bun pentru actiune era ca aceasta s aib loc naintea
alegerilor prezidentiale din Statele Unite. Fineau credea c presedintele Eisenhower nu
dorea s apar n ochii electoratului american drept unul care caut neaprat s se
reconcilieze cu Uniunea Sovietic, nct s fie gata s-si sacrifice aliatii, Marea Britanic
si Franta.
Ministrul de externe francez a plecat n cursul zilei n Statele Unite, spre a lua parte la
reuniunile Consiliului de Securitate. Secretarul general al ONU, Dag Hammarskjold,
dorea s propun un comitet cvadrinational, compus din reprezentanti ai Marii Britanii,
Frantei si Uniunii Sovietice, ca si ai unui stat asiatic, care s medieze ntre Egipt si
Puterile Occidentale, Fineau vznd n aceasta o modalitate de a forta Occidentul s
capituleze, asa nct Franta nu trebuia s ezite n a face uz de dreptul ei de veto, ca s
nfrng aceast propunere.
De asemenea, Franta trebuia s ncerce s-i conving pe britanici c msurile militare
anglo-franceze erau singura iesire din acea situatie, dar se ndoia c va avea succes. Desi
Anthony Eden era n favoarea actiunii, oficialii din ministerul de externe britanic preferau
politica asteptrii pasive a vreunui miracol. De aceea Fineau a cerut s exploreze
posibilittile unei actiuni comune cu Israelul. n nici un caz nu dorea ca noi s simtim c
el cuta ca Israelul s actioneze spre a ajuta Franta s-si rezolve propriile-i probleme.
Dac Israelul lua msuri mpotriva Egiptului, trebuia s o fac spre a-si apra propriile
interese vitale, n timp ce Franta si Marea Britanic aveau s-si asume responsabilitatea
pentru actiunea militar, ca replic a lor la nationalizarea de ctre Egipt a Canalului. O
indicatie privind implicatia acestei formulri a iesit la iveal atunci cnd Fineau ne-a
reamintit c, potrivit Tratatului anglo-egip-tean din 1955, pe timp de rzboi Marea
Britanic avea dreptul s pun mna pe Canal prin fort, asa nct rzboiul dintre Israel si
Egipt putea oferi Marii Britanii pretextul juridic de a-si readuce armata n Zona
Canalului.
Oricum, a spus ministrul de externe, i-ar fi plcut s aud de la noi c Israelul era
interesat n actiunea militar contra Egiptului, mpreun cu Franta, n cazul n care Marea
Britanic se retrgea din operatiunea anglo-francez. Dac eram interesati, atunci, desigur,
Franta ne-ar fi dat ajutor militar deplin si sprijin politic n Consiliul de Securitate,
inclusiv uzul fr rezerve al dreptului de veto n favoarea Israelului. Dac Marea Britanic
btea n retragere, Fineau credea c Franta si Israelul puteau actiona mpreun n unul din
dou moduri posibile: fie Israelul putea lansa de unul singur actiunea, primind ajutor
militar de la Franta, iar campania odat nceput. Franta trebuia s-si angajeze n ea
fortele; fie actiunea putea fi declansat n comun de ctre fortele israeliene si franceze.
186
Fineau a vorbit aproximativ patruzeci si cinci de minute, dup care delegatia noastr a
prezentat pozitia Israelului, n primul rnd, eram de acord cu francezii c relatiile cu
Nasser nu mai puteau fi reglementate prin mijloace diplomatice. Nu mai exista acum nici
o alternativ Ia actiunea militar, n al doilea rnd, noi priveam Franta ca pe prietenul si
aliatul nostru si eram din toat inima de acord c actionm n comun cu ea. n al treilea
rnd, trebuia s fim siguri de pozitia Marii Britanii, dac ea prsea campania. Va invoca
ea tratatul su cu Iordania si i va veni n ajutor dac Iordania ataca Israelul, ori Israelul
trebuia s ocupe malul vestic al Iordanului, ca reactie la intrarea fortelor iraqiene n

Iordania? Dac o fceam, ne-am fi gsit n situatia n care am fi fost aliati cu Franta ntr-o
operatiune militar contra Egiptului pe un front, n timp ce Marea Britanic ar fi fost de
partea Iordaniei si a Iraqului, mpotriva noastr, pe un alt front, n al patrulea rnd, ce ar
fi fcut Statele Unite? n timpul Rzboiului de Independent, ele declaraser un embargou
cu privire la arme n Orientul Mijlociu. Acum America putea s declare un embargou
economic, ceea ce ar fi fost o mare nenorocire. si, n sfrsit, ce va face Uniunea
Sovietic? Era, oare, probabil ca ea s-si trimit fortele n ajutorul Egiptului?
Francezii au fost foarte precauti n rspunsurile lor, spunnd c nu puteau dect s
formuleze judecti, fr a dispune de informatia necesar. Cu ct mai scurt va fi
campania, cu att mai mari erau sansele ca Uniunea Sovietic s nu poat interveni n
mod direct. Dar, spre a nu gresi, trebuia s avem n vedere probabilitatea ca instructorii de
zbor polonezi si cehi din Egipt s ia parte activ la lupt, ca piloti. Ct priveste Statele
Unite, francezii credeau c Dulles va persista n politica sa de non-actiune", dar c ei nu
recomandau ca fie Franta, fie Israelul s-1 abordeze pe aceast tem. Ei au spus c atunci
cnd i s-a mentionat lui Dulles c Israelul putea s intervin n criza Suezului, acesta a
spus:,,Foarte bine, dar nu nainte de sfrsitul anului", adic nu nainte de alegerile
prezidentiale americane, n fond, francezii nu credeau c Marea Britanie ar fi fcut rzboi
contra Israelului, atta timp ct Israelul nu initia un atac asupra Iordaniei, n timpul
recentelor ciocniri de la frontiera dintre Israel si Iordania, s-a raportat c Eden ar fi spus:
Pcat c ele n-au avut loc la granita cu Egiptul".
n cursul ntlnirii noastre, a transpirat faptul c Franta nu avea avioane de bombardament
adecvate, asa nct dac Marea Britanie se retrgea, campania s-ar fi putut ncheia n mod
nesatisfctor chiar dac aviatia militar egiptean era dobort n btlii aeriene ,
deoarece aerodromurile de lng Cairo ar fi rmas intacte, iar egiptenii ar fi putut primi
noi avioane, continund astfel btlia. Din acest motiv, ca si din altele, francezii au
reiterat
187
sugestia lor ca Israelul s declanseze campania, ei fiind siguri c Marea Britanic se va
altura, desi ntr-o faz mai trzie. Pe de alt parte, ei au struit asupra faptului c fie si n
cazul n care Marea Britanic consimtea la actiunea franco-britanic, ar fi fost de dorit
pentru Israel s se alture mai trziu campaniei si s cucereasc Peninsula Sinai, la Est de
Suez. n felul acesta Israelul ar fi imobilizat o parte considerabil a armatei egiptene,
asigurndu-si un mai bun aranjament de frontier la sfrsitul ostilittilor. Mai mult, dac
Israelul punea mna pe Strmtorile Tiran, ar fi avut posibilitatea s instaleze o conduct
de petrol ntre portul Eilat si Marea Mediteran.
Ministrul de externe francez se astepta s primeasc un rspuns final de la britanici pe la
mijlocul lunii octombrie, la sfrsitul dezbaterilor din Consiliul de Securitate. Era clar c
Franta nu-si putea finaliza planurile privind campania Suezului pn cnd nu avea decizia
Marii Britanii. Pe de alt parte, Pineau dorea s aib acordul Israelului de a se altura
campaniei, luptnd ntr-un sector independent, sub o comand separat si declansnd
rzboiul din proprie initiativ, naintea britanicilor si francezilor. Dac Israelul era gata n
aceast privint, el era ncredinbtat c acest fapt avea s ntreasc sansele unei decizii
britanice de participare la actiune.
Nu m fericea deloc concluzia acestei prti politice a convorbirilor noastre de clarificare.
Clar era c situatia era neclar si c va rmne astfel pn la sfrsitul sedintelor
Consiliului de Securitate. Aceast faz de incertitudine era nu numai apstoare n plan

politic si frustrant psihologiceste, ci ne ddea dureri de cap si n plan militar, n absenta

unei decizii politice rspicate era greu s ducem la capt pregtirile militare, iar dac si
cnd decizia avea s fie luat de a merge nainte, timpul aflat la dispozitia noastr avea s
fie extrem de scurt. Cum s fi fost atunci capabili s facem ceea ce ni s-ar fi cerut s
facem?
tinta nemultumirilor, ale Frantei, ct si ale noastre, era Marea Britanic. Adevrul era c
participarea britanic la campanie avea o important decisiv. Pe cnd l ascultam pe
Pineau, ne-am reamintit de justetea observatiei lui Ben-Gurion, care spusese c dac
Marea Britanic iesea din foc, era probabil ca Franta s fac la fel. Din punct de vedere
international, ar fi fost ntr-adevr dificil pentru Franta s fac fat singur opozitiei
Statelor Unite si Uniunii Sovietice. Iar din punct de vedere militar, a merge singur la
actiune ar fi nsemnat pentru Franta pierderea importantului avantaj pe care l putea aduce
Marea Britanic: avioane de bombardament corespunztoare.
Dac francezii sufereau de pe urma codelii Marii Britanii de a lua o decizie ferm, pe noi
ne agasa ofensa aditional a ipocriziei britanice. Marea Britanic ura pn si ideea c
numele ei ar fi putut s fie ptat ca partener cu
188
Israelul ntr-o actiune militar contra arabilor, dar n acelasi timp pentru ea era bine venit
sansa de a exploata conflictul Israelului cu arabii spre a-si justifica actiunea proprie
contra Egiptului. Evenimentul cel mai de dorit pentru Marea Britanic ar fi fost un atac
israelian asupra Egiptului. Ea ar fi alergat atunci n aprarea Egiptului si ar fi izgonit
fortele Israelului, iar de vreme ce trupele britanice s-ar fi aflat n zona Suezului, britanicii
ar fi luat n mod automat controlul Canalului. Ministerul Afacerilor Externe de la Londra
era convins c n asemenea mprejurri nimeni n-ar fi putut acuza Marea Britanic c este
antiarab sau agresoare.
Mai mult, Marea Britanic dorea ca noi s ndeplinim functia de rufctor sau de tap
ispsitor, fr a fi trebuit s ne ntlneasc si s discute cu noi fat n fat. Ea stia c
simplul fapt de a ne asocia implica ncheierea unui tratat" desi limitat doar la actiunea
contra Egiptului , ceea ce putea fi ct se poate de nepopular n lumea arab. De aceea
britanicii doreau ca Franta s fie legtura lor izolant cu Israelul. Prin intermediul Frantei
ei ne-ar fi determinat s facem ceea ce era dezirabil pentru Marea Britanie, n timp ce si
garantau libertatea de a nu lua contact cu Israelul.
Am prnzit n casa lui Louis Mangin, unde ne ntrunisem, oarecum fixati de privirea
tatlui gazdei noastre, al crui portret domina sufrageria. El fusese faimosul general
Charles Emmanuel Mangin, erou n btliile de la Marna si Verdun, din primul rzboi
mondial. Casa si mobilierul aveau nc parfumul vechii aristocratii franceze. S-au asezat
cu noi la mas Bourges-Maunoury, Abel Thomas de la Ministerul Aprrii si oficialii din
armat. Atmosfera a fost nsufletit si vesel, n pofida nversunrii discutiilor noastre din
cursul diminetii, n Franta, politica nesincer permitea interferenta bucatelor alese si a
minunatului vin rosu.
Deoarece amiralul Barjot nu era prezent, iar acei dintre noi care erau ofiteri activi fceau
parte din trupele terestre si aviatie, cele mai multe glume la mas s-au fcut pe seama
marinei. Mi-a plcut spusa unuia dintre colegii nostri francezi ireverentios! despre un
anumit amiral, cunoscut pentru setea lui de publicitate. Sosind ntr-o zi la aeroportul Orly,
la vam a fost ntmpinat cu obisnuita ntrebare: Aveti ceva de declarat?" Desigur a
spus amiralul , unde este microfonul?"

Convorbirile au fost reluate la orele 3,30 PM si au fost acum axate pe aspectele militare
ale planului. Francezii au artat c ei nc mai sperau ca Marea Britanie s participe. Dar
lucrul cel mai bun era ca actiunea s fie plnuit ca o aventur israeliano-francez,
presupunndu-se c Marea Britanie va sta deoparte sau c, dac intra n joc, avea s o
fac ntr-o faz mai trzie. Planul curent, Operatiunea Muschetarul", era o operatiune
anglo-francez,
189
iar aceasta trebuia s fie acum schimbat sau modificat, punnd Israelul n locul Marii
Britanii. Fortele franceze aveau multe neajunsuri. Cel mai important era faptul c i
lipseau bazele aeriene destul de apropiate de tint. Conform Operatiunii Muschetarul",
bazele Marii Britanii din Cipru ar fi servit si francezilor, iar cea dinti ntrebare era dac
Israelul putea fi acum un substitut pentru Cipru. Din punct de vedere tehnic, puteau
bazele aeriene ale Israelului s fie utilizate de aparatele de zbor franceze?
Eu credeam c prezentarea problemei n sensul c Israelul trebuia s nlocuiasc Marea
Britanic n Operatiunea Muschetarul" era suprasimplificat si nerealist si am sugerat o
abordare diferit, att n ceea ce priveste examinarea problemei, ct si cutarea solutiilor.
Noi trebuia s le spunem francezilor ce forte puteam mobiliza si ce obiectiv militar ne
simteam n stare s atacm, iar francezii s ne spun ce puteau ei face si ce forte puteau
angaja.
Francezii erau foarte doritori s aud ce planuri aveam noi, dar preau oarecum rezervati
n prezentarea propriilor planuri. Lucrul acesta se putea explica prin aceea c nc se mai
simteau legati de britanici sau pur si simplu din cauz c nc nu-si detailaser planurile.
Convorbirile din acea zi s-au ncheiat cu decizia ca n ziua urmtoare s ne ntlnim cu
seful statului-major francez, n scopul de a clarifica datele operationale si intentiile si de a
examina n termeni practici procurarea de echipament militar francez pentru armata
noast-r. S-a decis, de asemenea, ca delegatia francez s vin cu noi n Israel, spre a
examina la fata locului prac-ticabilitatea bazelor noastre aeriene, care trebuiau s le
nlocuiasc pe acelea din Cipru.
L-am ntlnit pe seful Marelui Stat-Major francez, generalul Paul Ely, n dimineata zilei
de l octombrie 1956, n casa lui Louis Mangin. Am fost la acea convorbire singurul
membru al delegatiei israeliene, dar eram nsotit de mai multi ofiteri si atasati militari.
Generalul Ely era nsotit de generalul Challe, de generalul Martin, ajunctul acestuia,
colonelul Simon, sef de operatiuni, un ofiter de marin si Louis Mangin.
Desi scopul stabilit al ntlnirii noastre era simplul schimb de informatie si clarificarea
anumitor aspecte tehnice, am urmrit s ntresc convingerea sefului armatei franceze c,
din punct de vedere militar, operatiunea putea fi ntreprins cu succes chiar si fr
participarea britanicilor. Generalul Ely a vorbit cu nsufletire despre Israel. Cu prul sur,
nalt si zvelt, arta mai degrab a intelectual. Un brat i era anchilozat. Era tratat cu mare
respect de ctre ofiterii si si era limpede c era mai mult dect seful lor.
Francezii au nceput cu ntrebarea privind tria fortelor egiptene, iar noi le-am spus ceea
ce stiam. Informatia noastr prea s concorde cu propriile lor
190
rapoarte de spionaj. Ei au atacat apoi problema planului operational comun si au ntrebat
cum vedeam eu actiunea armatei israeliene si n ce mod ne-ar fi putut ei ajuta. Am spus
c noi puteam mobiliza 68 brigzi de infanterie si de blindate si circa 70 de avioane de
lupt Mistere", Ouragan" si Meteor". Desi era o armat mic, eu eram ncredintat c i

puteam nvinge pe egipteni pe uscat si n aer, chiar dac era s luptm singuri, nu numai
fr britanici, ci chiar si fr francezi. Ct privea ajutorul militar, aveam nevoie de
echipament si adusesem cu noi o list de cele trebuitoare, dar am spus c ajutorul cel mai
important avea s fie campania simultan n compania Frantei.
Francezii m-au ntrebat dac ne-am gndit la mprtirea sectoarelor de btlie. Le-am
spus c sectorul nostru urma s fie, pentru fortele noastre terestre, la Est de Canalul Suez,
si c acelasi sector l viza si forta noastr aerian, cu exceptia unor tinte aditionale.
Francezii, socoteam eu, trebuiau s cucereasc Zona Canalului si s scoat din uz
aerodromurile de la Vest de Canal. Problema aerodromurilor egiptene avea o important
special, din cauza prezentei n Egipt a unor piloti strini, a unor echipaje la sol si a altor
experti. Alti piloti puteau fi adusi n grab din Cehoslovacia si Polonia, dac avioanele si
aerodromurile rmneau intacte. Puterea aerian a Egiptului se ridica la circa 150 avioane
de vntoare MIG si la circa 40 de bombardiere Iliusin".
Ct priveste sectoarele navale, socoteam c obligatiile puteau fi n asa fel mprtite nct
marina israelian s fie responsabil de aprarea coastei Israelului, iar francezii s atace
marina egiptean (pe atunci noi nu aveam submarine). Vedeam campania noastr
mpotriva Egiptului n primul rnd ca pe o confruntare ntre fortele terestre, pe cnd
sarcina marinei noastre ar fi fost s ajute fortele noastre la Marea Rosie si s apere trmul
nostru mediteranean.
Cnd am spus c operatiunea noastr trebuia s se limiteze la Est de Suez, francezii au
ntrebat dac nu aveam intentia s pstrez un cap de pod pe malul vestic al Canalului. Leam spus c nu. Nu stiam ce st n spatele ntrebrii, dar ea era n mod evident legat de
urmtoarea la care ei se gndeau. Aceasta se referea la Cairo, n timpul convorbirii, m-au
ntrebat cum priveam sfrsitul campaniei si dac nu eram de prere c trebuia capturat
Cairo. Le-am spus c cucerirea orasului Cairo ar fi creat complicatii politice severe, care
cel mai bine era s fie evitate. Lucrul acesta, am spus, era desigur o problem politic de
cel mai nalt ordin, iar eu nu fcusem dect s exprim un punct de vedere personal.
Nu i-am putut face pe francezi s-si divulge detaliile specifice planului lor. ntrebati
asupra triei fortei franceze ce urma s ia parte la actiune, ei au spus c operatiunea
anglo-francez se baza pe patru divizii de infanterie si pe
191
bombardarea puternic a aerodromurilor egiptene. Obiectivul era cucerirea Zonei
Canalului.
n rezumat, francezii au spus c ei ar fi fost satisfcuti dac planul israe-lian era pus n
practic si c aceasta i-ar fi fcut pe francezi capabili s-si ating obiectivele, chiar dac
britanicii si retrgeau participarea. M-au asigurat, de asemenea, c noi vom gsi
satisfctor planul francez. Ni s-a spus mai trziu c puterea aerian alocat de Franta
pentru operatiune se va cifra la 75 aparate P-84" si 25 Mystere-4".
Francezii au confirmat c urmau s trimit o delegatie n Israel, care s vad dac bazele
noastre aeriene puteau servi aparatele franceze, n special avioanele de transport, si dac
puteau asigura aterizarea fortat a altor aparate. Am spus c le puteam oferi toate
facilittile pentru inspectie, ns c faptul dac bazele noastre puteau fi utilizate de forta
aerian francez depindea de decizia guvernului Israelului.
M-au ntrebat de ce echipament aveam noi nevoie si le-am nmnat lista. Aceasta
includea tancuri, autoblindate, autocamioane cu tractare la patrii roti, care s poat merge
pe nisip, arunctoare cu reactie (bazuca) si avioane de transport. Ei au prut oarecum

surprinsi de dimensiunea mic si de caracterul demodat al armelor si echipamentului, n

special al blindatelor fortelor de aprare ale Israelului si ndeosebi de faptul c mrimea
unittilor noastre era pe sfert fat de aceea a unittilor armatei franceze. Le-am spus c,
cu toate acestea, eu eram convins c cu ceea ce aveam sau, mai degrab, n pofida a
ceea ce ne lipsea puteam cuceri Peninsula Sinai cu repeziciune. Dac nu se putea s
avem tancuri aditionale, puteam folosi arunctoare bazuca montate pe jeepuri si pe
vehicule de comand. Marea noastr problem era s avem vehicule corespunztoare
pentru miscarea n desert. Nu stiam ct de tare putea fi rezistenta blindatelor egiptene, dar
stiam ct de serios obstacol era desertul. Ca s ne ducem trupele, munitia si alte stocuri la
sarm el-seik, aveam nevoie de mijloace de transport corespunztoare.
Ct priveste timpul, le-am reamintit francezilor c armata israelian se baza n mare parte
pe rezervistii ei. Ei puteau fi mobilizati foarte repede, dar pentru o mobilizare
confortabil" aveam nevoie de cinci pn la sapte zile. Dac luam estimrile lor drept
baz de calcul, atunci, dac Consiliul de Securitate si ncheia sesiunea la 12 octombrie,
iar decizia politic final era luat n ziua de 15 octombrie, armata israelian putea fi gata
de actiune n ziua de 20. ntlnirea a luat sfrsit prin exprimarea mutual a prieteniei, iar
eu m-am ntors la hotel ca s reflectez asupra analizei noastre.
Francezii erau nc nesiguri n ceea ce priveste doi factori importanti n campanie:
nceputul si sfrsitul. Aceste dou probleme erau pentru noi mai
192
putin incerte. Dac britanicii sau francezii aveau nevoie de un pretext pentru msurile
militare mpotriva Egiptului, noi n mod sigur nu aveam. Egiptenii i dduser Israelului
suficient legitimitate spre a trece la actiune: blocada militar a Strmtorilor Tiran,
activittile teroriste mpotriva Israelului, concentrrile de trupe n Sinai si pregtirile de
invadare a Israelului, ca si repetatele declaratii c ntre Egipt si Israel exista o stare de
rzboi. Ct priveste obiectivele finale ale campaniei, scopurile noastre erau clare. Scopul
nostru era s cucerim Peninsula Sinai si s izgonim de acolo fortele egiptene. Aceasta
trebuia s garanteze libertatea navigatiei la Eilat, s neutralizeze amenintarea direct a
Israelului de ctre armata egiptean si s pun capt operatiilor teroriste lansate din Fsia
Gaza.
si noi doream s-1 vedem nlocuit pe Nasser de un nou regim n Egipt, care s stabileasc
relatii pasnice cu Israelul. Dar acesta nu era un ingredient total pentru obiectivul nostru
militar, cum era pentru francezi si britanici. Cucerind Sinaiul, noi ne-am fi atins
obiectivele, chiar dac Nasser rmnea la putere.
Am nteles bine ezitarea lui Ben-Gurion cu privire la sugestiile anglo-franceze, anume c
deschiznd campania, noi rezolvam problema lansrii lor n actiune. Existau serioase
motive politice si militare ca noi s nu facem lucrul acesta. Aveam ns o oportunitate,
improbabil s se mai repete, de a actiona mpotriva Egiptului n cooperare cu Franta si,
posibil, cu Marea Britanie. Nu trebuia s fim singuri. Socoteam c aceasta impune un
efort suprem din partea noastr, n interesul nostru, de a nu pierde o sans istoric.
Am decolat n seara zilei de l octombrie, mpreun cu reprezentantii francezi, de pe
aerodromul militar de la Villacoublay si am ajuns n Israel a doua zi. si de data aceasta
am fcut escal la Bizerta, dar acum am zburat ntr-un confortabil avion de pasageri
DC-4" pe care presedintele Truman l prezentase ctiva ani mai nainte lui de Gaulle
si cu care el se ntorsese la Ministerul Aprrii. Era prevzut cu spatii confortabile de
dormit, mncat si de lucru si, ntr-adevr, att noi ct si francezii am folosit timpul n mod

fructuos, n afar de studierea fezabilittii bazelor noastre aeriene, francezii aveau si alte
dou sarcini: s evalueze gradul de urgent al echipamentului de care aveam trebuint si
posibilittile tehnice de a fi primit si absorbit de armata noastr la timp, n vederea
campaniei; si s examineze planurile noastre operationale, judecnd dac puteau sau nu
puteau fi aduse la ndeplinire.
La sosirea noastr acas, colegii mei de delegatie si eu ne-am dus direct la primulministru ca s-i raportm asupra convorbirilor de la Paris, n timp ce delegatii francezi sau ntlnit cu un mic comitet al statului-major constituit de noi, alctuit din trei colonei,
care reprezentau cele trei servicii. La ntoarcerea mea la Marele Cartier General, seara,
am constatat c fuseser fcute rapid
193
progrese practice n ceea ce priveste echipamentul. Dup consultri detaliate, francezii au
ajuns la concluzia c era ntr-adevr esential s ne trimit livrrile repede, chiar dac ele
nu ne puteau parveni la unitti dect dup nceputul btliei. Mai trziu, n acea noapte, ei
ne-au artat o copie dup telegrama trimis ministrului aprrii si sefului statului-major
francez, n aceasta ei fceau recomandarea urgent ca noi s fim aprovizionati cu
purttoare de mitralier, tancuri, autocamioane cu tractiune la rotile din fat, remorcicistern si cisterne de combustibil pentru aviatie. Ei au acceptat, evident, punctul nostru
de vedere c problema noastr primordial era miscarea n desert. Nu-si fceau nici o
grij cu privire la capacitatea noastr de a nvinge armata egiptean.
n aceeasi sear am convocat o reuniune a Statului-Major General, pentru a primi
nstiintare. Le-am vorbit membrilor acestuia despre iminenta posibilitate a unei campanii
comune cu Franta si poate cu Marea Britanic, mpotriva Egiptului, desi nc nu fuseser
luate deciziile finale din partea guvernelor respective. Se estima ca dat de deschidere a
ostilittilor ziua de 20 octombrie, asadar peste optsprezece zile, iar campania va dura
probabil vreo trei sptmni, (n realitate, ea avea s nceap mai trziu si a luat mai putin
timp). Era de asteptat ca aliatii nostri s bombardeze aerodromurile egiptene si s pun
stpnire pe Zona Canalului. Sarcina noastr era s cucerim Peninsula Sinai. Trebuia s
fim pregtiti pentru posibilitatea ca alte state arabe s se uneasc n lupta mpotriva
noastr, asa nct se impunea s ne asigurm fronturile sirian si iordanian.
n aceast faz nu trebuia s ne mobilizm rezervele, dar pregtirile pentru mobilizare
trebuiau ncepute. Trebuia, de asemenea, s-i rechemm pe toti ofiterii nostri aflati la
cursuri de instruire n strintate, asa nct ei s poat lua parte la campanie. Lucrul
acesta trebuia s le dea mai mult experient, nvttur si ncredere dect orice ar fi
putut dobndi la un colegiu de stat-major de peste mri. Aceasta era de altfel ceea ce ei
doreau cel mai mult. Spre a se pstra secretul intentiei, pregtirile noastre puteau fi
explicate drept o contramsur la o posibil intrare a trupelor iraqiene n Iordania.
n dimineata urmtoare, n ziua de 3 octombrie, am primit de la primul-ministru un
memorandum scris de el trziu n seara precedent, memorandum care, spunea el, rezuma
reactia sa fat de Plan". Era mai rezervat si mai prudent dect fuseser reactiile sale
atunci cnd noi i raportasem asupra convorbirilor avute la Paris. stiam c Ben-Gurion se
ntlnise cu mai multi membri ai guvernului si c unii dintre ei erau temtori. Gen-Gurion
sublinia c, fr participarea britanic, Israelul putea s nfrunte pericole grave, mai ales
bombardarea oraselor sale; cci, fr britanici, puterea de bombardare
194
francez era slbit. De aceea, n asemenea circumstante, aviatia francez putea opera din

Israel si nu din Cipru, asa nct Israelul devenea singura tint a atacului aerian egiptean.
Memorandumul lui Ben-Gurion nu se ncheia cu specificarea acceptrii sau a respingerii
planului, dar el termina prin recomandarea ca francezilor s li se spun direct si sincer
implicatiile acestuia pentru Israel.
Nu era cu totul clar ce era de asteptat s produc aceast nstiintare. La urma urmei,
francezii preferau si ei o actiune comun cu Marea Britanic, iar sugestia operatiunii
franco-israeliene a fost inspirat de absenta unei alternative. O astfel de abordare de ctre
Ben-Gurion era de ru augur pentru sansele unei actiuni militare.
Era programat ca delegatia francez s se ntlneasc cu primul-ministru la Ierusalim,
mai trziu n acea dimineat. Eu am sosit ceva mai devreme, cu simon Peres, pentru o
convorbire prealabil cu Ben-Gurion. L-am gsit preocupat si nu prea entuziast. A spus c
s-a gndit s-i scrie imediat primului-ministru al Frantei, Guy Mollet, exprimndu-si
ndoielile asupra operatiunii. L-am rugat s nu fac asta, ci s astepte pn la ncheierea
vizitei delegatiei franceze si pn ce vom fi auzit sugestiile lor definitive. Ar fi fost usor
n acel moment de stins ardoarea guvernului francez de a purta rzboi mpotriva
Egiptului. A o atta din nou putea fi aproape imposibil.
I-am spus lui Ben-Gurion c reflectasem la ambele sale temeri si c estimarea de ctre el
a capacittii egiptenilor de a ne bombarda era exagerat. Dup judecata mea, aviatia
francez, chiar si fr britanici, era capabil s provoace suficiente pagube fortei aeriene
egiptene. Actiunea egiptean limitat care putea fi ndreptat mpotriva Israelului dup
aceea putea fi contracarat de forta noastr aerian, orict de mic era n acea vreme.
Tonul meu era oarecum ridicat, dar nu 1-am regretat. Dac Franta voia s ntreprind o
actiune comun cu noi, ar fi fost ct se poate de nefericit s-i respingem oferta si s ne
ntoarcem la starea noastr de lupt izolat.
La ntlnirea lor cu Ben-Gurion si n replic la ntrebrile lui, francezii au reiterat
speranta lor c li se va permite s opereze de la bazele din Cipru, cu sau fr britanici.
Dac nu, ei ar fi dorit s utilizeze bazele Israelului. Ben-Gurion a ntrebat n ce mod
preconizau ei rsturnarea lui Nasser principalul lor scop , dac planul lor avea n
vedere doar cucerirea Zonei Canalului? Fortele egiptene puteau s rmn n partea
necucerit a Egiptului, purtnd un rzboi de gheril contra armatei franceze ocupante, iar
Nasser putea cere ajutor sovietic. Francezii au fost de acord c lucrul acesta era posibil si
au mrturisit c de fapt nu exista nici o solutie la aceast problem n planul lor curent.
195
Deosebirile n abordare, ntre Ben-Gurion si francezi, au devenit foarte evidente n cursul
convorbirilor. Pentru Ben-Gurion, lansarea operatiunilor era dependent de replicile
satisfctoare cu privire la dezvoltarea probabil a situatiei n fazele trzii ale campaniei
si dup aceea. Francezii, pe de alt parte, presau n directia actiunii imediate ca ripost
corect la nationalizarea de ctre Nasser a Canalului, chiar dac ei nu aveau rspunsuri
rezonabile la problemele ce urmau s apar de aici. Abordarea lor era bazat pe
recunoasterea faptului c nici o actiune nu era cel mai ru curs al lucrurilor. Pe de alt
parte, francezii nc mai sperau c nou ni se vor altura britanicii. Ben-Gurion, n ce-1
privea, nu era pregtit s conteze pe participarea britanic. El era de asemenea tulburat de
posibilitatea unui esec militar ntr-o operatiune n care eram parteneri.
Ne-am ntors la Tel Aviv n dup-amiaza acelei zile si am tinut o conferint recapitulativ
cu delegatia francez. Noi eram preocupati de dou probleme tehnice: utilizarea bazelor
israeliene de ctre francezi, ca alternativ la cele din Cipru, si ajutorul francez n

echipament, destinat armatei israeliene.

Reprezentantul aviatiei franceze n delegatie, care vizitase bazele noastre, a rostit cuvinte
calde referitoare la standardul fortei noastre aeriene si era acum ncredintat c puteau fi
fcute n mod efectiv aranjamente de coordonare. A fost ntocmit o list pentru
echipamentul aditional necesar fortei noastre aeriene, n cazul n care aceasta avea s
manevreze aparate franceze. Trebuia, de asemenea, s primim echipament pentru
infanterie si unittile blindate, desi nu n proportia de care aveam nevoie.
Vizitatorii nostri francezi si-au exprimat sentimentul lor de usurare, gsind armata noastr
att de bine organizat si la un nivel tehnic att de nalt, cum nu se asteptau. Israelul putea
n mod cert servi ca substitut pentru Cipru, fr a afecta eficienta operational a fortelor
franceze.
Cnd am ajuns s examinm latura operational a campaniei, delegatia francez, desi era
impresionat de conceptia si de planul nostru, l considera a fi mai degrab ambitios, iar
ei socoteau, de asemenea, c aviatia noastr, ndeosebi, si asuma o sarcin extrem de
grea, care friza limita maxim. Acesta putea fi cazul si cu fortele noastre terestre,
infanteria, blindatele, precum si cu primul nostru val de trupe parasutate.
Le-am cerut s vad lucrurile asa cum le vedeam eu, desi stiam c lucrul acesta nu era
usor pentru soldatii strini care si-au ntocmit planurile pe baza unor date foarte difrerite
de ale noastre. Fapt e c viteza este elementul-cheie, nu numai din motive politice
evidente, ci si din ratiuni pur militare. O naintare rapid era de suprem important n a
ne face capabili s extragem ingredientii esentiali din acele elemente n care ne bucuram
de un avantaj fat
196
de armata egiptean. Aveam n vedere nu numai avantajul nostru privind calitatea
individului, ci si acela al manevrrii si comportamentului ntregii noastre armate si ale
formatiunilor sale de lupt fat de acelea ale egiptenilor. Egiptenii tindeau s procedeze
ca la carte, iar cartierele lor de comand erau departe de front. Le lua timp ca s fac
schimbri n dispunerea unittilor lor, cum ar fi formarea unei noi linii de aprare,
schimbarea directiei atacului sau miscarea fortelor n dezacord cu planul initial.
Noi, pe de alt parte, eram obisnuiti s actionm mai n vitez, cu mai mult flexibilitate
si cu mai putin rutin militar, cu comandantii nostri de-a dreptul la fata locului, n
mijlocul unittilor lor de lupt, capabili s dea ordine n fractiuni de secund si s se
adapteze la schimbrile fulgertoare ale frontului lor. Acesta era un avantaj pretios, pe
care trebuia s-1 exploatm. Eram ncredintat c noi puteam duce campania n asa fel
nct inamicul s nu aib timp s se reorganizeze si c nu trebuia s existe pauz n lupt.
Fiecreia dintre formatiunile noastre majore trebuia s i se arate obiectivul ei special si s
primeasc ordine ca s-1 ating ntr-o btlie continu. Aceast abordare s-ar putea s nu
fie potrivit pentru orice campanie, dar eu o consideram corect si flexibil pentru
aceasta, precum si adecvat caracterului armatei israeliene si comandantilor si. Planul
nostru cerea deschiderea prin lansarea de trupe parasutate n vecintatea obiectivului
nostru final. Sarcina unittilor de parasutisti trebuia s fie blocarea cilor ntririlor
egiptene si cucerirea pozitiilor dominante de mportant tactic. Ele trebuiau s
stpneasc terenul pn cnd fortele noastre principale fceau legtura cu ele, ceea ce eu
estimam c nu trebuie s depseasc patruzeci si opt de ore.
Dup ce au ascultat explicatiile noastre, francezii au spus c sperau ca noi s fim
realmente capabili s realizm un plan att de ambitios. Dup ce au vzut unele dintre

unittile armatei noastre, ei erau gata s ne dea creditul pe care ar fi sovit s ni-1 acorde
nainte de a veni n Israel. Ei au adugat c plnuirea anglo-francez a Operatiunii
Muschetarul" fusese complet diferit de a noastr. La aceasta eu am spus c eram o
armat mic si c, dac am fi ncercat s adoptm conceptia militar a Frantei sau a Marii
Britanii, nu am fi devenit prin aceasta o mare putere; pur si simplu ne-am fi pierdut
calittile speciale pe care le posedam.
Cu toate c ntrunirea noastr era preocupat de operatiunile militare, n mod inevitabil ea
trebuia s ating aspectele politice ale acestora. Ca si la ntlnirile noastre de la Paris si,
de asemenea, ca si n acelea cu Ben-Gurion, ieseau la suprafat dou chestiuni
traditionale: cum va ncepe campania si care avea s fie sfrsitul ei? n cuvntul meu de
deschidere cu privire la planurile campaniei, am spus c noi procedam n baza
presupunerii c la
197
nceputul actiunii noastre un atac simultan trebuia lansat de fortele terestre franceze.
Delegatia a ntrebat acum dac eu socoteam c o astfel de actiune simultan era esential
din punct de vedere militar. Am rspuns c era de o important militar considerabil,
deoarece debarcarea francez pe coasta Egiptului 1-ar fi obligat pe Nasser s ntoarc o
bun parte din fortele sale pentru a-i ntmpina pe francezi, lsndu-si unittile din Sinai
fr ntriri. Dar lucrul acesta avea si o mare important politic. Reactia unor state arabe
ca Siria si Libanul, ba chiar a Marilor Puteri ca Uniunea Sovietic, Statele Unite si Marea
Britanic ar fi fost foarte diferit n cazul n care Israelul ataca singur Egiptul.
Francezii au spus c erau de acord cu aceast apreciere, dar credeau c noi trebuia s stim
c ar fi fost greu pentru fortele franceze s-si nceap actiunea n aceeasi zi cu ale noastre.
Apoi mi-au pus aceeasi ntrebare pe care le-o pusese lor Ben-Gurion si care avea s le fie
pus si de propriul lor guvern, la ntoarcere: ce avea s se ntmple dup ce fiecare dintre
noi cucerea sectoarele respective, fr ca aceasta s aib drept rezultat un nou regim
egiptean? Ce s-ar fi ntmplat n cazul n care Nasser ncepea s poarte un rzboi de
gheril? Nu ne pstea pericolul ca, n loc de o scurt si usoar campanie, s ne vedem
nfundati pn n gt ntr-o lupt lung si istovitoare?
Era, ntr-adevr, o problem grav, la care nu exista rspuns simplu si rspicat. Dar era o
problem mai mult pentru noi dect pentru Franta. Ben-Gurion o ridicase n toat
severitatea ei, deoarece el, la urma urmei, era acela care trebuia s ia decizia final
important si deoarece stia, ca si mine, c o nfrngere militaro-politic pentru micul
Israel, care nc mai fcea primii si pasi de copil n statalitate, l putea lovi chiar n inima
sa. Pentru Franta riscul nu era nicieri att de mare. Dac ntr-o anumit faz a actiunii ea
trebuia s-si retrag fortele fr a-si fi atins obiectivul, lucrul acesta n-ar fi subminat
fundamentele existentei sale.
Replica mea a fost c, cu toat ngrijorarea n privinta problemelor de dup campanie, nu
trebuia s supraestimm puterea egiptenilor de a ne aduce daune, mai ales dup ce o bun
parte din armat si armamentul lor aveau s fie distruse n lupt. Nu noi, ci egiptenii erau
cei ce aveau s fie slbiti, si nu nou, ci lor trebuia s le fie team. Am adugat c nici
Israelul, nici Franta nu aveau ceva de pierdut. Dac Nasser continua s conduc
ostilittile mpotriva noastr, nu exista nici o perspectiv ca actiunile sale s fie stopate
fr ferma actiune a Israelului. I-ar fi fost mai usor Frantei s-si rezolve problema
marocan sau algerian fr actiunea contra Egiptului, care i ajuta si i ncuraja pe
dusmanii Frantei?

198
n cursul discutiei noastre cu privire la modul n care avea s sfrseasc acea campanie,
am avut impresia c francezii au ridicat n mod deliberat aceast problem aproape n
acelasi timp cu aceea a modului n care campania urma s fie deschis. Ei continuau s ne
preseze s ne lansm actiunea naintea lor. Ei cunosteau situatia securittii noastre si erau
constienti de dorinta mea arztoare de actiune comun cu ei. De aceea accentuau
ndoielile si doreau s ne atte s rspundem dorintei Frantei de a fi cei dinti care s
ncepem actiunea.
n ziua urmtoare, 4 octombrie, m-am ntlnit cu Ben-Gurion la ora 10 AM, n Ierusalim,
ca s-i raportez asupra convorbirilor recapitulative cu delegatia francez si s primesc
aprobarea lui de a ne continua pregtirile. L-am gsit relaxat si a consimtit bucuros la
ideea mea ca noi s continum planul nostru operational mpreun cu francezii, fr a
astepta deliberarea si decizia Cabinetului, acceptnd n acelasi timp de la francezi
echipamentul cerut de noi, pe baz de mprumut, n cazul n care campania era anulat,
trebuia fie s le restituim echipamentul, fie s-1 pltim. De altfel aceasta si era sugestia
initial avansat de simon Peres si pe care francezii erau nclinati s-o accepte.
Ceva mai trziu, Ben-Gurion s-a ntlnit cu un membru al delegatiei si i-a spus, ntre
altele, c nu i-ar fi displcut o situatie n care fortele israeliene s fie nevoite s stationeze
pentru o perioad mai lung pe malul estic al Canalului, n timp ce pe malul vestic ar fi
stationat forte franceze, chiar dac ar fi fost vorba de forte nensemnate, simbolice.
Amndoi au czut de acord c operatiunea nu trebuia lansat fr cunostinta si acordul
chiar si tacit al britanicilor.
Convorbirile au luat sfrsit si vizitatorii nostri francezi s-au ntors la Paris. La ntlniri au
avut loc clarificri si au fost luate decizii conditionale asupra a ceea ce fiecare parte
trebuia s fac n cazul n care s-ar fi hotrt s se mearg nainte cu campania. Dar
modul n care ea urma s fie lansat, dac cumva avea s fie lansat, nu a fost decis. S-a
convenit, ns, ca livrrile franceze de echipament s fie imediat transportate maritim si
ca statele-majore ale ambelor tri s nceap coordonarea planurilor lor, fr a astepta
decizia final asupra campaniei din partea guvernelor respective. Impresia lui BenGurion, dup convorbiri, a fost c operatiunea nu avea s aib loc. Mi-a spus c, dup
prerea lui, sansele ca planul s fie ratificat de ctre guvernul francez erau de 20 la sut.
Eu eram mai optimist.
Orice s-ar fi ntmplat sau nu s-ar fi ntmplat , noi trebuia s continum pregtirile
noastre cu maxim vitez, n regim de urgent. Am programat numaidect ntlniri cu
sefii acelor ramuri ale armatei care urmau s fie ndeaproape implicate n reglementrile
precampaniei (inclusiv seful inten199
dentei, al bugetului), precum si o ntlnire imediat cu Serviciul Operatiuni, spre a lmuri
unele detalii ale planului. Simteam c planul nclina prea mult n directia atacului frontal
si a naintrii progresive. Am nteles, de asemenea, c lansarea de trupe parasutate fusese
destinat zonei El Aris, pe coasta mediteranean a Peninsulei Sinai. Lucrul acesta trebuia
schimbat. Doream o debarcare masiv, la ora H, undeva n apropierea Canalului.
Campania noastr n Sinai a fost codificat sub denumirea de Operatiunea Cades, dup
ultimul loc de rmnere n pustiul Sinai a copiilor lui Israel, nainte de a intra n tara
Fgduintei, n ziua de 8 octombrie mi-am fcut cunoscute directivele, ntre altele,
insistam asupra faptului c sarcina noastr nu era s ucidem ct mai multi soldati ai

inamicului, ci s provocm prbusirea acestuia si s capturm ct mai mult din

armamentul si din echipamentul su. Trebuia s facem lucrul acesta prin capturarea de la
bun nceput a principalelor tinte, adnc n teritoriul inamicului, prin debarcare sau lansare
de trupe aeropurtate, n timp ce infanteria si unittile noastre blindate procedau la o
naintare rapid. Ele trebuiau s ocoleasc pozitiile inamice unde era posibil, lsndu-le
n pungi izolate n spatele frontului, recurgnd la atacul frontal numai cnd acesta nu
putea fi evitat. Am subliniat, de asemenea, trebuinta de a organiza fortele noastre n asa
fel nct naintarea unei formatiuni s nu depind de ritmul de naintare al alteia.
Fcndu-ne pregtirile, esential era circumspectia. Dac nu-i ofeream indicii spionajului
inamic, puteam prezerva elementul de surpriz. Un exemplu de precautie am avut chiar n
ziua urmtoare, n timp ce eram la ntlnirea cu Statul-Major General. O cerere ne-a
parvenit din partea Comandamentului din Sud, pentru autorizarea unor patrulri n
regiunea Rafa, care s testeze dunele de nisip, dac erau practicabile pentru tancuri.
Temndu-m c aceasta putea s atrag n mod nedorit atentia, am autorizat doar o mic
patrul, iar aceasta dup ce m-am asigurat c putea merge pe matca prunduit a vii seci,
doar doi oameni trebuind s umble realmente pe nisip, ncltati cu sandale de beduin
confectionate n Hebron, asa nct urmele picioarelor lor s poat fi luate drept acelea ale
unor contrabandisti arabi obisnuiti.
Patruzeci si opt de ore mai trziu, n noaptea de 10 octombrie, n timp ce ne gseam n
febra pregtirilor Campaniei din Sinai, am efectuat un dramatic atac asupra unui bastion
al Legiunii Arabe iordaniene de la marginea orasului Kalkilia. A fost o actiune de mare
anvergur, pe care am plnuit-o, organizat-o si ndeplinit-o n mod precipitat, obiectivul
fiind atins. Dar pierderile noastre erau grele: 18 morti (inclusiv 8 ofiteri) si mai bine de
50 de rniti (printre care 14 ofiteri). Aceasta, de asemenea, periclita relatiile noasttre cu
Marea Britanic.
200
Provocarea imediat a fost uciderea de ctre o band de teroristi din Iordania, n ziua de 9
octombrie, a doi muncitori agricoli israelieni care lucrau ntr-o dumbrav de portocali de
lng granit, nu departe de Kalkilia. Dar aceasta nu fcuse dect s umple paharul altor
acte teroriste flagrante si al ordinului provocator dat de regele Hussein cu putin timp mai
nainte, n ziua de 4 octombrie, patru muncitori care mergeau la fabrica de potas, de la
Sodom, din captul sudic al Mrii Moarte, au fost ambuscati si ucisi, atacatorii lor
ntorcndu-se n Iordania. Ben-Gurion mi-a spus atunci s nu ntreprind nici o actiune de
represalii, n acea vreme era important s aprem n fata lumii ca acuzatori si nu ca
agresori. Retinerea noastr a fost gresit interpretat de ctre iordanieni. Ei au luat-o ca pe
un semn de slbiciune.
Teroristii de la Sodom au fost exact aceeasi care, cu trei sptmni mai nainte, omorser
trei druzi israelieni n Nord. Identitatea lor ne era cunoscut si am procedat n asa fel
nct aceast informatie s-i fie transmis regelui Hussein, asa nct ei s poat fi adusi n
fata tribunalului. S-a ntmplat ca ei s fie ntr-o nchisoare iordanian, nvinovtiti de
contraband, unde ei se ludau ftis cu actiunile lor din Nord si de la Sodom. Rspunsul
lui Hussein la mesajul nostru a fost ordinul imediat ca teroristii s fie eliberati.
Acum venise asasinarea celor doi muncitori agricoli. Dup toate cele petrecute mai
nainte, aceasta nu mai putea fi trecut cu vederea. Primul-mi-nistru si Cabinetul au
aprobat represalii nentrziate, n cteva ore, trupe de parasutisti, adunate la repezeal din
diferite prti ale trii, au trecut granita cu destinatia Kalkilia.

Cu o jumtate de or nainte de miezul noptii, dup dou ore si jumtate de lupt

crncen mpotriva opozitiei extrem de ndrjite a Legiunii Arabe, fortul de politie si
amplasamentele sale nconjurtoare au fost asaltate, cucerite, puricate si curtite, iar
fortul a fost aruncat n aer. Unitatea de asalt si-a ndeplinit misiunea. si-a ndeplinit
misiunea si cea de a doua unitate, care a ptruns adnc n teritoriul Iordaniei, blocnd cu
succes ntririle Legiunii Arabe care se ndreptau spre Kalkilia. Dar aceasta a intrat la
ananghie pe drumul de ntoarcere acas. Prins n curs, covrsit de numrul mare al
inamicului, atacat n permanent din toate prtile, unitatea a rezistat cu succes, pn
cnd a fost scoas din ncurctur de ctre o ndrzneat unitate de salvare, care si-a tiat
un drum vulnerabil ctre cei mpresurati, cu care s-a ntors n zorii zilei, sub un foc
puternic. Numai atunci cnd toti au fost napoi n Israel, am contramandat ordinele date n
timpul noptii de a se pregti o fort blindat si de infanterie, cu acoperire aerian, care ssi taie n zori drum pn la unitatea ncercuit, dac ea nu avea s fie salvat pn atunci.
201
Complicatiile politice au aprut n timp ce btlia nc se mai desfsura. Consulul britanic
de la Ierusalim 1-a informat pe ministrul nostru de externe c regele Hussein ceruse
comandantului fortelor britanice din Orientul Mijlociu s trimit RAF30 n ajutorul
Legiunii Arabe, conform tratatului de aprare anglo-iordanian. n ziua urmtoare,
nsrcinatul cu afaceri britanic la Tel Aviv 1-a sunat pe primul-ministru ca s-1 informeze
c o divizie iraqian era pe cale s intre n Iordania si c, dac Israelul trecea la actiune
militar, Marea Britanic trebuia s vin n ajutorul Iordaniei. Ben-Gurion a rspuns c
Israelul se opunea miscrii iraqiene de trupe si c si rezerva libertatea de actiune, dac
aceasta avea loc. Aceste evenimente politice nu mbuntteau deloc relatiile angloisraeliene tocmai n perioada n care se discuta posibila actiune comun contra Egiptului.
Implicatiile militare de la Kalkilia m-au condus la ideea ca noi s ncetm costisitoarele
actiuni nocturne de represalii si s efectum n schimb operatiuni la lumina zilei, folosind
blindatele si aviatia. Aceasta trebuia s fie o cale de a-i constrnge pe vecinii nostri arabi
s aleag ntre a opri ei nsisi terorismul sau a se confrunta cu noi ntr-un rzboi pe scar
mare. O puternic actiune la lumina zilei ar fi redus pierderile noastre, iar statul arab
afectat n-ar fi putut s ignore lovitura adus prestigiului su. O alt cale putea fi aceea de
a trece frontiera, de a cuceri pozitiile de comand si de a conditiona evacuarea noastr cu
stoparea terorii.
202
14
FRENCH CONNECT10N U
Printr-o telegram primit n noaptea zilei de 18 octombrie, Guy Mollet, primul-ministru
al Frantei, l invita pe Ben-Gurion la Paris. Aceast telegram fusese trimis nainte ca
Parisul s fi primit mesajul nostru care continea aceeasi sugestie din partea lui BenGurion. Era vdit c francezii nteleseser si ei c aceasta era calea cea mai eficient de a
trata chestiunea, n convorbiri anterioare, cu atasatul nostru militar la Paris, francezii
artaser c ar fi mai bine s ncepem convorbirile fr britanici. La timpul potrivit
trebuia s fie introdusi si ei.
Am aranjat plecarea la Paris pentru noaptea zilei de smbt 21 octombrie. Am primit
acum detalii cu privire la ntlnirea anglo-francez de la Paris, din ziua precedent.
Britanicii le nmnaser francezilor o declaratie scris ce cuprindea dou paragrafe,
semnat de primul ministru Anthony Eden, pe care francezii trebuiau s ne-o transmit

nou. Britanicii simteau c aceasta ne va risipi suspiciunile si ne autorizau s deschidem

campania singuri si s ajungem la Canal.
Primul paragraf statua c Marea Britanic si Franta urma s cear att Egiptului ct si
Israelului s se retrag din zona Canalului, iar dac una dintre prti refuza, fortele anglofranceze trebuiau s intervin si s asigure operatiunea de calmare a spiritelor la Canal.
Scopul acestui paragraf era acela de a asigura justificarea legal, politic si moral,
pentru invadarea Egiptului de ctre Marea Britanic si Franta. Al doilea paragraf declara
c Marea Britanic nu avea s vin n ajutorul Egiptului n cazul n care izbucnea rzboiul
ntre acesta si Israel. Dar nu acesta era cazul cu privire la Iordania, cu care Marea Britanic
avea un tratat de aprare valid. Acest paragraf era n mod vdit desemnat s ne asigure c
Marea Britanic nu-si va ntoarce tunurile asupra noastr, chiar dac Egiptul i-ar fi cerut-o.
Desigur, Ben-Gurion nu a privit aceast declaratie drept o baz pentru actiunea comun.
El a struit c noi nu trebuia s fim singurii care s lansm
203
campania si s detinem rolul agresorului, n timp ce britanicii si francezii apreau ca
ngeri ai pcii care aduc linistea n zon. El nu era pregtit s accepte o diviziune a
functiilor n care, cum spunea el, Israelul si bga de bun voie botul n rahat, asa nct
Marea Britanic si Franta s-si poat spla minile n apele purittii.
I-am spus lui Ben-Gurion c, dup prerea mea, aceast problem putea fi privit si dintrun alt punct de vedere. Pentru campania militar n discutie, Marea Britanie si Franta nu
aveau nevoie de noi. Cele cinci sute de avioane pe care voiau s le pun n actiune erau
de ajuns ca s nfrng forta aerian egiptean. Acelasi lucru era adevrat n ceea ce
priveste fortele terestre si navale. Singura calitate pe care noi o posedam, relevant n
acest context, si care lor le lipsea, era capacitatea de a furniza pretextul necesar. Doar
aceasta ne putea asigura nou biletul de admitere n clubul" campaniei Suezului.
De altfel, situatia noastr fat de Egipt era diferit de aceea a Marii Britanii si Frantei.
Nasser continua s proclame c Israelul si Egiptul erau n stare de rzboi, iar cuvintele
sale erau urmate de fapte prin blocarea Strmto-rilor Tiran si actiunea bandelor sale
teroriste. Aceasta ne obliga, fr nici cea mai slab legtur cu interesele Marii Britanii si
Frantei, s nsrcinm armata noastr ca, din timp n timp, s treac frontiera si adesea s
intre n conflict cu armata egiptean. De aceea presupunerea britanic era corect: era de
resortul nostru s asigurm pretextul. Eram n situatia de a livra mrfurile".
Trebuia, de asemenea, s cntrim cu toat grija ce s-ar ntmpla dac refuzam
propunerea britanic. I-am spus lui Ben-Gurion c, dup prerea mea, am fi pierdut o
oportunitate istoric cu care nu ne-am mai fi ntlnit niciodat, n conflictul nostru cu
Nasser aveam s fim singuri, fr fortele Marii Britanii si Frantei si fr ajutorul n
echipament ce avea s ne vin din partea Frantei, n cadrul campaniei comune, n
asemenea circumstante si din punctul de vedere politic, puteam noi cuceri singurei sarm
el-seik, asa nct s asigurm libertatea navigatiei la Eilat? Nu am fi fost noi nfierati ca
agresori si supusi unor presiuni nc si mai mari din partea Statelor Unite si Uniunii
Sovietice? Socot c Bourges-Maunoury avea dreptate spunndu-le oamenilor nostri c
mai important pentru noi era s ne moderm conditiile din perspectiva rezultatelor
campaniei dect din aceea a deschiderii ei.
De aceea eram convins c dac Franta si putea asuma grija n ceea ce priveste latura
naval si dac forta ei aerian ne ajuta n aprarea Haifei si a Tel Avivului, trebuia s
mergem n ntmpinarea planului sugerat si s deschidem campania, cu conditia ca

francezii si britanicii s ni se alture n cteva zile si s pun stpnire pe Zona Canalului.

204
n ziua de 21 octombrie, un avion a sosit din Franta, ca s ne duc la ntlnirea de la Paris.
Trebuia s plecm seara si aceasta avea s fie cltoria deciziei. Discutia a fost
istovitoare. Rezultatul a fost negocierea n msura n care fiecare dintre parteneri era
dispus la concesii si la compromis si decizia definitiv.
Doi membri ai delegatiei franceze anterioare au venit cu acel avion, iar la ora 11 A.M. ei
intrau n cabinetul meu. Sosirea lor n Israel era neasteptat, dar scopul lor era clar:
doreau s nceap negocierea chiar nainte de a fi ajuns la Paris. Problema principal era
pretextul" sau, cum i spuneau francezii, scenariul". Marea Britanic nu se clintise din
pozitia ei, iar vizitatorii nostri francezi veniser n mod special ca s ne mboldeasc s
consimtim. Ei au spus c stiau c propunerea britanic nu era bun, dar era singurul plan
realist, deoarece Marea Britanic n-ar fi fost de acord cu altul. Ea nu s-ar fi alturat
campaniei dect dac putea s apar drept intermediar, drept acela care restabileste
ordinea.
Convorbirea a fost dur. I-am ntrebat dac forta aerian francez ne-ar fi venit n ajutor
dac orasele noastre ar fi fost bombardate n primele douzeci si patru de ore, atunci cnd
propriile noastre avioane trebuiau angajate pe teatrul de btlie. Ei au dat un rspuns
negativ, adugnd c britanicii s-ar fi opus acestei idei n msura n care strica
scenariul". Atunci eu am explodat, poate att din cauza exasperantei utilizri a
cuvntului scenariu", dar si din cauza modului lor de a judeca. Am spus c Shakespeare
a fost un geniu al scenariului, dar c m ndoiam c vreunul din Cabinetul britanic i-a
mostenit calittile, n ceea ce m privea, nu puteam suporta o propunere de parteneriat
bazat pe conditia ca unul s fac treaba, iar ceilalti doi s vin si s-1 dea deoparte. Dac
trebuia s luptm singuri cu egiptenii, noi nsine avem s decidem cnd si cum s-o facem,
lsndu-ne condusi de ceea ce ni se potrivea cel mai bine. ntr-un parteneriat, ns, dac
avioanele egiptene bombardau Tel Avivul pentru c propriile noastre avioane erau
departe, pregtind calea pentru cucerirea anglo-francez a Zonei Canalului, era de
neconceput ca partenerii nostri s nu ne vin n ajutor doar pentru a nu strica scenariul"!
n ceea ce priveste aprarea aerian a Israelului, ei au ntrebat dac aceast problem nu
putea fi rezolvat prin stationarea n Israel a unor escadrile care s intre n actiune doar n
caz de extrem urgent, anume n aprarea oraselor israeliene atacate din aer. Am rspuns
c aceasta era o propunere nou si c se cerea examinat. De fapt solutia mea era mai
simpl. Noi trebuia s pornim atacuri terestre, la o scar relativ mic, n proximitatea
Canalului. Aceasta nu i-ar fi ndemnat n mod necesar pe egipteni s recurg la represalii
prin bombardarea oraselor israeliene, de team c noi puteam
205
face acelasi lucru cu ale lor, dar putea fi un pretext suficient pentru britanici si francezi.
Cu toate acestea, ideea de a dispune de ajutor aerian n caz de urgent nu era de lepdat.
nainte de amurg, am plecat la aerodrom spre a decola, cu destinatia Franta: Ben-Gurion,
adjutantul su, simon Peres, seful meu de cabinet Mordehai Bar-On si eu. Numai n
automobil, pe drumul ctre baza aerian, i-am vorbit lui Ben-Gurion despre misiunea
celor doi francezi. Cnd el a auzit c ei ne-au ndemnat din nou s fim de acord cu planul
britanic, a vrut s contramandeze zborul. Iar cnd i-a vzut pe cei doi lng avion, BenGurion, stpnindu-si cu greu sentimentele, le-a spus: Dac aveti de gnd s ne presati
cu propunerile britanice, autunci singurul folos al acestei cltorii va fi prilejul de a-1

ntlni pe primul-ministru francez".

Aparatul a decolat dup lsarea ntunericului si noi toti ne-am instalat pentru noapte. BenGurion nu si-a scos nasul dintr-un volum al lui Procopius, istoricul bizantin nscut n
Cesareea Palestinei, la sfrsitul secolului al V-lea. n timpul zborului, Ben-Gurion ne-a
strigat deodat. Ochii si strluceau pe cnd ne arta un pasaj pe care tocmai l citise,
unde Procopius mentioneaz regatul evreiesc care a existat n secolul al V-lea n regiunea
Mrii Rosii. Regatul era localizat pe insula lui lotvat", pesemne numele evreiesc a ceea
ce mai trziu s-a numit insula Tiran, la Est de marginea strmtorilor, la gura Golfului
Aqaba.
Norii grosi de deasupra Frantei centrale ne-au mpiedicat s aterizm la Paris, asa nct
ne-am ntors la Marsilia pentru realimentare cu combustibil. Ne-am ntors si ne-am rotit
peste Paris pn cnd, dup saptesprezece ore de zbor zdruncintor si plicticos, pilotul a
vzut o sprtur n nori si a aterizat n cele din urm pe aerodromul Villacoublay, n ziua
de 22 octombrie.
simon Peres, Mordehai Bar-On si eu am fost cazati la un hotel din Paris, pe cnd BenGurion si adjutantul su au trebuit s stea ntr-o vil din Sevres, la periferia Parisului,
unde aveau s aib loc convorbirile noastre. Vila era proprietatea lui Bonnier de la
Cha'pelle, o distins familie de francezi, buni prieteni ai lui Bourges-Maunoury si care
avuseser strnse legturi cu liderii Rezistentei Franceze. Singurul fiu al casei a fost
trimis de organizatia clandestin francez la Alger ca s-1 asasineze pe amiralul Darlan.
n vrst de optsprezece ani n acel timp, el a fost prins si executat de ctre oamenii
generalului Giraud, aflati atunci n control la Alger. Camera sa din vil a fost pstrat asa
cum fusese lsat la plecarea lui. Dou candele i lumineaz fotografia.
Dup cteva ore de odihn, am nceput prima noastr ntlnire la ora 4 P.M. Participantii
francezi erau primul-ministru Guy Mollet, ministrul de
206
externe Fineau si ministrul aprrii Bourges-Maunoury. Partea noastr era reprezentat de
Ben-Gurion, simon Peres si eu. Convorbirile au durat pn la ora 7. La nceput au fost
absolut generale. Att Guy Mollet ct si Ben-Gurion aveau teorii si idei despre o multime
de subiecte importante si evenimente politice majore din lume, iar ei gseau cu totul
potrivit ca, n mijlocul discutiei despre alegerile parlamentare din Iordania, s zboare la o
analiz a instabilittii n Polonia comunist.
Discutarea temei noastre centrale a fost deschis de Ben-Gurion, care i-a avertizat pe
francezi dinainte c era pe punctul de a prezenta o propunere care putea s par fantastic
sau cel putin naiv, la o prim privire. Ea se referea la o reglementare cuprinztoare a
problemelor Orientului Mijlociu. El spuse c Iordania nu era viabil ca stat independent
si c trebuia divizat. Zonele de la Est de rul Iordan trebuiau date Iraqului n schimbul
angajamentului de a primi si coloniza arabii refugiati pe teritoriul su, iar Iordania vestic
trebuia, ca regiune autonom, s devin parte a Israelului. Libanul, de asemenea, trebuia
s renunte la unele dintre districtele sale musulmane, spre a-si garanta stabilitatea bazat
pe zonele crestine ale trii, ntr-o astfel de structur a Orientului Mijlociu, Marea Britanic
si-ar exercita influenta asupra Iraqului, care ar include Iordania de Est, si asupra prtilor
sudice ale Peninsulei Arabe, iar sfera de influent a Frantei ar fi Libanul si poate Siria,
ntretinnd relatii strnse cu Israelul. Aceasta ar nsemna un statut international garantat
pentru Canalul Suez, iar Strmtorile Tiran ar ajunge sub controlul Israelului.
Nimic din acestea nu putea fi realizat repede, dar se puteau face ncercri de a convinge

Statele Unite si n special Marea Britanic s sprijine aceste teluri. Ben-Gurion privea
situatia prezent si acea ntlnire ca pe o oportunitate corespunztoare pentru o
examinare comprehensiv a viitorului Orientului Mijlociu, n scopul de a se ajunge la o
politic comun pentru Statele Unite, Marea Britanic, Franta si Israel. El a artat c nu
trebuia s ne grbim cu campania noastr militar, ci s folosim timpul spre a clarifica
posibilittile politice. Considera c timpul era copt pentru o astfel de reevaluare, cnd
Marea Britanic sttea n mijlocul fragmentelor politicii ei sfrmate att n Egipt, unde
Nasser nationalizase Canalul, ct si n Iordania, unde fortele antibritanice tocmai
cstigaser alegerile.
Francezii au ascultat spusele lui Ben-Gurion cu mare interes, dar ei n-au artat nici o
dispozitie de a fi deturnati de la subiectul palpabil al campaniei militare. Primul-ministru
al Frantei nu credea c americanii puteau fi convinsi c Nasser trebuia expulzat. El a spus
c ntotdeauna a fost nevoie de un interval de timp de doi ani nainte ca americanii s
nteleag vreo problem european, n primul rzboi mondial, ntelegerea a venit doar n
1917; n cel
207
de al doilea rzboi mondial, le-au trebuit din 1939 si pn n 1941 ca s ia parte la el.
Chiar gravitatea actiunii lui Nasser cu privire la Suez va fi nteleas doar n alti doi ani.
Mai mult, americanii erau realmente interesati doar n problemele legate de Uniunea
Sovietic.
Ministrul de externe Fineau a fost nc si mai realist dect Guy Mollet. El 1-a avertizat pe
Ben-Gurion c, ncercnd s rezolve toate problemele deodat, nu va rezolva nici una.
Nici Statele Unite, nici Marea Britanic nu erau acum pregtite pentru o examinare
fundamental a acestor probleme. Eden, e adevrat, a fost n mod sincer n favoarea
actiunii contra Egiptului, dar vremurile erau vitrege pentru dnsul. El trebuia s fac fat
opozitiei, n Parlament, din partea Partidului Laburist, si, de asemenea, n propriul su
partid si Cabinet. Cu ct mai lung avea s fie ntrzierea, cu att mai subred avea s fie
pozitia lui. Nasser, pe de alt parte, devenea tot mai puternic n fiecare zi, iar legturile
sale cu rusii deveneau tot mai strnse. Era acum deci timpul s se actioneze, sau ceasul
oportun avea s fie pierdut.
Pineau a citat trei factori n sprijinul actiunii imediate. Primul era tehnic: dup luna
octombrie, Marea Mediteran ncepe s fie furtunoas, fcnd ca debarcrile s fie
imposibile. Ceilalti doi factori erau politici. Din punctul su de vedere, Statele Unite nu
vor avea timp s se ocupe de Orientul Mijlociu n ajunul alegerilor prezidentiale din
noiembrie, asa nct trebuia profitat de sptmnile rmase ca s ne lansm operatiile.
Acelasi lucru era valabil pentru Uniunea Sovietic, acaparat acum de problemele interne
din Polonia si din celelalte republici populare.
Ben-Gurion a ncercat iarsi s-i ncline pe francezi spre o perspectiv politic
atotcuprinztoare, nu spre a rezolva toate problemele deodat, ci, spunea el, spre a o face
stadial. Prima era aceea de a avea convorbiri sincere cu Marea Britanic si a fi asigurati de
bunvointa ei. A doua era aceea de a aduce un regim mai rezonabil n Egipt, ceea ce
putea, de asemenea, s fie rspunsul la celelalte probleme ale Orientului Mijlociu. A treia
era aceea de a reorganiza Orientul Mijlociu. Acum noi aveam de-a face cu primele dou
stadii, dar trebuia s le parcurgem n contextul telurilor politice pentru viitor.
Deosebirea de atitudine dintre Ben-Gurion si francezi tinea n parte de deosebirile
personale de caracter. Ben-Gurion favoriza ntotdeauna o abordare cuprinztoare a

problemei, chiar si cnd lucrul acesta nu era necesar n atacarea unei probleme concrete.
Principala cauz a diferendelor, ns, consta n deosebirile de conceptie si n ntelegerea
obiectului ntlnirii. Francezii doreau s ajung la un aranjament care s poat face
posibil cucerirea militar a Zonei Canalului de ctre britanici si de ctre ei nsisi. BenGurion dorea mai mult dect att. ntr-adevr, rareori s-a ntmplat ca n
208
acei ani primul-ministru al Israelului s se consulte cu conductorii Frantei si Marii
Britanii asupra unui eveniment politic si cele trei tri s ajung la un punct de plecare
comun. El dorea s exploateze aceast oportunitate spre a ncerca s realizeze o politic a
acordului care s cuprind toate problemele Orientului Mijlociu.
Ministrul de externe a luat din nou cuvntul, ca s readuc discutia la problemele practice
ale campaniei Suezului. I-a succedat ministrul Bourges-Maunoury, care a explicat c dac
acea companie nu era lansat n cteva zile, Franta era nevoit s bat n retragere. Ea nu
putea continua s tin fr rost vase comerciale si unitti ale armatei mobilizate pentru
operatiune. Ct priveste temerile Israelului, Bourges-Maunoury, ca ministru al aprrii
din Franta, era gata s garanteze c navele de rzboi franceze vor salvgarda coasta
Israelului si chiar i vor da ajutor cu aprarea antiaerian. El era, de asemenea, gata s
consimt ca unitti ale fortei aeriene franceze s fie stationate n Israel si, dac era
necesar, s ia parte la aprarea aerian.
La ora 7 P.M., au sosit ministrul de externe britanic Selwyn Lloyd si un functionar
superior din Ministerul Afacerilor Externe, dar ei nu au intrat imediat n sala de ntlnire.
S-au nchis ntr-o alt camer, unde au fost pusi la curent de ctre delegatia francez
asupra pozitiei Israelului. Francezii s-au ntors fr ei si am continuat convorbirile.
Oricum, ajunsesem ntr-un impas si nu prea s apar nici o cale de iesire. Ben-Gurion nu
era pregtit s accepte propunerile britanice si a spus c mai degrab avea s plece n
Israel dimineata. Prea fr sens s rmn. Bourges-Maunoury, din parte-i, a anuntat c
se vedea nevoit s ia n considerare lsarea la vatr a unittilor sale destinate campaniei
de la Suez n cazul n care nu se lua rapid o decizie pozitiv.
Fineau a dat din nou citire principalelor miscri prevzute si programului sugerat de
britanici:
Israelul s nceap actiunea militar contra Egiptului.
Ultimatum franco-britanic adresat Egiptului si cerinta ca Israelul s se retrag din Zona
Canalului.
Bombardarea aerodromurilor egiptene dup expirarea termenului fixat de ultimatum.
S-a decis s se efectueze o convorbire cu britanicii, iar de data aceasta ni s-a cerut s
participm. Ben-Gurion si eu reprezentam partea israelian. Aceast prim ntlnire
tripartit a durat o or si jumtate si a fost reluat dup o scurt ntrerupere pentru cin.
simon Peres ni s-a alturat pentru a doua parte a sedintei, care a luat sfrsit ctre miezul
noptii, cnd Selwyn Lloyd a plecat la Londra ca s transmit primului-ministru britanic
sugestiile noastre.
209
A fost o ntlnire stranie, n remarcile lor initiale, att Selwyn Lloyd ct si Ben-Gurion au
prezentat pozitii extremiste, desi la sfrsit ei au manifestat o surprinztoare disponibilitate
la compromis. Este posibil ca veritabila lor incapacitate de a se armoniza pe aceeasi
lungime de und s-i fi fcut s simt c era inutil s se angajeze n alte clarificri sau n
ncercri mutuale de persuasiune. Asa nct ei au mers direct la punctul final al concesiei.

Ministrul de externe britanic se poate foarte bine s fi fost un om binevoitor, plcut,

fermector, amiabil, n acest caz el a demonstrat aproape geniu n ascunderea acestor
virtuti. Modul su de a fi n-a fost mai putin contradictoriu, ntregul su comportament
exprima repulsie: pentru loc, companie si tem.
Remarcile sale initiale au sugerat tactica unui musteriu care se trguieste cu niste
negustori jecmnitori. El a spus c de fapt era posibil s se ajung la acord cu Egiptul
asupra Canalului Suez n rstimp de o sptmn. Convorbirile sale, la New-York, cu
ministrul de externe egiptean Fawzi au fost fructuoase, iar egiptenii consimteau s
recunoasc Asociatia Utilizatorilor Canalului Suez, s precizeze taxele Canalului n avans
si s accepte impunerea de sanctiuni, n concordant cu Carta ONU, dac si nclcau
angajamentele.
Dac toate erau att de bune si frumoase, atunci de ce era el aici? Pentru c a explicat
el un astfel de acord nu numai c ar fi esuat n slbirea lui Nasser, ci de fapt 1-ar fi
ntrit, si, dat fiind faptul c Guvernul Majesttii sale considera c Nasser trebuia
nlturat, era pregtit s ntreprind actiunea militar potrivit ultimei versiuni a planului
anglo-francez. Acesta reclama invadarea Sinaiului de ctre armata israelian, ale crei
unitti trebuiau s ajung la Suez n patruzeci si opt de ore. (Selwyn Lloyd a adugat aici
c expertii militari ai Marii Britanii au fost convinsi de ctre francezi c armata israelian
era capabil s fac aceasta), n acest interval de patruzeci si opt de ore, ultimatumul
anglo-francez urma s fie adresat ambelor prti, ordonn-du-le s se retrag de la Canal.
Dac Egiptul l respingea, avea s fie lansat atacul anglo-francez de capturare a Canalului
si de doborre a lui Nasser.
Marea Britanic nu va sri n ajutorul Egiptului ca urmare a atacrii acestuia de ctre
Israel. si nici nu va ajuta Iordania, n pofida tratatului de aprare anglo-iordanian, dac
Iordania ataca Israelul. Dar Marea Britanic ar fi ajutat Iordania dac aceasta ar fi fost
atacat de Israel.
Rspunsul lui Ben-Gurion a fost scurt si ferm. El a spus c a si respins planul schitat de
Lloyd. Israelul nu dorea s fie nfierat ca agresor si nici s fie destinatarul unui ultimatum
care s-i cear evacuarea zonei Canalului. Dac era ca Israelul s atace Egiptul conform
acestui plan, Egiptul putea reactiona prin bombardarea oraselor israeliene. Dac Israelul
lupta singur, nu
210
se putea exclude perspectiva ca voluntari" sovietici si cehi s fie expediati ca s
ntreasc forta aerian egiptean. De aceea rspunsul lui Ben-Gurion a fost c Israelul nu
trebuia s nceap rzboiul contra Egiptului, nici acum si n nici n vreo alt perioad.
Dac era ns atacat, s-ar fi aprat si n cele din urm ar fi nvins Egiptul, fie si cu costul
unor pierderi grele.
Ben-Gurion a explicat ce nu eram noi pregtiti s facem. Cu permisiunea sa, eu am
schitat ce eram pregtiti s facem si am prezentat planul nostru. Am spus c eram gata de
actiune represiv mpotriva Egiptului. De exemplu, la ora 5 P.M. a zilei D, o fort
israelian avea s treac granita spre a ndeplini o actiune limitat. Aceasta putea fi
ntreprins n vecintatea Canalului de ctre o unitate de parasutisti ce trebuia lansat n
spatele liniilor egiptene. Guvernele britanic si francez se puteau ntruni n aceeasi sear,
emitnd somatia ca egiptenii s-si evacueze fortele din Zona Canalului, deoarece prezenta
lor punea n pericol functionarea normal a Canalului. Ele puteau cere n acelasi timp
Israelului ca trupele sale s nu avanseze dincolo de Canal, iar noi am fi acceptat.

Deoarece noi, oricum, nici nu intentionam s-o facem, somatia n-ar fi avut nici o
important practic. Dac Egiptul respingea somatia de evacuare, unittile aeriene
britanice si franceze trebuiau s nceap bombardarea aerodromurilor egiptene n
dimineata urmtoare
Selwyn Lloyd n-a fost socat si nici mcar surprins de planul meu. El pur si simplu a
sustinut ca actiunea noastr militar s nu fie o ciocnire la scar mic, ci un adevrat act
de rzboi", altfel neavnd nici o justificare ultimatumul britanic, Marea Britanic putnd
s apar n ochii lumii ca agresor. Lloyd a accentuat c Marea Britanic nu putea admite
aceasta, deoarece ea avea prieteni ca trile scandinave, care n-ar fi vzut cu ochi buni ca
Marea Britanic s nceap un rzboi". N-am ndrznit s privesc n ochii lui Ben-Gurion
n timp ce Selwyn Lloyd emitea acest argument att de original. Cred c si-ar fi iesit din
fire. Dar el si-a stpnit mnia, desi nu si agitatia, noi toti auzind scrtitul scaunului su.
A luat apoi cuvntul Bourges-Maunoury, promitnd Israelului ajutor aerian francez. Ba
chiar a sugerat punerea n actiune a avioanelor franceze, n caz de necesitate, de la baza
din Cipru, la care Lloyd a rspuns fr zbav c el nu putea fi de acord.
Aceasta era prea mult pentru Ben-Gurion, asa nct el 1-a ntrebat pe Lloyd direct dac
Guvernul Majesttii Sale se gndise la paguba pe care orasele Israelului o puteau suferi n
cele dou sau trei zile cnd Israelul avea s fie singur pe cmpul de btlie. Lloyd prea
izbit de o astfel de neplcut ntrebare si a spus c venise la Paris numai pentru c crezuse
c va fi discutat
211
planul asupra cruia se czuse de acord ntre britanici si francezi, iar ajuns aici a fost
confruntat cu o nou sugestie.
Cu toate acestea, n pofida aparentei sale rezervri, era evident c Lloyd nu respingea
propunerea noastr. El a ntrebat din nou ce fort puteam trimite peste frontier. Fr a
metaforiza, 1-am asigurat c avea s fie un adevrat act de rzboi", n cursul
convorbirilor, Lloyd a spus c era posibil restrngerea timpului dintre actiunea noastr si
activarea fortelor lor, asa nct ei s emit ultimatumul n dimineata de dup ziua D si s
porneasc la actiune noaptea, dousprezece ore mai trziu, adic dup treizeci si sase de
ore de la deschiderea de ctre noi a campaniei.
Cnd Lloyd ne-a prsit, ctre miezul-noptii, am avut sentimentul c era posibil s
aruncm o punte peste prpastia dintre planurile noastre, dac prtile ar fi manifestat
bunvoint. Fineau, care n-avea motive s fie fericit cu privire la spiritul raportului pe
care Lloyd urma s-1 prezinte lui Eden, s-a dus el nsusi la Londra ca s-1 ntlneasc pe
primul-ministru al Marii Britanii, n seara urmtoare. El intentiona s revin la Paris n
ziua urmtoare, 24 octombrie, pentru recapitularea final.
Ben-Gurion mi-a permis s-mi prezint planul, dar eram constient de faptul c el evita s
se angajeze n acesta si c se referea n mod prudent la acesta ca la planul lui Dayan".
M temeam c rezerva sa nu era doar o miscare tactic fat de britanici si francezi, ci c
era realmente sincer si c el avea multe ndoieli n privinta planului.
nainte de a merge la culcare, m-am uitat peste telegramele sosite din Israel. Una din ele
m informa de perspectiva ca noul prim-ministru al Iordaniei s fie Suleiman Nabulsi, un
palestinian antibritanic care deja anuntase c avea s anuleze tratatul britanico-iordanian
si c Iordania avea s se alture comandamentului militar siriano-egiptean. O alt
telegram continea stirea c, drept pas ctre uniunea armatelor, avea s se deschid la
Amman, n acea zi, o conferint a sefilor de stat-major din Egipt, Siria si Iordania.

Presedinte al conferintei urma s fie Abd-el-Hakim Amr, seful statului-major al armatei

egiptene. Singurul gnd consolator care mi-a venit n minte la citirea acestor telegrame a
fost acela c, ajungnd la Londra, Selwyn Lloyd avea s gseasc pe masa sa de lucru
aceleasi stiri ncurajatoare.
n dimineata zilei de 23 octombrie, membrii militari ai delegatiilor francez si israelian
s-au ntlnit n casa lui Mangin. S-a vdit c membrii francezi care luaser parte nu
mprtseau impresia mea c prpastia putea fi acoperit de o punte. Ei socoteau c nu ne
apropiasem de un acord cu britanicii si credeau c negocierile intraser n impas.
Obstacolul n calea acordului dintre britanici si noi am spus nu era insignifianta
ciocnirilor
212
israeliano-egiptene, ci repulsia Marii Britanii de a ne considera un partener egal.
Parteneriatul" sugerat se baza pe conditia ca Marea Britanic si Franta s joace rolul de
politai, iar noi rolul de tlhari, ei rolul de sfinti, iar noi pe acela de ticlosi.
Francezii au spus c le prea ru c replica mea era att de descurajant, dar c si vor
ncerca norocul cu Ben-Gurion, la prnz, cnd delegatiile complete ale Frantei si
Israelului trebuia s se ntruneasc din nou n vila lui Bonnier de la Chapelle. Casa, la o
jumtate de or de mers cu automobilul de la Paris, era o constructie impuntoare a crei
valoare, pentru mine, consta n magnifica grdin n care era situat, n peluzele sale
mpodobite cu straturi de flori si nconjurate de livezi. Dac negocierile noastre esuau, cu
sigurant cauza nu avea s fie ospitalitatea. Nimeni n-a avut vreo plngere n aceats
privint si n special nu eu, n fata pomilor ncrcati de fructe.
Fineau si Bourges-Maunoury au sosit la prnz dup ce toat dimineata fuseser ocupati n
birourile lor. Se prea c n acele zile Providenta lucra din rsputeri la orchestrarea
afacerilor din Orientul Mijlociu. Dup lovitura dur dat Marii Britanii de Iordania, prin
instalarea unui premier antibritanic si plasarea armatei sale sub un comandament militar
comun, condus de Egipt, a venit rndul Frantei. Un vas egiptean, Athos, a fost prins cu
arme de contraband, trimise insurgentilor algerieni de ctre spionajul egiptean. S-au
fcut auzite proteste n Parlamentul francez mpotriva interventiei egiptene n afacerile
interne ale Frantei, iar ambasadorul francez la Cairo a fost rechemat. (Cu o zi mai nainte
ncepuse episodul Ben Bella, cnd un avion de vntoare francez determinase aterizarea
fortat a unui avion de pasageri marocan, care l avea la bord pe Mohammed Ben Bella si
pe patru lideri ai rebelilor algerieni). Evenimentele din Iordania si Africa de Nord au
sporit tensiunea international si au reliefat rolul de prim ordin al lui Nasser n activitatea
antioccidental.
ntre desert si cafea, Bourges-Mounoury si Pireau s-au rentors la diferendele noastre cu
britanicii. Selwyn Lloyd le spusese, dup ntlnirea tripartit din noaptea precedent, c
nu putea accepta sugestia noastr, asa cum era prezentat n planul Dayan". Cele dou
puncte problematice erau anvergura actiunii noastre militare, britanicii cernd ca noi s
ntreprindem un act de rzboi n toat puterea cuvntului", si durata perioadei dintre
declansarea de ctre noi a operatiunii si atacul anglo-francez asupra aerodromurilor
egiptene. Britanicii insistau ca aceasta s fie de patruzeci si opt de ore, dar era posibil
scurtarea ei la treizeci si sase de ore. Ei nu voiau s aud de nici o scurtare, pentru c
atunci ntreaga afacere a ultimatumului ar fi putut aprea drept o fictiune. Pineau trebuia
s plece n acea noapte la Londra si trebuia s ia cu el cuvntul nostru final".
213

I-am promis c va primi rspunsul nostru nainte ca el s plece, iar delegatia noastr s-a
retras pentru consultri interne. Astfel de consultri aveau loc din cnd n cnd la fiecare
dintre delegatii, a noastr si a francezilor, fie prin ntlnire formal ntr-o camer separat,
fie prin adunare informal ntr-un colt al slii de consiliu, ori prin schimb de note n
timpul sedintei comune. Dar exista o deosebire de natur n consultatiile noastre, generat
de deosebirea de conceptie a celor dou delegatii.
Francezii alctuiau un grup de prieteni, cu strnse legturi furite n zilele Rezistentei.
Tria autorittii lor era n mare parte produsul functiilor lor. Guy Mollet avea ultimul
cuvnt mai ales pentru c detinea postul de prim-ministru. Fineau determina politica
extern, iar Bourges-Maunoury obligatiile aprrii, n delegatia israelian, alctuit din
primul-ministru, directorul general din Ministerul Aprrii si seful de stat-major, nu
numai c diferenta de nivel ntre pozitiile noastre era mult mai mare, dar autoritatea
personal a lui Ben-Gurion pentru simon Peres si pentru mine era infinit mai mare dect
aceea reflectat de definitia formal a functiilor noastre. Delegatia noastr avea de fapt un
singur reprezentant: Ben-Gurion. El era ca un rabin traditional, iar noi, ajutoarele si
consilierii lui, i eram discipoli. De aceea chiar si consultatiile noastre interne erau, n
esent, nu discutii care s conduc la decizii, ci eforturi fcute de simon Peres si de mine
de a-1 convinge pe Ben-Gurion s accepte sugestiile noastre. Fceam lucrul acesta, de
regul, numai atunci cnd el manifesta interes si numai atta vreme ct el nsusi nu luase
deja o decizie final.
Cnd, n acea dup-amiaz, ne-am retras pentru o astfel de ntlnire privat, eram
constienti de importanta ei hotrtoare. Trebuia s-1 echipm pe Fineau cu formula
pentru cltoria sa la Londra, care avea s determine dac acea campanie a Suezului urma
s aib loc, ori va fi anulat. Dar Ben-Gurion nc nu-si formulase opinia dac, n
circumstantele date, Israelul se putea altura la rzboi. Desi el n-o spunea, era evident c
fusese dezorientat de ntlnirile de pn atunci. El era ndeosebi vexat de refuzul de a
vedea Israelul ca pe un partener cu pozitie egal, atitudine adoptat de Marea Britanic si
cu care Franta se mpcase. El a fost, de asemenea, descurajat de ezitarea liderilor Frantei
si, desigur, ai Marii Britanii, de a lua n discutie o politic comun pentru Orientul
Mijlociu, ntr-o astfel de dispozitie, Ben-Gurion nu era nclinat s arate o prea mare
flexibilitate si de a face concesii.
Consideram c exagera pericolul pentru Israel al celor treizeci si sase de ore sau patruzeci
si opt de ore cnd trebuia s nfruntm Egiptul singuri. Nu eram sigur dac credea
realmente n tabloul ntunecat pe care l zugrvea cu privire la avioanele egiptene care
fceau prpd si distrugeau orasele
214
Israelului sau dac erau n aceasta ratiuni tactice. Sau dac nu pregtea terenul pentru o
retragere din ntreaga afacere.
El a deschis consultrile cu ntrebarea dac gndeam c mai era ceva ce-i puteam sugera
lui Fineau s-i transmit lui Eden. Peres a venit cu ideea de a trimite un vas israelian de la
Haifa la Port Said. Egiptenii aveau fr ndoial s-1 opreasc si s-i mpiedice trecerea
prin Canal. Peres credea c o asemenea actiune putea oferi un bun pretext de rzboi si
pentru interventia anglo-fran-cez. Ben-Gurion a primit n tcere aceast propunere.
Ne-am ntors la subiectul divergentelor noastre cu britanicii. Am spus c nu trebuia s
privim acea zi si jumtate de lupt a Israelului singur ca pe o problem critic
irezolvabil. Din punct de vedere militar, dac acesta era obstacolul din calea campaniei

Suezului, atunci eu eram n favoarea acceptrii propunerii britanice.

Ben-Gurion a fcut observatia c Marea Britanic ne cerea nu numai s luptm singuri
ctva vreme, ci c trebuia s deschidem campania cu o fort de mari proportii si s
atingem zona Canalului. Unittile de parasutisti lansate n spatele liniilor inamice puteau
fi ncercuite, cum s-a ntmplat la Kalkilia, caz n care am fi suferit pierderi grele. Oare
am uitat noi starea de spirit a poporului nostru dup acea actiune?
I-am spus lui Ben-Gurion c publicul nostru a fost deprimat dup Kalkilia din cauz c ne
fuseser pricinuite pierderi considerabile ntr-o operatiune care nu decidea nimic.
Publicul stia c, n pofida actiunii si a pierderilor, terorismul avea probabil s continuie.
n ceea ce priveste campania proiectat, ns, situatia era diferit. Publicul putea s nu-i
perceap scopul din prima zi a btliei, dar pe msur ce anvergura i crestea, urmat de
actiunea anglo-francez, oamenii puteau recunoaste c era vorba de un rzboi decisiv si,
chiar dac pierderile erau mari, publicul avea s le ndure. Nu m ndoiam de faptul c
majoritatea poporului nostru ar fi privit aceast companie ca pe o oportunitate ce nu
trebuia pierdut. Dac era pierdut, trebuia s luptm singuri n viitor, iar pierderile
noastre puteau fi mult mai mari.
Am continuat cu o analiz a planului operational. Credeam c acesta avea un merit
intrinsec si c putea, de asemenea, s satisfac cerintele britanicilor. Am propus ca n ziua
D, dup amurg, s lansm un batalion de parasutisti n vecintatea Canalului, la Mitla, iar
n aceeasi noapte o brigad mecanizat s cucereasc pozitii la Nakeb si Kusseima, pe
granita egiptean. Coloana trebuia s nainteze a doua zi, capturnd localittile Tamad si
Nakl, pe calea spre Mitla, fcnd jonctiunea cu batalionul de parasutisti.
Conform acestui plan, nu trebuia s punem n functiune forta noastr aerian n prima zi,
cu exceptia lansrii parasutistilor, pe care trebuia s
215
ncercm s-o facem fr a fi identificati. Nu trebuia s atacm aerodromurile egiptene si
trebuia s cutm evitarea btliiJor aeriene, n afar de cazul n care erau atacate fortele
noastre terestre si chiar si atunci limitndu-ne la o acoperire aerian de protectie. Speram
ca n acest fel btliile din prima zi s fie strict locale. Aceasta i putea face pe egipteni s
aprecieze actiunile noastre doar ca pe o operatie de represalii pe scar mare, pe care ei nar fi dorit s-o transforme ntr-un rzboi n toat legea. Era improbabil ca ei s treac
frontiera si s bombardeze orasele si aerodromurile Israelului.
Acest plan i-ar fi satisfcut pe britanici, deoarece el continea elementele cerute de ei:
fortele noastre aveau s opereze n proximitatea canalului (Mitla se gseste la aprozimativ
treizeci de mile de Suez), iar ele erau destul de mari ca s comit ceea ce britanicii
numeau adevrat act de rzboi", cuprinznd un batalion de parasutisti, o brigad
mecanizat si escadrile de aviatie. Trebuia s le notificm britanicilor mrimea fortei
noastre, nu si locul lansrii parasutistilor si nici axa de miscare a brigzii mecanizate.
Aceasta nu era treaba lor. Ei fr ndoial gndeau c intentionam s operm de-a lungul
axei nordice El ArisKantara si nu n Sud, n zona desertic a Sinaiului.
Cucerirea pozitiilor notate n plan n decursul primei nopti era, de asemenea, o bun
deschidere pentru armata noastr, mai ales din cauz c obiectivul nostru de cpetenie era
sarm el-seik, la extremitatea sudic a Sinaiului, asa nct ne puteam continua naintarea
spre Sud. Ct priveste batalionul de parasutisti, el nu avea s fie izolat mult vreme.
Aveau s-i vin ntrire n cel mult patruzeci si opt de ore. Nu m asteptam s fie atacat n
prima noapte, asa nct ar fi trebuit s lupte singur nu mai mult de o zi.

Ben-Gurion a ascultat cu cea mai mare atentie detalierea planului meu, ale crui linii
principale i erau deja cunoscute din discutiile anterioare. Nu a fcut nici un comentariu,
exact cum procedase si la propunerea lui Peres. Era limpede c nu digerase ntreaga
informatie si c nc nu-si fcuse o opinie asupra problemei fundamentale dac, date fiind
conditiile prezente, campania era acceptabil pentru Israel. L-am ntrebat pe Ben-Gurion
dac i puteam prezenta lui Fineau sugestia mea. A admis c o puteam face, cu conditia de
a arta c era propunerea mea personal, fr a-1 angaja pe el n aceasta. A spus acelasi
lucru despre sugestia lui Peres de a se trimite un vas israelian la Port Said. Spre a face si
mai clar punctul acesta, Ben-Gurion s-a retras n camera sa, asa nct numai Peres si eu
am continuat ntlnirea cu Fineau si cu Bourges-Maunoury. Absenta lui Ben-Gurion
sublinia faptul c propunerile noastre nu aveau sustinere oficial.
Cnd am intrat n sala de conferint, i-am gsit pe francezi asteptndu-ne cu nerbdare.
Fineau s-a uitat la ceas, cci avea de rezolvat treburi la minister,
216
nainte de plecarea la Londra. Peres a expus sugestia sa, elabornd consecintele ce ar fi
decurs din ncercarea unui vas israelian de a trece prin Canalul Suez. Pineau a spus c
acesta putea fi un plan bun, dar c nu era ntelept s venim cu o nou schem n acel
stadiu, cci britanicii ar fi utilizat-o drept pretext de trgnare si poate chiar de
suspendare a ntregului proiect.
Am prezentat imediat planul meu, mpreun cu revendicrile Israelului, care decurgeau
din acesta. Nu am detaliat partea operational, ci pur si simplu am schitat-o n termeni
generali. Cnd am terminat, Pineau mi-a cerut s-mi repet propunerile, asa nct s le
poat nota n scris. Dup ce a fcut-o, mi-a citit notele sale si a spus c acestea aveau s-i
serveasc drept termeni de referint n convorbirea din acea noapte cu Anthony Eden. Am
accentuat c acestea erau sugestiile mele si c nu au fost aprobate de Ben-Gurion. El a
lsat la o parte aceasta si a remarcat cu convingere: stiu, stiu cum lucrati voi confratii".
L-am invidiat pentru certitudinea lui!
Pineau ne-a prsit spre a merge la Londra. Aveam s ne ntlnim a doua zi, la ntoarcerea
lui. Ben-Gurion a rmas n camera lui, iar Peres si eu ne-am ntors la hotelul din Paris si
am decis s ne lum o sear liber.
Pentru seara liber" ne-am dus n Montmartre, la un club de noapte numit Noua Er",
unde am stat nghesuiti ntr-un mic balcon, cu ochii la scen. Dar atunci cnd inima si
capul sunt absorbite ntr-o lume total diferit, devii indiferent chiar si n fata celui mai
exotic spectacol de strip tease" parizian. Ne-am mutat ntr-un mic bistrou, s bem ceva
cafea. Pe cnd plecam, am auzit o voce speriat exclamnd ntr-o ebraic galileean
neaos: Ei, bieti, stiti cine tocmai a trecut? Mose Dayan si simon Peres! Oare ce se
petrece? Trebuie s fie ceva secret, cci Dayan se ascunde n spatele unor ochelari
ntunecati!"
Ne promisesem o sear care s ne scuteasc de grij, dar cnd ne-am ntors la hotel nu neam putut mpiedica s ne gndim la problemele noastre. Eu am ncercat s recapitulez
pentru mine nsumi cum stteau lucrurile, din perspectiva pregtirii pentru ntlnirea
final si decisiv de a doua zi.
De la francezi noi puteam primi tot ajutorul aerian pe care ni-1 puteau da: dou sau trei
escadrile de avioane de vntoare. Consideram c ne puteam descurca cu acestea.
Divergentele de conceptie dintre britanici si noi se ascuti-ser si nu avea nici un sens s
continum s arm acel teren. Distanta dintre noi nu era mare, iar dac ei intentionau

realmente s se eschiveze, nu aveau s-o fac pe seama celor cteva ore diferent ntre
cerintele lor si planul nostru.
Problema era pozitia lui Ben-Gurion. Nu aveam nici o ndoial c reactia sa rece din acea
zi fat de planul meu nu fusese o poz tactic, cum gndeau unii, ci o reflectare a
ndoielilor si nelinistilor sale. El nc se mai lupta cu
217
ntrebarea fundamental: trebuia noi s mergem nainte sau nu? El dduse glas rezervelor
sale att n convorbirile noastre cu francezii, ct si la consultrile noastre interne. Pe de o
parte, el nu mprtsea optimismul francezilor n privinta pozitiei americane. Ba chiar a
ncercat de mai multe ori s-i conving s decaleze campania pn dup alegerile
americane ca s se asigure de acordul presedintelui Statelor Unite asupra actiunii. Pe de
alt parte, el era deceptionat de ezitarea francezilor de a lua n discutie o politic
cuprinztoare asupra Orientului Mijlociu. Era dezamgit nu pentru c el era respins, ci
pentru c era convins c singur campania militar, dac nu era parte a unei politici
generale logice, nu-si putea asigura telurile. Comportamentul Marii Britanii fat de noi,
departe de a fi unul de gentlemeni", trezea suspiciune si nencredere. Ben-Gurion nu era
absolut convins c dac se iveau complicatii cu alte state arabe, Marea Britanic n-ar fi
lsat balt Israelul ca s alerge n ajutorul Iordaniei sau Iraqului.
Pe de alt parte, eram sigur c el era la fel de constient ca si mine, dac nu chiar mai
mult, de importanta pentru noi a campaniei coordonate cu Franta si Marea Britanic,
mpotriva lui Nasser. El stia c aceasta putea duce la solutionarea unora din cele mai grele
probleme ale noastre, care cu greu ar fi fost solutionate fr campania proiectat.
Ct priveste planul militar, eram ncredintat c Ben-Gurion se temea de grelele pierderi
din primele zile, cnd trebuia s luptm singuri. El prea s presupun c la nceputul
ofensivei noastre forta aerian egiptean avea s trimit imediat bombardierele sovietice
Iliusin" s atace Tel Avivul si Haifa, cauzndu-ne masive pierderi n vieti omenesti si
mari distrugeri. Nu mprtseam aceste temeri. Fireste, nu era de asteptat s srim n ap
si s iesim de acolo complet uscati, dar socoteam c puteam evita necul. Credeam c
eram capabili s-i dm fazei initiale a operatiei noastre caracterul limitat de actiune de
represalii si, n acelasi timp, s facem ceea ce asteptau de la noi britanicii si francezii,
anume s imobilizm la Canal o fort important a inamicului. Egiptenii nu trebuiau s
recunoasc n aceasta nceputul unei campanii cuprinztoare.
Tocmai n conformitate cu acest scop am introdus dou modificri esentiale n planul
nostru operational original. Una privea deschiderea actiunii noastre terestre, care acum
trebuia s fie lansarea de trupe parasutate la Mitla si nu capturarea localittii El Aris.
Planul anterior prevedea, n prima faz, controlarea de ctre noi a Sinaiului nordic, asa
nct trebuia s se nceap cu un asalt asupra localittii El Aris, principalul oras de pe
principalul drum dintre Egipt si Israel. Acest drum se ntinde pe marginea nordic a
Sinaiului, mergnd de-a lungul coastei Mrii Mediterane, cuprinznd o cale ferat, o
218
sosea asfaltat, un aerodrom si surse de ap dulce. Regiunea din jur se afl, fireste, n
mna unor concentrri ale principalelor forte egiptene destinate frontului israelian.
Spre deosebire de El Aris, Trectoarea Mitla se afl n vecintatea captului sudic al
Canalului Suez, iar legtura sa geografic cu Israelul este un drum desertic nepavat, care
mparte n dou Peninsula Sinai. Acest drum era aprat de mici unitti egiptene, iar
trectoarea nssi era nepopulat. Socoteam de aceea c statul-major militar egiptean nu

va interpreta o lansare de parasutisti la Mitla mai mult dect un raid. Nu credeam c

comandantii armatei Egiptului puteau concepe posibilitatea unei campanii de cucerire a
Sinaiului care s nu nceap cu ncercarea de a lua sub control cele dou axe nordice, El
Aris si Bir Gafgafa. Pe deasupra, socoteam c n ziua urmtoare, cnd brigada noastr
mecanizat cucerea pozitii de aprare la Tamad si Nakl, pe axa Midia, egiptenii aveau s
vad evenimentul ca pe o miscare care s aduc cu bine napoi n Israel unitatea noastr
izolat la Mitla.
Cea de a doua modificare afecta activitatea noastr aerian. Nu trebuia s ncepem prin a
bombarda aerodromurile egiptene, ci trebuia s ne limitm, n primele dou zile, s dm
ajutor fortelor noastre terestre si s protejm cerul Israelului. Aceast modificare era si ea
destinat s ntreasc impresia egiptenilor c noi eram angajati ntr-o actiune limitat si
nu ntr-un rzboi la scar mare.
Fireste, existau unele riscuri n actionarea pe baza acestor ipoteze. Dac acestea se
dovedeau gresite, iar Egiptul lansa un atac aerian asupra oraselor Israelului, am fi pltit
scump ratarea sansei de a surprinde printr-un knock out forta aerian egiptean n timp ce
ea se mai afla la sol. Dar eu socoteam c lucrul acesta s-ar fi putut ntmpla doar dac
egiptenii si asigurau informatii de spionaj asupra planurilor noastre, n cursul normal al
evenimentelor, era ndoilenic ca Statul-Major egiptean s aib la nceput o idee precis
despre cele ce se ntmpl. Este adevrat c putea primi informatie de la unittile lor
atacate. Dar astfel de unitti adesea raporteaz prezenta unor mari formatiuni israeliene
chiar si atunci cnd sunt confruntate cu nimic mai mult dect un pluton. Cartierul general
egiptean este astfel deja obisnuit cu alarmele false. Numai n dimineata urmtoare, cnd
realitatea avea s confirme semnalul, trebuia seful de stat-major egiptean s-si ia n
considerare reactia, n mod cert el nu va ezita s-si pun toate fortele n actiune mpotriva
unittilor israeliene care au ptruns pe teritoriul egiptean, dar nu credeam c avea s-si
trimit imediat avioanele s bombardeze Tel Avivul.
Prea rezonabil predictia c, n prima zi de lupt, btliile aveau s fie localizate pe axa
Nakl-Mitla. O zi mai trziu, n zori, era de asteptat lansarea
219
n actiune a fortelor britanice si franceze. Dac aceasta avea realmente loc, noi trebuia s
fim capabili s ne extindem operatiunile n dou directii: s continum avansul n Sud,
spre sarm el-seik, si s atacm n Nord, la Rafa si El Aris. Dar dac planul esua din vreo
cauz oarecare si noi eram nevoiti s oprim campania, puteam evacua unitatea noastr de
la Mitla pe axa Nakl-Tamad, care avea s se afle sub controlul nostru. Se va socoti c neam angajat doar ntr-o actiune de represalii si c, o dat ce aceasta a fost ndeplinit,
fortele noastre s-au ntors n Israel. Cu aceste reflectii n minte am adormit eu n acea
noapte.
n dimineata urmtoare, n ziua de 24 octombrie, simon Peres si eu am fost convocati de
Ben-Gurion pentru consultatii finale. Ne-am dus la casa unde sttea si 1-am gsit
bucurndu-se de dimineata de toamn nsorit, n grdin, nainte de a aborda principalele
probleme, mi-a cerut s-i explic nc o dat principalele miscri din planul operational pe
care l propusesem. Lucrul acesta trebuia s fie fcut cel mai bine cu ajutorul unei schite
cartografice care s arate localizarea si miscarea fortelor noastre, ca si principalele
obiective militare. Nu aveam hrtie la mine, asa nct simon Peres a scos un pachet de
tigri si mi 1-a nmnat. Era destul de bun si acesta si pe el am trasat schita triunghiular
familiar a Peninsulei Sinai, mrginit la Vest de Golful Suez, la Est de Golful Aqaba, iar

la Nord de Marea Mediteran. Am marcat-o cu trei sgeti. Cea din centru mergea prin
mijlocul Sinaiului, tintind Vestul. Aceasta reprezenta zborul trupelor de parasutisti ce
trebuiau lansate la Mitla si linia de naintare a brigzii mecanizate care trebuia s fac
legtura cu para-sutistii. Sgeata paralel de deasupra arta miscarea spre Vest a
blindatelor n Nordul Sinaiului, de-a lungul coastei Mediteranei. Cea de a treia sgeat
arta naintarea spre Sud a fortei mobile, n directia sarm el-seik. Eram mai degrab
bucuros c nu aveam atunci la dispozitie o hart propriu-zis. Pe cutia de tigri, alb si
neted, nu era nici urm de munte, dune de nisip sau vale seac, planul arta simplu si
foarte lesne de adus la ndeplinire.
Cu acea schit grosolan n fata noastr, i-am descris lui Ben-Gurion, n linii mari,
miscrile pe care le aveam n vedere n campanie, dac el decidea s mergem nainte.
Dac avea s-o fac sau nu, eu nu puteam spune n acel moment, desi dorinta sa expres
de repetare a informatiei militare era ncurajatoare.
Apoi el ddu la iveal o foaie pe care scrisese un numr de ntrebri pe care le pregtise
pentru aceast ntlnire. Pe msur ce ni le citea, spiritul meu se linistea, cci ele erau n
cea mai mare parte cum", ce" si cnd" sau dac", fiind evident faptul c luase o
decizie pozitiv privind alturarea noastr la campanie.
220
ntrebrile puse de el pot fi deduse din rspunsurile pe care eu i le-am dat:
Ziua D pentru armata israelian trebuia s fie luni 29 octombrie 1956, ora 5 P.M.
Ziua D pentru britanici si francezi trebuia s fie miercuri.
Ca rspuns la respingerea de ctre Egipt a ultimatumului, fortele britanice si franceze
aveau s bombardeze aerodromurile egiptene n zorii zilei de miercuri 31 octombrie, iar
vineri 2 noiembrie aveau s fie debarcate dou brigzi franceze.
Pe ct stiam, fortele britanice si franceze dispuneau de un total de 4 brigzi de
infanterie, 400 de avioane de vntoare si 120 de avioane de bombardament.
Nu stiam dac intentionau s controleze ambele laturi ale Canalului sau numai malul
vestic.
C aveau s mrsluiasc la Cairo, n caz de necesitate, asta n-o stiam, iar eu m
ndoiam c o vor face.
Francezii spuneau c fortele lor trebuiau s rmn, mpreun cu cele britanice, n Zona
Canalului, nelsnd fortele egiptene s treac n Estul acestuia sau fortele israeliene s
treac n Vest.
Ct priveste planurile lor de viitor n legtur cu Peninsula Sinai, tot ce stiu este ceea ce
mi-a spus secretarul lui Selwyn Lloyd la cin: Sper c nu visati s profitati de acest
prilej ca s luati Sinaiul".
N-am nici o idee dac egiptenii vor instala un nou regim.
n ceea ce priveste faptul dac Marea Britanic garanteaz neutralitatea Iordaniei si
Iraqului, Selwyn Lloyd a spus c britanicii nu ar vedea cu ochi buni un atac israelian. Dar
dac noi am fi fost atacati de Iordania si am face uz de represalii, Marea Britanic nu avea
s intervin.
Despre ce se va ntmpla cu fortele britanice de la Amman si Aqaba, eu credeam c vor
rmne pe loc.
Ni se va permite s capturm strmtorile Tiran? Francezii au spus neaprat" si ne-au
mai spus c britanicii nu vor fi mpotriv dac noi cuceream portiuni din Sinai la Est de
Canal. Secretarul lui Selwyn Lloyd a spus, de asemenea, c britanicii nu vor obiecta n

privinta micilor ajustri de frontier pe care le puteam face n cursul campaniei.

Ce fel de formatiune trebuia s trimitem noi la Canal n ziua D? Nu mai putin de un
batalion, dar eu credeam c britanicii ne-ar putea cere cel putin o brigad. Noi eram
interesati s utilizm o fort mic.
Eram de prere c trebuia s amnm capturarea Gzei si a Rafei pn cnd unittile
egiptene de acolo vor fi avut sansa s digere stirile n legtur cu cele ntmplate n Zona
Canalului.
221
Fortele egiptene din Fsia Gaza si din zon constau din dou divizii, dintre care una
palestinian. Consideram c luni si marti, dup nceperea actiunii noastre si nainte de
atacul anglo-francez, ntririle egiptene vor curge suvoi din Vest spre Est, adic din Egipt
n Sinai si Gaza. Dup ziua de miercuri, cnd aliatii nostri aveau s intre n actiune,
miscarea egiptean trebuia s-si inverseze directia, n sensul retragerii n Egipt.
Consultatiile au durat pn la ora 2 P.M., Ben-Gurion continund s sondeze si s ntrebe.
Cnd ne-am ridicat si eram pe punctul de a pleca, el a spus, aproape ca pe un gnd
ntrziat: Planul lui Mose este bun. El salveaz vieti omenesti". Ct ai clipi a crmit-o la
alt subiect care, n mod vdit, l intrigase chiar de cnd l citise pe Procopius n avionul
care ne adusese n Franta. M mir a spus el cum de a putut subzista un regat
evreiesc la lotvat fr ap. De ce evreii aproape c 1-au nimicit pe Moise n legtur cu
problema apei de but".
La ora 4 P.M., ministrul de externe Fineau s-a ntors de la Londra, iar noi am fost chemati
n sala de conferint. Pineau a anuntat c reprezentantii Marii Britanii trebuiau s
soseasc n decurs de o or si c el credea c era posibil s se ajung la un aranjament
final. Se ntlnise cu Anthony Eden si, asa cum spera, gsise abordarea sa mult mai
cordial dect aceea a lui Lloyd.
Ct priveste pretextul cerut de britanici, ei au subliniat din nou c acesta trebuia s fie un
autentic act de rzboi". Britanicii erau de acord s devanseze programul si s intre n
actiune n noaptea de 30 octombrie, adic la ora 4 A.M., n zorii zilei de miercuri. Ei erau,
de asemenea, de acord ca n redactarea ultimatumului s fie inclus un paragraf cu privire
la ncetarea focului, asa nct orice bombardare egiptean subsecvent a tintelor israeliene
s fie considerat drept o nclcare a conditiilor ultimatumului.
n afar de somatia ca ambele armate s se retrag de la Canal, ultimatumul trebuia s
contin cerinta special ca fortele armate britanice si franceze s intre n Zona Canalului,
n mod cert egiptenii nu aveau s fie de acord cu aceasta, asa nct nu exista nici o sans
ca ei s accepte ultimatumul. Somatiile ctre Israel si Egipt nu trebuia s contin cuvntul
ultimatum". Termenul utilizat trebuia s fie apel". Israelului avea s i se cear doar s
nceteze focul si s se retrag de la Canal.
La ora 4,30 P.M. au sosit reprezentantii britanici. Unul dintre ei era domnul Logan, care
ne fusese prezentat anterior drept secretar al lui Selwyn Lloyd. Cu el, ca sef al delegatiei,
era un alt secretar", Patrick Dean. Nivelul acestei delegatii fusese fr ndoial redus
prin nlocuirea de ctre un functionar al Ministerului de Externe a ministrului de externe,
dar, din punct de
222
vedere practic, eram de prere c absenta lui Selwyn Lloyd nu nsemna nici o pierdere.
nainte de sosirea britanicilor, ne asezasem n fotolii confortabile, ntr-un colt al slii.
Acum ne-am rnduit n jurul mesei rotunde, iar ntlnirea a cptat un aer oficial. Fineau

a deschis sedinta si a prezentat principalele puncte asupra crora se czuse de acord din
partea tuturor. Ben-Gurion a ridicat problema ajutorului britanic pentru Iordania dac
aceasta ar fi atacat Israelul. El a anuntat, de asemenea, intentia noastr de a pune mna pe
Strmtorile Tiran, care erau Canalul de Suez al Israelului". Britanicii s-au interesat de
planul nostru operational, dar eu am refuzat s le dau detalii. Am spus doar c ne vom
ndeplini angajamentele, la timpul, locul si cu mrimea convenit a fortelor noastre. Nici
francezilor nu le-am dat detalii, spunnd doar c unitatea noastr de parasutisti va fi
lansat mai aproape de orasul Suez dect de Port Said.
La ora 5 P.M., un mic grup dintre noi s-a retras ntr-o ncpere vecin ca s rezume
discutiile. Din partea Israelului participam eu si un ajutor, atasat militar. Mergea greu, iar
treaba noastr a durat dou ore. Cnd am isprvit, a nceput s se aud tcnitul
profesional al unei masini de scris dintr-o ncpere alturat.
Principiile planului care a rezultat erau urmtoarele:
n dup-amiaza zilei de 29 octombrie, fortele israeliene trebuiau s lanseze un atac pe
scar mare asupra fortelor egiptene, cu scopul de a ajunge n Zona Canalului n ziua
urmtoare.
Aflnd de aceste evenimente, guvernele Marii Britanii si Frantei, n ziua de 30
octombrie 1956, aveau s adreseze guvernelor Egiptului si Israelului, n mod separat si
simultan, apeluri formulate n spiritul urmtoarelor coordonate de baz:
Ctre guvernul Egiptului:
ncetarea absolut a focului.
Retragerea tuturor fortelor la zece mile de Canal.
Acceptarea ocuprii temporare a pozitiilor-cheie la Canal de ctre forte anglo-franceze,
n scopul de a garanta trecerea prin Canal a vaselor tuturor natiunilor, pn cnd va fi
asigurat o reglementare final.
Ctre guvernul Israelului:
ncetarea absolut a focului.
Retragerea fortelor sale la zece mile de Canal.
Trebuia s se raporteze guvernului Israelului c guvernele Frantei si Marii Britanii au
cerut guvernului Egiptului s fie de acord cu ocuparea temporar a pozitiilor-cheie de la
Canal de ctre forte anglo-franceze. Dac unul
223
dintre cele dou guverne respingea apelul sau nu-si ddea acordul n curs de
dousprezece ore, fortele anglo-franceze se vedeau obligate s ia msurile necesare spre a
asigura realizarea cerintelor lor.
Guvernului Israelului nu trebuia s i se cear s aduc la ndeplinire conditiile apelului
n cazul n care guvernul Egiptului nu accepta conditiile apelului pe care avea s-1
primeasc.
Dac guvernul Egiptului refuza s dea curs conditiilor prezentate, n timpul specificat,
fortele anglo-franceze trebuia s lanseze un atac asupra fortelor egiptene n primele ore
ale zilei de 31 octombrie 1956.
Guvernul Israelului va trimite forte care s ia n stpnire trmul vestic al Golfului
Aqaba si insulele Tiran si Sanapir, n scopul de a asigura libertatea navigatiei n acel golf.
Israelul nu trebuia s atace Iordania n perioada operatiunii mpotriva Egiptului. Dar
dac, din ntmplare, Iordania ataca Israelul n acest timp, guvernul britanic nu va da
ajutor Iordaniei.

Ben-Gurion era ncordat si n-a fcut nici un efort de a-si ascunde ncordarea. El a citit si
recitit articolele planului cu scrupulozitate, ncruntndu-si sprncenele ntr-o furibund
concentrare si murmurnd pentru sine fiecare cuvnt. Apoi a mpturit cu grij hrtia si a
bgat-o n buzunarul interior al jachetei sale.
Importanta esential a planului consta n faptul existentei lui reale. El preciza actiunile
participantilor la campanie si scopurile pe care fiecare dorea s le ating, n ceea ce
priveste scopurile, exista o vdit paralel ntre telul anglo-francez de a detine Canalul
Suez ca s asigure trecerea liber pentru toate natiunile si telul israelian de a detine
trmul vestic al Golfului Aqaba si insulele Tiran si Sanapir ca s asigure libertatea de
navigatie pe acea ntindere de ape. Singura deosebire substantial era c n timp ce
ocupatia anglo-fran-cez a Zonei Canalului era calificat drept temporar, despre coasta
Golfului Aqaba se spunea s fie stpnit nu stpnit temporar.
Exista si o alt paralel. Israelul nu avea s fie partener la capturarea Zonei Canalului, asa
nct guvernele britanic si francez i notificau intentia lor de a stpni Canalul. Tot asa,
britanicii si francezii nu aveau s fie parteneri la capturarea trmului vestic al Golfului
Aqaba. Israelul avea s fac singur lucrul acesta, asa nct trebuia s-1 aduc n atentia
Frantei si Marii Britanii.
De asemenea, demn de atentie, din punctul de vedere al Israelului, era faptul c planul
rezolva problema ultimatumului. El ndeprta orice ingredient de amenintare si
avertisment la adresa Israelului si punea apelul anglo-francez la locul su, ca parte a
planului general de actiune, n felul acesta, doar n
224
privinta Egiptului apelul avea semnificatia unui ultimatum, n timp ce pentru Israel era
parte a procedurii.
Acum, dup ce decizia fusese luat, fiecare moment era pretios. M-am furisat din sala de
conferint si i-am trimis un semnal extraurgent" sefului meu de operatiuni: Bune
perspective pentru Operatiunea Cades ct de curnd. Mobilizeaz unittile imediat.
Asigur secretul mobilizrii. Las impresia c mobilizarea este determinat de intrarea n
Iordania a fortelor iraqiene. Plecm la noapte, sosim mine, dimineata".
Cnd m-am ntors n sala de conferint, i-am gsit pe toti cuprinsi de o tensiune nervoas
si parc nestiind ce s fac. Plnuirea lansrii unei campanii nu era un eveniment care s
fie srbtorit cu ciocniri de pahare si glume camaraderesti. Cu toate acestea, exista un
sentiment general de profund satisfactie c efortul fusese fructuos. Primii care au plecat
au fost britanicii, mormind cuvinte de politete colorate de un umor nu tocmai inteligibil.
Noi am fost urmtorii care am strns minile gazdelor noastre franceze, fcnd-o cu
sincer cldur. Ben-Gurion a urcat n camera lui, iar noi ne-am dus la hotelul nostru din
Paris.
Am sosit n Israel la amiaza zilei de 25 octombrie si am mers direct la cartierul general al
Statului-Major General, n avion am redactat mai multe ordine si instructiuni pentru
Statul-Major si comandantii din teren, care trebuiau emise fr nici o ntrziere. Cel mai
important ordin era destinat Sectiei Operatiuni, iar eu eram acum pentru prima dat
competent s dau directive clare n cadrul campaniei, n ceea ce priveste ordinea sa
operational.
Acest nou ordin stabilea ziua D si ora H si, de asemenea, modifica trei dintre
instructiunile continute n ordinul operational initial. Prima modificare privea paragraful
asupra scopurilor. Acum accentul era pus pe aparitia unei amenintri la Canalul Suez, n

concordant cu angajamentul nostru n plan, iar apoi urmau cele dou obiective
fundamentale: capturarea Strmtorilor Tiran si nfrngerea fortelor egiptene.
Am avut de multe ori discutii cu Ben-Gurion asupra acestui din urm punct, n cursul
sederii noastre la Paris. Era clar c nu aveam nici un interes n nimicirea fortelor
inamicului", cum era de obicei cazul celor mai multe armate n formularea scopurilor
rzboiului, n starea de lucruri ce exista ntre Israel si vecinii si, cel mai bine era s se
verse ct mai putin snge posibil. De aceea am stabilit c scopul nostru era nruirea
ordinii de btaie a fortelor egiptene si cauzarea prbusirii lor". Aceasta nsemna ca armata
noastr s pun mna pe rscruci de drumuri, pe amplasamentele dominante si pe
fortificatiile-cheie care aveau s ne dea controlul asupra zonei si prin aceasta s-1
constrng pe inamic s capituleze.
225
Cea de a doua modificare n ordinul operational afecta fazele actiunii noastre, n loc s
ncepem cu cucerirea Sinaiului de Nord, trebuia s ncepem cu regiunea sa central, pe
axa NaklMitla, prin lansarea de parasutisti Ia Mitla.
A treia modificare privea utilizarea fortei aeriene. Spre deosebire de planurile anterioare,
campania nu avea s se deschid cu un atac aerian israelian. Forta aerian trebuia s
transporte parasutistii n zona de lansare si s mentin starea de alert la aerodromuri.
Dac egiptenii si puneau aviatia n actiune, noi trebuia s ncercm, n cele dou zile
cnd luptam singuri, s limitm rzboiul aerian la regiunea atacat de inamic. Cnd am
cobort din avion, la ntoarcerea de la Paris, speram ca acestea s fie singurele modificri
finale. Mai erau doar patru zile pn la declansarea campaniei.
15
CAMPANIA DIN SINAI
Trebuia s luptm pe vasta ntindere a Sinaiului, n Nord pe jumtate desert, n Sud pe
jumtate muntos, de netrecut; o ntindere de trei ori mai mare dect a Istraelului.
Obiectivele noastre erau s neutralizm amenintarea armat egiptean si terorismul fedain
din Fsia Gaza si s obtinem controlul cheii de bolt a zonei, localitatea sarm el-seik,
lng extremitatea sudic a peninsulei. Prin capturarea acestei localitti, n mod automat
aveam s punem capt blocadei egiptene a Golfului Aqaba, scop de cpetenie al
campaniei noastre. Dar puteam s ajungem la sarm el-seik si s-1 lum n stpnire doar
dac nfrngeam armata egiptean n ntregul Sinai, deoarece singurul drum ntracolo se
afla pe marginea vestic a peninsulei, de-a lungul Golfului Suez stpnit de egipteni.
sarm el-seik domin vitalele strmtori Tiran, prin care trebuie s treac vasele din Orient
si din Africa de Est ca s ajung n Golful Aqaba si n orasul israelian Eilat. Dac vasele
puteau s fac acea cltorie, atunci Eilatul putea deveni un mare port, iar prin aceasta s
aduc la viat ntregul Negev. Strm-torile nsele sunt formate din coasta Sinaiului, pe de
o parte, si mica insul Tiran, pe de alt parte, ntre acestea, culoarul navigabil pentru vase
oceanice are doar o ltime de 650 de picioare. Astfel egiptenii aveau posibilitatea s
blocheze strmtorile prin simpla instalare a ctorva tunuri pe promontoriul pustiu aflat la
o distant de trei mile de sarm el-seik.
Descriind campania, am extras din jurnalul pe care 1-am redactat n acel timp.
Campania a nceput dup-amiaz trziu, n ziua de 29 octombrie, cnd un batalion de 395
oameni, din Brigada 202 parasutisti, a fost lansat lng captul estic al Trectorii Mitla,
adnc n Sinai, la aproximativ treizeci de mile de Canalul Suez. Ei au fost adusi la ora
5,20 P.M., n saisprezece avioane de transport Dakota", care au zburat la o altitudine

joas peste desertul Sinai, spre a scpa de radarele egiptene. Numai cnd s-au apropiat de
zona lansrii,
227
exact la dou minute de zbor de bazele aeriene egiptene, au luat nltime n asa fel nct
s permit deschiderea parasutelor. Dou ore mai devreme, ntr-o operatiune de groaz
menit s buimceasc reteaua de comunicatii a inamicului, patru dintre Mustang"-urile
noastre cu motoare cu piston au zburat deasupra Sinaiului si au tiat cu elicele si aripile
lor liniile telefonice aeriene, ridicate doar la 4 yarzi fat de nivelul pmntului.
Intre timp, celelalte batalioane de parasutisti ale brigzii s-au concentrat la granita
iordanian, simulnd un atac care s-i induc n eroare pe egipteni si pe aliatii lor. Acesti
soldati trebuiau apoi s strbat mai mult de 65 de mile prin desertul Negev, de la granita
estic la cea vestic a Israelului, nainte de a ncepe btlia lor n Sinai. Ei au fcut
aceasta n nou ore si au pierdut multe vehicule care s-au avariat sau au rmas n terenul
nisipos. Dar comandantul de brigad, Arik saron, nu a mrturisit nici una din dificulttile
sale, ca s nu stea n drum. Cu sau fr vehicule, coloana trebuia s nainteze si el a
naintat nestvilit ctre cea dinti pozitie egiptean din Sinaiul central, Kuntilla. Egiptenii
au fugit la apropierea lor. Coloana a mnat ctre Vest, adnc n Sinai, trecnd peste
drumuri desertice haine, care au luat alt vam de vehicule pe roti si alte patru tancuri, n
cele din urm, cu doar dou din cele treisprezece tancuri, brigada si-a atins proximul
obiectiv situat la 25 de mile mai departe, fortreata Tamad, unde au dat prima mare
btlie. La bordul autoblindatelor lor, parasutistii s-au npustit peste santuri si prin
cmpurile minate si au croit-o de-a dreptul n pozitiile bine fortificate si echipate ale
egiptenilor. Dup patruzeci de minute de lupt nversunat, Tmdui a czut. Soarele ne-a
fost de ajutor, strlucind n spinrile oamenilor nostri si n ochii aprtorilor.
Pe cnd btlia aceasta era n toiul ei, alte unitti din brigada lui saron au naintat spre
urmtorul bastion important al inamicului, Nakl, capturndu-1 n douzeci de minute.
Curnd dup aceea, primul batalion al brigzii, la 180 de mile de punctul su de plecare,
a fcut legtura cu batalionul-frate care fusese parasutat lng Trectoarea Mitla cu
douzeci si patru de ore mai nainte. Axa sudic era acum asigurat si, o dat cu aceast
miscare n campanie, noi nvluisem toate pozitiile egiptene din Nord-Estul Sinaiului, iar
batalionul care fusese lansat la Mitla nu mai era n pericol de a fi ncercuit.
Intr-o alt actiune din acea prim noapte a fost capturat si pozitia sudic Nakeb, de la
granita NegevSinai. Iar-n dimineata urmtoare, devreme, Brigada a 4-a israelian a
pus mna pe rscrucea vital Kusseima, de asemenea lng granita NegevSinai, la
Nord de Kuntilla, deschiznd astfel o poart aditional n Sinai, de la Est, si amenintnd
flancul sudic al puternicelor forte egiptene situate imediat la Nord. Capturarea Kusseimei
completa faza de deschidere a operatiunilor noastre. Cele patru obiective pe care le
stabilisem pentru prima noapte a campaniei se gseau n minile noastre.
228
CAMPANIA DIN SINAI
MAREA MEDITERAN
229
Militarii egipteni au reactionat la aceast prim faz asa cum m-am asteptat. Ei pur si
simplu nu au exploatat avantajul lor de masiv superioritate n arme si echipament rusesc
si mult mai marea lor fort aerian, prevzut cu cele mai noi tipuri de avioane de
vntoare cu reactie sovietice si cu bombardiere de aceeasi provenient, n fortretele lor,

trupele egiptene au opus initial rezistent, dar cnd fortele noastre le-au atacat si au vzut
alte unitti ocolin-du-le pozitiile spre a le ncercui, au preferat mai degrab s o ia la fug
dect s lupte. Iar odat ce oamenii nostri le-au strpuns liniile de aprare, soldatii
inamici care rmseser s lupte au ales capitularea n loc de angajarea n lupt corp la
corp. n aer, de asemenea, previziunea noastr asupra ripostei egiptene s-a dovedit
corect: dac noi nu le vom ataca aerodromurile, ei nu-si vor extinde operatiunile dincolo
de granitele Sinaiului. Oricum, aviatia egiptean nu a valorificat avantajul faptului c
bazele lor aeriene se gseau mult mai aproape de cmpul de lupt dect ale noastre si c,
n felul acesta, avioanele lor puteau petrece mai mult timp deasupra zonei de btlie, ntradevr, ele au hrtuit fortele noastre terestre, dar se ndeprtau cnd era vorba s se
ntlneasc cu avioanele noastre si ncercau s evite btlia aerian, n primele ore ale
diminetii, forta aerian egiptean a avut o zi de zburdlnicie, atacnd brigada 202, total
expus, care avansa ftis spre Mitla. ns atunci cnd forta noastr aerian a nceput
patrulrile de protejare a coloanei si a fcut-o aproape fr ntrerupere, avioanele egiptene
le ocoleau. La urma urmelor, nu avioanele, ci pilotii erau cei care trebuiau s dea btlia.
M aflam n Sud cnd a venit stirea c unitatea de recunoastere a Brigzii a 7-a tocmai a
luat controlul asupra importantului defileu Deika, o trectoare ngust la circa
cincisprezece mile Vest de Kusseima, lng granita Negev Sinai. Aceasta nsemna c
brigada, principalul corp de blindate al fortei centrale de soc, putea acum porni din
ariergard asupra fortretii-cheie Abu Ageila. Urmtoarele dou zile aveau s se
dovedeasc cruciale, deoarece trebuia s dm btlii majore n sectorul nordic al
Sinaiului, unde egiptenii si concentraser majoritatea fortelor lor. Trebuiau s fie btlii
decisive.
Rentorcndu-m din Sud la Marele Cartier General, am aflat c fortele anglo-franceze siau amnat atacul si c nu vor ncepe bombardarea bazelor aeriene ale Egiptului n ziua de
31 octombrie, asa cum fusese plnuit. M-am dus s-1 vd pe Ben-Gurion, care sttea la
pat bolnav de grip si care era foarte ngrijorat de efectul pe care acea tergiversare l
putea avea asupra situatiei oamenilor nostri la Mitla. Reactia lui imediat a fost aceea de
a cere ca ei s fie retrasi chiar n acea noapte, n mod evident si amintea de episodul de la
Kalkilia si era ngrijorat c parasutistii de la Mitla puteau fi si ei ncercuiti adnc n
teritoriul inamicului. Am ncercat s-1 linistesc. Chiar dac britanicii
230
si francezii si revocau invazia, eram ncredintat c puteam continua campania noastr,
iesind victoriosi. Am argumentat c mai degrab dect s ne retragem de la Mitla, fortele
noastre de acolo s fie ntrite, iar eu speram c o puteam face. Cu mare sovial, BenGurion a prsit ideea evacurii, dar am putut ntelege c logica militar a fcut prea
putin spre a-i reduce nelinistea cu privire la viata parasutistilor nostri.
n acea sear, Marea Britanic si Franta au emis ultimatumul lor adresat Egiptului si
Israelului, cernd ambelor prti s nceteze lupta si s se retrag la o distant de zece mile
de Canalul Suez. Egiptul trebuia s accepte ocuparea temporar de ctre englezi si
francezi a oraselor Port Said, Ismailia si Suez, n scopul garantrii liberttii de tranzit prin
Canal. Neconformarea la cerintele ultimatumului n decurs de dousprezece ore" avea s
atrag interventia armat. Aceasta ar fi asigurat guvernelor britanic si francez pretextul de
a cuceri Zona Canalului prin fort militar.
Guvernul Statelor Unite era la fel de activ, n directia opus, n acea zi Ben-Gurion a
primit o telegram expediat de presedintele Eisenhower, care cerea Israelului retragerea

fortelor sale din Sinai. Conformarea urma s fie n mod deosebit apreciat de presedinte.
Rspunsul dorit al Israelului nevenind, Henry Cabot Lodge, reprezentantul Statelor Unite
la ONU, a cerut o reuniune de urgent a Consiliului de Securitate, la care el a depus o
rezolutie care cerea Israelului retragerea imediat, n caz contrar fiind prevzute
sanctiuni, rezolutie care ndemna toate celelalte natiuni s se abtin de la utilizarea fortei
sau de la amenintarea cu forta n zon". Reuniunea a fost amnat cinci ore la cererea
Frantei, Marii Britanii si Israelului, iar cnd s-a ntrunit deja au venit stiri despre
ultimatumul anglo-francez. Presedintele Eisenhower privea lucrul acesta ca pe un act de
fraud si de trdare din partea aliatilor si. El a ordonat reprezentantilor si s fac uz de
ntreaga greutate a Statelor Unite mpotriva realizrii planului anglo-francez.
Eventuala rezolutie ostil a ONU a fost blocat prin vetoul Frantei si Marii Britanii.
ntre timp, Israelul a rspuns la ultimatum si i-a acceptat termenii, n ipoteza c un
rspuns pozitiv va veni, de asemenea, si din partea Egiptului". Egiptul, ns, a rspuns,
dup cum era de asteptat, c nu era pregtit s accepte somatia anglo-francez, ceea ce
nsemna c Anglia si Franta puteau acum actiona mpotriva Egiptului.
Cu toate acestea, fortele anglo-franceze nu au bombardat aerodromurile egiptene din
Zona Canalului dup expirarea celor dousprezece ore ale ultimatumului, iar fortele
israeliene au dus n Sinai btlii grele ntreaga zi de 31 octombrie, sub amenintarea unui
atac masiv din partea fortei aeriene
231
egiptene, n aceeasi zi, Egiptul a adus n Sinai noi unitti de blindate grele si de
infanterie, a trimis navele sale n actiune mpotriva coastelor Israelului si a trimis rapid
ntriri, pe mare, la sarm el-seik. Nici pn la ora 5 P.M. din acea zi forta anglo-francez
n-a nceput bombardarea bazelor aeriene ale Egiptului.
Faptul c aliatii nostri nu ne-au dat ajutorul promis n-a mpiedicat Brigada a 7-a s
conduc cea mai spectacular btlie de blindate a campaniei, capturnd Abu Ageila,
barajul Ruafa, Bir Hasna, Jebel Livni si Bir Hama, prin lupt nversunat. Prin zdrobirea
fortelor egiptene din aceste formidabile fortrete din Nordul si centrul Sinaiului era
deschis calea pentru naintri mai rapide si mai variate de nvluire a formatiunilor
inamice n Sinaiul vestic. Brigada de blindate a nregistrat aceste succese n pofida unor
accidente grave, inclusiv proasta functionare a instrumentelor de semnalizare pentru
suport aerian, asa nct timp de dou zile brigada nu a putut cere ajutor aviatiei.
Acelasi batalion, care dimineata capturase fortreata-cheie de la Abu Ageila, mai trziu n
acea zi a fost implicat n cea mai grea lupt a brigzii de blindate. Aceasta a avut loc la
barajul Ruafa, o localitate bine aprat, situat imediat la Sud-Vest de Abu Ageila.
Capturarea acesteia avea s-i pecetluiasc pe egipteni n fortretele Um Katef si Um
sihan, la Est.
Oamenii acestui batalion luptaser vreme de trei zile fr odihn si erau epuizati, dar
comandantul i-a tinut sub presiune, ndemnndu-i s exploateze la maxim impulsul bresei
fcute.
Asaltul a fost dat din Sud-Vest, oamenii nostri avnd de nfruntat n acest sector posturi
de aprare bine fortificate, constnd din mai bine de douzeci de cuiburi antitanc ce
dispuneau de tunuri antitanc de 57 mm si 30 mm, precum si sase arunctoare de ghiulele.
Atacul a nceput dup apusul soarelui, n lumina cetoas, ncrcat de praf a
crepusculului, ochii obositi ai echipajelor de pe tancuri cu greu puteau vedea ce era n
fat. Egiptenii au deschis focul cu toate armele avute la dispozitie si numaidect au lovit

n plin unul dintre autoblindatele noastre. Toti oamenii de la bord au fost rniti. Aceast
lovitur a stopat restul autoblin-datelor, dar ele si-au redobndit cumptul n cteva
minute si si-au continuat naintarea. Curnd a czut ntunericul si noaptea era luminat
doar de zborul ncrucisat al obuzelor si de flcrile depozitelor de munitie egiptene care
explodau. Focul antitanc a lovit tancurile unittii noastre de asalt si am suferit pierderi.
Dar oamenii presau n continuare, n stadiul final al btliei tancurile noastre au rmas
fr munitie si, iar echipajele lor au luptat mai departe cu grenade de mn si cu pusti
mitraliere. Dup curtirea posturilor egiptene si a transeelor lor de comunicatie, au fost
adunati rnitii, care au fost bandajati la lumina farurilor jeepurilor. Dac egiptenii ar fi
contraatacat n acel moment,
232
este ndoielnic dac oamenii nostri le-ar fi putut rezista. Chiar si singurul tanc ce scpase
relativ nevtmat era acum lipsit de combustibil si munitie. Dar trupele egiptene au avut
si ele nevoie de cteva ore ca s-si organizeze contraatacul, iar cnd acesta a avut loc,
imediat dup ora 9 P.M., unitatea noastr blindat si realimentase cu combustibil
tancurile si refcuse stocul de munitie, fiind desfsurat cum se cuvine pentru aprare.
Artileria din fortretele nvecinate si focul de acoperire al tunurilor antitanc mobile au
sprijinit atacul egiptean. Dar acesta a esuat, iar inamicul s-a retras la El Aris, pe coasta
Mediteranei, prsindu-si tunurile si mortii.
Aveam acum controlul virtual asupra celor trei drumuri ctre Nakl si Mitla; unul trecea
prin Jebel Livni, iar drumul sud-vestic trecea prin Bir Hassna.
In afar de btliile de blindate din regiunea Abu Ageila si de numeroasele angajamente
aeriene de pe cerul Sinaiului, cealalt lupt major din acea zi de 31 octombrie a avut loc
la Trectoarea Mitla si a implicat brigada de parasutisti. Aceasta a nceput la ora 12,30
P .M. si a durat sapte ore disperate.
Curnd dup ce principalul corp al brigzii strpunsese axa Nakl si fcuse legtura cu
batalionul lansat la Parker Memorial, lng Mitla, comandantul brigzii ceruse
permisiunea s nainteze si s pun stpnire pe trectoare. Nu i s-a permis ns dect s
trimit o patrul, cu conditia de a evita o lupt serioas. Unitatea respectiv nu era o
patrul", ci de fapt o echip de lupt n deplinul sens al cuvntului, ntru totul capabil
s captureze trectoarea. Patrula" cuprindea dou companii de infanterie pe autoblindate,
un detasament de trei tancuri, unitatea de recunoastere a brigzii, n autocamioane, ct si
un sprijin n trupe care dispuneau de mortiere grele. Adjunctul comandantului brigzii era
si el prezent.
De ndat ce convoiul a intrat n defileu, a fost ntmpinat cu foc de pe delusoarele din
flancuri. Unitatea a continuat lupta n defileu, n ipoteza c acesta nu era detinut dect de
forte egiptene nensemnate. Dar cu ct avangarda convoiului ptrundea mai adnc n
trectoarea ngust, focul crestea n intensitate, iar auto blindatele si soldatii pe care
acestea i transportau au fost lovite. Comandantul unittii s-a npustit nainte ca s-i
salveze, dar si el s-a gsit prins n capcan, incapabil s nainteze sau s se retrag. Cu
toate acestea, segmentul din fat al convoiului, totaliznd mai bine de o companie, a
reusit strpungerea si a ajuns la captul vestic al trectorii, n pofida focului ucigtor din
defileu. Restul fortei a rmas tintuit locului, pierderile sale crescnd sub focul puternic si
continuu de pe nltimile de deasupra.
De la ora unu dup-amiaz si pan la ora opt seara, parasutistii au dus o crunt btlie
pn cnd, n cele din urm, au nfrnt opozitia egiptean si au

233
cucerit trectoarea. Pierderile lor au fost fr precedent: 38 de morti si 120 de rniti.
Trupele egiptene au ocupat pozitii n cavittile naturale si artificiale de pe povrnisurile
dealurilor de pe ambele laturi ale trectorii, pzind drumul de dedesubt cu arme automate
si tunuri antitanc. Devreme n dimineata precedent, inamicul trimisese cinci companii de
infanterie la captul vestic, ca s ocupe trectoarea. Acestea erau bine narmate cu tunuri
antitanc, cu aproximativ 40 de tunuri cehe cu recul si mitraliere, suportul aerian fiind
asigurat de 4 avioane Meteor" si de 6 MIG-uri de la baza din apropiere. Avioanele
egiptene operau nestingherite, deoarece din cauza comunicatiilor defectuoase oamenii
nostri nu puteau cere ajutor aerian.
Chiar la nceputul btliei, camionul cu combustibil al parasutistilor a fost incendiat,
acelasi lucru ntmplndu-se apoi cu camionul cu munitie si trei alte vehicule.
Comandantul companiei, care a srit de pe autoblindatul su, a fost ucis pe loc.
Mortierele grele au fost scoase din actiune. Focul inamic a lovit, de asemenea, si a
imobilizat patru autoblindate, un tanc, un jeep si o ambulant. Parasutistii erau obligati s
se catere la vgunile de pe dealuri ocupate de egipteni si s lupte corp la corp, capturnd
una dup alta pozitiile. Nu aveau alternativ, fiind singura cale de a sfrsi victorioas
btlia, limitnd numrul rnitilor si mortilor.
Tocmai lucrul acesta 1-au si fcut atunci. M ndoiesc c exist n armata noastr o alt
unitate care s se fi descurcat mai bine cu inamicul n astfel de conditii. Acei parasutisti
care au reusit s ias din capcan, mpreun cu dou companii aditionale de ntriri, si-au
croit drum n jurul posturilor egiptene, s-au ctrat pe crestele dealurilor si apoi au tbrt
n linia pozitiilor inamice scobite pe povrnisuri. La sfrsitul btliei au fost 150 de
egipteni morti, iar restul inamicului, teferi sau rniti, a disprut n ntuneric, fugind peste
Canalul Suez.
Valoarea, ndrzneala si spiritul de lupt al comandantilor parasutistilor au fost calittile
de aplaudat si de ncurajat. si, desigur, aceast cucerire sngeroas a trectorii ar fi putut
fi justificat dac sarcina brigzii era s ajung la Suez. In circumstantele date, ns, cnd
scopul nostru era s o lum spre Sud, spre a cuceri serm el-seik si nu de a ne apropia de
Suez, nu era nici o necesitate vital s atacm unitatea egiptean care apra mprejurimile
Canalului. Colac peste pupz, dup capturarea trectorii, parasutistii au continuat s-si
aib baza lng Parker Memorial. Asadar, trectoarea a fost atacat, capturat si
abandonat.
Multi ofiteri din Statul-Major General mi-au spus, cu dezaprobare, c am fost prea
ierttor cu parasutistii, atunci cnd stiam c ei asaltaser defileul
234
Mitla mpotriva ordinelor mele si cnd actiunea lor a avut consecinte att de ucigtoare.
Nu este nevoie s spun ct de mult am deplns noi grelele lor pierderi. Dar nemultumirea
mea fat de comandantii parasutistilor nu se referea att la btlia ca atare, ct la
subterfugiul lor, prin desemnarea operatiunii drept patrul", ca s satisfac"StatulMajor General. Lucrul acesta m ntrista si regretam c nu am reusit n modelarea unor
astfel de relatii de ncredere mutual nct, dac ei doreau s-mi nesocoteasc ordinele, so fi fcut direct si pe fat.
Analiznd actiunile de la Mitla, am fcut distinctie ntre erori si nclcarea ordinelor.
Eram suprat din cauza deciziei de a ataca sfidnd ordinele, dar puteam ntelege lucrul
acesta. Trecuser numai opt ani de la Rzboiul de Independent, cnd am avut comanda

unui batalion de comando, si mi puteam imagina situatia n care trebuia s decid s pun
mna pe o pozitie tactic spre a da o baz sigur unittii mele, chiar dac actiunea mea
era mpotriva ordinelor date de Marele Cartier General. Puteam prea bine s cred c un
comandant se comporta cu totul inocent, cu convingerea c ofiterii de stat-major nu
puteau cunoaste conditiile sau pozitiile inamicului si c numai omul de la fata locului era
capabil de aprecierea situatiei si de luarea deciziei corecte.
Principala greseal a parasutistilor a fost una de tactic. Comandantii unittii au estimat
c egiptenii nu instalaser o fort puternic la Mitla si de aceea si-au permis s procedeze
ca n cazul unui drum lesnicios din punct de vedere topografic, ca pe o vale seac, cu
oamenii ngrmditi la bordul vehiculelor ncolonate. Ei au crezut c chiar dac ntlneau
fortele inamice, vor avea posibilitatea s se desfsoare si s fie gata la timp pentru atac.
Acesti parasutisti aveau o enorm ncredere n ei nsisi si au dezvoltat procedee de btlie
bazate pe organizare rapid si cutezant n actiune. Dar trsturile topografice speciale ale
trectorii Mitla nu erau potrivite pentru asemenea procedee.
n alte circumstante, comandantii parasutistilor ar fi recurs fr ndoial la recunoasterea
zonei, fie la sol, fie din aer, nainte de a porni la actiune. Dar cu brigada la sute de mile n
interiorul teritoriului inamic, tiat de restul fortelor noastre si relativ la putine mile de
bazele de tancuri si aeriene egiptene, nu-i de mirare c ei erau nerbdtori s-si
consolideze rapid pozitia.
Pentru greselile lor de judecat si pentru erorile de tactic, parasutistii au pltit un greu
tribut de snge. Ct priveste nclcarea ordinelor mele si atitudinea mea ierttoare,
adevrul este c privesc problema ca fiind serioas atunci cnd o unitate esueaz n
ndeplinirea misiunii sale si nu cnd merge dincolo de limitele datoriei si face mai mult
dect i s-a cerut.
235
Lumea a condamnat cu asprime operatiunile noastre n Sinai, iar critica a crescut si mai
mult n intensitate o dat cu interventia anglo-francez: mai nti ultimatumul, iar apoi
bombardarea aerodromurilor egiptene n seara zilei de 31 octombrie. Statele Unite au
condus campania de condamnare n Occident, iar Rusia, desigur, a luat o atitudine
similar, protestnd n mod viguros mpotriva atacului militar asupra Egiptului prieten.
Amndou aceste Puteri s-au asociat ntr-un entuziast si asortat cor al pcii cu orice
pret", deosebit de sonor atunci cnd pretul nu trebuia pltit de ele.
Cea mai grav reactie fat de aventura anglo-francez a avut loc n Marea Britanic, unde
critica a fost ndreptat n primul rnd mpotriva primului-ministru Anthony Eden. Nu era
nici o ndoial c marele public si chiar majoritatea celor din Cabinetul sau nu suportau
actiunea sa la Suez. Nici comandantii armatei Marii Britanii nu i-au fcut lui Eden
sarcina mai usoar. Ei au spus c erau convinsi c Egiptul avea forte puternice si, n
consecint, plnuiser o operatiune militar complicat, amnnd data debarcrii fortelor
lor terestre.
La Natiunile Unite avea loc o activitate febril n scopul opririi luptelor, ndeosebi dup
atacurile aeriene anglo-franceze, iar, dup ce Marea Britanic si Franta fcuser uz de veto
n privinta actiunii din Consiliul de Securitate, a fost convenit o reuniune de urgent a
Adunrii Generale a ONU, pentru noaptea zilei de l noiembrie.
Era clar pentru mine, chiar si nainte de aceasta, c ceasul politic btea mpotriva noastr
si c presiunea international n directia opririi actiunii militare avea s creasc.
Succesele pe care le-am cstigat n doar dou zile de lupt fceau acum cu putint ca

sarcina noastr s fie dus la bun sfrsit n alte cteva zile, dar nu exista nici o certitudine
c acele zile aveau s ne fie date. Trebuia s apsam pe accelerator. Trupele noastre nu se
puteau gndi la odihn.
Cu aceste gnduri, mpreun cu generalul comandant al Comandamentului din Sud, am
vizitat n acea zi de miercuri, 31 octombrie, Brigada a 10-a, mboldind-o s cucereasc
Um Katef ct mai rapid posibil. Acest fort si Um sihan, din vecintate, erau dou locuri
din zona fortificat Abu Ageila care rmneau n minile inamicului si barau strpungerea
noastr n Sinaiul central prin cucerirea Kusseimei, a Abu Ageila nssi si a barajului
Ruafa, iar ca s avansm spre Vest eram fortati s mergem pe drumeaguri de pmnt, n
conditii jalnice. Aceasta nsemna c egiptenii puteau pune stavil convoaielor noastre de
aprovizionare, oprindu-ne n felul acesta naintarea. Um Katef controla ntinderea-cheie a
drumului asfaltat care trebuia s ne rezolve problema si a crui capturare ne-ar fi deschis
o nou ax de miscare.
236
ntlnirea cu ofiterii brigzii n-am gsit-o deloc agreabil. Adevrat, ei nu erau o
formatiune de elit, ca parasutistii sau cum era corpul blindat. Erau o brigad de
rezervisti, de infanteristi cu o vrst deasupra mediei si insuficient instruiti. Pe de alt
parte, era vdit c propriii lor ofiteri se ndoiau de capacittile lor de soldati. Cu toate
acestea, i-am luat la zor pe ofiteri si n-am plecat urechea la plngerile lor privind
dificulttile. stiam c oamenii lor erau obositi, c aprovizionarea lor nu se fcea la timp,
c noptile erau reci si zilele toride, c flintele lor prfuite se gripau, iar vehiculele
ntepeneau n noroi. Dar nu aveam solutii la astfel de probleme, cu exceptia faptului de ai scoate afar. Ne puteam schimba Negevul si trebuia s am deschis acel drum.
Ei au atacat Um Katef n acea noapte, dar fr tragere de inim. N-a iesit nimic. Pe de
alt parte, o unitate a Brigzii Blindate 37, care a naintat mai trziu n acea sear cu
drzenie, a esuat si ea. Binenteles, ofiterii au fost ct se poate de nerbdtori s invadeze
liniile aprrii inamice, npustindu-se asupra lor n autoblindate, fr a astepta sprijinul
tancurilor, care fusese ntrziat. Imperfecta informatie de spionaj la Comandamentul din
Sud, lipsa unui plan operational solid si insuficienta concentrare a fortei disponibile au
contribuit, de asemenea, la esecul nostru, ntr-o anumit msur, am gresit si eu. Am fcut
presiuni asupra generalului comandant al Comandamentului din Sud s grbeasc
deschiderea noului dffcm prin Um Katef. El, la rndul su, a fcut presiuni asupra
comandantului brigzii, spunndu-i c mi promisese c drumul avea s fie deschis la
licrul zorilor, ntr-adevr, ordinele mele prevedeau grbirea deschiderii acestuia desi
lucrul acesta putea s aib loc a doua zi la amiaz , iar eu de fapt am cerut ca aceasta s
se fac chiar dac nsemna un dificil atac frontal, care implica pierderi grele.
Dup deplorabila utilizare a Brigzii a 10-a, generalul comandant al Comandamentului
din Sud 1-a nlocuit pe comandantul brigzii, iar eu am confirmat aceast schimbare. Am
spus atunci c functia suprem a unui comandant de unitate era s-o conduc n btlie.
Dac nu trecea testul, trebuia nu s fie pedepsit, ci trebuia s fac loc cuiva capabil s-o
fac. Fr a intra n toate accidentele atacului sustinut de brigad n acea noapte, trebuie
spus c nu conducerea nesatisfctoare, lipsa de ndemnare si de control sau eroarea de
tactic ne-au dus la esec. Dup prerea mea, greseala a fost mult mai grav din punct de
vedere militar: unitatea nu a fcut efortul necesar pentru a intra n lupta efectiv.
Era deja posibil s se fac aprecieri cu privire la calittile de lupttori ale egiptenilor si cu
privire la conceptul lor de rzboi, n general, ei luptau bine n faza static a luptei.

