Geometrie

Prefat
a
Cartea de fat
a a fost elaborat
a n cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea cadrelor
didactice universitare si a studentilor n domeniul utiliz
arii unor instrumente moderne de predarenvatare-evaluare pentru disciplinele matematice, n vederea cre
arii de competente performante si
practice pentru piata muncii.
Finantat din Fondul Social European si implementat de c
atre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red Point, Oameni si Companii, Universitatea din
Bucuresti, Universitatea Tehnic
a de Constructii din Bucuresti, Universitatea ,,Politehnica din
Bucuresti, Universitatea din Pitesti, Universitatea Tehnic
a ,,Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea ,,Dun
area de Jos din Galati, Universitatea Tehnica din
Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n mod direct
la realizarea obiectivului general al Programului Operational Sectorial de Dezvoltare a Resurselor
Umane POSDRU si se nscrie n domeniul major de interventie 1.2 Calitate n nv
atamantul
superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor matematice la cerintele
pietei muncii si crearea de mecanisme si instrumente de extindere a oportunit
atilor de nvatare.
Evaluarea nevoilor educationale obiective ale cadrelor didactice si studentilor legate de utilizarea matematicii n nv
at
am
antul superior, masterate si doctorate, precum si analizarea eficacitatii si relevantei curriculelor actuale la nivel de performant
a si eficient
a, n vederea dezvoltarii
de cunostinte si competente pentru studentii care nvat
a discipline matematice n universitati,
reprezinta obiective specifice de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea curriculelor universitare ale disciplinelor matematice, conform exigentelor de pe piata muncii, elaborarea si implementarea unui program de formare a cadrelor didactice si a studentilor interesati
din universit
atile partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze
de resurse inovative, moderne si functionale pentru predarea-nv
atarea-evaluarea n disciplinele
matematice pentru nv
at
am
antul universitar sunt obiectivele specifice care au ca r
aspuns materialul de fata.
Formarea de competente cheie de matematic
a si informatic
a presupune crearea de abilitati de
care fiecare individ are nevoie pentru dezvoltarea personal
a, incluziune social
a si insertie pe piata
muncii. Se poate constata ns
a c
a programele disciplinelor de matematic
a nu au ntotdeauna n
vedere identificarea si sprijinirea elevilor si studentilor potential talentati la matematic
a. Totusi,
studiul matematicii a evoluat n exigente p
an
a a ajunge s
a accepte provocarea de a folosi noile
tehnologii n procesul de predare-nv
atare-evaluare pentru a face matematica mai atractiva.
In acest context, analiza flexibilit
atii curriculei, nsotit
a de analiza metodelor si instrumentelor
folosite pentru identificarea si motivarea studentilor talentati la matematic
a ar putea raspunde
deopotriva cerintelor de mas
a, c
at si celor de elit
a.
3
4
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaz
a determinarea unor schimb
ari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri: informarea unui num
ar c
at mai mare de
membri ai societ
atii n leg
atur
a cu rolul si locul matematicii n educatia de baz
a n instructie si n
descoperirile stiintifice menite s
a mbun
at
ateasc
a calitatea vietii, inclusiv popularizarea unor mari
descoperiri tehnice si nu numai, n care matematica cea mai avansat
a a jucat un rol hotarator.
De asemenea, se urm
areste evidentierea a noi motivatii solide pentru nv
atarea si studiul matematicii la nivelele de baz
a si la nivel de performant
a; stimularea creativit
atii si formarea la viitorii
cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fat
a de nsusirea aspectelor specifice din alte
stiinte, n scopul particip
arii cu succes n echipe mixte de cercetare sau a abord
arii unei cercetari
inter si multi disciplinare; identificarea unor forme de preg
atire adecvat
a de matematica pentru
viitorii studenti ai disciplinelor matematice, n scopul utiliz
arii la nivel de performant
a a aparatului
matematic n construirea unei cariere profesionale.
Continutul acestui manual se adreseaz
a studentilor si profesorilor de la universit
atile tehnice,
acoperind principalele notiuni de Geometrie Analitic
a, Geometrie Diferential
a si elemente de
Algebra Tensorial
a.
Capitolele si paragrafele acestei c
arti se refer
a la:
- elemente de geometrie analitic
a, incluz
and dreapta si planul n spatiu, conice n plan si cuadrice
n spatiul euclidian tridimensional;
- aspecte locale si globale ale teoriei curbelor si suprafetelor, elemente intrinseci ale unei curbe
sau ale unei suprafete, formule de calcul;
- bazele teoriei tensorilor, a deriv
arii covariante si a operatorilor diferentiali (gradient, hessiana,
divergenta, rotor si laplacian);
Exemplele si problemele care nsotesc textul de baz
a asigur
a functionalitatea manualului,
oferindu-i un grad avansat de independent
a n raport cu bibliografia existent
a.
Cuprins
Geometrie Analitic
a
1 Vectori liberi
1.1 Vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Adunarea vectorilor liberi . . . . . . . . .
1.3 Inmultirea unui vector liber cu un scalar
1.4 Coliniaritate si coplanaritate . . . . . . .
1.5 Proiectie ortogonal
a pe o dreapt
a . . . .
1.6 Produs scalar . . . . . . . . . . . . . . . .
1.7 Produs vectorial . . . . . . . . . . . . . .
1.8 Produs mixt . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
11
11
13
14
15
18
20
21
24
25
2 Dreapta si planul n spatiu

2.1 Reper cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Ecuatiile dreptei n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.1 Dreapta determinat
a de un punct si un vector nenul . . .
2.2.2 Dreapta determinat
a de dou
a puncte . . . . . . . . . . . .
2.2.3 Dreapta orientat
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Ecuatia planului n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.1 Planul determinat de un punct si un vector normal nenul
2.3.2 Plane particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare . . . . . . . .
2.3.4 Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari .
2.3.5 Ecuatia normal
a a planului (Hesse) . . . . . . . . . . . . .
2.3.6 Plan orientat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.7 Semispatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.8 Reuniunea si intersectia a dou
a plane . . . . . . . . . . .
2.3.9 Fascicule de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Unghiuri n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.1 Unghiul dintre dou
a drepte orientate . . . . . . . . . . . .
2.4.2 Unghiul dintre dou
a plane orientate . . . . . . . . . . . .
2.4.3 Unghiul dintre o dreapt
a orientat
a si un plan orientat . .
2.5 Distante n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.1 Distanta de la un punct la o dreapt
a . . . . . . . . . . . .
2.5.2 Distanta de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
29
29
30
30
31
31
32
33
34
34
35
36
36
37
37
38
39
39
39
40
40
41
41
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2.6
2.7
2.5.3 Perpendiculara comun

a a dou
a drepte oarecare din
2.5.4 Distanta dintre dou
a drepte . . . . . . . . . . . . .
Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3 Schimb
ari de repere n spatiu
3.1 Translatia reperului cartezian . . . . . . . . . . . .
3.2 Rotatia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . .
3.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric
3.4 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic .
3.5 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
4 Conice
4.1 Tipuri de conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Reducerea la forma canonica a ecuatiei unei conice .
4.2.1 Metoda valorilor proprii . . . . . . . . . . . .
4.2.2 Metoda roto-translatiei . . . . . . . . . . . .
4.3 Intersectia dintre o dreapt
a si o conic
a . . . . . . .
4.4 Pol si polar
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5 Diametru conjugat cu o directie dat
a . . . . . . . .
4.6 Axele unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.7 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.8 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5 Cuadrice
5.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3 Hiperboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Cilindri, perechi de plane etc. . . . . . . . . . . . . . .
5.6 Generatoare rectilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7 Cuadrice descrise prin ecuatia general
a . . . . . . . .
5.8 Reducerea la forma canonica a ecuatiei unei cuadrice
5.9 Intersectia unei cuadrice cu o dreapt
a sau cu un plan
5.10 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
II
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
spatiu
. . . .
. . . .
. . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
42
42
43
46
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
47
47
48
50
51
53
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
55
55
59
59
60
61
63
65
67
68
72
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
75
75
78
80
83
84
86
88
91
93
96
98
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Geometrie diferential
a
6 Notiuni introductive
6.1 Functii diferentiabile . . . . . . . . .
6.2 Vectori tangenti. C
ampuri vectoriale
6.3 Derivata covariant
a . . . . . . . . . .
6.4 Probleme propuse . . . . . . . . . . .
99
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
101
101
103
108
110
7
7 Curbe n Rn
7.1 Definitii si exemple . . . . . . . . . . . . .
7.2 Tangenta si hiperplanul normal la o curb
a
7.3 C
ampuri vectoriale pe o curb
a . . . . . . .
7.4 Ramuri infinite . . . . . . . . . . . . . . . .
7.5 Abscisa curbilinie . . . . . . . . . . . . . .
7.6 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
111
111
115
119
122
124
128
8 Curbe n R2
8.1 Tangenta si normala unei curbe plane . . . . . . .
8.2 Curbe definite prin ecuatii carteziene implicite . .
8.3 Forma unei curbe in vecin
atatea unui punct al s
au
8.4 Trasarea curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . .
8.5 Formule Frenet n plan . . . . . . . . . . . . . . .
8.6 Notiuni de teoria contactului a dou
a curbe . . . .
8.7 Curbe plane n coordonate polare . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
129
129
130
132
136
139
141
147
150
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
9 Curbe n R3
9.1 Tangenta si planul normal al unei curbe n spatiu
9.2 Curbe definite prin ecuatii carteziene implicite . .
9.3 Planul osculator si binormala . . . . . . . . . . . .
9.4 Normala principal
a si planul rectificator . . . . . .
9.5 Triedrul lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.6 Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu . . . .
9.7 Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrar
a
9.8 Aplicatii ale formulelor Frenet . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
155
155
156
159
160
160
161
164
169
173
10 Suprafete
10.1 Notiunea de suprafat
a. . . . . . . . . . .
10.2 Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . .
10.3 Suprafete riglate . . . . . . . . . . . . . .
10.4 Suprafete de rotatie . . . . . . . . . . . .
10.5 Vectori tangenti la o suprafat
a . . . . . .
10.6 Normala si planul tangent la o suprafat
a
10.7 Aplicatia Weingarten . . . . . . . . . . .
10.8 Curbura normal
a . . . . . . . . . . . . .
10.9 Curbura Gauss . . . . . . . . . . . . . . .
10.10 Formele fundamentale ale unei suprafete
10.11 Formule de calcul . . . . . . . . . . . . .
10.12 Curbe speciale pe o suprafat
a . . . . . .
10.13 Aria unei portiuni de suprafat
a. . . . . .
n
. . . . . . . . . .
10.14 Subvariet
ati ale lui R
10.15 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
175
175
180
181
186
188
191
198
200
207
211
213
218
222
224
226
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
8
11 Algebr
a si analiz
a tensorial
a
11.1 Vectori contravarianti si vectori covarianti
11.2 Tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.3 Ridicarea si cobor
area indicilor . . . . . . .
11.4 C
ampuri vectoriale . . . . . . . . . . . . .
11.5 C
ampuri tensoriale . . . . . . . . . . . . .
11.6 Conexiune liniar
a . . . . . . . . . . . . . .
11.7 Metrici riemanniene . . . . . . . . . . . . .
11.8 Operatori diferentiali . . . . . . . . . . . .
11.9 Forme alternate . . . . . . . . . . . . . . .
11.10 Forme diferentiale alternate . . . . . . . . .
11.11 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
231
231
232
235
236
240
241
243
245
247
249
250
Bibliografie
252
Index de notiuni
255
Partea I
Geometrie Analitic
a
Capitolul 1
Vectori liberi
1.1
Vectori liberi
Fie E3 spatiul punctual tridimensional al geometriei elementare si AB un segment orientat

(figura 1).
Fig. 1
Punctul A se numeste originea, iar punctul B se numeste extremitatea segmentului. In cazul
cand originea si extremitatea coincid, se obtine segmentul orientat nul. Dreapta determinata de
punctele A si B se numeste dreapta suport a lui AB si se noteaz

a cu AB. Aceast
a dreapt
a este unic
determinata numai dac
a A 6= B. Dreapta suport a segmentului orientat nul este nedeterminata.
Doua segmente orientate se numesc coliniare, dac
a dreptele suport sunt egale; respectiv paralele,
daca dreptele suport sunt paralele.
Lungimea (norma sau modulul) unui segment orientat AB se defineste ca fiind lungimea segmentului neorientat [AB], adic
a distanta de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are
lungimea 0 dac
a si numai dac
a el este segmentul nul. Dou
a segmente neorientate care au aceeasi
lungime se numesc segmente congruente.
Definitie 1. Dou
a segmente orientate nenule se numesc echipolente dac
a au aceeasi directie, acelasi
sens si aceeasi lungime.
Daca AB este echipolent cu CD, atunci vom scrie ABCD. Se dovedeste usor c
a ABCD
11
12
implica ACBD (figura 2).
Fig. 2
Intrucat relatia acelasi sens implic
a relatia aceeasi directie, echipolenta este sinonima cu
acelasi sens si aceeasi lungime. Exist
a ns
a suficiente probleme concrete care impun explicitarea
unei directii f
ar
a a interesa sensul. De aceea am preferat definitia clasic
a pentru echipolenta, desi
contine si elemente superflue.
Teorema 2. Relatia de echipolent
a pentru segmente orientate nenule este o relatie de echivalent
a.
Demonstratie. Relatia specificat
a este reflexiv
a, simetric
a si tranzitiv
a.
Prelungim relatia de echipolent

a si la segmentele orientate nule: admitem c
a toate segmentele
orientate nule sunt echipolente ntre ele. Astfel obtinem o relatie de echipolent
a pe multimea
tuturor segmentelor orientate din spatiu, care este o relatie de echivalent
a.
Definitie 3. Clasele de echivalenta ale segmentelor orientate relativ la relatia de echipolenta se
numesc vectori liberi. Directia, sensul si lungimea care sunt comune segmentelor orientate care
definesc un vector liber se numesc directia, sensul si lungimea vectorului liber.
Vectorii liberi vor fi notati cu litere mici cu bar
a deasupra a
, b, c, . . . , iar n desen vor fi
reprezentati printr-unul dintre segmentele orientate echipolente care definesc clasa numita vector
liber. In acest context vectorii liberi se mai noteaz

a si prin AB, CD, . . .; evident AB AB si fiecare
segment orientat din clasa numit
a vector liber este un reprezentant al clasei. Corespunz
ator, pentru
lungimea (norma) unui vector liber a
sau AB, vom ntrebuinta notatiile ||
a||, ||AB|| sau d(A, B).
Un vector liber de lungime 1 se numeste versor sau vector unitate si n general se noteaza cu e.
Vectorul liber care are lungimea 0 se numeste vector nul si se noteaz
a cu
0. Acest vector este
reprezentat de segmentul orientat AA (n acest caz, directia si sensul sunt nedeterminate).

Doi vectori liberi a
si b sunt egali si se scrie a
= b, dac
a reprezentantii lor sunt echipolenti sau,
echivalent, dac
a au aceeasi directie, acelasi sens si aceeasi lungime.
Vectorii liberi care au aceeasi directie se numesc vectori coliniari. Doi vectori coliniari care au
aceeasi lungime ns
a au sensuri opuse se numesc vectori opusi. Dac
a unul dintre ei este notat cu
13
a
, atunci opusul s
au este notat cu
a (figura 3).
Fig. 3
Fig. 4
Trei vectori liberi se numesc coplanari dac

a segmentele orientate reprezentative sunt paralele
cu un plan dat (figura 4).
Fie V multimea tuturor vectorilor liberi din spatiul E3 . Fix
am n E3 un punct O, numit origine.
La orice alt punct M din E3 i corespunde un vector si numai unul r V , al c
arei reprezentant
este OM .
Reciproc, la orice vector r corespunde un punct si numai unul M , astfel nc

at OM s
a reprezinte
pe r. Rezult
a c
a multimile E3 si V sunt n corespondent
a biunivoc
a, bijectia fiind unic determinata
a
prin fixarea originii O. Vectorul liber r = OM se numeste vectorul de pozitie al punctului M fat
de originea O.
1.2
Adunarea vectorilor liberi
Multimea V a vectorilor liberi din spatiu se poate organiza ca un grup aditiv comutativ, definind
adunarea prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
Definitie 4. Fie a
si b doi vectori liberi. Fie OA un reprezentant al vectorului a
si AB un
reprezentant al vectorului b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat OB se numeste

suma vectorilor a
si b, care se noteaz
a c = a
+ b sau OB = OA + AB (figura 5).
Fig. 5
Evident, a
, b si c = a
+ b sunt vectori coplanari. De asemenea, mention
am c
a regula cuprinsa
n definitia 4 se numeste regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi +: V V V , (
a, b) a
+ b este o lege de compozitie interna bine
definita deoarece vectorul liber c = a

+ b nu depinde de alegerea punctului O (Tem
a!).
Teorema 5. Adunarea vectorilor liberi are urm
atoarele propriet
ati:
1) asociativitatea:
a, b, c V , a
+ (b + c) = (
a + b) + c;
2)
0 este element neutru: a
+
0=
0+a
=a
,
aV;
3) opusul lui a
este simetricul lui a
:
aV, a
+ (
a) = (
a) + a
=
0;
4) comutativitatea:
a, b V , a
+ b = b + a
.
14
Demonstratie. Cazurile specifice coliniarit
atii sunt l
asate drept teme.
1) T
inem seama de definitie si urm
arim figura 6:
Fig. 6
Fig. 7
OB este reprezentantul sumei a

+ b, iar OC este reprezentantul sumei (
a + b) + c; AC este reprezen
tantul sumei b + c, iar OC este reprezentantul sumei a
+ (b + c). Rezult
a (
a + b) + c = a
+ (b + c).
2)-4) Tema.
Comutativitatea adun
arii conduce la o nou
a regul
a pentru determinarea sumei a doi vectori
necoliniari, numit
a regula paralelogramului. Se deseneaz
a AB a
, AD b si se fixeaz
a punctul C
ca intersectia dintre paralela la AB dus
a prin D si paralela la AD dus
a prin B. Segmentul orientat
AC este reprezentantul lui a

+ b.
Asociativitatea adun
arii permite generalizarea regulii triunghiului la regula poligonului plan sau
str
amb, utilizat
a c
and se adun
a cel putin trei vectori.
Propriet
atile 1), 2) si 3) arat
a c
a adunarea defineste pe V o structur
a de grup, iar proprietatea
4) arata ca acest grup este comutativ. In grupul V ecuatia b+ x
=a
are o solutie unic
ax
=a
+(b)
pe care o not
am x
=a
b si pe care o numim diferenta dintre vectorul a
si vectorul b. Daca AB
este reprezentantul lui a

, iar AD este reprezentantul lui b, atunci reprezentantul lui a
b este DB
(figura 7).
1.3
Inmultirea unui vector liber cu un scalar
Fie R c
ampul numerelor reale (c
ampul scalarilor) si V grupul aditiv comutativ al vectorilor
liberi. Vom introduce o lege de compozitie extern
a, adic
a o functie definit
a pe R V cu valori n
V , numita nmultirea unui vector liber cu un scalar.
Definitie 6. Fie t R si a
V . Prin t
a ntelegem vectorul liber definit astfel:
1) daca a
6= 0 si t 6= 0, atunci t
a este vectorul care are aceeasi directie cu a
, acelasi sens cu a
daca t > 0, sens contrar lui a

dac
a t < 0 si lungimea |t|||
a||;
2) daca t = 0 sau a
= 0, atunci t
a = 0.
15
Evident, t
a este coliniar cu a
(figura 8).
Fig. 8
Teorema 7. Inmult
irea vectorilor liberi cu scalari are urm
atoarele propriet
ati:
1) 1 a
=a
,
aV;
2) s(t
a) = (st)
a,
s, t R,
aV;
3) distributivitatea fat
a de adunarea scalarilor:
(s + t)
a = s
a + t
a,
s, t R,
aV;
4) distributivitatea fat
a de adunarea vectorilor:
t(
a + b) = t
a + tb,
t R,
a, b V.
Demonstratie. 1)-3) Tem

a. 4) Fie OA reprezentantul vectorului a
si AB reprezentantul vectorului
b. Atunci OB este reprezentantul vectorului a

+ b (figura 9).
Fig. 9
Presupunem t > 0 si not

am cu OA0 reprezentantul vectorului t
a si cu OB 0 reprezentantul vectorului
0
0
t(
a + b). Se observ
a c
a OAB OA B , av
and un unghi comun si laturile (care determina
acest unghi) de lungimi proportionale. Rezult

a AB || A0 B 0 si A0 B 0 = t AB, adic
a A0 B 0 este
reprezentantul vectorului tb. Deci OB 0 este reprezentantul sumei t

a + tb, adic
a t(
a + b) = t
a + tb.
Analog, se trateaz
a cazul t < 0.
Propriet
atile adun
arii vectorilor liberi si propriet
atile nmultirii vectorilor liberi cu scalari arata
ca V este un spatiu vectorial peste c
ampul numerelor reale.
1.4
Coliniaritate si coplanaritate
Fie V spatiul vectorial real al vectorilor liberi. Notiunile algebrice de subspatiu vectorial,
dependenta si independent
a liniar
a, baz
a si dimensiune, coordonate, izomorfism de spatii vectoriale,
le presupunem cunoscute de la partea de algebr
a liniar
a.
16
Pentru nceput, observ
am c
a oricarui vector a
de lungime ||
a|| > 0, i se asociaz
a un vector
a
0 = ||
a||1 a
de lungime 1, numit versorul lui a
. Intr-adev
ar,

||
a0 || = ||
a||1 a
= ||
a||1 ||
a|| = 1.
Deoarece a
0 este un vector unitate de acelasi sens ca a
, putem scrie a
= ||
a||
a0 . In plus, pentru
orice versor a
0 , avem
0=0a
0 .
Reamintim c
a doi vectori din V se numesc coliniari dac
a au aceeasi directie. Care este echivalentul algebric al coliniarit
atii?
Teorema 8. Dac
aa
si b sunt coliniari si a
6= 0, atunci exist
a un num
ar real t unic astfel nc
at
b = t
a.
Demonstratie. Presupunem c
aa
si b sunt diferiti. Putem scrie a
= ||
a||
a0 , b = ||b||b0 si evident
versorii a
0 si b0 sunt sau egali sau opusi. Pentru b0 = a
0 , g
asim
b = ||b||b0 = ||b||
a0 = ||b|| ||
a||1 a
,
deci t = ||b|| ||a||1 .

Corolarul 9. Multimea V1 = b V | t R, b = t
a, a
6=
0 , a tuturor vectorilor coliniari cu un
vector nenul a
, este un spatiu vectorial unidimensional.
Demonstratie. V1 este un subspatiu vectorial al lui V , iar a
este un vector liniar independent care
genereaza pe V1 .
Coliniaritatea a doi vectori liberi este echivalent
a cu dependenta liniar
a a acestora. De aceea,
doi vectori liberi necoliniari sunt liniar independenti.
Reamintim c
a trei vectori din V se numesc coplanari dac
a reprezentantii lor sunt paraleli cu
un plan dat. Care este traducerea algebric
a a coplanarit
atii?
Teorema 10. Vectorii a
, b si c sunt coplanari dac
a si numai dac
a ei sunt liniar dependenti.
aa
, b si c sunt liniar dependenti, adic
a r, s, t V , cu r2 +s2 +t2 6= 0,
r
s
astfel ncat r
a +sb+t
c=
0. Pentru t 6= 0, relatia se transcrie c =
a +b, unde = si = .
t
t
Rezulta ca reprezentantii OA, OB si OC ai vectorilor a

, b, respectiv c, satisfac relatia
OC=OE + OF = OA + OB,
adica OC se afl
a n planul determinat de OA si OB (figura 10).
Rationamentul reciproc este evident.
17
Fig. 10
Fig. 11
Corolarul 11. Multimea

V2 = c V | r, s R, c = r
a + sb ,
a tuturor vectorilor coplanari cu doi vectori necoliniari a
si b, este un spatiu vectorial bidimensional.
Demonstratie. V2 este un subspatiu vectorial al lui V , iar {
a, b} este o multime liniar independenta
care genereaz
a pe V2 .
Deoarece dependenta liniar
a a trei vectori liberi este echivalent
a cu coplanaritatea, rezulta ca
orice trei vectori liberi necoplanari sunt liniar independenti.
Teorema 12. Spatiul vectorial al vectorilor liberi din E3 are dimensiunea 3.
Demonstratie. In V exist
a trei vectori liniar independenti si anume oricare trei vectori necoplanari
a
, b si c. S
a ar
at
am c
a acestia genereaz
a pe V . Pentru aceasta, fie d un al patrulea vector
si OA, OB, OC, OD reprezentantii vectorilor a

, b, c, respectiv d (figura 11). Observam ca
OD=OD1 + OD2 + OD3 = r OA +s OB +t OC, deci d = r

a + sb + t
c.
Daca {
a, b, c} este o baz
a fixat
a n V3 si r, s, t sunt coordonatele lui d n raport cu aceasta
s, t) sau identificarea d = (r, s, t). In acest context, pentru
baza, atunci se prefer
a scrierea d(r,
di = (ri , si , ti ) V3 , i = 1, 3, avem:
1) d1 = d2 r1 = r2 , s1 = s2 , t1 = t2 ;
2) d1 + d2 = (r1 + r2 , s1 + s2 , t1 + t2 );
3) k d1 = (kr1 , ks1 , kt1 );
4) d1 este coliniar cu d2 dac
a si numai dac
a coordonatele lor sunt proportionale;
5) vectorii d1 , d2 si d3 sunt coplanari dac
a si numai dac
a coordonatele unuia sunt
combinatii liniare de coordonatele celorlalti doi, de exemplu:
r3 = r1 + r2 , s3 = s1 + s2 , t3 = t1 + t2 .
18
1.5
Proiectie ortogonal
a pe o dreapt
a
~ Prin A si B ducem
Fie D o dreapt
a si a
un vector liber ce admite ca reprezentant vectorul AB.
0
planele P si respectiv Q, perpendiculare pe D. Not
and {A } = D P si {B 0 } = D Q, obtinem
proiectia A0 B 0 .
a pe a
.
Teorema 13. Vectorul liber A0 B 0 nu depinde de segmentul orientat AB, care reprezint
Demonstratie. Die CD un alt reprezentant al lui a

si C 0 D0 proiectia sa pe dreapta D. Trebuie sa
aratam ca A0 B 0 C 0 D0 (figura 12). Pentru aceasta utiliz

am paralelogramele AA0 B 00 B, CC 0 D00 D si
0 0 00
0 0 00
triunghiurile dreptunghice A B B , C D D .
Fig. 12
Segmentele A0 B 0 si C 0 D0 au:
1) aceeasi directie, deoarece sunt situate pe D;
2) acelasi sens;
3) aceeasi lungime, deoarece triunghiurile dreptunghice A0 B 0 B 00 si C 0 D0 D00 sunt congruente.
Teorema 13 justific
a urm
atoarea:
a a vectorului a
pe dreapta D si
Definitie 14. Vectorul liber A0 B 0 se numeste proiectie ortogonal
se noteaza D (
a).
Teorema 15. Dac
a D1 si D2 sunt drepte paralele, atunci D1 (
a) = D2 (
a).
Demonstratie. Tem
a.
Rezulta c
a proiectia ortogonal
a a unui vector liber pe o dreapt
a D depinde numai de directia lui
D. De aceea, dac
au
este un vector nenul care d
a directia lui D, atunci putem vorbi de proiectia
ortogonala a lui a
pe u
, pe care o not
am cu u (
a). Teorema care urmeaz
a arat
a c
a este o
transformare liniar
a.
Teorema 16. Fie u
V3 \ {
0}. Pentru orice a
, b V3 si orice scalar t R, avem:
u (
a + b) = u (
a) + u (b);
Demonstratie. Tem
a.
u (t
a) = tu (
a).
19
Notam cu u
un vector liber si u
0 versorul s
au, adic
au
= ||
u||
u0 , cu ||
u0 || = 1. Pentru orice a
,
vectorul u (
a) este coliniar cu u
0 , deci exist
a un num
ar real pr
~ u a
astfel nc
at u (
a) = (pr
~ u a
)
u0
(figura 13).
Fig. 13
Fig. 14
Fig. 15
Definitie 17. Num

arul real pr
~ u a
definit prin relatia u (
a) = (pr
~ u a
)
u0 se numeste m
arimea algebrica a proiectiei ortogonale u (
a).
Propriet
atile lui implic
a:
pr
~ u (
a + b) = pr
~ u a
+ pr
~ u b;
pr
~ u (t
a) = tpr
~ u a
.
Fie a
, b V3 \{0} si OA, OB segmentele orientate reprezentative. Unghiul [0, ] determinat
de OA si OB se numeste unghiul dintre vectorii a

si b (figura 14). Evident, definitia unghiului
nu depinde de punctul O. Dac
a cel putin unul dintre vectorii liberi a
si b este
0, atunci unghiul
[0, ] dintre a
si b este nedeterminat.
Vectorii a
si b se numesc ortogonali dac
a unghiul dintre ei este . Accept
am c
a
0 este ortogonal
2
pe orice vector.
Notiunea de unghi permite s
a explicit
am num
arul pr
~ u a
n functie de ||
a|| si de unghiul dintre
a
si u
, anume pr
~ u a
= ||
a|| cos (figura 15).
Fie P un plan si a
3AB un vector liber. Prin A si B ducem drepte perpendiculare pe planul
0
P si notam cu A si B 0 punctele n care aceste perpendiculare nteap
a planul P . Se arat
a usor ca
vectorul liber A0 B 0 nu depinde de segmentul AB, ci numai de a

. Din acest motiv, vectorul liber
A0 B 0 se numeste proiectia ortogonal
a a vectorului a
pe planul P si se noteaz
a P (
a).
Un vector liber are aceeasi proiectie pe dou
a plane paralele, adic
a P (
a) depinde doar de a
si
de spatiul vectorial bidimensional atasat lui P . Mai mult, se dovedeste c
a proiectia ortogonala a
vectorilor liberi pe un plan este o transformare liniar
a.
20
1.6
Produs scalar
Definitie 18. Fie V un spatiu vectorial real. O aplicatie h , i : V V R se numeste produs

scalar pe V dac
a satisface urm
atoarele propriet
ati:
1) h
x, x
i 0,
x V si h
x, x
i = 0 x
=
0; (nenegativitate)
2) h
x, yi = h
y, x
i,
x, y V ; (comutativitate)
3) h
x, yi = h
x, yi, R,
x, y V ; (omogenitate)
4) h
x + y, zi = h
x, zi + h
y , zi,
x, y, z V. (aditivitate)
Fie V3 spatiul vectorilor liberi si a
, b V3 . Pentru a
6=
0 si b 6=
0, not
am cu [0, ] unghiul
dintre a
si b.
Teorema 19. Functia
h , i: V3 V3 R, h
a, bi =
||
a|| ||b|| cos ,
0,
a
6=
0, b 6=
0
a
=
0 sau b =
0
este un produs scalar pe V3 .

Demonstratie. Dovedim numai aditivitatea, h
a, b + ci = h
a, bi + h
a, ci, ntruc
at celelalte proprietati
sunt aproape evidente. Cazul a

= 0 este imediat. Pentru a verifica proprietatea n ipoteza a
6= 0,
ne folosim de notiunea de m
arime algebric
a a unei proiectii ortogonale.
Fie e un versor si b un vector oarecare. Se observ

a c
a pr
~ eb = h
e, bi. Scriem a
6=
0 n forma
a
= ||
a||
e, cu ||
e|| = 1. Relatia pr
~ e(b + c) = pr
~ eb + pr
~ ec este echivalent
a cu h
e, b + ci = h
e, bi + h
e, ci.
Inmultind cu ||
a|| si tin
and seama de omogenitate, deducem h||
a||
e, b + ci = h||
a||
e, bi + h||
a||
e, ci,
ceea ce trebuia demonstrat.
Observatii:
1) Teorema 19 arat
a c
a V3 este un spatiu vectorial euclidian.
p
2) Relatia h
a, a
i = ||
a||2 0 este echivalent
a cu ||
a|| = h
a, a
i, ultima permit
and calculul
lungimii vectorului liber a
dac
a se cunoaste produsul scalar h
a, a
i.
3) Relatia | cos | 1 implic
a inegalitatea Cauchy-Schwarz, |h
a, bi| ||
a|| ||b||.
4) Doi vectori liberi sunt ortogonali dac
a si numai dac
a produsul lor scalar este nul.
Fie {
a, b, c} o baz
a n V3 si u
= r1 a
+ s1b + t1 c, v = r2 a
+ s2b + t2 c. Propriet
atile produsului
scalar implic
a
h
u, vi=hr1 a
+ s1b + t1 c, r2 a
+ s2b + t2 ci = = r1 r2 h
a, a
i + r1 s2 h
a, bi + r1 t2 h
a, ci
+s1 r2 hb, a
i + s1 s2 hb, bi + s1 t2 hb, ci + t1 r2 h
c, a
i + t1 s2 h
c, bi + t1 t2 h
c, ci.
Deci produsul scalar h
u, vi este cunoscut dac
a se d
a tabelul de nmultire scalar
a a vectorilor din
baza {
a, b, c}, adic
a
b
a
c
h,i
a
h
a, a
i
h
a, bi
h
a, ci
hb, a
i
hb, bi
hb, ci
h
c, a
i
h
c, bi
h
c, ci
21
Pentru calcule este avantajos s
a alegem baze pentru care tabelul precedent s
a fie c
at mai simplu
posibil. Un exemplu l constituie baza ortonormat
a a c
arei existent
a n V3 este evident
a.
O baza n V3 format
a din versori reciproc ortogonali se numeste baz
a ortonormat
a si se noteaza
Coordonatele unui vector n raport cu baza ortonormat
cu {, , k}.
a se numesc coordonate eucli este caracterizat
diene. Baza ortonormat
a {, , k}
a prin relatiile:
h, i = 1,
h
, i = 0,
i = 0,
hk,
= 0,
h, ki
= 0,
h
, ki
= 1,
hk, ki
h, i = 0,
h
, i = 1,
i = 0,
hk,
sintetizate n urm
atorul tabel:
h,i
1
0
0
0
1
0
k
0
0
1
Acest tabel conduce la expresia canonic

a a produsului scalar. Intr-adev
ar, pentru a
= r1 +
s1 + t1 k si b = r2 + s2 + t2 k g
asim
h
a, bi = r1 r2 + s1 s2 + t1 t2 .
= t1 si astfel coordonatele euclidiene ale vectorului a
Evident h
a, i = r1 , h
a, i = s1 , h
a, ki
sunt
de fapt proiectiile ortogonale ale lui a
pe cele trei axe de coordonate.
Din produsul scalar obtinem norma vectorului a
si anume
q
p
a, a
i = r12 + s21 + t21 .
a = ||
a|| = h
In consecint
a, unghiul dintre vectorii nenuli a
= r1 + s1 + t1 k si b = r2 + s2 + t2 k este dat de
formula
r1 r2 + s1 s2 + t1 t2
h
a, bi
p
, [0, ].
=p 2
cos =
||
a|| ||b||
r1 + s21 + t21 r22 + s22 + t22
In particular, vectorii a
si b sunt perpendiculari (ortogonali) dac
a si numai dac
a r1 r2 + s1 s2 +
t1 t2 = 0.
1.7
Produs vectorial
Fie V3 spatiul vectorilor liberi si a

, b V3 . Pentru a
6=
0 si b =
6
0, not
am cu [0, ] unghiul
dintre a
si b.
Definitie 20. Vectorul
(
a
b =
||
a|| ||b|| sin e,
0,
a
, b necoliniari
a
, b coliniari,
unde e este un versor perpendicular pe a

si b si cu sensul dat de regula m
ainii drepte pentru
tripletul (
a, b, e), se numeste produsul vectorial dintre a
si b (figura 16).
22
Fig. 16
Fig. 17
Produsul vectorial dintre doi vectori liberi genereaz

a o aplicatie biliniar
a definit
a pe V3 V3 cu
valori n V3 .
Pornind de la definitie, se deduc urm
atoarele propriet
ati:
1) a
b = b a
(anticomutativitate);
2) t(
a b) = (t
a) b = a
(tb), t R (omogenitate);
3) a
(b + c) = a
b+a
c (distributivitate);
4) a
0 =
0, a
a
=
0;
5) ||
a b||2 = ||
a||2 ||b||2 h
a, bi2 (identitatea Lagrange);
6) produsul vectorial a doi vectori nenuli este nul dac
a si numai dac
a vectorii sunt coliniari;
daca a
si b nu sunt coliniari, atunci norma ||
a b|| reprezint
a aria paralelogramului construit pe
reprezentantii OA si OB ai vectorilor a
si b (figura 16).
Demonstratie. Propriet
atile 1), 2), 4) si 6) se demonstreaz
a f
ar
a dificultate. Pentru a demonstra
proprietatea 3) ne folosim de 2), de propriet
atile nmultirii unui vector cu un num
ar si de proiectia
unui vector pe un plan. F
ar
a a restr
ange generalitatea, presupunem c
aa
este un versor. Notam
cu P un plan perpendicular pe a
si cu b0 , c0 proiectiile lui b, respectiv c pe planul P . Atunci
0
0
a
b = a
b , a
c = a
c , iar a
b0 , a
c0 si a
(b0 + c0 ) sunt obtinute din b0 , c0 si respectiv
b0 + c0 prin rotatia de unghi n jurul axei de versor a

(figura 17). Deoarece rotatia sumei este
2
suma rotatiilor, adic
a
a
(b0 + c0 ) = a
b0 + a
c0 ,
rezulta automat
a
(b + c) = a
b + a
c.
Pentru a obtine identitatea Lagrange, pornim de la identitatea trigonometric
a
sin2 = 1 cos2 ,
pe care o nmultim cu ||
a||2 ||b||2 .
In raport cu baza ortonormat

a {, , k},
vectorii a
si b admit respectiv descompunerile
a
= r1 + s1 + t1 k si b = r2 + s2 + t2 k. Folosind definitia produsului vectorial si proprietatile 1),
2), 3) si 6), obtinem tabelul
0
k
k
0
0
care conduce la expresia canonic
a a produsului vectorial,
a
b = (s1 t2 s2 t1 ) + (r2 t1 r1 t2 )
+ (r1 s2 r2 s1 )k
23
sau simbolic
a
b = r1
r2
s1
s2
k
t1
t2
Definitie 21. Vectorul w

=a
(b c) se numeste dublu produs vectorial al vectorilor a
, b si c.
si folosind expresiile canonice ale produsului
Exprimand pe a
, b si c n baza ortonormat
a {, , k}
scalar si vectorial, se poate ar
ata c
a
a
(b c) = h
a, cib h
a, bi
c.
Aceasta relatie pune n evident
a coplanaritatea vectorilor w,
b si c (figura 18), unde d = b c si
w
a
, w
d.
Fig. 18
Observatii:
1) Avem a
(b c) 6= (
a b) c.
2) Expresia dublului produs vectorial se retine mai usor dac
a este scris
a sub forma determinantului simbolic

b
c

.
a
(b c) =
h
a, bi h
a, ci
Aplicatii:
1. Dandu-se punctele Mi (
ri ), i = 1, 3, s
a se stabileasc
a conditia ca aceste trei puncte sa fie
coliniare.
Solutie. Impunem anularea produsului vectorial M1 M2 M1 M3 . Folosind vectorii de pozitie

ai punctelor si propriet
atile produsului vectorial, obtinem
(
r2 r1 ) (
r3 r1 ) = 0
sau
r1 r2 + r2 r3 + r3 r1 =
0.
s
, BC = 4 + 8
8k,
a se g
aseasc
a vectorul de
2. Fiind dati vectorii OA = 3k, AC = 4 + 7
pozitie al punctului B, respectiv C si s
a se calculeze lungimea n
altimii [AA0 ] a triunghiului ABC.
Solutie. Se constat
a c
a punctele A, B si C nu sunt coliniare, deoarece coordonatele vectorilor
AC si BC nu sunt proportionale. Mai mult, OC = OA+AC = 4 +8

3k si OB = OC BC = 5k.
Inaltimea [AA0 ] a triunghiului ABC coincide cu n
altimea paralelogramului construit pe repre
zentantii vectorilor BA si BC. G

asim:

k

BA BC = 0 1 8 = 4(14 8
k),
4 8 8

BA BC = 4 261,
24
AA0 =
1.8

BA BC
||BC||
29.
Produs mixt
Definitie 22. Fiind dati vectorii liberi a

, b si c, num
arul h
a, b, ci = h
a, b ci se numeste produsul
mixt al acestor vectori.
Daca vectorii a
, b si c sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt reprezint
a volumul
paralelipipedului care se poate construi pe reprezentantii cu originea comun
a a celor trei vectori
(figura 19). Intr-adev
ar, fie unghiul dintre vectorii b si c si fie unghiul dintre vectorii a
si
d = b c, atunci
= ||
h
a, b, ci=h
a, di
a|| cos
a|| ||d|| cos = ||b c|| ||
= ||b|| ||
c|| sin ||
a|| cos = V.
Fig. 19
Pornind de la definitie, se deduc urm
atoarele propriet
ati:
1) h
a, b, ci = h
c, a
, bi = hb, c, a
i;
2) h
a, b, ci = h
a, c, bi;
3) ht
a, b, ci = h
a, tb, ci = h
a, b, t
ci,
t R;
4) h
a1 + a
2 , b, ci = h
a1 , b, ci + h
a2 , b, ci;

h
a, ci h
a, di

5) h
a b, c di =
(identitatea Lagrange);
hb, ci hb, di
6) h
a, b, ci = 0 dac
a si numai dac
a:
i) cel putin unul dintre vectorii a
, b, c este nul;
ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
iii) vectorii a
, b si c sunt coplanari.
Demonstratie. Se demonstreaz
a proprietatea 5), iar restul le l
as
am ca exercitiu pentru cititor.
obtinem
Notand m
= c d,
a b, mi
= h
c hb, cidi
h
a b, c di=h
= h
a, b mi
= h
a,b h
c dii
a, hb, di
h

a, di
h
b, ci = a, ci h
=h
a, cihb, di
a, dih
.
hb, ci hb, di
25
o baz
b = r2 +s2 +t2 k si c = r3 +s3 +t3 k,
Fie {, , k}
a ortonormat
a. Dac
aa
= r1 +s1 +t1 k,
atunci produsul mixt cap
at
a expresia canonic
a

r1 s1 t1

h
a, b, ci = r2 s2 t2 .
r3 s3 t3
In consecint
a, propriet
atile produsului mixt se pot justifica cu ajutorul propriet
atilor determinantilor de ordinul 3.
Baza vectorial
a {
a, b, c} se numeste orientat
a pozitiv (negativ) dac
a produsul mixt h
a, b, ci este
cu = (1, 0, 0), = (0, 1, 0) si k =
pozitiv (negativ). Prin urmare, baza ortonormat
a {, , k},
(0, 0, 1) este orientat

a pozitiv ntruc
at h, , ki = 1.
Aplicatie. S
a se arate c
a vectorii a
, b si c sunt coplanari dac
a si numai dac
a determinantul lor
Gram este nul.
Solutie. Prin determinant Gram al vectorilor a
, b si c ntelegem num
arul

h
i h
a, bi h
a, ci
a, a

i hb, bi hb, ci .
G = hb, a
h
c, ci h
c, bi h
c, ci
Vectorii a
, b si c sunt coplanari daca si numai dac
a V = h
a, b, ci = 0 sau dac
a si numai daca
2
2
t
V = h
a, b, ci = 0. Pe de alt
a parte, relatia det A = det A conduce la

r1 s1 t1 r1 r2 r3

V 2 = r2 s2 t2 s1 s2 s3
r3 s3 t3 t1 t2 t3

2
2
2

r
+
s
+
t
r
r
+
s
s
+
t
t
r
r
+
s
s
+
t
t
1
2
1
2
1
2
1
3
1
3
1
3
1
1
1

2
2
2

r2 + s2 + t2
r2 r3 + s2 s3 + t2 t3
= r2 r1 + s2 s1 + t2 t1
r3 r1 + s3 s1 + t3 t1 r3 r2 + s3 s2 + t3 t2

r32 + s23 + t23

h
i h
a, bi h
a, ci
a, a

i hb, bi hb, ci = G.
= hb, a
h
c, a
i h
c, bi h
c, ci
1.9
Probleme propuse
\ = 5 .
1. Fie trapezul dreptunghic ABCD n care avem AD||BC, AD = a
, AB = b si m(ABC)
6
Sa se descompun
a vectorii BC, DC, AC si BD dup
a vectorii a
si b.
2. Se dau vectorii:
d1 = a
b + 3
c,
d2 =
a b + c,
d3 = 3
a + b c,
unde {
a, b, c} este o baz
a din V3 . S
a se determine R astfel nc
at vectorii di , i = 1, 3, sa fie
coplanari.
Pentru astfel g
asit, s
a se descompun
a vectorul d2 dup
a vectorii d1 si d3 .
b = + + 2k V3 , unde R.
3. Se dau vectorii a
= + 2
+ k,
26
a) Aflati produsul vectorial a
b.
b) Este S = {
a, b} familie de vectori liniar independent
a? Sunt cei doi vectori necoliniari?
Daca da, completati S la o baz
a a spatiului V3 .
c) Pentru = 2 aflati ariile paralelogramului si triunghiului determinate de a
si b ca muchii
adiacente.
b = k + , c = k + V3 , unde R.
= + + k,
a) Calculati produsul mixt h
a, b, ci.
b) Sunt cei trei vectori liniar independenti? Dar necoplanari? In cazul independentei liniare,
determina acesti vectori o baz
a pozitiv orientat
a n V3 ?
c) Pentru = 0 aflati volumele tetraedrului, prismei triunghiulare si paralelipipedului determinate de a
, b si c ca muchii adiacente.
5. Se dau punctele A, B si C prin vectorii lor de pozitie:
OA = 14 7
+ 2k,
OB = 2 + 2
7k,
OC = 2 + 7
+ 2k.
Sa se arate c
a triunghiul AOB este dreptunghic si triunghiul BOC este isoscel. Sa se calculeze perimetrul triunghiului ABC si m
asura unghiului BAC si s
a se scrie expresia analitica (n
coordonate) a versorului bisectoarei unghiului BAC.
6. Se dau vectorii:
a
= + 2
( 1)k,
b = (3 ) + + 3k,
R,
si se cere valoarea lui pentru care a

si b sunt ortogonali. Pentru astfel g
asit, s
a se calculeze
marimea algebric
a a proiectiei vectorului a
pe vectorul a
+ b.
7. Sa se calculeze aria paralelogramului construit pe reprezentantii cu originea comuna ai
vectorilor
sin u sin v
1 + cos v
cos v
+
r1 =
k si r2 = sin v sin vtgu
+
k,
2
2
cos u
cos u
cos u
folosind identitatea Lagrange.
8. Fiind dati vectorii:
a
= 5
7k,
b = 2 3
+ 6k,
c = + 2
2k,
sa se calculeze w
=a
(b c) si s
a se verifice liniar dependenta vectorilor w,
b si c.
b = + 2
c = k + .
= + k,
+ 3k,
a) Aflati dublul produs vectorial w
=a
(b c).

b
b) Recalculati w
folosind formula de calcul prescurtat w
= h
a, cib h
a, bi
c =
h
a, bi
c) Aratati c
aw
este perpendicular pe a
si coplanar cu b si c.

c
.
h
a, ci
10. Fie triedrul {O; a

, b, c}. Vectorii definiti prin:
b c
,
a0 =
h
a, b, ci
b0 = c a
,
h
a, b, ci
a
b
c0 =
h
a, b, ci
se numesc reciprocii vectorilor a

, b si c, iar triedrul {O; a0 , b0 , c0 } se numeste triedrul reciproc. Sa
se arate ca:
27
a) a
a0 = ij , i, j = 1, 2, 3.
b) (
a + b + c)(a0 + b0 + c0 ) = 3.
c) ha0 b0 , b0 c0 , c0 a0 i =
1
.
h
a, b, ci2
11. Demonstrati urm

atoarele identit
ati:
a) h
a b, a
(b c)i = h
a, bih
a, b, ci;
b) a
(b c) + b (
ca
) + c (
a b) = 0;
c) h
a b, b c, c a
i = h
a, b, ci2 ;

a
c a
d
d) a
[b (
c d)] =
hb, ci hb, di
12. Se dau vectorii:
a
=
+ 3k,

.

b = + k,
c = 3 + k.
Sa se gaseasc
a valoarea lui astfel nc
at vectorii a
, b si c s
a fie coplanari. Pentru = 2, sa se afle
naltimea paralelipipedului construit pe reprezentantii vectorilor a
, b si c, stiind c
a ea corespunde
bazei formate de reprezentantii vectorilor a

si b.
13. Sa se arate c
a punctele A(1, 1, 1), B(3, 1, 4), C(0, 7, 3) si D(5, 7, 2) sunt coplanare.
28
Capitolul 2
Dreapta si planul n spatiu

2.1
Reper cartezian
Este cunoscut faptul c

a spatiile E3 si V3 sunt n corespondent
a biunivoc
a, bijectia fiind unic
3
determinata prin fixarea originii, iar spatiile vectoriale V3 si R sunt izomorfe, izomorfismul fiind
unic determinat prin fixarea bazelor n cele dou
a spatii. Intr-adev
ar, n ipoteza c
a am fixat un punct
n V3 , fiec
O, numit origine n E3 si o baz
a ortonormat
a {, , k}
arui punct M din E3 i corespunde n
mod unic un vector r = OM , numit vector de pozitie al punctului M . Acestui vector i corespunde
n mod unic tripletul ordonat de numere reale (x, y, z) R3 , numite coordonatele euclidiene ale
scriem OM = x + y
vectorului OM n raport cu baza {, , k};

+ z k.
Ansamblul {O; , , k} se numeste reper cartezian n E3 . Punctul O se numeste originea reperu se numeste baza reperului. Coordonatele euclidiene (x, y, z) ale vectorului de pozitie
lui, iar {, , k}
r = OM se numesc coordonatele carteziene ale punctului M fat

a de reperul ortonormat {O; , , k},
cu x = h, ri = pr
~ r=abscisa, y = h
, ri = pr
~ r=ordonata si z = hk, ri = pr
~ k r=cota.
3
Bijectia dintre E3 si R determinat
a prin fixarea reperului cartezian se numeste sistem de
coordonate cartezian si se noteaz
a prin M (x, y, z). Aceste bijectii permit deseori identificarea
spatiilor E3 , V3 si R3 .
Versorilor , si k le atas
am axele de coordonate Ox, Oy, respectiv Oz care au acelasi sens
cu sensul pozitiv al acestor versori. Coordonatele carteziene ale punctului M reprezint
a marimile
algebrice ale proiectiilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate (figura 1).
Fig. 1
Axele sunt formate din punctele (x, y, z) caracterizate respectiv prin ecuatiile:

y=0
z=0
x=0
Ox:
Oy:
Oz:
z = 0;
x = 0;
y = 0.
29
30
Cele trei axe determin
a planele xOy, yOz si zOx, numite plane de coordonate. Ele sunt caracterizate respectiv prin ecuatiile xOy: z = 0, yOz: x = 0, xOz: y = 0. Cele trei plane de coordonate
mpart spatiul n opt regiuni numite octante (sau octanti).
Uneori reperul cartezian este indicat prin notatia Oxyz, prin aceasta nteleg
andu-se ca s-au
fixat originea O si axele reciproc ortogonale Ox, Oy si Oz. Evident, versorii reciproc ortogonali ,
si k rezult
a din context.
In cele ce urmeaz
a, presupunem cunoscute notiunile elementare din geometria euclidiana ca
punct, dreapt
a, plan, perpendicular
a etc. De asemenea, presupunem c
a V3 este raportat la baza
iar E3 la reperul cartezian {O; , , k}.
ortonormat
a {, , k},
2.2
Ecuatiile dreptei n spatiu
O dreapt
a n spatiu poate fi determinat
a de:
a) un punct si un vector nenul;
b) doua puncte;
c) intersectia a dou
a plane.
Ne propunem s
a transform
am aceste conditii din E3 n ecuatii n V3 sau n R3 .
2.2.1
Dreapta determinat
a de un punct si un vector nenul
Punctul M0 (x0 , y0 , z0 ), r0 = x0 +y0 +z0 k si un vector nenul a

(`, m, n) din V3 fixeaz
a o dreapta
D care trece prin M0 si are directia lui a
(figura 2).
Fig. 2
Punctul generic M (x, y, z) apartine dreptei D dac
a si numai dac
a vectorii M0 M si a
sunt
coliniari, adic
a (
r r0 ) a
= 0. Aceast
a ecuatie n V3 se numeste ecuatia vectorial
a a dreptei
definita de un punct si o directie. Vectorul a
(`, m, n) 6= 0 care d
a directia dreptei D, se numeste
vector director, iar vectorul k
a, k 6= 0, joac
a acelasi rol ca a
.
Coliniaritatea vectorilor r r0 si a
se pune n evident
a si prin ecuatia vectorial
a
r = r0 + t
a,
t R.
Aceasta ecuatie vectorial

a este echivalent
a cu trei ecuatii n R3 ,
x = x0 + t`,
y = y0 + tm,
z = z0 + tn,
t R,
numite ecuatii parametrice ale dreptei D. Aceste ecuatii se pot nlocui cu dou
a ecuatii carteziene
n R3 ,
x x0
y y0
z z0
=
=
,
`
m
n
cu conventia c
a dac
a un numitor este nul, atunci num
ar
atorul respectiv trebuie egalat cu 0.
31
Observatie. Deoarece a
(`, m, n) 6=
0(0, 0, 0), cel mult dou
a dintre numerele `, m si n se pot
anula.
1) Daca ` = 0 si mn 6= 0, atunci ecuatiile carteziene precedente sunt echivalente cu
y y0
z z0
=
m
n
x = x0 ,
si reprezint
a o dreapt
a paralel
a cu planul yOz.
2) Daca ` = m = 0 si n 6= 0, atunci ecuatiile carteziene precedente se reduc la
x = x0 ,
y = y0
si reprezint
a o dreapt
a paralel
a cu Oz.
2.2.2
Dreapta determinat
a de dou
a puncte
Doua puncte distincte M1 (x1 , y1 , z1 ) si M2 (x2 , y2 , z2 ) determin

a o dreapt
a D si numai una.
Pentru a scrie ecuatiile acestei drepte ne folosim de explicatiile anterioare si anume, vom considera
dreapta ca fiind determinat
a de punctul M1 si de vectorul director a
reprezentate n figura 3.
Fig. 3
Astfel, ecuatiile carteziene ale dreptei D sunt
x x1
y y1
z z1
=
=
.
x2 x1
y2 y 1
z2 z1
2.2.3
Dreapta orientat
a
Fie D o dreapt
a n spatiu. Pe D se pot stabili dou
a sensuri de parcurs, corespondente relatiilor
de ordine pe multimea punctelor dreptei, pe care convenim s
a le not
am cu (+) si (). O dreapta
D mpreuna cu o alegere a unui sens de parcurs se numeste dreapt
a orientat
a.
Daca a
este un vector director al dreptei D, atunci se accept
a ca sens pozitiv pe D sensul
vectorului director a
si vom nota acest sens cu +. De aceea, dreapta orientat
a este de fapt perechea
(D, a
). Acest lucru va fi admis n continuare.
Fie dreapta orientat
a (D, a
) si punctul M0 D. Multimea

D0 = M | M0 M = s
a, s 0
se numeste partea pozitiv
a a lui D, iar multimea

D00 = M | M0 M = s
a, s 0
se numeste partea negativ
a a lui D.
32
Axele
a O este originea,
de coordonate Ox, Oy si Oz sunt exemple de drepte orientate. Dac
atunci M | OM = t, t 0 este semiaxa pozitiv
a Ox.
Vectorului director a
6=
0 al dreptei D i se poate atasa versorul e = ||
a||1 a
, numit versor
director sau directie orientat
a. Prin urmare, dreapta D poate fi g
andit
a ca fiind multimea

e, t R .
D = M | M0 M = t
Versorul director e formeaz
a cu axele de coordonate unghiurile , , respectiv , numite
unghiurile directoare ale dreptei D (figura 4).
Fig. 4
se numesc cosinusurile directoare ale
Coordonatele lui e fat
a de baza ortonormat
a {, , k}
dreptei D. Putem scrie
k
e = h
e, i + h
e, i)
+ h
e, ki
sau
e = cos + cos + cos k.

Relatia ||
e|| = 1 este echivalent
a cu
cos2 + cos2 + cos2 = 1.
Observatie. Relatia dintre cosinusurile directoare de mai sus este generalizarea relatiei fundamentale a trigonometriei cos2 + sin2 = 1. In plan, n raport cu baza ortonormat
a {, } versorul
director e formeaz
a cu axele de coordonate unghiurile si , acestea fiind unghiuri complementare,
= 2 . De aici, cos = cos( 2 ) = sin .
atunci
Daca a
= ` + m
+ nk,
cos =
2.3
`
,
`2 + m2 + n2
cos =
m
,
`2 + m2 + n2
cos =
n
.
`2 + m2 + n2
Ecuatia planului n spatiu
Un plan n spatiu este determinat de conditii geometrice ca: trei puncte necoliniare, doua
drepte concurente, dou
a drepte paralele, o dreapt
a si un punct exterior dreptei, un punct si un
vector normal la plan, precum si distanta de la origine la plan mpreun
a cu versorul normal la plan.
Impunand conditii de acest tip, ne propunem s
a stabilim ecuatia planului sub form
a vectoriala,
carteziana sau normal
a.
33
2.3.1
Planul determinat de un punct si un vector normal nenul
Fiind dat
a dreapta D care trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) si care are directia vectorului
n
(a, b, c), exist
a un singur plan P perpendicular pe D n M0 (figura 5).
Fig. 5
Dreapta D se numeste normala la planul P , iar vectorul nenul n
se numeste vectorul normal al
planului P . Ecuatiile normalei sunt
y y0
z z0
x x0
=
=
.
a
b
c
Apartenenta M P este echivalent
a cu M0 M n
. De aceea, planul P este multimea

P = M | hM0 M , n
i = 0 .
Folosind M (x, y, z) si
M0 M = (x x0 ) + (y y0 )
+ (z z0 )k,
ecuatia vectorial
a hM0 M , n
i = 0 se transcrie ca o ecuatie n R3 ,
a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0,
numita ecuatia cartezian
a a planului care trece prin M0 , perpendicular pe n
.
Prelucrand membrul st
ang al ecuatiei precedente si not
and ax0 + by0 + cz0 = d, obtinem
transcrierea ax + by + cz + d = 0.
Reciproc, s
a ar
at
am c
a orice ecuatie de forma ax + by + cz + d = 0, cu a2 + b2 + c2 > 0,
reprezinta un plan. Intr-adev
ar, o solutie (x0 , y0 , z0 ) a acestei ecuatii ne d
a d = ax0 by0 cz0
si renlocuind obtinem
a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0,
care reprezint
a ecuatia planului care contine punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) si este perpendicular pe vectorul
nenul (a, b, c).
Ecuatia ax + by + cz + d = 0 n R3 , cu a2 + b2 + c2 6= 0, se numeste ecuatia cartezian
a general
a
a unui plan. Evident, aceast
a ecuatie este atasat
a functiei liniar afine
f : R3 R, f (x, y, z) = ax + by + cz + d.
34
2.3.2
Plane particulare
1) Planul xOy are ecuatia z = 0 si vectorul normal k = (0, 0, 1). Orice plan paralel cu xOy are
ecuatia z = c (figura 6).
Analog, x = 0 reprezint
a ecuatia planului yOz al c
arui vector normal este = (1, 0, 0). Un plan
paralel cu yOz are ecuatia x = a. Ecuatia planului xOz este y = 0, a c
arei normal
a are directia
= (0, 1, 0). Un plan paralel cu yOz are ecuatia y = b.
2) Ecuatiile planelor perpendiculare pe planele de coordonate xOy, yOz si xOz sunt de forma
ax + by + d = 0, by + cz + d = 0, respectiv ax + cz + d = 0.
3) Ecuatiile planelor care trec prin axele de coordonate Ox, Oy si Oz sunt de forma by + cz = 0,
ax + cz = 0, respectiv ax + by = 0.
4) Ecuatia unui plan care trece prin origine este de forma ax + by + cz = 0. Un astfel de plan
este un subspatiu vectorial bidimensional al lui R3 .
Fig. 6
2.3.3
Fig. 7
Planul determinat de trei puncte necoliniare
Pentru a stabili ecuatia planului determinat de punctele necoliniare Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 3

(figura 7), proced
am dup
a cum urmeaz
a:
1) Folosim ecuatia general
a a planului si ecuatiile obtinute prin nlocuirea coordonatelor punctelor
Mi n ecuatia general
a, ca ecuatii n necunoscutele a, b, c si d. Rezult
a sistemul liniar omogen

ax + by + cz + d = 0
axi + byi + czi + d = 0, i = 1, 3,
cu solutii nebanale (a, b, c, d), deoarece a,
nebanale,

x

x1

x2

x3
b si c nu se pot anula simultan. Conditia de solutii

y z 1
y1 z1 1
= 0,
y2 z2 1
y 3 z3 1
este chiar ecuatia cartezian

a a planului (M1 M2 M3 ). Intr-adev
ar, ecuatia de mai sus este o ecuatie
de gradul nt
ai n x, y, z si oricare dintre punctele (xi , yi , zi ), i = 1, 3, o satisface. De asemenea,
aceasta ecuatie reprezint
a conditia de coplanaritate a punctelor M1 , M2 , M3 si M .
Ca un caz particular, g
asim ecuatia planului prin t
aieturi (figura 8). Dac
a t
aieturile sunt
A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c), atunci ecuatia planului (ABC) este
x y z
+ + 1 = 0.
a
b
c
35
2) Fie M un punct care genereaz
a planul. Conditia de coplanaritate a vectorilor M1 M , M1 M2
si M1 M3 este chiar ecuatia vectorial
a a planului si anume
hM1 M , M1 M2 M1 M3 i = 0.
ri = xi + yi + zi k,
i = 1, 3, atunci obtinem
Daca introducem vectorii de pozitie r = x + y
+ z k,
transcrierea
h
r r1 , (
r2 r1 ) (
r3 r1 )i = 0
sau, sub form
a de determinant,

x x1

x2 x1

x3 x1
y y1
y2 y1
y3 y1
z z1
z2 z1
z3 z1
Fig. 8
2.3.4

= 0.

Fig. 9
Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari
Doi vectori necoliniari u

= (`1 , m1 , n1 ), v = (`2 , m2 , n2 ) si un punct M0 determin
a un plan unic
P (figura 9). Ne propunem s
a g
asim ecuatiile parametrice sau ecuatia cartezian
a ale acestui plan.
Fie M0 M1 si M0 M2 reprezentantii vectorilor u

, respectiv v. Un punct M E3 apartine planului
P daca si numai dac
a vectorii M0 M , M0 M1 si M0 M2 sunt coplanari. Exprim
am coplanaritatea
acestor vectori astfel:
a) M0 M = r
u + s
v , adic
a
x = x0 + r`1 + s`2
y = y0 + rm1 + sm2
z = z0 + rn1 + sn2 , r, s R.
Aceste relatii sunt numite ecuatiile parametrice ale planului P , iar numerele arbitrare r si s se
numesc parametri.
vi = 0, adic
a
b) hM0 M , u

x x0

`1

`2
y y0
m1
m2
z z0
n1
n2

= 0.

Precizam c
a toate ecuatiile carteziene obtinute pentru plan sunt echivalente cu ecuatia generala
a planului ax+by +cz +d = 0. Se observ
a c
a aceast
a ecuatie depinde de patru parametri neesentiali
d
b c
a, b, c, d si trei parametri esentiali. Dac
a a 6= 0, atunci cei trei parametri esentiali sunt , si .
a a
a
De asemenea, preciz
am c
a numerele a, b si c, adic
a coeficientii lui x, y si z din ecuatia generala,
reprezinta coordonatele vectorului normal n
.
36
2.3.5
Ecuatia normal
a a planului (Hesse)
Putem determina ecuatia planului atunci c

and cunoastem versorul normalei la planul P si
distanta de la origine la planul P. Aceast
a ecuatie ne va conduce la o formul
a de calcul a distantei
de la un punct la un plan.
Daca distanta de la origine la planul P este p > 0 si versorul normalei este exprimat cu ajutorul
atunci ecuatia normal
cosinusurilor directoare, n
= cos + cos + cos k,
a a planului (ecuatia
lui Hesse) se scrie
x cos + y cos + z cos p = 0.
Notand cu M0 punctul de intersectie al directiei versorului normalei din origine cu planul P si cu
M (x, y, z) un punct generic din planul P atunci M0 (p cos , p cos , p cos ) iar ecuatia planului ce
trece prin M0 si are normala n
este chiar ecuatia c
autat
a.
Ne intereseaz
a n continuare leg
atura dintre ecuatia general
a a planului ax + by + cz + d = 0 si
cea normala. Spunem c
a normaliz
am ecuatia general
a a planului atunci c
a aceasta o transformam
n ecuatie normal
a. Normalizata ecuatiei generale a planului (forma normal
a dedus
a din ecuatia
generala) este
ax + by + cz + d
= 0.
a2 + b2 + c2
Din punct de vedere practic, obtinem normalizata ecuatiei generale a planului prin nmultirea cu
1
, semnul fiind semnul opus lui d.
a2 +b2 +c2
2.3.6
Plan orientat
Referitor la reprezentarea intuitiv

a a unui plan n spatiu, sunt evidente urm
atoarele afirmatii:
1) planul are dou
a fete;
2) elementul de baz
a n studiul planului n raport cu spatiul este normala;
3) alegerea unui sens pe normal
a este echivalent
a cu alegerea unei fete a planului;
4) alegerea unui sens de rotatie n plan este echivalent
a cu alegerea unui sens pe normala.
Un plan P mpreun
a cu o alegere a sensului pe normal
a se numeste plan orientat (figura 10).
Daca sensul pe normal
a este fixat prin vectorul n
, atunci perechea (P, n
) este un plan orientat.
Evident, este natural s
a alegem acel sens pe normal
a care s
a ne conduc
a la o orientare a planului
coerenta cu orientarea spatiului. In continuare vom subntelege o asemenea orientare (acceptam

regula mainii drepte).
In aplicatii, fata care corespunde sensului ales pe normal
a se noteaz
a cu (+), iar fata opusa cu
().
Evident, planele de coordonate xOy, yOz si zOx sunt orientate.
Fig. 10
Fig. 11
37
2.3.7
Semispatii
Fie planul P : f (x, y, z) = ax + by + cz + d = 0. Acest plan separ

a spatiul n dou
a submultimi
convexe (figura 11):

P = (x, y, z) | f (x, y, z) 0 ;
P + = (x, y, z) | f (x, y, z) 0 ;
P P+ = P;
P P + = R3 .
Pentru a dovedi aceast

a afirmatie, fie M0 (x0 , y0 , z0 ) P si
D: x = x0 + at, y = y0 + bt, z = z0 + ct,
t R,
normala la planul P n punctul M0 . Punctele lui D pot fi mp

artite n trei submultimi caracterizate
prin t < 0, t = 0, respectiv t > 0. S
a ne nchipuim c
a punctul M0 descrie planul P . Regiunea din
spatiu maturat
a de semidreapta t 0 este caracterizat
a prin
f (x, y, z) = (a2 + b2 + c2 )t 0
si o notam cu P . Regiunea din spatiu descris
a de semidreapta t 0 o not
am prin P + si este
caracterizat
a prin
f (x, y, z) = (a2 + b2 + c2 )t 0.
Problema convexit
atii o l
as
am drept tem
a pentru cititor.
+
Submultimile P si P se numesc semispatii nchise. Av
and n vedere c
a functia f pastreaza
semn constant pentru punctele unui semispatiu, pentru aflarea acestui semn este suficient sa alegem
un punct particular (x1 , y1 , z1 ) si s
a vedem ce semn are num
arul f (x1 , y1 , z1 ).
2.3.8
Reuniunea si intersectia a dou

a plane
Consideram P1 si P2 dou
a plane de ecuatii a1 x+b1 y+c1 z+d1 = 0, respectiv a2 x+b2 y+c2 z+d2 = 0.
Reuniunea celor dou
a plane este multimea (cuadric
a degenerat
a)

Q = (x, y, z) | (a1 x + b1 y + c1 z + d1 )(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0 .
Presupunem c
a planele P1 si P2 nu sunt paralele sau confundate. Intersectia P1 P2 este dreapt
a
de ecuatii (figura 12):

a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
a1 b1 c1
rang
= 2.
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
a2 b2 c2
Fig. 12
Sistemul de ecuatii liniare prin care este reprezentat
a dreapta D este simplu nedeterminat.
Sistemul admite o infinitate simpl
a de solutii care sunt tocmai punctele dreptei. Un punct M0
al dreptei D se obtine fix
and valoarea uneia dintre variabile si calcul
andu-le pe celelalte doua.
38
Directia dreptei D este dat
a de vectorul n
1 n
2 , unde
normali la planele P1 si P2 . Deoarece

n
1 n
2 = a1 b1
a2 b2
n
1 (a1 , b1 , c1 ) si n
2 (a2 , b2 , c2 ) sunt vectorii
k
c1
c2
parametrii directori `, m si n ai dreptei D sunt:

a1 b1
c1 a1
b1 c1
.
;
;
n =
m =
` =
b2 c2
a2 b2
c2 a2

a1 b1
=
6 0, atunci sistemul precedent este echivalent cu
Daca presupunem c
a
a2 b2

x = az + p
y = bz + q
(ecuatii canonice ale dreptei D).
Constat
am c
a o dreapt
a n spatiu este exprimat
a cu ajutorul a dou
a ecuatii de gradul unu n
(x, y, z), care depind de patru parametri esentiali, a, b, p si q. Prin urmare, pentru determinarea
unei drepte sunt suficiente dou
a conditii, care vor produce patru ecuatii liniare n necunoscutele a,
b, p si q.
Pentru a determina pozitia relativ
a a unor drepte sau plane se alc
atuieste sistemul format
de ecuatiile lor, se discut
a si se rezolv
a algebric acest sistem si apoi se interpreteaz
a geometric
rezultatul. De asemenea, preciz
am c
a din punct de vedere topologic, dreptele si planele sunt
submultimi nchise n spatiu.
2.3.9
Fascicule de plane
Printr-o dreapt
a dat
a trec o infinitate de plane. Multimea tuturor planelor care trec printr-o
dreapta dat
a D se numeste fascicul de plane. Dreapta D se numeste axa fasciculului.
Consider
am planele de ecuatii
P1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 si P2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
care determin
a dreapta D = P1 P2 (figura 12). Deoarece orice vector nenul n
perpendicular pe
2
2
D se scrie n forma n
= r
n1 + s
n2 , r + s 6= 0, rezult
a c
a ecuatia unui plan oarecare din fasciculul
de axa D are ecuatia
F : r(a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) + s(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0,
r2 + s2 6= 0.
Cum cel putin unul din coeficientii r si s sunt nenuli putem presupune r 6= 0 si ecuatia fasciculului se poate scrie:
F : a1 x + b1 y + c1 z + d1 + (a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0, R,
(formal : (P1 ) + (P2 ) = 0).
Multimea planelor de forma F|| : a1 x + b1 y + c1 z + = 0 se numeste fascicul de plane paralele.

Folosind fasciculele de plane, putem justifica si pe aceast
a cale ecuatiile planelor particulare din
subsectiunea 2.3.2. Astfel, stiind c
a axa absciselor este Ox: y = 0, z = 0, ecuatia unui plan care
trece prin Ox este by + cz = 0, iar ecuatia unui plan paralel cu acesta este by + cz + d = 0 etc.
39
2.4
Unghiuri n spatiu
In acest paragraf ne propunem s

a g
asim formule pentru determinarea urm
atoarelor unghiuri:
unghiul dintre dou
a drepte orientate, unghiul dintre dou
a plane orientate si unghiul dintre o dreapta
orientata si un plan orientat.
2.4.1
Unghiul dintre dou

a drepte orientate
Fie D1 si D2 dou
a drepte orientate prin vectorii directori a
= `1+m1 +n1 k si b = `2+m2 +n2 k
(figura 13).
Fig. 13
Prin unghiul dintre dreptele orientate (D1 , a
) si (D2 , b) vom ntelege unghiul dintre a
si b, adica
unghiul definit prin formula
cos =
h
a, bi
`1 `2 + m1 m2 + n1 n2
p
=p 2
,
||
a|| ||b||
`1 + m21 + n21 `22 + m22 + n22
[0, ].
Constatam echivalentele:
a) D1 D2 dac
a si numai dac
a h
a, bi = 0 sau `1 `2 + m1 m2 + n1 n2 = 0;
m1
n1
`1
=
=
.
b) D1 ||D2 dac
a si numai dac
aa
b =
0 sau
`2
m2
n2
2.4.2
Unghiul dintre dou

a plane orientate
Consider
am planele P1 si P2 av
and ecuatiile a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0, respectiv a2 x + b2 y +
c2 z + d2 = 0.
Planele P1 si P2 sunt paralele sau confundate dac
a si numai dac
a vectorii normali n
(a1 , b1 , c1 )
si n
2 (a2 , b2 , c2 ) sunt coliniari, adic
an
1 n
2 = 0. Paralelismul P1 ||P2 este caracterizat prin relatiile
(a1 , b1 , c1 ) = k(a2 , b2 , c2 ) si d1 6= kd2 ,
k R \ {0},
iar coincidenta P1 = P2 este descris

a de
(a1 , b1 , c1 , d1 ) = k(a2 , b2 , c2 , d2 ),
k R \ {0}.
Doua plane neparalele si neconfundate se intersecteaz

a dup
a o dreapt
a D si determin
a un unghi
diedru (figura 14).
Prin definitia dat
a n manualele de geometrie de liceu, unghiul diedru format de cele doua
plane este m
asurat prin unghiul plan , care se obtine section
and planele P1 si P2 cu un plan
P3 perpendicular pe D. Unghiul este congruent sau suplementar cu unghiul dintre vectorii
normali n
1 si n
2 , ca unghiuri cu laturile perpendiculare. Pentru comoditatea exprim
arii algebrice,
40
acum accept
am c
a unghiul diedru determinat de planele orientate (P1 , n
1 ) si (P2 , n
2 ) este masurat
prin unghiul dintre n
1 si n
2 . Acest unghi se determin
a prin formula
cos =
h
n1 , n
2i
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
p
,
=p 2
||
n1 || ||
n2 ||
a1 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
[0, ].
In particular, planele P1 si P2 sunt perpendiculare dac

a si numai dac
a h
n1 , n
2 i = 0 sau n
coordonate, a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.
Fig. 14
2.4.3
Fig. 15
Unghiul dintre o dreapt

a orientat
a si un plan orientat
Fie dreapta orientat

a (D, a
), a
= ` + m
+ nk si planul orientat (P, n
), n
= a + b
+ ck.
0
Presupunem c
a dreapta D intersecteaz
a planul P (figura 15) si not
am cu D proiectia lui D pe
planul P . Prin definitia din manualele de liceu, unghiul dintre planul P si dreapta D este unghiul
dintre D si D0 .
Unghiul dintre vectorii a
si n
este legat de unghiul prin relatia + = 90 sau prin
relatia = 90 + . Unghiul dintre dreapta orientat

a (D, a
) si planul orientat (P, n
) este unghiul
2 , 2 , definit prin formula
sin =
h
n, a
i
a` + bm + cn
.
=
||
n|| ||
a||
a2 + b2 + c2 `2 + m2 + n2
Dreapta D este paralel

a cu planul P (caz particular, D P ) dac
a si numai dac
a h
n, a
i = 0 sau
a` + bm + cn = 0.
Dreapta D este perpendicular
a pe planul P dac
a si numai dac
a vectorii n
si a
sunt coliniari,
a
b
c
sau =
adica n
a
=0
= .
`
m
n
2.5
Distante n spatiu
In acest paragraf ne propunem s

a g
asim formule pentru determinarea urm
atoarelor distante:
distanta de la un punct la o dreapt
a, distanta de la un punct la un plan si distanta dintre doua
drepte.
41
2.5.1
Distanta de la un punct la o dreapt

a
Fie dreapta D de ecuatii
x x0
y y0
z z0
=
=
.
`
m
n
Aceasta dreapt
a contine punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) si are vectorul director a
(`, m, n). Fie A un punct
0
din E3 si A proiectia sa pe dreapta D (figura 16).
Lungimea segmentului [AA0 ] este distanta de la punctul A la dreapta D si se noteaz
a d(A, D).
Din formula care d
a aria paralelogramului construit pe reprezentantii vectorilor a
si M0 A obtinem

a
M0 A
d(A; D) =
.
||
a||
Evident, d(A, D) = inf (A, M ).
M D
Fig. 16
2.5.2
Fig. 17
Distanta de la un punct la un plan
Consider
am planul P de ecuatie ax + by + cz + d = 0 si un punct M0 (x0 , y0 , z0 ), exterior
planului. Not
am cu M1 (x1 , y1 , z1 ) proiectia lui M0 pe planul P (figura 17). Distanta de la punctul
M0 la planul P este ||M1 M0 || si se noteaz
a cu d(M0 , P ).
Folosind produsul scalar dintre vectorul normal la plan n
(a, b, c) si vectorul
M1 M0 = (x0 x1 ) + (y0 y1 )
+ (z0 z1 )k,
efectuat n cele dou
a moduri posibile (algebric si sintetic), g
asim
p
a(x0 x1 ) + b(y0 y1 ) + c(z0 z1 ) = a2 + b2 + c2 d(M0 , P ).
Pe de alt
a parte, apartenenta M1 P implic
a ax1 + by1 + cz1 + d = 0. Inlocuind pe ax1
by1 cz1 = d si lu
and modulul n ambele p
arti, deducem formula
d(M0 , P ) =
|ax0 + by0 + cz0 + d|
.
a2 + b2 + c2
Evident, d(M0 , P ) = inf d(M0 , M ).

M P
Cum formula distantei de mai sus este chiar ecuatia normalizat

a a planului P calculata n
punctul M0 (x0 , y0 , z0 ), deducem c
a n cazul n care planul este dat prin ecuatia sa normala,
x cos + y cos + z cos k p = 0, distanta de la punctul M0 la planul P este dat
a de
d(M0 , P ) = | x0 cos + y0 cos + z0 cos p |.
42
2.5.3
Perpendiculara comun
a a dou
a drepte oarecare din spatiu
Doua drepte din spatiu pot fi confundate, paralele, concurente sau oarecare. Pentru doua drepte
D1 si D2 care admit pe a
1 , respectiv a
2 ca vectori directori, exist
a o directie normal
a comun
a unic
a
n
=a
1 a
2 dac
a si numai dac
a dreptele D1 si D2 sunt oarecare sau concurente. In acest caz exista
o dreapta si numai una care se sprijin
a simultan pe cele dou
a drepte si av
and directia n
(figura
18), numita perpendiculara comun
a a dreptelor D1 si D2 .
Pentru a stabili ecuatiile perpendicularei comune D, observ
am c
a aceast
a dreapt
a apare ca
intersectia a dou
a plane: planul P1 care contine dreapta D1 si vectorul n
si planul P2 care contine
dreapta D2 si vectorul n
. Presupun
and c
a D1 si D2 contin punctele M1 , respectiv M2 si ca N este
punctul curent n P1 , iar M este punctul curent n P2 , ecuatiile perpendicularei comune sunt

1 n
= 0
hM1 N , a
D:
2 n
= 0.
hM2 N , a
Ecuatiile n R3 ale perpendicularei comune se obtin exprim
and vectorii M1 N , a
1 , M2 N , a
2 si
n
n raport cu baza ortonormat
a {, , k} si utiliz
and expresia canonic
a a produsului mixt.
Fig. 18
2.5.4
Fig. 19
Distanta dintre dou

a drepte
Fie doua drepte D1 si D2 descrise de punctele M , respectiv N . Num

arul inf d(M, N ) se numeste
distanta dintre dreptele D1 si D2 si se noteaz
a cu d(D1 , D2 ). Din considerente geometrice rezulta
ca d(D1 , D2 ) se afl
a astfel:
1) daca dreptele D1 si D2 sunt concurente, atunci d(D1 , D2 ) = 0;
2) daca D1 ||D2 , atunci prin M0 D1 se duce un plan perpendicular pe D1 care taie pe D2 n
N0 si avem d(D1 , D2 ) = d(M0 , N0 );
3) daca D1 si D2 sunt oarecare, atunci d(D1 , D2 ) = ||AB||,

unde punctele A si B reprezinta
intersectia dintre perpendiculara comun
a D si dreptele D1 , respectiv D2 (figura 19).
Distanta dintre dreptele oarecare D1 si D2 se mai poate afla astfel:
- prin dreapta D1 ducem un plan P paralel cu dreapta D2 ;
- pe dreapta D2 select
am un punct M2 ;
- calculam d(M2 , P ) = d(D1 , D2 ).
Figura 19 arat
a c
a distanta dintre dreptele D1 si D2 este lungimea n
altimii paralelipipedului
construit pe vectorii M1 M2 , a
1 si a
2 . Din semnificatia produsului mixt rezult
a
d(D1 , D2 ) =
|hM1 M2 , a
1 a
2 i|
.
||
a1 a
2 ||
43
In termeni de analiz
a matematic
a putem scrie
d(D1 , D2 ) =
inf
M1 D1
d(M1 , M2 ).
M2 D2
2.6
Probleme rezolvate
1. Sa se determine ecuatia planului P ce trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) si face un
unghi de 60 cu planul orizontal xOy.
Solutie.
Consider
am planul P dat prin ecuatia sa normal
a
x cos + y cos + z cos p = 0.