Adpostiti n transee si utiliznd tunurile lor antitanc, de cmp sau antiaeriene, de pe

pozitii fixe pregtite dinainte, ei luptau n mod
237
efectiv. Dar deveneau soldati jalnici cnd erau fortati s-si prseasc transeele sau s-si
schimbe planurile. Realizau putine contraatacuri, iar cnd o fceau actiunea lor se vdea
slab, n mod clar exagerau puterea bastionului defensiv, cu a lor ciorchine de fortrete de
la Abu Ageila, spre a bloca o fort care cuta s ptrund n Sinai, fr a avea
contrapartea lor n unitti mobile, blindate, parasutisti, infanterie mecanizat, cu suport
aerian. Complexul defensiv Abu Ageila putea juca un rol decisiv doar dac servea drept
baz pentru forte mobile care s poat merge s se angajeze n lupta cu inamicul care
caut s ptrund n Sinai.
Dup patruzeci si opt de ore de la nceputul campaniei, n noaptea zilei de 31 octombrie
si exact la cderea noptii n ziua urmtoare, centrul luptei s-a mutat n sectorul nordic al
Sinaiului, cu atacuri asupra puternicelor pozitii defensive de la Rafa, la captul sudic al
Fsiei Gaza, si cu o strpungere n mprejurimile localittii El Aris, pe coasta
Mediteranei. Zona de aprare Rafa era un adevrat labirint de numeroase pozitii
fortificate, iar planul nostru de atac era adaptat acestor conditii. Am scindat fortele
noastre n mai multe mici unitti, fiecare croindu-si o cale pentru ea nssi peste
cmpurile minate si prin gardurile de srm ghimpat, gsindu-si singur tinta si luptnd
ntr-o btlie independent. Accesul n miezul fiecrei fortrete cerea calificare,
ndrzneal si ingeniozitate, iar oamenii nos*i ddeau dovad de aceste calitti. Cnd
vehiculele din fat loveau o min si ncepeau s ard, flcrile lor iluminau tintele pentru
tunarii egipteni, iar genistii israelieni trebuiau s se trasc printre obuzele care explodau,
ca s curete noi ci n cmpurile minate. Dar ei i ddeau btaie, ajungeau la obiective, se
desfsurau pentru asalt si atacau inamicul.
Cnd primele tancuri ale Brigzii a 27-a s-au apropiat de rspntia vital ce trebuia s ne
fac posibil naintarea spre El Aris, ele au fost ntmpinate de uralele ct se poate de
vesele ale infanteristilor Brigzii 1-a, care tocmai o capturaser, nc mai rsunau
mpuscturi rzlete, iar din cnd n cnd capetele soldatilor egipteni se ridicau din spatele
mprejmuirilor de cactusi, ns infanteristii abia dac si puteau nfrna sentimentele. Ei
si-au prsit pozitiile si s-au repezit s ntmpine tancurile care se apropiau, n cteva
minute, tancuri si autoblindate s-au mbulzit la rspntie si uriase zmbete au luminat
fetele colbite ale soldatilor entuziasti. Chiar si veteranii tbciti s-au avntat asupra
camarazilor lor n mbrtisri spontane. Eu urmasem Brigtada a 27-a n atacul ei, iar
victima mea particular a fost secundul din comanda Brigzii 1-a. Am czut unul n
bratele celuilalt, ca n clasica traditie a filmelor rusesti.
La ora 10,30 A.M., Brigada a 27-a si-a nceput naintarea ctre El Aris, iar noi am pornito de-a lungul drumului asfaltat, printre dunele de nisip, n
238
btaia brizei blnde ce venea dinspre Marea Mediteran. Am ntlnit prea mic opozitie
pn cnd am ajuns la ridictura El Jeradi, la aproximativ o jumtate de cale de obiectivul
nostru, unde am dat o btlie care a durat mai mult de o or. Au existat si alte posturi
inamice care ne-au oprit din drum, asa nct numai la cderea noptii am ajuns n
suburbiile orasului El Aris. Pn acum convoiul brigzii noastre fusese mprstiat si nu ne
puteam desfsura pentru atac. Oamenii erau obositi, iar tancurile aveau nevoie de
realimentare si ntretinere. Am amnat intrarea n El Aris pn dimineata, nainte de a m

culca, am avut grij s rspund la semnalele venite de la Cartierul General. Am

confirmat, de asemenea, ordinele mele ctre Brigada a 9-a de infanterie, de a-si ncepe
marsul spre sarm el-seik n zorii zilei de 2 noiembrie, precum si ctre Brigada a 11-a de
infanterie, de a-si ncepe operatiunea n Fsia Gaza. Eram pe cale de a declansa faza
final a campaniei.
Am intrat n El Aris, fr opozitie, la ora 6 A.M. Ultimele unitti egiptene se retrseser
n timpul noptii, ncepndu-si fuga la apropierea noastr. Soldatii fugari au dat foc unor
materiale de rzboi, dar acestea constituiau doar o parte neglijabil fat de uriasa cantitate
de echipament militar care fusese abandonat. Era evident c atunci cnd a fost dat
ordinul de retragere, fiecare pur si simplu si lsase balt postul si alergase s se alture
convoiului care prsea orasul. Spitalul oferea o priveliste nfiortoare. Pe masa de
operatie zcea corpul unui soldat egiptean mort cruia tocmai i se amputase piciorul. El
fusese abandonat n mijlocul operatiei, fr ca vreun doctor sau infirmier s se fi oprit
s-1 bandajeze, asa nct murise din cauza hemoragiei. Rnitii din spital, unii dintre ei n
saloane, dar cei mai multi ncercnd s se ascund n curte si grdin, ne-au spus c
atunci cnd personalul medical a fost informat c e asteptat de ambulante, a lsat totul
balt, s-a npustit n vehicule si s-a fcut nevzut. Nici mcar un singur infirmier n-a
rmas n urma lor ca s-i trateze pe rniti, iar cei care au avut nevoie de ngrijire imediat
optsprezece oameni au pierit n cursul noptii. Ei zceau n aceeasi pozitie n care
fuseser abandonati cnd ncepuse fuga.
Acei soldati inamici care nu putuser fugi s-au predat. Unii s-au apucat s trag din
ascunztori, asa cum am descoperit curnd eu nsumi. Stteam lng fereastra deschis a
unei cldiri si priveam n strad, cnd un trgtor ghemuit n dosul unui gard a tras cu
mitraliera, lovindu-1 pe semnalizatorul meu, care a czut mort lng mine.
Brigada nu a zbovit mult n oras. Echipe de lupt au mers s ia sub paz aerodromul din
El Aris si drumul ctre Abu Ageila, iar altele au pornit n grab spre vest ca s urmreasc
inamicul care fugea n directia Kantara, n
239
partea de Nord a Canalului Suez. Vehicule nemiscate, scoase din uz de aviatia noastr,
mpnzeau drumurile.
Dup ora 11 A.M. am luat un Piper Cub" de pe aerodromul din El Aris ca s m ntorc la
cartierul general. I-am cerut pilotului s fac un tur jos al orasului. Dar a trebuit s lum
repede nltime ca s scpm de tirul de pusc si de mitralier al trupelor egiptene
ascunse n tufisurile si scobiturile dunelor dimprejur. De la acea nltime am putut vedea
brigada noastr blindat mis-cndu-se spre Vest. La cinci ore dup intrarea noastr n El
Aris, vehiculele noastre de avangard erau deja la zeci de mile pe drumul lor spre Canal.
Btlia pentru axa nordic de strpungere a Sinaiului era virtual terminat.
De ndat ce m-am ntors de la El Aris, m-am dus s-1 vd pe Ben-Gurion si 1-am gsit
pe deplin nsntosit si n bun dispozitie. M-a ntrebat despre btliile de la Rafa si El
Aris si despre mersul lucrurilor pe celelalte fronturi. I-am spus lui Ben-Gurion c vase ale
marinei militare britanice patrulau n apele de lng sarm el-seik si 1-am ntrebat dac
credea c era probabil ca britanicii s bombardeze fortele noastre, n ce-i priveste pe
britanici, nu stiu, dar n privinta Ministerului de Externe britanic sunt gata s cred orice" a
replicat el.
nainte de a iesi din camera sa, 1-am auzit pe Ben-Gurion dojenindu-i amiabil pe
functionarii care veniser la el s-i spun povesti prpstioase despre ce se ntmpla la

Adunarea General a ONU. De ce sunteti att de ngrijorati? spunea el. Atta vreme ct
ei stau n New York, iar noi n Sinai, situatia nu este rea!"
Pierderile noastre generale de pn atunci erau mai putin de 100 de morti si aproape 700
de rniti, inclusiv bolnavii si cei vtmati n accidente de trafic. Ct priveste pierderile
egiptene, nu contabilizasem inamicii czuti. Aveam mai multe mii de prizonieri, n pofida
eforturilor noastre de a nu-i accepta. Generalul adjunct m-a asigurat c atitudinea si
comportamentul soldatilor nostri fat de ei era bun si c rzbunarea posibil ia o singur
form: prizonierii sunt hrniti din ratiile" armatei israeliene!
Tot n acea zi de 2 noiembrie, si n ziua precedent, Brigada a 27-a blindat a desvrsit
cucerirea axei centrale Kusseima Jebel Livni Ismailia. n aceeasi zi fortele noastre
au capturat Fsia Gaza. Inamicul s-a gsit ntr-o situatie disperat dup cderea Rafei si
El Arisului, iar rezistenta sa reflecta starea moralului trupelor.
Sarcina final de dus la ndeplinire era cucerirea sarm el-seikului, iar Brigada a 9-a,
creia i s-a dat aceast misiune, si-a nceput deplasarea la ora cinci n acea dimineat,
miscndu-se spre Sud de-a lungul trmului vestic al Golfului Aqaba. Mai trziu n acea
zi, am decis ntrirea fortei de atac. Seara,
240
dou companii de parasutisti au fost lansate pe aerodromul de la E-Tor, pe trmul estic al
Golfului Suez, iar, dup ce aerodromul a fost pus sub paz, am nceput o navet aerian,
aducnd un batalion de infanterie. La miezul noptii, o alt unitate din Brigada 202
parasutisti, un batalion, a prsit Parker Memorial si a mrsluit spre Sud, pe terenul
pietros, spre Ras Sudar, pe trmul golfului, de unde si-a continuat marsul pe drumul
asfaltat ctre E-Tor, aflat la o distant de 105 mile. Mai trziu aceast unitate a trimis o
patrul de recunoastere a drumului ctre sarm el-seik. Planul era ca Brigada a 9-a s atace
sarm el-seik din Nord, n timp ce parasutistii trebuiau s se apropie dinspre E-Tor si s
atace din Sud.
n dimineata urmtoare, 3 noiembrie, m-am suit ntr-un aparat Dakota"si am zburat
deasupra coloanei Brigzii a 9-a, care se gsea acum la patruzeci si cinci de mile de sarm
el-seik, pe un drum dificil; am vorbit cu comandantul brigzii prin radio, neexistnd
nicieri conditii de aterizare; am continuat apoi s zbor peste masivul montan central al
Sinaiului, spre E-Tor, ordonndu-le parasutistilor de acolo s se grbeasc spre
avanposturile de la sarm el-seik; am discutat probleme de administratie civil cu
batalionul de infanterie care trebuia s ia n stpnire acea zon; m-am ntors via Mitla,
unde am dat instructiuni comandantului Brigzii 202; am zburat la Bir Hama ca s-1 vd
pe comandantul Brigzii a 27-a blindate, ai crei oameni cuceriser mai multe pozitii
inamice dect oricare alt unitate, n aceast campanie; am fcut o ultim oprire la El
Aris, unde am discutat cu comandantul formatiunii de acolo ce era de fcut pentru
restabilirea vietii civile n oras. M-am ntors la postul de comand de la Cartierul General
la ora 7 P.M.
n timp ce Sinaiul a devenit cmpul unei btlii furibunde, frontul politicii internationale
ddea si el n clocot. Adunarea General de urgent a ONU avusese loc n ziua de l
noiembrie si adoptase rezolutia prezentat de John Poster Dulles, secretarul de stat
american, care cerea imediata ncetare a focului, cerint adresat n mod direct Marii
Britanii, Frantei si Israelului, ca si retragerea la Linia Armistitiului, care ne era adresat n
special nou. n ziua urmtoare, Egiptul a remorcat dou vase n canal si le-a scufundat,
blocnd n felul acesta navigatia. Faptul acesta nsemna o lovitur serioas dat Marii

Britanii, al crei guvern declarase public c scopul actiunii anglo-franceze era acela de a
pstra liber si deschis navigatia prin Canal. Lucru destul de curios, britanicii
cunoscuser intentiile Egiptului si plnuiser s bombardeze vapoarele de blocaj n timp
ce erau ancorate n Port Said, nainte de a fi fost duse pe Canal. Cu toate acestea, nu o
fcuser.
Un reprezentant de la oficiul atasatului militar francez m-a sunat la telefon ca s-mi spun
c francezii se simteau frustrati de insistenta britanicilor
241
ca data debarcrii anglo-franceze n Zona Canalului s fie ziua de 6 noiembrie. Franta
cuta ca data invaziei s fie devansat cu dou zile, deoarece se temea de o decizie ostil
din partea Adunrii Generale a ONU si dorea ca deja s se afle n Zon. Britanicii, ns,
erau incapabili sau nu voiau s-si modifice complicatul lor plan de mare anvergur ca s
fac posibil o debarcare mai timpurie. Ziua de 6 noiembrie avea s rmn a lor zi D.
Pentru noi, data debarcrii lor deja nu mai avea nici o important militar. Luptnd
singuri, noi deja ne atinsesem toate obiectivele, cu excpetia sarm el-seikului, pe care
speram s-1 obtinem curnd. Eram ns mhnit c, din motive politice, invazia nu putea
avansa. La Natiunile Unite, presiunea mpotriva utilizrii fortei militare la Suez a devenit
tot mai viguroas. O situatie neplcut a fost creat la sesiunea Adunrii Generale a
ONU, reluat n ziua de 3 noiembrie.
Dag Hammarskjold, secretarul general, a anuntat c Marea Britanic, Franta si Israelul
dduser rspunsuri negative la somatia Adunrii, din ziua anterioar, de a nceta focul si
de a se retrage. Pe de alt parte, a spus el, Egiptul a acceptat. Rusia si satelitii ei cereau
deplina conformare din partea celor trei agresori". Americanul Henry Cabot Lodge a
propus instituirea a dou comisii internationale care s se ocupe de conflictul israelianoarab si de problema Suezului. Adunarea a acceptat, n cele din urm, propunerea
canadianului Lester Pearson de a se constitui o fort militar international care s
asigure ndeplinirea rezolutiei Adunrii. Ctre sfrsitul sesiunii, care a durat pn n
dimineata zilei de 4 noiembrie, Marea Britanic, Franta si Israelul au fost somate s
declare imediat acceptarea ncetrii focului, n legtur cu aceasta, reprezentantul
Israelului a anuntat acordul trii sale, cu conditia ca un rspuns similar s dea si
Egiptul". Fr ndoial c reprezentantul nostru gndise c pn cnd Egiptul avea s
rspund, noi aveam s ne asigurm de sarm el-seik. Pentru Israel, aflat acum sub cea mai
grea presiune, politiceste important era s ne conformm rezolutiilor Natiunilor Unite.
Reprezentantii britanic si francez aproape c si-au iesit din fire, ntruct dac ambii
combatanti ncetau focul, atunci nu mai exista nici o justificare pentru interventia anglofrancez. n cazul Marii Britanii, aceasta suprima baza pretextului" ei si sporea foarte
mult dificulttile primului-ministru Anthony Eden. De aceea a recurs la ajutor francez ca
s ne conving s ne retractm anuntul. Dup ce a cntrit toti factorii mai ales
dificultatea de a refuza rugmintile struitoare ale francezilor , Ben-Gurion 1-a instruit
pe reprezentantul nostru s-i notifice lui Hammarskjold c anuntul nostru nu fusese
nteles asa cum se cuvenea. Noi acceptam ncetarea focului cu conditia ca Egiptul s fac
fr echivoc acelasi lucru, s renunte la pozitia sa declarat si ndelung mentinut c se
afla n stare de rzboi cu Israelul, s arate c era
242
gata s negocieze pacea cu noi, ncetnd boicotul economic, ridicnd blocada navigatiei
israeliene si rechemnd grupurile teroriste pe care le controla n celelalte tri arabe.

Acest pas nu a ntrit pozitia noastr politic n arena international. Ben-Gurion dduse
curs rugmintii franceze, dar era foarte necjit. Dac Marea Britanic si Franta doriser s
exploateze ostibilittile dintre Israel si Egipt, ele avuseser sase zile la dispozitia lor, din
29 octombrie si pn la 4 noiembrie, timp n care luptele dintre fortele israeliene si
egiptene ajunseser pe malul estic al Canalului Suez. Dar n toat aceast perioad armata
britanic s-a ocupat de pregtiri meticuloase pentru Operatiunea Muschetarul", de parc
ar fi avut la dispozitie o vesnicie. Acum, cnd Adunarea General a ONU chema la
ncetarea focului, Marea Britanic i cerea Israelului s o resping de dragul convenientei
sale politice. Israelul fcuse tot ce putuse, nu-si precupetise efortul ca s termine
campania nainte de a se gsi n grav conflict cu rezolutiile ONU si, de fapt, reusise.
Acum Israelul trebuia s-si sporeasc poverile, respingnd ncetarea focului, ceea ce n-ar
fi avut nevoie s fac.
Un efect al freneticei activitti de la Natiunile Unite a fost, evident, acela de a-i convinge
pe britanici s-si grbeasc actiunea militar. Marea Britanic retinuse ziua de 6 noiembrie
drept zi D pentru debarcare, dar a trimis un batalion de parasutisti n zorii zilei de 5
noiembrie ca s captureze aeroportul Gameel la Port Said, n timp ce un batalion de
parasutisti francezi a capturat podurile ce leag Port Said de continent.
n acea noapte de 5 noiembrie, premierul sovietic Nikolai Bulganin a amenintat cu
lansarea de rachete pe primii-ministri ai Frantei, Marii Britanii si Israelului. Amenintarea
adresat lui Ben-Gurion exprima condamnarea categoric" din partea Uniunii Sovietice
a actelor criminale ale agresorilor" mpotriva Egiptului si cerea Israelului s stopeze
operatiunile militare numaidect si s se retrag de pe teritoriul egiptean.
Scrisoarea aduga c ntreaga omenire iubitoare de pace ne condamna cu indignare", dar
c, totusi, n pofida acestui fapt, guvernul Israelului, actionnd ca un instrument al
fortelor imperialiste din afar, persevereaz n aventura lipsit de sens, sfidnd astfel
toate popoarele Orientului care duceau lupta mpotriva colonialismului si pentru libertate
si independent, a tuturor popoarelor iubitoare de pace din lume".
Scrisoarea lui Bulganin continua n felul urmtor: Guvernul Israelului se joac n mod
criminal si iresponsabil cu soarta pcii si cu soarta propriului popor, ceea ce nu se poate
s nu-si pun amprenta pe viitorul Israelului, punnd sub semnul ntrebrii nssi
existenta Israelului ca stat. Vital interesat
243
n mentinerea pcii si n pstrarea linistii n Orientul Mijlociu, guvernul sovietic este pe
cale de a lua msuri spre a pune capt rzboiului si a-i nfrna pe agresori".
Mesajul se ncheia cu informatia c Rusia si rechema ambasadorul mai trziu ea a
rupt relatiile diplomatice cu Israelul si cu sfatul ca Israelul s nteleag cum se cuvine
si s aprecieze aceast notificare a noastr".
Cnd 1-am vzut pe Ben-Gurion, am observat c n timp ce nu-si ascundea profunda
preocupare fat de atitudinea sovietic, necutnd s ignore marea ei gravitate si
importanta sa, reactia lui nu era aceea a unuia cruia i tremur genunchii de fric. Nu era
cuprins de panic. Dimpotriv, efectul emotional al ultimatumului sovietic a fost acela de
a-1 ndemna la lupt. Ceea ce 1-a nfuriat n mod deosebit a fost deosebirea dintre
scrisorile trimise Marii Britanii si Frantei si scrisoarea trimis Israelului. Aceea adresat
nou era formulat n termeni dispretuitori si ameninta nssi existenta Israelului ca stat.
Mesajele adresate Frantei si Marii Britanii contineau si ele clara si explicita amenintare
cu utilizarea fortei militare si a bombardrii lor cu rachete balistice, dar fr vreo

calomnie, fr amenintarea independentei lor politice si fr batjocura vulgar care marca

textul ultimatumului adresat Israelului.
Am fost foarte plcut impresionat de sngele rece cu care Ben-Gurion a analizat acest
curs nou al lucrurilor. M-am gndit la multi lideri politici care, n locul lui Ben-Gurion, ca
premieri, ar fi avut reactii mai mult dect de panic.
Este posibil ca tocmai interventia Rusiei, de suprimare a revoltei maghiare, s fi amnat
mesajele ameninttoare ale lui Bulganin pn la acea dat, noaptea de 5 noiembrie, exact
dousprezece ore dup ce a rsunat ultima mpusctur n a noastr Campanie a Sinaiului.
n acea dimineat noi cucerisem sarm el-seik, dup o ntrecere ntre Brigada a 9-a
infanterie, Brigada 202 parasutisti si marinarii de pe navele israeliene de a ridica steagul
israelian pe turnurile din oras.
Cu o zi mai nainte, am zburat la E-Tor, pe trmul Golfului Suez, cu intentia de a lua de
acolo un Piper Cub" si de a merge la Brigada a 9-a ca s m asigur c aceasta va ataca
sarm el-seikul n acea zi. Eram destul de sigur c ar fi fcut-o si fr mine, dar doream s
nu existe nici o ndoial n aceast privint. Poate c puteam ajunge la concluzia c
parasutistii de la E-Tor puteau ajunge mai rapid la sarm el-seik. Cnd am aterizat acolo,
am constatat c Piper"-ul nc nu sosise si c batalionul de parasutisti deja plecase.
Acesta pornise naintea zorilor, pe soseaua asfaltat, cu scopul de a pune stpnire pe
strmtoarea sudic de la sarm el-seik.
244
Am hotrt s nu astept Piper"-ul, s abandonez planul meu de a ajunge la Brigada a 9a, si am plecat n schimb cu un vehicul, n ncercarea de a-i ajunge din urm pe
parasutisti. Acestia erau soldatii nostri cei mai buni si erau ntr-o conditie de lupt
excelent. De aceea am hotrt ca n cazul n care sarm-el-seikul nu fusese nc luat de
Brigada a 9-a, s ordon acestor parasutisti s-1 atace si s ncerce s-1 cucereasc singuri.
Plecasem n trei vehicule un automobil de comand si dou furgoane mai degrab
civile , cu ctiva soldati din unitatea de rezerv ce stpnea localitatea E-Tor. Drumul
era bun, dar vehiculele erau nspimnttoare si ne temeam s le accelerm. La nceputul
cltoriei n-am ntlnit nici o fiint omeneasc. Fsia neagr a soselei se desfsura
naintea noastr, la dreapta sticleau apele Golfului Suez, iar la stnga, dincolo de nisipuri,
se ridica sirul muntilor. Dar dup vreo treizeci de mile, cam jumtate de cale, au nceput
s treac soldati egipteni, singuri sau n grupuri, din directia sarm el-seikului. Ei
ncepuser s fug de cu noapte. Ici-colo am trecut pe lng morti si rniti care zceau
lng sosea, n urma ciocnirilor cu batalionul de parasutisti. Cu ct ne apropiam de sarm
el-seik, am ntlnit tot mai multi soldati egipteni. Am ordonat escortei noastre s nu
riposteze dac se trgeau focuri izolate asupra noastr. Ultimul lucru pe care-1 doream
era s rmnem ntepeniti n acea zi ntre E-Tor si sarm el-seik si s ne implicm n
ncierri cu soldatii egipteni fugari.
Am iesit din cabina soferului de unde nu puteam discerne ce se ntmpla pe laturile
soselei si am urcat n spatele descoperit al vehiculului, unde puteam sta n picioare si
privi jur-mprejur. Desigur, nimic nu putea opri vreun grup de soldati egipteni s se
ascund n spatele tufisurilor sau n vreo scobitur a solului si s ne ciuruiasc cu
mitraliera. Dar nimeni n-a fcut-o.
ntregul tablou desi era ziua n amiaza mare avea n el ceva de cosmar. Soarele
arztor al desertului frigea fr mil. Se putea vedea cum cldura aburea de pe suprafata
de smoal topit a soselei. Soldatii egipteni n uniforme kaki se confundau cu peisajul

nisipos si numai n ultimul moment ne sreau n ochi printre dune. Fr ndoial c ei

stiau c noi eram militari israelieni, dar nici unul n-a tras asupra noastr si nici n-a
ncercat s se ascund de noi. Pur si simplu ne lsau s trecem de ei. Fetele lor exprimau
epuizarea. Cei rniti trgeau cu greu un picior dup cellalt, iar unii dintre ei care
mergeau pe sosea nici mcar nu catadicseau s se fereasc de vehiculele noastre. Trebuia
s-i ocolim.
Cu toate acestea, nici un moment nu m-a prsit gndul c dac ceva se ntmpla care s
ne fac s oprim, acesta ar fi fost sfrsitul. Eram att de putini, de expusi si de vulnerabili
nct chiar dac ei toti ar fi fost cu minile
245
goale si tot ne-ar fi putut distruge. stiam c sansele noastre de a ajunge la sarm el-seik
depindeau de faptul de a nu se trage nici un foc de arm si de a nu opri nici o clip.
Fiecare ntlnire cu un grup de fugari inamici trebuia s se petreac fulgertor, asa nct
n timpul n care ei aveau de rumegat ce vzuser, noi s fi iesit din raza focului lor. n
fine, soseaua a cotit si a luat-o printre dealuri, iar noi am putut rsufla din nou n voie. La
distant, am vzut autocamioanele si autoblindatele batalionului de parasutisti.
Comandamentul companiei care avea misiunea s protejeze soseaua de curnd luat n
stpnire ne-a spus c batalionul cucerise defileul sudic, care ducea la sarm el-seik, la ora
cinci dimineata. La ora 6,30 A.M., un Piper" zburase de la Brigada a 9-a, cerndu-i
batalionului s avanseze aproximativ o mil de la amplasament, ctre suburbiile orasului
sarm el-seik. Comandantul a decis strpungerea. Batalionul a avansat, cu autoblindatele
n fat, iar dup ele companiile motorizate. Rezistenta n-a fost ferm aviatia dduse un
ajutor puternic si eficient , iar la ora 9,30 A.M., comandantul batalionului, cu primele
autoblindate, au ajuns la intrarea n fortreata sarm el-seik, n timp ce pozitiile de aprare
dominante din cealalt parte deja se gseau n mna unittilor Brigzii a 9-a.
Dup ce am ascultat acest raport fcut la margine de drum, am pornit n grab la baza
egiptean. Privelistea care ne-a aprut a fost o combinatie de cmp de btlie si de decor
plin de farmec. Portul sarm el-seik, la extremitatea sudic a Peninsulei Sinai, unde
golfurile Suez si Aqaba se ntlnesc si se unesc n Marea Rosie, ofer una dintre cele mai
pitoresti privelisti pe care am vzut-o vreodat. Apele sale sunt de un albastru nchis
(prizonierii egipteni ne-au avertizat c nu notm n ele, cci sunt pline de rechini) si sunt
ncadrate de dealuri din stnci purpurii. Chiar si cldirile de pe trm, moscheea alb cu
minaretul ei nalt, completeaz tabloul unei tri a minunilor ascuns ntre munti semeti.
Pe sol, ns, nc mai erau proaspete semnele btliei. Din posturile de aprare si din
depozitele bombardate de aviatie, cu cteva ore mai nainte, se ridica fum. Multe
transportoare de mitralier egiptene unele avariate, altele n bun stare zceau
prsite n zona portului. Iar soldatii Brigzii a 9-a puteau fi vzuti miscndu-se printre
grmezile din jur, cu armele gata de tragere, cercetnd locul si adunndu-i pe prizonieri.
Cea mai ambitioas misiune din Campania Sinaiului a fost, fr ndoial, aceea
ncredintat Brigzii a 9-a, o formatiune de rezervisti comandat de Avraam lofe. Ea
trebuise s se miste spre Sud, de-a lungul trmului vestic al Goflului Aqaba, pe o distant
de circa dou sute de mile prin teritoriul inamic, pe un sol nisipos si bolovnos lipsit de
drumuri, spre a ajunge la fortreata
246
sarm el-seik si a o cuceri, fortreat care era aprat de dou batalioane si care era
organizat s reziste unui asediu ndelungat. Att marsul ct si btlia puteau s duc la

nenorocire si la esec.
Coloana brigzii numra circa 200 de vehicule si aproape 1800 de oameni. Era
independent, transportndu-si propriile sale provizii: hran pentru cinci zile, combustibil
pentru 375 de mile si suficient ap transportat n optsprezece tancuri, asa nct s se
asigure cinci litri pe zi per om si patru litri per vehicul, timp de cinci zile. Nici n cursul
marsului si nici n btlie nu era prevzut s i se trimit ntriri. Brigada a 9-a era astfel
un corp expediti-onar care trebuia s se bazeze doar pe sine si trebuia s-si ndeplineasc
cu succes misiunea. Dac cucerea obiectivul, sarm el-seikul, putea s aib la dispozitie
portul, aerodromul si drumul de ntoarcere spre Israel. Dac era blocat n mersul ei spre
Sud sau dac era nfrnt n lupt, se putea astepta la izolare. Ar fi fost cu neputint s se
ntoarc n Israel pe urmele pasilor si. Ar fi fost lipsit de apa necesar, de combustibil si
de piese de schimb, iar acolo erau vaste ntinderi de nisip nclinate n asa fel nct nu
puteau fi strbtute dect dinspre Nord nspre Sud.
Din punct de vedere politic, misiunea era de o important suprem, deoarece controlul
sarm el-seikului nsemna controlul Strmtorilor Tiran, care la rndul lor controlau
navigatia prin Golful Aqaba. Egiptul le folosise ca s controleze blocada navigatiei
israeliene. Principalul scop al campaniei a fost sfrmarea acestei blocade.
Elementul timp a fost crucial. Este ndoilenic dac Israelul ar fi putut continua lupta,
violnd rezolutiile Adunrii Generale a ONU, cnd chiar puteri ca Marea Britanic si
Franta n cele din urm s-au vzut obligate s accepte verdictul si de a pune capt
operatiunilor lor militare. De aceea nu este de neconceput faptul ca, n cazul n care
fortele egiptene de la Strmtorile Tiran ar fi oprit Brigada a 9-a n timpul marsului
acesteia sau ar fi zgzuit atacul acesteia pentru cteva zile, Israelul s fi fost fortat s
stopeze lupta_ nainte de a fi intrat n posesia sarm el-seikului.
Acesta este motivul pentru care noi, la Marele Cartier General, am decis s adugm nc
o coard arcului nostru si s facem ca unittile de parasutisti de la Mitla s nainteze spre
sarm el-seik prin E-Tor. Totusi, dac mpingerea n aceast btlie a acestei formatiuni
aditionale care a actionat independent de Brigada a 9-a a fost o msur corect,
lucrul acesta nu a simplificat problemele majore ale brigzii, n definitiv, brigada a fost
ajutat de parasutisti doar n ultima zi, cnd btlia pentru sarm el-seik era deja n toiul ei.
Deplasarea brigzii a fost cea mai usoar n prima etap, de la Nakeb la oaza Ain Furtaga.
Aici convoiul a mers cu o vitez medie de sase mile si ju247
mtate pe or si a totalizat saizeci de mile n dup-amiaza de 2 noiembrie. Dar apoi a
venit partea cea mai dur a cltoriei. Urmtoarele nou mile au fost la deal, n conditiile
unui strat gros de nisip pe care nici un vehicul, cu exceptia autoblindatelor, nu-1 putea
traversa cu propriile-i puteri. Cel mai greu de miscat au fost tunurile de cmp de 25 livre,
care se nfundau n nisip pn la osii. Chiar si n cazul celorlalte vehicule, anvelopele
trebuiau dezumflate, n asa fel nct rotile s poat avea o priz mai bun. Viteza medie a
convoiului pe aceast portiune a fost de dou mile si jumtate pe or si chiar si aceast
vitez a fost atins doar prin eforturi supraomenesti, att prin mpingerea cu mna a
vehiculelor de ctre oameni, ct si prin trdarea lor de ctre autoblin-date. Brigada a atins
cumpra apelor" vrful urcusului, dup care aproape totul a fost apoi mers la vale
la ora dou dup miezul noptii. Opt vehicule ntepenite n nisip si care n-au putut fi
scoase de acolo repede au fost prsite, dup ce s-a luat din ele orice putea fi luat.
Oamenii erau de-a dreptul istoviti.

Chiar si urmtorul segment de cale avea o portiune nisipoas, dar acum, cu cumpna
apelor" n spate, se mergea n cobors si vehiculele naintau cu mai putin dificultate. Ele
au parcurs urmtoarele treizeci de mile n cinci ore si cu putin timp nainte de amiaz, n
ziua de 3 noiembrie, au ajuns la Dahab, cea mai mare oaz de la Golful Aqaba.
Unitatea egiptean de paz de la Dahab a fost cel dinti detasament inamic ntlnit de
brigad. Acesta era format din zece soldati care clreau pe cmile si dintr-un
transmittor radio. Ei au pornit la lupt cnd a aprut echipa de recunoastere, dar au fost
rapid nfrnti. Cu toate acestea, din lips de precautiune, am avut trei morti.
La Dahab brigada s-a bucurat de prima sa odihn mai lung. Oamenii s-au putut spla n
apele izvoarelor abundente si s-au putut relaxa la umbra curmalilor si tamariscilor.
Vehiculele au avut si ele nevoie de ntretinere si realimentare, n cursul serii au sosit,
conform planului, dou vase de debarcare ncrcate cu combustibil. Ele au venit exact la
timp. Din cauza parcursului neasteptat de vitreg, fusese consumat mai mult combustibil
dect se prevzuse.
Brigada a amorsat faza a treia a deplasrii sale n ziua de 3 noiembrie, ora 6 P.M.,
ajungnd la urmtoarea sa halt, Wadi Kid, la ora dou noaptea. Cea mai afurisit
problem a fost aici strbaterea terenului stncos. Drumul este o potec de capre pe
versantul muntelui, de vreo 2 yarzi ltime, n unele prti mai ngust, acoperit de bolovani.
Singura solutie a fost lrgirea portiunilor nguste si sfrmarea stncilor obstructive.
Inginerii au procedat la dinamitare, iar restul oamenilor a fost mobilizat la ndeprtarea
stncilor sfrmate si la netezirea cii.
248
Evident, egiptenii stiau c acest ngust defileu de la Wadi Kid era portiunea cel mai greu
de trecut, iar atunci cnd unitatea de recunoastere, la mai multe ore avans fat de coloan,
a ajuns la un punct situat la o mil si un sfert de iesire, ea a czut ntr-o ambuscad.
Primul jeep a fost aruncat n aer de o min, iar aceast lovitur a fost imediat urmat de o
grindin de gloante de mitralier si de proiectile de bazuca, ca si de grenade de mn.
Unitatea noastr a rspuns si ea cu foc, a abandonat jeepul avariat si s-a retras. Era ora 6
P.M. si n ntunericul dens al vii seci nu se putea distinge nimic. Fireste c oamenii
nostri n-au putut repera minele si nici localiza pozitiile egiptene.
n zorii zilei de 4 noiembrie, unitatea de recunoastere s-a ntors si a constatat c unitatea
inamic si abandonase posturile. Oricum, nainte de a pleca, plantase un mare numr de
mine antivehicule de-a lungul vii seci. Minele au fost reperate si s-a marcat o cale de
trecere, iar la ora 9 A.M. brigada a pornit n etapa final a naintrii sale, care nsuma
doar douzeci si cinci de mile. La ora 11,45 A.M. ea a ajuns la captul cltoriei, n vzul
pozitiilor defensive egiptene de la Ras Nasrani si sarm el-seik. Drumul pn la obiectiv
durase trei zile si dou nopti. Se gsea acum n fata fazei decisive a expeditiei, btlia
pentru Strmtorile Tiran.
Sosirea brigzii din directia Eilat a fost o surpriz total pentru comandamentul egiptean,
n planul cu privire la aprarea strmtorilor, Marele Stat Major egiptean procedase n baza
ipotezei c nici o fort israelian considerabil nu putea veni pe acest drum. Cnd
unitatea de gard egiptean de la Boasit, patruzeci de mile Sud fat de Eilat, a raportat la
sarm el-seik c o brigad israelian avansa spre Sud de-a lungul trmului golfului,
comandantul de acolo a presupus c informatia era exagerat, deoarece el era convins c
doar o fort minuscul putea trece pe acea potec. Mai trziu, atunci cnd el a primit
rapoarte similare de la unitatea din Dahab, a nceput s suspecteze c se poate s fi gresit.

Dar ntreaga msur a greselii sale i-a devenit evident numai la amiaza zilei de 4
noiembrie, cnd ochii si au putut vedea cele dou sute de vehicule israeliene apropiinduse de Ras Nasrani.
Cu toate acestea, elementul surpriz n-a nsemnat aproape nici un avantaj tactic pentru
Brigada a 9-a, deoarece att sarm el-seik ct si Ras Nasrani erau organizate pentru o
aprare n toate privintele. Egiptenii nu se asteptaser la o fort care s vin pe uscat, dar
n mod cert luaser n considerare posibilitatea unui atac al parasutistilor, din Nord. De
aceea Brigada a 9-a nu a gsit flancul nordic al sarm el-seikului expus si nepregtit.
Totusi, fiind o fort terestr si nu o unitate aeropurtat, ea poseda echipament greu si,
ntr-adevr, autoblin-datele brigzii au avut un rol decisiv n spulberarea aprrii
egiptene.
249
Coloana a ajuns la Ras Nasrani, situat la circa trei mile Nord de sarm el-seik si 1-au gsit
gol. Comandamentul regional egiptean luase decizia de a-si concentra toate fortele sale n
perimetrul sarm el-seikului. Localitatea Ras Nasrani este situat pe un promontoriu din
marginea golfului, exact n fata insulei Tiran, unde strmtorile au maximum de ngustime.
Aici instalaser egiptenii sase tunuri de coast, dou de 6 inci si patru de 3 inci, spre a
controla strmtorile si a mentine blocada mpotriva Israelului. Ele puteau lovi cu cea mai
mare usurint orice vas care ncerca s treac. Brigada a descoperit c egiptenii
distruseser aceste tunuri nainte de a-si evacua posturile.
Apropiindu-se de sarm el-seik, unitatea de recunoastere a fost ntmpinat cu un foc
puternic si precis din partea posturilor inamice de pe culmile de interventie. Era de-acum
ntuneric si pn dimineata nu se putea conta pe suport aerian. Comandantul brigzii
trebuia s decid dac s astepte s se porneasc un atac imediat, de noapte. S-a hotrt s
nu astepte. Un asalt a fost lansat mpotriva unor amplasamente puternic aprate, pe
terenul dificil si pe cmpurile minate si, pe deasupra, sub focul declansat de posturile
inamice din vecintate. La ora 4 A.M. oamenii nostri s-au retras, dar si-au reluat atacul la
ivirea zorilor, de data aceasta cu suportul precis al mortierelor grele de 120 mm si cu
participarea aviatiei. Atacul a fost condus de compania de auto-blindate si de unitatea de
recunoastere, secondate ndeaproape de infanterie. Lupta a fost grea si a durat cincizeci
de minute, dup care detasamentul de jeepuri al unittii de recunoastere, fiind acoperit cu
foc din partea autoblin-datelor, a trecut la atac si a strpuns amplasamentele egiptene,
inamicul ncepnd s fug.
Operatiunea-tvlug a avioanelor care au atacat n picaj a fost urmat de asaltul
autoblindatelor si jeepurilor care au naintat de-a lungul ntregii portiuni de drum ctre
localitatea sarm el-seik aprat de egipteni. Unul dup altul, amplasamentele din flancul
vestic, care dominau ntreaga localitate, au fost capturate, n timp ce un al doilea batalion,
miscndu-se n paralel cu unittile de autoblindate si jeepuri, a avansat de-a lungul
flancului estic si a curtat posturile inamice de aici. Unul dintre amplasamente a opus o
rezistent deosebit de nversunat, mproscnd cu foc de mitraliere si de bazuca pe
oricine ncerca s se apropie. Dar si aceast pozitie a fost pn la urm redus la tcere
printr-o lovitur direct de bazuca n ambrazura acesteia. La ora 9,30 A.M., n ziua de 5
noiembrie, a avut loc capitularea ultimului avanpost egiptean din Sinai, sarm el-seik.
n campanie, Israelul si-a dus la ndeplinire cele trei scopuri majore: libertatea de
navigatie pentru vasele israeliene n Golful Aqaba; stoparea teroris250

mului fedain; neutralizarea amenintrii unui atac asupra Israelului efectuat de

comandamentul militar comun egipteano-siriano-iordanian.
Israelul, ns, nu si-a atins scopurile rzboiului" prin negociere direct cu Egiptul. Acest
acord a fost mai degrab realizat cu secretarul general al ONU, care a servit drept
intermediar ntre cele dou prti. Secretarul general a cerut retragerea neconditionat a
armatei israeliene din Sinai. Ca o conditie a evacurii, guvernul israelian a struit asupra
garantrii liberttii navigatiei vaselor israeliene prin golf si garantarea ncetrii actelor de
ostilitate din partea Egiptului.
n ziua de 16 martie 1957, la patru luni si jumtate dup nceperea Campaniei Sinaiului,
conflictul a ncetat atunci cnd unittile israeliene s-au ntors la granitele lor. Ultimele
trupe britanice si franceze au plecat din zona Suezului cu dou luni si jumtate mai
devreme. sarm el-seik si Fsia Gaza nu au fost napoiate Egiptului, ci au fost puse sub
controlul Fortei de Necesitate a ONU. Fapt semnificativ, Nasser a acceptat, cel putin
deocamdat, decizia de a da libertate de navigatie Israelului si de a pune capt
terorismului mpotriva acestuia.
PARTEA AIV-A
DE LA MINISTRU LA
SIMPLU CETtEAN
(1958-1967)
16
LIBERTATE SI POLITICA
La sfrsitul termenului meu de sef de stat-major, am lepdat uniforma si, la vrsta de
patruzeci si unu de ani, m-am nrolat la Universitatea Ebraic din Ierusalim, ca student
obisnuit la Facultatea de stiint Politic, cu accent pe problemele Orientului Mijlociu, n
ceea ce priveste primul aspect, deja studiasem dreptul mai nainte cu ctiva ani de a servi
ca soldat, urmnd cursurile serale de Ia scoala de Drept si Economie din Tel Aviv. Ct
priveste cellalt aspect, atributiile mele de comandant de armat m-au fcut s gndesc,
s scriu si s citesc mult n aceast privint, cunoscnd totodat rapoarte axate pe o
varietate de teme politice, diplomatice, tehnice si militare. Serviciul militar la comanda
suprem nu const n instructia la pluton si sederea n transee. Aceasta nseamn adesea
s stai nlntuit de o mas, nclestarea cu hrtia de scris, conducerea de reuniuni,
deliberare cu colegii.
Principala deosebire ca student a fost lipsa responsabilittii, iar cei doi ani ai mei de viat
universitar au trecut ca o vacant. si ntocmai ca o vacant, n-au lsat amprente adnci.
Apoi mi s-a deschis sfera politicii. Alegerile parlamentare erau programate pentru ziua de
3 noiembrie 1959 si mi s-a cerut s candidez pentru Mapai, Partidul Muncii din Israel,
condus de Ben-Gurion. Parlamentul nostru, numit Knesset, nume biblic care nseamn
adunare sau sfat, este unicameral si numr 120 de membri. Sistemul electoral este o
form pur de reprezentare proportional. Fiecare partid prezint o list de 120 de
candidati pentru ntreaga tar, iar numrul de locuri n Knesset pe care le primeste este
proportional cu procentajul su din votul national total. Candidatii sunt asezati n ordinea
n care ei vor ocupa locul parlamentar n cazul n care partidul lor cstig numrul
necesar de voturi, iar n fruntea listei se afl personalittile de prim mrime din partid.
Ei sunt candidati la posturile de ministri n cazul n care partidul formeaz sau ia parte la
formarea guvernului.
255

Rezultatele alegerilor i-au dat Partidului Muncii cincizeci si dou de locuri, mai mult
dect obtinuse vreodat. O dat mai mult era cel mai mare partid, dar din nou n-a obtinut
majoritatea absolut, fiind nevoit s formeze o coalitie. Ben-Gurion a devenit primministru, iar n ziua de 16 decembrie si-a prezentat Cabinetul n fata Knessetului. Eu
eram inclus n noul guvern ca ministru al agriculturii.
Lumea politicii si guvernrii nu-mi era strin, dar pn atunci m ferisem de implicarea
personal n cearta dintre partide. Fusesem de asemenea protejat, ntocmai ca o plant de
ser, de atacul oponentilor, deoarece ministrul aprrii era acela care avea
responsabilitatea pentru conducerea de ctre seful statului-major a treburilor militare.
Toate acestea s-au schiumbat atunci cnd am devenit reprezentant al Mapai n Knesset si
membru al guvernului. Dar, desigur, preocuparea mea primordial se axa pe munca
Ministerului Agriculturii, ceea ce mi se potrivea de minune. Nscut si crescut n
atmosfera rural, chiar si n anii mei de armat nu m-am rupt niciodat de oamenii care
lucrau pmntul si de problemele colonizrii agricole. Nahalal a continuat s fie att locul
domiciliului meu, ct si casa mea real. Lanurile, livezile, staulele de vite, anotimpurile
semnatului si culesului mi intraser adnc n snge, mai mult dect tancurile, tunurile si
btliile. Fermierii tbciti si nevestele lor, evreii si arabii, cu fetele si minile lor
nsprite, atingeau o coard sensibil din inima mea, mai mult dect o fceau uniformele
si paradele festive. Vederea unei femei care se aplica asupra unui stat de zarzavaturi mi
evoca ntotdeauna viziunea mamei mele care prsea o parcel de sfecl sau de conopid.
Ca n orice tar de pionieri, dar n mod deosebit n Israel, aprarea si securitatea sunt
sinonime cu colonizarea pmntului, iar lucrurile au stat astfel chiar si dup prima si a
doua alia31 sau valuri de imigratie, cnd evreii au nceput s se ntoarc n tara lui Israel.
Dup ce s-a nscut statul, guvernul a pus un accent aparte pe instituirea unor asezri de
frontier, n special n regiunile de deal din Nord si din centru, ca si n Negev, partea
sudic a trii. Ca sef de stat-major, am fcut tot ce am putut ca s-i ncurajez pe membrii
veterani ai asezrilor mai vechi s ajute asezrile noi, n special pe cele din Negev. Fr
asistenta din partea veteranilor e ndoielnic dac noii imigranti s-ar fi descurcat n
conditiile aridittii din desert sau pe pantele pietroase din Nordul Galileei, unde ei
trebuiau, de asemenea, s nfrunte atacurile nencetate ale sabotorilor arabi.
Cnd am devenit ministrul agriculturii, am constatat c toate asezrile se zbteau n
ghearele unei crize economice. Venitul unui fermier era cu 20-31 de procente mai sczut
dect venitul general mediu, acesta fiind si el destul de
256
sczut. Cei mai loviti erau tinerii kibutnici si mosavnici, care erau mai putin capabili din
punct de vedere financiar s fac fat cderii preturilor la produsele agricole, sporirii
costului de productie si lipsei de capital rulant si de credite, de care aveau nevoie pentru
achizitionarea de unelte si masini agricole noi. La aceste poveri, se aduga faptul c
Negevul suferise, trei ani n sir, de secet.
Erau necesare o planificare central spre a se pune ordine n haosul crescnd, controlul
productiei spre a se evita suprancrcarea pietii si scderea preturilor, canalizarea
ramurilor profitabile ctre fermierii de curnd imigrati, care trebuiau, de asemenea, s
aib mai mult pmnt si alocatii pentru ap, precum si ndrumarea profesional. Am
instituit o Autoritate a Planificrii, consilii de productie si marketing pentru fiecare
ramur a agriculturii si oficii regionale n ntreaga tar, unde fermierii locali s poat
primi ndrumare agricol si servicii, fr a se sufoca n labirintul birocratismului.

Prima mea btlie de dirijare a productiei a inclus vacile de lapte, iar aceasta reprezint
tipul de problem cu care m-am luptat n cei cinci ani ct am slujit ca ministru al
agriculturii. Desi veniturile agricole erau sczute, fermierii veterani o duceau mult mai
bine dect noii colonisti, n special noii imigranti. Trebuia s le vin n ajutor. Coloniile
tinere erau interesate n cresterea vacilor de lapte si aveau nevoie, ca s subziste, de nc
zece mii de vaci. Dar pe o piat non-extensibil, cresterea productiei nu putea s duc
dect la prbusirea preturilor. Am decis s retez cotele de productie n asezrile veterane,
s nchid fermele de lapte urbane mici cirezi din imediata vecintate a oraselor si s
transfer cotele lor la tinerele asezri, n oras nu era locul ideal pentru o ferm de lapte.
Muncitorii de lng orase aveau acces si la alte mijloace de trai, pe cnd colonistii de la
granit nu aveau, n ce-i priveste pe proprietari, le-am promis compensatii. Agricultura
pentru agricultori" era sloganul nostru. Dar lptriile urbane s-au revoltat. Ele au pus n
scen demonstratii furtunoase n fata biroului meu, strignd slogane de protest. Erau zile
n care zgomotul era att de mare nct devenea imposibil s lucrez, asa nct mi-am
strns hrtiile si m-am mutat n alt birou. Cu toate acestea, decizia mea a rmas n
picioare si lptriile urbane au fost abolite, n timp ce noile asezri au primit un supliment
de vaci.
Au existat multe alte probleme, ntre care alocarea de mai mult pmnt si de
aprovizionare sporit cu ap a noilor colonii. De un interes preocumpnitor pentru mine
era cum s fie utilizat pmntul statului si s se asigure o sntoas distribuire a
populatiei, mbunttirea politetii publice si protectia mediului nostru natural.
257
Aproximativ 90 la sut din pmnt apartine n Israel natiunii, nainte de instituirea
statului, cea mai mare parte a pmntului posedat de comunitatea evreiasc a fost
cumprat de Fondul National Evreiesc, organizatie creat de miscarea sionist n anul
1901 n scopul de a achizitiona si ameliora pmnt n Palestina pentru colonizare. Acest
pmnt rmne n posesia national a' ntregului popor evreu si nici un individ nu-1 poate
cumpra sau stpni. O dat cu instituirea Israelului, toate pmnturile publice detinute
de puterea precedentului mandatar britanic a intrat sub controlul statului, constituind 71
la sut. Statul a devenit, de asemenea, custodele pmnturilor abandonate de arabii care
au fugit din Israel n timpul Rzboiului de Independent din 1948.
Principalele mele recomandri privind politica pmntului au fost aprobate de guvern.
Una dintre acestea era destinat s fac pmnturile statului disponibile pentru proiectele
de constructii de locuinte publice n centrul, Sudul si Nordul trii, dar nu si n fsia
supraaglomerat de pe coast. Alta se referea la protectia mediului, inclusiv plajele
mediteraneene, care se ntind pe o jumtate din lungimea Israelului, de la extremitatea
nordic a acestuia de la granita cu Libanul si pn la Fsia Gaza n Sud. Hotelurile de pe
litoral se ngrijesc de nevoile turistilor si ale unui mic numr de israelieni cu dare de
mn. Dar pmnturile din lungul trmului mrii trebuie s serveasc ntregului popor
drept unul din principalele sale locuri de recreatie. Pe parcursul anului ndurm sapte luni
de var torid, iar unul dintre cele mai plcute moduri de petrecere a weekend-ului,
pentru cei cu mijloace limitate, poate fi o cltorie pe litoral. As fi vrut s vd ntregi
familii, att de arabi ct si de evrei, npdind plaja, tolnindu-se pe nisip si zbenguinduse n ap. Am nteles c exista pericolul ca investitori privati s preia unele din aceste
plaje pentru uzul lor exclusiv. Am pus n vedere Autorittii Pmnturilor Israeliene, care
administreaz pmnturile publice, s nu vnd vreuna din parcelele sale de pe trm si s

nu transmit drepturile asupra acestor pmnturi unor prti private. I-am cerut, de
asemenea, Autorittii si Ministerului Turismului s asigure trei plaje publice si s aib
grij ca acele plaje repartizate hotelurilor s nu ncalce zonele create pentru baia public.
n timp ce noi cutam solutii pentru propriile noastre probleme, eram inundati de cereri
din partea natiunilor n curs de dezvoltare din Africa s le trimitem experti n agricultur.
tri din America Latin cereau si ele ajutorul nostru, iar n cele din urm expertii nostri
agricoli au lucrat n tri apropiate ca Cipru, Turcia si Creta, dar si n tri ndeprtate ca
Nepalul, Thailanda, Filipine, Ceylon si Cambodgia.
Ajutorul nostru extern a nceput atunci cnd multe tri africane si-au dobndit
independenta, n Israel era binevenit vizita unor conductori
258
africani care voiau s vad kibuturile si mosavele noastre n timpul sederii lor. Li s-au
artat asezrile din Negev, iar oamenii nostri le explicau cum era posibil ca desertul s fie
transformat ntr-un tinut cu vegetatie luxuriant si surztor si cum noii imigranti, lipsiti
de o experient anterioar ntr-ale agriculturii, se puteau transforma n fermieri moderni
de succes. Problema noastr ncepea atunci cnd oaspetii nostri ne cereau s organizm o
miscare de colonizare cum aveam noi si s instruim tineretul lor n acest sens. Gseam
dificil s explicm de ce era posibil s se instituie kibuturi si mosave n Israel, dar
imposibil s fie transplantat n alte tri ceea ce a fost creat ca rezultat al unui caracter
special, ca rezultat al istoriei si circumstantelor poporului evreu si trii lui Israel.
Fr ndoial c noi puteam ajuta popoarele Africii s-si dezvolte si s-si modernizeze
agricultura, dar lucrul acesta trebuia fcut prin adoptarea de metode potrivite conditiilor
lor si. nu prin transpunerea mecanic a ceea ce fusese realizat n Israel. Am fcut aceasta
selectnd nu orice expert, ci experti doritori s o fac, brbati si femei care trebuiau s se
dedice ajutorrii si ndrumrii oamenilor din alte tri, asa cum o fcuser cu propriii
nostri imigranti. Am studiat problemele agriculturii din Africa ca si cum ar fi fost
probleme cu care se confruntau propriile noastre asezri din desertul Negev si din Valea
lezreelului.
n 1963, oamenii nostri din Africa lucraser destul de mult timp pentru ca eu s-mi fac o
judecat asupra a ceea ce realizaser ei si s aflu cum erau activittile noastre privite de
africanii nsisi. Fr ndoial c m ntlnisem frecvent cu dnsii si le ascultasem
rapoartele cnd se ntorceau din Africa, de pe teren, dar rapoartele nu sunt niciodat att
de utile ca o vizit la fata locului. Am discutat chestiunea cu Golda Meir, care era pe
atunci ministrul nostru de externe, iar la sugestia ei am fcut un tur al Africii de Vest n
toamna anului 1963. Am vizitat Togo, Camerun, Coasta de Fildes, Republica
Centrafrican si Ghana. n luna iulie din anul urmtor am reprezentat Israelul la
srbtorirea independentei statului Malawi (fosta Nyassaland) si mi-am completat turul n
Africa de Est, vizitnd Kenya si Tanzania-Tanganyika si Zanzibar, nume sub care era
atunci cunoscut Tanzania. M-am ntlnit cu presedintii din aceste tri, cu ministri de stat
si cu oameni ai locului care lucrau cu expertii nostri. Cel mai mult timp, ns, 1-am
consacrat vizitelor pe ogoare. Serviciile noastre erau mult apreciate de conductorii
africani si multi mi-au cerut s ne extindem activittile.
Africanii erau ajutati si de alte natiuni. Rusii au ntemeiat n Ghana o ferm; n Africa
lucrau, de asemenea, instructori din China, dar si francezi si britanici, precum si
American Peace Corps. ntr-adevr, oameni de pe toate
259

meridianele lumii bteau la usa Africii, oferindu-si ajutorul. Totusi, toate aceste grupuri
strine, cu exceptia israelienilor si a chinezilor, nu lucrau cu fermierii africani nsisi si nu
puneau mna la treab. Francezii, englezii si rusii au instituit statiuni experimentale de
unde distribuiau seminte si rsaduri. American Peace Corps consta din idealisti si
adevrati pionieri, dar marea majoritate a americanilor predau engleza, ntemeiau statiuni
experimentale si asigurau o instruire de nivel superior n planificarea agricol.
Pe de alt parte, reprezentantii nostri, cei mai multi dintre ei crescuti la scoala kibuturilor
si a mosavelor, veneau n contact cu fermierul individual la el n sat. Israelienii si chinezii
erau singurii care mergeau pe ogoare ca s dea instruire si ndrumare la nivel practic,
singurii care urcau pe tractoare cu fermierii africani si care lucrau cu ei pe lanurile de
bumbac si n cresctoriile de psri, n mare msur, tocmai aceast implicare total a dat
cheia succesului nostru.
La ntoarcerea mea din Africa, am sugerat guvernului ca noi s extindem ajutorul tehnic
n agricultur si s sporim numrul expertilor israelieni trimisi pe ogoare. A fost instituit
un centru de studii unde se tineau cursuri pentru instructori nainte ca ei s fie trimisi pe
teren, iar un comitet condus de mine le dirija activittile si se ocupa de problemele lor.
n pofida efortului sincer fcut de statul Israel, ca si de emisarii israelieni individuali, care
au lucrat din tot sufletul, nu pot pretinde c programul nostru de asistent extern a fost
un succes deplin. Mai curnd sau mai trziu noi am cules deziluzie aproape n orice loc
unde am lucrat. Oamenii nostri au fost nevoiti s se ntoarc n Israel. Iar cele mai multe
dintre proiectele pe care le-am materializat sate tip kibut, ferme model, cresctorii de
psri moderne au fost abandonate. Una din cauzele acestui esec avea de-a face cu
politica international, cu apropierea dintre trile africane n curs de dezvoltare si blocul
arab antiisraelian. Dar existau si alte cauze, mai profunde, care explic lipsa noastr
ultim de succes.
Este imposibil s apropii generatiile si s aduci progresul ntr-o societate n curs de
dezvoltare fie la indivizi, fie la comunitti ntr-o perioad scurt, de ctiva ani.
Chiar dac oamenii din aceste tri vorbeau propriul nostru limbaj ideologic si ncercau s
adopte stilul de viat si structura social a kibuturilor si mosavelor, ei doar repetau ceea
ce nvtaser pe de rost, iar cuvintele lor nu reprezentau realmente propriile lor
sentimente si puncte de vedere. Adevrat, le puteam da instructie tehnic, i puteam
nvta cum s foloseasc tractoarele si aspersoarele n irigatii, s le artm cum s
mprstie pesticidele, s fertilizeze solul si s planteze noi cereale. Nu puteam ns
schimba modul lor de viat, sistemul lor tribal, conceptia lor. Lucrul acesta
260
putea fi fcut, dar nu peste noapte. Nu puteam schimba dintr-o lovitur fatalismul si lipsa
de intiativ personal induse lor n mprejurri seculare.
Era, de asemenea, o problem care tinea de guvernele nsesi. Revolutiile fcute de junte
militare se succedau rapid una dup alta si era ntristtor s vezi c unii dintre liderii
africani erau interesati mai degrab de statutul lor dect de dezvoltarea si progresul
poporului, ntr-adevr, emisarii nostri erau adesea mai interesati dect unii oficiali
africani n mbunttirea agriculturii si n ridicarea standardelor de viat ale tranilor lor.
Oamenii nostri lucrau zi si noapte pentru succesul proiectelor de dezvoltare, se iritau la
orice trgnare, se martirizau n privinta esecului. Dimpotriv, multi lideri africani
locali, ca si guvernele respective, considerau asistenta drept un instrument n folosul
scopurilor lor, se fleau cu mndrie cu un nou sat-model, cu o ferm modern, ca s-i

impresioneze pe vizitatorii strini si s cstige prestigiu politic. Proiectele erau proiecte

de vitrin. Reprezentantii nostri trebuia s-i implore ca s aloce fonduri pentru un drum
de acces sau s acorde o suprafat de pmnt pentru ntemeierea unei noi ferme. Ei
amnau cererile noastre fcute n favoarea propriului lor popor si n cele din urm
ofereau fonduri insuficiente, asa nct proiectele erau sortite esecului.
Sunt convins c o schimbare real n modul de a face agricultur si n viata fermierilor
din natiunile nou aprute poate fi realizat, ns numai treptat. Lucrul acesta poate fi fcut
ca parte integrant a dezvoltrii generale a trii si cu conditia ca poporul si conductorii
si s doreasc cu adevrat o asemenea schimbare. Spre a o nfptui, ei trebuie s vrea s
fac tot posibilul n aceast privint, constienti de faptul c drumul va fi lung si greu si c
necesit mari sacrificii.
Nimeni dintre noi nu a regretat eforturile depuse n ajutorarea natiunilor n curs de
dezvoltare aflate la nivelul zero. Ben-Gurion nsusi a urmrit evolutia programului nostru
de ajutor tehnic cu cel mai mare interes tot timpul ct a fost premier. El a renuntat la
aceast functie nainte de termen, demisionnd att din functia de prim-ministru, ct si ca
ministru al aprrii n luna iulie 1963. Opt zile mai trziu, Levi Eskol i-a succedat n
ambele functii.
Evenimentele care au dus la aceast schimbare au nceput cu trei ani mai nainte,
amintind de ntmplarea nefericit din 1954, cunoscut drept afacerea Lavon"32. Pinhas
Lavon, care n 1954 fusese ministrul aprrii, n timpul retragerii temporare a lui BenGurion la Sdeh Boker, negase c ar fi dat ordin pentru o actiune de securitate ratat. El
prelinsese c un ofiter superior implicat n afacere actionase de capul lui. Ofiterul struia
asupra faptului c ordinul l dduse Lavon. O investigatie privat cerut de primulministru de atunci,
261
Mose sarett, a esuat n stabilirea adevrului, n criza politic de dup aceea, Lavon a
demisionat.
n septembrie 1960, ca rezultat a ceea ce transpirase n urma unei investigatii privind
aprarea, ntr-o problem total diferit, dar care continea o referire si la ntmplarea
nefericit din 1954, Lavon a apelat la Ben-Gurion, din nou prim-ministru, cerndu-i s fie
reabilitat. Ben-Gurion a replicat c numai un judector putea face lucrul acesta.
Lavon nu a fost satisfcut si a fcut n asa fel nct problema s ajung n fata unei
comisii a Knessetului. Informatii despre lucrrile acesteia s-au scurs n pres. Ele
includeau acuzatiile lui Lavon mpotriva departamentului Aprrii.
Ofiterul superior a scris n legtur cu aceasta sefului de stat-major, cernd o anchet
judiciar care s stabileasc n mod definitiv cine dduse ordinul, el sau ministrul su,
Lavon. seful de stat-major a naintat cererea lui Ben-Gurion, care a adus propunerea n
fata Cabinetului, acesta trebuind s decid doar dac s stabileasc o comisie juridic.
Dar majoritatea ministrilor a decis s se constituie un comitet ministerial format din sapte
membri, care s examineze materialul si s raporteze Cabinetului recomandrile lor cu
privire la ceea ce era de fcut mai departe. Raportul lor ctre guvern, prezentat n
decembrie 1960, l exonera pe Lavon si l fcea responsabil pe ofiterul superior.
Cabinetul a aprobat raportul lor, ntr-o votare n care au fost patru abtineri. Eu am fost
unul dintre cei care s-au abtinut.
Ben-Gurion nu a luat parte la vot. El a sustinut c era o eroare judiciar. Cabinetului i se
ceruse s se ia n considerare o chestiune procedural: dac s instituie o comisie juridic,

n loc de aceasta, el numise un comitet ministerial care s fac o anchet de sine

stttoare. Acest comitet nu era un tribunal autorizat, nu a condus ancheta sa ca o instant
judectoreasc si nu avea nici un drept s emit un verdict ntr-un conflict ntre doi
adversari. Numai o anchet judiciar autentic putea face aceasta.
Ben-Gurion a spus apoi Cabinetului c se disocia de comitetul acestuia, de concluziile
sale, de aprobarea dat de guvern, splndu-se pe mini de ntreaga afacere. El si-a
prsit biroul n aceeasi zi si s-a ntors dup cteva sptmni n mn cu demisia sa.
Treisprezece ani mai trziu, n ziua mortii lui Ben-Gurion, Haim Israeli, care fusese seful
meu de birou si care lucrase la Ministerul Aprrii pe cnd Ben-Gurion detinea acel
portofoliu, mi-a reamintit urmtorul episod cu privire la acea perioad furtunoas, n
decembrie 1960, Comitetul Central al Partidului Muncii era convocat ntr-o sesiune
urgent. O scrisoare a lui Ben-Gurion a fost citit membrilor adunati, care spunea c, n
urma deciziei
262
Comitetului celor sapte n Afacerea Lavon, el se hotrse s nftiseze presedintelui
demisia sa. Membrii Comitetului Central au fost socati, iar n discutia oare a urmat a fost
propus o rezolutie care propunea ca n cazul n care Ben-Gurion struia s demisioneze,
atunci Mapai nu trebuia s formeze guvernul. Prezent acolo, am luat si eu parte la
discutie. M-am opus din rsputeri acelui proiect de rezolutie. Am spus: Nouzeci si nou
la sut din pro-Ben-gurionismul meu nu este pro-persoana lui Ben-Gurion, ci se
datoreaz identificrii lui Ben-Gurion cu statul. Dac s-a ivit situatia n care Ben-Gurion
decide s demisioneze, iar eu consider c binele statului cere ca Mapai s formeze
guvernul chiar si fr Ben-Gurion, si dac mi se cere s fac parte din acest guvern, atunci
voi face parte".
Vreo patru ani mai trziu dup cum mi-a spus Haim Israeli Ben-Gurion scria o dare
de seam asupra acelei perioade si dorea s vad procesele verbale de la reuniunea
Comitetului Central. losif Almogi, lider veteran al Mapai, care era pe atunci secretar
general al partidului, a adus o copie si a dat-o unuia dintre adjunctii lui Ben-Gurion.
Cteva ore mai trziu, Almogi i-a telefonat cuprins de panic lui Israeli, spunndu-i s
pun mna pe nregistrare, nelsndu-1 pe Ben-Gurion s-o vad. Almogi tocmai si
aruncase ochii pe original si dduse peste referirea la posibilitatea unui guvern fr BenGurion. O asemenea propunere fcut de Mose Dayan a spus el nu va face dect
s-1 mhneasc pe Ben-Gurion. Cel mai bine este s nu-i fie artat". Israeli i-a spus c
era prea trziu si c nregistrarea se si afla sub ochii lui Ben-Gurion.
Scurt timp dup aceea, Ben-Gurion a intrat n biroul lui Israeli, cu zmbetul pe fat si cu
nregistrarea n mn. M bucur cuvintele unei singure persoane i-a spus el lui
Israeli , acelea a lui Mose. Cuvinte ntelepte, singurele rationale. Este un tovars
ntelept. Cum de au putut ceilalti s spun c fr Ben-Gurion noi nu puteam forma
guvernul? Ben-Gurion este doar carne si snge. Nu omul este acela care este important,
el iese din scen. Calea lui este important, iar aceasta merge mai departe".
Am fost emotionat. Un cuvnt de pretuire de la Ben-Gurion a nsemnat ntotdeauna mult
pentru mine.
Alegerile generale au avut loc n august 1961, iar Ben-Gurion a condus din nou guvernul.
Dar ntre el si colegii si din Mapai, care i s-au opus cu prilejul raportului Comitetului
celor sapte, au continuat s existe relatii ncordate. Acestea au devenit nc si mai
ncordate, cci Ben-Gurion persista n eforturile sale de a rsturna ceea ce el era profund

ncredintat c a fost o eroare judiciar. Doi ani mai trziu el si-a prsit functia si n-a mai
revenit niciodat.
263
Am continuat s servesc n Cabinet nc saisprezece luni, iar apoi am plecat, trimitndu-i
primului-ministru scrisoarea mea de demisie n ziua de 3 noiembrie 1964. Problema mea
nu era absenta lui Ben-Gurion de la treburile de stat, ci atmosfera sufocant n care m-am
gsit n guvernul Eskol. M simteam ca detinutul dintr-o poveste citit cndva, un
membru ru vzut dintr-o echip de munc si care, ntr-o zi, trebuia s-i tin sub paz pe
lucrtorii care trudeau pe o crare ngust a unui munte abrupt. Unul dup altul camarazii
si 1-au mbrncit pn cnd detinutul a ajuns la omul din captul sirului, care
numaidect 1-a mpins n prpastie.
stiam c nu mi se va ngdui s rmn mult vreme n acelasi plan cu ceilalti membri ai
Mapai din guvern. As fi fost nghiontit si mbrncit, iar n cele din urm mpins, pn
cnd m-as fi poticnit. Era mai bine s plec atta timp ct mai puteam sta pe propriile mele
picioare.
Ben-Gurion, afara din functie si ntors n Sdeh Boker, a continuat s fie preocupat de
problema moral legat de Afacerea Lavon si n-a pregetat s atace n aceast privint
guvernul Eskol. Lucrurile au ajuns la un punct culminant n iunie 1955, cnd Ben-Gurion
a rupt-o n mod oficial cu Mapai si a format un partid separat numit Rafi. sapte membri
Mapai din Knesset s-au asociat imediat la Rafi, iar acesta a fost nregistrat ca nou partid
n Knesset n luna iulie. M-am alturat la Rafi doar cteva luni mai trziu.
Cnd am prsit biroul meu de la Ministerul Agriculturii, am adunat crtile si tablourile
pe care mi plcea s le am lng mine n timp ce lucram. Printre crti, n afar de Biblia
Evreiasc si de operele complete ale lui Bialik, poetul nostru national, se gsesc scrisorile
lui Natan Alterman, poetul care vorbea inimii propriei mele generatii. Alterman aprea,
de asemenea, si printre cele trei portrete care stteau n acea zi n centrul raftului de crti
din biroul meu. Celelalte dou sunt ale lui Ben-Gurion si Haim seba, un medic. Acesti trei
oameni au fost cu un cap mai sus dect toti cei ntlniti de mine vreodat. Nu sunt de la
natur un adorator de eroi, dar dac ncerc s exprim n cuvinte ceea ce am simtit pentru
ei, as spune c era o combinatie de nalt pretuire, respect si dragoste.
L-am cunoscut bine pe Natan Alterman numai dup ce am devenit sef de stat-major n
1953 si am nceput s lucrez ndeaproape cu Ben-Gurion. l ntlnisem si nainte de mai
multe ori, dar 1-am cunoscut doar prin traducerile sale n ebraic din clasici si prin
poemele lui, care mi erau familiare. Intr-adevr, stiam pe dinafar cele iriai multe din
poemele sale si le priveam ca pe ceva oarecum personal si ezoteric, secretele lor ascunse
fiind cunoscute doar lui Alterman si mie. Ben-Gurion a fost acela care ne-a apropiat.
Amndoi erau prieteni intimi.
264
l
Cnd am ajuns s-1 cunosc, am descoperit n el un caracter fr cusur. Avea slbiciunile
sale, dar nu pcate. Slbiciunile sale nu-1 fceau bdran. Cu ct 1-am cunoscut mai bine,
fie n munca de toate zilele, fie la petreceri nocturne, fie c era deprimat, fie nsufletit,
ntr-o dispozitie sobr sau clocotitoare, eram impresionat de bogtia spiritului su, de
inteligenta, sinceritatea si integritatea sa.
Nu n mod ntmpltor Alterman a scris att poeme erotice, ct si comentarii politice,
balade delicate, texte lirice si satir teatral. Nu era vorba aici de versatilitatea bardului,

ci de expresia deplin a ceasurilor variate si a dispozitiilor individului. De aceea nu este

posibil fragmentarea operei sale n diverse categorii. Toate sunt prtile unui ntreg.
Rubrica sa sptmnal dintr-un ziar evreiesc de mare tiraj din Israel era adesea ca un
poem a crui fort liric era att de profund nct era de-a dreptul dureroas. I-am spus o
dat, la o or trzie din noapte, c uneori cuvintele lui m fceau s vibrez si s scrsnesc
din dinti, scotnd un zgomot de zgrietur de unghie pe o cutie de tabl.
El cuprindea n fiinta sa toate triumfurile si tragediile poporului su. Crescut n spiritul
trecutului nostru biblic, chinuit de restristea exilului nostru milenar si de cruzimile de
nespus ale lui Hitler, el credea nestrmutat n viitorul nostru si era n acelasi timp un
lupttor de neclintit. Toate acestea se reflectau n opera sa, fie cntec liric, fie comentariu
politic asupra evenimentelor cotidiene. si totul era marcat de o sensibilitate subtil si de
claritatea gndirii.
Rdcinile lui Alterman se ntindeau n toate straturile istoriei noastre zbuciumate si erau
hrnite de ele, n gloria si mizeria lor, n splendoarea si suferinta lor. Poezia sa
coplesitoare era oglinda omului. Tatl su a fost nvttor. Alterman nsusi a fost cel mai
mare educator al generatiei mele. El ne-a lsat prin testament sentimentul misiunii
sublime, realizarea renasterii independentei evreilor. El i vorbea fiecrui tnr,
electrizndu-1 cu cerinta de a rspunde chemrii natiunii si de a privi mplinirea acestei
chemri ca pe idealul su personal. El ne cerea s fim idealisti, dar si s savurm
minunile vietii, s simtim frumusetea naturii n zborul unui vultur, n gustul de sare al
mrii, n trirea ametelii vinului, a extazului n fata privelistii cerului nstelat. Nu numai
prin continutul su, dar si prin stil, prin delicata folosire a limbii ebraice, scrierile sale
erau modele de simplitate, noblete, puritate si simt estetic. Dup cum am observat eu
nsumi si am auzit si de la alti prieteni care au petrecut cu el mult timp, noaptea, cnd era
destul de but, nimeni n-a auzit de pe buzele sale vreun cuvnt grosolan sau vreo
obscenitate. si nu era vorba de faptul c acea urtenie era reprimat, n interiorul su
aceasta pur si simplu nu exista.
265
O dat el mi-a spus o variant a glumei care circula pe atunci pe seama unui Yekke",
termenul cu care era dezmierdat evreul german imigrant din anii 1930, care nu catadicsise
s nvete ebraica. El vroia s stie ct e ceasul, dar tocmai oamenii pe care i-a ntrebat s-a
ntmplat s nu aib ceas, asa nct i-au rspuns n-am idee". De aceea Yekke a socotit c
idee" nseamn ceas", iar cnd-a dus s cumpere unul, i-a cerut negustorului o idee",
n varianta lui Alterman, Yekke era mai curnd un filosof cunoscut lui, cci, la urma
urmei, spre a cunoaste timpul n care trim, avem nevoie mai degrab de o idee dect de
un ceas. Alterman este cu certitudine omul care a transformat timpul privat al individului
n ideile eterne ale natiunii.
Afar din guvern si nemaifiind n cadrele armatei, dar nc membru al Knessetului, miam mprtit timpul ntre a sedea pe bncile parlamentului, ca membru al unui mic partid
din opozitie, reglarea afacerilor unei mici companii de pescuit, la care devenisem director
si scrierea unei crti despre Campania Sinaiului din 1956. Dar nc mai eram profund
preocupat de pericolele cumplite care pndeau tara mea si interesat ndeaproape de
problemele aprrii si securittii, n care am fost implicat ntreaga mea viat. Orice mi-ar
fi rezervat viitorul, fie ntr-o functie oficial, fie nu, eu nc speram s mai contribui ntro anumit msur la modelarea politicii de aprare a trii.
M-am tinut la curent cu evenimentele militare, citeam rapoartele publice si private si

primeam informatie din variate surse asupra progreselor fcute n tehnologia

armamentelor si n tactic. Dar experienta direct adaug ntelegerii o dimensiune pe care
o descriere indirect n-ar putea-o niciodat asigura. Eram acum, n 1966, la zece ani de
cnd fusesem n btlie, de cnd nu mai vzusem un tanc inamic, un tun de cmp sau un
atac de aviatie. Doream s vd la fata locului ce era rzboiul modern, cum era mnuit
noul armament, cum se comport n actiune si dac putea fi adaptat la conditiile noastre.
Cel mai bun si singurul laborator" militar din acea vreme era Vietnamul. Asa se face c
am convenit s scriu unele articole de ziar pentru The Washington Post si am fost
acreditat drept corespondent de rzboi. Cnd a auzit despre aceasta asa cum aveam s
aflu mai trziu , Robert McNamara, secretarul Ministerului Aprrii al Statelor Unite, a
fost destul de cumsecade ca s-i trimit un semnal comandantului american din Vietnam,
generalul Westmore-land, ca s-mi deschid toate usile, dar sftuindu-1 s nu m expun
unor pericole prea mari. Cu toate acestea, pe cmpul de lupt, comandantii locali, extrem
de prietenosi, m-au lsat s vd orice actiune am dorit, n consecint, la inceputul lunii
august 1966, m-am aflat ntr-un elicopter american care a
266
zburat de la Danang la cartierul general din ariergard al Ist Air Cavalry Division". De
aici trebuia s zburm mai departe, la o patrul din jungl.
Ne-am rotit deasupra taberei nainte de a ateriza. Pretioasele elicoptere erau grupate n
centru, n jurul lor erau corturile, iar imediat dincolo de ele pozitiile tunurilor de 105 mm
si de 155 mm. Ele erau ncercuite de retele de srm ghimpat, turnuri de veghe,
reflectoare, transee de comunicatie si buncre. Dincolo de srma ghimpat era o zon de
foc", despuiat de copaci si de tufisuri. Iar dincolo de aceasta, n toate directiile, jungla, o
mas de vegetatie deas, de culoare verde nchis, care nu semna cu nici un teren pe care
luptasem vreodat.
Din aer vzusem suvoaie curgnd n vi, fsii orizontale care purtau urmele plantatiilor
de orez din timp de pace, acum abandonate. Fiecare lun producea o nou recolt, nu de
orez, ci de mai mult de 20 000 de refugiati, fermieri care fugeau din zona btliei n
orasele de pe coast.
Plouase mult ntreaga dimineat si vizibilitatea era zero. Dar dup-amiaz trziu cerul s-a
nseninat si am putut nainta la cartierul general de la Pleiku. Am zburat deasupra soselei
19, fcut faimoas de btlia dat aici de francezi, n urm cu doisprezece ani. Exact
acolo unde soseaua intr n munti, mai bine de 1000 de soldati francezi au fost nimiciti
ntr-o ambuscad a Vietcon-gului33. Chiar si acum Vietcongul mpiedica folosirea
normal a acestei sosele, minnd-o, aruncnd n aer podurile, trgnd din jungl asupra
traficului. Vehiculele civile n-o utilizeaz deloc si chiar convoaiele militare gsesc c este
periculoas. Ele sunt ntotdeauna precedate de tancuri care detoneaz minele si trebuie s
recurg la drumuri improvizate spre a ocoli podurile aruncate n aer. Sabotorii Vietcong
adesea ngroap un obuz de 105 mm de obicei american dedesubtul minei. Cnd
aceasta explodeaz, o face o dat cu obuzul si tancul e scos din uz.
La cartierul general avansat am fost ntmpinat n mod clduros de comandantul acelei
Ist Cavalry Division" (aeropurtate), cum se numea ea n mod oficial, generalul maior
John Norton. Am primit o recomandare de la generalul Westmoreland, mi-a spus el.
Pentru dumneavoastr, mon general, toate usile sunt deschise. Doar s ai grij de
dumneata si dea Domnul s nu nimeresti n vreuna din unittile mele n care s fii ucis".
Norton m-a luat la mas. Cu noi se gsea colonelul Brendswieg, care comanda Brigada a

2-a, care trebuia s intre numaidect n actiune. Voiam s merg cu ei.

Divizia era atunci angajat n Operatiunea Paul Revere". Continuare a Operatiunii
Hastings", aceasta era efectuat n zona muntoas de lng
267
frontierele Cambodgiei si Laosului, n scopul de a gsi unittile Vietcong si a angaja lupta
cu ele. Era operatiunea la care cerusem s m altur.
Rzboiul american din Vietnam era n primul rnd rzboi de elicoptere. Existau n total
1700 de elicoptere n tar atunci cnd am fost eu acolo, mai multe dect n ntreaga
Europ. Divizia 1-a de Cavalerie Aerian este Cavaleria si eu nu nteleg prin aceasta
cai", se prevestea n articolul strlucit al generalului Gavin, o expresie organizatoric si
tactic a utilizrii imaginative a elicopterului n btlie. A fost rspunsul american la
problema miscrii n jungl si era n mod cert aplicabil teritoriului care mie mi era mai
familiar, asigurnd mobilitatea nedependent de drumuri, vehicule terestre sau
aerodromuri.
La patru ore de la ordinul de avertizare, un ntreg batalion, cu tot echipamentul, putea fi
liftat n zona luptei, ateriznd n inima junglei sau pe un vrf de munte.
Fusese programat s pornim dimineata, dar a fost cu neputint s o facem. Ploaia
torential n-a ncetat nici o clip, iar norii erau att de coborti nct aproape c se
sprijineau de vrfurile copacilor. Abia nainte de amiaz s-a nseninat putin si ora H a fost
stabilit pentru ora l P.M.
Potrivit informatiei lui Norton, exista o divizie Vietcong n acea zon montan. Ea nu era
concentrat la o singur baz, ci scindat n mai multe batalioane, fiecare batalion
numrnd circa 350 de oameni. Planul lui Norton era s lifteze un batalion din brigada lui
Brendswieg n zona n care se afla divizia Vietcongului si, dup aceea, n concordant cu
mersul btliei, s trimit fulgertor reaction troops" aditionale de ntrire, s le
consolideze si s execute atacuri de flanc.
Toate acestea erau excelente, cu exceptia unui mic element care lipsea din plan:
localizarea exact a batalioanelor Vietcongului nu era cunoscut. Fotografiile aeriene si
recunoasterea aerian esuaser n scoaterea la iveal a campamentelor, transeelor,
buncrelor lor, camuflajul confundndu-se cu vegetatia junglei.
Sursele spionajului american erau n mare msur tehnice, fotografii aeriene si decodri
de interceptri radio, cci unittile Vietcong, de la batalion n sus, utilizau aparate de
transmisie. Doar o informatie srccioas putea fi culeas de la prizonierii de rzboi.
La ora l ,05 P.M., Compania D, la care fusesem atasat, a dat semnalul de plecare n zona
diviziei inamice. Usile elicopterului s-au ndeprtat, iar mi-traliorii si-au ocupat pozitiile
lor, gata de foc. Elicopterele s-au ridicat ca un roi de brzuni si au lunecat pe deasupra
vrfurilor copacilor. Fiecare companie zbura ntr-un grup compact de saisprezece aparate
si avea repartizat
268
propria sa zon de aterizare. Cnd am luat nltime, am auzit zgomotul salvelor de
artilerie angajat n curtirea" zonelor de aterizare, n operatiunea Hastings", o
companie american fusese nimicit la aterizarea ntr-o zon ce pruse goal, dar care era
detinut de un batalion Vietcong camuflat.
Procedeele de btlie ale Ist Cavalry" o fceau s opereze ca o band de asamblare.
Venea mai nti mproscarea cu obuze a zonelor de aterizare de ctre artileria terestr.
Dup care venea bombardamentul aerian. Aterizrile ca atare erau acoperite de gun-

ships", unitti de nsotire, de suport nemijlocit, elipurtate, care lansau rachete si trgeau
foc de mitralier aproape la picioarele noastre.
Zona de aterizare a companiei noastre era o fsie lung si ngust. Era un ogor n jungl,
o portiune care cndva fusese curtat de arbori si de subarbo-ret de ctre fermieri
vietnamezi si pregtit pentru cultivarea orezului. De atunci, cea mai mare parte a
suprafetei fusese npdit de o iarb nalt ct elefantul, dar elicopterele puteau ateriza.
Pe cnd ne apropiam de fsie, din ea nc se mai ridica fum de pe urma
bombardamentului. Solul era presrat de mari petice negre de iarb ars. Mirosul de ars
ptrundea prin usile deschise ale aparatului nostru.
Ne-am dezlegat centurile pe care le purtasem n aer si, chiar nainte ca elicopterul s fi
atins pmntul, am srit si ne-am ascuns repede n iarb. Aterizarea companiei noastre a
durat mai putin de dou minute. Elicopterele si-au ncetat zbrnitul. De jur-mprejur
rsunau explozii de obuze si foc de mitralier. Am ncercat s-mi ridic capul ca s le
descopr sursa, dar iarba era prea nalt. M-am trt pe o mic ridictur a terenului, de
unde l puteam privi. Pdurea era tcut. Focul venea din zonele din vecintatea locului
de aterizare, zone care totusi fuseser curtate". Comandantul companiei noastre le-a
semnalat comandantilor de pluton s ia pozitii de lupt.
Linia de asamblare a masinii de lupt a Diviziei 1-a de Cavalerie a continuat s produc
din plin si cu toat viteza, fcnd s aterizeze unitti, echipament, armament si munitie.
Elicoptere grele Chinook" zburau pe deasupra zonei cartierului general al batalionului
si, unul dup altul, depozitau tunuri de 105 mm si obuze. Tunurile si lzile de munitie
erau transportate agtate de burtile aparatelor, care se apropiau de sol, si lsau povara si
o luau din loc, aproape fr ntrerupere.
Acestora le-au urmat elicopterele-gigant Crane" de care spnzurau tunuri grele de 155,
buldozere si rulote de comand-comunicatii. Pe cnd m uitam la ele, n-am putut s numi reamintesc de btliile mele cu ministrul de finante pe timpul cnd eram seful statuluimajor. Fiecare dintre aceste elicoptere uriase costa 3 milioane de dolari n acea vreme si
mi amintesc c am
269
amnat o cltorie de studii peste ocean a ctorva dintre ofiterii nostri, ca s economisesc
70 000 de dolari de care aveam urgent nevoie. O, America, o, Israel!
Dar unde era rzboiul?
Asistam ca la niste manevre militare, cu doar o singur tabr. M-as fi mirat ca ei s fi
operat n acest mod dac Vietcongul ar fi posedat si el avioane de rzboi, artilerie si
blindate. Cea mai grea arm dintr-o unitate Vietcong, mortierul de mrime medie, putea fi
dus pe spinarea unui om. Dar, oricum, unde era Vietcongul? si unde era btlia?
Vietcongul era acolo, la cteva sute de yarzi deprtare. Iar btlia a venit cu o jumtate de
or mai trziu, cnd compania care aterizase la 300 de yarzi la Sud de noi czuse ntr-o
ambuscad, dup ce ncepuse s se deplaseze. M-am mutat de la compania D la cartierul
general, unde i-am gsit pe generalul Norton, colonelul Brendswieg si generalul Walker,
comandantul Diviziei a 25-a, nvecinate, din care o parte fusese atasat la Ist Cavalry".
Ei erau aplecati deasupra hrtilor mprstiate pe iarb, lng postul de comand.
Compania din Sud aterizase, ca si noi, fr interventia inamicului. Comandantul
companiei luase apoi decizia s nainteze pe muntele de cealalt parte a unui curs de ap.
Unitatea trebuia s se miste ntr-un singur sir pe crarea ngust care ducea la cursul de
ap, pluton dup pluton. Chiar dac cerce-tasii au procedat cu mare precautiune, oprindu-

se adesea ca s asculte, ei n-au reusit s detecteze prezenta Vietcongului dect cnd s-au
gsit sub foc. Pozitiile batalionului Vietcong erau spate nu departe de crare si erau
acoperite de crci ascunse sub brazde de iarb. Numai nguste deschizturi de tragere
erau lsate deschide, care si ele erau mestesugit camuflate.
Comandantul Vietcong a lsat prima jumtate de pluton american s treac, iar apoi a
deschis focul cu toate mitralierele si pustile unittii, de-a lungul crrii, n cteva minute,
compania a fost scoas din actiune, suferind pierderi cifrate la 25 de morti si circa 50 de
rniti. Comandantul companiei se afla printre rniti, iar secundul su a fost ucis cnd un
glonte rtcit a fcut s explodeze grenada agtat la centura sa.
Compania si-a pierdut capacitatea de lupt, dar nu contactul radio cu cartierul general si
cu unittile de suport. Ofiterul din linia de btaie a cerut ntriri si bombardarea pozitiilor
vietnameze cu artileria si aviatia. Comandantul de la cartierul general 1-a informat c o
companie va fi lansat lng ei n cteva minute, care s-i ajute s transporte rnitii si
mortii, dar care nu trebuia s asalteze amplasamentul Vietcongului.
Americanii au contraatacat si au urmrit" inamicul n jungl nu cu infanteria, ci cu
puterea de foc. Artileria si forta aerian erau chemate s bombar270
deze o zon de ndat ce se arta a fi stpnit de trupe inamice, chiar dac acestea erau
infime si chiar dac se dovedea a fi un singur trgtor de elit.
Problema cu care se confrunta o unitate de infanterie american n angajarea luptei cu
Vietcongul nu era cum s asalteze pozitiile inamice, ci cum s descopere unde erau
acestea. Atacul" si asaltul" trebuiau executate de artilerie si de aviatie. Acestea nu erau
limitate la crrile" junglei si nu erau vulnerabile n privinta ambuscadelor.
Cele mai eficace arme pe care americanii le destinau acestei functii erau bombardierele
lor grele. Ele zburau la mare nltime, iar bombardamentul lor, dirijat electronic, era
precis si distrugtor, iar ele puteau opera indiferent de starea vremii si de vizibilitate.
Ciocnirea dintre fortele americane si unittile Vietcong, ca aceea petrecut n acea dupamiaz, putea s par, privit de la suprafat, accidental: ambuscad n care s-a
ntmplat s cad o companie american. Nu asa stteau lucrurile. Fapt era c majoritatea
angajamentelor dintre americani si Vietcong, din timpul vizitei mele acolo, au nceput n
modul acesta si c acest mod era produsul comun al tacticii Vietcongului si al strategiei
americane.
Tactica vietnamez era s atace unittile americane cu scopul de a le distruge, atunci cnd
perspectiva succesului prea strlucit. Chiar n acea dup-amiaz, dac unitatea
Vietcong ar fi dorit s evite btlia, se putea retrage din zon fr a fi detectat. Dar
atunci cnd batalionul american a aterizat n vecintate, trupele vietnameze au rmas pe
loc, n speranta c li se va oferi o situatie favorabil n care s-1 asalteze. Iar aceasta a
fost ceea ce s-a si ntmplat atunci cnd plutoanele americane au trecut pe lng pozitiile
lor, ntr-un singur sir, expunndu-se focului lor. Nouzeci la sut din btliile rzboiului
din Vietnam au nceput, ca si aceasta, din initiativa Vietcongului, cnd vietnamezii au
considerat c mprejurrile le erau favorabile.
Fortele americane aveau si ele drept scop distrugerea inamicului. Dar nu o fceau cu
conditia unei situatii tactice favorabile. Comandantii americani erau nerbdtori s ia
contact cu Vietcongul oricnd, n orice situatie si cu orice pret. Ei nu excludeau
posibilitatea ca, la primul contact cu Vietcongul, acesta s poat avea superioritatea. Erau
convinsi ns c pe msur ce ciocnirea lua amploare ei trebuia s aib cstig de cauz.

Principala lor problem era s-i scoat pe vietnamezi din ascunztorile lor, iar dac
patrulele americane serveau drept momeal, lucrul acesta nu avea remediu. Era pretul pe
care trebuia s-1 plteasc. Pentru americani, a ajunge sub focul inamic nu era punctul
culminant al btliei. Era abia nceputul, urmat rapid de ntreaga putere de foc a artileriei
si aviatiei lor, prin care nbuseau avantajul initial al trupelor vietnameze, echipate doar
cu arme personale.
271
Agresivitatea luptei americane n Vietnam nu-si avea rdcina doar n caracterul armatei
americane. Sursa sa era de gsit n politic, n strategie, n modul n care cei care
determinau demersurile militare ale Statelor Unite sperau s obtin victoria.
Ca s aud despre strategia american n Vietnam a trebuit s zbor la Saigon via
Washington. I-am pus problema generalului Maxwell Taylor. Am ridicat-o si n fata lui
Robert McNamara, cu care m-am ntlnit la un dineu. Washingtonul vedea cheia victoriei
n frngerea pur si simplu a spiritului de lupt al Hanoiului. Aceasta putea fi asigurat
prin permanenta si intensa bombardare a Vietnamului de Nord si prin nimicirea unittilor
Vietcong n Sud. McNamara si Taylor credeau c dac aceast activitate militar
american era mentinut si intensificat, Ho si Min nu putea fi capabil de rezistent
ndelungat. El trebuia fortat s pun capt ostilittilor si s accepte somatia americanilor
de a se aseza cu ei la masa negocierilor.
Armata american din Vietnam trebuia de aceea s ptrund n orice zon convenabil si
n orice mod, n efortul de a scoate din brloguri unittile Vietcongului si de a le nimici.
Cutare si distrugere era politica si, prin aceasta, calea spre victorie.
Aceast politic militar a Washingtonului se potrivea bine cu caracterul agresiv al
comandantilor americani. Oricine 1-a vzut pe generalul Norton mboldindu-si oamenii
s fie repede cu degetul pe trgaci", de ndat ce srea din elicopter, lund controlul n
minile sale, tintind si spulbernd copacii, nu se putea s nu vad n el un fel de nou serif
din vechiul Vest Slbatic, care lupt pn n pnzele albe. n loc de o pereche de
revolvere, el nvrtea tunuri de 155 mm, iar armsarul lui credincios era al su elicopter
UH-ID.
La ora 5,30 P.M. noi am prsit cartierul general. Nori adusi de muson au nceput din nou
s acopere cerul. Norton m-a invitat s-1 nsotesc ntr-un zbor la cartierul general al
generalului Walker, pentru cin si continuarea analizrii retrospective a operatiunii.
Pe cnd zburam, am observat ntinse luminisuri n jungl, care s-au dovedit a fi mari
plantatii de ceai. Artau pentru toat lumea ca niste rsaduri de arbori ornamentali. O
astfel de cultivare ngrijit era n puternic contrast cu vegetatia slbatic si primitiv din
jur. Vrfurile tufisurilor scnteiau cu verdele proaspt al noilor lor frunze, n locul celor
tiate de tinere si puse la uscat ca s dea cel mai bun ceai.
Plantatiile erau vechi. Proprietarii lor, francezi si chinezi, au continuat s le ngrijeasc n
mijlocul a ceea ce timp de doisprezece ani fusese zon de btlie si si vindeau produsul
n mod organizat pe pietele lumii. Coexistenta era n mod vdit posibil chiar si n rzboi.
Nici trupele guvernamentale, nici
272
cele ale Vietcongului nu stnjeneau plantatiile, pe muncitorii acestora sau instalatiile lor.
Jungla mprejmuitoare era puternic marcat de craterele fcute de bombardamentele
aeriene. Podurile de pe soseaua 19 fuseser dinamitate de Vietcong. Plantatiile, ns, erau
neatinse. Nici o cldire nu fusese avariat, nici un muncitor nu suferise nici mcar o

zgrietur, nici o ramur nu fusese tiat. Preturile la ceai erau mari, munca scump
pltit, iar profiturile erau destul de ridicate ca s acopere taxele si mita dat guvernului,
ca si rscumprarea la Vietcong. Ceai pentru ambele tabere.
Cartierul general naintat al diviziei generalului Walker arta ca o unitate de cmp. Dou
corturi serveau drept popot a ofiterilor, vesela era standard, iar hrana, n afar de cutiile
de bere, era aceeasi ca aceea pe care o mncasem cu soldatii.
Generalul Norton a nceput s analizeze operatiunea. Problema era dac Vietcongul avea
s exploateze orele de ntuneric si ploile musonice din cursul diminetii pentru a se retrage
din zon; iar dac da, cum puteau fi vietnamezii opriti. Ei erau experti n deplasarea prin
jungl, iar atunci cnd doreau s evite lupta, si scindau unittile n mici grupuri nu mai
numeroase de cincisprezece oameni, fiecare grup urmnd o crare diferit spre a ajunge
la noul punct de ntlnire.
Walker gndea c ei vor ncerca s se retrag n Cambodgia pe parcursul noptii. Frontiera
era la mai putin de zece mile, distant. Generalul socotea c ei aveau stocuri de munitie si
de orez n zon si poate si un spital secret si c aveau nevoie de timp ca s le mute. Pe
deasupra, vietnamezii trebuie s fi fcut un efort enorm ca s-si concentreze fortele n
aceast zon; oamenii lor trebuie s fi mrsluit mai bine de trei luni din Vietnamul de
Nord si pn aici si era improbabil s efectueze o retragere n grab. Ei veniser s atace
armata american si trebuia s ncerce s-o fac.
Dup ce am ascultat discutia si dup cele ce vzusem, nu aveam sentimentul c
Operatiunea Paul Revere" avea s-si ating obiectivul. Unittile Statelor Unite si
concentraser puterea ca s distrug forta Vietcongului. Ceea ce americanii aveau la
dispozitie era tot la ce poate visa un comandant: elicoptere ca s repead oamenii si n
orice loc; soldati bine instruiti, cu spirit agresiv si gata de actiune; suport aerian si de
artilerie, echipament, munitie si combustibil, totul n cantitti virtualmente nelimitate. Cu
toate acestea, ei nu scoseser din ascunztoare Vietcongul. ntr-adevr, nu reusiser s-i
aduc la o btlie decisiv. Mereu nu cunosteau unde se gseau unittile Vietcong. Iar
cnd le ntlneau, de obicei atunci cnd lucrul acesta i convenea Vietcongului, dup
ntlnirea initial inamicul i scpa din gheare, nfrngnd ncercrile de a-1 izola.
273
I-am spus lui Norton c acea Cavalerie Aerian era rspunsul perfect, desi costisitor, la
problema mobilittii n jungl. Nu era loc n care ei s nu poat ajunge. Dar exista un
lucru pe care ei preau incapabili s-1 fac: s-si lanseze unittile fr zgomot, n tain,
fr a fi detectate. Elicopterele se anuntau ele nsele pe orice inci al drumului si
deconspirau orice aterizare n jungl. Vietcongul, pe de alt parte, putea face trei luni n
deplasarea sa din Nord, dar, nici pe drum si nici nainte de angajrile lor, ei nu se ddeau
de gol.
Norton m-a ascultat cu atentie. Cnd am terminat, m-a fixat cu ochii si a spus pe un ton
glumet, dar creznd n spusele lui: Nici o grij, mon general, i vom da de gol!"
Dup prnz, am zburat la Piei Me, la trei mile de granita Cambodgiei, ca s m asociez
unei patrule de dou zile din Fortele Speciale, Beretele Verzi". Patrula trebuia s plece a
doua zi. Dar dimineata devreme, un semnal a venit de la cartierul general al Ist
Cavalry", raportnd c acolo avusese loc un puternic atac al Vietcong asupra unei pozitii
defensive coreene, nu departe de unde m aflam eu, iar generalul Norton credea c mi-ar
fi plcut s merg acolo repede, atta timp ct seninele btliei mai erau proaspete. Am
lsat pe alt dat patrula si, cu un jeep al Fortelor Speciale, am fost dus pe scena actiunii.

n timpul noptii, acea pozitie defensiv, detinut de o companie de circa 130 coreeni, a
fost atacat de un regiment Vietcong format din trei batalioane, mai bine de o mie de
oameni. Atacul a esuat, iar regimentul a lsat pe cmpul de btlie 237 de morti.
Compania coreean sosise cu sase zile mai nainte si avusese destul timp s-si amenajeze
santurile, fcnd-o cu mare grij si abilitate. Fiecare post de aprare era acoperit de un
strat de pmnt cu iarb, iar toate erau legate ntre ele de transee nguste si adnci,
ntreaga pozitie era ncercuit de srm n zigzag si semnat cu mine si obuze de
iluminatie.
Atacul principal a fost lansat asupra posturilor de aprare vestice. Distanta de la srma
ghimpat si pn la marginea junglei era aici sub 200 de yarzi, fiind acoperit de iarb
nalt.
Comandantul Vietcong presupusese n mod vdit c putea ajunge la gardul din acest
sector fr a fi descoperit si aici si-a concentrat el forta atacului, mpotriva acestor
amplasamente vestice dirijnclu-si el cu precdere focul de mitraliere si de mortiere.
Patrulele Vietcong recunoscuser pozitia defensiv si observaser posturile de foc
coreene, n pofida camuflajului acestora.
Comandantul Vietcong fcuse greseala fatal de a tine socoteal doar de compania
coreean pe care o putea vedea, nu si de artileria, aviatia si tancurile
274
care aveau s fie chemate n sprijinul acesteia. Exist o logic primitiv n rzboi: ntr-un
angajament deschis ntre dou forte inegale, cel tare l nvinge pe cel slab. Victoriile unor
David asupra unor Goliat au fost destul de rare n tara mea, n timpurile biblice. Ele sunt
nc si mai rare n mprtia tancurilor si tunurilor.
Ceea ce s-a ntmplat Vietcongului la putin timp dup atacul acestuia de-a lungul fsiei
de 200 yarzi ltime, dintre jungl si gard, a fost c unittile de suport americane au lansat
acolo nu mai putin de 21 000 de obuze! (ceea ce a fost mai mult dect volumul total al
focului de artilerie al armatei israeliene n timpul Campaniei din Sinai si n Rzboiul de
Independent luate la un loc). Tunurile de 105 si de 155, tunurile de pe tancuri si
mortierele grele au acoperit zona cu foc si explozii.
De mirare este nu faptul c Vietcongul nu a reusit s captureze pozitia, ci c unii soldati
vietnamezi au ajuns la gard si chiar au aruncat grenade de mn.
Umblnd pe cmpul de btlie devastat, am fost frapat de tineretea vietnamezilor morti.
Brbatii vietnamezi n general au fete tinere, dar acestia artau a fi deosebit de tineri.
Poate c era vorba de paloarea mortii. Cei mai multi dintre ei erau fr csti de otel. Multi
purtau sandale, dar unii erau desculti; se poate s-si fi pierdut sandalele n timp ce se
npusteau la asalt, n pofida vestimentatiei srccioase si a smrcurilor mohorte n care
zceau ploaia curgea fr ncetare , ei artau cu totul distinsi si curati. Am avut
impresia c, pregtindu-si atacul, au dat o atentie migloas nftisrii lor: tunsul prului,
rasul brbiei, schimbarea uniformei.
Armele pe care le purtau erau de diferite tipuri: Mauser" din cel de al doilea rzboi
mondial, pusti semiautomate de tip sovietic si fabricatie chinez, mitraliere usoare cu
ncrctoare cu arc curbate si chiar cteva mitraliere mijlocii.
Adnc n jungl noi am gsit armele lor de suport mortiere si rucsacurile lor, pe
care le lepdaser nainte de a merge la atac. Am privit n unul dintre ele. Continea o
uniform de schimb si o pung cu l 1/2 livre de orez, un pachet de sare, o oal de gtit, o
lingur, un aprinztor (amnar, cremene si fitil) si cafea pudr.

Am fost martor la multe altele n Vietnam si am auzit multe si am fost bucuros c m-am
dus acolo. Am vzut ce era rzboiul la mijlocul anilor 1960. Nu puteam s stiu atunci, n
drumul spre cas, c abia zece luni mai trziu aveam s fiu iarsi n guvern, n centrul
treburilor militare si n mod activ implicat n conducerea uneia dintre cele mai dramatice
campanii a trii mele.
275
PARTEA A V-A
RZBOIUL DE sASE ZILE
(1967)
17
LUNGA AsTEPTARE I
Duminic seara, n ziua de 14 mai 1967, n timpul retragerii cu torte pe stadionul din
Ierusalim, care marca a nousprezecea srbtorire a Zilei Independentei Israelului, au fost
primite rapoarte de spionaj care artau c egiptenii deplasau forte uriase, peste Canalul
Suez, n Sinai. Trei zile mai trziu, Nasser a cerut evacuarea Fortei de Urgent a
Natiunilor Unite (UNEF), care stationa de-a lungul granitei dintre Sinai si Fsia Gaza n
urma Campaniei Sinaiului din 1956. Secretarul general al ONU a consimtit la
ndeprtarea acesteia, n alte cteva zile, aproximativ 80 000 de soldati egipteni si 800 de
tancuri erau n Sinai, formatiunile avansate apropiindu-se de granita Israelului, ngrosnd
fortele deja stationate aici.
n ziua de 22 mai, Nasser a declarat blocada Strmtorilor Tiran pentru toate navele care
navigau spre sau dinspre Israel. Cnd Israelul si-a retras trupele de la sarm el-seik, dup
Campania Sinaiului, afirmase clar c reimpu-nerea blocadei de ctre Egipt avea s fie un
act de rzboi. Nu numai Statele Unite si celelalte puteri maritime, dar si Egiptul a nteles
pe deplin c aceasta era pozitia noastr, n ziua de 26 mai, Nasser a anuntat c Egiptul
intentiona s distrug Israelul. Patru zile mai trziu, regele Hussein a plasat fortele armate
ale Iordaniei sub comandament egiptean. La fel a fcut Iraqul. Unitti expeditionare au
sosit din Kuwait si Algeria, adugndu-se fortei egiptene din Sinai. La nceputul lunii
iunie, Israelul era amenintat pe toate fronturile de armatele arabe, care erau mult
superioare ca numr trupelor, tancurilor, artileriei si avioanelor de care dispuneam noi. n
ochii lumii Israelul prea condamnat.
n Israel a avut loc o mobilizare partial (mai trziu general) a rezervistilor, care au fost
desfsurati pe pozitii avansate. Ei au asteptat acolo, nestiind dac vor rmne inactivi
pn ce vor fi atacati de inamic sau dac ei nsisi aveau s lanseze prima lovitur. La
cartierele generale ale armatei erau schitate planuri de contingent, rectificate si adaptate
noilor mprejurri. Guvernul
279
israelian, condus de primul-ministru Levi Eskol, avea n fat dou optiuni: s ordone
trupelor sale s intre imediat n actiune sau s se angajeze n eforturi diplomatice urgente
n scopul de a se exercita constrngeri internationale asupra lui Nasser. n pofida
pericolului ca egiptenii s atace n timp ce procesul diplomatic si continua cursul,
guvernul a decis s joace mai nti cartea diplomatiei. Timp de douzeci si dou de zile
trupele mobilizate au rmas pe pozitiile lor, pe cnd familiile lor asteptau cu neliniste
acas, ascultnd cu atentie orice buletin de stiri. Tensiunea crestea de la o or la alta pn
cnd, n sfrsit, n dimineata zilei de 5 iunie, sirenele de alarm au urlat din nou,
avertiznd c Israelul era n rzboi.

Rzboiul de sase Zile, cum a fost el numit mai trziu, a fost cel de al treilea conflict armat
major pe care Israelul a trebuit s-1 sustin de la nasterea natiunii n urm cu
nousprezece ani. Acesta a fost generat de rationamentele vicioase ale presedintelui
Gamal Abdel Nasser al Egiptului. Cauzele imediate ale conflictului au fost o serie de
incidente ntre Israel si Siria (ca si ntre Israel si Iordania), precum si reactia Egiptului, ori
mai degrab a presedintelui egiptean la aceste incidente. Nasser stia prea bine c actiunile
sale agresive n special nchiderea Strmtorilor Tiran aveau s fie privite ca un act
de rzboi de ctre Israel, dar presupunea c Marile Puteri vor mpiedica Israelul s treac
la actiune sau c, dac armata israelian ataca, ea va fi incapabil s strpung liniile
militare egiptene din Sinai. n orice caz, Consiliul de Securitate avea s impun rapid o
ncetare a focului, iar episodul s-ar fi ncheiat cu realizarea de ctre Nasser a dou
scopuri: ndeprtarea Fortei de Urgent a ONU si impunerea unei blocade permanente a
Strmtorilor. El si amintea ce se ntmplase dup Campania din Sinai din 1956, cnd
Statele Unite si Uniunea Sovietic fortaser Franta, Marea Britanic si Israelul s-si
retrag fortele armate si se mpcaser cu nationalizarea Canalului Suez. De data aceasta
nu numai America si Rusia, ci si Franta si Marea Britanic erau mpotriva rzboiului.
Israelul avea s fie coplesit.
Una din primele seminte ale Rzboiului de sase Zile a fost plantat mai nainte cu opt luni
sub forma unei mine. Explozia acesteia a fost rezultatul unei sarcastice provocri
aruncate lui Nasser de unul dintre aliatii si, Iordania, n ziua de 12 noiembrie 1966, un
detasament israelian care patrula pe granita israeliano-iordanian, la Sud de Muntele
Hebron, a clcat pe o min care a ucis trei oameni si a rnit alti sase. ntr-o actiune de
represalii ntreprins n ziua urmtoare, o unitate israelian a trecut frontiera, a angajat o
lupt cu trupe iordaniene, a intrat n satul Samua de lng Muntele Hebron, pe care
sabotorii l utilizau drept baza a lor si a aruncat n aer zece case, dup evacuarea
locatarilor acestora, n cursul actiunii, un Mirage" israelian a dobort un
280
aparat iordanian Hunter". Celelalte pierderi iordaniene nsumau 20 de morti 14
soldati si 6 civili si 35 de rniti. Presa iordanian si emisiunile radio erau pline de
referiri sarcastice la adresa lui Nasser, care promisese s sar n ajutorul statelor arabe
atacate de Israel. Promisiunile sale se dovediser acum a f i o vorb goal. Armata
egiptean, spuneau acestea, se ascundea sub pulpana trupelor ONU stationate la granita
israeliano-egiptean si care asigura libertatea de navigatie pentru vasele israeliene la si de
la Eilat.
Urmtoarea provocare la adresa Egiptului a venit din partea Siriei. Tensiunea sporit
dintre Israel si Siria, din perioada care a precedat Rzboiul de sase Zile, si avea originea
n caracterul extremist al regimului din Siria, n ura fanatic fat de Israel, n ncercrile
de a devia din Israel cursul rului Iordan si n sponsorizarea de ctre armata sirian a
actiunii teroriste.
Siria ducea mpotriva noastr o politic mai ostil dect a oricrui alt stat arab. n afar de
faptul c ncerca s mpiedice Israelul de a utiliza apele Iordanului sau de a lucra
pmnturile n zonele demilitarizate de la frontier, Siria executa n mod repetat
bombardamente de artilerie asupra asezrilor de la granit, n aceast politic agresiv,
Siria se bucura de un avantaj topografic, deoarece putea domina valea Iordanului, precum
si valea Hulei de pe nltimile Golan. De asemenea, Siria primea sprijin nelimitat din
partea Uniunii Sovietice. Pentru Rusia, conductorii Siriei, liderii Partidului Baas de arip

stng, erau favoritii Moscovei" ce trebuiau rsftati si ghiftuiti, deoarece tara lor era
parte a drumului terestru din Uniunea Sovietic la Golful Persic.
Israelul suferea considerabil de pe urma actiunilor ostile ale Siriei, dar gsea c este
dificil de replicat prin mijloace militare comparabile. Artileria sa nu putea ajunge la
bazele armatei siriene de pe nltimi, iar Israelul nu dorea deloc s trag asupra satelor
civile, ca rspuns la bombardarea propriilor sale sate. Incidentele de granit dintre Siria si
Israel au crescut n numr si gravitate, n ziua de 5 martie 1967, un tractor israelian care
ara lng kibutul samir, chiar lng granita sirian, a fost aruncat n aer de o min, iar
fermierul a fost serios rnit. O lun mai trziu a avut loc un schimb de focuri n timp ce
israelienii si arau ogoarele din zona demilitarizat de lng Marea Galileei. Cel mai
serios incident s-a produs n ziua de 7 aprilie. Dup ce sirienii au efectuat bombardament
de artilerie asupra a trei kibuturi de la poalele nltimilor Golan, aviatia israelian a intrat
n actiune. Aparate siriene s-au ridicat s nfrunte avioanele noastre, iar n btlia aerian
care a urmat noi am dobort sase MIG-uri siriene, dintre care dou n apropiere de
Damasc. Forta aerian israelian nu a suferit nici o pierdere. Mii de sirieni au vzut
avioanele siriene prbusindu-se n flcri.
281
Israelul era de asemenea torturat de activitatea terorist, ntotdeauna mi s-a prut c
autorittile arabe n-au nteles niciodat ntru totul sentimentele noastre si implicatiile
acestora, c n-au sesizat niciodat de ce eram att de profund preocupati si de ce
reactionam att de brusc atunci cnd oamenii nostri erau asasinati, cnd casele ne erau
atacate sau drumurile minate. Campania din Sinai, cu unsprezece ani n urm, asasinarea
terorist a muncitorilor evrei de la fabrica de potas de la Marea Moart si raidurile
asupra satelor evreiesti de lng Kalkilia aduseser Israelul si Iordania aproape la un pas
de rzboi.
Actiunile de represalii ale Israelului mpotriva satului Samua din Iordania, n ziua de 13
noiembrie 1966, si mpotriva Siriei, n ziua de 7 aprilie 1967, au fost deosebit de ferme.
Dar n timp ce Iordania a nceput s se gndeasc serios la oprirea operatiunilor teroriste
pornite de pe teritoriul ei, Siria a devenit si mai combativ. Ea a cerut Rusiei mai mult
echipament militar, n special rachete sol-aer, iar lui Nasser i-a cerut s implice Egiptul n
aprarea activ a Siriei, fie trimitnd unitti de aviatie care s stationeze n mod
permanent n Siria, fie prin ntreprinderea de actiuni militare mpotriva Israelului, lng
granita egiptean. Israelul nu trebuia s fie surprins de aceste demersuri. Era de asteptat
ca Siria s fie profund zguduit cnd avioanele ei au fost doborte de pilotii israelieni
lng Damasc. Pentru Siria aspectul cel mai catastrofal al acestui episod a fost nu punerea
pe fug a uneia dintre unittile sale, ntr-un incident la frontier, ci evidenta ei
incapacitate de a-si proteja capitala de forta aerian a Israelului. Dauna adus prestigiului
ei national era enorm.
Pe urmele acestor angajamente armate a venit rzboiul cuvintelor. Purttorii de cuvnt ai
Siriei au comparat lupta lor mpotriva Israelului cu aceea a Vietcongului si au declarat c
nu se vor opri pn cnd nu vor cuceri Israelul. Ei au vnat expresii utilizate de propriii
nostri purttori de cuvnt, inclusiv de ctre seful statului-major, agitndu-le ca amenintri
de a ataca Siria dac ea nu punea frn actelor ostile mpotriva Israelului.
Apoi a venit plngerea Siriei c Israelul si-a concentrat fortele de-a lungul ntregii
frontiere. Aceast nvinuire era complet neadevrat, n mod cert Israelul nu intentiona s
atace Siria. Se pare ns c la nceput sirienii au crezut n mod sincer c avea loc o

activitate militar sporit de partea israelian a granitei si, pe fundalul dezastruoasei

btlii aeriene, ei au luat umbra muntelui drept muntele nsusi. Israelul n primul rnd
primul-ministru Eskol a sesizat pericolul n aceast fals plngere si a cutat s-o
resping. Dar Uniunea Sovietic n-a vrut s scape din mn un argument" att de
binevenit si de ademenitor. Primul-ministru 1-a invitat pe ambasadorul sovietic n Israel
282
s mearg cu el de-a lungul frontierei israeliano-siriene si s vad el nsusi c nu existau
acolo concentrri militare. Ambasadorul a refuzat.
Doborrea MIG-urilor siriene lng Damasc si rspunsul combativ al Siriei i-au pus lui
Nasser problema n forma sa cea mai acut: cum, la urma-urmei, putea Egiptul s dea
ajutor celorlalte state arabe, n special Siriei, cu care Egiptul semnase un pact de
aprare comun, n luna noiembrie 1966. Pe de alt parte, n urma acestui incident,
Egiptul a nceput s primeasc informatii", din surse siriene si sovietice, c Israelul si
concentra fortele la granita sirian si c urmrea s invadeze Siria, s captureze Damascul
si s rstoarne regimul de stnga de acolo.
Nasser putea fie s ntoarc spatele la dificulttile siriene, chiar clac aceasta vtma
pozitia sa de lider al lumii arabe, fie s se considere obligat s rspund la apelul Siriei si
s ntreprind actiunea cuvenit. El a optat pentru aceasta din urm si, n cuvntarea sa de
nti Mai 1967, a anuntat c va pune la dispozitia Siriei toate avioanele si pilotii necesari
pentru aprarea acesteia.
Rusii au pus paie pe foc. n ziua de 12 mai 1967, un ofiter al spionajului sovietic, din
cadrul ambasadei de la Cairo, a transmis spionajului egiptean confirmarea" raportului
sirian cu privire la masarea trupelor israeliene la granita cu Siria. A doua zi, presedintele
sovietic Nikolai Podgorni a repetat lucrul acesta n convorbirea sa cu Anwar Sadat
(tovarsul apropiat al lui Nasser), care tocmai vizita Moscova. Podgorni a adugat c
scopul Israelului era invadarea Siriei, c Uniunea Sovietic trebuia s ajute Siria si
Egiptul n rzboiul lor cu Israelul si c Egiptul ar fi fost gata pentru o astfel de actiune.
Nu trebuie s fiti luati prin surprindere a spus el , zilele ce vin vor fi hotrtoare".
Ministrul de externe sovietic i-a vorbit vizitatorului egiptean ntr-o stare de spirit similar
si a adugat detaliul de spionaj" c Israelul putea s atace Siria ntre 16 si 22 mai. n
mod ironic, anuntul Israelului c, din motive de economie, avea s aib loc doar o
defilare modest de Ziua Independentei, 15 Mai, a fost invocat drept o nou dovad", de
sirieni si de rusi, c majoritatea trupelor si armelor Israelului erau angajate altundeva",
preg-tindu-se de invadarea Siriei.
Sadat s-a grbit s-1 informeze pe Nasser despre ce discutase la Moscova, iar duminic
14 mai presedintele egiptean a decis s fac o demonstratie de fort, deplasnd dou
divizii n Sinai, care s se alture diviziei deja aflate acolo. Acest act, despre care seful
nostru de stat-major a aflat n acea sear pe stadionul din Ierusalim, a fost primul pas
militar fcut de Egipt si el a marcat nceputul marsului armatelor ctre Rzboiul de sase
Zile. Potrivit spuselor lui Muhammed Hassanein Heikal, lider de opinie din Egipt si
confident apropiat al lui Nasser, actiunea presedintelui egiptean a fost insuflat de dou
motive:
283
ca s-i demonstreze Siriei c Egiptul era gata s lupte de partea acesteia, si obligarea
Israelului de a-si transfera fortele de la granita sirian n Sud, ca s fac fat amenintrii
egiptene.