2 cos p = 0
3 cos p = 0.
Unghiul dintre planul P si planul orizontal este unghiul dintre vectorul normal n
p si versorul
adica = 60 . Obtinem cos = 1 . Prin urmare p = 3 , cos = 3 .
k,
2
2
4
Mai ram
ane s
a-l determin
am pe cos
din relatia cos2 + cos2 + cos2 = 1.
3
cos = 43 .
Obtinem cos2 = 16
In concluzie, avem dou
a solutii:
3x 3y + 2z 6 = 0.
Din faptul c
a planul P trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) rezult
a
Observatie O alt
a solutie ar fi s
a scriem ecuatia dreptei AB, iar din fasciculul planelor ce trec
prin axa AB, F , s
a determin
am planul ce formeaz
a unghi de 60 cu planul orizontal, adica sa
folosim functia cos a unghiului dintre plane si s
a-l determin
am pe (cum vom vedea n exercitiul
urmator).
2. S
a se determine ecuatia planului P ce trece prin dreapta de intersectie a planelor
P1 : x + 5y + z = 0, P2 : x z + 4 = 0,
stiind ca face un unghi de 45 cu planul
P3 : x 4y 8z + 14 = 0.
Solutie.
Vom alege din fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comun
a a planelor P1 si P2 acel plan
care face un unghi de 45 cu planul P3 .

Fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comun
a a planelor P1 si P2 este
F :
x + 5y + z + (x z + 4) = 0 ( + 1)x + 5y + (1 )z + 4 = 0.
Conditia ca planul
Vectorul normal al unui plan din fascicul este n
= ( + 1) + 5
+ (1 )k.
P sa faca unghi de 45 cu planul P3 , a c

arui normal
a este n
3 = 4
8k, este dat
a de
\
(P,
P3 ) = (
n\
3 ) = cos (
n\
3 ) = cos =
.
, n
, n
4
4
2
Din
cos (
n\
3) =
, n
h
n , n
3i
3
=
||
n || ||
n3 ||
22 + 27
44
rezulta
2
3
3
=
22 + 27 = 2( 3) = .
2
2
4
2 + 27
In concluzie, planul c
autat este
F= 43 : x + 20y + 7z 12 = 0.

3. Aflati perpendiculara comun
a a dreptelor 1 :
xy =2
si 2 :
x+z =3
Solutie.
Metoda I. Ecuatiile carteziene ale celor dou
a drepte sunt: 1 :
x0
1
y+2
1
y+1
0
y+1
0
= 1 z.
z3
1
si respectiv

2 : 3 =
=
deci vectorii lor directori sunt v1 (1, 1, 1), respectiv v2 32 , 0, 1 .
2
a a celor dou
a drepte are directia dat
a de vectorul liber

k

1 3

u
= v1 v2 = 1 1 1 1, ,
.
2 2
3 0 1
2
x 12
2x1
3
z1
1 ,
Fie planul ce trece prin 1 (deci contine un punct al dreptei 1 , de exemplu A(0, 2, 3) 1
si directia lui 1 , dat
a de v1 (1, 1, 1))
si care contine directia perpendicularei comune celor

doua drepte, dat
a de n
1, 21 , 23 . Atunci:

x0 y+2 z3

1
1 = 0 4x + 5y + z + 17 = 0.
: 1
1
12
32
Un punct A0 al perpendicularei comune se afl
a la intersectia lui cu 2 ,
2x1
x = 71
y = 1
y+1
=
=
1
z
0
3
0
y = 1
2x + 3z = 4
{A } = 2 :
4x + 5y + z + 3 = 0
4x + 5y + z = 3
z = 10
7 ,

deci A0 17 , 1, 10
7 .

a contine punctul A0 17 , 1, 10
si are directia n
1, 12 , 32 .
7
Atunci:
x + 71
z 10
y+1
7x + 1
2y + 2
14z 20
7
:
=
=
=
=
.
1
3
1
7
1
21
2
2
Metoda II. Fie v = v1 v2 vectorul liber care d
a directia perpendicularei comune. Perpendiculara
comuna a dreptelor 1 si 2 se afl
a la intersectia dintre planul 1 = ce trece prin 1 si este
paralel cu v (vezi Metoda I) si planul 2 ce trece prin 2 si este paralel cu v .
Planul 2 va contine un punct al dreptei 2 (consider
am B( 12 , 1, 1) 2 ), directia lui 2 data
de
v2 ( 23 , 0, 1) si directia dat
a de perpendiculara comun
a a lui 1 si 2 , deci de v = (1, 21 , 32 ).
Atunci

x 1/2 y + 1 z 1

3
0
1 = 0 2 : 2x + 13y 3z + 17 = 0.
2 :
2

1
21
23
45
In concluzie, avem

= 1 2 :
4x + 5y + z + 7 = 0
2x + 13y 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuatiile parametrice ale celor dou

a drepte, consider
am punctele
C1 (t) = (t, t 2, t + 3) 1 , t R,
C2 (s) = (3/2s + 1/2, 1, s + 1) 2 , s R.
Segmentul [C1 (t)C2 (s)] este inclus n perpendiculara comun

a 1 a celor dou
a drepte doar n situatia
t,
t
+
1,
s
+
t
2)
este
ortogonal
pe cei doi vectori
n care vectorul w
= C1 (t)C2 (s) ( 3s+1
2
directori v1 si v2 . Aceast
a conditie se rescrie

w
v1
hw,
v1 i = 0
6t + 5s + 7 = 0
t = 9/7
w
v2
hw,
v2 i = 0
10t + 13s + 11 = 0
s = 1/7.
Punctele corespunz
atoare celor dou
a valori obtinute pentru s si t sunt respectiv

9 5 12
5
6
1
9
=
, ,
1 ,
B2 = C2
=
, 1,
2 .
B1 = C1
7
7 7 7
7
7
7
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune , iar dreapta B1 B2 este exact perpendiculara
comuna. Obtinem
:
y+1
z 6/7
7x 5
7y + 7
7z 6
x 5/7
=
=
=
=
.
4/7
2/7
6/7
4
2
6
Se observa c
a prin aceast
a metod
a putem calcula usor si distanta dintre cele dou
a drepte. Deoarece
B1 1 si B2 2 sunt picioarele perpendicularei comune, avem
s
2
2
2
9 5
5
12 6
2 14
d(1 , 2 ) = d(B1 , B2 ) =
+ +1 +
=
.
7 7
7
7
7
7
Metoda IV. Consider

am dou
a puncte C1 (t) 1 si C2 (s) 2 si functia f (s, t) = ||C1 (t)C2 (s)||2 ,
s, t R. Distanta dintre cele dou
a drepte este dat
a de valoarea minim
a a functiei f c
and s, t R.
Avem
2
2
2
f (s, t) = ( 3s+1
2 t) + (t + 1) + (s + t 2) =
=
13
4
s2 3t2 5st +
11
2
s 7t +
21
4 .
Punctele critice (s, t) R2 ale functiei f (care contin punctul de minim) se afl
a rezolv
and sistemul
13

s = 0
s = 1/7
s 5t + 11
=0
2
2
t = 9/7,
6t 5s z = 0
=0
t
solutie unic
a (v. valorile obtinute prin metoda III). In continuare, pentru a determina perpendiculara comun
a a dreptelor 1 si 2 se procedeaz
a analog cu Metoda III.
46
2.7
Probleme propuse
1. Sa se figureze punctele:
A(5, 0, 0); B(0, 2, 0); C(0, 0, 3); D(3, 2, 0); E(0, 1, 4); F (2, 0, 4); G(3, 5, 8)
si sa se scrie expresia vectorului de pozitie al punctului G fat

a de reperul cartezian {O; , , k}.
2. Fie D1 si D2 dou
a drepte paralele cu vectorii (1, 0, 1), respectiv (1, 1, 2). S
a se scrie ecuatiile
parametrice ale dreptei perpendiculare simultan pe D1 , D2 si care trece prin punctul (2, 3, 0).
3. Se consider
a punctele A(1, 3, 0), B(3, 2, 1), C(, 1, 3) si D(7, 2, 3). S
a se determine
astfel ncat punctele s
a fie coplanare. Pentru astfel g
asit, s
a se scrie ecuatia cartezian
a a planului
determinat de ele.
4. Sa se scrie ecuatia planului care trece prin punctul M0 (1, 3, 3) si contine dreapta D, unde:

x + 2y + 3z 1 = 0
a)D:
2x y z 3 = 0;
y+2
z+1
x4
=
=
;
b)D:
1
0
2
c)D: x = 1 + 2t, y = 1 + t, z = 1 = 3t, t R.
Indicatie. Se utilizeaz
a ecuatia fasciculului determinat de dou
a plane a c
aror intersectie este
dreapta D.
5. Sa se calculeze unghiul dintre dreptele:
D1 :
x1
y+2
z
=
= ;
1
4
1
D2 :
x
y
z
= =
1
8
1
si sa se scrie ecuatia planului

determinat
de aceste drepte.
1
1
, 2,
Indicatie. D1 D2 =
.
2
2
6. Se dau punctele A(1, 3, 2), B(1, 2, 1), C(0, 1, 2), D(2, 0, 1) si planul de ecuatie
P : 2x + y z 1 = 0. S
a se afle care dintre puncte se g
asesc de aceeasi parte cu originea
axelor de coordonate fat
a de planul dat.
7. Sa se scrie ecuatiile perpendicularei comune dreptelor:
D1 :
x1
y+2
z
=
= ;
1
4
1
D2 :
x
y
z1
= =
3
1
1
si sa se calculeze distanta dintre D1 si D2 .

8. Fie dreptele:
D1 :
y+1
z
x1
=
= ;
2
3
D2 :
x2
y
z+1
= =
.
2
2
a) Sa se determine astfel nc
at dreptele D1 si D2 s
a fie concurente si s
a se scrie ecuatia
planului P n care se afl
a aceste drepte.
b) Sa se calculeze d(M0 , P ), unde M0 (5, 4, 1).
Indicatie. a) Sistemul format din cele patru ecuatii are solutie unic
a sau lungimea perpendicularei comune este 0.
Capitolul 3
Schimb
ari de repere n spatiu
Multimea izometriilor formeaz
a un grup. Cu ajutorul acestui grup, se introduce notiunea de
congruenta a figurilor din spatiul punctual E3 . Izometriile de baz
a sunt rotatia, simetria n raport
cu un plan, simetria n raport cu un punct si translatia.
Rotatia si simetriile se mai numesc transform
ari ortogonale. Pe V3 ele sunt aplicatii liniare date
prin matrice ortogonale.
Orice izometrie este de forma I = T R, unde T este o translatie, iar R este o transformare
ortogonala.
n reperul R0 = {O0 , 0 , 0 , k0 }. Izometria I
Fie I = T R izometria care mut
a reperul R = {O; , , k}
0 0 0
se numeste pozitiv
a (deplasare) dac
a baza { , , k } este orientat
a pozitiv si negativ
a (antideplasare)
n caz contrar.
Principalele izometrii pozitive sunt translatiile si rotatiile, iar principalele izometrii negative
sunt simetria n raport cu un plan si simetria n raport cu un punct.
3.1
Translatia reperului cartezian
Translatia unui reper cartezian Oxyz este deplasarea reperului astfel nc

at axele noului reper
O0 x0 y 0 z 0 sa r
am
an
a paralele si de acelasi sens cu axele vechi (figura 1).
Fig. 1
47
48
supus translatiei T devine {O0 ; 0 , 0 , k0 }, unde O0 (a, b, c) si
Prin urmare, reperul {O; , , k}
O0 = T (O),
0 = T () = ,
= k.
k0 = T (k)
0 = T (
) = ,
Ne propunem s
a stabilim relatiile ntre coordonatele x, y si z ale punctului M raportat la
reperul Oxyz si coordonatele x0 , y 0 si z 0 ale aceluiasi punct raportat la reperul translatat O0 x0 y 0 z 0 .
aceast
Se observ
a c
a OM = OO0 + O0 M . Raport
and la baza {, , k},
a relatie vectoriala devine
x + y
+ z k = a + b
+ ck + x0 + y 0 + z 0 k,
de unde obtinem ecuatiile carteziene ale translatiei x0 = x a, y 0
Scrierea matriceal
a a acestor ecuatii este
0

x
1 0 0
x
y0 = 0 1 0 y
z0
0 0 1
z
= y b si z 0 = z c.
a
b .
c
Evident, translatia este o izometrie pozitiv

a.
Caz particular. Translatia n planul xOy este descris
a de ecuatiile
x0 = x a si
3.2
y 0 = y b.
Rotatia reperului cartezian
la reperul cartezian {O; 0 , 0 , k0 }, care au

Analizam trecerea de la reperul cartezian {O; , , k}
originea comun
a O (figura 2). Cunosc
and coordonatele versorilor 0 , 0 si k0 n raport cu baza
si coordonatele (x, y, z) ale punctului M n raport cu primul reper, ne propunem sa gasim
{, , k}
coordonatele x0 , y 0 si z 0 ale lui M n raport cu al doilea reper.
Fig. 2
Observam c
a o asemenea schimbare de reper n E3 este echivalent
a cu trecerea de la baza
la baza ortonormat
ortonormat
a {, , k}
a { 0 , 0 , k0 } din V3 . De aceea, n baza rationamentelor
anterioare avem:
k
0 = R() = h 0 , i + h 0 , i
+ h 0 , ki
k
0 = R(
) = h
0 , i + h
0 , i + h
0 , ki
= hk0 , i + hk0 , i
k.
k0 = R(k)
+ hk0 , ki
a12 = h
a13 = hk0 , i,
Notam a11 = h 0 , i, a21 = h 0 , i, a31 = h 0 , ki,
0 , i, a22 = h
0 , i, a32 = h
0 , ki,
si
a23 = hk0 , i, a33 = hk0 , ki
a11 a12 a13

A = a21 a22 a23 .
a31 a32 a33
49
la baza { 0 , 0 , k0 } si este o matrice
Matricea A este matricea de trecere de la baza {, , k}
0
0
0
ortogonala. Intr-adev
ar, , si k fiind versori (coordonatele lor sunt cosinusuri directoare)
reciproc ortogonali, deducem A t A = t AA = I, adic
a t A = A1 .
la baza ortonormat
Rezulta c
a trecerea de la baza ortonormat
a {, , k}
a { 0 , 0 , k0 } se face cu
ajutorul matricei ortogonale A, iar trecerea invers
a se face cu t A.
Pentru a stabili relatia de leg
atura ntre coordonatele x, y si z ale punctului M raportat la
sistemul Oxyz si coordonatele x0 , y 0 si z 0 ale aceluiasi punct raportat la sistemul rotit Ox0 y 0 z 0 ,
observam c
a OM |Oxyz = OM |Ox0 y0 z0 sau echivalent,
x + y
+ z k = x0 0 + y 0 0 + z 0 k0 .
g
Inlocuind pe 0 , 0 , k0 si identific
and dup
a , si k,
asim ecuatia matriceal
a
0
x
x
y = A y0 ,
z
z0
sau, echivalent
x0
x
y0 = t A y .
z0
z
Pe de alt
a parte, aceste ecuatii caracterizeaz
a o izometrie care p
astreaz
a originea. O astfel de
0 0 0
izometrie este o transformare ortogonal
a R. Deoarece h , , k i = det A, rezult
a c
a izometria R
este pozitiv
a dac
a det A = 1 (rotatie) si negativ
a dac
a det A = 1 (rotatie si simetrie).
Exemple:
consider
1) Rotatia n jurul lui Oz (figura 3). In reperul cartezian {O, , , k}
am rotatia R de
axa Oz si de unghi .
Fig. 3
Din figur
a rezult
a:
0 = R() = cos + sin ;
0 = R(
) = sin + cos ;
= k.
k0 = R(k)
g
+ z k,
asim ecuatiile
Astfel, din relatia x0 0 + y 0 0 + z 0 k0 = x + y
x = x0 cos y 0 sin
y = x0 sin + y 0 cos
R:
z = z0.
50
Evident, determinantul matricei lui R este de 1, deci R este o izometrie pozitiv
a. In particular,
o rotatie n planul xOy, de unghi , n jurul originii este caracterizat
a prin ecuatiile

x = x0 cos y 0 sin
y = x0 sin + y 0 cos .
Dintre izometriile n plan retinem roto-translatia (figura 4), caracterizat
a prin ecuatiile

x = x0 cos y 0 sin + a
y = x0 sin + y 0 cos + b.
Fig. 4
Fig. 5
si S simetria n raport
2) Simetria fat
a de un plan (figura 5). Fie reperul ortonormat {O; , , k}
cu planul (O; , ). Avem relatiile:
0 = S();
0 = S(
) = ;
= k.
k0 = S(k)
Astfel, din x + y
+ z k = x0 0 + y 0 0 + z 0 k0 , g
asim ecuatiile
S: x = x0 ,
y = y0 ,
z = z 0
sau scris matriceal,

1
x
y = 0
0
z
0
0
0
x
1
0
y0 .
0 1
z0
Determinantul matricei S este 1, deci S este o izometrie negativ

a.
3.3
Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric
Presupunem c
a spatiul E3 este raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M E3 este
unic determinat de coordonatele sale carteziene (x, y, z).
Fie E3 = E3 \ Oz. Pozitia unui punct M E3 poate fi caracterizat
a si prin tripletul ordonat
(, , z), unde este distanta de la origine la proiectia M 0 a punctului M n planul xOy, iar este
masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM 0 (figura 6).
Numerele reale , si z se numesc coordonate cilindrice ale punctului M n spatiu. Intre
coordonatele cilindrice si coordonatele carteziene exist
a relatiile:
x = cos
y = sin
z = z.
51
Daca impunem > 0, [0, 2), z R, atunci relatiile precedente asigur
a corespondenta
biunivoca ntre multimea R3 \ Oz si multimea (0, ) [0, 2) R.
Fig. 6
Fig. 7
Suprafete de coordonate
= 0 : cilindru circular cu generatoarele paralele cu Oz.
= 0 : semiplan a c
arui prelungire trece prin Oz.
z = z0 : plan paralel cu xOy din care s-a scos punctul (0, 0, z0 ).
Curbe de coordonate
= 0 , z = z0 : semidreapt
a paralel
a cu xOy a c
arei prelungire trece prin Oz.
z = z0 , = 0 : cerc cu centrul pe Oz si situat ntr-un plan paralel cu xOy.
= 0 , = 0 : dreapt
a perpendicular
a pe planul xOy.
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafetele de coordonate sunt reciproc
ortogonale.
Consider
am punctul M (, , z). Versorii e , e
si ez tangenti la liniile
de coordonate care trec
prin punctul M sunt reciproc ortogonali. De aceea, M (, , z); e , e , ez este un reper ortonormat
mobil, numit reper cilindric (figura 7).

la reperul cilindric M (, , z); e , e , ez este
Trecerea de la reperul cartezian {O; , , k}
descrisa de formulele
e = cos + sin
e = sin + cos
ez = k.
Aceste formule au la baz
a regula prin care componentele unui vector fat
a de o baz
a ortonormata
sunt proiectii ale vectorului respectiv pe versorii bazei. De exemplu,
k = cos + sin .
e = h
e , i + h
e , i
+ h
e , ki
3.4
Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic
Uneori, pozitia unui punct M E3 = E3 \Oz este caracterizat

a cu ajutorul unui alt triplet ordonat de numere reale (r, , ), unde r reprezint
a distanta d(O, M ), este unghiul dintre semidreptele
Ox si OM 0 , iar este unghiul dintre semidreptele Oz si OM (figura 8).
52
Numerele r, si se numesc coordonate sferice ale lui M n spatiu. Intre coordonatele sferice
si coordonatele carteziene ale punctului M exist
a relatiile
x = r sin cos
y = r sin sin
z = z cos .
Daca impunem restrictiile r > 0, (0, ), [0, 2), atunci formulele anterioare asigura
corespondenta biunivoc
a ntre multimile R3 \ Oz si (0, ) (0, ) [0, 2).
Fig. 8
Observatie. In navigatia maritim
a sau aerian
a, radarele determin
a pozitia unei nave (aeronave)
ntr-un reper sferic, av
and originea n locul de amplasare a statiei radar. Marcarea pozitiei gasite
pe o harta corespunde trecerii ntr-un reper ortonormat, av
and latitudine, longitudine (tinand cont
si de naltime pentru traficul aerian).
Suprafete de coordonate
r = r0 : sfer
a cu centrul n origine din care au fost scosi polii.
= 0 : semiplan a c
arui prelungire trece prin Oz.
= 0 : semicon f
ar
a v
arf (origine).
Curbe de coordonate
= 0 , = 0 : semidreapt
a a c
arei prelungire trece prin origine.
= 0 , r = r0 : cerc cu centrul pe Oz, situat ntr-un plan paralel cu xOy.
r = r0 , = 0 : semicerc (mare, deschis).
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafetele de coordonate sunt reciproc
ortogonale.
Consider
am punctul M (r, , ). Versorii er , e si e tangenti la liniile
de coordonate care trec
prin punctul M sunt reciproc ortogonali. De aceea, M (r, , ); er , e , e este un reper ortonormat
53
mobil, numit reper sferic (figura 9).
Fig. 9
T
inand seama de figura 9, de formulele de trecere de la o baz
a ortonormat
a la o alta baza
ortonormat
a si de propriet
atile proiectiei, g
asim leg
atura ntre reperul cartezian si cel sferic
er = sin cos + sin sin + cos k

e = cos cos + cos sin sin k
e = sin + cos .
3.5
Probleme propuse
1. a) Aflati coordonatele polare (, ) pentru punctul A ale c

arui coordonate carteziene sunt
(x, y) = (1, 2);
b) Aflati coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale c
arui coordonate polare sunt
(, ) = (2, 3
).
4
2. a) Aflati coordonatele cilindrice (, , z) pentru punctul C ale c
arui coordonate carteziene
sunt (x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aflati coordonatele carteziene pentru punctul D ale c
arui coordonate cilindrice sunt (, , z) =
4
(1, 3 , 2).
3. a) Aflati coordonatele sferice pentru punctul E ale c
arui coordonate carteziene sunt (x, y, z) =
(1, 2, 3);
b) Aflati coordonatele carteziene pentru punctul F ale c
arui coordonate sferice sunt (r, , ) =
5
(1, 2
,
).
3
3
4. Fie reperul cartezian Oxyz fat
a de care consider
am punctele A(3, 0, 0), B(0, 2, 0) si C(0, 0, 6).
Construim sistemul rotit Ox0 y 0 z 0 astfel: Oz 0 are directia si sensul n
altimii OO0 a tetraedului
OABC, Oy 0 este paralel
a cu O0 A0 , unde A0 este piciorul n
altimii dus
a din A n triunghiul ABC,
0
iar axa Ox este aleas
a astfel nc
at sistemul Ox0 y 0 z 0 s
a fie orientat pozitiv.
Sa se scrie matricea rotatiei si s
a se determine directia invariant
a (subspatiul propriu real
unidimensional) fat
a de aceast
a rotatie.
5. Se consider
a dreapta
D:
x
y
z
=
= .
1
2
2
Fie 0 versorul director al dreptei D, 0 un versor perpendicular pe D care apartine planului yOz
si k0 versorul ales astfel nc
at { 0 , 0 , k0 } s
a fie o baz
a ortonormat
a.
la baza {0 , 0 , k0 } si s
Sa se stabileasc
a formulele de trecere de la baza {, , k}
a se compare
orientarile celor dou
a baze.
54

4
5
6. Se dau punctele A 5, , 4 , B 7,
, 2 si C 2,
, 1 n coordonate cilindrice. Sa
3
3
6
se arate ca A si B apartin unui plan care trece prin Oz si s
a se afle coordonatele carteziene ale
punctelor A si C, precum si distanta dintre ele.

7. Sa se transcrie urm
atoarele ecuatii n coordonate sferice:
(x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 (x2 + y 2 );
(x2 + y 2 + z 2 )2 (x2 + y 2 ) = 4a2 x2 y 2 .
8. Sa se verifice c
a reperul cilindric si reperul sferic sunt orientate pozitiv.
Capitolul 4
Conice
Conicele constituie unul dintre subiectele matematice care au fost studiate sistematic si temeinic
nca din cele mai vechi timpuri. Inceputurile studierii conicelor se pierde n negura vremurilor. Se
pare ca prima dat
a, conicele sunt mentionate de c
atre Menaechmus (375-325 .Hr.), tutorele lui
Alexandru cel Mare. Acesta a ajuns la conice n ncercarea de rezolva cele 3 probleme celebre ale
antichitatii: trisectia unghiului, dedublarea cubului si cuadratura cercului. La nceput, conicele au
fost definite ca intersectie a conului circular drept cu un plan.
Aristaios si Euclid se mai ocup
a de studiul conicelor dar Appollonius din Perga (262-190 .Hr.)
este cel care consolideaz
a si extinde rezultatele anterioare ntr-o monografie Konika,constand
din opt carti cu 487 rezultate. Appollonius a fost primul care numeste conicele elips
a, parabola si
hiperbola.
In perioada Renasterii, conicele cap
at
a o important
a major
a datorit
a aplicatiilor n fizica (legea
miscarii planetare a lui Kepler, studiul traiectoriilor, Galileo Galilei) dar si dezvolt
arii geometriei
analitice (Descartes, Fermat) si geometriei proiective (Desargues, La Hire, Pascal).
Conicele transcend secolelor si ajungem ca n prezent s
a g
asim noi si noi aplicatii ale acestora:
telescoape, reflectoare, sisteme de captare a energiei solare, antene parabolice, sisteme de navigatie,
dispozitive medicale de nl
aturare a pietrelor de la rinichi, aplicatii n arhitectur
a etc.
Interesant este si faptul c
a aceste curbe se pot defini n mai multe moduri: ca loc geometric
(asa cum au fost studiate n liceu), ca intersectie a unui con cu un plan si, asa cum vom vedea n
cele ce urmeaz
a, ca multime de nivel constant zero a unei forme p
atratice afine.
4.1
Tipuri de conice
Conicele sunt figuri (curbe) plane. Pentru a introduce aceste figuri, consider
am un plan (spatiu
punctual bidimensional) E2 raportat la un reper cartezian {O; , } prin care planul E2 se identifica
cu R2 . Modelul R2 permite descrierea figurilor cu ajutorul ecuatiilor si inecuatiilor asociate unor
functii.
Fie forma p
atratic
a afin
a (polinom de gradul 2 n necunoscutele x si y)
g: R2 R,
g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 ,
Definitie 23. Multimea de nivel constant zero

= M (x, y) | (x, y) R2 , g(x, y) = 0
55
a211 + a212 + a222 6= 0.
56
se numeste conic
a sau curb
a algebric
a de ordinul al doilea. Se noteaz
a : g(x, y) = 0.
Din punct de vedere topologic, conicele sunt multimi nchise n R2 deoarece {0} este o multime
nchisa n R, = g 1 (0) si g: R2 R este o functie continu
a (teorem
a de analiz
a matematica).
Una dintre problemele importante ale geometriei analitice este de a dovedi c
a orice conica este
congruenta cu una dintre urm
atoarele multimi: cerc, elips
a, hiperbol
a, parabol
a, pereche de drepte
(concurente, paralele, confundate), punct, multimea vid
a.
Pentru aceasta se utilizeaz
a rototranslatia, care realizeaz
a trecerea de la reperul cartezian
{O; , } la un reper adecvat orientat pozitiv (numit reper canonic sau natural) fat
a de care ecuatia
g(x, y) = 0 s
a aib
a forma canonic
a.
Dupa cum vom vedea ulterior, n discutie intervin urm
atoarele numere atasate polinomului
g(x, y):

a11 a12 a10

= a12 a22 a20 ,
a10 a20 a00

a11 a12
,
=
a21 a22

K = +
I = a11 + a22

a11 a10 a22
+
a10 a00 a20

a20
.
a00
Prin trecerea de la reperul initial {O; , } la reperul canonic {O0 , 0 , 0 , k0 }, polinomul g(x, y) se
schimba n g 0 (x0 , y 0 ). Se poate ar
ata ca numerele 0 , 0 si I 0 atasate polinomului g 0 sunt respectiv
egale cu numerele , si I. De aceea, , si I se numesc invariatii metrici ai conicei. Ultimul
numar atasat, K, este invariant doar la rotatii si se va numi semi-invariant metric al conicei.
Clasificarea conicelor este dat
a n tabelul urm
ator:
>0
6= 0
6 0
=
=0
<0
>0
<0
CONICA
ELIPSA
Conica vid
a
Punct (dublu)
GEN
ELIPTIC
6= 0
HIPERBOLA
GEN
=0
Pereche de drepte concurente
PARABOLA
Pereche de drepte paralele
Pereche de drepte confundate
Conica vid
a
HIPERBOLIC
6= 0
=0
=0
<0
=0
>0
GENUL
GEN
PARABOLIC
Invariantul ne d
a genul conicei ( > 0 - gen eliptic, < 0 - gen hiperbolic, = 0 - gen
parabolic), n timp ce invariantul ne d
a degenerarea ( 6= 0 - conic
a nedegenerat
a, = 0 conica degenerat
a).
In cazul hiperbolic, anularea invariantului I conduce la o hiberbol
a echilater
a (asimptotele sunt
perpendiculare) sau n cazul degenerat ( = 0), la pereche de drepte perpendiculare.
57
Cerc
Elips
a
Hiperbol
a
x2 + y 2 = r2
y2
x2
+
1=0
a2
b2
x2
y2
1=0
a2
b2
Parabol
a
Pereche de drepte concurente
Pereche de drepte paralele
y 2 = 2px
x2
y2
=0
a2
b2
x2 a2 = 0
Pereche de drepte
confundate
Punct
Multime vid
a
x2 = 0
x2
y2
+
=0
a2
b2
x2
y2
+ 2 + 1 = 0 sau x2 + a2 = 0
a2
b
Un punct critic al functiei g este descris de sistemul liniar

1 g
= a11 x + a12 y + a10 = 0,
2 x
1 g
= a12 x + a22 y + a20 = 0.
2 y
Determinantul acestui sistem liniar este

a
= 11
a12

a12
.
a22
Daca 6= 0, atunci prezentul sistem liniar are solutie unic

a, deci functia g are un singur punct
critic. Restul situatiilor le l
as
am pentru cititor.
Teorema 24. Punctul M0 (x0 , y0 ) este centru de simetrie al conicei : g(x, y) = 0 dac
a si numai
dac
a M0 (x0 , y0 ) este un punct critic al functiei g.
Demonstratie. Efectu
and translatia x = x0 + x0 si y = y0 + y 0 (figura 1), ecuatia conicei devine
2
a11 x0 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 0 + x0 gx0 + y 0 gy0 + g(x0 , y0 ) = 0,
58
unde gx0 =
g
g
(x0 , y0 ) si gy0 =
(x0 , y0 ).
x
y
Fig. 1
Originea M0 (x0 , y0 ) a reperului translatat este centru de simetrie al conicei dac
a si numai
daca odata cu punctul arbitrar (x0 , y 0 ), conica contine si punctul (x0 , y 0 ), adic
a
2
a11 x0 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 0 x0 gx0 y 0 gy0 + g(x0 , y0 ) = 0.

Prin scadere rezult
a x0 gx0 + y 0 gy0 = 0, deci M0 (x0 , y0 ) satisface gx0 = 0 si gy0 = 0, ntruc
at (x0 , y 0 )
este un punct arbitrar pe .
Concluzii:
1) Daca 6= 0, atunci conica : g(x, y) = 0 are un centru de simetrie (punctul critic al functiei
g, originea reperului canonic). Conicele cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de
drepte concurente, un punct si multimea vid
a. Ecuatia lui redus
a la centru este
2
a11 x0 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 0 + g(x0 , y0 ) = 0.

De asemenea, se poate demonstra c
a
g(x0 , y0 ) =
2) Daca = 0 si 6= 0, atunci functia g nu are punct critic, deci conica nu are centru.
Conica fara centru este parabola.
3) Daca = 0 si = 0, atunci functia g are o dreapt
a de puncte critice, deci conica are o
dreapta de centre. Conicele cu o dreapt
a de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate
si multimea vid
a.
Observatii:
1) Conica pentru care > 0 (elips
a, conica vid
a, punct) se numeste conic
a de gen eliptic.
Conica pentru care < 0 (hiperbol
a, pereche de drepte concurente) se numeste conic
a de gen
hiperbolic. Conica pentru care = 0 (parabola, drepte paralele sau confundate, multime vida) se
numeste conic
a de gen parabolic.
2) Ecuatia general
a a unei conice, g(x, y) = 0, contine sase coeficienti a11 , a12 , a22 , a10 , a20
si a00 , care se numesc parametri neesentiali. Prin mp
artire cu unul diferit de 0 se obtin cinci
coeficienti care se numesc parametri esentiali. De aceea, pentru determinarea unei conice sunt
suficiente cinci conditii (de exemplu, conica s
a treac
a prin cinci puncte).
59
a 2 a
20
00
+
. Dac
a < 0, atunci = .
a
a a
a10
a20
si de raz
a . Dac
a = 0, atunci
Daca > 0, atunci este un cerc cu centrul n C
,
a
a
se reduce la punctul C.
3) Fie a12 = 0, a11 = a22 = a 6= 0 si =
4.2
a 2
10
Reducerea la forma canonic

a a ecuatiei unei conice
Fie conica descris

a de ecuatia general
a
g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0.
Pentru stabilirea ecuatiei canonice avem n vedere urm
atoarele situatii:
a) daca a12 = 0, atunci se face o translatie;
b) daca a12 6= 0, atunci se face mai nt
ai o rotatie. In acest caz se poate proceda fie ca n
subsectiunea 4.2.1, fie ca n 4.2.2.
4.2.1
Metoda valorilor proprii
Tipul conicei de ecuatie general

a
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0
este determinat de forma p
atratic
a
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 .
Matriceal, aceast
a form
a p
atratic
a se scrie

a11 a12
x
x y
,
a21 a22
y

Matricei simetrice
a11
a21
a12
a22
a12 = a21 .

i atas
am ecuatia caracteristic
a

a11

a21

a12
= 0 sau 2 I + = 0,
a22
ale carei rad

acini 1 si 2 sunt reale si distincte. Pot ap
area urm
atoarele situatii:
i) 1 si 2 au semne contrare, adic
a < 0, conica fiind de gen hiperbolic;
ii) 1 si 2 au acelasi semn, adic
a > 0, conica fiind de gen eliptic;
iii) una dintre r
ad
acinii este 0, adic
a = 0, conica fiind de gen parabolic.
Sistemele

(a11 i )ui + a12 vi = 0
a21 ui + (a22 i )vi = 0,
i = 1, 2
dau coordonatele vectorilor proprii (u1 , v1 ), respectiv (u2 , v2 ), care sunt automat ortogonali. Prin
normare gasim versorii e1 si e2 .
60
Fie R matricea format
a cu coordonatele versorilor e1 si e2 asezate pe coloane. Av
and n vedere
posibilitatea nlocuirii unuia dintre versorii e1 si e2 prin opusul s
au sau posibilitatea renumerotarii
valorilor proprii, putem presupune det R = 1. Rotatia

x
y

=R
x0
y0
reduce forma p
atratic
a a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 la expresia canonic
a 1 x0 + 2 y 0 . Versorii proprii
e1 si e2 dau directiile noilor axe Ox0 , respectiv Oy 0 .
Prin rotatia efectuat
a, ecuatia conicei devine
2
1 x0 + 2 y 0 + 2a10 0 x0 + 2a20 0 y 0 + a00 0 = 0.

Restrangand p
atratele, fort
and factorii comuni 1 si 2 , g
asim
1 (x0 + )2 + 2 (y 0 + )2 + a = 0.
Efectuand translatia x00 = x0 + si y 00 = y 0 + , obtinem ecuatia canonic
a
2
1 x00 + 2 y 00 + a = 0.
Cel putin una dintre axele reperului canonic x00 O00 y 00 este ax
a de simetrie a conicei .
4.2.2
Metoda roto-translatiei
Matricea de trecere R, fiind o matrice ortogonal

a cu det R = 1, este matricea atasata unei
rotatii R n raport cu o baz
a ortonormat
a. Rotatia R poate fi fixat
a prin unghiul de rotatie .
Teorema 25. Fie conica : g(x, y) = 0. Dac
a a12 6= 0, atunci unghiul dat de ecuatia
(a11 a22 ) sin 2 = 2a12 cos 2
determin
a o rotatie R n plan,

x = x0 cos y 0 sin
y = x0 sin + y 0 cos ,
care produce anularea coeficientului produsului x0 y 0 din ecuatia g R(x0 , y 0 ) = 0.