Pasul urmtor al lui Nasser a fost cererea ca UNEF s-si scoat trupele din lungul granitei
egipteano-israeliene, adic din Gaza si pn la Eilat. Generalul egiptean sarkawi i-a
explicat generalului indian Rikhye, comandantul UNEF, c Egiptul fcea aceast cerere
deoarece era probabil ca ostilitti s aib loc cu Israelul, iar Egiptul dorea ca granita s fie
liber pentru actiunile sale militare. Oricum, a spus el, Egiptul nu dorea ca UNEF s
prseasc sarm el-seik, care controla Strmtorile Tiran, si nici Fsia Gaza.
Secretarul general al ONU, U Thant, la sfatul dat de dr. Ralph Bunche, a refuzat s lase
unitti UNEF la sarm el-seik si Gaza, argumentnd c pentru UNEF a-si ndeplini
atributiunile nu putea fi s abandoneze unele din pozitiile sale si s rmn n altele.
Toate erau prti ale unui ntreg sistem. Reactia lui Nasser a venit n ziua de 17 mai, cu
ordinul ca toate trupele UNEF s plece, inclusiv acelea de la sarm el-seik. U Thant a
aderat la cererea lui Nasser, iar dou zile mai trziu toate fortele ONU au fost retrase.
Armata de Eliberare a Palestinei a preluat imediat amplasamentele ONU din Fsia Gaza.
A venit apoi pasul decisiv al lui Nasser spre rzboi. Comitetul Suprem al Uniunii
Socialiste Arabe singurul partid politic din Egipt s-a ntrunit acas la Nasser n ziua
de 21 mai. A fost hotrt atunci blocada portului israelian Eilat prin oprirea tuturor
vaselor israeliene si a tuturor vaselor strine care cutau s treac prin Strmtorile Tiran,
transportnd materiale strategice" n Israel, n ziua urmtoare, vizitnd baza de la Abu
Suweir a fortelor aeriene, presedintele egiptean a anuntat n mod public c Golful Aqaba
este nchis pentru israelieni". Blocada a fost impus n aceeasi zi, 22 mai. Dou vase
germane au fost oprite la Strmtorile Tiran, controlate si numai dup aceea s-a descoperit
c destinatia lor era portul iordanian Aqaba, nu Israelul, asa nct li s-a permis s-si vad
de drum.
n aceeasi zi, dup ce a anuntat blocada, Nasser s-a ntlnit cu ambasadorul sovietic la
Cairo. Ambasadorul 1-a ntrebat dac dorea ca Rusia s repete avertismentul dat
Israelului, anume c dac Israelul va ataca vreun stat arab, trupe sovietice vor fi trimise n
ajutorul arabilor. Nasser a replicat c un astfel de avertisment ar fi mai bine s fie trimis
Statelor Unite.
Demersurile militare agresive ale lui Nasser au czut asupra Israelului ca trsnetul din
senin. Se poate ca imboldul nemijlocit s fi fost cererea de ajutor a Siriei mpotriva unui
Israel care era mai tare dect ea, dar dup 15 mai tabloul s-a rsturnat. Concentrrile de
forte si amenintarea cu rzboiul nu le fcea Israelul mpotriva Siriei, ci Egiptul mpotriva
Israelului. Egiptul si
284
mutase n Siria mai mult dect jumtate din puterea sa armat, ndeprtase unittile
UNEF si blocase strmtorile. Israelul era cutremurat si derutat. Nici guvernul si nici
poporul nu se asteptau la asemenea actiuni. Israelul nu dorea rzboiul, dar cu greu se
putea mpca cu nchiderea Golfului Aqaba, care ar fi nsemnat sfrsitul Eilatului ca port
israelian, dup cum nu putea ignora cu calm amenintarea vizibil a armatei egiptene care
avansa cu toat puterea spre granitele sale.
A nceput atunci o rund de consultri non-stop n interiorul trii si de ntlniri
diplomatice n capitalele lumii, spre a se asigura ridicarea blocadei si a amenintrii
militare egiptene. Ambasadorii israelieni au continuat s ndemne toate trile iubitoare de
libertate s actioneze n acelasi scop. Dar cu fiecare zi care trecea devenea tot mai evident
c nu ne puteam astepta la msuri eficiente de la lumea din afar.
Asa cum s-a dovedit, Nasser a gresit n privinta rezultatului confruntrii sale militare si

asupra implicatiilor politice, dar a fost ndeajuns de exact n judecata sa privind pozitia ce
avea s fie adoptat de Marile Puteri. Uniunea Sovietic sustinea toate activittile sale si
chiar l zorea. Reprezentantii Rusiei alimentau Egiptul cu rapoarte false privind pretinse
concentrri de forte israeliene la frontiera Siriei si chiar au promis s-i ajute pe arabi cu o
fort expeditionar n caz de rzboi.
Franta nu dorea rzboiul, dar presedintele de Gaulle 1-a ajutat pe Nasser s ncerce s
cstige tot ce dorea acesta fr rzboi. Armele pe care Israelul le-a comandat n Franta
si pentru care a pltit au fost oprite. De Gaulle a justificat aceast ntrziere", n fata
reprezentantilor Israelului, ca pe o actiune de a mpiedica Israelul de a fi capabil s
nceap un rzboi", aceast decizie francez venind n vremea n care Egiptul primea
cantitti nelimitate de arme din Uniunea Sovietic. De Gaulle a adoptat pozitia c Israelul
trebuia s se supun si s se mpace cu blocada strmtorilor. El a mers mai departe,
insistnd ca restul cererilor arabe, cum era rentoarcerea refugiatilor si drepturile
palestinienilor", s fie din nou studiate de cele patru Mari Puteri. Sftuind Israelul s-i
ncredinteze problemele (Franta fiind una dintre cele patru Mari Puteri), arogantul de
Gaulle nu s-a ferit s sublinieze c perioada cooperrii franco-israeliene, care a nflorit n
1956, era terminat si c Franta era acum interesat n cultivarea bunelor relatii cu statele
arabe.
Actiunile Marii Britanii erau bine intentionate, dar nimic nu iesea din ele. Primulministru Harold Wilson, aflat la Washington n acel timp, a sustinut n mod energic
propunerea presedintelui Lyndon Johnson de a se institui o fort naval de soc, dar
initiativa s-a stins. Ministrul de externe britanic, George Brown, a ncercat si el s-si dea
concursul, adesea actionnd de unul singur
285
atunci cnd colegii si de Cabinet nu erau de acord cu propunerile sale, dar si el a esuat.
Italia si Spania au refuzat s coopereze de teama de a nu afecta Egiptul. Franta a refuzat
s semneze Declaratia Liberttii de Navigatie propus de Statele Unite, n final, Brown a
zburat la Moscova, n ziua de 24 mai, ca s expun propunerile sale conductorilor
sovietici. Kosghin 1-a pus la punct cu o grosolan aluzie a esecului anglo-francez din al
lor rzboi al Suezului, ntrebndu-1: Doriti un al doilea Suez?" Rusii au respins si alte
dou propuneri fcute de George Brown: aceea ca Uniunea Sovietic s coopereze cu
Marea Britanic, Franta si Statele Unite n asigurarea ntoarcerii unittilor UNEF pe
pozitiile-tampon pe care le detinuser, si aceea ca Rusia s fac presiuni asupra Egiptului
ca acesta s-si evacueze trupele din sarm el-seik. Dup dou zile de convorbiri
infructuoase la Moscova, ministrul de externe britanic s-a ntors debusolat la Londra.
Ct priveste Statele Unite, ele nu puteau rspunde cu un Amin" la actiunile provocatoare
ale lui Nasser. Nu puteau sta fr s fac nimic. Dar nici una din msurile propuse nu s-a
dovedit practic si nici una n-a ajuns n faza implementrii, n ziua de 23 mai,
ambasadorul american la Cairo s-a ntlnit cu ministrul de externe egiptean Mahmud
Riad si 1-a informat cu privire la pozitia Statelor Unite: America se opunea evacurii
unittilor UNEF; trupele egiptene nu trebuiau s ocupe sarm el-seik dect dac Egiptul
declara c recunostea principiul liberttii de navigatie prin strmtori; armata egiptean nu
trebuia s intre n Fsia Gaza; Natiunile Unite trebuiau s continue s fie responsabile de
administrarea Fsiei Gaza.
Aproximativ o sptmn mai trziu, n ziua de l iunie, presedintele Johnson a trimis un
emisar special la Cairo. Acesta era Robert Anderson, care l cunostea bine pe Nasser si

care i-a nmnat un mesaj personal de la presedinte, n acest mesaj, potrivit spuselor lui
Muhammed Hassanein Heikal, Johnson i-a spus lui Nasser c Statele Unite nu aveau s
participe la trimiterea unei forte maritime internationale la strmtori, dar c el, Johnson,
era angajat n securitatea si dezvoltarea Israelului, ceea ce se referea si la dreptul
Israelului la libertatea de navigatie. De aceea presedintele considera c trebuia gsit o
solutie de compromis, iar rzboiul s fie evitat.
Rspunsul oficial lui lui Nasser a fost c el era de acord cu propunerile fcute de U Thant,
conform crora urma ca Egiptul s-si amne blocada pentru dou sptmni, timp n care
Israelul trebuia s se abtin de a trimite vase prin strmtori. Cele dou sptmni aveau s
fie folosite n ncercarea de a se ajunge la o solutie care s satisfac ambele prti. Cu alte
cuvinte, Nasser era dispus s nu opreasc navigatia israelian cu conditia ca nici un vapor
s nu ncerce s treac prin strmtori! Principala consecint a vizitei lui
286
Anderson a fost ntrirea convingerii lui Nasser c Marile Puteri se opuneau rzboiului si
c, dac acesta izbucnea, Statele Unite si Uniunea Sovietic s-ar fi asociat cum o
fcuser n 1956 ca s-1 opreasc imediat.
ntre timp, egiptenii continuau s-si ntreasc fortele din Sinai, primind ntriri de la
armatele altor state arabe si finisndu-si planurile de rzboi, n Sud, unittile egiptene
trebuiau s izoleze Eilatul, fcnd jonctiunea cu fortele iordaniene. n Nord, armata
sirian, cu sprijinul unor unitti iraqiene, trebuia s izoleze partea nordic a Galileei de
Sus.
n ziua de 26 mai, vorbind la o reuniune public a delegatiilor sindicatelor arabe, Nasser a
manifestat o cald pretuire fat de Uniunea Sovietic si a amenintat Israelul cu
distrugerea. El a spus auditoriului su c Egiptul a ngduit unittilor UNEF s rmn pe
pmntul su pn cnd si va fi completat constructia fortelor sale armate. De ndat ce
lucrul acesta va fi fcut, vom merge la sarm el-seik, cunoscnd c aceasta va conduce la
rzboi. Am ales pentru aceasta momentul potrivit, cnd Israelul va ameninta Siria".
Presedintele egiptean a declarat c armatele Egiptului si Siriei erau acum una si a
exprimat speranta c toate statele arabe din jurul Israelului vor forma un singur front
militar.
n ziua de 30 mai, Iordania a rspuns, unindu-si fortele cu acelea ale Egiptului si Siriei si
contribuind la realizarea proiectatului atac arab asupra Israelului. Regele Hussein fusese
n relatii proaste cu Nasser, si pe bun dreptate. Ani n sir Nasser ncercase ftis s-1
detroneze. Binenteles, atunci cnd Hussein a decis s zboare la Cairo, fr a primi n
prealabil acordul Iui Nasser de a-1 primi, el i-a dat o sans. Putea fi arestat la sosire. Dar
n-a fost. Cteva ore mai trziu semna un pact de aprare care l lega de Egipt si de Siria.
O dat ce regele Hussein s-a asociat acestui triplu tratat, semnificatia putea fi una singur:
rzboi. Dac Hussein nu s-ar fi temut c celelalte armate arabe aveau s atace Israelul si
s nving, lsndu-1 ntr-o situatie vulnerabil n cazul n care rmnea n afar, el
niciodat nu si-ar fi legat soarta de a lor. La ntoarcerea sa din Egipt la Amman, Hussein a
dat un interviu corespondentului la Beirut al ziarului Al Hayatt", n care a spus c pactul
de aprare comun, pe care l semnase la Cairo, era un eveniment istoric. Era un document
care ntruchipa o decizie efectiv de actiune.
Vizita lui Hussein si pactul mprstiau ultimele rmsite ale norului care ntunecase cerul
popoarelor arabe. Regele a spus c el se bucura dinainte de cooperarea viitoare cu Egiptul
si cu celelalte state arabe, att din Orient, ct si din Vest, asa nct noi s putem clca pe

drumul just care duce la stergerea rusinii noastre si la eliberarea Palestinei". Generalul
egiptean Abdel Munim
287
Riad a fost numit comandant responsabil al frontului de Est si al fortelor iordaniene.
Cercul metalic din jurul Israelului a fost completat n ziua de 4 iunie, o dat cu semnarea
tratatului de aprare dintre Egipt si Iraq si cu notificarea fcut de Nasser lui Hussein c
pactul includea acum Egiptul, Iraqul si Iordania, n ziua urmtoare, avioane egiptene au
sosit n Iordania, mpreun cu dou batalioane egiptene. De asemenea, o fort
expeditionar iraqian a nceput s se deplaseze n Iordania, n frunte cu o brigad
mecanizat si un batalion de blindate.
n urma vizitei lui Hussein la Cairo, a pactului si a plasrii fortelor iordaniene sub
comand egiptean, Israelul nu mai putea rmne pasiv, n timp ce armatele inamice erau
n asa fel pozitionate nct tara s fie invadat din Nord, Est si Sud. Chiar si cei nclinati
s nu dea crezare frazeologiei tiptoare a conductorilor arabi nu se putea s nu aud
urletele rzboinice din cuvntrile lui Nasser, declaratiile lui Hussein, ordinele de zi ale
naltului comandament al Egiptului semnate de generalul Murtagi. La urma urmelor,
problema Israelului nu era dac se s mpace cu blocada sau dac avea s fie rzboi, ci
dac trebuia s astepte pn cnd va fi atacat de armatele arabe, primind prima lovitur.
Cnd fortele egiptene au nceput deplasarea n Sinai, la mijlocul lunii mai, iar dup patru
zile a nceput mobilizarea rezervistilor armatei israeliene, efectul imediat a fost
paralizarea partial a economiei Israelului si generarea unei atmosfere de neliniste n
rndurile poporului nostru. O dat ce Nasser a struit n demersul su militar, declarnd
blocada Strmtorilor Tiran n ziua de 22 mai, era evident c Israelul nu se putea mpca
cu acest act de agresiune. Publicul israelian astepta ca liderii si s ia o pozitie ferm si s
se exprime clar asupra acestei actiuni cruciale. Dar nimic nu se ntmpla. Se rspndea
sentimentul c primul-ministru Eskol era ros de incertitudine si incapabil de decizie.
Nencrederea public n conducere s-a transformat n dispret public, pe seama
conductorilor circulnd un umor negru crispat. Ceea ce era n joc era chiar
supravietuirea Israelului, iar ncrederea general n capacitatea guvernului de a conduce
treburile statului era subminat. De la plecarea Rafi din rndurile Mapai, n 1965, partidul
de guvernmnt l pierduse nu numai pe Ben-Gurion, ci si pe cei mai proeminenti experti
n aprare, ntre care lakov Dori, care fusese primul sef de stat-major al Israelului, simon
Peres, care fusese director general n Ministerul Aprrii, iar mai trziu adjunct al
ministrului aprrii, si eu, fost sef de stat-major timp de aproape cinci ani. La care este de
adugat Zvi Zur, care de asemenea a fost o vreme sef de stat-major.
288
l
Eu fusesem numit lup singuratic", iar dac termenul a fost vreodat potrivit, atunci a fost
ndeosebi n cele dou sptmni de dinainte de izbucnirea Rzboiului de sase Zile. n
timpul acestei perioade de asteptare, m-am ferit cu scrupulozitate de convorbiri sau
discutii intime, cu prietenii si cu cei mai multi dintre colegii politici, asupra situatiei
existente. Cu toate acestea, niciodat n-am avut sentimentul singurttii sau izolrii, ntradevr, niciodat nu m-am simtit att de apropiat de popor, att de integrat n comunitatea
Israelului, de la trupele gata de lupt la fermierii din asezrile de la granit si la multimile
dornice de viat de pe strzile zgomotoase ale Beersebei, orasul cel mai apropiat de Sinai.
Simteam cu ntreaga mea fiint tensiunea care cuprinsese tara si eram cu totul absorbit de

problemele crora trebuia s le facem deodat fat. n cugetul meu eram ns constient de
faptul c erau probleme istorice fundamentale ale evreilor, cu rdcini adnci n trecutul
nostru. De felul n care aveam s le rezolvm depindea viitorul nostru.
Eram de asemenea constient de faptul c rzboiul era inevitabil. Eforturile diplomatice
fcute n plan international n-aveau s duc la nimic. Iar dac izbucnea rzboiul, trebuia
s m implic personal, fie si numai ca simplu soldat, desi speram s fiu ntr-o functie de
comand.
Din punct de vedere public, aveam dou posibilitti de actiune: prima era aceea de a face
uz de responsabilitatea mea de membru al Knessetului, de a lua parte la dezbaterile
parlamentare asupra bugetelor unor ministere ale cror functii nu m pasionau n mod
deosebit; s iau parte la ntrunirile comisiei de afaceri externe si securitate, unde
ignoranta unor membri nu-i mpiedica s dea sfaturi si s tin lungi cuvntri; s beau
ceai n restaurantul Knessetului si apoi s-o iau spre cas la volan, fr a avea vreo
influent asupra deciziilor care afectau problemele majore ale prezentului. Adevrat, m
puteam de asemenea ntlni cu Ben-Gurion, simon Peres si cu altii, n discutii n cadrul
Partidului Rafi. Dar simteam c asemenea discutii ar fi fost sterile, de vreme ce n-ar fi
avut vreo influent asupra politicii si actiunii guvernului.
Alternativa era s-mi petrec timpul cu armata si n asezrile de pe frontier, din Sud.
Prezenta mea acolo putea s nu aib nici o valoare public. Dar, n mod similar, publicul
nu putea nicidecum s beneficieze de prezenta mea n Ierusalim. Pe de alt parte, moti
vele personale erau cu totul irezistibile. Fie n functie, fie nu, eram si trebuia s continui
s fiu ndeaproape interesat de si cu privire la problemele militare. Acest interes m
mboldise, doar cu cteva luni mai nainte, s merg n Vietnam ca s vd rzboiul la fata
locului. Cum as fi putut eu sta departe de zona de conflict n care propria mea tar era pe
cale de a fi implicat? Mai degrab dect s rtcesc prin restaurantul
289
parlamentar sau prin alte restaurante din Ierusalim, preferam, atta timp ct mai eram
fiziceste capabil, s iau parte la lupt, fie si doar ca persoan privat.
Tocmai pe fundalul acestei drame n plin desfsurare, n timp ce tensiunea n rndurile
poporului israelian devenea aproape insuportabil, am nceput o cltorie la avanposturile
noastre, care aveau de fcut fat navalei egiptene, n ziua de 20 mai i-am telefonat
colonelului Israel Lior, aghiotant al primului-ministru si ministrului aprrii, cerndu-i
s-i spun lui Eskol s-mi dea permisiunea de a vizita unittile armate din Sud, spre a m
informa la fata locului de capacitatea lor de lupt si de valoarea planurilor operationale.
Permisiunea mi-a fost acordat, ns cteva ore mai trziu mi-a telefonat generalul maior
Aron lariv, seful Spionajului, care m-a ntrebat dac nu puteam s astept vreo cteva
sptmni pn cnd se asezau lucrurile si oamenii aveau s fie mai putin ocupati. I-am
spus c modul n care se asezau lucrurile" si modul n care erau ocupati oamenii era
tocmai scopul vizitei mele. Nu-mi propuneam un simplu voiaj. Doream s vd ce se
ntmpl efectiv n liniile de aprare. Plecarea mea n Sud a fost apoi stabilit pentru ziua
de 23 mai. S-a decis s port uniform. Un automobil si un sofer mi-au fost puse la
dispozitie, iar un ofiter nsotitor, locotenent-colonelul Bar-Niv, mi-a fost desemnat din
partea adjutantului comandamentului teritorial.
Dou zile mai trziu, n ajunul plecrii mele, seful statului-major, gene-ralul-locotenent
Itac Rabin (care mai trziu avea s devin prim-ministru), a venit la mine acas pentru o
convorbire. M-a ntrebat cum apreciez situatia. I-am spus c credeam c Nasser avea s

nchid Strmtorile Tiran (ceea ce a si fcut dup patruzeci si opt de ore), c Israelul avea
s fie obligat la contracarare prin actiune militar si c miscarea imediat ntr-o astfel de
actiune trebuia s fie nu luarea strmtorilor prin capturarea sarm el-seikului, ci angajarea
inamicului n btlie si aducerea lui ntr-o pozitie favorabil nou si numai dup aceea
campania s fie extins n Sud, la strmtori.
Itac Rabin a spus c acestea erau si vederile sale si c socotea c locul cel mai nimerit
pentru prima izbitur era Gaza, n ipoteza c egiptenii aveau s repead trupe acolo. Am
spus c lucrul acesta nu mi se prea realizabil din cauza prezentei lagrelor de refugiati
palestinieni n Fsia Gaza si din cauz c zona avea un caracter n mare msur civil. O
lovitur militar era mai potrivit mpotriva unui obiectiv pur militar. Rabin a spus, de
asemenea, c o conditie a succesului nostru era o lovitur aerian prealabil. I-am spus c
m ndoiam c ar primi autorizatia pentru acest plan n conditiile politice existente si cu
Cabinetul care conducea tara atunci.
Itac Rabin arta nu numai obosit, ceea ce era firesc, dar si nesigur pe sine, dezorientat,
fumnd cu nervozitate tigar dup tigar, departe de a avea aerul
290
unui brbat nerbdtor de a intra n btlie". Se plngea c n loc s i se ngduie s-si
fac treaba n armat, trebuia s dea fuga zilnic la Ierusalim ca s ia parte la consultatii n
guvern, si c nu primea de la Eskol nici o linie politico-militar clar sau instructiuni
hotrte. Se ntlnise cu Ben-Gurion n seara precedent si m interesau impresiile sale.
Mi-a spus c Ben-Gurion i-a oferit acelasi rationament politic si de aprare pe care
tocmai i-1 oferisem eu. Pe plan operational Ben-Gurion artase prea putin pricepere, dar
a fost din nou o plcere pentru dnsul s discute cu un om care vorbea limpede si hotrt,
n termeni de da" si nu", de ceea ce trebuia fcut si ce trebuia evitat. Principala mea
impresie era c Rabin se afla ntr-o stare de descurajare si c, n cazul n care la fel
stteau lucrurile cu ofiterii si soldatii si, situatia era ct se poate de nefast.
n dimineata zilei de 23 mai, am plecat la Comandamentul din Sud, mpreun cu ofiterul
meu nsotitor, locotenent-colonelul Bar-Niv. Pe drum, ns, am fost opriti de un politist
militar care m-a informat c trebuia s m ntorc la Tel Aviv, pentru o ntlnire urgent n
biroul primului-ministru.
S-a dovedit a fi o reuniune comun a Comisiei Ministeriale de Aprare cu liderii opozitiei
parlamentare. Din partea guvernului erau prezenti primul-ministru Eskol, ministrul de
externe Abba Eban, ministrul fr portofoliu Galili, ministrul educatiei Aranne si
ministrul de interne sapiro. Opozitia era reprezentat de Menahem Begin, simon Peres, eu
si altii. Erau de asemenea prezenti seful statului-major Itac Rabin si seful Operatiunilor,
Ezer Weizman. Ca invitat special era Golda Meir, care n acel timp era secretar general al
Mapai.
Dup un briefing general, primul-ministru a expus problema pentru care ni se cerea s ne
exprimm propriile puncte de vedere. Fusesem convocati de urgent pentru o problem
ce necesita o decizie imediat: Statele Unite ne cereau s asteptm patruzeci si opt de ore
dup anuntarea de ctre Nasser, n noaptea precedent, a nchiderii Strmtorilor Tiran
nainte de a trimite un vapor israelian ntr-o cltorie demonstrativ prin Golful
Aqaba.
Abba Eban a sugerat s cerem Statelor Unite un distrugtor american care s nsoteasc
vasul israelian, deoarece aceasta ar fi testat atitudinea Statelor Unite. Ni s-a spus c
Statele Unite au informat Israelul c, dac doream ca ele s-si mpart responsabilitatea

pentru cele ntmplate, trebuia s le consultm nainte de a lua vreo msur.

Propriul meu punct de vedere, pe care 1-am expus la reuniune, a fost c puteam acorda
Statelor Unite cele patruzeci si opt de ore dorite. Dac Statele Unite erau pregtite s-si
foloseasc fortele spre a garanta libertatea navigatiei israeliene, lucrul acesta ar fi fost
extrem de plcut. Eu ns nu credeam c va
291
iesi ceva din aceasta. De aceea, la captul celor patruzeci si opt de ore, trebuia ca noi s
lansm o actiune militar mpotriva Egiptului, cu scopul de a pricinui grele pierderi
fortelor sale armate. Dac era posibil, cel mai bine ar fi fost s alegem un cmp de btlie
n vecintatea granitei israeliene. Trebuia s tinem seama de probabilitatea ca toate statele
arabe s se asocieze ntr-un rzboi mpotriva noastr imediat dup actiunea initial.
Aceasta avea s includ Iordania si, n consecint, trebuia s ne pregtim contra unei
ncercri iordaniene de a captura enclava noastr de pe Muntele Scopus din Ierusalim. De
asemenea, arabii israelieni puteau intra n actiune mpotriva noastr n zonele unde ei
puteau simti c se aflau ntr-o situatie avantajoas.
Am reliefat, de asemenea, c nu am auzit vorbindu-se despre vreun plan politico-militar
general privind campania. si nici nu auzisem nimic despre legtura dintre campania
militar si deschiderea strmtorilor pentru navigatia noastr. Am adugat c trebuia s
fim extrem de atenti s nu existe nici o contralovitur n actiunea noastr initial, cci
lucrul acesta ar avea rezultate sinistre. Trebuia s urmrim s distrugem sute de tancuri n
dou-trei zile de btlie.
Eban prea mai ncordat dect ceilalti. Mi s-a prut c era singurul care recunostea
ntreaga gravitate a situatiei. Eskol manevra n asa fel nct s asigure o formul
convenabil, care s-i permit s nu recurg la actiunea militar ca rspuns la blocarea de
ctre Egipt a strmtorilor. El a vorbit despre o stratagem": un distrugtor american ca
escort a unui vas israelian. Se prea, ns, c Nasser nu avea s ordone deschiderea
focului asupra vasului israelian escortat de vase americane. Astfel, sugestia de a cere
escort american era lipsit de valoare, cci libertatea pentru navigatia israelian, mai
degrab dect pentru cea american, nu putea nicidecum s fie testat n felul acesta.
n replica sa, Eskol s-a referit si la opinia mea c nu exista nici un plan politico-militar
general. Armata israelian a spus el are planuri operationale pentru toate
fronturile". A fost o observatie stranie. El fie c nu a nteles spusele mele, fie credea
realmente c nu era nevoie de un plan operational detaliat pentru o campanie particular
si c era de ajuns s ai un plan general de rzboi probabil, asa cum armata israelian, ca
orice armat din lume, avea n clasoarele sale pentru orice front.
n concluzia discutiei, majoritatea celor prezenti a czut de acord s se rspund cererii
americane de a se astepta patruzeci si opt de ore, dar nu de a cere escort naval din
partea Statelor Unite. S-a czut, de asemenea, de acord ca Fortele de Aprare ale
Israelului s ordone mobilizarea total a rezervistilor.
292
l
Cnd ne-am ntlnit, simon Peres, colegul meu din Partidul Rafi, a sugerat s-1 sunm la
telefon pe Ben-Gurion, liderul partidului. Am refuzat, mi imaginam c pozitia politic a
lui Ben-Gurion avea s fie aceea ca noi s cerem demisia lui Eskol. Putea chiar s insiste
ca noi s refuzm s cooperm cu primul-ministru, iar aceasta era o pozitie pe care nu
eram pregtit s-o accept. I-am spus lui simon Peres c, dup prerea mea, trebuia fr

ndoial s participm la reuniuni ca aceea la care tocmai participasem, dar numai cu

statutul de reprezentanti ai opozitiei. Nu trebuia s intrm n guvernul Eskol, dac aceasta
ni s-ar fi propus. Ct priveste sugestia ca Eskol s fie nlocuit, lucrul acesta, am spus,
trebuia ridicat n fata partidului su, Mapai, ca acesta s-o recomande. Unii au fost de
prere c noi trebuia s propunem lucrul acesta Comisiei Knessetului pentru Afaceri
Externe si Securitate. Am fost mpotriv. La sesiunile acestei comisii, noi trebuia pur si
simplu s spunem c nu aveam ncredere n guvern si c nu-1 consideram capabil s
conduc treburile statului nici n timp de rzboi, nici n timp de pace.
18
LUNGA AsTEPTARE H
Nu am ajuns la Comandamentul din Sud, n sfrsit, dect n acea dup-amiaz a zilei de
23 mai, la nou zile dup ce s-a aflat c Egiptul si deplasase armatele n Sinai. Am
descoperit c seful comandamentului, generalul-maior saike (lesaiahu") Gavis era plecat
la Marele Cartier General din Tel Aviv. De la seful su de stat-major am aflat despre
desfsurarea att a fortelor inamicului, ct si a fortelor israeliene, precum si despre
planurile noastre operationale. Aveam trei divizii blindate n Sud, comandate de generaliimaiori Israel Tal (Talik), Avraam lofe si Ariei (Arik) saron. Planurile operationale nu erau
finale si contineau optiuni variate, de la capturarea Fsiei Gaza la actiuni ample de
nvluire n teritoriul inamicului, spre Sud. La o prim ochire mi s-au prut prea
complicate. Erau de asemenea lipsite de ceea ce consideram a fi un element israelian
esential: constrngerea armatei egiptene de a-si schimba planurile si desfsurarea. Unul
din avantajele noastre fundamentale fat de inamic era capacitatea noastr de a improviza
n cursul unei btlii si de a o face rapid, n consecint, planurile noastre trebuiau s
urmreasc crearea de situatii n care egiptenii s fie siliti s fac schimbri operationale,
ceea ce ei aveau s fac ncet si ineficient. Am constatat ns c acest factor lipsea din
planurile pe care le-am vzut. Am pstrat aceste reflectii n sinea mea. Timp de zece ani
fusesem rupt de problemele armatei si trebuia s m informez cum se cuvine nainte de a
putea s trag concluzii corecte.
De la Comandamentul din Sud m-am deplasat la divizia blindat comandat de Talik si
am fost dus cu elicopterul la Brigada a 7-a a diviziei. Aceast inspectie a fost o real
plcere. Comandantul brigzii, colonelul smil Gorodis (Gonen), manifesta ncredere n
brigada sa, n oamenii si si n planurile sale si, ntr-adevr, dup inspectia mea, am simtit
c ncrederea lui era pe deplin justificat. El era gata s mearg dendat n orice misiune,
convins c, dat fiind precizia tunarilor de pe tancurile sale, la tinte ndeprtate, se putea
294
descurca de minune att n fata tunurilor antitanc, ct si a tancurilor egiptene si c era
pregtit s lupte chiar si fr suport de artilerie si aviatie.
M-am ntors la Beerseba, unde trebuia s petrec noaptea. Rezumndu-mi sentimentele
dup o zi n cmp, eram ct se poate de impresionat de starea de spirit a trupelor.
Adevrat, acest sentiment era indus de spiritul si caracterul unui singur om, colonelul
smil Gorodis, comandantul Brigzii a 7-a, dar consideram c el reflecta dispozitia
sufleteasc a ntregii brigzi.
La ora 10,30 1-am ntlnit pe saike Gavis la cartierul su general de la Comandamentul
din Sud. El mi-a raportat asupra ntlnirii sale de la Statul-Major General din Tel Aviv.
Fusese ordonat mobilizarea total, iar ziua D a fost n mod provizoriu stabilit la

saptezeci si dou de ore dup nchiderea de ctre Nasser a strmtorilor. Fusese autorizat
bombardarea aerian a aerodromurilor egiptene si capturarea Fsiei Gaza.
N-am fcut nici un efort ca s-mi ascund de/amgirea, desi nc soviam s-mi exprim
vederile n acest stadiu prematur si n acel cadru, mpreun cu saike se aflau ofiterii si de
stat-major. Venisem s vd si s ascult si nu ca s ventilez opinii, am spus, dup ce saike a
sugerat ca noi s analizm variatele posibilitti operationale. Dar el si-a repetat cererea,
adugnd c i vorbise sefului statului-major si c avea permisiunea s discute aceste
probleme cu mine, asa nct am acceptat.
saike a explicat dificultatea cuceririi unor amplasamente egiptene puternic fortificate, pe
cnd prin capturarea Fsiei Gaza noi puteam cstiga o valoroas carte de negociere, fiind
astfel n situatia de a oferi restituirea fsiei n schimbul liberttii de navigatie prin
strmtori. Prestigiul lui Nasser avea s fie stirbit si el avea s fie vulnerabil la atacul
nostru, n conditii favorabile nou.
Am spus c acest plan nu mi se prea realizabil att din motive politice, ct si din motive
militare. Fsia Gaza era plin de probleme variate. Israelul s-ar fi putut astfel izbi de un
sfert de milion de refugiati palestinieni, n acelasi timp, era improbabil ca Egiptul s
considere Fsia Gaza o carte destul de important nct s fac trgul. Scopul acestui
rzboi era confruntarea armat cu Nasser. Gravitatea real a nchiderii Strmtorilor Tiran
de ctre el consta nu pur si simplu n blocada ca atare, ci n ncercarea sa de a demonstra
c Israelul era incapabil de a se ridica mpotriva arabilor. Dac noi nu reuseam s
dovedim falsitatea acestei teze, atunci cu sigurant situatia noastr avea s se deterioreze.
De aceea trebuia s practicm un test de putere, iar lucrul acesta l puteam face n dou
moduri. Puteam captura sarm el-seikul. Dar dac aceasta era prea dificil deocamdat,
alternativa era s angajm btlia cu fortele egiptene ntr-un loc mai convenabil. O astfel
de confruntare trebuia s
295
fie una la scar mare, ns, asa nct mare parte din puterea militar a Egiptului s poat fi
distrus sau serios deteriorat.
Capturarea Gzei nu ar fi asigurat aceste rezultate. Gaza nu era o tint militar propriuzis, iar Nasser n-ar fi repezit ntriri militare ca s-o salveze cnd ar fi nteles c situatia
ei era fr sperant. Asadar, am spus, nu aveam alt alegere dect s ne lansm chiar n
centrul puterii sale armate.
Analizarea de ctre noi a operatiunilor militare posibile a durat pn la miezul noptii,
cnd am prsit Comandamentul din Sud ntr-o dispozitie sumbr. Deosebirile dintre noi
priveau ndeosebi scopurile rzboiului. Dar am sesizat o anumit ndoial din partea
unora dintre ofiteri cu privire la faptul c dispuneam de forta de a pune pe fug armata
egiptean. Unul a ntrebat dac eram ndrepttiti s riscm pierderi grele n aceast
campanie sau dac s nu ncercm s evitm asemenea pierderi, chiar dac aceasta
nsemna s nu ne atingem pe deplin scopul.
Se pare c la nivelul armatei se luase decizia ca tinta s fie Gaza. Guvernul sau, mai
exact, Eskol n mod sigur n-ar fi contestat aceast decizie, chiar dac aceasta era o
problem politic si chiar dac decizia necesita examinarea din partea guvernului si
aprobarea acestuia. Dar dat fiind componenta Cabinetului, seful statului-major ar fi
anuntat natura operatiunii si nimeni din guvern n-ar fi ndrznit s-i cear armatei un efort
mai mare.
Mi s-a spus c seful statului-major urma s inspecteze unittile din Sud, asa nct am luat

hotrrea s vizitez formatiunile din afara itinerarului su, ca s nu-i stau n cale. Dar
lucrul s-a dovedit nenecesar, cci ofiterul meu nsotitor mi-a spus n cursul noptii c Itac
Rabin nu va mai veni n Sud. n dimineata zilei de 24 mai, Avraam lofe mi-a spus c
Rabin era bolnav la pat, suferind de o intoxicatie cu nicotin. Drept urmare, m-am dus s1 vizitez pe Arik saron, comandantul unei divizii de blindate, ai crui ochi scnteiau pe
cnd si explica planul de a da iures n sistemul defensiv fortificat al inamicului din
perimetrul KusseimaUm sihanUm Katef, dac primea und verde. Deocamdat,
ns, el nu primise permisiunea si nici fortele necesare pentru o asemenea operatiune.
Singurul plan confirmat de ctre Marele Cartier General era cucerirea Fsiei Gaza.
De la Arik m-am dus s inspectez unele dintre formatiunile sale subsidiare. Pe colonelul
lekutiel Adam (Kuti), comandantul unei brigzi de infanterie, 1-am gsit ntr-o stare de
spirit excelent. Fortele sale erau reduse, dar el era gata iar eu eram sigur c era si
capabil s atace puncte puternice ale inamicului, fcndu-le fat fr a cere ntriri.
Kuti mprtsea interesul meu pentru arheologie, iar n cursul acestei vizite mi-a dat niste
vrfuri de sgeti si
296
toporisti de cremene pe care tocmai le descoperise lng Nitana, chiar la granita Negev
Sinai. Unele dintre sgeti fuseser furite nu prin tiere, ci printr-o metod mai
complicat si perfectionat de presare, care era destul de comun n Egipt n cel de al
doilea mileniu .Chr., ns rar n vechiul Israel. Kuti mi s-a destinuit c era mhnit c nu
putea folosi la spturi arheologice buldozerele aflate la dispozitia sa. Mcar de-ar gsi n
aceast regiune mi-a spus el un mormnt ca acela pe care 1-a descoperit la Yissor!
Cu ctva timp n urm, gsise mai multe ulcioare frumoase n acel mormnt si mi-a oferit
si mie unul. Nu putea uita ce necjit fusese n acea zi din cauz c alesesem ulciorul care
s-a dovedit a fi mpodobit cu cele mai splendide decoratiuni. M-a ntrebat din nou, pentru
a mia oar, cum de nimerisem acel ulcior si cum de putusem sti c dedesubtul groasei
sale patine albe existau decoratiuni. L-am consolat cu perspectiva c vom descoperi alte
ulcioare, iar el promise c ntr-o zi va gsi si-mi va arta un mormnt intact, pe care
aveam s-1 deschidem mpreun. Am jurat c nu voi uita acea promisiune.
La amiaz m-am ntors la cartierul general al Comandamentului din Sud tocmai n
momentul n care comandantii superiori se adunaser pentru a primi ordine. Am simtit o
tensiune de ajun de btlie si, ntr-adevr, li s-a spus c lunga, deprimanta si mcintoarea
de nervi perioad de asteptare era pe sfrsite si c vor merge la rzboi. Ziua D era ziua
urmtoare, 25 mai. Va ncepe cu un atac aerian, dimineata. Trecuser zece zile de cnd
am aflat pentru prima dat de miscrile de forte egiptene masive n Sinai.
Dat fiind faptul c atacul nostru era iminent, am aranjat n asa fel nct s fiu atasat la
Brigada a 7-a, n divizia blindat a lui Talik. Comandantul acesteia, smil Gorodis, care
m impresionase att de mult prin ncrederea sa, cu dou zile mai nainte, trebuia s fie
vrful de lance al ofensivei. Ar fi fost interesant s ne ntoarcem si s ptrundem n
acelasi teren pe care l traversasem cu unsprezece ani mai nainte, n campania Sinaiului.
Asadar, n cazul n care nu intervenea o schimbare dimineata trebuia s fim n rzboi.
n timpul prnzului a devenit clar c nc nu exista nici o confirmare din partea
guvernului a aprobrii pentru actiune militar. Itac Rabin, seful statu-lui-major, era nc
bolnav, iar Ezer Weizman, seful operatiunilor, conducea treburile n locul su. Prezentul
ordin operational era mai bun dect acela raportat mie n ziua precedent. Actiunea n
Fsia Gaza nc mai fcea parte din el, dar Brigada a 7-a, cel putin, trebuia acum s

avanseze adnc n Sinai, s captureze El Arisul si s continue naintarea spre Vest, n

directia Canalului. Poate c, n cele din urm, comentariile mele avuseser un oarecare
efect, desi eu as fi dorit alte dou drumuri aditionale deschise n mod concomitent n
Sinai. Dup prnz 1-am cutat pe seful intendentei locale si am
297
-\
primit de la el o uniform de campanie (fr nsemnele gradului), bocanci si un revolver.
Cnd am ajuns la Brigada a 7-a, a trebuit s abandonez automobilul civil si ofiterul
nsotitor si s devin un simplu combatant privat. La ora 5 P.M. mi s-a spus c ora H
fusese amnat cu douzeci si patru de ore, asa nct m-am ntors la Beerseba. Orasul era
supraaglomerat de soldati. Vehiculele uruiau ntr-un suvoi nesfrsit sub privirile multimii
curioase de pe trotuare.
M-am dus la hotelul de la periferia orasului Beerseba, unde trsesem, iar dup cin am
iesit n grdin s respir aerul uscat, proaspt si curat din acea regiune din Nordul
Negevului. Luminile licreau ademenitor la distant si deodat m-am hotrt s hoinresc
prin oras. Am nceput plimbarea de-a lungul soselei principale, nepavate, pe care vuiau
convoaiele. Nu era chip de fcut autostopul, cci nici un vehicul n-ar fi oprit. Traficul era
exclusiv militar si sensul era unic: spre granita Sinaiului. Deodat am observat c un
automobil care trecuse de mine si-a ncetinit mersul, pe cnd soferul mi fcea cu mna s
m apropii, prin miscarea minii fcndu-m s nteleg c nu putea veni s m ia, fiind
presat de vehiculele din spatele su. Am gndit c trebuie s fi fost un sofer bun la inim,
care cuta s-1 ajute pe un pieton rtcit. Nu putea fi vreun cunoscut, ori vreun
necunoscut care m recunoscuse din fotografiile aprute n pres, deoarece era destul de
ntuneric, iar automobilul trecuse n mare vitez. Nimeni nu m-ar fi putut identifica. Totul
s-a limpezit, ns, cnd am ajuns la automobil, care a oprit ndeajuns nct ca eu s pot
urca si s vd apoi c soferul era Amos larkoni odinioar Abed el-Salim , cel mai
bun agent de urmrire ntlnit de mine vreodat. Adevrat, fusese rnit de nenumrate ori
n btlie si clcase pe o min, pierzndu-si o mn si betegindu-si un picior, dar simtul
acut al copoiului si puterea de observatie i rmseser intacte. Recunoscuse instantaneu
umbletul meu.
l cunoscusem de pe cnd el era copil, iar eu adolescent. Familia sa apartinea tribului de
beduini el-Mazarib, care si avea tabra lng Nahalal. L-am ntlnit prima dat cu vreo
patruzeci de ani n urm, cnd eu lucram la o pdure a Fondului National Evreiesc de pe
dealurile Nazaretului, iar el pzea turma de oi a tatlui su. El era un simpatic biat de
vreo zece ani, nu prea nalt pentru vrsta lui, care cnta din fluier si devora cu lcomie
feliile de pine cu gem pe care i le ddeam. Cnd a crescut, fireste c s-a lsat atras de
bandele de tlhari arabi care atacau asezrile evreiesti. L-am ntlnit din nou n 1939,
cnd amndoi am fost nchisi n temnita de la Acra, el pentru c fusese prins ntr-o
actiune ndreptat contra evreilor, iar eu pentru c fceam parte din Hagana. N-am simtit
nici un fel de ur mpotriva lui. Ba chiar, n nchisoare, obisnuiam s-i dau ceva mruntis,
ca s-si poat cumpra tigri.
298
Dup Rzboiul de Independent, Abed el-Salim a devenit un prieten al i
poporului nostru, a intrat n armata noastr ca voluntar, iar n cele din urm a
!
fost selectat pentru un curs de ofiteri. Eram seful statului-major pe atunci si
i
am asistat la parada de absolvire a cursului. Este obiceiul ca elevii eminenti
s primeasc nsemnele gradului din mna generalului care trece n revist parada. Abed

el-Salim era unul dintre cadetii care meritau aceast onoare. El se distinsese la curs si, pe
cnd sttea n fata mea ca s-i prind de tunic nsemnele, nu mi-am putut ascunde emotia.
Era uimitor. Aveam n fata ochilor un flcu care niciodat nu fusese la scoal, ns care,
cu inteligenta sa nativ si neabtut struint, nvtase nu numai s citeasc si s scrie n
ebraic (nu eram ct de ct sigur c o putea face si n araba lui matern), precum si s
descifreze o hart, ci si s rezolve cu succes dificulttile n mod deliberat mari |
prezentate de cursul pentru ofiteri ai armatei israeliene.
Speram si nu aveam s fiu dezamgit n aceast privint ca educatia
occidental primit s nu-i fi nnbusit talentele de urmritor pe care le
dobndise n copilrie, cnd era capabil s discearn, chiar si pe stnci, urmele
f
lsate de copitele unei vaci furate. (L-am vzut o dat fcnd lucrul acesta!).
|
n anii si de serviciu militar a fost decorat nu mai putin de trei ori pentru acte
'
de bravur remarcabile, rmnnd la fel de plin de viat si de exuberant ca
totdeauna, un brbat cu caracter de fier si cu spiritul independent. i
Tria
acum n Beerseba si am mers acas la el. Am but cafeaua ritualic
si i-am cunoscut copiii, trei fete fermectoare si un biat. Am cunoscut-o, de asemenea,
pe sotia sa, o crestin care se convertise la islamism. Ca si dnsul, l
ea vorbea
curgtor ebraica. La sfrsitul vizitei m-a dus n centrul orasului,
unde mi-a plcut s m plimb pe strzi.
A fost o greseal. Oamenii din cafenele m-au recunoscut si au nceput s
m strige pe nume. n scurt timp s-a format o procesiune n spatele meu. Un
l
vechi camarad, evident but, s-a npustit la mine, cu lacrimi n ochi, nceri
cnd s m srute. Un altul s-a agtat de mine spunndu-mi c a ncercat s
j
intre voluntar n armat, ns c fusese respins, nct m ruga s intervin
pentru dnsul. Multimea din jurul meu s-a ndesit si un politist a ncercat zai
darnic s-o mprstie. Ajutorul mi-a venit de unde nu m asteptam. Reuven,
j
care mi fusese sofer n anii cnd eram ministru al agriculturii, s-a ntmplat
l
s fie la cafenea cnd a auzit oamenii strignd Mose Dayan, Mose Dayan" si
a venit s m caute. El a fost acela care, cu automobilul su, m-a dus la hotel.
Opinia public din Israel se reflecta nu doar n strad, ci si n pres. Un
editorial publicat a doua zi, 25 mai, n cel mai respectat ziar, cerea includerea
n guvern a oamenilor a cror capacitate, experient si prestigiu putea asigura
maximum de ncredere din partea cettenilor israelieni si maximum de
299
consideratie din partea natiunilor lumii". Un alt editorial, trei zile mai trziu, vorbea
despre sentimentul larg rspndit al lipsei de ncredere n guvern n actuala sa
component. Personalitatea lui Ben-Gurion este aceea care simbolizeaz pentru toti
hotrrea ferm a Israelului de a face fat celor mai dificile probleme". Cu toate acestea,
ns, guvernul sttea ferm pe pozitia c Eskol trebuia s rmn prim-ministru si ministru
al aprrii, iar eu am continuat s inspectez fortele noastre de pe frontul din Sud.
n dimineata urmtoare am nsotit o patrul din brigada lui lehuda Resef, de-a lungul
ntregii granite cu Fsia Gaza, si am vizitat unele kibuturi de aici. Posturile de observatie
UNEF, situate chiar pe granit, fuseser abandonate, iar lagrul UNEF fusese complet
despuiat de orice putuse fi luat: acoperisuri de cldiri, usi, ferestre, pn la ultimul surub,
n cea mai bun traditie arab. Trupele egiptene erau instalate n transee pe vechea lor
linie, de-a lungul primei ridicaturi de teren, la ctiva y arzi de granit. Pe parcursul

ntregii patrulri nu s-a auzit nici o mpusctur. Ogoarele din fsie erau lucrate ca de
obicei. Era anotimpul culesului, iar zona era punctat de fpturi aplecate trani
nfsurati n alb si beduini nfsurati n negru , care culegeau legumele sau secerau si
legau n snopi orzul si grul. De partea israelian a granitei, de asemenea, munca se
desfsura n mod normal, doar c aici culesul se fcea cu combinele, iar fermierii erau
nsotiti de soldati. Dar toat lumea de la noi, colonisti si soldati, constientiza gravitatea
situatiei, n urma izgonirii unittilor UNEF.
M-am deplasat la Tel Avi v si 1-am vzut pe Ezer Weizman, care mi-a spus c
operatiunea trebuia s nceap n dimineata zilei de 26 mai. I-am cerut din nou s ncerce
s m mobilizeze. De la el m-am dus la Meir Amit, seful Serviciilor Speciale, care mi-a
expus o apreciere a situatiei, vorbindu-mi despre schimburile noastre de vederi cu
Washingtonul si m-a introdus ntructva n tabloul politic intern, n ceea ce priveste
situatia militar general, mi-a spus c toate statele arabe vecine erau angrenate ntr-un
atac general mpotriva Israelului, c Egiptul avea deja vreo opt sute de tancuri n Sinai si
c si asigura n continuare ntriri. Atacul urma s fie lansat ct de curnd. Noi
transmisesem aceast informatie la Washington, subliniindu-i gravitatea si ntrebnd dac
Statele Unite aveau s-si declare dispozitia de a veni n aprarea Israelului ca si cum ar
fi fost vorba de Statele Unite".
I-am explicat lui Meir, nainte ca el s m ntrebe, motivele pentru care eram n Sud n
acel timp. Spre nespusa mea plcere, desi eram oarecum surprins, el m-a aprobat din
toat inima. Apoi mi-a pus o ntrebare: dac mi s-ar oferi o functie de rspundere, as
accepta? I-am rspuns afirmativ, ba chiar am scris o not ctre primul-ministru, pe care iam nmnat-o lui Meir,
300
rugndu^l s i-o dea dimineat. Nota spunea: Drag Eskol, 1-am rugat pe Ezer Weizman
s aranjeze mobilizarea mea oficial pentru serviciul activ, asa nct prezenta mea ntr-o
unitate a armatei s fie legal si exact. Dac tu sau seful staiului-major considerati c as
putea fi de folos n acest rzboi prin ncredintarea unei sarcini speciale, desigur c voi
accepta. Dac nu, voi continua ntre timp s fiu atasat la unitti de lupt, n asa fel nct
s pot urmri ndeaproape evolutia lucrurilor si s-mi pot exprima punctele de vedere
practice asupra a ceea ce poate fi fcut. Mose Dayan, 25.5.67".
M-am dus dup aceea s-o vd pe fiica mea lael, care se ntorsese n acea zi de la Atena, i
trimisesem o telegram s se ntoarc acas, asa cum fcusem si n ajunul Campaniei din
Sinai, n 1956. Cred c pentru un israelian nici un sentiment nu poate fi mai ngrozitor
dect acela de a te afla n strintate n timp ce acas izbucneste rzboiul. Sunt extrem de
atasat de lael, iar unul din modurile de a m comporta drgstos fat de ea este ncercarea
de a ghici ce ar vrea ea s fac. Nu aveam nici o ndoial c si-ar fi dorit s-o chem la
vreme, asa nct s poat lua parte la rzboi. S-a dovedit c a fost mai eficient dect tatl
ei. Pe drumul de la aeroport acas, ea se si asigurase c va fi mobilizat, trebuind s
primeasc ordinul de chemare a doua zi.
Am luat-o pe lael la cin, la un restaurant unde domnea voia bun, iar la ora 11 P.M. am
plecat din Tel Aviv n Sud, asteptnd s fiu atasat la Brigada a 7-a, care era programat s
intre n actiune peste cteva ore. Dar la cartierul general al diviziei toti erau la culcare.
Ofiterii de serviciu mi-au spus c li se notificase c ora H nu avea s fie nainte de ora 9
A.M. si, ca buni soldati, foloseau rgazul pentru un pui de somn. Am nteles c actiunea
fusese iarsi amnat, deoarece operatiunile terestre trebuiau s nceap doar dup

prealabila lovitur aerian si nu vedeam cum avea s fie aceasta ntreprins nainte de
ntlnirea de a doua zi, de la Washington, dintre Abba Eban si presedintele Lyndon
Johnson. Trebuia fie s ne abtinem de a apela la Johnson, fie s ne amnm actiunea pn
la primirea rspunsului din partea lui Johnson, n cele din urm, ora H a fost din nou
suspendat.
Oricum, mai tulburat eram de dou lucruri. Abordarea lui Johnson avea n mod vdit n
vedere nu libertatea de navigatie a Israelului prin Strmtorile Tiran, ci garantia american
mpotriva atacrii Israelului de ctre armatele arabe. Dac, ntr-adevr, acesta era punctul
focal al adresrii noastre ctre Statele Unite, cu accentul pus pe aspectul defensiv
anume ajutorul american dat Israelului ca victim, dac era atacat, si nu ajutor american
pentru un Israel care lansa un atac n scopul de a sparge blocada egiptean , atunci
aceasta echivala cu o mpcare a noastr cu faptul nchiderii strmtorilor.
301
Cel de al doilea lucru care m tulbura era propunerea lui Eskol fcut partidelor Gahal si
Rafi de a se altura Comitetului Ministerial de Aprare. Slav Domnului, comitetul avea
deja sapte membri. Propunerea primului-ministru ar fi nsemnat lrgirea acestuia cu alti
lideri politici, pe cnd ceea ce era urgent necesar era un mic Cabinet de rzboi, din trei
sau patru oameni.
Eram convins c pasul cel mai important pentru noi era acum acela de a nfrunta
provocarea puterii egiptene si de a o nfrnge. Ar fi fost catastrofal ca Israelul s fie
cuprins de o fric isteric si s nceap s bat pe la usile Marilor Puteri, implorndu-le s
vin s-I salveze. O astfel de implorare ar fi impus imediat conditii", toate acestea atunci
cnd, de fapt, dup cum eu credeam n mod ferm, noi eram capabili s-i punem pe
egipteni pe fug. A aborda alte tri si Natiunile Unite, a prezenta situatia de fapt, a
demonstra c dreptatea era de partea noastr, a sublinia seriozitatea blocrii strmtorilor
de ctre Egipt si apoi, dup ce le-am convins de dreptatea cauzei noastre, s sfrsim prin
a le propune ca ele s rezolve problema pentru noi, era att o naivitate, ct si o
nesbuint. Mai degrab trebuia s te convingem c, date fiind actele periculoase ale lui
Nasser, eram constrnsi s lovim imediat Egiptul.
Am avut dreptate n ceea ce priveste amnarea din nou a operatiunii. Mi-am petrecut
dimineata zilei de 26 mai vizitnd dou brigzi ale lui Avraam lofe (comandate de
colonelul Iska sadmi si de colonelul Elhanan Sela), revizuind planurile de lupt cu lofe si
ajungnd la concluzia c exista un sentiment tot mai puternic de insatisfactie din partea
comandantilor din teren cu privire la comandantul suprem al armatei si Ia abordrile
operationale ale acestuia, n cursul acelei dimineti am primit un mesaj de la Eskol, care
mi spunea c dorea s m vad. n timp ce m ntorceam cu avionul la Beerseba, m
gndeam fr chef la ntlnirea pe care urma s o am. M ntrebam, de asemenea, asupra
zilei urmtoare. Avea s fie atacul? Socoteam c era timpul s-1 fi dat!
La ora 730 A.M., m-am ntlnit cu primul-ministru la Dan Hotel, n Tel Aviv. Mi-a spus
c dorea s instituie un Comitet Ministerial al Aprrii si Afacerilor Externe, compus din
sapte membri: cinci (inclusiv el, Eban si ministru] muncii, Igal Allon) care s reprezinte
diferitele partide din coalitia sa de guvernmnt, si doi membri ai opozitiei, Menahem
Begin, lider al Gahal, si eu, de la Rafi. I-am spus c nu aveam s intru n comitetul su.
Pe de alt parte, dac el, ori seful statului-major, ori vreo alt autoritate responsabil miar fi solicitat punctele de vedere (de ndat ce voi fi fost mobilizat, cum cerusem), desigur
c le voi exprima. Am subliniat, ns, c nu sugeram s fiu numit consilier al ministrului

aprrii" sau s mi se dea vreo functie similar. Doream o sarcin pe cmpul de lupt.
,,
302
Mi-a cerut spoi s-i spun ce impresie mi fcusem despre armat si despre natura vizitelor
mele la formatiunile noastre din teren. La sfrsitul convorbirii a promis un rspuns, n
douzeci si patru de ore, la cererea mea de a fi chemat pentru serviciu activ. Dac aceast
cerere avea s fie aprobat si mi se va oferi un post de comand, desigur c aveam s
accept. Dac nu, doream s continui activittile mele curente de vizitare a oamenilor din
teren si s fiu atasat la o unitate de lupt.
Dup ce am plecat de la primul-ministru, m-am ntlnit iarsi cu Meir Amit si i-am expus
obiectiile mele la planurile operationale existente, propunnd urmtoarele schimbri:
Deoarece al nostru casus belii era blocarea de ctre Egipt a strmtorilor un clar act de
rzboi mpotriva Israelului , campania noastr trebuia prezentat drept ceea ce era: o
msur care urmrea redeschiderea strmtorilor. n ceea ce priveste caracterul rzboiului,
campania va trebui s vizeze toate fortele egiptene din Sinai, inclusiv aerodromurile,
blindatele si celelalte formatiuni aflate ntre Israel si Egipt.
Scopul campaniei trebuia s fie nfruntarea si distrugerea puterii militare a Egiptului.
Aceasta trebuia limitat la jumtatea estic a Sinaiului. Am respins ipoteza c luarea n
stpnire a unui teritoriu putea fi utilizat drept carte de negociere a liberttii de
navigatie. Prin teritoriu" ntelegeam teritoriul pro-priu-zis al Egiptului. Eram, de
asemenea, mpotriva capturrii Fsiei Gaza, care era plin de probleme, si chiar mpotriva
atingerii Canalului Suez, ceea ce putea provoca o criz international.
Fsia Gaza era un cuib de viespi, Canalul un cuib de brzuni, asa nct trebuia s le
evitm n campanie. Ideea c trebuia s blocm Canalul, fcnd din deschiderea lui o
conditie a deschiderii Strmtorilor Tiran era ct se poate de gresit. I-am fi ridicat
mpotriva noastr pe toti utilizatorii Canalului, care ar fi luat partea Egiptului, ajutnd la
distrugerea noastr, ntr-o a doua faz, o dat ce vom fi provocat debandada fortelor
aeriene si blindate egiptene si dac ne-o permiteau conditiile politice , puteam
proceda la capturarea strmtorilor.
Desi Meir nu era de acord cu unele dintre propunerile mele el era n favoarea naintrii
direct spre Canal , a fost impresionat de cea mai mare parte a spuselor mele si a cerut
permisiunea mea de a le raporta primului-ministru si de a-1 ruga s le aud direct de la
mine.
Am repetat remarcile mele lui Ezer Weizman, seful operatiunilor, cnd el a venit s m
vad n dimineata zilei de 27 mai, iar el a spus c, din punctul de vedere al aviatiei
militare, planul meu era realizabil. El, ns, avea dou probleme care nu sufereau
amnare. Prima era aceea legat de seful statului303
major, Itac Rabin, care venise Ia el, cu cteva zile mai nainte, anuntnd c trebuia s
demisioneze. Cea de a doua problem o constituia coordonarea atacului nostru. El
socotea c dac nu actionam numaidect, se putea s fie prea trziu, iar Egiptul s ne
aplice prima lovitur. Am spus c asupra intentiilor egiptenilor nu puteam fi siguri si c ar
trebui s vd materialul spionajului ca s pot trage concluzii n aceast privint.
La ora 3 P.M., adjunctul sefului Spionajului mi-a adus datele cerute, n Sinai, egiptenii
aveau deja 900 de tancuri, mai bine de 200 de avioane si aproximativ 80.000 de soldati.
Din aceste date, ca si dintr-o multime de informatii aditionale pe care mi le-a prezentat, o

dat cu propriile mele concluzii, se prea c, n afar de planurile operationale destinate

fortelor sale terestre, Egiptul plnuia si un atac aerian, care s fie lansat simultan cu
atacul terestru sau ca rspuns la actiunea noastr. Mi-a dat, de asemenea, un raport
concentrat cu privire la rspunsul presedintelui Lyndon Johnson la demersul nostru la
Washington: n primul rnd, dati-ne nou [Statelor Unite] timp si vom deschide
strmtorile, garantnd libertatea navigatiei, n al doilea rnd, dac actionati singuri, veti
rmne singuri. Dac v abtineti de la atacarea Egiptului si egiptenii v atac, v vom
ajuta".
Pe de alt parte, noi aveam informatii c americanii ncercau s-i potoleasc pe egipteni.
Johnson era dispus s-1 invite pe Nasser la Washington, dndu-i subventii si
mprumuturi, iar ambasadorul american la Cairo i-a spus lui Nasser c Statele Unite nu
erau de partea Israelului. Nu exista ns nici o informatie care s infirme raportul c
acelasi ambasador ceruse n mod oficial ca Egiptul s deschid strmtorile, s permit
reinstalarea unittilor UNEF si s-si retrag trupele de la granit.
Instructiunile date lui Abba Eban de guvern erau s prezinte actiunile egiptene drept
pregtiri pentru un atac total asupra Israelului si nu s prezinte blocada strmtorilor drept
problema central si principal. Eban, ns, pusese accentul pe strmtori. n ce-i priveste,
americanii n-au acceptat aprecierea noastr c eram amenintati de un atac egiptean
iminent si ne-au prezentat o list interminabil de ntrebri de clarificare. Iar situatia
aceasta a continuat, tensiunea crescnd, fr nici un indiciu c Israelul era pregtit s fac
pasul ultim, care ar fi tiat latul care acum i atrna la gt.
n seara zilei de 28 mai, Levi Eskol s-a adresat prin radio natiunii. Trecuser dou
sptmni de cnd Egiptul ncepuse s deplaseze forte uriase peste Canalul Suez.
Cuvntarea era ascultat cu sperant, n fiecare cas din tar, n fiecare cort si tanc din
teren, urechile erau lipite de aparatele de radio. Ar fi trebuit s fie o analiz clar a crizei,
o prezentare lucid a gndirii guvernului. Dar primul-ministru s-a blbit si s-a poticnit n
cuvinte. (Am
304
aflat mai trziu c cuvntarea fusese redactat n grab si dactilografiat n prip cu
multe erori , iar Eskol n-a avut timp s-o revad nainte de a fi rostit la microfon). Ceea
ce publicul a auzit au fost frazele schioptnde ale unui om nesigur pe el.
Efectul a fost catastrofal, ndoiala public si zeflemeaua au fcut loc unui sentiment
coplesitor de profund ngrijorare, n dimineata urmtoare, un editorial spunea: Dac am
putea crede c Eskol este realmente capabil s crmuiasc nava statului n aceste zile
critice, noi 1-am urma din toat inima. Dar nu credem, iar acest vdit scepticism este al
tot mai multor oameni. Mesajul radiodifuzat de ast noapte al lui Eskol a sporit numrul
acestora. El nu este autorizat s fie prim-ministru si ministru al aprrii n situatia
prezent. Propunerea ca Ben-Gurion s fie prim-ministru, iar Mose Dayan ministru al
aprrii, n timp ce lui Eskol s i se dea sarcina afacerilor interne, ni se pare a fi una
nteleapt".
La ora zece, n acea sear, am plecat n Sud. Eban era asteptat s se ntoarc n Israel din
misiunile sale diplomatice n acea noapte, asa nct urma s aib loc imediat o reuniune a
Cabinetului. Dac era s se ia o decizie de a intra n rzboi, trebuia s pornim atacul
naintea zorilor. Dar ziua urmtoare, 29 mai, a trecut fr vreo actiune. Am socotit c este
absurd s umblu fr rost, nefcnd dect s astept ordinul dat de guvern armatei de a
porni la atac. Lucrul cel mai ru dintre toate era semnalul dat de repetate ori si tot de

attea ori revocat, aproape n ultima clip. Asa nct mi-am petrecut ziua inspectnd
sistemul defensiv regional si vizitnd din nou kibuturile de la frontier.
Am oprit n drum la kibutul Nahal Oz de la frontiera cu Fsia Gaza. Trecusem pe acolo
cu prilejul patrulrii fcute patru zile mai nainte si am avut plcerea s descopr c
Re'udar era acum nsrcinat cu organizarea aprrii. El era o rud a mea si mi-1 aminteam
de cnd era un pusti cu obraji rumeni si buclati, n casa printilor lui din Petah Tikva.
Era acum un tnr serios, unul din stlpii kibutului, avnd n grij sectorul avicol unul
dintre cele mai moderne din tar n ceea ce priveste automatizarea , iar acum, evident,
responsabil si de securitate.
La vizita mea precedent l gsisem la ferma avicol, dar calmul luase sfrsit n ultimele
patru zile, iar tnrul meu prieten era la postul su de comand avansat. Muncitorii din
kibut recoltau cu combinele cnd bande palestiniene narmate din fsie au deschis focul
cu mortiere si mitraliere, lovind un jeep si incendiind lanul de orz. Cerealele erau coapte
si uscate si usor de aprins. Culegtorii evacuaser cmpul, lsnd n urma lor dou
tractoare si jeepul deteriorat.
305
Am inspectat adposturile. Copiii, care tocmai prnziser, dormeau. Peretii erau
mpodobiti cu desenele lor, suprarealiste sau pur si simplu mzglituri, nu-mi ddeam
seama. Afar, lanurile continuau s ard, acoperind cerul cu un fum negru. Mi s-a prut
c zona de aprare a fcut prea putin progres n cei unsprezece ani trecuti de la Campania
din Sinai.
M-am dus la un alt kibut de la granit, Mefalsim. Cnd membrii au auzit c eram acolo,
s-au ngrmdit n biroul secretariatului si a urmat n mod inevitabil dezbaterea obisnuit
n kibut. M-au coplesit cu ntrebri, plngeri si cereri. M-am trezit aprnd pozitia
guvernului de amnare a actiunii militare pn n momentul n care aveau s fie terminate
clarificrile politice cu celelalte tri. n acelasi timp am subliniat faptul c nu eram dect
un cettean obisnuit, fr nici un fel de autoritate si lipsit de puterea de a le promite mai
multe arme, mai multi oameni sau mai mult nu stiu ce. Dar eram bucuros s m ntlnesc
cu ei. Trebuie s spun c n fiecare loc vizitat atitudinea oamenilor a fost foarte
prietenoas. A fost deosebit de clduroas n Mefalsim, ai crui membri sunt n
majoritatea lor din America Latin. Ei toti par mai comunicativi, mai deschisi si mai
cordiali dect sabras34 sau chiar dect europenii sau ceea ce israelienii numesc anglosaxoni, adic oameni din trile anglofone. Cnd am plecat la Beerseba, deasupra lanurilor
ce ardeau mocnit nc pluteau nori negri.
n dimineata zilei urmtoare, 30 mai, am luat un avion la Eilat, ca s stau de vorb cu
comandantul-sef regional. Dup aceea am luat prnzul cu comandantul-sef al marinei. Pe
cnd zburam ndrt la Beerseba, ofiterul care m nsotea mi-a vorbit despre entuziasmul
nestvilit" al publicului, n general, fat de mine. n Eilat, ca si n alte locuri, proprietarii
de restaurante refuzau s ne prezinte notele de plat. S fiti sntosi si s ne aduceti
victoria", spuneau ei. Acelasi lucru ni se ntmpla cnd opream la vreo statie de benzin,
s bem o cafea. Toti spuneau c doreau s m vad din nou n guvern, ca ministru al
aprrii. Desigur, ei toti citeau ziarele, iar de cteva zile presa era plin de o vie discutie
politic pe tema posibilei mele reveniri la post.
n aceeasi zi de 30 mai, unul dintre ziare cerea, pe pagina nti, schimbarea actualului
guvern falimentar cu un guvern de unitate national, nainte de a fi prea trziu". Ironia era
c acest avertisment era semnat de un membru al unei organizatii cettenesti pentru

sprijinirea lui Eskol, un grup de distinsi/distinse brbati si femei care se constituise pe

parcursul alegerilor din 1965 ca s-1 nfrng pe Ben-Gurion si s asigure revenirea lui
Eskol ca prim-ministru.
Initiativa care luase forma unui ultimatum de a se lrgi cadrul guvernului si de a se
institui o administratie de unitate national a fost luat de
306
Partidul National Religios, condus de Mose Haim Sapiro, ministrul de inter-ne. Sapiro
nsusi se opusese ca Israelul s treac la actiune militar, dar a fost alertat de starea de
spirit a publicului, (n realitate, prerea sa era c numai Ben-Gunon era capabil s ia
decizia de a nu merge la rzboi, impunnd poporului aceast deci/ie). Chiar si Menahem
Begin, adversarul politic al lui Ben-Gurion, i-a cerut lui Eskol s-i predea functia de
prim-ministru lui Ben-Gurion si s i se subordoneze. Dar cicatricile trecutului nu puteau
fi totusi vindecate sau asa cum observase altdat Eskol acesti doi cai nu mai pot
fi nhmati mpreun".
n aceast perioad de nencetate contacte ntre partide, secretarul general al Rafi, simon
Peres, a fost extrem de activ si eficient, stabilindu-si siesi un tel: instituirea unui Cabinet
incisiv, capabil s ia decizii si s restaureze ncrederea natiunii n guvernul ei. El a propus
chiar ca Rafi s se reintegreze n Mapai, dac aceasta era principala conditie pentru
numirea mea ca ministru al aprrii.
n ziua de 30 mai, cnd regele Hussein al Iordaniei s-a dus la Cairo si a semnat un pact de
aprare egipteano-iordanian, sentimentul c asteptasem prea mult si c eram acum
amenintati pe trei fronturi a atins paroxismul: primul-ministru trebuia s renunte la
portofoliul Aprrii, n dup-amiaza zilei urmtoare am primit un mesaj de la primulministru, care m ruga s-1 vd la ora 4 P.M. Eskol propunea ca eu s intru n guvern ca
adjunct al primului-ministru, n timp ce iui Igal Allon urma s i se dea portofoliul
Aprrii, o numire sprijinit de Golda Meir, pe atunci secretar general al Mapai. Am
respins propunerea ca fiind nepotrivit, insistnd asupra faptului c nu aveam s accept o
slujb care era pur consultativ. De fapt am fcut o contrapropunere: aceea ca eu s fiu
numit GOC35 al Comandamentului din Sud, desigur n cazul n care Itac Rabin era seful
Statului-Major General, acceptnd astfel canalele si lantul de comand n uz.
La scurt timp dup ce am ajuns acas, dup aceast ntlnire, am fost rugat s revin.
Eskol l avea acum la el pe seful Statului-Major General, iar Rabin m-a ntrebat ce
propuneam de fapt. I-am spus c doream s comand fortele noastre care se confruntau cu
armata egiptean, dar el a continuat s m ntrebe ce doream m realitate, subliniind tot
timpul c o fcea cu cea mai mare sinceritate: doream s-1 nlocuiesc pe el si s fiu din
nou seful statului-major? Rspunsul meu a fost categoric nu. I-am explicat c nu eu 1-am
abordat pe primul-ministru, ci el m-a abordat pe mine si mi-a cerut s m implic n
efortul de rzboi, dar c eu nu doream un post consultativ. Doream s lupt cu egiptenii,
iar comanda frontului din Sud era postul pe care l doream mai presus de toate.
307
Itac a spus c avea nevoie s se gndeasc la lucrul acesta si c va da rspunsul a doua zi.
Eskol a struit ca el s dea un rspuns imediat, deoarece convocase p reuniune a
Cabinetului pentru seara acelei zile si trebuia s se ia o decizie n privinta actiunii
militare. Era vdit c existau presiuni din partea partenerilor de guvernare ai coalitiei
conduse de Mapai. I-am lsat pe Eskol si pe Itac Rabin s discute ntre ei si am plecat
acas.

A doua zi dimineata, l iunie, am plecat pentru o vizit la Comandamentul Central, unde

trebuia s inspectez zona Ierusalimului. La ora 8,30 A.M. i-am telefonat lui Itac si 1-am
ntrebat dac fusese decis numirea mea la Comandamentul din Sud, iar dac da, atunci
s procedez la preluarea postului. Itac mi-a spus c trebuia s vorbeasc cu primulministru si, dac era necesar, avea s-mi dea de stire n timp ce eu m gseam n cltoria
de inspectie. Dac nu, i puteam telefona la ntoarcerea mea. A adugat c nc nu vorbise
cu saike Gavis, actualul GOC al Comandamentului din Sud. I-am cerut ca, n cazul n
care vorbea cu saike, s-i spun c mi-ar plcea s rmn ca adjunct al meu sau ca sef al
statului-major al comandamentului. Dar mai trziu, la o reuniune a secretariatului Mapai
tinut la amiaza acelei zile, a devenit evident c Eskol si Golda Meir erau n minoritate n
privinta propunerii ca portofoliul Aprrii s-i revin lui Igal Allon si c majoritatea
decisiv favoriza numirea mea ca ministru al aprrii. Dup reuniunea Mapai, Igal Allon
1-a informat pe primul-ministru c si retrgea candidatura pentru acest post. n timp ce
sedinta era n desfsurare, o demonstratie a femeilor n fata sediului Mapai cerea
instituirea unui guvern de unitate national si numirea lui Dayan la Ministerul Aprrii".
Eskol, care niciodat n-a fost lipsit de simtul umorului, le-a numit numaidect pe acele
doamne serioase, zeloase, cu fete sobre, Nevestele vesele din Windsor!"
La ora 4 P.M., cabinetul primului-ministru mi-a telefonat s vin acolo. Eskol mi-a spus c
el a propus s recomande guvernului ca eu s fiu numit ministru al aprrii. Seara,
secretariatul Mapai s-a reunit iarsi, iar primul-ministru a expus concluziile la care
ajunsese micul comitet pe care l instituise ca s negocieze cu Gahal si Rafi cu privire la
lrgirea coalitiei. Ministrii Mapai s-au retras apoi la o sedint a Cabinetului, care trebuia
s ia decizia formal de includere de noi ministri n guvern.
La ora 7 P.M. a telefonat Eskol ca s raporteze c tocmai se reunise Cabinetul si c se
luase decizia s-mi fie ncredintat portofoliul Aprrii. Asa cum se spune n interviul pe
care 1-am acordat tnrului corespondent de pres Winston Churchill, a trebuit s intre
optzeci de mii de soldati egipteni n Sinai ca s m aduc napoi la guvernare.
308
19
DECIZIA
Curnd dup sedinta din seara zilei de l iunie, n care Cabinetul confirmase lrgirea
coalitiei, Cabinetul lrgit si-a tinut prima reuniune. A deschis-o Eskol, anuntnd c noul
guvern avea s se numeasc Guvern de Unitate National si urndu-le bun venit noilor
ministri. Menahem Begin, acum membru al Cabinetului, a replicat printr-o scurt
alocutiune, de o sinceritate ptimas, garnisit cu maxime tioase din Biblie, pe care
binedispusul Eskol le puncta cu cte un amin". seful statului-major ne-a expus un tablou
general al fortelor inamicului si desfsurrii acestora, cu observatia c n cazul n care am
fi atacat cinci zile mai devreme, am fi fcut-o cu un mare avantaj de partea noastr. Abba
Eban a raportat asupra frontului diplomatic, dup care a urmat o discutie general, ns
lipsit de important. Noii ministri trebuiau s se familiarizeze cu faptele nainte de a
putea prezenta propuneri concrete. Era, desigur, cazul meu. Trebuia s ntrunesc StatulMajor General pentru o minutioas trecere n revist a scenei militare. S-a hotrt ca n
dimineata urmtoare, la ora 9 A.M., Comitetul Ministerial de Aprare s se ntruneasc la
Marele Cartier General al Strii de Necesitate, mpreun cu ofiterii superiori ai StatuluiMajor General.
Am nceput ziua de 2 iunie cu o ntlnire la micul dejun cu Zvi Zur, fost sef al statului-

major. L-am rugat, iar el a fost de acord, s fie adjunctul meu. si putea spune consilier,
asistent sau oricum dorea el. (Titlul su a fost mai trziu oficializat drept asistent"). I-am
spus s fac aranjamente prin care Ben-Gurion s nu fie pierdut din vedere. tineam, de
asemenea, ca ministerul s fac uz de cunostintele considerabile si de experienta lui
simon Peres si i-am cerut lui Zur s aib grij s i se dea atributii de nivel nalt. Ct
priveste ierarhia n cadrul ministerului, i-am spus lui Zur c el avea s fie responsabil de
ntreaga latur civil a aprrii, dar c nu va avea nici un cuvnt de spus n privinta laturii
militare. De aceasta aveam s m ocup eu si seful Statului-Major General, Itac Rabin, iar
cu acesta m-am ntlnit imediat. Mai trziu
309
m-am ntlnit cu Comitetul Ministerial de Aprare si cu Statul-Major General. Generalii
au cerut s-si exprime opiniile si au fcut-o fr inhibare, dar mi s-a prut c problemele
termenele si planurile noastre operationale n-au fost prezentate n modul cel mai
adecvat. Consideram c accentul trebuia pus pe trei puncte critice. Primul era acela c, n
cazul n care mergeam la rzboi, cu ct asteptam mai mult cu att mai ru avea s fie
pentru noi, deoarece ntre timp egiptenii si-ar fi consolidat pozitiile. Al doilea punct era
durata campaniei, care dac era s nvingem trebuia n mod cert s fie limitat, din
cauza inevitabilei rezolutii a Consiliului de Securitate si a presiunilor Marilor Puteri de a
opri rzboiul. Dac ne opream la mijloc, nainte de a pune pe fug armata egiptean din
Sinai, retragerea noastr subsecvent, sub presiune politic, avea s fie clamat drept
nfrngere. Al treilea punct era acela c ntreaga campanie trebuia purtat n dou faze:
prima, capturarea Sinaiului nordic; a doua, capturarea sarm el-seikului si a Strmtorilor
Tiran. Dac prima faz se sfrsea cu victorie, puteam porni la a doua. Dac nu, n-am fi
putut trece la actiune n Sinaiul de Sud.
La ora 11,30 A.M. am luat parte la o ntlnire restrns cu Eskol, Eban, Igal Allon si
Rabin, cea mai important ntlnire Ia care am participat pn atunci. Primul-ministru a
cerut clarificri ale punctelor noastre de vedere, nainte de sedinta Comitetului Ministerial
de Aprare, pe care noi am fixat-o pentru smbt noaptea, la Ierusalim. Dup aceea
Eskol mi-a dat cuvntul. Am spus c trebuia s lansm nentrziat atacul militar, n cazul
n care Cabinetul lua o astfel de decizie la urmtoarea sa sedint, programat pentru
duminic 4 iunie, atunci trebuia s lovim n dimineata urmtoare. Scopul actiunii noastre
trebuia s fie distrugerea fortelor egiptene concentrate n Sinai. Nu trebuia s includem
Fsia Gaza n planurile noastre de lupt, n afar de cazul n care, cum se ameninta, intrau
aici trupe iraqiene. Campania trebuia s dureze ntre trei si cinci zile.
Dup mine a vorbit Igal Allon si trebuie s spun c am fost deziluzionat. Trecuser destui
ani de cnd nu mai participasem mpreun la o discutie politico-militar. Igal a fost n
general de acord cu spusele mele, dar a adugat c trebuia s naintm ct mai aproape de
Canalul Suez, asa nct s constituim o amenintare pentru acesta. Avea atunci s fie clar
c puteam bloca navigatia pe acesta dac egiptenii mai blocau Strmtorile Tiran. A mai
adugat c trebuia s lum Fsia Gaza si s plnuim transferarea n Egipt a refugiatilor
palestinieni de acolo.
Am formulat numaidect obiectii la ambele propuneri. Am spus c proximitatea noastr
de Canalul Suez si amenintarea acestuia ar f i o eroare serioas. Ar fi afectat interesele
unor forte puternice din lume si ar fi ntors
310
mpotriva noastr pe unii dintre prietenii nostri. De aceea trebuia s evitm prea marea

apropiere de Canal si, desigur, s nu adoptm ca pe un istrument politic amenintarea cu

nchiderea sa. Ct priveste propunerea de a-i muta n Egipt pe refugiati, lucrul acesta pur
si simplu nu era posibil. Aceast operatiune necesita asentimentul celei de a doua prti,
Egiptul, altfel ar fi fost un act barbar si inuman. Dimpotriv, ar fi trebuit s ne asigurm
c United Nations Relief and Works Agency (UNRWA) continua s-si asume
responsabilitatea pentru refugiati. Lucrul acesta avea s fie dificil, deoarece operatiunile
noastre n Sinai aveau s taie, probabil, Fsia Gaza de Egipt, iar UNRWA s-ar fi putut s
nu fie de acord cu acest aranjament, n orice caz, propunerile lui Igal nu mi se preau
nicidecum realizabile.
Din remarcile generale ale lui Abba Eban era clar c el nu era entuziasmat de actiunea
militar. Eskol, pe de alt parte, fr a o spune explicit, a artat c era n favoarea
msurilor militare. S-a czut de acord ca acele consultri s fie continuate n Ierusalim, n
noaptea ce urma.
Am luat prnzul cu generalul-locotenent (rez.) Igael ladin, fost sef al sta-tului-major si
acum profesor de arheologie la Universitatea Ebraic, pe care Eskol l rugase s propun
procedee de munc si de cooperare ntre primul-ministru si ministrul aprrii,
delimitndu-le puterile si responsabilitatea. Era pentru a treia oar cnd, n scurta
perioad de statalitate a Israelului, portofoliul Aprrii era separat de acela al premierului.
Prima dat a fost n anii 1953-1955, n timpul vremelnicei retrageri a lui Ben-Gurion,
cnd sarett era prim-ministru, iar Pincu Lavon ministru al aprrii. A doua oar a fost din
februarie n noiembrie 1955, cnd Ben-Gurion s-a ntors ca ministru al aprrii, n timp
ce sarett era prim-ministru. nc nu a fost vreodat definit, stabilit sau mcar discutat o
diviziune clar a autorittii ntre premier si ministrul aprrii. De data aceasta o asemenea
definitie era n mod special necesar, din dou motive: separarea celor dou posturi avea
loc n ajunul rzboiului, iar eu fusesem numit ministru al aprrii mpotriva vointei
primului-ministru. Pe de alt parte, nu aveam cu Eskol relatia strns si informal care
existase sau despre care se credea c a existat ntre sarett si Ben-Gurion sau ntre
sarett si Lavon. ladin pregtise un proiect, iar eu 1-am acceptat, doar cu amendamente
minore.
Principalul punct, asupra crui am czut de acord cu ladin era c ministrul aprrii nu va
actiona fr aprobarea primului-ministru" n lansarea rzboiului mpotriva vreunei tri
sau n atacarea vreunei tri care pn n acel moment nu luase parte la ostilitti. Ministrul
aprrii nu putea da de la sine ordinul de a bombarda o tar inamic dect dac aceasta a
bombardat mai nti orase israeliene. Eskol a confirmat, mai trziu, acest acord.
311
Seara a avut loc o revedere a planului operational pentru actiunea din Sinai. Planul
original fusese supus la diferite revizuiri, iar acela prezentat acum a primit aprobarea
mea. Acesta prevedea ptrunderea de-a lungul a patru axe, dou dintre ele fiind paralele,
n zona Rafa si la captul sudic al Fsiei Gaza, iar celelalte dou n Sinaiul central. Nu
avea s fie cucerit Fsia Gaza si nici nu avea s se ajung la Canalul Suez, dup cum nu
avea s se avanseze, deocamdat, spre Strmtorile Tiran, din moment ce problema
liberttii de navigatie era tratat, n acele zile, de ctre Statele Unite, ntlnirea noastr a
durat pn la ora 11 P.M., cnd m-am dus acas la simon Peres, unde Ben-Gurion si altii
se adunaser s toasteze cu ocazia numirii mele.
Ziua urmtoare, smbt 3 iunie, sabatul nostru, am petrecut-o organiznd procedeele de
munc ale ministerului meu, ntlnindu-m cu ofiterii superiori la Statul-Major General si

tinnd o conferint de pres cu corespondenti locali si strini, precum si consultndu-m

cu primul-ministru, n Ierusalim, asupra sedintei de Cabinet ce trebuia s se tin n
dimineata urmtoare. La conferinta de pres am fcut o scurt declaratie introductiv, iar
apoi am rspuns la numeroase ntrebri, cele mai multe dintre ele, desigur, pe tema dac
socoteam c miza avea s fie rezolvat la masa verde sau pe cmpul de btlie. Fr a fi
explicit, am spus c speram c, n pofida implicatiilor de inspiratie popular ale instituirii
Guvernului de Unitate National si a numirii mele pe post la Aprare, se putea contura
impresia c nu eram pe punctul de a porni la rzboi, ci c intentionam s epuizm toate
posibilittile diplomatice. Mose Pearlman, asistentul meu special, mi-a spus mai trziu c
socotea c aceasta a si fost n realitate impresia corespondentilor, judecnd dup cele ce
ei au spus si nregistrat.
La ora 5,30 P.M. am plecat de la Tel Aviv la Ierusalim si la ntlnirea mea cu primulministru. Erau prezenti si Igal Allon, Igael ladin, Meir Amit, precum si ambasadorul
nostru la Washington. Amit se ntorsese n acea zi din vizita sa fulger la Washington si a
raportat despre ntlnirea sa cu secretarul aprrii, McNamara, si cu altii. Concluzia sa
personal era c Statele Unite nu aveau s fac nimic pentru deschiderea strmtorilor
prietenii lui Amit au luat n derdere ideea fortei navale de soc" , dar c de asemenea
nu aveau s fac nimic n cazul n care noi porneam rzboiul. Ba chiar exista posibilitatea
ca Statele Unite s ne poat ajuta n sfera politic: la Consiliul de Securitate si la
Adunarea General a ONU.
Cuvntul de ordine al ntlnirii era c zarurile trebuiau aruncate. Eu nu am fost singurul
care a sustinut c actiunea militar trebuia lansat imediat. Eskol, de asemenea, a spus c
acum rzboiul era inevitabil si c trebuia
312
nceput ct mai curnd posibil. I-am cerut s convoace Comitetul Ministerial de Aprare,
care s asigure autorizarea deciziei n aceast privint.
Comitetul Ministerial de Aprare s-a reunit n Ierusalim, n dimineata zilei urmtoare, 4
iunie, la ora 8,30. Eban a deschis reuniunea cu un raport asupra evenimentelor
diplomatice. Ultimul era o notificare oficial ctre pri-mul-ministru, din partea
presedintelui Lyndon Johnson, c America spera s asigure semnarea declaratiei asupra
navigatiei n strmtori de ctre toate statele pe care le abordase, cu exceptia Frantei. De
Gaulle refuzase s semneze, desi n 1957 Franta semnase declaratia original care garanta
libertatea de navigatie pe aceast cale maritim. Statele Unite nc lucrau la instituirea
unei forte navale de soc, care trebuia s demonstreze aceast libertate si sperau ca cel
putin alte sase tri, inclusiv Marea Britanic si Olanda, s se alture acestei forte, n
prezent, numai Australia si un stat latino-american si exprimaser acordul de a lua parte.
Se intentiona ca aceast demonstratie naval s aib loc peste o sptmn, anume n ziua
de 11 iunie. Conform acestui plan, un vas israelian avea s fie escortat prin strmtori de
ctre forta de soc, iar dac egiptenii deschideau focul asupra acestuia, navele de rzboi
escortatoare aveau s riposteze prin foc.
Pe de alt parte, americanii subliniau importanta aceluia care trage prima mpusctur".
Acesta era criteriul dup care Statele Unite aveau s-si determine atitudinea, iar noi, prin
urmare, trebuia s ne abtinem de la a fi primul care trage. Punctul de vedere american era
c nc nu se svrsise vreo actiune ostil, n pofida actiunii lui Nasser care ordonase
izgonirea unittilor UNEF si blocarea strmtorilor. Faptele lui Nasser nu puteau fi
considerate act de rzboi mpotriva Israelului.

Dou zile mai nainte, ambasadorul Israelului la Moscova fusese convocat de ministrul de
externe sovietic Gromko si i se nmnase o notificare oficial ce trebuia transmis
guvernului israelian. Paragraful final al acesteia spunea: Guvernul sovietic doreste s
repete si s fac clar c el va face totul spre a preveni posibilitatea conflictului militar.
Eforturile sale sunt acum concentrate n aceast directie, iar dac guvernul Israelului va
lua asupra sa responsabilitatea izbucnirii rzboiului, va avea de pltit ntregul pret pentru
rezultatele acestuia".
n Franta aveau loc demonstratii de mas n sprijinul Israelului, dar ele nu au avut nici o
influent asupra lui de Gaulle. n ziua de 2 iunie, Cabinetul francez a precizat c Franta
nu se consider legat de nici un fel de angajamente fat de vreuna din prtile din
Orientul Mijlociu. Franta recunostea dreptul la existent pentru toate statele din regiune;
toate trebuiau s se abtin de la orice form de violent; iar acela care va utiliza primul
forta armat va
313
pierde sprijinul din partea Frantei. Problemele legate de navigatia n Golful Aqaba, ca si
acelea privind refugiatii arabi si relatiile de vecintate ale statelor din regiune trebuiau
rezolvate n comun de ctre cele Patru Puteri, Statele Unite, Uniunea Sovietic, Franta si
Marea Britanic.
n ziua urmtoare, 3 iunie, s-a anuntat c Franta decisese s amne temporar livrarea de
arme ctre Israel, ntr-o convorbire cu ambasadorul nostru la Paris, de Gaulle a subliniat
c Franta era n favoarea existentei Israelului, dar c 1967 nu este 1957. Eu nu eram
atunci la putere", a spus el. ntre timp, Franta si-a rennoit legturile cu arabii si era
dornic s ntretin aceste relatii. Franta oprise livrrile ctre Israel, deoarece accentua
de Gaulle dorea s ne mpiedice s facem rzboi. Problemele Orientului Mijlociu au
fost ntotdeauna rezolvate de Marile Puteri, n trecut de ctre Rusia, Franta si Marea
Britanic, iar acum si de ctre Statele Unite.
Ct priveste Anglia, aceasta si coordona politica cu Statele Unite. Premierul britanic
Harold Wilson era pe atunci la Washington si era n mod vdit dispus s ia parte la
procedurile propuse de presedintele Johnson, adic semnarea unei declaratii
corespunztoare si asocierea la o fort naval de soc demonstrativ.
Dup acest raport fcut de Eban, seful spionajului36, lariv, a schitat miscrile si intentiile
statelor arabe. Egiptul considera o confruntare militar cu noi drept inevitabil si masa
forte armate n Sinai. O brigad blindat kuwaitian era pe cale s debarce n Sinai, iar un
batalion iraqian era n drum spre Fsia Gaza. Libia si Sudanul promiseser si ele forte
expeditionare, dar acestea nu ajunseser nc n Sinai.
Existau semne foarte evidente c egiptenii erau pe cale de a-si lansa atacul, n ziua
precedent, generalul Murtagi, comandantul fortelor egiptene din Sinai, dduse
publicittii, la Cairo, urmtorul Ordin de Zi: Ochii lumii sunt ndreptati asupra voastr n
cel mai glorios rzboi al vostru contra agresiunii imperialiste israeliene pe solul patriei
voastre... rzboiul vostru sfnt pentru recucerirea drepturilor natiunii arabe... Recuceriti
pmntul furat al Palestinei, prin gratia lui Dumnezeu si justitiei, prin puterea armelor
voastre si unitatea credintei voastre".
Nasser se strduia s asigure participarea la rzboi a Siriei si Iordaniei, n Iordania fusese
instituit un comandament al frontului subordonat Comandamentului Arab Unit, sub
comanda generalului egiptean Abdel Munim Riad. Acesta controla acum toate fortele
iordaniene si le ordonase s se desfsoare de-a lungul ntregii granite cu Israelul. Iraqul

promisese imediata expediere n Iordania a patru brigzi de infanterie, precum si a unei

forte blindate.
314
Printr-un act demonstrativ, Iordania contramandase o comand de avioane din Statele
Unite si renuntase la livrarea acestora.
Dup ce seful spionajului si-a ncheiat raportul, Eban a adugat, sub form de post
scriptum, c, potrivit spuselor secretarilor de stat Dean Rusk si secretarului aprrii
Robert McNamara, americanii socoteau c, desi Egiptul avea probabil s ntreprind o
actiune militar contra Israelului, nu era de asteptat un atac imediat. Ct priveste armele
cerute de noi Statelor Unite, Departamentul Aprrii a subliniat c fie si dac ele ar fi fost
aprobate, s-ar fi scurs mult timp pn cnd armele s ajung n Israel, asa nct nu ar avea
nici un impact asupra crizei curente.
Dup expunerile lui Eban si lariv, Eskol a cerut aprecierea mea. i nmnasem n scris
decizia despre care credeam c trebuia luat, asa nct acum am spus c dou schimbri
majore avuseser loc n situatie n ultimele cteva zile. Una era aceea c egiptenii fceau
eforturi ca Iordania s deschid frontul estic. Cealalt era c Egiptul se pregtea pentru un
atac militar imediat. Unittile de comando egiptene care au fost trimise n Iordania n
ultimele dou zile erau forte sut la sut de asalt. Egiptenii puteau s nu loveasc n
dimineata urmtoare, dar eu credeam c erau nerbdtori s dea prima lovitur. Dac ei
gndeau c aceasta era si intentia noastr, nu vor ezita s ne loveasc si s-si lanseze
atacul cu o zi naintea noastr. Dac reuseau, implicatiile pentru noi aveau s fie
pierderea avantajului surprizei si deschiderea unui al doilea front arab.
Pierderea avantajului surprizei avea dou aspecte. Ceea ce nu am fi reusit s cstigm
printr-o lovitur surprinztoare nu am fi fost capabili s realizm mai trziu. Desi noi toti
eram ncredintati c vom cstiga, trebuia s nu uitm c mrimea fortelor noastre era
limitat si c, n cazul c pierdeam numerosi soldati si piloti, victoria n-ar fi fost lesne de
cstigat. Noi nu eram ca Statele Unite, care si puteau lansa val dup val rezervele. Pentru
noi conta fiecare soldat. Cnd seful spionajului a raportat c Egiptul a primit o nou
escadril iraqian si noi MIG-uri, noi tindem s dm din cap si s spunem si ce-i cu
asta?" Dar toate aceste adausuri ridic dificultti tot mai mari, care nu vor fi usor de
nfrnt. Membrii prezenti la aceast reuniune, am spus, s-ar putea mpuna cu marile lor
realizri din sptmna trecut: ei au stvilit rzboiul pentru aceast perioad. Le doresc
s fie sntosi n autosatisfactia lor, dar trebuie s subliniez c fiecare or care trece face
ca sarcina noastr s fie tot mai complicat si mai sngeroas. Un mars asupra Rafei si
Gzei acum, Rafa si Gaza care erau slab narmate cu o sptmn n urm, dar care acum
sunt pline de tancuri si infanterie inamic aduse aici n cursul sptmnii n care
ministrii nostri au stvilit" rzboiul ne-ar costa mult mai multi morti
315
si rniti. Nu este posibil s asaltezi un amplasament fortificat dup altul fr pierderi.
Oricine argumenteaz c ar trebui s mai asteptm o sptmn, spre a ne asigura spatele
politic, probabil c stie despre ce vorbeste. Dar oricine are sentimentul c, la urma urmei,
vom fi implicati n rzboi, trebuie s cunoasc valoarea si costul fiecrei zile. Cum
de putem noi atunci s vorbim cu atta usurint despre nc o sptmn de asteptare?
Trebuia acum s lum decizia dac dm sau nu prima lovitur. Dac l lum pe inamic
prin surprindere, am putea scoate din actiune cel putin o sut dintre avioanele sale. Pentru
noi aceasta ar fi echivalentul tuturor livrrilor aditionale de armament de care urma s

beneficiem n urmtoarele sase luni, dac ar exista ntr-adevr o tar care s admit s ne
aprovizioneze cu arme, cci, dup prerea mea, noi nu aveam s primim nici mcar un
singur avion n aceast perioad, fie c exista, fie c nu exista un embargou oficial n
privinta armelor. De Gaulle nu ne-ar fi dat avioane chiar si dac Egiptul ar fi fost acela
care ar fi nceput rzboiul. Prima mpusctur avea s determine care parte avea s sufere
cele mai grele pierderi si avea s asigure n mod cert o schimbare n balanta de forte.
Dar mult mai mare important avea perspectiva fundamental a victoriei. Dac era s
vorbim pe sleau am spus , atunci sansa noastr maxim de victorie era s aplicm
prima lovitur. Cursul campaniei avea apoi s fie la discretia noastr. Dac noi eram cei
care deschideam atacul si efectuam o strpungere cu blindatele n Sinai, inamicul ar fi
fost fortat s lupte n concordant cu miscrile fcute de noi. Probabil c am fi fost de
asemenea capabili s sustinem si celelalte fronturi, cu forte mici.
Lund n considerare situatia n care ne gseam am spus , sutele de tancuri inamice
postate pe fiecare din axele care, de la bazele egiptene din Sinai, conduceau spre Israel, la
care se adugau pregtirile de ultim or fcute de ei, ar fi fost fatal s le permitem s-si
lanseze atacul. Trebuia s ne decidem pentru aplicarea primei lovituri.
Dup mine a luat cuvntul primul-ministru. n timp ce el vorbea, a sosit un semnal de la
presedintele Statelor Unite. Acesta a fost lung, ntortocheat si pe un ton negativ, n afar
de propozitia traditional, care fusese rostit de toti cei patru presedinti americani
perindati la Casa Alb dup instituirea statului evreiesc, propozitii privind respectarea
integrittii teritoriale a Israelului si a celorlalte state din regiune", mesajul era
descurajator. Presedintele spunea c spera ca prin actiune energic s se ajung la o
solutie satisfctoare a problemei liberttii de navigatie prin strmtori, dar c o asemenea
actiune trebuia ntreprins de Natiunile Unite sau de Puterile Maritime si, n orice caz, nu
de
316
Statele Unite singure. Statele Unite studiau propunerea britanic de a se institui o
prezent international n apele strmtorilor.
Eskol a numit descumpnitor mesajul lui Johnson. Singura sa virtute, a spus el, era c
reprezenta o mbunttire n comparatie cu acela al lui de Gaulle. Situatia noastr era ntradevr grav, iar n rspunsul dat presedintelui trebuia s-i explicm de ce, dar c aceasta
nu trebuia s ne fac nici s-1 invitm la o replic si nici s-o asteptm. Trebuia s facem
ce era de fcut Eskol a ezitat s pronunte cuvntul rzboi" si poate c, a adugat
el, am fi fcut mai bine dac actionam cu trei sau patru zile mai devreme.
Eskol a ncheiat reuniunea cu propunerea de a se ordona armatei s aleag timpul, locul si
metoda corespunztoare, n stilul specific primului-ministru, aceasta nsemna lansarea
atacului nostru la momentul pe care armata l considera potrivit.
Reuniunea noastr la Comitetul Ministerial de Aprare s-a desfsurat n dou sedinte. La
mijloc a avut loc o ntrerupere pentru obisnuita sedint a ntregului Cabinet si pentru ca
noul guvern s fie fotografiat n mod oficial. Toti ministrii erau prezenti atunci cnd
primul-ministru a supus la vot dou rezolutii: una a mea, iar cealalt a reprezentantului
Mapam, partidul laburist de arip stng din coalitie.
Eu propuneam ca guvernul s ntreprind actiunea armat n scopul eliberrii Israelului
de sugrumarea militar care se accentua si al prevenirii atacului pe cale de a fi lansat
mpotriva noastr de fortele Comandamentului Arab Unit. Guvernul trebuia s-i
autorizeze pe primul-ministru si pe ministrul aprrii s aprobe programarea actiunii de

ctre Statul-Major General al Fortelor de Aprarea Israeliene.

Ministrii Mapam propuneau ca guvernul, n scopul de a sparge ncercuirea agresiv si
sufocant a inamicului, s struie n demersul hotrt n ziua de 27 mai, adic s amnm
deocamdat orice decizie si s urmm eforturile presedintelui Johnson de a institui o flot
international care s strpung strmtorile, fcnd clar Marilor Puteri faptul c existenta
noastr se afla ntr-un grav pericol si cernd livrri imediate de arme, necesare n cazul
agravrii crescnde a situatiei securittii noastre.
Rezolutia Mapam a primit doar cele dou voturi date de ministrii partidului. Toti ceilalti
ministri au votat rezolutia mea care, astfel, a devenit decizia guvernului. I-am telefonat
lui Itac Rabin si 1-am informat c planul operational, inclusiv ora H, stabilit pentru 7,45
din dimineata urmtoare, fusese aprobat pentru punerea n actiune.
Dup reuniunea Cabinetului, m-am ntors la Tel Aviv si m-am ntlnit cu seful statuluimajor si cu adjunctul sefului operatiunilor, n scopul de a reve317
dea actiunea noastr proiectat n Sud. Am zburat apoi n Nord, pentru o ntlnire cu
Dado (Generalul-maior David Elazar), GOC al Comandamentului din Nord, ca s ascult
raportul su asupra situatiei si propunerile pe care le avea de formulat. Am subliniat
mpotriva imboldului su c frontul sirian nu trebuia activat si s nu fie ntreprins nici
o actiune de capturare, cum dorea el, a trei amplasamente de frontier siriene, n loc de
aceasta, consideram c el trebuia s ntreasc pozitiile noastre defensive, s extind
cmpurile minate si s sporeasc fortificatiile noastre. Singura zon n care socoteam c
puteam avansa cuprindea zonele demilitarizate, ns trebuia s ne miscm doar pn la
fosta linie international si nu dincolo de aceasta. Lucrul acesta putea fi fcut si n zona
El Hamma, unde puteam avansa spre Est de-a lungul rului larmuk, asa nct s putem
devia n Marea Galileei partea noastr de ape din acest ru, asa dup cum prevedea Planul
Johnston cu privire la rul Iordan. Conform acestui plan, elaborat n anii 1953-1955 de
ctre Eric Johnston, emisarul special al presedintelui Eisenhower, noi eram ndrepttiti s
mprtim cu Siria si Iordania apele larmukului. n ultimul moment, ns, Siria, attat de
Egipt, hotrse s nu semneze acordul din motive politice, iar Israelului i-a fost contestat
partea sa de ap.
O sedint a Cabinetului fusese programat pentru ora zece, n dimineata urmtoare. O
camer a fost pus la dispozitia mea la Marele Cartier General al Strii de Necesitate, iar
eu trebuia s dorm acolo. Dac nu aveau s intervin evenimente neasteptate, rzboiul
trebuia s nceap, asa cum se programase, la ora 7,45 A.M.
Nimic special nu s-a ntmplat n cursul noptii. Ctre zorii zilei, toate fortele noastre erau
gata de actiune. I-am telefonat Rahelei si am rugat-o s ia micul dejun cu mine. Rzboiul
ncepea peste o or, iar eu doream s-o vd, fie si doar pentru cteva minute, fie doar si
ntr-un restaurant. Ne-am dus la unul mic, la cteva sute de yarzi de Marele Cartier
General, ne-am sorbit cafeaua si am mncat gluste calde. Desigur, nu i-am spus nimic
despre ce avea s se ntmple curnd, pur si simplu spunndu-i c trebuia s fiu ndrt la
birou la ora 7,30. Mai trziu s-a plns sau mai degrab a simulat c se plnge c nu
i-am fcut nici mcar cea mai slab aluzie referitoare la aceasta.
Era pentru a treia oar n viata mea cnd eram numit ntr-o pozitie central n treburile
statului. Prima oar a fost n ziua de 6 decembrie 1953, cnd am devenit sef al statuluimajor. A doua oar a fost n 1959, cnd am intrat n guvern ca ministru al agriculturii,
premier fiind Ben-Gurion. De data aceasta, ns, sentimentul" era diferit. Pe prezentul

post, preocuparea si interesul mi erau total absorbite de rzboi si de responsabilitatea

mea pentru
318
acesta si nu ca parte a muncii unui guvern, ntr-adevr, participarea mea la activitatea
guvernului era foarte subtire. Nu manifestam nici un interes fat de subiectele neasociate
cu aprarea, iar ministrii veterani, cei mai multi membri ai Mapai, partidul majoritar aflat
la putere, m priveau ca pe un outsider pe care erau nevoiti s-1 accepte ca pe un expert
n probleme militare. Modul meu de viat, ns, suferise o schimbare radical. Din
membru al Knessetului neimplicat n munca parlamentului, care era n jungla politic un
membru al micului partid de opozitie Rafi, care nu prea stia ce s fac cu sine, umplndusi timpul cu o partid de pescuit sau vizitnd Vietnamul, deodat devenisem unul dintre
detintorii unei functii-cheie n stat, cu o voce hotrtoare n conducerea Israelului. Acest
sentiment al revolutiei personale, ns, s-a evaporat repede n atmosfera considerabil
schimbat care nvluia tara pe msur ce ea se arunca n rzboi.
Nu este vorba de faptul c eram neatent la prestigiul functiei sau c neglijam publicitatea.
Aceasta, fr ndoial, a adugat ceva la noul stil al vietii mele, dar era parte a strii de
spirit generale n conditiile rzboiului, iar rzboiul, oricum, a schimbat totul. Desigur,
eram pe creasta valului, dar acesta era valul puternic al ntregului popor al Israelului,
armat si civili, care se ridicase s sparg lanturile cu care eram legati. Mrturisesc c
triam un profund sentiment de satisfactie, de mndrie c fusesem ales s port
responsabilitatea n ceasul cel mai nendurtor al natiunii si c eram gratificat de
demonstratiile de sprijin care se manifestau att n armat, ct si n tar. Eram convins c
stiam ce s fac si ce s nu fac n ceea ce priveste evenimentele militare si politice
asociate cu rzboiul.
Cu toate acestea, eram mereu constient de greaua povar ce-mi revenea. Nu puteam s
pierd din vedere cu usurint cuvintele lui Ben-Gurion, care avertizase mpotriva
mbarcrii n acest rzboi. Dup cum nu puteam ignora pozitia adoptat de de Gaulle,
avizul prevenitor al lui Dean Rusk si nici, n mod deosebit, amenintrile rusilor. si cu greu
puteam uita c dac rzboiul anterior, Campania din Sinai, mi nltase spiritul pe aripile
victoriei, el de asemenea m acoperise de cicatricile retragerii noastre.
Mai mult, era pentru prima dat cnd trebuia s actionez fr a fi supus unei autoritti
superioare. Adevrat, eram subordonat primului-ministru, Levi Eskol. Dar de fapt, si n
plan psihologic, exista o mare deosebire ntre pozitia mea prezent si aceea din rzboiul
din 1956, cnd am fost seful Statului-Major General, premier fiind Ben-Gurion. Aveam
cea mai bun prere despre Ben-Gurion si, chiar si atunci cnd eram n divergent si
consideram c el greseste, i ndeplineam ordinele cu inima usoar, stiind c la urm se
putea
319
dovedi c a avut dreptate. Nu acesta era cazul acum. Ca ministru n guvernul Eskol, nu
m-am simtit absolvit de trebuinta de a cntri problemele si solutiile de parc nimeni n-ar
fi fost deasupra mea. Ben-Gurion, a crui ntelepciune politic am admirat-o ntotdeauna,
nu sttea acum departe de biroul meu, dar m-am abtinut s-i cer sfatul. Socoteam c are o
viziune imperfect asupra situatiei noastre si c tria ntr-o lume a trecutului. El nc l
mai admira pe de Gaulle, avea o opinie exagerat despre puterea lui Nasser si subevalua
puterea controlat a Fortelor de Aprare ale Israelului, n bine sau n ru, asa se nvrtise
roata, n acest rzboi trebuia s merg pe propria mea mn.

20
EXPLOZIA
Ziua D: 5 iunie 1967.
Ora H: 07,45.
La ora 7,30 A.M. eram la postul de comand al Fortei Aeriene. Nici un ochi nu se misca
de la masa de rzboi, nici o ureche nu se dezlipea de reteaua radio. Cnd avioanele
noastre si-au atins tintele si a devenit clar faptul c nu fuseser detectate, o piatr doar
una, dar de o greutate chinuitoare mi s-a luat de pe inim. Miscarea de deschidere
avusese succes. Avioanele si-au nceput zborurile de bombardament, iar Comandamentul
din Sud a primit ordinul codificat: Nasonim, actiune. Noroc". Nason, conductor al
tribului iudeilor n timpul Exodului, dup cum spune traditia, a fost cel dinti care a intrat
n apele Mrii Rosii, dnd exemplu celorlalti copii ai lui Israel, care 1-au urmat
numaidect. Blindatele noastre, de asemenea, au nceput miscarea.
ntr-o or au nceput s vin rapoartele pilotilor: sute de avione inamice distruse, cea mai
mare parte din ele la sol! Amplasamentele rachetelor sol aer fuseser de asemenea
distruse sau scoase din actiune. Numai cteva dintre avioanele noastre fuseser lovite.
Zdrobisem n felul acesta puterea aerian a inamicului. Dar aceasta era doar o parte din
puterea armat a inamicului, iar tancurile noastre nc nu ntlniser blindatele egiptene.
Oricum, n cteva momente, cosmarul din precedentele sptmni se risipise. Este
adevrat c rzboiul doar ncepuse, dar era un nceput de bun augur pentru fazele rmase.
Egiptul rmsese fr Fort Aerian. Lucrul acesta nu numai c nltura pericolul
bombardrii populatiei noastre civile, ci ddea fortelor noastre terestre un avantaj decisiv.
Ele se puteau bucura de suport aerian, pe cnd armata egiptean nu.
Atacul nostru asupra bazelor aeriene ale Egiptului a fost executat n dou valuri. La
primul val au luat parte 183 de aparate, ntre ora 7,14 A.M. si ora 8,55 A.M., au fost
atacate 11 aerodromuri egiptene; 197 de aparate inamice au fost distruse, 189 la sol, iar 8
n btlie aerian; 6 aerodromuri au fost
321
fcute inoperabile, 4 n Sinai si 2 (Fayid si Kabrit) la Vest de Canalul Suez; iar 16 statii
radar au fost scoase din functiune. La al doilea val au participat 164 de avioane. Ele au
atacat 14 baze aeriene si au distrus 107 aparate inamice. Pierderile noastre au fost 11
piloti, dintre care 6 morti (5 n primul val, l n valul doi), 2 luati prizonieri si 3 rniti; am
pierdut 9 avioane. Sase au fost lovite, dar s-au ntors cu bine la baze si puteau fi reparate,
n total, egiptenii au pierdut n acea dimineat trei ptrimi din puterea lor aerian: 304 din
cele 419 avioane pe care le posedau.
Operatiunea primului val a mers exact asa cum fusese plnuit, iar consideratiile care au
stat la baza planului s-au dovedit a fi corecte. Ora H fusese fixat drept ora 7,45 A.M., n
ipoteza c la acea or ofiterii superiori egipteni trebuiau s fie n drumul lor de acas la
cartierele generale. Ceea ce s-a dovedit a fi exact. Zborul la joas altitudine si mentinerea
tcerii radio au adus aparatele noastre la tintele lor fr a fi detectate. Ordinul de
silentium radio a fost att de solid nct nu trebuia nesocotit nici n caz de prbusire sau
de abandonare a unui aparat, iar maximum de altitudine permis oricrui avion era extrem
de sczut.
Instructajul locotenent-coloneilor de aviatie a fost fcut de comandantul Fortei Aeriene,
generalul-maior Mordehai Hod (Motti), n dup-amiaza zilei precedente, 4 iunie.
Locotenent-coloneii i-au instruit pe conductorii lor de escadrile n seara aceleiasi zile, la

ora 8 P.M. Iar dimineat pilotii au fost treziti la 3,45, asa nct s-si poat nsusi
instructajul. Prima formatiune a decolat avnd drept tint baza aerian Bir Gafgafa din
Sinai. Un minut mai trziu, cea de a doua formatiune a pornit spre Abu Suweir, la Vest de
Canal. Avioanele care au urmat au atacat bazele de la Beni Suyeif si Cairo-Vest. Atacul
asupra aerodromului El Aris a fost executat fr bombe, spre a nu deteriora pistele de
decolare-aterizare. Era de presupus c El Aris va fi capturat n una sau dou zile si c
forta noastr aerian ar fi dorit s utilizeze aerodromul de acolo.
Bazele aeriene inamice crora li s-a dat cea mai mare atentie au fost Abu Suweir (unde
noi am executat 27 de iesiri), Fayid, lng Marele Lac Amar (24 de iesiri) si Cairo-Vest
(22 de iesiri). Acestea trei dispuneau de cele mai mari concentrri de avioane. Dintr-o
eroare de navigatie aerian, una dintre escadrilele noastre a ajuns la Aeroportul
International Cairo. Acolo nu se gseau aparate militare, asa nct aeroportul a fost lsat
neatins.
La ora 9,34 A.M. a pornit al doilea val. La acesta, spre deosebire de primul, au intervenit
unele improvizatii si schimbri fat de planul initial, deoarece acum trebuia s se tin
seama de rezultatele atacului primului val si de posibilele evenimente neasteptate. Au fost
unele aerodromuri pe care toate
322
aparatele fuseser distruse, asa nct nu mai era nevoie de repetarea asaltului. Unele
avioane inamice reusiser s scape si s aterizeze pe alte aerodromuri, mai ndeprtate,
care nu fuseser incluse n planul original. Din 164 de iesiri executate de al doilea val,
115 au fost atacuri asupra unor baze aeriene, 13 mpotriva unor statii radar, iar restul
patrulri si suport dat avioanelor atacatoare. Acest val a bombardat 14 baze aeriene,
dintre care 6 nu fuseser atacate de primul val si unde aterizaser avioane ale inamicului
care se salvaser la primul val. Acestea au fost tintele cele mai ndeprtate: Mantura,
Bilbis, Heluan, Minis, Gardake si Luxor. Baza aerian cel mai greu bombardat n
ambele operatiuni a fost Abu Suweir, unde au fost distruse 61 de avioane (52 de iesiri).
Cnd a intrat n actiune al doilea val, egiptenii erau n plin alert, iar la unele tinte
avioanele noastre au fost ntmpinate cu puternic foc antiaerian. Cu toate acestea, n
ansamblu, conditiile au fost de data aceasta mai prielnice. Stlpii de fum gros care se
ridica de pe aerodromurile bombardate cu ajutat navigatia, iar acum nu mai era nevoie de
tcerea radio sau de zborul la altitudini periculos de joase.
n timp ce forta noastr aerian era angajat pe frontul egiptean, fortele aeriene siriene,
iordaniene si iraqiene au nceput s atace Israelul. Primii au fcut-o sirienii.
Dousprezece aparate MIG-17 au decolat din Damasc la ora 11,50 A.M. Dou dintre ele
au atacat kibutul Degania, incendiind un siloz si o cresctorie de psri, dup care s-au
dus s bombardeze ratnd tinta un punct fortificat la Bet Ierah, tot lng Marea
Galileei, si un baraj de pe rul Iordan. Alte trei avioane au atacat un aerodrom din Valea
lezreelului, unul dintre ele fiind dobort de tunurile antiaeriene. O alt escadril de trei
avioane a incendiat niste cpite de fn si un hambar de lng kibutul Ein Hamifrat, n
credinta eronat c bombardau rafinriile de petrol din Haifa. Celelalte avioane au
bombardat si au lansat rachete asupra casei de convalescenti de la Kfar Hahores, lng
Nazaret, avariind cldiri si rnind un evreu si un arab.
Forta aerian iordanian a fost cea de a doua care a intrat n actiune, avioanele sale de
vntoare decolnd la amiaz si atacnd statiunea Natania de pe litoral si aerodromul
Kfar Sirkin de lng Petah Tikva. La Kfar Sirkin au distrus un avion de transport Nord"

aflat la sol. Dou ore mai trziu, trei avioane de vntoare iraqiene au lansat rachete n
directia propriului meu domiciliu de la Nahalal, creznd fr ndoial c era vorba de
aerodromul de la Ramat David. N-au cauzat nici o pagub si s-au ntors n Iraq.
De ndat ce au sosit rapoartele cu privire la atacurile aeriene siriene si iordaniene, Motti
Hod a ordonat statului su major: Planul Siria si Iordania
323 rapid!" n cteva minute, opt escadrile care erau pe drum spre alte tinte au fost abtute
ctre baze aeriene siriene si iordaniene.
Astfel, la ora 12,15 P.M., un al treilea val de avioane israeliene a intrat n actiune cu
misiunea de a curta sau de a reduce puterea aerian a inamicului. Cincizeci si una de
iesiri au fost executate n Iordania, n atacuri asupra celor dou baze aeriene de la Mafrak
si Amman, ntreaga fort aerian iordanian, de 28 de avioane, fiind distrus. Pistele
aerodromurilor au fost distruse, dar, oricum, nu le mai rmsese nici un avion care s le
utilizeze.
Siria a pierdut aproape 50 la sut din forta sa aerian 53 de avioane distruse din totalul
de 112 n 82 de iesiri asupra bazelor aeriene de la Damir, Damasc, Seikal Marjarial si
T-4. Iraqul a pierdut 10 aparate ntr-un atac asupra unui singur aerodrom, 3-H. Propriile
noastre pierderi n acest al treilea val au fost de 10 avioane, 5 piloti morti, doi rniti si doi
luati prizonieri.
Pentru oamenii din forta noastr aerian a fost o zi lung, ncordat si plin de riscuri. A
fost ziua lor. Prin planurile strlucite si prin lupt ndrzneat din zori si pn n amurg, ei
au asigurat succesul campaniei mpotriva a trei tri.
Am fcut primul pas n rzboiul cu Egiptul. Eram acum confruntati cu dou probleme
aditionale, care necesitau o rezolvare imediat: natura rspunsului nostru militar dat
celorlalte tri beligerante, Siria si Iordania, si cum s-o scoatem la capt cu inevitabila
acuzatie pe plan mondial c noi am tras primul foc de pusc".
Pe tot parcursul activittii aeriene intensive din prima jumtate a zilei, am cutat s petrec
ct mai mult timp posibil la postul de comand al Fortei Aeriene. Motti si ofiterii si
superiori din statul-major stteau n primul rnd, n fata unui perete desprtitor din sticl,
iar eu stteam chiar n spatele lor. Era un clntnit continuu al echipamentului
semnalizator, primindu-se informatie si transmitndu-se ordine, ca si un necontenit du-tevino al ofiterilor de serviciu. Cu toate acestea totul prea nghetat, orice sunet era nbusit
cnd era vorba de manevre critice, permitndu-i lui Motti s se concentreze n tcere, s
asculte, s reflecteze, s decid si s emit ordinele sale fatidice.
n timp ce urmream raportrile pilotilor, aveau loc schimbri alintoare n starea
sufleteasc, nregistrate n tcere de expresia din ochii fiecruia. Ei strluceau cnd
auzeam: Dobort un MIG", Sunt lovit, dar e n regul", Revenim la baz". Se ntristau
ns cnd auzeam: Sar cu parasuta" sau Nu pot deschide parasuta". Ofiterii de la postul
de comand cunosteau pe fiecare om aflat n aer si-1 puteau identifica pe fiecare n parte.
Jargonul profesional era economic, concis, uscat. Era limbajul lor, limbajul vietii lor si le
ddea sentimentul tangibil a ceea ce se ntmpla n btliile aeriene, ca si cum ei nsisi sar fi aflat n carling. Cnd lucrurile mergeau bine aceasta se reflecta
324
ntr-un zmbet scurt. Dar cnd un pilot era lovit, rnit, parasutat, ori cnd ateriza cu
parasuta si cuta o ascunztoare n dune, n spatele unei tufe sau printre stnci, gndurile
lor erau cu dnsul n orice moment. Elicoptere, un doctor si avioane de vntoare

protectoare alergau n ajutorul su. Era ca si cum oamenii de la postul de comand s-ar fi
aflat tot timpul mpreun cu dnsul, legati de el printr-o legtur fizic indestructibil.
l cunosteam pe Motti de multi ani, asa cum i cunosteam si pe predecesorii si, Ezer
Weizman si Dan Tolkowski. Dar Motti si eu mprtseam un fundal comun, Motti fiind si
el un fiu al kibutului Degania. Este adevrat c atunci cnd s-a nscut el, eu deja eram cu
printii mei n Nahalal, ns legtura special cu familia sa nu s-a rupt niciodat. Unchiul
lui, Zvi Fein, era membru al mosavei Nahalal, iar tatl su, defunct, losif, mi fusese
cluz n ajunul actiunii din Siria, din 1941. losif s-a numrat printre primii coloni la
Metulla, satul evreiesc din extremul Nord al trii, la granita cu Libanul, el cunoscn-du-i
ct se poate de bine pe arabi, obiceiurile si modul lor de viat. El a fost, de altfel, prieten
apropiat al multor familii arabe din Galileea, Siria si Liban, n lungile nopti pe care le-am
petrecut mpreun, pe cnd m pregteam pentru misiunea mea, el m-a instruit n ceea ce
era de fcut si ce nu, n ceea ce era de crezut sau de necrezut atunci cnd mergeam la o
operatiune comun cu arabii, nainte de incursiunea Aliatilor n Siria, care se afla pe
atunci sub stpnirea regimului de la Vichy, eu mergeam n patrulri de recunoastere
peste granit, mpreun cu o cluz arab, iar tatlui lui Motti i era team de cele ce mi
se puteau ntmpla n cazul n care eram prins. Dac totul mergea ca pe roate spunea el
si rmneam nedetectat, atunci arabul nu m-ar fi trdat, dar dac ddeam de vreo
belea, nu se stie ce ar fi fcut. Acum, la postul de comand, privindu-1 pe Motti bnd ap
din ulcior si urmrindu-si cu mare febrilitate pilotii n raidurile lor de bombardament
asupra bazelor aeriene inamice, nu puteam s nu-mi reamintesc chipul tatlui su care,
stnd pe un dmb de pe granita din Nord, astepta cu ngrijorare pn n zori ntoarcerea
mea din patrularea nocturn pe teritoriul sirian.
ntrebarea cine a tras primul foc" mi-a fost pus n acea dimineat, la ora 8,30, de ctre
un membru al Comisiei pentru Afacerile Externe si Securitate din Knesset. Am prsit
fr nici o tragere de inim postul de comand al aviatiei, pentru un scurt interval, ca s
m ntlnesc cu comisia la Sdeh Dov, aerodromul de la Tel Avi v. Membrii comisiei m
asteptau aici ca s lum un avion pentru un tur pe frontul de Nord, asa cum fusese stabilit
n sptmna anterioar. Nu revocasem aceast iesire, asa nct s nu dau prilej de
bnuial si s nu periclitez pstrarea secretului. Acum, de ndat ce i-am vzut, le-am citit
comunicatul redactat cu putin timp mai nainte de ctre purttorul de cuvnt al armatei:
Ca si n aceast dimineat, lupte nversunate se desfsoar
325
ntre fortele aeriene si blindate egiptene care nainteaz spre Israel si fortele noastre care
caut s le stvileasc". Le-am trecut apoi n revist evenimentele din acea dimineat. Nam dat un rspuns direct la ntrebarea privind prima mpusctur", dar, dat fiind faptul
c ei deja auziser opiniile mele cu privire la importanta initiativei si surprizei n btlie,
nu le-a trebuit mult ca s ghiceasc adevrul.
ntre timp, Radio Cairo a anuntat c forta aerian egiptean a dobort patruzeci de
avioane israeliene. Desigur, pretentia aceasta n-avea nici o baz, dar vanitatea si
extravaganta arab ne prindeau acum bine. Le-am spus celor preocupati de informarea
publicului s nu fac nici o mentiune privind victoriile noastre, cel putin n prima zi, spre
a ntretine confuzia n tabra inamicului.
Dar nu numai lumea din afar ne interesa. Trebuia s spunem ceva propriului nostru
popor si soldatilor nostri, n consecint, primul-ministru a tinut la radio un discurs adresat
natiunii, iar eu le-am vorbit trupelor, pe postul de radioemisiune al armatei, spunnd c

generalul egiptean Murtagi, comandantul fortelor arabe din Sinai, le spusese oamenilor
si c lumea asteapt cu nerbdare rezultatele rzboiului sfnt" dus de ei, cerndu-le s
cucereasc prin forta armelor si prin unitate fratern pmntul furat al Palestinei".
Soldati ai Israelului am spus , noi nu urmrim scopuri de cucerire. Scopul nostru
este s zdrnicim ncercrile armatelor arabe de a ne cuceri tara si, de asemenea, s
rupem inelul blocadei si al agresiunii care ne amenint. Egiptul si-a asigurat ajutorul
Siriei, Iordaniei si Iraqului, iar acestea si-au pus fortele sub comanda sa. Egiptul a fost de
asemenea ntrit prin unitti armate din Kuwait si Algeria. Arabii sunt mai numerosi dect
noi, ns noi i vom nvinge. Suntem o natiune mic, dar puternic, iubitoare de pace,
totusi gata s luptm pentru viata si tara noastr. Civilii nostri, din spatele frontului, fr
ndoial c sufer. Dar efortul suprem se cere de la voi, cei care luptati n aer, pe pmnt
si pe mare. Soldati din Fortele de Aprare ale Israelului, azi sperantele si securitatea
noastr depind de voi".
Siria si Iordania au intrat si ele n rzboi. La ora 11,45 A.M., iordanienii au deschis foc de
artilerie si de mortiere asupra cartierelor evreiesti ale Ierusalimului, dup care a urmat, n
scurt vreme, foc de artilerie si de arme usoare de-a lungul ntregii linii de ncetare a
focului. O jumtate de or mai trziu, Siria a intrat n actiune cu forta ei aerian,
bombardnd orasele Tiberiada si Megiddo.
Ostilittile deschide de Iordania ridicau trei probleme. Prima se referea la Ierusalim, care
era detinut doar de o brigad de rezervisti, oameni vrstnici: ce actiune s ntreprind si
cnd. Cea de a doua problem privea ordinea priorittilor n alocarea fortelor noastre.
Trebuia s repartizm pe frontul egip326
tean toate formatiunile necesare obtinerii unei victorii rapide si decisive. De unde, asadar,
puteau fi luate unitti care s fie aduse pe frontul de Est? Cea de-a treia problem era cum
s protejm populatia noastr civil de focul iordanian. Frontul iordanian, spre deosebire
de cel egiptean, se nvecina cu centrele noastre cel mai dens populate: zona Ierusalimului,
cmpia de pe coasta Mediteranei si vile lezreelului si Bet se'an.
Problema fundamental pus de Siria era dac s rspundem provocrii ei printr-un
rzboi total sau s ne limitm la raiduri locale, la bombardamente de artilerie si la lovituri
aeriene. Punctul meu de vedere era c dou fronturi erau de ajuns si c, n msura n care
acest lucru se dovedea posibil, s evitm un al treilea front. De altfel, n Siria nu exista
nici un obiectiv att de vital pentru interesele noastre cum era, de exemplu, sarm elseikul, cheia liberttii noastre de navigatie la Eilat, ori ca Ierusalimul sau Cisiordania,
care erau trup din trupul trii lui Israel, de fapt chiar spiritul su.
Dup consultri cu seful Statului-Major General si cu ofiterii si superiori, am finalizat
urmtoarele ordine:
Forta noastr aerian trebuia s actioneze mpotriva oricrui stat a crui aviatie ne ataca.
n zona Ierusalimului, fortele noastre trebuiau s rspund cu foc la focul inamic
iordanian, dar fr a bombarda Orasul Vechi.
Forte trebuiau s fie pregtite pentru actiune ofensiv n Iordania, att n Ierusalim
(Brigada a 10-a), ct si n Nord (unitti ale Comandamentului din Nord).
La ora 12,30 P.M. au avut loc consultri cu primul-ministru. El a aprobat directivele mele
ca Brigada a 10-a s captureze Muntele Scopus; Forta Aerian trebuia s se ocupe de
obiective militare din Iordania si Siria; iar Comandamentul din Nord trebuia s captureze
zona Jenin, asa nct s ndeprteze din raza artileriei iordaniene aeroportului nostru

Ramat David.
Dup ntlnire, seful statului-major m-a ntrebat dac operatiunile din zona Jenin nu
puteau include si capturarea labadului, cteva mile spre Vest. Am aprobat. labad este un
mare sat arab asezat pe coama unei coline ce domin Valea Dotanului, localitatea avnd
att o istorie veche ct si una recent. Aici, acum vreo 3500 de ani n urm, a fost losif
vndut de ctre fratii si unor negustori madianiti. si tot aici, n perioada Mandatului
britanic, o femeie arab, care aduna vreascuri, a dat peste teroristul fanatic Az-el-Din elKassam si prietenii acestuia. Ei erau ascunsi ntr-o pester, iar femeia i-a trdat
britanicilor. Episodul biblic al lui losif, vistorul, a avut un sfrsit fericit", pe cnd banda
lui Kassam a fost mpuscat. Timpuri moderne.
327
21
RZBOI
n cei zece ani scursi de la Campania din Sinai, din 1956, egiptenii deplasaser forte
considerabile n Peninsula Sinai si construiser o serie de bastioane puternice, care s
serveasc att scopuri ofensive, ct si defensive. Acelea de lng granita cu Negevul
Israelului erau n acelasi timp trambuline de invadare a Israelului de ctre egipteni,
precum si bariere mpotriva penetratiei israeliene n Sinai. Fortificatiile localizate adnc
n interior erau baze din spatele frontului puse n serviciul pozitiilor naintate, n care se
concentrau fortele de rezerv si care alimentau fronturile si asigurau n continuare linii
defensive, n cazul n care pozitiile naintate cdeau.
Cele mai formidabile bastioane estice erau acelea de pe drumurile care puteau duce n
Israel forta de invazie egiptean si care, n acelasi timp, barau accesul la drumurile din
Sinai, dac invadatorul era Israelul. Singurele drumuri din Sinai n stare s suporte
vehicule de lupt grele erau acelea din jumtatea nordic a peninsulei, o vast ntindere
de desert nisipos, acoperit de dune perfide, dar si de coline si vi seci. Acesta era
principalul teatru de btlie din Sinai, distinct de jumtatea sudic, triunghiular,
muntoas si de netrecut. Aceast parte sudic este mrginit de Golful Suez la Vest si de
Golful Aqaba la Est. Localitatea sarm el-seik, de lng extremitatea triunghiului, era n
mod normal accesibil doar pe drumul de coast din lungul trmului estic al Golfului
Suez. Doar efortul, tenacitatea si ingeniozitatea au fcut capabil a noastr Brigad a 9-a
s-si croiasc drum de-a lungul trmului impracticabil al Golfului Aquaba, n 1956,
surprinzndu-i astfel pe egiptenii din sarm el-seik.
Dar chiar si n jumtatea nordic a Sinaiului, drumurile principale se limiteaz la dou,
cel nordic si cel central, la care se adaug unul subsidiar, dificil, mai la Sud. Aceste
drumuri sunt legate ntre ele prin drumuri secundare si poteci anevoioase. Spre a se pzi
de ptrunderea fortelor israeliene pe soseaua din Nord, care duce, de-a lungul coastei
Mediteranei, pn la
328
Kantara, la Canalul Suez, egiptenii au construit o baz fortificat la Rafa, n coltul nordestic al Sinaiului si la captul sudic al Fsiei Gaza. Dar aceasta poate fi si o trambulin
pentru o ptrundere a egiptenilor pe coasta maritim din Sud a Israelului. De fapt, prin
Rafa si Fsia Gaza au invadat egiptenii noul stat Israel, n 1948. Spre a bara drumul
Israelului pe axa central, ctre Ismailia, oras de pe malul vestic al Canalului, Egiptul a
construit un ciorchine de baze fortificate la Abu Ageila si lng Um Katef. Dar, pe de alt
parte, o fort egiptean de invazie ar putea utiliza Abu Ageila pentru a ptrunde n Israel

si a ameninta Beerseba.
Baze au fost construite si la Kusseima, la Sud de Abu Ageila, precum si mai la Sud, la
Kuntilla. Amndou ofer acces ctre soseaua din Sud, care ajunge la Port Tewfik, pe
Canal, ca si la orasul Suez, la captul sudic al Canalului Suez. Att Kusseima, ct si
Kuntilla, mai ales, puteau servi unei forte egiptene cu tinta Eilat.
Aceste bastioane egiptene de frontier erau mari localitti din sistemul defensiv, situate n
general la douzeci de mile n interior, n centrul lor se gseau puternice fortificatii,
ntrite de pozitii de artilerie si de tunuri antitanc, de cuiburi de mitralier, de
detasamente de tancuri si lungi siruri de transee, fiind nconjurate de ntinse cmpuri
minate. De paz la toate cile de acces se gseau avanposturi, ele nsele fiind
reproducerea n miniatur a bastionului central. Mai departe, spre Canal, la anumite
intervaluri de-a lungul soselei, aceasta era de obicei ncrucisat de drumuri sau poteci
laterale, de la alte fortificatii si baze militare.
n ajunul a ceea ce avea s devin cunoscut drept Rzboiul de sase Zile, nu numai c
aceste bastioane erau echipate cu efective extrem de puternice, ci n ele continuau s aib
loc uriase concentrri de divizii de blindate si infanterie, revrsate n Sinai n
precedentele trei sptmni.
Planul fundamental de atac israelian era strpungerea bastionului Rafa din sectorul nordic
si al bastionului Abu Ageila din sectorul central, prin naintarea ctre acestea din directii
neasteptate si n moduri surprinztoare; avansarea prin brese si angajarea btliei cu
inamicul n ariergarda acestuia; naintarea rapid ctre Canalul Suez, capturnd sau
ncercuind bazele inamice de pe parcurs, angajnd lupte cu blindatele inamice si atrgnd
n capcan fortele rmase n Sinai, prin tierea drumurilor de salvare; si asigurarea
drumului terestru la sarm el-seik, pentru ridicarea blocadei Golfului Aqaba.
Ofensiva mpotriva egiptenilor din Sinai a fost executat de trei divizii de soc comandate
de generalii-maiori Israel Tal, Ariei saron si Avraam lofe, sub coordonarea GOC al
Comandamentului din Sud, generalul-maior lesaiahu Gavis (saike).
329
RZBOIUL DE sASE ZILE: FRONTUL SUDIC
MAREA MEDITERAN
l Lancaro d*
trup aeropurtat
Li~_" l----MAREA ROsIE
330
n timp ce forta aerian israelian si ddea loviturile, n dimineata zilei de luni 5 iunie,
forta lui Tal, opernd n sectorul nordic si avnd drept vrf de lance brigada blindat a lui
smil Gonen (Gorodis), a pus pe fug o divizie egiptean, a strpuns fortificatiile de la
Rafa, a deschis drumul de pe coasta Mediteranei, a capturat cartierul general di vizionai si
a ajuns n apropierea El Arisului n amurg, nfrngerea puternicului bastion Rafa a luat o
ntreag zi de lupt crncen. Printr-o miscare de cleste executat de dou brigzi, forta
blindat a lui Gonen asaltnd din Nord, cu parasutistii lui Raful Eitan, precum si o unitate
de infanterie si alta blindat, care au fcut o ampl miscare de nvluire printre dunele de
nisip, atacnd din Sud. O lupt crunt s-a dat n acea zi si la una din bazele de pe soseaua
spre Vest, nainte de El Aris. Acest oras a czut a doua zi, la fel ca si aerodromul, care a
fost imediat utilizat de avioanele noastre. Din El Aris, o unitate de recunoastere si

parasutistii, pe autoblindate, au pornit n vitez spre Canalul Suez, n timp ce unittile

blindate au avansat s atace inamicul n inima Sinaiului si s fac jonctiunea cu celelalte
forte ale noastre care strpunseser sectorul central.
Strpungerea n acest sector a fost realizat de forta de soc a lui saron. Printr-o operatiune
nocturn complex, care a necesitat o meticuloas crono-metrare si coordonare ntre
blindate, infanterie si parasutisti, saron si-a lansat atacul asupra pozitiilor fortificare de la
Um Katef, ajungnd la rscrucea de la Abu Ageila cu o or nainte de miezul noptii.
Trupe purtate de elicoptere au fost lansate n spatele liniilor inamice si au distrus mai
multe baterii de artilerie care bombardau mprejurimile localittilor Um Katef si Abu
Ageila. O brigad de infanterie s-a furisat printre dune si sub foc puternic, de unde s-a
npustit n lungile transee ale fortretei, pe care le-a curtat printr-o lupt nversunat,
corp la corp. O unitate blindat a angajat o btlie cu tancurile n interiorul fortretei Um
Katef, n timp ce un alt batalion de tancuri a avansat spre Vest si apoi a fcut stngamprejur, intrnd n Abu Ageila din ariergard, nainte ca btlia s se fi terminat, o
brigad blindat din forta de soc a lui lofe a executat o operatiune complicat, n perfect
coordonare cu saron, de miscare prin liniile acestuia si de presiune exercitat n directia
Vest. Aceasta a ajuns repede din urm o brigad similar din forta lui lofe, ale crui
tancuri, chinuitor conduse pe terenul refractar dintre sectoarele nordic si central, au aprut
dincolo de punctele ntrite naintate ale inamicului.
Faza de strpungere s-a terminat n exact dou zile, trupele noastre avnd acum spatiu de
manevrare si npustindu-se asupra fortelor si bazelor inamice, n timp ce naintau vijelios
spre Canal. Dar btliile de strpungere au fost n realitate extrem de dure. Egiptenii din
bastioane nu fuseser luati prin surprindere. Ei erau pregtiti pentru asaltul nostru si
dispuneau de tot armamentul si
331
de toate instalatiile defensive menite s-i fac fat. Ei au fost nfrnti deoarece cele trei
divizii de soc ale noastre au demonstrat capacitate de lupt superioar n special n dou
privinte. Mai nti ndrjirea inexorabil de a nainta si a cuceri obiectivul, n pofida
tuturor dificulttilor: pierderi grele, inferioritate numeric, iar uneori chiar cunoasterea
faptului c munitia si combustibilul erau pe terminate, n al doilea rnd, ndemnarea
profesional: strnsa cooperare dintre blindate, artilerie, infanterie si genisti; acuratetea
focului si utilizarea sofisticat a terenului; si flexibilitatea n desfsurarea luptei,
capacitatea de a face schimbri rapide, n functie de mersul btliei. Acest factor de nalt
capacitate profesional includea si priceperea, demonstrat de toate cele trei forte de soc,
de a avansa prin dunele de nisip, n zone pe care egiptenii le considerau de netrecut. Acest
factor a avut o mare greutate n plnuirea general a btliilor.
Pe la sfrsitul celei de a doua zile, egiptenii din pozitiile avansate, care nu fuseser
ncercuiti, au nceput a se retrage, dnd curs unui ordin de retragere primit de la Cairo.
Cnd am aflat c trupele inamice din sarm el-seik au nceput s plece, am avansat repede
data pe care o stabilisem pentru capturarea localittii si am decis s expediem o unitate de
parasutisti, fr a mai astepta ca fortele noastre terestre s asigure calea rutier. La ora l
P.M., n ziua de 7 iunie, elicopterele cu parasutistii au ajuns la sarm el-seik. Zburnd n
jurul acestuia, ele au vzut torpiloare israeliene ancorate la chei. O fort naval
comandat de colonelul Botzer (Ceta") a ajuns aici la ora 11,30 A.M., a gsit portul gol
si a debarcat dou detasamente pe trm. Trei sferturi de or mai trziu, drapelul Israelului
a fost nltat pe acoperisul spitalului pe care l creaser unittile UNEF, nainte de a fi

date afar de Nasser. Primii prizonieri inamici din zon au czut n minile marinarilor
israelieni. Un grup de comando format din treizeci si trei de egipteni, care stpniser
insula Tiran, au fost prinsi, cu tot cu armele lor, pe cnd ncercau s fug n Egipt cu dou
ambarcatiuni de pescuit.
Tocmai n acest mod fericit si nedramatic a fost renltat drapelul Israelului la sarm elseik, blocada golfului a fost ridicat, iar unul din principalele obiective ale campaniei a
fost atins.
n seara zilei de 7 iunie, am auzit c Consiliu] de Securitate era pe cale s se ntruneasc
ntr-o sesiune de urgent si c era probabil ca, sub presiune sovietic, s impun o
ncetare a focului pentru dimineata urmtoare. Am avut consultri grabnice, iar StatulMajor General a emis ordine, la ora 10 P.M., ca dou divizii de soc s avanseze imediat la
Canal, precum si la Ras Sudar, pe trmul estic al Golfului Suez. Divizia lui Tal trebuia s
opreasc retragerea
332
fortelor egiptene pe malul vestic al Canalului, iar divizia lui lofe trebuia s asigure
legtura continu cu unittile noastre din sarm el-seik.
Una din unittile lui Tal a pornit la ora unu dup miezul noptii, iar naintea zorilor a ajuns
la zece mile de Canalul Suez. I-a urmat brigada de parasu-tisti. Dup o btlie cu o
puternic unitate egiptean de comando, compus din parasutisti, tancuri grele si artilerie,
oamenii nostri au ajuns la Canal, capturnd Kantara Est. Ei au avansat spre Sud si la ora
7,30 A.M., n ziua de 9 iunie, au ajuns la rscrucea Ismailia si la Podul Firdan. sapte ore
mai trziu li s-a alturat aici o unitate blindat din divizia lui Tal, care si tiase calea prin
sectorul central, capturnd marea baz inamic Bir Gafgafa si sfrmnd concentrarea de
blindate egiptene din zon. O dat ce trupele noastre au ajuns la Podul Firdan, aceast
cale de retragere a trupelor egiptene peste Canal era acum ferecat.
ntre timp, una dintre brigzile lui lofe se repezise ctre Sud n urmrirea inamicului care
se retrgea ncercnd ca, prin Trectoarea Mitla, s ajung la Canal. Drumul era presrat
cu vehicule inamice arse care fuseser atacate din aer, precum si cu mine necurtate,
plantate n grab de egiptenii fugari. Cnd prima unitate i-a ajuns din urm, sute de
tancuri, transportoare blindate si alte vehicule de transport inamice se miscau n lungi
convoaie ctre Mitla. Un batalion a tiat-o scurt, pe o potec dificil, si a blocat intrarea
n Trectoarea Mitla cu nou tancuri. Multe formatiuni egiptene apucaser s intre n
trectoare nainte de blocarea acesteia. Unele s-au strecurat prin ea, dar un mare numr au
fost atacate de forta noastr aerian, iar trectoarea a devenit un urias cimitir de vehicule
de lupt inamice. Dar multe alte vehicule din unittile de ariergard ncercau s forteze
trecerea prin barier atacnd frontal. Mica unitate de blocare format din nou tancuri,
care numai n dimineata urmtoare a fost ntrit de alte zece, a luptat cu o drzenie
extraordinar si a pstrat trectoarea blocat de la ora 5 P.M., ziua de 7 iunie, pn la ora
nou din ziua urmtoare, cnd a fost nlocuit de o alt unitate.
Divizia lui lofe a capturat trectorile Mitla si Gidi si a naintat spre Canal, dup ce a dat
aprige btlii de tancuri cu unitti egiptene bine desfsurate, care au luptat drz ca s ne
opreasc si s le dea camarazilor lor fugari sansa de a scpa. Una dintre brigzi a pornit
apoi spre Sud, de-a lungul trmului estic al Golfului Suez.
Divizia de soc a lui saron, dup btliile de strpungere, s-a repezit spre Sud si Sud-Vest,
urmrind si distrugnd blindatele egiptene care se retrgeau. Dup o mare ambuscad n
care au czut tancurile inamice la Nakl, pe soseaua sudic, unittile sale au avansat spre

Mitla.
333
Fsia Gaza a fost atacat din prima zi a rzboiului, desi eu m opusesem unei asemenea
actiuni n prima faz, deoarece credeam c fsia avea s fie izolat si c se va preda fr
btlie de ndat ce Rafa si El Aris aveau s fie cucerite. Dar dup ce unitti inamice au
deschis foc de artilerie asupra unor asezri israeliene de la granit, GOC al
Comandamentului din Sud si seful statului major au insistat ca fsia s fie capturat
imediat. Ocuparea ei a luat mai bine de dou zile. Btlia pentru Gaza putea fi evitat.
ncheierea cuceririi ntregului Sinai a fost marcat, n seara zilei de smbt 10 iunie, la
Abu Zneima, un mic sat de pescari de pe trmul estic al Golfului Suez, sat n care au
fcut jonctiunea o unitate a noastr pornit de la Ras Sudar si parasutistii lansati la sarm
el-seik, care s-au deplasat spre Nord. n drumul lor, parasutistii au capturat portul E-Tor si
au luat controlul asupra puturilor de petrol de la Abu Rudeis. Jonctiunea ar fi trebuit s
aib loc cu patruzeci si opt de ore mai devreme, iar cnd am sosit la Abu Zneima eram
furios din cauza acestei ntrzieri, pe cnd satul de pescari era senin si relaxat, n urnrncu
mai bine de 3500 de ani, de aici porneau vase ncrcate cu turcoaz de la carierele de
lng Serabit el-Kadem, destinat decorrii palatelor construite de faraonii egipteni.
Dup patru zile de btlie sngeroas, de nfrngere si de soc traumatic, trit att de
soldatii si pe cmpul de lupt, ct si de superiorii lor fie politici, fie militari Nasser
a acceptat ncetarea focului. Aceasta a avut loc joi 8 iunie. Nasser si sefii armatei sale nu
reusiser s citeasc intentiile Israelului de a reactiona la blocada sa naval, cu toate c
semnele erau evidente. Ar fi trebuit s le fie clar, ndeosebi dup instituirea Guvernului de
Unitate National, c Israelul era constrns s sparg blocada prin capturarea Strmtorilor
Tiran, ceea ce putea fi fcut doar printr-o btlie prealabil n inima Sinaiului. Cu toate
acestea, egiptenii erau convinsi c Israelul nu va ndrzni s treac la actiune. Nasser avea
s aud cu urechile sale c rzboiul a nceput, auzind zgomotul exploziilor provocate de
atacul asupra aerodromului Cairo Vest. Comandantul armatei sale, generalul Amer, a
putut-o vedea cu ochii si, privind stlpii de fum ridicati de la baza aerian Abu Suweir.
Nici Nasser si nici comandantii armatei sale n-au reusit s sesizeze planul operational al
Israelului dup ce btlia se declansase. si nu au reusit s judece n mod corect
evenimentele de pe cmpul de lupt, adesea neconstienti-zndu-le dect cnd era prea
trziu ca s ia contramsuri. n sfrsit, ei nu au reusit s-si revin dup socul loviturii
noastre aeriene preemptive. Efectul socului a fost mai mult psihologic dect operational
n deschiderea fazelor rzboiului, ntruct, desi Israelul pusese stpnire pe cer, orasele
Egiptului nu
334
erau bombardate, iar unittile blindate egiptene de pe front puteau lupta chiar si fr
suport aerian.
n noaptea zilei de joi 8 iunie, ora 9,35, secretarul general al ONU, U Thant, a spus
Consiliului de Securitate c reprezentantul egiptean tocmai i notificase faptul c Egiptul
acceptase ncetarea neconditionat a focului. Aceasta nsemna o total rsturnare a
pozitiei de pn n acel moment a Egiptului. Doar cu sapte minute mai nainte,
reprezentantul sovietic venise cu un proiect de rezolutie care cerea nu neconditionata
ncetare a focului, ci retragerea fortelor israeliene pe liniile din 1949. Iar cu douzeci si
patru de ore mai nainte, Nasser i informase pe presedintii Algeriei, Iraqului si Siriei, ca
si pe regele Iordaniei, c Egiptul nu va opri lupta atta timp ct un singur soldat israelian

nc mai rmnea pe pmntul egiptean. El a fcut aceast declaratie la o or si jumtate

dup ce Consiliul de Securitate adoptase rezolutia care cerea acceptarea ncetrii focului
de ctre toate prtile beligerante, intrnd n vigoare din ziua de 7 iunie, ora 10 P.M.
Nasser nu rostise vorbe goale. El realmente dorea s continuie lupta si credea c o si
poate face. n aceeasi noapte, naltul Comandament de la Cairo a ordonat fortelor
egiptene s lanseze un contraatac mpotriva armatei israeliene, iar una dintre unitti a
ncercat cu adevrat s-o fac.
Nasser a devenit dureros de constient de adevrata stare a lucrurilor abia n noaptea zilei
de 8 iunie, cnd a aflat c localitatea Kantara Est czuse si c fortele sale din Sinai fugeau
cuprinse de panic, nemaiexistnd nici o sperant de stabilire a unei linii defensive. A fost
momentul n care si-a instruit reprezentantul la ONU s accepte ncetarea focului.
Trupele noastre se aflau deja la Canal atunci cnd Egiptul a acceptat ncetarea focului. Cu
toate acestea, am considerat c, dup rzboi, puteam stabili o linie la o oarecare distant
de Canal. Doream o linie care s mpiedice Egiptul de a-si reintroduce fortele armate n
Sinai, dndu-i ns posibilitatea de a mentine viata normal n zona Canalului. Dup ce
am capturat Kantara Est, am cerut o consultare cu primul-ministru si cu seful statuluimajor, la care s-a decis ca fortele noastre s stationeze la dousprezece mile si jumtate
de Canal. Dar au intervenit dou noi evenimente, n primul rnd, n pofida acceptrii de
ctre Egipt a ncetrii focului, rmsite ale fortelor sale continuau s hrtuiasc unittile
noastre la Est de Canal, n al doilea rnd, America era pe cale de a introduce la Consiliul
de Securitate o rezolutie care cerea fiecrei prti s-si deplaseze fortele la sase mile de
Canal, iar noi am gndit c era bine s avem o zon din care s ne retragem, n
consecint, Statul-Major General israelian a adus o corectare la ordinul su anterior,
spunnd c numai dup ncetarea luptelor va intra n vigoare noua desfsurare.
335
La scurt timp dup debutul loviturii noastre aeriene mpotriva bazelor aeriene egiptene, n
dimineata zilei de luni 5 iunie, Israelul a trimis un mesaj regelui Hussein al Iordaniei,
recomandndu-i s se abtin de la acte ostile mpotriva noastr, caz n care nu va avea
parte de nici o daun. Mesajul i fusese transmis prin generalul norvegian Odd Bull,
comandantul UNTSO (United Nations Truce Supervision Organization). Rspunsul lui
Hussein ne-a venit doar dup ora 11 A.M. El spunea c dat fiind faptul c am atacat
Egiptul, trebuie s primim replica aviatiei iordaniene. La scurt timp dup aceea, avioanele
Hunter" iordaniene au atacat tinte din Israel.
Iordania a efectuat imediat dup aceea bombardamente de artilerie asupra prtii israeliene
a Ierusalimului si a altor centre israeliene, precum si asupra aeroportului international de
la Lod. La ora l ,55 P.M. am primit un telefon de la generalul Bull, care ne-a spus c
cldirea cartierului su general din suburbiile sudice ale Ierusalimului, dintre liniile
israeliene si iordaniene, fusese ocupat de armata iordanian. O unitate a Ligii Arabe
intrase n zona demilitarizat si luase sub control ntregul complex al Natiunilor Unite.
Nu mai aveam acum dect optiunea de a angaja o actiune pe scar mare mpotriva
Iordaniei, orict de greu ne venea s abatem resurse de la btlia din Sinai. Forta noastr
aerian a reactionat rapid la atacurile aeriene si n cteva ore forta aerian iordanian a
fost lichidat. Generalul-maior Uzi Narkiss, GOC al Comandamentului Central, a cerut
permisiunea de a relua cldirea UNTSO si de a captura un sat arab care izola partea arab
a Ierusalimului de Betleem si de Hebron. Mai trziu, unitti din cadrul Comandamentului
din Nord au strpuns liniile iordaniene din zon, intrnd n Samaria si capturnd mai

multe pozitii naintate ale Legiunii Arabe.

Campania pe acest front trebuia acum s continue cu toat puterea, iar punctul focal,
geografic si politic, era desigur Ierusalimul, divizat, din 1948, n dou, o jumtate arab si
alta evreiasc, Orasul Vechi aflndu-se n minile arabilor. O brigad blindat din
rezervisti, comandat de colonelul Uri Ben-Ari, a fost, drept urmare, adus la zece mile
Vest de Ierusalim, iar o brigad de parasutisti, tot din rezervisti, comandat de colonelul
Motta Gur, care astepta lng un aerodrom s fie luat pentru o lansare operational n
Sinai, a fost, n loc de aceasta, ndrumat spre Ierusalim.
n timp ce aceste unitti erau n miscare, eu nsumi m gseam n drum spre Ierusalim,
unde trebuia s-mi ndeplinesc o ndatorire constitutional. Numirea mea ca ministru al
aprrii, patru zile mai nainte, necesita aprobarea oficial din partea Knessetului, iar eu
trebuia s depun jurmntul de la tribuna adunrii parlamentare, ceea ce fusese stabilit
pentru acea dup-amiaz. Dar cnd am ajuns la Knesset, Ierusalimul evreiesc era supus
bombardamen336
tului de artilerie si toat lumea era n adposturi. Am umblat fr rost ctva timp, apoi miam pierdut rbdarea si m-am ntors la Marele Cartier General. Am fost informat n acea
noapte c Knessetul se ntrunise mai trziu si c aprobase numirea de noi ministri.
Puteam s depun jurmntul la un timp potrivit, dup rzboi. Singurii membri ai
Knessetului care au votat mpotriv au fost cei patru membri ai Partidului Comunist.
Unul dintre ei, Taufiq Toubi, un arab, a strigat atunci cnd a fost anuntat rezultatul votrii:
Aceasta nseamn c patru membri favorizeaz pacea si condamn rzboiul!" Aceste
cuvinte ale ntelepciunii el a trebuit s le urle ca s poat birui zgomotul produs de
explozia obuzelor artileriei iordaniene!
n timp ce Knessetul se reunea, brigada lui Ben-Ari strpungea pozitiile iordaniene de pe
colinele de la Vest de Ierusalim. Ea si-a continuat naintarea n cursul noptii, croindu-si
calea spre a ajunge la Ierusalim din Nord, ajungnd lng enclava de la Muntele Scopus,
care domin Orasul Vechi, a doua zi, 6 iunie, la amiaz. Aici s-a ntlnit cu
supravietuitorii batalionului de para-sutisti care si tiaser cu mari pierderi calea spre
Muntele Scopus, care se ntinde n suburbiile detinute de arabi si face legtura cu partea
evreiasc a Ierusalimului.
Parasutistii lui Motta Gur au intrat n actiune la ora 2,30 A.M., asadar n noaptea zilei de
6 iunie, fr s fi avut timp pentru recunoastere, din cauza grabei cu care le fusese dat
misiunea. Prima lor sarcin era s-si croiasc drum spre culmile dominante ale Muntelui
Scopus si Muntelui Mslinilor, n acest scop ei au trebuit s dea asalturi frontale asupra
complexului scolii Iordaniene de Politie, care s-a dovedit a fi un adevrat fort, situat exact
pe linia care separ o suburbie arab de una evreiasc, dup care au luat cu asalt
formidabila fortificatie cunoscut sub numele de Dealul Munitiei, n frunte cu ofiterii,
compania de asalt, sub un foc ucigtor, a cucerit scoala de Politie. Suferind pierderi n
fiecare minut, trupele de asalt si-au tiat drum prin patru garduri, au intrat n transeele
periferice, le-au curtat n lupta corp la corp si au cucerit obiectivul.
Fr a zbovi, urmati de celelalte unitti ale batalionului, au alergat la Dealul Munitiei si
au avansat spre acest bastion. Protejat de groase ziduri din piatr si completat cu buncre
si ambrazuri pentru mitraliere de jur-mprejur, bastionul numra patruzeci de guri de foc.
Dar parasutistii erau antrenati pentru biruirea tuturor obstacolelor posibile. S-a vrsat
snge pentru fiecare pas fcut nainte, dar oamenii nostri n-au dat napoi, au luptat n

transee, buncre si la gurile de foc inamice. Ultimul post inamic a fost capturat n
dimineata zilei de 6 iunie, la ora 6,15.
337
Btlia pentru Dealul Munitiei a fost cea mai dur din rzboiul mpotriva iordanienilor.
Au luat parte la ea cei mai buni oameni din Fortele de Aprare ale Israelului, iar douzeci
si unu au fost ucisi. Mai mult de jumtate dintre soldati si majoritatea ofiterilor care au
luptat la Dealul Munitiei si la scoala de Politie au fost rniti. Nu numai dificultatea
capturrii obiectivelor, nu numai pretul mare ce a fost pltit, dar si eroismul manifestat de
fiecare lupttor a fcut ca aceast btlie s fie de neuitat si i-a dat un loc nepieritor n
analele militare ale Israelului.
Cnd am ajuns la Muntele Scopus, curnd dup aceea, Uzi Narkiss mi-a spus c dupamiaz parasutistii urmau s atace cldirea Augusta Victoria, situat ntre Muntele Scopus
si Muntele Mslinilor, n scopul de a ajunge la drumul Ierihonului, tind n felul acesta
Ierusalimul de teritoriul de la Est. Dar din cauza unor nefericite accidente, n care am
suferit pierderi grele, atacul a trebuit s fie amnat pn n dimineata urmtoare, timp n
care unitatea iordanian s-a retras si a fugit peste Iordan. Odat cu ocuparea de ctre noi a
cldirii Augusta Victoria, n dimineata zilei de miercuri 7 iunie, si odat cu controlul
asupra drumului Ierihonului, ncercuirea Ierusalimului era complet. De la locul de
observatie din piata situat n fata Hotelului Intercontinental de pe Muntele Scopus,
comandantul de brigad Motta Gur a dat ordin unui batalion al su s nainteze spre
Poarta Leilor si s intre n Orasul Vechi. Acesta s-a avntat prin poart, a apucat-o la
stnga la Muntele Templului si, de acolo, la Zidul Vestic.
Pe cnd acest batalion intra n Orasul Vechi pe la Est, Brigada Ierusalim a lui Eliezer
Amitai tocmai intra pe la Sud, prin Poarta Blegarului. Soldatii si erau n ntrziere cu o
jumtate de or, deoarece au fost nevoiti s captureze mai multe pozitii arabe si s curete
minele dintre Muntele Sionului si Biserica lui Petru din Gallicantu. Curnd dup aceea
am intrat eu n Ierusalimul eliberat si am vizitat Zidul Plngerii.
Brigada blindat a lui Uri Ben-Ari, dup ce si-a ncheiat misiunea la Ierusalim, trziu
dup-amiaz a capturat localitatea Ramalla, situat la Nord de Ierusalim. A doua zi
brigada a pornit-o spre Est si a cucerit lerihonul, aproape fr rezistent inamic. Orasul
era plin de soldati iordanieni si de vehicule de transport ce se nghesuiau s se retrag
spre Est spre podurile de peste Iordan, iar cnd tancurile israeliene au aprut n localitate,
toti au nceput s fug spre ru cuprinsi de panic. Unitti ale brigzii au trecut Iordanul
si au ocupat pozitii pe malul estic. Faptul acesta a inspirat un urgent si iritat mesaj adresat
nou de ambasadorul Statelor Unite. Evident, guvernul iordanian l convocase pe
ambasadorul american la Amman si 1-a informat c fortele noastre trecuser Iordanul cu
scopul de a captura Ammanul si Es-Salt.
338
RZBOIUL DE sASE ZILE: FRONTUL CENTRAL
339
Imediat am dat ordin Statului-Major General ca brigada s revin pe malul vestic al
Iordanului si s arunce podurile n aer. Lucrul acesta trebuia s demonstreze intentia
noastr de a ne tia de malul estic al rului. Atinsesem acum limita estic a btliei
noastre. Dar de data aceasta, spre deosebire de cele ntmplate cu losua, n urm cu 3300
de ani, aceasta marca sfrsitul si nu nceputul campaniei37.
lerihonul, orasul palmierilor", cum l numeste Biblia, este cel mai vechi oras din lume,

datnd din Era Neolitic. Primii si locuitori au fcut constructii din piatr si au cldit un
zid de protectie si turnuri de straj. Cu uneltele lor primitive, pe un pmnt argilos, cu
ajutorul unui sistem de irigatii, au fcut agricultur.
Acesta este locul cel mai slab populat de pe glob. Peisajul nconjurtor este arid,
paraginii, decolorat si pustiu. Dar lerihonul nsusi este binecuvntat cu izvoare si pare s
pluteasc ntr-un ghiol de iarb luxuriant. Acesta este acelasi lerihon unde prostituata
Rahab le-a ascuns pe iscoadele lui losua si unde Elisa a fcut n mod miraculos ca apa
puturoas s fie potabil: Izvorul lui Elisa exist si n ziua de azi. Care cuceritor n-a
rvnit la aceast oaz? Cine nu stie ct de des a fost orasul acesta distrus? ntotdeauna,
ns, a fost readus la viat. Izvoarele de ap dulce s-au dovedit mai durabile dect fortele
distrugerii.
n acea dup-amiaz a zilei de miercuri 7 iunie a avut loc si o alt btlie, de tancuri, care
a fost mult mai dramatic. Aceasta a dus la cucerirea orasului Nablus, de lng biblicul
sehem. n aceast btlie s-a distins un tnr locotenent care, cu ale sale patru tancuri
usoare, a atacat o coloan blindat iordanian de tancuri mai puternice Patton",
distrugnd sapte din ele, plus un transportor blindat, un jeep, un tun cu recul si un
autocamion ncrcat cu soldati iordanieni.
n acea miercuri, cu putin timp nainte de amiaz, Comandamentul Central a raportat la
Marele Cartier General c a sa Brigad Ierusalim a fcut jonctiunea cu Comandamentul
din Sud, naintnd la Sud de Ierusalim si punnd stpnire pe Betleem, Hebron si
Daharia. M-am ntlnit numaidect cu Uzi Narkiss n Ierusalim si, mpreun cu el, m-am
deplasat la Hebron. Trecnd vechea frontier dintre Ierusalim si Betleem, trebuia s fim
atenti s tinem poteca ce fusese curtit prin cmpul minat. Dar dup aceasta aproape c
nu era semn de rzboi. Dealurile Hebronului erau n floare, n timp ce n acel timp al
anului vile erau prjolite de soare, iar cmpurile se uscau, aici nc era primvar. Totul
era verde si proaspt, n afar de vehiculele militare, pe drumuri nu exista circulatie, iar n
dumbrvi si podgorii fermierii si
340
vedeau de treburile lor obisnuite. Fiecare palm de pmnt dintre stnci era cu grij
ngrsat si plantat cu vit de vie, mslini si smochini.
Am trecut pe la Gropile lui Solomon, iar apoi ne-am dus la blocul Etion, acel grup de
kibuturi religioase care fusese distrus de arabi n 1948. De fapt nu mai rmsese nimic
din cele patru asezri evreiesti, n locul lor, arabii ridicaser campamente militare si o
moschee. Privind mprejur si reflectnd la cele ntmplate pionierilor nostri de acolo,
eram absolut sigur c noi kibuturi vor rsri curnd n acel loc. si, ntr-adevr, cteva luni
mai trziu, a nceput restaurarea, oper a copiilor membri fondatori care fuseser ucisi n
1948. Ei erau hotrti s cldeasc locuinte si scoli, s cultive din nou cmpurile si s
creasc copii pentru care blocul Etion s fie o cas vesnic.
Ne-am dus apoi la Hebron. Acesta era sub stare de alarm. Strzile erau pustii. Moscheea
de deasupra Pesterii Macpela, locul nmormntrii patriarhilor evrei, era pzit de un
singur soldat, care interzicea intrarea acolo a celorlalti soldati. Dat fiind faptul c jeepul
nostru a rulat n vitez spre intrare si a stopat acolo cu scrsnet de frn, santinela s-a
alertat si a ntors pusca spre noi, strignd: Intrarea oprit!" Ne-a artat apoi un semn pus
pe us de oamenii nostri, care arta c acolo era un loc sfnt interzis militarilor. Era ct pe
ce s ne ia la rost vznd c nu miscm de acolo, cnd deodat i s-a pus un nod n gt,
bgnd de seam, binenteles, cu cine avea de-a face. Cu pusca nc n mn, a agitat-o

spre mine si a spus: Cred c totul e n regul cu dumneavoastr. Puteti intra". I-am
multumit, am urcat treptele si am ptruns n cldire.
Era pentru prima dat cnd intram acolo. Intrarea n pestera Patriarhilor fusese interzis
evreilor. Sub stpnirea musulman, li se ngduia s urce doar cele sapte trepte din afara
cldirii, iar de acolo puteau privi printr-o gaur, ntrezrind grotele de dedesubt. Noi am
psit dincolo de cele sapte trepte si am intrat n vestibul. La stnga se gsea camera de
rugciune musulman. La dreapta se gseau mormintele traditionale ale patriarhilor
Avraam, Isac si lacov si ale sotiilor lor.
Desigur, m emotiona ideea c evreii aveau s poat vizita din nou unul din locurile sfinte
la care accesul le fusese interzis timp att de ndelungat. Dar nu puteam spune c eram
impresionat de actuala arhitectur a amplasamentului. Biblica Pester Macpela, pe care
Avraam o cumprase cu patrii sute de sicii de argint" de la Efron, fiul lui tohar", ca
teren de nmormntare", fr nici o ndoial c fusese o pester tipic, scobit n stnca
cenusie de pe povrnis, desupra unui lan de orz. Dar nimic din cldire nu sugera lucrul
acesta. La dou mii de ani dup moartea lui Avraam38, n timpul perioadei crestine, locul
de nmormntare originar evreiesc a devenit loc al unei biserici,
341
iar mai trziu, o dat cu nasterea Islamismului, biserica a fost transformat n moschee.
Dar nu numai stilurile bizantin, cruciat si mameluc si-au imprimat aici caracterele. Chiar
si uriasa cldire dreptunghiular ridicat n timpul perioadei lui Irod, n secolul I .Chr.,
nu reuseste s evoce imaginea ciobanilor nomazi.
Am hotrt ca s fie fcute reglementri, n sensul ca att evreii ct si musulmanii s
poat veni s se roage si s aduc omagiu acestui loc sfnt. La sosirea mea observasem c
un steag israelian flutura pe cldire. Am ordonat s fie dat jos de acolo. Steagul trebuia s
fluture pe cldirea sediului guvernatorului, nu pe acoperisul unui mormnt sacru. Steagul
a fost ndeprtat.
Pe parcursul acestui tur, i-am dat GOC al Comandamentului Central directiva politic de
a actiona n concordant cu intentia noastr de a ntemeia asezri evreiesti permanente n
zonele Muntelui Hebron si Ierusalimului. Mai n Nord, pe directia Ramalla, Nablus si
Jenin, trebuia s stabilim campamente militare, asa nct s putem mentine, cu o fort
mic, frontul de pe rul Iordan.
Deocamdat, numai Iordania si Israelul si anuntaser dispozitia de a accepta ncetarea
focului. Egiptul si Siria au refuzat s dea ascultare rezolutiei Consiliului de Securitate.
Noi am cerut o ntlnire cu reprezentantii Libanului, considernd c timpul era acum copt
pentru convorbiri cu ei. Dac si ei erau dispusi s semneze un tratat de pace cu noi, poate
c era posibil s purtm tratative n vederea unor reglementri utile. Ei au respins
propunerea noastr, declarnd c Libanul era, n mod oficial, n stare de rzboi cu
Israelul. Aceasta nsemna c nici mcar Acordul de Armistitiu, care exista ntre noi din
anul 1949, nu mai era valid.
Iesirea rapid din campanie a Iordaniei a avut dou efecte importante. Cel imediat era
militar, noi fiind capabili s ne transferm fortele de pe frontul iordanian pe cel sirian. Al
doilea efect era politic: palestinienii din Cisiordania nu luaser parte la rzboi. Cele mai
multe btlii s-au desfsurat n afara zonelor populate, asa nct ciocnirile au avut loc
ntre fortele armate profesioniste ale Iordaniei si armata israelian. Aproape nici o pagub
nu a fost suferit de locuitorii civili din ludeea si Samaria. Din punctul meu de vedere si
conform interpretrii date de mine sistemului de relatii pe care trebuia s ne strduim s-1

furim cu arabii palestinieni, faptul acesta trebuia s aib implicatii decisive.

n prima zi de rzboi, Egiptul apelase la Siria s lanseze un atac total asupra noastr.
Rspunsul Siriei a fost neglijabil: cteva bombardamente executate de forta sa aerian si
foc de artilerie asupra unui sat. Forta aerian a Israelului a ripostat, atacnd bazele aeriene
siriene si distrugnd cincizeci si
342
trei dintre avioanele Siriei, n acea noapte, guvernul Siriei a luat cea mai important
decizie a sa privind rzboiul, hotrnd s anuleze Operatiunea Nasser", prin care Siria se
obliga s se alture Egiptului, ntr-un atac general, nlocuind-o cu mai putin grandioasa
Operatiune Jihad" (rzboi sfnt). Aceasta implica o desfsurare defensiv, cuplat cu
ofensive minore purtate de mici forte care treceau frontiera. Conform acestui plan, sirienii
au realizat dou atacuri nereusite asupra kibuturilor din Nord si asupra unui post militar,
n ziua de 6 iunie. Dup aceea s-au limitat la bombardamente de artilerie asupra unor
kibuturi si asupra ctorva dintre taberele noastre militare.
Vineri 9 iunie, la ora 11,30 A.M., dup ce Iordania a iesit cu totul din campanie, iar
Egiptul era aproape iesit din aceasta, fortele noastre au atacat pozitii fortificate siriene de
la granit, ncetarea focului a intrat n vigoare dup o zi si jumtate. De fapt, operatiunile
de strpungere au durat sapte ore, pn seara, si au fost, ntr-adevr, ore crncene, n
timpul noptii, ns, sirienii continuau s reziste puternic doar pe o singur pozitie, n
celelalte sectoare, dup ce noi am strpuns fortificatiile, sistemul militar sirian s-a
prbusit. La cel mai nalt nivel, Comandamentul Armatei din Damasc a luat-o chiar
naintea fortelor sale din teren, hotrnd s abandoneze campania. Vineri la amiaz, cnd
conductorii Siriei au nteles amenintarea de pe nltimile Golan, au intrat n actiune pe
dou planuri. Pe plan politic ei si-au intensificat eforturile de a obtine o ncetare a focului.
Pe plan militar au ordonat retragerea de pe linia nltimilor Golan si concentrarea tuturor
fortelor pe o linie de aprare a Damascului. Btlia pentru Golan s-a dovedit a fi, prin
urmare, operatiunea unei singure faze, faza de strpungere. Dup aceea trupele siriene sau retras iar n multe locuri au luat-o la fug n confuzie si dezordine ctre Damasc.
La nceputul operatiunii, linia frontului sirian prea de neptruns. De pe pozitiile lor bine
fortificate de pe nltimi, sirienii preau s domine n ntregime drumurile nguste de pe
povrnisurile abrupte pe care fortele noastre erau obligate s le utilizeze, asa nct ele
erau pisate de artilerie nainte de a se fi putut apropia pe undeva de inamic.
Noi am hotrt s facem principalul efort de strpungere n sectorul nordic al nltimilor
Golan, iar greul btliei a fost dus de brigada blindat a lui Albert si de Brigada Golan
comandat de lona. n timp ce celelalte pozitii de Ia granit erau atacate de alte unitti,
brigada blindat si brigada de infanterie au trecut granita, atacnd pozitii siriene puternic
aprate si angajndu-se n cea mai nversunat lupt. Ele au luptat cu eroism si tenacitate
si, desi au suferit pierderi grele, au cucerit comandamentul pozitiilor siriene la cderea
noptii.
343
RZBOIUL DE sASE ZILE: FRONTUL DE NORD
344
Brigada blindat a intrat n actiune la ora 10 A.M. si a suferit pierderi, cauzate de artilerie,
nainte de a trece frontiera. La intrarea pe nltimile Golan, batalionul de asalt din frunte a
fcut o eroare de deplasare si, n loc s se ntoarc spre Nord ca s atace Zaura, prima sa
tint, a apucat-o pe drumul care ducea la Kala, pe o pant abrupt, minat, acoperit de

un foc antitanc si barat de obstacole naturale si dinti de balaur" antitanc. Cu toate

acestea, chiar dac comandantul asaltului si-a nteles greseala, el a decis s-si lanseze
atacul din aceast directie gresit, iar Comandamentul din Nord si-a dat aprobarea.
Atacnd Kala din Sud, n loc s-o fi fcut din Nord, expunnd tancurile israeliene la
ucigtorul foc al tancurilor inamice si al tunurilor antitanc, de la nceputul la sfrsitul
btliei forta de asalt a fost lovit si a suferit pierderi. Rnd pe rnd, tancuri si
autoblindate erau scoase din lupt, fie de focul artileriei, fie de mine, n timp ce ncercau
s treac de obstacole. Echipajele de pe tancuri si soldatii din autoblindate au czut prad
gloantelor inamice sau flcrilor de pe propriile vehicule explodate. Comandantul
batalionului a fost rnit la nceputul asaltului, iar nlocuitorul su a fost ucis zece minute
mai trziu, comanda fiind atunci luat de un tnr ofiter. Doar dou tancuri mai erau n
actiune din ntregul efectiv blindat al batalionului, care numra 13 morti si 33 de rniti.
Suportul aerian energic a schimbat soarta btliei si a dus la retragerea blindatelor siriene,
tancuri sovietice TU-100. Kala a fost capturat la ora 630 P.M.
Forta sirian de la Zaura a opus o rezistent ndrjit si a luptat bine, dar curnd a fost
nvins.
Capturarea celei de a treia pozitii siriene din Nordul Golanului, Tel Faher, a czut n
sarcina unui batalion de infanterie mecanizat pe autoblindate, din brigada lui lona, avnd
n sprijin o companie de tancuri, n drum spre tint aceste unitti au intrat sub focul
puternic deschis de pozitiile siriene fortificate de deasupra lor si sase autoblindate au fost
atinse unul dup altul. Din compania de blindate, patru tancuri au fost lovite, iar alte dou
erau incapabile de a-si continua drumul, blocnd calea. Cteva minute mai trziu,
autoblindatul purttor de mortier a receptionat o lovitur direct si a explodat, iar
autoblindatul de comand a fost stopat de un obuz, lsndu-1 pe comandantul
batalionului si pe patru dintre ofiterii si izolati n cmp. Unitatea din fruntea fortei de
asalt si-a abandonat vehiculele si a pornit spre tint pe jos. Un ofiter si doisprezece soldati
au luat-o spre partea nordic a colinei Tel Faher, iar un alt ofiter, cu o echip similar, a
atacat de la Sud. Cu acoperire de artilerie, ei au trecut peste centura de mine si prin
gardurile de srm ghimpat fr ghinion, au nvlit n pozitia fortificat, au srit n
transeele de comunicatie si au nceput s le curete. Au ntlnit ns o opozitie nversunat
si n scurt timp
'
.
345
ambele echipe israeliene au fost decimate. Din cei 13 oameni ai unittii sudice, 10 au fost
pierduti, iar din echipa care a atacat sectorul nordic al Tel Faherului, doar unul nu a fost
rnit, pe cnd comandantul a fost omort. Cteva minute mai trziu, comandantul
batalionului si comandantul unei companii au fost ucisi, iar secundul din comanda
batalionului a fost serios rnit.
Tel Faher a fost capturat numai dup ce unittile au fost ntrite si reorganizate. Sub
comanda comandantului adjunct al Brigzii Golan, au fost adunate rmsitele fortei de
asalt, mpreun cu compania de recunoastere, un pluton de tancuri si cteva autoblindate.
Acestea au atacat sectiunea nordic a fortificatiilor inamice si au nvins trupele siriene.
n cea de a doua dimineat, smbt 10 iunie, fortele noastre au gsit pozitiile siriene
goale. Cuprins de panic, inamicul le abandonase n cursul noptii, lsnd n urma sa
tunurile antitanc, precum si mitraliere grele si usoare, nfrngerea din ziua precedent si
bombardamentul efectuat de aviatia israeli-an i frnsese spiritul. Deosebit de distructiv
pentru moralul inamicului a fost anuntarea de ctre Radio Damasc a capturrii localittii

Kuneitra. Guvernul sirian, ntelegndu-si situatia disperat, emisese acest anunt la ora
8,30 din acea dimineat, n scopul de a zori Consiliul de Securitate s adopte rezolutia de
ncetare a focului, n realitate, la acea or nici un soldat israelian nu se gsea n raza
orasului. De ndat ce trupele siriene din cmp au auzit stirile privind Kuneitra, ele au
nceput s fug si n-a mai fost posibil s fie stpnite.
Ctre amiaz, cnd trupele noastre au ajuns la Kuneitra, Massada si Butmia, tintele finale
ale cuceririi nltimilor Golan, ele le-au gsit goale.
Linia de ncetare a focului detinut de noi trece pe la Est de Massada, Kuneitra si Rafid.
Aceasta este linia ce aprea ntr-o directiv pe care am trimis-o Comandamentului din
Nord la amiaza zilei de 9 iunie, linie care, ceream eu, trebuia atins de fortele noastre. Pe
frontul sirian nu exista Canal Suez si nici rul Iordan si de aceea trebuia stabilit o
frontier, ntre sirieni si noi, care s reflecte logica militar si s aib semnificatie
politic. Aceast linie oferea avantaje topografice de aprare si se afl la cincisprezece
mile de rul Iordan, ceea ce nseamn c asezrile noastre agricole din Nordul Galileei
aveau s fie n afara razei de actiune a artileriei siriene. Desigur c sirienii aveau s
priveasc prezenta noastr aici cu mare neliniste, nu doar pentru c ocupm o parte din
teritoriul lor, ci si pentru c noi ne aflm acum pe nltimi si la o distant mai mic de
patruzeci de mile de Damasc, fr nici un obstacol natural care s opreasc naintarea
noastr, n imaginatia lor ei ne vedeau urcnd n tancuri si galopnd spre Damasc oricnd
am fi avut chef s-o facem. Aceasta putea fi considerat o avntare a fanteziei orientale,
ns oricine urca
346
pe nltimile Golan si privea vasta cmpie dinspre Damasc cu greu putea s exclud o
astfel de posibilitate.
ntr-adevr, tocmai n acest context a existat o mare tensiune politic pe parcursul celor
dou zile de btlie. Sirienii se temeau c intentia noastr era cucerirea Damascului, iar
rusii, adresndu-se presedintelui Statelor Unite, au avertizat c dac America nu opreste
naintarea noastr, atunci Uniunea Sovietic avea s intervin n ajutorul sirienilor.
Americanii, potrivit unei surse de informatii, au reactionat ferm si eficient", n acelasi
timp, ns, secretarul de stat Dean Rusk a luat contact cu ministrul nostru de externe Abba
Eban si cu ambasadorul nostru la Washington si i-a ntrebat, aproape cuprins de panic,
unde ne gndeam s naintm. El a avertizat c situatia noastr n Consiliul de Securitate
se nruttea si ne-a cerut s dm imediat ascultare deciziei de ncetare a focului. Le-am
rspuns americanilor c nu aveam nici o intentie s ajungem la Damasc, ci doar s punem
asezrile noastre n afara razei de actiune a artileriei siriene, fiind gata de o ncetare a
focului mutual.
N-am stiut c americanii le-au vorbit rusilor n numele nostru, dar am aflat c rusii nu sau mrginit la abordarea Statelor Unite. La Moscova, ambasadorului nostru i s-a nmnat
o not extrem de tioas, care continea amenintri, precum si notificarea c Uniunea
Sovietic ntrerupea relatiile diplomatice cu noi.
Evenimente au avut loc, ntre timp, si n Egipt, n ziua de 9 iunie, la ora 4 P.M., Radio
Cairo a anuntat c presedintele Nasser a acceptat demisia comandantilor armatei sale
terestre, aviatiei si marinei. Dou ore si jumtate mai trziu, la 6,30 P.M., s-a anuntat c el
nsusi a demisionat, ns n dimineata urmtoare, la ora 11,10 s-a spus la radio c si-a
retras demisia.
Patru zile mai trziu, n ziua de 13 iunie, am prezentat colegilor mei un raport

recapitulativ asupra rzboiului. Cu mine se afla seful statului-major.

Le-am spus c trebuia s le vorbesc n mod sincer, ceea ce am si fcut. Am spus c, n
perioada ce a precedat rzboiul, armata si guvernul au fcut evaluri incorecte n trei
domenii fundamentale. Cea dinti privea reactia posibil fat de represaliile noastre
militare mpotriva Siriei. Noi nu am judecat cum se cuvine ct de mult se considera
Egiptul obligat s vin n ajutorul Siriei. Se credea c Egiptul era prea implicat n
rzboiul din Yemen ca s mai fie disponibil pentru alt actiune. Noi am luat n serios
avertismentul lui Nasser dat sirienilor, de a nu face rzboi cu Israelul pur si simplu din
cauz c erau bombardati ici-colo. Acesta a fost cazul si cu actiunea noastr de represalii
la Samua, n Iordania. Nu am reusit s estimm n mod corect plngerea Iordaniei fat de
Egipt c forta aerian a acestuia nu i-a venit n ajutor si c Egiptul permitea vaselor
israeliene s treac prin Strmtorile
347
Tiran, fr a le stingheri. Pe timpul acela noi nu credeam c actiunile noastre aveau s
duc la un rspuns egiptean att de viguros.
Cea de a doua evaluare incorect privea intrarea fortelor egiptene n Sinai, socotit drept
o decorare de vitrin. Armata si guvernul nu credeau c egiptenii erau gata de rzboi.
Judecata era gresit. Deplasarea armatei egiptene n Sinai n-a fost o simpl miscare
demonstrativ.
AI treilea domeniu n care am gresit a fost c nu am crezut n usurinta lui Nasser de a
ordona si de asigura ndeprtarea fortelor ONU de la sarm el-seik. Nu se crezuse c o
putea face cu o asemenea usurint, iar aceasta este o lectie plin de nvtminte pentru
noi. A fost evident c nu s-a ntmpinat nici o dificultate n descotorosirea de acest
instrument international numit United Nations Emergency Force (UNEF).
Le-am explicat apoi colegilor mei ce greseli socoteam eu c a fcut politica noastr
imediat nainte de deschiderea campaniei. Principala greseal a fost faptul c Israelul nu a
reactionat de ndat ce Egiptul a blocat strm-torile. Dup aceea termenul cine trage
primul foc" a cptat o semnificatie special. Fr ndoial c avea o important politic
deosebit ntrebarea cine a nceput rzboiul, dar dup prerea mea tocmai blocada
egiptean a fost prima mpusctur. Era un clar act de rzboi care n mod sigur justifica o
contraactiune din partea noastr. Totusi, guvernul Israelului i-a permis lui Nasser s ne
pun cutitul la gt, fr nici o reactie din partea noastr. Este adevrat c guvernul
Statelor Unite ne-a cerut s-i dm patruzeci si opt de ore ca s se ocupe de problem. Dar
dup scurgerea acestora, Israelul era confruntat cu decizia critic dac s priveasc
blocada ca pe un act de rzboi si s actioneze n consecint, ori dac s nu treac la
actiune imediat, caz n care faptul c Egiptul ntr-adevr trsese prima mpusctur avea
s-si piard semnificatia si nsemntatea, n acest caz noi am asteptat si ne-am afundat
ntr-o situatie complex. Guvernul a manevrat dintr-o pozitie n care noi trebuia s fim
primii care deschideam focul, deoarece reactionasem la blocad ca si cum ar fi fost o
problem posibil de solutionat fr rzboi.
Incorect a fost si aprecierea c Statele Unite ar fi putut ridica blocada n locul nostru.
America a cerut curnd dou sau trei sptmni ca s ncerce s gseasc o solutie a
problemei. Noi am fost de acord, iar din aceasta n-a iesit nimic. Statele Unite nu erau
pregtite s-si complice relatiile cu Egiptul, n scopul de a garanta libertatea navigatiei
pentru noi. Dar chiar dac America ar fi reusit s gseasc vreun remediu n acest
domeniu, lucrul acesta n-ar fi corectat nicidecum balanta de forte tulburat. Egiptenii

vrser n Sinai optzeci de mii de soldati si un mare numr de tancuri. Chiar dac
Strmtorile
348
Tiran ar fi fost deschise, rmnea problema blindatelor egiptene masate la granitele
noastre.
Desi blocada egiptean a fost miscarea de nceput a rzboiului, prima mpusctur, n
adevratul sens al termenului, a fost tras de noi, si bine tras, distrugnd nc din prima
zi 70 la sut dintre avioanele statelor arabe. Cu toate acestea, deznodmntul a devenit
indistinct. Arabii, ca de obicei, au anuntat c ei erau nvingtori si c au dobort patruzeci
si sapte de avioane israeliene. Urmtorul lucru ntmplat a fost c Iordania si Siria au
intrat imediat n rzboi, Iordania deschiznd foc de artilerie asupra Ierusalimului, iar Siria
bombardnd Nordul teritoriului nostru, att cu artileria, ct si cu aviatia. Astfel, ntrebarea
cine a nceput rzboiul era relevant nu numai pentru Egipt, ci si pentru Iordania si Siria,
fiind perfect limpede c pe aceste dou fronturi Iordania si Siria erau cele care au tras
primul foc mpotriva noastr.
Factorul problematic n rzboi era Siria. Era adevrat c sirienii au fcut mai multe
ncercri de a ptrunde n vreun kibut sau n alte locuri, n primele zile ale Rzboiului de
sase Zile, dar acestea nu erau ndeajuns de serioase ca s ne determine s purtm un
rzboi total. Lupta se putea termina cu frontierele Siriei suprapuse pe acelea de dinaintea
rzboiului. Noi nu am fost fortati s mergem la rzboi cu Siria din cauza atacurilor
initiate de sirieni n cursul acelei sptmni. Motivele campaniei din Siria au fost, n
primul rnd, salvarea asezrilor noastre din Nordul Galileei de nencetatele
bombardamente de artilerie, iar apoi nevoia de a le demonstra sirienilor c ei nu puteau s
ne hrtuiasc rmnnd nepedepsiti. Cabinetul israelian a fost n unanimitate de acord c
frontul sirian trebuia s fie acela de care s ne ocupm la sfrsit. Am pornit la cucerirea
nltimilor Golan n dimineata zilei de 9 iunie, n noaptea anterioar, cnd s-a ridicat
problema dac trebuia s ntreprindem actiunea mpotriva Siriei, m-am opus n cei mai
radicali termeni unei asemenea actiuni. Dar conditiile s-au schimbat.
La miezul noptii, n acea noapte, dup ce mi spusesem prerea, m-am dus la Marele
Cartier General. Acolo am aflat c Nasser ncuviintase ncetarea focului. Un raport de
spionaj arta c orasul Kuneitra era gol si c frontul sirian ncepea s se prbuseasc.
Aceste anunturi si raportul m-au ndemnat s-mi schimb prerea. Am dat ordinul de a se
trece la actiune mpotriva Siriei.
Statul-Major General fusese n favoarea atacului si avea un plan de contingent pentru
operatie, dar acesta era limitat. Planul nu includea capturarea nltimilor Golan, dar a
servit, n esent, la deschiderea fazei. Planului final i s-a dat un scop mai larg, anume
mpingerea sirienilor pe o adncime de dousprezece mile si jumtate, astfel nct
asezrile din Galileea s fie scoase din
349
raza artileriei lor, caz n care fortele noastre trebuiau s ajung la Kuneitra si Rafid.
Am ncheiat Rzboiul de sase Zile cu maximum de linii de demarcatie pe toate fronturile.
Le-am spus apoi colegilor mei c am cerut Statului-Major General s pregteasc o
apreciere cu privire la situatia viitoare, n sensul de ct timp le-ar trebui arabilor ca s-si
refac puterea militar. Distrugerea armatelor arabe, ndeosebi a celei egiptene, era
considerabil, ntre timp, noi trebuia s ne asteptm la dou atacuri. Unul era o campanie
politic arab mpotriva noastr. Arabii nu puteau fi capabili s-si refac armatele n

scurt vreme, asa nct ei aveau s-si concentreze, n viitorul imediat, activitatea ostil n
politica international. Cellalt atac putea veni din partea Uniunii Sovietice, existnd
posibilitatea ca aceasta s participe activ la rzboi mpotriva noastr.
Eram ncredintat c a fost o reuniunea util, totusi am plecat de acolo cu un sentiment
mai putin dect plcut. N-am putut s nu simt atmosfera de rceal, sursa acesteia fiind
primul-ministru si liderii Mapai. Am nteles c ntotdeauna mi vor cuta cusururi. Ei nu
se mpcaser cu faptul c am fost numit ministru mpotriva vointei lor si aveau s-mi
gseasc greseli n orice fceam.
PARTEA A VI-A
PUNtI DESCHISE (1967-1973)
22
TIMPURI NOI
O dat ce lupta a luat sfrsit, am dat ordine ca toate barierele care mar-caser divizarea
Ierusalimului s fie nlturate. Estul si Vestul Ierusalimului trebuiau s devin din nou
una. Comunittile evreiasc si arab trebuiau din nou s aib acces una la cealalt.
Ordinele cereau demolarea zidurilor antitr-gtori de elit, curtirea cmpurilor minate si
mutarea gardurilor din srm ghimpat, care fuseser un permanent memento al divizrii
orasului. Doream ca unitatea Ierusalimului s capete o expresie practic deplin si
doream ca lucrul acesta s fie fcut repede.
Abia am emis aceste ordine c am si fost onorat cu urlete de protest din partea a diferiti
oficiali care ncercau s m conving c m pripeam. Au fost formulate justificri urgente
din partea Ministerului de Interne si din partea lui Teddy Kollek, primarul Ierusalimului
Evreiesc, al crui Consiliu Municipal trebuia acum s rspund si de administrarea
treburilor Ierusalimului Arab. Am fost rugat s amn aceste msuri. Decizia mea a rmas
ns n picioare. Barierele trebuiau date jos fr ntrziere. Dar, cu dou zile mai nainte
ca ordinele s intre n vigoare, am fost de acord s m ntlnesc cu ei si cu altii, inclusiv
cu reprezentanti ai politiei si ai comandamentului local al armatei, n timp ce ceilalti si-au
exprimat temerile n termeni moderati, primarul Kollek si reprezentantul Ministerului de
Interne au struit fierbinte s-mi amn decizia, profetiznd un mcel general. Evreii care
aveau s intre pe strdutele nguste din Orasul Vechi aveau s fie masacrati de arabi
fanatici, iar evrei exaltati aveau s se rzbune pe arabii prinsi n Orasul Nou.
I-am ascultat, am lsat de-o parte predictiile lor exagerat de colorate si le-am spus c nu
vedeam nici un motiv ca s-mi schimb ordinele. Interpretarea dat de mine situatiei si
strii de spirit a oamenilor, arabi si evrei, arta c nimic nefast nu avea s se petreac si
c, dac se petrecea, lucrurile se puteau aranja. Libera miscare n ambele directii trebuia
permis imediat, fr oprelisti, fr posturi de control, fr permise de circulatie speciale.
Am spus
353
c trebuia s actionm numaidect n concordant cu noua realitate si c ne puteam ocupa
mai trziu de problemele care aveau s apar.
Msurile au fost aplicate. Barele si barierele au fost nlturate, iar cele dou jumtti ale
Ierusalimului au fost reunite. Orasul Vechi si mprejurimile sale si Ierusalimul israelian au
devenit un singur oras. Nu a fost nici un incident, nici o tulburare. Capitala unit a
Israelului arbora un aer festiv. Arabii s-au mbulzit n Piata Sionului din inima Orasului
Nou, iar evreii au misunat n bazarurile din Orasul Vechi. Singurul lucru pe care politia a
trebuit s-1 fac a fost acela de a ncerca s descurce blocrile circulatiei.

Urgenta guvernului era s se ocupe de statutul JocuriJor sfinte evreiesti, musulmane si

crestine clin Ierusalim si din mprejurimile acestuia. Am propus ca toate barierele si
limitrile de acces la aceste altare, impuse de regimul iordanian, s fie nlturate. Trebuia
acum s permitem tuturor musulmanilor si crestinilor, fie ei cetteni ai Israelului, fie
rezidenti n Cisiordania sau Fsia Gaza, s viziteze si s se roage la locurile lor sfinte:
Domul Stncii, Moscheea El Aksa si Biserica Sfntului Mormnt.
Pentru ani ndelungati, arabii au barat evreilor drumul la locurile lor ceJe mai sacre, Zidul
Plngerii din complexul Templului si Pestera Patriarhilor din Hebron. Acum cnd noi
aveam controlul, eram obligati s admitem ceea ce le cerusem altora si s acordm
oamenilor de toate credintele libertatea absolut de a vizita si de a se nchina la locurile
lor sfinte. Am luat asupra mea responsabilitatea pentru riscurile implicate. Eram
ncredintat c, n ceea ce priveste relatiile noastre cu arabii, pozitia noastr international
si chiar securitatea noastr, cu ct guvernul nostru se amesteca mai putin n viata privat,
religioas si obsteasc a arabilor cu att va fi mai bine. Oricum, trebuia s ncercm
aceast metod. Era mai ntelept s avem de-a face cu exploatarea duntoare a situatiei
de ctre elemente ostile, dect s nbusim dinainte dezvoltarea unor relatii corecte ntre
arabi si regimul israelian.
Cele dou locuri sfinte evreiesti care ridicau probleme speciale erau Muntele Templului
din Orasul Vechi, amplasament al Templului Evreiesc cldit de regele Solomon n secolul
al X-lea .Chr., recldit n secolul al Vl-lea si distrus de romani n anul 70 d.Chr., precum
si Pestera Patriarhilor clin Hebron.
Dup aproximativ sapte secole de la distrugerea de ctre romani a Templului, musulmanii
au construit dou moschei sfinte pe Muntele Templului: Moscheea Domului (sau Domul
Stncii) si Moscheea El Aksa. Amplasamentul ca atare, o platform urias care cuprinde
Templul poporului evreu si curtile sale, a devenit Haram es-sariful sacru al
musulmanilor39, iar n anii din urm Consiliul Musulman Suprem local si-a tinut aici
slujbele. Ct priveste Pestera Patriarhilor, problemele puse de acest amplasament si au
originea n faptul c dou religii, iudaismul si islamismul, l consider sfnt, existnd
354
astfel pericolul ca fanaticii dintr-o religie sau alta s pretind c amplasamentul este
exclusiv al lor.
Mi se prea c trebuia s gsim o cale de a nltura barierele artificiale pe care autorittile
musulmane si administratia mandatar britanic le impuseser vizitatorilor evrei care
doreau s se nchine la locurile lor sfinte, fr s lezeze sensibilittile musulmane, n
acelasi timp, trebuia s ne asigurm c o problem att de delicat nu va provoca un
conflict care s inflameze pasiunile, s duc la ciocniri si demonstratii si s strneasc o
agitatie intern, ndeosebi n trile musulmane.
Socoteam c prima decizie neechivoc ce trebuia luat privea conducerea si
supravegherea complexului de moschei si oficiilor musulmane, n dimineata primei
sambele de dup rzboi, am vizitat Moscheea El Aksa si m-am ntlnit cu personalul
religios musulman care rspundea de aceasta. Am intrat n curtea moscheii venind
dinspre Zidul de Vest (al Plngerii). Accesul la Zid le-a fost oprit evreilor n ultimii
nousprezece ani, iar acum, trecnd pe acolo, am vzut mii de evrei ngrmditi n fata
btrnelor pietre, ntr-o atitudine ecstatic. Continundu-ne drumul prin Poarta Mograbi,
n sus, ca s ajungem la complexul moscheii, a fost ca si cum deodat am fi iesit dintr-o
lume a bucuriei si am fi intrat ntr-una a tcerii ursuze. Oficialii arabi ne-au salutat n mod

solemn, expresia lor reflectnd profunda mhnire cu privire la victoria noastr si teama de
ceea ce puteam eu s fac. Grupul era condus de seicul Abdel Hamid Sa'iah, cu el aflnduse muftiul Ierusalimului si paznicul complexului moscheii, care era responsabil de
serviciile religioase.
nainte de a intra n moschee, le-am cerut ofiterilor israelieni care m nsoteau s-si
scoat ncltmintea si s-si lase armele afar. Dup ce am ascultat explicatiile despre
moschee si despre reglementrile obisnuite pentru nchintori si vizitatori, le-am cerut
gazdelor mele s vorbim despre viitor. La nceput au refuzat, dar cnd eu m-am asezat jos
pe covor, si mi-am ncrucisat picioarele n felul arabilor, ei s-au simtit obligati s fac la
fel si, n mod inevitabil, ne-am angajat n discutie. Ca o consecint a btliei pentru
Ierusalim, le fusese tiat apa si electricitatea. Le-am promis c vor avea si una si alta n
decurs de patruzeci si opt de ore. Dup aceea am atacat problema principal. Am spus c
acum rzboiul se terminase si c trebuia s ne ntoarcem la viata normal. Le-am cerut s
reia, n vinerea urmtoare, serviciile religioase n moschee. Am spus c nu doream si nu
intentionam s continum practica instituit de iordanieni de a cenzura predica de vineri,
nainte ca aceasta s fie difuzat la radio. Sub regimul iordanian, predicile de vineri, care
erau radiodifuzate, erau supuse unei cenzuri stricte. Am ntrebat, n felul meu, dac o
astfel de practic era proprie unui conductor musulman, artnd ns c un conductor
evreu n mod cert s-ar fi abtinut s actioneze ntr-o asemenea
355
manier. Am adugat c speram ca liderii religiosi musulmani s nu profite de o astfel de
libertate spre a tolera predici demagogice care s-i incite pe unii dintre adeptii lor. Dac o
fceau, trebuia, desigur, s lum msurile de rigoare.
Am spus c trupele israeliene aveau s fie ndeprtate din amplasament si c vor stationa
n afara complexului. Autorittile israeliene erau responsabile de securitatea general,
ns nu trebuia s ne amestecm n treburile private ale musulmanilor, care erau
responsabili de propriile lor sanctuare. Fr ndoial, gazdele noastre cunosteau faptul c,
n ziua n care capturasem amplasamentul, ordonasem s fie ndeprtat steagul israelian
de pe Moscheea Domului, unde acesta fusese nltat. Noi nu intentionam nicidecum s
controlm locurile sfinte musulmane si nici s ne amestecm n viata religioas a arabilor.
Singurul lucru pe care trebuia s-1 introducem era libertatea accesului evreilor la
complexul Haram es-sarif, fr limit sau plat. Acest complex, asa dup cum gazdele
mele stiau prea bine, era al nostru Munte al Templului. Aici se nlta Templul nostru din
timpuri strvechi si ar fi fost de neconceput pentru evrei ca ei s nu poat vizita n mod
liber acest loc sfnt, acum cnd Ierusalimul se afla sub crmuirea noastr.
Gazdele mele nu au fost prea ncntate de remarcile mele finale, dar au recunoscut c ar
fi fost imposibil s-mi schimbe decizia. Ele ar fi dorit ca ntreaga zon, si nu doar
moscheile, s rmn sub controlul lor exclusiv, cu continua interdictie pentru evrei. Dar
au nteles, de asemenea, c trupele noastre au fost ndeprtate de la complex si c noi
recunoscusem drepturile lor de a-si controla propriile locuri sfinte.
O problem spinoas a aprut n ziua de 16 august. Aceast dat coincide cu ziua a noua a
lunii evreiesti Av, o zi de srbtoare evreiasc n care are loc ndoliata comemorare a
distrugerii Templului. Rabinul slomo Goren, duhovnicul sef al armatei, si mai multe
miniane (cvorumuri religioase) au decis ca n acea zi s se roage pe Muntele Templului,
adic Haram es-sarif. Ei purtau cu dnsii o Tora (Sul al Legii), un chivot si un amvon.
Am aflat de incident doar mai trziu, cnd maiorul David Farhi, ofiterul de legtur al

crmuirii militare cu liderii arabi, n-a reusit s-1 opreasc pe rabin si pe nsotitorii si de
a merge s se roage acolo. Problema a ajuns s fie examinat de guvern. Cu toate c, se
ntelege, nici un ministru nu dorea s ia o pozitie formal care s spun fr nconjur c
evreilor le era interzis s se roage pe Muntele Templului, s-a decis s se mentin politica
curent", care n realitate le interzicea s-o fac. Era evident c dac noi nu-i opream pe
evrei s se roage acolo unde acum era un complex de moschei, lucrurile ar fi scpat din
mn si ar fi dus la o ciocnire religioas. Rabinul Goren a luptat n mod hotrt mpotriva
interdictiei de facto, dar n cele din urm a acceptat verdictul, iar spiritele s-au potolit. Ca
msur suplimentar de precautie, i-am spus sefului statului-major
356
s-i ordone duhovnicului sef al armatei s mute biroul pe care l instalase n cldirea din
vecintatea complexului moscheilor. Eram convins c tocmai pentru c acum controlul se
gsea n minile noastre, se impunea s artm o mai larg tolerant, o atitudine att de
rar la regimurile din precedentele decenii si secole. Noi, desigur, trebuia s respectm
Muntele Templului ca pe un loc istoric al trecutului nostru din vechime, dar trebuia de
asemenea s nu-i tulburm pe arabii care l utilizau drept ceea ce acesta era n prezent, un
altar al Islamului.
Reglementrile fcute de noi n privinta Pesterii Patriarhilor din Hebron au un scop diferit
de acelea privind Ierusalimul. Aici scopul este nu divizarea autorittii si a drepturilor, ci
coexistenta armonioas. Potrivit traditiei evreiesti, Pestera Patriarhilor este cel mai vechi
loc de nmormntare evreiesc. Primul evreu a fost Avraam, iar el, fiul su Isac si nepotul
su lacov au fost nmormntati aici. Tot aici au fost nmormntate matriarhele Sara,
Rebeca si Leea. (Mormntul sotiei favorite a lui lacov, Rahela, se afl cu cteva mile mai
la Nord, pe drumul care duce la Efrata care este Betleem", cum spune Biblia)40.
Musulmanii respect si ei aceast traditie, cci Avraam este Confratele" lor, tatl
primului lor strmos, Ismail, asa nct si pentru ei Pestera Patriarhilor este loc de
veneratie deosebit.
n timpul celor patru secole de stpnire otoman si al celor treizeci de ani de mandat
britanic, musulmanii au interzis evreilor intrarea n pester si chiar n cldirea ridicat
deasupra acesteia, cldire care a fost transformat mai nti n biseric, iar mai trziu n
moschee. Evreilor le era permis cel mult s urce cele sapte trepte ale scrii care duce la
strvechiul mormnt. Eram acum n situatia de a ridica aceast rusinoas interdictie, dar
eu doream s-o facem fr a le cauza musulmanilor suferint, asa cum ei cauzaser secole
de-a rndul poporului nostru. Aveam n vedere o reglementare prin care evreii s poat
vizita, s poat face pelerinaj si s se nchine la mormntul patriarhilor fr a-i tulbura pe
musulmani n ceea ce priveste serviciile lor religioase.
Cheia acestei probleme dificile const n divizarea geografic a acestui loc sfnt si n
coordonarea programelor pentru ritualurile respective. Divizarea geografic era relativ
simpl, deoarece mormintele patriarhilor sau mai degrab monumentele care
simbolizeaz mormintele sunt situate n jumtatea vestic a cldirii, n timp ce sala de
rugciune a moscheii este situat n jumtatea estic a acesteia. Reglementarea
programrii, adic a stabilirii timpului de vizitare pentru evrei, n asa fel nct acesta s
nu coincid cu al rugciunilor musulmanilor, s-a dovedit mai complex. Rugciunile
musulmane au loc de cinci ori pe zi, dar ele dureaz toat ziua n luna srbtoririi
Ramadanului. Evreii au trei slujbe pe zi, dar de sabat, ca si n timpul srbtorilor si a
zilelor de post, care atrag un mare numr de pelerini, este greu

357
de scurtat slujbele. Eu personal nu eram n favoarea tinerii unor slujbe de rugciune
formale n acest loc sfnt, care s-ar fi transformat n mod virtual ntr-o sinagog. Credeam
c putea s rmn doar un altar pentru pelerinaje si rugciuni informale. Dar de vreme
ce vizitatorii si pelerinii evrei au nceput s tin slujbe formale, nu eram dispus s-i
opresc. Trebuia s asigur programarea nu numai a orelor de vizitare, ci si a celor de
rugciune obisnuit a evreilor. Era evident c nici o reglementare corespunztoare nu
putea fi realizat fr compromis si respect reciproc.
n cutarea unei asemenea reglementri, cineva a venit cu ideea de a se aduga Ia cldire
o mic sinagog, la un nivel mai jos dect moscheea, cu acces, printr-o deschidere
special, la adevrata pester care, conform traditiei, cuprindea mormintele nsele
(distincte de mormintele simbolice ale patriarhilor, din sala de deasupra). Se credea c o
asemenea intrare a existat odinioar, c fusese ulterior nchis si c acum putea fi
redeschis. Dar investigatiile n-au dus la gsirea nici unei deschideri, asa nct ideea a
trebuit s fie prsit. Pestera, as putea aduga, poate fi ntrevzut din interiorul
moscheei, printre niste gratii montate n dusumeaua cldirii.
Trebuia astfel s ajungem la o reglementare bazat pe compromis, iar primele proceduri
de coexistent acceptabile pentru ambele comunitti au fost expuse de mine la o ntlnire
cu reprezentantii musulmani, tinut n ziua de l august 1967, la sediul guvernatorului
militar din Hebron. n cele sase sptmni care trecuser de cnd Hebronul intrase sub
controlul nostru si fusese din nou deschis pentru evrei, orasul era n fiecare zi plin de o
multime de pelerini care se duceau la Pestera Patriarhilor, contemplnd mretia uriaselor
pietre irodiene din zidurile mprejmuitoare, explornd cu piosenie interiorul tcut si
rugndu-se n picioare lng morminte.
Cu o zi mai nainte de ntlnirea mea cu notabilittile musulmane din Hebron, am discutat
tema cu Comitetul Ministerial privind Locurile Sfinte si am prezentat propunerile mele,
care au fost aprobate. Singura problem rmas deschis era dac s le cerem evreilor ssi scoat ncltmintea nainte de a intra n cldire. Aceasta este o practic pe care toti
vizitatorii trebuie s-o urmeze atunci cnd intr ntr-o moschee, n acest caz, ns, ar fi
nsemnat ca evreul s cedeze celeilalte credinte ceea ce de fapt este un loc sfnt evreiesc.
Amplasamentul a suferit numeroase transformri, n afar de mormntul Patriarhilor
Evrei, la mijlocul celui de al doilea mileniu .Chr., a fost aici o sinagog n ultima
jumtate a mileniului nti .Chr., o bazilic crestin cu aproape o mie de ani n urm,
apoi o moschee, apoi din nou o biseric, n epoca cruciadelor, dup care iarsi o moschee.
Comitetul Ministerial m-a lsat pe mine s decid, iar eu, din punct de vedere privat, am
hotrt ca pelerinii evrei
358
s nu fie obligati s-si scoat ncltmintea, dar s evite zona de rugciune musulman.
La ntlnirea din Hebron m-au nsotit membri ai Guvernului Militar, precum si Rafael
Levi, care slujea drept consilier cu privire la treburile arabe. El era originar din Hebron, i
cunostea pe oamenii din oras, limba si obiceiurile ]or fiindu-i familiare. Reprezentantii
Islamului erau condusi de primarul Hebronului, incluzndu-i si pe muftiul din Hebron, ca
si pe seicul moscheei. Dup o discutie migloas, am ajuns la un acord care pentru arabi
era cel mai mic ru, iar pentru evrei cel mai mic bun. Acordul prevedea urmtoarele:
Starea exceptional va fi ridicat, n asa fel nct comunitatea musulman s se poat
ruga la ora 3 A.M.

 Vizitatorilor non-musulmani li se va permite s intre n cldire ntre orele 7 A.M. si 11

A.M. si 1,30 P.M. si 5 P.M.
Muezinului i se va permite s-i cheme pe credinciosi la rugciune de cinci ori pe zi.
ntre orele 1,30 P.M. si 5 P.M., comunittii musulmane trebuia s i se permit s se
roage n moschee, ns avea s foloseasc o intrare separat.
Vizitatorilor non-musulmani trebuia s li se cear s poarte vesminte potrivite si demne
de respect. Trebuia interzis fumatul, precum si vnzarea de lumnri sau de buturi tari.
Din partea musulmanilor a semnat Consiliul Musulman Suprem, iar din partea evreilor
am semnat eu si Rafael Levi.
Acest acord nu era rspunsul cuprinztor la toate problemele, dar oferea o baz pentru
reglementri viitoare, care puteau s aib loc din timp n timp. Principalele adausuri
ulterioare au fost prilejuite de nevoia de a da posibilitate numrului crescnd de
nchintori de a-si tine serviciile religioase din Zilele Smereniei", dintre Anul Nou
evreiesc si srbtoarea lom Kipur, fr a tulbura rugciunea musulman din moschee. si
n aceast privint a fost curnd gsit o solutie. Chiar la Vest de morminte se gsea o
curte deschis, care putea fi acoperit de un baldachin, ntr-adevr, n pereti existau
crlige din fier, ceea ce arta c acel fel de acoperis fusese utilizat si n trecut, asa nct
exista un precedent. Dar, desigur, dificultatea fundamental n astfel de probleme nu era
gsirea de rspunsuri la chestiuni tehnice, ci generarea acelei bunvointe necesare de
ambele prti, n sensul de a se ajunge la o ntelegere.
Am cheltuit mult timp n asigurarea unor aranjamente armonioase cu privire la locurile
sfinte din Hebron si, mai presus de toate, din Ierusalim, deoarece ele contineau smnta
unei abordri care putea s rezolve problemele mult mai mari si mai dificile ale
coexistentei arabo-evreiesti ntr-un Ierusalim unit. Trebuia s determinm acele domenii
de care avea s se ocupe n mod autonom fiecare comunitate musulman, crestin si
evreiasc ,
359
precum si domeniile n care era posibil cooperarea, noi avnd de stabilit cum s se
comporte unii fat de altii arabii si evreii.
n timpul lunii Ramadanului, o srbtoare religioas musulman, am ordonat o
restrngere a orelor de vizit a evreilor la Pestera Patriarhilor. Am considerat c Avraam,
Isac si lacov, ca si noi, descendentii lor moderni, eram destul de puternici ca s suportm
aceast limitare. Ori de cte ori am vizitat moscheea n timpul Ramadanului si i-am vzut
pe arabii postitori stnd n genunchi si rugndu-se cu adnc devotiune la unul si singurul
Allah milostiv, a trebuit s psesc n vrful picioarelor, asa nct s nu-i tulbur. Niciodat
nu am avut sentimentul c prin aceasta mi abandonam propria credint. Eram sigur c, n
acelasi mod, nu ar fi nsemnat nici o stirbire a credintei lor islamice dac arabii nu i-ar fi
tulburat pe evreii care se rugau la Zidul Plngerii, cu ochii strns nchisi, ntr-o
concentrare religioas, n timp ce si adresau cerului rugciunile.
n Ierusalim, problema coexistentei trebuia s includ att viata laic a locuitorilor
orasului, ct si locurile sfinte si timpul de rugciune. Trebuia s fie posibil ca toti s se
adune si s se nghesuie unul n altul n aceleasi bazare supraaglomerate, s fac
afaceri mpreun, s ntretin mpreun retelele de electricitate, canalizare si alimentare
cu ap. Arabii si evreii puteau tri n acelasi oras, pltind aceleasi impozite, cltorind n
aceleasi autobuze si primind salarii egale la munc egal, n acelasi timp, trebuia s fie
posibil ca arabii s aib scoli separate, asa nct fiecare copil arab s poat nvta n limba

matern istoria poporului su, admirndu-si eroii, cultivndu-si credinta, celebrndu-si

srbtorile proprii. Credeam c musulmanilor trebuia s li se acorde suveranitatea asupra
locurilor lor sfinte si c orice musulman, din orice tar, fie c ntretinea sau nu relatii
diplomatice cu Israelul, trebuia s dispun de accesul liber la aceste locuri. Eram convins
c piatra unghiular a coexistentei arabo-evreiesti era ca fiecrei comunitti s-i fie
asigurat satisfacerea nzuintelor sale fundamentale, demonstrndu-se tolerant reciproc
n aceast privint.
Am crezut, de asemenea, c este treaba mea s m ntlnesc cu toti primarii arabi din
orasele din Cisiordania si din Fsia Gaza n sptmnile imediat urmtoare rzboiului, n
Cisiordania, pierderile cauzate de rzboi n rndul populatiei civile erau sczute, ca si
dauna adus propriettii, ntr-adevr, n afara oraselor, desi trebuia trecut printre tancuri si
autoblindate arse, aproape c nu exista semn c fusese rzboi. Starea exceptional,
impus n timpul btliilor, fusese ridicat. Circulatia pe drumuri si munca pe ogoare
reveniser la normal, n vzduhul limpede rsuna cntecul monoton al celor care mnau
cmilele ce duceau ncrcturile de gru la arie.
360
Ceea ce se numeste propriu-zis Cisiordania, dar ne-a fost dintotdeauna cunoscut prin
numele biblic de ludeea si Samaria, mi evoc amintiri deosebite din copilrie. Nahalalul
de la nceputul anilor 1930 era un mic sat organizat ca ferm cooperativ, n afar de
ogoarele comunittii, fiecare fermier avea, cum am avut si noi, o mic grdin de
zarzavat lng cas, cteva vaci corcite (rezultate din mperecherea unor tauri olandezi cu
vaci arabe) si psri cotcodcitoare care ciuguleau de prin gunoaie si se ouau prin cele
mai ntunecoase locuri, n cpite de fn sau pe sub mormane de nuiele. Cel mai mult timp
l petreceam la munca pe ogoare, iar la sfrsitul verii, ntre seceris si semnat, era un
sezon mort, din care trgeam maximum de profit. Plecam cu prietenii mei n ceea ce
numeam marea excursie", o cutreierare prin ntreaga tar. Uneori eram cluziti de un
ghid, David Baras din satul vecin Kfar lehosua, cel mai bun dintre profesori. De cele mai
multe ori plecam de capul nostru. Cu un rucsac cu hran si o ptur cazon luat n spate,
cu ctiva bnuti de buzunar, fceam ocolul trii, de-a lungul Vii Iordanului, prin
Samaria, sus la Ierusalim, iar apoi prin ludeea. n fiecare an ruta noastr varia.
Rentlnirea mea cu aceast parte a trii, acum deschis nou iarsi, a fost diferit. Nu a
mai fost o excursie tinereasc, iar eu nu mai eram biatul nerbdtor care ncerca s
contemple ct mai mult peisaj posibil, nainte de a se cufunda din nou n ferma din
Nahalal. A fost o experient nou care m-a fcut s cunosc ct de familiar mi era
pmntul copilriei mele care desi fusesem retezat de acesta mi devenise mult mai
drag o dat cu trecerea timpului.
Exist si o alt particularitate a Samariei si Iudeii. Am peregrinat prin aceste strvechi
teritorii nfiorat de viziunea si ideea locurilor biblice si de sunetul numelor acestora: Silo,
unde triburile israeliene s-au adunat n fata Chivotului Legii; Tecoa, locul de nastere al
profetului Amos; Betel, asociat cu patriarhul Avraam, cu visul lui Isac, cu judecata lui
Samuel si cu concentrarea fortelor lui Saul, cnd el a luptat cu filistenii; Anatot al lui
Ieremia si al celor doi oameni puternici" ai lui David; si multe altele. si chiar dac nimic
n-a mai rmas din aceste locuri dincolo de mormanele de ruine arheologice, numele lor
dinuie neschimbat peste secole.
Personajele biblice erau de obicei amintite n asociere cu locurile n care se nscuser si
erau nregistrate ca Ilie Tisbitul, Nabot Carmelitul, Mica din Moreset. n decursul

timpului, unele dintre aceste nume evreiesti au suferit anumite denaturri, potrivit
pronuntrilor mai noi. Dar faptul acesta nu mi-a dat btaie de cap, cci pentru mine se
pstrase sunetul autentic al limbii ebraice sau canaanite originale: Yericho (Ierihon), Yafo
(Jaffa), Acco (Acra). Anii, btliile, natiunile au trecut peste locuri fr a izbuti s
distrug sursa numelor acestora.
361
Acum existau slase arabe n ludeea si n Samaria. Bietandrii care treierau stogurile de
gru, brbatii cu minile pe coarnele plugului de lemn tras de boi, femeile care se
ntorceau de la izvor n sat agale, cu ulciorul pe cap, fceau parte din peisaj. Nu puteam
gndi despre ei c erau interpusi ntre mine si pmnt. Niciodat n-am arborat sentimente
ostile fat de arabi. Fundamentul rzboaielor si conflictelor noastre era ambitia politic si
national, nu dusmnia personal, ntlnirile la o piua (turt arab), msline, cafea neagr
si Ahalan wasahalan",c\\ care am fost ospetit ori de cte ori am trecut pragul caselor lor,
au fost ntrerupte periodic de rzboi, dar ele au fost ntotdeauna reluate dup ce praful
btliei s-a asezat.
Trei mici districte din ludeea si Samaria au suferit foarte mult n timpul rzboiului. Unul
a fost nltimea Latrun, unde au avut loc lupte energice. Cnd iordanienii au nceput
neprovocati actiunea militar, artileria Legiunii Arabe din Latrun a bombardat aeroportul
international de la Lod al Israelului, iar fortretele arabe de pe colinele dominante au tinut
sub amenintare cmpia de pe litoral, inclusiv orasul Tel Aviv.
Cu totul diferite au fost circumstantele n care au fost considerabil ruinate celelalte dou
zone afectate. Una cuprindea orasul Kalkilia din Samaria, iar cealalt dou sate din
ludeea. Aici guvernul israelian le dduse locuitorilor materiale si subventii financiare, asa
nct ei s-si poat recldi casele ruinate. Situatia lor grea a fost examinat la mai multe
reuniuni ale Cabinetului, deoarece s-a aflat c multe case au fost distruse nu ca rezultat al
btliei, ci ca actiune punitiv din partea soldatilor israelieni. Lucrul acesta nu numai c
nu fusese dictat de politica guvernului israelian, ci fusese fcut prin nesocotirea acelei
politici, care statuase ca n rzboi armata s fac tot posibilul spre a evita vtmarea
civililor si a propriettii lor. Am gsit fr rost ntreprinderea a o serie de investigatii
speciale n armat n aceast privint. In loc de aceasta, am vizitat numaidect locurile cu
pricina, spre a vedea exact ce s-a ntmplat si cum puteam fi de ajutor. M-am dus mai
nti la Kalkilia.
Ajungnd acolo, am descoperit c mai bine de o treime din cldirile orasului si din
suburbiile sale au fost distruse, n majoritatea lor nu de ctre artilerie, ci prin dinamitare.
Cnd am cerut explicatii armatei, mi s-a spus c lucrul acesta a fost fcut sub form de
represalii fat de arabii care trgeau de acolo asupra trupelor noastre. Problema practic
era pentru mine cum s asigur reparatia daunelor fizice, dar si a daunelor aduse relatiilor
israeliano-arabe. Primarul Kalkiliei, Haj Hussein Aii Tzabari, mi-a artat c aproximativ
800 de case deveniser nelocuibile si c numrul oamenilor care prsiser orasul totaliza
12.000. Unii locuiau acum la rude, n Nablus si n sate nvecinate, dar cei mai multi se
adpostiser n dumbrvile de mslini, nu departe de Kalkilia. M-am dus s-i vizitez.
362
Dac n-as fi vzut casele lor ruinate de-a lungul drumului fcut pn acolo, as fi putut
gndi c acei oameni iesiser s se bucure de un picnic n mas. Sub fiecare copac era
asezat o familie. Copiii se hrjoneau pe cuverturi ntinse pe pmnt, aproape goi,
femeile erau aplecate asupra oalelor puse la foc, n timp ce brbatii n abayas (pelerine

arabe lungi), mbroboditi cu kefiehnri (turbane-cap), motiau n pace.

Cnd ne-au recunoscut, s-au adunat n jurul nostru, bombardndu-ne cu ntrebri. Nu
mormiau si nu se plngeau. Cereau doar permisiunea de a se ntoarce n Kalkilia si de a
primi echipament mecanic cu care s curete ruinele. Permisiunea de a se ntoarce le-a fost
acordat imediat. Le-am promis, de asemenea, s le dau ajutorul cerut. Dar nu le-am
putut spune nimic ca rspuns la ceea ce ei nu ntrebaser, dar care atrna n aer ca un
urias semn de ntrebare: ce aveam de gnd s facem cu ei? stiam prea bine c dac
sperantele lor s-ar fi realizat si dac arabii ar fi iesit victoriosi n rzboi, ei nu numai c
ne-ar fi distrus casele, satele si orasele, ci ne-ar fi si mcelrit. stiau si ei lucrul acesta si
de aceea acceptaser ruinarea caselor lor ca pe o consecint a nfrngerii suferite. Cu
toate acestea, nu m puteam ascunde n spatele acestei explicatii. Ceea ce arabii ne-ar fi
putut face nou nu ne putea servi drept cluz n actiunea sau comportamentul nostru.
Dar nici nu doream s le spun c eu, ministrul aprrii, eram cuprins de ntristare si rusine
n fata a ceea ce fcuser unii dintre soldatii nostri. Relatiile dintre noi si arabi sunt, n
definitiv, relatii ntre natiuni, si ar fi fost nepotrivit pentru mine, n situatia mea oficial,
s le vorbesc n calitate de individ privat. Asa nct pur si simplu i-am asigurat de ajutorul
guvernului, iar dup aceea am rmas tcut.
Aceleasi circumstante erau adevrate si n privinta celor dou sate din Vestul dealurilor
Hebronului. Aici, de asemenea, comandantul israelian local a decis aruncarea n aer a
unui numr de case, iar eu am promis si aici, n numele guvernului, c vor fi
aprovizionati cu ciment si fier-beton, asa nct s-si poat repara acoperisurile. N-au cerut
piatr, pentru c n ludeea aceasta se gseste din abundent. Fiecare generatie a avut
rzboaiele si distrugerile sale. Dar chiar dac acoperisurile si peretii sufereau distrugeri,
pietrele rmneau. Acestea aveau s fie adunate de la ruinele de acum si de la cele mai
vechi, asa cum se ndtinase de secole si secole practica, spre a constitui temeliile noilor
case.
363
23
TRIND MPREUN
Unul din primele mele decrete de dup rzboi, cnd am ajuns s m ocup de
administrarea teritoriilor ocupate, a fost acela privind abolirea restrictiilor de cltorie.
Am emis ordine ca orice arab, fie rezident n Cisiordania, fie refugiat n Gaza, s fie liber
s cltoreasc oriunde n Israel si oriunde n teritorii, fr a i se cere permis. Acest decret
a venit ca o surpriz plcut pentru arabii direct afectati. Era ultimul lucru la care se
asteptau din partea administratiei de ocupatie. Erau ns multi n Israel care socoteau c
lucrul acesta va periclita securitatea noastr, oferind mai mare libertate de miscare
teroristilor.
n luarea acestei msuri m-a inspirat ndeosebi amintirea privind sistemul de permise de
cltorie inventat de Guvernul Militar pentru arabii din Israel n anii de nceput ai
statului, eu fiind decis s nu urmez acea cale. nssi necesitatea permisului de cltorie
subliniaz limitarea liberttii, iar procedurile greoaie sporesc amrciunea psihologic,
ceea ce dezavantajeaz relatiile dintre locuitori si administratie. Lungul timp de asteptare
pentru obtinerea permisului, cozile formate la posturile de control, cercetarea bagajelor,
dependenta general de bunvointa autorittilor era frustratoare si degradant.
Ceea ce a grbit hotrrea mea de a preveni toate acestea a fost un incident petrecut la
scurt timp dup rzboi. Unii dintre soldatii inamici erau nc n libertate, arme nc se mai

aflau n mini dusmnoase, pericolul sabotajului era absolut real si, n consecint,
circulatia rutier era supus controlului din partea trupelor noastre. S-a ntmplat s fiu de
fat la un control efectuat asupra unui autocamion ce venea din directia El Aris. soferul si
nsotitorul su au spus c duceau o ncrctur de peste la Hebron.
Cnd am ajuns eu acolo, soldatii deja scoseser lzile si le rsturnaser, ca s vad dac
nu erau ascunse arme dedesubt. Pescarii din El Aris, oras sinait pe pe trmul Mediteranei,
trebuie s fi cheltuit multe ore ca s mpacheteze cu grij pestele destinat pietelor din
Hebron si Ierusalim. Ei asezaser
364
pestii cap la cap, straturi-straturi, pe un pat de gheat, iar deasupra lzilor mprstiaser
crengi cu frunzele verzi, n asa fel nct transportul s fie protejat mpotriva razelor
solare, ntr-un sfert de or, nimic n-a mai rmas din munca lor migloas. Pestele era
mprstiat pe podeaua autocamionului, frunzele s-au uscat, gheata s-a topit. Fr ndoial,
trebuia s oprim contrabanda cu arme si, desigur, trebuia s fim n alert n fata
pericolului sabotajului, dar eram hotrt s fac n asa fel nct astfel de incidente s fie pe
ct posibil evitate, chiar dac lucrul acesta nsemna un risc pentru securitatea noastr.
Nendoielnic, schimbarea cea mai semnificativ si revolutionar pe care am introdus-o n
relatiile noastre cu arabii a fost politica puntilor deschise". Aceasta nsemna libera
miscare a oamenilor si bunurilor ntre Israel si trile arabe, peste rul Iordan. Trecerea
rului, lng podul distrus la Est de Ierihon, slujea locuitorilor Ierusalimului, Betleemului
si Hebronului, precum si locuitorilor Gzei. Trecerea pe podul Damia, acum distrus,
slujea locuitorilor Nablusului si Jeninului. Damia este amplasamentul cettii biblice
Adam, mentionat n Cartea lui losua (3:16).
Aceast politic a fost astfel conceput nct arabii din teritoriile administrate s nu fie
separati de fratii lor din lumea arab. Puntile deschise permiteau copiilor lor s studieze
la universitti din Egipt, Siria si Liban, dup cum permitea oficialilor lor alesi s fie
membri ai parlamentului la Amman, iar reprezentantilor lor s se ntlneasc pe fat cu
conductorii trilor arabe si chiar cu liderii organizatiilor teroriste palestiniene. Familiile
puteau de asemenea s-si viziteze rudele de pretutindeni, din Arabia Saudit ori din
Africa de Nord, si s primeasc vizite de acolo, cci puntile deschise erau bilaterale
pentru arabi. De fapt, aproximativ un milion de vizitatori din diferite tri arabe au trecut
aceste punti n Cisiordania, Israel si Fsia Gaza. Toate aceste state erau, desigur, ostile
Israelului, si nc mai sunt.
Eram de asemenea favorabil ideii ca puntile deschise s asigure contactul dintre israelieni
si arabi. trile arabe nu permiteau israelienilor s le viziteze, dar sttea n puterea noastr
s permitem cettenilor lor s ne viziteze. Deocamdat nu credeam c, atunci cnd vor
ajunge s ne cunoasc ndeaproape, vecinii nostri vor ncepe deodat s ne iubeasc si s
ne admire. Dar puteau cel putin descoperi c era posibil s convietuiasc cu noi. Noi
constituim o societate deschis si fr clase, o natiune care consider c toti oamenii au
un statut egal si c sunt ndrepttiti s aib sanse egale. Statul nostru este un stat
progresist si destul de avansat. Evident, nu am atins nivelul tehnologic al Statelor Unite.
Dar exist domenii ca agricultura, industria, conservarea apei, medicina si sntatea
public, precum si altele, probabil, n care cred c locuitorii statelor arabe ar putea gsi
ceva de interes pentru ei.
365

Am aflat despre trecerea frontierei imediat dup sfrsitul rzboiului. Autocamioane

treceau prin vadurile Iordanului, transportnd produse agricole din Cisiordania n
Iordania. Fermierii arabi din Valea Iordanului continuau s-si vnd produsele la Amman
si chiar mai departe, n Iraq si Kuwait. Am salutat aceste stiri si m-am bucurat c aceste
activitti de piat, desi neobisnuite n noile mprejurri, aveau loc fr piedici din partea
noastr, n directivele date ofiterilor din Guvernul Militar, ca si n convorbirile mele cu ei,
au subliniat nevoia de a le permite arabilor s-si desfsoare treburile lor normale, fr
amestecul nostru nenecesar. Ba chiar am ordonat unittilor armatei noastre s prseasc
orasele arabe. Ele trebuiau s ocupe posturi sau pozitii strategice pe dealurile din afara
acestor orase. Le-am explicat comandantilor acestor unitti c sarcina lor era aceea de a
asigura securitatea comunittii israeliene si nu de a domina si directiona viata arabilor.
n ziua de 2 august 1967, mpreun cu GOC al Comandamentului Central, Uzi Narkiss,
am fcut o vizit la trecerea de la Damia, de pe Iordan, n timpul verii, rul Iordan are apa
mic la acest punct, iar autocamioanele, tractoarele si chiar autoturismele private pot s-1
treac fr dificultate. Tocmai acestui loc soldatii nostri au nceput s-i dea numaidect
numele de piata zarzavaturilor"
Era o priveliste extraordinar, o scen din Vestul Slbatic montat la Hollywood, cu
exceptia faptului c, n loc de cowboys, vite si furgoane trase de cai, bulucindu-se spre
vadul rului, aici aveam o urias afluent de autocamioane de transport, furgoane si
harabale trase de tractoare. Mai bine de o sut de autocamioane treceau zilnic Iordanul,
transportnd mai ales legume si zarzavaturi, fructe si ulei de msline, dar si alte bunuri:
containere din plastic fabricate la Betleem, piatr de constructie din carierele de la
Ramalla, precum si mobilier si bunuri casnice apartinnd familiilor care fugiser, n
timpul luptelor, n Iordania.
Vizita a avut latura ei ntristtoare. Fiind recunoscut, multi dintre arabi mi-au cerut o
warkah, ceea ce n arab nseamn hrtie". Ei doreau de la mine un document prin care
s le permit rudelor lor fugite n Iordania s se ntoarc. Inima mea era de partea lor, dar
am ncercat s le explic fr succes c trebuiau s dea curs procedurii instituite, n
timpul rzboiului, circa 200 000 de persoane din Cisiordania fugiser n Iordania.
Jumtate erau palestinieni din lagrele de refugiati; ceilalti erau rezidenti care si
prsiser casele si se duseser la rudele lor din Iordania, Liban si Kuwait, n scopul de a
scpa de primejdiile rzboiului. Guvernul israelian fusese dispus s-i reprimeasc si,
conform unei decizii a Cabinetului, a anuntat c oricine dorea s se ntoarc o va putea
face pn la 10 august 1967. Dar foarte putini au fcut-o.
366
Cererile lor trebuiau aprobate de guvernul iordanian. Iordania le bloca si punea obstacole
n calea potentialelor rentoarceri.
Am privit la piata zarzavaturilor" si i-am spus ofiterului de serviciu s simplifice
formalittile. Nu era nici o nevoie ca bunurile din Cisiordania s fie supuse unui control
prea amnuntit. De ce s ne amestecm? De ce s-1 facem dificil? Ce am fi cutat?
Arme? Ne-ar fi interesat dac ar fi fost introduse prin contraband n teritoriul nostru. Dar
n cazul neverosimil c armele erau duse dincolo, de ce s ne fi ngrijorat lucrul acesta?
De ce s-i blocm pe toti fermierii?
Am petrecut destul vreme la malul rului, privind trecerea vehiculelor. Ele erau de toate
tipurile si culorile, mai vechi sau mai noi, si se miscau n convoi. Cnd treceau prin fata
mea, le fceam din mn soferilor si le uram noroc, iar rspunsul lor, dup un moment de

surpriz, era un zmbet cald. Reflectam ct de putin trebuia s evoci putin cldur, chiar
si la oameni care, numai cu cteva zile mai nainte, luptaser mpotriva noastr pe cmpul
de btlie.
Dat fiind faptul c se apropia iarna, spre a le nlesni treaba fermierilor din Cisiordania, iam cerut lui Hamdi Cnaan, primarul Nablusului, s mearg la Amman si s propun
guvernului Iordaniei s construim un pod permanent peste Iordan, n locul celui care
fusese distrus n zilele rzboiului. El a fcut aceasta, iar autorittile iordaniene au fost de
acord, cu conditia ca podul s fie fcut de iordanieni si nu de israelieni. Nu am formulat
nici o obiectie, asa nct Legiunea Arab iordanian a ridicat dou poduri, unul pe
soseaua Ierihonului, n apropiere de podul distrus, iar cel de al doilea la Damia.
Politica puntilor deschise nu putea fi transpus n practic fr o dorint n acest sens clin
partea ambelor prti interesate. Israelul nu numai c o dorea, dar a initiat n mod deliberat
o asemenea politic. Din partea Iordaniei s-a fcut simtit acceptarea realittii, n cei
nousprezece ani de guvernare iordanian a Cisiordaniei, granita dintre Regatul Iordaniei
si rezidentii din Cisiordania se estompase, iar n momentul de fat arabii de pe ambele
maluri ale rului deveniser o singur populatie. De fiecare dat cnd guvernul iordanian
a ncercat s limiteze contactul ntre populatia de pe cele dou maluri iar ncercrile au
fost mai multe , cei din Cisiordania au protestat. Delegatii alctuite clin personalitti
notabile, precum si primari de orase, au mers la rege si la guvern, struind s nu fac
lucrul acesta. Multi rezidenti de pe un teritoriu sau altul au rude dincolo. Familii bine
cunoscute cum sunt Tukan, Masri si Jaberi au ramuri n Ierusalim, Nablus, Hebron si
Ramalla n Cisiordania, ca si n Amman si n alte orase de la Est de Iordan. Proprietatea,
afacerile, comertul
367
ipp
si legturile de familie i leag pe rezidentii de pe ambele maluri ale Iordanului si orice
ncercare de a-i separa este artificial si sortit esecului.
n ansamblu, relatiile dintre arabii din teritorii si administratia militar erau normale, asa
cum erau cu evreii din Israel, n ceea ce priveste problemele care afecteaz viata lor de zi
cu zi, comunitatea arab nu are a se plnge, n ceea ce priveste latura material,
standardul lor de viat s-a ridicat n mod vizibil. Au existat plngeri n ceea ce priveste
sansele de a munci, iar muncitorii arabi att brbatii ct si femeile au primit acelasi
salariu ca si muncitorii evrei. Piata evreiasc a muncii le-a fost deschis, iar n scurt timp
ei au dobndit deprinderi n diferite meserii si servicii. Ocupatiile lor merg de la mecanici
si muncitori constructori, pn la personal de hoteluri. Arabii ncep s capete preturi mai
bune pentru produsele lor. Pestele, legumele si fructele din Fsia Gaza, din El Aris si din
Cisiordania au mare cutare n magazinele israeliene.
n lagrele de refugiati din Fsia Gaza a avut loc o adevrat revolutie economic.
Refugiatii care vreme de nousprezece ani si-au petrecut timpul pe lng corturi, jucnd
table si discutnd politic, rareori lepdndu-si pijamalele, au nceput s mearg la lucru.
Ei continuau s-si capete ratiile si s primeasc servicii de sntate si educationale din
partea United Relief and Works Agency (UNRWA), dar acum puteau aduga la acestea
sute de lire sterline pe sptmn cstigate din salarii n Israel, ntr-adevr, datorit
salariilor ridicate din Israel, ei si puteau nu numai mbuntti standardul de viat, ci si
stilul de existent. Pentru prima oar ei si-au putut cumpra haine noi, mobilier si aparate
de buctrie. Multi refugiati chiar cu prsit lagrele si s-au dus s locuiasc n noile

cartiere de locuinte ridicate la periferia oraselor. Antene de televiziune apreau pe orice

acoperis, iar frigiderele, pn atunci doar mndria ctorva notabilitti arabe, puteau fi
gsite acum n orice cas.
Cu toate acestea, existau frictiuni si dificultti. Cauza era terorismul arab. Liderii arabi,
primarii oraselor si muktarii satelor acceptaser n mod oficial s nu dea ajutor teroristilor
si s nu sprijine actele de violent mpotriva noastr. Formula acceptat era c n timp ce
ei se opuneau stpnirii noastre si doreau s evacum teritoriile pe care le cucerisem,
atta vreme ct continua situatia existent trebuia s fie mentinut viata normal, n acest
sens, guvernul Israelului trebuia s poarte responsabilitatea de stat, asigurnd munca,
hrana, sntatea, educatia, transportul public si alte servicii pentru comunitatea arab.
Arabii trebuiau s fie liberi s actioneze mpotriva noastr prin mijloace politice si s-si
exprime critica prin viu grai si prin scris, dar fr a ntreprinde actiuni ilegale.
368
n linii mari, aceste reguli generale erau respectate, ns existau exceptii. Teroristii
infiltrati din Iordania, Siria si Liban gseau ascunztori la rudele lor si n fostele lor sate.
Din cnd n cnd, rezidentii din teritoriile administrate se alturau organizatiilor teroriste
si luau parte la operatiunile acestora. Eram nevoiti s lum msuri severe. Trebuia
dup ce i evacuam pe locatari s aruncm n aer casele care serviser drept adpost
sabotorilor sau n care fuseser descoperite depozite de arme si de explozivi. Fireste,
lucrul acesta cauza furie, ndeosebi atunci cnd proprietarul casei era bine cunoscut, ns
s-a dovedit eficient si i-a descurajat pe multi. O alt msur era exilarea. Aplicam aceast
pedeaps liderilor care luaser parte activ n incitarea la teroare sau la sprijinirea
sabotorilor, n cele mai multe cazuri le ddeam un avertisment si multi luau aminte si
renuntau. Dar unii ignorau avertismentul si si continuau activitatea ostil, n credinta c
nu vor fi descoperiti.
Primul exilat a fost Ruhi el-Katib, fostul primar arab al Ierusalimului, urmat de un fost
judector si de primarul orasului Bira. Exilarea, ca si aruncarea n aer a caselor, s-a
dovedit o metod eficient si a contribuit la scderea terorismului, dar pe de alt parte a
fcut s creasc furia populatiei arabe.
Cea mai dificil perioad n Cisiordania a cuprins lunile septembrie si octombrie 1967, la
sfrsitul primei veri a stpnirii noastre n teritorii. Liderii religiosi si politici si-au dat
mna si au ridicat steagul rebeliunii. Centrul acesteia a fost Nablus, unde a fost declarat
o grev care a durat cteva sptmni, nceputul revoltei a fost marcat de nchiderea
scolilor. Faza urmtoare a fost programat s coincid cu deschiderea, n ziua de 19
septembrie, a Aunrii Generale a ONU. Au fost nchise magazinele, iar transportul public
a fost stopat, n scurt timp, ns, locuitorii Nablusului au nteles c restul populatiei din
Cisiordania nu-i urmase, trgnd chiar foloase de pe urma grevei lor. Negustorii si soferii
de camioane din Jeninul nvecinat i nlocuiau ca exportatori n Iordania sau ca furnizori
de mrfuri la sate. Pe de alt parte, liderii au descoperit c revolta lor nu avea rezultatele
scontate: greva nu putea duce la retragerea noastr din Cisiordania. La nceputul lunii
noiembrie, viata s-a ntors la normal. Au existat ciocniri ocazionale, dar acestea au fost
episoade locale si izolate. Greva din Nablus, demonstratiile de la Ramalla, terorismul din
Gaza au produs tensiune ntre liderii arabi locali si Guvernul Militar, dar nu s-au extins n
comunitatea arab mai larg. Factorul dominant care determina modul de viat si de
gndire din teritorii era libertatea individului si prosperitatea sa material. Chiar si atunci
cnd teroristii arabi deschideau focul asupra muncitorilor arabi care se deplasau din satele

lor la locurile de munc din Israel, ei reuseau s ucid ctiva dintre acestia, dar nu s
pun capt practicii. Legturile dintre Israel si rezidentii din teritorii au continuat s
369
se dezvolte. Muncitorul arab avea un statut egal cu al muncitorului evreu pe santierele de
constructii, n fabric, n comert si n agricultur. Plajele, restaurantele, magazinele,
autobuzele si toate locurile publice erau n egal msur deschise arabilor, fr nici o
discriminare. Aceasta genera o atmosfer de calm si nbusea orice ncercri de a provoca
ciocniri nationale. Cnd teroristii arabi puneau explozivi ntr-un cinematograf din Tel
Aviv sau n vreun automobil din piata principal a Ierusalimului, publicul evreu clocotea
de furie la vederea mortilor si rnitilor, dar nu si-o descrcau pe muncitorii arabi sau pe
vizitatorii arabi aflati n mijlocul lor. Deosebirile de conceptie nu s-au transformat n
vendete. Puntile deschise, libertatea de miscare, statutul egal, retributia egal si
prosperitatea economic formau baza sntoas pe care cele dou natiuni puteau
convietui.
Liderii activi ai populatiei arabe din teritoriile ocupate erau primarii oraselor. Ei
constituiau legtura dintre comunitatea arab si autorittile israelie-ne. Ei erau mediatorii
n fata administratiei guvernamentale, cei care obtineau licente de export-import, permise
de intrare pentru rudele din statele arabe de a-si vizita familiile, nlesniri privind educatia
si serviciile de sntate, subventii si mprumuturi pentru proiecte municipale, ca si pentru
alte treburi de guvernare local care necesitau ajutor din partea administratiei centrale.
Cei Trei Mari" erau primarii din Nablus, Hebron si Gaza, dar numai unul singur,
Mahmed Aii Jaberi, primarul Hebronului, era un lider autentic, fiind privit astfel de ctre
alegtorii si. El singur avea puterea de a ignora vocea Ammanului si de a duce o politic
pe potriva propriului discernmnt. Nici unul din ceilalti nu se ridica la nltimea lui. La
Nablus primar era Hamdi Cnaan, dar liderii reali ai acelui oras si cei care aveau cea mai
mare autoritate si influent erau membrii familiilor Masri si Tukan. Primarul Gzei, Rasid
sawa, ar fi putut foarte bine fi principalul lider din regiune, dar se temea de organizatiile
teroriste, iar frecventele sale vizite la Beirut, ca s se ntlneasc cu conductorii acestora
si s primeasc binecuvntarea lor, i subminau autoritatea. Cunosc prea putine despre
plcerile trite de Rasid sawa n viata sa, dar am fost martor la ceea ce, cu sigurant, a
fost ceasul su cel mai ru.
n ultima zi a srbtorii musulmane a Ramadanului, din anul 1971, mi-a telefonat
generalul de brigad Pundek, guvernatorul nostru militar din Gaza. El mi-a spus c Rasid
sawa tocmai l informase c liderul sabotorilor din Fsia Gaza, Ziad el-Husseini, se
sinucisese n pivnita casei primarului. sawa cerea s m vad n mod urgent. I-am spus lui
Pundek s mi-1 aduc, iar peste o or sawa intra n biroul meu. Era alb la fat ca hrtia, si
pe bun dreptate.
Mi-a spus c, cu cteva sptmni mai nainte, Ziad el-Husseini venise la el acas ca s-i
cear s-1 ajute s ias din tar. n realitate, el era ncoltit de
370
oamenii nostri si ncerca s scape de ei. ncercase s prseasc Fsia Gaza si sa fug n
Liban, dar fr a reusi, n ziua de 3 noiembrie, sawa venise la mine cu propunerea de a-i
permite lui Husseini si grupului su terorist s plece n mod discret, fr oprelisti si fr
tevatur. Am refuzat. Acesti oameni comise-ser asasinate si acte de sabotaj i-am spus
, asa nct trebuiau judecati, n mod vizibil, Husseini a nteles c funia se apropia de
par si a hotrt s se sinucid, mpuscndu-se.

Husseini a lsat n urma sa dou scrisori. Una era adresat gazdei" sale, Rasid sawa, prin
care i multumea c 1-a ajutat s se ascund de evrei, nde-plinindu-i toate trebuintele,
inclusiv contactul cu grupul su terorist, n cea de a doua scrisoare, intitulat
Testament", el si regla conturile cu colaboratorii arabi care, spunea el, au ncercat s-1
dea pe minile noastre, n acest document, acelasi Rasid sawa devenea un scelerat
blestemat. Husseini scria: Am fost dezamgit de brbatul numit Rasid Said el-sawa din
Gaza, care este cel mai mare trdtor, agent sionist... si de Manzur, fiul scrbosului Rasid
el-sawa, care a fost odinioar un brbat nobil, dar cum aschia nu sare departe de trunchi,
este si el trdtor..."
Am vorbit despre aceasta cu Golda Meir si cu ministrul justitiei, sapiro, explicndu-le
diferitele aspecte ale problemei. Opinia lui sapiro a fost c, n conditiile Guvernului
Militar, guvernatorul are autoritatea final de a actiona cum crede de cuviint. El l putea
trimite pe sawa n fata tribunalului, acuzn-du-1 de colaborare cu sabotorii. Dar putea, de
asemenea, doar s-i dea un avertisment si s-1 lase primar. Golda a lsat decizia pe seama
mea.
Eu am decis s-1 las pe post si s nu-1 dau n judecat. Nu trebuia ns s-i iert faptele;
nu trebuia s-i trec faptele cu vederea si nici s dau dovad de slbiciune. Decizia mea a
fost un demers deliberat n directia mbunttirii relatiilor arabo-israeliene. Din punctul
lor de vedere, era bine ca liderii arabi s vad c noi le ntelegeam ntru totul problemele.
Ct priveste publicul arab, n pofida acestui incident dramatic ori, poate, tocmai din
cauza lui era probabil ca solutia diplomatic s dea bune rezultate. Ticlosul sau
eroul piesei si luase el nsusi viata. Autorittile noastre militare nu aveau nevoie de
asistent din partea liderilor arabi n rzboiul lor mpotriva terorismului, iar noi artam c
eram destul de puternici ca s ignorm scparea lui Rasid sawa. Familia sa trebuia
asigurat c Ziad el-Husseini va fi nmormntat fr pomp, c nu vor fi nchise
magazinele, c nu vor fi demonstratii si nici cuvntri funebre incitatoare. Era necesar s
se fac tot ce se putea face spre a se minimaliza importanta episodului si a-1 ajuta pe
Rasid s ias din propria-i murdrie. Am actionat asa cum am actionat gndindu-m
ndeosebi la viitor.
371
Trebuia s curtm cmpurile de mine care ne stteau n cale si s cutm, prin toate
mijloacele, s restabilim calmul si viata normal n teritorii.
n ceea ce priveste relatiile mele personale cu arabii, cel mai legat eram de beduinii din
portiunea sudic a Fsiei Gaza. Desi acum ei ntemeiaser asezri permanente si si
lucrau propriul pmnt, nu-si pierduser nici traditiile tribale si nici simturile ascutite de
pe vremea nomadismului. Ei aveau grdini de legume si zarzavaturi si livezi, iar unii
dintre ei pescuiau. Ei gseau pmntul de care aveau nevoie pentru agricultur prin
ndeprtatea uriaselor muncele de nisip care l acopereau. La nceput crau nisipul n
gleti purtate pe cap. Acum utilizau buldozere ca s mute dunele. Lng coast
adncimea stratului de nisip este de aproape 20 de picioare, iar mai departe de coast este
chiar mai mare. De aceea au de nlturat enorme cantitti de nisip nainte de a ajunge la
solul cultivabil. Azi pot fi vzute petice de pmnt cultivat numite muassi, mici parcele
de un sfert'sau o jumtate de acru, nconjurate de mguri ascutite din nisip, de sub care au
fost scoase.
Munca beduinilor nu este terminat o dat cu dezvelirea solului, nainte de a le planta, ei
ngras parcelele cu blegar de oaie. Apoi sap puturi, spre a-si asigura rezerva de ap

pentru irigatie.
Amenajarea unei muassi cere un efort prodigios, dar munca este rspltit. Aceast
regiune este partea sudic a biblicului trandafir al lui saron", centura de coast care se
ntinde de aici si pn la Acra, n Nord, care nc din antichitate era considerat
binecuvntat de natur, cu un climat propice pentru oameni si cu soare si ploaie
ndeajuns pentru recolte. Portocalele samuti, care cresc aici, au o mireasm aparte, la fel
ca si cpsunele si pepenii. Legumele dau o recolt n cel mult o sut de zile, castravetii,
tomatele, ptlgelele vinete si ardeii vara, iar varza si conopida iarna.
Instructorii de la Ministerul Agriculturii din Israel i-au luat pe beduini sub aripa lor si i-au
nvtat cum s mbogteasc solul cu ngrsminte chimice si cum s protejeze plantele
fragede cu acoperisuri din plastic. Ei au nlocuit de asemenea smnta local cu specii
ameliorate. Pietele din strintate au primit bine produsele lor, iar pepenii dulci si rosii, ca
si cpsunele Tayoga, sunt binevenite la mesele locuitorilor Ziirichului sau Londrei.
Aceste fructe produse de beduini sunt fr pereche n lume. Mireasma saron este unic.
Mi-a plcut s-i vizitez ndeosebi pe doi beduini, Haj Mahmud abu-Selim si Hamed. Haj
era capul celei mai nstrite familii de beduini din zona Dir el-Balla si Fsia Gaza, iar
cuvntul su era lege pentru cei din partea locului. El construise cte o cas pentru fiecare
din fiii si, el nsusi locuind ntr-o vil spatioas, n mijlocul unei adevrate pduri de
palmieri. Copacii erau att de numerosi nct de pe acoperisul vilei sale vrfurile
palmierilor artau ca o
372
vast mare verde care se ntindea n Vest pn la apele albastre ale Mediteranei.
Haj abu-Selim era un brbat nalt, impuntor, n tinut si comportament el era beduin
pn n mduva oaselor, dar n ochii si era ceva vizionar, de om care ntelege ncotro
mergea lumea. Pe fiul su Farhan 1-a trimis s studieze medicina n Germania si, lucrul
cel mai neobisnuit pentru un beduin, le-a permis fiicelor sale s fie educate n strintate.
Cnd 1-am ntlnit, era foarte bolnav. Mult vreme fusese astmatic. Dup Campania din
Sinai, din 1956, atunci cnd noi ne-am retras din Fsia Gaza, iar egiptenii s-au rentors
aici, ei au ntemnitat pe toti cei suspectati de colaborare cu israelienii. Printre acestia s-a
aflat si Haj abu-Selim, chiar dac noi n-am avut atunci nici un contact cu dnsul. Haj a
rmas mai multi ani n spatele gratiilor. El s-a ntors n Fsia Gaza atunci cnd noi am
cucerit-o, n 1967, iar doctorii nostri au fcut tot ce au putut pentru sntatea lui, dar
betesugul cptat ntr-o temnit egiptean nu a putut fi reparat, n 1969 el era foarte
bolnav. Fcea ctiva pasi si trebuia apoi s se opreasc spre a-si recpta rsuflarea. A
murit n anul urmtor la Spitalul Tel Hasomer din Israel, avnd la cpti pe cea mai
iubit dintre sotiile sale, Um-Muhmad.
La cealalt extrem a ierarhiei societtii beduine sttea cel de al doilea dintre cei doi
favoriti ai mei. Hamed nu avea nici vil, nici avere, nici pozitie social. Tria ntr-un cort
din piele de capr si si cstiga existenta ca paznic, cu mici ginrii pe deasupra. Dar ceea
ce era comun ambilor oameni era ospitalitatea tihnit. Casele lor nu erau potrivite pentru
oamenii grbiti, cum sunt bufetele cu autoservire ale Knessetului sau osptriile rapide, n
casa lui Haj cafeaua mi se servea ntr-o ceasc minunat, pe un platou cu curmale
umplute cu migdale, n cortul lui Hamed el trebuia s fiarb ceaiul ntr-un ceainic
funinginii, la un foc de lemne, iar zahrul era mestecat cu un betigas. n amndou casele,
ns, ospitalitatea si politetea erau pstrate n mod meticulos, ntlnirile ncepeau cu
srutri zgomotoase pe amndoi obrajii, cu binecuvntri si cu urri de salaam. Ele

trebuiau s sfrseasc cu rugminti de eliberare a unei rude care ntotdeauna n-avea nici
o vin", dar care din nefericire se afla n nchisoare", rugminti care desigur nu aveau s
rmn fr rspuns, deoarece, asa dup cum onoratul vizir" stia prea bine, nimic n
viat nu era mai nobil dect iertarea. Ct priveste justitia, procesul si delictul pentru care
ruda fusese condamnat, onoratul vizir" nu trebuia s-si fac nici o grij: pctosul deja
si nvtase lectia si niciodat nu va mai repeta delictul.
Aveam si eu rugmintile mele. De la Haj abu-Selim voiam s aflu cum s procedez ntr-o
anumit comunitate arab, cum puteam mpiedica ajutorul dat teroristilor, cnd s art
pumnul nzuat si cnd mna nmnusat. De la
373
Hamed speram s nvt cte ceva din mestesugul lui de a descoperi antichitti. Era un
adevrat magician. Ochiul su putea detecta bucti de os pe care vntul le mturase o dat
cu dunele, precum si cioburi de oale crate de ploaie n vile seci. El colinda
mprejurimile si urma cursul vntului si al ploii pn cnd ajungea la sursa relicvelor,
ruina vreunei asezri vechi de mii de ani sau o pester-mormnt.
Cea mai remarcabil descoperire arheologic a sa a fost fcut pe o ntindere de nisip
care apartinea judectorului Abu Meilak, un bogat proprietar din Dir el-Balla, care
hotrse s transforme marea sa suprafat de teren ntr-o miiassi si s-o planteze cu citrice.
Dup ce buldozerele au curtat nisipul si au fost spate gropi pentru plantare, paznicul
Hamed a nceput a pzi si pe cont propriu, fr a fi numaidect rspltit. S-a descoperit c
zona fusese amplasamentul unui cimitir canaanit vechi de vreo 3500 de ani. Dar cele
cteva obiecte canaanite rmase nu prea prezentau interes pentru Hamed. El a continuat
totusi s vegheze, ntr-o zi a identificat captul a ceva, n timp ce oamenii lucrau, si s-a
dus s fac investigatii. Ceea ce a descoperit n cele din urm a fost un sarcofag egiptean
din argil, cu capacul frumos decorat, n relief, cu forme omenesti. Evident, mprstiate
printre rmsitele canaanite se aflau sicriele oficialilor egipteni, reprezentanti n Fsia
Gaza ai faraonului Ramses al II-lea, din secolul al XlII-lea .Chr. Conform traditiilor
egiptene, corpurile lor erau asezate n sarcofage, mpreun cu obiectele lor personale de
pret: peceti, inele nazale, cercei, mrgele si brtri.
Aceste morminte egiptene nu erau numeroase si nu puteam ntelege cum de a putut
Hamed descoperi n mod exact unde erau sicriele. Dup ce 1-a descoperit pe primul, iar
proprietarul a priceput c evreii erau gata s plteasc un pret fabulos pentru el, Hamed a
fost pus s caute altele. A fcut-o cu succes, dar proprietarul a refuzat s mpart cu el
banii ncasati. La rndul su, Hamed a refuzat s mai ia parte la cercetare. Proprietarul sia pus lucrtorii la treab, dar nici un alt sicriu n-a fost gsit. Toate spturile si toat
puricarea s-au dovedit sterpe. Numai cnd i s-a cerut lui Hamed s revin pl-tindu-ise partea sarcofagele egiptene au reaprut.
Zgrcenia initial a proprietarului nc l mai rodea, acum Hamed ntelegnd c acesta
obtinea mai mult dect partea sa. La descoperirea unui sarcofag el cerea ca acesta s fie
dezgropat cu mestesug si bgare de seam, inci cu inci, fr a-1 sparge, n acelasi timp,
ncredintndu-se c nimeni nu-i discerne actiunile, acoperea cu laba piciorului
continuturile pretioase czute din sicriu si le mpingea ntr-un colt al gropii. De ndat ce
sicriul era ridicat, el se aseza pe inelele si brtrile depozitate n coltul gropii, si
schimonosea fata si i trimitea pe lucrtori s-i aduc ap, hrtie de mpachetat, orice,
numai s-i fac
374

l
s se ndeprteze, ntre timp si ascundea comoara n nisip, de unde o lua noaptea,
ducnd-o n cortul su. La urma urmei, colectionarii puteau achizitiona aceste obiecte,
pentru o sum frumoas, de la el nsusi.
n cadrul activittii la Guvernul Militar, propriile mele contacte includeau n principal pe
liderii arabi municipali. Cu ctiva dintre ei, n special cu seicul Mahmed Aii Jaberi din
Hebron, am avut convorbiri serioase si sincere, descoperind c avem puncte de vedere
comune. stiam ns c aceasta nu era de ajuns. Legturile strnse la acest nivel poate c
puteau duce la solutionarea unor probleme tehnice, dar nu la crearea acelei ntelegeri
umane, cum o doream eu, n relatiile noastre cu arabii. Desi ei m considerau, n calitatea
mea de ministru israelian al aprrii, ca pe un cuceritor si crmuitor strin, iar pe toti
israelienii i considerau invadatori care le transformaser tara ntr-un stat evreiesc, eu
credeam si nc mai cred c serioase convorbiri de la om la om, cu arabi care nu detin
functii oficiale influente gnditori si scriitori ne pot apropia foarte mult. Puteam s
rmnem n divergent n ceea ce priveste conceptiile noastre, dar cel putin ne-am fi
nteles unii pe altii.
Am auzit de poeta arab Fadua Tukan, din Nablus. I-am citit poemele si am fost
impresionat de sinceritatea si de spiritul ei nationalist si doream s-o ntlnesc. A acceptat
invitatia mea si a venit acas la mine, n Zahala, n ziua de 12 octombrie 1968, nsotit de
unchiul ei, dr. Kadri Tukan, si de primarul Nablusului, Hamdi Cnaan. La mine se aflau
David Farhi si David Zeharia, arabisti care cunosteau nu numai problemele de zi cu zi din
teritorii, ci erau si foarte buni cunosctori ai literaturii arabe, traditionale si moderne.
Desi Fadua era oaspetele principal, ea a luat mai putin parte la conversatie dect
nsotitorii ei. Era, pe ct socoteam eu, o femeie care se apropia de patruzeci de ani, cu o
expresie sincer si prul negru, des, care i se revrsa pe umeri. Cnd vorbea sau cnd
asculta cu atentie, fata ei devenea grav si cpta o nuant de tristete. Cnd erau discutate
teme politice, principalul protagonist era Hamdi Cnaan, iar dac se abordau relatiile
dintre israelieni si arabi, n numele ei vorbea unchiul ei, Kadri. Desi trebuie s fi depsit
de mult vrsta de saptezeci de ani, Kadri era vioi si plin de vigoare. Ni s-a confesat c, de
la ocuparea de ctre noi a orasului, se claustra acas si c rareori prsea Nablusul. Inima
sa nu le permitea ochilor s vad tara sub control strin. Era de profesie dascl, cu o
nalt reputatie n cercurile educationale din trile arabe. Publicase si crti, n convorbirea
noastr el a insistat asupra faptului c atitudinea arabilor fat de Israel a suferit o
schimbare si c acum, dac ne-am fi retras din toate teritoriile pe care le-am cucerit si
dac le-am fi permis
375
refugiatilor din 1948 s se ntoarc la casele lor, atunci arabii ar fi recunoscut Israelul si
am fi putut tri n pace unii cu altii.
Nu cred c Fadua era calm pentru c era indiferent. Ea prea foarte interesat de cas si
de antichittile din grdin si i-a pus fiicei male lael multe ntrebri cu privire la copilria
ei si cu privire la Nahalal, satul n care se nscuse. Probabil c era mai capabil s-si
exprime gndurile si sentimentele prin scris dect prin cuvntul rostit, n special atunci
cnd vorbea cu strinii. Dar poate c limbajul dezlntuit al poemelor ei, forta lor si
imagistica nsngerat proveneau din adncul sufletului ei, un suflet care urla, dar care nu
putea fi auzit.
Ctre sfrsitul vizitei lor, dr. Kadri Tukan a repetat c se ntrezreau perspective de pace,

la care eu i-am propus s mearg n Egipt, s-1 ntlneasc pe Nasser si s vad dac era
dispus s ajung la o ntelegere cu noi. I-am spus c, doar cu cteva zile mai nainte, BenGurion a spus c dac noi eram confruntati cu optiunea pace sau teritorii, am fi ales pacea
si am fi renuntat la teritoriile cucerite, cu exceptia Ierusalimului. Kadri nu a spus nimic,
dar Fadua s-a ntors imediat spre unchiul ei, spunnd: Kadri, du-te la Gamal [Nasser]".
Kadri a ncercat s se eschiveze, ntrebnd n glum: Cine este Gamal?" Dar Fadua a
struit: Spune-i lui Gamal s se aseze cu israelienii la masa negocierilor de pace, Kadri,
du-te la Gamal!" n tonul ei era un amestec de rugminte si de porunc. Pentru o clip
am crezut c-i vor da lacrimile.
La vreo dou luni dup aceea, m-am ntlnit din nou cu Fadua, de data aceasta Ia Hotel
David din Ierusalim. Singura persoan care a fost de fat a fost David Farhi. Fadua fusese
n Egipt si se ntlnise cu Nasser. Nasser i-a spus c secretarul de stat al Statelor Unite,
Dean Rusk, l ndemnase s fac un aranjament cu Israelul, pe baza retragerii armatei
israeliene din ntregul Sinai, dar c el, Nasser, refuzase, deoarece aranjamentul nu
includea retragerea Israelului din Cisiordania. Fadua a spus c i-a vorbit lui Nasser despre
convorbirea ei cu mine si c el a dojenit-o pentru aceasta. Singura persoan ntlnit de
dnsa la Cairo, care a ncurajat-o s continue s m vad a fost ziaristul Muhammed
Hassenein Heikal, prietenul apropiat al lui Nasser. Ea s-a ntors acas fr stiri pozitive.
Nu numai n Egipt, ci si n Iordania drumul pcii prea blocat. Dup prerea ei, chiar
dac noi ne retrgeam din Cisiordania si ajungeam la o ntelegere cu regele Hussein,
organizatia Fatah s-ar fi opus si ar fi mpiedicat acordul. Ea era convins c majoritatea
populatiei din Cisiordania dorea pacea si solutionarea problemei palestiniene, dar c
liderii ei erau lasi. Chiar si unchiul ei, Kadri, era temtor si n-ar fi riscat s-si pun n
pericol persoana si popularitatea politic.
;
376
I-am spus poetei c recent am discutat cu un membru al organizatiei teroriste Fatah, care
se predase el nsusi trupelor noastre. I-am propus s-1 eliberez si s mearg la Abu-Amar,
cunoscut mai bine sub numele de Yasser Arafat, si s-i spun c mi-ar plcea s-1
ntlnesc. Prizonierul a refuzat s ndeplineasc aceast misiune, prefernd s rmn n
paza noastr. Fadua mi-a spus: Sunt femeie, dar nu las. Doresc pacea. Nasser nu va
face pace cu tine. Cnd m voi duce la Beirut, l voi ntlni pe Abu-Amar si i voi
propune s se ntlneasc cu tine. Trebuie s facem pace".
Fadua este, fr ndoial, o femeie curajoas. Dac s-a ntlnit sau nu cu Abu-Amar, nu
stiu. De atunci n-am mai auzit de ea.
24
UN ACCIDENT ARHEOLOGIC
n timp ce noi gseam c puteam tri n armonie cu arabii nuntrul granitelor noastre,
teroristii din trile nvecinate treceau frontiera si-i atacau pe civili, n asezrile noastre de
la granit, n cei trei ani ce au urmat Rzboiului de sase Zile, cei mai multi dintre acesti
teroristi arabi veneau din Iordania, chiar dac regele Hussein, spre deosebire de
conductorii Egiptului si Siriei, nu a adoptat sloganul de dup rzboi, conform cruia
ceea ce a fost luat cu forta va fi redobndit cu forta". Regele Hussein nvtase ceva din
decisiva si fulgertoarea nfrngere suferit de fortele sale armate si alesese calea politic
mai degrab dect cmpul de btlie ca mijloc de a-si atinge scopurile. Pe deasupra.
Iordania avea legturi strnse cu locuitorii Cisiorda-niei, iar interesele ambelor prti ar fi
fost grav periclitate de un alt rzboi.

n pofida acestui lucru, sectorul iordanian a fost timp ndelungat cel mai violent, din
cauza organizatiilor teroriste. Este adevrat c, la numai zece zile dup Rzboiul de sase
Zile, ele si-au mutat naltul Comandament" din Iordania n teritoriile cucerite de Israel si
c Yasser Arafat a petrecut ctva timp n Cisiordania, ncercnd s organizeze aici
miscarea rebelilor. Dar nu a reusit s-o fac, iar n luna septembrie s-a ntors n Iordania.
Liderii terorismului local din Cisiordania si Fsia Gaza i-au clcat pe urme, plecnd n
Iordania si Liban cnd si-au vzut celulele expuse si anvergura operatiilor restrns.
Iordania a devenit principala baz a activittilor teroriste. Peste frontiera iordanian se
infiltrau n Israel echipele de sabotaj, minnd drumurile de pmnt de pe raza asezrilor
noastre agricole, iar de pe teritoriul iordanian se trgeau salve de artilerie asupra satelor
din vile Iordanului si Bet se'an. Desi armata iordanian n-a initiat actiuni mpotriva
Israelului, unittile sale de la granit i ajutau pe sabotori s treac rul Iordan, oferindule acoperire cu foc la ntoarcere, iar uneori li se asociau, efectund bombardamente de
artilerie si de mortiere asupra asezrilor evreiesti.
378
Actiunea teroristilor si contraactiunea din partea Israelului au luat sfrsit doar trei ani mai
trziu, n toamna anului 1970, n acel Septembrie Negru. Cteva cifre statistice sunt
edificatoare, n cei trei ani au fost comise 5840 de acte ostile mpotriva Israelului de ctre
arabi care operau din Iordania. Pierderile noastre au fost de 141 morti si circa 800 de
rniti. Kibutul Kfar Ruppin de lng rul Iordan a fost bombardat de 58 de ori, iar Bet
se'anul nvecinat de 40 de ori.
Prima actiune terorist a avut loc la nou zile dup ncetarea focului, n ziua de 19 iunie
1967, cnd un aparat exploziv a fost plantat lng kibutul Gheser, n Valea Iordanului.
sase sptmni mai trziu, teroristii au organizat o ambuscad si au tras asupra unui
autocamion care circula ntre kibuturile Maot Haim si Kfar Ruppin. n ziua de l
octombrie, teroristii au pndit si mpuscat un membru al kibutului Hamadia si au aruncat
n aer cldiri din acea asezare.
n ziua de 2 noiembrie 1967, m-am dus la Zemah, la o ntlnire cu reprezentantii tuturor
asezrilor agricole si orselelor din Valea Iordanului, ocazie cu care am fcut un tur de
inspectie la granit. Reprezentantii locali s-au plns n legtur cu greuttile privind paza
asezrilor, acuznd lipsa de arme, de adposturi, transee, iluminat si garduri de srm
ghimpat. Dac ici-colo exagerau ntructva, n fond plngerile lor erau justificate.
Actiunea de sabotaj lansat de la baze operationale din regatul Iordaniei transformase
satele noastre din lungul rului Iordan ntr-o linie de front. Desi rzboiul ca atare n mod
oficial se terminase, era clar c n acest sector trebuia s ne pregtim pentru o nou faz a
acestuia si pentru un nou stil de ostilitti.
M-am ntors acolo dup dou sptmni, de data aceasta cu o brigad a armatei. Am luat
decizia de a stationa n zon tancuri si artilerie, asa nct s reactionm imediat cu foc
efectiv. Am respins ns ferm propunerea ca rspunsul nostru la bombardarea satelor s
fie deschiderea focului asupra fermierilor arabi care si lucrau pmntul de cealalt parte
a rului. Dac am fi fcut-o, curnd ei si-ar fi luat tlpsita de acolo, iar noi nu aveam nici
un interes s-i punem pe fug, ci mai degrab s ducem o politic n sensul de a-i ncuraja
pe arabi s-si lucreze pmnturile de pe frontier, exact cum fceam si noi.
Am avut o discutie similar, dup cteva sptmni, atunci cnd am vizitat kibuturile
Maot Haim si Kfar Ruppin, care tocmai fuseser supuse unui foc de artilerie. Membrii
kibuturilor au venit cu argumentul c dac noi am fi recurs la represalii care s mpiedice

accesul fermierilor arabi la pmnturile lor, teroristii s-ar gndi serios nainte de a ne
bombarda. Le-am spus c nenorocirile provocate arabilor localnici nu au stopat
operatiunile teroriste n trecut si c msurile tioase luate de noi mpotriva tranilor arabi
de peste frontier
379
n-ar aduce calmul dorit. Teroristii erau activi pentru c regele Hussein nu catadicsea s-i
opreasc. Ceea ce aveam noi de fcut spre a-1 forta s-i ia sub control era nu s-i
vtmm pe cettenii localnici, ci s lovim puternic n unittile armatei iordaniene care
cooperau cu echipele teroriste.
Am fost din nou n kibuturile Maot Haim, Kfar Ruppin si Gheser, n noaptea de 15
februarie 1968, cnd s-a tras asupra lor din Iordania, cu tunurile, n Maot Haim si Gheser
au fost distruse cldiri, silozuri si staule de vite, dar n Kfar Ruppin s-a nregistrat o
lovitur direct asupra dormitoarelor copiilor. Din fericire, copiii fuseser dusi n adpost
si nici unul n-a fost vtmat, n timp ce m aflam la Gheser, kibutul a fost din nou
bombardat de artileria grea. n concordant cu politica guvernului, am ordonat
numaidect sefului statului-major s utilizeze forta aerian mpotriva unor tinte militare
si, drept urmare, au fost lovite bateriile militare si pozitiile militare fortificate din lungul
granitei. A fost pentru prima dat, de la rzboi ncoace, c aviatia noastr intra n actiune.
O lun mai trziu, n ziua de 18 martie 1968, un autobuz care transporta copii de la scoala
secundar Herzl" din Tel Aviv, pentru o excursie n Negev, a dat peste o min. Incidentul
s-a produs la Beer Ora, la vreo douzeci si cinci de mile Nord de Eilat. Doi copii au fost
ucisi si douzeci si sapte rniti. Ca rspuns la aceast actiune si la tot mai multe acte de
sabotaj din Valea Iordanului, dup trei zile armata israelian a atacat dou importante
baze ale teroristilor din interiorul Iordaniei, una la Karameh, la Est de ru, cealalt la
Zafi, la Sud de Marea Moart.
Operatiunea mpotriva bazei de la Karameh s-a dovedit a fi mai dur dect se asteptase.
Fortele noastre, n principal blindate, nu s-au mrginit s rmn lng tint, dup
cucerirea acesteia, ci au avansat spre Est, s-au ctrat pe culmi si au angajat lupta cu
unitti de tancuri iordaniene. Chiar si n asaltul asupra bazei de la Karameh oamenii
nostri au ntlnit o opozitie ndrjit din partea teroristilor. Operatiunea a durat pn n
amurg, iar pierderile noastre au fost considerabile: treizeci si nou de morti si circa
nouzeci de rniti. De asemenea, am lsat pe cmpul de lupt patru tancuri si patru
vehicule blindate avariate. Pierderile din rndurile trupelor iordaniene si teroristilor
palestinieni au fost de 232 morti, iar 30 de tancuri au fost distruse; 132 de teroristi au
capitulat si au fost luati n captivitate.
Din cauza cetii persistente, trupele noastre helipurtate n-au putut fi aduse la timp pe
dealurile din jurul localittii Karameh, iar un numr de teroristi au reusit s fug. Printre
ei, Yasser Arafat, care, mpreun cu unii dintre acolitii si, au fugit cu automobilul la
Amman.
380
Nu am putut urmri ndeaproape actiunea de la Karameh, cum sperasem, deoarece m
aflam pe un pat de spital, ncercnd s m ntremez dup accidentul ntmplat n ziua
precedent, n timp ce fceam o sptur arheologic ntr-o mic pester dintr-un muncel
de la Atur, lng Tel Aviv, m-am trezit deodat sub o avalans de nisip si de calcar moale
si, pentru a doua oar n viat, am crezut c mi-a venit sfrsitul. Prima dat am avut un
asemenea sentiment n 1941, n actiunea din Siria.

n noaptea de 19 martie 1968 eram la cartierul Statului-Major General, unde examinam

planurile operationale pentru Karameh, actiune care avea s fie declansat dup treizeci si
sase de ore, si am socotit c-mi pot lua un rgaz de cteva ore naintea acesteia. Trebuia
s le petrec la Atur, cci tnrul meu prieten Arie Rosenbaum m anuntase c spturile
din acea dimineat puteau fi de un interes special.
L-am ntlnit pe Arie pe cnd acesta era un biat de zece ani, fiul unor imigranti, care m
privea cum lucrez cnd am nceput prima oar s fac spturi la Atur, unde am luat
microbul arheologiei, n scurt timp el s-a familiarizat cu vestigiile antichittii de la Atur si
m contacta ori de cte ori credea c a dat peste ceva ce m-ar fi putut interesa. Atur era o
localitate antic mentionat n textele asiriene de la sfrsitul secolului al VUI-lea .Chr.,
unde cruciatii, cu vreo dou mii de ani mai trziu, au construit al lor Chteau des Plaines.
Dar localitatea era mult mai veche si, n urma unor spturi fcute mai nainte, am gsit
n btrnele sale pesteri sarcofage superbe datnd din perioada calcolitic, adic de mai
bine de cinci mii de ani.
Regiunea Atur cunostea acum o rapid dezvoltare. Unele dintre mun-celele sale de calcar
au fost transformate n cariere, iar groasele straturi de nisip de deasupra au fost
ndeprtate, terenul fiind utilizat pentru constructii. Informatia discret primit de la Arie
era aceea c buldozerele si excavatoarele vor lucra n acea dimineat la un anumit
muncel, asa nct la scurt vreme de la revrsatul zorilor m-am dus s-1 ntlnesc. Am
colindat n jurul amplasamentului, n speranta c n cursul excavatiei avea s fie dat la
lumin vreo relicv antic.
Jumtate din muncel era deja curtat, n centru rmnnd un perete abrupt. Lng perete
se afla o urias grmad de nisip, gata de a fi crat la constructii. Aruncndu-mi privirea
asupra ei, am identificat cteva cioburi itite din nisip. Examinndu-le, am ajuns la
concluzia c erau cioburi de vase din Epoca Timpurie a Bronzului (3150-2200 .Chr.).
Aceast perioad a precedat utilizarea rotii olarului si de aceea oalele erau nesimetrice,
fiind modelate cu mna, n felul frmntrii argilei ntr-o grdinit de copii. Cioburile pe
care le-am cules erau modelate cu mna. Ele se conformau, de asemenea,
381
stilului tipic acelei perioade, fiind prti a ceea ce fuseser uriase oale si ulcioare cu
mnerele n mod special situate deasupra buzei vasului.
Am ajuns la concluzia c trebuie s fi provenit dintr-o pester inclus n muncelul
originar, acum tiat de excavatoare. M-am urcat pe mormanul de nisip ca s-o gsesc.
Cercetnd cu privirea fata peretelui, am observat o portiune unde liniile straturilor erau
neregulate, n loc s continue pe orizontal, ele o luau la vale, sugernd sectiunea unei
pesteri al crei acoperis se prbusise. Am rcit suprafata cu minile si am gsit-o
frmicioas si putnd fi sondat cu usurint. Am pus mna pe hrlet si n scurt vreme
mi-am putut strecura jumtate din corp n gaura spat.
Era ntr-adevr o pester n care, cu vreo cinci mii de ani n urm, triser oameni. Dar
nimic nu rmsese din slasul si din avutul lor, desi bucti de oale si de silex nc mai pot
fi gsite ngropate n podeaua zdrobit a acestei formatiuni geologice. Presiunea
straturilor de nisip si ravagiile fcute de cutremure, ploi, rdcinile distructive si
procesele organice naturale erau evidente. La acestea s-a adugat musctura distrugtoare
a excavatorului modern, care a retezat straturile de jos ale muncelului, subrezindu-i
coama. La nceput n-am observat lucrul acesta, dar deodat am auzit fsitul usor al
nisipului care se surp si ntregul perete al muncelului a czut pe mine.