Demonstratie. Observ
am c
a dup
a efectuarea rotatiei, ecuatia g(x, y) = 0 trece n g R(x0 , y 0 ) = 0.
Coeficientul lui x0 y 0 din ultima ecuatie este
2a12 0 = (a22 a11 ) sin 2 + 2a12 cos 2.
Astfel teorema devine evident
a.
Intrucat noua ecuatie a conicei nu contine termenul n x0 y 0 , urmeaz
a s
a complet
am patratele
daca este cazul si n urma unei translatii s
a obtinem ecuatia canonic
a.
61
Teoremele care se pot formula relativ la reducerea la forma canonic
a a ecuatiei unei conice se
rezuma prin tabelul urm
ator:
Conditii
>0
=0
=0
<0
= {(x0 , y0 )}
= D1 D2 ,
unde D1 si D2 sunt
drepte paralele sau
confundate, sau =
= D1 D2 ,
unde D1 si D2 sunt
drepte concurente;
I = 0 implic
a D1 D2
I < 0
elips
a
>0
6= 0
I > 0
Ce transformare se face
pentru a g
asi
ecuatia canonic
a
Curba
Dac
a a12 = 0, atunci
se face o translatie
Dac
a a12 6= 0, atunci
se face mai nt
ai rotatia
0
x = x cos y 0 sin
y = x0 sin + y 0 cos
unde este unghiul
determinat de ecuatia
(a11 a22 ) sin 2 = 2a12 cos 2
=
Dup
a aceea, dac
a este
cazul, se face o translatie
=0
parabol
a
<0
hiperbol
a
I = 0 implic
a
hiperbol
a echilater
a
Observatii:
1) Conicele sunt reuniuni de grafice de functii implicite (definite prin ecuatii).
R
R
2) Conicele pot fi trasate utiliz
and programe de manipulare simbolic
a: Mathematica
, Maple
etc.
4.3
Intersectia dintre o dreapt

a si o conic
a
Fie D o dreapt
a de ecuatii parametrice x = x0 + `t, y = y0 + mt, t R si o conic
a de ecuatie
carteziana implicit
a, g(x, y) = 0. Intersectia D este descris
a de sistemul

x = x0 + `t, y = y0 + mt
g(x, y) = 0, t R.
Eliminand pe x si y, intersectia D corespunde r
ad
acinilor t1 si t2 n R ale ecuatiei

g
g
2
t (`, m) + t `
+m
+ g(x0 , y0 ) = 0,
x0
y0
unde (`, m) = a11 `2 + 2a12 `m + a22 m2 .
In cele ce urmeaz
a not
am
g
g
=
(x0 , y0 ) = gx0
x0
x
Discutie:
si
g
g
=
(x0 , y0 ) = gy0 .
y0
y
(4.1)
62
1) Fie (`, m) 6= 0. Atunci ecuatia (4.1) este de gradul doi.
Daca
q = (`gx0 + mgy0 )2 4(`, m)g(x0 , y0 ) > 0,
atunci ecuatia are dou
a r
ad
acini reale si distincte, t1 si t2 . In acest caz, D taie pe n doua puncte
distincte, P1 si P2 .
Daca q = 0, atunci ecuatia are dou
a r
ad
acini reale confundate, t1 = t2 . In acest caz, D taie
pe n dou
a puncte confundate, P1 = P2 si se numeste tangent
a la n punctul P1 . Evident, din
orice punct P0 6 se pot duce cel mult dou
a tangente la .
In particular, c
and P0 si gx0 , gy0 nu se anuleaz
a simultan, observ
am c
a tangenta la n
punctul P0 are ecuatia
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 = 0,
obtinuta din conditia de tangent
a `gx0 + mgy0 = 0 si ecuatiile lui D, prin eliminarea parametrilor
t` si tm (figura 2).
Conica se numeste neted
a dac
a n fiecare punct al s
au exist
a tangent
a. Netezirea conicei
elimina punctele critice, adic
a punctele n care gx , gy si g se anuleaz
a simultan.
Fig. 2
Fig. 3
Dreapta care trece prin P0 (x0 , y0 ) si este perpendicular

a pe tangent
a se numeste normal
a
(figura 3). Ea are ecuatia
y y0
x x0
=
.
gy0
gx0
Daca q < 0, atunci ecuatia (4.1) nu are solutii n R, deci D nu taie pe .
2) Fie (`, m) = 0. Ecuatia (4.1) este de gradul nt
ai. Dac
a `gx0 + mgy0 6= 0, atunci avem o
solutie unic
a t1 , deci D taie pe ntr-un singur punct P1 . Dac
a `gx0 + mgy0 = 0 si g(x0 , y0 ) 6= 0,
atunci ecuatia (4.1) este o imposibilitate, deci D nu taie pe . Dac
a `gx0 +mgy0 = 0 si g(x0 , y0 ) = 0,
ecuatia este identic satisf
acut
a, deci D , adic
a este o pereche de drepte.
m).
Fie o conic
a nedegenerat
a si o directie n planul conicei descris
a de vectorul nenul d(`,
m) se numeste directie asimptotic
Definitie 26. Directia d(`,
a pentru dac
a
(`, m) = a11 `2 + 2a12 `m + a22 m2 = 0.
Evident, o dreapt
a care are o asemenea directie taie conica nedegenerat
a ntr-un singur punct
sau nu taie pe .
Discutie:
1) Daca < 0 si 6= 0 (hiperbol
a), atunci ecuatia (`, m) = 0 determin
a dou
a directii
asimptotice distincte (`1 , m1 ) si (`2 , m2 ).
63
2) Daca > 0 si 6= 0 (elips
a), atunci ecuatia (`, m) = 0 nu admite solutii reale nebanale.
De aceea elipsa nu admite directii asimptotice.
3) Daca = 0 si 6= 0 (parabol
a), atunci ecuatia (`, m) = 0 d
a o directie asimptotica dubla
(`, m), care este de fapt directia axei conicei.
Definitie 27. O dreapt
a D se numeste asimptot
a a unei conice nedegenerate , dac
a directia ei
este asimptotic
a si D = .
Discutia precedent
a justific
a urm
atoarea
Teorema 28. O asimptot
a a conicei nedegenerate este caracterizat
a analitic prin ecuatia `gx +
mgy = 0, unde (`, m) este o directie asimptotic
a.
Discutie:
1) Hiperbola are dou
a asimptote care trec prin centrul conicei. Asimptotele aproximeaza ramurile infinite ale hiperbolei.
2) Elipsa nu are directie asimptotic
a si n consecint
a nu are asimptot
a.
3) Parabola admite o directie asimptotic
a pentru care ecuatia `gx +mgy = 0 reprezint
a multimea
vida, deci parabola nu are asimptot
a.
4.4
Pol si polar
a
Fie conica : g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0 si punctul M0 (x0 , y0 ).
Substituirile
x2 xx0 ,
y 2 yy0 ,
xy
1
(xy0 + x0 y),
2
1
(x + x0 ),
2
1
(y + y0 )
2
se numesc dedubl
ari. Prin dedublata ecuatiei de gradul doi g(x, y) = 0 n punctul M0 (x0 , y0 ),
ntelegem ecuatia
a11 xx0 + a12 (xy0 + x0 y) + a22 yy0 + a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a00 = 0,
care se transcrie
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 + 2g(x0 , y0 ) = 0.
Astfel, dedublata este o ecuatie de gradul unu, deci reprezint
a o dreapt
a D dac
a si numai daca
gx20 + gy20 > 0.
Definitie 29. Dreapta D se numeste polara lui n raport cu conica . Punctul M0 se numeste
polul dreptei D.
La prima vedere, definitia polarei depinde de sistemul cartezian de coordonate folosit. Acest
neajuns este nl
aturat de observatia c
a rototranslatiile nu modific
a gradul ecuatiilor utilizate pentru
descrierea unei drepte (ecuatii de gradul unu) sau unei conice (ecuatii de gradul doi).
Teorema 30. Polara D a punctului M0 n raport cu conica nu depinde de sistemul cartezian
de coordonate utilizat.
64
Teorema 31. Fie conica : g(x, y) = 0 si punctul M0 (x0 , y0 ), care determin
a polara D.
1) Dac
a M1 (x1 , y1 ) D si D1 este polara lui M1 fat
a de , atunci M0 D1 .
acest caz, polara lui M0 este tangenta la n
2) M0 dac
a si numai dac
a M0 D. In
punctul M0 .
Demonstratie. 1) Polara D are ecuatia
a11 xx0 + a12 (xy0 + x0 y) + a22 yy0 + a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a00 = 0.
Simetria acestei ecuatii n raport cu M0 (x0 , y0 ) si M (x, y) probeaz
a afirmatia f
acut
a.
2) Daca M0 , adic
a g(x0 , y0 ) = 0, atunci ecuatia polarei n M0 se reduce la ecuatia tangentei
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 = 0.
Teorema 32. Fie o conic

a nedegenerat
a, M0 un punct din planul conicei si D polara lui M0 n
raport cu .
1) Corespondenta M0 D este biunivoc
a n urm
atoarele conditii: dac
a 6= 0, atunci se
exclude centrul conicei si multimea dreptelor care trec prin centru; dac
a = 0, atunci se exclude
axa parabolei.
2) Fie M1 (x1 , y1 ) si M2 (x2 , y2 ) dou
a puncte astfel nc
at dreapta M1 M2 nu contine centrul
conicei, dac
a 6= 0, sau nu are directia axei parabolei, dac
a = 0. Polarele D1 si D2 ale punctelor
M1 si M2 se intersecteaz
a n polul M al dreptei M1 M2 .
3) Dac
a trei puncte, M1 , M2 si M3 , apartin unei drepte D si sunt satisf
acute conditiile din 2),
atunci polarele D1 , D2 si D3 sunt concurente n polul dreptei D.
Demonstratie. 1) Fie M0 (x0 , y0 ) si : g(x, y) = 0 o conic
a nedegenerat
a, adic
a 6= 0. Polara lui
M0 n raport cu este
D: x(a11 x0 + a12 y0 + a10 ) + y(a12 x0 + a22 y0 + a20 ) + a10 x0 + a20 y0 + a00 = 0.
Reciproc, fiind dat
a polara (dreapta) D: ax + by + c = 0, polul M0 (x0 , y0 ) se g
aseste din sistemul
a11 x0 + a12 y0 + a10
a12 x0 + a22 y0 + a20
a10 x0 + a20 y0 + a00
=
=
.
a
b
c
Corolarul 33. Fie o conic
a nedegenerat
a (figura 4). Fie Q1 , Q2 astfel nc
at dreapta Q1 Q2
nu contine centrul lui (dac
a 6= 0) sau nu este axa parabolei (dac
a = 0). Tangentele la n
punctele Q1 si Q2 se intersecteaz
a n polul P al dreptei Q1 Q2 .
Reciproc, dac
a dintr-un punct P putem duce dou
a tangente la , atunci dreapta determinat
a
de punctele de tangent
a este polara lui P n raport cu .
Fig. 4
65
Demonstratie. Se aplic
a teorema 32, punctul 2), cu observatia c
a polara unui punct de pe conica
este tangenta la conic
a n acel punct.
a degenerat
a, adic
a = 0.
1) Dac
a 6= 0, atunci polara oric
arui punct trece prin centrul conicei.
2) Dac
a = 0, atunci toate polarele sunt paralele.
a nedegenerat
a, P0 (x0 , y0 ) un punct fixat si
D0 : x = x0 + `t,
y = y0 + mt,
t R,
o dreapt
a variabil
a prin P0 care taie pe n punctele P1 (x1 , y1 ) si P2 (x2 , y2 ). Locul geometric al
punctului P D0 descris prin conditiile
P P1
P0 P1
=
,
P P2
P0 P2
(`, m) directie variabil
a, este o parte din polara D a punctului P0 n raport cu conica (figura 5).
Fig. 5
4.5
Diametru conjugat cu o directie dat

a
Fie conica : g(x, y) = 0 si gx , gy derivatele partiale ale functiei g. Dac

a 6= 0, atunci solutia
sistemului gx = 0, gy = 0 este centrul conicei . Dac
a = 0 si 6= 0 (parabola), atunci exista
numerele si cu proprietatea gy = gx + .
m).
Fie o directie n plan, descris
a prin vectorul nenul d(`,
Definitie 36. Dreapta D: `gx + mgy = 0 se numeste diametrul conicei conjugat directiei (`, m).
m)
Teorema 37. Locul geometric al mijloacelor corzilor conicei av
and directia neasimptotic
a d(`,
este o parte a diametrului
D: `gx + mgy = 0.
m) este o directie neasimptotic
Demonstratie. Deoarece d(`,
a, locul geometric are sens, existand
drepte cu aceast
a directie care intersecteaz
a pe n dou
a puncte. Dreapta care trece printr-un
este descris
punct P0 (x0 , y0 ) si are directia d,
a de ecuatiile
x = x0 + `t,
y = y0 + mt,
t R.
66
Prin ipotez
a, aceast
a dreapt
a taie n dou
a puncte, P1 (x1 = x0 + `t1 , y1 = y0 + mt1 ) si P2 (x2 =
x0 + `t2 , y2 = y0 + mt2 ), unde t1 si t2 sunt solutiile ecuatiei
t2 (`, m) + t(`gx0 + mgy0 ) + g(x0 , y0 ) = 0.
Mijlocul segmentului [P1 P2 ] (figura 6) are coordonatele
x1 + x2
t 1 + t2
= x0 + `
,
2
2
y1 + y 2
t 1 + t2
= y0 + m
2
2
si acest punct coincide cu P0 dac

a si numai dac
a t1 + t2 = 0, adic
a `gx0 + mgy0 = 0. Deoarece P0
este un mijlocul unui segment [P1 P2 ] arbitrar, rezult
a c
a teorema este adev
arat
a.
Fig. 6
Observatii:
1) In ipoteza 6= 0 (conice cu centru), diametrii conjugati cu directii arbitrare determina un
fascicul de drepte cu v
arful n centrul conicei.
2) Daca = 0 si 6= 0 (parabol
a), atunci diametrii conjugati cu directii arbitrare determina
un fascicul de drepte paralele
gx + = 0.
Directia acestui fascicul de drepte paralele este (a12 , a11 ) sau (a22 , a12 ). Evident, axa de simetrie
a parabolei este un diametru, deci are directia (a12 , a11 ) sau (a22 , a12 ). Directia axei nu-i
corespunde nici un diametru conjugat deoarece ecuatia a12 gx a11 gy = 0 reprezint
a multimea
vida.
Fie : g(x, y) = 0 o conic
a cu centru. Diametrul D: `gx + mgy = 0 are directia à12 +
ma22 , (à11 + ma12 ) . Orice alt
a pereche de numere reale (`0 , m0 ) reprezint
a aceeasi directie
daca si numai dac
a
`0
m0
=
à12 + ma22
(à11 + ma12 )
sau
a11 ``0 + a12 (`m0 + `0 m) + a22 mm0 = 0.
Aceasta relatie este simetric
a n (`, m) si (`0 , m0 ). De aceea, diametrul conjugat directiei (`0 , m0 )
are directia (`, m).
Definitie 38. Doi diametri ale c
aror directii (`, m) si (`0 , m0 ) satisfac relatia precedent
a se numesc
diametri conjugati unul altuia.
67
Observatie. Ecuatia care leag
a directiile a doi diametri conjugati este dedublata ecuatiei
(`, m) = a11 `2 + 2a12 `m + a22 m2 = 0,
care determin
a directiile asimptotice. De aceea, o asimptot
a poate fi privit
a ca un diametru
autoconjugat.
4.6
Axele unei conice
O dreapt
a D se numeste ax
a de simetrie a conicei dac
a simetricul n raport cu D al fiecarui
punct din apartine tot lui . Ne propunem s
a determin
am axele de simetrie ale unei conice
data prin ecuatia general
a g(x, y) = 0 (figura 7).
Fig. 7
m) reprezint
Presupunem c
a d(`,
a o directie ortogonal
a pe axa de simetrie. Pe de alta parte,
axa de simetrie este diametrul conjugat directiei d(`, m), deoarece contine mijloacele corzilor de
m), deci axa de simetrie are ecuatia `gx + mgy = 0, dac
directie d(`,
a vectorul normal la ea de
componente (à12 + ma22 , à11 + ma12 ) este coliniar cu d, adic

a
a11 ` + a12 m
a12 ` + a22 m
=
.
`
m
Prelucrand ultima ecuatie, g
asim ecuatia care determin
a directiile axelor
(a11 a22 )m` + a12 (m2 `2 ) = 0.
Discutie:
1) Daca 6= 0, atunci conica are un centru de simetrie M0 (x0 , y0 ), care este solutia sistemului
linar gx = 0, gy = 0 si dou
a axe de simetrie de directii (ì , mi ), i = 1, 2. Ecuatia unei axe este fie
x x0
y y0
de forma ì gx + mi gy = 0, fie de forma
=
. In fapt, axele sunt diametri conjugati
ì
mi
ntre ei.
Intersectiile dintre axe si conica se numesc v
arfuri.
2) Fie = 0 si 6= 0, deci conica este o parabol
a. Anterior am v
azut c
a directia axei
parabolei este (a12 , a11 ) sau (a22 , a12 ). Directia parpendicular
a pe ax
a este (a11 , a12 ) sau
(a21 , a22 ). De aici rezult
a c
a ecuatia axei parabolei este
a11 gx + a12 gy = 0 sau a21 gx + a22 gy = 0
(diamtru conjugat cu directia (a11 , a12 ) sau (a21 , a22 )).
Intersectia dintre ax
a si parabol
a se numeste v
arf.
68
4.7
Probleme rezolvate
1. Sa se reduc
a ecuatia 3x2 4xy 2x + 4y 3 = 0 la forma canonic
a si s
a se construiasca conica
corespunzatoare.

3 2
2
Solutie. Matricea formei p
atratice 3x 4xy este
. Ecuatia caracteristica a
2
0

3 2
= 0 sau 2 3 4 = 0, are r
ad
acinile 1 = 1 si 2 = 4.
acestei matrice,
2

Coordonatele (u1 , v1 ) ale vectorului propriu corespunz
ator lui 1 = 1 constituie solutia sistemului

4u1 2v1 = 0
2u1 + v1 = 0,

1
2
, . Analog,
5
5
adica (k, 2k), k R \ {0}. Prin normalizare obtinem versorul propriu e1 =

2
1
pentru 2 = 4, g
asim e2 = , .
5
5
1
2
5
5
reprezint
Matricea R =
a o simetrie deoarece det R = 1. Pentru a nlocui
2
1
5
5
matricea R cu matricea unei rotatii, folosim unul dintre urm
atoarele procedee:
0
0
0
1) Renumerot
am 1 = 2 , 2 = 1 si corespunz
ator, e1 = e2 , e2 0 = e1 . Rotatia
1
5
2
5
=
x
y
x0
y0
1
0
0
x = 5 (2x + y )
sau
y = (x0 + 2y 0 )
5
8
6
2
2
conduce la 4x0 y 0 x0 + y 0 3 = 0. Realiz
and p
atrate perfecte, fort
and factorii comuni
5
5
4 si 1, transcriem ecuatia n forma echivalent
a

1
4 x
5
0
2
3
y
5
0
Efectuand translatia sistemului x Oy n punctul C1

1
x0 = x00 +
5
obtinem ecuatia canonic
a a hiperbolei
axa C1 x00 .
si
2
2 = 0.

1
3
, , dat
a de
5
5
3
y 0 = y 00 + ,
5
x002
y 002
1 = 0. V
arfurile acestei hiperbole se afla pe
1/2
2
69
Fig. 8
Pentru constructie efectu
am o rotatie a sistemului de axe xOy. Noile axe de coordonate Ox0 si
Oy 0 au directiile versorilor e1 0 , respectiv e2 0 . Reperul x0 Oy 0 este translatat n punctul C1 (fig. 8).
2) Convenim s
a utiliz
am versorii e1 =
e1 si e2 = e2 . Rotatia
1
5
=
x
y
5
1
x1
y1
conduce la ecuatia
8
6
x21 + 4y12 x1 y1 3 = 0.
5
5
Directiile axelor de coordonate

1 sunt determinate de versorii e1 , respectiv e2 . Sistemul
Ox1 si Oy
1
3
rotit este translatat n C2 , , folosind formulele
5
5
3
x1 = x2 +
5
si
1
y1 = y 2 .
5
Hiperbola are v
arfurile pe axa C2 y2 , iar ecuatia canonic
a a hiperbolei raportat
a la sistemul canonic
x2 C2 y2 (fig. 9) este:
y2
x22
2 + 1 = 0.
2
1/2
70
Fig. 9
2. Sa se stabileasc
a natura si genul conicei
: 9x2 6xy + y 2 + 20x = 0.
Sa se reduc
a ecuatia lui la forma canonic
a folosind metoda roto-translatiei si s
a se construiasca
conica .
Solutie. Calcul
am invariantii:

9 3 10
9 3

= 0,

1 0 = 100,
=
= 3
3
1

10
0 0
de unde rezult
a c
a este o parabol
a. Av
and a12 6= 0, efectu
am o rotatie al c
arei unghi este
solutia ecuatiei
(a11 a22 ) sin 2 2a12 cos 2 = 0,
adica 4 sin 2 + 3 cos 2 = 0. Aceast
a ecuatie devine 3tg2 8tg 3 = 0, deci tg {3, 31 }.
a11
Alegem tg = 3 (aceast
a valoare se obtine si folosind formula tg =
= 3). Nu ne
a12
1
3
si cos = . Formulele care descriu rotatia
intereseaza solutia , ci valorile sin =
10
10
sistemului xOy sunt
1
1
x = (x0 3y 0 ) si y = (3x0 + y 0 ).
10
10
Fata de sistemul rotit x0 Oy 0 , ecuatia conicei este
2
6
2
y 0 + x0 y 0 = 0.
10
10

Completam p
atratele si obtinem
3
y
10
0
2
=
9
2
x0 . Efectu
am translatia x0 = x00 ,
10
10
71
3
9
2
2
y 0 = y 00 + si g
asim ecuatia canonic
a a parabolei y 00 = x00 +
(fig. 10).
10
10
10
Fig. 10
Pentru tg =
1
obtinem
3
Fig. 11
1
sin =
10
si
3
cos = .
10
Utilizand rotatia
1
x = (3x0 y 0 ),
10
1
y = (x0 3y 0 ),
10
ecuatia conicei devine

6
2
2
x0 x0 + y 0 = 0.
10
10
Completam p
atratele, efectu
am translatia
3
x0 = x00 + ,
10
y 0 = y 00
si gasim ecuatia canonic

a a parabolei (figura 11),
2
9
2
x00 = y 00 + .
10
10
3. Se da conica : x2 2xy + 3y 2 4x + 6y 4 = 0. Aflati:
a) polara relativ
a la A(1, 2) si tangentele duse din A la conic
a.
b) diametrul conjugat cu v = i 2j si tangentele de directie v la conic
a.
c) tangenta dus
a n punctul B(1, 1) la conic
a.
Solutie. a) Ecuatia polarei punctului A n raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuatiei
conicei cu coordonatele punctului A(1, 2); obtinem
1
1
3
1
pol,A : 1 x 2 (x 2 + 1 y) + 3 2y 4 (x + 1) + 6 (y + 2) 4 = 0 y = x.
2
2
2
8
72
Intersectia dintre polara si conic
a este dat
a de
2

x 2xy + 3y 2 4x + 6y 4 = 0
43x2 112x 256 = 0
y = 3x/8
y = 3x/8,
deci de punctele T1,2 ( 56843 221 , 21343 221 ). Atunci cele dou
a tangente au ecuatiile
1,2
65 3 221
: y 2 = (x 1)
.
13 8 221
b) Diametrul conicei conjugat cu directia v = i 2j (1, 2) este dat de ecuatia

conj,v : 1 (2x 2y 4) + (2)(2x + 6y + 6) = 0 3x 7y 8 = 0.
Daca ducem tangentele de directie v (1, 2) la conic
a, atunci punctele de tangent
a {A, B} le
aflam rezolv
and sistemul
2

x 2xy + 3y 2 4x + 6y 4 = 0
x = (7y + 8)/3
{A, B} = conj :
,
3x 7y 8 = 0
y2 + y 2 = 0
de unde rezult
a A(2, 2) si B(5, 1). In concluzie, ecuatiile tangentelor de directie v la conica
sunt respectiv
y+2
x+2
=
2x + y + 6 = 0
1 :
1
2
2 :
y1
x5
=
2x + y 11 = 0.
1
2
c) Tangenta dus
a prin punctul B(1, 1) la conica are ecuatia obtinut
a prin dedublare cu
coordonatele punctului B,
tg,B : 1 x (x + y) + 3 y 2(x + 1) + 3(y + 1) 4 = 0
sau echivalent 2x 5y + 3 = 0.
4.8
Probleme propuse
1. Sub influenta unei forte, punctul material M se misc

a pe cercul
x2 + y 2 6x + 4y + 9 = 0.
Actiunea fortei se ntrerupe n momentul n care M a ajuns n pozitia (1, 2). S
a se determine
traiectoria pe care o va urma mai departe punctul material.
2. Se dau conicele:
1 : x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 3 = 0;
2 : x2 2xy y 2 4x 6y + 3 = 0;
3 : x2 + 2xy + y 2 + 2x + 2y 4 = 0.
Pentru fiecare conic

a, s
a se calculeze invariantii metrici si coordonatele centrului. S
a se gaseasca
ecuatia conicei redus
a la centru.
73
3. Sa se reduc
a ecuatiile:
5x2 4xy + 2y 2 16x + 4y 22 = 0;
11x2 24xy + 4y 2 + 2x + 16y + 11 = 0;
x2 2xy + y 2 4y + 6 = 0
la forma canonic
a si s
a se construiasca conicele corespunz
atoare.
4. Sa se stabileasc
a pozitia dreptei D fat
a de conica n cazurile:
a) D: 5x y 5 = 0;
b) D: x = 3 + t, y = 1 + 2t;
c) D: x = 1 + 8t, y = 1 + 7t;
: x2 2xy 3y 2 4x 6y + 3 = 0;
: x2 2xy 2y 2 + 7x + 6y + 132 = 0;
: x2 + 2xy 4y 2 + 3x 2y = 0.
5. Sa se scrie coordonatele polului axei Ox fat

a de conica
: x2 2y 2 3x 7y + 1 = 0.
6. Sa se scrie ecuatia diametrului conjugat:
a) axei Ox;
b) axei Oy;
3)
c) directiei d(1,
pentru conica 9x2 + 6xy + y 2 5x 7y 4 = 0. S

a se scrie ecuatia axei de simetrie a acestei conice.
7. Sa se determine centrul, axele si v
arfurile conicei
: 16x2 + 4xy + 19y 2 + 4x 22y 5 = 0.
74
Capitolul 5
Cuadrice
5.1
Sfera
Fie E3 un spatiu punctual euclidian real tridimensional raportat la un reper cartezian {O; , , k}
si punctele Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 2. Reamintim expresia distantei,
p
d(M1 , M2 ) = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 + (z2 z1 )2 .
Pe de alt
a parte, functia radical nu este diferentiabil
a peste tot. Acest defect se elimina prin
ridicarea la p
atrat si utilizarea functiei polinomiale.
Fie C(x0 , y0 , z0 ) un punct fixat si r un num
ar real strict pozitiv fixat. Sfera S de centru C si
raz
a r este multimea punctelor M (x, y, z) cu proprietatea d(C, M ) = r (figura 1).
Fig. 1
Teorema 39. Punctul M (x, y, z) apartine sferei S de centru C(x0 , y0 , z0 ) si raz
a r dac
a si numai
dac
a
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 .
Demonstratie. M S dac
a si numai dac
a d(C, M ) = r. Echivalent,
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 .
Astfel avem

S = M (x, y, z) | (x, y, z) R3 , (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2
75
76
sau mai scurt,
S: (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 .
Ecuatia
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 ,
(x, y, z) R3 ,
se numeste ecuatia cartezian

a implicit
a a sferei S de centru (x0 , y0 , z0 ) si raz
a r. Aceasta ecuatie
3
este echivalent
a cu trei ecuatii parametrice n R (figura 2):
x = x0 + r sin u cos v
y = y0 + r sin u sin v
z = z0 + r cos u, u [0, ], v [0, 2] parametri,

sau cu ecuatia vectorial
a n V3 ,
r = r0 + r(sin u cos v + sin u sin v

+ cos uk).
Fig. 2
Se observ
a c
a (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 este un polinom de gradul doi n x, y si z,
termenul de gradul 2 fiind x2 + y 2 + z 2 . Aceast
a observatie sugereaz
a s
a cercet
am multimea din
R3 descrisa de o ecuatie de forma
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0.
Cum ecuatia lui se transcrie
(x + a)2 + (y + b)2 + (z + c)2 = ,
= a2 + b2 + c2 d,
rezulta:
1) daca > 0, atunci este o sfer

a cu centrul n x0 = a, y0 = b, z0 = c si de raz
a r = ;
2) daca = 0, atunci = {(a, b, c)};
3) daca < 0, atunci = .
Ecuatia
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0,
se numeste ecuatia cartezian
a general
a a sferei.
a2 + b2 + c2 d > 0,
(x, y, z) R3 ,
77
Sfera este o suprafat
a particular
a. Ca submultime a lui R3 , sfera este o multime marginita
si nchisa, deci compact
a. Ea are proprietatea c
a separ
a spatiul n dou
a submultimi disjuncte:
interiorul lui S, notat intS si exteriorul lui S, notat extS (figura 3).
Fig. 3
Acestea pot fi descrise cu ajutorul functiei polinom
f : R3 R, f (x, y, z) = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 r2 ,
unde (x0 , y0 , z0 ) este un punct fixat, iar r > 0 este fixat. Intr-adev
ar,

intS = (x, y, z) | f (x, y, z) < 0
si extS = (x, y, z) | f (x, y, z) > 0 .
Teorema 40. 1) Multimea intS este convex
a.
2) M1 intS si M2 extS, segmentul [M1 M2 ] intersecteaz
a pe S.
Demonstratie. F
ar
a a sc
adea generalitatea, putem presupune x0 = y0 = z0 = 0. Fie Mi (xi , yi , zi ),
i = 1, 2, dou
a puncte din spatiu. Segmentul [M1 M2 ] este caracterizat prin ecuatiile parametrice
x = (1 t)x1 + tx2 ,
y = (1 t)y1 + ty2 ,
z = (1 t)z1 + tz2 ,
t [0, 1].
1) Daca M1 , M2 intS, adic

a f (xi , yi , zi ) = x2i + yi2 + zi2 r2 < 0, i = 1, 2, atunci
f (x, y, z) = f [(1 t)x1 + tx2 , (1 t)y1 + ty2 , (1 t)z1 + tz2 ]
= [(1 t)x1 + tx2 ]2 + [(1 t)y1 + ty2 ]2 + [(1 t)z1 + tz2 ]2 r2
(1 t)f (x1 , y1 , z1 ) + tf (x2 , y2 , z2 ) < 0, t [0, 1].
Cu alte cuvinte, [M1 M2 ] intS.
2) Fie M1 intS, adic
a f (x1 , y1 , z1 ) < 0 si M2 extS, adic
a f (x2 , y2 , z2 ) > 0. Rezulta functia
definita prin
(t)
= f [(1 t)x1 + tx2 , (1 t)y1 + ty2 , (1 t)z1 + tz2 ]

= [(1 t)x1 + tx2 ]2 + [(1 t)y1 + ty2 ]2 + [(1 t)z1 + tz2 ]2 r2 ,
t [0, 1],
cu proprietatile
(0) = f (x1 , y1 , z1 ) < 0 si
(1) = f (x2 , y2 , z2 ) > 0.
Deoarece este o functie continu

a, exist
a o valoare t0 [0, 1] astfel nc
at
0 = (t0 ) = [(1 t0 )x1 + t0 x2 ]2 + [(1 t0 )y1 + t0 y2 ]2 + [(1 t0 )z1 + t0 z2 ]2 ,
78
deci

(1 t0 )x1 + t0 x2 , (1 t0 )y1 + t0 y2 , (1 t0 )z1 + t0 z2 S.
Numim plan tangent la sfer

a n punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) locul geometric al tuturor dreptelor
tangente la sfer
a n punctul M1 (figura 4). Sfera este o suprafat
a neted
a n sensul c
a n fiecare
punct al sau exist
a planul tangent.
Fig. 4
Ecuatia planului tangent n punctul M1 S se obtine prin dedublarea ecuatiei sferei, adica
(x x0 )(x1 x0 ) + (y y0 )(y1 y0 ) + (z z0 )(z1 z0 ) r2 = 0
sau
xx1 + yy1 + zz1 + a(x + x1 ) + b(y + y1 ) + c(z + z1 ) + d = 0.
5.2
Elipsoidul
O suprafat
a n R3 este o submultime a lui R3 , neted
a si cu dou
a dimensiuni. Intruc
at la acest
nivel de explicatii nu dispunem nc
a de aparatul matematic care descrie netezimea si bidimensionalitatea, n sectiunile 2-7 ne multumim cu descrierea unor suprafete particulare folosind ecuatii
de gradul doi n necunoscutele (x, y, z). Asemenea suprafete au denumirea generic
a de cuadrice
(vezi sectiunea 7).
Definitie 41. Suprafata R3 de ecuatie
x2
y2
z2
+
+
1 = 0,
a2
b2
c2
a, b, c > 0,
se numeste elipsoid.
Forma elipsoidului se obtine analiz
andu-i simetriile si intersectiile cu axele de coordonate si cu
plane paralele cu planele de coordonate.
Se observ
a c
a schimb
and pe r
and pe x n x, pe y n y si pe z n z, ecuatia elipsoidului
nu se schimb
a. Prin urmare elipsoidul este simetric fat
a de planele de coordonate, numite din
acest motiv plane principale ale elipsoidului. Suprafata este simetric
a si n raport cu axele de
79
coordonate care se numesc axele suprafetei, deoarece schimb
arile tripletului (x, y, z) n (x, y, z),
(x, y, z), respectiv (x, y, z), nu modific
a ecuatia elipsoidului. Rezult
a c
a originea este centru
de simetrie. Originea se numeste centrul elipsoidului. Punctele n care axele nteap
a suprafata se
numesc v
arfuri.
Numerele a, b si c se numesc semiaxe. Intersectiile dintre planele de coordonate si elipsoid sunt
urmatoarele elipse:
2
2
2
2
2
2
x + z 1=0
y + z 1=0
x + y 1=0
a2
b2
a2
c2
b2
c2
(2)
(3)
(1)
z = 0;
y = 0;
x = 0.
Fig. 5
Fig. 6
Intersect
and elipsoidul cu plane paralele cu xOy, obtinem elipsele (figura 6)
x2
y2
+ 2
1=0
a2
b 2
2
2
2
(c k )
(c k )
(4)
c2
c2
z = k, k [c, c],
care sunt asemenea cu elipsa (1). Rezult
a c
a elipsoidul are alura din figurile 5 si 6.
Teorema 42. Elipsoidul este o multime m
arginit
a si nchis
a (deci compact
a) n spatiu.
Demonstratie. Din ecuatia elipsoidului rezult
a
x2
1,
a2
y2
1,
b2
z2
1
c2
sau
a x a,
b y b,
c z c.
Astfel, toate punctele elipsoidului sunt cuprinse n interiorul unui paralelipiped cu laturile de
lungimi finite. Se observ
a c
a n cazul c
and a = b sau b = c sau c = a, se obtine elipsoidul de rotatie
(generat prin rotirea unei elipse n jurul unei axe).
Elipsoidul este o multime nchis
a n spatiu deoarece {1} este o multime nchis
a n R, =
1
g (1), iar
x2
y2
z2
g: R3 R, g(x, y, z) = 2 + 2 + 2
a
b
c
este o functie continu
a (teorem
a de analiz
a matematic
a).
80
Teorema 43. Intersectia dintre un elipsoid si un plan arbitrar este o elips
a, un punct sau multimea
vid
a.
Demonstratie. Intersectia dintre un elipsoid si un plan este o curb
a de ordinul al doilea (conica).
Deoarece elipsoidul este o multime compact
a (nchis
a si m
arginit
a), intersectia trebuie sa fie
marginita. Singurele conice m
arginite sunt elipsa, un punct si multimea vid
a.
Elipsoidul este utilizat ca suprafat
a de referint
a n mecanic
a (elipsoidul de inertie), geodezie,
topografie (pentru m
asur
atori) si medicin
a (dispozitivul de distrus calculii renali, unde semnalul
de nalta frecvent
a emis dintr-un focar converge n cel
alalt focar, unde se afl
a piatra), etc.
5.3
Hiperboloizii

y2
z2
x2
+
1 = 0,
a2
b2
c2
a, b, c > 0,
se numeste hiperboloid cu o p
anz
a.
Aceasta suprafat
a particular
a are aceleasi simetrii
cu o panza cu planele x = 0 si y = 0 sunt hiperbolele
2
y z 1=0
b2
c2
si
x=0
cu elipsoidul. Intersectiile hiperboloidului

x2
z2
1=0
a2
c2
y = 0.
Intersectiile acestei suprafete cu planele z = k sunt elipse reale asemenea, oricare ar fi k R.

Rezulta alura din figura 7.
Fig. 7
Se observ
a c
a hiperbolodiul cu o p
anz
a este o multime nem
arginit
a (contine o hiperbola) si
3
3
nchisa n R (vezi teoria submultimilor din R ).
81
Hiperboloidul cu o p
anz
a este folosit n constructii industriale ca model pentru turnuri de
racire, cosuri de fum etc., deoarece poate fi realizat din elemente rectilinii mbinate convenabil unei
eficiente maxime, fiind o suprafat
a dublu riglat
a (vezi sectiunea 6). Tot datorit
a acestei proprietati,
exista modele pentru transmisia rotatiilor ntre doi arbori necoliniari realizati cu ajutorul a doi
hiperboloizi de rotatie cu o p
anz
a (roti dintate hiperbolice).
Suprafata R3 de ecuatie
conas
y2
z2
x2
+
=0
a2
b2
c2
(5.1)
se numeste conul asimptot al hiperboloidului cu o p

anz
a, denumire care decurge din forma acestei
suprafete n raport cu forma hiperboloidului cu o p
anz
a (figura 7). Conul este des folosit n tehnica.
De exemplu, pentru transmiterea misc
arii de rotatie ntre doi arbori (axe) necoliniari se pot folosi
doua conuri de rotatie, realiz
and roti dintate conice.
y2
z2
x2
+
+ 1 = 0,
a2
b2
c2
a, b, c > 0,
se numeste hiperboloid cu dou

a p
anze.
Aceasta suprafat
a are aceleasi simetrii ca si hiperboloidul cu o p
anz
a. Are numai doua varfuri
situate pe axa Oz. Intersectiile hiperboloidului cu dou
a p
anze cu planele x = 0 si y = 0 sunt
hiperbolele
2
2
y z +1=0
b2
c2
x=0
si
2
2
x z +1=0
a2
c2
y = 0.
Observam c
a n regiunea c < z < c nu avem puncte ale hiperboloidului cu doua panze.
Intersectia suprafetei cu planele z = k, |k| c, d
a elipsele asemenea
y2
x2
+
1=0
a2
b2 2
2
2
2
(k c )
(k c )
c2
c2
z = k.
Hiperboloidul cu dou
a p
anze este schitat n figura 8. Hiperboloidul cu dou
a p
anze este o
3
multime nem
arginit
a si nchis
a n R .
82
Fig. 8
x2
y2
z2
+
= 0, descris
a de ecuatia (??) se mai numeste si
a2
b2
c2
conul asimptot al hiperboloidului cu dou
a p
anze (figura 8).
Suprafata R3 de ecuatie
83
5.4
Paraboloizii

z=
y2
x2
+
,
a2
b2
a, b > 0,
se numeste paraboloid eliptic.