Accidentul a avut dou faze. n cea dinti, o parte din acoperis s-a prbusit, proiectndum n afar, faz n care am descoperit aproape imediat c sunt ngropat pn la
subsuoar. A doua faz a venit n momentul urmtor, cnd am auzit sunetul nisipului care
cade: partea superioar a ceea ce fusese segmentul compact al muncelului, de deasupra
pesterii, s-a spart, s-a dezintegrat si m-a acoperit, n clipa dintre nregistrarea vizual a
prbusirii si ntelegerea faptului c eram ngropat, am gndit: Nu pot respira, nu m pot
misca, nu pot iesi, acesta trebuie s fie sfrsitul". Nu era nimic de fcut, asa nct mi-am
pierdut cunostinta.
Arie, care se afla n spatele meu, scpase neatins si a cerut imediat ajutor de la oamenii ce
triau n vecintate: doi frati care aveau un atelier mecanic si un sofer de autocamion si
fiul acestuia. Dup indicatiile precise ale lui Arie, ei au spat cu hrletele si lopetile, m-au
gsit si m-au scos la lumin.
De ndat ce mi-a fost dezgropat capul, mi-am recptat cunostinta si prima mea amintire
privea gndul ce-mi trecuse prin minte atunci cnd s-a produs accidentul. Apoi am gndit
c, desi m simteam ngrozitor de ru, la urma urmelor nu era sfrsitul. Mi-am spus, mai
trziu, c dac m-as fi putut vedea cum art, as fi gndit ca n momentul ngroprii. Dar
acum, dezgropat, scldat n lumina strlucitoare a primverii si inhalnd aerul proaspt,
m simteam iarsi viu.
382
Am fost rapid dus la Spitalul Tel Hasomer, de lng Tel Aviv, nc constient, dar incapabil
de a vorbi. Cu mare dificultate reuseam s produc un fel de mrit. Examinndu-mi
corpul vnt si umflat, doctorii au stabilit repede c suferisem vtmri la dou vertebre
spinale si c, de asemenea, coastele si una din corzile mele vocale erau rupte. Ei se
temeau s nu am hemoragii interne, ficatul si splina vtmate, dar nu erau semne evidente
n aceast privint, asa nct au decis s nu fac nici o incizie chirurgical. Trebuia s i se
permit corpului s se vindece de la sine. Numai spinarea si gtul necesitau o atentie
imediat. Partea de sus a corpului meu a fost pus n ghips. Ct priveste gtul sau mai
degrab restaurarea vorbirii, s-a apelat la dr. Ezrati, un excelent specialist.
Prima mea ntrebare, de ndat ce m-am putut face nteles, a fost cnd si n ce conditii voi
fi capabil s prsesc spitalul si s m ntorc la munc. Dr. Haim seba, un om minunat si
un medic nemaipomenit, mi-a spus c, dac totul mergea bine, puteam prsi spitalul n
aproximativ trei sptmni, cnd avea s fie ndeprtat ghipsul. Am fcut un calcul rapid,
am adugat o zi ca msur de prevedere si am ajuns la concluzia c m voi externa n
ziua de 14 aprilie, deci dup douzeci si cinci de zile. Asa s-a si ntmplat, n dimineata
zilei de 14 aprilie m gseam din nou n cabinetul meu.
n timpul zcutului n spital, mi-am amintit de sentimentele trite ultima oar cnd am
fost ntr-o stare similar. Aceasta a fost atunci cnd mi-am pierdut ochiul si cnd m-am
cufundat ntr-o depresie profund, creznd c s-a terminat cu zilele mele de lupt si c
niciodat nu voi mai juca un rol activ, n pozitii care s cear responsabilitate. Gndeam,
de asemenea, c tot restul vietii mele voi tri cu teama ca nu cumva ceva s se ntmple
celuilalt ochi al meu. De data aceasta, ns, curnd dup ce ambulanta m-a depus la Tel
Hasomer, eram decis s dau alt curs gndurilor mele, s nu analizez accidentul, efectele
sale si problemele pe care le putea crea, ci s m ntorc la munc de ndat ce voi putea
umbla, ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat.
Mai multe luni, corpul meu a trebuit s suporte o vest rigid din ghips, care s-mi tin
coloana vertebral n pozitia corect; dar, cu ajutorul unui scaun special, eram capabil s

m misc, s sed si s muncesc, pn cnd spinarea mi s-a vindecat. Restaurarea vorbirii a

fost mai complex. Coarda vocal rmas trebuia antrenat s preia munca celei rupte si
s acopere o distant dubl n vibratiile sale. A trebuit, de asemenea, s nvt s pronunt
diferitele litere si tonuri n conformitate cu structura vocal schimbat a gtului meu. La
nceput, sunetele pe care izbuteam s le scot din singura mea coard induceau nu
coerent, ci un sentiment de disperare. Singurul element de sperant au fost cuvintele
rostite de dr. Ezrati: el m-a asigurat pe dat c o
383
F
combinatie a efortului meu struitor si a extraordinarei sale priceperi mi va reda vorbirea
normal! S-a dovedit a avea dreptate. Ce-i drept, ncordarea dubl a singurei mele coarde
vocale este totusi extrem de obositoare pentru vocea mea, dar aceasta mi se ntmpl doar
cnd vorbesc peste msur si, de obicei, primii care obosesc sunt asculttorii mei.
n spital, si chiar si dup aceea, am fost potopit de vizitatori, flori, scrisori si telegrame. Iam spus sefului statului-major s actioneze n absenta mea ca si cum as fi fost n permisie
si s-si capete instructiunile de la primul-ministru. Socoteam c treburile aprrii nu
trebuiau ncredintate celor tintuiti la pat. I-am spus aceasta si primului-ministru, atunci
cnd el a venit s m viziteze. Printre ceilalti vizitatori s-au numrat notabilitti arabe din
teritoriile ocupate, inclusiv primarii din Nablus, Hebron, Gaza si altii.
M-a impresionat n mod deosebit vizita primarului din Kalkilia, care mi-a adus portocale
pe crengile lor cu frunzele proaspete. Chiar de pe vremea distrugerii partiale a orasului
su de ctre fortele noastre si a eforturilor mele personale de a-1 vedea recldit si
restaurat, ntre noi a nmugurit si s-a dezvoltat o relatie special. Era o relatie ntre doi
oameni care mprtseau o responsabilitate comun si interesul nostru pentru destinele
comunittii, subzistenta, locuintele si sntatea acesteia, o relatie extrem de diferit de
contactul administrativ normal care ar putea fi asteptat ntre un primar arab sub ocupatie
si un ministru al aprrii israelian, cu o armat n spatele su.
Rahela obisnuia s vin la cptiul meu dup stingere, cnd spitalul era nchis, iar
familia mea si ceilalti vizitatori plecaser acas. Adesea trebuia s-o asigur c voi fi la fel
de sntos ca nainte. Dar asigurrile mele erau contrazise de fata umflat, de corpul plin
de vnti, de spinarea n cofraj de ghips si de critul abia coerent. Cu toate acestea ea sa agtat de convingerea mea ca de un talisman magic. Promiti?" m ntreba ea, iar cnd
eu ddeam afirmativ din cap, prindea curaj pn la proxima vizit.
Fiul meu Udi (Ehud) era si el deprimat de nftisarea mea. El a fost acela care m-a dus
acas cnd am prsit spitalul. Dup ce m-a ajutat s ies din automobil, 1-am rugat s m
ajute s fac o scurt plimbare n grdin. Au fost primii mei pasi si a trebuit s m tin cu o
mn de el, desi n cealalt aveam un baston. M simteam slbit cu totul, fr nici o vlag
n picioare, iar cusca de ghips mi cauza doar durere si suferint. Udi m privea, iar ceea
ce vedea era un brbat distrus, chior, abia capabil s-si trseasc picioarele, aproape
paralizat si literalmente mut. Era acesta tatl su? Mai trziu, dup ce m-am nsntosit
cu totul, mi-a spus c n acea zi, n grdin, a crezut c asa voi fi pentru tot restul vietii,
un schilod, un invalid fr glas si c cu greu si putuse retine lacrimile.
384
Att n spital, ct si ctva timp dup aceea, spinarea m durea ngrozitor. Cnd fiica mea
lael era copil, ea plngea cnd cdea sau se lovea, iar eu o ntrebam de obicei dac acea
cdere sau lovire nu era de ajuns si de ce trebuia s o sporeasc plngnd. lael mi spunea

c plnge pentru c s-a lovit la nenunchi, pe cnd eu struiam s-i explic c plnsul era el
nsusi durere si c se putea lipsi de acesta. Spusele mele n-o convingeau, dar cel putin i
distr-aeau atentia de la genunchiul lovit. Acum, n cazul durerii mele, aveam prea putin
succes. Orice as fi fcut, nu puteam ignora chinul spinrii mele si gndul mi era mereu la
aceasta. Nici prietenii mei nu-mi erau de mare folos n fixarea altundeva a gndurilor
mele. Cnd a venit Ben-Gurion, el a prut nucit la vederea mea: Aoleu, esti tot vnt!
Ce ai ptit?" Mi-a trebuit mult efort ca s-1 fac pe el s se simt mai bine. Chiar si cei
care veneau cu o jovialitate fortat si fceau cumva haz nu reuseau s-si ascund
nelinistea. Expresiile lor faciale i trdau si evitau s m priveasc n ochi.
De ajutor mi-au fost doar analgezicele, sub form de pilule sau de solutie injectabil. Fr
ele nu puteam dormi. La sase sptmni dup accident, dr. Spiro, chirurgul ortoped care
m-a ngrijit si care mi era vechi prieten, mi-a spus c dac nu ncetam s iau
medicamentul, aveam s fiu dependent de el. L-am ntrebat cnd considera c trebuie s
ncetez, iar el mi-a spus c era bine s fie ct mai curnd posibil. Fr nici un cuvnt, am
adunat toate analgezicele pe care le aveam si i le-am dat. mi erau de ajuns spinarea,
ochiul si coarda vocal. A lungi lista si cu drogurile, ar fi fost prea mult.
Tel Hasomer este un spital renumit, iar dr. Haim seba un brbat renumit, l cunoscusem
cu mai multi ani n urm si m atasasem foarte mult de el. Era o editie israelian a dr.
Albert Schweitzer, cu exceptia faptului c nu colindase departe de tara sa de bastin ca s
vin n sprijinul natiunilor srace. Triburile lui Israel din toate colturile lumii se
ntorseser n tara lor, iar seba s-a considerat a fi personal responsabil de sntatea lor.
Cnd el i-a avut n grij pe noii imigranti din trile orientale, a nteles c lucrul cel mai
bun era s nu izoleze pacientul de familia sa sau de modul su obisnuit de viat. Oricnd
i-ai fi vizitat spitalul, puteai vedea pacientul stnd cu familia sa pe pajistea dintre
saloanele tip bungalow, niste foste barci militare, unde mnca lipie si mncruri
orientale, asa cum fcea acas.
seba transformase o tabr a armatei britanice ntr-unul din cele mai avansate centre
medicale din lume n ceea ce priveste ngrijirea medical, tratamentul si cercetarea.
Barcile drpnate el le-a transformat n saloane, iar cu un buget anual pentru
echipament si produse farmaceutice, care acoperea cheltuielile doar pe sase luni, seba a
pus pe picioare acest centru si a instruit si educat o generatie de tineri medici. Ei au fost
cuceriti de faima lui de
385
diagnostician si de exemplul su personal de devotiune absolut fat de pacient.
Manifesta interes fat de orice aspect al vietii pacientului si era n egal msur preocupat
de cercetarea de perspectiv. Avea un delicios simt al umorului, un dispret total fat de
fanfaronad si era extrem de modest. Adesea ducea el nsusi cu cruciorul n sala de
operatie un pacient nervos si i linistea spiritul cu o convorbire relaxant. Nu era nevoie
de o programare ca s vii s-] vezi n micul su cabinet. Pur si simplu era de ajuns s-1
suni, iar dac era ocupat, l puteai astepta pn cnd se elibera.
Maimonide, faimosul savant talmudic, care a fost si medicul personal al vizirului
sultanului egiptean din secolul al XH-lea, a scris odat c dup ce si termina treaba la
palat, mergea clare acas, nfuleca o bucat de pine, se ocupa de multimea de pacienti
ngrmditi n curtea sa, iar apoi se apleca asupra a ceea ce prezenta cel mai mare interes
n viata lui: studierea Torei. Dr. seba, dup ce si petrecea ziua n Spitalul Tel Hasomer,
vizita alti pacienti la casele lor, iar dup ce i trata, sttea de vorb cu ei, fcndu-i s

vorbeasc despre ei nsisi. Aceasta, fr ndoial, le mngia sufletele. Dar nu era pur si
simplu un interes de parad din partea lui seba, ci un interes real. Era continutul nsusi al
vietii sale. El stia c cei mai multi oameni au puncte slabe n corp sau spirit si c pn si
cei puternici au slbiciunile lor. Toti au uneori nevoie de un vindector, de cineva care are
o putere primitiv nnscut pentru care nu exist bariere si n fata cruia poti fi complet
deschis. O dat cu moartea lui Haim seba, n ziua de 12 iunie 1971, Israelul a pierdut un
astfel de vindector.
Cnd am fost din nou capabil s m misc liber, m-am dus la Atur spre a vedea ce sans
mai aveam de a gsi acolo vreunul din obiectele antice pe care dorisem s le am. De la
ultima vizit, excavatoarele ndeprtaser aproape ntregul muncel, lsnd doar un mic
pinten. Am scotocit pe acolo, ns nu am gsit nimic. Pe cnd m ntorceam la
automobilul meu, am auzit n spatele meu vocea unei femei, care se adresa unui cunoscut:
Sfinte Dumnezeule, jur c acesta e Mose Dayan, iscodind din nou prin carier! El crede,
pesemne, c este usor s-1 dezgropi de acolo!"
Teroarea si conflictele de la granit pe care aceasta le provoca mereu s-au dovedit de
nesuportat de ctre locuitorii arabi ai Vii Iordanului, de la Est de ru. Satele si ogoarele
lor au fost ruinate, iar n cele din urm abandonate. Nefericitii rezidenti au fugit din ceea
ce a devenit o zon primejdioas. Lundu-si familiile, oile si lucrurile domestice, si-au
prsit casele si s-au dus s triasc n lagrele de refugiati de lng Amman. Pmnturile
pe care le cultivaser si le fcuser roditoare au czut n paragin. Acesti arabi au
386
devenit victimele inocente ale terorismului arab. Nu ar putea exista mrturie mai clar,
mai tragic cu privire la esecul operatiunilor arabe de sabotaj dect deosebirea dintre
malurile estic si vestic ale rului Iordan. Pe malul vestic, fermierii evrei, care au fost
tintele militare, politice si nationale ale atacului terorist, continu s-si lucreze ogoarele si
triesc n satele lor. Pe malul estic, ns, valea a devenit desert. Ogoarele lor s-au uscat,
satele s-au golit, iar locuitorii lor s-au transformat n refugiati.
Fermierii evrei din kibuturi si mosave si-au adaptat modul de viat la situatia de rzboi.
Cu ajutorul guvernului si al armatei, ei si-au construit adposturi n care s doarm copiii,
au pavat drumurile interioare, asa nct s previn plantarea minelor, au ntrit paza si au
instalat lumin electric si garduri de srm ghimpat n jurul perimetrelor satelor. Nici
mcar o ferm sau sat nu au fost abandonate. Nici un acru de pmnt n-a fost lsat
necultivat. Podgoria kibutului Gheser a devenit simbolul acestui mod de viat n aceast
zon de granit a Vii Iordanului. Podgoria era situat chiar n raza de foc a posturilor
fortificate ale Legiunii Arabe si adesea era bombardat de artilerie n timp ce membrii
kibutului lucrau acolo. Cu toate acestea niciodat ei nu au abandonat-o. Ei spau si
curtau via, o irigau, culegeau strugurii.
ntr-una din vizitele mele n Valea Bet Se'an, din apropiere, care a avut drept scop
reexaminarea politicii noastre de securitate, mpreun cu reprezentantii zonei, am
formulat patrii principii cluzitoare, care trebuiau s determine contramsurile noastre
mpotriva terorismului din Iordania:
Teroristii Fatah nu puteau fi exclusi din responsabilitatea Iordaniei, conform acordului
de ncetare a focului ncheiat cu noi.
Dac ei si continuau operatiunile, noi trebuia s purtm rzboiul pe teritoriul lor. Ei nu
se puteau bucura de privilegiul de a purta tipul lor de rzboi dincoace de linia de ncetare
a focului, pe teritoriul nostru, prevalndu-se n acelasi timp de imunitate pe teritoriul lor.

 Actiunile noastre nu trebuiau concepute ca pedeaps, ci ca actiuni militare n cadrul unei

campanii, deoarece era vorba de o campanie. Aceasta avea s fie lung si multilateral si
nici o operatiune nu trebuia considerat o actiune complet n sine. Numai prin
exploatarea ntregului complex de mijloace putea fi campania n mod decisiv dus la
sfrsit.
In acest cadru iar cu aceasta ajungeam la scopul principal al ntlnirii , satele
noastre de la granit nu trebuiau doar s lupte, s se apere si s devin parte a sistemului
nostru de securitate, ci n primul rnd s continuie s-si triasc viata lor economic si
social din plin. Acesta era principalul test pentru stat si pentru satele de la granit.
387
l
n timpul convorbirii noastre, unul dintre kibutnici a mentionat o livad care era frecvent
bombardat si a spus: Este o parcel de unde nu vom avea recolt". I-am replicat:
Prietene Ben-Ami, noi ne-am adunat aici tocmai n scopul precis de a gsi cum s
procedm spre a avea recolt de pe fiecare parcel, n nici un caz nu putem accepta ideea
c va exista fie si o singur parcel de pe care s nu obtinem recolt. Dac o anumit
parcel de pmnt, sau livad, sau podgorie este vulnerabil si expus focului iordanian,
atunci aceasta va fi lucrat doar de brbati. Dac va fi necesar, vom mobiliza ajutoare n
oameni, dar refuz s ncurajez abandonarea pmntului sub presiunea atacului inamic.
Marea deosebire dintre partea noastr riveran si partea lor este c de pe partea lor zeci de
mii de locuitori au fugit si triesc acum n taberele de refugiati de la Amman, Irbid si esSalt, pe cnd la noi nu numai c nimeni n-a fugit, c nici un butuc de vit de vie n-a
rmas nepzit, ci ne-am sporit populatia de Ia granit, chemnd voluntari care s ne dea o
mn de ajutor". I-am chemat, iar ei au venit.
La scurt vreme dup aceast convorbire cu reprezentantii kibuturilor de la granit, am
luat parte la o ambuscad. Ambuscada obisnuit era una din multele msuri folosite de
noi spre a preveni infiltrarea n profunzime a teroristilor. Aceea la care m-am dus a avut
loc n sectorul Vii Iordanului, unde era desfsurat un batalion de parasutisti, comandat
de Dan somron. Aveam o oarecare simpatie pentru aceast unitate, deoarece era
succesoarea Batalionului 89 comando, pe care l ntemeiasem n urm cu vreo douzeci
de ani.
Am ajuns la cartierul general al unittii la ora 4,45 P.M. Am sosit acolo inopinat, cci
doream s-i vd pe ofiteri si pe soldatii lor ndeplinindu-si ndatoririle normale, fr
manifestri de parad. Mi s-a dat o uniform de btlie, pestrit, o casc de otel si o pusc
mitralier Uzi si am asistat la instructaj. Oamenii au ncercat s ignore prezenta mea, dar
fr prea mult succes, iar eu am socotit c trebuia s m explic. Le-am spus c nu era o
vizit festiv si nici un tur de inspectie. Pur si simplu doream s-i vd eu nsumi n
activitatea lor operational, s vd cum arat noii soldati, cei care au intrat n armat dup
Rzboiul de sase Zile.
Am ajuns la coama din zona ambuscadei n amurg, strbtnd pe jos ultima portiune a
drumului. Eram o companie puternic, mprtit acum n mici echipe care s-au dispersat
de-a lungul Vii Iordanului. Eu si ajutorul meu Mati ne-am alturat unei echipe formate
din patru oameni, condus de un caporal. Cnd am ajuns pe pozitia atribuit nou, m-am
strecurat ntr-un sant de irigatie, am ndeprtat pietricelele, am evacuat pmntul de
dedesubt si m-am ntins pe burt, cu privirea la nivelul buzei santului. Pmntul se
ntindea n fata mea la orizont. Dar n cteva momente orice urm de lumin a

388
disprut, iar ntunericul a devenit total. Oricine s-ar fi apropiat putea fi observat doar dac
silueta sa se proiecta pe cer.
Doar la un sfert de or dup ce ne-am nceput pnda, am auzit zgomot de pasi, iar cteva
minute mai trziu am putut distinge forme omenesti. Cnd acestea au ajuns la o distant
de 50 de yarzi, echipa noastr a deschis focul si le-a urmrit numaidect ctre o vale
seac, n care siluetele au disprut. Pe un drumeag care ducea de la rul Iordan spre
dealurile Cisiordaniei, am descoperit corpurile a trei tineri arabi. Poate c au fost si altii,
care au reusit s scape. Ne-am ntors la pozitiile noastre si am reluat pnda. Corpurile
aveau s fie examinate la lumina zilei.
A nceput s cad o ploaie usoar, care nu s-a oprit pn dimineata, n acea noapte n-a
mai avut loc nici un incident, asa nct cu putin timp naintea zorilor, la ora 4,25 A.M.,
am multumit comandantului companiei si soldatilor si, m-am ntors la baz, iar de acolo
m-am dus la Ierusalim.
Pe drum m-am gndit c am profitat foarte putin n ceea ce priveste latura militar
profesional a episodului. Nu erau prea multe de nvtat dintr-o ciocnire cu teroristii si, n
afar de faptul c eram satisfcut de performanta soldatilor cu care petrecusem cteva
ore, nu rmsesem cu nici o impresie despre personalitatea lor, deoarece trebuise s
pstrm n mod necesar o tcere total. Dar motivul real pentru care n-am profitat de pe
urma laturii militare a ntmplrilor din acea noapte a fost faptul c mintea mea nu era
realmente axat pe actiune. La scurt timp dup mpuscturi, instalat din nou n santul
meu, am ncetat s m mai gndesc la ambuscad. M-am lsat cucerit de minuntiile
noptii, de cerul abia luminat de secera lunii si de norii mnati de vnt, ca si de miriradele
de sunete, fiecare clar si deslusit: tritul insistent al greierilor si cosasilor, bzitul
strident al tntarilor, strigtul psrilor de noapte, ltratul ndeprtat al cinilor si, aproape
de mine, fosnetul cozii unei soprle sau al unui sarpe care luneca prin iarb.
Pe cnd eram copil la Nahalal, mi plcea s dorm vara afar si adormeam cu fata
mngiat de adierea blnd a vntului. Desigur, nu mai eram un bietel fr griji, care se
putea lsa dus de aripile imaginatiei. Dar si acum, ca si atunci, gseam c noptile
petrecute n aer liber sunt mbttoare, cu fosnetele si susurul lor, cu miresmele
pmntului amestecate cu parfumul florilor, cu cerul aproape la ndemn. Ciocnirea cu
cei trei teroristi mi se prea ndeprtat, un episod subsidiar. Iar cnd m-am ghemuit n
automobil, pe drumul spre Ierusalim, ntre veghe si motiala, am luat cu mine senzatia
confortabil a cldurii pmntului, a atingerii gingase a vntului moale, a murmurului
calmant al naturii adormite.
389
r
l
n anul urmtor, 1968, si Ia nceputul anului 1969 terorismul a continuat, cu o intensitate
variabil. Israelul si-a ntrit mijloacele de aprare si si-a amplificat contraoperatiunile.
Linia de frontier din lungul rului Iordan a fost ngrdit cu garduri de srm ghimpat,
minat si presrat cu posturi fortificate. Ci speciale conduceau Ia depistarea urmelor
lsate de sabotorii care au trecut Iordanul si au ptruns prin gardurile noastre de srm
ghimpat. Cnd astfel de urme erau detectate, sabotorii infiltrati erau urmriti pe jos si cu
elicopterul, doar putini reusind s scape. Dar plteam un pret ridicat ca s asigurm
securitatea trii noastre. Unittile implicate n aceste operatiuni de urmrire erau conduse

de multi dintre cei mai buni ofiteri ai nostri, unii dintre ei superiori, iar ei erau cei dinti
expusi focului inamic, atunci cnd sabotorii erau ncoltiti.
ntr-un incident din Valea Iordanului, colonelul Arik Regev, comandantul brigzii de
parasutisti din sector, si cpitanul Gad Manella, ofiterul su de operatiuni, au fost ucisi, n
aceeasi sear am sunat la casa lui Regev, iar sotia acestuia, liana, mi-a reamintit de prima
mea ntlnire cu sotul ei, dup spusele auzite de dnsa clin gura lui. Imediat dup
cucerirea Orasului Vechi [Ierusalimul Vechi], cnd am ordonat ca barierele s fie
ndeprtate, n asa fel nct prtile arab si evreiasc s poat fi reunite, Uzi Narkiss,
GOC al Comandamentului Central, venise la mine mpreun cu Arik Regev, care era
ofiterul de operatiuni al Comandamentului, ca s obiecteze mpotriva ordinului. Regev
mi-a dat de nteles c, dup prerea sa, eu nu eram n toate mintile, la care eu i-am
rspuns pe fat: Tinere, important este nu ceea ce ai spus, important este c ai avut
curajul s spui ceea ce gndesti".
De atunci, 1-am ntlnit adesea pe Arik Regev n fruntea soldatilor si, n cmp. l
consideram un lupttor dotat si magnific, unul dintre cei putini alesi", ca Meir Har-Zion
si alti ctiva, care rsar n fiecare generatie.
De-a lungul ntregii noastre istorii, natiunea evreiasc a furit termeni speciali pentru cei
care n timpuri de criz s-au ridicat s o apere si s-o salveze de pericol, n zilele biblice
ale Judectorilor ei au fost numiti mntuitori", n era Diasporei ei au fost cei drepti",
brbati, cunoscuti sau necunoscuti, datorit crora natiunea si-a pstrat trupul si spiritul,
n generatia noastr am spus la groapa lui Regev , acestia erau tinerii care au stat de
paz la fruntariile natiunii, dedicndu-i scurta lor viat si stropind cu sngele lor calea
renasterii sale. Colonelul Regev s-a numrat printre cei mai distinsi tineri ofiteri ai nostri,
ntr-o generatie cunoscut pentru curajul si priceperea de lupt, el a fost cel mai ndrznet
dintre ndrzneti, primul la asalt, nentrecut n situatiile critice, un brbat integru si de o
mare buntate, un rzboinic vestit al natiunii evreiesti.
390
n cei douzeci de ani de la nasterea sa n mijlocul rzboiului, nu i-a fost dat Statului
Israel s lase din mn sabia: Rzboiul de Independent, operatiunile de represalii,
Campania din Sinai, incidentele de la granit, Rzboiul de Sase Zile, iar acum campania
mpotriva terorismului, rzboi dup rzboi, btlie dup btlie. Am fost capabili s ne
urmrim telul si s fim statornici n aceast privint datorit exemplului de credint si
devotiune dat nou de brbati ca Arik Regev.
Atacurile din Iordania, care au durat vreme de trei ani, ncepnd de la rzboiul din 1967,
au atins punctul culminant atunci cnd actiunea armatei israeliene, asociate cu
comportamentul teroristilor n interiorul Iordaniei, 1-au obligat n cele din urm pe regele
Hussein s ia msuri adecvate. Teroristii operau acum de parc ar fi fost stat n stat, iar n
februarie 1970 guvernul Iordaniei a emis reglementri care restrngeau libertatea lor de
miscare. Dar aceste edicte au fost revocate, nainte de a fi aplicate, sub presiunea
guvernelor Iraqului si Egiptului, care sprijineau libertatea de actiune pentru teroristi.
n ziua de 29 iunie, regele Hussein a anuntat acceptarea de ctre Iordania a initiativei de
pace a Statelor Unite, formulat de Secretarul de Stat William Rogers, n scopul asigurrii
unei reglementri ntre Iordania si Israel. Organizatiile teroriste au hotrt s torpileze
aceast decizie prin intensificarea operatiunilor lor mpotriva Israelului, cu rezultatele
duntoare de asteptat pentru Iordania. Guvernul lui Hussein nu mai putea rmne n
planul echivocului. Membrii si aveau s decid, o dat pentru totdeauna, dac ei sau

teroristii erau cei care determinau politica iordanian. O ciocnire ntre rege si liderii
teroristi Yasser Arafat si George Habas prea inevitabil. Confruntarea a avut loc n luna
septembrie.
391
25
SEPTEMBRIE NEGRU
La nceputul lunii septembrie 1970, teroristii au ncercat s-1 asasineze pe regele
Hussein. Au urmat ciocniri cu armata iordanian aflat n stare de agitatie. Organizatiile
teroriste si-au lansat atunci operatiunea lor de vrf. n ziua de 6 septembrie, teroristii au
deturnat n mod simultan patru avioane comerciale cu destinatia Europa. Numai o
ncercare nu le-a reusit, fiind vorba de un avion apartinnd Israelului. Echipajul unui
Boeing al El Al Israel Airlines a dejucat ncercarea, mpuscnd mortal pe unul din
gangsteri si punnd mna pe nsotitoarea acestuia, o femeie care a fost predat politiei
londoneze de ndat ce aparatul a aterizat la aeroportul Heathrow. Aceasta s-a dovedit a fi
Lyla Khaled, care n luna august 1969 luase parte la deturnarea terorist Ia Damasc a unui
avion TWA care efectua un zbor de la Roma la Lod.
Cele trei avioane pe care teroristii au reusit s le captureze apartineau companiilor Pan
American, TWA si Swissair. Boeingul Jumbo al Pan American a fost fortat s aterizeze la
Cairo, unde teroristii 1-au fcut s explodeze dup debarcarea pasagerilor. Celelalte dou
avioane au fost fortate s aterizeze n Iordania, lng orasul Zerka, iar pasagerii au fost
retinuti la bord ca ostatici.
Responsabilitatea pentru deturnri si-a revendicat-o Frontul Popular pentru Eliberarea
Palestinei. Acesta a formulat apoi o serie de cerinte fat de guvernele Elvetiei, Germaniei
Occidentale, Statelor Unite si Israelului, drept conditii pentru eliberarea pasagerilor. Dac
cerintele nu erau acceptate sau dac armata iordanian ncerca s intervin, teroristii
aveau s arunce n aer cele dou avioane cu tot cu ostatici. Ca s dea temei amenintrii
lor, ei au plantat numeroase batoane de dinamit n punctele vulnerabile ale avioanelor.
De la Elvetia teroristii cereau eliberarea a trei dintre camarazii lor care fuseser
condamnati la doisprezece ani de nchisoare dup ce atacaser un avion El Al pe
aeroportul din Ziirich, n luna februarie 1969. De la Germania Occidental cereau
eliberarea a trei teroristi detinuti pentru atacarea unui avion El Al de pasageri la
Miinchen. De la Marea Britanie cereau eliberarea
392
Lylei Khaled. De la Statele Unite doreau eliberarea lui Sirhan Bisar Sirhan, ntemnitat
pentru asasinarea lui Robert Kennedy. De la Israel cereau eliberarea, dup o list
selectiv, a o serie de teroristi prinsi si ntemnitati.
Trei zile mai trziu, un al treilea avion s-a adugat celor dou deja aterizate pe pista de
lng Zerka, n soarele arztor, pasagerii lor fiind lesinati de cldura sufocant, foame si
sete. Acesta era un avion britanic BOAC, care fusese deturnat din zborul su din Bahrain
spre Londra. Purttorul de cuvnt al Frontului Popular a spus c actiunea era menit s
grbeasc eliberarea Lylei Khaled din nchisoarea britanic.
Guvernele Elvetiei, Germaniei Occidentale si Marii Britanii au decis s cedeze n fata
ultimatumului teroristilor. Dar dup ce reprezentantii acestor tri s-au ntlnit cu
secretarul de stat al Statelor Unite, Rogers, precum si cu reprezentantul Israelului, au
czut de acord s se abtin de la tranzactii separate si s-i elibereze pe teroristii aflati n
paza lor doar cu conditia ca toti pasagerii tinuti ostatici s fie pusi n libertate, inclusiv

cettenii israelieni si ceilalti evrei din rndurile lor.

Consiliul de Securitate al ONU s-a ntrunit de urgent si a hotrt n unanimitate s le
cear teroristilor s elibereze toti pasagerii si toate echipajele fr nici o exceptie. Crucea
Rosie a adus hran si medicamente pentru ostaticii n suferint, care nc erau tinuti n
scaunele lor, fr a beneficia de aer conditionat care s reduc efectele vntului fierbinte
al desertului. Generalul Kadissa, comandantul armatei iordaniene, a reusit n cele din
urm s-i conving pe teroristi s permit femeilor, copiilor, btrnilor si tuturor
indienilor si pakistanezilor s prseasc avioanele si s fie cazati n hoteluri din Amman.
Teroristii au fcut ns saizeci de exceptii: femeile si copiii de nationalitate evreiasc, pe
care au insistat s-i tin la bord pentru interogatorii". Chiar si guvernul iraqian a fcut
apel la Comitetul Central al Frontului Popular s lase libere avioanele si pe pasageri, dar
fr nici un efect.
Dup sase zile nbusitoare, n ziua de 12 septembrie ora 3 P.M., teroristii le-au spus
pasagerilor s coboare, dup care au aruncat n aer toate trei aparatele. Celor dou sute
optzeci de pasageri si celor trei echipaje li s-a permis s plece la Amman. Dar teroristii au
retinut patruzeci de ostatici, pe care i-au luat cu dnsii n taberele de refugiati, tinndu-i
sub paz ca prizonieri de rzboi". Acestia au fost eliberati numai dup ce o unitate a
armatei iordaniene a intrat n- lagr si 1-a luat sub control.
Aducnd n Iordania avioanele deturnate si artnd dispret fat de autorittile iordaniene,
teroristii au intrat n conflict direct cu armata iordanian, n zona Ammanului s-au
declansat lupte, n pofida mai multor anunturi de armistitiu de ambele prti, btliile au
continuat. Unele unitti ale armatei, ai cror comandanti erau n favoarea restrngerii
ferme a activittii teroriste, si-au
393
extins operatiunile si au atacat bazele teroriste de lng granita cu Siria, desi lucrul acesta
venea n contradictie cu ordinele statului-major iordanian. Ciocnirile au crescut n
intensitate si n curnd s-au rspndit n alte districte ale regatului. Teroristii au reclamat
c unitti de tancuri au bombardat bazele lor din Nord si din Valea Iordanului si c
numerosi dintre camarazii lor au fost ucisi. Liderii lor au cerut ca regele Hussein s-si
demit cabinetul, condus de primul-ministru Ziad el-Rifai, si s-i dea afar pe acei ofiteri
ai armatei cunoscuti ca fiind opotrivnici miscrii de eliberare a Palestinei.
n efortul de a-si salva coroana si regatul, Hussein si-a dizolvat guvernul civil si a numit
un Cabinet militar temporar, format din doisprezece generali, sub sefia generalului de
brigad Muhmad Daud, care fusese capturat n timpul Rzboiului de sase Zile si
petrecuse mai multe sptmni n Israel, ca prizonier de rzboi, dup care noi 1-am
eliberat, trimitndu-1 la Est de Iordan. La Amman si n mprejurimile sale, teroristii care
n-au fugit au fost ucisi sau arestati. Celelalte state arabe au trimis urgent rugminti regelui
Hussein s opreasc actiunile mpotriva teroristilor, dar el a rmas ferm pe pozitie. O
fort blindat sirian a srit n ajutorul teroristilor, trecnd n ziua de 18 septembrie
granita si punnd stpnire pe un fort al politiei, n ziua urmtoare, alte forte blindate
siriene, de data aceasta nsotite de unitti iraqiene, au intrat n Iordania si au nceput s
nainteze spre capitala trii, Amman. Hussein a cerut ajutorul Statelor Unite.
Washingtonul a rspuns pozitiv si numaidect a pus n alert Divizia a 82-a Aeropurtat,
trimitnd n acelasi timp un tios avertisment Siriei. De asemenea, o unitate blindat
israelian a fost deplasat la granita nordic, lng imediata apropiere a zonei btliei.
Miscarea nu a rmas neobservat de ctre sirieni, care nu se puteau ndoi de seriozitatea

ei.
Armata iordanian a atacat forta sirian de invazie, i-a cauzat pierderi grele si a obligat-o
s se retrag n Siria. seful statului-major egiptean a venit pe calea aerului n Iordania,
aducnd lui Hussein si lui Arafat un apel din partea conductorilor Egiptului, Libiei si
Sudanului, pentru ncetarea focului. Cnd lui Hussein i-a fost clar c st bine pe pozitie,
el a acceptat invitatia lui Nasser, a zburat la Cairo n ziua de 27 septembrie, s-a ntlnit cu
Yasser Arafat si a ajuns la un acord cu acesta, cel putin pe hrtie, n ziua urmtoare, 28
septembrie, Nasser a murit n urma unui atac cardiac.
Ciocnirile dintre teroristi si armata iordanian nu au ncetat. La nceputul lunii ianuarie
1971, unitti ale armatei au intrat n lagrele de refugiati palestinieni de lng Amman si
i-au alungat pe teroristi, n acelasi timp, alte unitti ale armatei au asigurat controlul
asupra bazelor din zona Jeras si es-Salt. n ziua de 6 aprilie, Hussein le-a dat un
ultimatum conductorilor teroristi, cerndu-le s-si predea armele. Dou zile mai trziu,
armata a nceput o cercetare minutioas, izolndu-i pe teroristii din zonele Jeras si Ajlun.
Avnd
394
suport de tancuri si de artilerie, trupele iordaniene au trecut la actiune si dup trei zile de
btlie nici urm de terorist n-a mai rmas n Iordania. Cei care nu au fost ucisi sau luati
captivi au fugit. Printre fugari s-a numrat un grup de circa o sut care a trecut n Israel,
predndu-se, cu tot cu armele lor.
Lupta dintre regele Hussein si organizatiile teroriste s-a terminat deocamdat, iar
activitatea terorist n interiorul Iordaniei si din teritoriul iordanian a ncetat. Teroristii au
reusit totusi s-1 asasineze pe noul prim-ministru iordanian, Wasfi Tel. Aceast crim s-a
petrecut ns nu la Amman, ci la Cairo, cu ajutor egiptean. Wasfi Tel fusese invitat s ia
parte la o ntlnire a Consiliului Arab al Aprrii, la Cairo, n ziua de 27 noiembrie 1971.
EI a fost ucis a doua zi, la intrarea n hotelul care l gzduia. Asasinii au fost prinsi, dar au
fost imediat eliberati.
O dat cu lichidarea organizatiilor teroriste din interiorul Iordaniei, viata de acolo a
nceput s revin la normal. Familiile care fugiser n lagrele de lng Amman s-au
ntors la casele lor din Valea Iordanului. Cu ajutorul guvernului, casele si satele lor au fost
restaurate, iar apeductul distrus, care aducea ap din rul larmuk, a fost reparat. Acesti
fermieri au putut din nou s planteze livezi de citrice si parcele de legume n aceast
regiune arid.
Rezultatul confruntrii dintre teroristi si autorittile iordaniene au nsemnat o tripl
binecuvntare pentru Israel. Fermierii din partea noastr a Vii Iordanului si din Valea
Bet se'an nu mai erau hrtuiti de foc de artilerie si de sabotaj si s-au putut ntoarce la viata
normal, copiii dormind n case si nu n adposturi. Relatiile dintre Iordania si Israel s-au
mbunttit, guvernul, armata si populatia Iordaniei fiind la fel de opuse organizatiilor
teroriste ca si israelienii. Aceast atmosfer avea s aib un impact cu btaie mai lung,
asigurnd o baz potrivit cooperrii dintre Iordania, Israel si arabii din teritoriile
administrate. Toate realizrile coexistentei pasnice de dup Rzboiul de sase Zile puteau
fi reduse la zero fr evenimentele acelui Septembrie Negru.
Activitatea de sabotaj ns a mai continuat n Israel, dar la o scar insignifiant. O dat ce
Iordania nu mai era accesibil organizatiilor teroriste, ele operau de la baze din lagrele
de refugiati din Liban, care au devenit cunoscute sub numele de Fatahland. Dar ele aveau
prea putin suport din partea arabilor din Israel si din teritoriile ocupate. Sistemul

recompensei si pedepsei a avut rezultatele sale. Oricine se abtinea s-i ajute pe teroristi se
putea bucura de o prosperitate si de o libertate pe care nu o cunoscuse niciodat n
trecut, fie sub regimul arab regele Abdulla si regele Hussein n Cisiordania, stpnirea
egiptean n Fsia Gaza , fie sub administratia Mandatului britanic. Pe cnd cei care
luau parte la operatiile de sabotaj erau fie ucisi n ciocnirile cu unittile armatei, fie
prinsi, judecati si condamnati la nchisoare.
395
Cei trei factori care au dus la suprimarea terorii n Israel au fost politica Guvernului
Militar n teritoriile administrate, operatiunile armatei israeliene si n special msurile
adoptate de aceasta (ridicarea de garduri de srm ghimpat si minarea zonelor de
frontier, urmrirea celor nfiltrati si un bun spionaj) si, n al treilea rnd, evenimentele
din Iordania. Acest de al treilea factor si-a atins punctul culminant, o dat cu Septembrie
Negru, n confruntarea dintre Hussein si teroristi, dar sursa sa a constat n politica
Israelului. Dac Israelul nu ar fi reactionat att de virulent fat de operatiunile de sabotaj
ntreprinse de pe teritoriul iordanian, guvernul Iordaniei ar fi ajuns la un modus vivendi
cu teroristii. Hussein s-a hotrt n cele din urm s lichideze terorismul deoarece
alternativa ar fi fost distrugerea vietii normale n Iordania. Ruinarea Vii Iordanului, a
localittii Karameh si a altor sate fusese doar nceputul. Bombardamentele de artilerie
asupra localittilor Irbid si Aqaba, raidul la Zafi, la Sud de Marea Moart si raidurile
asupra campamentelor armatei iordaniene au avut influenta lor, fcndu-1 pe Hussein s-i
frng pe teroristi. Iar atunci cnd liderii acestora s-au opus, problema cine detinea
realmente puterea n Iordania s-a pus n toat gravitatea ei: o detinea regele Hussein, ori
organizatiile teroriste?
Iordania era singura tar, din cele care luptaser mpotriva noastr n Rzboiul de sase
Zile, care n principiu nu respingea posibilitatea de a rezolva cu Israelul problemele
curente prin mijloace pasnice si prin ajungerea la un acord de pace. n ceea ce priveste
litigiile de zi cu zi, ntelegerea mutual prea posibil, ns nu n ceea ce priveste pacea
permanent, n aceast privint, prpastia dintre pozitiile iordanian si israelian
rmnea. Israelul nu respingea dorinta Iordaniei de a lua sub control Fsia Gaza, pe cnd
Iordania nu admitea nici un compromis n ceea ce priveste cererea ei de a i se returna
ntregul teritoriu pe care l stpnise nainte de Rzboiul de sase Zile. Era gata s fac
aranjamente speciale cu privire la Ierusalim, s-1 mentin ca oras deschis, fr restrictii
n privinta miscrii oamenilor ntr-o parte sau cealalt, dar trebuia s fie divizat, asa cum
fusese nainte de rzboi, adic partea estic s se ntoarc sub control iordanian. La fel n
privinta celorlalte granite. Iordania lua n considerare posibilitatea unor schimbri
minore" reciproce, dar nu mai mult.
n alte chestiuni privind natura relatiilor noastre, abordarea iordanian era liberal. La fel
era atitudinea fat de demilitarizarea Cisiordaniei, desi nu fat de schimbrile majore de
granit. Nu stiu ce pozitie ar fi adoptat n legtur cu blocul de kibuturi Etion, care fusese
ntemeiat nainte de Rzboiul de Independent, distrus de iordanieni n 1948, iar apoi
restabilit dup 1967. Ct priveste asezrile evreiesti ntemeiate n acea partea Vii
Iordanului aflat anterior sub controlul Iordaniei, Iordania cerea evacuarea lor.
396
Cel putin Israelul si Iordania stia fiecare pe ce pozitie se situeaz. Aceasta a dus la
evitarea multor nentelegeri ce ar fi putut s apar n anumite situatii de tensiune, asa cum
avea s fie Rzboiul de lom Kipur si care apruser n Rzboiul de sase Zile. Iordanienii

nu ne-au amenintat niciodat cu atacul n cazul n care revendicrile lor nu erau

satisfcute. Iar atunci cnd ei au trimis unitti n ajutorul Siriei, n Rzboiul de lom Kipur,
faptul acesta nu a constituit o surpriz pentru noi.
Omul aflat la crma Iordaniei este regele Hussein. ntocmai ca bunicul su Abdulla, el
poseda un considerabil farmec personal si un mare curaj: n mod vdit, el se poate
deplasa n mijlocul unei multimi agitate sau poate vizita o unitate a armatei fr a fi
nsotit de garda personal si fr a-i fi team c-si primejduieste viata. Spre deosebire de
Abdulla, pare a fi un om luminat, de lume. Cu toate acestea, n pofida educatiei sale si a
cunoasterii tendintelor dezvoltrii n plan international, el nu este destul de profund sau
destul de pragmatic. Fr ndoial c recunoaste limitele influentei sale n lumea arab.
Iar el trebuie s stie c anumite directii pe care ar dori s le urmeze i sunt barate din
cauza c sunt inacceptabile pentru publicul local si mai larg arab. Totusi, el si permite
luxul de a vedea realitatea n termeni fantezisti atunci cnd propune planuri de
solutionare a problemelor cu Israelul. El ignor faptul c timp de aproape douzeci de ani
Iordania a oprit accesul evreilor la Zidul Plngerii din Ierusalim, contrar stipulatiei
Acordului de Armistitiu din 1949; c n 1967 el s-a alturat rzboiului mpotriva noastr,
chiar dac Nasser nu i-a cerut-o, iar primul-ministru Eskol 1-a avertizat s n-o fac; dup
cum ignor faptul c dup acel rzboi el a permis teroristilor s utilizeze teritoriul
iordanian ca baz de operatii mpotriva Israelului si c unele dintre unittile armatei sale
au cooperat cu teroristii, n pofida tuturor acestor realitti, Hussein nc mai crede c
Israelul ar trebui s se ntoarc la granitele de dinainte de 1967 si s se bazeze pe
cuvntul Iordaniei c dac va face lucrul acesta, atunci va marca deschiderea unui nou
capitol: arabii vor respecta fr rezerve integritatea si drepturile Israelului. El a explicat n
mod public c nefericitele sale actiuni din trecut au fost greseli" care nu se vor mai
repeta. Lumea arab se va comporta fat de Israel cu blndete si decent doar dac
Israelul s-ar ntoarce la vechile frontiere. Regiunea ar fi binecuvntat cu pace si
prosperitate, dar utopia aceasta este negat de ncptnarea Israelului. Israelul nu
ntelege c o nou er ar putea ncepe n Orientul Mijlociu si c rateaz o oportunitate
istoric refuznd s se retrag n limitele frontierelor din 1948. Nu stim dac ministrii din
jurul su, oameni ca primul-ministru Ziad el-Rifai si altii, vd si ei lumea n culori att de
trandafirii. Poate c Hussein crede n mod sincer n ceea ce proclam. Conceptia sa
reflect o mixtur de educatie regal si de har propriu unui suflet umanist.
397
26
MINISTRUL APRRII LA LUCRU
Nu exista nici o ncpere aparte pentru ministru n cldirea Ministerului Aprrii,
deoarece predecesorul meu, Levi Eskol, detinea att functia de prim-ministru ct si
portofoliul Aprrii si lucrase n biroul primului-ministru, de la Tel Aviv. Mi-a fost dat
cabinetul lui Mose Kasti, director general n minister. Am gsit c este prea spatios si 1am mprtit n dou: o ncpere pentru mine, iar alta ca sal de conferint. Am schimbat si
cte ceva din decoratia interioar. Un tmplar a transformat n dulap pentru crti ceea ce
fusese un bar. Vizitatorii mei beau ceai. Ei mncau, de asemenea, fructe, care se gseau
ntotdeauna pe masa mea: portocale iarna, mere si struguri vara, iar pepeni verzi n
anumite ocazii. Am schimbat tablourile de pe pereti cu cele patru fotografii care reflect
istoria evreilor, fotografii gsite si n cabinetul meu de ministru al agriculturii: Tblita de
la Ghezer, Inscriptia de la siloa, Serabit el-Khadem si o fotografie a Ierusalimului.

Ghezerul era cetatea biblic zidit de Solomon (Regii I, 9:15) n secolul al X-lea .Chr. Ea
se afl exact la jumtatea drumului dintre Jaffa si Ierusalim. Ca urmare a unor spturi
arheologice efectuate n acest loc, a fost descoperit o tblit cu inscriptie n ebraic,
crezndu-se c este cea mai veche scriere ebraic cunoscut pn acum. Aceasta mparte
anul n patru anotimpuri agricole si arat ce activitti agricole s fie fcute n fiecare, cum
sunt semnatul, seceratul si culesul.
Inscriptia de la siloa, n proz ebraic clasic, apartine sfrsitului secolului al VUI-lea
.Chr. si epocii regelui Ezechia si a profetului Isaia. Ea fost scris pe peretele de la
suprafata tunelului prin care Ezechia a adus ap n cetatea lui David". Apa venea de la
izvorul Ghihon, din afara cettii si era strns n rezervorul sau bazinul de la Siloan, siloa
n ebraic (Regi II, 20:20 si Cronici II, 32:30). Tunelul era destinat s asigure ap
locuitorilor Ierusalimului n caz de asediu. Inscriptia d o expresie vie modului n care a
fost spat
398
apeductul: dou echipe de mineri au nceput de la capetele opuse, ntlnin-du-se la
mijlocul acestuia.
Serabit el-Khadem era locul din Sinaiul de Vest unde sclavii semiti erau pusi s lucreze n
carierele de turcoaz, n cea de a doua jumtate a mileniului al H-lea .Chr. Fotografia de
pe peretele cabinetului meu arta ruinele templului nchinat zeitei egiptene Hathor, cldit
pentru supraveghetorii egipteni.
Ct priveste fotografia aerian a Ierusalimului, Ierusalimul era Ierusalimul.
Desi munca la minister era departe de a fi rutinier, existau anumite activitti fixate:
ntlnirile Cabinetului n toate diminetile de smbt; ntlnirile cu Statul-Major General
n fiecare luni; o parte clin ziua de joi o petreceam n discutii n birourile Partidului
Muncii; vinerile m ntlneam cu seful statului-major, asistentul meu si cu alti membri
superiori ai personalului ministerului, n celelalte zile inspectam unittile armatei,
instalatiile de aprare si teritoriile administrate, unde stteam de vorb cu rezidentii arabi,
n afar de aceasta, luam parte la dezbaterile din Knesset si rspundeam la ntrebrile
membrilor acestuia referitoare la probleme de aprare, participnd, de asemenea, la
ntlniri cu primul-ministru, ori de cte ori era necesar.
Trebuia s fiu la birou n fiecare dimineat la ora 7,30 si plecam seara trziu. Orele erau
suprancrcate si niciodat nu mi-am luat vacant. M-am obisnuit s dorm sau cel putin
s moti n automobil sau n elicopter n frecventele mele cltorii, asa nct ntotdeauna
aveam o ptur si o pern cu mine. Fr aceste picoteli nu as fi fost nicidecum capabil s
rezist ore n sir sub tensiune, cci chiar si acas somnul mi era adesea ntrerupt de
telefon.
Usa dintre biroul meu si acela al secretarilor era de obicei deschis, iar seful statuluimajor, adjunctul meu Zvi Zur sau directorul general al ministerului puteau intra s
clarifice o chestiune curent ce necesita o decizie sau s capete o informatie urgent.
Aceste vizite erau ntotdeauna scurte. Bnuiesc c nu numai presiunea muncii, ci si ceva
din propria mea natur descuraja plvrgeala. Mrturisesc c sunt mai degrab
nerbdtor. Nu-mi place vorba lung. Nici chiar n orele mele de rgaz nu-mi place s m
asez la taifas cu prietenii. Cu ocazia vizitelor la unittile militare mi este greu s schimb
glume usoare cu soldatii. Ce mai e nou, camarade?" nu este genul de expresie care s-mi
vin n mod natural pe buze. Pot pune ntrebri si pot sustine un dialog detaliat cu un grup
de soldati sau chiar cu o santinel aflat la punctul de observatie, atunci cnd exist

subiecte de interes comun: Ce se ntmpl la inamic? Care sunt deficientele noastre? Cum
pot fi ele ndreptate? M intereseaz, de asemenea, viata personal a oamenilor. De unde
vin ei?
399
Cum triesc familiile lor? Se odihnesc sau muncesc cnd merg n permisie? si ajut
printii?
Am constatat c soldatii rspundeau n mod liber si c niciodat nu se temeau s critice
sau s se plng. Dar acestea erau mai mult n natura ntrebrii si rspunsului dect dialog
adevrat, n aceast privint, presupun c nu exist nici o deosebire fundamental ntre
convorbirea mea cu un anonim dintr-un avanpost de pe nltimile Golan si discutiile mele
cu naltii functionari ai Ministerului Aprrii.
Vizitele mele la unittile armatei erau lipsite de pomp si ceremonie. Nu am fost
niciodat ntmpinat de o gard de onoare. Cnd am emis ordinele de abolire a acestei
practici, mi s-a spus c puneam n pericol disciplina si c era de neconceput pentru o
armat s-1 primeasc pe ministru, pe seful statului-major, pe comandantii regionali si pe
comandantii aviatiei sau marinei fr o gard de onoare. Nu pun n discutie tinerea de
parade pentru altii. Nu m simt dispus s subminez principiile disciplinei sau formele de
rutin despre care se spune c modeleaz caracterul soldatului si capacitatea sa de lupt.
Niciodat nu am respins, dar nici nu m-au entuziasmat exercitiile de parad si strigtele
sergentilor majori. De aceea am spus c grzile de onoare trebuiau suprimate doar n ceea
ce priveste persoana mea. Cnd mergeam ntr-o tabr a armatei era ca s vizitez unitatea,
s m ntlnesc cu soldatii si s m consult cu ofiterii si nu s-i fortez pe oameni s-si
curete n mod frenetic armele si s stea smirn n fata demnitarului care i vizita. Iar
aceasta a devenit regul n cazul vizitelor mele.
Nu pot pretinde c sunt bine mbrcat sau c port haine ntotdeauna bine clcate, n
special cnd apar dup un pui de somn tras n automobil. Dar slbiciunile mele sunt un
obraz brbierit si bocancii lustruiti. Primul lucru pe care l fceam la birou, dup ce m
ntorceam dintr-o cltorie pe teren, era s fac un dus, s m brbieresc si s-mi lustruiesc
bocancii. M consideram expert n lustruit, dobndind deprinderea de la sergentul meu
britanic, atunci cnd am fost politist supranumerar la Nahalal, n urm cu patruzeci de
ani! El m-a nvtat s frec o pelicul de var stins pe bocnii mei nainte de a aplica
lustrul, asa nct s ndeprtez grsimea, si, ntr-adevr, aceasta producea o strlucire
diamantin, fata mea reflectndu-se ca ntr-o oglind n bombeuri. Poate c m bucuram
de aceast distractie din cauz c, n mod subconstient, m ntoceam n lumea tineretii
mele. Motivul real, cred, era acela c mi procura cteva minute pentru mine nsumi,
minute de care aveam atta nevoie si care mi lipseau mult.
Personalul meu de la Ministerul Aprrii era ocupat n trei ramuri de activitate: serviciile
militare, echipamentul de aprare si administrarea teritoriilor
400
ocupate. Acestea, desigur, nu erau egale ca important sau proportie, dar nici nu exista
ntre ele o diviziune absolut. Armata o conducea seful Statului-Major General. Exista
obiceiul ca sefii de stat-major s fie numiti de guvern, la recomandarea ministrului
aprrii, dar aceast practic fusese stabilit atunci cnd ministrul aprrii era si primministru. Cnd am devenit eu ministru al aprrii, mi-a fost clar c nu puteam propune ca
sef al statului-major un ofiter care s nu fie acceptat de primul-ministru sau de
majoritatea celorlalti ministri, cci, dac ei aveau obiectii mpotriva alegerii fcute de

mine, n-ar fi existat posibilitatea ca el s fie aprobat. De aceea m-am comportat n

consecint atunci cnd Haim Bar-Lev si-a mplinit termenul ca sef de stat-major si a
trebuit s numim un succesor: am acceptat decizia primului-ministru, chiar dac eu am
recomandat un alt candidat.
n domeniul aprovizionrilor cu arme si cu instalatii de aprare, m-am limitat la
negocierile politice si la determinarea politicii. Deciziile fundamentale le luam eu, dar 1am delegat pe adjunctul meu, Zur, s le aduc la ndeplinire. I-am dat pentru aceasta
autoritatea si responsabilitatea necesar exceptnd, desigur, responsabilitatea
parlamentar si nu am avut motive s regret lucrul acesta. Zvi Zur, succesivii directori
generali si sefii industriei militare si-au ndeplinit bine si cu pricepere functiile.
n cei sase ani dintre 1967 si 1973 noi am decis dezvoltarea principalelor sisteme de arme
ale armatei si majoritatea acestor decizii a fost implementat ntr-un timp relativ scurt.
Embargoul de facto impus Israelului n ceea ce priveste armamentele de ctre acele tri
occidentale care produc avioane, sisteme de arme si echipamente de care aveam nevoie
ne-a fcut s ntelegem c trebuia s producem armamentele pe care altfel nu le puteam
procura. Fireste, o tar mic de felul Israelului nu se poate implica n producerea de arme
att de complicate si avansate ca aparatele de zbor si instrumentele lor sofisticate. Dar nu
ne puteam permite s n-o facem. Au fost momente n care efortul de a ntemeia baza
industrial necesar pentru productia de sisteme de arme vitale pentru noi prea la fel de
lipsit de sperant si de frustant ca un ctrat pe un stlp uns cu grsime. Cu toate acestea,
cele mai multe dintre aceste sisteme au fost prin 1973 asimilate de serviciile de aprare,
iar unele au fost chiar exportate. Productia local de armamente includea avioanele de
atac Kfir, artileria mobil medie si tunurile cu btaie lung, rachetele aeraer safrir,
rachetele aersol, rachetele marine Resef, rachetele maremare Gabriel, precum si cele
mai multe tipuri de munitie si de sisteme de control. Nu cred c Israelul poate atinge
independenta total n materie de armament, dar si poate reduce dependenta fat de
furnizorii din strintate, iar baza pentru acest program a fost pus de productia acestor
sisteme de arme.
401
Pentru a asigura armamentele, ntretinerea armatei, fotificatiile si transferul de baze
militare n noile teritorii, nu putea fi evitat o formidabil crestere a bugetului aprrii.
Acesta a crescut repede, iar n 1973 a fost aproape dublul a ceea ce fusese n 1967. Cu
toate acestea, procentajul bugetului aprrii n bugetul de stat nu a crescut: el a constituit
32,8% n 1967 si 31,9% n 1973.
Bugetul aprrii n cei sase ani s-a schimbat nu numai ca anvergur, ci si n prtile sale
componente, n mod deliberat am sporit alocatiile la aviatie si fortele blindate, pe seama
infanteriei, n bugetul pe anii 1973/1974 asa cum fusese aprobat nainte de Rzboiul
de lom Kipur , mai bine de 50% erau alocate Fortei Aeriene, iar 30% Corpului Blindat.
O mare parte a bugetului si un efort apreciabil au fost investite n fortificatii, n
construirea de drumuri, n instalarea de conducte de ap si n reteaua de comunicatii n
Sinai, nltimile Golan si de-a lungul frontului iordanian. Desi linia Bar-Lev nu a rspuns
asteptrilor n Rzboiul de lom Kipur, cum nu a rspuns nici a doua linie, faptul s-a
datorat, dup prerea mea, mai mult modului n care au fost utilizate fortele dect
conceptului initial. Liniile de fortificatii din aceste regiuni trebuie privite ca elemente
dintr-o infrastructur care serveste fortele noastre terestre, majoritatea acestora
tancurile si artileria fiind mobile. Ele au nevoie de artere logistice, clar nu pot fi

nlntuite de liniile fortificate si de avanposturile naintate. Aceste linii si avanposturi

trebuie mentinute att timp ct merit lucrul acesta, fiind abandonate la vreme atunci
cnd evolutia lucrurilor autorizeaz aceasta. Pot exista diferite abordri ale acestei
probleme, dar nu avem nici o ndoial c ceea ce a asigurat forta Israelului o fort care
a resistat unor forte atacatoare de trei ori mai mari n Rzboiul de lom Kipur a fost
sistemul nostru general de fortificatii, avansul bazelor noastre permanente pe fronturi si
masiva aditiune de putere Ia fortele noastre blindate si aeriene.
Nu toate ndatoririle mele ca ministru au fost direct legate de Ministerul Aprrii. Ca
membru al Cabinetului si ca membru al Partidului Muncii, am fost, de asemenea,
implicat, ocazional, n activitti politice. La vreo sase luni dup Rzboiul de sase Zile, n
ziua de 12 decembrie 1967, conventia Rafi a decis cu 60% din voturi s se uneasc cu
Mapai si cu partidul Ahdut Avodah, formnd astfel Partidul Muncii. Ben Burion s-a opus
fuziunii. Credinta mea era c fie si dac Rafi si-ar fi continuat existenta independent,
Ben-Gurion ar fi ncetat s mai fie activ n plan politic. Disolutia partidului a marcat
sfrsitul drumului su politic, n cadrul discutiei care a precedat acest vot, el nu si-a
ascuns nemultumirea fat de membrii Rafi care s-au desprins de dnsul ca s se alture la
ceea ce el considera regimul corupt" al Mapai. Decizia conventiei i-a pecetluit izolarea.
402
Cteva sptmni mai trziu, n ziua de 21 ianuarie 1968, fuziunea parti-lelor a fost
stabilit oficial. Din cei zece membri Rafi, din Knesset, nou au trecut la partidul unificat.
Cel de-al zecelea, David Ben-Gurion, a refuzat s se alture. Brbatul care a fost
eminentul prim-ministru al Israelului, care a condus puternicul partid Mapai si care 1-a
prsit, era acum, ca membru al Knessetului, seful unui partid cu un singur membru.
n cazul unui mare artist sau al unui mare compozitor, este posibil s faci distinctie ntre
om si opera sa. Acest lucru nu este ns posibil n cazul lui Ben-Gurion. El a condus ca
om si a influentat prin forta personalittii sale si nu mai putin a doctrinei sale. Poate c n
sfera principiilor religioase si etice poate s aib influent doar cuvntul scris.
Declaratiile majore ale lui Ben-Gurion, ns, nu erau principii abstracte, ci decizii privind
msuri concrete de luat ntr-un timp cu specificul su si n contextul unor conditii
prevalent specifice. Ele erau decizii care nu numai c se impuneau oamenilor si, ci erau
conditionate de acceptarea lor de ctre oameni ca expresie a propriei lor vointe. Puterea
lui Ben-Gurion sttea n faptul c oamenii si le acceptau si l urmau. Ei aveau ncredere
n el. Sursa influentei sale si a puterii sale de persuasiune era nu numai ntelepciunea
cuvintelor sale, ci si profunda si ptimasa credint care mbiba ntreaga lui fiint si care
era capabil s se transmit celorlalti n mod irezistibil.
mi amintesc un discurs n care, cu mai multi ani n urm, el numea pe cei sase evrei
eminenti care, dup prerea sa, au contribuit cel mai mult la realizarea idealului sionist:
renasterea poporului evreu n patria sa istoric. Oricine se astepta ca el s nceap cu
Theodor Herzl, Haim Weizmann si ceilalti bine cunoscuti lideri ai Sionismului modern, n
loc de acestia, el a enumerat trei evrei francezi si trei din tara lui Israel. Francezii erau
Adolphe Cremieux, jurist si om de stat, care a abolit sclavia n coloniile franceze, i-a
eliberat pe evreii algerieni si s-a dus n Orientul Mijlociu pe vremea cunoscutei Afaceri
Damasc" spre a-i salva pe prizonierii evrei din Damasc de la spnzurtoare si
comunitatea de acolo de violenta multimii, ca urmare a defimrii sngeroase antisemite
din anul 1840; Charles Netter, care n 1870 a fondat si condus cea dinti scoal agricol
din Palestina, la Mikveh Israel; si baronul Edmond de Rothschild, care a investit

prodigioase eforturi si mijloace spre a ntemeia si dezvolta asezri agricole evreiesti n

Palestina la sfrsitul secolului al XlX-lea si nceputul secolului XX. Ceilalti trei erau
evrei palestinieni, losua Stampfer si David Meir Gutman, nscuti n Ungaria, si Joel
Moses Solomon, nscut n Ierusalim, care n anul 1878 au fondat Petach Tikva, prima
ferm agricol evreiasc din tar din timpurile recente. Ei erau evrei credinciosi din
lerusa403
lim, hotrti s se mntuie, dar si muncindu-i pmntul asa cum au fcut naintasii lor
biblici.
Acesti sase evrei 1-au impresionat pe Ben-Gurion pentru c, asa cum obisnuia el s zic,
ei nu le-au spus celorlalti evrei ce trebuiau s fac acestia, ci au fcut-o ei nsisi, iar prin
aceasta au fcut mai mult dect oricare alt evreu pentru a pregti conditiile rentoarcerii
natiunii evreiesti n patria sa, la munca pmntului si pentru reintemeierea statului
evreiesc.
Nu trebuie mult imaginatie ca s recunoastem criteriile stabilite de Ben-Gurion nsusi n
determinarea modului su de viat n fiecare stadiu al acesteia si de ce el se considera
fr s-o spun explicit ca apartinnd acelui prim grup de nfptuitori ai Sionismului."
Ca si cei sase eroi din discursul su, el a nteles viziunea sionist n toate implicatiile sale
si a artat c ea putea fi transpus n realitate numai prin truda fizic a fiecrui individ
evreu angajat n nfptuirea ei. Iat ce spunea el n tineretea sa. Mai trziu, cnd s-a aflat
n centrul conducerii nationale, chemarea sa a fost s aprecieze schimbrile violente
intervenite n lume si s decid cursul adecvat al actiunii, n conditiile prbusirii
Imperiului Otoman, instituirii regimului Mandatului Britanic, aparitiei nazismului,
rzboiului mondial declansat n 1939, ncetrii Mandatului, proclamrii statalittii,
Rzboiului de Independent si n ale tuturor dificulttilor care au urmat. Nici Herzl si nici
Weizmann nu 1-au putut egala pe Ben-Gurion n combinarea viziunii cu realizarea
acesteia.
Cei care nu 1-au cunoscut pe Ben-Gurion pot gsi c este greu de nteles de ce el insista
mereu s detin portofoliul Aprrii. El stia prea bine c n calitate de prim-ministru
putea s aib ultimul cuvnt si decizia final n toate problemele de principiu, iar el
niciodat nu s-a amestecat n vreun alt mod. De ce, atunci, n toti anii n care el a fost la
guvernare, a tinut s fie propriul su ministru al aprrii? Cred c din dou motive. Unul
era un motiv obiectiv. El era ntotdeauna constient de seriosul pericol potential care
pndea Statul Israel. El obisnuia s spun c doar un idiot sau un geniu dintre oamenii
de stat strini ar fi putut sprijini Israelul", cci nu era de asteptat ca vreo persoan
normal s nteleag cum va putea Israelul s biruie ostilitatea arab. Chiar si ceea ce el
le spunea propriilor si colegi arunca o lumin crud asupra complexittii speciale a
situatiei Israelului: Oricine asteapt justitie imediat din partea lumii nu poate fi sionist";
si: Israelul poate cstiga o sut de btlii si totusi problema sa s nu fie rezolvat; dar
dac arabii sunt victoriosi doar o dat, aceasta va nsemna sfrsitul nostru". Dificulttile
inevitabile si paradoxurile Sionismului, precum si preocuparea si nelinistile cu privire la
ceea ce se putea ntmpla Israelului 1-au fcut s considere securitatea si aprarea
404
drept domenii de important suprem, iar portofoliul Aprrii drept acela care impune
cele mai mari responsabilitti.
Dar exista si un motiv subiectiv. Ben-Gurion nu era una dintre acele personalitti publice

care gsesc satisfactie n vorbe. Cea mai strlucit cuvntare nu era privit de el drept o
realizare. Numai Dumnezeu obisnuia el s spun a putut crea prin pronuntarea
unor cuvinte. El a spus S fie lumin si a fost lumin. Asta n-o pot face muritorii". Un
stat si o natiune se puteau ridica doar prin fapte, nu prin cuvntri.
Cu toate acestea, Ben-Gurion nu a fost un om care a trudit cu minile sale. Nu am fost cu
el n Sejera, la nceputul secolului, cnd el a lucrat pmntul si nici n Rison tion, cnd a
lucrat la pivnitele de vinuri41. Dar nu am nici o ndoial c nc din acea vreme
principalul su interes se manifesta n domeniul politicii. Prima sa preocupare era
Sionismul, problemele evreiesti si mondiale, fcnd n acest sens cercetri si trasnd
calea corect de urmat n fiecare stadiu critic, n asa fel nct rentoarcerea la Sion" s
avanseze, s aib loc renasterea Israelului, rentemeierea acestuia. Ben-Gurion avea o
repulsie nnscut n a se ocupa doar de chestiuni generale, cum ar fi prezidarea unui
comitet, chiar dac a fcut-o ca prim-ministru. El a cutat un mod de viat n care
deciziile ale sale s fie convertite n fapte. Dorea o ocupatie n care s existe o
creatie tangibil, producerea a ceva din nimic, furirea unor idei si ncorporarea lor n
decizii care s le dea muschi si tendoane si s le transforme n realitate concret.
Realitatea era pentru el imigratia de mas, case pentru cei fr cas, cucerirea desertului
si crearea de noi orase si sate, de noi plantatii, de forte armate cu arme moderne, spre a
proteja granitele, spre a face rzboi dac eram atacati, iar n rzboi s obtinem victoria.
Acum l vedeam pe Ben-Gurion doar ocazional. L-am zrit ntr-o dimineat lund micul
dejun la o mas n restaurantul Hotelului Regele David. Avea n fata ochilor un ziar, dar
nu-1 citea, ci era adncit n gnduri. Acesta era Ben-Gurion cel cu figura sculptural, cu
brbie ascutit si ochi ptrunztori. Dar acum era un Ben-Gurion despiritualizat, obosit si
singuratic. Era o imagine a nfrngerii? Prea lipsit de bucuria vietii, de vioiciune. Era n
expresia sa o nuant de mhnire, nu mai mult dect att.
M-am dus la el si m-am asezat. De ndat a redevenit el nsusi, la fel de cald si de
prietenos cum a fost ntotdeauna cu mine. I-am spus cum stteau lucrurile n domeniul
aprrii. M-a ascultat, a pus ntrebri, iar apoi, oarecum din senin, a spus c principala
noastr preocupare trebuie s fie imigratia. Trebuia s facem tot posibilul s-o intensificm
si s atragem imigranti n special din trile occidentale. Tria poporului evreu, a spus el,
const n calitate, nu n cantitate si doar dac ne vom spori calitatea vom fi capabili s
405

mipi
rezistm numerosilor nostri dusmani. Ben-Gurion nu se abtuse deci de la subiectul
nostru, el nc vorbea despre problemele noastre de aprare, dar nu n limbajul tehnic al
tancurilor si avioanelor. El utiliza limbajul viziunii cu btaie lung, limbajul lui BenGurion.
n ziua de 26 februarie 1969, primul-ministru Levi Eskol a decedat42. Partidul Muncii a
propus-o pe Golda Meir ca premier, iar numirea ei a fost aprobat de Knesset. La cererea
ei, eu am continuat s detin portofoliul Aprrii. La nceput n-am prea nteles cum aveam
s lucrm mpreun. Este adevrat c avusesem o experient util n trecut, cnd ea
fusese ministru de externe, iar eu ministru al agriculturii. Ministerele noastre fuseser
mpreun implicate n programul de ajutor tehnic al Israelului pentru trile subdezvoltate
din Africa si Asia. Cnd partidul a votat pentru candidatura Goldei Meir ca succesoare a
lui Eskol, eu m-am abtinut. Nu o consideram acea personalitate care s poat deschide

noi perspective n conducerea statului si a partidului. Totusi nu exista nici un alt candidat
care s aib sansa de a fi numit. De aici abtinerea mea.
n scurt timp, ns, ndoielile mele s-ati risipit. Masa dintre noi nu era ntesat de epavele
controversei din trecut. Nu pentru c am fi uitat trecutul, ci pentru c amndoi eram
preocupati de prezent si ne gndeam la viitor, n stilul ei de munc ea era sincer si
direct si nu recurgea la eschivare. Discutiile noastre sfrseau ntotdeauna printr-o decizie
sau ntelegere clar si nu prin formule vagi si amnri. Mai presus de toate, ea nu era
nconjurat de ziaristi de-ai casei sau de personal ajuttor care s fac s se scurg n
pres informatii de interes special. Ea avea prietenii ei apropiati, iar eu nu m numram
printre ei. Dar n ceea ce priveste problemele din sfera mea de activitate, aprarea, nu
existau ntre noi bariere.
406
27
RZBOIUL DE UZUR
La o jumtate de an dup terminarea Rzboiului de sase Zile a devenit clar faptul c
pacea era mai departe dect oricnd. Presedintele Statelor Unite i-a notificat presedintelui
Nasser al Egiptului c Israelul era gata s se retrag n cadrul frontierelor internationale
stabilite n tratatul de pace cu Egiptul si Siria. Dar presedintele egiptean nu si-a schimbat
opozitia ndrtnic fat de existenta Israelului. Concluzia tras de el din nfrngerea sa
militar a fost c acum trebuia s refac armata egiptean si s-i uneasc pe arabi pentru o
lupt politic mpotriva Israelului.
n ziua de 29 august 1967, la Kartum a avut loc o conferint la vrf, la care au luat parte
conductorii a unsprezece state arabe: Egipt, Iraq, Iordania, Liban, Arabia Saudit,
Kuwait, Libia, Sudan, Tunisia, Maroc si Algeria. Siria nu a fost reprezentat, ns a fost
prezent Yasser Arafat, clin partea Organizatiei de Eliberare a Palestinei (OEP). Inspirat
de presedintele Egiptului, conferinta a adoptat principiile fundamentale dup care
trebuiau n mod obligatoriu s se conduc statele arabe". Acestea erau celebrele patru de
Nu: s nu se fac pace cu Israelul, s nu fie recunoscut Israelul, s nu se negocieze cu
Israelul, s nu se admit nici o concesie privind problema drepturilor nationale
palestiniene. Statele productoare de petrol 1-au asigurat, de asemenea, pe Nasser c vor
continua s-i asigure ajutor financiar, asa nct Egiptul s-si recupereze venitul pierdut
prin nchiderea Canalului Suez. Arabia Saudit a promis 120 de milioane de dolari anual,
Kuwaitul 132 de milioane de dolari, iar Libia 72 de milioane de dolari. Ajutorul militar
crestea si el. Uniunea Sovietic a pompat echipament si consilieri n Egipt si Siria ntr-un
efort masiv de a le reface armatele, n iunie 1967 a sosit n Egipt o delegatie militar
sovietic de nivel nalt. Delegatia era constituit din nouzeci si unu de ofiteri superiori si
era condus de seful statului-major rus, maresalul Zaharov. Ofiterii rusi au vizitat fiecare
unitate militar si au efectuat o investigatie amnuntit cu privire la ceea ce s-a ntmplat
n rzboi. La sfrsitul celor dou
407
luni de activitate n Egipt, Zaharov i-a spus lui Nasser c dac fiecare din tancurile
sovietice pe care egiptenii le-au desfsurat n Sinai ar fi tras doar cte zece obuze, arabii
ar fi cstigat rzboiul. Rusii, a adugat el, trebuia s le arate egiptenilor cum s lupte".
La o lun dup terminarea rzboiului, rusii au nceput s livreze Egiptului arme att pe
calea aerian, ct si pe cea maritim, n optsprezece luni, Uniunea Sovietic nu numai c
a restabilit puterea armat a Egiptului la ceea ce fusese aceasta n ajunul Rzboiului de

sase Zile, ci a sporit-o n ceea ce priveste blindatele si aviatia.

Uniunea Sovietic a procedat n acelasi fel cu Siria, n august 1967, ministrul sovietic al
aprrii 1-a invitat pe ministrul sirian al aprrii, generalul Hafez Assad, la Moscova.
Rusii I-au ntrebat pe Assad dac sirienii preferau s se ocupe de luptele interne sau dac
doreau s se pregteasc pentru o nou actiune contra Israelului. I s-a spus c Uniunea
Sovietic nu putea livra armele si echipamentul cerut dac unittile siriene nu erau puse
sub supravegherea unor experti rusi. Assad a rspuns c Siria trebuia s fac ceea ce
cereau binefctorii, asa nct mii de experti si de consilieri s-au revrsat n Siria ca s
instruiasc si s-i directioneze armata, pe cnd altii deja fceau lucrul acesta n Egipt.
n ziua de 21 octombrie 1967, la patru luni dup Rzboiul de sase Zile, a avut loc primul
incident grav. Din senin, un vas egiptean purttor de rachete de tip sovietic Komar" a
scufundat vasul israelian Eilat", la vreo treisprezece mile de Port Said, n afara apelor
teritoriale ale Egiptului. Fuseser trase dou rachete. Prima a stopat motorul vasului, iar a
doua 1-a lovit si 1-a scufundat. Pierderile noastre au fost de patruzeci si sapte de morti si
dispruti. Noi am reactionat prin bombardament de artilerie asupra rafinriilor de petrol
din apropierea orasului Suez si prin incendierea tancurilor de depozitare a petrolului din
imediata vecintate a acestora. Egiptenii au rentors focul, asa nct a fost un schimb de
bombardamente de artilerie de-a lungul ntregului front. Locuitorii oraselor din zona
Canalului, Suez, Ismailia si Kantara au nceput s-si prseasc locuintele n timpul
rzboiului. Plecarea lor s-a transformat acum ntr-o fug nprasnic.
M-am dus cu avionul la Suez. Rafinriile nc mai ardeau si le-am privit de pe cheiul din
partea noastr a liniei, n timp ce eram acolo, am primit vestea c egiptenii au renceput
bombardamentul ntr-un anumit sector. seful Comandamentului din Sud era cu mine si iam spus s pstreze actiunea localizat.
n urma acestor episoade, calmul relativ de-a lungul frontului a durat mai bine de un an.
n timpul acestei perioade egiptenii, sub ndrumarea expertilor
408
T
l
sovietici, si-au reorganizat fortele si au construit pozitii fortificate pe malul vestic al
Canalului, n aprilie 1968, Nasser si-a informat poporul c tara a atins stadiul
consolidrii". Cinci luni mai trziu, ministrul egiptean al aprrii anunta c acest stadiu a
fost ncheiat si c armata egiptean trecea acum la o descurajare activ" [a inamicului].
Acest nou stadiu lua forma unor raiduri si a unor focuri de artilerie si de arme mici asupra
fortelor israeliene, cauznd pierderi de vieti omenesti si distrugeri materiale. Dar
egiptenii se retineau mereu de la lansarea unui atac pe scar mare care s-i fac s
recstige teritoriul cucerit de noi.
Apogeul a fost atins la nceputul lunii septembrie, cnd Egiptul a deschis focul n sectorul
nordic al Canalului, ucignd 10 dintre oamenii nostri si rnind 18. Dou sptmni mai
trziu, artileria egiptean a bombardat timp de nou ore toate pozitiile noastre din lungul
Canalului, iar pierderile noastre au fost grele: 15 morti si 34 de rniti. La adpostul
ntunericului, egiptenii au trimis, de asemenea, comandouri care au ncercat s strpung
una dintre fortretele noastre. Ei au dat peste o patrul israelian si lupta a durat pn
aproape n zorii zilei, cnd comandourile s-au retras.
A doua zi m-am dus pe calea aerului n inspectie la fortreata Cobra", asupra creia
fuseser lansate cele mai multe obuze inamice. Locul arta ca n urma unui taifun. Un

obuz de 160 mm cu explozie ntrziat ptrunsese prin acoperisul de beton al buncrului

central si explodase nuntrul acestuia, rnindu-i pe toti cei zece soldati de acolo. Cele
mai multe dintre instalatiile de deasupra solului fuseser avariate, dar nu s-au nregistrat
pierderi n oameni.
Confruntarea dintre patrula noastr si comandoul egiptean format din cincisprezece
oameni avusese loc Ia o mil si jumtate Sud de aceast fortreat. Cnd am ajuns la
autoblindatul ars lovit n cursul angajamentului, am srit din automobilul meu de
comand si am continuat drumul pe jos, pe urmele lsate de egipteni. Trebuia s fim
atenti s clcm pe urmele de pasi proaspete lsate n nisip de egiptenii care s-au retras,
deoarece ei minaser terenul, n spatele unui muncel de nisip abrupt, acoperit de tufris,
am identificat un corp negru. Apropiindu-m, am vzut c era un soldat egiptean, desigur
mort din cauza rnilor cptate n timpul noptii. Camarazii si i luaser Kalasnikovul,
dar i lsaser centura cu pungile de cartuse si cu cutitul de comando de provenient
german. M-am deplasat la marginea Canalului, trndu-m pe burt si am privit n
partea egiptean. N-am vzut nici o miscare si nimeni n-a deschis focul asupra noastr.
La ctiva yarzi de marginea apei am descoperit alte dou cartusiere de Kalasnikov, mine
si obuze de bazuca. Pe drumul de ntoarcere am trecut pe lng dou din tancurile noastre
care se ciocniser n cursul bombardamentului de artilerie nocturn. Primul
409
tanc se oprise, iar cel din spate se izbise n el si l rsturnase. Pete de snge si bucti de
vesminte arse erau dovada nemiloas a fatalului accident.
Din fortreata noastr de lng Canal, am putut vedea orasul Suez prin binoclul de cmp
ca si cum 1-as fi privit n palm. Primul rnd de case era n ruin, dar ndrtul acestora
zream din cnd n cnd siluete care se aruncau dintr-un punct n altul. Dincolo de oras,
un fum negru se ridica de la tancurile de petrol care ardeau, iar ancorate n port erau
vasele care fuseser atinse. Mi-am ndreptat binoclul spre intrarea principal n port,
dinspre Golful Suez. Ultima dat cnd fusesem aici observasem doi uriasi lei din piatr,
care mpodobeau cheiul principal al Canalului. Am constatat acum c unul dintre ei
fusese mturat. Desi ei erau de un rosu nchis, struiam s cred c erau exemple de art
modern, fiind fcuti din ciment, si nu statui vechi egiptene, din gresie nubian.
Se impunea de urgent ntrirea liniei noastre de buncre. Trebuia, de asemenea, s
gsesc alte 5 milioane de dolari ca s mbunttesc drumurile, n special acela din
Trectoarea Mitla. Mi s-a vorbit de planul de a instala un gard de srm ghimpat minat
de-a lungul Canalului, similar barierei pe care o instalasem n sectorul iordanian. Nu am
fcut nici un comentariu, desi reflectam c, fie si cu cele mai sofisticate procedee, ar fi
fost imposibil pentru noi s nchidem ermetic frontierele noastre cu statele vecine. Ar fi
fost mai important s imaginm o politic de asa natur nct s-i conving pe vecinii
nostri c un acord de pace sau cel putin de ncetare a focului cu noi era n avantajul lor,
cci rzboiul i-ar fi costat foarte mult.
n aceast situatie noi am decis o serie de contralovituri. Forta noastr aerian a aruncat n
aer mai multe poduri de pe Nil, iar parasutistii nostri au fost lansati adnc n interiorul
Egiptului si au distrus marea central electric de la Naj Hamadi. Raidurile noastre i-au
uluit pe egipteni si pe consilierii lor sovietici. Ei au nteles c spatele frontului egiptean
era neprotejat. La Cairo au fost tinute consultri urgente si s-a decis s se instituie unitti
civile si militare care s pzeasc tintele probabile din Valea Nilului.

n urmtoarele patru luni, n timp ce frontiera cu Egiptul a rmas linistit, armata

israelian a reorganizat si fortificat frontul de la Canal. Noul sef al sta-tului-major era
acum generalul locotenent Haim Bar-Lev, care fusese numit n ziua de 3 decembrie 1967.
Eu l recomandasem ca succesor al generalului locotenent Itac Rabin, care devenise
ambasador al Israelului la Washington, explicnd c att candidatura lui Bar-Lev ct si
data schimbrii fuseser fixate de defunctul Levi Eskol. Guvernul a aprobat numirea n
unanimitate. Au avut loc multe discutii n Statul-Major General dac s ne deplasm
fortele din raza de actiune a artileriei egiptene si s folosim patrule mobile acoperite de
410
forte blindate spre a controla linia Canalului, sau dac s construim o serie de fortrete
sau de miniforturi care s domine acea linie, n spatele creia s avem bune drumuri de
comunicatie cu ariergarda. Zona dintre fiecare fortreat trebuia acoperit de mici echipe
mobile de tancuri, n timp ce la o oarecare distant aveau s se afle fortele blindate
principale, gata de interventie rapid si de ntrire a oricrui punct din lungul Canalului n
caz de nevoie. Asupra acestei de a doua variante a struit Bar-Lev, iar ea a fost n final
adoptat de Statul-Major General.
Miniforturile au fost construite de-a lungul liniei Canalului. Straturi rroase de piatr
acopereau buncrele. Fiecare fort avea o curte destul de mare, nconjurat de ziduri din
piatr, n care ncpeau cteva tancuri. Inginerii armatei au pavat, de asemenea, un drum
de-a lungul liniei fortretelor si au ridicat o ramp de nisip ntre drum si Canal, asa nct
egiptenii s nu poat vedea miscarea soldatilor nostri n interiorul forturilor, n mod
normal, fiecare fortreat era detinut de cincisprezece oameni, cu accese n cuiburile de
recunoastere si la amplasamentele din afara fortului. Functia lor principal era aceea de a
fi ochii si urechile sectorului, n caz de necesitate era de asteptat ca ei s cheme tancurile
si artileria stationate nu departe n spatele lor, precum si suport aerian.
Chiar nainte de a ne termina fortificatiile, egiptenii au reluat rzboiul de uzur", n timp
ce noi continuam s lucrm, la adpostul ntunericului, la finisarea forturilor, lupta a
cunoscut o escalad, lovitura si contralovitura urmnd una dup alta. ntr-o perioad de
patru luni, care a luat sfrsit la 13 iulie 1969, noi am suferit pierderi cifrate la 23 de morti
si 120 de rniti, n acea zi, am cerut si am primit aprobarea din partea Comitetului
Ministerial al Aprrii de a ordona Fortei noastre aeriene s atace forturile egiptene,
amplasamentele de artilerie si bateriile de rachete SAM-2 din sectorul nordic al
Canalului. Patru zile mai trziu aviatia noastr a intrat n actiune, bombardnd si
distrugnd tinte militare din Kantara si Port Said, la captul nordic al Canalului, timp de 5
ore. Am dobort cinci avioane inamice si am pierdut dou. La sfrsitul lunii iulie, n urma
a dou confruntri aeriene n care au fost doborte 12 avioane egiptene, comandantul
Fortei Aeriene egiptene a fost demis.
La scurt timp dup aceea, Nasser a trebuit, de asemenea, s-i dea afar pe seful statuluimajor si pe comandantul marinei, ca urmare a unui raid al fortelor israeliene peste Golful
Suez, n care au fost distruse posturi de observatie si de paz, tabere ale armatei, instalatii
radar si o multime de vehicule militare. Au fost ucisi peste o sut de soldati egipteni.
Presedintele Egiptului a aflat de actiunea noastr doar dup ce misiunea fusese
ndeplinit, iar fortele noastre se ntorseser acas. El i-a telefonat propriului su sef de
stat-major
411
r

i
care nu stia nimic despre aceasta, dar care mai trziu 1-a calmat pe Nasser, spunndu-i c
fcuse investigatii si aflase c armata egiptean respinsese, cu mari pierderi, ceea ce el
descria drept o mic ncercare israelian de debarcare. Nasser n-a aflat nici despre cele
dou torpiloare egiptene scufundate de noi n noaptea precedent. In cele din urm, cnd
ntreaga anvergur si consecintele actiunilor i-au devenit cunoscute, Nasser a fost socat
att de succesul raidului, ct si de faptul c comandantii si n-au stiut ce s-a ntmplat
sau, dac au stiut, i-au ascuns informatia.
Spre a-i supune pe egipteni presiunii si a-i obliga s respecte ncetarea focului, am propus
Comitetului Ministerial al Aprrii s efectum atacuri asupra bazelor militare situate
adnc n interiorul Egiptului, n total, circa douzeci de tinte au fost bombardate pe
parcursul lunilor ianuarie, februarie si martie 1970, provocnd prbusirea moralului
egiptean. Nasser se vedea pus n fata unei dileme. El ntelegea c armata sa era lipsit de
puterea de a mpiedica operatiunile noastre, dar n acelasi timp nu era pregtit s declare
o ncetare a focului si s nceap negocieri de pace cu noi. La sfrsitul lunii ianuarie el s-a
dus la Moscova si a cerut s i se trimit trupe sovietice. Uniunea Sovietic a fost de
acord, iar la nceputul anului 1970 n Egipt au sosit unitti de rachete, oameni si
echipamente, n ziua de l aprilie li s-au alturat trei escadrile de avioane de vntoare cu
echipaje rusesti. Pilotii sovietici aprau cerul oraselor Cairo, Alexandria si Assuan;
soldatii rusi operau sofisticatele baterii de rachete SAM-3, iar ntreaga aprare antiaerian
a Egiptului era mnuit sub comand sovietic.
Inevitabilul trebuia s se produc, n luna iulie, avioanele israeliene si sovietice s-au
ciocnit n aer. Una dintre patrulele noastre zbura n sectorul nordic al Golfului Suez cnd
a fost atacat de opt aparate MIG-21 sovietice care zburau n dou formatiuni, n cursul
acestei ncierri cnesti noi am dobort cinci avioane sovietice. Toate avioanele noastre
s-au ntors la baz. n raportul dat dup ncierare, pilotii nostri au spus c ei credeau c
avioanele sovietice erau lipsite de experient si de flexibilitate. Ele se comportau n
btlie asa cum nvtaser la antrenament si se tineau de litera crtii. Zburau n perechi,
unul lng altul si nu se dispersau destul de rapid. Pilotii au srit cu parasutele si au
aterizat pe trmul egiptean al golfului. Gsirea lor a durat o ntreag zi, chiar dac mai
multe elicoptere au luat parte la cutare. Toti cinci au fost n cele din urm gsiti. Numai
unul era teafr; doi erau rniti, iar alti doi erau morti.
La sfrsitul raportrii i-am felicitat pe pilotii nostri si le-am multumit, spunndu-le c
acea ncierare avea o semnificatie politic de mare rsunet. Statele Unite doreau s
previn escaladarea rzboiului care ar fi putut atrage
412
]
Uniunea Sovietic la o btlie activ. Noi, desigur, nu eram deloc interesati ntr-o
asemenea evolutie a lucrurilor. Oricum, am adugat, Israelul nu era Cehoslovacia, iar
generatia noastr nu era generatia de la Masada, unde aprtorii ultimului avanpost din
rzboiul mpotriva romanilor, din secolul I .Chr., au rezistat pn la capt, dup care s-au
sinucis. Noi trebuia s continum s luptm si s trim.
Dincolo de convorbirea tehnic obisnuit si de comentariile umoristice fcute la raport,
noi eram ct se poate de constienti de gravitatea situatiei. Problema era nu ai cui piloti
erau mai buni, ci cum s rmnem credinciosi telurilor noastre vitale si n acelasi timp s
evitm ciocnirea cu rusii.

Noi am decis s nu emitem nici un comunicat cu privire la aceast lupt aerian. Nici
egiptenii si nici rusii nu au rostit despre aceasta vreun cuvnt n public. Dar chiar n acea
zi de 30 iulie, comandantul Fortei Aeriene sovietice si comandantul Aprrii Aeriene
sovietice au zburat la Cairo. Pentru rusi spatiul aerian egiptean era acum parte a zonei lor.
mi amintesc c Tolstoi a spus c o carte care nu merit a fi citit de dou ori nu merit a
fi citit nici mcar o dat. Scrisoarea lui Churchill ctre presedintele Eisenhower, scris
imediat dup campania din Suez din 1956, n mod cert merit a fi citit de dou ori.
Aceast scrisoare avea o presant relevant pentru situatia noastr de dup btlia
aerian, n 1956, Statele Unite au exercitat mari presiuni asupra aliatilor, Marea Britanic
si Franta, de a-si scoate armatele din Egipt, ceea ce aceste tri au fcut de ndat. El se
temea c somatia Statelor Unite ca Marea Britanie si Franta s se retrag din Egipt putea
s duc la penetratia sovietic n Orientul Mijlociu si la controlul sovietic al regiunii.
Churchill scria: Nu mi-au rmas multe de fcut n aceast lume si nu am nici dorinta si
nici puterea de a m implica n stresul si trboiul politic actual. Dar cred cu neclintit
convingere c temeiul aliantei anglo-americane este azi mai important dect oricnd dup
rzboi. Dumneavoastr si eu am contribuit ntructva la ridicarea ei la nivelul la care se
afl de atunci. Oricare ar fi argumentele invocate aici si n Statele Unite pentru sau
mpotriva actiunii lui Anthony [Eden] n Egipt, ar fi acum un act de nesbuint, care ar
face ca ntreaga noastr civilizatie s se nruie, s lsm ca evenimentele din Orientul
Mijlociu s ne dezbine. /Se pare c este o nentelegere tot mai mare si o frustrare de
ambele prti ale Atlanticului. Dac acestora li se permite s sporeasc, cerul se va
ntuneca, iar Uniunea Sovietic va fi clare pe situatie n urma furtunii. Trebuie s le
lsm istoricilor posibilitatea de a discuta binele si rul tuturor celor ntmplate n anii
trecutului. Ceea ce trebuie noi s nfruntm este faptul c n prezent aceste evenimente au
lsat n Orientul Mijlociu o situatie n care animozitatea, invidia si malitiozitatea
prevaleaz de
413
o singur parte, iar prietenii nostri sunt coplesiti de consternare si incertitudine n privinta
viitorului. Uniunea Sovietic ncearc s ptrund n acest primejdios vacuum, cci nu
trebuie s v ndoiti de faptul c triumful lui Nasser ar fi un si mai mare triumf pentru
rusi./ nssi supravietuirea tuturor valorilor n care credem poate s depind de faptul ca
noi s dorim cu ardoare s le-o lum nainte. Dac noi nu trecem imediat la actiune n
armonie, nu este exagerat s spunem c trebuie s ne asteptm s vedem Orientul
Mijlociu si coasta nord-african sub control sovietic, iar Europa Occidental pus la
cheremul rusilor. Dac n aceast conjunctur ratm responsabilitatea de a actiona n mod
pozitiv si fr team, nu vom mai merita comandamentul care ne-a fost ncredintat. /
Scriu aceast scrisoare pentru c stiu de partea cui sunteti. Sunteti acum singurul care
poate influenta evenimentele att la ONU ct si n lumea liber, asa nct s fim siguri c
valorile fundamentale nu se vor pierde n glceava si meschinria dintre natiuni.
Responsabilitatea dumneavoastr este ntr-adevr considerabil si nu exist nimeni care
s cread mai mult n capacitatea dumneavoastr de a-i face fat sau cineva care s
doreasc mai mult lucrul acesta dect vechiul dumneavoastr prieten, Winston S.
Churchill".
Recitind aceast scrisoare adresat presedintelui Statelor Unite, am socotit c temerile lui
Churchill erau chiar mai de actualitate acum dect atunci cnd le-a exprimat.
n final, dup trei ani de aproape continu lupt, Egiptul a acceptat o ncetare a focului n

ziua de 8 august 1970. Aceasta a fost urmarea initiativei de pace luat de William Rogers,
secretarul de stat al Americii, n urm cu o lun si jumtate.
Era rezonabil s se presupun c initiativa Rogers" venise de fapt ca rspuns la o cerere
a lui Nasser. Presedintele Egiptului promisese poporului su si lumii c ceea ce a fost
luat cu forta va fi redobndit cu forta", n tot acest timp Egiptul dusese o campanie
nereusit de nfrngere a Israelului, care a sfrsit cu Rzboiul de Uzur, care a durat
saptesprezece luni. Acest rzboi purtat de egipteni a dus la distrugerea rafinriilor de
petrol ale Egiptului. Orasele egiptene de pe Canal au devenit orase-fantom. tinte militare
situate n profunzimea teritoriului egiptean au fost devastate de avioanele si armata
noastr, n consecint, Nasser a trebuit s demit pe comandantii si militari de la vrf si
pe liderii civili ai Egiptului, n afar de aceasta, el i-a deziluzionat pe aliatii si arabi,
Iordania si Siria, n timp ce el nsusi devenea tot mai dependent de Uniunea Sovietic.
Toti acesti factori 1-au fortat s se orienteze spre Washington pentru ajutor.
414
La nceputul lunii decembrie 1970, m-am dus la Washington ca s m ntlnesc cu
presedintele Nixon, cu dr. Kissinger, care pe atunci era consilierul su de Securitate
National, cu secretarul de stat Rogers si cu secretarul Aprrii, Melvin Laird. Cele trei
teme majore pe care le-am discutat au fost interventia sovietic n rzboi, rennoirea
livrrilor de arme pentru Israel si reluarea convorbirilor de mediere cu emisarul
Natiunilor Unite, Gunnar Jarring. Toti cei patru lideri americani ne-au ndemnat cu trie
s ne ntoarcem la convorbirile cu Jarring. Ei erau foarte ngrijorati de ceea ce denumeau
sovietizarea rzboiului egiptean. Am tras concluzia c dac Uniunea Sovietic intervenea
activ, Statele Unite nu puteau sta deoparte. Ei doreau s evite o atare situatie, dar au lsat
s se nteleag c n nici un caz nu vor manifesta semne de slbiciune. Nu numai
americanii, ci chiar noi nu aveam alt alegere dect s reactionm n mod viguros la
agresiunea sovietic, n aceast privint noi toti am fost de acord si nimeni nu ne-a
criticat pentru c am dobort avioanele sovietice. Dimpotriv, unul dintre ei a spus:
Shoot the hell out of them! "43.
Cnd am discutat problemele internationale si n special intentiile si comportamentul
sovietic n Orientul Mijlociu, Nixon, n spusele si n atitudinea sa si-a asumat ntreaga
statur de presedinte al unei puteri formidabile. El a pus accentul pe responsabilitatea trii
sale fat de prietenii acesteia. America nu trebuia s-i trdeze. Ct priveste interventia
sporit a rusilor, am avut clar impresia c politica Americii avea s fie: Dac ei intr, noi
nu vom sta afar".
ntlnirea mea cu presedintele a fost aranjat de Robert Anderson, care a fost ministru de
finante sub presedintele Eisenhower. Ne cunosteam din timpul vizitelor sale n Israel, ca
emisar secret al lui Eisenhower, care ncerca s medieze ntre Ben-Gurion si Nasser. nalt,
subtire, cu prul alb, logic n exprimare, Anderson n-a fost niciodat exuberant, dar era
nc viguros. Chiar si acum, n pofida vrstei, cltorea mult, de cele mai multe ori n
Orientul Mijlociu, n legtur cu afaceri petroliere. Mentinea relatii personale strnse cu
lideri arabi, iar cnd am vizitat America a trebuit s ne ntlnim. Nu stiu ce atitudine avea
fat de mine, ns l respectam si m bucuram s-1 ntlnesc chiar dac, dat fiind
franchetea sa, exprima puncte de vedere care adesea nu erau deloc plcute urechilor mele.
si de data aceasta ceea ce mi-a spus nu mi-a produs nici o bucurie, anume c trebuia s ne
retragem la granitele dinainte de Rzboiul de sase Zile. Lucrul acesta, a spus el, era n
interesul Americii, iar dac n-o fceam, situatia noastr putea fi primejdioas.

n convorbirea mea cu presedintele, principalul subiect a fost trebuintele securittii

noastre. Un incident curios a avut loc la scurt vreme dup ce am nceput eu s vorbesc.
M-am plns lui Nixon c Statele Unite au promis
415
Egiptului c livrrile de arme ctre Israel aveau s fie oprite pe durata negocierilor asupra
initiativei de pace a lui Rogers. Presedintele a spus c el nu auzise de aceast promisiune.
Atunci i-am spus c la o conferint de pres tinut la Washington, cteva zile mai nainte,
ministrul de externe al Egiptului, Mahmud Riad, a anuntat lucrul acesta, iar eu am citit un
document oficial. A fost neplcut momentul n care presedintele s-a ntors ctre Mei vin
Liard si 1-a ntrebat dac faptul era adevrat. Laird, fr s sovie, a confirmat spusele
mele. Atunci eu am adugat c, n orice caz, noi eram afectati de acest fapt regretabil, iar
adevrul era c America suspendase vnzarea de arme pentru noi.
Convorbirile asupra relurii livrrilor de avioane s-au dovedit foarte neplcute. Ele s-au
ncheiat dndu-mi sentimentul c Statele Unite nu aveau s reia livrrile si c noi nu ne
vom rentoarce la negocierile Jarring. Nu am avut dreptate. Abia am prsit
Washingtonul, ntorcndu-m la New York, cnd am primit un telefon de la Joseph Sisco,
adjunctul secretarului de stat pentru problemele Orientului Mijlociu si Asiei de Sud. El
mi-a spus c guvernul Statelor Unite a luat mai apoi n considerare problema armelor si a
decis s rspund favorabil cererii mele. Livrrile de avioane aveau s continuie.
Cnd m-am ntors n Israel, am aflat c ambasadorul Statelor Unite deja se ntlnise cu
primul-ministru, Golda Meir si c i vorbise de schimbarea politicii. O dat cu reluarea
livrrilor de arme se deschidea drumul relurii convorbirilor Jarring. Ministrul de externe
Eban a notificat secretarului general al ONU c noi eram gata s relum convorbirile cu
Jarring.
Jarring nu era un mntuitor, iar negocierile prezidate de el nu au adus izbvirea. Dup
multe consultri si clarificri, n ziua de 8 februarie 1971 el a prezentat Israelului si
Egiptului un document care preciza ceea ce fiecare parte trebuia s concead, cerndu-le
ambelor prti s se angajeze n acest sens n mod anticipat. Egiptul trebuia s treac la
ncheierea unui acord de pace cu Israelul, iar Israelul trebuia s-si retrag fortele din
Egipt la granita international precedent.
Nici Egiptul, nici Israelul nu au acceptat cererea lui Jarring ca ele s semneze n mod
neconditionat" documentul trimis de el. Egiptul a replicat c era pregtit s pun capt
strii de rzboi, dar nu s semneze un tratat de pace cu Israelul. Egiptul a fcut
contrapropunerea ca Israelul s treac la rezolvarea problemei refugiatilor" si s se
retrag nu numai de pe teritoriul egiptean, ci si din Fsia Gaza si din restul pmnturilor
arabe, la granitele de dinainte de rzboi. Israelul, la rndu-i, i-a replicat lui Jarring c era
gata s nceap negocieri de pace cu Egiptul fr conditii preliminare, dar c, asa cum a
declarat anterior, nu se va ntoarce la granitele din 4 iunie 1967.
416
Aceste rspunsuri date de cele dou tri artau c nu intervenise nici o schimbare n
pozitiile lor contradictorii. Gunnar Jarring a luptat cu el nsusi ctva timp dup aceea, iar
n cele din urm si-a ncheiat misiunea. Secretarul aeneral al ONU nu a numit nici un alt
mediator n locul lui, iar conflictul dintre Egipt si Israel a continuat.
Cel mai important eveniment din viata mea privat a fost ntlnirea cu Rahela si cstoria
cu ea. Ne-am cstorit n ziua de 26 iunie 1973,cunoscn-du-ne de mai bine de
optsprezece ani. Serviciul religios a fost efectuat de rabinul Mordehai Piron, duhovnicul

sef al armatei israeliene, constnd dintr-o ceremonie simpl n modesta cas a rabinului
din Bat lam, nu departe de Tel Aviv. Au fost de fat doar ctiva oameni, doar attia cti s
compun minyanul, cvorumul regligios evreiesc de zece brbati. Dup ceremonie am
mers ntr-un restaurant din Tel Aviv, am mncat bine, am but si am toastat la nunta
noastr, iar dup aceea le-am dat vestea prin telefon celor dou fiice ale Rahelei si celor
trei copii ai mei.
Pentru amndoi era cea de a doua cstorie. Cnd m-am nsurat cu Ruth Schwartz, n
1935, eram fermier n Nahalal. Aveam douzeci de ani pe atunci si, ca psrile care
zboar si si cldesc un cuib primvara, eu si Ruth ne-am ndrgostit. Am fost cstoriti
treizeci si cinci de ani. Am avut trei copii si am trit la nceput n Nahalal, apoi n simron,
Hanita, Ierusalim si Tel Aviv. Am fcut un drum lung mpreun, dar viata noastr
conjugal nu a fost prea reusit, n special n ultima jumtate. Nu au existat ntmplri
speciale sau crize care s duc la esuarea cstoriei noastre. Era vorba de absenta
necesarei comuniuni a sufletelor si de sentimentul tot mai puternic c eram niste strini
care modelau o barier ntre dnsii.
n 1971 Ruth a cerut divortul si ne-am desprtit. Nu s-au ivit complicatii sau dificultti.
Copiii nostri erau cstoriti atunci si nu existau probleme financiare deosebite. I-am
propus ca eu s plec si ea s rmn n casa noastr din Zahala, ns a refuzat. Mi-a spus
c dorea s nceap o viat nou si s-si cldeasc o nou cas.
M-am cstorit cu Rahela la un an si jumtate dup aceea. Ea divortase de primul ei sot n
1958. Am ntlnit-o cu totul ntmpltor. A fost purul noroc, iar bunul Dumnezeu, care
uneste perechile n ceruri, trebuie s fi trudit din greu pe pmnt ca s-1 aranjeze. Eram
seful statului-major n acea vreme si petreceam o scurt vacant n Europa cu familia
mea, cnd deodat am fost rechemat n Israel de ctre primul-ministru. Rahela fusese ntro excursie la Roma si hotrse s-o scurteze si s se ntoarc acas mai curnd dect
plnuise, rezervndu-si n ultimul moment biletul de avion. Avionul era aproape
417
r
plin cnd ea a urcat la bord, iar ultimul loc disponibil era si cel mai putin confortabil. Un
jurist din Ierusalim, rposatul Aser Levitki, era si el n avion si dat fiind faptul c o
cunostea pe Rahela, iar locul lui era mai confortabil s-a oferit s fac schimbul cu ea.
Locul su se nimerise a fi lng al meu, iar cnd s-a fcut schimbul, fireste, el ne-a fcut
cunostint. Restul a rmas pe seama noastr.
Nu stiu dac aceasta este ceea ce se numeste dragoste la prima vedere. stiu doar c am
dorit s-mi petrec restul vietii cu Rahela.
PARTEA A VII-A
RZBOIUL DE IOM KIPUR
(1973)
r
28
SURPRIZA
La ora patru dimineata, smbt 6 octombrie 1973, am fost trezit de zbrnitul telefonului
rosu de lng patul meu. Nu era un fapt neobisnuit. Rareori trecea o noapte fr dou sau
trei astfel de telefoane. Dar de data aceasta eram ncunostintat c, potrivit unei informatii
tocmai primite, nainte de apusul soarelui, n acea zi, Egiptul si Siria aveau s declanseze
rzboiul. Dup ce m-am asigurat c vestea fusese transmis primului-ministru Golda

Meir, am aranjat o ntlnire cu seful statului-major, n cabinetul meu, la ora 6 A.M.

Amndoi aveam multe de fcut n urmtoarele dou ore.
I-am cerut aghiotantului meu s alerteze personalul superior din minister, dup care m-am
dus la birou, n Est cerul era rosu-auriu, iar din Vest sufla o usoar briz marin. Chiar si
psrile erau nc tcute. Era lom Kippur, cea mai sacr zi din calendarul evreiesc. Pe
strzi nu era tipenie de om.
Sursa informatiei era demn de ncredere. Nu era un raport asupra activittii arabe n
teren, ci un mesaj al spionajului referitor la decizia arab de a merge ia rzboi. Am primit
mesaje similare si n trecut, iar ultimul, cnd nici un atac n-a urmat, ducea la explicatia c
presedintele Sadat si-a schimbat decizia n ultima clip. si de aceast dat era de crezut
c, dac Sadat descoperea c informatia ne era cunoscut si c elementul surpriz se
pierduse, putea s revoce atacul sau cel putin s-1 amne. Pe de alt parte, att informatia
aceasta, ct si alte rapoarte de spionaj n special acela care arta c rusii si evacuau
familiile din Siria si Egipt preau autentice si realiste si era clar c noi trebuia s
actionm conform ipotezei c de data aceasta Egiptul si Siria intentionau realmente s
nceap rzboiul.
Deciziile esentiale trebuiau luate la ntlnirea cu primul-ministru. Aceasta era stabilit la
ora 8 A.M. ntre timp, am discutat cu seful de stat-major si cu adjunctii mei msurile ce
trebuiau luate. Eram confruntati cu patru solutii principale: mobilizarea rezervelor si
ntrirea fronturilor; o posibil lovitur prealabil dat de forta noastr aerian; evacuarea
copiilor si femeilor din
421
asezrile noastre de frontier de pe nltimile Golan; emiterea unui avertisment adresat
Egiptului si Siriei. Un astfel de avertisment avea dou aspecte-el putea face ca cele dou
state arabe s-si anuleze invazia. Dar dac totusi ele mergeau nainte, Statele Unite aveau
s cunoasc cine este responsanbilul si ne puteau asigura ajutorul, n orice caz,
avertismentul putea evita situatia n care America s cread c rzboiul putea fi prevenit,
ns c, chiar clac nu noi 1-am initiat, nu am fcut tot ce sttea n puterea noastr ca s-1
nlturm.
n consultarea noastr preliminar, i-am spus sefului statului-major c eram de acord cu
imediata mobilizare a rezervelor propus de el, necesar aprrii celor dou fronturi la
scar mare, cum cerea el. Dar am decis s aduc n fata primului-ministru problemele
loviturii prealabile si ale mobilizrii imediate a tuturor rezervelor necesare, conform
planului contingent de a porni la contraatac, (n aceast ultim privint, Comisia Agranat
de Cercetare referitoare la Rzboiul de lom Kipur avea s stabileasc faptul c n
dimineata zilei de smbt 6 octombrie, ministrul aprrii a fost de acord cu mobilizarea
a tot ce era necesar pentru aprare, n concordant cu aprecierea sefului statului-major").
Ambele msuri aveau implicatii politice bine definite. Era firesc ca seful statului-major s
le cear. Este aproape o traditie n Fortele Armate Israeliene ca sefii militari s insiste
asupra unei activitti mai intense; vorbesc n calitate de fost sef de stat-major. Revine
autorittii politice s impun limitri, atunci cnd este necesar.
Lovitura aerian prealabil, pe care a recomandat-o seful statului-major, dup consultarea
cu Forta Aerian, trebuia ndreptat doar mpotriva Siriei, nu pe front, nu mpotriva
sistemului de rachete antiaeriene, ci doar mpotriva unor baze aeriene din profunzimea
Siriei si chiar si aceasta nu nainte de amiaz. Dac aceast lovitur prealabil ar fi
fost realizat, ea n-ar fi avut un impact semnificativ asupra desfsurrii rzboiului.

Eu am respins ideea loviturii prealabile dat de Forta Aerian, precum si mobilizarea mai
multor rezerve dect erau necesare aprrii imediate. M temeam c o asemenea actiune
ar fi ngreunat perspectivele noastre de a ne asigura sprijinul total al Statelor Unite.
Fortele necesare contraatacului puteau fi mobilizate cteva ore mai trziu, dup ce arabii
vor fi apsat pe trgaci, iar noi am fi avut posibilitatea s terminm clarificrile
preliminare cu Washingtonul.
Aceste puncte au fost n ntregime revizuite la ntlnirea noastr cu primul-ministru, iar n
final s-a hotrt, la decizia sa: s se ordone mobilizarea numrului de rezervisti cerut de
seful statului-major, 100 000-120 000 de oameni, n afar de armata regulat; s fie
evacuati copiii si femeile din asezrile de pe nltimile Golan; s se trimit un avertisment
Egiptului si
422
c'riei prin intermediul Statelor Unite. Cererea noastr ctre Statele Unite de a " deplini
acest serviciu de bunvoint trebuia adresat att de ctre ambasa-H rul nostru la
Washington, ct si de ctre primul-ministru ctre ambasadorul Statelor Unite la Tel-Aviv.
Oricine o cunoaste pe doamna Golda Meier nu va fi suprins de deciziile i Este o femeie
curajoas, tenace si hotrt. Ea era, de asemenea, binecuvntat de Dumnezeu s vad
clar lumea n alb si negru, dincolo de umbrele clarobscurului vesperal. Dac era pericol
de rzboi, atunci rspunsul era mobilizarea general. Iar dac era de nzuit la ajutorul
american, atunci Statelor Unite trebuia s li se dea dovada nendoielnic a faptului c nu
noi eram cei care doream rzboiul, chiar dac aceasta excludea actiunea prealabil si ne
aducea un handicap n campania militar.
Deciziile luate m-au satisfcut. Important era acum s nu pierdem timpul. Dac arabii
aveau s lanseze ntr-adevr atacul, sarcina noastr de cpetenie era s emitem imediat
ordinele adecvate si s ne pregtim cum se cuvenea. Trebuia s m conving c orice
avion, orice tanc si fiecare soldat se afla pe pozitie si c fortele noastre de pe fronturi erau
bine desfsurate si gata de actiune. Forta Aerian era deja n ntregime mobilizat. Pe
frontul sirian aveam 180 de tancuri, 11 baterii de artilerie si 5000 de oameni, iar pe
frontul egiptean 275 de tancuri, 12 baterii de artilerie si 8000 de oameni. Armata era la
gradul de Alert C", ca si cu o zi mai nainte. Iar planurile de contingent, att pentru
aprare ct si pentru atac, erau cunoscute si fuseser exersate n manevre. Este adevrat
c nstiintarea a sosit cam din scurt, dar nu era prea trziu.
La ora 11 A.M. m-am dus la Kedem", acronimul evreiesc al Grupului Consultativ
Operational, dar si cuvntul evreiesc care nseamn Rsrit", n general nu-mi place
acronimul lipsit de semnificatie si de eufonie. Dar Kadem" mi aducea ntotdeauna n
minte superbul vers biblic al lui Balaam, care n loc s blesteme a binecuvntat: Balaam
si-a rostit cuvntarea si a zis: Balac m-a adus din Aram. mpratul Moabului m-a chemat
din muntii Rsritului, zicnd: Vino si blestem-mi pe lacov!..." (Numeri, 23:7).
Kedemul" se ntrunea ntr-o camer de rzboi subteran, poreclit groapa". Nu mai
fusesem de mult vreme acolo si aproape c am rtcit drumul. Trebuia s cobori un lung
sir de trepte ca s ajungi la camera hrtilor. Starea de spirit era linistit si plin de
seriozitate, dar am observat c ofiterii fumau mai mult dect de obicei, dac cumva nu era
o simpl impresie a mea. nainte ca eu s fi ajuns acolo, se si tinuse o ntlnire cu seful
statului-major, asa nct problemele ce mi-au fost prezentate fuseser deja clasificate si
finalizate. Reuniunea a luat acum mai degrab aspectul unei sedinte de tipul ntrebri si
423

rspunsuri dect de discutie fundamental, eu fiind cel ce punea ntrebrile, iar seful
statului-major cel care ddea rspunsurile.
Pe ambele fronturi fortele noastre trebuiau desfsurate pentru reprimarea atacurilor. Forta
Aerian trebuia s patruleze ca de obicei. S-a presupus c actiunea inamicului n Sud va
ncepe cu bombardament de artilerie, urmat de activitate pontonier; trecerea Canalului
pe pontoane, n anumite puncte de pe ntreaga lungime a cii de ap; si operatiuni de
unitti de comando helipurtate, care s creeze capete de pod, s ntreprind raiduri si
poate s ncerce s captureze Abu Rudeis, amplasamentul cmpurilor petroliere, precum
si sarm el-seik, baza dominant de la intrarea n Golful Aqaba.
Nu eram prea ngrijorat n legtur cu Abu Rudeis si sarm el-seik. Mi s-a spus c seara
vor fi 17 tancuri la Abu Rudeis si 40 la sarm el-seik. Egiptenii puteau reusi s efectueze
n acele locuri unele actiuni de sabotaj, dar nu s le captureze si s le ia sub control.
Trecerea Canalului punea o problem mult mai complex. Forta noastr aerian n-ar fi
putut opera n mod efectiv n timpul noptii, att din cauza ntunericului ct si din cauza
sistemului antiaerian inamic: bateriile de rachete SAM-6 situate n apropiere. Actiunea
ferm mpotriva ncercrii de trecere a Canalului trebuia ntreprins noaptea de ctre
fortele noastre terestre, pe cnd aviatia noastr nu putea intra n actiune dect n
dimineata urmtoare.
Ct priveste frontul sirian, presupunerea era c atacul avea s fie lansat n cursul noptii,
printr-un bombardament de artilerie. Avea s urmeze atacul infanteriei, sustinut de tancuri
care aveau s-si taie cale prin santurile noastre antitanc, pentru ca alte unitti blindate
inamice s le urmeze la ivirea zorilor. si aici, activitatea noastr aerian trebuia s fie
extrem de limitat n cursul noptii, n afar de densitatea sistemului de rachete antiaeriene
al Siriei si de ntuneric, era vorba de faptul c starea meteorologic se nruttise n Nord.
Planul nostru prevedea s ne ocupm n ziua urmtoare de forta aerian sirian si s
ncercm s-o eliminm din campanie.
Rezervistii nostri au fost mobilizati rapid, n timp ce consultarea noastr si urma cursul,
zeci de mii fuseser deja convocati. Dar blindatele aveau s ajung pe fronturi doar n alte
douzeci si patru de ore. Astfel, n Nord, cteva sute de tancuri aditionale puteau intra n
actiune smbt noaptea, 7 octombrie, iar n Sud cteva sute smbt, iar alte cteva sute
n ziua de luni 8 octombrie.
Toate acestea, desigur, nu erau dect o estimare n linii mari a ceea ce avea s se
ntmple. Singura certitudine era c aceast prim noapte, nainte de sosirea ntririlor,
avea s fie cea mai dificil. Dar eu speram c si inamicii nostri aveau nevoie de timp ca
s-si npusteasc ntreaga putere mpotriva
424
noastr, dat fiind n special faptul c activittile noastre prompte aveau n mod sigur s le
cauzeze confuzie si retinere.
Am examinat, n continuare, pregtirile privind aprarea civil, evacuarea femeilor si
copiilor din asezrile din Golan, precum si propriile noastre planuri de atac. Am subliniat
c obiectivul nostru n acest rzboi era s distrugem fortele inamicului si nu de a cuceri
teritorii, n orice caz, chiar dac cuceream vreun teritoriu, din motive politice nu trebuia
s-1 detinem prea mult timp.
n pofida ncrederii n noi nsine, inimile noastre erau nelinistite. Nu era vorba doar de
faptul c nu eram obisnuiti cu o campanie n care initiativa s apartin inamicului,
ntreaga situatie nu se potrivea cu caracterul nostru si cu structura organic a armatei

noastre, care era bazat pe rezerve si pe mobilizarea lor sistematic. Trecerea, n decurs
de douzeci si patru de ore, de la catedr, tractor sau strung pe cmpul de btlie nu este
nicidecum usoar. A merge la rzboi nu este ca la stingerea unui incendiu, unde te poti
repezi n urletul sirenelor, stingndu-1 dintr-o dat.
Din groap" m-am dus la ntrunirea Cabinetului, care fusese convocat pentru la amiaz,
n biroul din Tel Aviv al primului-ministru. Guvernul a aprobat ceea ce fusese decis la
ntlnirea mea anterioar cu primul-ministru, inclusiv mobilizarea partial, adic a 120
000 de rezervisti. A avut loc o scurt discutie cu privire la felul n care puteam s
actionm n cazul n care numai Egiptul deschidea ostilittile: s asteptm pn cnd Siria
se altura Egiptului sau s aplicm dinainte o lovitur Siriei. Cabinetul a fost, de
asemenea, informat asupra faptului c Statele Unite luaser n mod direct contact cu
Egiptul, precum si cu Siria, prin intermediul Uniunii Sovietice, vorbindu-li-se despre
raportul Israelului c ele intentionau s declanseze atacul si cerndu-li-se clarificri.
Egiptenii nc nu dduser rspuns, dar America ne-a avertizat s nu ntreprindem nici o
actiune provocatoare, adugnd c aveau stiri c noi ne propuneam s atacm n decurs
de sase ore. Nici de la rusi Statele Unite nu primiser rspuns. Mai trziu s-a aflat c
rusilor le-a fost dat n mod prioritar informatia, de ctre Egipt si Siria, cu privire la
decizia lor de a invada Israelul. Lucrul acesta nu i-a tulburat deloc. si nici nu i-a
mpiedicat s-si asume, fr a clipi, rolul de nger al pcii.
La ora 2,05 P.M. am fost chemat la groap": Siria si Egiptul trecuser la actiune. Aviatia
sirian intrase n spatiul nostru aerian, iar pontoanele egiptene erau montate la Canal, pe
cnd sarm el-seikul si unele din bazele noastre din Sinaiul vestic erau bombardate,
ncepuse rzboiul.
425
29
IN AJUN
Atacul egiptean si sirian de lom Kipur a venit ca o surpriz, desi nu era neasteptat. Ziua
de lom Kipur a gsit Fortele de Aprare ale Israelului nu nc mobilizate si nedesfsurate
la deplina lor capacitate, dar fr ca aceasta s nsemne c ele nu erau pregtite s fac
fat asaltului arab.
n ceea ce m priveste, nu mi-am nchipuit niciodat nici nainte, nici dup Rzboiul
de sase Zile c egiptenii se vor mpca cu faptul c noi ne fortificasem de-a lungul
Canalului Suez, ori c sirienii aveau s nghit faptul c le-am ocupat nltimile Golan.
Am avut mereu sentimentul c prezenta noastr acolo nsemna, mai devreme sau mai
trziu, o reluare a rzboiului. Nu la fel credeam despre Fsia Gaza, ludeea si Samaria.
Cheia prevenirii rzboiului o consideram a fi ncheierea unui acord cu Egiptul, chiar si a
unuia partial. Dac puteam ajunge la un astfel de acord, nu numai c am fi redus
motivatia Egiptului de a relua rzboiul, ci aceasta ar fi fcut posibil ca Siria, care ar fi
trebuit s lupte singur, s ezite s-o fac. De aceea eu am propus, de ndat ce Rzboiul
de Uzur a luat sfrsit, n august 1970, ca noi s ne retragem putin de la Suez. (n timpul
Rzboiului de sase Zile, dorisem ca armata noastr s se opreasc nainte de a ajunge la
Canal). Egiptenii puteau n acest caz s reia navigatia si s-si restaureze orasele din Zona
Canalului, Ismailia, Kantara si Suez. Lucrul acesta, credeam eu, ar fi slbit dorinta lor de
a se mai rzboi cu noi.
Dar acordul partial nu a fost niciodat realizat, iar pentru mine era clar c motivatia

Egiptului si a Siriei de a relua ostilittile rmsese mai puternic dect oricnd. Problema
nu era dac ele vor fi reluate, ci cnd.
Acest cnd" depindea de caracterul si de politica dus de conducerea national a
Egiptului, ca si de capacitatea armatei egiptene de a declansa rzboiul. Aceasta, la rndul
ei, depindea de Uniunea Sovietic. Existau oscilatii n relatiile Uniunii Sovietice cu
Egiptul si Siria, dar Rusia a narmat, echipat,
426
consiliat si instruit n permanent fortele armate ale acestor tri. A fcut-o cu 0 vigoare
deosebit n cursul anului 1973. Lucrul acesta era ct se poate de evident n domeniile
blindatelor si aprrii antiaeriene si antitanc.
Cincisprezece baterii de rachete SA-6 (sol aer) au fost instalate n Siria si zece n Egipt.
Siria primise, de asemenea, rachete Frog-7 (sol sol) cu o raz de actiune de 40 de mile.
Rusii dduser, de asemenea, Egiptului si Siriei posibilitatea de a-si mbuntti si extinde
fortele blindate si armamentul lor antitanc. Circa cinci sute de tancuri T-62 au ajuns n
aceste tri, iar mpreun cu ele arme antitanc precum rachete Sagger, RPG (grenade
propulsate de rachete) si altele. Oricare erau motivele rusilor, ei nu puteau fi acuzati de
indiferent sau de neglijare cu privire la Egipt si Siria. Ei nu erau mociti n renarmarea
acestor tri si nici lipsiti de vlag n pregtirea lor pentru rzboi.
Decizia anului", din 1971, a lui Sadat, cnd Egiptul trebuia s atace Israelul, a trecut fr
incidente. Dar la mijlocul anului 1973 se prea c Egiptul si Siria intentionau realmente
s pregteasc o invazie. S-au pus la punct planuri prin care Siria s captureze nltimile
Golan, iar Egiptul s cucereasc Sinaiul de Vest. Fortele egiptene trebuiau s traverseze
Canalul si s pun stpnire pe trectorile Gidi si Mitla, iar la Sud s captureze cmpurile
petroliere Abu Rudeis si sarm el-seikul. Ele stabiliser chiar si data lansrii atacului, dar
ziua trecuse fr incident. Cu toate acestea, eu am socotit c se apropia timpul n care
aveau s reia ostilittile. La o ntlnire cu Statul-Major General, n ziua de 21 mai 1973,
la care am cerut s particip, am exprimat aceast judecat si am sfrsit prin a emite ordine
ctre Statul-Major General ca Fortele de Aprare ale Israelului s se pregteasc s fac
fat unui atac total din partea Egiptului si Siriei, fr Iordania, la sfrsitul verii. Armata
israelian trebuia s se astepte ca un astfel de rzboi s nceap n luna iunie din acel an,
de vreme ce fortele arabe erau deja concentrate ntr-o msur considerabil de-a lungul
ambelor fronturi si si definitivaser planurile.
Planul principal, cu variante privind diferitele eventualitti, pregtit de Statul-Major
General pentru a face fat provocrii Egiptului si Siriei, a fost prezentat primului-ministru
si mie n luna aprilie 1973. Acesta cerea, ntre altele, avansarea datei nfiintrii de noi
unitti de blindate si de infanterie mecanizat si grbirea achizitionrii de tancuri si de
artilerie. Un supliment de 17 milioane de dolari a fost alocat n acest scop. Pe baza
acestui plan, au fost emise ordine detaliate pentru comandamentele din Nord si din Sud
de a avea n vedere mai multe situatii posibile: ntrirea cu unitti regulate a trupelor de
pe linia din Sud, fr a fi mobilizate rezervele (numit Operatiunea Porumbarul");
ntrirea liniei din Nord cu unitti de rezerv limitate (ceea ce
427
s-a numit Operatiunea Rbojul"); desfsurarea total a Fortelor de Aprare ale Israelului,
cu mobilizarea tuturor rezervistilor.
n general, desfsurarea fortelor noastre n amiaza zilei de lom Kipur pe frontul egiptean
se conforma Operatiunii Porumbarul" din planul fcut pentru Comandamentul din Sud,

iar pe frontul sirian era substantial mai puternic dect cea cerut n plan pentru
Comandamentul din Nord. Aceste forte 177 de tancuri n Golan si aproximativ 300 de
tancuri n zona Canalului erau n asa fel asezate nct s le fac n stare, cu suport
aerian, s opreasc atacurile siriene si egiptene pn la sosirea rezervelor. Trebuie ns
subliniat faptul c planurile erau bazate pe presupunerea c avertizarea avea s fie dat cu
mai bine de douzeci si patru de ore nainte, asa nct ntriri considerabile de rezervisti
mobilizati s ajung pe fronturi n momentul izbucnirii rzboiului. Trebuie, de asemenea,
adugat c fortele inamicului si-au lansat atacurile cu mult mai mare eficient dect se
estimase atunci cnd au fost imaginate planurile.
Aceast desfsurare a unittilor noastre la amiaza zilei de lom Kipur a fost rezultatul unor
ntriri graduale, efectuate n cursul celor dou sptmni anterioare, n acest rstimp au
existat semne nelinistitoare de-a lungul ambelor fronturi, dar att spionajul nostru militar
ct si Statele Unite au conchis c Siria si Egiptul nu erau pe cale s nceap rzboiul.
Activitatea militar sporit de pe frontul egiptean a fost interpretat drept manevre ale
armatei" si nu drept pregtiri pentru o invazie. Cu toate acestea, noi nu ne simteam n
largul nostru, n special n ceea ce privea frontul sirian.
Tensiunea de-a lungul acestui front a crescut ca urmare a incidentului aerian produs n
zona de 13 septembrie, n dimineata acelei zile, avioane de ale noastre dou
Phantoms", avnd drept acoperire patru aparate Mirage" se aflau ntr-o misiune de
recunoastere-foto. Sirienii au trimis dou escadrile din cte 4 aparate MIG ca s le
alunge. A urmat o btlie aerian, fiecare parte trimitnd tot mai multe avioane, n prima
faz a btliei, aviatia noastr a dobort 8 MIG-uri, noi pierznd un Mirage", al crui
pilot a srit ns cu parasuta n apele Mediteranei, la vreo trei mile de coast. Am repezit
un elicopter s-1 salveze, acoperit de avioane de vntoare. Dar sirienii, n cutare de
vnat usor, au trimis n zona salvrii vedete rapide protejate de 4 avioane MIG. A urmat o
a doua btlie aerian si toate cele patru aparate siriene au fost doborte. Pilotul nostru a
fost salvat, iar elicopterul nostru a salvat si un pilot sirian care srise din avionul su n
flcri si czuse n ap nu departe de omul nostru, n total, 12 MIG-uri siriene au fost
doborte n acea dimineat, pe cnd noi am pierdut doar un Mirage".
428
n trecut, sirienii nu pierduser niciodat ocazia de a reactiona chiar si la incidentele de o
mai mic gravitate. De data aceasta zilele treceau, iar ei nu spuneau nimic. Eram ros de
bnuiala c ei puteau plnui o actiune mult mai ^portant. Mi-a ntrit suspiciunea o
ntlnire avut la Statul-Major General, n ziua de 24 septembrie, cnd GOG al
Comandamentului din Nord si-a exprimat temerea c puteam cdea victim unui atac prin
surprindere n Golan.
Era clar pentru oricine c, ntr-adevr, aceasta era o posibilitate de luat n serios.
Cunosteam faptul c situatia noastr pe ambele fronturi era departe de a fi ideal, dar pe
frontul nordic ea era de ru augur. Timp de aproape doi ani armatele arabe se
desfsuraser n toat puterea lor de-a lungul fronturilor, n vreme ce noi mentineam doar
forte extrem de usoare. Ca s le ntrim n mod substantial, ar fi trebuit s ne mobilizm
rezervele, iar noi fceam aceasta doar cnd eram n mod rezonabil siguri c o invazie era
iminent. Altminteri ar fi trebuit s ne chemm rezervistii pentru perioade foarte lungi,
lucru care ar fi nsemnat o grea povar pentru stat. n timpuri normale, rezervistii sunt
reactivati cam o lun pe an, dup ce si termin serviciul militar national de trei ani.
Aceast disproportie a fortelor militare de ambele prti ale tuturor fronturilor noastre este

un aspect al problemei noastre principale: noi suntem un stat de mai putin de trei
milioane de evrei, nconjurat de zeci de milioane de arabi45.
Dac am fi fost luati prin surprindere de un atac pe frontul din Sud, chiar dac am fi fost
fortati s ne retragem pe o a doua linie, orict de ru ar fi fost lucrul acesta el nu s-ar fi
dovedit catastrofal, deoarece aceast retragere n-ar fi implicat dect linii de aprare n
zona desertului. Ceea ce nu era cazul n Nord. Aici orice retragere ar fi cauzat probabil
serioase pagube asezrilor noastre din Golan si putea aduce frontul n inima regiunilor
noastre populate din Galileea de Sud si din vile Hule si Iordanului. Mai mult dect att,
spre deosebire de frontul sudic de pe Canalul Suez, n Nord nu exista nici un obstacol
topografic. Mai serios era si sistemul sovietic de rachete antiaeriene instalat recent pe
acest front. Acesta era att de dens si de sofisticat nct acoperea nu numai partea sirian
a granitei, ci si cea mai mare parte din teritoriul israelian de pe nltimile Golan.
Am exprimat aceste ngrijorri n fata ofiterilor Statului-Major General, la acea ntlnire
din ziua de 24 septembrie. Dac sirienii erau pregtiti pentru un atac total am spus ,
situatia era ct se poate de serioas, iar Statul-Major General trebuia s ia aminte imediat.
Cci dac sirienii reuseau s pustiasc asezrile noastre agricole din Golan, acesta ar fi
fost un dezastru fr precedent. Noi n-am fi putut srbtori Ros Hasana, Anul Nou
evreiesc, timp de trei zile, lsnd lucrurile cum erau. (Ros Hasana are loc la zece zile
nainte de lom Kipur). Statul-Major General trebuia s vin cu o solutie
429
nainte de aceasta. I-am cerut sefului statului-major s se ntlneasc cu mine ct mai
repede posibil si s-mi raporteze ce s-a fcut si ce se preconiza.
ntlnirea a avut loc dou zile mai trziu, n ziua de 26 septembrie, cu seful statuluimajor, generalul locotenent David Elazar, generalii superiori din statul-major, precum si
cu GOC al Comandamentului din Nord. seful statului-major m-a informat c forta noastr
blindat din Nord a fost sporit de la 70 la 100 de tancuri, c a fost suplimentat artileria
si c toate unittile, inclusiv Forta Aerian, au fost alertate. Sarcina Fortei Aeriene nu
avea s fje usoar, n Rzboiul de sase Zile, Siria n-a posedat nici o singur rachet sol
aer. Acum avea 15 baterii SAM-6 si alte 10 baterii SAM-2 si SAM-3 doar n zona
frontului.
La sfrsitul acestei ntlniri m-am simtit nelinistit si am decis s merg imediat la
Comandamentul din Nord, s vizitez pozitiile de pe linia frontului si s stau de vorb cu
oamenii din asezrile agricole. seful statului-major mi-a sugerat s nu m duc, invocnd
motivul c neasteptata mea vizit putea trezi ngrijorare n rndurile brbatilor si femeilor
din asezri. Nu am acceptat acest punct de vedere si m-am dus acolo, petrecnd dupamiaza cu vizite fcute pe front, fiind nsotit de GOC al Comandamentului din Nord. Am
inspectat mai multe avanposturi si unittile de tancuri adiacente. Desfsurarea prea
satisfctoare, dar nu era de mirare, deoarece comandantul fortei armate din acest sector
era locotenent-colonelul lossi, un tnr extraordinar. Am fost ncntat s-1 vd acolo n
acea zi. N-am uitat niciodat ntlnirea mea cu el, mai nainte cu ctiva ani. Era lng
Canalul Suez, ntr-o noapte de bezn, n mijlocul unei btlii. Unele dintre tancurile sale
dduser peste o serie de mine si luaser foc, iar acelea care au ncercat s ocoleasc
cmpul minat s-au mpotmolit ntr-o mlastin. Scena era una de disperare; m refer la
tancuri, nu la lossi. Pe el nu 1-au prsit spiritul de lupt, ndrjirea si ingeniozitateea. Ct
de adevrat este faptul c un comandant autentic se afirm nu atunci cnd btlia merge
bine, ci atunci cnd aceasta ntmpin mari dificultti.

Mai trziu, mpreun cu seful statului-major, m-am ntlnit cu reprezentantii asezrilor

agricole. Deoarece era ajunul zilei de Ros Hasana, le-am explicat c venisem s-i felicit si
s le urez An Nou fericit. Cu totii au ridicat paharele si am toastat, dar nimeni nu a crezut
cu adevrat c de aceea venisem. Am salutat srbtoarea Anului Nou cu inimile pline de
neliniste.
Am decis s ntrim si mai mult linia frontului.
Am cerut s fiu prezent la urmtoarea ntlnire a Statului-Major General, n ziua de l
octombrie, cnd am discutat din nou subiectul privind nltimile Golan. Am spus c din
variatele probleme privind cele trei fronturi ale noastre, principala mea ngrijorare se
referea la posibilitatea unei strpungeri
430
a bllindatelor siriene n Golan. Am nftisat situatia n termeni radicali: Pe uranita
iordanian avem asezri civile, dar nu avem inamic. Pe granita egiptean avem inamic,
dar nu avem nici o asezare. Pe granita sirian aveam si una si alta- Dac sirienii intr n
asezrile noastre, ar fi o calamitate".
Chiar n acea zi, Serviciul Operatiuni a emis ordine n scopul de a ridica aradul de
pregtire general si de a ntri forta blindat, care n Golan a fost sporit la 111 tancuri,
iar artileria la 32 baterii de tunuri de cmp. Msuri au fost luate si pentru ntrirea
Comandamentului din Sud, forta sa blindat fiind ridicat la 300 de tancuri.
A doua zi, 2 octombrie, am examinat din nou, mpreun cu seful statului-major, David
Elazar, ntrirea frontului din Golan, discutnd, de asemenea, situatia pe frontul sudic.
seful statului-major m-a informat c a verificat din nou, cu ajutorul spionajului,
semnificatia activittii egiptene si c a ajuns la concluzia ferm c ceea ce se ntmpla nu
era doar un exercitiu. Ct despre sirieni, nu existau semne privind intentia lor de a lansa
un atac, dar a fost primit informatia referitoare la continuarea pregtirilor. Aceasta mi-a
sporit temerile si i-am cerut s-mi dea un raport scris privind schimbrile intervenite n
desfsurarea fortelor Siriei si informatia pe care o aveam despre acestea.
Am considerat, de asemenea, c problema era destul de urgent nct s fie examinat la
nivelul guvernului. Primul-ministru se afla atunci ntr-o vizit oficial n Austria, clar era
asteptat s se ntoarc curnd, asa nct i-am telefonat lui Israel Galili, ministru fr
portofoliu, cerndu-i s-mi aranjeze ct mai repede posibil o ntlnire cu Golda Meir. Iam spus c m ngrijora situatia din zona nltimilor Golan si c doream s mpart
responsabilitatea n privinta acestei probleme. Voiam s-i aduc cu mine la ntlnire pe
seful statului-major, pe seful spionajului si pe comandantul Fortei Aeriene. Primisem
rapoarte nelinistitoare. Sirienii aveau 650 de tancuri n prima linie si un sistem de rachete
care acoperea si teritoriul nostru, asa nct avioanele noastre puteau fi lovite pe cerul
Israelului. Siria dispunea, de asemenea, de 600 de piese de artilerie, pe cnd noi, ei bine,
era usor de spus ce nu obtinusem [de la furnizorii de armament].
Israel Galili a promis s aranjeze ntlnirea de ndat ce se ntorcea Golda Meir, iar
aceasta a avut loc a doua zi, 3 octombrie, la scurt timp dup sosirea ei. Am explicat c am
cerut aceast ntlnire din cauza schimbrilor produse n special pe frontul nordic, dar,
ntr-o anumit msur, si pe cel sudic. Primisem informatia de spionaj cu privire la
masarea de noi arme pe frontul sirian si poate si pe cel egiptean, precum si cu privire la
intentia sirienilor si egiptenilor sau la dispozitia lor de a rencepe rzboiul. De aceea am
socotit c se cuvenea s aduc aceast problem n fata primului-ministru si a oricror
431

alti ministri pe care dorea s-i invite (doi erau prezenti la aceast ntlnire), n vederea
unei analize cuprinztoare a situatiei si a msurilor pe care trebuia s le lum ca s-i
facem fat.
seful statului-major, comandantul Fortei Aeriene si seful interimar al spionajului si-au
expus rapoartele, prezentnd activittile inamicului si ale propriilor noastre forte.
Reprezentantul spionajului a subliniat faptul c armatele sirian si egiptean erau n asa
fel desfsurate de-a lungul fronturilor nct erau capabile n orice moment s lanseze
atacul, dar c el credea c nu erau pe punctul de a o face. Dup judecata sa, ceea ce se
ntmpla de partea egiptean a liniei erau manevre anuale.
seful statului-major a raportat asupra ntririi blindatelor noastre de pe frontul sirian de la
70 la 117 tancuri, precum si a artileriei de la 4 la 8 baterii. El a recomandat ca fortele
noastre s rmn la puterea existent, fortificat prin punerea Fortei Aeriene n starea de
alert maxim.
Ministrii au pus ntrebri privind capacitatea noastr de a face mobilizri aditionale ale
rezervelor, n caz de necesitate. seful statului-major a artat c era posibil s aducem mai
multe tancuri n Nord, pn la un maximum de 170, n decurs de douzeci si patru de ore.
Nici unul dintre participantii la aceast ntlnire, fie ei ministri din componenta
Cabinetului, fie reprezentanti ai armatei nu a tratat problema cu usurint. Dar nimeni n-a
propus msurile urmtoare ce trebuiau luate, cum ar fi mobilizarea rezervistilor.
Aceast consultare la biroul primului-ministru a lrgit aria celor care purtau
responsabilitatea, dar nu a mbunttit situatia, iar a doua zi, 4 octombrie, m-am ntlnit
din nou cu seful statului-major, cu adjunctul acestuia, cu GOC al Comandamentului din
Nord si cu seful interimar al spionajului, examinnd ce altceva mai putea fi fcut. S-a
propus sparea unui al doilea sant antitanc si sporirea fortificatiilor noastre. GOC al
Comandamentului din Nord a subliniat c aveam nevoie de o preavizare a atacului care
s-1 precead cu douzeci si patru de ore. Dac am fi primit-o, atunci situatia noastr ar fi
fost cu totul diferit.
Ca urmare a propunerii privind ntrirea fortificatiilor noastre si a obstacolelor antitanc,
n dup-amiaza acelei zile m-am ntlnit cu comisarul apelor, Menahem Kantor,
ntrebndu-1 dac de-a lungul frontului sirian nu puteau fi spate bazine de depozitare a
apei pentru irigatie, asa nct acestea s poat servi si ca obstacol antitanc. Din rspunsul
su am nteles c nu era imposibil.
n noaptea de 4 octombrie am primit rapoarte care ntreau probabilitatea c Egiptul si
Siria erau pe punctul de a lansa rzboiul. Cel mai semnificativ element de informatie era
faptul c rusii dduser ordine ca familiile consilierilor sovietici s prseasc Siria.
Avioane de pasageri sovietice au aterizat
432
"n cursul noptii n Siria si n Egipt si s-a presupus c sosiser ca s evacueze
familii'6 rusesti.
La ntlnirea sptmnal a Statului-Major General, din ziua de vineri <5 octombrie, am
luat decizia de a ordona Alerta C", cel mai ridicat grad de alert, pentru armat, precum
si alerta total pentru Forta Aerian. Am cerut linii telefonice directe pentru functionarii
superiori din ministerul meu, care trebuiau s-si petreac ziua de lom Kipur acas, n ziua
de 5 octombrie, la ora 945 A.M., 1-am ntlnit pe primul-ministru, fiind nsotit de seful
statului-major si de seful spionajului. Am informat-o pe Golda Meir despre stirile din
cursul noptii si despre actele aditionale de pregtire pe care le ordonasem. De fapt, n

afar de mobilizarea rezervistilor, fcusem tot ce putea fi fcut n vederea ntririi pozitiei
noastre militare si a sporirii strii de alert. A fost activat Comandamentul Suprem,
permisiile au fost revocate, au fost efectuate controale si au fost date instructiuni de
pregtire pentru posibila mobilizare, folosindu-se metoda public, mai rapid dect
convocarea secret.
La sfrsitul discutiei noastre cu primul-ministru, am propus ca ea s aduc problema
naintea Cabinetului. Ea a fost de acord si a convocat o reuniune pentru ora 11,30 A.M.,
invitndu-i pe acei ministri care n acea zi se aflau n Tel Aviv. Cei mai multi dintre
ministri plecaser s-si petreac lom Kipurul la casele lor, n diferite prti ale trii. Postul
trebuia s nceap n acea sear.
seful statului-major si seful spionajului au descris situatia de pe fronturi. Sirienii si
egiptenii se gseau la posturile de urgent, care serveau att pentru aprare ct si pentru
lansarea unei invazii. Dar aprecierea sefului spionajului, generalul maior Eli Zeira, care a
fost acceptat de seful statului-major, David Elazar, era c un atac era improbabil.
Presupunerea armatei era aceea c dac, ntr-adevr, rzboiul era iminent, trebuiau si alte
indicatii si rapoarte de spionaj si c numai dac si cnd acestea apreau ar fi fost necesar
mobilizarea rezervelor si luarea de msuri suplimentare. Dup judecata sefului
spionajului, cel mai probabil era ca egiptenii s treac peste Canal cu forte puternice, desi
ei puteau s deschid focul si s ncerce raiduri. Aprecierea american era c nici Siria,
nici Egiptul nu intentionau s lanseze un atac n viitorul apropiat.
Eu am subliniat c, avnd n vedere desfsurarea lor militar, att egiptenii ct si sirienii
erau n situatia de a ncepe rzboiul n cteva ore. De aceea am cerut ca primului-ministru
s-i fie dat puterea de a aproba mobilizarea rezervelor dac noi i-am fi cerut s o fac n
ziua urmtoare, de lom Kipur. S-a czut de acord asupra acestui lucru, iar Golda Meir nea spus c va petrece lom Kipurul n Tel Aviv. Dac se ntmpla ceva neobisnuit, ea
433
avea s convoace ntregul Cabinet dac mai era posibil si nu numai Cabinetul
interior, informai, existent.
Cinci ministri, n afara primului-ministru, luaser parte la aceast ntlnire a guvernului.
A fost cea din urm care s-a tinut naintea Rzboiului de lom Kipur.
Acum, n ajunul rzboiului, Comandamentul din Nord avea 177 tancuri si 44 piese de
artilerie. Comandamentul din Sud avea 276 tancuri si 48 tunuri de cmp, ceva mai putin
dect fusese plnuit conform Operatiunii Porumbarul". Astfel, fr ca noi s fi fost
satisfcuti de noi nsine sau orbi n ceea ce priveste posibila sa izbucnire, Rzboiul de
lom Kipur a czut asupra noastr chiar n ziua n care nu-1 asteptam.
Aceasta s-a ntmplat n Ziua Ispsirii, o zi a anului n care majoritatea evreilor din lume
se unesc n post si rugciune, la sinagog sau acas, n Israel, linistea coboar peste tar.
Orice activitate inceteaza. Pe strzi nu pot fi vzute nici autobuze, nici autocamioane, nici
automobile particulare. Este ziua religioas a socotelilor, cea mai solemn zi pentru
poporul evreu. De acum ncolo lom Kipur avea s capete o solemnitate n plus.
30
INVAZIA
Prima zi de lupt, ziua de lom Kipur ca atare, a fost cumplit. Pierderile noastre n
oameni nu au fost usoare si, de asemenea, am pierdut teren si pozitii de o important
considerabil, n pofida acestui fapt, raportul prezentat de seful statului-major n guvern,
la ora 10 P.M., era relativ optimist. Desigur, era clar pentru toat lumea c n aceast zi

Egiptul si Siria s-au bucurat de dou avantaje de cea mai mare nsemntate: initiativa n
declansarea rzboiului si superioritatea preponderent a fortelor. Optimismul sefului
statului-major rezulta n primul rnd din recunoasterea faptului c aceste dou avantaje
nu vor rmne inamicului mult vreme. Rezervele armatei israeliene trebuiau s ajung
pe ambele fronturi n curs de 2448 de ore. Sosirea lor trebuia s rstoarne balanta de
forte si s ne fac n stare s prelum initiativa.
Campania s-a deschis n mod simultan pe ambele fronturi. La ora 2 P.M. ambele armate
au nceput prin bombardamente de artilerie si aeriene asupra campamentelor si
instalatiilor armatei israeliene. n Sud, egiptenii au trecut apoi imediat la traversarea
Canalului, pe toat lungimea acestuia. Ei au montat poduri, au folosit bacuri, iar unii
chiar au notat, n Nord, sub acoperirea barajului de artilerie, fortele blindate siriene au
trecut la atac.
Pn la miezul noptii, n prima zi, egiptenii au trecut pe malual estic al Canalului circa
300 tancuri din cele 2200 desfsurate pe acest front, unde 1848 tunuri de cmp acopereau
zona. Ei dispuneau, de asemenea, de mai bine de 50 de arme antitanc pentru fiecare mil
de front, mpotriva acestei forte, Comandamentul nostru din Sud avea 276 tancuri si 48
tunuri de cmp.
n Golan, mpotriva celor 177 tancuri si 44 tunuri ale noastre, sirienii au lansat n primul
lor atac 500 tancuri sustinute de 690 tunuri de cmp. ntreaga lor desfsurare de blindate
grele de pe acest front cuprindea 1700 tancuri, iar artileria lor numra 1300 tunuri.
435
Ofensiva inamic s-a deschis cu forte de infanterie care erau de mai bine de zece ori mai
numeroase dect ale noastre (10:1). Unittile infanteriei de asalt egiptene numrau 100
000 de oameni, fat de 8500 ai infanteriei noastre n Nord noi aveam 5000 de infanteristi
contra a 45 000 ct numra forta de atac sirian. Ceea ce era mai important, infanteria
inamic, spre deosebire de trecut, era acum echipat cu mari cantitti de armament
antitanc extrem de eficient, infanteristii purtnd si rachete antiaeriene personale (Strela).
Inferioritatea noastr numeric se referea si la aviatie, unde Egiptul dispunea de 600 de
avioane, iar Siria de 350.
n pofida acestei disparitti n blindate, artilerie, infanterie si aviatie, att GOC al
Comandamentului din Nord, ct si acela al Comandamentului din Sud estimau, ctre
miezul noptii, c asalturile si naintarea inamicului fuseser stvilite, n raportul su
prezentat guvernului, seful statului-major, David Elazar, a spus c pe frontul sirian toate
atacurile inamicului au fost stopate si c sirienii nu au nregistrat nici un succes
semnificativ. Chiar si atunci cnd el s-a referit la pozitia noastr fortificat de pe Muntele
Hermon, a spus c tocmai primise informatia c ne gseam n comunicatie cu aceasta,
desi n amurgul zilei se raportase c linia de comunicatie cu bastionul fusese tiat si se
crezuse c acesta a fost capturat de ctre sirieni. seful statului-major a spus c oamenii de
acolo rezistau n buncrul lor si c el spera ca n timpul noptii fortele noastre s reuseasc
c restabileasc legtura cu ei.
Ct priveste Sudul, seful statului-major a raportat c egiptenii reusiser s treac peste
canal n mai multe puncte si c, pe ct se prea, capturaser unul din bastioanele noastre.
Se poate ca ei s fi luat ca prizonieri pe unii dintre aprtori, un raport artnd c opt
dintre oamenii nostri czuser n minile egiptenilor. Dar, lund n considerare
circumstantele faptul c initiativa apartinea egiptenilor , seful statului-major socotea
c pn acum nu ne comportasem ru n stvilirea inamicului. Recapitulnd primele opt

ore de lupt, el considera c situatia era tinut sub control, c noi duceam btlia de
stvilire a inamicului n maniera n care aceasta trebuia dus.
Era clar c situatia la Canal era mai putin satisfctoare dect pe platoul Golan. Egiptenii
reusiser s treac obstacolul constituit de ap, pe cnd n Golan inamicul nu strpunsese
liniile noastre. Mai mult, n Golan ntririle noastre erau asteptate s nceap a sosi n
timpul noptii, asa nct pe la mijlocul zilei urmtoare, 7 octombrie, s avem un plus de
mai multe tancuri, iar seara mai multe sute de tancuri. Ceea ce nu era cazul n Sud. Erau
prea putine sanse ca vreun numr suplimentar de tancuri s ajung pe frontul egiptean n
ziua urmtoare. Probabil c Bren (comandantul de divizie, general maior Avraam Adan)
putea s ajung acolo pe la amiaz, cu un mic numr de
436
blindate. Principalele ntriri aveau s poat intra n actiune doar n ziua urmtoare, n
dimineata zilei de 8 octombrie, cnd era posibil s avem o fort blindat destul de mare n
zona Canalului, ntre timp, eram nevoiti s ne confruntm cu alte 24 pn la 30 de ore
extrem de dificile.
n aceste circumstante trebuia s ne schimbm planul initial, iar dimineata s trimitem
forta noastr aerian nu pe frontul sirian, ci pe cel egiptean. Avusesem intentia s lovim
sistemul de rachete antiaerian al Siriei si aerodromurile sale, n scopul de a le neutraliza.
Acum eram constrnsi s investim ntreaga noastr putere aerian n sprijinul
Comandamentului din Sud.
Aveam inima grea si nu puteam mprtsi optimismul sefului statului-major si al GOC al
Comandamentului din Sud. Egiptenii realizaser deja izbnzi importante, iar noi
suferisem o grea lovitur. Ei trecuser Canalul, montaser pontoane si treceau peste ele
blindate, infanterie si arme antitanc. Nu numai c nu reusisem s mpiedicm toate
acestea, ci le cauzasem egiptenilor doar distrugeri relativ mici. Pierderile lor n timpul
traversrii erau usoare: cteva sute de pierderi n oameni si o cantitate relativ mic de
echipament distrus.
Pe lng nelinistea legat de situatia militar, eram obsedat de problema celor ntmplate.
Gresisem noi n planurile noastre sau n punerea lor n executie? Ce se ntmplase cu cele
trei elemente de baz ale conceptiei noastre blindatele, Forta Aerian si bastioanele de
la Canal despre care presupusesem c vor dejuca orice ncercare a inamicului de a
trece Canalul, provocndu-i pierderi grele?
Puteau exista diferite aprecieri cu privire la modul n care fortele noastre aveau s
procedeze, n zilele urmtoare, cu unittile inamice care trecuser Canalul. Trecerea
acestuia era, ns, fapt. Cu egiptenii pe malul estic, ncercuind fortretele noastre de la
Canal, aceste pozitii si pierduser functiile. Ele aveau s devin capcane pentru ocupantii
lor, n afar de cazul n care reuseam s le evacum n cel mai scurt timp posibil sau s-i
mpingem pe egipteni pe malul vestic. Mi se prea c GOC al Comandamentului din Sud,
ct si seful statului-major credeau c puteam face lucrul acesta. Nu puteam mprtsi
ipoteza lor.
La nceputul reuniunii Cabinetului, la ora 10 P.M. din acea prim noapte de rzboi, nu m
gndeam s-mi exprim opinia, deoarece obiectul sedintei era furnizarea de informatie
pentru ministri cu privire la evenimentele militare din acea zi, iar aceasta era treaba
sefului statului-major. Dar ctre sfrsitul reuniunii am nteles c judectile asupra celor
ntmplate si mai presus de toate asupra a ceea ce ne puteam astepta n viitorul imediat
erau att de diferite de ale mele nct trebuia s spun cum vedeam eu lucrurile. Am crezut

437
de cuviint c guvernul trebuia s cunoasc ce gndeam despre situatie n toat dramatica
ei severitate, asa nct am spus c doream s adaug, la cele raportate de seful statuluimajor, propria mea evaluare.
Dup prerea mea, noi aveam de fcut fat unui numr de trei factori dificili. Primul
am spus era mrimea considerabil a fortelor inamicului, cu drnicie echipate cu
armament acumulat n ultimii sase ani. Armatele egiptean si sirian nu erau armatele
arabe cunoscute de noi n 1967. Ele aveau soldati buni, bine echipati si care luptau cu
hotrre. Al doilea factor era sistemul de rachete antiaeriene al inamicului, n afar de
rachetele SAM-6. Acest sistem de arme punea o problem grav fortei noastre aeriene si
att timp ct avioanele noastre nu-1 vor distruge, ele nu vor putea s asigure suport
tancurilor noastre, ajutnd la distrugerea blindatelor inamice. Al treilea factor era
trebuinta noastr de a mentine liniile noastre de frontier cu forte mici, deoarece nici nu
doream si nici nu puteam tine populatia mobilizat tot timpul. Ne-am asumat mari riscuri,
cci ne lua timp din momentul convocrii rezervelor si pn la ajungerea lor pe fronturi.
Aceasta era situatia si pericolul n privinta frontului sudic. M ndoiam c puteam
ntrerupe n mod serios trecerea Canalului n urmtoarele 24-36 de ore, ceea ce nsemna
c egiptenii aveau s dispun de dou nopti n care s monteze mai multe pontoane si s
pompeze noi forte n Sinai. Ct priveste frontul nordic, socoteam c dac unele tancuri ar
fi nceput s soseasc n Golan n dimineata urmtoare, urmate de alte cteva sute n
cursul zilei, atunci avntul sirian avea s fie controlat.
Cmpul de btlie critic era Zona Canalului. Forta noastr aerian am spus trebuia
s fac fat unei dificultti cumplite cnd avea s intre n actiune a doua zi. Avea s aib
de-a face cu forta aerian egiptean, precum si cu sistemul antiaerian, care se puteau
dovedi extrem de virulente. Ar fi trebuit s avem un mare noroc ca s terminm n
favoarea noastr btliile din ziua urmtoare. Dup aceea, n a treia si n a patra zi de
rzboi, luni 8 octombrie si marti 9 octombrie, am fi avut n Sud ntreaga fort blindat
plnuit si am fi fost capabili s ducem btlia de tancuri. Aceasta nu avea s fie simpl,
dar perspectivele de succes erau bune.
n concluzie, mi se prea c n Sud trebuia s ne retragem pe a doua linie, s ne luptm cu
egiptenii n cadrul unej centuri de dousprezece mile de la Canal si s ne adunm fortele,
n Nord m asteptam s reusim stoparea sirienilor la frontier. Oricum, pentru moment
rzboiul era purtat la granite si, desi nu era dect o slab consolare, puteam face o
distinctie ntre tara lui Israel si Sinai. Situatia n Sud era grea, dar cel putin btlia avea
loc acolo n desert, nu n interiorul Israelului sau n apropierea centrelor sale populate.
Am
438
ncheiat cu observatia c n Sinai trebuia s iesim din criza actual, c n Golan trebuia s
facem fat altor dou zile vitrege si c apoi trebuia s dm btlia de blindate mpotriva
egiptenilor.
Am spus ce gndeam, am fcut cunoscut conceptia mea si am evaluat situatia existent.
La sfrsitul reuniunii, ns, nici eu si nici ceilalti ministri nu ne-am aflat n largul nostru.
Eu m simteam iritat si obosit si aveam sentimentul c o prpastie s-a cscat ntre mine si
colegii mei de Cabinet. Lor nu le-a plcut ce spusesem despre succesul egiptean si n mod
cert nu le-a plcut ideea mea de a ne retrage pe o a doua linie. Ei doreau ca armata s-i
mping de ndat pe egipteni ndrt peste Canal. Nu ne gseam pe aceeasi lungime de

und. Ei erau dominati de optimismul expunerii sefului de stat-major si, mai presus de
toate, de propria lor dorint. Dup miezul noptii, secretariatul Cabinetului a notificat
reprezentantului nostru n Statele Unite c n cteva zile i vom alunga pe egipteni de pe
malul estic al Canalului si c, n pofida unor succese locale ale inamicului, situatia era
satisfctoare.
Posturile de radio egiptene si agentia de stiri sovietic Tass au difuzat o versiune cu
privire la evenimentele zilei conform creia noi am fi nceput rzboiul. Radio Cairo a
artat c n acea zi, la ora 1,30 P.M., forta aerian israelian a atacat Zafarana, un mic
port egiptean de la Golful Suez si c fortele egiptene sunt pe cale de a respinge
inamicul". Tass si Radio Damasc 1-au citat pe purttorul de cuvnt al armatei siriene care
a spus c forte israeliene au atacat pozitii naintate ale armatei siriene si c luptele
continu.
Declaratia Statelor Unite a fost mai ngrijortoare. Comentnd declansarea ostilittilor n
Orientul Mijlociu, un purttor de cuvnt al Casei Albe a spus c presedintele Nixon
urmrea ndeaproape situatia din primele ore ale diminetii". Dimineata la Washington
era amiaza n Orientul Mijlociu. Declaratia a fost fcut la trei ore dup atacul egipteanosirian fr nici cea mai slab aluzie c arabii fuseser cei care au nceput rzboiul. Cnd
reprezentantul nostru la Washington a raportat guvernului Statelor Unite c arabii au
lansat invazia, i s-a spus c arabii pretindeau c noi eram atacatorii. Desigur c cei de la
Washington cunosteau adevrul, cunosteau de la nceput c nu noi declansasem rzboiul,
dar probabil gndeau c noi trebuie s fi fcut ceva mai mult dect pur si simplu s nu-1
ncepem".
439
31
FRONTURILE DE LUPT
Sirienii si-au lansat ofensiva pe nltimile Golan n ziua de 6 octombrie, la ora 2 P.M.,
simultan cu ofensiva egiptean n Sinai. Ei au atacat masiv de-a lungul ntregului front,
dar si-au concentrat principalele eforturi de strpungere n dou puncte, unul la Nord, iar
cellalt la Sud de Kuneitra. Ei au fost cu drzenie blocati, n lupte sngeroase, dar pline
de destoinicie, de Brigada a 7-a blindat a colonelului Avigdor, care opera n Nordul
sectorului, la Nord de Kuneitra, si de Brigada blindat Barac, comandat de colonelul
Ben-soham, care lupta n sectorul sudic. Pn la sosirea ntririlor rezervistii nostri
aveau s nceap s ajung pe fronturi abia n ziua urmtoare , aceste dou brigzi au
trebuit s reziste grosului fortei de invazie siriene si au fcut-o cu succes n toat acea zi
crud.
Dar trziu n acea noapte sirienii au ptruns n sectorul sudic si situatia noastr a devenit
realmente serioas, nainte de declansarea ostilittilor se crezuse c ofensiva sirian avea
s vizeze n special sectorul nordic, dar alocatia din tancurile aflate la dispozitia
Comandamentului din Nord a favorizat brigada lui Avigdor. Cnd inamicul si-a ndreptat
atacul principal asupra sectorului sudic, el avea s ntlneasc mpotrivirea fortei blindate
mai mici care i fusese dat lui Ben-soham.
Cu toate acestea, spre deosebire de situatia de la Canalul Suez, rzboiul a gsit n Golan
tancurile Comandamentului din Nord desfsurate asa cum se cuvine, pe pozitiile ce le-au
fost atribuite. Unittile de blindate avansate erau pregtite pe pante si i-au ntmpinat pe
atacatori cu foc eficient. Bastioanele avansate, cu exceptia celui de pe Muntele Hermon,
au fost, de asemenea, ntrite clin timp, iar artileria noastr a fost asezat n concordant

cu planul nostru de contingent si acoperea ntregul front cu bombardamente bine

directionale.
Siria a trimis 500 de tancuri la asaltul de deschidere a ostilittilor, mpotriva lor au fost
aliniate cele 177 de tancuri ale Comandamentului din Nord.
440
pup miezul noptii, ns, Siria a adugat alte 300 de tancuri, asa nct numrul acestora
era n total 800. Toate ntririle pe care Comandamentul din Nord le-a putut aduna de la
rezervisti ca s le ntmpine a fost o mic unitate de 12 tancuri!
Trziu n acea prim noapte, nainte de strpungerea sirian, am prsit reuniunea
Cabinetului si am cobort n groap". Marele Cartier General de Urgent era ca un stup,
dar fr miere. Din punct de vedere tehnic era bine organizat si eficient. Se primeau
rapoarte de pe fronturile de btlie si hrti de marcare. Dar din punctul de vedere al
controlului si comenzii si, lucru mai important, din punctul de vedere al gndirii calme
si echilibrate , camera de rzboi si echipa care opera n ea erau departe de a fi
satisfctoare. Conducerea rzboiului se afla de fapt n minile comandantilor de pe
fronturi, iar singura lor preocupare putea fi doar aceea de a-si apra liniile din toate
puterile, de a preveni strpungerile, de a astupa bresele acolo unde ele se produceau si de
a mentine pozitia pn la sosirea ntririlor, ntr-o astfel de situatie, Statul-Major General
poate avea o influent prea mic asupra conducerii rzboiului. Cel mai bun lucru pe care
1-ar putea face este ca din cnd n cnd s mearg afar la comandamentele fronturilor si
s ia decizii dup consultri comune cu comandantii de acolo.
M-am dus la camera de rzboi a Fortei Aeriene si comandantul acesteia mi-a vorbit
despre planurile sale pentru ziua urmtoare. El intentiona s atace dimineata tinte de pe
frontul sudic, n primul rnd amplasamente de rachete si aerodromuri, ceea ce i-ar fi dat
posibilitatea ca dup aceea s opereze mai liber mpotriva fortelor egiptene de pe ambele
maluri ale Canalului. seful statului-major nu credea nici el c era prea nimerit s atacm
punctele de trecere nainte de a reduce la tcere bateriile de rachete. Le-am spus c aveam
un punct de vedere diferit. Eram sceptic n privinta sanselor Fortei Aeriene de a distruge
amaplasamentele rachetelor, n acelasi timp, prevedeam o zi si dou nopti critice n
timpul crora egiptenii aveau s deplaseze mari forte de blindate suplimentare pe malul
estic al Canalului. Prerea mea era ca forta Aerian s-si suspende deocamdat planurile
de a ataca rachetele si s fac tot ce-i sttea n putint ca s-i opreasc pe egipteni de a
deplasa tancuri n Sinai, chiar dac aceasta nsemna pierderea de avioane. Dac Forta
Aerian se dedica distrugerii amplasamentelor de rachete si esua n ncercarea sa, atunci
noi am fi pierdut n ambele prti: tancurile aveau s treac pe malul estic, iar aviatia
noastr ar fi fost si mai limitat n libertatea ei de actiune.
Ministerul aprrii are autoritate politic. Aceast problem particular era ns tehnic,
operational. De aceea decizia se afla n minile sefului statului-major si comandantului
Fortei Aeriene. Decizia de a ataca amplasa441
RZBOIUL DE IOM KIPUR: FRONTUL DE NORD
442
VI-:
mentele de rachete a rmas n vigoare. Era acum ora 2 A.M., dousprezece ore de la
nceperea rzboiului. M-am ntors n biroul meu pentru un pui de somn.
Am fost trezit dup dou ore. Situatia din Nord devenise serioas. O fort sirian

strpunsese liniile noastre n zona Husnia, la opt mile Sud de Kuneitra sj avansa ctre
drumurile care coborau de pe nltimile Golan spre Marea Galileei. Unittile de rezervisti
organizate n grab au fost repezite s pun stpnire pe povrnisuri si s blocheze
inamicul. GOC al Comandamentului din Nord, generalul maior Itac Hofi, a ordonat
evacuarea tuturor oamenilor din asezrile agricole civile. Femeile si copiii fuseser
evacuati n ziua de lom Kipur.
Am plecat numaidect pe frontul nordic. Elicopterul a zburat n directia Nord, de-a lungul
coastei, apoi a cotit-o spre Est. Altdat mi s-ar fi topit inima de emotie vznd Cmpia
saron, aceast regiune binecuvntat, bogat n asezri agricole si n livezi de portocali.
Acum, aproape imediat ce am zburat din Tel Aviv, mi se prea c deja aud sunetele
bombelor si obuzelor care explodau n Golan. Adncimea nltimilor Golan nu este mai
mare de cincisprezece mile. Dac fortele siriene reuseau s coboare la rul Iordan, ar fi
fost foarte greu s le respingem, mai ales c posedau cantitti att de mari de armament si
de mnuitori ai acestuia, iar noi aveam de luptat si pe frontul egiptean. Era evident c
trebuia s-i oprim pe sirieni lng punctul strpungerii, chiar dac aceasta nsemna
punerea n joc a ntregii puteri de care dispuneam.
Am ajuns la cartierul general avansat al Comandamentului din Nord cu putin timp nainte
de ora 6 A.M. ca s aud de la ofiterul comandant c ntreaga noastr aprare din sectorul
sudic al Golanului se prbusise. Sirienii biruiser fortele Brigzii Barac si se deplasaser
n partea sudic a nltimilor Golan, ntr-un punct care se afla la aproape jumtate de cale
pn la Iordan. Unittile noastre blindate de rezervisti, care fuseser mobilizate si se aflau
pe drum cu suplimentul lor de tancuri, nu puteau fi capabile s ntlneasc si s nfrunte
inamicul pn la amiaz.
Am nteles c singura fort care putea opri inamicul din naintarea sa n acel moment era
Forta Aerian si c nici un minut nu mai trebuia pierdut. Aceasta trebuia s intre n
actiune fr ntrziere. seful comandamentului din Nord mi-a explicat c tancurile noastre
erau amestecate n lupt strns cu blindatele inamicului si c pilotii nostri puteau lovi n
trupele noastre. I-am spus s dea ordin echipajelor tancurilor fie s le prseasc, fie s le
nchid capacele.
Aviatia noastr trebuia s atace blindatele inamice si nu s opereze conform doctrinei
standard, ncercnd mai nti s reduc la tcere rachetele antiaeriene. L-am sunat pe
generalul maior Beni Peled, comandantul Fortei
443
MP!
Aeriene, si i-am spus c trebuia s-si trimit avioanele ntr-o actiune imediat si continu
mpotriva tancurilor siriene care strpunseser liniile noastre. Era singura fort care le
putea opri pn la sosirea fortei blindate aditionale, n cursul dup amiezii. Altfel aveam
s pierdem jumtatea sudic a platoului Golan si nu se stia ce se putea ntmpla dup
aceea cu asezrile din Valea Iordanului. Motti Hod, fostul comandant al Fortei Aeriene,
activa acum ca ofiter de aviatie atasat pe lng Comandamentul din Nord, el si personalul
su trebuind s directioneze si s controleze avioanele repartizate pentru aceast misiune.
El sttea lng mine n timp ce vorbeam cu comandantul Fortei Aeriene, mboldindu-m.
Spune-i zicea el snetrimitcvadrupleti,asa nct un grup de patru dup altul, fr
oprire, s se npusteasc asupra blindatelor siriene, iar echipajele tancurilor s nu poat
ridica capul". Nu puteam spune a cui era vocea rgusit care pronunta acest sfat urgent,
vocea pilotului veteran de pe avioane de lupt sau a fiului kibutului Degania din Valea

Iordanului; poate c n acel moment nu era nici o deosebire ntre ele.

Era pentru prima oar cnd i vorbeam comandantului Fortei Aeriene n modul acesta si
ntr-o astfel de problem. Nu era un ordin. Ordinele le puteam da prin intermediul sefului
statului-major. Era mult mai mult dect un ordin, iar rspunsul a fost pe msur, n pofida
densittii sistemului de rachete inamic, Forta Aerian a atacat fr ncetare concentrrile
de tancuri siriene, ceea ce a avut un efect decisiv asupra situatiei.
n cursul diminetii zilei de 7 octombrie, Comandamentul din Nord a nceput s-si
consolideze brigzile, care n orele precedente intraser n actiune si si asumaser
responsabilitatea pentru diferitele sectoare ale comandantilor de divizie. Generalului
maior Dan Laner i s-a dat responsabilitatea pentru zona sudic a nltimilor Golan, iar
generalului maior Raful Eitan responsabilitatea sectorului nordic. O a treia divizie urma
s ajung n Golan seara.
La ora l P.M., ns, tancurile siriene au aprut deodat chiar la gardurile din srm
ghimpat din jurul taberei noastre de la Nafek, la Sud-Vest de Kuneitra si doar la sase
mile de podul de peste Iordan, care oferea acces la toate kibuturile si asezrile noastre
agricole din Nordul Galileei. Cnd i-am reperat pe sirieni lng tabr, am reusit s
repezim cteva mici unitti care i-au pus pe fug pe atacatori din zon, dar ei au gsit n
cele din urm o sprtur prin care puteau ajunge la pod. Colonelul Ben-soham a
ntreprins o disperat actiune de ariergard, n efortul de a-i opri pn cnd soseau ntriri
mai puternice. El si secundul su au fost ucisi. Dar seara forta sirian a fost oprit si
pericolul a fost nlturat, n cea de a doua criz grav care a lovit acest sector al platoului
Golan n rstimp de douzeci si patru de ore. Cele dou elemente care au rsturnat
situatia au fost Forta Aerian, care a bombar444
Hat si nimicit inamicul fr ntrerupere, si unittile brigzii blindate de rezervisti care
erau n drumul lor spre front n mici grupuri pornite de la bazele lor din Galileea. Aceste
unitti, vzndu-i pe sirieni avansnd ctre ele, n directia rului Iordan, au reusit rapid s
ridice bariere si s blocheze drumul, punnd stvili n calea lor. Comandamentul din
Nord, ntrit cu noile unitti sosite, a atenuat strpungerea sirian si n final 1-a respins pe
inamic, n timpul noptii, fortele noastre au utilizat rgazul pentru a-si trage rsuflarea n
vederea unui contraatac.
Cea de a treia zi de rzboi, 9 octombrie, a adus cea de a treia criz a sa, de data aceasta n
sectorul detinut de Brigada a 7-a, care acum era slab si istovit, dup ce a luptat timp de
trei zile si trei nopti fr odihn contra unor forte mult mai numeroase si a rezistat tuturor
ncercrilor inamicului de a-i strpunge liniile. Asaltul din aceast zi a fost cel mai greu,
concentrat asupra mprejurimilor localittii Kuneitra. La amiaz situatia brigzii era
critic, neavnd rezerve, multe tancuri fiind lovite, iar munitia acelor tancuri nc n stare
s lupte era aproape pe sfrsite.
n acest moment, colonelul Avigdor, comandantul Brigzii a 7-a blindate, a notificat
comandantului diviziei, Raful Eitan, c nu mai putea opri inamicul. Raful aproape c si-a
pierdut si el speranta de a mai rezista acestui atac. Dar chiar n acel moment el a primit un
mesaj de la locotenent-colonelul lossi c unitatea sa tocmai capturase culmea cheie din
zona numit codificat Booster, exact la Nord-Vest de Kuneitra. Ariergarda fortelor siriene
fcuse numaidect stnga-mprejur si ncepuse s se retrag. Aceast veste convenabil a
fost de ndat comunicat lui Avigdor. Raful i-a spus: Rezist doar cteva minute, ei ti
vin n ajutor". Brigada a 7-a a rezistat, iar la scurt vreme tancurile avansate siriene au

nceput retragerea.
Cnd am ajuns n acea noapte, 9 octombrie, la Comandamentul din Nord, am constatat c
starea de spirit se schimbase, n pofida luptei nversunate si a pierderilor grele, ndeosebi
din rndul ofiterilor, exista sentimentul c n acea zi trecusem de punctul critic si c
avntul atacului sirian fusese frnt. Fortele inamice au nceput s se retrag. Noi
scosesem din lupt vreo nou sute din tancurile lor. De asemenea, spre surprinderea mea,
am descoperit la marele cartier general din Nord c lossi luase parte la btliile din acea
zi. Numai cu dou zile mai nainte ntrebasem de el si mi se spusese c nu este n Israel,
petrecndu-si luna de miere n Himalaia. Mi-am amintit de nunta lui pe Muntele Crmei,
care avusese loc cu putin timp mai nainte. S-a cstorit cu Einat, care apartinea uneia din
cele mai vechi familii de pionieri din Galileea. Am nteles c n ziua n care Fortele de
Aprare ale Israelului fuseser puse n alert, tnra pereche se afla pe o motociclet
Honda n inima semetilor
445
munti, n ziua urmtoare s-a ntmplat ca receptionerul hotelului s pomeneasc faptul c
a auzit de la BBC c n Israel era o stare tensionat. lossi a telefonat numaidect la
ambasada israelian de la Katmandu si i s-a spus, ct se poate de simplu, c izbucnise
rzboiul pe dou fronturi. Primul avion decola din Nepal n ziua urmtoare. lossi si sotia
sa au retinut locuri si au zburat ctre cas via New Delhi si Bombay, ajungnd n final la
Atena, de unde cu un avion El Al au aterizat n Israel.
De acas de la ambasadorul Israelului n Grecia, lossi a telefonat printilor si, a fost pus
la curent cu cele ntmplate si a stabilit cu ei s-1 astepte pe Aeroportul Lod, unde s-i
aduc echipamentul personal: uniforma, puloverul, revolverul, ochelarii de protectie,
mantaua, mnusile. Cnd a ajuns cu Einat n Israel, a telefonat la unitatea sa si i s-a spus
c se afla pe frontul nordic, c sirienii fcuser o strpungere, c Ben-soham,
comandantul su, fusese ucis si c el trebuia s preia ce mai rmsese din unitate. lossi sia mbrcat uniforma, si-a luat rmas bun de la sotie si a alergat n Nord. Dou ore mai
trziu s-a prezentat n camera de rzboi a Comandamentului din Nord pentru o scurt
instruire fcut de GOC, iar curnd dup aceea era n drum ctre baza avansat de
blindate. Aici i-a gsit pe oameni reparnd tancurile lovite. L-a gsit acolo si pe smulic,
mult vreme secundul su la comand, care fusese rnit n prima zi a rzboiului, fugise
din spital si revenise la unitate, n ziua de 8 octombrie, la ora 8 A.M., lossi si tancurile
sale erau gata s intre n actiune. A fost contactat prin reteaua radio de comandantul de
divizie Raful si i s-a spus s porneasc de ndat n sectorul de btlie al Brigzii a 7-a si
s se pun sub comanda lui Avigdor. Acesta, care se afla pe receptie, i-a spus lui lossi s
mearg numaidect la coama de deal Booster, care era pe cale s cad n minile
sirienilor. Cnd lossi s-a apropiat de deal, el a ntlnit cele cteva tancuri rmase din forta
noastr care detinuse coama Booster, ncrcate cu multi rniti si retrgndu-se, lsnd n
urma lor tancurile cuprinse de flcri.
Atunci a nceput cursa pentru deal, iar ntrebarea era cine va ajunge primul pe coam:
sirienii care avansau din Est, ori lossi care venea din Vest? n btlia care a urmat, n care
cele 11 tancuri ale lui lossi s-au angajat n lupt cu mai bine de 60 de tancuri siriene care,
din cnd n cnd, aproape c se ciocneau pe povrnisuri, buna precizie de tragere a
israelienilor a fost la nltime. Tancurile siriene au fost incendiate unul dup altul, iar
coama Booster a revenit curnd n posesia noastr.
Cnd am auzit toate acestea la Comandamentul din Nord, am dorit s iau legtura cu lossi

si s-1 felicit. Dar, evident, a fost prea complicat ca s-o pot face, avnd ns posibilitatea
s-o fac doar dup trei zile, ntr-un spital din
446
Haifa. E! fusese din nou rnit, de data aceasta grav, ntr-un atac lansat cu o zi mai nainte
asupra Tel sams, adnc n teritoriul sirian.
Fortele noastre se gseau atunci n ofensiv. Ele blocaser strpungerea sirian,
aruncaser inamicul dincolo de liniile noastre si l mpingeau mai departe ctre inima
Siriei. A fost o uimitoare rsturnare de situatie pe fronturi fat de zilele cumplite de la
nceputul Rzboiului de lom Kipur. Dar sirienii nc mai luptau cu nversunare pentru
pozitiile-cheie din interiorul granitelor lor, iar cnd unitatea lui lossi a ajuns la pozitiile
dominante de pe dealul Tel Sams, pe soseaua KuneitraDamasc, ea le-a gsit puternic
aprate si a intrat sub focul rachetelor antitanc si al unittilor de tancuri inamice, ca si al
aviatiei siriene, care mprosca cu rachete.
Dup o zi de lupt, actiune evaziv si angajare din nou a luptei, n care unitatea sa a
distrus tancurile siriene la poalele dealului, lossi a decis s exploateze acest succes lund
cu asalt coama Tel sams printr-o izbire rapid, desi i rmseser doar opt tancuri. Curnd
si-a dat seama de eroarea sa. La poalele dealului nu mai existau tancuri valide, dar pe
coam, bine adpostit n transee, se afla infanteria sirian narmat cu proiectile antitanc.
Dou dintre acestea au lovit tancul lui lossi, iar el s-a trezit deodat zcnd la pmnt, cu
coapsa stng zdrobit, lng tancul care ardea. Oasele perforau carnea, iar laba
piciorului atrna slobod. Tancurile care n-au fost atinse au dat napoi si singura persoan
care a rmas cu lossi a fost conductorul tancului acestuia, Zvika, scpat ca prin minune
neatins si care 1-a tras pe lossi la loc sigur.
lossi nu si-a pierdut cunostinta, iar atunci cnd flcrile s-au potolit si tancul ardea
mocnit, el i-a cerut lui Zvika s recupereze aparatul de radio, care putea fi folosit manual.
Din fericire acesta nu fusese deteriorat, iar cnd Zvika a fcut legtura cu cartierul
general, el a pus microfonul la gura comandantului su, care a spus: Aici lossi. Am
pierdut un picior. Sunt lng tanc. Veniti de m luati".
Echipa de salvare a ajuns la el dup trei ore. lossi 1-a ndemnat pe Zvika s-1 prseasc
si s se salveze, ns el a refuzat, n loc de aceasta, 1-a trt pe lossi ntr-o transee sirian
abandonat, a adus un bidon de ap de la tanc si a obtinut prin radio, de la medicul
militar, instructiuni cum s improvizeze un garou la arterele piciorului zdrobit.
Echipa de salvare era comandat de Ioni. Era ntuneric cnd a ajuns. Artileria sirian
bombarda fr ntrerupere poalele dealului, iar Ioni si oamenii si si-au lsat vehiculele la
o oarecare distant si s-au apropiat pe jos de rnit. Ei reperaser la lumina exploziilor de
obuze tancul lui lossi si mica transee n care zcea el. Au urmat injectia cu morfin,
transportul cu targa, cu autoblindatele, cu elicopterul si internarea n spital. Sotia sa Einat
a reusit s
447
ajung la spital exact cnd lossi era dus cu cruciorul la chirurgie, n spiritul unei luni de
miere rencepute, el i-a spus: Nu-i nimic, nu te nelinisti, voi tine totul sub control. Tot ce
am pierdut este un picior!"
La scurt timp dup aceea am aflat cum a ajuns Ioni s conduc echipa de salvare. Ioni era
secundul comandantului unei unitti de elit care s-a ntmplat s fie la circa sapte mile
de Tel sams cnd el a auzit vorbindu-se pe reteaua de radio despre salvarea lui lossi.
Numaidect s-a dus la comandantul brigzii si i-a spus c el si oamenii si vor face

treaba.
Am avut din cnd n cnd ocazia s-i ntlnesc pe oamenii din unitatea lui Ioni nu
numai cnd erau instruiti nainte de o actiune sau cnd raportau dup vreo operatiune
si am fost ntotdeauna profund impresionat. Ceea ce era deosebit de impresionant nu era
doar priceperea lor de a lupta care, fr ndoial, era mult dincolo de ceea ce asteptam de
la trupele obisnuite, ci oamenii ca atare, fiintele omenesti. Cnd ajungi s-i cunosti bine
iar eu aveam propriile mele antene" n aceast unitate, cci tinere rude de-ale mele
serveau n rndurile ei ca ofiteri , descoperi c fiecare are caracterul si calittile sale
speciale, de un ordin superior. Desigur, toti sunt voluntari, toti cu o conditie fizic
excelent, iar majoritatea lor au educatie universitar. Dar calitatea comun tuturor consta
mai degrab n ceva ce tinea de sfera umanist si sionist, de sfera renasterii evreiesti mai
degrab dect de domeniul militar. Ei apartin grupului de pionieri-mntuitori biblici
aprut n Israel n vechime, cnd natiunea tria pe propriul ei pmnt, ct si pionierilor
care au nceput s recldeasc tara prsit, la nceputul secolului XX, cnd sionismul
modern a fcut primii si pasi sovielnici. Ei sunt tineri cu o credint fierbinte n destinul
evreiesc si n forta noastr si cu vointa de a-1 realiza, fiind oricnd gata s ndeplineasc
cele mai grele si mai primejdioase misiuni.
Ioni este cel mai mare dintre cei trei frati care, cu totii, au intrat ca voluntari n aceast
unitate. Printii lor au plecat din Israel n Statele Unite, unde tatl lor este profesor de
istorie la Universitatea Corneli, n Rzboiul de sase Zile, Ioni a fost rnit la cot de un
glont. S-a dus n Statele Unite si a petrecut acolo un an, frecventnd n mod alternativ
clinicile spitalului si departamentul de matematic al Universittii Harvard. Cnd
tratamentul bratului su a fost ncheiat desi nu asa cum ar fi trebuit s fie , el s-a
ntors n Israel si la unitatea sa special. Mai trziu a cltorit din nou n Statele Unite ca
s-si continue studiile superioare n matematic si s primeasc si tratament suplimentar
la brat. A revenit n Israel cu o lun naintea declansrii Rzboiului de lom Kipur. n
primele dou zile ale rzboiului unitatea sa a luptat pe frontul sudic, iar n a treia zi a fost
mutat n Nord. n ziua de 9 octombrie, oamenii lui Ioni au urmrit si ucis mai bine de
patruzeci de comandouri
448
cjriene care fuseser lansate n spatele liniilor noastre. Ei au avansat apoi, mpreun cu
Brigada a 7~a> adnc n Siria. Nu stiu cti tineri brbati sunt ca Ioni, dar sunt convins c
sunt destui nct Israelul s poat nfrunta ncercrile cumplite care l asteapt n viitor.
O alt relatare privind salvarea, pe care am auzit-o de la ofiterii Brigzii a 7-a de pe
frontul sirian, a avut un sfrsit trist. Un detasament dintr-o unitate de recunoastere s-a dus
s salveze echipajul unui tanc lovit. Situatia acestuia era disperat, rmnnd izolat sub
atacul unei unitti siriene. Detasamentul a venit la timp, a angajat lupta cu atacatorii,
cauzndu-le pierderi grele si s-a ntors la baz cu echipajul tancului. Pe drum, ns, ei
czuser ntr-o ambuscad n care inamicul fcuse uz de bazuca, ambuscad peste care sa trecut cu succes. Dup ce au depus n sigurant echipajul salvat, membrii
detasamentului au cerut permisiunea s se ntoarc spre a se ocupa de cei care
organizaser ambuscada. Li s-a permis, iar comandantul a pornit-o n fruntea a trei
autoblindate. Sirienii au reperat apropierea lor, si-au organizat mai bine pozitiile si n
angajamentul care a urmat au fost ucisi douzeci si patru de membri ai detasamentului de
recunoastere, ntre care comandantul acestuia, secundul su si alti patru ofiteri, mpreun
cu rnitii, aceasta nsemna c noi am pierdut unitatea, un pret foarte mare pentru ceea ce,

la urma urmei, era o actiune marginal. Cu mai mult prevedere, s-ar fi vzut c era o
operatiune neesential. Rzboiul, ns, nu este condus ca o bcnie, unde orice poate fi
oricnd cntrit si msurat.
La sfrsitul primei sptmni de rzboi pe frontul nordic, sirienii erau cei aflati n
defensiv, iar campania era purtat pe pmntul lor, la Est de liniile de unde ei
declansaser rzboiul cu sase zile mai nainte.
Pe frontul sirian, asa dup cum am vzut, fortele noastre erau desfsurate n asa fel nct
s fac fat inamicului atunci cnd a izbucnit Rzboiul de lom Kipur. Nu acesta a fost
cazul pe frontul egiptean, iar primele care au avut de suferit din cauza aceasta au fost
fortretele din lungul Canalului Suez, primele tinte ale atacului egiptean. Btliile au fost
nversunate, eroice si deprimante. Existau 16 astfel de fortrete si la un loc ele constituiau
ceea ce a ajuns s fie cunoscut ca linia Bar-Lev. Fiecare fortreat, ns, a dat btlia sa
individual, pe cont propriu. Fiecare era o insul solitar, izolat, care ducea o lupt
disperat, o lupt pe viat si pe moarte, n care fie capitula, fie rmnea liber.
Aceste fortrete erau mici avanposturi, fiecare cuprinznd 20-30 de soldati, spatiale de-a
lungul marginii apei, la intervale de aproximativ cinci mile. Toate au fost supuse unor
masive bombardamente de artilerie de ctre egipteni, urmate de masive atacuri de tancuri
si infanterie, iar n cele din urm, cu
449
exceptia uneia singure, numit n mod codificat Budapesta", care avea specificul ei
topografic, toate aceste avanposturi au czut: unele au fost evacuate, altele au fost
cucerite de egipteni.
Lucrul acesta nu s-a ntmplat imediat, ntr-adevr, desi egiptenii au nceput s traverseze
Canalul curnd dup primele lor bombardamente de artilerie, nici un avanpost israelian
nu a czut n primele douzeci si patru de ore, nici mcar acelea n preajma crora
egiptenii au reusit s ptrund chiar de la nceputul btliei. Pe de alt parte, nici o
fortreat nu a reusit s opreasc naintarea egiptean n sectorul ei. Unele au izbutit s
scufunde bacurile egiptene n timpul tranversrii. Altele au directional n mod eficient
focul de artilerie si atacurile aeriene mpotriva unittilor de pontonieri si a concentrrilor
de trupe egiptene, cauzndu-le invadatorilor pierderi grele. Dar aceste actiuni nu au
mpiedicat trecerea Canalului si deplasarea fortelor blindate si a infanteriei inamice pe
malul estic. Cnd egiptenii nu puteau captura un avanpost, ei 1-au ocolit, cu exceptia,
repet, a celui cu numele codificat Budapesta". Aceast pozitie fortificat, care a fost
puternic atacat, dar care a rezistat, a mpiedicat naintarea egiptean de-a lungul axei
nordice a Sinaiului, fortndu-1 pe inamic s se retrag pe pozitiile sale initiale, lng
PortSaid.
Celelalte fortrete israeliene au fost izolate si tiate de fortele noastre principale. Soldatii
care le ocupau au luptat cu foarte mare brbtie si cu hotrre, n cele mai multe dintre
ele, ofiterii comandanti au fost ucisi n faza initial a btliei. Unele dintre formatiunile
acestora au primit ordinul s evacueze avanposturile sau s capituleze, refuznd ns s-o
fac. Dar n cele din urm, nconjurate de inamic, lipsite de contact fizic cu restul trupelor
noastre, ele au fost incapabile s reziste. Ultima fortreat care a czut, oamenii si fiind
luati prizonieri, a fost Masrek, care domina intrarea sudic n Canalul Suez.
Unele dintre fortrete au fost alertate la scurt timp nainte ca inamicul s deschid focul,
iar altele doar n momentul atacului. Aceasta nu nseamn c dac ar fi primit avertizarea
din timp ar fi fost gata s tin piept categoriei de asalt care a fost lansat. Fapt este c ele

nu au fost cldite si destinate s reziste unui astfel de atac. Cea mai tare parte a fiecrei
fortrete era partea subteran protejat, care cuprindea camera de rzboi si buncrele. Dar
pozitiile de foc, care nu erau blindate si transeele de comunicatie care duceau Ia acestea
se aflau n mod necesar deasupra, descoperite. Cnd aceste tinte deschise au fost supuse
bombardamentului artileriei grele, iar curnd focului tras de pe tancurile inamice care leau nconjurat, ele s-au prbusit, iar oamenii fie c au fost ucisi, fie au fost fortati s le
abandoneze.
,:i
450
Mai mult, nu se realizaser dispunerile tehnice si organizatorice pregtitoare fat de un
atac inamic, nainte de toate, detasamentele de tancuri care trebuiau stationate ntre
fortrete, fcnd legtura ntre ele si dndu-le ajutor, aflau la sase mile n ariergard, n
lungul liniei artileriei. Cnd atacul a nceput si ele au ncercat s ajung la fortrete,
egiptenii erau deja acolo, asteptndu-le. Ele au avut de suportat focul antitanc puternic
tras de pe ambele maluri ale Canalului si cele mai multe dintre ele au fost lovite, scoase
din actiune si fcute incapabile s-si ndeplineasc misiunea ncredintat.
Trebuie, de asemenea, spus c, n interiorul fortretelor, rutina din timp de pace se
reflecta n dispozitia psihic a personalului si n starea echipamentului. Elemente standard
ca echipamentul de semnalizare si vehiculele nu erau n cea mai perfect stare, n unele
fortrete, armele si munitiile erau sub nivelurile acceptabile, iar n unele erau chiar sub
minimumul necesar. Nicieri n linie nu existau tancuri pentru evacuare. Mai presus de
toate, unitatea care ocupa fortretele nu a fost n mod special selectat sau chiar ntrit n
asa fel nct s fie capabil s stpneasc cea mai avansat si dificil dintre liniile
militare ale Israelului, linia de pe Canalul Suez! Aceasta era o unitate de rezervisti
obisnuit, constituit n parte din brbati n vrst, care de mai bine de doi ani nu-si
mprosptaser instructia. Exista o unitate cu totul diferit, ntr-adevr, de astfel de forte,
cum erau parasutistii nostri, care ar fi trebuit s stpneasc fortretele, conform planului
de contingent. Cu toate acestea, unitatea din acea linie fusese binecuvntat cu
comandanti de prima clas. Ofiterii si sergentii se numrau, fr ndoial, printre cei mai
buni din armata noastr.
Nu stiu dac este posibil s determinm cu precizie msura n care fortretele s-au opus
inamicului, chiar o zi sau dou, oprind prin aceasta naintarea mai departe a fortelor
egiptene. Oricum, fapt este c n primele dou zile armata egiptean n-a avansat dect
cteva mile si c n timpul acesta Fortele de Aprare ale Israelului si-au mobilizat
rezervele, iar ntririle au ajuns la Comandamentul din Sud. Acele dou zile, ncepnd de
la atacul inamic impetuos de lom Kipur si pn ce rezervele noastre au ajuns pe front, au
fost cele mai critice, iar lupta nversunat dus de oamenii nostri n fortrete a fost,
nendoielnic, de o important suprem.
Ca n toate btliile noastre, aici, de asemenea, primele pierderi le-au dat ofiterii, cei mai
multi dintre ei fiind expusi la posturile de foc sau de observatie. Chiar de la primele
mpuscturi ale egiptenilor, att Gadi ct si Ezra, comandantul si secundul su din
fortreata Orkel, au fost ucisi. si la fortreata Lahtanit, primul om ucis a fost
comandantul, smil Malhov, care a fost lovit n piept. La scurt timp dup aceea a fost ucis
si secundul su, Aron. La Ketuba, comandantul, David Sitton, a fost lovit de pe bacurile
ce treceau
451
Canalul ctre el. Locotenentul Efrati a fost primul rnit din fortreata pe care o comanda,

Mifrehet. La Hyzayon, comandantului Ahiram Barei i-a fost smuls bratul din umr, dar
nu si-a pierdut cunostinta si a predat comanda de parc s-ar fi aflat pe cmpul de defilare:
Itic, sunt rnit, am pierdut un brat, ia comanda!" si n-a uitat s adauge: Noroc!"
Pe msur ce comandantii erau loviti, alti oameni le luau locul. La Orkel, dup ce
comandantul si adjunctul su au fost ucisi, comanda a fost preluat de locotenentul David
Abudarham. El s-a nscut n Turcia si a fost adus n Israel de copil. Dac exist ceva
numit recunostinta natiunii, aceasta ar trebui s-i fie artat fr precupetire lui, nu numai
pentru c a nfruntat fr team pericolul, alergnd de la un post expus la altul, ca s se
asigure c oamenii si armele erau pe directia bun, redesfsurnd mica sa fort ori de cte
ori fortreata sa era greu lovit, dar n primul rnd pentru c n cele mai cumplite
momente el si-a mentinut fortreata ca pe o unitate de lupt. El a artat snge rece si spirit
de ncredere pe tot parcursul luptei nversunate, a dat ordine corecte, a avut grij de rniti
si a ndeprtat mortii, asigurndu-i fiecrui om locul potrivit, iar cnd era necesar nu
pregeta s-1 plmuiasc pe soldatul cuprins de fric, punndu-1 la postul su.
Desi atacul asupra fortretelor s-a deschis cu socul bombardamentului de artilerie grea si,
de ndat ce bacurile au fost vzute traversnd Canalul, s-a nteles c era rzboi serios,
principala presiune, militar ct si psihologic, a venit mai trziu, cnd mii de egipteni
nsotiti de tancuri au asaltat fortretele, strpungnd portile si cmpurile minate si intrnd
n transeele de comunicatii si n interiorul pozitiilor.
Aprtorii au luptat cu atacatorii de la cea mai mic distant posibil, cu drzenie,
aruncnd napoi grenadele de mn nainte ca acestea s fi explodat si distrugnd cu
focuri de bazuca tancurile inamice. Cnd posturile de tragere erau abandonate din cauza
pierderilor sau deveneau de netinut din cauza marii superioritti numerice a inamicului,
aprtorii se concentrau n alte pozitii fortificate si continuau s lupte si s-i resping pe
atacatori.
Dar cu ct treceau orele a devenit clar pentru aprtori c situatia lor se nruttea vznd
cu ochii si c sansele ca tancurile s ajung la ei, spre a-i ntri sau salva, erau din ce n ce
mai slabe. Aceia care n prima zi au refuzat s-si abandoneze fortretele a doua zi au
nceput s se ntrebe dac nu trebuiau evacuate. A fost ns prea trziu. Cile de acces la
ele erau blocate, iar tancurile asteptate s le strpung au fost incendiate.
A existat o gresit evaluare a evenimentelor la toate nivelurile, de la comandantii de
fortreat nu toti, desigur , la comandantii de brigad, de comandament, de StatMajor General, ba chiar si la nivelul guvernului. S-a
452
sperat ca n prima zi de rzboi s fim capabili s-i gonim pe egipteni din capetele lor de
pod de pe malul estic sau cel putin s-i strpungem si s facem legtura cu fortretele, n
prima noapte de rzboi, la sfrsitul postului de lom Kipur, nc mai fusese posibil s-i
salvm pe oamenii din toate fortretele, dar Comandamentul din Sud a preferat s n-o
fac. S-a admis c urmtoarele zile de rzboi aveau s fie mai putin dificile dect prima
zi.
O unitate de tancuri a reusit s evacueze o fortreat, dar am pierdut mai multe echipaje
de tancuri n ncercrile de a salva altele. Oamenii din patru fortrete le-au abandonat fr
pierderi. Au fost si cazuri n care oamenii nostri au iesit si au cutat s-si taie eroic
drumul prin liniile inamice. Unii au izbutit, multi nu. O fortreat a rezistat pn la
ultimul om. Restul au capitulat, iar aceasta a fost cea mai deprimant parte a btliei
fortretelor. Totusi, n nici un singur caz capitularea nu a fost produsul unui crah

psihologic, fie al unor unitti, fie al soldatilor luati individual. Nici n-a fost rezultatul
oboselii sau al pierderii spiritului de lupt. A fost o capitulare la sfrsit de drum", cu o
constant reducere, or de or, a numrului de aprtori rmasi n viat, munitia scznd,
armele si echipamentul iesind din actiune, neexistnd nici o sans de a primi la timp
ajutor si ntriri, n timp ce fiecare or nsemna cresterea numrului si puterii trupelor
inamice, fcndu-le capabile s ptrund tot mai adnc n fortificatii, s copleseasc
pozitiile defensive si s ajung la buncre.
Linia Bar-Lev dobndise un anumit renume si de aceea cucerirea ei era un cstig militar
considerabil pentru egipteni si care le-a ridicat enorm prestigiul. Dar fortretele care
constituiau aceast linie nu era de asteptat s asigure o capacitate cu care niciodat nu
fuseser investite si nici s ndeplineasc functii pentru care nu fuseser construite. Ele nau fost destinate s mpiedice singure, n mod independent, doar cu propria lor putere
de lupt si de foc trecerea Canalului de ctre forte inamice uriase. Numrul soldatilor
egipteni care au trecut Canalul a depsit n proportie de 200 la l numrul aprtorilor din
fortrete. Nu era de asteptat ca ei s reziste multe ore dac erau izolati, nconjurati si
supusi unor atacuri crncene din partea unor forte masive, deoarece nu constituiau un
sistem militar independent. Linia Bar-Lev si fortretele sale fceau parte integrant din
gruparea noastr militar general din Sinai si si putea face treaba pentru care fusese
destinat doar atta timp ct celelalte forte, blindatele si infanteria cu care era ntretesut,
erau cu ele sau n apropiere.
n consecint, cheia succesului liniei Bar-Lev n ziua de lom Kipur nu consta n fortrete
si n capacitatea lor dea rezista, ci n desfsurarea adecvat si la timp a unittilor blindate,
cum se plnuise, si n asigurarea coridoarelor
453
de legtur care s permit din ariergard accesul la fortrete. Dac lucrul acesta nu era
fcut, era mai bine ca fortretele s fie abandonate, s se ordone oamenilor lor s se
retrag si s se porneasc atacuri contra fortelor egiptene de ctre blindate si infanterie,
bazate pe o linie din ariergard.
n primele douzeci si patru de ore de dup izbucnirea rzboiului, nu aveam pe frontul
egiptean dect o fractiune din puterea noastr blindat. O dat ce linia de fortrete de la
Canal a fost strpuns n mai multe puncte, fortele egiptene s-au revrsat n mas, o dat
cu o cantitate coplesitoare de armament. Brigada de tancuri a generalului maior Albert
Mandler lupta n mod disperat s le opreasc. Tancurile s-au desfsurat pe pozitii,
conform planului de contingent, atunci cnd a nceput atacul, iar acum, pe msur ce se
apropiau de Canal, au ntlnit focul ucigtor al egiptenilor care deja se aflau pe malul
estic. Lupte nversunate s-au dat ntreaga dup-amiaz, iar situatia s-a nruttit n timpul
noptii si n zori, cnd noi valuri de blindate egiptene au trecut Canalul. Oamenii nostri au
luptat vitejeste si au pricinuit inamicului pierderi serioase. Trupele noastre au suferit si ele
pierderi grele n oameni si blindate si au iesit dup ncetarea btliei doar cu cteva
tancuri nc n conditie de lupt. Ele au reusit s opreasc avntul egiptenilor si s le
opreasc naintarea. Dar au esuat n ncercarea de a-i respinge peste Canal.
n cursul celei de-a doua zile, duminic 7 octombrie, au nceput s soseasc diviziile de
rezervisti ale generalului maior Avraam (Bren) Adan si Arik saron.
Dimineata, nainte de sosirea rezervistilor, am zburat la cartierul general avansat al
Comandamentului din Sud, dup ce cu cteva ore mai nainte fusesem la Comandamentul
din Nord. Am but o mare cantitate de cafea mpreun cu GOC de acolo, generalul maior

smil Gonen si cu ofiterii si, dar aceasta n-a atenuat cu nimic sentimentul meu de
indispozitie la trecerea n revist a situatiei de pe front, ntr-adevr, pe cnd zburam din
Sinai la Tel Aviv, nu mi-am putut reaminti nici un moment din trecut n care s fi trit o
asemenea anxietate. Dac m-as fi aflat la mare ananghie n plan fizic, pndit eu nsumi de
pericol, ar fi fost mai simplu. stiam lucrul acesta din experient. Dar acum sentimentul
meu era cu totul diferit, n pericol era Israelul, iar rezultatele puteau fi fatale dac noi nu
recunosteam si nu ntelegeam la timp noua situatie si dac nu reuseam s facem ca
rzboiul nostru s corespund noilor trebuinte.
I-am spus aceasta Goldei Meir cnd am ajuns la Tel Aviv, dup ce am stat de vorb cu
seful statului-major, David Elazar, artndu-i ce-mi propuneam s-i spun primuluiministru, asa nct el s poat fi prezent si s rspund cu propriile sale vederi, n cazul n
care nu era de acord cu mine. Prezenti au fost si alti doi ministri. Punctele principale
sustinute de mine erau c trebuia s
454
ibandonm linia Canalului si s ne organizm numaidect de-a lungul unui 'iou front, la
o oarecare distant de Canal, s pstrm acea linie cu orice pret si s purtm rzboiul de
acolo. Am insistat, de asemenea, ca fortretele de la Canal s fie evacuate n acea noapte.
Cea mai serioas problem a noastr era superioritatea arab n oameni si arme. Arabii
luptau cu hotrre si erau echipati cu arme rusesti excelente, inclusiv sofisticatele rachete
antitanc personale de infanterie RPG si proiectile Sagger. Cu ajutor din partea Rusiei si a
statelor arabe, n special Libia, ei erau capabili s continue rzboiul chiar dac sufereau
pierderi grele. Noi, pe de alt parte, eram confruntati cu pericolul de a ne pierde puterea
si de a rmne fr armat nainte de a cstiga dorita decizie militar. Trebuia s facem
acum supremul efort de a ne asigura ct mai repede posibil avioane si tancuri din
America si poate s ncercm s obtinem tancuri si din Europa.
Primul-ministru si ceilalti ministri au fost socati, n mare msur, socot, pentru c
spusesem c nu credeam c puteam in acel moment s-i aruncm pe egipteni de cealalt
parte a Canalului. Tocmai n acea dimineat, seful statului-major spusese Cabinetului c o
puteam face. Eu trebuia s prsesc reuniunea Cabinetului ca s merg n Sud si i-am spus
sefului statului-major s m nlocuiasc. A fost clar din chestionrile lor critice
ncrucisate, de dup remarcile mele realiste, c ei considerau c slbiciunea nu sttea n
situatia noastr militar curent, ci n caracterul meu personal, c eu mi pierdusem
ncrederea si c evaluarea mea era incorect. Era prea pesimist.
seful statului-major a spus c nu era n dezacord cu estimarea mea si c el era de acord cu
pregtirea unei noi linii, n locul liniei de pe Canal. Dar dorea, de asemenea, s
contraatacm de ndat. El a propus s zboare la Comandamentul din Sud n acea sear,
s studieze situatia si s decid asupra contraatacului ce urma s fie ntreprins de ctre
Arik si Bren. M-a ntrebat, n prezenta ministrilor, dac era autorizat s ia o decizie. Am
rspuns afirmativ, desi m ndoiam c cele dou formatiuni erau gata pregtite n aceast
privint. Oricum, am adugat, dac dup consultarea din Sud ajungea la o concluzie
favorabil, putea ordona un atac mpotriva trupelor egiptene de pe malul estic al
Canalului. Ministrii au rsuflat usurati. Ei nu puteau suporta ideea c noi eram lipsiti de
puterea de a arunca n orice moment inamicul ndrt unde se aflase cu vreo treizeci de
ore mai nainte.
Mi s-a prut c deosebirea esential dintre mine si ceilalti membri ai guvernului consta n
gradul de disponibilitate de a face fat realittii si de a-i recunoaste implicatiile. De

exemplu, ei erau impresionati de rapoarte care artau c aviatia noastr a distrus podurile
de pe Canal, de unde ei presupuneau c fortele egiptene erau acum izolate. Trebuia s le
explic c acestea nu
455
erau structuri permanente, ci bacuri sau pontoane, care puteau fi reparate n cursul noptii.
Ct priveste aviatia noastr, desigur, detineam superioritatea absolut n btliile aeriene,
dar tocmai pentru c egiptenii cutau s evite trimiterea avioanelor lor la btlie si se
bazau pe masivele lor baterii sovietice de rachete antiaeriene, n consecint, n primele
douzeci si patru de ore de rzboi noi doborsem 40 de avioane arabe, dar pierdusem 35
datorit rachetelor lor. Era un fapt decisiv si neplcut, iar ceea ce conta n rzboi acum era
cte avioane si putea permite fiecare parte s piard.
Implicatia acestei realitti era aceea c dac noi continuam s suferim pierderi grele n
nencetate atacuri frontale, puteam rmne cu o fort subtiat n mijlocul campaniei, n
timp ce arabii, cu uriasele lor forte si arsenale, puteau s continue operatiunile. Egiptul si
Siria aveau la un loc o populatie de 80 de milioane, pe cnd noi aveam pe atunci 3
milioane. Armatele lor totalizau un milion de soldati, iar Rusia le asigura toate armele de
care aveau nevoie. Puteau, de asemenea, s mobilizeze mari resurse financiare. Iar
celelalte tri arabe ngrosau rndurile lupttorilor prin trimiterea de formatiuni din
propriile armate. Noi ne adresasem Americii cu cereri urgente de avioane si tancuri, dar
cine stia dac si cnd le vom primi? n orice caz, trebuia s ducem singuri propriile
noastre btlii. Nimeni nu ar fi luptat pentru noi. Acestea erau considerentele care,
mpreun cu judecata mea privind situatia de pe teatru] de rzboi, m-au fcut s
recomand abandonarea liniei Canalului si redesfsurarea de-a lungul unei linii mai
ndeprtate, de unde s putem relua rzboiul nostru mpotriva egiptenilor. seful statuluimajor a zburat n Sinai si mi-a telefonat de la Comandamentul din Sud, spunndu-mi c
se deciseser asupra unui contraatac purtat de Bren si Arik n dimineata zilei de luni, 8
octombrie. El s-a rentors la miezul noptii si m-am dus cu el n camera de rzboi din
groap" ca s ascult detaliile si s ne ntlnim cu Grupul Operatiuni. Desi ne aflam
departe de cmpul de btlie, camera de rzboi avea o atmosfer de ajun de btlie. Cei
mai multi ofiteri care lucrau acum la statul-major serviser n unitti de lupt si
cunoscuser acel sentiment de ncordare, acea tensiune special a orelor de dinaintea unei
actiuni, cnd ideea de btlie devine oarecum realitatea btliei, iar sentimentul realittii
este dominant, punnd n exclusivitate stpnire pe spirit. Continui s vorbesti, s bei
cafea, s fumezi, s marchezi sgeti pe hrti, s primesti si s dai ordine, dar toate acestea
se fac la un nivel diferit, la un nivel exterior, straniu, ca si cum ar fi fcute de altcineva.
Eul tu real, tot ceea ce constituie fiinta vie gndire, snge, nervi, muschi, tendoane
este deja prins n reteaua rzboiului, captat ntr-o tensiune magnetic diferit de orice alt
senzatie.
456
seful statului-major era n verv si Ie vorbea ofiterilor si de parc s-ar fi
dresat unei unitti gata s intre n actiune. Dac totul mergea bine, contra3 uj de a doua zi trebuia s fie punctul de cotitur al rzboiului. Scopul su
mturarea fortelor blindate egiptene care trecuser Canalul si care erau
cum aliniate de-a lungul malului estic, a doua armat egiptean n sectorul
ordic, iar armata a treia n sectorul sudic. Acum noi trimisesem considerabile
"ntriri de tancuri pe frontul din Sud, asa nct mai multe sute de tancuri aveau

s ia parte la atac, nu att de multe pe ct posedau egiptenii, dar totusi o fort

respectabil. Ziua urmtoare avea s fie ziua btliei blindatelor.
Tancurile au izbit, a fost o btlie crncen, iar oamenii nostri au luptat bine. Dar ziua a
fost un esec total. Nu a fost esecul contraatacului, cci ceea ce s-a efectuat n-a fost
realmente un contraatac. Actiunea nu a fost realizat asa cum ar fi trebuit s fie. La cele
mai nalte niveluri a existat confuzie n privinta planului de btlie, iar Comandamentul
din Sud nu prea avea idee despre ceea ce se ntmpla n cursul btliei din acea zi.
Cnd seful statului-major ne-a prezentat raportul n groap", la miezul noptii, el tocmai
venise de la consultrile cu generalul maior Gonen si cu comandantii de divizie Bren si
Albert, la Comandamentul din Sud. Arik a sosit cnd seful statului-major era pe punctul
de a pleca la Tel Aviv. Nu a existat un rezumat scris al consultrilor, iar seful statuluimajor lsase postul de comand cu convingerea c scopul actiunii era s-i atace pe
egipteni n asalturi fazate, n zonele capetelor de pod stabilite de ei n cele dou puncte
principale de trecere a Canalului. Divizia lui Bren trebuia s atace Armata a Doua
egiptean, pornind de la Kantara si ndreptndu-se spre Sud ctre Lacul Amar, pe cnd
diviziile lui Arik si Albert trebuia s serveasc drept acoperire. La terminarea cu bine a
atacului lui Bren, divizia lui Arik trebuia s atace Armata a Treia egiptean din sectorul
sudic, iar Bren si Albert trebuiau s tin pe loc inamicul. Planul nu includea trecerea
Canalului ca obiectiv al actiunii din acea zi, dar seful statului-major nu excludea
posibilitatea ca, dup distrugerea fortelor inamicului la capetele de pod, succesul s poat
fi exploatat, iar trupele noastre s treac peste Canal pe podurile egiptene. Atacurile
trebuiau efectuate la o distant de circa o mil si jumtate de linia de ap, asa nct s se
evite rachetele antitanc ale infanteriei egiptene aliniate pe malurile Canalului.
S-a ntmplat ns ca, atunci cnd Arik saron 1-a vzut pe seful statului-major Elazar, la
cteva momente dup ce acesta prsise reuniunea, saron s-i recomande lui Elazar ca noi
s facem imediat o strpungere la fortrete si s-i salvm pe oamenii de acolo. El a
adugat c pasul cel mai ntelept ar fi fost s trecem peste Canal si prin aceasta s-1
deconcertm pe inamic.
457
Arik a fcut propunerea de strpungere la fortrete n fata lui Gonen, Bren si Albert de
ndat ce el a revenit la postul de comand, dup scurta ntlnire cu seful statului-major.
Propunerea nu a fost respins. Drept urmare, Bren a nteles c exista si posibilitatea ca
Arik s fac strpungerea la fortrete n zori, iar el, Bren, s fie gata de a-i veni n ajutor.
Arik a nteles acelasi lucru.
Luni 8 octombrie, la ora 6,15 A.M., ns, Gonen, comandantul frontului, i-a notificat lui
Arik c el nu va ataca n directia fortretelor. Divizia sa trebuia s atace n sectorul sudic
al Canalului, nu departe de Golful Suez si, dac era posibil, s pun stpnire pe un pod
egiptean si s treac dincolo. El trebuia s atace la amiaz, depinznd de mersul actiunii
lui Bren si de faptul dac trebuia s-i vin n ajutor lui Bren. Cteva minute mai trziu,
Gonen si-a asigurat aprobarea sefului statului-major ca Bren s-si nceap atacul la ora 8
A.M., dndu-i-se optiunea de a deplasa o brigad peste podul egiptean situat cam la
jumtatea Canalului.
Unittile lui Bren au nceput s se miste conform planului, de la Nord ctre Sud, paralel
cu Canalul, dar n afara razei de actiune a rachetelor infanteriei, iar la ora 9 A.M.
Comandamentul din Sud a avut impresia c totul mergea bine. Gonen a vorbit cu Bren si
au czut de acord asupra primei modificri de plan: s ndrepte unittile spre Vest, ctre

una din fortrete, ai crei oameni erau sub o mare presiune a inamicului. S-a ntmplat, de
asemenea, ca aceast fortreat s fie n apropierea unui pod egiptean. Aceste unitti au
cotit-o spre Canal si au fost numaidect asaltate de rachetele antitanc si de racheteje RPG
purtate de soldatii egipteni, care trgeau din transee.
Totul a mers prost, dar Comandamentul din Sud nu avea cunostint de lucrul acesta.
Gonen, crend c divizia lui Bren era n bun conditie, a cptat aprobarea sefului
statului-major de a da startul diviziei lui Arik n drumul ei ctre Sud, spre a-si atinge
obiectivul nainte de cderea ntunericului. Arik a pornit, n final, acest ordin de a-si pune
n miscare divizia nainte ca rezultatul actiunilor lui Bren s fie clare a fost ceea ce a
decis soarta contraatacului din acea zi. Imediat dup-amiaz, Comandamentul din Sud a
primit vestea c egiptenii organizaser un contraasalt de-a lungul ntregului Canal. La ora
2,15 P.M., Gonen a oprit miscarea spre Sud a lui Arik si i-a cerut s revin n Nord.
Divizia s-a conformat, dar de data aceasta a trebuit s-si taie calea prin lupt pe un
teritoriu care fusese liber cnd ea a pornit-o spre Sud. Ziua a luat sfrsit cu linia noastr,
n unele locuri, mai la Est dect fusese dimineat.
n acea noapte, dup o sumbr sedint a Cabinetului, am zburat n Sinai pentru o reuniune
la care i-am convocat pe seful statului-major, GOC si ofiterii superiori ai
Comandamentului din Sud, precum si pe comandantii de
458
livizie Arik, Bren si Albert. Am ajuns acolo dup miezul noptii, cuprins de sentimentul a
ceea ce trebuia s nsemne biblica mnie chiar ntru moarte". Dup ce rzboiul dduse
peste noi asa cum dduse; dup acea prim zi de pe frontul sudic, cnd fortele nu au fost
desfsurate la timp pe pozitiile repartizate; dup ce fortretele nu fuseser evacuate cnd
nc mai era timp ca lucrul acesta s fie fcut; acum, cnd n sfrsit concentrasem o fort
corespunztoare acolo trei divizii blindate si o multime de avioane , care luptase
ntreaga zi, aceasta fusese si ea irosit, risipit, totul pentru nimic.
Bren si Arik stteau acolo morti de oboseal, cu ochii rosii, rgusiti, nebrbieriti, epuizati.
Era cea de a treia zi a lor de efort fizic nencetat, de tracasare n tancuri, fr nici un
moment de odihn, cu povara responsabilittii problemelor fr sfrsit ale diviziilor
mobilizate n grab. Dar, mai presus de toate, ntreaga lor nval frenetic prin desertul
Sinaiului, n zdruncinul tancurilor, avusese un scop: s aduc maximum de fort n
minimum de timp pe frontul egiptean, apropiind ziua n care puteam trece de la aprarea
disperat la un atac devastator, mpotriva inamicului ce trecuse Canalul. Iar acum acea zi
venise si se dusese, lsnd n urma ei dezamgire, pierderi, retragere.
Arik era livid. El studiase, analizase si ntelesese cele ntmplate n zona btliei si, de
asemenea, a venit cu solutia corect; s trecem Canalul, s distrugem rachetele egiptene
si s ajungem n ariergarda armatelor a doua si a treia. Dar el a subliniat c nu trebuia s
ne bazm pe miracole. Era imposibil s contm pe sansa de a captura un pod egiptean n
bun stare, pe care s ne putem traversa fortele. Aveam nevoie de propriile noastre
pontoane si bacuri, iar acestea nc nu ajunseser n vecintatea Canalului.
seful statului-major a recapitulat planurile pentru ziua urmtoare: Arik trebuia s fac
pregtirile pentru trecerea Canalului. Formatiunile rmase trebuiau s ocupe pozitii
defensive, iar oamenii s aib oportunitatea de a se odihni, de a dormi, de a se organiza.
Am avut o ntlnire cu seful statului-major, n groap", atunci cnd m-am ntors de la
Comandamentul din Sud. Prima problem pe care am ridicat-o a fost nlocuirea GOC al
acelui comandament. Dup judecata mea, conducerea campaniei din Sinai depsea

capacittile lui Gonen si trebuia s numim un alt comandant pentru frontul egiptean. Am
mentionat doi candidati: Arik saron si Haini Bar-Lev, fost sef al statului-major, iar
actualmente ministru al comertului si industriei.
Am abordat apoi problema central, tabloul general al rzboiului. Noi aveam dificultti
uriase. Natiuni mai puternice, Anglia, Franta, Rusia, s-au aflat si ele n situatii
nfricostoare n timp de rzboi, ntr-un astfel de moment trebuia s examinm si apoi s
decidem care erau demersurile potrivite pentru
459
natiune si armat. Ar fi fost o lovitur puternic dat poporului nostru s-i spunem c
deocamdat eram incapabili s-i aruncm pe egipteni ndrt peste canal si c fortretele
din lungul liniei Bar-Lev czuser. Dar faptul acesta nu putea fi escamotat. Trebuia s-i
spunem natiunii noastre adevrul, asa nct s cunoasc situatia real. Duceam lips de
oameni. Trebuia s mobilizm grupe de vrst mai naintate, la care renuntasem n trecut,
si era necesar s vedem care erau posibilittile de a-i convoca pe cei de saptesprezece ani
pentru instructie pregtitoare. De asemenea, aveam nevoie de arme suplimentare si nc
repede de tot, asa nct trebuia s ncercm s le obtinem de la Statele Unite.
Ct priveste fronturile, n Sud era necesar s concentrm forte mai mari si s ne
organizm din nou nainte de a face o alt ncercare de a-i respinge pe egipteni, n ceea ce
priveste nltimile Golan, trebuia s emitem un ordin de non-retragere" ctre
Comandamentul din Nord. Aici trebuia luptat pn la ultimul om, fr a ne retrage nici
mcar un inci. Dac era s pierdem toate tancurile noastre din Golan ntr-o rezistent
ncptnat, atunci s le pierdem, dar nu fr a nimici forta sirian. Trebuia s dm
frontului nordic un suport aerian total. Dac terminam rzboiul pe acel front, ne puteam
concentra toate fortele mpotriva egiptenilor.
I-am spus sefului statului-major c n privinta tuturor acestor probleme trebuia s primesc
aprobarea primul ui-ministru. Aveam s-o ntlnesc pe Golda Meir n scurt timp si i-am
cerut s m nsoteasc.
L-am ntlnit pe primul-ministru dup vreo trei ore, la ora 7,20 A.M. Era aproape sigur c
nu dormise nici o clip. Cu toate acestea nu mi-am putut imagina pe cineva mai atent,
mai treaz la minte si mai curajos dect Golda la acea ntlnire. I-am vorbit de ordinele pe
care le ddusem n Nord nici o retragere, oricare ar fi fost pretul si c aceasta
nsemna c puteam avea pierderi foarte grele. Golda a dat din cap a ncuviintare. O
cunosteam pe Golda de multi ani si am avut uneori ocazia s-o vd cu lacrimi n ochi. Dar
nu pe timp de rzboi. Rzboiul nu ngduie lacrimile.
I-am expus vederile mele cu privire la fronturi, apoi i-am spus c deoarece sirienii
trseser trei nopti la rnd rachete Frog solsol, iar lucrul acesta nu putea fi trecut cu
vederea, noi doream s bombardm tinte din zona Damascului. Ea si-a dat aprobarea. si-a
dat, de asemenea, acordul si binecuvntarea pentru numirea lui Haim Bar-Lev la
comanda frontului din Sud, pn la sfrsitul rzboiului.
Am ridicat problema armelor din Statele Unite. Golda a fcut mai multe propuneri,
principala propunere fiind aceea ca ea s mearg la Washington pentru o ntlnire secret
cu presedintele Nixon. Ea socotea c era important
460
s-i explice presedintelui situatia noastr ntr-o convorbire ntre patru ochi, s-i vorbeasc
despre imensele cantitti de arme sovietice n minile arabilor, despre uriasa lor
superioritate numeric si despre ce se petrecea pe fronturi. Dorea, de asemenea, s-1 fac

pe presedintele Nixon s cunoasc ce se ntmpla n acest rzboi si de ce.

Am sustinut cltoria ei din toat inima. Aveam nevoie nu numai de arme din America, ci
si de ntelegerea si sprijinul ei, si nu era nimeni care s poat negocia n aceast privint
mai bine dect Golda.
32
REVIZUIRE
10 octombrie, cea de a cincea zi de rzboi, a fost prima zi n care am ncetat s mai fiu
ngrijorat n privinta faptului dac, de-a lungul fronturilor, fortele noastre se puteau
dovedi capabile s opreasc strpungerea arab n teritoriul nostru. Att n Sinai ct si pe
nltimile Golan inamicul suferise severe reculuri, cu greie pierderi n oameni si
echipament. Unittile noastre se instalaser pe pozitii puternice si deveniser familiare cu
noile arme antitanc ale inamicului, nvtnd cum s le contracareze. Armatele arabe, pe
de alt parte, dup ce si realizaser planurile prestabilite de a trece Canalul si de a asalta
platoul Golan, nu erau capabile s fac urmtorul pas. Urmtorul pas cerea plnuirea de
operatiuni n conditii neasteptate, cu date noi, neprevzute, precum si lupta mpotriva
unor forte care nu mai erau dispersate si prost pregtite. Noi atinsesem stadiul n care
eram capabili s initiem actiuni militare cu alegere de alternative. Pn acum fusesem
constrnsi s blocm si s rezistm, iar problema noastr nu fusese ce s facem, ci cu ce
forte s o facem. Acum aveam optiuni.
Dar acum, de asemenea, judecata privind actiunile de ntreprins trebuia bazat n mare
msur pe consideratii operationale, asa nct decizia final s fie realmente n minile
Statului-Major General si ale comandamentelor de front. Dac acestea spuneau c nu
existau suficiente forte spre a duce la ndeplinire o operatiune particular, si c aceasta ar
fi esuat din aceast cauz, atunci nici un argument sau explicatie despre importanta
operatiunii nu puteau fi valabile.
ntr-o tar democrat ca a noastr, fortele militare se afl sub autoritatea guvernului civil,
exercitat prin ministrul aprrii. Dar puterile ministrului sunt limitate la politica
deciziilor si nu se extind la problemele operationale. De exemplu, numai de la guvern
n practic, de la ministrul aprrii poate armata s primeasc ordinul de a trece sau de
a nu trece, s zicem, frontiera libanez. Eu as putea da ordinul ca armata s atace bazele
militare
462
je lng Damasc si s evite tintele civile, dar nu as putea spune armatei cum s fac lucrul
acesta, desi as putea s-mi exprim vederile. Aceasta era o judecat operational n care
prerea decisiv este aceea a sefului statului-major, nu a mea.
Ministrul aprrii este capul politic al institutiei aprrii nationale. El nu este seful statul
ui-major si n mod cert nu un fel de supersef al statul ui-major. Chiar dac are
compentent militar, i lipseste autoritatea profesional si instrumentele profesionale
necesare. El are functionari ministeriali, dar nu un personal militar. Autoritatea
profesional este investit n Statul-Major General al fortelor de aprare ale trii, condus
de seful statului-major si numai cu ajutorul acestui personal militar este posibil s
plnuiesti, s cntresti, s respingi sau s aprobi idei militare si s le faci operationale.
Aceasta nu nseamn c eu stau n biroul meu n timpul luptelor si c m ocup doar de
decizii politice. Am vizitat cel putin unul dintre fronturi aproape n fiecare zi. Distantele
nu erau mari. n una sau dou ore aveam posibilitatea s merg n oricare parte a oricrui
front si am gsit c acesta era esentialul sarcinii mele. Eu nu puteam cunoaste sau

ntelege ceea ce se petrecea pe cmpul de btlie, ce putea sau nu putea fi fcut pur si
simplu din ascultarea rapoartelor si explicatiilor date de Statul-Major General. Nici mcar
comandantii regionali nu erau cel mai eficient mijloc de a strnge informatia. Cea mai
bun metod de a fi absolut an coitrant36 cu ceea ce se ntmpl era s mergi la
comandantii de divizie ca Raful si Dan de pe frontul nordic, ca Arik si Bren de pe
frontul sudic , de a petrece mai multe ore cu ei, de a le auzi ordinele n mijlocul actiunii
si de a vorbi cu ei si cu ofiterii lor de stat-major. Numai n acest mod si numai n aceste
locuri puteam eu s aflu care era situatia adevrat si s nteleg aceast form de rzboi
din 1973, un rzboi n care arabii erau echipati cu cele mai moderne arme sovietice.
Fusesem destul de departe de tehnicile militare specifice ca s am nevoie de o nou
cunostint cu detaliile rzboiului, n acelasi timp, ns, eram destul de bine instruit n
problemele militare ca s recunosc inovatiile si schimbrile intervenite n armamentul,
tactica si capacitatea de lupt a arabilor.
Mai presus de toate, ns, doar pe cmpul de btlie poti s cunosti btlia. Nici un raport
nu poate egala observatia de prim mn, observatia la fata locului fcut de pe un vrf
de deal sau printr-o patrulare de-a lungul liniilor naintate. Nici un cartier general de
comand, nici o hart, nici o recunoastere fotografic nu poate furniza o impresie att de
tangibil a situatiei btliei ca experienta direct.
Am fost prea putin satisfcut de vizitele mele la cartierele generale ale comandamentelor
din Nord si din Sud. Comandantul-sef al frontului era
463
nconjurat de ofiterii si de stat-major, zgomotul era continuu, telefoanele sunau nencetat
si niciodat nu aveai un moment pentru reflectie calm. Nu m-am adaptat deloc la aceast
activitate. Trebuia s plec dup astfel de vizite fr s m simt cu nimic mai informat. Tot
ce auzisem puteam obtine printr-un telefon. Mi se spunea ce se ntmpla, dar eu nu
puteam transforma aceast informatie ntr-un tablou recognoscibil. ntelegeam ce gndea
comandantul frontului si personalul su de stat-major, dar ceea ce doream era s-mi
clarific propriile mele gnduri. Poate c eu greseam, dar pn n ultima zi a rzboiului am
preferat s sar peste cartierele generale ale comandamentelor si s m ntlnesc direct cu
fortele care luptau.
Desi casa mea din Zahala se afl la mai putin de zece minute de mers cu automobilul de
complexul care cuprinde birourile Statului-Major General, Ministerul Aprrii si biroul
din Tel Aviv al primului-ministru, nu am fost aproape niciodat acolo n zilele rzboiului.
Cei trei copii ai mei sunt cstoriti si triesc la casele lor. Toti trei erau mobilizati: lael la
spitalul militar din Tel Hasomer, fiul cel mare, Ehud, ntr-o unitate naval de comando,
iar fiul cel mic, Assaf, ntr-o brigad de parasutisti, ca mortierist.
Sotia mea, Rahela, si petrecea ziua la serviciu, n birourile PX47, iar noaptea astepta
acas telefoanele mele, pe care ncercam s le dau oricnd puteam, uneori fcnd si cte o
vizit-fulger. n asemenea ocazii, n timp ce ea pregtea cafeaua, ddeam o rait prin
grdin si prin magazia unde mi pstram antichittile. Grdina era udat (treab de care
se ngrijea Rahela), dar iarba nu era tuns, iar blriile npdiser trandafirii. Antichittile
rmneau neschimbate, cu mici soprle cuibrite n ele si cu pianjeni care si teseau
pnza ntre ele, toate cum le stiam. Dar nu mai puteam manifesta interes pentru vreuna
dintre ele. Grdina si antichittile fceau patte dintr-o alt lume, o lume ndeprtat, o
lume n care trisem cndva n trecut, ns care acum era departe si fr important.
n vizitele mele pe front purtam uniforma armatei israeliene, fr nsemnele rangului,

cmas si pantaloni verzi, bocanci de parasutist si manta. Problema era capela, dar o
rezolvasem nainte de rzboi. Cnd m-am ntors din Vietnam, n 1966, am adoptat un fel
de bonet purtat acolo de angajatii civili din esaloanele de ariergard, buctari, sanitari
etc. Nu avea pretentii de elegant, ci putea fi mototolit si bgat n buzunar cnd n-aveai
nevoie de ea, fr a arta ru cnd o scoteam si mi-o puneam pe cap. Articolul de care
aveam cea mai mare grij erau ochelarii mei de protectie. Acestia nu-mi lipseau
niciodat, cci atunci cnd orbita ochiului pierdut se usca sufeream de puternice dureri de
cap. Cutam, de asemenea, s-mi protejez ochiul drept, ca s-1 feresc de orice accident.
464
l
Toate acestea, desigur, erau probleme exterioare minore. Rzboiul de lom Kipur Pusese
stpnire pe ntreaga mea viat interioar, care era un complex de nespus anxietate, de
mhnire si de efort permanent de concentrare a gndurilor. Era cel de al patrulea rzboi al
meu. n primul, al nostru Rzboi de Independent din 1948, aveam treizeci si trei de ani si
comandam un batalion de comando. Nu era un sport, nu oferea nici o bucurie a creatiei",
dar era mai usor. Aria de responsabilitate si presiunile psihologice se limitau la cele trei
companii si la capturarea unui deal. Iar cnd lucrul acesta era fcut cu succes ca de
obicei mi puteam nfsur kefiehul n jurul fetei, ca s m cufund ntr-un somn adnc.
Campania din Sinai, din 1956, ca si Rzboiul de sase Zile din 1967, nu au fost rzboaie
dificile. Egiptenii au fost btuti si au luat-o la fug; sirienii nu aveau rachete solaer; iar
iordanienii nu aveau aviatie.
Rzboiul de lom Kipur era diferit. Nu era doar un rzboi greu de dus, ci si o atmosfer
vitreg n care trebuia luptat. Aveam de placat forte masive, echipate cu mari cantitti de
blindate puternice, tunuri si rachete sol aer, iar cnd reuseam s distrugem sute de
tancuri nimeni nu jubila. Dar cnd una dintre fortretele noastre de pe linia frontului
cdea sau cnd pierdeam treizeci de tancuri ntr-o singur actiune, natiunea se cufunda n
tristete. Unii dintre cei mai buni tineri ai nostri erau ofiteri care conduceau trupele n
btlie: piloti, tanchisti, parasutisti. n fiecare zi, n fiecare or, n orase si sate, soseau
stiri tragice: soti ucisi, fii ucisi, rude, prieteni, cunostinte, colegi sau vecini ucisi. Oamenii
nostri nu-si aminteau de alte rzboaie sau de cele ntmplate n Europa si nici nu se
consolau cu ceea ce nu s-a ntmplat: c inamicul nu reusise s nvleasc n centrele
populate, c distrugerile se limitau doar la fronturi. Ei nu vedeau dect propriile noastre
pierderi. Ei nu ntelegeau faptul obiectiv c, desi luptam mpotriva a un milion de soldati
arabi si a unei mari multimi de arme sovietice, nfrnsesem armatele egiptean si sirian
pe sol si n aer. Oamenii din Israel se abandonaser cu totul durerii si anxiettii pentru cei
ucisi, rniti sau luati prizonieri. Ei nu se gndeau la nimic altceva.
Eu nsumi triam n aceast atmosfer. Dar eram ministrul aprrii si nici un moment nu
m-am oprit s nu gndesc la viitoarele actiuni din rzboi. Ce trebuia s facem acum? Ce
ntorstur vor lua lucrurile? Cum aveau s se comporte Statele Unite? Avea Iordania s
deschid al treilea front? Ce eram noi capabili s facem si ce trebuia fcut, n Nord si n
Sud? Acestea erau componentele vietii mele interioare, zi si noapte, fr rgaz. Cu toat
anxietatea si mhnirea, cutam rspunsuri la problemele operationale si politice, zi de zi
si ceas de ceas.
Dup cum mi aprea mie situatia, noi eram confruntati, n esent, cu trei categorii de
probleme. Prima era tehnic: recentele arme sofisticate, n special
465

rachetele antiaeriene si antitanc, cu care rusii i aprovizionau cu drnicie pe arabi, ca si

necesitatea ca noi s gsim metodele adecvate de a le birui. A doua se referea la viitorul
relatiilor noastre cu statele arabe nvecinate. Trebuia s determinm urmtoarele actiuni
militare din perspectiva relatiilor postbelice cu Egiptul, Iordania si Siria. Trebuia sau nu
trebuia s tintim la cucerirea de noi teritorii n Egipt si Siria? Al treilea tip de problem
privea atitudinea Marilor Puteri. Ce puteam noi face ca s prevenim intensificarea
implicrii sovietice? naintarea fortelor noastre din Nord si, n consecint, amenintarea
Damascului, nu putea atrage oare dup sine participarea activ a unor trupe sovietice? si
cum puteam noi s ne asigurm sprijinul Statelor Unite: aprovizionarea cu arme si, mai
presus de toate, ajutorul n neutralizarea interventiei militare sovietice mpotriva noastr.
Principala deosebire ntre acest rzboi si cele precedente const n forta arab. Aceasta
era mult mai mare si mai puternic dect oricare alta demonstrat n trecut de arabi.
Aceasta a fcut s creasc pierderile noastre si cerea un efort de lupt mult mai mare din
partea oamenilor nostri. Efectivele armatelor arabe n oameni si armament n Rzboiul de
lom Kipur erau, n linii mari, de trei ori mai numeroase dect fuseser n Rzboiul de sase
Zile: l 000 000 de soldati, fat de 300 000; mai bine de 5 000 de tancuri, fat de l 700;
mai bine de l 000 de avioane fat de 350 si 4 800 de tunuri de cmp, fatade l 350 n 1967.
Sporul n cantitate a fost nsotit de un spor n calitate. Standardul tehnologic al armelor si
echipamentului lor era radical mbunttit, n afar de noile lor sisteme de rachete
antiaeriene si de armele antitanc, acum ei dispuneau de noul tanc sovietic T-62, care a
nlocuit vechiul T-34, precum si de un nou vehicul de lupt blindat de calitate,
transportorul blindat BMD. Soldatii arabi echipati cu rachete personale si antrenati s le
utilizeze n cooperare cu blindatele de atac erau si ei eficienti.
Fr ndoial c, dup nfrngerea arab din 1967, consilierii si expertii militari sovietici
si nvtaser lectia si c lucraser clin greu ca s gseasc formula de ntrire a punctelor
slabe expuse de fortele arabe, n primul rnd ei au decis s exploateze avantajul cantitativ
pe care arabii l aveau asupra noastr. De acum nainte, armatele arabe trebuiau s fie mai
mari si s aib la dispozitia lor mai multe tancuri si tunuri. Deoarece pilotii arabi erau
surclasati de zburtorii nostri, rusii au decis s extind sistemul antiaerian arab de pe sol
ndreptat mpotriva aviatiei noastre. Acesta trebuia s tin aviatia noastr departe de
cmpurile de btlie.
Sovieticii aprovizionaser, de asemenea, Egiptul si Siria cu dou tipuri de rachete sol
sol, cu focoase conventionale: Frog, cu o raz de btaie de 50 de
466
rnile si cu un focos de l 100 livre, si Scud, cu o raz de btaie de 200-250 de mile si cu un
focos de 2 000 de livre. Pe deasupra, arabii primiser rachete rusesti aersol Kelt, cu o
raz de btaie de 125 mile si cu un focos de l 100 de livre. Aceste rachete aveau s fie
folosite n locul avioanelor de bombarda-inent arabe, n nici un rzboi pilotii arabi nu
reusiser s nving aviatia de vntoare israelian si s ptrund adnc n Israel. Cu
aceste rachete sovietice, lansate de pe fronturile nordic si sudic, arabii puteau acum lovi
principalele noastre orase si centre industriale.
n absenta unor solutii tehnologice imediate la problemele puse de aceste noi sisteme de
arme, rspunsul trebuia gsit n sfera tacticii de lupt, n directionarea corect a actiunilor
de rzboi. Cheia era de gsit n omul care lupt, nu n instrument; n omul ndrznet si
iscusit, nu n tehnologia automatic n care electronica se bate cu electronica. Dac, de
exemplu, confruntarea ar fi avut loc doar ntre aviatie si rachetele solaer, rachetele ar fi

nvins. Dar dac rzboiul era n asa fel condus nct aviatiei s-i fie date msuri pe care le
poate ndeplini, iar blindatele, artileria si infanteria erau utilizate cu ntelepciune,
calittile lor fiind exploatate din plin abila folosire a terenului, ptrunderi adnci ale
tancurilor, concentrare de forte si initiativ tactic , atunci era posibil s biruim att
avantajul cantitativ ct si tehnologia sofisticat de care se bucurau actualmente egiptenii
si sirienii.
n bilantul provizoriu al primei sptmni de rzboi au fost trase relativ putine rachete sol
sol, iar ele nu au avut nici un impact asupra mersului rzboiului. Mai multe rachete
Frog au fost trase din Siria asupra bazei aeriene de la Ramat David si asupra orasului n
constructie Kiriat smona, din Nord. Efectele lor au fost modeste. Rachetele Kelt trase de
egipteni de pe avioane TU-16 au tintit Tel Avivul si diferite obiective militare din Sinai,
printre care sarm el-seik. n prima sptmn n-au fost trase rachete Scud (desi, probabil,
egiptenii au tras una sau dou rachete Scud asupra pontoanelor de pe Canal n ziua de 22
octombrie, literalmente cu cteva momente nainte de prima ncetare a focului).
Armele antitanc ale soldatilor arabi, rachetele RPG si ndeosebi proiectilele Sagger erau
eficiente, iar la nceputul rzboiului noi am suferit pierderi grele, mai ales pe frontul
sudic. Dar dup un timp soldatii nostri au nvtat s le contracareze. Infanteristii arabi
care le lansau erau vulnerabili si se ddeau de gol prin dra lsat de rachet. Raza de
btaie a acestor arme este limitat: RPG bate la 325 yarzi,iar Sagger la aproximativ dou
mile. Erau arme cu care ne puteam acomoda si pe care puteam nvta s le lovim si s le
neutralizm. Ele opereaz n rnd cu alte forme de putere de foc posedate de tancuri si
pot fi neutralizate printr-o lupt prudent si inteligent. Ele nu constituie o revo467
'T*
lutie, ci mai degrab un hazard aditional pe cmpul de btlie, care necesit o mai mare
prudent n operatiunea blindatelor. Tancurile trebuie s recurg la tragerea de elit si s
functioneze mai putin ca o cavalerie n galop.
Din nefericire, lucrul acesta nu este adevrat n privinta bateriilor sAM. Nu cred c
aviatia le poate nvinge cu totul si de aceea ea nu poate s dea suport aerian eficient
fortelor terestre ntr-o zon acoperit de astfel de rachete antiaeriene. Desigur, exist
cazuri si circumstante exceptionale, dar, n esent, aceasta este realitatea pe care trebuie
s o acceptm. De fapt am bnuit lucrul acesta nc din august 1970, la sfrsitul a ceea ce
s-a numit Rzboiul de Uzur al Egiptului, cnd dou aparate Phantom" ale noastre au
fost lovite, ns nu distruse, deasupra localittii Abu Suweir, exact la Nord-Vest de Lacul
Amar, de ctre rachete egiptene. Trecuser trei ani de atunci, dar din lupta dintre avioane
si rachete, nu avioanele ieseau cel mai bine. Aceasta nu nseamn c valoarea fortei
aeriene a sczut, dar cere schimbri n metodele de operare si n determinarea functiei si
rolului su ntr-o campanie.
Cu sase ani mai nainte, n Rzboiul de sase Zile, Forta Aerian israelian distrusese
majoritatea Fortei Aeriene egiptene la nceputul rzboiului, fcuse ca aerodromurile
egiptene si siriene s devin inoperabile si distrusese toate bateriile antiaeriene egiptene
din Sinai. De data aceasta, ns, forta noastr aerian era mult mai restrns n activittile
sale. La acest stadiu de revizuire provizorie vdite erau trei trsturi principale:
Forta Aerian israelian domina n mod absolut spatiul aerian si prin aceasta nu numai
c mpiedica bombardarea de ctre inamic a tintelor militare si civile din Israel, ci, de
asemenea, fcea posibil ca toate ntririle noastre si convoaiele de aprovizionare s curg

pe fronturi fr a fi stingherite. Numai cei care au vzut lungile siruri de vehicule

serpuind netulburate pe ntinderile deschise ale Sinaiului pot s aprecieze aceast
realizare extraordinar.
n afar de Port Said, forta noastr aerian nu a curtat zona vreunui front de acoperirea
protectoare a rachetelor antiaeriene ale inamicului. Chiar si atunci cnd ntr-o zi, 7
octombrie, s-a prut c avioanele noastre au neutralizat 29 din cele 32 de baterii de
rachete din Golan pltind pentru aceasta cu pierderea mai multor avioane s-a vzut
c a doua zi toate sau aproape toate bateriile au fost din nou n actiune.
Alternativa cu care ne confruntam era fie s renuntm la suportul aerian strns dat
fortelor noastre terestre, fie s pltim pentru aceasta un pret ridicat. si, ntr-adevr, cele
mai multe dintre avioanele pe care le-am pierdut n prima sptmn au fost lovite de
rachete pe cnd zburau n misiuni de suport aerian strns.
468
Btliile de tancuri din prima sptmn au fost diferite n Nord fat de cele din Sud.
Chiar dac exist deosebiri obiective esentiale ntre cele dou fronturi n Sud, desertul,
Canalul Suez si o linie a frontului de 94 de mile; n Nord, o linie a frontului mult mai
scurt, teren stncos si dealuri care fceau posibil observatia si stpnirea unei zone ,
rmne nc loc pentru comparatie. Deosebirea n rezultatele de pn acum ale rzboiului
n Nord si Sud se refer n principal la trei domenii:
n Nord, cu exceptia pozitiei de pe Muntele Hermon, sirienii au fost respinsi de pe
ntreg teritoriul nostru, pe cnd n Sud egiptenii au ocupat malul estic al Canalului.
Sirienii au pierdut 900 de tancuri, n timp ce egiptenii au pierdut pn atunci doar circa
300.
Toate fortretele noastre de pe linia frontului sudic cu exceptia uneia au czut, n
timp ce n Nord n-a czut dect Muntele Hermon.
Principalul factor n Nord a fost c majoritatea btliilor au avut loc cu tancurile siriene
n atac si miscare, pe cnd tancurile noastre erau desfsurate pe pozitii defensive. Astfel
nu numai c au existat conditii favorabile pentru blindatele noastre de a lovi tancurile
siriene, ci rachetele antitanc siriene Sagger nu au avut nici o influent special n
rezultatul luptelor.
Nu acesta a fost cazul n Sud. n primele dou zile, tancurile noastre erau n atac,
repezindu-se spre Canal, n timp ce egiptenii n primul rnd infanteria echipat cu
rachete antitanc se gseau n amplasamente defensive. si, ntr-adevr, pierderile
noastre n tancuri de aici s-au datorat desfsurrii defensive a egiptenilor. Cnd ei au
trecut Canalul, au fcut s avanseze n primul rnd sistemul antitanc, iar fortele lor
blindate s-au desfsurat sub acest acopermnt protector. Egiptenii au fcut doar un mic
pas si s-au aprat cu o umbrel antiaerian si cu puternice centuri antitanc, pe cnd n
Nord fortele blindate skiene au asaltat frontul, cu scopul de a cuceri n ntregime
nltimile Golan.
Spre regretul meu, nu pot pune realizarea egiptenilor si esecul sirienilor doar pe seama
deosebitrilor de caracteristic a fronturilor si a modului n care au luptat armatele
respective. Fapt este c n Nord fortele noastre au condus bine rzboiul si c n Sud nu au
fcut la fel. n putinele ore disponibile dintre avertizare si izbucnirea rzboiului, ceea ce
ar fi trebuit fcut pe frontul sudic nu a fost fcut. Tancurile nu au fost desfsurate pe
pozitiile atribuite, iar atacurile lor asupra unittilor egiptene ce trecuser Canalul nu au
fost nici organizate, nici marcate de un scop precis. Acesta a fost cazul nainte de sosirea

rezervelor si chiar si atunci cnd cele trei divizii comandate de Bren, Arik si Albert au
trebuit s-si lanseze contraatacurile, n ziua de 8 octombrie, la dou zile dup ce izbucnise
rzboiul.
469
Ct despre standardul de lupt al soldatilor arabi, l pot rezuma ntr-o singur propozitie:
ei nu au fugit, n trecut, fuga era caracteristica proprie a armatelor arabe. Nu a tuturor
soldatilor si nu imediat, dar, n msura n care putem generaliza, putem spune c atunci
cnd erau loviti si bgati ru de tot la strmtoare, iar frontul era spart pe spatii largi, ei fie
se predau, fie o luau la fug de le sfriau clciele. Nu si de data aceasta. Acum, n
Rzboiul de lom Kipur, chiar si atunci cnd sufereau pierderi grele si recunostetau c
btlia era pierdut, nu fugeau, ci se retrgeau, n afar de aceasta, standardul de lupt al
soldatului arab se mbunttise. Au existat unitti care au luptat pn Ia capt si altele
care au demonstrat o bun comand si dexteritate n manipularea tehnologiei de ultim
or aflat la dispozitia lor. De aceea bnuiam c de data aceasta, chiar dac noi aveam s
iesim biruitori, nu avea s aib loc o prbusire general a fortelor arabe.
Trebuiau luate n considerare, de asemenea, relatiile complexe dintre Israel si Statele
Unite, complexitatea puteam s adaug fiind mai mult de partea Statelor Unite dect
de partea noastr. Guvernul american ne-a ajutat foarte mult, furnizndu-ne arme, dndune asistent economic si suport politic. Nu stiu care ar fi fost situatia noastr dac Statele
Unite ar fi oprit ajutorul sau ce am fi fcut dac Washingtonul ar fi ntors Israelului
spatele n una din aceste zile.
Trei factori ai guvernului american sunt implicati n deciziile care ne privesc n mod
direct: presedintia, Departamentul de Stat si Pentagonul. Cnd a izbucnit rzboiul, n ziua
de lom Kipur, Washingtonul a nceput s pun ntrebri. Cine a declansat rzboiul? Era
acesta un rzboi serios? Nu cumva Israelul fcea trboi pentru nimic? n acelasi timp,
americanii presupuneau iar reprezentantii nostri la Washington, conform ordinelor
primite din Israel, au ntrit aceast presupunere c noi aveam s nfrngem armatele
arabe n decurs de cteva zile.
n aceast situatie, americanii au reactionat cu rceal la cererile noastre urgente privind
livrrile de arme n cantitti mai mari si ct mai grabnic. Chiar si Departamentul de Stat,
care ntelegea nevoile noastre, ne-a spus c puteam primi imediat doar o cantitate limitat
de munitie si a refuzat livrarea de noi avioane atta timp ct continuau btliile, n ceea
ce ne priveste, noi nu puteam slbi cererea noastr de arme. Aveam nevoie de avioane,
tancuri, arme antitanc, baterii antiaeriene Hawk,elicoptere, tunuri autopropulsate si
munitie de diferite tipuri.
Priorittile noastre cele mai mari erau munitia si aviatia. Am continuat s trimitem
telegrame personale urgente, cu explicatii detaliate si dureroase privind trebuinta noastr
imediat si vital de avioane Phantom". Numai
'
470
rnarti, 9 octombrie, la trei zile dup nceputul rzboiului, am primit un rspuns pozitiv:
urma s primim dou Phantom", dar chiar si acestea nu aveau s fie suplimentare, ci pur
si simplu n cota noastr normal de arme! Codeala de a ne da ceva, fie si un singur
surub, si avea originea n informatia [fals] detinut de Washington c Israelul ar fi
nceput rzboiul, si n formidabilul lobby al petrolului, care cerea ca Israelul s nu fie
sprijinit mpotriva arabilor. Mi s-a spus c numai dac si cnd situatia noastr s-ar fi
nruttit am fi putut cpta arme suplimentare. Ct despre tancuri, nici vorb nu putea fi.

Oricum, livrarea de tancuri ar fi cerut mai multe sptmni, asa nct ele n-ar fi sosit la
timp, ca s poat fi utilizate n rzboi.
n ziua urmtoare, miercuri, am fost informati c presedintele Nixon a aprobat majoritatea
echipamentului electronic cerut de noi, ca si avioanele suplimentare. El decisese, de
asemenea, asupra unei politici de nlocuire, adic de restaurare a orice pierdeam noi n
btlie. Ni s-a explicat n mod confidential c multe obstacole a trebuit s fie biruite
nainte de luarea acestei decizii si c prietenii nostri sperau ca diferiti senatori s-si
nceteze acum critica.
n afar de dificulttile privind asigurarea armelor, exista si problema modului n care ele
aveau s ajung la noi. Exact n cursul acelei nopti si dimineata, n zilele de 9 si 10
octombrie, peste douzeci de uriase avioane de transport sovietice Antonov aterizaser pe
aerodromurile siriene, venind din Rusia. Guvernul Statelor Unite era absolut constient de
faptul c Uniunea Sovietic ncepuse s transporte masiv arme pe calea aerului, pentru
trile arabe. Socoteam c America va privi acest act al Rusiei cu real preocupare si c,
drept rspuns, va decide s grbeasc si s sporeasc livrrile de arme pentru noi. si, ntradevr, ncepnd din ziua de 14 octombrie, Statele Unite au trecut la operarea podului
aerian militar. Acesta a durat timp de o lun, pn la 14 noiembrie. A fost cel mai
impresionant pod aerian si a rezolvat problema munitiei.
Ct priveste armele, bnuiam c dificultatea nu consta n transport, ci c si avea originea
n politica american. Nu am primit, n cele clin urm, nici mcar nlocuirea integral a
pierderilor noastre. Dar cea mai mare discordant era aceea dintre cererile noastre si
msura n care ele erau admise. Am primit mai putin de jumtate din numrul de avioane
Phantom" cerut, doar cam o cincime din numrul de tancuri cerut si nici un autoblindat.
Am dorit o oarecare sporire a numrului de tunuri de cmp si am cptat cam o treime
din acesta; ct priveste racheta antitanc TOW, am primit cam un sfert din ce cerusem.
Eram alarmati de reducerea armelor, dar nu mai putin tulburati de izolarea noastr. Ne
puteam plnge de administratia Nixon? Era mult mai bun
471
pentru noi dect fusese guvernul lui Eisenhower n timpul Campaniei din Sinai si, de
asemenea, mai bun dect administratiile lui Kennedy si Truman Presedintele Truman a
fost fr ndoial un prieten sincer si un sprijinitor al Statului lui Israel, dar nu binevoise
s ne ajute cu arme n 1948, chiar si n timpul celor mai cumplite momente, cnd noi
luptam pentru independenta si supravietuirea noastr. Iar acum, n 1973, exista vreo alt
tar gata s ajute Israelul din punct de vedere militar, fie si ntr-o mai mic msur dect
Statele Unite? Chiar Germania occidental, condus de cancelarul Willy Brandt, socialist
si vechi prieten al premierului nostru, a pus obstacole n calea utilizrii porturilor
germane pentru trimiterea de arme n Israel de la bazele militare americane din Germania.
Marea Britanic ne-a informat c a oprit expedierea de munitie pentru tancuri, pe care noi
deja o cumprasem. si nici o singur tar din Europa n-a binevoit s permit escala de
tranzit a avioanelor americane care aduceau arme Israelului, n cursul uneia dintre
convorbirile mele cu dr. Kissinger, desi s-a ntmplat s fac observatia c Statele Unite
era singura tar gata s stea lng noi, reflectia mea tcut era c Statele Unite aveau de
fapt s-i sprijine mai degrab pe arabi.
Ct priveste livrarea de avioane, singura noastr surs continua s fie Statele Unite. Ct
priveste tancurile, aveam alte dou surse. Una era reconditi-onarea propriilor noastre
tancuri ce fuseser distruse n zone ce se aflau sub controlul nostru. A doua era repararea

blindatelor sovietice prsite de armatele arabe retrase. Mi se prea c nlocuirile obtinute

de noi n acest fel de la rusi aveau s fie mult mai mari dect numrul de tancuri primite
din Statele Unite.
La amiaza zilei de 10 octombrie, 1-am vizitat pe saike (generalul maior lesaiahu Gavis),
care era comandantul-sef al frontului sudic din Sinai si responsabil pentru zona de Sud a
principalului teatru de rzboi din Sinai, care se afla sub Comandamentul clin Sud. Se afla
cu mine si comandantul Fortei Aeriene. La ora 2,30 P.M. am sunat la cartierul general al
Comandamentului din Sud. Dup ce am ascultat rapoartele cu privire la situatia existent,
m-am concentrat asupra a dou subiecte: posibilitatea ca egiptenii s ncerce s avanseze
spre Sud pe trmul estic al Golfului Suez; si perspectiva noastr de a trece Canalul spre
Vest.
Primul amplasament topografic, dup Ras Sudar, potrivit pentru blocarea unei asemenea
avansri era localizat chiar la Nord de Abu Rudeis48. Era locul n care muntii Sinaiului
central aproape c atingeau trmul, n mod evident favorabil organizrii unei linii
defensive, cu cmpuri minate, santuri antitanc si pozitii fortificate pentru infanterie. Nu
trebuia ns s ne retragem de pe pozitiile noastre actuale. Cci atta timp ct eram n
stare s-o facem, egiptenii
472
ebuiau opriti de la orice naintare, chiar dac zona n care se aflau desfsu-te unittile
noastre este plat, fr nici un relief care s ne ajute s stvilim
inamiculn noaptea precedent, o brigad egiptean mecanizat din Divizia a 6-a
ncercat s fac o strpungere n Sud, dar chiar nainte de a fi ajuns la Tun-Mussa, la vreo
zece mile Sud de orasul Suez, a fost angajat de una dintre unittile noastre de parasutisti
sprijinit de circa douzeci de tancuri si de aviatie. Brigada inamic a suferit pierderi
grele si a fost fortat s se retrag, lsnd n urma sa un convoi de mai bine de o sut de
tancuri, autoblindate si autocamioane n flcri. Avioanele noastre puteau opera liber n
aceast zon, deoarece aceasta se afla dincolo de raza de actiune a bateriilor antiaeriene
eoiptene instalate pe malul vestic al Canalului. Cele mai multe pierderi ale formatiunii
egiptene au fost provocate de Forta Aerian.
Dup acest esec egiptean si dup ce am auzit o apreciere asupra situatiei fcut de saike
Gavis (Sinaiul sudic) si Haini Bar-Lev (Comandamentul din Sud), am devenit tot mai
convins c egiptenii nu vor reusi s avanseze spre Sud. Parasutistii, blindatele si mai ales
aviatia aveau s mpiedice aceast naintare. Iar atta timp ct egiptenii nu reuseau s-si
mute la Est bateriile lor de rachete sAM, trmul estic al Golfului Suez avea s fie sub
controlul aviatiei noastre.
Aceast parte a Sinaiului, care se ntinde de la Canalul Suez la sarm el-seik, fusese
supus mai multor raiduri de bombardament de ctre egipteni, dar atacul din noaptea
trecut a fost prima lor ncercare de a o cuceri. La cinci minute dup ce ncepuse rzboiul
pe frontul sudic, aviatia egiptean a bombardat instalatii militare din zon si rezervoarele
petroliere de la Abu Rudeis, unde trei rezervoare au fost incendiate, sapte soldati de-ai
nostri au fost ucisi, iar alti sapte au fost rniti. Dar cea mai mare activitate egiptean din
aceast zon o constituiau raidurile unor comandouri. Cu ajutorul unor ambarcatiuni si cu
elicopterul, egiptenii au trimis aici ntre 700 si 800 de oameni, constituind trei batalioane
de comando, n zonele Ras Sudar, Abu Zneima si Abu Rudeis. Desi multi membri ai
acestor comandouri erau nc n libertate, aceast operatiune a esuat cu totul, n a doua zi

a rzboiului, aviatia noastr a dobort opt elicoptere n zona Ras Sudar. n timpul unei
vntori de comandouri organizat de trupele noastre n ziua de 8 octombrie, 10 membri
ai acestora au fost ucisi, iar 40 au fost capturati, n ziua de 9 octombrie, aviatia noastr a
dobort un elicopter si a scufundat dou ambarcatiuni care se apropiau de trm.
Dac membrii rmasi n viat ai comandourilor egiptene doreau s se ascund, o puteau
face pentru ctva timp, deoarece Sinaiul sudic este o regi473
une montan tiat de adnci vi seci care serpuiesc ntre stncile de gresie ale Nubiei si
tancurile de granit, iar acolo exist izvoare n unele locuri. Dar dac ncercau s lupte,
aveau s fie curtati. Instalatiile noastre militare sunt concentrate n acest triunghi sudic
mrginit de Golful Suez la Vest si de Golful Aqaba la Est. Este o regiune compact si
fortificat si orice ncercare de a ptrunde aici trebuia s fie plin de dificultti. De Ia
Campania din Sinai (1956) ncoace, noi am privit sarm el-seik, de la extremitatea sudic a
triunghiului, drept o pozitie dominant care salvgardeaz libertatea de navigatie prin
Golful Aqaba. Cnd am cucerit clin nou sarm el-seikul, n 1967, 1-arn ntrit si 1-am
pregtit pentru aprare. Eram convins c egiptenii nu puteau pune mna pe sarm el-seik si
speram ca guvernul Israelului s nu-1 abandoneze niciodat.
Existau si alte tinte pe trmul sau lng trmul Golfului Suez care puteau s-1 atrag pe
inamic, fie pentru sabotaj, fie ca s Ie captureze, n timpurile vechi unul din ele trebuie s
fi fost Serabit el-Kadem, lng carierele de tur-coaz, comoara Sinaiului din antichitate.
Comoara de azi este petrolul, iar o tint probabil era Abu Rudeis, cu puturile sale. Ele
puteau fi incendiate prin bombardamente de aviatie si de artilerie grea, ceea ce egiptenii
au si fcut de fapt imediat dup izbucnirea rzboiului, nainte ca fortele noastre s fi ajuns
aici. Acum, la o sptmn de rzboi, prezenta brigzii de parasutisti israelie-ni, cu suport
de blindate, a schimbat complet situatia. Problema acum, socoteam eu, nu era dac
egiptenii aveau s reuseasc s saboteze sau s pun mna pe instalatiile noastre din
Sinaiul sudic, ci cti dintre membrii supravietuitori ai comandourilor lor aveau s evite
moartea sau capturarea de ctre noi.
Fiul meu cel mic, Assaf, era mortierist ntr-o unitate de parasutisti din zon si mi-a relatat
cte ceva despre lupta cu inamicul si despre urmrirea membrilor comandourilor
egiptene. Mi-a spus, de asemenea, cte ceva despre ofiterii si. Comandantul su de
batalion, un rezervist, era membru activ al unui partid politic de dreapta cunoscut pentru
atitudinea sa intransigent fat de pretentiile statelor arabe. Comandantul adjunct era
membru al unui partid de extrem stng, care favoriza maximum de concesii teritoriale
fcute arabilor, n pofida prpastie! politice dintre dnsii, ei erau foarte apropiati si
amndoi erau iubiti si admirati de oamenii lor. Comandantul de dreapta era calm si
relaxat n ceea ce priveste comandourile egiptene. Nu acorda nici o important vnrii
fiecruia din membrii acestora. Dac unii se mai aflau n libertate si se temeau s apar,
de ce s ne facem grij? Tocmai blndul su adjunct era acela care l btea vesnic la cap
s lase unitatea s cutreiere zi si noapte vile. Trebuie s mergem dup ei l ndemna
el , s le dm o lectie!"
474
La Comandamentul din Sud, de asemenea, problema nu mai era cum s-i rim P6 egipteni,
ci n primul rnd ce urma s facem dup aceea. Att la rotnandamentul din Sud, ct si la
cartierul general din Sinaiul sudic, am subliniat importanta, asa cum o ntelegeam eu, a
capturrii teritoriului de la Vest le Canal sau de Golful Suez. Trebuia s examinm toate

posibilittile, de la Port Said n Nord si pn la Jebel Ataka n Sud. ncetarea focului era
probabil
sa
a fie impus n orice moment si n nici un caz nu trebuia s ne prind ntr-o
pozitie nefavorabil. Pe frontul nordic i respinsesem pe sirieni dincolo de liniile din 1967
si le provocasem distrugeri si pierderi foarte grele. Pe frontul sudic, ns, egiptenii
cuceriser o fsie de-a lungul malului estic al Canalului, iar dac nu-i puteam alunga de
ndat, trebuia s ncercm s punem stpnire pe o parte din teritoriul lor de la Vest de
Canal. Am fi avut atunci ceva de neociat. Bar-Lev de la Comandamentul din Sud a spus
c era de acord cu considerentele politice invocate n favoarea cuceririi unui teritoriu la
Vest de Canal,ns c n acel moment Comandamentul din Sud era incapabil s-o fac. Iam rspuns c socoteam c era posibil s transferm unitti de la Comandamentul din
Nord la cel din Sud, iar Bar-Lev a admis c puteam plnui o actiune care s ne duc la
Vest de liniile din 1967. Au fost mentionate diferite locuri. I-am spus c segmentul sudic
al Golfului Suez nu mi se prea fezabil n msura n care trebuia s fim dependenti de
aprovizionarea fcut pe mare. Ceea ce aveam de fcut era cucerirea unei bucti de
teritoriu care s poat fi legat de ariergarda noastr printr-o limb de pmnt.
n orice caz, linia cluzitoare a pasului nostru urmtor era clar pentru mine. Att pe
nltimile Golan, ct si n Sinai, noi trebuia s pornim la atac. si, ntr-adevr, dup miezul
noptii, la o ntlnire cu primul-ministru, s-a hotrt ca fortele noastre s atace pe frontul
sirian, cu obiectivul de a nainta ct mai departe posibil n directia Damascului. Nu aveam
intentia s cucerim Damascul si nici mcar s-1 bombardm. Scopul nostru era s le
aplicm sirienilor o alt lovitur grea, militar si politic, asa nct ei s piard forte,
precum si teritoriu, dincolo de liniile din 1967. Ei aveau atunci s nteleag c, pornind la
rzboi mpotriva noastr, nu numai c nu puteau dobndi nltimile Golan sau nfrnge
armata israelian, ci propriile lor armate aveau s fie puse pe fug, iar capitala lor,
Damascul, era primejduit. Dac actiunea noastr militar avea succes, ar fi compensat
ntructva pierderile anterioare suferite de noi pe frontul egiptean.
Atacul trebuia s nceap la unsprezece dimineata, n ziua de 11 octombrie si trebuia
precedat de o lovitur aerian asupra bateriilor de rachete sAM si asupra aerodromurilor,
n scopul de a curati cerul. Forta Aerian ar fi fost apoi capabil s dea suport serios
trupelor terestre.
475
Discutia din biroul primului-ministru a fost cea de a treia din acea sear pe acelasi
subiect, nainte de aceasta, avusesem o ntlnire cu seful statului, major, iar aceasta a fost
urmat de consultri ntre seful statului-major si Statul-Major General, fr mine. La
ntlnirea cu primul-ministru au fost prezenti, la invitatia Goldei Meir, alti doi ministri.
Statul-Major General era reprezentat de seful acestuia, de ajunctul su, generalul maior
Tal, de seful Spionajului si de comandantul Fortei Aeriene.
Aceste trei ntlniri nu au fost numai lungi mai bine de sase ore, aproape fr
ntrerupere, ci si cuprinztoare si esentiale. Ajunsesem la stadiul n care initiativa putea
fi, n mare msur, n minile noastre, iar noi trebuia s stim ce doream s realizm n
acest rzboi. Ce trebuia fcut si n ce mod, pe fiecare din cele dou fronturi? Ce urma s
facem n cazul n care o rezolutie a Consiliului de Securitate cerea ncetarea focului?
Cum aveam noi s privim posibilitatea interventiei iordaniene si iraqiene n rzboi si dac
eram capabili s o mpiedicm? Eram noi capabili de un efort militar ndelungat, iar clac

da, pentru ct vreme? Principala ntrebare imediat era: n ce trebuia noi s ne investim
efortul suprem? Exista oare o sans de a da o lovitur nimicitoare unuia din dusmanii
nostri?
Armata sirian se gsea acum la mare strmtoare. Ea pierduse dou treimi din forta sa de
atac, iar formatiunea sa de elit, Divizia l, se rzvrtise. Soldatii au nceput s fug, iar
comandantul diviziei a cerut s se trag foc de artilerie asupra propriilor sale forte spre a-i
opri pe soldati s sar de pe tancuri si s-o ia la fug. Aceste metode si-au avut efectul lor,
dar ele ilustrau dimensiunea dezastrului suferit de armata sirian.
Nisipul din clepsidra politic o luase si el la fug. Crestea tensiunea dintre Statele Unite si
Rusia, poate din cauz c ambele tri ncepuser s trimit ajutor militar considerabil
beligerantilor, fcndu-se acum simtit, potrivit spuselor reprezentantului nostru la
Washington, o puternic presiune" pentru o ncetare neconditionat a focului. Uniunea
Sovietic i prezentase presedintelui Nixon aceast propunere, iar Statele Unite, n dorinta
lor de a evita deteriorarea relatiilor cu Rusia, probabil c aveau s dea un rspuns pozitiv.
Aceasta ar fi nsemnat victorie pentru arabi, definitivnd unele din cstigurile agresiunii
lor. Aveam nevoie de alte cteva zile ca s facem ca situatia de pe fronturi s se ntoarc
n favoarea noastr. Speram s realizm lucrul acesta. Dar trebuia s lum n considerare
posibilitatea ca ncetarea focului s fie instituit rapid, acum cnd arabii ncepuser s
piard. Trebuia s cntrim cu grij cum s ne utilizm eforturile spre a asigura cele mai
bune rezultate n momentul opririi luptelor.
476
1
Ct priveste modul n care avea s se comporte Iordania, ea putea fi
recaut fat de intrarea n rzboi, dac a vzut ct de ru a fost zdrobit Siria.
nar prea apr02?6 sigur faptul c putea s adopte o atitudine opus. Prea
f arte improbabil ca forta iordanian care fusese repartizat pe frontul sirian
stea deoparte dac noi atacam si ncepeam s ne apropiem de Damasc. Eu
exprimat de repetate ori opinia c dac noi atacam n directia Damascului, Iordania avea
s intre n rzboi desfsurndu-si fortele pe frontul sirian, mai degrab dect s-si
deschid propriul front. Din punctul nostru de vedere, acesta era cel mai mic din cele
dou rele. Dar principalele noastre dou ntrebri erau: ce puteau realiza fortele noastre
pe frontul sirian si ce puteam plnui pe frontul egiptean?
n dimineata zilei de 10 octombrie, n timp ce eu fceam un tur pe frontul sudic, seful
statului-major era la Comandamentul din Nord, de unde s-a ntors oarecum deprimat.
Cele dou divizii comandate de Dan si Raful ncercaser s nainteze si esuaser. Linia de
aprare sirian era la fel de tare ca nainte de rzboi. Unittile de atac inamice care
trecuser aceast linie ca s invadeze platoul Golan fuseser n mare msur zdrobite si
respinse de ctre fortele noastre. Dar brigzile de infanterie sirian rmseser pe
pozitiile lor defensive, mpreun cu unittile de tancuri ce le erau atasate. Ele nu luaser
parte la lupt, nu avansaser si rmseser intacte. Astfel, dup prerea sefului statuluimajor, linia sirian de aprare, care fusese fortificat si rsfortificat n cei sase ani trecuti
de la Rzboiul de sase Zile, nu numai c si pstra puterea anterioar, ci acum fusese
ntrit de rmsitele unittilor atacatoare care angajaser lupta cu noi si se retrseser.
n mod formal, noi aveam pe frontul nordic trei divizii blindate, dar n realitate ele erau
mult sub puterea lor. Era posibil ca n timpul noptii mai multe dintre tancurile noastre s
fie reparate. Trupele noastre erau totusi foarte obosite. Ori de cte ori o unitate se oprea,

oamenii cdeau prad somnului si trebuia s fie treziti ca s aud ordinul de a se pune n
miscare.
Trebuia, de asemenea, s lum n calcul propria noastr linie defensiv din Nord. si
aceasta fusese fixat dup rzboiul din 1967, iar din punct de vedere topografic si al
fortificatiilor era cea mai eficient linie defensiv din regiune. Dac avansam 5 sau 10
mile n momentul ncetrii luptelor, ar fi trebuit s stpnim o nou linie, care nu era nici
fortificat si nici bazat pe relieful natural.
In pofida acestor factori negativi, ideea care a prevalat la ntlnirea cu primul-ministru a
fost aceea a aplica o lovitur zdrobitoare armatei siriene. Dup aceea ar fi fost posibil
stabilizarea ncetrii focului pe frontul nordic.
477
O opinie discordant a exprimat adjunctul sefului statului-major. Generalul maior Tal a
argumentat c frontul egiptean reprezenta un pericol militar imediat, ceea ce nu era
adevrat despre frontul sirian. Sirienii fuseser btuti erau istoviti si incapabili s-si
rennoiasc atacul, n timp ce egiptenii nc mai aveau aceast capacitate. De aceea
trebuia s ne concentrm activittile imediate pe frontul egiptean si s le nghetm pe cele
de pe frontul sirian. Era adevrat c n acest caz nu puteam fi capabili s deplasm forte
de la un front la cellalt, dar chiar si cu forta armat de care dispuneam acum n Sud, prin
miscri tactice era posibil s aplicm o lovitur zdrobitoare armatei egiptene si s
producem o cotitur revolutionar n rzboi.
Eu eram mai optimist dect ceilalti cu privire la frontul sudic. Am spus c nu credeam c
egiptenii aveau s reuseasc s avanseze nici spre Sud, nici spre Est. Trebuia s pregtim
fortele noastre pentru atac, cu scopul de a captura teritoriu la Vest de Canal, ceea ce eu
eram ncredintat c puteam face. n tot cazul, stadiul imediat cerea un atac pe frontul
nordic. Eram de prere ca ntre timp s facem tot ce putea fi fcut ca s prevenim o
decizie de ncetare imediat a focului. Rzboiul nu trebuia oprit la liniile militare
existente.
33
VICTORIE
n ziua de 11 octombrie, la ora 11 A.M., asa cum fusese plnuit, dup prealabile lovituri
aeriene, fortele noastre terestre din Golan si-au declansat atacul mpotriva armatelor
siriene, crora li se alturaser acum formatiuni blindate din Iraq, Iordania si Maroc.
Trupele noastre si-au nceput naintarea si, btndu-se, au continuat-o n ziua urmtoare si
o parte din ziua de 13 octombrie, petrecndu-si restul acestei zile pentru mbunttirea
pozitiilor ocupate. Cu exceptia actiunii asupra posturilor militare de pe Muntele Hermon,
pe care aveam s-1 capturm aproape n ultimul moment, dup o sptmn si jumtate,
acest atac a pus capt operatiunilor noastre pe frontul sirian si a stabilit o nou linie de
aprare. Sectiunea nordic a acestei linii era cu zece mile mai aproape de Damasc dect
cea anterioar, linia ncetrii focului din 1967, care durase pn la invazia sirian de lom
Kipur. Sectiunea sudic a liniei de aprare rmnea neschimbat.
n timpul primelor dou zile, cnd atacul general era n plin avnt, am continuat s vizitez
posturile de comand naintate ale comandantilor de divizie Raful Eitan si Dan Laner,
artndu-le importanta faptului de a ne afla ct mai aproape de Damasc si struind n
aceast privint. Nu aveam nici o intentie de a-1 cuceri sau de a-1 bombarda, atta timp
ct sirienii se retineau de la bombardarea oraselor noastre. Era ns ct se poate de
dezirabil ca Damascul s se afle n btaia artileriei noastre, asa nct noi s putem lovi

obiective militare din zon, iar cettenii s aib sentimentul clar al situatiei lor militare
reale. Aceasta ne putea ajuta s ne punem conditiile n cazul n care avea loc o oprire a
focului, n orice caz, aceasta ar fi demonstrat nfrngerea sirienilor: ei lansaser un atac
prin surprindere, cu scopul de a captura nltimile Golan si, n loc de aceasta, armata
israelian se afla la portile Damascului.
Intr-adevr, de vreme ce nu ne propuneam s cucerim Damascul, puteam fi satisfcuti de
linia frontului deja cstigat, ndeosebi pentru faptul c era convenabil pentru aprare
mpotriva unor contraatacuri. De altfel, rusii si
479
nspriser tonul pe msur ce sirienii continuau s se retrag, iar noi trebuia s fim foarte
grijulii s-1 oprim pe urs s ias din pdure. Primisem informatie demn de ncredere c
Uniunea Sovietic mobiliza trei formatiuni aeropurtate, ca s sar n ajutorul arabilor.
n orice caz, acum trebuia s ne concentrm asupra frontului egiptean, iar ca s-o facem
trebuia s transferm n Zona Canalului forte din Nord. Trebuia s facem acest transfer de
forte chiar dac serviciul de spionaj ne-a raportat c nc mai existau acolo nou sute de
tancuri siriene inclusiv ntririle sosite din Iraq, Maroc si Iordania , n zona dintre
linia frontului nostru si Damasc.
Cu prilejul vizitelor mele n Nord, n timp ce sedeam la posturile naintate de comand,
deasupra liniei frontului, nu m-am putut opri s nu fiu afectat de peisajul nspimnttor,
uman si natural. Acea parte a Siriei care se ntinde la Nord de Kuneitra, cu exceptia
satelor de la poalele Hermonului, este un vast pustiu de bazalt negru, fr nici un copac
sau tufis, n deprtare puteam vedea ctune mizerabile acoperite de praf, cu casele lor
ncropite din piatr neagr necioplit. Desertul Sinai, cu dunele sale de nisip si cu ai si
curmali, presrati ici-colo, era desigur viu n comparatie cu peisajul melancolic al acestei
prti a Golanului. Iar acum scena era garnisit cu tancuri arse, vehicule distruse si
autocamioane cu munitie fumegnde, pe cnd de-a lungul potecilor suvoiau coloanele
stenilor fugari, cu mgarii lor ncrcati cu asternuturi de pat, cu femeile care purtau pe
cap mari boccele, iar n brate si duceau sugarii. Btrni si copii nspimntati si mnau
jalnicele turme de oi pe cmp, printre obuzele care explodau. Rzboi, rzboi, rzboi fr
noim. Aceasta era ceea ce sirienii dobndiser din lovitura pe care ne-au dat-o de lom
Kipur, aducndu-ne, cu prere de ru, la cteva mile de Damasc.
Dup ncheierea cu succes a contraatacului nostru general pe frontul nordic, n ziua de 13
octombrie, centrul militar de gravitatie s-a mutat n Rzboiul de Sud. Dat fiind faptul c
trupele egiptene se aflau pe malul estic, esential era s schimbm situatia pe frontul
Canalului. Trebuia s ne asigurm c Egiptul nu avea s ias cu profit din rzboiul pornit
mpotriva noastr. si trebuia s demonstrm c avantajul se afla de partea armatei noastre.
Cum aveam s procedm? Dup o analiz minutioas, am hotrt s trecem Canalul si s
ne stabilim noi nsine pe malul de Vest al Canalului, pe pmntul Egiptului n sensul
propriu al cuvntului, clare pe soseaua spre Cairo si n spatele armatelor egiptene de pe
malul estic. Dar, de vreme ce trebuia s ne asteptm c egiptenii aveau s porneasc un
atac masiv mpotriva noastr pe malul de Est, am socotit c mai ntelept era s asteptm
cteva zile, s angajm lupte cu ei pe acest mal mai nti si s trecem Canalul
480
RZBOIUL DE IOM KIPUR: FRONTUL SUDIC
FERMA CHINEZEASC*;"*
Traversare tsraellana

481
mai trziu. Conditiile de lupt aveau s fie mult mai avantajoase pentru noi pe malul
estic. si, ntr-adevr, n zilele de 13 si 14 octombrie, egiptenii au atacat si au pierdut circa
dou sute de tancuri.
In ziua de 14 octombrie, Comandamentul din Sud a emis ordinul averti-zator pentru
traversare. Aceasta era stabilit pentru ora 7 P.M., din noaptea urmtoare. Locul trecerii
avea s fie Deversoir, exact la Nord de Marele Lac Amar. Diviziile lui Arik si Bren aveau
s treac, iar dou divizii aveau s tin n loc inamicul pe malul de Est. Divizia lui Arik
trebuia s asigure un coridor cu o lrgime de dou mile si jumtate, prin capturarea unui
drum important, ca si a unei portiuni de teren cunoscut sub numele de Ferma
Chinezeasc. O brigad de parasutisti, cu suport blindat, sub comanda generalului de
brigad Dani Matt, avea s efectueze traversarea si s asigure un cap de pod pe malul de
Vest. Dimineata aveau s fie instalate dou pontoane. Divizia lui Arik trebuia s treac
prima, s curete zona si s protejeze capetele de pod de pe ambele maluri ale Canalului,
iar divizia lui Bren trebuia s treac prin acestea si s avanseze pe malul vestic spre Sud,
ctre Golful Suez, precum si spre Vest,
O dat ce s-a luat decizia final de aplicare a planului traversrii, mi s-a luat o mare
povar de pe inim. Socoteam c aceasta era miscarea militar corect si, desi eram
constient de imensele dificultti si riscuri, aveam total ncredere n Arik, c va ndeplini
cu succes misiunea.
L-am cunoscut pe Ariei saron n urm cu douzeci si cinci de ani, iar n actiunile militare
am fcut un lung drum mpreun. Cnd am fost GOC al Comandamentului din Nord, n
1952, el era ofiterul de spionaj al comandamentului, mi aduc aminte c, de ndat ce
preluasem comandamentul, am primit de la Statul-Major General ordinul de a exploata
orice oportunitate de a lua prizonieri ctiva soldati iordanieni, dat fiind faptul c Iordania
detinea ctiva soldati de-ai nostri si refuza s-i elibereze, ntr-o zi Arik a aprut cu mai
multi legionari arabi, pe care pusese mna la Podul seicul Hussein, din Valea Iordanului.
Am uitat detaliile a trecut mult timp de atunci , dar dou nu le-am putut uita:
mustrarea pe care am primit-o de la seful de atunci al statului-major, generalul Igael
ladin, n legtur cu modul ilegal n care fuseser luati prizonierii si modul n care m-a
impresionat Arik. Primul-ministru Ben-Gurion era si el foarte tolerant cu el, iar mai
trziu, cnd am devenit seful statului-major, el avea s rspund la toate plngerile mele
mpotriva lui Arik iar ele nu erau putine cu Da, dar..."
Ben-Gurion avea o slbiciune aparte pentru trei generali din armat: Haim Laskov, Assaf
Simhoni si Arik. El nu doar i iubea, ci pur si simplu i adora. Cei trei nu erau deloc
asemntori, dar aveau n comun dou lucruri: erau excelenti soldati si principalul
motiv al consideratiei deosebite artate
482
le Ben-Gurion ntruchipau caracterul evreului israelian asa cum l visa el, adic om
integru, lupttor ndrznet, ncreztor n sine, inconciliant asupra evreittii sale, simtinduse acas n teren, cunosctor al arabilor si cunosctor l profesiei lui. Ben-Gurion era
nengduitor cu argumentatia meschin si ura vorbria. Nu agrea disputa talmudic, desi
avea un respect enorm pentru studiile talmudice. El dispretuia ceea ce ne dduser cele
dou milenii de persecutie n Diaspora. Marea sa iubire era natiunea lui Israel din
perioada Primului Templu (din secolul X n secolul VI .Chr.), natiunea care tria pe
propriul ei pmnt, muncindu-si ogoarele si luptnd pentru aprarea lor, fiind

independent, vorbind propria limb si crend propria sa cultur. Haim, Assaf si Arik
erau n ochii si acea categorie de israelieni.
Nu am cunoscut un mai bun comandant de campanie dect Arik. Aceasta nu nseamn c
niciodat n-am avut motive s-1 critic. Cnd 1-am numit comandant al unittii speciale
de parasutisti, Forta 101, i-am spus c nu este de ajuns s stie cum s-i bat pe arabi;
trebuia, de asemenea, s stie cum s triasc cu evreii. Am avut certurile noastre, dar
chiar si atunci cnd simteam c-1 ocrsc", cel putin stiam c este cineva care merita
ocrt".
Traversarea Canalului avea s fie cea de a treia confruntare serioas a noastr n rzboiul
cu fortele egiptene, n prima confruntare, cnd Egiptul si-a lansat atacul, unittile noastre
nu fuseser desfsurate pe pozitiile atribuite, n cea de a doua confruntare, din ziua de 8
octombrie, cnd noi am contraatacat, operatiunea nu a fost plnuit si condus asa cum ar
fi trebuit s fie. De data aceasta nu mai exista nici un motiv ca Bar-Lev, Arik si Bren s
mi-si duc la capt actiunea ntr-un mod exemplar. Egiptenii aveau circa 700 de tancuri
pe malul vestic si 650 pe malul estic, n aer, Egiptul dispunea de circa 500 de avioane, iar
sirienii de 250. Aceste cifre includeau cele 130 de avioane pe care Egiptul si Siria le
primiser ca ajutor militar de la alte state arabe. Balanta nclina puternic de partea
arabilor, dar, n comparatie cu balanta de forte din primele zile ale rzboiului, nu era ru.
n ziua de 15 octombrie am zburat n Sud ca s vizitez unitti de acolo si s fiu de fat la
nceputul btliilor de traversare, la ora 7 P.M. Eram la cartierul general al
Comandamentului din Sud la acea or, ca si seful statului-major, cnd Arik si-a lansat
asaltul spre a strpunge liniile egiptene si a captura localitatea Deversoir. Au avut loc mai
nti bombardamente aeriene si de artilerie asupra zonei de traversare. Dup ce blindatele
ajungeau la Canal, parasutistii Iui Dani Matt aveau s treac pe plute din cauciuc.
Echipamentul pentru pontoane trebuia s soseasc n cursul noptii. Dac totul mergea
bine, dou poduri aveau s fie gata montate nainte de zorii zilei.
483
Dup o or si jumtate de la startul operatiunii, 1-am sunat pe Arik la telefon si i-am cerut
s trimit un jeep care s m ia, dar mi-a spus c drumul de acces era blocat. Ne-am
nteles ca de ndat ce va fi fost posibil s vin la el s procedeze n consecint. Arik nu a
nchis telefonul nainte de a-mi descrie privelistea fenomenal la care tocmai se uita n
acel moment: siluetele tancurilor care se miscau pe fundalul luminos al exploziilor de
obuze de lng Marele Lac Amar. l cunosteam pe Arik si stiam c ncercarea lui de a
descrie ceea ce se ntmpla la marginea lacului, ca si cum ar fi fost vorba de un magnific
apus de soare pe Muntele Crmei, era un efort de a-si ascunde tensiunea. Dar esentialul
remarcilor sale era c, n sfrsit, se gsea din nou la linia de ap a Canalului, de unde noi
fusesem mpinsi ndrt cu doar o sptmn mai nainte. De data aceasta aveam s
strpungem aceast linie si aveam s naintm dincolo de ea.
Ctre miezul noptii au sosit vesti bune si vesti rele. Vestile bune erau c Arik capturase
acea sectiune a Canalului prevzut pentru traversare. Vestile rele: drumul care ducea aici
era blocat, iar echipamentul de montare a podurilor nc nu putea fi adus la marginea
apei. Exista, de asemenea, un accident tehnic la echipamentul de traversare care avea s
ia cel putin o or pentru a fi remediat.
seful statului-major si Bar-Lev mprtseau cu mine ideea c trebuia s procedm la
traversare chiar dac montarea podurilor era ntrziat. La ora 1,20 A.M., 16 octombrie, a
venit semnalul: Forta lui Dani Matt la ap". Iar cteva minute mai trziu: Parasutistii

 pe malul de Vest al Canalului". Nu pot pretinde c nu mi-a tresltat inima de bucurie.