Planele de simetrie x = 0 si y = 0 se numesc plane principale. Oz este ax
a de simetrie (ax
a
principal
a) si nteap
a suprafata n origine. Acest punct se numeste v
arf. Intersectiile paraboloidului
eliptic cu planele x = 0 si y = 0 sunt parabolele
2
2
z=y
z=x
b2
a2
si
x=0
y = 0,
ceea ce denot
a c
a paraboloidul eliptic este o suprafat
a nem
arginit
a. Evident, suprafata exista
numai pentru z 0. Dac
a t
aiem cu planele z = k > 0, atunci se obtin elipsele
2
2
x +y =k
a2
b2
z = k.
Folosind rezultatele de mai sus, obtinem alura din figura 9.
Fig. 9
Pentru a = b obtinem paraboloidul de rotatie (generat prin rotatia unei parabole n jurul axei
sale). Paraboloidul eliptic este o multime nem
arginit
a si nchis
a n R3 . Paraboloidul eliptic este
folosit n industria de confectii drept model pentru calapoade de c
aciuli de iarn
a, dat fiind faptul
ca acest model asigur
a mularea c
aciulii pe cap. De asemenea, paraboloidul de rotatie este utilizat
n proiectarea antenelor parabolice, reflectoarelor si statiilor de captare a energiei solare.
Definitie 47. Suprafata de ecuatie
z=
se numeste paraboloid hiperbolic sau sa.
x2
y2
a2
b2
84
Aceasta suprafat
a are aceleasi simetrii ca si paraboloidul eliptic. Originea este v
arf al suprafetei.
Intersectia suprafetei cu planul x = 0 d
a parabola
2
z = y
b2
x = 0,
care are concavitatea nspre sensul negativ al axei Oz, ntruc
at n mod necesar z 0. Intersectia
suprafetei cu planul y = 0 d
a parabola
2
z=x
a2
y = 0,
care are axa de simetrie Oz si este dirijat
a n sensul pozitiv al acestei axe.
Intersect
and saua cu planele z = k > 0, se obtin hiperbolele
2
2
x y =k
a2
b2
z = k,
care au axa transvers
a paralel
a cu Ox.
Intersect
and saua cu planele z = k < 0, se obtin hiperbolele
2
2
x y =k
a2
b2
z = k.
Rezulta c
a saua are forma din figura 10. Ca multime, n R3 , saua este nem
arginit
a si nchisa.
Saua (paraboloidul hiperbolic) este folosit
a n constructii industriale ca model pentru acoperisuri
ntrucat aceast
a suprafat
a se poate realiza din elemente rectilinii asezate convenabil unei eficiente
maxime, fiind o suprafat
a dublu riglat
a (sectiunea 6).
Fig. 10
5.5
Cilindri, perechi de plane etc.
In acest paragraf complet

am lista cuadricelor definite prin ecuatii canonice, l
as
and ca exercitiu
studiul fiecarei suprafete n parte.
85
Cuadrica de ecuatie
x2 + y 2 a2 = 0
se numeste cilindru circular.
Cuadrica de ecuatie
y2
x2
+
1=0
a2
b2
se numeste cilindru eliptic (figura 11).
Fig. 11
Fig. 12
Fig. 13
Cuadrica de ecuatie
y2
x2
1=0
a2
b2
se numeste cilindru hiperbolic (figura 12).
Cuadrica de ecuatie
y 2 = 2px
se numeste cilindru parabolic (figura 13).
Alte tipuri de cuadrice:
pereche de plane concurente,
y2
x2
= 0;
a2
b2
pereche de plane paralele, x2 a2 = 0;

pereche de plane confundate, x2 = 0;
dreapt
a,
punct,
x2
y2
+
= 0;
a2
b2
x2
y2
z2
+
+
= 0;
a2
b2
c2
multime vid
a,
y2
z2
x2
y2
x2
+
+
+
1
=
0
sau
+
+ 1 = 0 sau x2 + a2 = 0, (a 6= 0).
a2
b2
c2
a2
b2
86
5.6
Generatoare rectilinii
Exista mai multe moduri de a genera o cuadric

a. De exemplu cilindrul circular, cilindrul eliptic,
cilindrul hiperbolic, cilindrul parabolic, conul, hiperboloidul cu o p
anz
a si paraboloidul hiperbolic
pot fi generate prin miscarea unei drepte. Elipsoidul si hiperboloizii pot fi generati prin familii de
elipse. Paraboloizii sunt generati de o familie de parabole paralele, cu v
arfurile pe o parabola fixa
situata ntr-un plan perpendicular pe planul parabolei mobile etc.
Definitie 48. O cuadric
a care poate fi generat
a prin miscarea unei drepte D care se sprijina pe
o curba C se numeste cuadric
a riglata.
Dreapta D se numeste generatoarea rectilinie a cuadricei riglate, iar curba C se numeste curb
a
directoare.
Curba directoare poate fi eliminata din definitia cuadricei riglate. Intr-adev
ar, o cuadrica este
riglata daca si numai dac
a prin fiecare punct al s
au trece cel putin o dreapt
a continut
a n cuadrica.
O cuadrica se numeste dublu riglat
a dac
a prin fiecare punct al s
au trec dou
a drepte distincte
continute n cuadric
a.
Teorema 49. Hiperboloidul cu o p
anz
a si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
Demonstratie. Hiperboloidul cu o p
anz
a 1 are ecuatia
y2
z2
x2
+
1 = 0.
a2
b2
c2
Deoarece aceast
a ecuatie se transcrie
x
a
z x z
y
y
+
= 1
1+
,
c
a
c
b
b
familiile de drepte:
x z

y
+ = 1+
a
c
b
D :
x z
y
=1 ;
a
c
b
x z

y
+
=
a
c
b
D :
x z
y
=1+ ;
a
c
b
x z
=0
a
c
D :
y
1 + = 0;
b
x z
=0
a
c
D :
y
1 =0
b
sunt incluse n hiperboloidul cu o p

anz
a si
1 =
D =
D .
Cu alte cuvinte, familiile precedente de drepte sunt generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu
o panza (figura 14).
87
Fig. 14
Daca generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o p
anz
a sunt translatate paralel n origine,
atunci obtinem generatoarele rectilinii ale conului
y2
z2
x2
+
= 0.
a2
b2
c2
Evident, conul este o suprafat

a simplu riglat
a.
Analog, paraboloidul hiperbolic
x2
y2
a2
b2
poate fi generat de dou
a familii de drepte. Pentru a g
asi aceste familii de drepte, transcriem ecuatia
paraboloidului hiperbolic n forma
x y x y
z=
+
.
a
b
a
b
2 : z =
De aici rezult
a c
a familiile de drepte:
x y
+ = z
a
b
D :
x y
= 1;
a
b
x y
= z
a
b
D :
x y

+
= 1;
a
b
x y
=0
a
b
D :
z = 0;
x y
+ =0
a
b
D :
z=0
sunt incluse n paraboloidul hiperbolic si

2 =
R\{0}
D =
D .
R\{0}
Teorema 50. Cele dou

a familii de generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o p
anz
a sau ale
paraboloidului hiperbolic au urm
atoarele propriet
ati:
Hiperboloidul cu o p
anz
a
1) orice dou
a drepte din aceeasi familie sunt necoplanare;
2) o dreapt
a din familia D si o dreapt
a din familia D sunt coplanare;
3) oricare trei drepte din aceeasi familie nu sunt paralele cu acelasi plan;
88
Paraboloidul hiperbolic
1) orice dou
a drepte din aceeasi familie sunt necoplanare;
2) o dreapt
a din familia D si o dreapt
a din familia D sunt concurente;
3) oricare trei drepte din aceeasi familie sunt paralele cu acelasi plan.
In general, o suprafat
a generat
a prin miscarea unei drepte D care se sprijin
a pe o curba C se
numeste suprafat
a riglat
a. Dac
a generatoarea D are ecuatiile parametrice
x = x0 + v`
y = y0 + vm
z = z0 + vn, v R,
atunci suprafata riglat
a are ecuatii parametrice de gradul 1 n v, adic
a
x = x0 (u) + v`(u)
y = y0 (u) + vm(u)
z = z0 (u) + vn(u), (u, v) I R,

unde I este un interval din R.
Teorema 51. Orice suprafat
a dublu riglat
a este un plan, un hiperboloid cu o p
anz
a sau un
paraboloid hiperbolic.
Demonstratie. O suprafat
a riglat
a este dublu riglat
a dac
a si numai dac
a ecuatiile ei parametrice
sunt ecuatii de gradul 1 n v si de gradul 1 n u, adic
a
x = a0 + a1 u + v(`0 + `1 u)
y = b0 + b1 u + v(m0 + m1 u)
z = c0 + c1 u + v(n0 + n1 u), (u, v) R2 .

Notam

a1

= b1
c1
`0
m0
n0
`1
m1
n1
Daca = 0, atunci exist

a numerele reale , si astfel nc
at
(x a0 ) + (y b0 ) + (z c0 ) = 0
si astfel suprafata dublu riglat
a este un plan (suprafat
a riglat
a ntr-o infinitate de feluri).
Daca 6= 0, atunci prin eliminarea lui u si v obtinem o ecuatie de gradul doi n (x, y, z).
In acest caz, suprafata dublu riglat
a este o cuadric
a si singurele cuadrice dublu riglate sunt cele
mentionate n teorem
a.
5.7
Cuadrice descrise prin ecuatia general

a
Cuadricele sunt figuri (suprafete) n spatiu. Descrierea analitic

a a acestor figuri reclam
a identifi
carea spatiului punctual tridimensional E3 cu multimea R3 , utiliz
and reperul cartezian {O; , , k}.
3
Modelul R permite descrierea figurilor cu ajutorul ecuatiilor si inecuatiilor asociate unor functii.
Fie forma p
atratic
a afin
a g: R3 R
g(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz
+2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 ,
cu a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a223 6= 0.
89
Definitie 52. Multimea de nivel constant zero

= M (x, y, z) | (x, y, z) R3 , g(x, y, z) = 0 ,
se numeste cuadric
a sau suprafat
a algebric
a de ordinul al doilea. Se noteaz
a
: g(x, y, z) = 0.
Din punct de vedere topologic, cuadricele sunt multimi nchise n spatiu deoarece {0} este
o multime nchis
a n R, = g 1 (0) si g: R3 R este o functie continu
a (teorem
a de analiza
matematica).
la un reper cartezian adecvat orientat pozitiv
Prin trecerea de la reperul cartezian {O; , , k}
0 0 0 0
{O ; , , k } (numit reper canonic sau natural) fat
a de care ecuatia g(x, y, z) = 0 s
a aib
a forma cea
mai simpla posibil
a (numit
a ecuatia redus
a sau canonic
a), se dovedeste c
a este congruenta cu una
dintre multimile: sfer
a, elipsoid, hiperboloid cu o p
anz
a, hiperboloid cu dou
a p
anze, paraboloid
hiperbolic, con, cilindru circular, cilindru eliptic, cilindru hiperbolic, cilindru parabolic, pereche
de plane secante, pereche de plane paralele, pereche de plane confundate, dreapt
a, multime care
contine un singur punct, multime vida.
Fata de roto-translatii, ecuatia g(x, y, z) = 0 are urm
atorii invarianti:
= det A,

a
J = 11
a21
= det A,

a12 a11
+
a22 a31

a13 a22
+
a33 a32

a23
,
a33
I = trA,
unde
a11
a21
A =
a31
a01
a12
a22
a32
a02
a10
a20
a30
a00
a13
a23
a33
a03
si
a11
a21
A=
a31
a12
a22
a32
a13
a23 ,
a33
cu aij = aji , i 6= j, i, j = 0, 3.
Acesti invarianti sunt folositi pentru clasificarea cuadricelor. De exemplu, determinantul
descrie natura cuadricei:
daca = 0, atunci cuadrica se numeste degenerat
a (reuniune de dou
a plane);
daca 6= 0, atunci cuadrica se numeste nedegenerat
a.
Dintre cuadricele nevide, sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii sunt cuadrice nedegenerate, iar conul, cilindrii si perechile de plane sunt cuadrice degenerate.
Sfera este o cuadric
a pentru care a11 = a22 = a33 = m 6= 0, a12 = a13 = a23 = 0 si
=
a 2
10
a 2
20
a 2
30
a00
> 0.
m
a
a20
a30
10
Centru sferei este punctul
,
,
si raza sferei este num
arul r = .
m
m
m
90
Centrul unei cuadrice

Analog cu conicele, centrul de simetrie al unei cuadrice este punct critic al functiei g, adica
solutia sistemului liniar
1 g
= a11 x + a12 y + a13 z + a10 = 0
2
x
1 g
= a12 x + a22 y + a23 z + a20 = 0
2 y
1 g = a x + a y + a z + a = 0.
13
23
33
30
2 z
Pot interveni urm
atoarele situatii:
1) Daca det A = 6= 0, atunci sistemul liniar precedent este compatibil unic determinat.
Prin urmare, cuadrica admite un singur centru de simetrie la distant
a finit
a. Este cazul sferei,
elipsoidului, hiperboloidului cu o p
anz
a, hiperboloidului cu dou
a p
anze si conului.
2) Daca
= 0,

a11

a12

a12
6 0
=
a22
si unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul, atunci sistemul este incompatibil. Cele
trei plane reprezentate de cele trei ecuatii formeaz
a o prism
a triunghiular
a. Este cazul paraboloidului eliptic si paraboloidului hiperbolic.
3) Daca
= 0,

a11

a12

a12
6 0
=
a22
si unicul determinant caracteristic este nul, sistemul linar este compatibil simplu nedeterminat.
Cele trei plane reprezentate de cele trei ecuatii din sistem se intersecteaz
a dup
a o dreapta
numita dreapt
a de centre. Este cazul cilindrilor circulari, eliptici si hiperbolici.
4) Daca = 0 si rangul sistemului este 1, iar cei doi determinanti caracteristici nu sunt nuli,
sistemul este incompatibil. Planele sunt paralele. Este cazul cilindrului parabolic.
5) Daca = 0, rangul sistemului este 1 si cei doi determinanti caracteristici sunt nuli, atunci
sistemul este compatibil dublu nedeterminat. Cele trei plane sunt confundate. Cuadrica are un
plan de centre. Este cazul planelor paralele distincte sau confundate.
Exemplu. Fie cuadrica , care contine punctele A(1, 2, 3), B(1, 1, 1), axa Oy si cercul
care are centrul n C(0, 0, 3) si este tangent axei Ox n origine.
Sa se scrie ecuatia cuadricei , s
a se calculeze invariantii ei si coordonatele centrului.
Solutie. Cercul se afl
a n planul xOz si are ecuatiile x2 + z 2 6z = 0, y = 0. Ecuatia cuadricei
este de forma
x2 + z 2 6z + y(x + y + z + ) = 0,
ntrucat intersectia acestei suprafete cu planul xOz este cercul .
Deoarece cuadrica contine axa Oy, ecuatia ei devine identitate pentru x = 0 si z = 0, de
unde rezult
a = = 0.

3 = 4
Conditiile A si B sunt echivalente cu sistemul
deci = 7 si = 1. In
+ = 8,
concluzie,
: x2 + z 2 + 7xy + yz 6z = 0.
91
Invariantii cuadricei sunt
= det
7
2
7
2
0
0
1
2
0
1
0
441
2
(cuadric
a nedegenerat
a),
=
1 3
3
0
25
23
(cuadric
a cu centru), J =
si I = 2.
2
2

21 3 147
Centrul de coordonate , ,
reprezint
a solutia sistemului
50 25 50
2x + 7y = 0
7x + z = 0
2z + y 6 = 0.
5.8
Reducerea la forma canonic

a a ecuatiei unei cuadrice
Pentru stabilirea ecuatiei canonice a unei cuadrice se poate proceda astfel:

a) daca a12 = a13 = a23 = 0, se face o translatie si eventual o rotatie;
b) daca cel putin unul dintre numerele a12 , a13 si a23 este nenul, atunci tipul cuadricei de
ecuatie
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0
este determinat de forma p
atratic
a
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz.
Matricea simetric
a atasat
a acestei forme p
atratice este
a11 a12 a13

a13 a22 a23 .
a13 a23 a33
Pentru matricea A se determin
a valorile proprii 1 , 2 si 3 care sunt reale si vectorii proprii
corespunzatori care sunt sau se aranjeaz
a a fi ortogonali. Prin normare obtinem versorii e1 , e2 si e3 .
Se noteaza cu R matricea format
a cu coordonatele versorilor e1 , e2 si e3 , asezate pe coloane. Avand
n vedere posibilitatea nlocuirii unuia dintre versorii e1 , e2 si e3 prin opusul s
au sau posibilitatea
renumerotarii valorilor proprii, putem presupune det R = 1.
Rotatia
0
x
x
y = R y0
z
z0
reduce forma p
atratic
a la expresia canonic
a
2
1 x0 + 2 y 0 + 3 z 0 .
92
Directiile noilor axe de coordonate sunt date de directiile versorilor proprii e1 , e2 , respectiv e3 .
In final, dac
a este cazul, se face o translatie.
Exemplu. S
a se reduc
a ecuatia
z 2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0
la forma canonic
a si s
a se construiasca cuadrica corespunz
atoare.
Solutie. Matricea formei p
atratice x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz este
1 3
1
1 1 .
A = 3
1 1
5
Valorile proprii ale matricei A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1
3
1

3
1
1 = 0.

1
1
5
Obtinem valorile proprii reale si distincte 1 = 2, = 3 si 3 = 6. Vectorii proprii corespunzatori vor fi automat ortogonali, deoarece matricea A este simetric
a si are valori proprii
distincte.
Coordonatele (u, v, w), ale vectorului propriu corespunz
ator valorii proprii , satisfac sistemul
(1 )u 3v + w = 0
3u + (1 )v w = 0
u v + (5 )w = 0.
Pentru 1 = 2, g
asim vectorul propriu u = 1, v = 1 si w = 0. Normaliz
and, obtinem versorul
propriu

1
1
e1 = , , 0 .
2
2
Pentru 2 = 3, deducem vectorul propriu (1, 1, 1) si prin normalizare obtinem versorul

1
1
1
e2 = , ,
.
3
3
3
Procedam analog pentru 3 = 6 si obtinem

1
1
2
e3 = , ,
.
6
6
6
Matricea ortogonal
a R ale c
arei coloane sunt formate din componentele versorilor proprii are
determinantul 1. Prin rotatia
1
1
1
x = x0 y 0 + z 0
2
3
6
x
x
1
1
1
y = R y 0 sau explicit
y = x0 + y 0 z 0
2
3
6
z0
z
1
2
z = y0 + z0 ,
3
6
93
ecuatia cartezian
a general
a devine
4
36
2
2
2
2x0 + 3y 0 + 6z 0 + x0 z 0 + 14 = 0.
2
6
Complet
am p
atratele perfecte n x0 , y 0 si z 0 fort
and factorii comuni 2, 3, 6 si obtinem

1
2 x
2
0
2
3
+ 3y + 6 z
6
02
2
+ 6 = 0.
Efectuam translatia
1
x0 = + x00 ,
2
y 0 = y 00 ,
3
z 0 = + z 00
6
si gasim ecuatia canonic

a a hiperboloidului cu dou
a p
anze ale c
arei v
arfuri se afl
a pe axa absciselor
Cx00 (figura 15),
2
2
2
y 00
z 00
x00
+
+
+ 1 = 0.
3
2
1
Fig. 15
Observatie. Cuadricele pot fi reprezentate grafic utiliz
and pachete software care contin module
R
R
.
sau Maple
de calcul simbolic, precum Mathematica
5.9
Intersectia unei cuadrice cu o dreapt

a sau cu un plan
Fie D o dreapt
a de ecuatii
x = x0 + `t
y = y0 + mt
z = z0 + nt,
tR
si o cuadric
a de ecuatie g(x, y, z) = 0. Intersectia D corespunde r
ad
acinilor t1 si t2 ale
ecuatiei n R,
t2 (`, m, n) + t(`gx0 + mgy0 + ngz0 ) + g(x0 , y0 , z0 ) = 0,
(5.2)
unde
(`, m, n) = a11 `2 + a22 m2 + a33 n2 + 2a12 `m + 2a13 `n + 2a23 mn,
94
iar gx0 = gx (x0 , y0 , z0 ) etc.
Discutie:
1) Fie (`, m, n) 6= 0. In acest caz, ecuatia (5.2) este o ecuatie de gradul 2.
Daca q = (`gx0 + mgy0 + ngz0 )2 4(`, m, n)g(x0 , y0 , z0 ) > 0, atunci ecuatia are dou
a radacini
reale distincte, t1 si t2 . Astfel, dreapta D intersecteaz
a cuadrica n dou
a puncte, M1 si M2 .
Daca q = 0, atunci t1 = t2 . Corespunz
ator, D va intersecta pe n dou
a puncte confundate.
In acest caz, dreapta D se numeste tangent
a la .
Daca q < 0, rezult
a c
a ecuatia (5.2) nu are r
ad
acini, deci D nu intersecteaz
a pe (figura 16).
Fig. 16
2) Fie (`, m, n) = 0. Ecuatia (5.2) devine o ecuatie de gradul nt
ai.
Daca `gx0 + mgy0 + ngz0 6= 0, atunci exist
a o solutie unic
a, deci D intersecteaz
a cuadrica
ntr-un singur punct.
Daca `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0 si g(x0 , y0 , z0 ) 6= 0, atunci ecuatia (5.2) nu are solutii. In aceste
conditii D nu intersecteaz
a cuadrica .
Daca `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0 si g(x0 , y0 , z0 ) = 0, atunci (5.2) este o identitate si astfel D .
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct pentru care cel putin unul dintre numerele gx0 , gy0 si gz0 este
diferit de 0. Aceast
a ipotez
a este folosit
a implicit n teoremele care urmeaz
a.
Teorema 53. Dreapta D de parametri directori (`, m, n) este tangent
a la cuadrica n punctul
M0 (x0 , y0 , z0 ) dac
a si numai dac
a `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0.
Demonstratie. Intersectia dintre dreapta
x = x0 + `t
y = y0 + mt
D:
z = z0 + nt,
tR
si cuadrica corespunde la r
ad
acinile t1 si t2 ale ecuatiei (5.2).
Deoarece M0 , avem g(x0 , y0 , z0 ) = 0. Ecuatia (5.2) va avea r
ad
acina dubl
a t = 0 daca si
numai daca `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0.
Teorema 54. Locul geometric al tuturor tangentelor la cuadrica n punctul M0 este planul
de ecuatie
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 + (z z0 )gz0 = 0.
Acest plan se numeste planul tangent la cuadrica n punctul M0 .
95
Demonstratie. Dreapta D este tangent
a la n M0 dac
a si numai dac
a `gx0 + mgy0 + ngz0 = 0.
Eliminand parametrii `, m, n si t, g
asim
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 + (z z0 )gz0 = 0.
Mention
am c
a ecuatia planului tangent ntr-un punct M0 se poate obtine si prin dedublarea
ecuatiei g(x, y, z) = 0 n punctul M0 . Deci ecuatia planului tangent se transcrie
a11 xx0 + a22 yy0 + a33 zz0 + a12 (x0 y + xy0 ) + a13 (x0 z + xz0 ) + a23 (y0 z + yz0 )
+a10 (x + x0 ) + a20 (y + y0 ) + a30 (z + z0 ) + a00 = 0.
Cuadrica se numeste neted
a dac
au exist
a planul tangent. Netezimea
cuadricei elimin
a punctele critice, adic
a punctele n care gx , gy , gz si g se anuleaz
a simultan (de
exemplu varful unui con).
Dreapta care trece prin M0 si este perpendicular
a pe planul tangent se numeste normala
la n punctul M0 si are ecuatiile (figura 17)
x x0
y y0
z z0
=
=
.
gx0
gy0
gz0
Intersectia dintre un plan P : ax + by + cz + d = 0 si o cuadric
a : g(x, y, z) = 0 este descrisa
de sistemul

ax + by + cz + d = 0
g(x, y, z) = 0.
In ipoteza c 6= 0, din ecuatia planului obtinem z = x + y + si nlocuim n g(x, y, z) = 0.
Astfel, intersectia P se reduce la intersectia dintre planul P si cilindrul de gradul doi, de ecuatie
g(x, y, x + y + ) = 0 si cu generatoarele paralele cu Oz, deci P este o conic
a .
0
Proiectia conicei = P pe planul xOy: z = 0 este conica descris
a de sistemul (figura
18)

z=0
g(x, y, x + y + ) = 0.
Fig. 17
Fig. 18
96
5.10
Probleme rezolvate
1. Se da cuadrica:
1 : x2 y 2 + z 2 2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0.
a) Calculati invariantii , , J, I;
b) Aflati centrul Cs de simetrie al cuadricii;
c) Aduceti la forma canonic
a folosind metoda rototranslatiei: obtineti matricea de rotatie folosind
metoda valorilor proprii;
d) reprezentati grafic cuadrica.
2
2
2
Solutie. a) Pentru cuadrica 1 , obtinem g (x, y,
z) = x y + z 2xy 2yz 2zx.
1 1 1
1 1 1 , deci (A) = {1, 2, 2}.

Matricea formei p
atratice asociate este: A =
1 1 1
Invariantii cuadricei sunt:

1
1
1
5/2
1 1 1

1 1 1
0 33
, = det A = 1 1 1 = 4
=
=

0
2
1 1 1
1 1 1
5/2 0
0
1

1 1 1 1 1 1
= 2 + 0 2 = 4,
+
+
J =
1 1 1 1 1 1
I = T r A = 1 1 + 1 = 1.
In concluzie, cuadrica este nedegenerat
a ( 6= 0) si admite centru de simetrie (deoarece 6= 0).
b) Centrul de simetrie al cuadricei este solutia sistemului:
x = 5/4
2x 2y 2z = 5
gx = 0
y = 5/4
2y 2x 2z = 0
gy = 0
z = 0,
2z 2y 2x = 0
gz = 0
deci Cs (5/4, 5/4, 0).
c) Valorile proprii ale matricei sunt 1 = 1, 2 = 2 si 3 = 2. Vectorii proprii v = (a, b, c)
atasati valorii proprii 1 = 1 i afl
am rezolv
and sistemul:

0 1 1
a
0
b c = 0
a 2b c = 0
(A 1 I) v = 0 1 2 1 b = 0
1 1 0
c
0
a b = 0,
cu solutia v = (t, t, t) = t (1, 1, 1) , t R, deci un generator al spatiului propriu este v1 =
(1, 1, 1).
Analog g
asim vectorii proprii v2 = (1, 2, 1) si v3 = (1, 0, 1). Norm
and, obtinem baza ortonormata

1
1
1
1
2
1
1
1
0
0
0
0
B = e 1 = , ,
,e 2 = , ,
, e 3 = , 0, ,
.
3
3
3
6
6
6
2
2
97
Relatiile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:
1
1
1
x = x0 + y 0 z 0
3
6
2
x
x
1 0
2 0
0
y =C y
y = x + y
3
6
0
z
z
1 0
1
1 0
z = x + y + z0.
3
6
2
Inlocuind expresiile obtinute ale coordonatelor x, y, z n ecuatia cuadricei, rezult
a ecuatia cuadricei
relativ la noul sistem de coordonate:
5
5
5
0 : x02 2y 02 + 2z 02 x0 y 0 + z 0 1 = 0
3
6
2

2

2
2 33

5
5
5
0
0
0
x
2 y
+2 z + 4 2
= 0.
8
2 3
4 6
T
inand cont de expresiile din paranteze, efectu
am translatia Ox0 y 0 z 0 O00 x00 y 00 z 00 data de formulele:

00
0 00
523
x
x
x = x0 5 2 3
0
00
00
0
y
y
=
+
y = y 5 4 6
5 4 6 .
00
0
00
0
z
z
z =z +5 4 2
5 4 2
Prin nlocuirea coordonatelor (x0 , y 0 , z 0 ) n ecuatia cuadricei rezult
a ecuatia relativ la reperul
O00 x00 y 00 z 00 ,
33
x002 2y 002 + 2z 002
= 0,
8
de unde rezult
a ecuatia canonic
a
x002
y 002
z 002
+
1 = 0,
33/8 33/16 33/16
(1)
deci cuadrica este un hiperboloid cu o p

anz
a.
Alt
a metod
a. Deoarece = 4 6= 0, avem o cuadric
a cu centru de simetrie Cs (5/4, 5/4, 0) si
putem efectua n prealabil o translatie de sistem de coordonate Oxyz O0 x0 y 0 z 0 , (O0 = Cs ) de
vector OO0 = (5/4, 5/4, 0), descris
a de relatiile:
x
x
5/4
x = x0 + 5/4
0
y = y + 5/4
y = y 0 5/4
z
z0
0
z = z0.
Rezulta ecuatia cuadricei relativ la Ox0 y 0 z 0 ,

: x02 y 02 + z 02 2x0 y 0 2x0 z 0 2y 0 z 0 1 = 0.
Efectuam o rotatie de sistem Ox0 y 0 z 0 O0 x00 y 00 z 00 de matrice C, dat
a de relatiile X 0 = CX 00 ;
determinam matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obtine n final ecuatia
canonica (redus
a) a cuadricei , dat
a de ecuatia canonic
a (1).
98
5.11
Probleme propuse
1. Sa se g
aseasc
a ecuatia fiec
areia dintre urm
atoarele sfere:
a) sfera care are centrul n C(2, 0, 3) si este tangent
a planului
3x + 2y + 4z 45 = 0;
b) sfera care trece prin punctele A(1, 0, 0), B(0, 2, 1), C(0, 1, 1) si D(3, 1, 1);
c) sfera care are centrul n C(1, 1, 0) si este tangent
a interior sferei
: x2 + y 2 + z 2 x 3y + 3z 2 = 0.
2. Sa se determine coordonatele centrului cuadricei
x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0.
Sa se efectueze o translatie a reperului cartezian n centrul cuadricei si s
a se scrie ecuatia cuadricei
raportata la sistemul translatat O0 x0 y 0 z 0 .
3. Sa se reduc
a la forma canonic
a urm
atoarele cuadrice:
a) 2y 2 + 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
b) 2y 2 7z 2 + 112x 16y 14z 87 = 0;
c) xy + z 2 2 = 0.
4. Sa se calculeze distanta dintre punctele de intersectie ale dreptei
x=t
y =2t
D:
z = 3 + 2t, t R
cu cuadrica
x2 y 2 + z 2 4y + 6z + 9 = 0.
5. Fiind dat hiperboloidul cu o p
anz
a
:
x2
y2
+
z2 1 = 0
9
4
si planul P : 4x 3y 12z 6 = 0, s
a se studieze curba P folosind proiectiile acestei curbe pe
planele de coordonate.
6. Fiind dat paraboloidul hiperbolic
:
x2
y2
=z
9
4
si punctul M0 (0, 2, 1), s

a se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii care trec prin M0 si sa se
calculeze m
asura unghiului dintre aceste generatoare.
7. Sa se arate c
a planul 6x + 3y 2z + 6 = 0 intersecteaz
a hiperboloidul cu o p
anza x2
y2
z2
+
1 = 0 dup
a dou
a generatoare ale c
aror ecuatii se cer.
4
9
Partea II
Geometrie diferential
a
99
Capitolul 6
Notiuni introductive
6.1
Functii diferentiabile
1.1. In aceast
a carte, prin functie diferentiabil
a vom ntelege o functie de clas
a C . Clasa de
indice minim impus
a de context va poatea fi usor recunoscut
a.
1.2. Fie f : Rn Rm . Functiile fi = yi f : Rn R, unde yi sunt functiile coordonate ale lui
R , se numesc componentele euclidiene ale lui f ; se scrie f = (f1 , . . . , fm ).
Multimea
m
G(f ) = {(x1 , . . . , xn , f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn )) | (x1 , . . . , xn ) Rn }

Rn Rm Rn+m
se numeste graficul functiei f = (f1 , . . . , fm ). Evident G(f ) coincide cu multimea valorilor functiei
(x1 , . . . , xn ) (x1 , . . . , xn , f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn )).
Functia f = (f1 , . . . , fm ) este diferentiabil
a dac
a si numai dac
a fi sunt functii diferentiabile.
Unei functii diferentiabile f i se asociaz
a matricea Jacobian
a
f1
f1
f1
...
x1
x2
xn
... ... ... .

J(f ) = . . .
f
fm
fm
m
...
x1
x2
xn
Daca n = m, atunci determinantul |J(f )| se numeste Jacobianul lui f si se noteaz
a cu
D(f1 , . . . , fn )
.
D(x1 , . . . , xn )
1.3. Functia f = (f1 , . . . , fm ) se numeste:
1) injectiv
a dac
a relatiile P, Q Rn , f (P ) = f (Q) Rm implic
a P = Q;
2) surjectiv
a dac
a Q Rm , P Rn astfel nc
at f (P ) = Q;
3) bijectiv
a dac
a este injectiv
a si surjectiv
a;
101
102
4) imersie dac
a J(f ) are rangul n, P Rn (n m);
5) submersie dac
a J(f ) are rangul m, P Rn (m n);
6) regulat
a dac
a este imersie sau submersie;
7) difeomorfism dac
a n = m, dac
a este diferentiabil
a si dac
a posed
a invers
a diferentiabila.
1.4. Dac
a functia f = (f1 , . . . , fm ) nu este regulat
a ntr-un punct P , atunci P se numeste
punct singular sau punct critic, iar f (P ) se numeste valoare singular
a sau valoare critic
a.
n
1.5. Fie f : R R o functie diferentiabil
a; vom nota prin
d2 f (P )(dx) =
n
X
2f
(P )dxi dxj
x
x
i
j
i,j=1
hessiana sa (diferentiala de ordinul doi).

Fie P un punct critic al lui f . Dac
a forma p
atratic
a d2 f (P ) este nedegenerat
a, adic
a

2
f
det
(P ) 6= 0,
xi xj
atunci P se numeste punct critic nedegenerat. In caz contrar P se numeste punct critic degenerat.
Punctele critice nedegenerate ale unei functii diferentiabile f : Rn R sunt izolate.
1.6. Teorema functiei inverse. Fie f : Rn Rn o functie diferentiabil
a. Dac
a P Rn este
un punct n care det J(f ) 6= 0, atunci exist
a o vecin
atate deschis
a D a lui P astfel nc
at restrictia
lui f la D s
a fie un difeomorfism.
1.7. Teorema functiei implicite. Fie f = (f1 , . . . , fm ) : Rn+m Rm o functie diferentiabil
a.
Dac
a n (A, B) Rn+m avem f (A, B) = 0 si
D(f1 , . . . , fm )
D(y1 , . . . , ym )
(A, B) 6= 0,
atunci exist
a o vecin
atate D a lui A si o functie diferentiabil
a (unic
a) g : D Rm astfel nc
at
g(A) = B si f (P, g(P )) = 0, P D, unde prin y1 , . . . , ym s-au notat coordonatele ultime din
Rn+m .
1.8. Pentru definitia diferentiabilit
atii nu este necesar ca domeniul de definitie al functiei sa
fie toata multimea Rn , dar este necesar ca acest domeniu s
a fie o multime deschis
a n Rn .
Fie S o multime oarecare din Rn . O functie f : S Rm se numeste diferentiabil
a pe S daca
poate fie extins
a diferentiabil la un interval deschis din Rn care contine pe S.
1.9. Fie I un interval din R si f : I Rm . In acest caz notiunea de derivat
a partial
a se reduce
la notiunea de derivat
a de la functiile de o singur
a variabil
a. De asemenea, au sens si notiunile de
derivata la st
anga si la dreapta.
Exemplu. Fie functia F : D R3 , unde F (u, v) = (u2 , uv, v 2 ), iar D : u > 0, v > 0.
Deoarece, (u, v) D, matricea
2u 0
J(F ) = v u
0 2v
are rangul doi, aplicatia F este o imersie.
a u1 = u2 si v1 = v2 , adic
a (u1 , v1 ) = (u2 , v2 ). Deci
Din (u21 , u1 v1 , v12 ) = (u22 , u2 v2 , v22 ) rezult
F este injectiv
a.
103
Notand x = u2 , y = uv, z = v 2 , observ
am c
a F (D) este portiunea din cuadrica de ecuatie
y = xz cuprins
a n primul octant. Rotatia
2 0
(z x0 )
x=
y = y0
z = 2 (x0 + z 0 )
2
2
ne conduce la ecuatia canonic

a
x02
z 02
+ y 02
=0
2
2
si deci cuadrica y 2 = xz este un con.
Daca ne restr
angem la F (D) R3 , atunci F : D F (D) este o bijectie. Expresia inversei
F 1 : F (D) D se obtine din
u2 = x, uv = y, v 2 = z.
Gasim u = x, v = z si deci

F 1 : F (D) D, F 1 (x, y, z) = ( x, z),
care este o functie diferentiabil
a.
6.2
Vectori tangenti. C
ampuri vectoriale
Fie Rn spatiul vectorial (real) euclidian canonic cu dimensiunea n, produsul scalar fiind notat
h , i. Ca orice spatiu vectorial euclidian, Rn este implicit un spatiu punctual euclidian, adica
orice punct P al s
au poate fi identificat cu vectorul s
au de pozitie OP , unde O este un punct
arbitrar fixat (originea spatiului).
Fie P si Q dou
a puncte oarecare din Rn . Perechea ordonat
a (P, Q) se numeste vector tangent

n
2
3
la R n punctul P si se noteaz
a cu P Q. In spatiile R, R , R acesta se reprezint
a grafic printr-o
s
ageat
a care ncepe din punctul P si se termin
a n punctul Q (fig.1).
Vectorul ~v = Q P se numeste partea vectorial
a a vectorului tangent P Q si n loc de (P, Q)
putem nota ~vP sau chiar ~v dac
a punctul de aplicatie P se subntelege.
Doi vectori tangenti ~vP si w
~ Q se numesc egali dac
a au acceasi parte vectorial
a, ~v = w,
~ si acelasi
punct de aplicatie, P = Q. Doi vectori ~vP si w
~ Q care au aceeasi parte vectorial
a, ~v = w,
~ dar care
au puncte de aplicatie diferite se numesc paraleli (fig.2).
Fig. 1
n
Fig. 2
Fixam un punct P R si consider

am toti vectorii tangenti la Rn n P . Multimea tuturor
n
vectorilor tangenti la R n P se numeste spatiul tangent la Rn n P si se noteaz
a cu TP Rn (fig.3).
104
Spatiul tangent se organizeaz
a ca spatiu vectorial cu operatiile
~vP + w
~ P = (~v + w)
~ P
r~vP = (r~v )P .
Fig. 3
Fig. 4
n
n
Astfel, ca spatiu vectorial, TP R este izomorf cu R , izomorfismul fiind dat de corespondenta
~v ~vP . Deseori vom identifica cele dou
a spatii prin intermediul acestui izomorfism.
Produsul scalar n TP Rn se defineste prin produsul scalar din Rn ,
h~vP , w
~ P i = h~v , wi.
~
In particular, norma (lungimea) vectorului ~vP este num
arul k~vP k = k~v k, obtinut din norma euclidiana pe Rn . Un vector de lungime unu se numeste vector unitate sau versor. Dac
a (~v , w)
~ = 0,
atunci vectorii tangenti ~vP , w
~ P se numesc ortogonali.
Din inegalitatea Cauchy-Schwarz rezult
a
1
h~v , wi
~
1.
k~v kkwk
~
De aceea putem defini unghiul dintre doi vectori tangenti nenuli ~vP si w
~ P prin (fig.4)
cos =
h~v , wi
~
,
|~v ||w|
~
[0, ].
Un sistem ordonat de n vectori unitate, reciproc ortogonali, tangenti la Rn n P , se numeste

reper n punctul P . Dac
a {~e1 , ~e2 , . . . , ~en } este un reper n punctul P Rn - adic
a o baz
a ortonorn
n
mata n TP R , atunci ~v TP R putem scrie
~v = h~v , ~e1 i~e1 + h~v , ~e2 i~e2 + . . . + h~v , ~en i~en .
Numerele reale ri = h~v , ~ei i, i = 1, 2, . . . , n, se numesc componentele (coordonatele) lui ~v n raport
cu reperul fixat si sunt m
arimi algebrice ale unor proiectii.
Reperul (1, 0, . . . , 0)P , (0, 1, . . . , 0)P , . . . , (0, 0, . . . , 1)P se numeste reper natural, iar coordonatele unui vector n raport cu acest reper se numesc coordonate euclidiene.
Fie
~v2 = r21~e1 + r22~e2 + . . . + r2n~en ,
..
..
..
..
.
.
.
.
~vn
= rn1~e1
+ rn2~e2
+ . . . + rnn~en ,
n 1 vectori din TP R .
2.1. Definitie. Vectorul

~v2 . . . ~vn =

~e1
r21
...
rn1
~e2
r22
...
rn2
...
...
...
...
~en
r2n
...
rnn

T P Rn ,

105
unde membrul doi este un determinant simbolic ce se dezvolt
a dup
a prima linie, se numeste produsul
vectorial dintre ~v2 , . . . , ~vn .
Evident, ~v2 . . . ~vn este perpendicular pe fiecare dintre vectorii ~v2 , . . . , ~vn .
2.2. Definitie. Consider
am acum n vectori ~vi TP Rn . Num
arul
h~v1 , ~v2 . . . ~vn i
se numeste produsul mixt al celor n vectori.
Daca
~v1 = r11~e1 + . . . r1n~en (r11 , r12 , . . . , r1n ),
~v2 (r21 , r22 , . . . , r2n ), . . . , ~vn (rn1 , rn2 , . . . , rnn ),
atunci

h~v1 , ~v2 . . . ~vn i =

r11
r21
...
rn1
r12
r22
...
rn2
...
...
...
...
r1n
r2n
...
rnn
Modulul acestui num

ar reprezint
a volumul n-paralelipipedului construit pe vectorii de mai sus.
3
Reperul natural din R (fig.5) este ~P = (1, 0, 0)P , ~P = (0, 1, 0)P , ~kP = (0, 0, 1)P . In acest caz
se poate vorbi despre produsul vectorial a doi vectori tangenti (fig.6)
~vP = v1~P + v2~P + v3~kP
si w
~ P = w1~P + w2~P + w3~kP ,

~P ~P ~kP

~vP w
~ P = v1 v2 v3 .
w1 w2 w3
Fig. 5
Fig. 6
~ care asociaz
~ (P ) tangent
2.3. Definitie. O functie V
a fiec
arui punct P al lui Rn un vector V
n
la R n P se numeste c
amp vectorial.
~ este spatiul tangent
Multimea n care ia valori un c
amp vectorial V
T Rn =
T P Rn .
P Rn
Cu alte cuvinte, avem

~ : Rn T Rn , V
~ (P ) TP Rn .
V
~ este constant
Daca functia V
a, atunci c
ampul se numeste paralel. Multimea valorilor unui camp
paralel const
a dintr-un singur element si se identific
a cu un vector liber.
106
~ 1, U
~ 2, . . . , U
~ n definite prin
Campurile paralele U
~ 1 (P ) = (1, 0, . . . , 0)P , U
~ 2 (P ) = (0, 1, . . . , 0)P , . . . , U
~ n (P ) = (0, 0, . . . , 1)P ,
U
se numesc c
ampuri fundamentale, iar ansamblul lor se numeste c
ampul reperului natural.
n
~ este un c
2.4. Teorem
a. Dac
aV
amp vectorial pe R , atunci exist
a n functii reale vi : Rn
R, i = 1, 2, . . . , n, astfel nc
at
~ = v1 U
~ 1 + v2 U
~ 2 + . . . + vn U
~ n.
V
~.
Functiile vi se numesc coordonatele (componentele) euclidiene ale c
ampului V
~ asociaz
~ (P ) tangent la Rn n P . Deoarece
Demonstratie. Prin definitie V
a lui P un vector V
~ (P ) depinde de P , ea poate fi scris
partea vectorial
a a lui V
a n forma (v1 (P ), v2 (P ), . . . , vn (P )) si
astfel obtinem functiile vi : Rn R, i = 1, 2, . . . , n.
In plus, P Rn , avem
~ (P ) = (v1 (P ), v2 (P ), . . . , vn (P ))P = v1 (P )(1, 0, . . . , 0)P +
V
+v2 (P )(0, 1, . . . , 0)P + . . . + vn (P )(0, 0, . . . , 1)P =
~ 1 (P ) + v2 (P )U
~ 2 (P ) + . . . + vn (P )U
~ n (P ).
= v1 (P )U
n
~ = P vi U
~ i . Evident functiile vi sunt unic determinate.
Deci V
i=1
In particular, orice vector tangent ~vP se reprezint

a n forma
~vP =
n
X
~ i (P ).
ri U
i=1
Algebra c
ampurilor vectoriale se construieste pe baza urm
atoarelor operatii definite ca la functii:
~ +W
~ )(P ) = V
~ (P ) + W
~ (P ),
(V
~ )(P ) = f (P )V
~ (P ).
(f V
~ si W
~ se defineste prin
De asemenea produsul scalar al c
ampurilor vectoriale V
~ ,W
~ i(P ) = hV
~ (P ), W
~ (P )i.
hV
~2 , . . . , V
~n se defineste prin
Produsul vectorial al c
ampurilor V
~2 . . . V
~n )(P ) = V
~2 (P ) . . . V
~n (P ).
(V
~1 , V
~2 , . . . , V
~n se defineste prin
Produsul mixt al c
ampurilor V
~1 , V
~2 . . . V
~n i(P ) = hV
~1 (P ), V
~2 (P ) . . . V
~n (P )i.
hV
Operatiile asupra c
ampurilor vectoriale se pot exprima prin operatii asupra functiilor coordonate ale campurilor respective. De asemenea facem observatia c
a n baza teoremei 2.4, orice camp
~ din Rn este echivalent cu o aplicatie de tipul F : Rn Rn . De aceea apare naturala
vectorial V
urmatoarea
107
~ se numeste c
Definitie. C
ampul V
amp vectorial diferentiabil dac
a coordonatele sale sunt
diferentiabile. In continuare presupunem c
a folosim numai c
ampuri vectoriale diferentiabile.
Sa presupunem c
a ne situ
am n R3 . In acest caz c
ampul reperului natural (~, ~, ~k) este definit
prin (fig.5)
~(P ) = ~P = (1, 0, 0)P , ~(P ) = ~P = (0, 1, 0)P , ~k(P ) = ~kP = (0, 0, 1)P .
Orice camp vectorial pe R3 are n punctul (x, y, z) R3 forma (fig.7)
~ = v1 (x, y, z)~ + v2 (x, y, z)~ + v3 (x, y, z)~k.
V
Fig. 7
In spatiul R3 se poate defini produsul vectorial a dou
~ si W
~ si anume
a c
ampuri V
~ W
~ )(P ) = V
~ (P ) W
~ (P ).
(V
~ cu care sarcina
2.5. Exemplu (fig.8). Fie q0 o sarcin
a electric
a situat
a n punctul O. Forta E
q0 actioneaz
a asupra sarcinii q = +1 (unitate de sarcin
a electric
a n SI, 1 Coulomb = 1A s)
situata n punctul arbitrar P este (legea Coulomb)
~ ) = 1 q0 ~r,
E(P
4 k~rk3
unde ~r este vectorul de pozitie al punctului P n raport cu O, iar este permitivitatea mediului
n care sunt plasate sarcinile.
Fig. 8
~ ) se numeste c
Functia P E(P
amp electrostatic produs de sarcina q0 . Domeniul de definitie al
3
acestui camp este R \{O}.
108
6.3
Derivata covariant
a
Presupunem c
a toate functiile utilizate sunt diferentiabile de clas
a C .
I. Fie D o multime deschis
a din Rn si f : D R o functie real
a. Fie P D si ~v un vector
tangent la D n punctul P . Fix
am intervalul I astfel nc
at P + tV D, t I, unde V este
punctul corespunz
ator vectorului ~v . Evident t P + tV reprezint
a restrictia unei drepte si daca
f este diferentiabil
a, atunci functia compus
a t f (P + tV ) este tot diferentiabil
a.
3.1. Definitie. Num
arul

d
D~v f (P ) = f (P + tV )
dt
t=0
se numeste derivata lui f n raport cu ~v . Num
arul D~v f (P ) indic
a cantitativ schimbarea valorii
f (P ) cand P se misc
a n sensul si directia lui ~v . Dac
a ~v este un versor, atunci D~v f poarta numele
de derivata lui f dup
a directia ~v .
3.2. Lem
a. Dac
a ~vP = (v1 , . . . , vn )P , atunci
D~v f (P ) = v1
f
f
(P ) + . . . + vn
(P ) = h~v , f (P )i = df (P )(~v ),
x1
xn
unde f este gradientul lui f , iar df este diferentiala lui f .

Demonstratia este imediat
a ca urmare a teoremei de derivare a unei functii compuse.
Utilizand inegalitatea Cauchy-Schwarz
|D~v f (P )| = |(~v , f (P ))| k~v kkf (P )k,
n care egalitatea are loc dac
a si numai dac
a ~v si f (P ) sunt coliniari, rezult
a c
a ~v D~v f (P ) are
un minim (maxim) egal cu k~v kkf (P )k (respectiv k~v kkf (P )k) dac
a ~v are sensul si directia lui
f (P ) (respectiv f (P )). Astfel, f (P ) (respectiv f (P )) indic
a local directia si sensul n
care f descreste (creste) cel mai repede.
3.3. Teorem
a. Fie f, g : D R, ~v , w
~ TP D si a, b R. Avem
Da~v+bw~ f (P ) = aD~v f (P ) + bDw~ f (P )
D~v (af + bg)(P ) = aD~v f (P ) + bD~v g(P )
D~v (f g)(P ) = g(P )D~v f (P ) + f (P )D~v g(P ).
Demonstratia se bazeaz
a pe lema 3.2 si pe propriet
atile gradientului.
~ asupra unei functii
Folosind notiunea precedent
a putem defini actiunea unui c
amp vectorial V
f (ambele definite pe D) ca fiind functia cu valori reale notat
a cu DV~ f si a c
arei valoare n fiecare
punct P D este num
arul DV~ (P ) f (P ). Functia DV~ f se numeste derivata functiei f n raport cu
~
c
ampul V . In particular, pentru cazul n = 3, avem
D~f =
f
f
f
, D~f =
, D~k f =
.
x
y
z
In baza teoremei 3.3 deducem c

a derivata DV~ f are urm
atoarele propriet
ati
Df V~ +gW
~ h = f DV
~ h + gDW
~ h
DV~ (af + bg) = aDV~ f + bDV~ g
DV~ (f g) = f DV~ g + gDV~ f.
109
II. Notiunea pe care o introducem acum generalizeaz
a derivata DV~ f (P ) si reprezint
a o operatie
~
asupra campurilor vectoriale. Fie W un c
amp vectorial definit pe multimea deschis
a D din Rn si
~ (P + tV ), t I, unde
~v un vector tangent la D n punctul x. Consider
am functia compus
atW
I este determinat de conditia P + tV D.
3.4. Definitie. Vectorul

d ~
~
D~v W (P ) = W (P + tV )
dt
t=0
~ n raport cu ~v .
tangent la D n punctul P se numeste derivata covariant
a a lui W
~
~ (P ) c
Derivata covariant
a D~v W (P ) m
asoar
a rata initial
a a schimb
arii lui W
and P se misca n
sensul lui ~v (fig.10).
Fig. 9
~ = w1 U
~ 1 + . . . + wn U
~ n si ~v este un vector tangent la D n punctul P ,
3.5. Lem
a. Dac
aW
atunci
~ (P ) = D~v w1 (P )U
~ 1 (P ) + . . . + D~v wn (P )U
~ n (P ).
D~v W
Demonstratie. Se observ
a c
a
~ (P + tV ) = w1 (P + tV )U
~ 1 (P + tV ) + . . . + wn (P + tV )U
~ n (P + tV ).
W
Pentru a deriva un astfel de c
amp n t = 0, se deriveaz
a coordonatele sale n t = 0. T
in
and seama
de definitia 3.1, lema devine evident
a.
Propriet
atile derivatei covariante rezult
a din lema 3.5 si din propriet
atile derivatei D~v f (P ) date
n teorema 3.3.
~ si W
~ dou
3.6. Teorem
a. Fie W
a c
ampuri vectoriale pe D, fie ~v , w
~ TP D si a, b R. Avem
~ = aD~v W
~ + bDw~ W
~
Da~v+bw~ W
~ + bW
~ ) = aD~v V
~ + bD~v W
~
D~v (aV
~ ) = (D~v f )W
~ + f D~v W
~
D~v (f W
~ ,W
~ i = hD~v V
~, W
~ i + hV
~ , D~v W
~ i.
D~v hV
Notiunea de mai sus se poate extinde consider
and derivata covariant
a a unui c
amp vectorial
~ n raport cu c
~ . Rezultatul este un c
~ si
W
ampul vectorial V
amp vectorial care se noteaz
a cu DV~ W
~ (P ). Dac
~ = w1 U
~ 1 + . . . + wn U
~ n , atunci
a carui valoare n P este DV~ (P ) W
aW
~ = (D ~ w1 )U
~ 1 + . . . + (D ~ wn )U
~ n.
DV~ W
V
V
110
In baza celor precedente rezult
a c
a DV~ are urm
atoarele propriet
ati
~
~
~
Df V~ +gW
~ Y = f DV
~ Y + gDW
~ Y
~ + bZ)
~ = aD ~ Y
~ + bD ~ Z
~
D ~ (aY
V
~ ) = (D ~ f )Y
~ + f D~ Y
~
DV~ (f Y
V
V
~ , Zi
~ = hD ~ Y
~ , Zi
~ + hY
~ , D ~ Zi.
~
D ~ hY
V
~ , rolul lui V
~ este algebric, iar W
~ se deriveaza.
Observatii. 1) In derivata covariant
a DV~ W
~ i , i = 1, . . . , n, sunt nule.
2) Derivatele covariante ale c
ampurilor fundamentale U
6.4
Probleme propuse
a se arate c
a
1. Fie P = (x1 , . . . , xn ) Rn . S
max{|xi |, i = 1, . . . , n} kP k2
n max{|xi |, i = 1, . . . , n}.
2. Sa se arate c
a pe Rn nu exist
a nici o distant
a diferentiabil
a.
3. Fie
n
1
P = (x1 , . . . , xn ), f (P ) = a1 x
1 + . . . + an xn ,
undei > 0, iar 1 , . . . , n este o progresie geometric
a cu ratia r. S
a se calculeze D~v f (Q) pentru
1
1
~v =
,...,
si Q = (1, . . . , 1).
1
n
~
~ pe
~ = x1 U
~ 1 + . . . + xn U
~ n si Y
~ = X . S
a se determine DX~ Y
4. Fie c
ampurile vectoriale X
~
kXk
domeniul maxim de definitie.
Capitolul 7
Curbe n Rn
7.1
Definitii si exemple
Fie En Rn spatiul euclidian canonic cu n dimensiuni, TO Rn spatiul tangent n punctul O (origine)

la Rn si JO : Rn TO Rn izomorfismul canonic. Not
am cu I un interval deschis (alteori nchis,
seminchis) sau o reuniune de intervale din R.
Fig. 10
Fig. 11
1.1. Definitie. O functie diferentiabil

a : I Rn se numeste curb
a si se noteaza cu
. Uneori numai imaginea (I) este numit
a curb
a. In acest caz se numeste parametrizare
(sau drum parametrizat), iar t I se numeste parametru. Noi vom folosi ambele acceptiuni
ale cuvantului curb
a, semnificatia decurg
and din context. De asemenea mention
am ca desi
n
2
3
consideratiile teoretice se fac n R imaginile grafice se realizeaz
a n R, R sau R .
Observam compunerea marcat
a prin fig.10. Rezult
a c
a lui putem s
a-i atas
am o functie si
numai una de tipul
~ : I TO Rn , ceea ce permite s
a privim multimea (I) ca fiind descrisa de
extremitatea unui vector variabil
~ cu originea fixat
a n originea O a lui Rn (fig.11).
Din definitia lui (I) rezult
a echivalenta:
P (I) t I,
P = (t).
Daca raport
am pe Rn la baza canonic
a, atunci functiile si
~ sunt caracterizate prin coordonatele
lor euclidiene:
(t) = (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)), t I
~ (t) = x1 (t)~e1 + x2 (t)~e2 + . . . + xn (t)~en , t I.

Curba (I) poate fi descris
a prin ecuatiile parametrice
x1 = x1 (t), x2 = x2 (t), . . . , xn = xn (t)
111
112
sau prin ecuatia vectorial
a parametrica
~ =
~ (t).
1.2. Definitie. Un punct P al lui (I) se numeste simplu dac
a exist
a o singur
a valoare t I
asa ca (t) = P . Dac
a exist
a mai multe valori distincte t astfel nc
at (t) = P , atunci punctul P
se numeste multiplu.
De exemplu, dac
a exist
a numerele t1 6= t2 si numai acestea (din I) pentru care (t1 ) = (t2 ) =
Q, atunci punctul Q se numeste dublu (fig.12).
Daca exist
a trei numere distincte t1 , t2 , t3 si numai acestea (din I) pentru care (t1 ) = (t2 ) =
(t3 ) = Q, atunci punctul Q se numeste triplu (fig.12).
Fig. 12
In general, cardinalul multimii 1 (P ) se numeste multiplicitatea punctului P .
Functia poate fi injectiv
a sau surjectiv
a.
Daca toate punctele unei curbe (I) sunt simple, atunci dup
a definitiile anterioare, aplicatia
este injectiv
a. Dac
a o component
a a functiei este injectiv
a, atunci functia este injectiva.
a si injectiv
a : I Rn se numeste curb
a simpl
a.
n
Sa presupunem acum c
a avem o functie de tipul : [a, b] R . Aceast
a functie se numeste
diferentiabil
a dac
a poate fi extins
a diferentiabil la un interval deschis ce contine pe [a, b].
Sa analiz
am semnificatia geometric
a a neinjectivit
atii functiei .
a : [a, b] Rn pentru care (a) = (b) se numeste
curb
a nchis
a (fig.13). Aceast
a definitie nu are acelasi continut cu definitia topologica a unei
multimi nchise. Intr-adev

ar, pentru orice curb
a : [a, b] Rn , imaginea ([a, b]) este nchisa n
Rn in sens topologic, deoarece este automat o functie continu
a, dar aceasta nu are nici o legatura
cu conditia (a) = (b).
Fig. 13
O curba nchis
a pentru care restrictia la [a, b) este injectiv
a se numeste curb
a simpl
a si nchis
a.
O curba : I Rn se numeste periodic
a dac
a exist
a un num
ar T > 0 astfel nc
at
t + T I, (t + T ) = (t), t I.
Cel mai mic num
ar T care se bucur
a de aceast
a proprietate se numeste perioada lui . Se observa
ca o curba periodic
a este nchis
a. De asemenea se poate demonstra c
a imaginea unei curbe inchise
admite o reprezentare parametric
a periodic
a.
Evident, din faptul c
a (t) = (x1 (t), . . . , xn (t)), t R este o curb
a periodic
a rezult
a ca fiecare
componenta xi (t) este periodic
a av
and eventual alt
a perioad
a principal
a. Reciproc, daca fiecare
113
componenta xi (t) este periodic
a si are perioada Ti , iar pj Ti = pi Tj , i 6= j, pi , pj Z, atunci este
periodica si are perioada T = pT1 , unde p = c.m.m.m.c. {pi |i 1}.
1.5. Exemple.
1) Fie P = (p1 , . . . , pn ) Rn un punct fixat si v = (q1 , . . . , qn ) 6= (0, . . . , 0) un vector nenul.
Curba : R Rn ,
(t) = P + tv = (p1 + tq1 , . . . , pn + tqn ),
se numeste dreapt
a determinat
a de punctul P = (0) si directia dat
a de vectorul v.
Cele n ecuatii parametrice xi = pi + tqi , i = 1, 2, . . . , n, sunt echivalente cu n 1 ecuatii
carteziene n Rn ,
x1 p1
xn pn
= ... =
,
q1
qn
cu conventia c
a dac
a un numitor este nul, atunci num
ar
atorul respectiv este nul.
n
Submultimea lui R caracterizat
a prin ecuatia cartezian
a implicit
a
n
X
qi (xi pi ) = 0
i=1
este hiperplanul ce trece prin punctul P si pentru care v este o directie normal
a.
2) Graficul unei functii diferentiabile de tipul f : I R este o curb
a n plan (fig.14-fig.17)
2
deoarece acest grafic poate fi privit ca imaginea functiei : I R , (t) = (t, f (t)). O curba de
acest tip nu poate avea puncte multiple, nu poate fi nchis
a si deci nici periodic
a, deoarece t1 6= t2
implica existenta punctelor (t1 , f (t1 )) si (t2 , f (t2 )) care nu pot fi identice (au abscise diferite).
Ecuatia y = f (x) se numeste ecuatia cartezian
a explicit
a a curbei
: I R2 , (t) = (t, f (t)),
t I.
Fig. 14
Fig. 15
Fig. 16
Fig. 17
114
In practica se nt
alnesc si curbe de tipul : I R2 , (t) = (g(t), t), t I, c
arora le corespund
ecuatii carteziene explicite de forma x = g(y) (vezi 7).
3) Fie curba : [0, 2] R2 , (t) = (cos t, sin t). Deoarece (0) = (2) = (1, 0), curba este
nchisa.
Imaginea ([0, 2]) este cercul cu centrul n origine si de raz
a unu (fig.18). Restrictia lui la
[0, 2) este injectiv
a si deci cercul este o curb
a simpl
a si nchis
a.
Sa consider
am acum functia : R R2 , (t) = (cos t, sin t). Evident, imaginea (R) este tot
cercul de raz
a unu si cu centrul n origine. Observ
am ns
a c
a n acest caz, (t) = (t + 2) si de
aceea, cercul poate fi privit ca o curba periodic
a cu perioada T = 2. In acest sens toate punctele
cercului sunt puncte multiple.
Fig. 18
4) Ne situ
am n spatiul cu trei dimensiuni si consider
am curbe pentru care cel putin una dintre
coordonate este functia identitate (grafice ale functiilor de tipul f : I R2 ) sau functia liniara.
Ne oprim la cazul : I I R3 , (t) = (x(t), y(t), bt) unde b 6= 0, deoarece celelalte situatii sunt
analoage. O curb
a de acest tip nu poate avea puncte multiple, nu poate fi nchis
a si nici periodica
deoarece t1 6= t2 implic
a (t1 ) 6= (t2 ), acestea fiind puncte cu cote diferite.
Pentru concretizare s
a consider
am curba descris
a de un punct situat pe o suprafat
a cilindrica
de rotatie si av
and o miscare compus
a dintr-o rotatie n jurul axei cilindrului si o translatie de-a
lungul acestei axe, cele dou
a misc
ari fiind proportionale ntre ele, curb
a ce se numeste elice circular
a
(fig.19).
Fig. 19
Presupunand c
a mobilul pleac
a din A(a, 0, 0) g
asim ecuatiile parametrice ale curbei, x = a cos t, y =
a sin t, z = bt, t R, unde z reprezint
a translatia, t rotatia, iar b=const. Curba nt
alneste fiecare
generatoare a suprafetei cilindrice x2 + y 2 = a2 ntr-o infinitate de puncte. De exemplu, generatoarea ce trece prin punctul A este nt
alnit
a n punctele de cot
a z = 2nb, unde n este ntreg.
Arcul de curb
a ntre dou
a puncte consecutive A(a, 0, 0) si A0 (a, 0, 2b) se numeste spir
a a
0
elicei, iar lungimea AA se numeste pasul elicei.
115
7.2
Tangenta si hiperplanul normal la o curb

a
Fie : I Rn o curb
a. Not
am cu t variabila din I a.. t + h I, (t) = P, (t + h) = Q. Folosind
vectorii liberi
(t + h),
(t) , P Q, construim derivata
lim
h0
(t + h)
(t)
PQ
= lim
=
0 (t)
h0 h
h
al carei reprezentant
~ 0 (t) cu originea n (t) = P apare ca limita vectorului P Q, c
and Q (I)
se apropie de P . Vectorul
~ 0 (t) legat in (t) = P se numeste vector vitez
a sau vector tangent la
curba n punctul P . Evident
~ 0 (t) T(t) Rn (fig.20).
Fig. 20
Daca raport
am pe R la baza canonic
a {~e1 , . . . ~en }, atunci
n
~ 0 (t) = x0 1 (t)~e1 + x0 2 (t)~e2 + . . . + x0 n (t)~en .

2.1. Definitie. Un punct P = (t) al curbei n care
~ 0 (t) 6= ~0 se numeste punct regulat.
0
Daca
~ (t) 6= ~0, t I, atunci curba se numeste regulat
a, iar functia t I ||~
0 (t)|| [0, )
se numeste viteza curbei.
Daca P este un punct regulat, atunci punctul P si vectorul
~ 0 (t) determin
a o dreapta care
apare ca limita dreptei P Q c
and P = (t) este fix, iar Q tinde c
atre P de-a lungul curbei.
2.2. Definitie. Fie P un punct regulat al curbei . Dreapta care trece prin P si are ca vector
director pe
~ 0 (t) se numeste tangenta la curba n P .
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe
~ 0 (t) se numeste hiperplan normal
la curba n P (fig.21 si fig.22).
Fig. 21
Pentru elementele descrise anterior avem urm
atoarele ecuatii:
- pentru tangenta la curb
a n punctul (t):
Fig. 22
x1 x1 (t)
x2 x2 (t)
xn xn (t)
=
= ... =
.
0
0
x 1 (t)
x 2 (t)
x0 n (t)
- pentru hiperplanul normal la curb
a n punctul (t):
(x1 x1 (t))x0 1 (t) + (x2 x2 (t))x0 2 (t) + . . . + (xn xn (t))x0 n (t) = 0.
116
Un punct al unei curbe poate s
a nu fie regulat. De aceea admitem urm
atoarea
2.3. Definitie. Un punct (t) = P (I) corespunz
ator unei valori a lui t pentru care
~ 0 (t) =
0 se numeste punct singular. Observ
am c
a dac
a
~ 0 (t) = ~0, t J I, atunci
~ (t) = ~c, t J, si
astfel restrictia lui la J se reduce la un punct. In consecint
a, dac
a admite puncte singulare si
nu se reduce la constante pe portiuni, atunci aceste puncte sunt n general izolate. Dac
a m > 1
0
00
(m1)
(m)
~
astfel ncat
~ (t) =
~ (t) = . . . =
~
(t) = 0,
~
(t) 6= 0, atunci punctul P = (t) se numeste
punct singular de ordinul m. In vecin
atatea unui punct singular de ordinul m se ntrebuinteaza
formula Taylor
hm (m)
[
(t) + (h)],
(t + h) =
(t) +
m!
cu
lim (h) =
0,
h0
adunarea av
and sens doar n contextul vectorilor liberi si nu n contextul vectorilor legati n puncte
diferite.
Notand P = (t) si Q = (t + h) avem
lim m!
h0
PQ
(t + h)
(t)
= lim m! m =
(m) (t).
h0
hm
h
Vectorul
~ (m) (t) se numeste vector tangent la curba n punctul singular P = (t). Punctul
P si vectorul
~ (m) (t) definesc o dreapt
a care este limita dreptei P Q c
and P = (t) este fix, iar Q
tinde catre P de-a lungul curbei.
2.4. Definitie. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta determinat
a de punctul P si
vectorul
~ (m) (t) se numeste tangenta curbei n punctul P .
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe
~ (m) (t) se numeste hiperplan normal
la curba n P (fig.23).
Fig. 23
Ecuatiile tangentei n P = (t) sunt:
x1 x1 (t)
(m)
x1 (t)
Fig. 24
x2 x2 (t)
(m)
x2 (t)
= ... =
xn xn (t)
(m)
xn (t)
iar ecuatia hiperplanului normal n P = (t) este:

(m)
(m)
(x1 x1 (t))x1 (t) + (x2 x2 (t))x2 (t) + . . . + (xn xn (t))x(m)

n (t) = 0.
Fie 1 , 2 : I Rn dou
a curbe care au punct regulat comun P corespunz
ator valorii t din
interiorul intervalului I, adic
a 1 (t) = 2 (t) = P . Acestor dou
a curbe le asociem curba = 1 2 .
Daca (t) = P este un punct singular de ordinul m + 1 pentru curba , adic
a
(k) (t) = 0, k = 0, 1, . . . , m;
(m+1) (t) 6= 0,
117
atunci spunem c
a 1 si 2 au n punctul P un contact de ordinul m. Denumirea provine din faptul
ca relatiile anterioare descriu un zerou multiplu de ordinul m + 1 pentru curba ceea ce este
echivalent cu m + 1 puncte confundate comune n P pentru curbele 1 si 2 .
2.5. Teorem
a. Fie Q1 = 1 (t + h), Q2 = 2 (t + h). Contactul n P dintre curbele 1 si 2
este de ordinul m dac
a si numai dac
a (fig.24)
(
=
0, pentru i = 1, . . . , m
Q1 Q2
lim
h0
hi
6=
0, pentru i = m + 1.
Demonstratie. Se folosesc formulele Taylor pentru 1 si 2 :
i (t + h) =
i (t) +
hm (m)
hm+1
h 0
(m+1)
i (t) + . . . +
i (t) +
[
(t) + i (h)],
1!
m!
(m + 1)! i
lim i (h) = 0, i = 1, 2.
h0
2.6. Observatii.
1) Daca (t) = P este un punct regulat, rezult
a c
a pe o vecin
atate a lui t functia : I Rn
este injectiv
a.
2) Un punct al unei curbe poate fi simplu si regulat sau simplu si singular sau multiplu si
regulat sau multiplu si singular.
3) Fie : I Rn , : J Rn dou
a curbe astfel nc
at (I) (J) 6= si fie P (I) (J)
un punct regulat sau singular de ordinul m. Unghiul dintre vectorii tangenti al cele dou
a curbe in
P se numeste unghiul celor dou
a curbe. Dac
a cei doi vectori sunt perpendiculari curbele se numesc
ortogonale. Dac
a unghiul dintre cei doi vectori este zero sau , atunci curbele se numesc tangente.
4) In cinematic
a o curb
a : I Rn este privit
a ca fiind drumul descris de un punct material
n miscare. In acest caz variabila t se numeste timp, (I) se numeste traiectorie,
~ 0 (t) se numeste
viteza curbei la momentul t, iar
~ 00 (t) se numeste acceleratia curbei la momentul t.
5) Derivatele
~ (3) (t),
~ (iv) (t), . . . se numesc acceleratii de ordin superior la momentul t. In
general acceleratiile pot fi tangente la curb
a doar n puncte izolate.
6) Doua curbe au un contact de ordinul 1 ntr-un punct regulat comun dac
a si numai daca au
aceeasi tangent
a.
2.7. Orientare.
Pe o curb
a dat
a (I), presupus
a multime conex
a, se pot stabili numai dou
a sensuri de parcurs
(ordine a punctelor curbei care corespunde ordinei din I) pe care convenim s
a le not
am cu + si .
O curba mpreun
a cu o alegere a unui sens de parcurs pe (I) se numeste curb
a orientat
a.
Fig. 25
Fig. 26
118
Fie o curb
a regulat
a. Dac
a
~ 0 (t) este vectorul tangent la n (t), atunci este natural sa
consideram drept pozitiv acel sens de parcurs pe (I) care s
a fie coerent cu sensul lui
~ 0 (t) si deci
cu sensul pozitiv pe tangent
a (vezi orientarea unei drepte).
Convenim s
a preciz
am orientarea unei curbe si a tangentei sale prin s
ageti (fig.25).
Daca curba posed
a puncte singulare, atunci exist
a situatii c
and nu este posibil s
a alegem pe
curba un sens de parcurs coerent cu cel de pe tangent
a (fig.26).
2.8. Exemple.
1) Curbele din R2 care se pot reprezenta printr-o ecuatie cartezian
a explicit
a y = f (x) sunt
regulate. Intr-adev
ar, din egalitatea (t) = (t, f (t)) construim
~ = t~ + f (t)~ si deci
~ 0 = ~ + f 0 (t)~
nu se anuleaz
a, t I.
2) Fie curba plan
a (fig.27)
1
t<0
(0, exp t )
(0, 0)
t=0
(t) =
1
(exp t , 0) t > 0.
Observam c
a n t = 0, functia (t) nu este o imersie. De aceea punctul O(0, 0) este un punct
singular. Mai mult, observ
am c
a n acest punct singular avem
~ 0 (0) =
~ 00 (0) = . . . =
~ (m) (0) = . . . = (0, 0).
Pentru fiecare m ntreg, putem considera curba (fig.28 pentru m = 1)
m
(t , exp 1t )
t<0
m (t) =
(0, 0)
t=0
m
1
(t + exp t , 0) t > 0.
Observam c
a n acest caz avem
(m1)
(m+1)
~ 00 m (0) = . . . =
~m
(0) =
~m
(0) = . . . = (0, 0),
~ 0 m (0) =
(m)
si
~ m (0) = (m!, 0).
Pentru m = 1, originea este un punct regulat (fig.28). Pentru m > 1, originea este un punct
singular de ordinul m.
Fig. 27
Fig. 28
3) Aplicatia : R R2 definit
a prin
1
1
1
t>0
(exp t , exp t sin exp t )

(0, 0)
t=0
(t) =
1
1
1
( exp t , exp t sin exp t ) t < 0
119
are o imagine cuprins
a ntre dreptele y = x, av
and o infinitate de tangente n (0, 0). De asemenea,
observam c
a este diferentiabil
a si
~ 0 (0) =
~ 00 (0) = . . . =
~ (m) (0) = . . . = (0, 0).
De aceea originea este un punct singular (fig.29). Punctele (1, sin 1), (1, sin 1) sunt puncte asimptotice (vezi 4).
Fig. 29
4) Uneori n R3 consider
am curbe de tipul : I R3 , (t) = (x(t), y(t), t). Aceste curbe sunt
regulate. Intr-adev
ar, avem
~ = x(t)~ + y(t)~ + t~k si deci
~ 0 (t) = x0 (t)~ + y 0 (t)~ + ~k, care nu se
anuleaza, t I.
Aceeasi proprietate o au si curbele : I R3 , (t) = (x(t), t, z(t)) sau (t) = (t, y(t), z(t)).
Pentru exemplificare fie curba dat
a prin
1
t<0
(t, 0, exp t )
(0, 0, 0)
t=0
(t) =
1
(t, exp t , 0) t > 0.
Fig. 30
Arcul t 0 este situat n planul xOz, iar arcul t 0 este situat n planul xOy (fig.30). Observam
ca este o curb
a regulat
a pentru care
~ 0 (0) = (1, 0, 0),

~ 00 (0) = . . . =
~ (m) (0) = . . . = (0, 0, 0).
7.3
C
ampuri vectoriale pe o curb
a
Notiunea de c
amp vectorial pe o curb
a este o variant
a a notiunii generale de c
amp vectorial. Fie
: I Rn o curb
a si P = (t), t I, un punct arbitrar al s
au.
~ (t) tangent la Rn n
3.1. Definitie. O functie Y care asociaz
a fiec
arui t I un vector Y
punctul (t) se numeste c
amp vectorial pe curba (fig.31).
120
Fig. 31
~
Functiile reale si c
ampurile vectoriale pe curbe apar deseori ca restrictii. De exemplu, daca X
n
n
~
este un camp vectorial pe R si : I R este o curb
a, atunci X este un c
amp vectorial pe
curba . Orice c
amp vectorial pe o curb
a se poate identifica cu o alt
a curb
a.
Evident, viteza
~ 0 este un c
amp vectorial pe curba . Acest c
amp se mai numeste si c
amp
tangent la curba (fig.32).
Fig. 32
Precizam ns
a c
a spre deosebire de
~ 0 , c
ampurile vectoriale arbitrare pe pot s
a contina sau nu
vectori ale c
aror suporturi s
a fie tangente la curb
a (fig.31).
In general
~ 0 nu poate fi privit ca o functie pe (I) ntruc
at ar urma c
a punctului dublu
P = (t1 ) = (t2 ), t1 6= t2 , i se ataseaz
a simultan doi vectori diferiti
~ 0 (t1 ) si
~ 0 (t2 ). Aceasta
remarca impune n mod necesar definitia 3.1.
Propriet
atile c
ampurilor vectoriale definite pe curbe sunt analoage cu cele ale c
ampurilor vectoriale pe Rn . Astfel, n raport cu reperul ortonormat {e1 , . . . , en }, avem
~ (t) = y1 (t) ~e1 ((t)) + y2 (t) ~e2 ((t)) + . . . + yn (t) ~en ((t)),
Y
~.
functiile yi : I R numindu-se coordonatele (componentele) euclidiene ale lui Y
Functiile compuse ~e1 ((t)), . . . , ~en ((t)) sunt c
ampuri vectoriale pe . Aceste c
ampuri vor fi
notate pe scurt cu ~e1 , ~e2 , . . . , ~en .
Pentru c
ampurile vectoriale pe o curb
a introducem operatiile
~ + Z)(t)
~
~ (t) + Z(t)
~
(Y
=Y
~ )(t) = f (t)Y
~ (t)
(f Y
~ , Zi(t)
~
~ (t), Z(t)i
~
hY
= hY
~ Z)(t)
~
~ (t) Z(t)
~ pe R3 .
(Y
=Y
Evident aceste operatii se traduc prin operatii asupra coordonatelor c
ampurilor.
~
~ ,
3.2. Definitie. Fie o curb
a regulat
a si Y un c
amp vectorial pe . Dac
a hY
~ 0 i = 0, atunci
~ se numeste c
~ (t) = (t)~
~ se numeste c
Y
amp normal la . Dac
aY
0 (t), atunci Y
amp tangent la .
~
~
Deoarece Y (t) = y1 (t)~e1 + y2 (t)~e2 + . . . + yn (t)~en , deducem c
a orice c
amp Y este echivalent cu
n
~
o functie de tipul F : I R . De aceea apare natural
a definitia: Y se numeste c
amp diferentiabil
121
~,
daca coordonatele sale sunt diferentiabile. De asemenea preciz
am c
a derivata unui c
amp Y
~ 0 = dy1 ~e1 + dy2 ~e2 + . . . + dyn ~en ,
Y
dt
dt
dt
este tot un c
amp vectorial pe curba . In particular, derivata
~ 00 a c
ampului vitez
a
~ 0 asociat lui
da c
ampul acceleratie. In general acceleratia nu este dirijat
a dup
a tangenta la curb
a. Avem
~ + bZ)
~ 0 = aY
~ 0 + bZ
~ 0 , a, b R
(aY
~ )0 = f 0 Y
~ + fY
~0
(f Y
~ , Zi
~ 0 = hY
~ 0 , Zi
~ + hY
~ ,Z
~ 0i
hY
~ Z)
~ 0=Y
~0Z
~ +Y
~ Z
~ 0 pe R3 .
(Y
~ , Zi
~ = constant, atunci
Penultima formul
a arat
a c
a dac
a hY
~ 0 , Zi
~ + hY
~ ,Z
~ 0 i = 0.
hY
In particular, dac
~ are lungimea constant
~ si Y
~ 0 sunt ortogonali n orice punct (fig.33).
aY
a, atunci Y
2
Intr-adevar relatia kY
~ k = hY
~ ,Y
~ i = constant, implic
~ ,Y
~ 0 i = 0.
a hY
De aceea dac
a ne imagin
am c
a este traiectoria unui punct material ce se deplaseaza cu o
viteza de modul constant, atunci acceleratia este un c
amp vectorial normal la (dirijata dupa
normala la curb
a).
Fig. 33
~ se numeste paralel dac
3.3. Definitie. Un c
amp Y
a coordonatele sale sunt constante (fig.34).
Fig. 34
3.4. Teorem
a. Fie curba : I Rn , unde I este un interval deschis din R.
1) Curba este constant
a (se reduce la un punct) dac
a si numai dac
a c
ampul vitez
a
~ 0 este
identic nul.
2) Curba neconstant
a este o dreapt
a dac
a si numai dac
a c
ampul acceleratie este identic nul
(c
ampul vitez
a este paralel).
~ pe este paralel dac
~ 0 = ~0.
3) Un c
amp Y
a si numai dac
aY
122
Demonstratie. 1) Fie curba
~ (t) = x1 (t)~e1 + x2 (t)~e2 + . . . + xn (t)~en . Dac
a x1 (t) = a1 , x2 (t) =
a2 , . . . , xn (t) = an , t I, atunci
~ (t) = a1~e1 + a2~e2 + . . . + an~en si
~ 0 (t) = (0, 0, . . . , 0), t.
Reciproc, din
~ 0 (t) = ~0, t I, rezult
a x0 1 (t) = 0, x0 2 (t) = 0, . . . , x0 n (t) = 0, t I si deci
x1 (t) = a1 , x2 (t) = a2 , . . . , xn (t) = an .
2) Fie
~ 0 (t) = (x01 + l1 t)~e2 + . . . + (x0n + ln t)~en . G
asim
~ 0 (t) = l1~e1 + . . . + ln~en si
~ 00 (t) =
00
00
00
(0, 0, . . . , 0). Reciproc, din x 1 (t) = 0, x 2 (t) = 0, . . . , x n (t) = 0, t I, obtinem x1 = x01 +
l1 t, x2 = x02 + l2 t, . . . , xn = x0n + ln t.
~ = b1~e1 + b2~e2 + . . . + bn~en . Rezult
~ 0 = (0, . . . , 0). Reciproc, din Y
~ 0 = ~0, rezulta
3) Fie Y
aY
dy2
dyn
dy1
= 0,
= 0, . . . ,
= 0, t I,
dt
dt
dt
sau y1 = b1 , y2 = b2 , . . . , yn = bn (fig.34).
7.4
Ramuri infinite
Fie I un interval deschis (a, b), unde a poate fi si , iar b poate fi si + si : I Rn o curba.
Multimea (I) poate fi m
arginit
a sau nu n Rn , dar n acest paragraf ne ocup
am numai de cazul
n care (I) este o multime nem
arginit
a.
4.1. Definitie. Dac
a ntr-o extremitate t0 a intervalului deschis I avem limtt0 k~
(t)k = ,
atunci spunem c
a posed
a o ramur
a infinit
a. Este evident c
a posed
a o ramur
a infinita n
extremitatea t0 dac
a si numai dac
a cel putin una dintre coordonatele lui tinde c
atre pentru
t t0 (adic
a multimea (I) nu este m
arginit
a n Rn ).
a care posed
a o ramur
a infinit
a pentru o extremitate t0 a lui I si
P = (t). Dreapta D se numeste asimptot
a la ramura infinit
a dac
a (fig.35)
lim d(P ; D) = 0,
tt0
unde d(P ; D) este distanta de la punctul P la dreapta D.