La ora 6,15 A.M. a telefonat primul-ministru. As fi dorit s vorbesc cu ea chiar mai
curnd, ns mi era mil de dnsa: poate c tocmai trgea un pui de somn. Am nceput cu
vestea proast: nc nu montasem pontoanele. Drumul fusese blocat de unitti egiptene
care detineau sectorul nordic al malului de Est si care avansaser spre Sud, ajugnd la
drum si izolnd astfel capul nostru de pod. Speram s-i alungm pe egipteni, s aducem
pontoanele la ap si s le montm n cursul zilei. Parasutistii nostri se aflau ns pe malul
vestic al Canalului si ne puteam bizui pe Dani Matt. Nu intentionam s-1 rechemm,
chiar dac instalarea pontoanelor ntrzia. Primului-ministru i era team ca egiptenii s
nu izoleze forta noastr de avangard, la ntrunirile Cabinetului vorbindu-se mult de acest
pericol.
n zori deja existau mai multe bacuri n ap, iar ele au nceput s transporte tancuri pe
malul vestic, cu trita. Curnd a devenit evident faptul c blocada egiptean a drumului
de acces era serioas. La ora 8,30 A.M., seful statului-major s-a ntors la Tel Aviv. Eu am
hotrt s rmn n Sud. Deoarece
484
nu m puteam duce la capul de pod, m-am dus la Bren si mi-a fcut plcere sj.] vd cum
arta, n comparatie cu noaptea contraatacului nereusit. De data aceasta era din nou Bren
cel ncreztor n sine, calm, brbierit si zmbitor. El avea sub comanda sa trei brigzi, iar
dac pontoanele ar fi fost montate n noaptea precedent, asa cum se plnuise, ele deja ar
fi fost dincolo de Canal. Dar de vreme ce drumul era blocat, brigzilor le-a fost dat
sarcina de a deschide un alt drum, care s permit aducerea la Canal a echipamentului de
montare a podurilor. In acest stadiu erau n curs de desfsurare trei btlii simultane.
Batalionul de parasutisti al lui Dani Matt, mpreun cu douzeci si Opt de tancuri din
forta lui Arik, lupta de cealalt parte a Canalului, lrgind si asigurnd capul de pod de
acolo. O fceau relativ bine. Celelalte unitti ale diviziei lui Arik luptau cu disperare la
linia apei, pe malul estic al Canalului. Era cea mai dificil parte a traversrii. Egiptenii
nc nu nteleseser ce fceau fortele noastre pe malul vestic al Canalului. Socoteau c
era doar un raid. Dar lor le era cu totul clar ce se ntmpla pe malul estic: israelienii
ncercau s-i scoat din pozitii, recuceriser de cu sear puncte ntrite-cheie, iar acum
ncercau s avanseze n lungul Canalului si s deschid un coridor ctre capul de pod,
prin care s reverse noi forte. Egiptenii trebuiau s opreasc cu orice pret lucrul acesta.
Iar ei repeziser unitti suplimentare n zon si luptau cu ndrjire.
Cea de a treia btlie era dus de Bren. El exercita presiuni n trei directii: nspre Nord, ca
s mture bariera pus de Armata a Doua egiptean pe drumul de acces la Canal; nspre
Sud, ca s mpiedice Armata a Treia egiptean s trimit ntriri n zona traversrii; si
nspre Vest, ctre Ferma Chinezeasc, pentru a lrgi coridorul de la capul de pod si a face
legtura cu fortele lui Arik. Btlia pe acest front al Canalului a cptat o intensitate
furioas, cu grele schimburi de focuri si mult vrsare de snge; o btlie crncen,
profesional,crud. Egiptenii nu mai erau soldatii arabi sovielnici din urm cu sapte ani,
iar fortele israeliene ale Comandamentului din Sud nu mai erau unittile din urm cu
sapte zile, adunate n grab si repezite la atac insuficient pregtite.
Cartierul general avansat al lui Bren dou autoblindate si cteva jeepuri se stabilise
pe o dun care domina zona Canalului pe o raz de circa sapte mile. Cnd am ajuns
acolo, portiunea de teren din fata noastr era acoperit de ceat, ntre timp, Natke si Gabi
si-au desfsurat brigzile, ceata a disprut, iar noi puteam vedea totul chiar si fr

binocluri de cmp. Drumul blocat era ntesat de vehicule israeliene, nencetat bombardate
de artileria egiptean. Aproape n fiece clip unul din ele era cuprins de flcri. Tancurile
care ncercau s avanseze spre Canal erau supuse focului, lovite si, oriunde
485
era posibil, erau abandonate de echipajele lor, care se miscau spre noi pe jos, n timp ce
cutau cute ale terenului, n care s se ascund de artileria inamic.
Bren a ncercat s manevreze si s-si avanseze brigzile pe flancuri, ns fr succes.
Unittile egiptene erau bine adpostite n santuri, n special la Ferma Chinezeasc, de
unde trgeau un foc antitanc foarte puternic si exact asupra oricrui blindat care ncerca
s se apropie. Numrul tancurilor distruse crestea continuu. Spre sear, Natke si Gabi 1au informat pe Bren c fortele lor nu-i puteau disloca si alunga pe egipteni si c nu puteau
deschide drumul. Dup o consultare cu comandamentul frontului, s-a decis ca Ferma
Chinezeasc s fie atacat noaptea de ctre infanteristi. O brigad de parasutisti, condus
de Uzi, avea s fie lansat din Sinaiul de Sud pentru aceast misiune. De la Bren m-am
dus la cartierul general avansat al frontului sudic, iar de acolo m-am ntors la Tel Aviv.
Cnd i-am telefonat lui Bar-Lev, n dimineata urmtoare, la ora 7,20, am detectat la el un
ton jovial. Drumul fusese deschis! Uzi si Bren fcuser o treab superb n acea noapte.
Bren si adusese pontoanele si primul era deja instalat la ap. La Comandamentul din Sud
am auzit c, n extrem de dificilele si sngeroasele operatiuni din timpul noptii,
formatiunea de parasutisti a lui Uzi suferise pierderi grele si c fusese scoas dimineata
de la Ferma Chinezeasc cu ajutorul blindatelor.
Cnd a fost plnuit operatiunea, s-a crezut c era vorba de mai multe echipe de vntori
de tancuri" la Ferma Chinezeasc, ascunse n multiplele santuri din zon. n realitate
aceasta stpnea un sistem defensiv compact, bine fortificat si echipat cu arme antitanc,
mitraliere si mortiere. Batalionul de parasutisti a ajuns n zona btliei la ora 10 P.M.,
dup un zbor din Sinaiul de Sud, si a intrat n actiune dup miezul noptii. Pe la ora 2,30
A.M. i-au ntlnit pe aprtorii egipteni, n cteva clipe zona a fost acoperit de obuze
brizante si orice ncercare de a nvlui unitatea egiptean era ntmpinat de foc puternic
cu traiectorie orizontal. A devenit repede evident faptul c acesta nu venea de la cteva
echipe de vntori", ci de la un sistem defensiv larg, solid si fr fisuri, de o
considerabil adncime si care nu putea fi atacat din flancuri. Doi comandanti de
companie au fost ucisi, iar al treilea a fost rnit. La actiune luau parte multi ofiteri de
rezerv experimentati si ei au preluat comanda n locul celor ucisi sau rniti. Focul
inamic s-a intensificat, iar pierderile noastre au crescut. Cu toate acestea, oamenii nostri
au continuat s asalteze pozitiile egiptene, dar densitatea aprrii inamice era att de mare
nct atunci cnd prima linie era capturat, pozitii din spate continuau s trag un foc
nimicitor asupra parasutistilor. Batalionul israelian a fost tintuit locului si a apelat la foc
de artilerie si la tancuri de salvare. La scurt timp naintea
486
zorilor, la ora 4,30 A.M., un batalion de blindate a primit ordinul s-i scoat pe parasutisti
din ncurctur. Nu era timp de pierdut pe drumuri ocolitoare si pentru manevre
complicate. Batalionul a pornit imediat, pe drumul cel mai scurt, dup ce le-a cerut
parasutistilor s-si marcheze pozitiile prin grenade fumigene.
Parasutistii erau mprstiati de-a lungul pantei unei dune joase si tintuiti n grupuri de cte
15-20 de oameni, n cute usoare ale terenului. La nu mai departe de 50 de yarzi se gseau
sute de soldati egipteni echipati cu rachete antitanc RPG, pusti Kalasnikov si binocluri de

cmp cu vizibilitate nocturn.

Pe cnd tancurile noastre se apropiau de parasutisti, blindate egiptene au iesit s le
ntmpine. A urmat un scurt schimb de focuri, iar tancurile inamice s-au retras. Dar focul
infanteriei egiptene a crescut n intensitate. Doctorul si doi sanitari aflati cu blindatele
noastre au fost omorti. Tancurile au avansat si au zdrobit cu senilele lor posturile
infanteriei inamice. Transportoarele blindate au mers ncolo si ncoace si i-au evacuat pe
rniti, n timp ce tancurile le-au asigurat acoperirea cu foc. Cinci tancuri si dou
transportoare au fost lovite si au nceput s ard, iar comandantul batalionului de tancuri
a decis retragerea nainte ca restul unittii sale s fie distrus, n jurul orei 5,30 A.M. el s-a
retras. S-a descoperit atunci c nu toti scpaser. Comandantul adjunct al unei companii,
al crui tanc fusese lovit, rmsese pe cmpul de btlie, mpreun cu sapte soldati,
gsindu-si adpost ntre dou tancuri distruse. Nu departe de ei se aflau trei pozitii,
fiecare din ele ocupat de cte doi soldati israelieni.
A nceput apoi btlia pentru salvarea celor ncercuiti si a rnitilor. Ea a fost dus de o
companie din brigada lui Natke si de o companie din brigada lui Amir si a durat mai
multe ore. Dup ce au reusit s avanseze si s-i mping pe egipteni ceva mai n spate, un
transportor blindat a naintat sub acoperirea unei groase perdele de fum si i-a cules pe
ultimii soldati israelieni.
Desi Uzi a raportat c nu reusise s-i alunge pe egipteni, c de fapt fusese fortat s se
retrag de pe cmpul de btlie, el si oamenii si si ndepliniser de fapt misiunea.
Egiptenii au fost angajati n aceast btlie si de ndat ce aceasta a nceput ei au ncetat
s se mai ocupe de miscarea din lungul drumului de acces. Aceasta i-a dat posibilitatea lui
Bren s-si fac s avanseze numaidect pontoanele, iar la ora 6 A.M. a ajuns la linia de
ap de lng capul de pod.
L-am contactat pe Arik si i-am cerut s se ntlneasc cu mine la cartierul general al lui
Bren. El a sosit la ora 12,30 P.M., iar dup o jumtate de or a venit si seful statuluimajor. Ne-am ndeprtat de soldatii din jurul nostru si am mers la dunele din apropiere.
Acolo, pe jumtate seznd, pe jumtate
487
tolniti pe nisipul fierbinte, am tinut un consiliu de rzboi": seful statului-major, Elazar,
Bar-Lev, Arik, Bren si eu. Tonul era relaxat, vorba potolit, iar modul de adresare era
camaraderesc. Dar la suprafat rzbtea totusi tensiunea discutiei. Pierderile grele,
presiunea permanent, bombardamentele de aviatie si de artilerie care chiar si acum
acopereau din cnd n cnd vocile noastre , toate acestea si puseser amprenta lor. Pe
deasupra, relatiile personale nu erau cele mai armonioase, n special acelea dintre BarLev si Elazar, de o parte, si Arik, de cealalt parte. Judecata lui Arik asupra situatiei si
vederile sale asupra ce trebuia fcut se deosebeau aproape ntotdeauna de acelea ale
rangului militar mai nalt. Arik era convins c se fceau discriminri mpotriva lui si c
nu se arta deplin ncredere n rapoartele lui asupra situatiei btliei si asupra actiunilor
sale. Ct priveste ofiterii si superiori, ei argumentau c el nu le aducea la ndeplinire
ordinele, c n activittile sale se lsa cluzit de o motivatie personal plasndu-se pe
sine si realizrile unittii sale n ochii lumii si c nclca principiile elementare ale
disciplinei, telefonndu-le prietenilor si si persoanelor publice din ariergarda Africii"
termen cu care Arik botezase trmul vestic al Canalului Suez de ndat ce el 1-a trecut
si implicndu-le n mod nelegitim n probleme militare.
Arik venise la ntlnirea noastr cu capul bandajat fruntea i fusese zgriat de schijele

unui obuz , cu crliontii si argintii rvsiti si cu fata purtnd pecetea zilelor si noptilor
de btlie. Divizia sa luptase cu toat vitejia, suferind cele mai nspimnttoare pierderi
si refuznd totusi s se abat de la obiectivul su. Oamenii si au cucerit capul de pod
egiptean de pe malul estic al Canalului printr-o crncen btlie de blindate, n care toti,
ncepnd cu Arik si cu statul su major si pn la cel mai umil dintre soldatii si, s-au
supus fr rgaz unui foc inamic ucigtor, n aceast btlie au pierit peste dou sute de
oameni, n brigada lui Amnon, toti comandantii de companie au fost ucisi de dou ori: o
dat comandantii propriu-zisi, iar a doua oar nlocuitorii acestora. Comandantii actuali
erau cei de-ai treilea care preluau companiile n decurs de doar cteva zile. O multime de
tancuri au fost lovite si lsate arznd sau distruse la fortrete si la Ferma Chinezeasc.
Prima problem ridicat la ntrunirea noastr de pe dune a fost dac Bren trebuia s
traverseze Canalul de ndat ce avea s fie montat podul. Eu am fost n favoarea
traversrii, n pofida temerilor pe care le-am exprimat, anume c dup montarea podului
se putea ca acesta s fie distrus: ntr-o alt or puteam s avem un alt pod, dar n decursul
unei zile se putea s rmnem iarsi fr el. Bar-Lev, ns, socotea c trebuia s dm
dovad de retinere. O parte din fortele lui Bren nc mai luptau pe malul de Est, iar aceste
unitti aveau nevoie s fac alimentarea cu combustibil si s se renarmeze dup lupt.
488
ntre timp inamicul a nceput s bombardeze puternic cu artileria capul de pod, iar
inginerii nostri au spus c podul avea s fie gata nu la ora 11 A.M., ci numai dupamiaz. A rezultat astfel c n momentul n care podul avea s fie montat, fortele lui Bren
aveau s termine btlia si s fie gata de traversare.
Arik avea o opinie diferit. Potrivit spuselor sale, o fort egiptean se organiza la circa
sase mile deprtare de traversare si era esential ca noi s naintm cu cea mai mare vitez
si s ne ntindem n form de evantai nainte ca egiptenii s nchid inelul n jurul capului
de pod creat de noi. Din cele 30 de tancuri ale lui Arik trecute peste Canal, 3 fuseser
lovite. El nc mai avea tancuri pe malul estic si dorea s le aduc pe bacuri, ns
Comandamentul din Sud a respins prin veto aceast idee.
Bar-Lev era de acord s fie trecute pe bacuri alte tancuri, nainte de montarea podului, dar
doar attea nct totalul de pe malul vestic al Canalului s nu depseasc efectivul unei
brigzi. Tot restul avea s fie traversat numai dup instalarea podului. Discutia a devenit
repetitiv. Arik continua s argumenteze c trebuia s traversm pe bacuri attea tancuri
ct se putea, insistnd asupra faptului c era posibil si, lucru esential, s avem patru
brigzi pe malul vestic la miezul noptii, dou ale sale si dou ale lui Bren, care trebuiau
apoi s mne nainte. seful statului-major l sustinea pe Bar-Lev: s se treac pe bacuri
doar attea blindate pe malul vestic nct s se ajung la efectivul unei brigzi, urmnd ca
fortele aditionale s fie trecute dup instalarea podului.
Bren dorea foarte mult s traverseze Canalul rapid si a promis s termine ct se poate de
repede btlia n care era angajat si s fie pe malul egiptean o dat cu lsarea serii. Era
ora 2 P.M. si am plecat cu Arik la punctul de traversare.
Acest loc, desigur, deja fusese luat la ochi de egipteni si ei 1-au supus unui puternic baraj
de artilerie, n pofida acestui bombardament, trupele noastre continuau s lucreze printre
exploziile obuzelor. Oamenii loviti erau evacuati, iar pontoanele distruse erau nlocuite.
Buldozerele tiau deschideri n taluzu-rile de pe ambele maluri ale Canalului si netezeau
terenul ctre podul proiectat. Bacuri si ambarcatiuni pneumatice se repezeau ncolo si
ncoace pe apa Canalului, transportnd oameni si echipament dintr-o parte n cealalt,

ntr-un colt se afla un grup de prizonieri de rzboi egipteni. Ei m-au recunoscut si mi-au
cerut hran si ajutor medical.
Am trecut cu Arik pe malul vestic. Aici, spre deosebire de malul estic, care este n
ntregime desert, pmntul era cultivat si acoperit cu vegetatie. Apa era adus aici printrun canal cu ap dulce, din Nil, care de la Ismailia se ntindea spre Sud, pe malul vestic al
Canalului, pn n orasul Suez.
489
n Africa", Arik dorea s urcm la bordul unui vehicul blindat, dar am preferat s fac pe
jos o bucat de drum. Tolniti pe taluzurile de pmnt stteau parasutisti ncrcati cu
echipament personal, obositi, cu ochii pe jumtate nchisi dar numai pe jumtate , n
timp ce mai ncolo, spre Vest, adnc n teritoriul inamicului, stteau mai multe tancuri.
Arik mi-a spus c 7 tancuri plecaser cu Dani Matt s apere capul de pod, n timp ce
restul, mai bine de 20, tineau frontul. Cu o zi mai nainte, opernd pe malul vestic, ele
scoseser din lupt 20 tancuri egiptene si distruseser dou baterii de rachete antiaeriene.
Cnd ne-am ntors pe malul estic, podul era gata. Pontoanele fuseser conectate unul la
altul, din mal n mal. Era ora 4 P.M. M-am ntors la Comandamentul din Sud si de acolo
la Tel Aviv.
Bren s-a tinut de cuvnt. Operatiunea a durat ceva mai mult, dar a fost executat n mod
perfect. Forta sa blindat a scos din lupt 50 de tancuri din brigada blindat a inamicului
fr a pierde vreun tanc! La ora 10 P.M. divizia sa a nceput s traverseze Canalul, iar la
ora 6 A.M. deja ptrunsese sase mile n teritoriul egiptean si avansa n cmp deschis.
Fortele lui Bren au naintat de-a lungul a dou sosele, una spre Vest, adnc n Egipt, iar a
doua paralel cu Canalul, spre Sud, la baza aerian Fayid. L-am ntrebat pe Bar-Lev dac
totul mergea bine. La nceput el mi-a rspuns afirmativ, dar apoi a adugat, cu
precautiunea tipic pentru el: Vom sti n patruzeci si opt de ore".
Cnd am trecut ndrt, dup una din vizitele mele pe malul vestic, m-am dus s vd
Ferma Chinezeasc, situat la Est de Canal, ntre Marele Lac Amar si Ismailia. Aceasta
era o proprietate funciar menit s pregteasc pentru agricultur solul desertic. Era
plin de o retea de santuri adnci de irigatie si de o serie de cldiri, unele dintre ele cu
dou etaje, n 1967, cnd trupele noastre ajunseser n acest loc, n timpul Rzboiului de
sase Zile, au dat aici peste pompe si tevrie pe care le-au crezut a fi de fabricatie
chinezeasc. S-a presupus c era o ferm experimental amenajat de experti agricoli
chinezi si i-au dat numele de Ferma Chinezeasc. Aceasta a generat un val de povesti,
nfrumusetate de la un povestitor la altul, cu privire la chinezii vzuti" acolo. Faptele
erau mult mai prozaice. Ferma fusese ntemeiat de Ministerul Agriculturii din Egipt si
nici un chinez nu pusese piciorul acolo. Echipamentul fusese cumprat de guvernul
egiptean din Japonia, iar marcarea locului de fabricatie era n limba japonez. Dar,
desigur, aceast precizare nu era deloc un motiv ca locului s nu i se dea pe mai departe
numele de Ferma Chinezeasc!
Nu mi-am putut ascunde emotia n fata privelistii pe care ne-o oferea acum. Sute si sute
de vehicule de rzboi mutilate zceau risipite pe cmpuri, unele dintre ele nc
fumegnde. Erau tancuri egiptene si tancuri israeliene, la
490
distante de doar ctiva yarzi unele de altele, transporturi de provizii abandonate si
echipament personal, iar printre ele baterii de SAM-2 si SAM-3. n centrul fiecrei baterii
se gsea un lansator de rachete montat n sol, iar mprejur autocamioane ncrcate cu

proiectile, unele din ele intacte, iar altele lovite si mbibate de un lichid galben.
De fiecare tanc m apropiam cu speranta de a nu gsi nscrise pe carcasa nnegrit de
funingine nsemnele armatei israeliene. Inima mi se chircea n piept. Multe dintre ele erau
de-ale noastre. Nu sunt un novice al scenelor de rzboi sau de btlie, dar niciodat n-am
vzut o asemenea priveliste, nici n realitate, nici n picturi si nici n cel mai tras de pr
film. Era privelistea vast a mcelului, peste tot mprejur, ct putea cuprinde ochiul.
Tancurile, transportoarele blindate, tunurile si autocamioanele cu munitie schilodite,
rsturnate arse si fumegnde, erau dovada cumplit a btliei care avusese loc aici.
n zilele imediat urmtoare traversrii initiale s-a luptat crncen pe ambele maluri ale
Canalului, dar cu fiecare or ce trecea fortele noastre de pe malul vestic se ntreau.
Egiptenii nc mai detineau superioritatea numeric n privinta tancurilor, n comparatie
cu noi: ei aveau aproximativ 1000 de tancuri, cte 500 de fiecare parte a Canalului, dar
erau acum desfsurate pentru aprare, iar forta lor era scindat. Pe malul estic, capul
nostru de pod le sprsese frontul, desprtind Armata a Doua, de la Nord de Ismailia, de
Armata a Treia, desfsurat n Sud, n zona orasului Suez. Pe malul vestic, de asemenea,
unittile egiptene erau dispersate pe sute de mile, n forma unui semicerc care se ntindea
de la Kantara din Nord, pn la Golful Suez, n Sud. Dar lucrul cel mai important dintre
toate, dincolo de factori ca desfsurarea si dispunerea fortelor egiptene, mai decisiv dect
superioritatea lor numeric, era schimbarea-cheie: initiativa militar trecuse acum n
minile noastre.
Aceast schimbare n sortii nostri militari si-a gsit numaidect reflectarea n arena
international, n ziua de 19 octombrie, ambasadorul nostru la Washington ne-a informat
cu privire la negocierile febrile dintre americani si rusi de a se garanta acordul asupra
unei rezolutii de ncetare a focului adoptat de Consiliul de Securitate, fiind clar c
rmneau doar cteva zile nainte de sfrsitul rzboiului. I-am convocat pe seful statuluimajor si pe ofiterii superiori la o ntlnire n acea dimineat si s-a decis c, nainte de
ncetarea focului, noi trebuia s capturm pozitiile de pe Muntele Hermon de pe frontul
sirian si s atingem o linie favorabil pe frontul egiptean. Am sunat-o apoi pe Golda Meir,
primul-ministru, si i-am propus linia final la care trebuia s ncercm s ajungem n
momentul ncetrii rzboiului, care avea apoi s devin linia de ncetare a focului. Am
spus c trebuia s ne concentrm atacu491
rile pe malul vestic al Canalului, fr a face ns presiuni prea mari n directia capitalei,
Cairo.
Dup aceea am plecat n Sud, s-1 vd pe Arik. Era ora 11,30 A.M., ziua de 19
octombrie. Initiativa era n minile noastre, dar egiptenii nc mai dispuneau de o
considerabil fort defensiv. Socotisem c voi ajunge la cartierul general al lui Arik, de
pe malul vestic al Canalului, cu elicopterul, dar pilotul n-a putut gsi locul de aterizare.
Am zburat ncolo si ncoace fr a-1 repera. Spre a evita aterizarea n liniile egiptene, iam ordonat pilotului s aterizeze pe un loc usor de identificat, exact la Nord de Marele
Lac Amar, la Est de Canal. Am continuat drumul cu un autovehicul, ctre capul de pod.
Pe cnd ne apropiam, am fost prinsi de un puternic baraj de artilerie si a fost imposibil s
mergem mai departe. Drumul era blocat de vehicule incendiate, ai cror soferi cei care
supravietuiser se adpostiser n mici transee spate lng drum. Am asteptat ctva
timp sansa ca bombardamentul de artilerie s scad n intensitate, dar curnd si-a fcut
aparitia aviatia egiptean, care a bombardat convoiul si podul. Lucrul acesta nu i-a

convenit deloc lui Arie, aghiotantul meu, care m nsotea n toate vizitele mele pe front.
Bombardamentul de artilerie se intensifica, iar el a sustinut s ne ntoarcem la Tel Aviv. A
alergat primprejur ncercnd s gseasc un vehicul corespunztor care s ne scoat de
acolo si, dup vreo or, a gsit un automobil de comand liber. soferul, un rezervist din
Ramat Gan, localitate de lng Tel Aviv, a executat un adevrat slalom printre
autocamioanele care ardeau Arie, care sttea n spate, a trebuit s se fereasc spre a nu
lua foc si apoi a oprit ca s urc. El a cutat s msoare densitatea cderii obuzelor prin
observarea exploziilor, asa nct s gseasc un coridor" printre ele, explicnd, pe cnd a
apucat-o pe o pist neregulat, ca s evite obuzele, c ntotdeauna o scoti la capt, dac
stii cum s-o faci". Dac se referea sau nu la viat n general, nu stiu. Oamenilor
miraculosi nu le pui ntrebri, n orice caz, am scos-o la capt, nainte de a pleca, mi-a
cerut un autograf, pentru cei doi copii ai si, a spus el, deschizndu-si ranita si scotnd
din ea fotografii de familie. Pentru moment, Canalul, bombardamentul, aviatia inamic,
totul era uitat. Suburbia-grdin Ramat Gan, Israelul civil, care si continua viata sa
obisnuit, ntre crize si rzboaie, ne luase n primire, estompnd mprejurimile noastre
imediate si tot ce se petrecea acolo.
Am avut mai mult noroc a doua zi, smbt 20 octombrie, reusind s vizitez cartierele
generale avansate ale tuturor celor trei divizii aflate acum pe partea vestic a Canalului,
diviziile lui Arik si Bren, precum si divizia generalului maior Kalman Magen, care opera
n sectorul sud-vestic al malului vestic. Magen 1-a nlocuit pe generalul maior Albert
Mandler, care fusese ucis
492
pe front n cea de a opta zi a rzboiului. Mandler era un comandant veteran, pe care 1-am
cunoscut bine. A fost unul dintre cei mai buni soldati ai nostri si era pe cale de a fi numit
comandant al corpului blindat n momentul n care a izbucnit rzboiul. Cnd au atacat
egiptenii, divizia lui Mandler se gsea pe linia Canalului si a suportat grosul btliilor
nversunate de nfrnare a inamicului.
n aceast vizit fcut la Vest de Canal, i-am impulsionat pe Arik, Bren si Kalman s
asigure obiectivele esentiale cu maximum de vitez, deoarece era probabil ca ncetarea
focului s intre n vigoatre n dou sau trei zile. Le-am vorbit de vizite lui Kissinger la
Moscova. Rusii ncercau s fac presiuni asupra Americii ca s fie de acord cu o rezolutie
de ncetare a focului care s ne forteleze s ne ntoarcem la granitele de dinainte de 1967!
Iar toate acestea dup ce arabii declansaser rzboiul de lom Kipur si fuseser respinsi.
Moscova ncerca s le asigure arabilor cstiguri politice pe care arabii nsisi nu reusiser
s le obtin prin rzboi, n acelasi timp, Rusia, Libia, Algeria si Cehoslovacia pompau n
Egipt mari cantitti de noi tancuri si rachete, n Jocul celor distruse n rzboi.
La o alt vizit la Vest de Canal, n ziua de 21 octombrie, am cutat s-1 vd pe colonelul
Uzi lairi, comandantul unittii de parasutisti care a luptat att de crunt la Ferma
Chinezeasc. L-am gsit istovit, l cunosteam bine, nc de pe vremea cnd fusese seful
de birou al sefului statului-major Bar-Lev. Era un camarad de prima clas, sincer, sensibil
si de o mare responsabilitate. stiam c pierduse o multime de oameni n lupt, dar nu m
asteptam s-1 gsesc att de abtut. Fata sa purta expresia unei tristeti de nespus, iar ochii
si, ncercnati de nesomn, erau ceea ce era lucrul cel mai ru stinsi. Am vorbit
despre btlia sa de deschidere a drumului de acces la Canal. Haim Bar-Lev, care se afla
cu mine, a spus: Uzi, ai suferit pierderi grele, dar ai deschis drumul!" Uzi o tinea pe a
lui: Drumul a fost deschis nu de mine, ci de blindate. Mi-ar fi plcut s pot spune c

unitatea mea a fcut aceasta, dar nu asa a fost. Am pierdut saptezeci de oameni pentru c
am mers la actiune prea n prip, fr informatie de spionaj corespunztoare cu privire la
aprarea inamicului".
La ora 7, n seara zilei de 21 octombrie, m-am ntlnit cu primul-ministru ca s-i dau un
raport asupra mersului rzboiului, dup care m-am ntors la biroul meu. Dou ore mai
trziu m-a sunat si mi-a cerut s vin repede. Cnd am intrat n cabinetul ei, mi-a spus fr
nici o introducere: La noapte se instituie ncetarea focului. La ora 3 A.M., Consiliul de
Securitate se va ntruni ca s adopte o rezolutie prezentat n comun de Statele Unite si
Uniunea Sovietic, cernd ambelor prti ncetarea focului n cel mult dousprezece ore
493
de la adoptarea rezolutiei". Presedintele Nixon ne ceruse s o acceptm. Cabinetul s-a
reunit la miezul noptii si a decis s rspund la cererea presedintelui.
Operatiunea de cucerire a lantului muntos Hermon ncepuse n amurg, a continuat
noaptea si a luat sfrsit cu putin timp nainte de amiaz, n ziua de 22 octombrie, n
primele ore din aceeasi zi 1-am impulsionat pe Bar-Lev s cucereasc Jebel Ataka,
regiunea de la Vest de Golful Suez. Lucrul acesta avea s ne dea o dominatie militar
clar asupra unui teritoriu care se ntindea de la Ismailia la Golful Suez si care izola
Armata a Treia egiptean si orasul Suez. Pe de alt parte, lucrul acesta bloca orice
posibilitate de ncercuire a fortelor noastre de la Vest de Canal.
La ora 2,30 P .M. n acea zi, Radio Cairo a anuntat c presedintele Anwar Sadat a
acceptat ncetarea focului. Dar, att n acea noapte, ct si n ziua urmtoare, aviatia
egiptean a continuat s atace trupele noastre de pe malul estic al Canalului, iar unittile
egiptene au continuat s lupte, din cauz c Siria respinsese ncetarea focului.
Comandantii egipteni locali, mai mari sau mai mici, au ordonat unittilor lor s avanseze
si s pun stpnire pe pozitiile israeliene, ceea ce de fapt au si ncercat s fac. n ceea ce
ne privea pe noi, dac sirienii sau chiar singuri egiptenii ncetau lupta, n mod sigur
ncetam focul si nghetam liniile. Aveam s facem aceasta n pofida avantajului nostru
militar.
Numai n ziua urmtoare, 23 octombrie, la ora 6,16 A.M., Siria a anuntat c a acceptat n
principiu rezolutia Consiliului de Securitate de ncetare a focului, dar chiar si aceasta cu
conditia virtual ca Israelul s se retrag la granitele de dinainte de 1967. Egiptenii au
continuat s lupte pe pmnt si n vzduh, iar unittile lor au ncercat s nainteze n toate
sectoarele, n aceast situatie, Israelul nu se putea considera obligat la o ncetare a focului
unilateral, iar unittile noastre au continuat, de asemenea, s lupte. Avioanele noastre au
angajat lupte aeriene cu avioanele inamice, fortele noastre terestre au respins ncercrile
inamicului de a le birui, fortele blindate ale lui Bren si Kalman au naintat spre Sud, ctre
orasul Suez si portul Adabia, de pe trmul Golfului Suez, la Sud de orasul Suez, iar o
unitate aeropurtat a ocupat Jebel Ataka.
O dat ce Adabia a intrat n posesia noastr, unittile noastre navale s-au alturat fortelor
noastre terestre care operau pe malul vestic al canalului. Misiunea fortei navale era s
blocheze orasul Suez si s taie pentru Armata a Treia egiptean cile de comunicatie si de
aprovizionare pe mare.
Marina militar israelian a fost extrem de activ n acest rzboi, n general, n nici una
din campaniile anterioare ale Israelului nu se pusese un accent deosebit pe forta naval.
Granitele noastre cu trile vecine sunt granite
494

terestre si, de regul, nu a existat nici o nevoie presant de a ataca Siria sau Egiptul de pe
mare de pe Marea Mediteran sau din Golful Suez , ori de a lua msuri defensive
extraordinare mpotriva unor posibile atacuri ale inamicului care s vin de pe mare. Dar,
datorit spiritului de lupt si initiativei comandantului marinei militare si oamenilor si,
mica noastr flot de vedete rapide purttoare de rachete a realizat numeroase operatiuni
ndrznete. Acestea pur si simplu s-au infiltrat n bazele navale egiptene si siriene,
cutnd si gsind prilejul de a intra n lupt cu vasele inamice care erau narmate cu
rachete sovietice. Spre a birui avantajul de anvergur al rachetelor sovietice, vasele
noastre trebuiau s se apropie n vitez de tintele lor lovindu-Ie nainte ca inamicul ssi poat activa rachetele , ori dobornd rachetele inamice n timp ce acestea erau nc
n aer. Marina noastr a fost superb n aceast privint.
n seara zilei de 23 octombrie, forte din divizia lui Bren au ncercuit Armata a Treia si
orasul Suez. Damascul si Cairo au recunoscut acum c acea cale pe care o aleseser nu
avea s le aduc nici o glorie si c trebuinta lor vital si urgent era imediata ncetare a
focului. Egiptul, n special, a nteles cumplitul fapt c orasul Suez era pe cale s cad si
c Armata a Treia avea s fie izolat.
n ziua de 23 octombrie, dup miezul noptii, comandantul U.N. Observer Force, generalul
Siilasvuo, care era la Cairo, a venit la noi s ne spun c, potrivit unor instructiuni primite
de la New York, trebuia s trimit observatori pe frontul egiptean, ca s supravegheze
ncetarea focului, n ceea ce ne privea, noi eram gata s acceptm, iar eu am propus drept
termen limit ora sapte din dimineata ce urma, ziua de 24 octombrie, cu conditia de a
primi cuvnt de la egipteni c si ei erau gata s opreasc toate luptele la acea or. La ora 7
A.M. nu am primit nici un rspuns de la egipteni, dar generalul Siilasvuo a venit din nou
la mine. I-am dat o hart a pozitiilor detinute de fortele noastre, incluznd Jebel Ataka si
portul Adabia de la golf si i-am cerut rspunsul egiptean la struinta noastr privind o
ncetare a focului autentic. Siilasvuo s-a rentors la Cairo, iar la ora 8,45 A.M., adjunctul
su, colonelul Hogan, care se afla la Ierusalim, mi-a telefonat spunndu-mi c tocmai
primise un semnal radio de Ja Cairo, cu urmtorul rspuns egiptean: De acord, de acord,
de acord".
L-am ntrebat dac egiptenii repetaser realmente de trei ori al lor de acord".
De patru ori", a rspuns Hogan, care nu este omul care s se joace cu cuvintele.
n dimineata zilei de 22 octombrie, pe cnd m pregteam s zbor n Sud ca s-1 vizitez
pe Bren, primul-ministru mi-a cerut s m ntorc Ia ora
495
1,45 P.M. pentru prnzul cu Kissinger. Cnd am ajuns la cartierul general avansat al lui
Bren, a nceput un puternic bombardament de artilerie, asa nct am suit ntr-un
autoblindat, ne-am mutat ntr-un amplasament de rachete capturat si am trecut rapid n
revist actiunile pe care trebuia s le ntreprind si suportul aerian de care avea nevoie.
M-am ntors la timp la Tel Aviv, pentru prnzul cu Kissinger.
Ne cunosteam de mult vreme. Cred c l-am ntlnit prima dat pe Kissinger pe cnd
eram seful statului-major, n urm cu aproape douzeci de ani. Att nainte, ct si n anii
n care am fost ministrul aprrii, a trebuit s-1 vd cu prilejul vizitelor mele n Statele
Unite. M impresioneaz mult ntelepciunea, aria larg a cunostintelor sale, prodigioasa
lui capacitate de munc si priceperea de a vedea lucrurile n perspectiv. Faptul c a
deschis un nou capitol n relatiile americano-chineze insufl, fr ndoial, o mare
admiratie. Dar dac el ar fi fost secretar de stat al unei tri mici Belgia sau Olanda, de

exemplu , fr a avea la dispozitie puterea Statelor Unite, cu sigurant nu ar fi svrsit

astfel de fapte uimitoare. Mretia sa const n primul rnd n cunoasterea modului de a
utiliza puternica prghie a Statelor Unite spre a exercita presiune si a recurge la represalii,
spre a influenta si promite garantii. El avea n serviciul su categoria de informatii de
spionaj pe care numai America, cu tehnologia ei avansat, este capabil s-o dobndeasc.
Calitatea personal unic a lui Kissinger const n faptul c el utilizeaz nu numai
propriile sale nsusiri, ci ntreaga pondere a Statelor Unite, o metod de operatie pe care
multi dintre predecesorii si nu au folosit-o.
Conversatia din timpul prnzului a fost general, referindu-se la ncetarea focului, la
relatiile americano-israeliene si, mai presus de toate, la continuarea livrrilor de arme.
n ceea ce priveste acordul de ncetare a focului, noi am cerut n mod categoric un schimb
de prizonieri. Consideram aceasta ca pe prima conditie: Fr schimb de prizonieri nu va
exista nici o ncetare a focului". Kissinger nu era dispus s accepte o formul att de
extrem. El a promis s actioneze n consecint si s le cear rusilor s-1 ajute. El a
pomenit de promisiunile cptate din partea Moscovei, dar a evitat s ne fac
promisiunea strict c avea s aib loc un schimb de prizonieri. Asigurrile sale erau
marcate de expresii ca ne vom strdui", vom ncerca", vom face tot efortul". Ct
priveste faptul de a se permite iesirea evreilor din Siria, el a fost si mai putin concludent.
S-a lsat impresia c noi pseam pe o frnghie ntins peste o nspimnttoare prpastie,
dar c n deprtare licrea lumina. Aveam s ajungem la acea lumin numai dac nvtam
s psim cu ntelepciune pe funia subtire. A
496
reiesit c dac noi am fi nceput rzboiul, nu am fi primit nici mcar un singur cui de la
Statele Unite. America se gsea ea nssi ntr-o situatie dificil n acel moment din cauza
embargoului petrolului, iar conductorii ei n-ar fi ezitat s se disocieze de noi dac ar fi
fost fortati s aleag ntre ajutorul dat Israelului, care implic o grav suferint pentru
America, si realizarea acordului cu arabii, fie si spre paguba noastr.
Pe de alt parte, Statele Unite sprijineau ncetarea focului deoarece o continuare a
rzboiului ar fi condus la radicalizarea lumii arabe, la cderea guvernelor moderate si la
nlocuirea lor prin regimuri extremiste. Nu numai aceasta, ci, n cazul n care rzboiul
continua si armatele arabe erau complet nfrnte, se putea ca Uniunea Sovietic s ia
msuri extreme pentru a-si salva aliatii de la prbusire.
Ct priveste relatiile americano-arabe, ideea prevalent a fost c dac statele arabe nu
reluau livrrile de petrol pentru Statele Unite, Washingtonul avea s nceteze de a se mai
ocupa de conflictul arabo-israelian. Arabii trebuiau s admit c n timp ce Rusia putea
ntr-adevr s-i aprovizioneze cu arme sofisticate, numai America putea oferi o solutie
politic.
Ct priveste fluxul de arme ctre Israel, acesta trebuia asigurat n continuare, dar era
foarte important ca senatorii si liderii evrei s-si exprime aprecierea n aceast privint si
nu critica, asa cum o fceau acum.
Am plecat de la prnz cu sentimente amestecate. Crezusem c Kissinger avea s se ocupe
energic si s fie de ajutor n negocierile cu arabii, dar nu era nicidecum sigur c
mbunttirea relatiilor Americii cu statele arabe si ridicarea embargoului nu aveau s fie
cumprate cel putin n parte cu moned israelian, adic prin presiuni exercitate
asupra noastr, n beneficiul arabilor.
n acea sear a avut loc o ntrunire a Cabinetului, n care s-a trecut n revist situatia de pe

fronturi dup ncetarea focului. La sfrsitul discutiei, Cabinetul a decis ca n cazul n care
egiptenii nu respectau ncetarea focului, Fortele de Aprare ale Israelului vor arunca
napoi inamicul pn la porti". Citatul este din Isaia 28:649. Ce expresie minunat!
Poetii evrei clasici nu s-ar fi rusinat de o astfel de faz, desi ei ar fi fost surprinsi s o
aud folosit nu cu privire la portile unui oras israelian, ci cu privire la Jebel Ataka!
497
PARTEA A VUI-A
CONSECINtE
(1973-1975)
34
PERSUASIUNE DIPLOMATIC
Dup ce noi am izolat si ncercuit Armata a Treia Egiptean, a urmat o criz. La nceput
s-a prut c erau implicate doar cele dou supraputeri. Curnd, ns, a fost evident c
Statele Unite si Uniunea Sovietic si rezolvaser problemele dintre ele, iar criza s-a
transformat n una dintre Statele Unite si Israel.
Frictiunea sovieto-american a avut loc atunci cnd s-a aflat dup cum ni s-a spus
c Uniunea Sovietic intentiona s trimit o fort expeditionar care s elibereze Armata
a Treia. Am nteles c era plnuit ca trupele rusesti s ajung la Cairo, iar de acolo s
treac la atacarea fortelor noastre de la Vest de Canal. Washingtonul privea cu cea mai
mare seriozitate posibilitatea unei astfel de interventii sovietice, iar n ziua de 25
octombrie si-a pus n alert fortele.
Desigur, pentru mine nu era cert dac rusii au intentionat realmente s-si trimit forta
expeditionar si c au renuntat numai atunci cnd America a reactionat, ori dac episodul
a fost doar o alarm fals, n orice caz, firul rosu" dintre Moscova si Washington s-a
dovedit eficient, iar criza dintre supraputeri s-a stins. (Episodul a reaprut mai trziu,
cnd am fost ntrebati, cu o falc n cer si alta n pmnt, dac nu urmream s accelerm
o confruntare sovieto-american pe tema aprovizionrii cu alimente a Armatei a Treia!)
A doua zi, 26 octombrie, mingea era din nou n terenul nostru. Mai nti americanii ne-au
spus c aveau informatia c noi atacam Armata a Treia. Lucrul acesta, au spus ei, nsemna
nclcarea acordului de ncetare a focului si se vedea c noi nu ntelesesem msurile
grave pe care Statele Unite le puteau lua mpotriva noastr. O jumtate de or mai trziu,
ca urmare a unei viguroase dezmintiri de la Ierusalim, ambasada noastr de la
Washington a primit o rectificare: americanii descoperiser ntre timp c de fapt nu noi, ci
egiptenii erau cei care continuau ostilittile! Cu toate acestea, au adugat ei, informatia
nu era relevant". Fondul problemei era situatia ca atare, izolarea Armatei a
SOI
Treia, cu toate complicatiile ce rezultau din aceasta. Americanii nu puteau admite ca
aceast armat egiptean s fie distrus, lsat s piar de foame si de sete sau s fie luat
prizonier. Dac Armata a Treia nu putea primi provizii pe orice alt cale, Uniunea
Sovietic avea s-i trimit ea provizii, iar o astfel de actiune spuneau americanii ar
fi echivalat cu interventia militar sovietic. Ar fi fost o lovitur dat prestigiului
american. Indiferent cum, Armata a Treia trebuia salvat din situatia n care se gsea.
Un nesfrsit schimb de apeluri telefonice a avut loc ntre Washington si Ierusalim
americanii recurgnd uneori la un ton care nu putea fi descris ca apogeu al politete! , n
timp ce Cabinetul israelian era ntrunit pentru o consultare urgent, n cele din urm,
americanii si-au prezentat cererea mai mult sau mai putin sub forma unui ultimatum.

Acesta s-a critalizat n cerinta ca noi s permitem trecerea prin liniile noastre a unui
singur convoi care s duc Armatei a Treia echipament non-militar, hran si ap. Dac nu
eram de acord cu aceast propunere ne-am fi gsit noi nsine ntr-o situatie de criz cu
Statele Unite. Israelul a dat aprobarea ca o sut de autocamioane cu provizii s fie trimise
din Cairo.
De fapt acesta a fost sfrsitul blocadei Armatei a Treia, care a durat timp de trei zile (de la
23 la 26 octombrie). Dup acest singur" convoi, a venit un apel, de la presedintele Nixon
nsusi, ca noi s permitem trecerea altor cincizeci de autocamioane cu provizii, ca un gest
de bunvoint. Apoi a venit apelul su ca, atta vreme ct secretarul de stat Kissinger
negocia n Egipt, Armata a Treia s fie aprovizionat n mod regulat. Dac lucrul acesta
nu s-ar fi fcut, socotea presedintele, nu ar fi existat la Cairo atmosfera propice pentru
convorbiri pe probleme infinit mai importante dect Armata a Treia. Pe vremea cnd
Abba Eban fusese ambasadorul Israelului la Washington, el obisnuia s descrie relatiile
israeliano-americane ca fiind foarte speciale". Ceea ce, n mod cert, erau.
Izolarea disperatei Armate a Treia si frictiunea creat de situatia ei au servit la accelerarea
procedurilor de ncheiere a rzboiului. Mai nti a venit decizia Consiliului de Securitate
din 26 octombrie de imediat instituire a Fortei de Necesitate a Natiunilor Unite" si
cerinta adresat secretarului general al ONU de a raporta n douzeci si patru de ore
asupra msurilor luate n aceast privint". Israelul si Egiptul au fost de acord, iar
americanii ne-au informat c ei si rusii au ajuns la solutia ca forta Natiunilor Unite s nu
includ nici trupe americane si nici sovietice.
Al doilea pas 1-a reprezentat acordul dintre Israel si Egipt pentru o ntlnire a ofiterilor
lor superiori. Scopul, asa cum era definit de ctre egipteni, era discutarea aspectelor
militare ale ndeplinirii rezolutiilor 338 si 339 ale
502
Consiliului de Securitate", care cereau ncetarea focului. Israelul, n ce-1 privea,
ntrezrea scopuri mult mai largi pentru aceste ntlniri, n orice caz, subiectele de
discutat trebuiau n mod sigur s fie aprovizionrile pentru Armata a Treia si orasul Suez,
schimbul de prizonieri si blocada tancurilor petroliere la Bab el-Mandeb, la intrarea n
Marea Rosie.
Al treilea pas a rezultat din mpotrivirea lesne de nteles a Israelului de a se vedea mpins,
prin diferite solicitri", ntr-o situatie n care trebuia s triasc n plan politic de pe o zi
pe alta si s-si fixeze scopurile pe o baz efemer. Drept urmare, Golda Meir a solicitat o
ntlnire cu presedintele Statelor Unite, ca s analizeze problemele bilaterale, n principal
livrrile de arme.
Forta de Necesitate a ONU era comandat de generalul Siilasvuo, iar el a venit s m
vad n ziua de 30 octombrie, nmnndu-mi urmtorul mesaj: Generalului Dayan:
Secretarul general al Natiunilor Unite m-a instruit, n conformitate cu Rezolutiile 338,
339 si 340 ale Consiliului de Securitate, s cer ca fortele armate ale Israelului s-si
readuc trupele la pozitiile ocupate de ele la ora 16,50 GMT n ziua de 22 octombrie
1973. Drept urmare, potrivit instructiunilor secretarului general, n calitatea mea de
comandant interimar al UNEF, v fac aceast solicitare".
Dup ce Uniunea Sovietic si Statele Unite esuaser n ncercarea de a ne face s ne
retragem la liniile din 22 octombrie, nu credeam c cineva putea gndi n mod serios c
noi aveam s o facem la aceast cerere a Natiunilor Unite. Dar, pe ct se prea, dac nu
pe cmpul de btlie, atunci cel putin n cartotecile Consiliului de Securitate trebuia s fie

ordine, n general, credeam c o puteam scoate la capt cu UNEF. Nu ne putea fi de mare

ajutor, dar nu ne fcea nici ru.
Convorbirile militare au avut loc la Kilometrul 101 de pe soseaua Cairo Suez, pe malul
vestic al Canalului, delegatia israelian fiind condus de generalul maior Aaron lariv, iar
cea egiptean de generalul maior Abdel Gamasi. n primele zile s-au ocupat de
aranjamentele privind proviziile non-militare pentru Armata a Treia si schimbul de
prizonieri de rzboi. Convorbirile mergeau greu, ns si-au ndeplinit functia lor imediat,
iar n final aceste dou subiecte au fost rezolvate, n ceea ce priveste problemele mai
esentiale, ns, cum erau fixarea liniilor de ncetare a focului (egiptenii cereau retragerea
noastr la liniile din 22 octombrie) si ridicarea blocadei la Bab el-Mandeb, nu a fost fcut
nici un progres. S-a dovedit c negociatorii militari nu erau nici autorizati si nici calificati
s trateze aceste probleme importante.
ntre timp, primul-ministru Meir s-a ntlnit cu presedintele Nixon si cu secretarul de stat
Kissinger, n ziua de l noiembrie. Cltoria doamnei Meir la Washington a fost precedat
de consultri febrile ntre noi, n scopul de a
503
ne fixa pozitia n ceea ce priveste diferitele probleme. Se spera ca la Washington
primulTministru s contureze o propunere de aplanare a problemelor imediate presante
cu Egiptul si ca Henry Kissinger s caute s asigure acordul egiptean. El trebuia s plece
ntr-o serie de misiuni diplomatice, inclusiv la Cairo.
Nu se poate spune c Washingtonul era entuziasmat de ideea vizitei pri-mului-ministru.
Pozitia Goldei Meir era mai degrab una special. Ea era extrem de popular n Statele
Unite, ndeosebi n rndul evreilor, n afar de aceasta, era cunoscut liderilor americani
drept o personalitate puternic, tioas si sincer. Cnd ridica o problem, nu o fcea cu
ocolisuri. Da sau nu, ea trebuia s aib un rspuns, fie acesta si de la presedintele Statelor
Unite.
ndeosebi n mprejurrile date, Washingtonul nu prea era ncntat ele perspectiva vizitei.
Israelul avea revendicri serioase fat de Statele Unite. Dar Departamentul de Stat era
profund angajat n trei actiuni politice legate de Orientul Mijlociu, care nu erau calculate
tocmai n asa fel nct s stimuleze sprijinirea Israelului. Aceste actiuni cutau s-i fac
pe arabi s ridice embargoul lor petrolier mpotriva Statelor Unite; s ntreasc pozitia si
influenta Americii n statele arabe, n primul rnd n Egipt si Arabia Saudit; si s
gseasc n comun cu Uniunea Sovietic o solutie pentru conflictul israe-liano-arab. Doar
cu putin vreme mai nainte, cnd Golda sondase terenul asupra posibilittii unei vizite Ia
Washington, spre a discuta livrrile suplimentare de arme, rubrica satiric a unui ziar
american sugera c presedintele Nixon le-a spus, fr ndoial, aghiotantilor si: ,,Dati-i
armele pe care le doreste, dar tineti-o departe de Washington". Se spune c este un
smbure de adevr n orice glum politic, n acest caz mi nchipui c este mai mult
adevr dect glum. Convorbirile cu presedintele si cu Kissinger au fost extrem de
dificile de data aceasta. Golda s-a ntors apoi n Israel, iar Kissinger a zburat la Cairo,
ducnd cu el conditiile Israelului pentru un aranjament de separare a fortelor cu Egiptul.
n Egipt lucrurile au mers, pe ct se pare, mai bine dect se prevzuse. Presedintele
Anwar al-Sadat era de fapt dornic s ajung la un aranjament cu noi. Principalul motiv
era situatia sa militar ntristtoare. Era improbabil ca el s salute ca binevenite o
interventie militar ruseasc pe pmntul egiptean sau avioanele de transport ale
American Air Force pe cerul Egiptului. Singurul lucru de care Sadat era sigur era c

fortele sale nu puteau sparge asediul israelian.

Purttorii si de cuvnt oficiali si, n consecint, presa egiptean, continuau s declare c
fortele noastre de pe malul vestic al Canalului erau cele prinse n capcan. Dar
comandantii armatei egiptene cunosteau adevrata
504
situatie. Ei erau constienti c, pentru a ne respinge sau izola, ale lor armate a Doua si a
Treia trebuiau s fac jonctiunea si prin aceasta s lichideze capul nostru de pod. Dar ei
nu aveau nici cea mai mic sans de a o face. Armata a Treia era izolat, n penurie de
hran si ap si, mai presus de toate, lipsit de arme si munitie. Era, de asemenea, complet
expus aviatiei noastre, deoarece bateriile sAM care i asiguraser acoperirea au fost fie
distruse de trupele noastre, fie retrase. Ct priveste Armata a Doua egiptean, ea era
puternic doar atta timp ct rmnea pe pozitiile sale fortificate, cu aprare antitanc si cu
protectie aerian asigurat de o umbrel de baterii sAM. Dar orice ncercare de a se
deplasa spre Sud, ca s fac legtura cu Armata a Treia, o expunea bombardamentelor
aviatiei noastre si ambuscadei blindatelor noastre. Armata a Doua ar fi fost mturat, asa
cum s-a ntmplat cu Brigada a 25-a egiptean mai nainte, n rzboi, cnd ea a pornit-o
mpotriva capului nostru de pod, n efortul de a-1 distruge, pierznd cincizeci de tancuri,
fr ca noi s fi pierdut mcar un singur tanc. Sadat ntelegea c realizrile sale n acest
rzboi apartineau de-acum trecutului si c trebuia s-i pun capt, fie si cu costul
concesiei si copromisului.
Primul acord la care s-a ajuns ntre Israel si Egipt, prin medierea lui Henry Kissinger. a
fost urmarea convorbirilor militare de la Kilometrul 101 si a fost semnat n ziua de 11
noiembrie 1973. El cuprindea sase articole si se ocupa numai de aprovizionrile Armatei
a Treia si de schimbul de prizonieri.
Patru zile mai nainte, n ziua de 7 noiembrie, adjunctul secretarului de stat, Joseph Sisco.
membrii al echipei de mediere a J ui Kissinger, venise la Ierusalim de la Cairo, cu
proiectul propus. El s-a ntlnit cu reprezentantii guvernului nostru si, dup o discutie de
mai multe ore si introducerea anumitor modificri, am czut de acord s-1 acceptm, n
ziua urmtoare, proiectul de acord, cu amendamentele respective, a fost nftisat
Cabinetului si aprobat. El cuprindea doar chestiunile urgente. Problemele majore nu
aveau s fie ridicate la ntlnirile ofiterilor de la Kilometrul 101, care continuau n acea
vreme. De ele avea s se ocupe viitoarea conferint de pace de la Geneva, sub genericul
Dezangajarea fortelor", un nume nou pentru un subiect vechi. Trebuie s spun c mi se
luase o povar de pe suflet.
Cursul luat de convorbirile lariv-Gamasi de la Kilometrul 101 nu fusese pe placul meu.
Mi se prea c eram pe cale s facem concesii vitale fr a primi n schimb ceva
corespunztor si fr o reglementare convenabil si nu aveam posibilitatea c previn
lucrul acesta. seful delegatiei noastre din acea vreme raporta direct primului-ministru.
Punctele fundamentale erau aduse n fata Cabinetului pentru examinare si decizie, iar
acolo nu prea aveam sprijin pentru propunerile mele. Eu sustineam ideea c trebuia s ne
retragem de pe
505
malul vestic al Canalului, dar c trebuia s-o facem n cadrul unui acord politic care s
asigure schimbarea esential si radical a situatiei: deschiderea navigatiei pe Canalul
Suez, refacerea oraselor din lungul acestuia si limitarea fortelor armate de aici. Nu era
ns posibil asigurarea realizrii acestor obiective n negocierile dintre lari v si Gamasi,

fr medierea Statelor Unite si acceptarea responsabilittii, n pofida rezervelor mele

ocazionale fat de dr. Kissinger si actiunile sale, nu treceam cu vederea realizrile lui.
Egiptul dorea foarte mult ca noi s prsim Africa" si s ne ndeprtm de Canal si de
aceea era momentul s ajungem la o reglementare militaro-politic cu aceast tar. Putea
fi posibil s-o facem la Geneva, dar cu sigurant nu la Kilometrul 101.
n toiul negocierilor noastre asupra acordului de dezangajare a fortelor cu Egiptul, n ziua
de smbt l decembrie 1973, la ora 10,30 A.M., David Ben-Gurion a decedat n urma
unei hemoragii cerebrale, l vizitasem cu dou zile mai nainte, dup ce mi telefonase
medicul su ca s-mi spun n ce conditie se afla. n ultimele sale zile de viat era doar
partial constient si si pierduse puterea de a vorbi. Am stat la patul su. Ochii i erau
nchisi, gura nclestat, el prnd lipsit de griji si nfundat adnc n meditatie, ntr-adevr,
trsturile sale exprimau o neobisnuit blndete si prea de un calm absolut. Prsea ntro stare de liniste lunga sa viat furtunoas.
Pe cnd l priveam, m-am gndit c acum avea s fie jelit si slvit chiar de cei care 1-au
defimat n ultimii si ani de viat, ncepnd cu actualii lideri ai Partidului Muncii, pe
care el 1-a condus timp att de ndelungat si terminnd cu cel mai umil scrib de la ziarul
partidului, Davar, care mult vreme a fost cunoscut drept ziarul lui Ben-Gurion". Ei
aveau s ncerce s fac deosebirea ntre om si conductor, ntre Ben-Gurion si
bengurionism", ntre brbatul pe care aveau s-1 numeasc cel mai mare dintre evrei,
arhitectul statului, conductorul natiunii", si fiinta uman care uneori gresea, ntre anii si
de triumf si anii si meschini. Distinctia este fals. El a luat decizii de geniu vizionar, a
fcut si greseli, dar fenomenul istoric cunoscut cu numele de Ben-Gurion este un singur
element. Omul si conductorul erau inseparabili.
506
35
CONVORBIRI LA WASHINGTON
La nceputul lunii decembrie 1973, am fost programat s iau cuvntul la mai multe
ntruniri din Statele Unite, organizate sub auspiciile United Jewish Appeal. Kissinger a
fost informat despre viitoarea mea cltorie si, la propunerea sa, am nceput mai devreme
cu cteva zile vizita mea, asa nct s m pot ntlni cu el si cu secretarul aprrii. Am
avut o convorbire si cu vicepresedintele de atunci, Gerald Ford, Ia invitatia acestuia. Cu
Kissinger am avut dou ntlniri, n ziua de 7 decembrie. Numai una a fost planificat,
dar la sfrsitul acesteia el a propus s o relum dup-amiaz. mpreun cu mine,
dimineata, au fost Zvi Zur, adjunctul meu la Ministerul Aprrii, Motta Gur, atasatul
nostru militar la Washington si Simha Dinitz, ambasadorul nostru n Statele Unite.
Kissinger era nsotit de Joseph Sisco si de doi aghiotant!.
Subiectul cu care s-a deschis convorbirea noastr de dimineat a fost livrarea de arme, iar
la cea dinti mentionare a termenului Kissinger a si srit cu ntrebarea, pe jumtate n
glum, dac nu cumva guvernul israelian avea s-i taie ambasadorului nostru salariul n
cazul n care acesta nu ridica problema armelor de cel putin zece ori pe zi!
Zur a explicat c n evaluarea cantittilor de arme primite de arabi trebuiau luate n calcul
nu numai transporturile aeriene, ci si cele maritime. Totalul cantittii trimise arabilor de
ctre Uniunea Sovietic se ridica la mai mult de 300 000 de tone, pe cnd noi primisem
de la Statele Unite mai putin dect o treime din aceast cantitate. Eu am expus apoi
cifrele, n comparatie cu avioanele obtinute de noi din America, arabii primiser mai bine
de 350 de avioane: 200 de la trile Europei de Est si mai bine de 150 de la statele arabe,

n ceea ce priveste blindatele, arabii primiser 1550 de tancuri doar de la Europa de Est,
iar mpreun cu livrrile din partea statelor arabe si-au asigurat un total de cteva ori mai
mare dect cele 2500 de tancuri pierdute n rzboi.
Pe cnd vorbeam despre ajutorul primit de arabi de la alte tri, am simtit o atmosfer de
disconfort, de surpriz sau de nencredere nu puteam
507
preciza, n Siria noi am luptat mpotriva unor tancuri cu echipaje cubaneze, iar n Egipt,
doar cu o zi n urm, am dobort un avion cu pilot din Coreea de Nord. Noi aveam
efective limitate, iar capacitatea noastr de a absorbi avioane si tancuri era, drept urmare,
restrns. Dar cu att mai corect era ca America s ne livreze cantittile pe care eram
capabili s le echipm. Cerusem transportoare blindate, de exemplu, si nu primisem dect
aproximativ a opta parte din numrul cerut. Lucru care era adevrat si despre alte tipuri
de arme si de echipament. Numrul de rachete sol aer Hawk posedate de noi era o mic
fractiune din cantitatea de rachete sAM posedat de arabi.
Am cerut s ni se permit s comandm un mai mare numr de avioane direct de la
fabrici, nainte de rzboi, noi a trebuit s argumentm n legtur cu fiecare avion
Phantom" n parte, iar atunci cnd, n timpul rzboiului, trebuinta noastr de avioane era
disperat, am fost informati c nu existau avioane disponibile. Era bine s le pregtim din
timp. ,
Kissinger a expus pozitia adoptat de administratia Statelor Unite si motivatia acesteia.
La sfrsit mi s-a spus c unele din solicitrile noastre aveau s fie admise, iar celelalte
trebuiau studiate.
Cel de al doilea subiect al discutiei noastre s-a referit la reglementrile cu Egiptul si s-a
axat n principal pe problema Canalului Suez. Pozitia definitiv a Statelor Unite era aceea
de a prefera un Canal deschis n cadrul unei reglementri israeliano-egiptene chiar
dac aceasta nsemna ca avea s fie utilizat de rusi , mai degrab dect un Canal nchis
si continuarea conflictului. I-am spus lui Kissinger c a existat un moment n care
aproape c pierdusem contactul fizic cu Canalul, dar c acum controlul nostru asupra
acestuia era chiar mai mare dect fusese n trecut. Egiptenii cereau ca noi s ne retragem
de acolo, iar eu am dorit s-i fac cunoscut lui Kissinger opinia mea personal (care avea
aprobarea primului-ministru) n ceea ce privea reglementarea egip-teano-israelian.
Retragerea noastr de la Canal ar fi fost cea mai mare concesie fcut de noi, iar lucrul
acesta ni s-a cerut chiar din faza de debut a negocierilor. Ni se oferea n schimb ceva cu
totul nesatisfctor: o ncetare a focului temporar. Orice retragere aditional pe care noi
am fi putut s-o facem n viitor avea s fie mult mai putin important pentru Egipt, n timp
ce noi doream n schimb ceva de o important mult mai mare: un acord de pace. Din
propunerile Egiptului fcute la Kilometrul 101 era evident c ni se cerea s dm acum
maximum si s primim minimum. De aceea, am spus, dac era s ne retragem 6-10 mile
Est de Canal, deplasarea trebuia fcut n cadrul unui acord care s ne asigure de
terminarea ostilittilor, n lumina acestei solutii fundamentale puteau fi ntreprinse
angajamente formale ct si actiuni practice: deschiderea
508
Canalului pentru navigatie si refacerea si recolonizarea civil a oraselor de la Canal. Ct
priveste structura topografic a reglementrii, socoteam c trebuia s existe o fsie care s
separe cele dou prti, o zon-tampon care s se afle sub controlul fortelor ONU. Dup
prerea mea, Statele Unite aveau, de asemenea, de jucat un rol activ n acord, ndeosebi

n problema strmtorii Bab el-Mandeb, care era o cale maritim international utilizat si
de tancurile noastre petroliere. Revenea Statelor Unite s garanteze libertatea de navigatie
prin aceste strmtori si sttea n puterea americanilor s contracareze posibila opozitie a
unei perechi de fregate egiptene!
Strmtorile Bab el-Mandeb, Poarta Lacrimilor, se situeaz la captul sudic al Mrii Rosii,
care se ngusteaz n acest punct pn la ltimea de douzeci si dou de mile. Strmtorile
sunt mrginite la Est de Republica Democratic Popular a Yemenului, la extremitatea
Peninsulei Arabice, iar la Vest de coasta Africii, n centrul strmtorilor se situeaz insula
Perim, controlat de Yemen. Pasajul dintre insula Perim si coasta Yemenului este virtual
non-navi-gabil, iar navigatia se face n principal prin canalul de saisprezece mile si
jumtate dintre Perim si coasta african.
Nu pot spune c ideile mele 1-au entuziasmat pe Kissinger. Pe unele le-a respins, iar fat
de altele a manifestat rezerv. Fapt destul de curios, exitau unele domenii n care i lipsea
cunoasterea de specialitate.
n ceea ce priveste Strmtorile Bab el-Mandeb, era clar pentru mine c fie si dac
prezenta n zon a unui portavion putea influenta situatia si, ntr-adevr, a influentat-o
, Statele Unite nu aveau s fie garantul permanent al liberttii de navigatie. Statele
Unite nu erau jandarmul lumii. Interpretarea dat de mine pozitiei exprimate de Kissinger
era c America ar fi mers la rzboi dac o cerea interesele Statelor Unite si nu n virtutea
unui principiu international ca libertatea de navigatie. Dovada clar cu privire la aceast
pozitie erau explicatiile cerute de Congres dup ce presedintele Nixon a pus fortele
Statelor Unite n alert, n luna octombrie, cnd rusii amenintau s trimit trupe la Cairo.
Oricum, socoteam c nu prea erau sanse ca Egiptul s accepte solicitarea noastr de a
pune capt strii de beligerant. Egiptenii struiau ca noi s evacum cea mai mare parte
din Sinai chiar nainte de faza ncheierii pcii si era improbabil ca ei s se oblige la nonbeligerant n acest stadiu. Mai mult, n noiembrie, lariv i-a spus lui Gamasi, la
Kilometrul 101, c noi eram gata s ne retragem de la Canal n cadrul strict al unui acord
de reducere a fortelor, iar el nu pusese nici o conditie politic pentru egipteni.
I-am spus lui Kissinger c dac Egiptul nu accepta termenii nostri politici, noi trebuia s
rmnem pe pozitiile militare actuale si c, n cele din urm,
509
Egiptul avea s accepte reglementarea pe care acum o respingea. Am spus aceasta chiar
dac stiam c nu numai Egiptul era interesat ntr-o reglementare imediat. America era si
ea interesat, n scopul de a se pune un capt isteriei din Europa n privinta petrolului.
stiam, de asemenea, c dac noi insistam n trgnarea pentru un alt an a lucrurilor,
pozitia Israelului fat de Statele Unite ar fi fost departe de a fi roz.
I-am nmnat lui Kissinger harta pe care o adusesem, pe care era marcat propunerea
noastr de a ne retrage o jumtate de mil de la liniile ncetrii focului, concomitent cu
fortele egiptene. Aceast propunere a fost formulat la initiativa generalului Siilasvuo,
care considera c acesta era primul pas fcut n dezangajarea fortelor" ambelor prti. Nu
credeam c exista o sans ct de mic de a fi acceptat de ctre egipteni.
n pofida serioaselor rezerve exprimate de Kissinger cu privire la unele dintre propunerile
mele, mi s-a prut c am reusit s scot n evident cel putin un lucru: c problema era
complex si c impunea o studiere meticuloas. Am aranjat s continum discutia dup ce
el i va fi ascultat pe egipteni. In ziua de 12 decembrie avea s zboare la Cairo si avea s
fie la Ierusalim n ziua de 16 decembrie.

Dou zile mai trziu, duminic 9 decembrie, 1-am ntlnit pe secretarul Aprrii, James
Schlesinger. ntlnirea a fost neasteptat si pentru ea a trebuit s revin la Washington de la
New York, unde am luat cuvntul la o ntrunire, smbt noaptea, ntre cele dou ntlniri
cu Kissinger, de vineri, am luat prnzul cu adjunctul secretarului Aprrii, William
Clements. Schlesinger era peste hotare n acel moment si de aceea mi s-a spus c, prin
urmare, m puteam consulta cu Clements n problema armelor. si am fcut-o. Am nteles
c Statele Unite, slav Domnului, nu duceau lips de arme. Chestiunea era pur politic.
Nu primeam arme din cauz c politica Statelor Unite era s nu ni se dea.
De la prnz m-am dus la cea de a doua ntlnire cu Kissinger si i-am dat un raport cu
privire la convorbirea avut la Pentagon, mpreun cu complimentele personale din partea
lui Clements. Cnd m-am ntors la hotel, am fost informat c Schlesinger avea s se
ntoarc din Europa a doua zi si, desi era neobisnuit pentru el s apar la Pentagon
duminica, mi-a propus s ne ntlnim la ora zece dimineata n cabinetul su.
Discutia cu Schlesinger a fost neconcludent, ns plcut. Nu-1 ntlnisem mai nainte,
nalt, relaxat, cultivat, vorbea putin, dar ceea ce spunea era clar si de tinut.
I-am vorbit despre cererile noastre privind armele, despre promisiunile de nlocuire care
nu fuseser ndeplinite si despre uriasa prpastie ce se csca
510
ntre arsenalul nostru si acela al arabilor. I-am vorbit, de asemenea, despre faptul c
aveam impresia c oprelistea era politic. I-am cerut s-mi spun care dintre articolele
cerute de noi puteau fi primite si care nu. M-am ntors apoi la problema de a face
comenzi direct la fabric. I-am artat c Israelul era singura tar din lume creia nu i se
permitea s comande avioane sau tancuri la uzine. Libia putea s cumpere tot ce dorea
din Franta si orice alt stat arab putea cumpra arme din Est sau din Vest, cu grmezile lor
de dolari uriase. Numai noi, chiar cnd aveam bani, nu puteam cumpra ceea ce ne
trebuia. Statele Unite erau singura tar gata s ne vnd avioane, dar chiar si aici nu ni se
permitea s comandm mai mult de dou sau trei pe lun. I-am artat din nou lista
solicitrilor noastre. El a ascultat, ns nu a promis nimic.
Ctre sfrsitul convorbirii m-a ntrebat asupra situatiei militare de pe fronturile din
Nordul si Sudul Israelului si asupra perspectivelor de pace. I-am spus c adncimea
capului nostru de pod de pe frontul egiptean era de fapt doar ceva mai mare de sase mile,
dar c nu ne temeam deloc c putea fi tiat. Egiptenii nu aveau nici o sans s o fac, iar
noi puteam continua s stm luni n sir pe teritoriul din Vestul Canalului. Nu exista nici
un alt Ioc pentru care noi s fi cptat un pret politic mai ridicat. Ct priveste
aranjamentul de pace cu Egiptul, m temeam ca Egiptul s nu conditioneze reglementarea
final dintre noi de ajungerea la o reglementare cu Siria si Iordania. Era adevrat c
Egiptul dorea s pun capt rzboiului si c spera ca noi s ne retragem mai nti saizeci
de mile n interiorul Sinaiului. Dar cnd s-ar fi ajuns Ia negocierea reglementrii finale,
Sadat ar fi insistat asupra rezolvrii cu precdere a problemei refugiatilor palestinieni si a
problemei Ierusalimului.
ntlnirea mea cu vicepresedintele Gerald Ford a avut loc n dimineata precedent, prima
sa zi de lucru mi s-a spus n noua sa functie. Atmosfera a fost extrem de agreabil,
domnul Ford fiind sincer si deschis. El a pus o multime de ntrebri, toate scurte,
sistematice si la obiect. I-am vorbit pe scurt despre armele sovietice cu care avusesem dea face, despre armele primite de la Statele Unite si despre ce s-ar fi ntmplat dac aceste
arme nu ne-ar fi fost trimise. Am fi scos-o la capt am spus , am fi rezistat cu

fermitate, dar rzboiul ar fi fost mai greu si pierderile noastre mai mari. Am pomenit si de
ntlnirea mea cu Clements. Ford a fost darnic cu laudele la adresa lui Kissinger si a spus
c americanii aveau ncredere n el. Cnd a vorbit de perspectivele pcii, a subliniat c
Statele Unite ajutau Israelul si aveau s continue s-o fac, dar a subliniat el dorim
s v ajutm n asa fel nct s ajungeti la pace". Chiar si atunci cnd am discutat despre
mprumutul a 2,2 miliarde de dolari si despre ajutorul pentru Israel luat n considerare, el
a socotit c Congresul le va aproba cu o majoritate categoric. Dar a artat,
511
pregnant, c acestea erau privite drept o investitie n pace si nu n reluarea rzboiului.
Intentia sa era n mod clar aceea de a ne face s ntelegem c ajutorul american ne era dat
n ipoteza c, n ceea ce ne priveste, vom face totul ca s ajungem la un acord cu arabii.
La sfrsitul ntlnirii, el si-a exprimat din nou speranta c Kissinger, care ne-a scos din
Vietnam", va avea succes n eforturile sale actuale de a asigura o reglementare n Orientul
Mijlociul. I-am spus c aveam s ne ntlnim din nou cu Kissinger, n ziua de 16
decembrie, n Israel. El avea s vin la noi de la Cairo, cu punctele de vedere ale
Egiptului. Eu speram s gsim calea spre pace si ca rzboiul s nu fie reluat.
ntlnirea nu a dus la rezultate tangibile, ceea ce nici nu ne asteptasem. Cu toate acestea,
am plecat din cabinetul vicepresedintelui Gerald Ford cu un sentiment plcut. Avusesem
o convocare deschis, onest si sincer, cum se si cdea pentru acea zi de smbt,
sabatul evreiesc.
A doua zi, direct de Ia ntlnirea mea cu Schlesinger, am urcat la bordul unui avion El
Al" cu destinatia Israel. Acesta transporta echipament si zbura direct de la Washington la
Tel Aviv. Am cercetat minutios mesajele guvernului, am nghitit un somnifer si un whisky
dublu si m-am trezit deasupra Europei. Cteva ore mai trziu, n dimineata zilei de 10
decembrie, am sosit n Israel si m-am dus direct la Ierusalim ca s-i raportez primuluiministru.
Dup ce am adugat detalii la rapoartele mele telegrafiate asupra convorbirilor, care i
fuseser trimise de la Washington, i-am vorbit Goldei Meir despre perspectivele noastre
de a primi alte arme si despre stadiul urmtor n negocierile noastre cu Egiptul. Ct
priveste primul subiect, i-am spus primului-ministru c era probabil s facem fat
considerabilei dificultti n care ne aflam, fiindu-ne asigurate toate armele si
echipamentul de care aveam nevoie. Ct priveste cel de al doilea subiect, avea s ne-o
spun Kisssinger, care trebuia s soseasc n cteva zile, aducnd cu el reactia Egiptului
la propunerile noastre. I-am vorbit Goldei despre popularitatea propunerii lui lariv, fcut
egiptenilor la Kilometrul 101, n ziua de 22 noiembrie si c, pe ct se prea, aceasta
fusese salutat de rusi. Dar am specificat din nou obiectiile mele referitoare la oferta lui
lariv. Aceasta vorbea doar de o reglementare pentru 3 pn la 6 luni. si ce avea ea s ne
aduc? Nu era nici o nevoie s ne pripim. Trebuia s avem rbdare, s rmnem pe malul
vestic al Canalului si cu nici un pret s nu evacum Zona Canalului n cadrul unui acord
militar lipsit de elemente politice. Mai mult, era esential ca Statele Unite s se implice n
negocieri, asa nct s aib responsabilitatea lor pentru implementarea celor stabilite. Noi
puteam avea deosebiri de opinie cu Statele Unite, de vreme ce
512
ele doreau s grbeasc reglementarea de dezangajare a fortelor n speranta c aceasta le
va ajuta s primeasc petrol de la Arabia Saudit.
Am raportat, de asemenea, att la Cabinet, ct si la ministerul de externe si la Comisia

pentru securitate a Knessetului, care au dorit s afle prerile mele cu privire la atitudinea
guvernului Statelor Unite fat de Israel. Am spus c americanii doreau s ncercm s
facem totul spre a ajunge la un acord cu arabii. Nerbdarea lor de a vedea c se pune
capt conflictului din Orientul Mijlociu, chiar si cu pretul unor concesii pline de
consecinte pentru Israel, a fost exacerbat de criza energiei, de dorinta lor de a ajunge la o
ntelegere cu Uniunea Sovietic si de amara lor experient privind rzboiul din Vietnam.
Pentru ei era mai bine ca Kissinger, mpreun cu rusii, s conduc convorbirile de pace la
Geneva, dect ca noi s distrugem sau s nvingem Armata a Doua sau a Treia egiptean.
sansa pentru o solutie ei n-o vedeau ntr-o nou lovitur militar dat de noi egiptenilor.
Am mai spus, n fata Cabinetului, c n-am simtit la Wasshington nici o tendint de a ne
presa s facem concesii n problemele noastre vitale. Mi s-a explicat, desi n mod
indirect, c americanii nu ne cereau s ne abandonm interesele fundamentale, dar c se
asteptau s avansm n directia pcii. Putea veni timpul cnd ei s exercite o adevrat
presiune, dar deocamdat nu credeam c vor ncerca s ne forteze s ne abandonm
pozitia prin oprirea deliberat a livrrilor de arme. Ei ne zoreau la compromis, dar nu
aveau s ne trdeze.
Niciodat americanii nu ne-au cerut s ne retragem la liniile din 22 octombrie; si nici nam auzit c dac noi nu vom face lucrul acesta, arabii vor relua ostilittile. Lucrul acesta
era adevrat si cu privire Ia Bab el-Mandeb, Egiptenii aveau acolo dou fregate. Dar noi
eram cei care am oprit tancurile noastre petroliere; Kissinger n-a cerut lucrul acesta. Am
spus Cabinetului c Kissinger trebuia creditat nu numai n privinta eforturilor sale intense
si eficiente de mediere ntre arabi si Israel, ci si n privinta viziunii lui realiste. Ct
priveste trecerea prin Strmtorile Bab el-Mandeb, din momentul n care se ajungea la un
acord cu Egiptul asupra dezangajrii, se putea presupune c egiptenii nu vor opri trecerea
vaselor noastre. Mai mult, un portavion american continua s se afle n apele Bab elMandebului, n timp ce avioanele sale Phantom" se roteau din cnd n cnd deasupra
vaselor noastre si deasupra fregatelor egiptene ancorate acolo. Aluzia era de ajuns.
La patru zile dup ntoarcerea mea de la Washington, Kissinger a sosit n Israel, dup ce
vizitase Algeria, Egiptul, Arabia Saudit, Iordania si Siria. Principalul su scop, desigur,
era acela de a asigura anularea boicotului petro513
lului mpotriva Statelor Unite. Dar aceast problem era acum legat si de negocierile
noastre cu Egiptul si Siria.
El si-a petrecut mai multe ore din prima zi a vizitei la Ierusalim cu primul-ministru, iar a
doua zi s-a ntlnit cu echipa de negociere israelian-Golda Meir, Allon, Eban si eu. Au
fost prezenti si seful statului-major, lariv si Dinitz. Kissinger era nsotit de adjunctul su
Joseph Sisco, de doi alti oficiali ai Departamentului de Stat si de ambasadorul Kenneth
Keating. ntlnirea a nceput dimineata si a continuat pn dup miezul noptii, n primul
rnd noi am ridicat eterna problem a armelor americane, dup care am atacat problemele
negocierilor cu arabii.
Nimic nou nu a iesit din discutia asupra livrrilor de arme, cu exceptia a ceva mai mult
cazn. Aceasta a fost cauzat mai putin de rspunsul practic la cererile noastre ct de
metoda meschin de transport. De exemplu, n cele din urm am reusit s cumprm pusti
din Statele Unite, dar acum doream s le primim repede. Pentagonul, ns, insista ca ele
s fie transportate cu vaporul, nu cu avionul, spre a se evita impresia c America expedia
arme Israelului ntr-un ritm de urgent. Argumentele noastre c tipul de transport utilizat

n acest scop ne privea pe noi au fost nlturate. Problema a fost rezolvat pn la urm,
dar ne-a lsat un gust neplcut: nssi ideea c noi trebuia s ne interzicem transportarea
cu avionul a unor arme att de elementare ca pustile doar pentru c arabilor nu avea s le
plac lucrul acesta!
Analiza noastr privind negocierile cu Siria a fost consacrat n ntregime problemei
schimbului de prizonieri. Pn acum sirienii refuzaser s ne dea lista prizonierilor pe
care i detineau si nu permiseser Crucii Rosii s-i viziteze. Aceast atitudine ne-a cauzat
mare neliniste si mnie. Desigur c era exclus s ne asezm cu ei la masa de negocieri, la
Geneva, nainte ca aceast obligatie elementar s fie ndeplinit. Era, de asemenea,
cerinta primordial a Conventiei de la Geneva asupra prizonierilor de rzboi, semnat si
de Siria. Presedintele Hafez al-Assad al Siriei utiliza prizonierii nostri ca pe o prghie cu
care ncerca s dobndeasc la negocieri concesii teritoriale, iar ceea ce afla el din pres
despre profunda ngrijorare a publicului israelian n privinta prizonierilor trebuie s-i fi
dat motive s cread c va avea succes. Discutarea acestei probleme cu Kissinger a fost
neconcludent. El ar fi trebuit s gseasc o cale de a-1 convinge pe Assad s transmit
lista prizonierilor si s permit vizitarea din partea Crucii Rosii nainte ca noi s ncepem
convorbirile cu Siria. Assad era foarte ncptnat, iar scopul su real, chiar dac nu o
spunea explicit, era s distrug Israelul.
Egiptul a constituit tema principal a convorbirii noastre cu Kissinger. La Washington, eu
subliniasem necesitatea noastr de a fi siguri c dezangajarea
514
fortelor avea s duc la terminarea ostilittilor. Am aflat acum c, la semnarea acordului
de dezangajare, Sadat avea s demobilizeze o parte din armata sa si, de asemenea, avea s
nceap activitatea pregtitoare privind deschiderea Canalului Suez si refacerea oraselor
Canalului. Sadat dorea s recstige pmntul egiptean si s restaureze onoarea armatei
sale.
Asa cum s-a relatat la vremea aceea, propunerea cu care Kissinger venise de la Cairo si
care, n principiu, era bazat pe sugestiile noastre, cerea crearea a trei zone la Est de
Canal: egiptean, a Natiunilor Unite si israelian. Fortele egiptene si israeliene din zonele
respective trebuiau s fie limitate att ca efectiv de trupe ct si ca armament. Cele trei
zone laolalt trebuiau s se extind de la Canal la o linie situat la douzeci de mile Est
de Canal. Limita sudic nu era specificat. Egiptul dorea ca fortele noastre s fie
stationate la Est de trectorile strategice Mitla si Gidi, n timp ce intrarea vestic n
trectori urma s se afle sub controlul UNEF.
Privitor la dimensiunea fortei din fiecare zon, s-a spus c Sadat mentionase mrimea de
dou divizii, cu un efectiv de 24 000 de oameni si 200 tancuri. Pe ct se prea, czuse, de
asemenea, de acord s nu introduc baterii de rachete solaer la Est de Canal, dar nu era
pregtit s accepte vreo limitare a fortelor sale pe malul vestic.
Dup ce au fost clarificate diferite detalii, discutia s-a restrns la spinoasa problem a
retragerii noastre si la ce aveam s obtinem n schimb. Acordul propus era acela de
dezangajare a fortelor, dar acesta nsemna mai mult o retragere unilateral a Israelului.
Doar noi trebuia s fim mpinsi ndrt, att de pe malul vestic al Canalului ct si din
pozitiile ocupate de mult pe malul estic. Situatia noastr militar ar fi slbit, n
consecint, fr ca arabii s fie totusi satisfcuti, deoarece ei doreau s ne retragem la
liniile de dinainte de 1967, iar ei aveau mult sprijin pentru aceast cerere, dincolo de
lumea arab. Ce am fi cstigat apoi din retragerea noastr? ntr-adevr, o dat ce ne

retrgeam, nu ne-ar fi amenintat arabii din nou cu boicotul petrolier? S-ar fi fcut noi
presiuni asupra noastr s ne tot retragem si am fi ajuns n cea mai rea situatie din punct
de vedere militar si politic.
Rspunsul la aceste ntrebri era c noi nu aveam nimic de pierdut. Fortele noastre
militare puteau s nu fie ntr-o capcan militar, dar ele erau ntr-o capcan politic.
Egiptenii nu aveau s se mpace cu prezenta noastr la Vest de Canal, iar dac se relua
rzboiul, ntreaga lume, inclusiv Statele Unite, avea s fie mpotriva noastr. Lumea era
interesat de petrol, nu de dreptate si dorea ca statele arabe productoare de petrol s
ridice embargoul impus natiunilor consumatoare tocmai ca s le forteze s adopte o
pozitie antiisraeli-an. Dar chiar si cei care erau de acord cu aceast analiz a pozitiei
Israelului
515
fat de cererile arabe si a suportului mondial pe care acestea l comandau, nu se puteau
opri la aceasta, ntruct ntrebarea esential era n realitate cum vor sfrsi toate acestea?"
La aceast ntrebare nu exista rspuns satisfctor, dar lucrul cel mai ru care se putea
ntmpla n sase luni avea n mod cert s se ntmple imediat dac nu se ajungea la nici
un acord. Scopul nostru politic strategic trebuia s fie acum potolirea panicii si isteriei
care cuprinseser guvernele Europei si unor tri ca Japonia, care se aflau sub presiunea
boicotului petrolier. Multe dintre aceste guverne doreau s demonstreze propriului popor
ct de active erau n protejarea intereselor lor, exercitnd presiuni asupra Israelului.
Nu se poate spune c aceste rspunsuri au fost convingtoare pentru toti. Pentru unii,
concepte ca a cstiga timp si domolirea panicii strnite de criza petrolului erau o ofert
politic acceptabil. Altii doreau ca lucrurile s fie clare si tangibile. Ce s-ar fi cstigat cu
timpul? De ce s ne fi asteptat ca lumea s-si schimbe n sase luni atitudinea fat de noi?
Era evident c Statele Unite sperau s pun capt boicotului petrolier n cadrul
acordurilor dintre Israel si egipteni si sirieni. Sfrsitul boicotului era important si pentru
noi, dar nu acesta era obiectivul-cheie. Petrolul nu era problema dintre Israel si arabi. De
fiecare dat cnd cineva mentiona c lumea dorea ca noi s ne rentoarcem la granitele de
dinainte de 1967, cte unul aduga rectificarea: Lumea doreste petrol". Lumea, probabil,
dorea si una si cealalt.
Chestiunea cum vor sfrsi toate acestea?" mi-a adus n minte mprejurarea n care am
auzit-o pentru prima oar. A fost la New York, pe cnd eu cuvntam la o ntrunire a
evreilor, pe tema chemrii din Isaia 44:2: Nu te teme de nimic, slujitorul meu lacov"50.
Dup cuvntare, mi s-au pus ntrebri din rndul asculttorilor si primul care s-a ridicat a
fost un brbat n vrst, care a ntrebat pur si simplu: Domnule ministru al Aprrii,
unde vor sfrsi toate acestea?" El a spus aceasta n idis sl oarecum ntreaga durere a
veacurilor de suferint evreiasc a fost exprimat n cele cinci cuvinte: Vos vet sein der
sof? "
n convorbirile cu Kissinger, am nteles c singura solutie n consonant cu acel nu te
teme de nimic, lacobe" al lui Isaia era s m ntorc la vechea mea propunere cu privire la
un acord provizoriu, un plan pe care l naintasem, fr succes, dup Rzboiul de sase
Zile. Am explicat acum c, n timp ce Golda avea dreptate s spun c ceea ce se numea
dezangajare era de fapt o retragere unilateral a fortelor noastre, ceea ce ne era necesar n
schimb nu era o retragere n paralel a egiptenilor, ci un acord. Un astfel de acord trebuia
s contin trei prevederi esentiale:
516

 Dezangajarea trebuia efectuat n cadrul unui pact israeliano-egiptean de nonbeligerant.

Retragerea noastr nu trebuia exploatat de egipteni ca s-si ntreasc fortele pe linia
frontului: tancurile lor nu trebuia s le nlocuiasc pe ale noastre.
Zona trebuia readus la normal. Aceasta nsemna recldirea oraselor de la Canalul Suez;
rentoarcerea populatiei civile n zona Canalului; reluarea activittilor industriale, cum ar
fi rafinarea petrolului si operatiunile de transport de petrol prin conducte de la Golful
Suez; si o reducere semnificativ a dimensiunilor armatei egiptene. Aceste actiuni ar fi
avut urmri mai importante dect garantiile formale privind sfrsitul rzboiului, deoarece
ele reprezentau nu simple obligatii verbale, ci implementarea practic a modelului vietii
pasnice, un model care era incompatibil cu continuarea ostilittilor.
Acestea erau propunerile pe care le-am ventilat ani de-a rndul, iar acum poate c era
timpul ca ele s fie puse n aplicare. Noi nu doream deloc s rmnem pe teritoriul de la
Vest de Canal. Ct priveste malul estic, eu, cel putin, nc de mult am socotit c trebuia s
ne ndeprtm de Canal, dar numai n cadrul unui acord provizoriu.
Nimic din ce am spus nu era nou pentru israelienii prezenti. Nici pentru Kissinger nu era
ceva nou, pentru c i vorbisem despre acestea la Washington, n sptmna precedent.
El reactionase atunci cu uimire. Acum a dat din cap n semn de aprobare, ntre timp, n
stilul pragmatic al Departamentului de Stat, el nu sttuse nici n Statele Unite cu minile
n sn si chiar testase propunerea si cu Sadat, la Cairo, si n-o gsise imposibil de aplicat.
Am fost fericit s aud aceast veste de la Kissinger. Calea ctre un acord avea s fie nc
lung, dar nu era blocat. Nu credeam c Egiptul ar fi fost gata s ajung la un acord final
cu noi chiar dac ne ntorceam la frontiera de dinainte de 1967 fr Siria, Iordania
si palestinieni, ns consideram c cheia reglementrii cu fiecare stat arab, si ndeosebi cu
Egiptul, era crearea de conditii care s reduc motivatia arab pentru rzboi si s
promoveze normalizarea vietii, n ceea ce priveste Egiptul, propunerea era aplicabil n
Zona Canalului, ns nu n aceeasi msur n partea estic a Sinaiului. Cci, pe de o parte,
egiptenii ntelegeau importanta acestuia pentru noi si neimportanta acestuia pentru ei, cu
exceptia scopului negativ de blocare a navigatiei noastre la sarm el-seik, la intrarea n
Golful Aqaba. Pe de alt parte, de vreme ce ei nu erau dispusi s ajung la un acord final
cu noi atta timp ct conflictul nostru cu Siria, Iordania si palestinienii rmnea
nerezolvat, prezenta noastr n Sinaiul estic nu era tulburtoare, deoarece ei, mpreun cu
celelalte state arabe, puteau continua s mentin o situatie de non-pace cel putin.
Presedin517
tele Sadat, ca si predecesorul su, avea s se fac din timp n timp ecoul sloganului c si
pentru el problema palestinian era esenta problemei si c Ierusalimul avea prioritate fat
de Sinai. Lsarea portiunii estice a Sinaiului n minile noastre si continuarea strii de
beligerant, desi nu de rzboi activ, rezolvau partea practic a problemei: asigurarea
pentru Egipt a ceea ce era partea cea mai important a Sinaiului si ntretinerea vorbriei
goale n privinta laturii simbolice.
n ziua de 21 decembrie a avut loc, la Geneva, deschiderea ceremonioas a Conferintei de
Pace, care apoi a fost amnat. Dou zile mai trziu, cnd delegatia noastr militar
trebuia s plece n Elvetia, i-am cerut colonelului Dov Sion s m vad si i-am spus c
mi asumam ceea ce seful statului-major i si spusese cu privire la conferint. Generalul
maior Mordehai (Motta) Gur, care pe atunci era atasatul nostru militar la Washington,

avea s conduc aceast delegatie la convorbirile de pace, iar Sion avea s-i fie adjunct. Iam nmnat deciziile relevante ale guvernului, precum si propriile mele instructiuni. Dov
Sion l nsotise pe Aaron lariv la convorbirile de la Kilometrul 101 si cunostea subiectul,
n pofida simpatiei mele pentru dnsul, a naltei mele consideratii pentru inteligenta sa si
a relatiei noastre informate el era ginerele meu, sotul fiicei mele lael , mi-am dat
osteneala s-i definesc ct se poate de explicit autoritatea delegatiei. Avusesem experienta
amar a convorbirilor de la Kilometrul 101, unde reprezentantilor nostri le erau date
directive generale si vagi, nefiind clar n fata cui erau ei n mod direct responsabili.
I-am spus lui Dov Sion c delegatia sa avea autoritatea s prezinte doar propunerile
noastre oficiale. Dac erau ntrebati de propuneri neoficiale, trebuiau s rspund c nu
exista nici una. (La Kilometrul 101 s-au ridicat probleme c urmare a propunerilor
neoficiale ale lui lariv). Kissinger si ministrul de externe sovietic Gromko deja prsiser
Geneva, ntorcndu-se la Washington, respectiv la Moscova, iar delegatia noastr militar
avea s macine timpul n zadar pn la alegerile generale din Israel, din ziua de 31
decembrie. Am subliniat c ei erau rspunztori doar fat de mine si nu fat de primulministru sau fat de seful statului-major. Ei puteau trimite rapoarte oricui le-ar fi cerut-o
primului ministru, sefului statului-major si ministrului de externe , dar instructiuni
aveau s primeasc exclusiv de la mine.
Aveam s stim cine va conduce noul guvern doar dup alegeri. Dac Golda Meir continua
s fie prim-ministru, nu stiam dac dorea ca eu s mai fiu ministrul aprrii. Dar oricine
ar fi fost, eu sau oricine altul, viitorul ministru al aprrii avea s sustin mai departe
convorbirile cu americanii cu privire la acordul propus de dezangajare a fortelor.
Ambasadorul nostru
518
la Washington trebuia s afle de la Kissinger cnd putea el s confere din nou cu noi.
ntlnirea cu Kissinger a fost stabilit pentru ziua de 4 ianuarie 1974, la Washington.
Pregtindu-se pentru aceasta, Golda Meir s-a ntlnit n prealabil cu un grup de cinci
ministri, la care s-a alturat seful statului-major. La solicitarea ei, am prezentat oferta.
Aceasta continea mai multe prevederi. Patru erau militare si priveau desfsurarea de
forte, limitarea de forte, programul implementrii noii desfsurri si bugetul necesar
fortificrii si asigurrii serviciilor, cum erau drumurile de acces, pentru noile linii.
Celelate prevederi se raportau la trei domenii. Primul, aparatul propus-pentru
supravegherea acordului: observatori ONU si alte msuri. Al doilea, probleme nonmilitare care trebuiau incluse n acord: ncetarea ostilittilor, restaurarea civil a Zonei
Canalului, libertatea navigatiei prin Strmtorile Bab el-Mandeb, reducerea efectivului
trupelor egiptene si israeliene si reluarea navigatiei pe Canalul Suez, inclusiv pentru
cargourile israeliene. Al treilea, un acord ntre Israel si Statele Unite, care s contin
puncte de interes bilateral, cum ar fi livrrile de arme si ajutorul economic, precum si
probleme care afectau n mod direct Israelul si Egiptul, n care America era implicat ca
tert parte. Aceasta din urm trebuia s includ garantii cu privire la libertatea navigatiei
prin Strmtorile Bab el-Mandeb si alte probleme asupra crora Egiptul trebuia s-si ia
angajamente fat de Statele Unite si nu fat de noi. Dezavantajul acestei proceduri era,
desigur, absenta contactului direct dintre egipteni si noi, dar avea avantajul de a asigura
implicarea Statelor Unite, dac nu ca garant real, cel putin ca partener la acord.
seful statului-major a expus mai pe larg prevederile militare si a nftisat harta propus.
Dup discutie, primul-ministru a recapitulat cele discutate si a spus c liniile generale ale

propunerii mele aveau s fie aduse, a doua zi, n fata Cabinetului, pentru analiz si
aprobare. Cabinetul le-a aprobat, iar eu am fost autorizat s-i prezint propunerea lui
Kissinger.
Cnd 1-am vzut pe Kissinger, la Washington, n ziua de 4 ianuarie, i-am spus c
propunerea pe care o aduceam, aprobat de guvern, avea fr ndoial s fie confirmat
de guvernul ce urma s fie format pe baza rezultatelor alegerilor. Prezentndu-i
propunerea mea de dezangajare a fortelor, i-am explicat c fusese elaborat ca un concept
total si nu ca o crpeal. Ea avea logica ei specific si avea s functioneze cum se cuvine
si s-si ating scopul numai dac era implementat n ntregimea sa. Ea putea fi acceptat
sau respins, dar nu avea nici o noim s se argumenteze asupra fiecreia din prevederile
sale. Ea tintea s creeze o nou situatie si s deschid o nou pagin n relatiile si
realittile dintre Israel si Egipt.
519
Niciodat nu am crezut c Egiptul ar dori sau ar putea s-si refac orasele ele la Canal si
s deschid circulatia pe aceast cale de ap n timp ce noi ocupam malul vestic sau chiar
dac eram mai departe n interiorul Sinaiului, dar tineam Canalul n raza artileriei noastre.
Pe de alt parte, nu avea nici o logic s ne ndeprtm de Canal dac egiptenii nu aveau
intentia de a-I reda circulatiei maritime si de a restaura viata civil n zon. De aceea noi
consideram propunerile noastre ca fiind primul pas spre pace si nu pur si simplu o
dezangajare de forte. Trebuia s fim asigurati de Statele Unite c Egiptul intentiona s
deschid Canalul, c va garanta libertatea de trecere pentru cargourile israeliene si c va
demobiliza o parte din fortele sale armate. O formul adecvat ar fi trebuit s prescrie
ncetarea rzboiului sau a strii de beligerant. Statele Unite trebuiau s garanteze
libertatea de navigatie prin Strmtorile Bab el-Mandeb. Iar noi doream s ncheiem un
acord cu Statele Unite pentru livrrile de arme pe termen lung.
Ne-am ntlnit din nou a doua zi, smbt. Kissinger studiase n mod vdit materialul
scris si reflectase asupra discutiei noastre anterioare, iar acum a ridicat din nou problema
reducerii fortelor, struind ns n mod deosebit asupra liniei MitlaGidi. stiam c pentru
Sadat aceasta era o problem de important nu numai practic, ci si simbolic. El pornise
la rzboi cu scopul de a pune mna pe Trectoarea Mitla si, dac ar fi putut aduce
poporului su vestea triumfal c ne-a scos de acolo, ar fi realizat o victorie
extraordinar. Valoarea practic pentru Sadat era, de asemenea, considerabil, ntruct
dac el se hotra s reia rzboiul, ar fi fost convenabil s aib unittile UNEF stationate la
intrarea n trectori, de vreme ce acestea puteau fi ndeprtate cu un simplu bobrnac. Mia trebuit o or ca s-i fac limpede faptul c nu trebuia s m misc de pe pozitia mea.
Dup convorbirile de la Departamentul de Stat, m-am ntlnit cu secretarul Aprrii,
Schlesingter, la Pentagon. Era greu de evitat impresia c politica armelor fat de Israel era
s nu ne dea acum dect o aluzie c, dac ajungeam la un acord cu egiptenii, ne puteam
astepta la un acord pe termen lung cu privire la livrrile de arme. Ce avea s fie un astfel
de angajament si n ce msur avea s fie el ndeplinit, numai viitorul ne-o putea spune.
Problema noastr era c America era singurul nostru prieten, cu accentul pe singurul".
520
36
NAVETA PE CALEA ACORDULUI
Urmtoarele sase zile nfrigurate din ianuarie au adus propria lor dram, pe cnd Henry
Kissinger fcea naveta ntre Cairo si Ierusalim. Secretarul de stat a petrecut ziua de 14

ianuarie cu Sadat si s-a ntors la noi n ziua urmtoare. De data aceasta aducea propunerea
egiptean. Divergentele noastre cu egiptenii se focalizau n principal n dou puncte
esentiale: cine avea s ocupe trectorile Mitla si Gidi, si reducerea reciproc a fortelor, n
nici un punct noi nu eram pregtiti pentru compromis, chiar dac aceasta nsemna esuarea
ncheierii unui acord, n cele din urm, dup discutii, definiri, stersturi si rescrieri, care
durar pn departe dup miezul noptii, treaba a fost fcut. Aveam o hart si acordul
verbal al egiptenilor, precum si multe documente privind problemele care preocupau
Statele Unite, unele legate de acordul nostru cu Egiptul, iar altele referitoare la
ntelegerile" cu Statele Unite n privinta unor chestiuni bilaterale. Formula propus a
fost adus n fata Cabinetului si a fost aprobat. sedinta, n mod special convocat n
acest scop, s-a tinut n casa primului-ministru, care suferea de o rceal grav.
Cabinetul 1-a mputernicit pe primul-ministru s-1 instruiasc pe seful statului-major s
se ntlneasc cu seful statului-major egiptean la Kilometrul 101 si s semneze Acordul
de Dezangajare a Fortelor si hrtile anexate. Kissinger a zburat la Cairo si s-a ntors n
noaptea de 16 ianuarie, aducnd cu el textul egiptean final, care continea cteva
schimbri insignifiante, ca si specificri privind retragerea noastr la dousprezece mile
de orasul Suez, la Sud de Ras Masala, pe coasta de Est a Golfului Suez, ca si la Est de
golf. Am fost de acord, deoarece nu nsemna un avantaj militar deosebit mentinerea
fortelor noastre n apropiere de Suez. Aceasta nu ar fi ncurajat refacerea orasului si n-ar
fi fcut dect s sporeasc motivatia egiptean pentru rzboi.
A doua zi Kissinger a plecat pentru ultima sa vizit la Cairo. De acolo avea s se ntoarc
la Washington, via Iordania si Siria. Aranjamente coordonate au fost fcute pentru
ceremonia militar de semnare din ziua urmtoare,
521
iar n acea zi, vineri 18 ianuarie 1974, la Kilometrul 101, seful Statului-Major General,
David Elazar, a semnat n numele Israelului, iar generalul Siilasvuo a semnat ca martor n
numele Natiunilor Unite. Ceremonia s-a tinut sub asupiciile ONU, n prezenta unor
consilieri americani si rusi, inclusi printre observatorii ONU, a numerosi corespondenti
de pres si a o multime de camere de televiziune.
Conferinta de Pace de la Geneva, deschis cu mare tam-tam n ziua de 21 decembrie
1973, cu patru sptmni nainte de semnarea efectiv de la Kilometrul 101, nu a jucat
nici un rol n acordul de dezangajare. Delegatiile erau conduse de ministri de externe si
includeau ofiteri superiori. Acordurile au fost negociate n alt parte, la Ierusalim, Cairo
si Washington. Chiar si semnturile festive nu au fost puse n Palatul Natiunilor de la
Geneva, ci ntr-un cort de pe soseaua SuezCairo. Unii dintre noi se refereau n acel
timp la Geneva ca la drumul turcesc". Aceast expresie duce napoi la perioada n care
eram copil, iar Palestina era sub crmuire otoman. Autorittile turcesti, care nu erau mai
deloc interesate n bunstarea trii, pavau drumurile att de ru nct crutasii singurul
trafic din acele zile era acela cu cai trebuiau s-si mne crutele la dreapta sau la
stnga, oriunde, dar numai nu pe drumul nsusi. Conferinta de la Geneva a fost, de
asemenea, tiunut oriunde, cu exceptia Genevei.
18 ianuarie 1974, ziua n care acordul a fost semnat la Kilometrul 101, a fost prima zi n
care tunurile au tcut pe frontul de Sud. n toate cele zece sptmni si jumtate de la
intrarea n vigoare a ncetrii oficiale a focului, n ziua de 24 octombrie, lupta nu a
ncetat, n primele dou luni de la ncetarea focului au existat 452 de incidente initiate de
egipteni, iar pierderile noastre s-au ridicat la 15 morti si 65 de rniti. Nu cunosc cifrele

pierderilor egiptene, dar mi imaginez c au fost mai ridicate dect ale noastre. De
asemenea, n aceast perioad au czut n minile noastre 68 de prizonieri de rzboi, ntre
care 8 ofiteri. Intensitatea focului nu a fost uniform n fiecare zi si n fiecare sector, ci a
oscilat. Au fost zile, n unele sectoare, cnd tcerea era absolut. n alte sectoare s-au tras
n unele zile sute si chiar mii de obuze de artilerie. Lucrul acesta a depins de ordinele
emise de la Cairo si de reactia noastr la ele. Aceste ordine instruiau n mod special
trupele egiptene din cmp s nu respecte ncetarea focului. Un ordin deliberat n acest
scop a devenit mai larg cunoscut atunci cnd Adunarea National a Egiptului a fost
informat cu privire la mobilizarea de trgtori de elit cu misiunea special de a hrtui
trupele israeliene stationate la Vest de Canal. Am ridicat n repetate rnduri problema la
ntlnirile de la Kilometrul 101, la ntlnirile cu Dr. Kissinger si
522
cu observatorii ONU si am amenintat cu oprirea aprovizionrii cu alimente pentru Armata
a Treia, n cazul n care focul continua.
n ziua de l ianuarie 1974, generalul Siilasvuo ne-a adus rspunsul egiptean. El a spus c
se ntlnise cu ministrul de rzboi egiptean si cu seful statului-major cu o zi mai nainte si
c ei i-au spus c lucrrile noastre de fortificatie, ndeosebi la Vest de Canal, i suprau pe
soldatii egipteni. Li se prea c noi ne fortificam acolo cu intentia de a ocupa teritoriul
pentru totdeauna, asa nct deschiseser focul. Singura cale de a stopa mpuscturile,
spuneau ei, era ca noi s stopm acele lucrri.
Politica noastr era s ripostm tios cu contrafoc la orice mpusctur egiptean si, ca un
avertisment, s oprim pentru cteva ore aprovizionrile destinate Armatei a Treia.
Egiptenii aveau de ales ntre implementarea ncetrii focului n toti termenii acesteia sau
nclcarea acesteia, ceea ce avea apoi s lipseasc Armata a Treia si orasul Suez de
provizii.
Cel mai puternic foc egiptean a avut loc n zona Ismailia, ndreptat mpotriva fortelor
comandate de Arik saron, urmat de replici foarte duse din partea lui. Arik nu le putea
permite egiptenilor s simt c ei puteau face ce doreau. Mai mult, el stia c exista
aprobare fundamental pentru politica de represalii energice si de obicei nu cerea mai
nti acordul Comandantului din Sud ori de cte ori trebuia s reactioneze la agresiunea
egiptean. Comandantii celorlalte sectoare cereau mai nti permisiunea, iar GOC al
Comandamentului din Sud, care era acum generalul Tal, o ddea fr nici o tragere de
inim.
ncetarea focului exista pe hrtie, ns continuarea focului de-a lungul frontului nu era
singura caracteristic a situatiei dintre 24 octombrie 1973 si 18 ianuarie 1974. Aceast
perioad intermediar purta n sine posibilitatea mereu prezent a relurii rzboiului la
scar mare. Existau trei variante privind modul n care acesta putea s izbucneasc, dou
egiptene si una israe-lian. Un plan egiptean era atacarea unittilor noastre de la Vest de
Canal, din directia Cairo. Alt plan prevedea izolarea capului nostru de pod de la Canal
prin jonctiunea Armatei a Doua si Armatei a Treia pe malul estic. Ambele planuri erau
bazate pe un masiv bombardament de artilerie asupra fortelor noastre, care erau prost
fortificate si care ar fi suferit pierderi grele. Se socotea c de aceea Israelul avea s se
retrag de pe malul de Vest, de vreme ce era mai sensibil n privinta vietii soldatilor si.
Egiptul, n acel timp, avea un total de 1700 de tancuri n prima linie, pe ambele prti ale
frontului Canalului, 700 pe malul estic, iar 1000 pe malul vestic. Tot pe malul vestic, n
linia a doua, se aflau alte 600 de tancuri pentru aprarea orasului Cairo. Avea, de

asemenea, circa 2000 piese de artilerie, aproximativ 500 de avioane operationale si cel
putin 130 de baterii de
523
rachete sAM pozitionate n jurul fortelor noastre, asa nct s mpiedice suportul aerian.
n afar de informatia noastr de spionaj cu privire la planurile de atac egiptene, existau,
de asemenea, indicii despre divergentele de opinie, ngrijorarea si fierberea n rndul
esaloanelor de vrf ale armatei egiptene. De la sfrsitul rzboiului, multi ofiteri de rang
nalt au fost ndeprtati din functii, printre ei numrndu-se generali, comandanti de
brigad si colonei. Cea mai important demitere a fost, fr ndoial, aceea a sefului
statului-major egiptean, generalul sazli.
Existau varii explicatii pentru ndeprtarea lui sazli. Ca fost comandant al unor unitti de
comando, el fusese acela care a initiat utilizarea lor operational extensiv imediat la
nceputul rzboiului. Rezultatele au fost dezastruoase. Aceste unitti au suferit cele mai
mari pierderi, fr cstiguri tangibile. Decizia de a le desfsura a fost extrem de criticat
n Egipt, deoarece multi dintre membrii acestor unitti de comando erau tineri bine
educati si foarte vrednici, apartinnd unor familii influente.
Dar mai important a fost greseala fundamental a lui sazli, care nu a reusit s discearn
la timp ntreaga semnificatie a trecerii Canalului de ctre fortele noastre. El pur si simplu
nu ntelegea ce se ntmpl. Socotea c era un simplu raid, nu a raportat despre aceasta
presedintelui Sadat si nu a izbutit s ia msurile radicale necesare de distrugere a capului
nostru de pod cnd el nc se mai afla n stadiul de constructie. Probabil din cauza acestei
erori de rationament a chemat sazli mai trziu la un atac total asupra fortelor noastre din
Africa": ele trebuiau distruse cu orice pret. Sadat se temea de consecintele unui astfel de
atac, cci ntre timp fortele noastre de pe malul vestic crescuser la trei divizii si deja
curtaser zona din jurul lor de toate bateriile de rachete solaer. Drept urmare, el a
preferat s-1 demit pe sazli si s continuie negocierile politice cu noi, prin mijlocirea lui
Kissinger. Cu toate acestea, multi dintre ofiterii de la vrf ai Egiptului nc mai fceau
presiuni pentru un atac si erau furiosi pe decizia lui Sadat. Ei se bazau n ideea lor pe
opinia consilierilor sovietici, care pretindeau c din punct de vedere militar egiptenii erau
capabili de succes n aceast operatiune, desi cu costul unor pierderi foarte mari.
si noi aveam diferite idei cu privire la operatiuni de atac, n cazul c fie Egiptul, fie noi
puteam relua rzboiul. Arik, care a observat pe bun dreptate c rzboiul cu Egiptul nu
fusese decisiv, considera c trebuia s atacm blindatele egiptene pozitionate ntre fortele
noastre si Cairo. El arta locuri unde ar fi fost relativ usor de ptruns printre unittile
inamice, care puteau fi luate din flancuri si chiar atacate din spate. Dar acestea erau idei
generale care
524
niciodat nu au ajuns la stadiul de plan concret. Nu m-au atras, n cel mai bun caz am fi
putut distruge alte cteva sute de tancuri egiptene, ne-am fi apropiat si mai mult de Cairo,
ne-am fi mprstiat pe o zon mai larg, dar totusi am fi rmas fr o decizie politicomilitar clar. Chiar Statele Unite ne-ar fi dezaprobat si ar fi fost ndoielnic c guvernul
de la Cairo si-ar fi ridicat minile pentru capitulare. Pe de alt parte, am fi suferit pierderi,
iar lucrul acesta era greu de justificat pentru o operatiune care mi se prea de o valoare
ndoielnic.
Singura posibilitate fezabil era distrugerea Armatei a Treia. Aceasta era izolat, expus
aviatiei noastre, iar pentru aceast operatiune puteam concentra destule blindate nct s

dispunem de superioritate. Diferitele posibilitti puteau deveni realitti dac egiptenii

ncepeau un rzboi de uzur mpotriva fortelor noastre de la Vest de Canal. Aceast
conditie nu s-a prezentat.
n ansamblu, eram satisfcut de acordul cu egiptenii. Date fiind circumstantele, nu m
asteptam s obtinem mai mult si socoteam, de asemenea, c acesta avea valoarea sa
intrinsec. Acordul pusese capt rzboiului pn la semnarea sa au existat lupte, ntrun punct sau altul, de-a lungul frontului , iar conditiile esentiale au fost incluse n
articolele acestuia. Din punct de vedere teritorial, noua linie trectorile Mitla si Gidi si
dealurile din fata lor era cea mai bun posibil, o dat ce ne retrsesem de la Canal
dincolo de raza de btaie a artileriei. Iar conform clauzei de reducere a fortelor, forta
militar pe care egiptenii aveau s o mentin la Est de Canal era ntr-adevr minim.
Acordul de dezangajare includea si un continut politic de mare important. Se luau
anumite angajamente, iar dac acestea aveau s fie realizate iar eu speram c vor fi ,
ar fi contribuit mult la normalizarea vietii n zon si ar fi servit Ia anularea tensiunilor de
rzboi. Ar fi dus la deschiderea Canalului Suez pentru navigatie, inclusiv trecerea
cargourilor israeliene; la suprimarea pericolului de blocare a Strmtorilor Bab el-Mandeb;
la refacerea oraselor Canalului; la demobilizarea unei prti a armatei egiptene si a
rezervistilor nostri; la o mbunttire a relatiilor dintre Statele Unite si Egipt, n mod
deosebit n ceea ce priveste problema petrolului.
Acest din urm proiect, dac era privit n mod superficial, nu interesa direct Israelul, dar
de fapt era important pentru noi. Nu era obligatia noastr s ne batem capul cu livrrile de
petrol pentru Statele Unite, dar era n mod cert datoria noastr s ntretinem si s
salvgardm prietenia si ajutorul pe care l primeam de la americani, n situatia dat, nu
aveam nici o ndoial c sfrsitul rzboiului cu Egiptul era ceea ce America dorea cel mai
mult, iar lucrul acesta era un factor pozitiv n esafodajul relatiilor noastre cu ea. O
continuare a
if
525
rzboiului ar fi fost mpovrtoare pentru Statele Unite si putea s conduc la o
schimbare n atitudinea lor.
Acordul de dezangajare nu a onorat problemele fundamentale dintre Israel si Egipt sau
problema unor reglementri permanente, n cel mai bun caz el a facilitat discutarea lor la
timpul cuvenit. Urmtorul stadiu de negociere cu Egiptul avea s vin, consideram eu,
dup implementarea prezentului acord, adic dup deschiderea Canalului Suez. mi
imaginam c acest nou stadiu nu va veni nainte de primvara sau vara anului 1975, la
mai bine de un an dup semnarea acordului. Am fi vzut atunci dac Egiptul realiza de
fapt proiectele de refacere n zona Canalului. Dac o fcea si nu era mpiedicat de
circumstantele politice interarabe si internationale , ar fi fost posibil s purtm
negocieri pentru a pune capt strii de beligerant.
f
37
ULTIMUL OBSTACOL
Problema negocierilor de dezangajare cu Siria era aceea c ne aflam blocati ntr-un cerc
vicios. Sirienii cereau ca negocierile s nceap nainte de a ne da lista prizonierilor
nostri. Noi am spus c vom negocia numai dup ce vom fi primit lista. Pn n ziua de 27
februarie 1974 nu s-a iesit clin impas, n acea zi, Kissinger, care se gsea n una din
misiunile sale, fcnd naveta ntre capitalele trilor din Orientul Mijlociu, a sosit la

Ierusalim, de la Damasc, cu lista n buzunar. I-a nmnat-o primului ministru Golda Meir.
Ea continea saizeci si cinci de nume. Sirienii i-au spus c toti prizonierii erau n viat si o
duceau bine, istoriile despre asasinat si tortur nefiind adevrate.
Kissinger a propus ca, dat fiind faptul c acest obstacol a fost ndeprtat, Israelul s
trimit acum un reprezentant la Washington ca s prezinte planul de dezangajare al
guvernului. Cabinetul a decis s accepte aceast propunere si s m trimit pe mine.
Kissinger a plecat la Moscova si s-a stabilit ca noi s ne ntlnim de ndat ce el avea s
se ntoarc n Statele Unite.
Cu putin timp nainte de plecarea mea, primul-ministru a convocat un grup ministerial
pentru o analiz final a propunerilor pe care aveam s le iau la Washington. Acum, dup
alegeri, Golda Meir formase un nou guvern, iar la aceast ntlnire luau parte Allon, BarLev, Galili, Sapir, lariv, Peres, Rabin si eu. Era, de asemenea, prezent si seful statuluimajor.
S-a decis ca, n afar de prezentarea planului si a hrtilor privind separarea fortelor, asa
cum fuseser aprobate de Cabinet, eu s insist fat de Kissinger ca implementarea
oricrui acord cu sirienii s nu nceap nainte ca prizonierii nostri s fie eliberati, n
acord trebuia, de asemenea, s existe un articol care s condamne terorismul. Trebuia s-i
cer lui Kissinger s fac eforturi energice spre a asigura permisiunea ca evreii persecutati
din Siria s plece.
Am regretat necesitatea ca n redactarea propunerii noastre de dezangajare s tin seama
nu numai de continut, ci si de tactic. A devenit clar c acest
527
factor nu putea fi evitat n negociere. Dup prerea mea, nu numai arabii ne impuneau
acest procedeu de trguiala de a ncepe n fort si a sfrsi cu un compromis. Socoteam c
si americanii l favorizau, cci ei le puteau apoi arta arabilor c Statele Unite au fost
acelea care ne-au fcut s renuntm la teritoriu si s cedm pozitiile noastre. Formula cu
care ei continuau s-i impresioneze pe arabi era c numai America putea convinge
Israelul s se retrag. Arabii puteau primi de la Uniunea Sovietic arme, dar cheia solutiei
politice o detinea Statele Unite.
Pentru noi, dificultatea n privinta acestui fel de trguiala nu era pur si simplu c l
consideram njositor, ci faptul c ne punea ntr-o situatie neplcut fat de publicul
israelian. n Israel nu exist secrete, n consecint, dac noi adoptam o anumit pozitie n
negociere, aceasta avea s fie larg cunoscut. Dac nu ne atingeam obiectivele, eram
acuzati de capitulare politic.
Nu consideram c, n ceea ce priveste continutul lor, propunerile noastre aveau s fie
gsite acceptabile. Sirienii erau ndrtnici si mi se prea c vor prefera s continuie
situatia existent mai degrab dect s accepte planul nostru. Problema noastr nu era pur
si simplu dac eram gata s continum fr un acord de dezangajare n Nord, ci ce efect
avea s aib lucrul acesta asupra frontului egiptean. Presupuneam c dac nu vom ajunge
la un acord cu Siria, atunci Egiptul, singura tar arab care semnase un acord cu noi, nu
avea s-1 ndeplineasc.
Am avut consultri cu Statul-Major General si n special cu comandantii nostri din Nord,
spre a stabili linia minim absolut dincolo de care nu trebuia s ne retragem. Am mers n
repetate patrulri de supraveghere de-a lungul ntregii lungimi a liniilor propuse de noi si
am finalizat pentru mine nsumi linia esential pentru noi. Dup prerea mea, puteam
renunta la orasul Kuneitra sau, n orice caz, la partea situat la Est de soseaua principal.