Uneori se spune c
a ramura infinit
a se apropie asimptotic de D. De asemenea, observam ca
proprietatea limtt0 d(P ; D) = 0 care defineste asimptota D este echivalent
a cu a spune c
a paralela
dusa prin P = (t) la D tinde c
atre D pentru t t0 (fig.35).
Fig. 35
4.4. Teorem
a. Dac
a D este o asimptot
a a unei ramuri infinite, atunci directia lui D este
dat
a de versorul
~ (t)
lim
.
tt0 k~
(t)k
123
Demonstratie. Fie o curb
a care posed
a o ramur
a infinit
a ntr-o extremitate t0 a lui I.
Presupunem c
a aceast
a ramur
a poseda o asimptot
a D (fig.35). Not
am cu Q proiectia lui P pe D
a avem
si punem P Q = (t). Prin ipotez
0.
(t)k = 0 lim (t) =
lim k
tt0
tt0
De asemenea not
am cu R proiectia originii O a spatiului Rn pe D si punem RO = ~a. Segmentul
=a
orientat RQ reprezint
a pe (t)
+
(t) + (t) si
k(t)k
k
a + (t)k k
(t)k k(t)k
+ k
a + (t)k.
= . Aceasta nseamn
a c
a n vecin
atatea lui t0
(t)k = rezult
a lim k(t)k
Astfel din lim k
tt0
tt0
(t)
.
avem k(t)k
> 0 si deci putem construi versorul
k(t)k
Daca n inegalit
atile anterioare mp
artim cu k(t)k
si trecem la limit
a, atunci g
asim
lim
tt0
k
(t)
= 1.
k(t)k
Versorul asimptotei D este

lim
tt0
(t) + a
+ (t)
(t)
(t)
(t)
= lim
= lim
.
=
lim
tt0 k
(t)k tt0
k
(t)k
(t)k
k(t)k tt0 k
Din unicitatea limitei rezult

a c
a dac
a asimptota exist
a, atunci ea este unic
a.
4.5. Definitie. Versorul
~ (t)
~u = lim
,
tt0 k~
(t)k
(n caz ca limita exist
a se numeste directia asimptotic
a a ramurii infinite a lui .
4.6. Observatii.
1) Studiul anterior arat
a c
a pentru a decide dac
a o ramur
a infinit
a posed
a o asimptota trebuie
mai ntai sa vedem dac
a ea admite o directie asimptotic
a.
Daca ramura nu admite o directie asimptotic
a, atunci ea nu admite nici asimptot
a.
Daca ramura admite o directie asimptotic
a ~u, atunci prin P = (t), se duce o dreapta DP
care are directia ~u. Dac
a DP are o limit
a D pentru t t0 , atunci dreapta D este asimptota
ramurii considerate. Dac
a DP nu are o limit
a pentru t t0 , atunci ramura infinit
a studiata nu
are asimptot
a.
Daca este o curb
a regulat
a av
and o ramur
a infinit
a ce admite asimptot
a, atunci asimptota
este limita tangentei.
2) Pentru studiul ramurilor infinite ale curbelor plane C : f (x, y) = a recomand
am lucrarea
[20].
3) Fie : I Rn o curb
a si t0 o extremitate a intervalului deschis I. Dac
a
lim (t) = A,
tt0
atunci A se numeste punct asimptotic al curbei . Punctele asimptotice pot s

a apartina sau nu
imaginii (I).
124
4.7. Exemple.
1) Sa cercet
am ramurile infinite ale foliului lui Descartes,
= (x, y) : (, 1) (1, ) R2 ,
x=
3at
,
1 + t3
y=
3at2
,
1 + t3
unde a > 0 este fixat. Pentru aceasta calcul

am limitele:
lim x(t) = 0,
lim y(t) = 0,
lim x(t) = ,
lim x(t) = .
t%1
t&1
lim y(t) = ,
t%1
lim y(t) = .
t&1
De aici rezult
a c
a O(0, 0) este un punct asimptotic al curbei care este efectiv atins pentru t = 0.
De asemenea pentru t 1 se obtin dou
a ramuri infinite. Deoarece
y(t)
= 1,
t1 x(t)
lim
deducem ca ambele ramuri infinite admit aceeasi directie asimptotic

a (1, 1). Pe de alt
a parte
lim (y(t) x(t)) = lim
t1 t2
t1
3at
= a
t+1
si astfel avem asimptota oblic

a y + x + a = 0 (fig.36).
Fig. 36
2) Sa cercet
am ramurile infinite ale elicei (fig.19), = (x, y, z) : R R3 , x = a cos t, y =
a sin t, z = bt. Deoarece lim z(t) = , rezult
a c
a elicea admite dou
a ramuri infinite. Ambele
t
ramuri au directia asimptotic

a (0, 0, 1), directia axei Oz, ntruc
at
x(t)
y(t)
= lim
= 0.
t z(t)
t z(t)
lim
Evident, dreapta ce trece prin punctul (a cos t, a sin t, bt) si este paralel
a cu Oz nu admite o
pozitie limit
a pentru t . De aceea cele dou
a ramuri infinite ale elicei nu admit asimptote.
7.5
Abscisa curbilinie
Fiind data o curb

a : I Rn putem construi alte curbe care au aceeasi imagine cu dar care
parcurg aceast
a imagine cu viteze diferite.
5.1. Definitie. Fie I, J dou
a intervale deschise ale dreptei reale, : I Rn o curba si
h : J I o functie diferentiabil
a. Functia compus
a = h : J Rn este o curba care se
numeste reparametrizarea lui prin h (fig.37).
125
Fig. 37
In orice moment u din intervalul J, curba este localizat
a n punctul (u) = (h(u)), care este
atins de curba la momentul h(u) din intervalul I. Astfel si urmeaz
a aceeasi traiectorie dar,
n general, cu viteze diferite. Practic, pentru a obtine coordonatele lui se substituie t = h(u) in
coordonatele lui .
Observam c
a trecerea de la la p
astreaz
a multiplicitatea punctelor lui (I) dac
a si numai
daca h este o bijectie.
5.2. Exemple
t
1) Fie arcul de cerc (t) = (r cos t, r sin t), t (0, 2). Pun
and u = ctg gasim
2
reparametrizarea
2

2u
u 1
(u) = r 2
, r 2
, u R.
u +1 u +1
2) Fie curba

(t) = (2 cos2 t, sin 2t, 2 sin t), t 0,
.
2
Observam c
a se obtine intersect
and cilindrul (x 1)2 + y 2 = 1 cu sfera x2 + y 2 + z 2 = 4 (fig.38).
Fig. 38
Punem u = sin t. Reparametrizarea lui prin u este
p
(u) = (2(1 u2 ), 2u 1 u2 , 2u), u (0, 1).
5.3. Lem
a . Dac
a este reparametrizarea lui prin h, atunci
~
d
d~
dh
(u) =
(h(u)) (u).
du
dh
du
~ 0 = (~
Pe scurt,
0 h)h0 . Astfel observ
am c
a dac
a h0 nu se anuleaz
a, atunci punctele regulate ale
lui sunt puncte regulate pentru , iar punctele singulare ale lui sunt puncte singulare de acelasi
fel pentru . De asemenea rezult
a c
a definitia tangentei ntr-un punct regulat ca si ntr-un punct
singular de ordinul m nu depinde de parametrul ales (directia ei r
am
ane invariant
a, iar punctul
prin care trece este fix).
Pentru ca bijectia h : J I s
a fie un difeomorfism este necesar si suficient ca derivata h0 sa nu
se anuleze; acest lucru rezult
a din propriet
atile de existent
a si de diferentiabilitate ale functiilor
126

inverse se stie : (h

1
. Dac
a h este un difeomorfism, atunci curbele si se numesc
) = 0
h h1
1 0
echivalente.
Precizam c
a dac
a h0 > 0, atunci h p
astreaz
a orientarea.
_
Fie : I Rn o curb
a regulat
a dat
a prin ecuatia vectorial
a
~ =
~ (t), t I, AB un arc
regulat al curbei, corespunz
ator lui t [a, b] I si
~ 0 (t) vectorul vitez
a la momentul t. Lungimea
v(t) = k~
0 (t)k se numeste viteza curbei la momentul t. Se consider
a o diviziune a intervalului [a, b]:
d : a = t0 < t1 < < ti1 < ti < < tn = b.
Punctele M0 = A, M1 , , Mi1 , Mi , , Mn = B corespunz
atoare acestei diviziuni determina o
_
linie poligonal
a cu v
arfurile pe acest arc, care se numeste linie poligonal
a nscris
a n arcul AB.
Inlocuind diviziunea d cu una mai fin
a se va obtine o linie poligonal
a cu o lungime mai mare.
_
5.4. Arcul de curb

a AB se numeste rectificabil dac
a multimea lungimilor liniilor poligonale
nscrise n acest arc este m
arginit
a superior, iar marginea sa superioa
a se numeste lungimea arcului.
In fizica, distanta parcurs
a de un mobil este determinat
a prin integrarea vitezei sale n raport
cu timpul. Geometric, definim lungimea arcului curbei regulate de la t = a la t = b ca fiind
numarul
Z b
`=
v(t) dt, a < b,
a
iar elementul de arc prin ds = v(t) dt.

Exista probleme n care ne intereseaz
a numai imaginea curbei si nu ne intereseaz
a viteza cu care
punctul curent parcurge aceast
a imagine. Cu alte cuvinte ne intereseaz
a imaginea din spatiul Rn
si nu parametrizarea particular
a t (t) care reprezint
a aceast
a imagine. In asemenea probleme
se obisnuieste ca s
a se nlocuiasc
a printr-o parametrizare echivalent
a pentru care viteza sa fie
egala cu unitatea.
5.5. Teorem
a. Dac
a : I Rn este o curb
a regulat
a, atunci exist
a o reparametrizare
echivalent
a cu astfel nc
at s
a aib
a viteza unu.
Curba din teorem
a se numeste reprezentare normal
a a lui .
Demonstratie. Fie : I Rn o curb
a regulat
a, adic
a
~ 0 (t) 6= ~0, t I. Fix
am t0 I si
consideram functia care d
a lungimea arcului
Z
s : I J = s(I),
s(t) =
k~
0 (t)kdt.
t0
Acesta functie se numeste abscisa curbilinie sau parametru natural (fig.39).
Fig. 39
127
ds
= k~
0 (t)k > 0, adica s este strict cresc
atoare si deci bijectiv
a; teorema functiei
dt
inverse asigur
a c
a functia invers
a s1 : J I definit
a prin t = t(s) are derivata
Observam c
a
dt
1
(s) =
> 0.
ds
ds
(t(s))
dt
Mai mult, inversa t = t(s) este un difeomorfism. De aceea, functia compus
a = s1 : J Rn
sau (s) = (t(s)) este o reparametrizare a lui , prin functia t = t(s), echivalent
a cu (vezi fig.37
pentru u = s). S
a ar
at
am c
a viteza lui este unu. Avem

d
d~
dt
1
~

= k~
0 (s)k
= 1.
=

ds
ds
dt ds
dt
Astfel abscisa curbilinie a unei curbe regulate se utilizeaz
a pentru obtinerea unei reparametrizari
de viteza unu. Preciz
am c
a dac
a este o curb
a orientat
a, atunci prin trecerea la reprezentarea
dt
normala orientarea nu se schimb
a deoarece
> 0.
ds
Fig. 40
5.6. Exemple.
1) Fie spirala logaritmic
a (fig.40)
: R R2 ,
(t) = (aet (cos t sin t), aet (cos t + sin t)),
a > 0.
Din
~ 0 (t) = 2aet cos t~ 2aet sin t~, rezult
a c
a este o curb
a regulat
a cu viteza v(t) = 2aet .
Daca fixam t = 0, atunci abscisa curbilinie este dat
a de
Z
s=
v(t)dt = 2aet |t0 = 2a(1 et ).
De aici gasim t = ln
2a
,
2a s
s (, 2a) si astfel reprezentarea normal

a a lui este
: (, 2a) R2 ,
unde

2a
2a
cos ln 2as
sin ln 2as
,

y(s) = 2as cos ln 2a + sin ln 2a .
2
2as
2as
x(s) =
2as
2
(s) = (x(s), y(s)),
128
2) Sa consider
am acum elicea : R R3 , (t) = (a cos t, a sin t, bt). Deoarece ecuatia
vectoriala a curbei
~ (t) = a cos t~ + a sin t~ + bt ~k, g
asim
~ 0 (t) = a sin t~ + a cos t~ + b~k si
este
0
2
2
a masur
am lungimea arcului de la t = 0, atunci
deci k~
(t)k = a + b = c. Dac
Z
s=
c dt = ct.
0
Astfel t =
7.6
s
si reprezentarea normal
a a elicei este
c

s
s
s bs
3
= a cos , a sin ,
: R R , (s) =
.
c
c
c c
Probleme propuse
1. Fie curba : [0, ] R4 , (t) = (sin t, cos2 t, 5 sin t, 1 3 cos2 t). S

a se arate c
a este nchisa,
iar prelungirea ei : R R4 este periodic
a.
2. Fie curba : R R4 , (t) = (sin t, 1 + cos2 t, sin t + cos2 t, sin2 t). S
a se arate c
a punctul
a n acest punct este perpendicular

a pe
dreapta
de directie
4 este regulat, iar tangenta la curb

~
d = (1, 1, 2 2, 1). S
a se determine hiperplanul normal la n punctul
.
4
~ un c
3. Fie Y
amp vectorial pe curba (t) = (sin t, 1 + cos t, sin t + cos2 t, sin2 t). In fiecare dintre
~ n forma Y
~ = y1~e1 + y2~e2 + y3~e3 + y4~e4 .
cazurile urm
atoare, s
a se exprime Y
~ (t) este vectorul de origine n (t) si cu extremitatea n originea lui R4 .
1) Y
~ (t) =
2) Y
~ 0 (t)
~ 00 (t).
~ (t) are lungimea unu si este perpendicular pe
3) Y
~ 0 (t),
~ 00 (t) si pe
~ 000 (t).
~ este vectorul cu originea n (t) si cu extremitatea n (t + ).
4) Y
4. Sa se cerceteze ramurile infinite si s
a se determine asimptotele curbelor (dac
a exist
a)
3
3t
t +2
y(t) = 3
;
1) = (x, y) : (R\{1}) R2 , x(t) = 3
t 1
t 1
2 + t2
t3
2) = (x, y) : R R2 , x(t) =
,
y(t)
=
.
1 + t2
1 + t2
5. Consider
am curba

1
2t
t2 + 1
2
t
5
= (R\{1, 1} R , (t) =
,
,
,
,
.
t 1 t2 1 t 2 1 t + 1 t + 1
a) Sa se arate c
a punctul (1, 0, 1, 2, 0) se afl
a pe curb
a si s
a se determine tangenta si hiperplanul normal la curb
a n acest punct.
b) Sa se cerceteze ramurile infinite ale curbei si s
a se determine asimptotele (dac
a acestea exista)
Capitolul 8
Curbe n R2
8.1
Tangenta si normala unei curbe plane
Raportam planul la reperul natural si consider

am curba
: I R2 ,
(t) = (x(t), y(t)).
Fie P = (t) un punct regulat al curbei. Se stie (2) c

a dreapta care trece prin P si are ca
0
vector director pe
~ (t) se numeste tangenta la curba n P . Deoarece suntem n plan, hiperplanul
normal se reduce la o dreapt
a, numita normala curbei.
6.1. Definitie. Dreapta care trece prin punctul regulat P = (t) si este perpendiculara pe
~ 0 (t) se numeste normala curbei n punctul P (fig.21). Intr-un punct regulat fixat, P = (t),
tangenta si normala la curb
a au respectiv ecuatiile:
y y(t)
x x(t)
=
,
0
x (t)
y 0 (t)
(x x(t))x0 (t) + (y y(t))y 0 (t) = 0.
Daca P = (t) este un punct singular de ordinul m, atunci dreapta care trece prin P si are ca
vector director pe
~ (m) (t) se numeste tangenta curbei n punctul P .
6.2. Definitie. Fie P = (t) un punct singular de ordinul m pentru curba . Dreapta care
trece prin punctul P si este perpendicular
a pe
~ (m) (t) se numeste normala curbei n punctul P .
Intr-un punct singular de ordinul m, P = (t), tangenta si normala la curb
a au respectiv
ecuatiile
x x(t)
y y(t)
= (m) ,
(m)
x (t)
y (t)
(x x(t))x(m) (t) + (y y(t))y (m) (t) = 0.
6.3. Observatie. Segmentul de pe tangent
a (normal
a) determinat de punctul de pe curba si
de intersectia acestei tangente (normale) cu Ox, se numeste segment tangent
a (normal
a). Proiectia
129
130
acestui segment pe Ox se numeste subtangent
a (subnormal
a) (fig.41, PT-segment tangenta, PNsegment normal
a, ST-subtangent
a, SN-subnormal
a).
Fig. 41
8.2
Curbe definite prin ecuatii carteziene implicite
Curbele plane pot fi introduse pornind de la functii diferentiabile de tipul f : R2 R, (x, y)

f (x, y). Deoarece

f f
,
J(f ) =
,
x y
punctele critice ale functiei f (dac
a exist
a!) se afl
a rezolv
and sistemul:
f
(x, y) = 0,
x
f
(x, y) = 0.
y
Punctele n care cel putin una dintre aceste derivate nu se anuleaz

a sunt puncte regulate.
Multimea
C = f 1 (c) = {(x, y) | (x, y) R2 , f (x, y) = c, c = fixat}
se numeste multime de nivel constant c sau multime de ecuatie cartezian
a implicit
a f (x, y) = c.
Pe scurt se scrie
C : f (x, y) = c.
Precizam c
a n general C contine at
at puncte regulate c
at si puncte critice ale lui f .
Fie (x0 , y0 ) C. Multimea tuturor punctelor din C a c
aror distant
a fat
a de (x0 , y0 ) este mai
mica decat un num
ar > 0 se numeste vecin
atate a lui (x0 , y0 ) in C.
7.1. Teorem
a. Dac
a o solutie (x0 , y0 ) a ecuatiei f (x, y) = c este un punct regulat al functiei
f , atunci exist
a o vecin
atate a acestui punct n care ecuatia f (x, y) = c defineste o curb
a simpl
a
si regulat
a (fig.42).
Fig. 42
131
Demonstratie. Se subntelege c
a C nu este vid
a. Ipoteza c
a P (x0 , y0 ) este un punct regulat
f f
f
asigura ca n P , cel putin una dintre derivatele
,
nu se anuleaz
a. Fie
(P ) 6= 0. Teorema
x y
y
functiei implicite definit
a de o ecuatie de forma f (x, y) = c arat
a c
a exist
a o vecin
atate I a lui x0
n R si o functie diferentiabil
a x y(x) astfel nc
at pentru orice x I s
a avem
f
f (x, y(x)) = c,
dy
x
= f
.
dx
y
Rezulta ca portiunea din C din vecin

atatea punctului P este reprezentat
a de graficul functiei
x y(x) sau de imaginea aplicatiei : I C, (t) = (t, y(t)) si deci aceast
a portiune este o
curba simpl
a si regulat
a.
In general, multimea C\{punctele critice ale lui f } const
a din arce simple si regulate. Daca
multimea punctelor critice ale lui f care sunt incluse n C nu este prea ciudat
a, atunci C : f (x, y) =
c se numeste curb
a de ecuatie cartezian
a implicit
a f (x, y) = c.
Daca f (x, y) este un polinom de gradul n, atunci curba C se numeste curb
a algebric
a de
ordinul n. In particular avem urm

atoarele denumiri: curbe algebrice de ordinul unu (drepte), curbe
algebrice de ordinul doi (conice), curbe algebrice de ordinul trei (cubice), curbe algebrice de ordinul
patru (cuartice) etc.
Reprezentarea analitic
a explicit
a a unei curbe plane este:
C : y = y(x),
xJ R
(8.1)
7.2. Tangenta. Fie P (x0 , y0 ) un punct regulat al curbei C. Tangenta la curba C n punctul
P are ecuatia
f
f
(x x0 ) (x0 , y0 ) + (y y0 ) (x0 , y0 ) = 0,
x
y
iar normala la curba C n punctul P are ecuatia
x x0
y y0
=
.
f
f
(x0 , y0 )
(x0 , y0 )
x
y
Pentru o curb
a plan
a reprezentat
a explicit prin C : y = y(x) tangenta n punctul regulat P (x0 , y0 )
are ecuatia
y yo = y 0 (x0 )(x x0 ),
iar normala n P este:
y y0 =
1
(x x0 ).
y 0 (x0 )
7.3. Observatii
1) In situatii concrete curba C poate fi dat
a printr-o ecuatie si prin inecuatii n x, y care
precizeaza o anumit
a portiune din plan.
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei portiuni din C) n forma (t) = (x(t), y(t)), se poate
face prin intermediul teoremei 7.1 sau prin artificii de calcul.
Fie (I) R2 traiectoria unui punct material n miscare si f (x, y) = c ecuatia carteziana
implicita a lui (I). Aceast
a ecuatie nu descrie faptul c
a (I) poate fi parcurs
a de mai multe ori.
132
De aceea n problemele n care drumul parcurs este esential se prefer
a informatia mai bogata data
de functia
: I R2 .
3) Fie curba : I R2 , (t) = (x(t), y(t)). In general trecerea de la reprezentarea parametrica
la reprezentarea cartezian
a explicit
a se poate face numai local. Intr-adev
ar, dac
a x0 (t0 ) 6= 0 atunci
teorema functiei inverse arat
a c
a n vecin
atatea punctului x0 = x(t0 ) restrictia lui x = x(t) admite
inversa t = t(x). Astfel restrictia lui y = y(t) apare ca o functie compus
a de tipul
y = y(t(x)).
4) In general dac
a exist
a o functie f astfel nc
at
f (x(t), y(t)) = c,
t I,
atunci f (x, y) = c este ecuatia cartezian

a implicit
a a curbei
(t) = (x(t), y(t)),
t I.
f ~ f ~
5) Fie C : f (x, y) = c o curb
a regulat
a. Gradientul f =
i+
j, definit pe C, este un
x
y
camp vectorial normal la C.
7.4. Exemple.
1) Dreapta. Ecuatia cartezin
a implicit
a a unei drepte din plan este ax + by + c = 0, iar
ecuatiile parametrice ale unei drepte sunt x = x0 + lt, y = y0 + mt, t R.
2) Cercul. Cercul de raz
a r si cu centrul in (x0 , y0 ) are ecuatia cartezian
a implicita (x
x0 )2 + (y y0 )2 = r2 . Obisnuit cercul se reprezint
a prin ecuatiile parametrice y = x0 + r cos t, y =
y0 + r sin t, t [0, 2).
2
y2
3) Elipsa are ecuatia cartezian
a implicit
a (canonic
a) x2 + 2 1 = 0. Ea se poate parametriza
a
b
n forma x = a cos t, y = b sin t, t [0, 2).
2
y2
4) Hiperbola are ecuatia cartezian
a implicit
a (canonic
a) x2 2 1 = 0. Ramura din dreapta
a
b
a hiperbolei se poate reprezenta prin
x = acht, y = bsht, t R.
y2
5) Parabola are ecuatia cartezian
a (canonic
a) x = 2p . De aceea ea se poate parametriza in
forma
t2
x=
, y = t, t R.
2p
8.3
Forma unei curbe in vecin

atatea unui punct al s
au
Fie curba : I Rn si P un punct din (I). Multimea tuturor punctelor din (I) a c
aror distanta
fata de P este mai mic
a dec
at un num
atate a lui P in (I).
Fie : I R2 o curb
a din plan, ipotez
a care va fi subnteleas
a n cele ce urmeaz
a. Consideram
un punct particular P (I) asa ca (t) = P si cercet
am care este aspectul curbei n vecinatatea
lui P . In particular cercet
am care este pozitia curbei n raport cu tangenta n acest punct.
133
Pentru un h din vecin
atatea lui zero, punctul Q = (t + h), t + h I, este n vecinatatea
punctului P . De aceea putem folosi formula Taylor
(t + h) =
(t) +
h 0
h2 00
hn (n)
(t) +
(t) + . . . +
[
(t) + (h)]
1!
2!
n!
cu lim (h) = 0. Evident, avem

h0
PQ =
(t + h)
(t).
Vom face studiul urm
arind dou
a cazuri: cazul n care P este un punct regulat si cazul n care
P este singular.
a) P este un punct regulat.
Prin ipotez
a n P avem
~ 0 (t) 6= ~0 si tangenta n P este definit
a de punctul P si de vectorul
0
~ (t).
8.1. Presupunem c
a
~ 0 (t) si
~ 00 (t) determin
a o baz
a n TP R2 . Formula Taylor de ordinul doi
da
h2
h2 00
P Q = h~
0 (t) +
~ (t) + ~(h),
2
2
lim ~(h) = ~0.
h0

h2
Astfel pentru |h| suficient de mic, perechea h,
constituie cu aproximatie coordonatele vec2
torului P Q fat
a de baza
~ 0 (t),
~ 00 (t). Dac
a h trece prin zero, atunci prima coordonat
a isi schimba
semnul, iar a doua si-l p
astreaz
a . De aceea arcul se afl
a n semiplanul ce contine pe
~ 00 (t) si
traverseaza n P dreapta determinat
a de P si de
~ 00 (t). T
in
and cont c
a dreapta determinata de P
0
si
~ (t) este tangenta la n P , deducem c
a arcul are aspectul din fig.43.

Fig. 43
8.2. Presupunem c
a
~ 00 (t) este coliniar cu
~ 0 (t) si c
a
~ 0 (t) mpreun
a cu
~ 000 (t) constituie o baza
2
00
0
n TP R . Prin ipotez
a r R asa ca
~ (t) = r~
(t). Astfel formula Taylor de ordinul trei da
PQ =
h2
h+r
2
~ 0 (t) +
h3 000
h3
~ (t) + ~(h),
6
6
lim ~(h) = ~0.
h0

3
2
h
h
Pentru | h | suficient de mic h+r 2 h, iar h, 6 constituie cu aproximatie coordonatele lui
P Q n baza {~
0 (t),
~ 000 (t)}. Dac
a h trece prin zero, atunci ambele coordonate si schimb
a semnul.
De aceea, la trecerea prin P , punctul Q traverseaz
a si tangenta si dreapta definit
a de P si
~ 000 (t).
Astfel, n vecin
atatea lui P , curba are aspectul din fig.44, iar P se numeste punct de inflexiune.
134
Fig. 44
8.3. Sa generaliz
am situatiile anterioare. Presupunem c
a derivatele de ordinele 2, 3, . . . , n 1,
0
0
(n)
sunt coliniare cu
~ (t), iar
~ (t) si
~ (t) determin
a o baz
a n TP R2 .
(k)
Deoarece k, 1 < k < n, rk R astfel nc
at
~ (t) = rk
~ 0 (t), formula Taylor de ordinul n
da

h2
hn1
hn (n)
hn
P Q = h + r2
+ . . . + rn1
~ 0 (t) +
~ (t) +
~(h),
2
(n 1)!
n!
n!
lim ~(h) = ~0.
h0

n
De aceea pentru | h | suficient de mic, perechea h, h
realizeaz
a cu aproximatie coordonatele
n!
lui P Q n raport cu baza {~

0 (t),
~ (n) (t)}.
Rezulta c
a n vecin
atatea lui P avem: dac
a n este par, atunci curba are aspectul din fig.45;
daca n impar, atunci curba are aspectul din fig.44.
8.4. Observatii.
1) Fie P = (t) un punct regulat al unei curbe . Dac
a toate derivatele de ordinul 2, 3, . . . , n
0
sunt coliniare cu
~ (t), n particular dac
a toate sunt nule, atunci nu putem preciza pozitia curbei
n raport cu tangenta n P cu ajutorul acestor derivate. Tot ce putem spune este c
a n vecinatatea
lui P abaterea curbei de la tangent
a este mic
a.
2) Forma unei curbe C : f (x, y) = c n vecin
atatea unui punct regulat (x0 , y0 ) este data de
forma graficului functiei x y(x) n vecin
atatea lui x0 .
b) P este un punct singular
Prin ipotez
a, n P = (t) avem
~ 0 (t) = ~0.
8.5. Presupunem c
a
~ 00 (t) si
~ 000 (t) determin
a o baz
a in TP R2 . In acest caz tangenta este
00
determinata de P si de
~ (t). Formula Taylor de ordinul trei arat
a c
a
h3 000
h3
h2 00
~ (t) +
~ (t) + ~(h), lim ~(h) = ~0.
PQ =
h0
2
6
6

2
3
h
h
In vecin
atatea lui h = 0, cuplul 2 , 6 constituie cu aproximatie coordonatele vectorului
2
P Q. Prima coordonat
a h2 fiind pozitiv
a, arcul apartine semiplanului m
arginit de dreapta definita
3
de P si
~ 000 (t) si care contine pe
~ 00 (t). A doua coordonat
a h6 isi schimb
a semnul c
and h trece
prin zero. Astfel, n P , arcul traverseaz
a tangenta. Se zice c
a P este un punct de ntoarcere de
prima spet
a (fig.45).
135
Fig. 45
8.6. Presupunem c
a
~ 000 (t) este coliniar cu
~ 00 (t) si c
a
~ 00 (t) si
~ (4) (t) formeaz
a o baz
a in TP R2 .
00
In acest caz tangenta n P este definit
a de P si de
~ (t). Deoarece prin ipotez
a r R asa ca
~ 000 (t) = r~
00 (t), formula Taylor de ordinul patru d
a

2
h3
h4 (4)
h4
h
+r
~ 000 (t) +
~ (t) + ~(h), lim ~(h) = ~0.
PQ =
h0
2
6
24
24

2
4
h
h
Astfel pentru | h | suficient de mic, perechea 2 , 24 reprezint
a cu aproxi-matie coordonatele
lui P Q n raport cu baza

~ 00 (t),
~ (4) (t). Deoarece, ambele coordonate sunt pozitive, curba trebuie
sa arate ca n fig.46 (o ramur
a pentru h negativ, o ramur
a pentru h pozitiv). In acest caz se spune
ca P este un punct de ntoarcere de speta a doua.
Fig. 46
8.7. Generaliz
and situatiile anterioare presupunem
~ 0 (t) = . . . =
~ (m1) (t) = ~0,
~ (m) (t) 6= ~0.
De asemenea presupunem c
a derivatele de ordinul m + 1, m + 2, . . . , n 1 sunt coliniare cu
~ (m) (t)
(m)
(n)
2
iar
~
(t) mpreun
a cu
~ (t) determin
a o baz
a n TP R . Deoarece prin ipotez
a, k, m < k <
n, rk R asa ca
~ (k) (t) = rkm

~ (m) (t),
formula Taylor de ordinul n d
a
m

h
hm+1
hn1
hn (n)
PQ =
+ r1
+ . . . + rn1
~ (m) (t) +
[~
(t) + ~(h)],
m!
(m + 1)!
(n 1)!
n!
lim ~(h) = ~0.
h0
m
n
Pentru | h | suficient de mic, h , h

constituie cu aproximatie coordonatele lui P Q n baza
m! n!
aleasa de noi. De aceea situatiile din punctul singular P se pot rezuma n tabelul
136
m
impar
par
n
par
impar
impar
par
Forma curbei
figura 100
figura 101
figura 102
figura 103
8.8. Observatii
1) Daca n punctul singular P nu sunt ndeplinite conditiile din 8.7, atunci nu putem preciza
care este forma curbei n vecin
atatea acestui punct cu ajutorul acceleratiilor.
2) Fie multimea de nivel constant C : f (x, y) = c si (x0 , y0 ) C un punct critic al lui f n care
hessiana lui f nu este indic nul
a. Dac
a detd2 f (x0 , y0 ) > 0, atunci (x0 , y0 ) este un punct izolat n
2
C (fig.47, a); dac
a det d f (x0 , y0 ) < 0, atunci (x0 , y0 ) este un punct dublu pentru C (fig.47. b);
2
daca det d f (x0 , y0 ) = 0, atunci (x0 , y0 ) este un punct de ntoarcere pentru C (fig.47, c). Intr-un
punct dublu sau de ntoarcere directiile (l, m) ale tangentelor la C sunt date de
l2
2
2f
2f
2 f
(x
,
y
)
+
2lm
(x
,
y
)
+
m
(x0 , y0 ) = 0.
0
0
0
0
x2
xy
y 2
Fig. 47
Punctul izolat si punctul dublu n C sunt puncte critice izolate pentru f .
8.4
Trasarea curbelor plane
Fie : I R2 , (t) = (x(t), y(t)) o curb

a plan
a. Pentru a desena imaginea (I) R2 n raport
cu reperul cartezian xOy este necesar s
a se urm
areasc
a urm
atorii pasi:
9.1. Stabilirea domeniului de definitie I, precizarea punctelor de acumulare ce nu apartin lui I
si calculul limitelor functiilor t x(t), t y(t) n aceste puncte. Precizarea punctelor asimptotice
(daca exista!).
9.2. Intersectii cu axele.
9.3. Se cerceteaz
a simetriile lui (I). Dac
a t I, t0 I astfel nc
at (1) x(t0 ) = x(t),
0
0
0
0
y(t ) = y(t), (2) x(t ) = x(t), y(t ) = y(t), (3) x(t ) = x(t), y(t ) = y(t), (4) x(t0 ) =
y(t), y(t0 ) = x(t) etc, atunci curba este respectiv simetric
a fat
a de (1) axa Ox, (2) axa Oy, (3)
origine, (4) prima bisectoare etc. Se observ
a c
a sistemele (1), (2), si (3) contin ca un caz particular
studiul parit
atii si imparit
atii functiilor t x(t), t y(t).
Daca r R astfel nc
at, t I, punctul (r t) se deduce din (t) printr-o simetrie (n raport
0
cu un punct sau o dreapt
a), atunci rezult
a t0 = r t ceea ce este echivalent cu t +2 t = 2r . Astfel
0
137
t si t0 sunt simetrice n R fat
a de 2r . In acest caz tras
am portiunea din (I) corespunz
atoare lui
I [r/2, ),
a prin simetrie.
restul se completeaz
iar
1
a t0 = 1t sau tt0 = 1. In acest caz
Daca t se duce din (t) printr-o simetrie, atunci rezult
trasam portiunea din (I) corespunz
atoare lui I ([1, 0) (0, 1]), iar restul se completeaza prin
simetrie.
9.4. Stabilirea punctelor regulate. Dintre punctele regulate trebuie precizate punctele de
inflexiune si punctele n care
~ (n) , n = 2, 3, . . . sunt coliniari cu
~ 0.
Stabilirea punctelor singulare (c
and exist
a!) si a tangentelor n aceste puncte. Dintre acestea
trebuie precizate punctele de inflexiune, punctele de ntoarcere, punctele singulare de ordinul n
n care
~ (m) , m = n + 1, n + 2, . . . sunt coliniari cu
~ (n) 6= ~0 si punctele singulare n care
(k)
~
~
= 0, k = 1, 2, . . .
9.5. Determinarea punctelor multiple si a tangentelor n aceste puncte. Dac
a sistemul t1 6=
t2 , x(t1 ) = x(t2 ), y(t1 ) = y(t2 ) este compatibil (determinat sau nedeterminat), atunci solutiile sale
dau punctele multiple. Dac
a sistemul este incompatibil, atunci curba are numai puncte simple.
Daca cel putin una dintre componentele functiei este injectiv
a, atunci este injectiv
a.
9.6. Se cerceteaz
a dac
a este o curb
a periodic
a, adic
a T > 0, (t + T ) = (t), t I.
Daca este periodic
a, de perioad
a T , atunci este suficient s
a consider
am restrictia : [0, T ] R2 .
Din faptul c
a este o curb
a periodic
a rezult
a c
a t x(t), t y(t) sunt periodice avand
eventual alte perioade dec
at . Dac
a t x(t) este periodic
a si are perioada T1 , t y(t) este
p
T
a si are perioada
periodica si are perioada T2 , iar T1 = Q, p, q N , atunci este periodic
2
q
T = qT1 = pT2 .
9.7. Alc
atuirea tabelului de variatie pentru functiile t x(t), t y(t).
9.8. Stabilirea ramurilor infinite si a asimptotelor (dac
a exist
a!). Putem nt
alni situatiile:
1) lim x(t) = , lim y(t) = b. In acest caz asimptota are ecuatia y = b. Pentru a decide
tt0
tt0
pozitia ramurii fat

a de asimptot
a, din tabel se citeste semnul lui y(t) b n vecin
atatea lui t0 .
2) lim x(t) = a, lim y(t) = . In acest caz asimptota are ecuatia x = a.

tt0
tt0
3) lim x(t) = , lim y(t) = .

tt0
tt0
y(t)
Daca lim
= 0, atunci (1, 0) este directie asimptotic
a. Curba nu admite asimptot
a (ramura
tt0 x(t)
parabolica).
x(t)
= 0, atunci (0, 1) este directie asimptotic
a. Curba nu admite asimptot
a (ramura
Daca lim
tt0 y(t)
parabolica).
y(t)
Daca lim
= m, atunci (1, m) este directie asimptotic
a. Dac
a, lim (y(t) mx(t)) = n,
tt0 x(t)
tt0
atunci curba admite asimptota y = mx + n. Dac
a lim (y(t) mx(t)) = , atunci curba nu
tt0
admite asimptot
a (ramura parabolic
a).
9.9. Exemplu
Curba de ecuatie x3 + y 3 3axy = 0, a > 0, se numeste foliul lui Descartes.
a) Sa se g
aseasc
a o reprezentare parametric
a a curbei.
b) Sa se construiasc
a aceast
a curb
a.
Solutie.
138
a) Axa Oy taie curba n origine. Intersect
am cu dreapta y = tx. Inlocuind n ecuatia curbei
2
3
obtinem x (x + t x 3at) = 0. Mai nt
ai avem x2 = 0, ceea ce corespunde punctului dublu (0, 0).
Apoi, pentru t 6= 1, g
asim
3at2
3at
,
y
=
.
x=
1 + t3
1 + t3
b) Pentru a construi curba, parcurgem urm
atorii pasi:
1) Domeniul de definitie. Simetrii. Se vede c
a t (, 1) (1, ). In punctele de
acumulare care nu fac parte din domeniul de definitie trebuie s
a calcul
am limite. Astfel avem:
lim x(t) = 0,
lim y(t) = 0,
lim x(t) = ,
t%1
lim y(t) = ,
t%1
lim x(t) =
t&1
lim y(t) = .
t&1
Observam c
a O(0, 0) este punct asimptotic at
at pentru t c
at si pentru t . Acest
punct se confund
a cu punctul obisnuit t = 0.
Sistemul
3at0
3at2
1 + t03
1 + t3
02
3at
3at
=
03
1+t
1 + t3
este compatibil nedeterminat deoarece este satisf
acut pentru orice t si t0 din relatia tt0 = 1. Astfel
curba este simetric
a fat
a de prima bisectoare. De aceea este suficient s
a construim portiunea
t (1, 0) (0, 1], iar restul s
a complet
am prin simetrie.
2) Puncte regulate. Puncte singulare. Avem
6at 3at4
.
(1 + t3 )2
3
1
0
Din x0 = 0 g
asim t =
2. Aceasta nseamn
a c
a foliul lui
3 . Din y = 0 deducem t1 = 0, t2 =
2
Descartes este o curb
a regulat
a.
3) Puncte multiple.
Avand n vedere semnificatia lui t (panta unei drepte), t si t dau acelasi punct
(0, 0) pe curb
a (punct asimptotic) care corespunde intersectiei curbei cu axa Oy(x = 0). Pe de
alta parte t = 0 d
a punctul (0, 0). Astfel originea este punct dublu.
Sistemul
t1 6= t2
3at2
3at1
=
3
1 + t1
1 + t32
3at21
3at22
1 + t31
1 + t32
x0 =
3a 6at3
,
(1 + t3 )2
arata ca nu mai avem si alte puncte multiple.

Tangentele n O(0, 0) sunt axele Ox si Oy.
4) Tabelul de variatie pentru x(t) si y(t)
y0 =
139
x0
x
y0
y
0
0
+
%
&
1
|
|
|
|
&
0
+
0
0
0
%
%
1/ 3 2
0
a34
+
a32
&
+
%
a32
0
a34
&
&
0
0
5) Ramuri infinite. Asimptote.

Pentru t % 1 si t & 1 avem ramuri infinite. Deoarece
y(t)
= 1,
t1 x(t)
lim
rezulta ca ambele ramuri infinite admit directia asimptotic

a (1, 1). Pe de alt
a parte
3at
= a
t1 1 + t2 t
lim (y(t) + x(t)) = lim
t1
si astfel avem asimptota oblic

a y + x + a = 0.
6) Trasarea curbei (fig.36).
8.5
Formule Frenet n plan
~ 0 (s) =
Fie : J R2 , (s) = (x(s), y(s)) o curb
a cu viteza unu. Versorul tangent este T~ (s) =
~ (s) este definit prin rotirea lui T~ (s) cu /2 (fig.48). Astfel,
(x0 (s), y 0 (s)), iar versorul normal N
0
0
~ (s) = (y (s), x (s)) si apare reperul ortonormat mobil {T~ , N
~ } numit reper Frenet.
N
Fig. 48
0 ~
~
~
~
Deoarece hT , T i = 1, rezult
a hT , T i = 0 si deci T~ 0 = (x00 , y 00 ) este perpendicular pe T~ . Cum avem
~ T~ rezult
~ sunt coliniari. Functia s k(s) definit
si N
a c
a T~ 0 si N
a prin ecuatia Frenet (conditie
de coliniaritate)
~
T~ 0 = k N
se numeste curbura lui . Pentru curbele din plan, k(s) poate fi negativ, nul sau pozitiv si semnul
sau arata cum se ncovoaie (J).
10.1. Teorem
a. Dac
a : J R2 este o curb
a cu viteza unu care are curbura k, atunci
0
~
~
~ 0 = k T~ ;
a) sunt satisf
acute formulele Frenet: T = k N , N
d
, unde este unghiul care d
a panta tangentei lui n punctul
b) expresia curburii este k =
ds
curent.
140
~ 0 n raport cu reperul ortonormat {T~ , N
~ }, adica
Demonstratie. a) Exprim
am vectorul N
~ 0 = (N
~ 0 , T~ )T~ + hN
~ 0, N
~ iN
~.
N
~,N
~ i = 1 g
~ 0, N
~ i = 0 si deriv
~ , T~ i = 0 deducem hN
~ 0 , T~ i =
Derivand n hN
asim hN
and n hN
~ , T~ 0 i = k.
hN
~ = sin ~i + cos ~j. Prin urmare
b) Folosim fig.49 si observatia c
a T~ = ~ cos +~ sin si deci N
d ~
d
N , adic
ak=
.
T~ 0 =
ds
ds
10.2. Teorem
a. Curbura k determin
a pe abstractie f
ac
and de pozitia sa n plan (de o
izometrie).
Fig. 49
Demonstratie. T
in
and cont de teorema 10.1 avem
d
= k(s) si deci = 0 +
ds
k(s)ds,
s0
unde 0 este unghiul pe care-l face tangenta la curba c

autat
a n punctul s = s0 cu axa Ox. Pe de
alta parte
dx
dy
= cos ,
= sin
ds
ds
si astfel
Z
Z
s
x = x0 +
cos ds, y = y0 +
s0
sin ds,
s0
unde (x0 , y0 ) este punctul corespunz

ator lui s = s0 .
Constantele 0 , x0 , y0 depind de alegerea axelor de coordonate. Not
and
Z s
Z s
Z s
0
0
x =
cos ds, y =
sin ds, =
k(s)ds
s0
observam c
a
s0
s0
x = x0 + x0 cos 0 y 0 sin 0
y = y0 + x0 sin 0 + y 0 cos 0
si deci 0 determin
a o rotatie, iar (x0 , y0 ) determin
a o translatie.
Daca 0 = 0, x0 = y0 = 0, atunci punctul de la care se m
asoar
a abscisele curbilinii coincide cu
originea coordonatelor, iar sensul tangentei n acest punct coincide cu sensul lui Ox.
10.3. Teorem
a. Dac
a
~ (t) = (x(t), y(t)), t I este o curb
a regulat
a din plan, atunci curbura
are expresia
0 )i
x0 y 00 x00 y 0
h~
00 , R(~
= 02
,
k=
~0 ||3
(x + y 02 )3/2
||
141
p
a R(t1 , t2 ) = (t2 , t1 ),
hw, wi si R este operatorul rotatiei de unghi , adic
2
iar 0 nseamn
a derivata n raport cu t.
1
Functia
: I\{t | t I, k(t) = 0} (0, ) se numeste raz
a de curbur
a.
|k|
2~
~,
~
Demonstratie. Avem
~ 0 = v T~ , R (~
0 ) = vR(T~ ) = v N
~ 00 = dv
si deci
dt T + kv N
00
0
3
h~
, R(~
)i = kv . Evident am tinut seama c
a rotatia este o functie liniar
a.