Dar problema central nu era cutare sau cutare linie de dezangajare, ci viitorul nltimilor
Golan. Aceasta nu era tema urgent de pe agend, dar socoteam c trebuia s stim de la
bun nceput ncotro ne ndreptam si ce pozitii eram gata n cele din urm s acceptm. Nu
credeam c sirienii aveau s se mpace usor cu pierderea nltimilor Golan, iar
continuarea prezentei noastre acolo putea s nsemne o prelungit stare de beligerant din
partea Siriei. Primul impact avea s fie simtit de asezrile civile din Nord. Exprimasem
adesea aceste puncte de vedere si am stat de vorb si cu colonistii nsisi n privinta a ceea
ce era probabil s triasc pe pielea lor.
n ziua de 12 februarie 1974, la o zi dup ce femei din colonia Ramut Magsimim, din
Golan, au fost ucise de artileria sirian, multe altele rnite, iar cldirile au fost lovite, am
vizitat acea asezare, ca si o alt asezare din zon,
528
gin Zivan si am discutat cu privire la viitor. Aceste dou asezri au fost ntemeiate dup
Rzboiul de sase zile. Colonistii mi-au spus c nu numai c moralul lor nu a fost slbit de
Rzboiul de lom Kipur chiar dac au trebuit s-si abandoneze casele n timpul luptelor
, dar c acum erau mai hotrti dect oricnd s rmn. Mi-au spus, de asemenea, c
ceea ce i ngrijora nu era atacul sirian, ci posibilitatea ca guvernul Israelului s decid
ntr-o zi s se retrag din Golan.
L-am ntlnit pe Kissinger la Washington, n ziua de 29 martie 1974, echipele noastre
fiind complete. El ne-a artat c rusii insistau s fie convocat de ndat Conferinta de
Pace de la Geneva. Ei se plngeau, de asemenea, n privinta modului unilateral n care
Statele Unite conduceau negocierile dintre Israel si Egipt. Kissinger s-a lansat apoi ntr-o
lung analiz a situatiei politice internationale. Implicatia prea a fi c dac eforturile
americane de mediere dintre Israel si Siria aveau s esueze, atunci prestigiul Statelor
Unite n Orientul Mijlociu avea s fie prejudiciat si c Israelul s-ar fi aflat el nsusi ntr-o
situatie extrem de dificil.
I-am prezentat lui Kissinger propunerile mele. Dar, asa cum am raportat mai trziu, nu
am reusit s i le vnd" si nu eram ctusi de putin sigur c el avea s le transmit
reprezentantului sirian, care era asteptat la Washington n ziua de 12 aprilie, ca s nceap
negocierile.
Am luat prnzul n sufrageria Departamentului de Stat. Masa, vasul cu sup din centru,
tacmurile, farfuriile, toate mi erau cunoscute. La fel si meniul, care mi-a reamintit de
ultima mea vizit acolo. Coversatia a trecut la alte subiecte: violarea de ctre Egipt a
acordului de dezangajare, schimbul de prizonieri rniti cu Siria si livrrile de arme
americane ctre Israel, care nu erau efectuate asa cum se promisese. Pe tema armelor,
aveam s intrm n detalii n ziua urmtoare.
A doua zi, smbt, ne-am ntlnit la ora 10 A.M., n biroul lui Kissinger. De data aceasta,
Ia cererea sa, fr echipe complete. Mi-am exprimat dezamgirea cu privire la
rspunsurile pe care le primisem n legtur cu armele. I-am spus lui Kissinger c pn si
un stat mic ca Israelul ar fi capabil s trimit cteva sute de tancuri si de transportoare
unei tri prietene n rzboi, dac ar fi fost nevoie.
Am discutat apoi despre viitor. I-am spus c dac ajungeam la un acord de dezangajare cu
Siria, problema fundamental nc ar fi rmas nerezolvat si c era esential ca n anii ce
vin s existe un Israel puternic. Secretarul de stat al Statelor Unite trebuia, desigur, s
mprtseasc gndirea noastr cu privire la ceea ce trebuia s fie situatia Israelului n
urmtorii 5 sau 10 ani. Aveam nevoie de cele mai moderne avioane si de alte tipuri de

arme conven529
IPL
tionale sofisticate, care s ne dea posibilitatea s ne aprm, n prezent si n viitor. S-a
aranjat s am o ntlnire cu secretarul Aprrii, Schlesinger, n ziua de luni.
Convorbirea cu Kissinger a fost oarecum prelungit, iar secretarul su a venit s-i
aminteasc faptul c trebuia s plece imediat, dac nu voia s ntrzie la ntlnirea pe care
o stabilise, ntlnirea", dup cum s-a aflat mai trziu, era cstoria cu Nancy.
ntlnirea de luni, cu Schlesinger, la Pentagon, a fost, ca de obicei, plcut si amical, dar,
n mod tipic, nu prea ncurajatoare. Nu am obtinut nici un angajament n vreun punct
esential. Doar n ceea ce priveste noua generatie de avioane a artat Pentagonul o
oarecare disponibilitate de a rspunde pozitiv la solicitrile noastre. Puteam doar s sper
c, atunci cnd va veni timpul implementrii acestui rspuns pozitiv, optimismul meu nu
avea s se dovedeasc prematur.
Dup-amiaz m-am ntlnit cu Comisia Serviciilor Armate din Senat. Cu mine se gsea
Motti Hod, fost comandant al aviatiei noastre militare. A trebuit s rspundem la o serie
de ntrebri, toate relevante, iar unele chiar tehnice, ca acelea puse de Barry Goldwater,
cu privire la aviatie si la aprarea antiaerian, n timpul ntlnirii, am fost chemat la
telefon si, spre surprinderea mea, am fost informat c, dup ce am plecat de la Pentagon
n acea dimineat, solicitarea mea a fost din nou examinat si, n pofida dificulttilor
implicate, s-a decis s ni se dea tancurile si transportoarele cerute.
n afar de convorbirile sustinute la Washington, am luat cuvntul, la New York, la
ntruniri ale United Jewish Appeal si am aprut pe mai multe programe T V. Aceste scurte
vizite n Statele Unite nu sunt vacante, timp de odihn si relaxare. Mi-au fcut mare
plcere, ns, vizitele repetate la Metropolitan Museum si la Brooklyn Museum,
interesnsu-m n special exponatele egiptene. Absolut extraordinare! Prof. Bernard
Bothmer era custode al Departamentului Egiptean la Brooklyn Museum si am devenit
buni prieteni n cursul repetatelor mele vizite fcute de-a lungul anilor. De data aceasta sia exprimat, n termeni entuziasti, ncntarea pentru fotografia pe care i-o trimi-sesem.
Este exact ceea ce mi-am dorit", a spus el. Cu ctiva ani mai nainte el fcuse spturi
arheologice n Egipt, iar cnd a fost s-si publice descoperirile, a avut nevoie de o
fotografie aerian a colinei unde fcuse spturile. A cerut guvernului egiptean fotografia,
dar repetatele sale solicitri s-au dovedit zadarnice. A apelat apoi la guvernul britanic si la
acela al Statelor Unite, dar din nou fr rezutat. La una din ntlnirile noastre, m-a
ntrebat accidental, mai mult n glum dect n serios, dac Fortele de Aprare ale
Israelului nu aveau, cumva, o fotografie de recunoastere a acelei regiuni a Egiptului. I-am
530
cerut lui Beni Peled, comandantul Fortei Aeriene, s se uite prin cartoteci, iar el a gsit o
superb fotografie a colinei arheologice unde lucrase profesorul. Aceasta a aprut n
cartea lui Bothmer, cu specificarea Photograph by Israeli AirForce"\
Am avut o surpriz ct se poate de plcut, de alt natur, ntr-un alt cadru. La un dineu
n Washington, am stat ntre sotiile domnilor Henry Jackson si Frank Church si m-a
amuzat foarte mult conversatia lor strlucit, spiritual. Surpriza a venit atunci cnd
doamna Jackson mi-a spus c tatl ei a fost un preot savant care putea citi Biblia n
ebraic! El a avut grij ca si copiii si s o studieze n ntregime, iar doamna Jackson s-a
dovedit o elev foarte dotat.

Ea mi s-a revelat a avea o larg cunoastere nu doar a Bibliei, ci si a perioadelor

postbiblice. Ea vizitase Israelul, a urcat pe vrful Masada51 si cunostea toate detaliile
dramaticei istorii a acelui loc istoric, unde evreii au opus ultima lor rezistent mpotriva
romanilor, n secolul I. Mi-a pus ntrebri asupra acelei actiuni militare si m tem c
atunci nu i-am putut rspunde. Desigur, cunosteam celebrul discurs al comandantului
evreu, Eleazar ben lair, tinut pe fundalul fortificatiilor n flcri si al sprturii din zid, prin
care romanii aveau s atace n zori. Dar cnd ea m-a ntrebat cum de au esuat romanii n
prima lor ncercare de a ptrunde n fortreat, cum au construit ei rampa si cum foloseau
arme ca berbecele si balista, a fost greu s-mi amintesc detaliile. Trebuie ns s spun c,
din toate convorbirile purtate la Washington pe tema armamentelor, aceasta a fost singura
care mi-a plcut.
n ziua de 2 mai 1974, Kissinger a sosit n Israel, mpreun cu echipa sa de adjuncti, dar
nsotit de data aceasta si de sotia sa, Nancy. Mi-a spus c si-a propus s fac eforturi
intense spre a asigura un acord cu Siria.
Ca de obicei, a avut loc mai nti o convorbire ntre patru ochi cu primul-ministru.
Echipele urmau s se ntlneasc la ora 3 P.M. si s continuie s lucreze n cursul unui
dineu programat la casa ministrului de externe, Abba Eban. Dup cte am auzit, ntlnirea
cu primul-ministru n-a dat satisfactie, iar sedintele de dup-amiaz au fost si ele sterile.
La dineu, Kissinger s-a ntors spre mine si mi-a propus s ne ntlnim ntre patru ochi. Lam trimis la primul-ministru, iar la sfrsitul mesei Golda m-a luat deoparte si mi-a cerut
s m ntlnesc cu secretarul de stat. I-am spus c voiam s-i explic lui Kissinger cum
vedeam eu problema localittii Kuneitra. Golda a ncuviintat, cu conditia de a o prezenta
drept opinia mea personal. I-am cerut lui Simha Dinitz, ambasadorul nostru la
Washington, ct si adjunctului meu, Arie Brown, s m nsoteasc. Kissinger era nsotit
de
531
Peter Rodman. Era ora 0,20, or numai bun de somn si nu de pornit la consultri
istovitoare.
Dac cineva mi-ar fi spus mai nainte c Kissinger avea s-si petreac o lun fcnd
naveta ntre Damasc si Ierusalim, nu 1-as fi crezut n ruptul capului. si dac Kissinger ar
fi stiut de la bun nceput ce avea s fac, fr ndoial c ar fi refuzat. Dar tocmai lucrul
acesta 1-a fcut, timp de exact treizeci si dou de zile.
n acele zile de negociere la Ierusalim 1-am vzut pe Kissinger la lucru ntr-o cmrut si
m-a uimit. El este ceea ce noi n Israel numim un Yekke" (jachet), termenul cu care i
dezmierdam, fcnd haz totodat, pe evreii germani imigranti, purttori de vest si
cravat, care fugeau de Hitler, venind n Palestina n anii 1930. Ei erau cocheti, pedanti,
sobri, cu totul diferiti de evreii rusi, purttori de rubasc, degajati, prietenosi, pionierii
care i precedaser. Totusi, n pofida faptului de a fi un Yekke, Kissinger este o
combinatie de inteligent vie, de foarte dezvoltat simt al umorului si de prodigioas
capacitate de munc, de o profunzime remarcabil. Dup o studiere intens, el
nregistreaz hrti pe care nu le-a mai vzut niciodat si terenuri care i erau nefamiliare
si pe care le fixa n mintea sa. Cnd propunerile ajungeau la generalitti si generau mai
multe interpretri, el le lua una cte una, insista ca ele s fie clar formulate si nscrise ntrun proces-verbal. Defunctul reprezentant al Natiunilor Unite, dr. Ralph Bunche, care
mediase Acordul de Armistitiu dintre Israel si arabi n 1949, era altfel. El redacta adesea
un acord cu articole n mod deliberat nebuloase, asa nct fiecare parte s-i poat da

interpretarea dorit si s fie gata s semneze. Uneori Kissinger lua o pauz n mijlocul
unei conversatii, se retrgea n tcere, si ntindea picioarele si si concentra gndurile,
prnd a se consulta cu el nsusi. Accesele lui subite de meditatie erau precedate de un
semnal avertizator: el ncepea s-si road creionul galben, ntocmai ca un copil de la
grdinit.
n acea lun a navetei lui Kissinger ntre Lod si Damasc au existat momente n care arta
de parc s-ar fi aflat ntr-o fundtur, neputndu-se ajunge la nici o ntelegere. Ceea ce a
caracterizat aceste negocieri a fost munca dur, chinuitoare, trguiala nceat si
ntortocheat asupra fiecrui punct, att n ceea ce priveste articolele referitoare la
limitarea fortelor, ct si acelea privind demarcarea liniilor frontului. Kissinger si echipa
lui au lucrat neostenit.
Prima propunere sirian cerea retragerea noastr de pe nltimile Golan, la circa 6 mile
Vest de linia de ncetare a focului din 1967. Ct priveste Muntele Hermon, sirienii
pretindeau c noi 1-am capturat dup ce decizia de ncetare a focului din 1973 a fost
acceptat si c, prin urmare, trebuia s-1 evacum n ntregime. De asemenea, au refuzat
s primeasc forte ONU pe
532
teritoriul lor. Au respins pe loc ideea de a urma modelul egiptean, care trebuia s duc la
crearea a trei zone-sandvici: sirian, UNEF si israelian. La momentul potrivit, ns, ei
aveau s pun un mare temei pe aceste cerinte.
si noi am fcut concesii n cursul negocierilor. La nceput am spus c nu ne vom retrage
dincolo de liniile din 1967. Mai trziu am insistat ca numai partea de Est a orasului
Kuneitra s fie dat Siriei, iar partea vestic s fie ocupat de forta ONU. n final ne-am
multumit cu o linie care trebuia s dea ntregul oras n minile sirienilor. Au existat si
anumite retrageri aditionale.
nvoiala a fost dificil. La sfrsit, cnd detaliile singurului acord pe care Siria era gata
s-! semneze ne-au devenit clare, a trebuit s hotrm dac s-1 acceptm sau s
rmnem fr nici un acord. Ne-am impus dou principii fundamentale si am rmas n
mod ferm la ele: primul, s nu abandonm o linie militar sntoas, adic s nu ne
retragem de pe dealurile care dominau Kuneitra si Rafid; al doilea, s nu tulburm sau s
lsm vulnerabile asezrile noastre existente la frontier.
Un compromis am fcut si cu privire la dimensiunea fortei ONU, cznd de acord asupra
unui numr mult mai mic dect se propusese initial. si chiar si numele fortei avea s fie
schimbat. Pe frontul sirian aceasta avea s se numeasc UNDOF (UnitedNations
Disengagement Observer Force) si nu, ca pe frontul egiptean, UNEF (UnitedNations
Emergency Force). Dar, desigur, nu numele era important, n orice caz, pe frontul sirian,
n afar de postul ONU de pe Muntele Hermon, trupele nu trebuiau s controleze, ci pur
si simplu s observe implementarea acordului. Dimpotriv, pe frontul egiptean exista o
zon ocupat exclusiv de UNEF. Dar aceea era o zon desertic, n timp ce zona din
lungul frontului sirian era ocupat de civili si necesita o administratie sirian civil.
n paralel cu negocierile noastre cu sirienii, am purtat convorbiri aparte cu americanii.
Misiunea noastr era s ncercm s ne asigurm livrrile de arme n anii urmtori,
ajutorul financiar pentru achizitionarea acestor arme si confirmarea faptului c Statele
Unite nu ne vor cere retrageri ulterioare de pe nltimile Golan.
Ca si cle-a lungul frontului egiptean, de-a lungul frontului sirian focul nu a ncetat pn n
ziua n care a fost semnat acordul. si aici, sirienii nu au ncercat s cucereasc noi pozitii,

cu o singur exceptie, ci s mentin focul, de cele mai multe ori de artilerie, asupra
liniilor noastre. Exceptia a fost vrful Hermon. Cnd noi am cucerit cele trei pozitii de pe
lantul de munti Hermon, n noaptea zilei de 21 octombrie, fortele noastre au ajuns pn la
postul de pe culme. Mai trziu, ns, din cauza unei masive cderi de zpad si absentei
unui drum de acces, am scos unitatea noastr de pe pozitia cea mai nalt, dup
533
ce ne-am asigurat c observatorii ONU au confirmat c acest post a fost sub controlul
nostru. Dup un timp am observat c soldatii sirieni mergeau uneori pn acolo si c, din
cnd n cnd, chiar rmneau acolo pentru un timp. Drept urmare, am trimis acolo o
unitate, care i-a gsit pe sirieni la fata locului. Oamenii nostri au atacat si au recucerit
postul, iar dup aceea am rmas ca ocupanti. L-am fortificat, am croit un drum de acces si
am dus acolo tancuri.
Am avut probleme att n construirea drumului, ct si n folosirea lui, mai trziu.
Povrnisurile muntelui sunt foarte abrupte si pline de fisuri adnci, iar singurul drum ce
putea fi nivelat si pavat se ntindea de-a lungul umrului crestei, fiind extrem de ngust si,
desigur, tintit de artileria sirian, care deschidea focul ori de cte ori si fcea aparitia
vreun vehicul. Buldozerele, tancurile si transportoarele noastre blindate erau lovite si se
transformau n obstacole pe acea potec ngust. Mai multe elicoptere care aduceau
provizii si trupe s-au prbusit n accidente. Vremea aspr fcea s creasc nenorocirile
noastre. Zona era acoperit de o zpad groas si tare, iar vnturile suflau fr contenire.
trile din Occident au att echipament, ct si experient de lupt n conditii de iarn. Pn
atunci noi ne antrenasem n desert si n vnturile fierbinti ale acestuia. Principala noastr
problem era s ne fortificm acolo, dar att frigul ct si terenul stncos fceau aceast
munc extrem de dificil. Cea mai bun protectie ne-o oferea o pester de aproximativ
100 de yarzi, n cel mai nalt punct al Hermonului.
n lunile aprilie si mai, am vizitat Muntele Hermon cel putin o dat pe sptmn, de cele
mai multe ori de sabat. Existau semne c sirienii se pregteau s captureze posturile
noastre de pe munte. Bnuiam c ei aveau s ncerce un astfel de atac si doream s fiu
sigur c posturile erau destul de tari pentru o defensiv corespunztoare. Fiecare vizit
fcut pe culme a fost o experient. Elicopterul trebuia s-si tese calea prin vi si printre
povrnisurile muntelui, asa nct s scape de detectia radar si s evite expunerea n fata
rachetelor siriene. Interesul meu pentru vegetatia ce se schimba, pe msur ce urcam, nu
s-a stins niciodat. Mai nti venea centura arboricol. Aceasta fcea loc tufisurilor,
pentru ca apoi s urmeze creasta, golas, cu spini care cresteau printre bolovani, la
adpost de vntul ucigtor.
Dou trsturi caracterizau acest avanpost numit piscul Harmon": peste-rea si piscul.
Pestera este o cavern natural care a fost adncit si lrgit de oameni, servind n
antichitate drept locuint, n timpurile recente, n lunile clduroase de var, ea servea
drept baz stenilor din zon care urcau pe munte ca s taie bulzi de gheat, pe care i
vindeau orsenilor nstriti. Era o munc grea, iar blocurile de gheat erau crate pe
spinarea mgarilor, pe potecile abrupte si alambicate de munte. Dar era, pe ct se pare, o
treab
534
profitabil, cci gheata de pe Muntele Hermon era crat, cu mici vase, pn n Egipt.
Cea de a doua trstur geologic, piscul ca atare, a fost amplasamentul unui templu
helenistic, n secolul al IH-lea .Chr., iar vestigiile sale o parte din zidurile ruinate si

pietre modelate nc mai pot fi vzute. Acesta este punctul cel mai nalt de pe lantul
muntos Hermon, un excelent loc de observatie, unde trupele siriene instalaser un post
militar.
Cnd noi am cucerit zona, desi pestera a fost tinta artileriei siriene, ea a servit drept
adpost soldatilor nostri. Ea este acoperit de un strat gros de stnc tare, care o face
sigur chiar si mpotriva unei lovituri directe date de artileria inamic. Posturile naintate
pe care le-am instalat n jurul piscului erau expuse frigului celui mai cumplit, mai
degrab din cauza vnturilor nghetate dect din cauza zpezii. Vara, pe timp de pace,
Hermonul poate fi un paradis pentru excursionisti, dar devine infern pentru soldatii care
stationeaz aici iarna.
Stadiul final al negocierilor de dezangajare cu Siria a avut loc la Geneva. Aici, ns,
negocierile nu priveau substanta acordului, ci programul retragerii noastre, schimbul de
prizonieri si intrarea fortelor siriene si ale ONU n teritoriul evacuat. Discutiile au fost
purtate sub auspiciile ONU, iar presedinte a fost generalul Siilasvuo, comandantul
fortelor ONU. Echipa israelian a fost compus din generalul maior Herzl Safir si
colonelul Dov Sion.
Acordul a fost semnat n dimineata zilei de 5 iunie 1974, la ora 10,30 A.M. Acest acord
marca sfrsitul oficial al Rzboiului de lom Kipur. Focul pe front s-a stins. Ultimii
prizonieri s-au ntors la casele lor. Fortele de Aprare ale Israelului si-au putut demobiliza
rezervistii. Iar n Siria tranii s-au putut ntoarce n satele lor abandonate.
535
38
MA'ALOT
Una dintre cele mai grele zile din viata mea s-a nscris n cele sapte luni si jumtate de
negocieri febrile de dup Rzboiul de lom Kipur. Dar aceasta nu a avut nimic de-a face
cu Kissinger si nici cu rzboiul, ci cu o alt form de violent, comis de teroristii care,
de data aceasta, operau din Liban.
Mult nainte de Septembrie Negrii 1970, cnd regele Hussein a luat comanda propriei
sale tri si a curtat-o de teroristi, acestia au nceput s transforme Libanul n baza lor
central de operatiuni. Dup actiunea lui Hussein, cnd n-au mai putut folosi teritoriul
iordanian, ei au folosit din ce n ce mai mult granita libano-israelian pentru incursiunile
lor teroriste. Bandele numrau acum aproximativ cinci mii de oameni. Guvernul libanez
s-a dovedit neputincios n suprimarea lor. Teroristii si ndreptau atacurile asupra
asezrilor noastre de la frontier si asupra oraselor n curs de dezvoltare, de cele mai
multe ori lansnd rachete din interiorul Libanului. Din cnd n cnd, ns, ei treceau
frontiera, cu misiuni de sabotaj si asasinat.
In timp ce se desfsurau negocieri n vederea unui acord de ncetare a ostilittilor si se
convocase o conferint de pace" la Geneva, dup Rzboiul de lom Kipur organizatiile
teroriste si-au reluat activittile si chiar au deschis un nou capitol: luarea de ostatici si
amenintrile de a-i omor si de a fi omorti cu ei dac nu li se ndeplineau revendicrile:
eliberarea colegilor lor ntemnitati. Dou astfel de actiuni au fost ntreprinse n Israel n
decurs de o lun: prima la Kiriat smona, n ziua de 11 aprilie 1974, iar a doua la Ma'alot,
n ziua de 15 mai 1974. Amndou orasele se gsesc n Galileea de Sus, lng granita
noastr nordic.
La Kiriat smona, la ora 11,15, n ziua actiunii, Radio Damasc a anuntat c, devreme
dimineata, o echip suicidar", apartinnd Frontului Popular pentru Eliberarea

Palestinei, al lui George Habas, a ptruns n oras si a luat sub control scoala Korcak, unde
teroristii detineau ostatici. Autorittile
536
israeliene erau avertizate c orice ncercare de a recaptura scoala avea s pun n pericol
viata copiilor.
Cnd Radio Damasc a difuzat aceast stire, cei trei sabotori erau deja morti. De fapt ei
intraser n scoal la ora sapte dimineata, clar bietandrii erau ntr-o excursie, iar cldirea
era goal. Teroristii au intrat apoi ntr-un bloc de locuinte si, mergnd din apartament n
apartament, au aruncat grenade de mn si au tras focuri de arme automate, omorndu-i
pe locatari. Cnd au ajuns la ultimul etaj, s-au baricadat ntr-o camer cu fereastra spre
strad. De ndat ce vecinii au nteles ce se ntmpla, ei au chemat fortele de securitate, n
timp ce soldatii de afar i-au tinut tintuiti locului pe sabotori, o unitate a intrat n cldire,
a luat cu asalt camera baricadat si i-a ucis pe cei trei sabotori.
Teroristii omorser 16 civili, dintre care 8 copii, n schimbul de focuri cu trupele noastre,
ei au ucis doi dintre soldatii nostri.
Cnd am ajuns eu la Kiriat smona, btlia dintre teroristi si trupele noastre se gsea deja
n fazele ei finale. Soldatii nostri nconjuraser cldirea, iar locatarii din casele nvecinate
fuseser evacuati. Se trgea asupra ultimului etaj, unde se baricadaser teroristii, iar cnd
oamenii nostri au ptruns n cldire, i-au gsit pe teroristi zcnd pe podea, cu corpurile
ciuruite, dar cu fetele neatinse. Preau tineri, brbieriti cum se cuvinte, tunsi cu grij.
Dac i-as fi ntlnit pe strad, n-ar fi trezit nici o curiozitate special din parte-mi.
Nu stiu dac puneau vreun pret pe viata lor, dar n mod cert n-au manifestat nici o crutare
pentru viata femeilor si copiilor evrei, ntr-adevr, ei credeau cum cred camarazii lor
din miscrile teroriste c uciderea evreilor este un act de eroism de care se puteau
simti mndri si care i desfta pe prietenii lor. Corpul unuia dintre ei era sfrtecat, dar nu
stiu dac el nsusi a provocat explozia. Este clar c purtase explozive si c o fcuse cu
naturalete, ca s evite orice suspiciune, nclin s cred c explozivele au luat foc de la un
glont tras de una din pustile noastre si c nu au fost detonate printr-un act de
autodistrugere. Este o larg prpastie ntre a adopta numele de echip suicidar"
(fedayuri) si curajul de a merge cu angajamentul pn la a-ti lua viata atunci cnd
misiunea esueaz.
Acesti teroristi nu au luat ostatici. Ei nu si-au eliberat camarazii. Au realizat, ns, un
lucru: au generat fric n unele din familiile din oras, care aveau n fata ochilor viziuni de
cosmar: usi sparte, teroristi arabi aprnd cu pusti-mitraliere si mproscnd foc, copii
omorti n paturile lor, printi nnebuniti, vecini alarmati. Panica lor putea fi nteleas,
ns unii s-au contaminat de aceasta. Ministri din Cabinet si ofiteri superiori au fcut
promisiuni ru concepute si pompoase, care erau vtmtoare, nsusi actul de a promite
era vtmtor, de parc am fi fost panicati n actiune de teroare. Mai mult, unele
537
din proiectele promise n vederea sporirii securittii erau necoapte, iar altele pur si simplu
n-au fost puse n practic.
n ziua de 15 mai 1974, la o lun dup Kiriat smona, a venit Ma'alot". Cei trei teroristi
au comis primele lor asasinate nainte de a ajunge la Ma'alot. Aproape de miezul noptii ei
au atacat un autobuz care transporta de la munc acas un grup de femei arabe, care
lucrau la o fabric de textile din Nordul Haifei si care se ntorceau n satul lor. Asasinii,
narmati cu pusti Kalasnikov, au ucis o femeie si au rnit alte zece, inclusiv pe soferul

vehiculului. Cnd teroristii au ajuns n Ma'alot, au intrat ntr-una din case si au ucis
familia Cohen. De acolo au mers mai departe la un internat scolar, unde 100 de copii si 4
profesori de la o scoal din Safecl si petreceau noaptea, ei aflndu-se ntr-o excursie n
Galileea. Teroristii i-au luat ostatici. Ei au eliberat un profesor si ctiva copii, ca s duc
la destinatie scrisorile ce contineau ultimatumul lor, ultimatum difuzat si printr-un
megafon adus de dnsii. Ni se cerea s eliberm douzeci de teroristi pe care i
prinsesem, i judecasem si ntemnitasem. Acum trebuia s-i trimitem cu avionul la
Damasc. De ndat ce Radio Damasc avea s anunte sosirea lor, scolarii aveau s fie pusi
n libertate. Dac noi respingeam cererea lor, teroristii aveau s arunce n aer cldirea cu
toti copiii aflati n aceasta.
Fr ndoial c aici nu era vorba de suicid terorist, n cele din urm, teroristii au fost
ucisi de soldatii nostri. Nu era clar dac, asa cum pretindeau teroristii, cldirea fusese
mpnat cu ncrcturi explozive. Cnd totul s-a terminat, au fost gsite 5 sacose cu
exploziv: dou n casa scrilor, dou n sala de clas n care fuseser detinuti ca ostatici
copiii, iar una pe coridor. Probabil c trebuiau activate cu baterii. Asupra unuia dintre
teroristii ucisi au fost gsite patru baterii cu o putere total de o jumtate de watt, iar
lng casa scrii a fost gsit o baterie de o jumtate de watt, dar nu era clar dac aceste
baterii fuseser legate cu explozivii. Ceea ce era sigur era c explozivii nu erau suficienti
ca s arunce n aer cldirea si c nu au fost detonati, chiar dac teroristii au dispus de
suficient timp ca s-o fac.
n actiunile lor anterioare, teroristii si asigurau retragerea si, n consecint, instalau mine
sau materiale de sabotaj cu focoase cu actiune ntrziat, asa nct ei puteau fi de mult
dincolo de granit n momentul n care explozivii erau detonati. Aceast metod nou,
ns, i scutea pe teroristi de aceast problem. Dup ce omorau pe cine doreau, ei luau
ostatici si puneau conditia ca tovarsii lor teroristi, aflati n nchisori israeliene, s fie
transportati n mod pasnic ntr-o tar arab.
; ;
538
Aceast metod nou a pus Israelului dou probleme. Una era fundamental: trebuia noi
s ne supunem santajului terorist? Cea de a doua era tehnic si se punea militarilor: cum
se putea lupta cu teroristii care detineau ostatici?
Ne-am mai ntlnit cu aceste probleme de dou ori n trecut. Prima dat n iulie 1968,
cnd un avion El Al" a fost deturnat si silit s aterizeze la Alger. (A fost prima deturnare
a unui avion efectuat de teroristi arabi). Teroristii au cerut s eliberm un numr de
sabotori capturati, aflati n nchisorile israeliene, permitndu-Ie s prseasc tara. Numai
dup aceea aveau ei s elibereze avionul nostru si echipajul su. Eu m-am opus ferm
satisfacerii cererii lor, dar guvernul israelian din acea vreme, condus de Levi Eskol, a
ncuviintat-o si schimbul a fost fcut. Problema a revenit n fata Cabinetului israelian n
august 1969, cnd doi israelieni, Muallen si Samuelov, au fost rpiti dintr-un avion
american TWA" deturnat la Damasc, cei doi fiind ntemnitati n acest oras. si atunci
guvernul a decis s-i schimbe pe doi piloti sirieni care erau prizonieri de rzboi n Israel.
Dar episodul cel mai aproppiat de acela de la Ma'alot s-a ntmplat cu un avion Sabena",
pe care teroristii au pus stpnire n drumul spre Israel si care a aterizat pe aeroportul
israelian Lod. Banditii au conditionat eliberarea pasagerilor de punerea n libertate a 300
de teroristi ntemnitati n Israel. Guvernul nostru a decis s nu accepte, iar n actiunea
militar, care a avut loc n ziua urmtoare si care a durat cteva minute, doi banditi de sex
masculin au fost ucisi, iar cele dou femei teroriste aflate cu ei au fost prinse si arestate,

n cele din urm, ele au fost judecat si ntemnitate, n timpul luptei, o femeie dintre
pasageri a fost ucis n schimbul de focuri din interiorul avionului.
Ptrunderea teroristilor n Kiriat smona nu a obligat guvernul israelian s ia vreo decizie
de principiu. Teroristii nu au putut lua ostatici si de aceea nu a existat nici o negociere cu
privire la conditiile de eliberare a lor. n consecint, armata israelian a fcut ceea ce
trebuia fcut. Soldatii nostri au nconjurat cldirea, au evacuat locuitorii din vecintate,
au localizat camera n care se baricadaser teroristii, i-au luat cu asalt si i-au curtat.
Altfel s-au petrecut lucrurile la Ma'alot. De ndat ce am primit vestea, am zburat acolo
mpreun cu seful statului-major. Sabotorii se aflau n interiorul scolii, cu copiii luati
ostatici. I-am telefonat primului-ministru si i-am raportat situatia. Golda Meir a convocat
o reuniune a Cabinetului la Ierusalim ca s decid ce trebuia s ntreprindem.
La Ma'alot, cldirea era nconjurat de parasutisti de-ai nostri, iar eu am cercetat-o din
toate laturile. M-am apropiat ct a fost posibil, cu grija de a nu m expune. Pe cnd m
furisam n spatele cldirii, am auzit o voce familiar
539
strigndu-m: Dac vrei s mergi mai aproape, va trebui s-o iei la fug, cci chiar dac
te vei tr pe burt, ei te vor vedea".
Vocea era a lui Muki, care este cstorit cu nepoata mea Nurit. Este unul din cei mai viteji
tineri pe care i-am cunoscut, n prezent ofiter de parasutisti n rezerv. Cnd a auzit, n
acea dimineat, la radio, stirea cu privire la Ma'alot, a luat numaidect legtura cu
unitatea sa, a srit n automobilul su si s-a repezit spre orasul cu beleaua. Avea acum
comanda unei echipe de atac.
Cabinetul a decis s accepte schimbul, dar nu planul teroristilor cu privire la modul n
care avea s aib loc schimbul. Guvernul consimtea ca prizonierii si copiii s fie eliberati
simultan, dar nu s-i lase pe bieti n mna teroristilor, bazndu-se pe cuvntul de onoare
al acestora c vor fi eliberati atunci cnd camarazii lor aveau s ajung la Damasc.
La amiaz am zburat la Ierusalim, pentru o ntrevedere urgent cu primul-ministru. Dup
ntrevedere am alergat la elicopterul care astepta s m duc napoi la Ma'alot. Acolo 1am gsit pe nepotul meu Uzi, fiul fratelui meu decedat Zorik, care fcea parte din aceasi
unitate de rezervisti ca si Muki. El studia acum matematica si fizica la Universitatea
Ebraic. Cnd a auzit zgomotul elicopterului ce ateriza lng cancelaria primuluiministru, el si-a imaginat c cineva venise de la Ma'alot ca s raporteze la guvern si c
aparatul se va rentoarce acolo. A socotit c avea prilejul s zboare la Ma'alot, asa nct s
poat lua si el parte la actiune, si adusese cu el uniforma militar si s-a schimbat n
cursul zborului nostru. Cu toate c este foarte tnr, este deja major.
I-am explicat situatia de la Ma'alot si am vzut c fata sa a luat o expresie serioas, i
cunosteam pe cei mai multi dintre ofiterii din unitatea sa de parasutisti, dar, desigur, pe el
si pe Muki i vedeam mai frecvent la reuniunile de familie. Dup fiecare operatiune la
care cei doi tineri luau parte, vorbeam cu dnsii si aflam mai multe detalii asupra actiunii.
Nu eram deloc surprins de faptul c de ndat ce ei si camarazii lor au auzit de cele ce se
ntmplau la Ma'alot, au lsat totul balt si au ncercat s ajung acolo ct mai repede
posibil. M ndoiesc c exist vreun alt loc n lume unde tinerii s creasc att de aproape
de umbra mortii, loc unde, cu inima curat, ei asociaz curajul suprem cu totala lips de
nfumurare sau de arogant.
La rentoarcerea n Ma'alot, m-am dus la casa de lng scoal, care ne servea de
acoperire, si am aruncat, de dup colt, o privire iscoditoare asupra a ceea ce se ntmpla.

Unul dintre teroristi m-a reperat si, pe ct se prea, voia s m mpuste. O fat care sttea
n spatele lui mi-a fcut semn cu mna c trebuia s-mi ascund capul n spatele casei. Am
vzut-o prin binoclu, iar trsturile ei erau att de clare de parc s-ar fi aflat lng mine.
Arta trist si mai ales extenuat, asa cum arat copiii care cad de oboseal.
540
ntre timp, eforturile de a se obtine eliberarea n sigurant a copiilor s-au complicat cu
ncercarea de a folosi drept mediatori ambasadorii Frantei si Romniei. Timpul trecea cu
o ncetineal chinuitoare si, pe cnd se apropia ora 6 P.M., termenul-limit fixat de
teroristi cnd, dup cum acestia avertizaser, cldirea avea s fie aruncat n aer cu tot
cu copii , guvernul a dat permisiunea ca soldatii nostri s ptrund n scoal.
M-am tinut de soldatii atacatori si am intrat n sala de clas unde fuseser detinuti copiii.
Scena era cutremurtoare, podeaua acoperit de snge si zeci de copii ngrmditi la
perete. Soldatii nostri i omorser pe cei trei teroristi, dar nainte de aceasta asasinii
reusiser s mpuste mortal 16 scolari si s rneasc alti 68.
Printre rniti se afla si fata care mi semnalizase pericolul. Expresia de pe fata ei era
neschimbat, doar c ochii i erau nchisi. Pe cnd era pus pe targa, ea si-a deschis
pentru un moment ochii, m-a recunoscut si a izbucnit n lacrimi. A ncercat s vorbeasc,
n mod evident dorind s descrie tot ce se ntmplase n acea zi, dar n-a putut dect s
spun, printre suspine: A fost nspimnttor, nspimnttor".
ncercarea de a-i salva pe copii nu a fost cea mai reusit actiune militar ntreprins
vreodat. Una dintre cauze a fost amnarea atacului pn n ultimul minut, n cursul
diminetii nc ar mai fi fost posibil de gsit momente n care teroristii nu erau n alert.
Dar, cu ct ora final se apropia, ei erau mai ncordati, mai prudenti si mai atenti s nu se
deplaseze att de liber ca mai nainte.
A doua eroare priveste executarea real a operatiunii. Oamenii nostri au utilizat o arm
inadecvat, grenada cu fosfor. Ei au gresit etajul, au urcat la etajul trei si au trebuit s
coboare la etajul doi, unde au aruncat o grenad cu fosfor, trebuind s astepte pn cnd
s-a risipit fumul acesteia. Timp suficient pentru ca teroristii s-i masacreze pe copii.
Mai trziu, n Knesset, am spus c m-am opus deciziei guvernului de a accepta conditiile
puse de teroristi. Am explicat c aceast decizie a fcut ca noi s nu putem trece imediat
la actiunea militar.
Mai mult, am socotit c a fost o greseal din partea sefului statului-major s continuie
negocierile pn n ultimul moment, chiar si dup ce guvernul deja aprobase actiunea
militar, n repetate rnduri 1-am ndemnat s devanseze momentul atacului nostru, iar,
pe de alt parte, am insistat asupra guvernului cu opiniile mele. Singurul lucru ce-mi
rmsese de fcut era s m apropii de cldirea internatului scolar, s-i privesc pe copii
prin binoclu, s vd fetele celor ce stteau lng un terorist si s scrsnesc din dinti.
Soldatii intraser n zon, asteptnd ordinul de atac. Puteam vedea fetele nspimntate
ale copi541
i lor care priveau prin ferestre, spernd c n orice moment soldatii nostri aveau s-i
salveze. Am vzut si doi dintre teroristi. Erau tineri, mustciosi, unul purtnd cmas
neagr, iar cellalt rosie. Se plimbau de colo pn colo, cu pustile Kalasnikov n mn,
gata, dac erau atacati, s-i mpuste pe ostatici.
Nu puteam actiona altfel dect n conformitate cu decizia guvernului. Nu puteam lua
comanda suprem si s efectuez o operatiune militar asa cum credeam eu c trebuia

executat. Dar era si altceva ce nu puteam s fac. Nu m puteam opri s nu gndesc c, n

fata ochilor mei52 si cu participarea mea, erau comise dou erori serioase: capitularea
fat de teroristi si decizii gresite privind o operatiune militar care necesita cea mai mare
sagacitate.
La o sptmn dup asasinate, am fost prezent la o adunare comemorativ tinut n sala
comunal din Ma'alot. Atmosfera era foarte tensionat. Dup adunare, m-am ntlnit cu
membrii Consiliului Municipal si cu presedintele acestuia, Eli Ben-Iacov. ntemeiat n
anul 1957, localitatea Ma'alot s-a dezvoltat din dou lagre temporare de imigranti, cei
mai multi dintre ei veniti din Africa de Nord. sase ani mai trziu, orasul s-a contopit cu
binecunoscutul sat arab din vecintate, Tarsia. Brbat ntelept si ntelegtor, Ben-Iacov a
avut timp de multi ani responsabilitatea acestui oras. Proiectele sale erau constructive, dar
dac nu au gsit ecoul asteptat a fost nu pentru c erau nejustificate, ci pentru c erau
imposibil de realizat. Asa era, de exemplu, proiectul de a dubla populatia ct mai rapid
posibil, ceea ce ar fi dus la o mai rapid dezvoltare a orasului si la ntrirea securittii
sale. Desigur, era necesar ca populatia orasului Ma'alot s creasc. Cu toate acestea, nu
era de crezut c lucrul acesta avea s fie fcut rapid. Noi imigranti puteau fi ndrumati
ctre Ma'alot, dar ei nu puteau fi obligati s triasc acolo n mod permanent n cazul n
care nu doreau lucrul acesta. Consiliul Municipal a propus, de asemenea, separarea
cartierelor arab si evreiesc. Era singurul oras din tar unde dou centre distincte, dar
adiacente, de populatie asezarea arab Tarsia si asezarea evreiasc Ma'alot erau
unite ntr-un singur consiliu municipal.
Un interes aparte prezint nu propunerea ca atare, ci argumentele cu care era sustinut.
Mi s-a spus c nu exista nici o problem de securitate si c nimeni nu critica purtarea
arabilor din Tarsia. Ceea ce nvenina atmosfera era prosperitatea economic si social a
Tarsiei vecine n comparatie cu aceea a celor din Ma'alot. n Tarsia, fiecare familie avea
vila" ei, automobil si pmnt, pe cnd n Ma'alot oamenii erau sraci si triau n
mahalale. Tarsia, cu o populatie de 5000 de oameni, se flea cu o scoal secundar unde
nvtau 500 de copii. Familiile din oras au trimis 32 dintre tineri la Universitatea Ebraic
din Ierusalim, iar un numr de alti ctiva studiau n Statele Unite, n
542
Ma'alot, cu o populatie de 3500 de oameni, nu exista scoal secundar si numai trei tineri
urmau cursuri universitare.
Cauzele acestor deosebiri erau evidente. Locuitorii din Ma'alot erau, n majoritatea lor,
noi imigranti. Locuitorii Tarsiei erau nrdcinati n pmnt, munceau din greu si
stabiliser un model stabil de viat bazat pe munc fizic crrea. Ei beneficiara de salarii
mari n conformitate cu scala prevalent n Israel si de preturi bune pentru
produsele lor agricole, pe care le aduceau la piat n cantitti considerabile. Ei nu erau
risipitori cu veniturile realizate. Cu banii economisiti si-au cldit case si si-au cumprat
furgoane sau autocamioane, iar acestea le-au asigurat o nou surs de venit, fiind utilizate
pentru transportul comercial. Cstigurile aditionale erau investite n tractoare, conducte
pentru irigatie, terasri si mbunttiri funciare, lrgindu-se astfel paleta meseriilor si
venitul pentru familiile arabe n crestere. Locuitorii Tarsiei nu primeau nimic din
beneficiile speciale acordate noilor imigranti, dar se bucurau de un enorm avantaj fat de
vecinii lor din Ma'alot. Ei erau fermieri care si lucrau propriul lor pmnt si nu copii
mprstiati ai unei natiuni care se adunaser din nou n vechea lor tar spre a duce un mod
de viat diferit, negustorii transformndu-se n fermieri sau n muncitori industriali sau n

domeniul constructiilor.
n vechile asezri evreiesti, unde copiii s-au nscut n ferm si au crescut la coada vacii,
pe cmpurile de bumbac si n livezile de meri asezri ca Nahalalul meu , problema
de tip Ma'alot nu exist. Ei nu au motive s-i invidieze pe vecinii lor din satele arabe,
pentru c standardul lor de viat este cu mult mai ridicdat. De la ntemeierea asezrii
Ma'alot, nu mai putin de patruzeci de mii de oameni s-au mutat n oras, au stat aici ctva
timp, iar apoi au plecat n alte prti ale Israelului. Astfel, solutia nu const n separarea
orasului Ma'alot de Tarsia, ci n a-i face pe oamenii din Ma'alot s prind rdcini.
Ma'alot va atinge totusi acest scop, dac nu n aceast generatie de imigranti, atunci n a
doua, generatia acelor tineri nscuti si crescuti acolo si pentru care Ma'alot va fi
ntotdeauna casa lor.
543
39
DEBARCAT DIN FUNCtIE
Alegerile parlamentare aveau s fie tinute n ziua de 31 decembrie 1973. Initial fuseser
programate pentru 30 octombrie, cnd celui de al saptelea Knesset i expira termenul, dar
din cauza rzboiului termenul a fost extins dincolo de cei patrii ani statutari. Aceste
alegeri aveau s aib o semnificatie special n dou privinte. Rezultatele trebuiau s
reprezinte verdictul publicului asupra evenimentelor din trecutul imediat: au existat critici
ascutite la adresa guvernului pentru nesansa" Rzboiului de lom Kipur, iar rezultatele
trebuiau s determine calea pe care Israelul avea s pseasc n viitor. Natiunea era
chemat s dea mandat partidului si personalittilor pe care se putea baza si a cror
politic o mprtsea.
Critica din trecut nu s-a mrginit la rzboi. Ea fusese, de asemenea, ndreptat mpotriva
politicii generale a guvernului, care esuase n realizarea pcii cu arabii. Se fcea agitatie
si cu privire la viitor. Se punea nu numai problema alegerii unei conduceri care s se
ocupe de problemele generate de sfrsitul rzboiului, inclusiv Conferinta de la Geneva, ci
si problema statutului politic al Israelului n lume. Pe cerul trii s-au ridicat nori negri.
Statele arabe cptau o pondere crescnd n afacerile internationale, detinnd monopolul
virtual al unei surse esentiale de energie. Resursele lor petroliere le-au investit cu o
bogtie fabuloas, transformndu-le rapid ntr-un Cressus al globului terestru. Israelul, pe
de alt parte, a devenit tot mai izolat si, lucrul cel mai ru dintre toate, poporul su nota
n valurile unei profunde depresii.
Alegerile au avut pentru mine o important deosebit, n critica sa ndreptat mpotriva
guvernului, publicul mi-a atribuit trufia rangului detinut, ntepturile fiind adresate att
mie ca ministru, ct si ca individ. Ca ministru al aprrii purtam responsabilitatea n ceea
ce priveste armata si conducerea rzboiului. Ct priveste persoana mea, m bucurasem de
un anumit prestigiu militar si politic, asteptndu-se de la mine mai mult dect de la
oricare alt
544
ministru al aprrii. Miscrile de protest", presa, personalitti publice, ba chiar si ofiteri
din armat cereau demisia mea.
Problema avea dou aspecte: oficial si personal. Sentimentul meu personal era unul de
total ncredintare c nu esuasem n ndatoririle mele, iar eu m consideram pe deplin
competent s-mi ndeplinesc n continuare functia. Dar aceasta era n primul rnd o
problem public si pentru mine era evident c trebuia s primesc un rspuns clar si

neechivoc la ntrebarea dac am meritat s fiu ministrul aprrii si dac avea s mi se

cear s rmn. Rspunsul depindea de patru organe: premierul, partidul politic din care
fceam parte, electoratul si Comisia Agranat.
Nendoielnic, organul cel mai competent de judecare a evenimentelor legate de Rzboiul
de lom Kipur, de stabilire a vinovtiei sau nevinovatilor era Comisia Agranat53. Numai
aceasta avusese acces la ntregul material si l studiase n profunzime. Membrii ei erau
investigatori lipsiti de prejudecti, neprtinitori, calificati, asociind competentele
profesionale de cel mai nalt ordin att n domeniul militar ct si n cel juridic.
Instituirea acestei comisii a fost urmarea a o serie de consultri la diferite foruri. Membrii
guvernului recunosteau, n general, trebuinta unei cercetri corespunztoare. Problema
era cui s-i fie ndredintat aceast obligatie, n ziua de 8 noiembrie, primul-ministru a
conferit cu mai multi ministri si cu seful statului-major asupra acestui subiect dureros,
unul dintre cele mai chinuitoare cunoscute vreodat de Israel. Le-am spus celor prezenti
la reuniune c, dup prerea mea, esential era s ne asigurm c cercetarea avea s fie
obiectiv, curajoas si profesional, impermeabil la influenta din afar, fr a tine seama
de considerente de partid si personale, n asa fel nct orice ncercare de a-i schimba
cursul s fie nbusit de la bun nceput. Mi-am subliniat opinia, trimitnd, pe deasupra
mesei, urmtorul bilet primului-ministru: Golda, eu sunt pentru (1) o comisie de
cercetare; (2) forma acesteia investigatie juridic, public sau n interiorul armatei,
numai s fie cu acordul procurorului general. D.M."
Dup zece zile, subiectul a fost adus naintea Cabinetului, iar dup ce procurorul general
a prezentat diferite alternative judiciare, guvernul a decis s instituie o comisie de
cercetare care s fie convocat de presedintele Curtii Supreme. Aceasta avea s fie
compus din cinci membri.
Comisia trebuia s investigheze:
l. Informatia de spionaj, cu privire la zilele care au precedat Rzboiul de lom Kipur,
asupra miscrilor inamicului si intentiilor de a declansa rzboiul, evaluarea acestei
informnatii si deciziile luate de responsabilul militar si de ctre autorittile civile, ca
rspuns la aceasta.
545
2. Desfsurarea general a FAI (Fortele de Aprare ale Israelului) n caz de rzboi, starea
pregtirii lor n zilele care au precedat Rzboiul de lom Kipur si operatiile acestora de
nfrnare a inamicului".
Acestea, dup cum preciza decizia Cabinetului, sunt astzi probleme de important
public vital, care se cer clarificate".
Ca urmare a acestei decizii, n ziua de 21 noiembrie 1973, presedintele Curtii Supreme,
dr. simon Agranat, a numit presedintele si pe ceilalti membri ai comisiei. Dat fiind
marea sa important, Agranat nsusi a devenit presedintele comisiei si de aceea organul a
devenit curnd cunoscut drept Comisia Agranat. Ceilalti patrii membri erau Mose
Landau, judector la Curtea Ssuprem, dr. Itac Nebenzahl, controlor de stat, generalul
locotenent (rez.) Igael ladin, profesor de arheologie la Universitatea Ebraic si fost sef al
statului-major, si generalul locotenent (rez.) Haim Laskov, ombudsmanul54 armatei si, de
asemenea, fost sef al statului-major.
n timp ce Comisia Agranat si desfsura investigatia si deliberrile, diferitele partide
politice se pregteau de alegerile nationale care aveau s aib loc la sfrsitul lunii
decembrie. Partidul Muncii condusese fiecare coalitie guvernamental de dup

ntemeierea statului. Pe msur ce se apropiau alegerile, el se confrunta mai ales cu dou

probleme. Una se referea ia personalitti. Care aveau s fie candidatii si? Mai precis,
care dintre ei trebuiau s fie n grupul din fruntea listei Partidului Muncii si astfel s
devin ministri n noul guvern, dac partidul obtinea destule voturi? A doua problem
esential era ideologic: cu ce platform se va prezenta Partidul Muncii n disputa
politic? Ce politici avea s aplice n caz de victorie n alegeri?
socul si sentimentul de frustrare care loviser natiunea n urma rzboiului si-au gsit n
mod inevitabil expresia n partid. S-au afirmat acei membri care s-au declarat n favoarea
maximumului de concesii fcute arabilor si pentru o limitare rigid a asezrilor evreiesti
n teritoriile administrate. Rezultatele s-au vzut repede n noul program al partidului,
care 1-a nlocuit pe acela adoptat de institutiile de partid cu putin timp nainte de rzboi.
Numite cele Paisprezece Articole", schimbrile se refereau la colonizarea pmntului si
la eforturile n directia pcii.
Programul anterior includea o chemare la colonizarea israelian n teritoriile administrate:
ludeea si Samaria, pmnturile din vecintatea Rafei si nltimile Golan. Acesta a fost
cunoscut drept documentul Galili", dup nasul su, ministrul fr portofoliu Israel
Galili. Acest plan era acum pus la arhiv, n locul su, noua platform continea un
paragraf inofensiv, care afirma n termeni generali c totul va fi fcut spre a continua si
ntri colonizarea pmntului, n concordant cu deciziile pe care guvernul Israelului le
va lua
546
clin timp n timp, prioritatea fiind dat considerentelor securittii de stat". Ca un gest fat
de cei care ndemnau la retragerea ntre granitele din 1967, nu se fcea nici o aluzie cu
privire la unde putea s aib loc o astfel de colonizare.
Cea de a doua schimbare era probabil inspirat de dorinta de a sublinia strdania
Israelului pentru pace, asa nct cuvntul pace" aprea nu mai putin de saptesprezece ori
n cuprinsul celor Paisprezece Articole". Precedentele platforme ale partidului au fost la
fel de energice n chemarea la eforturi de pace, iar n practic guvernul si partidul
fcuser eforturi disperate pentru pace n anii de dinainte de Rzboiul de lom Kipur.
Repetarea neostenit a cuvntului nu putea duce la relatii mai strnse cu arabii.
Mai dramatic a fost alctuirea listei de candidati pentru alegeri. Lista initial, ca si
platforma partidului, fusese elaborat nainte de rzboi. Acum diferite grupri au
contestat-o. O astfel de grupare, care se autointitula Cercul Ideologic de Studiere a
Problemelor Societtii si Statului", a chemat la demonstratii de mas n fata cldirii unde
Comitetul Central al partidului trebuia s ne ntruneasc spre a aproba lista, n afar de
faptul c dorea ca unii dintre candidatii selectati s fie descalificati, acest grup a formulat
alte dou solicitri: elaborarea unor planuri de pace bazate pe realism politic" si o nou
conducere". Desi grupul era format din membri ai partidului, el a declarat c dac
apelurile sale nu erau luate n seam, atunci va ndemna electoratul s nu voteze pentru
partid.
Comitetul Centra], care este organul suprem al partidului, a tinut dou sedinte cruciale, n
zilele de 28 noiembrie si 5 decembrie, ca s-si stabileasc programul electoral si ca s
decid care i vor fi candidatii. La prima sedint, noua platform a partidului a fost
adoptat n unanimitate, iar lista initial, antebelic, de candidati a fost aprobat cu 256
de voturi pentru, 107 contra si 30 de abtineri. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. La cea de a
doua sedint, o sptmn mai trziu, problema candidaturilor a fost din nou ridicat:

cine trebuia s apar n fruntea listei, ca ministri din partea partidului n noul guvern? De
data aceasta problema a fost ridicat chiar de primul-ministru Golda Meir.
Golda a refuzat discutia deschis si pur si simplu a cerut votul secret pentru a se decide
optiunea comitetului privind candidatul la postul de prim-ministru. Era o provocare adus
oricui dorea un alt prim-ministru, de a avea curajul s se ridice, s fac propunerea si s o
pun la vot. Era, de asemenea, o chemare la un vot de ncredere n ea. Chiar dac nici un
alt candidat nu a fost propus, Golda era nerbdtoare s afle n ce msur avea sprijin n
partid. De vreme ce votul avea s fie secret, oricine putea s voteze cum dorea, fr vreo
presiune din afar.
547
sedinta a durat toat ziua si pn trziu noaptea. Sala era ticsit de lume, atmosfera era
tensionat. Toti stteau tepeni pe locurile lor, devornd fiecare cuvnt rostit la tribun.
Numai cameramanii pletosi, n flanelele lor de lucru, erau n continu miscare,
ndreptndu-si neceremonios luminile puternice asupra lideilor din sirurile de locuri
rezervate. Dezbaterea a fost tioas si neinhibat. Vorbitorii spuneau ce aveau n minte, n
termeni nemestesugiti, duri, fr nfrumusetare si fr rezerv.
Eu stteam n rndul din fat si nu m simteam deloc calm. Cnd m apropiasem de
intrarea n cldire, am fost gratulat de demonstranti cu huiduieli prelungi si chiar n sal
se gseau multi membri ai Comitetului Central care nu-mi erau nicidecum cei mai buni
prieteni. Am nteles c aceast sedint era un fel de instant superioar a partidului,
desigur nu n sensul sovietic. Era ns, n mod categoric, unul din acele momente politice
dintr-o societate democratic n care personalitti publice puteau fi doborte. Pe fundal se
afla Rzboiul de lom Kipur. Focul de-a lungul fronturilor nc nu se potolise. Acordurile
de dezangajare nc nu fuseser ncheiate. Cei mai multi dintre tinerii nostri nc mai
activau n unittile de rezervisti, pe linia focului nc. n Ierusalim, Comisia Agranat era
absorbit de investigatia sa chinuitoare. Iar deasuprea capetelor noastre pluteau probleme
grave. Cu greu se putea gsi un domeniu n care s nu fie nevoie de revizuire: relatiile cu
arabii, relatiile cu Statele Unite, economia, modelele de societate, partidele politice si
conducerea acestora. Comitetul Central trebuia acum s-si exprime atitudinea fat de
aceste probleme. De fapt toti vorbitorii, fie direct, fie indirect, au fcut referire la
componenta viitorului guvern, la responsabilitatea fat de neajunsurile manifestate n
rzboi, la colonizarea din teritoriile administrate si la problema frontierelor permanente.
Ctre sear am cerut cuvntul. Nu eram n nici un fel pentru concesii sau compromis, fie
n continut, fie de form. Am declarat de la nceput c partidul putea s adopte pozitii
fundamentale pe care eu nu eram capabil s le sustin n fata electoratului. Dac, de
exemplu, s-ar fi decis s se recunoasc un stat palestinian independent, eu aveam s
prsesc partidul, desi nu viata politic. Nu aveam s m retrag linistit la Nahalal si s
cultiv flori. Nu eram gata s m angajez dinainte c voi accepta verdictul partidului
asupra oricrui subiect. Apartineam, am spus, acelui grup politic cunoscut drept Rafi,
grupul cruia i-a fost membru Ben-Gurion si pentru care fusese expulzat din partid, iar eu
nc mai sprijineam ceea ce fusese sustinut n documentul Galili", nc mai credeam n
necesitatea de a se ntemeia orasul lamit, pe coasta Mediteranei, n Nordul Sinaiului, si
nc mi aduceam contributia la sustinerea dreptului evreilor de a cumpra pmnt
dincolo de frontierele de dinainte de 1967.
548
Am vorbit, n continuare, despre acele chestiuni care m afectau pe mine si care fcuser

obiectul multor comentarii n cursul dezbaterilor. Critica personalittii mele am spus

era acum investigat de Comisia Agranat, iar aceasta avea s emit o decizie. Cu totul
diferit era chestiunea responsabilittii parlamentare. Eu aveam responsabilitatea pentru
cele n mod nefericit ntmplate n armat si nu era nici o ndoial c avuseser loc astfel
de ntmplri nefericite. Dar responsabilitatea parlamentar m obliga s merg la primulministru, s-i art greselile si neajunsurile, s-o ntreb dac dorea s m demit si s
actionez n consecint. Rspunsul la chestiunea demisiei trebuia s vin de la primulministru si nu de la ministrul justitiei si nici de la presedintele Cercului Ideologic de
Studiere a Problemelor Societtii si Statului. Ct priveste componenta viitorului guvern,
eu nu am cerut si nici nu mi s-a cerut s fiu inclus. Dup alegeri, oricine va deveni primministru va decide cine s fie si cine s nu fie n Cabinet.
Ultimul vorbitor a fost Golda Meir, iar ea a abordat, de asemenea, toate aceste probleme.
A fcut-o n ebraica ei fundamental obisnuit, nteleas de toti. n ceea ce priveste
responsabilitatea parlamentar, ea a spus c, potrivit dreptului israelian, toti membrii
guvernului erau n mod colectiv responsabili de toate actiunile sale, de succese si esecuri
si c nu exist responsabilitate parlamentar separat pentru fiecare ministru. Ea a spus
Comitetului Central c am abordat-o de dou ori n aceast privint, O dat n zilele
amare ale rzboiului, iar a doua oar dup ce ministrul Justitiei, lacov simson sapiro, a
declarat n mod public c ministrul aprrii ar trebui s-si dea demisia. Ea a artat c n
ambele cazuri i-am spus c dac credea c trebuie s-mi dau demisia, o puteam face
imediat, fr mult vorb. Ea a rspuns, lucru cunoscut si de alti membri ai guvernului, c
are deplin ncredere n mine. Ct priveste guvernul de dup alegeri, ea a spus c partidul
alege doar o singur persoan ca detintoare de oficiu n guvern. Aceasta era persoana
selectat pe primul loc n lista de candidati a acestuia si c tocmai aceast persoan avea
s formeze si s conduc guvernul, n cazul n care rezultatele alegerilor fceau posibil
lucrul acesta. Nu partidul i alegea pe ceilalti membri ai guvernului. Golda a spus-o ct se
poate de clar: dac partidul o dorea ca prim-ministru, trebuia s-i lase ei optiunea de a-si
selecta ministrii.
n mod incidental, atunci cnd a vorbit de eforturile de pace fcute de guvern n anii ct
ea a fost premier, Golda a mentionat faptul c, cu ctiva ani n urm, i-am propus ca noi
s fim de acord s ne retragem de la Suez, asa nct egiptenii s poat deschide Canalul
pentru navigatie si s poat reface orasele de la Canal. Mrturisesc a spus ea acum
Comitetului Central c nu am nteles despre ce vorbea. Retragerea de la Canal? Numai
att?"
549
La votul secret care a urmat, din cei 341 de membri ai Comitetului Central participanti la
sedint, 291 au votat pentru ca Golda s fie n capul listei de candidati la apropiatele
alegeri, 33 au votat mpotriv, iar 17 s-au abtinut.
n timp ce clarificrile politice oficiale continuau n institutiile de stat guvern, Knesset,
partide politice , n tar apreau miscri de protest popular, care si gseau diferite ci
ctre inimile oamenilor. Sursa lor era o combinatie de emotie si de politic. Acestea
organizau demonstratii cele mai multe n fata sediului primului-ministru, n zilele n
care se ntrunea Cabinetul , purtnd panouri cu slogane expresive, care se ncadrau
bine pe ecranele TV. Acestea erau pe larg reflectate de mass media, iar liderii lor erau
intervievati la televiziune, la radio si n presa scris. Mai trziu protestatarii s-au
diversificat n asa msur nct unii cereau exact opusul a ceea ce cereau altii. Grupurile

ultranationaliste demonstrau mpotriva lui Kissinger si mpotriva oricrei retrageri de pe

nltimile Golan, n timp ce extrema stng sustinea contrariul. Cu timpul, valoarea si
eficienta acestor miscri au deczut, iar n final, n pofida ncercrilor de a o face, nu au
reusit s se unifice si s se dezvolte ntr-un singur organism, care s aib o influent
politic pozitiv.
Cu toate acestea, ele au avut un cert impact public n dou domenii specifice: ele au cerut
schimbarea" o schimbare n conducerea trii, mai presus de toate schimbarea mea
si au ndreptat un deget acuzator spre cei pe care i considerau responsabili de
neajunsurile militare si politice din ajunul si de la nceputul Rzboiului de lom Kipur.
Miscrile de protest au avut puternice reverberatii, iar participarea la ele a multor tineri
care au luat parte la lupte, ca si a unor tinere vduve ai cror soti czuser pe front,
precum si a unor printi care-si pierduser n rzboi copiii le-a dat acestor miscri o
atractie emotional special. Puteau s nu-ti plac solicitrile lor sau le puteai contesta
sloganele, dar nu puteai rmne indiferent.
Eu, n orice caz, n mod cert nu am fost indiferent. Un ministru al aprrii are nevoie de
ncrederea publicului. El nu este un sef impersonal de departament. El, mai mult dect
oricare alt detintor de functie politic, este responsabil de deciziile asociate cu rzboiul,
cu mortii si cu rnitii, cu prizonierii si disprutii, ca si cu familiile care au suferit aceste
pierderi. Publicul poate s nu-i mprtseasc opiniile, dar esential este ca el s aib
ncredere n integritatea, devotamentul, discernmntul si abordarea responsabil de ctre
ministerul aprrii a problemelor de securitate. Aveam sentimentul c ncrederea public
n mine era puternic subminat. O dat am trecut pe lng niste demonstranti, iesind de la
o reuniune a Cabinetului, iar o tnr femeie, probabil vduva unui soldat czut pe front,
mi-a strigat: Asasinule!" A fost ca un pumnal nfipt n inim. stiam c niciodat n viat
nu am ordonat o
550
operatiune militar la care eu nsumi s nu fi fost gata s iau parte. si chiar si acum,
oricnd si pe orice front, eram gata s schimb locul cu orice soldat si s merg n patrulare
n locul lui, ori s particip la atac, ori s apr o fortreat. Dar acesta era adevrul meu
privat si nu am putut niciodat s i-1 explic tinerei femei, ba chiar nici n-am ncercat s-o
fac.
Peste tot n aceste miscri de protest, n reflectarea lor de ctre mass media si n
exploatarea oportunittilor politice, circula o tendint ascuns care era prezentat drept
conceptie despre viat, dar care n realitate era defetism. Acesta zdruncina credinta
noastr nu numai n dreptatea cauzei Israelului, ci si n telul su, slbindu-ne puterea si
disponibilitatea de a lupta. Am privit lucrul acesta cu o extrem seriozitate. Am simtit c
era de ru augur pentru capacitatea noastr de a lupta mpotriva dificulttilor si a
presiunilor care ne asteptau.
Port-drapelul primei miscri de protest, fondatorul ei si al ei posesor de drept de autor",
ca s zicem asa, era un tnr ofiter, un cpitan cu numele de Motti Askenazi. El fusese
comandantul Budapestei", cea mai nordic fortreat de la Canal, care nu czuse. A fost,
ntr-adevr, singurul punct ntrit de la Canal care n-a fost capturat, fapt care s-a datorat
mai degrab localizrii sale geografice dect lui Motti. Dar publicul nu cunostea lucrul
acesta. El si-a nceput demonstratia ca un act individual, dar mai trziu a devenit stegarul
tuturor.
Motti Askenazi era student la Universitatea Ebraic din Ierusalim, iar profesorul su de

filozofie, Natan Rotenstreich, mi-a propus s m ntlnesc cu tnrul pentru o convorbire.

Am fost de acord si ne-am ntlnit acas la profesorul Rotenstreich, n Ierusalim.
Convorbirea s-a dovedit a fi mai ales un monolog. Motti era setos s se fac auzit, iar eu
tineam mult s-1 ascult, s nteleg, s-mi fac o impresie asupra confratelui si asupra a
ceea ce voia el. A fost ct se poate de explicit asupra a ceea ce dorea de la mine. Desi m
admira si m respecta ca individ, a struit asupra faptului c trebuia s demisionez din
cauz c aveam responsabilitatea parlamentar pentru o ntreag serie de greseli ale
guvernului. Armata, rzboiul, politica de dinainte de rzboi, ba chiar si precedentul
rzboi, Rzboiul de sase Zile, toate erau esecuri, fiind ciuruite de greseli si de deficiente.
Politica dus de guvern era lipsit de discernmnt si de ntelepciune, iar el cerea o
schimbare a conducerii. Cabinetul trebuia nlocuit, n primul rnd eu.
De ce era un esec victoriosul rzboi din 1967? Pentru c noi ar fi trebuit s separm Siria
de Iordania si s nfrngem n mod decisiv Egiptul. Pn n acel moment, al ntlnirii cu
Motti, credeam c am fcut-o. n Nord, noi
551
trebuia s cucerim Muntii Druzi si s rmnem acolo pe veci, prin aceasta anulnd
continuitatea teritorial ntre Iordania si Siria. Iar n Sud trebuia s trecem Canalul Suez,
s facem Egiptul s capituleze n mod rusinos si s-1 constrngem s semneze un tratat
de pace cu noi.
n Rzboiul de lom Kipur totul a fost ru. Pilotii au fost trimisi n misiuni suicidare, fr a
fi fost nevoie sau fr scop. El, comandant al Budapestei", i-a vzut cznd si a insistat
la Comandamentul din Sud s fie stopat trimiterea avioanelor noastre la atac asupra
Canalului si la Port Said, dar nimeni nu 1-a ascultat, n fortretele de la Canal nimic n-a
mers cum trebuie. Blindatele au luptat prost; doctorii nu stiau cum s trateze socul produs
de obuze. Industria militar a Israelului nu a fost pregtit n mod corespunztor pentru
un posibil rzboi. Oamenii din aceast industrie ar fi trebuit s munceasc zi si noapte ca
s produc noua pusc, Galii", pentru infanterie.
Acum era nevoie de o revolutie. Motti, personal, dorea ca schimbarea s fie adus n mod
democratic, dar unii erau gata s utilizeze mijloace violente. Mi-a spus c i-a oprit, dar c
nu putea s tac pn cnd nu va avea loc o schimbare fundamental n politic,
conducere, guvern si personalul armatei. Natiunea spunea el era cu dnsul, iar eu
trebuia s demisionez.
L-am ascultat cu interes, eu nsumi fiind de prere c unele din criticile sale erau
justificate. Dar multe altele erau gratuite si fr substant, iar propunerile sale, de
exemplu asupra modului n care s ajungem la un acord cu arabii, mi se preau puerile si
confuze. El, ca persoan, lsa impresia de sinceritate. Nu credeam c era un suspect",
dar n mod cert era afectat, hiperem-patic si plin de sine.
Nu am avut nici o sans s discut cu el n mod serios si cu calm aceste probleme
importante, cel putin nu cu acea ocazie. Era clar c el venise la acea ntlnire ca si cum
aceasta ar fi fost parte din campania sa de demonstratii publice, cu el pe post de orator
stradal, aruncnd acuzatii si nvinuiri n dreapta si n stnga, formulnd revendicri si
declarnd la tot pasul c nu se va ntoarce de pe calea aleas". L-am ascultat pn la
capt pn dup miezul noptii , i-am multumit gazdei mele si am plecat.
Nu a fost o ntlnire plcut. Nici cuvintele sale, nici modul su de a fi nu au atins n
mine o coard sensibil. Dimpotriv, m-au dezgustat. El continua s-i critice si s-i toace
pe ceilalti fr mil, n timp ce pe el nsusi se acoperea cu elogii, n nimic din spusele sale

nu am gsit o scnteie de ncredere, de credint, de ceva constructiv. Toate erau nihilism.

Nu cu Motti Askekazi si nu cu oameni ca dnsul a fost cldit Israelul si nu cu ei va putea
Israelul s se dezvolte si s prospere. Judecnd lucrurile din exterior, noi sttusem n
aceeasi camer si ne ocupasem de subiecte cunoscute si comune amndurora.
552
n realitate vorbeam limbi diferite si triam n dou lumi diferite, separate de ceva mult
mai vast dect sprtura dintre generatii.
Partidul Muncii a intrat n alegeri cu o list care n mod formal era unitar, dar care
continea tendinte politice diverse si chiar conflictuale. Aceasta punea n fat vechea sa
conducere, dar electoratul dorea schimbare, dorea s vad fete noi. De data aceasta
alegtorii erau diferiti de cei din alegerile precedente. Mai nti, pe registrul electoral
figurau mult mai multi tineri. Dar, mai presus de toate, era vorba de largul si zgomotosul
protest mpotriva ntmplrilor nefericite ale rzboiului si a politicii care 1-a precedat. La
acestea se aduga efectul pierderilor, al numerosilor morti si rniti, descrierile cumplite
ale btliilor fcute de soldati, ndeosebi supravietuitorii din fortretele asediate si
prizonierii de rzboi rentorsi din Egipt. Toate acestea au produs o stare de depresie, au
ascutit critica si au intensificat cererea de schimbare a conducerii.
Rezultatele alegerilor au redus proportia Partidului Muncii cu 5 la sut, dndu-i n
Knesset cu sapte locuri mai putin (49 din 120). Partidele de opozitie au cstigat 9 locuri.
Aceasta nu-i permitea opozitiei s ia puterea, dar nici nu-i ngduia Partidului Muncii s
formeze guvernul de unul singur, fr a face mari concesii ctorva partide mici, n
vederea unei coalitii.
La dou zile dup reuniunea Comitetului Central, n ziua de 7 decembrie 1973, i-am cerut
Goldei Meir s m primeasc, acas la ea, n Ierusalim. Dup ce a servit traditionala
cafea, i-am spus c venisem s aflu dac intentiona s-mi ofere Ministerul Aprrii n
viitorul guvern, dar c, nainte de a-i auzi rspunsul, doream s-i aduc la cunostint dou
lucruri. Primul: n cazul n care Comisia Agranat avea s gseasc chiar si cel mai mic
cusur cu privire la persoana mea, ca ministru al aprrii, eu aveam s demisionez imediat.
Al doilea: ea putea si trebuia s ignore complet orice presiune din partea Rafi si a oricrui
grup politic care putea s fac din numirea mea conditia sprijinului lor dat noului guvern.
Sub nici o form nu doream s fiu numit ca urmare a unei asemenea presiuni. Aveam smi iau asupra mea sarcina de a opri orice presiune din partea Rafi, chiar dac ea nu dorea
ca eu s fiu ministru al aprrii.
Rspunsul Goldei a fost c n-a ezitat nici un moment cu privire la renu-mirea mea ca
ministru al Aprrii n viitorul guvern. Aceasta era decizia ei ferm, iar dac cineva se
gndea s-o invalideze, ea era gata s cedeze functia de premier. Mi-a spus c ea mprtise
responsabilitatea cu mine. Fusese partenerul meu absolut, primind ntreaga informatie de
spionaj si lund toate deciziile de important crucial. A adugat, n privinta lui Haim
Bar-Lev, c el venise la ea s-i spun c, n ajunul zilei de lom Kipur, se ntlnise cu seful
553
statului-major, Elazar, si c i ceruse prerea asupra situatiei de pe fronturi. Dup ce a
auzit c noi aveam 170 de tancuri n Nord si 300 n Sud, Bar-Lev, fost sef de stat-major,
se dusese acas cu inima usoar, fr urm de neliniste, chiar dac inamicul era pe cale s
lanseze atacul.
Mi-a plcut c Golda si-a pstrat ncrederea n mine si c nu se supusese acelora care
ceruser capul meu. Fr ndoial c mi-a plcut s aflu c dac ea ar fi socotit c binele

statului impunea plecarea mea, ea m-ar fi nlocuit fr nici o mustrare de constiint,

ndeosebi n momentul n care era pe cale s formeze noul guvern. Ea nu ezitase s preia
Ministerul de Externe de la Mose Sarett, n 1956, deoarece socotea c aceasta servea
binele statului, dup cum l sprijinise pe Le vi Eskol fr remuscare mpotriva lui BenGurion, care timp ndelungat fusese mentorul si seful ei. Propria noastr relatie era una de
ntelegere mutual si ntotdeauna am lucrat la ceea ce eu am numit mas curat, clar si pe
fat, nefcnd niciodat ceva pe ascuns unul fat de cellalt. Orice aveam s-i spun ei sau
despre ea, spuneam n prezenta ei. si de vreme ce era prim-ministru, am actionat n
conformitate cu deciziile ei, chiar si atunci cnd le consideram gresite, ns nu reusisem
s-i schimb opinia. Nu a existat ns niciodat ntre noi o prietenie personal strns, cum
a existat ntre ea si alti ministri, ca Israel Galili sau Pinhas Sapir. Astfel, dac ea dorea ca
eu s fiu ministrul aprrii, era pentru c socotea c era pentru binele statului.
La fel gndeam si eu, dar acest punct de vedere trebuia confirmat de partid si de votul
public. As fi preferat un sistem electoral n care s fi putut s fiu ales n mod direct. Dar,
conform sistemului reprezentrii proportionale din Israel, persoana mputernicit, att n
numele partidului ct si al electoratului, de a decide dac trebuia s mai fiu ministru al
aprrii era Golda Meir. Ea a fost aleas de partid pe primul loc al listei de candidati, iar o
dat cu aceasta avea mandatul de a forma viitorul guvern.
Dar chiar si dup alegeri, chiar si dup ce publicul si spusese cuvntul, furia nu s-a
potolit. Vnturi de furtun continuau s urle n jurul nostru. Grupuri iritate, personalitti
publice frustrate si partide politice care nu reusiser s aduc electoratul de partea lor se
dedau la atacuri nenfrnate si la viziuni de pieire iminent, care nu puteau servi dect la
subminarea credintei natiunii n forta si destinul su. Deoarece actiunile si discursurile lor
erau ap la moara presei, ele au fost larg difuzate de aceasta.
Toate acestea i-au luat Goldei dou luni ca s formeze noul guvern de coalitie, n ziua de
10 martie 1974, dup eforturi istovitoare si neasteptate schimbri de roluri, ea a reusit, n
fine, s prezinte Knessetului noul ei guvern.
Cea mai mare dificultate ntmpinat de ea a fost refuzul Partidului National Religios de
a participa la guvern din cauza pozitiei acestuia pe tema cine
554
este evreu". Rmneau dou alternative: fie noi alegeri, fie formarea unui auvern
minoritar, adic un Cabinet care s nu fie bazat pe o majoritate a Knessetului. Golda nu
era consecvent n atitudinea sa. La nceput a anuntat c dac nu reusea s formeze un
guvern care s se bazeze pe cel putin 61 din cele 120 de voturi din Knesset, atunci va
recomanda noi alegeri. Dar dup aceea si-a schimbat opinia si a fost de acord s conduc
un guvern minoritar.
ntre timp, dat fiind continua ciorovial si ncierare general din partid, dorinta mea de
a face parte din guvern a sczut. Existau membri ai partidului care nu numai c nu m
sprijineau, ci care deveniser zgomotosi n tiradele lor mpotriva mea. Chiar si organul
oficial al partidului, Ot", al crui redactor-sef s-a ntmplat s apartin unui grup antiRafi, fcea s se reverse un val nentrerupt de calomnie si critic. Membrii din Knesset ai
propriului meu partid formulau interpelri menite s m pun n ncurctur si s-mi
submineze pozitia. Unii, cu ndemnare nsotiti de reporteri TV, i chemau pe liderii
miscrilor de protest, le strngeau minile n mod demonstrativ n fata camerelor de luat
vederi si i felicitau pentru campania lor anti-Dayan.
Trebuie s spun c pn si n armat discutia depsea uneori marginile corectitudinii. Am

fost deosebit de lezat de un incident care a avut loc la o conferint a ofiterilor superiori,
tinut n scopul analizei evenimentelor militare ale campaniei. S-a ntmplat s lipsesc la
una din sedinte, iar n absenta mea un ofiter, care servea n echipa de legtur cu
Natiunile Unite, a urcat la tribun si a cerut demisia mea. A fcut lucrul acesta n prezenta
primului-mi-nistru si a sefului statului-major. Ei stteau n primul rnd, au auzit cele
spuse, dar au tcut. Am considerat incidentul ca fiind absolut condamnabil, att
implicarea unui ofiter din armat, la o conferint a armatei, n problema politic cine
trebuia sau nu trebuia s fie ministru al aprrii, ct si tcerea primului-ministru si a
sefului statului-major, care nsemna aprobare.
O sptmn mai trziu, la o reuniune a Cabinetului, i-am trimis un biletel Goldei,
spunndu-i c nu aveam s fac parte din viitorul ei guvern. Golda I-a citit fr a fi socat
sau surprins; cel putin asa mi s-a prut mie. Am raportat acest lucru prietenilor mei din
Rafi, iar stirea a fost difuzat n acea sear la radio. Imediat am primit un telefon de la
Golda, care, indignat, m-a ntrebat de ce am fcut public decizia mea. Atunci, ca si cu
alte multe ocazii, mai trziu, ea m-a ndemnat s-mi schimb punctul de vedere. Asa a
fcut si conventia Rafi. Membrii acestei aripi a Partidului Muncii m-au convocat pe mine
si pe simon Peres, ministru, coleg al meu n Rafi, care a refuzat s intre fr mine n
viitorul guvern, dar am persistat n refuzul meu. Este adevrat c eram doritor s asigur
un sfrsit corespunztor situatiei de rzboi, s ajungem la o reglementare cu sirienii, s-i
repatriem pe prizonierii de rzboi si s-i demobi555
lizm pe rezervisti. Dar stiam c nu voi putea s-mi ndeplinesc cum se cuvine
obligatiunile de ministru dect dac eram sprijinit de partid, de grupul su din Knesset si
de colegii mei din guvern.
Dup ce si-a consultat prietenii cei mai apropiati, n final Golda s-a mpcat cu situatia si
a decis s mearg mai departe si s formeze noul guvern fr Rafi, care a refuzat s intre
n guvern fr mine si, n prima faz, si fr Partidul National Religios, n mod rezonabil,
ea a mizat pe presupunerea c Partidul National Religios, nerbdtor cum era s pun
mna pe portofolii n guvern, va gsi n scurt timp vreo scuz ca s i se alture.
n ziua de 3 martie 1974, a fost convocat o reuniune comun care s aprobe componenta
Cabinetului Goldei. A participat grupul din Knesset al partidului, precum si ceea ce s-a
numit Biroul de Conducere al partidului. S-a propus ca Itac Rabin s m nlocuiasc n
functia de Ministru al Aprrii.
Discutia n-a fost prea lung, dar nici edificatoare n-a fost. Majoritatea vorbitorilor au
criticat foarte tare componenta propus a guvernului, iar cei care au acceptat-o au fcut-o
cu prea putin entuziasm. Golda nu se simtea deloc n apele ei, ceea ce era de nteles. Tot
ceea ce i se ntmplase, ncepnd cu rzboiul si sfrsind cu negocierile pentru coalitia
interpartinic, ca s nu mai vorbim de trguiala prieteneasc sau nu chiar att de
prieteneasc din partid, erau de ajuns ca s-i explice, dac nu s-i justifice nelinistea.
Cnd lista vorbitorilor s-a epuizat si nainte ca alctuirea propus a noului cabinet s fie
pus la vot nu exista nici o ndoial c ea avea s fie aprobat , a luat cuvntul
Golda. Dup un scurt comentariu asupra criticilor ce se exprimaser, ea a anuntat deodat
c abandona sarcina de a forma noul Cabinet si c avea s-1 informeze pe presedinte n
cursul serii. Asta era. ntr-adevr, la reuniune se manifestase mult vrajb. Dar reactia
Goldei, de asemenea, cu greu i fcea cinste. Nu era n ceasul ei cel mai bun.

Ceea ce a urmat a fost o agitatie mai degrab dezonorant a unor delegatii organizate n
grab, care s-o fac s-si abroge decizia. Una a tbrt pe Golda nssi. Alta 1-a vizitat pe
presedinte, insistnd ca el s-o conving s-si conti-nuie eforturile de a forma guvernul.
Toate acestea au fost ncoronate de o sedint a Comitetului Central, n mod special
convocat ca reuniune de rugminte, n numele miscrii laburiste, care s-o implore pe
Golda s nu renunte.
Pentru mine important era un alt aspect din tot ce se ntmplase la reuniunea din 3 martie.
Pe cnd ascultam, din gura Goldei, componenta propus a noului guvern, la nceputul
reuniunii, gndeam n sinea mea: Ah, ziua cea mare a sosit, n sfrsit, un guvern fr
Rafi, partenerul ndoielnic al Partidului Mapai, si fr aliatul su apropiat, Partidul Ahdut
Avodah. Un guvern fr mine, fcut responsabil de greselile din rzboi si de politica ce 1a
556
precedat. Un guvern fr losif Almogi, fost ministru al muncii, care de fapt s-a cit si a
rezistat n grupul Mapai din Knesset, dar a crui loialitate fat de Ben-Gurion n-a fost
niciodat realmente iertat de actuala conducere a Mapai. si apoi deodat minune! ,
la momentul critic, o lovit si mnioas Golda se ridic, ntoarce spatele prietenilor ei deo viat si iese maiestuos. Ea a fcut aceasta nu din cauz c Partidul National Religios a
refuzat s se alture la guvernare sau din cauz c nu putea s guverneze fr Rafi. Ceea
ce a fcut reflecta noua ei apreciere dat camarazilor ei din Mapai si Ahdut Avodah. La
acea reuniune ea a simtit deodat c ei terminaser de dat cu piatra n ceilalti tapi
ispsitori si c venise rndul ei.
La reuniunea Comitetului Central, convocat dou zile mai trziu ca s struie pe lng
Golda s-si schimbe punctul de vedere, cei mai multi dintre vorbitori au exprimat variatii
pe aceeasi tem: c toate tulburrile din partid si aveau rdcina n Rafi. Rafi era
vinovatul, Rafi trebuia blamat, iar eu cel mai mult din toti.
Am vorbit si eu. Dup ce am fcut observatia c socoteam c era ultima mea zi ca
ministru al aprrii, mi-am exprimat dezacordul fat de formarea unui guvern minoritar.
Am spus c aveam s sprijin o coalitie de extrem necesitate national35, dar deoarece
stiam c Golda nu era gata s conduc un astfel de guvern, aceast optiune n-a existat. De
aceea eram pentru organizarea de noi alegeri generale.
Nu am apucat s-mi duc la capt cuvntul, deoarece mi-a fost adus o not prin care eram
anuntat c tocmai sosise o important informatie de spionaj si c trebuia s merg
nentrziat la birou. Deciziile reuniunii mi-au fost trimise mai trziu, n scris, de ctre
secretariatul partidului.
1. Comitetul Central apeleaz cu toat seriozitatea la Golda s-si retracteze decizia si ssi ia obligatia formrii noului guvern. Aprobat n unanimitate. Nici un vot mpotriv, fr
abtineri.
2. Comitetul Central i cere Goldei s-si duc la capt eforturile de a forma guvernul si de
a-1 prezenta n Knesset, potrivit deciziei Comitetului Central din 24 februarie 1974.
Aprobat cu 238 voturi la 7, cu 43 de abtineri.
3. Comitetul Central apeleaz la Partidul National Religios s ajute la instituirea unui
guvern condus de Golda Meier, necesitat de urgenta n vederea rezolvrii unor sarcini
politice presante cu care se confrunt Israelul. Aprobat n unanimitate.
4. Toti membrii si n special Mose Dayan si simon Peres, care sunt desemnati s
serveasc drept ministri, sunt chemati s-si ndeplineasc datoria ca reprezentanti ai

Partidului Muncii si s rspund la apelul Goldei Meir de

557
a face parte din guvern. Aprobat n unanimitate. Nici un vot mpotriv si nici o abtinere".
Informatia de spionaj urgent pe care am gsit-o la birou era aceea c Siria era decis s
reia rzboiul imediat. O astfel de informatie de spionaj trebuia tratat cu toat seriozitatea
oricnd, dar n special acum, dup Rzboiul de lom Kipur, cnd noi eram deosebit de
sensibili. L-am informat pe primul-ministru, iar ea a convocat de ndat o reuniune a
Cabinetului n acea sear, ca s examineze stirea, ntre timp, au sosit si alte rapoarte, care
au ntrit avertizarea initial.
Cabinetul s-a ntrunit la ora 8,30 P.M. si si-a tinut sedinta n felul Comitetului pentru
Afacerile Securittii, ale crui deliberri aveau loc n secret. Informatia a fost disecat si
analizat, iar deciziile erau pe punctul de a fi luate. Dar trstura semnificativ a reuniunii
prea s fie sentimentul de anxietate si dilem reflectate pe chipul fiecruia. Ne aflam
acolo scindati si sfsiati pe dinuntru, fr un nou guvern si din nou cu rzboiul btnd la
us. Dusmanul din afar era pe cale s ne atace, iar noi nc mai eram mcinati de lipsa
de unitate. Oare n-am nvtat nimic din istoria veche a evreilor? Ministrii continuau s-si
trimit unul altuia biletele urgente pe deasupra mesei Cabinetului. Ministrii din Partidul
National Religios explicau c partidul lor nu avea s se ralieze noului guvern dect dac
si Rafi fcea lucrul acesta.
La sfrsitul reuniunii, 1-am chemat pe simon Peres ntr-o alt ncpere si i-am spus c,
avnd n vedere noua situatie militar, n care atacul din partea Siriei era iminent,
consideram c trebuia s consimtim la participarea la noul guvern. Partidul National
Religios avea s ne urmeze, iar Golda ar fi primit votul de ncredere al Knessetului.
Pentru moment trebuia s lsm deoparte sentimentele noastre personale, s uitm
amrciunea, acuzatiile si contraacu-zatiile si s ncetm de a mai strui n refuzul nostru,
care mpiedica instituirea noului guvern.
simon a fost ntru totul de acord, asa nct ne-am dus Ia Golda si i-am spus c, dac ne
dorea ca ministri, eram gata s acceptm. Golda a fost profund emotionat. Nici nu se
putea s primesc un cadou mai frumos", a spus ea. n ziua urmtoare, Partidul National
Religios a fost si el de acord s intre la guvernare, iar dup o sptmn guvernul a primit
votul de ncredere al Knessetului, cu 62 voturi pro, 46 contra si 9 abtineri.
Atacul sirian asteptat nu s-a materializat si, fireste, acest non-eveniment nu a fcut nimic
n sensul sporirii ncrederii publicului n guvern. Dar pictura care a fcut s se reverse
paharul a fost opera a doi ministri, membri ai propriului nostru partid, Haim Gvati,
ministrul agriculturii, si slomo Hillel, ministrul politiei, care au exprimat n mod ftis
sentimentele publicului. Golda,
558
care era ea nssi constient de pozitia ei subred, s-a hotrt s demisioneze. Dac un
ministru de integritatea lui Haim Gvati, care reprezenta cel mai idealist grup din stat,
miscarea kibuturilor, a spus c natiunea si-a pierdut ncrederea n guvern, atunci ea a
nteles c guvernul trebuie s demisioneze, n ziua de 11 aprilie 1974, ea si-a anuntat n
Knesset demisia, iar de data aceasta decizia ei a fost definitiv. Conform dreptului
israelian, demisia primul ui-ministru nseamn n mod automat demisia ntregului
Cabinet. Acesta a fost sfrsitul guvernului de lom Kipur.
Dar nu cu totul, deoarece, conform legii, vechiul guvern si continu activitatea pn la
instituirea guvernului succesor, iar aceasta dureaz aproape dou luni. n acest timp,

Comisia Agranat a emis primul ei raport. Acesta a fost numit raport partial", ntruct s-a
ocupat doar de dou chestiuni: informatia de spionaj asupra miscrilor si intentiilor
inamicului si evaluarea acestei informatii si starea de pregtire a Fortelor de Aprare ale
Israelului. Asupra acestor chestiuni, concluziile si recomandrile raportului erau extrem
de clare si ct se poate de severe. Recomandrile aveau n vedere principiile
fundamentale, iar concluziile se refereau la indivizii detintori de functii.
Sectiunea referitoare la indivizi era cea mai important prin gravitatea ei. De la Sectia de
Spionaj a armatei, patru ofiteri au fost scosi din posturi. Comisia a ajuns la concluzia c
generalul maior Eliah Zeira, avnd n vedere grava sa slbiciune... nu mai poate ocupa
postul de sef al Spionajului Militar"; adjunctul su, generalul de brigad Arie salev, nu
mai poate continua s lucreze n spionaj"; locotenent-colonelul lona Bendman (care era
directorul biroului egiptean din Departamentul Cercetrii n Spionaj), nu mai trebuia s
fie folosit ntr-o functie legat de evaluarea informatiei de spionaj"; iar locotenentcolonelul David Gedalia, sef al Spionajului la Comandamentul din Sud, nu mai trebuia
folosit n vreun post al Spionajului".
La nivelul de comand superior, concluziile comisiei se refereau la doi generali: GOC al
Comandamentului din Sud si seful statului-major. Generalul maior smil Gonen (Gorodis)
a fost suspendat din activitate pn la ncheierea investigatiei comisiei cu privire la faza
de nfrnare a luptei. Cele mai severe erau concluziile comisiei referitoare la seful
Statului-Major General, David Elazar: Noi am ajuns la concluzia c seful statului-major
poart responsabilitatea direct a ceea ce s-a ntmplat n ajunul rzboiului, att n ceea ce
priveste aprecierea situatiei ct si starea de pregtire a FAI"56. Avnd n vedere lucrul
acesta, noi recomandm ca functia de sef al statului-major a generalului locotenent
David Elazar s ia capt".
n ceea ce m privea pe mine, comisia a raportat c avea libertatea s ia n considerare si
s trag concluzii doar asupra responsabilittii mele directe.
559
Noi nu ne simtim chemati s ne dm prerea asupra a ceea ce poate fi luat n discutie ca
responsabilitate parlamentar a ministrului", n lumina sarcinii asumate, comisia a
stabilit: Chestiunea este dac ministrul aprrii a fost neglijent n ndeplinirea
ndatoririlor sale n problemele care intrau n sfera sa de responsabilitate". Concluziile
comisiei: Noi am cntrit cu toat seriozitatea toate aceste probleme si am ajuns la
concluzia c, avnd n vedere normele de comportament rational ale cuiva care detine
postul de ministru al aprrii, ministrului nu i se cerea s emit ordine pentru msuri de
precautie aditionale sau diferite de acelea propuse lui de Statul-Major General, n
concordant cu evaluarea comun si cu consultarea dintre seful statului-major si seful
Spionajului".
Un cuvnt despre responsabilitatea parlamentar. Chestiunea are dou aspecte. Prima este
evident: orice ministru este responsabil n fata legislativului pentru toate actele
administrative emise de ministerul su si trebuie s rspund n fata legislatorilor de
astfel de acte. Dar a determina, cum spune comisia, n ce cazuri un ministru ar trebui s
demisioneze" este n mod clar o problem politic, iar comisia nu se simtea obligat s se
ocupe de aceast problem.
n consecint, comisia nu a gsit condamnabil modul n care eu mi-am ndeplinit functiile
ministeriale, iar n privinta problemei responsabilittii parlamentare, dac ar fi trebuit sau
nu s demisionez din cauza anumitor esecuri ale personalului militar, ea nu era chemat

s aplice legea. O astfel de decizie sttea n minile forurilor politice.

n ziua de 3 iunie 1974, noul guvern a depus jurmntul, Itac Rabin fiind prim-ministru,
iar simon Peres ministru al aprrii.
Ultimele mele acte majore ca ministru al aprrii au fost ncheierea acordului de
dezangajare cu Siria si schimbarea Comandamentului Suprem al armatei. Generalul
locotenent Mordehai Gur a fost numit sef al statului-major n locul generalului locotenent
Elazar, iar generalul maior slomo Gazit a devenit noul sef al Spionajului. Au avut loc si
alte numiri la Statul-Major General, la comandamentele regionale, la corpuri de armat si
divizii. Btrnii veterani au fost nlocuiti de ofiteri tineri care s-au distins n rzboi.
Acordul de dezangajare cu Siria a fost n sine mai putin satisfctor si mai putin
important dect cel cu Egiptul. Pentru mine, ns, acesta avea o important special,
punnd punct perioadei Rzboiului de lom Kipur. Prseam postul de Ministru al Aprrii
cu acel rzboi terminat. Israelul si putea acum demobiliza rezervistii si putea intra plin
de sperant ntr-o faz mai linistit. tara se putea odihni o vreme, putea respira, ntorcnd
o pagin nou a istoriei sale.
560
Aceast pagin nu putea fi izolat de cea precedent, ns, oricum, marca sfrsitul
capitolului numit Rzboiul de lom Kipur. S-a fcut tot ce s-a putut face. Mai mult,
puterea Fortelor de Aprare ale Israelului, n avioane, tancuri, artilerie si alte echipamente
esentiale si sofisticate, era mai mare dect fusese nainte de rzboi. Este adevrat c
liniile de ncetare a focului includeau un grad de retragere, n Sud noi ne-am retras
dousprezece mile la Est de Canalul Suez, iar n Nord am renuntat la orasul Kuneitra.
Dar, n pofida acestor concesii, liniile frontului erau acum bazate pe acorduri bilaterale
mult mai stabile dect linia de ncetare a focului de dinainte de rzboi. Lucrul cel mai
important, detineam acum linii care reflectau realittile timpului, confruntarea militar
si politic n conditiile anului 1973 si nu confruntarea din urm cu sase ani, cnd am
luptat n conditii cu totul diferite. Visurile pot fi foarte plcute, dar trebuia trit n
realitate.
40
O REALITATE NOU
Rzboiul de lom Kipur a iesit din refuzul Egiptului si Siriei de a ajunge la un acord de
pace cu Israelul sau de a lsa Sinaiul si nltimile Golan n minile Israelului. Arabii
doreau s redobndeasc teritoriile pierdute n Rzboiul de sase Zile, fr a se mpca cu
faptul existentei Israelului. Acest scop nu putea fi atins dect prin rzboi.
Atitudinea Egiptului s-a conturat la scurt vreme dup Rzboiul de sase Zile, cnd
egiptenii si-au artat ncrederea n Nasser, n pofida debandadei totale a armatelor
acestuia. Zeci de mii de oameni au demonstrat pe strzi, cernd ca Nasser s-si retrag
demisia depus dup nfrngerea trii sale. Aceste demonstratii se voiau expresia faptului
c natiunea egiptean nu fusese nfrnt de Israel. Chiar dac Egiptul pierduse rzboiul,
armatele si ntreaga Peninsul Sinai, poporul nu-si blama conductorii si nu cdea n
ghearele disperrii, nfrngerea militar nu-i distrusese ncrederea n sine sau
disponibilitatea de a continua s lupte mpotriva Israelului. Presedintele Egiptului a vzut
n simtmintele de ncredere manifestate de popor nu numai un gest al ncrederii n el ca
persoan, ci o nou confirmare a politicii sale de ostilitate fat de Israel. Dup rzboi,
Nasser a adugat chiar si un nou punct la programul de lupt al trii sale mpotriva
Israelului: Ceea ce a fost luat cu forta va fi reluat cu forta". Egiptul trebuia s se

rfuiasc cu Israelul nu numai pentru pierderea Sinaiului, ci si pentru nfrngerea sa

militar.
Politica postbelic a Egiptului fat de Israel a fost formulat n deciziile de la Kartum:
Nu pace, nu recunoastere, nu negocieri". Planul militar de recucerire a teritoriilor
pierdute trebuia realizat n trei etape: Aprare, descurajare activ (rzboi de uzur) si
victorie". Cea de a treia faz, rzboiul total pentru victorie, a fost la nceput stabilit
pentru anul 1971. Presedintele Sadat, succesorul lui Nasser, a anuntat c acesta avea s
fie anul deciziei". Rzboiul total pentru victorie a fost apoi amnat pentru anul urmtor
si a fost, n sfrsit, declansat n 1973.
562
Factorii internationali au contribuit si ei Ia decizia arabilor de a opta pentru rzboi. Arabii
au interpretat rezolutia 242 din 1967 a Consiliului de Securitate drept cerere de retragere
total a Israelului din toate teritoriile ocupate n Rzboiul de sase Zile. Aceast
interpretare a fost sprijinit fr rezerve de blocul sovietic, Franta si trile nealiniate, desi
nu de Statele Unite si Marea Britanic, autorii rezolutiei.
Imediat dup Rzboiul de sase Zile, conductorii sovietici au promis s nvete [Egiptul
si Siria] cum s lupte", echipndu-le armatele cu arme moderne si plnuind viitoarea
btlie mpotriva Israelului. Ajutorul sovietic era dat pe fat. Egiptul si Siria au dezvoltat
strnse relatii de prietenie cu Uniunea Sovietic, au instituit regimuri radicale si au primit
mii de experti si de consilieri sovietici. Esecul Egiptului n Rzboiul de Uzur n-a fcut
dect s intensifice interventia Rusiei n acest conflict si s ntreasc influenta ei n
ambele tri arabe. Atunci cnd Egiptul nu a putut opri ptrunderea adnc a fortei noastre
aeriene n spatiul egiptean, Nasser a ncredintat fortelor sovietice aprarea cerului trii
sale. Dat fiind faptul c Forta Aerian a Israelului se perfectiona, Egiptul si Siria au avut
nevoie de aparatur electronic si de arme mai avansate si mai sofisticate. Conductorii
lor au apelat la Uniunea Sovietic, iar aceasta i-a aprovizionat n mod entuziast.
La ctiva ani dup Rzboiul de sase Zile, conductorii arabi si comandantii militari au
admis tot mai mult c armatele lor erau ntr-adevr refcute si modernizate si c aveau
sanse s nving Israelul. Pe lng armatele Egiptului si Siriei si fortele expeditionare din
Iraq, Maroc, Arabia Saudit si Iordania, Rusia sttea cu credint de partea lor, o
Superputere zeloas n construirea puterii arabilor si n nzestrarea lor cu echipament si
arme sofisticate, o natiune formidabil care cu sigurant nu-i va abandona atunci cnd va
ncepe btlia.
Nici activitatea politic desfsurat n acei ani postbelici, nici negocierile de pace ale lui
Rogers si Jarring nu le-au adus arabilor ceea ce doreau. Israelul cerea o pace real n
schimbul retragerii fortelor sale, o pace adevrat", cum spunea Ben-Gurion. Nici Siria
si nici mai moderatul Egipt nu erau gata s accepte o astfel de pace. Conductorii lor
fceau din aceasta conditia c orice acord cu Israelul avea s includ nu numai retragerea
noastr la granitele din 1967, ci si solutionarea problemei palestiniene. Iar palestinienii
insistau asupra dreptului de a se rentoarce la casele lor, la pmntul si tara lor. Israelul
credea c dac ar fi ncuviintat cererea palestinienilor, ar fi subminat nsesi bazele
existentei sale.
Pe parcursul acestei perioade postbelice, arabii au devenit tot mai convinsi c numai prin
rzboi si puteau realiza scopurile. Dup Conferinta de la
563
Kartum, guvernul israelian si-a anulat decizia din iunie 1967, cnd dduse expresie

disponibilittii de a se retrage Ia frontierele internationale n schimbul pcii cu Egiptul si

Siria. Noi am revizuit acum pozitia c ne-am putea ntoarce la liniile de odinioar de-a
lungul oricreia dintre aceste frontiere. Ierusalimul era virtualmente anexat si noi suburbii
evreiesti au fost construite n Nordul si Vestul capitalei. La sarm el-seik, la Strmtorile
Tiran, au fost puse temeliile noului oras Ofira. n Cisiordania noi am ntemeiat noi asezri
permanente. Iar purttorul de cuvnt oficial a prezentat nltimile Golan ca pe o zon ce
avea s apartin Israelului.
Nici medierea american nu a fost eficient. Rusii, desigur, vedeau n conflictul din
Orientul Mijlociu o baz fertil de extindere a influentei sovietice n statele arabe. Dar
chiar Statele Unite, care doreau un aranjament prin mijloace pasnice, nu au luat msuri
ferme n aceast directie, din motive att externe rzboiul din Vietnam , ct si
interne (cazul Watergate). Din pcate, Statele Unite nu au reusit s se angajeze ntr-o
activitate diplomatic intens n anii decisivi 1972-73, cnd dezvoltarea militar arab a
atins apogeul.
Pregtirile militare fundamentale fuseser ncheiate, iar presiunile interne, n special n
Egipt, au nceput s creasc. Costul enorm al ntretinerii unei armate puternice s-a
dovedit extrem de mpovrtor din punct de vedere economic pentru Egipt, iar crema
tineretului egiptean, absolventi de liceu si de universitate, trebuia s serveasc an de an n
armat. Sadat a ajuns la concluzia c nu putea continua n felul acesta si c, dac nu
intervenea nici o schimbare, avea s fac fat unei crize severe. Schimbarea prin mijloace
politice prea irealizabil dup ncercrile infructuoase ale lui Hafez Ismail, sfetnicul cel
mai suspus al lui Sadat, de a asigura sprijinul lui Nixon. Dar Sadat credea c dispune de
capacitatea militar de a-si atinge scopurile prin forta armelor, n ziua de 6 octombrie
1973, Egiptul si Siria au lansat Rzboiul de lom Kipur.
Israelul a fost luat prin surprindere. Cci timp de doi ani, dup ce Sadat promisese c anul
1971 avea s fie anul deciziei, anuntarea de ctre egipteni si sirieni a unui atac iminent nu
s-a realizat niciodat. La nceputul lunii octombrie 1973, cnd au existat semne de
activitate crescut pe fronturile egiptean si sirian, Sectia de Spionaj a armatei noastre a
raportat c egiptenii erau angajati n exercitii militare si nu n pregtirea lansrii unui
rzboi. Aceasta era nu doar prerea spionajului israelian, ci si a serviciilor de spionaj
americane, n ziua de 12 septembrie 1975, ziarul The New York Times a publicat extrase
dintr-un raport secret care spunea c spionajul Statelor Unite recunostea c nu a reusit s
prezic rzboiul arabo-israelian din 1973 si c
564
multe agentii de spionaj chiar au prezis c nu va fi nici un rzboi doar cu cteva ore
nainte ca ostilittile s izbucneasc".
Potrivit ziarului, acest raport a fost redactat de comitetul nsrcinat cu consilierea
Consiliului National de Securitate asupra unor situatii de rzboi si critice. Raportul
dezvluia c acel comitet, care s-a ntrunit n ziua n care fortele arabe au atacat Israelul, a
spus: Noi nu putem descoperi nici o dovad de ofensiv egiptean major, coordonat a
egiptenilor si sirienilor la Canal si n zona nltimilor Golan".
New York Times adaug c raportul comitetului continu cu observatia: Este posibil ca
egiptenii sau sirienii, ndeosebi acestia din urm, s fi putut pregti un raid sau alte
actiuni la scar mic". Comitetul s-a ntrunit, spune raportul su, la ora 9 A.M., n ziua
de 6 octombrie 1973", adic cu cteva ore naintea atacului.
Conform ziarului citat, un buletin CIA datat cu o zi nainte de atac, spunea c exercitiul

si activittile de alert pot fi la o scar oarecum mai mare si mai realiste dect exercitiile
anterioare, dar nu par a fi pregtiri pentru o ofensiv militar mpotriva Israelului".
Ziarul relateaz c n depozitia fcut n fata Honse Select Committee on Inteligence, cir.
Ray Cline, fost director al Biroului de Spionaj al Departamentului de Stat si altdat fost
functionar superior al CIA, a declarat c prbusirea spionajului a fost n parte rezultatul
silei secretarului de stat Kissinger de a accepta concluziile la care ajungea serviciul
secret.
Tocmai aprecierile spionajului nostru au cluzit comandamentul armatei si guvernul si
au condus la situatia n care prea putine forte israeliene erau pe pozitie n faza de
nfrnare si blocare a inamicului, iar ntririle repezite pe front au sosit n mic numr,
nedispunnd de timpul de a-si pregti contraatacul.
Scopurile rzboiului arab depseau cu mult simpla eliberare a pmnturilor lor cucerite",
Sinaiul si nltimile Golan. Sirienii intentionau s-si exploateze succesele si, dup ce
fortele lor aveau s ajung la Iordan, s-si continuie naintarea spre Nazaret, n centrul
Galileei. Din planul egiptean fcea parte fortarea Israelului de a se retrage din Fsia Gaza.
Sadat estima c trecerea Canalului si capturarea trectorilor Mitla si Gidi aveau s duc la
nfrngerea si prbusirea armatei israeliene, fcndu-1 capabil s forteze Israelul la o
capitulare dup pofta lui. Acesta era modul n care Sadat vedea situatia chiar si la sfrsitul
primei sptmni de rzboi, dup ce atacul sirian esuase si propria sa armat era n
retragere, n ziua de 10 octombrie, patru zile de la nceperea rzboiului, conductorul
egiptean notifica Statelor Unite c el
565
ar accepta ncetarea focului numai dup ce Israelul cdea de acord s evacueze ntregul
Sinai si Fsia Gaza, conform unui program prestabilit. Chiar si o sptmn mai trziu,
cnd fortele israeliene din Sud deja stabiliser un cap de pod pe malul vestic al Canalului,
iar n Nord sirienii erau fortati s-si desfsoare armata pentru aprarea capitalei, Damasc,
Sadat din nou a anuntat, ntr-o cuvntare tinut n fata Adunrii Nationale, c Egiptul
avea s continuie s lupte pn cucerea pmntul luat de Israel si-i repunea pe
palestinieni n drepturile lor legitime". El a adugat: Egiptul este gata s accepte o
ncetare a focului cu conditia ca Israelul s se retrag imediat din toate teritoriile cucerite,
n spatele liniilor din 5 iunie 1967".
Alte cteva zile aveau s treac mai nainte ca presedintele Egiptului s admit c el
suferise o nfrngere total. Nu numai c el nu avea puterea de a forta Israelul s
evacueze Sinaiul si Gaza, ci acum trebuia s nghit prezenta fortelor israeliene pe
pmntul propriu-zis al Egiptului, la Vest de Canal. Nu numai c nu a fost capabil s
continuie campania pn cnd Israelul i accepta conditiile, dar cu fiecare or de rzboi ce
trecea situatia sa se nruttea tot mai mult. A fost nevoie de raportul sefului statuluimajor, generalul Saad el-sazli si de fotografiile aeriene sovietice, aduse lui n ziua de 18
octombrie, pentru a-1 convinge pe Sadat c fortele israeliene de la Vest de Canal nu erau
o pung", ci de fapt o formidabil desfsurare de sute de tancuri care amenintau capitala
Cairo si cu ncercuirea Armatelor a Doua si a Treia, n ziua de 20 octombrie, Sadat i-a
telegrafia! lui Leonid Brejnev c era gata s accepte ncetarea focului, cu conditiile pe
care el nsusi le respinsese n ziua de 16 octombrie: Imediata ncetare a luptei, fiecare
parte rmnnd pe pozitiile sale". Rzboiul a luat sfrsit n mprejurrile n care
presedintele Egiptului continua s trimit mesaje urgente lui Nixon si Brejnev aproape
din or n or, cerndu-le s opreasc unittile israeliene care continuau s avanseze.

Sadat nsusi, cu ale sale forte armate, era incapabil s-o fac.
Pe frontul sirian, unde armata israelian ajunsese la douzeci si cinci de mile de Damasc,
presedintele Assad a luat dou msuri: a ordonat fortelor sale, care pierduser jumtate
din efectivele lor blindate, s ia pozitii pentru aprarea capitalei si, n acelasi timp, a
trimis telegrame furioase presedintelui Egiptului, protestnd n mod viguros fat de
acceptarea de ctre el a ncetrii focului. Assad cerea s nu se ia n considerare situatia de
pe fronturi, ci rzboiul s continuie spre a pstra moralul soldatilor".
Conditiile ncetrii focului, iar mai trziu chiar si acordurile de separare a fortelor au
reflectat nu numai situatia de pe fronturi si politicile trilor beligerante, ci si interesele
superputerilor. Israelul, a crui putere militar, politic si economic era dependent de
ajutorul american, nu putea s ignore cererile
566
Washingtonului. Acesta era si cazul Egiptului n raport cu Uniunea Sovietic. Cele dou
superputeri doreau sfrsitul rzboiului n primul rnd ca s evite posibilitatea unei
confruntri ntre ele. Pe de alt parte, atunci cnd Egiptul se afla n fata nfrngerii, cu
Armata a Treia ncercuit, ambele superputeri i-au srit n ajutor. Uniunea Sovietic era
interesat s evite prbusirea militar a clientului ei, iar Statele Unite doreau s atrag
Egiptul de partea lor si s-si asigure livrarea de petrol din statele arabe.
Cu toate acestea, acordurile militare si politice la care s-a ajuns dup rzboi au fost
nainte de toate expresia rezultatului rzboiului. Egiptul a acceptat ncetarea focului fr
limit n timp si a admis libera trecere prin Strmtorile Bab el-Mandeb de la Marea Rosie,
limitarea fortelor si o zon-tampon sub controlul UNEF. Toate propunerile de felul acesta
fuseser respinse de Egipt nainte de rzboi. Consiliul de Securitate, n coordonare cu
prtile interesate, au decis convocarea unei conferinte de pace la Geneva. Uniunea
Sovietic, Siria si Egiptul au acceptat ca aceast conferint de pace s aib loc fr
participarea palestinienilor si fr introducerea vreunei modificri n Rezolutia 242 n
care chestiunea palestinian este definit drept problema refugiatilor.
Sadat a transformat politica de rzboi mostenit de la Nasser ntr-o politic de pace si prin
aceasta a dat expresie sentimentelor poporului su. Aceasta a fost principala schimbare
adus de rzboi. Rzboiul de lom Kipur a fost precedat de pregtiri nfrigurate, care au
durat timp de sase ani. Aceste pregtiri au costat enorm Egiptul, absorbind majoritatea
fortelor sale de munc si cea mai mare parte a resurselor. Totusi, n pofida avantajului
adus Egiptului de elementul surpriz, rzboiul a luat sfrsit cu Armata a Treia egiptean si
orasul Suez ncercuite, cu fortele si echipamentul Egiptului zdrobite si cu armata
israelian mai aproape de Cairo dect a fost vreodat n rzboaiele anterioare.
Ca o consecint a rzboiului, Sadat s-a decis s-si concentreze activittile n domeniul
politic. A sa politic a pcii" era destinat s asigure realitatea pcii, desi el nu avea s
consimt la o declaratie oficial de pace. Dar de fapt semnificatia politicii sale era oprirea
rzboiului cu Israelul, n acest cadru politic, Egiptul a fost de acord s redeschid Canalul
Suez, s refac orasele de la Canal si s introduc n zona frontierei un model de viat
pasnic, chiar dac forte israeliene stationau la dousprezece mile si jumtate de Canal.
Conceptia care st la baza acordului de separare a fortelor cu Egiptul reflect, dup
prerea mea, corecta abordare a problemei ajungerii la un modus vivendi cu statele arabe
vecine. Acum nu este posibil asigurarea de tratate, dar ar trebui ca noi iar eu cred c
ar fi cu putint s asigurm un sfrsit strii de rzboi. Asemenea reglementri ar trebui
s fie bazate pe mai multe principii: un tratat oficial care s aboleasc starea de rzboi;

limitarea fortelor
567
stationate de-a lungul frontierelor; zone-tampon supravegheate de prtile interesate nsele
si de fortele ONU, care s includ unitti americane si rusesti, pentru a asigura statutul si
stabilitatea lor; si stabilirea refugiatilor arabi n trile n care si au n prezent domiciliu],
n acelasi mod n care Egiptul i-a luat din lagre pe refugiatii care si prsiser asezrile
n timpul Rzboiului de sase Zile, pentru a-i stabili n orasele de pe Canal.
Punerea n practic a articolelor constructive ale acordurilor aveau s ia un numr de ani,
asa cum curtirea Canalului a luat mai bine de doi ani. Retragerea fortelor Israelului din
zonele de frontier trebuia s aib loc n acelasi ritm. Conform acestor acorduri, care nu
sunt tratate de pace si care nu fixeaz frontiere permanente, Israelul trebuia s asigure ca
granitele sale s urmeze linia de la sarm el-seik la El Aris, de-a lungul Rului Iordan si
de-a lungul nltimilor Golan.
Eficienta arabilor n lansarea atacului lor a fost mai mare dect se astepta. Rzboiul de
sase Zile si diferitele ciocniri postbelice dintre unittile israeliene si arabe, n aer si pe sol,
ne-au dus la rationamentul c dac izbucnea rzboiul nu ar fi fost greu pentru Israel s
nving. Liniile frontului Canalul Suez si nltimile Golan erau considerate a fi bine
fortificate, bariere nu usor de strpuns. Puterea blindatelor noastre si superioritatea
aviatiei noastre fat de cea arab au insuflat comandamentului armatei, si mie, un
puternic sentiment de ncredere n forta noastr militar si n stabilitatea noastr politic.
Cnd a nceput rzboiul, au iesit la iveal puncte slabe n strategia blindatelor noastre si
limite n operatiunile aviatiei, n multe btlii tancurile noastre utilizau tactici bazate pe
experienta din trecut. Aceste tactici, care au functionat bine n rzboaiele precedente,
prevedeau atacul rapid al fortelor noastre blindate, nensotite de infanterie si fr suport
de artilerie, de-a dreptul n inima pozitiilor inamicului, cu presupunerea c acesta avea s
duc la prbusirea acestuia. De data aceasta unittile de asalt s-au gsit ele nsele
nconjurate de infanteria inamic echipat cu mari cantitti de arme antitanc diverse:
grenade antitanc, RPG-7, tunuri fr recul, tunuri antitanc si rachete Sagger, care erau
capabile s opreasc n mod efectiv tancurile noastre, fcndu-le s sufere pierderi grele.
Fapt era c ntreaga fat a rzboiului se schimbase n mod dramatic. Chiar si cei care au
urmrit cu grij progresele tehnice fcute n domeniul armamentului n ultimii ctiva ani
nu puteau concepe gradul de distrugere provocat de acesta. Eficienta tancurilor din
ambele prti implicate n Rzboiul de lom Kipur era de zece ori mai mare n comparatie
cu blindatele din cel de al doilea rzboi mondial si dubl fat de a celor utilizate de
americani n Coreea, n cel
568
de al doilea rzboi mondial, un tancSherman" avea o sans din 20 de a lovi un tanc
inamic din prima sa lovitur, la distanta de o mil. n Coreea sansele au fost l la 3, iar n
Rzboiul de lom Kipur de 7 la 10. Tancurile erau de aceea distruse ntr-o proportie mai
mare si ntr-un timp mai scurt dect n orice alt rzboi. Arabii au pierdut mai multe
tancuri dect numrul de tancuri ale Statelor Unite stationate pe atunci n Europa.
Israelul a suferit cel mai mare numr de pierderi nu n ziua de 6 octombrie, prima zi a
rzboiului, cnd noi am fost luati prin surprindere si putine unitti de pe front dispuneau
de numrul care s le permit s atace inamicul, ci dup mobilizarea rezervistilor si cnd
btliile erau n toiul lor, n ziua de 12 octqmbrie pe frontul nordic si n ziua de 18
octombrie pe frontul sudic.

Forta noastr aerian, care trebuia s opereze n zone ntesate cu baterii de aprare
antiaerian, nu a putut ataca cu exactitate si eficient. Combinatia de baterii de rachete
SAM-3 si de rachete mobile SAM-6, mpreun cu artileria antiaerian, a pricinuit pierderi
grele aviatiei noastre si a mpiedicat-o s rmn prea mult deasupra tintelor si s dea un
suport aerian important trupelor noastre terestre. Asteptrile n ceea ce priveste
operatiunile noastre aeriene, n special n faza de nfrnare a inamicului, s-au dovedit a fi
nerealiste. Chiar si atunci cnd avioanele noastre au lovit podurile de la Canal, lucrul
acesta nu a avut un impact decisiv asupra traversrii egiptene, de vreme ce podurile au
fost repede reparate. Forta noastr aerian nu a putut ataca sutele de vehicule egiptene
care se ngrmdeau n lungi coloane, asteptnd s treac peste Canal. si nici n-au putut
mtura unittile inamice bine adpostite n transee.
Au existat si insuccese operationale: lipsa de pregtire corespunztoare a avanpostului de
pe Muntele Hermon, deasupra nltimilor Golan; faptul c fortele noastre din Sinaiul de
Vest nu au reusit s se desfsoare si s avanseze la timp spre Canal; contraatacul prost
condus n Sud, n ziua de 8 octombrie, precum si ncercarea lipsit de succes de a cuceri
orasul Suez. Acestea au fost, toate, greseli ale comandantilor. Primele trei nereusite au
avut un impact nefericit n faza deschiderii rzboiului, pe cnd nereusita n cucerirea
orasului Suez a afectat sfrsitul rzboiului. Dac Suezul ar fi fost cucerit, faptul acesta ar
fi condus la capitularea Armatei a Treia egiptene, n pofida interventiei Americii.
nfrngerea Egiptului ar fi fost mai mare, iar pozitia sa de negociere ar fi fost mai slab.
Extraordinara realizare a Israelului n Rzboiul de lom Kipur a constat n capacitatea sa
de a trece la ofensiv ntr-un timp att de scurt si de a obtine victoria. Iar lucrul acesta a
fost fcut n pofida dezavantajului initial cauzat de atacul prin surprindere si n pofida
masivei puteri a arabilor: aproximativ un milion de soldati, mai bine de 5000 de tancuri,
mai bine de 1000 de avioane
569
si o dens retea de baterii de aprare antiaerian. Trei factori fundamentali au contribuit la
victoria Israelului: n primul rnd, lupta ndrjit si ndrzneat a unittilor care au
rezistat atacului slbatic initial si au continuat s stea pe linii, cu un incredibil curaj, pn
la sosirea ntririlor; n al doilea rnd, decizia corect de a ne concentra asupra blocrii
atacului sirian, fie si cu pretul de a le da egiptenilor timp s-si consolideze pozitiile la Est
de Canal; n al treilea rnd, trecerea fortelor noastre la Vest de Canal si controlarea de
ctre ele a liniei Ismailia-Jebel Ataka. n aceste operatiuni Israelul a vrsat mult snge,
dar aceasta este legea rzboiului.
Mai sunt de luat n considerare ctiva factori uimitori, n acest rzboi au fost implicate
mai multe arme, iar focul a fost mai intens, pe fronturi #curte si ntr-o perioad de timp
mai scurt dect n orice alt rzboi din trecut, oriunde n lume. n cel de al doilea rzboi
mondial, Franta a avut 2000 de tancuri pe principala sa linie defensiv, linia Maginot.
Germanii au atacat cu 3000 de tancuri. La El Alamein, n Desertul Occidental,
Montgomery a avut 1050 tancuri, iar Rommel circa 600. n Rzboiul de lom Kipur, arabii
au atacat cu mai mult de 5500 tancuri. Pe frontul de la Suez, egiptenii au folosit de dou
ori mai multe tancuri dect numrul tancurilor lui Montgomery, iar n Nord sirienii au
atacat cu o fort egal cu aceea cu care Germania a atacat Franta. Ambele atacuri au fost
simultane, cu cele mai sofisticate tipuri de tancuri si pe fronturi extrem de scurte.
Intensitatea puterii de foc, cantittile prodigioase de armament si calitatea sa letal au, de
asemenea, o important politic plin de consecinte. Dependenta de surse externe

Uniunea Sovietic si Statele Unite ca productori si vnztori de arme a fost att de

mare n acest rzboi nct ar fi fost imposibil ca lupta s continuie n cazul sfidrii
deciziilor Washingtonului si Moscovei. Trupele acestor superputeri nu au luat parte la
campanie, dar Israelul si arabii erau dependenti de vointa lor. Israelul si statele arabe nu
erau propriii lor stpni, fie n faza deschiderii rzboiului, fie n purtarea acestuia sau,
mai presus de toate, n determinarea sfrsitului su.
Dup rzboi, Israelul a trebuit s fac o reevaluare a puterii militare necesare pstrrii
capacittii sale de a face fat unui atac arab viitor. Rzboiul a creat si a expus noi realitti
militare. Chiar dac toate pietele de arme i-ar fi fost deschise Israelului, acesta trebuia s
determine cu mare grij limitele poverii pe care o putea duce. Cte tancuri, avioane si
trupe regulate ne putem permite s mentinem fr a ne prbusi sub povara economic a
procurrii si ntretinerii lor? Potrivit cifrelor publicate de Institutul de Studii Strategice
din Londra, Israelul mentine n timp de pace o armat ale crei dimensiuni si cost,
570
n raport cu populatia si cu economia, depseste cu mult pe acelea ale altor tri. Forta
aerian si blindatele reprezint 80 la sut din puterea militar a Israelului, iar dac aceast
cifr este comparat cu situatia din alte tri, se impune s reflectm cu adevrat asupra
poverii sale. Potrivit cifrelor amintitului Institut, pentru anii 1974-1975, Marea Britanic,
cu o populatie de 56,4 milioane, avea 900 de tancuri si 500 de avioane de lupt, iar
Franta, cu o populatie de 52,4 milioane, avea 950 de tancuri si 461 de avioane, n acelasi
tabel comparativ, Israelul, cu o populatie de numai 3,3 milioane, avea 2700 tancuri si 461
avioane. Pe de alt parte, Egiptul, Siria, Iordania si Iraqul, cu o populatie total de 58,6
milioane, aveau 6600 tancuri si 1189 avioane de lupt.
Cred c extinderea puterii militare a Israelului a atins, de fapt, limitele sale cantitative. Ar
fi dificil pentru Israel s mearg mai departe si s-si lrgeasc armata, achizitionnd mai
multe avioane si tancuri la un pret mai mare, cu un grad crescut de sofisticare, si oblignd
tineretul s fac serviciul militar, iar n acelasi timp s dea curs telurilor noastre civile
constructive de dezvoltare social si economic, de integrare a noilor imigranti, de
colonizare a pmntului, de creare de noi industrii, de extindere a serviciilor noastre
educationale si de sntate. De aceea, modul n care Israelul trebuie s asigure balanta de
forte mpotriva lumii arabe, a crei putere creste cu o vitez extraordinar, const n
mbunttirea calittii armelor sale, calitate care ar trebui s ne asigure c orice ncercare
arab de a distruge Israelul va implica distrugerea atacatorilor.
n pofida victoriei Israelului, Rzboiul de lom Kipur a lsat tara ntr-o profund stare de
nemultumire, nfrngerea arabilor nu a pus balsam pe rnile Israelului, iar strlucita
ingeniozitate care a fcut posibil doborrea initiativei arabe n lansarea rzboiului nu a
ascuns nereusitele militare si politice si slbiciunile artate n campanie. Rzboiul de lom
Kipur a fost numit o ntmplare nefericit" si a fost instituit o comisie de stat, condus
de presedintele Curtii Supreme, care s cerceteze care dintre autorittile publice si
militare purtau responsabilitatea pentru aceasta. Chiar nainte ca asa-numita Comisie
Agranat s se pun la lucru si cu mult nainte ca aceasta s-si expun concluziile, acuzatii
au fost formulate mpotriva celor nsrcinati cu politica aprrii, n primul rnd mpotriva
mea, iar acest capitol din cronica politic si militar a Istraelului a fost stigmatizat drept
esec, esec care si avea originea n miopia politic, neglijent si rusinoas automultumire.
La o ntlnire cu fostii membri ai Rafi, care a avut loc dup rzboi, eu am exprimat opinia
c socul cel mai puternic pentru israelieni avea s fie desco-

571
perirea c ceea ce s-a ntmplat n Rzboiul de lom Kipur a fost nu o ntmplare
nefericit", ci expresia realittii prezente. Aceast realitate, diferit de trecut, si gseste
expresia viguroas numai ntr-un test multilateral, politic, militar, uman, economic si
tehnologic: testul-limit al rzboiului. Rzboiul Israelului nu a fost o ntmplare
nefericit, ci rezultatul su a fost o victorie absolut. Acesta a nceput cu o greseal de
spionaj, erori au fost comise n cursul luptelor n cea mai mare parte greseli de
rationament si nu neglijent , iar aceste erori au fost pltite. Au existat insuccese n
lupt, iar linia Bar-Lev a czut. Dar Dunkerque, cderea liniei Maginot, retragerea
armatei sovietice la Moscova, Pearl Harbor, Filipinele si alte capitole clin istoria militar
a marilor puteri, trite n arta rzboiului, ar trebui s serveasc drept msur realist a
ceea ce se poate astepta de la o btlie. Dou mii cinci sute de morti este un pret foarte
mare pltit de Israel. Dar a lupta mpotriva unei armate atacatoare de un milion de soldati
echipati cu cele mai moderne arme, inclusiv cantitti uriase de blindate; a distruge 2 500
dintre tancurile inamicului; a dobor 400 dintre avioanele sale; a trece Canalul Suez si a te
nstpni pe malul vestic; a captura fortrete pe piscul Muntelui Hermon si a ajunge la o
distant de douzeci si cinci de mile de Damasc, toate acestea nu pot fi realizate fr
pierderi grele.
Alte natiuni, care au fost angajate ntr-o situatie similar cu a Israelului de lom Kippur,
consider acest rzboi, desfsurarea si ncheierea lui drept o pagin glorioas a istoriei
noastre si drept o surs de ncredere n puterea si viitorul nostru. Israelul a pierdut un
procent din populatia sa, ceea ce este un pret extrem de ridicat si de dureros. Dar nici o
armat nu a reusit vreodat, chiar si n conditiile cele mai avantajoase, s distrug n lupt
mii de tancuri ale inamicului si sute de avioane cu pierderi mai mici: un soldat israelian
ucis pentru fiecare tanc distrus.
Trebuie s extragem din Rzboiul de lom Kipur lectiile sale de administratie politic si
militar. Ofiterii care s-au dovedit neeficienti trebuie nlocuiti, iar cu ct aceasta se va
face mai curnd, cu att va fi mai bine. Lucrul acesta trebuie s fie adevrat si n privinta
ministrilor, a primului-ministru si a partidelor aflate la putere. Numirile n cadrul armatei,
nainte de Rzboiul de lom Kipur, au fost fcute cu bun credint, dintre cei mai buni
ofiteri superiori ai armatei israeliene. Numai ocazional poate fi un comandant testat n
timp de pace. Aceasta, desigur, se ntmpl n rzboi, iar o armat esueaz n ndeplinirea
obligatiei sale nationale dac nu-i ndeprteaz pe acei ofiteri care nu corespund
asteptrilor si care nu-si ndeplinesc misiunile ce le-au fost date. Liderii politici si
ministrii Cabinetului nu si-au primit posturile n secret si nu au fost impusi publicului.
Pesonalittile lor, conceptiile si politica lor au
572
fost prezentate n campania electoral, iar politici alternative, mpotriva lor, au fost oferite
de liderii din celelalte partide.
Nici informatia militar general nu s-a aflat n posesia unui singur individ. seful statuluimajor si seful Spionajului au aprut n fata att a Cabinetului, ct si n fata Comisiei
pentru Afaceri Externe si Securitate a Knessetului, care cuprinde reprezentanti ai mai
multor partide. La aceste reuniuni, reprezentantii armatei au raportat asupra informatiei
de spionaj aflate n posesia lor si si-au exprimat punctul de vedere si aprecierea cu privire
la cele ce se ntmplau. Ct priveste responsabilitatea publicului, politicile guvernului n
economie, aprare si afacerile externe au fost aplicate cu cunostinta, aprobarea si conform

optiunii cettenilor. Nu este nimic ru n criticarea membrilor guvernului, iar cererea ca ei

s fie schimbati este nu numai un drept, ci o obligatie a acelora care sunt convinsi c
schimbarea este necesar. Ru este s ncerci s te scuturi de responsabilitate si s
transformi o natiune care caut s ias de la ananghie ntr-o comunitate de clevetitori.
Rzboiul de lom Kipur a avut loc ntr-o realitate politic si militar diferit de aceea care
a existat cu sase ani n urm, n timpul Rzboiului de sase Zile. Puterea militar si politic
a arabilor a crescut, iar trile din Occident, inclusiv Statele Unite, se temeau de orice
putea s disturbe livrrile de petrol din Orientul Mijlociu. Dac arabii reuseau s nfrng
armata israelian si s captureze nltimile Golan si Sinaiul, noi am fi putut suferi o
lovitur devastatoare. Nu cunosc care este natura militar a angajamentului american de a
face s supravietuiasc Israelul. Dar, din punctul nostru de vedere, national si politic,
chiar dac am fi fost salvati de trupele americane, situatia noastr ar fi fost de-a dreptul
cumplit.
Victoria noastr militar nu a dus la disparitia realittii politice ostile n care triam si
mpotriva creia luptm. Dar disponibilitatea Israelului de a strui n realizarea idealurilor
sale l face capabil s tin piept unei astfel de realitti. Semnificatia acestor idealuri este
indefinibil si nedeterminat. Realizarea lor depinde de ncurajarea si sprijinul altor tri,
ndeosebi din partea Statelor Unite si, mai presus de legtura puternic dintre poporul
evreu si Statul lui Israel, n viziunea noastr de a fi nu pur si simplu un stat evreiesc, ci o
comunitate care ndeplineste milenara dorint arztoare a poporului lui Israel, dorint
care dateaz de la exilul su. Trebuie s nvtm s trim si s luptm cu realitatea
politic dificil a acestor timpuri. Dar datoria noastr de cpetenie este s trim conform
viziunii noastre, s modelm un stat de pionierat, o societate creatoare care s culeag
roadele proprei sale munci, un stat curajos pregtit s lupte pn la moarte pentru
aprarea sa, un popor care se strduieste s-si realizeze idealul, telul su national si
istoric: renasterea natiunii evreiesti n patria sa.
573
EPILOG
Dup sapte ani la Ministerul Aprrii, m-am ntors la viata civil. Noptile nu-mi mai erau
tulburate de telefon, iar dimineata nu mai trebuia s m reped la birou. Prima mea zi
liber mi-am petrecut-o la Nahal Beerseba, o vale seac din desertul Negev. n acel an neam bucurat de o iarn foarte ploioas. Mi-am amintit de ploile care cdeau pe
povrnisurile dealurilor Hebronului si care produceau suvoaie de ap n vile seci ale
desertului. Apele se npusteau pe aceste albii de obicei uscate si le erodau malurile. Asa
nct m-am dus n Sud.
Era o var timpurie. Apa dispruse, dar nu si efectele sale. Am sofat de-a lungul marginii
vii seci sinuoase Beerseba si, la una din cotiturile sale, am gsit ceea ce speram s
gsesc, n lumina soarelui sclipeau mai multe pietre albe ncastrate n peretele nordic al
albiei. Artau straniu.
Cu sase mii de ani n urm, aceast zon a fost locuit de oameni care triau din vnat si
pstorit. Ei locuiau n grote spate n coasta dealului, cu deschieri nguste, asa nct s fie
mai usor de aprat. Interiorul grotei trebuie s fi fost larg si relativ nalt. O fsie clin
pardoseal, pe lng pereti, trebuie s fi fost pavat cu pietre, de obicei bolovani netezi
luati din albie care, probabil acoperiti cu piei de animale, serveau drept culcusuri.
An de an, de mii de ani, torentele se npustesc n vile seci, rozndu-le cu furie
povrnisurile. Ceea ce a fost odinioar centrul dealului, un refugiu pentru locuitorii

grotelor din epocile trecute, a devenit acum peretele unei albii, cu pietrele n mod bizar
expuse si nelalocul lor, ca acelea ce mi-au srit n ochi.
Am legat o frnghie de bara de protectie a jeepului meu si am cobort pe stnca abrupt,
ctre pietrele albe. La nceput mi-a fost greu s gsesc un loc de sprijin pentru picioarele
mele, dar, balansndu-m si ctrndu-m ncoace si ncolo, am gsit un strat moale, un
amestec de pmnt si cenus, care s-a dovedit a f i o parte din pardoseala grotei. M-am
trt nuntru si am nceput
575
explorarea, ntr-un colt am observat o depresiune nconjurat de pietroaie. Aceasta era
vatra unde se fcea focul pentru buctrii, pentru nclzitul si iluminatul locuintei,
mprstiate prin cenusa ce acoperea pardoseala se aflau cioburi de oale, o parte dintr-un
vas pentru lapte, o ceasc si fundul plin de funingine al unei oale de gtit. Sub cenus, pe
suprafata pardoselei ca atare, se gseau obiecte din silex, n cea mai mare parte lamele
sparte. Am gsit si o talp de topor cu o margine oblic, modelat. Locuitorii trebuie s fi
luat cu ei restul vaselor si uneltelor atunci cnd au prsit grota alungati de secet sau de
dusmani, pribegind pe un alt teritoriu.
Pe cnd ncercam s aflu mai multe despre acea veche comunitate de locuitori ai grotelor
si s-i reconstitui modelul ei de viat de zi cu zi, linistea din grot era din cnd n cnd
risipit de sunetele ultramoderne ale unor avioane de lupt cu reactie care zburau pe
deasupra. Am examinat oasele de animale rmase de la ultimul lor prnz, am vzut
urmele degetelor olarilor pe vasele modelate de ei. Acesti locuitori ai grotei au trit aici
cu vreo dou mii de ani naintea patriarhului nostru Avraam. Ei nu puteau nici s citeasc,
nici s scrie, dar uneori zugrveau pe piatr si si decorau vesela. Aceasta era casa lor,
centrul vietii lor. De aici ieseau ca s vneze n desertul Negevului si Sinaiului si
cunosteau orice vale seac, orice deal, orice cut de pmnt. Era tara lor, locul lor de
bastin si ei trebuie s-1 fi iubit. Cnd erau atacati, luptau pentru el. Iar acum aici m aflu
eu, la captul unei frnghii, dup ce m-am trt printr-o deschiztur de stnc si am
trecut pragul, ptrunznd n casa lor. Senzatia era extraordinar. M-am ciucit la
strvechea vatr. Era ca si cum focul abia s-ar fi stins si n-a fost nevoie s nchid ochii ca
s-o evoc pe femeia casei s se aplece si s atte tciunii, ca s pregteasac masa pentru
familia ei. Familia mea.
576
NOTE ALE TRADUCTORULUI
1) Prima asezare agricol colectiv a fost ntemeiat n 1909, pe malul lacului Tiberiada,
la Degania. Kibutul exprim o democratie direct, axat pe autoconducere, dup
principiul socialist de la fiecare dup posibilittile sale, fiecruia tot att ct si vecinului
su".
2) Vale care se ntinde la Vest de trmul sudic al Mrii Galileei (a se vedea hrtile de la
pp. 11 si 86).
3) Ceremonie prin care se celebreaz trecerea la vrsta puberttii, cnd pentru prima dat
biatului i se permite s poarte asa-numitele tefilin (filactere), adic bucti de
pergament cu versete din Biblie, cu semnificatia de talisman, precum si s asiste la citirea
Torei.
4) Spre deosebire de kibut, desi pmntul este n mosav tot proprietate a natiunii, viata
privat precumpneste aici fat de viata n grup caracteristic kibuturilor.
5) nc din 1897, cnd s-a tinut primul congres sionist, existau n Palestina aproape

douzeci de mosave. Primele colonii ale pionierilor sionisti au fost create aici nc din
1882, deci cu mult nainte de aparitia crtii lui T. Herzl, Statul evreiesc (1895).
6) Initialele SS" arat c, ntr-adevr, era vorba de o nav maritim cu aburi, steamship.
7) Termenul este explicat numaidect de autor.
8) Expresie care poate fi tradus prin apare pe neasteptate", apare ca din pmnt".
9) Cartea Alb a Guvernului asupra Palestinei.
10) Organizatie paramilitar clandestin, menit s asigure aprarea asezrilor evreiesti
din Palestina; n limba ebraic nseamn aprare.
11) Pesah, n ebraic, srbtoare care, timp de 7 zile, celebreaz Exodul iesirea fiilor
lui Israel din sclavia egiptean.
577