Pentru o curb
a plan
a C : y = y(x), reprezentat
a explicit, curbura are expresia
unde am notat ||w|| =
k=
8.6
y 00
.
(1 + y 02 )3/2
Notiuni de teoria contactului a dou

a curbe
11.1. Teorem
a. Curbele 1 : y = f1 (x), 2 : y = f2 (x) au n punctul comun M0 (x0 , y0 ) un
contact de ordinul m dac
a si numai dac
a
(k)
(k)
f1 (x0 ) = f2 (x0 ),
(m+1)
f1
k = 0, 1, . . . , m,
(m+1)
(x0 ) 6= f2
(x0 ).
Demonstratie. Curbele 1 si 2 au n M0 un contact de ordinul m dac

a si numai dac
a ecuatia
f1 (x) f2 (x) = 0 admite pe x0 drept r
ad
acin
a multipl
a de ordinul m + 1, adic
a dac
a si numai daca
(k)
(k)
f1 (x0 ) f2 (x0 ) = 0,
(m+1)
f1
k = 0, 1, . . . , m,
(m+1)
(x0 ) f2
(x0 ) 6= 0.
11.2. Teorem
a. Curbele 1 : x = x(t), y = y(t), C : f (x, y) = 0 au n punctul comun
regulat t0 M0 (x0 , y0 ) un contact de ordinul m dac
a si numai dac
a functia compus
a t (t) =
f (x(t), y(t)) satisface
(k) (t0 ) = 0, k = 0, 1, . . . , m;
(m+1) (t0 ) 6= 0.
f
(x0 , y0 ) 6= 0. Atunci C este reprezentat
a ntr-o vecinatate
y
a lui (x0 , y0 ) de arcul simplu si regulat : x = x, y = y(x), x I. Restr
ang
and eventual pe I
reparametriz
am pe prin x = x(t) si g
asim 2 : x = x(t), y = y(x(t)) = u(t).
Deoarece f (x(t), u(t)) = 0 este o identitate ntr-o vecin
atate a lui t0 , prin derivare deducem
identitatile:

(k)
dx
du
()
+
f (x(t), u(t)) = 0, k 1.
x dt
u dt
Demonstratie. Putem presupune
In particular acestea sunt adev

arate pentru t = t0 .
Presupunem c
a 1 si 2 au n t0 M0 (x0 , y0 ) un contact de ordinul m, adic
a

dk y(t)
dk u(t)
()
=
, k = 0, 1, . . . , m,
dtk t=t0
dtk t=t0
142

dm+1 u(t)
dm+1 y(t)
6=
.
dtm+1 t=t0
dtm+1 t=t0
Din (**) si (*) rezult
a c
a functia t (t) = f (x(t), y(t)) satisface
( )
(k)
(m+1)

(t0 ) =

(t0 ) =
dx
dy
+
x dt
y dt
(k)
dx
dy
+
x dt
y dt
(m+1)
f (x(t), y(t))|t=t0 = 0
f (x(t), y(t))|t=t0 6= 0
Reciproc, relatiile (***) si (*) implic

a pe (**), adic
a 1 si 2 au n t0 M0 (x0 , y0 ) un contact de
ordinul m.
11.3. Curbe osculatoare. Fie 1 : x = x(t), y = y(t), t I o curb
a fixat
a si fie Ca :
f (x, y; a1 , a2 , . . . , am+1 ) = 0 o familie de curbe care depind de m + 1 parametri sau de parametrul
vector a = (a1 , . . . , am+1 ), unde f este o functie diferentiabil
a de m + 3 variabile.
Se pune problema s
a determin
am din familia Ca o curb
a care s
a aib
a cu 1 , ntr-un punct
regulat dat, un contact de ordinul m, adic
a m + 1 puncte confundate. Aceast
a curb
a se numeste
curb
a osculatoare a curbei 1 .
Problema g
asirii curbei osculatore se rezolv
a prin nlocuirea lui x(t) si y(t) n f , aplicarea
teoremei 11.2 si g
asirea celor m + 1 necunoscute ai ce determin
a curba osculatoare. Daca n
punctul considerat curba obtinut
a are cel putin un contact de ordinul m + 1 cu 1 , atunci ea se
numeste supraosculatoare.
Deoarece curba osculatoare a unei curbe 1 este de fapt pozitia limit
a a unei curbe din familia
Ca care trece prin m + 1 puncte ale lui 1 , atunci c
and aceste puncte tind de-a lungul lui 1 catre
punctul dat initial, putem afirma c
a:
a) daca m = 2k + 1, atunci curba osculatoare nu traverseaz
a pe 1 n punctul regulat M0
(fig.50),
Fig. 50
b) daca m = 2k, atunci curba osculatoare traverseaz
a pe 1 n punctul regulat M0 (fig.51).
Fig. 51
143
11.4. Exemple.
1) Dreapt
a osculatoare. Dreptele din plan ax + by + c = 0 formeaz
a o familie de curbe cu
2
doi parametri esentiali. De aceea, fiind dat
a o curb
a : I R se poate determina, ntr-unul din
punctele sale regulate, fie o dreapt
a osculatoare (contact ordinul nt
ai 2 puncte confundate) fie
o dreapta supraosculatoare (de exemplu contact de ordinul al doilea 3 puncte confundate) care
este de fapt tangenta la curb
a (fig.52). Pentru determinarea acestei drepte ne folosim de teorema
11.2, adica impunem conditiile
ax(t) + by(t) + c = 0
ax0 (t) + by 0 (t) + c = 0.
Rezulta solutia (a, b, c). In punctele singulare de ordin m ale lui se g
asesc drepte supraosculatoare.
In punctele singulare de ordinul se g
aseste o dreapt
a supraosculatoare pe care o putem numi
tangenta la curb
a.
Fig. 52
2) Cerc osculator. Cercurile din plan, (x x0 )2 + (y y0 )2 = R2 sau ||~r ~c||2 R2 = 0,
formeaza o familie de curbe cu trei parametri esentiali (coordonatele centrului si raza). Fiind data
o curba (t) = (x(t), y(t)) si un punct regulat pe ea se poate determina un cerc osculator (contact
ordinul al doilea 3 puncte confundate) sau un cerc supraosculator (de exemplu contact de ordinul
al treilea 4 puncte confundate). Pentru determinarea acestui cerc ne folosim de teorema 11.2
adica impunem conditiile:
||~
~c||2 R2 = 0
h~
0 ,
~ ~ci = 0
h~
00 ,
~ ~ci +
~ 02 = 0.
~ , unde N
~ este c
Ecuatia a doua d
a ~c =
~ + N
ampul normal unitar, iar ultima ecuatie implica
1
= , unde k este curbura lui . Ultimele dou
a ecuatii arat
a c
a n punctul (t) n care lucram,
k
acceleratia
~ 00 (t) nu poate fi coliniar
a cu viteza 0 (t) c
aci dac
a ar fi asa, atunci (t) ar trebui sa fie
1~
~ si se numeste
punct singular. Deci k(t) 6= 0. Centrul cercului osculator ~c =
~+ N
se afl
a pe N
k
1
centrul de curbur
a. Raza cercului osculator R =
se obtine din prima ecuatie si se numeste
|k|
raza de curbur
a a lui . Cercul osculator se mai numeste si cerc de curbur
a (fig.53).
144
Fig. 53
Explicit, centrul cercului osculator este dat de formulele
x0 = x y 0
x02 + y 02
,
x0 y 00 x00 y 0
iar raza cercului osculator este

R=
y0 = y + x0
x02 + y 02
,
x0 y 00 x00 y 0
(x02 + y 02 )3/2
.
| x0 y 00 x00 y 0 |
1~
Curba =
~ + N
, care este de fapt locul geometric al centrelor de curbur
a ale lui , se
k
numeste evoluta sau desf
asurata lui .
3) Fie o curb
a si un punct regulat pe aceast
a curb
a. In acest punct se poate determina o
parabola osculatoare care s
a aib
a cu un contact de ordinul trei; o elips
a sau hiperbol
a osculatoare
care sa aib
a cu un contact de ordinul patru etc. Curbele osculatoare se folosesc n teoria
aproximarii.
Fie Ca o familie de curbe din plan reprezentat
a prin ecuatia f (x, y; a) = 0, unde f este o functie
diferentiabil
a n raport cu cele trei argumente.
11.5. Definitie. O curb
a : I R2 , (a) = (x(a), y(a)) se numeste nf
asur
atoarea familiei
Ca daca satisface conditiile:
1) P (I) se poate indica o curb
a unic
a a familiei care s
a contin
a punctul P ca un punct
regulat si care s
a aib
a n P un contact de ordinul n 1 cu (I).
2) curba din familia Ca , exist
a un punct regulat P al s
au, care s
a apartin
a si lui (I) si n
care cele dou
a curbe s
a aib
a un contact de ordinul n 1.
3) Nici o curb
a a familiei Ca s
a nu aib
a un arc comun cu (I).
Cu alte cuvinte, nf
asur
atoarea este curba la care sunt tangente curbele din familia Ca (fig.54).
Fig. 54
asur
11.6. Teorem
a. Inf
atoarea familiei Ca este inclus
a n curba definit
a prin sistemul
f (x, y; a) = 0
f (x, y; a) = 0.
a
Demonstratie. Fie ecuatia (1) f (x, y; a) = 0 n necunoscuta a si parametrul M (x, y). Locul
geometric al punctelor M (x, y) cu proprietatea c
a ecuatia (1) are o r
ad
acin
a cel putin dubla este
curba descris
a de sistemul
f (x, y; a) = 0,
f
(x, y; a) = 0.
a
145
Fiecare curb
a Ca este tangent
a la curba ntruc
at intersectia Ca corespunde la radacina
dubla a. De aceea curba contine nfasur
atoarea familiei de curbe Ca .
Curba mai contine si punctele critice ale lui f . Intr-adev
ar dac
a x = x(a), y = y(a) sunt
ecuatiile parametrice ale lui , atunci f (x(a), y(a)) = 0, a.
Derivand rezult
a identitatea
f dx f dy f
+
+
= 0.
x da
y da a
11.7. Exemplu. S
a se determine nf
asur
atoarea curbelor
Ca : f (x, y; a) = (y a)2 (x a2 )3 = 0.
Solutie. Alc
atuim sistemul
f (x, y; a) = (y a)2 (x a2 )3 = 0
f
a (x, y; a)
= 2(y a) + 6a(x a2 )2 = 0,
care conduce la y 2 x = 0, de unde rezult

a
4

9a + 1 27a4 + 1
(a) =
,
.
9a2
27a3
Observam ns
a c
a punctele pentru care y 2 x = 0 sunt puncte critice pentru familia Ca adica
puncte n care avem
f (x, y; a) = 0,
f
(x, y; a) = 0,
x
f
(x, y; a) = 0.
y
De aceea numai curba este nf

asur
atoarea familiei Ca .
11.8. Definitie. Inf
asur
atoarea normalelor unei curbe plane se numeste evoluta curbei.
Fie o curb
a C dat
a prin ecuatiile ei parametrice

x = x(t)
C:
y = y(t),
t I R.
Normala n punctul curent, M , al curbei C are ecuatia:
(x x(t))x0 (t) + (y y(t))y 0 (t) = 0.
Atunci cand punctul M parcurge curba, normalele la curb
a formeaz
a o familie de drepte ce depinde
de parametrul t. Sistemul de ecuatii care determin
a nf
asur
atoarea normalelor curbei plane C este:

(x x(t))x0 (t) + (y y(t))y 0 (t) = 0
(8.2)
(x x(t))x00 (t) + (y y(t))y 00 (t) = x02 (t) + y 02 (t).
Din acest sistem se obtin ecuatiile parametrice ale evolutei curbei C:
x02 (t) + y 02 (t)
x = x(t)) y 0 (t) 0
x (t)y 00 (t) y 0 (t)x00 (t)
x02 (t) + y 02 (t)
.
y = y(t)) + x0 (t) 0
x (t)y 00 (t) y 0 (t)x00 (t)
(8.3)
146
x2 y 2
+
= 1, cu ecuatiile parametrice: x = a cos t,
a2 b2
[0, 2). Evoluta ei este astroida, reprezentat
a parametric prin ecuatiile:
11.9 Exemplu. Fie elipsa
y = b sin t,
2
2
x = a b cos3 t
a 2
C:
2
a
y = b sin3 t
b
a plan
a dat
a C. Curba a c
arei evolut
a este curba C se numeste
evolventa curbei C.
Fie curba C, parametrizat
a normal, prin ecuatiile:

x = x(s)
C:
y = y(s)
si P punctul corespunz
ator punctului curent al curbei C, M C.
Tangenta n punctul M la curba C are ecuatia:
x x(s)
y y(s)
=
= (s)
0
x (s)
y 0 (s)
echivalente cu:

x = x(s) + (s)x0 (s)

y = y(s) + (s)y 0 (s).
(8.4)
Impunem conditia ca tangenta la curba C n punctul M s

a fie normala curbei n punctul P , ceea
ce implica
y 0 (s)
(x(s) + (s)x0 (s))0
=
(1 + 0 )(x02 + y 02 ) + (x0 x00 + y 0 y 00 ) = 0.

x0 (s)
(y(s) + (s)y 0 (s))0
Dar
T~ 2 = 1 x02 + y 02 = 1, x0 x00 + y 0 y 00 = 0.
Vom obtine:
1 + 0 = 0 0 = 1 = s + c, c = const.
Ecuatiile parametrice ale evolventei sunt:

x = x(s) + (c s)x0 (s)
y = y(s) + (c s)y 0 (s).
(8.5)
Constanta arbitrar
a k din ecuatiile evolventei indic
a faptul c
a unei curbe C i corespund o infinitate
de evolvente.
11.11. Exemplu. Fie cercul x2 + y 2 = a2 , care are reprezentarea parametric
a x = a cos t, y =
a sin t, t [0, 2). Evolventele acestui cerc au reprezentarea parametric
a
~ (t) = a cos t~i + a sin t ~j + (c at)( sin t~i + cos t ~j).
147
8.7
Curbe plane n coordonate polare
12.1. Presupunem c
a planul xOy a fost raportat la un reper polar si c
a perechii (x, y) i corespunde
perechea (, ). In aceast
a ipotez
a, o curb
a plan
a mai poate fi dat
a si prin ecuatia polar
a,
= f ().
12.2. Fie (, ) un punct al unei curbe date, diferit de pol. Unghiul V dintre tangenta n
a consider
am un reper
acest punct si raza vectoare corespunz
atoare este dat de tgV = 0 . Dac
cartezian adecvat XOY , unde OX este pe raza vectoare corespunz

atoare punctului (, ), iar OY
este perpendicular
a pe OX astfel nc
at XOY s
a fie un reper orientat pozitiv, atunci tangenta si
normala n (, ) au respectiv ecuatiile (fig.55)
Y =
(X ) si
0
Y + X = 0.
0
Subtangenta polar
a OT si subnormala polar
a ON au respectiv lungimile
2
si |0 | (fig.55).
|0 |
Fig. 55
Daca curba considerat
a trece prin pol, atunci tangenta n pol face cu Ox unghiul 1 care anuleaza
pe = f ().
12.3. Punctele multiple ale unei curbe date prin ecuatia polar
a = f () se g
asesc rezolvand
ecuatiile
f (1 ) = f (2 + 2k), f (1 ) = f (2 + + 2k), k Z.
12.4. Alura curbei se stabileste cu ajutorul semnului curburii
k=
2 + 202 00
.
(2 + 02 )3/2
Pentru k < 0 corespund punctele n vecin

atatea c
arora curba se ncovoaie n sens opus polului,
pentru k > 0 corespund puncte n vecin
atatea c
arora curba se ncovoaie c
atre pol, iar pentru k = 0
obtinem de obicei puncte de inflexiune.
12.5. Punctele de acumulare 0 pentru care limita lui = f () este infinit
a, dau directiile
asimptotice.
Fie 0 o directie asimptotic
a. Not
am d = lim f () sin( 0 ). Dac
a d este finit, atunci curba
0
admite o asimptot
a D a c
arei ordonat
a la origine este d (fig.56). Dac
a d = , atunci curba are o
ramura parabolic
a.
148
Fig. 56
12.6. Cerc asimptot, punct asimptot
Daca exist
a lim () = a atunci cercul = a se numeste cerc asimptot pentru curba data.
Cand a = 0 cercul asimptot se reduce la un punct si anume polul si n acest caz polul se numeste
punct asimptot.
12.7. Trasarea curbelor plane n coordonate polare
Pentru trasarea curbei C : = () se urm
aresc etapele:
1. Determinarea domeniului natural de definitie al functiei = (), dac
a nu a fost precizat
2. Cercetarea periodicit
atii functiei = () si restr
angerea domeniului la un interval de
lungime egal
a cu perioada. In coordonate polare, dup
a reprezentarea grafic
a pe o perioada, se
roteste graficul cu un multiplu de perioad
a p
an
a se suprapune cu el nsusi.
3. Cercetarea unor simetrii. Dac
a () = () sau ( ) = () simetria este fata de axa
polara, () = () sau ( ) = () simetrie fat
a de perpendiculara n pol pe axa polara,
daca ( + ) = () simetrie fat
a de pol. Dup
a depistarea simetriilor se reduce corespunzator
domeniul pe care trebuie f
acut graficul.
4. Cercetarea functiei . Studiul semnului primei derivate.
5. Studiul concavit
atii cu ajutorul functiei E = 2 + 202 00 .
6. Depistarea arcelor infinite si cercetarea existentei asimptotelor. Pozitia fat
a de asimptote;
cercuri asimptote
7. Tabelul de variatie al functiei si semnul expresiei E si valorile functiei tgv = 0
8. Trasarea asimptotelor si a graficului curbei.

12.8. Exemplu
q
3
Sa se traseze curba = sin
cos .
Vom urma pasii de mai sus
sin3
1. Functia este definit
a pe multimea
0, mai putin punctele de tipul
cos
unde se anuleaz
a numitorul.
(2k+1)
,k
2
Z,
2. Num
ar
atorul este periodic cu perioada 2
ia este
3 , iar numitorul cu perioada 2, deci fract
periodica cu perioada 2. Este suficient s
a se cerceteze domeniul pe [0, 2).
sin3
cos
sin3
cos
2
3
0
0
1
+
+
0
+
0
-
5
3
3
2
4
3
+
-
0
-
0
-
+
-
+
0
+
+
0
+
2
O
+
149
Din tabel
0,
3
h

2
4
3 5
,
,
,
.
2 3
3
2 3
3. Se observ
a ( + ) = (),
prin urmare
curba are o simetrie fat
a de pol.Este suficient sa

facem graficul pentru 0, 3 2 , 2
s
i
apoi
s
a
-l
simetriz
a
m
fat
de
pol.
3
4. Pe domeniul considerat este de clas
a C
=
2 cos 3 cos + cos 2
2 cos3 sin 3
0 = 0 cos 4 + 2 cos 2 = 02 cos2 2 + 2 cos 2 1 = 0.
1 5
Aceasta ecuatie conduce la cos 2 =
. In domeniul considerat este doar solutia cos 2 =
4
1 + 5
, adic
a ' 34 .
4
5. Datorit
a calculelor laborioase renunt
am la semnul functiei E.
a.
6. Observ
am c
a lim& 2 () = , deci = 2 este directie asimptotic
r
sin3
d = lim () sin( ) = lim
cos = 0.
& 2
& 2
2
cos
Deci semidreapta = 2 este asimptot
a.
7. Cu datele obtinute ntocmim tabelul
0
+
tgv = 0
q+
2 3
3
34
0
1,116
&
Graficul este n figura de mai jos.
Fig. 57
2
3
&
0|
&
0|
150
8.8
Probleme propuse
1. Sa se arate c
a
2
: R R , (t) =
t3
2 + t2
,
1 + t2 1 + t 2
este o curba simpl

a. S
a se determine punctele singulare ale curbei, tangentele si normalele n aceste
puncte.
2. Curba descris
a de un punct M aflat pe un cerc de raz
a r ce se rostogoleste (f
ar
a alunecare)
de-a lungul unei drepte se numeste cicloid
a. S
a se g
aseasc
a ecuatiile parametrice ale cicloidei
(fig.58). Sa se determine abscisa curbilinie si lungimea primei arcade a curbei. S
a se calculeze
lungimile segmentelor tangent
a, subtangent
a, normal
a si subnormal
a ntr-un punct oarecare al
cicloidei.

x = r(t sin t)
R:
, t R.
y = r(1 cos t)
Fig. 58
3. Sa se g
aseasc
a o parametrizare global
a pentru fiecare dintre urm
atoarele curbe, orientate
f
prin
, unde f este functia definit
a de membrul st
ang al fiec
arei ecuatii:
kf k
1) ax + by = c, c 6= 0.
y2
x2
2) 2 + 2 = 1, a 6= 0, b 6= 0.
a
b
3) y ax2 = c, a 6= 0.
4) x2 y 2 = 1, x > 0.
4. Fie curba
: [0, 2) R2 , (t) = (2 cos t cos 2t, 2 sin t sin 2t).
Sa se determine abscisa curbilinie corespunz
atoare originii t = 0 si reprezentarea normal
a.
3
2
3
5. Sa se arate c
a astroida : [0, 2] R , (t) = (4r cos t, 4r sin t), (fig.59), are puncte de
ntoarcere si s
a se determine tangentele n aceste puncte.
Fig. 59
6. Fie astroida C = f 1 (0) unde f (x, y) = y 2 x + ay 2 + x2 ax2 (fig.60). S
a se arate c
a originea
este punct dublu pentru curb
a. S
a se determine tangentele la curb
a n acest punct.
151
Fig. 60
7. Fie curba C = f 1 (0), f (x, y) = x3 x2 y 2 (fig.61). S
a se arate c
a originea este punct
izolat al curbei C.
Fig. 61
8. Sa se arate c
a originea este punct de ntoarcere pentru curba cisoida lui Diocles C =
3
(0), f (x, y) = x + xy 2 2ay 2 (fig.62).
Fig. 62
9. Sa se traseze urm
atoarele curbe
2
1) Curba Gauss: y = ex (fig.15).

a
2) Lantisorul: y = (ex/a + ex/a (fig.16).
2
3) Parabola cubic
a: y = ax3 (fig.17).
4) Curba Agnesi: x2 y = 4a2 (2a y) (fig.63).
Fig. 63
5) Lemniscata Bernoulli: (x2 + y 2 )2 + 2a2 (y 2 x2 ) = 0 (fig.64).
152
Fig. 64
6) Curba Lissajous: x = cos 2t, y = sin 3t (fig.65).
Fig. 65
7) x = cht
t ,
y = sht
t , t 6= 0 (fig.66).
Fig. 66
8) x = t t3 ,
y = t2 t4 (fig.67).
Fig. 67
10. Sa se determine nf
asur
atoarea urm
atoarelor familii de curbe:
2
a
= 0.
1) (x a)2 + y 2
2
x
y
2) + 1 = 0, c
and m m am = 0 (a = const.).

3) x cos a + y sin a 1 = 0.
p
4) y = ax + .
2a
11. Sa se determine evoluta pentru fiecare curb
a:
2
2
y
x
1) 2 + 2 1 = 0,
a
b
153
2) x = a(t sin t), y = a(1 cos t).
12. Sa se construiasc
a curbele (rozete cu trei foi),
= a sin 3,
= a cos 3
Fig. 68
154
Capitolul 9
Curbe n R3
9.1
Tangenta si planul normal al unei curbe n spatiu
Oxyz si consider
Raportam spatiul la reperul natural {O; {i, j, k}}
am curba
: I R3 ,
(t) = (x(t), y(t), z(t)).
Curbele din spatiu se pot mp

arti n dou
a categorii: curbe str
ambe si curbe plane.
O curba din spatiu se numeste curb
a plan
a dac
a t I, a, b, c, d R nu toti nuli, astfel ncat
ax(t) + by(t) + cz(t) + d = 0.
Fie P = (t) un punct regulat al curbei. Se stie (7) c
0
vector director pe
~ (t) este tangent
a la curba n P .
Ecuatia vectorial
a a tangentei n punctul regulat, fixat, P , al curbei , este:
t : (~r
~ (t))
~ 0 (t) = ~0,
(9.1)
iar ecuatiile carteziene ale tangentei n punctul P , sunt de forma:

t :
x x(t)
y y(t)
z z(t)
=
=
.
0
0
x (t)
y (t)
z 0 (t)
1.1. Definitie. Planul care trece prin P si are drept vector normal pe
~ 0 (t) se numeste plan
normal la curba n P .
Toate dreptele care trec prin punctul P si sunt continute n planul normal al curbei C construit
n punctul P se numesc normale la curba C n punctul P .
Folosind faptul c
a vectorul director al tangentei la curba n punctul regulat, fixat P , este
vectorul normal al planului normal la curba n P , se obtine ecuatia vectorial
a a planului normal
la curba :
h~r
~ (t),
~ 0 (t)i = 0,
(9.2)
sau ecuatia cartezian
a:
(x x(t))x0 (t) + (y y(t))y 0 (t) + (z z(t))z 0 (t) = 0.
Daca P = (t) este un punct singular de ordinul m, se stie c
(m)
vector director pe
~
(t) este tagenta curbei n punctul P .
155
156
Ecuatia vectorial
a a tangentei n punctul singular de ordinul m, fixat, P , al curbei , este:
t : (~r
~ (t))
~ (m) (t) = ~0,
(9.3)
iar ecuatiile carteziene ale tangentei n punctul P , sunt de forma:

t :
x x(t)
y y(t)
z z(t)
= (m)
= (m)
(m)
x (t)
y (t)
z (t)
1.2. Definitie. Planul care trece prin P si are drept vector normal pe
~ (m) (t) se numeste plan
normal la curba n P . Intr-un punct singular de ordinul m, P = (t), planul normal la curba
are ecuatia vectorial
a:
h~r
~ (t),
~ (m) (t)i = 0
(9.4)
si ecuatia cartezian
a:
(x x(t))x(m) (t) + (y y(t))y (m) (t) + (z z(t))z (m) (t) = 0.
9.2
Curbe definite prin ecuatii carteziene implicite
Curbele din R3 mai pot fi introduse si pornind de la functii diferentiabile de tipul

F = (f, g) : R3 R2 ,
Deoarece
F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)).
f f f
x y z
J(F ) =
g g g
x y z
ale lui F se afl
a rezolv
and sistemul de ecuatii

f f
f f

y z
D(f, g) z x
=
= 0,
= 0,
D(z, x) g g
g g

y z
z x
punctele critice

D(f, g)
=
D(y, z)

f

D(f, g) x
=
D(x, y) g

x
f
y
g
y

= 0.

Punctele n care cel putin unul din acesti determinanti este diferit de zero sunt puncte regulate.
Multimea
C = F 1 (a, b) = {(x, y, z) | (x, y, z) R3 ,
f (x, y, z) = a,
g(x, y, z) = b},
se numeste multime de ecuatii carteziene implicite f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b.

Multimea C este de fapt intersectia a dou
a multimi de nivel constant. Ea poate s
a contina atat
puncte regulate c
at si puncte critice ale lui F .
Fie P (x0 , y0 , z0 ) C. Multimea tuturor punctelor din C a c
aror distant
a fat
a de P (x0 , y0 , z0 )
este mai mic
a dec
at un num
atate a lui P (x0 , y0 , z0 ) n C.
2.1. Teorem
a. Dac
a P (x0 , y0 , z0 ) este un punct regulat din C, atunci exist
a o vecin
atate a
acestui punct n care ecuatiile
f (x, y, z) = a,
g(x, y, z) = b
157
definesc o curb
a simpl
a si regulat
a.
Demonstratie. Prin ipotez
a multimea C nu este vid
a.
D(f,
g)
In ipoteza
(P ) 6= 0, teorema functiilor implicite asigur
a c
a sistemul f (x, y, z) = a, g(x, y, z) =
D(y, z)
b defineste dou
a functii x y(x), x z(x), ntr-o vecin
atate I a punctului x0 , pentru care
D(f, g)
dy
D(z, x)
,
=
D(f, g)
dx
D(y, z)
D(f, g)
dz
D(x, y)
=
D(f, g)
dx
D(y, z)
Astfel portiunea din C din jurul punctului P (x0 , y0 , z0 ) poate fi g

andit
a n mai multe moduri
(fig.69):
Fig. 69
- ca intersectie a dou
a suprafete cilindrice (vezi Cap.3),
- ca grafic al unei functii h : I R2 , h(x) = (y(x), z(x)),
- ca imagine a lui I printr-o functie cu valorile (t) = (x(t) = t, y(t), z(t)).
De aceea acest
a portiune este o curb
a simpl
a si regulat
a.
In ipotezele teoremei 2.1, multimea C este reuniunea imaginilor unor curbe simple si regulate,
numindu-se curb
a de ecuatii carteziene implicite f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b. Aceast
a denumire se
pastreaza uneori chiar dac
a C contine si puncte critice, cu conditia ca multimea punctelor critice
ale lui F sa nu fie prea ciudat
a.
Daca f si g sunt polinoame, atunci C se numeste curb
a algebric
a.
2.2. Tangenta. Fie P (x0 , y0 , z0 ) un punct regulat al lui C.
Tangenta la C n P are ecuatiile carteziene
t :
y y0
z z0
x x0
=
=
,
D(f, g)
D(f, g)
D(f, g)
(P )
(P )
(P )
D(y, z)
D(z, x)
D(x, y)
iar planul normal corespunz

ator are ecuatia cartezian
a
(x x0 )
D(f, g)
D(f, g)
D(f, g)
(P ) + (y y0 )
(P ) + (z z0 )
(P ) = 0.
D(y, z)
D(z, x)
D(x, y)
158
2.3. Observatii
1) In situatii concrete curba C poate fi dat
a prin dou
a ecuatii si prin mai multe inecuatii n
x, y, z (inecuatiile precizeaz
a o anumit
a portiune din spatiu).
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei portiuni din C) n forma (t) = (x(t), y(t), z(t)) se poate
face prin intermediul teoremei 15.1 sau prin artificii de calcul.
3) Fie o curb
a din spatiu dat
a n forma (t) = (x(t), y(t), z(t)). Dac
a pentru t = t0 avem
0
x (t0 ) 6= 0, atunci teorema functiei inverse permite s
a spunem c
a functia x = x(t) are inversa
t = t(x) n vecin
atatea lui t0 . Astfel y = y(t), z = z(t) apar ca functii compuse sau pe scurt ca
functii de tipul

y = y(x)
z = z(x)
si deci, n vecin
atatea punctului ales, curba apare ca intersectie a dou
a suprafete cilindrice. Aceasta
reprezentare a curbei se numeste explicit
a.
4) In general, dac
a exist
a o functie F = (f, g) : R3 R2 astfel nc
at
f (x(t), y(t), z(t)) = a,
g(x(t), y(t), z(t)) = b,
t I,
atunci f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b sunt ecuatiile carteziene implicite ale curbei (t) = (x(t), y(t), z(t)),
I.
5) Fie C : f (x, y, z) = a, g(x, y, z) = b o curb
a regulat
a . Gradientii
f =
f
f ~
f
~ +
~ +
k,
x
y
z
g =
g
g ~
g
~ +
~ +
k,
x
y
z
definiti pe C, sunt c
ampuri normale la C (exercitiu!).
2.4. Exemple
1) Dreapta. Ecuatiile carteziene implicite ale unei drepte din spatiu (intersectie de plane)
sunt
(
!
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
a1 b1 c1
D:
, unde rang
= 2,
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
a2 b2 c2
iar ecuatiile parametrice sunt
: x = x0 + lt,
y = y0 + mt,
z = z0 + nt,
t R,
unde rang (l, m, n) = 1.

2) Cercul. De obicei un cerc din spatiu este privit ca fiind intersectia dintre o sfer
a de centru
C(x0 , y0 , z0 ) si raz
a r si un plan av
and ecuatiile carteziene implicite:
(
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2
| ax0 + by0 + cz0 + d |
< r.
C:
, unde
a2 + b2 + c2
ax + by + cz + d = 0
3) Conicele. In general, intersectia dintre un plan si o cuadric
a este o conic
a n spatiu; astfel
3
daca f este un polinom de gradul doi pe R , atunci o conic
a C din spatiu are ecuatiile carteziene
implicite:
(
f (x, y, z) = 0
C:
ax + by + cz + d = 0.
159
9.3
Planul osculator si binormala
Initial vom face c

ateva observatii n leg
atur
a cu studiul formei unei curbe din spatiu n vecinatatea
unui punct al s
au, studiu care se face n acelasi mod si la curbele plane. Preciz
am c
a n acest caz,
figurile 44-47 ne dau forma proiectiei curbei (n general proiectie oblic
a) pe planul determinat de
cele doua derivate necoliniare.
O mai bun
a aproximare a formei unei curbe din spatiu se poate obtine utiliz
and trei derivate
liniar independente. De exemplu, presupunem c
a P este un punct regulat si c
a
~ 0 (t),
~ 00 (t),
~ 000 (t)
determina o baz
a n Tp R3 . Utiliz
and formula Taylor de ordinul trei,
h2 00
h3 000
h3
h 0
~ (t) +
~ (t) +
~ (t) + ~(h),
PQ =
1!
2!
3!
3!
lim ~(h) = ~0,
h0

h2 h3
,
d
a cu aproximatie
ajungem la concluzia c
a pentru | h | suficient de mic, tripletul h,
2 6
a. C
and h trece prin zero prima si ultima coordonat
a si schimba
coordonatele lui P Q n baza aleas
semnul, iar cea din mijloc si-l p
astreaz
a. Astfel, n vecin
atatea lui P , arcul se afl
a n acelasi
semispatiu cu
~ 00 (t), traverseaz
a pe
~ 00 (t),
~ 000 (t) si planul determinat de P ,
~ 0 (t) si
~ 00 (t) (fig.70).

Fig. 70
Planul determinat de P,
~ (t) si
~ (t) se numeste plan osculator. Ecuatia vectorial
a a planului
osculator n punctul P este:
0
00
PO : h~r
~ (t),
~ 0 (t)
~ 00 (t)i = 0,
(9.5)
iar ecuatia cartezian

a a lui

x x(t) y y(t) z z(t)

y 0 (t)
z 0 (t)
PO : x0 (t)
x00 (t)
y 00 (t)
z 00 (t)

= 0.

(9.6)
Normala la curba C n punctul P , perpendicular

a pe planul osculator al curbei n P se numeste
binormala la curba C n punctul P . Vectorul director al binormalei curbei C n punctul P = (t),
este
~ 0 (t)
~ 00 (t) = Ai + B j + C k.
Ecuatia vectorial
a a binormalei este:
bn : (
r
~ (t)) (~
0 (t)
~ 00 (t)) = ~0.
(9.7)
Ecuatiile carteziene ale binormalei la curba C n punctul P = (t), sunt:

bn :
y y(t)
z z(t)
x x(t)
=
=
.
A
B
C
(9.8)
160
Astfel, n vecin
atatea lui P , curba considerat
a are o abatere de la tangent
a (curbare) si o abatere
de la planul osculator (torsionare).
Se observ
a c
a dac
a toate punctele curbei regulate C se afl
a n acelasi plan, adic
a este o curba
plana, atunci planul osculator este acelasi n toate punctele curbei si coincide cu planul curbei.
9.4
Normala principal
a si planul rectificator
Fie o curba C din spatiu R3 , reprezentat

a analitic prin ecuatia sa vectorial
a:
: I R3 ,
(t) = (x(t), y(t), z(t)),
si P = (t) un punct regulat, n vecinatatea c

aruia curba este de clas
a C 2 si
~ 0 (t)
~ 00 (t) 6= ~0.
Normala la curba C n punctul P , continut
a n planul osculator corespunz
ator punctului P se
numeste normala principal
a la curba C n punctul P . Normala principal
a se afl
a la intersectia
dintre planul normal si cel osculator construite n punctul P , deci va avea ecuatiile:
(
h~r
~ (t),
~ 0 (t)i = 0
np :
(9.9)
h~r
~ (t),
0 (t)
~ 00 (t)i = 0,
sau echivalent
np : (~r
~ (t)) [(~
0 (t)
~ 00 (t))
~ 0 (t))] = ~0.
(9.10)
Planul care trece prin punctul P si este perpendicular pe normala principal

a la curba C n punctul
P se numeste plan rectificator al curbei C n punctul M . Ecuatia vectorial
a a planului rectificator
este:
Pr : h~r
~ (t), (~
0 (t)
~ 00 (t))
~ 0 (t)i = 0,
(9.11)
echivalenta cu
Pr : h~r
~ (t),
~ 0 (t) (~
0 (t)
~ 00 (t))i = 0.
9.5
(9.12)
Triedrul lui Frenet
Fie curba C din spatiu R3 , reprezentat

a analitic prin ecuatia vectorial
a:
C:
~ =
~ (t),
tI
si P =
~ (t) C un punct regulat, n vecin
atatea c
aruia curba este de clas
a C 2 si
~ 0 (t)
~ 00 (t) 6= ~0.
In punctul P se pot construi cele trei drepte perpendiculare: tangenta, binormala, normala
principala si cele trei plane perpendiculare: planul normal, planul osculator si planul rectificator.
Fixand pe fiecare dreapt
a un sens pozitiv se obtine un triedru drept de referint
a cu aplicatii n
cinematica si n teoria diferential
a a curbelor. Acesta este un triedru mobil, atasat n fiecare punct
regulat al curbei, care se numeste triedrul lui Frenet.
Versorul tangentei la curba C n punctul P se va nota cu T~ si este:
~ 0 (t)
.
T~ =
k~
0 (t)k
Dar ds = k~
0 (t)k dt, de unde rezult
a:
d~
dt
d~
T~ =
T~ =
.
dt ds
ds
161
d2
~
d2
~ ~
T
,
adic
a
este continut n planul normal.
Vectorul
ds2
ds2
Deoarece
2
d~
2
~
= 1,
T =1
ds
d~
d2
~
= 0. De asemenea, are loc:
ds ds2
2
2

d2
~
d d~
d~
d2 t
dt
d2 t
dt
d2
~ dt
00
0
=
+
=
~
(t)
+
~
(t)
=
ds2
ds dt ds
dt2 ds
dt ds2
ds
ds2
derivand n raport cu s obtinem
de unde rezult
a c
a
Vectorul
d2
~
este n planul osculator.
ds2
d2
~
~
este coliniar cu normala principal
a. Vom alege versorul normalei principale N
ds2
~ =
N
d2
~
ds2
2
d
~
ds2
n
o
~ se alege astfel nc
~,B
~ s
Versorul binormalei B
at triedrul T~ , N
a fie orientat pozitiv, adica:
~ = T~ N
~.
B
~,B
~ se numesc versorii triedrului Frenet n punctul P la curba C.
Versorii T~ , N
Calculam
!
1
d~
d2
~
~ 0 (t)
d2 t
~ 00 (t)
0
2 =
~ (t) 2 =
0
~ 00 ) ,
2 +
3 (~
0
0
ds
ds
k~
0 (t)k
ds
k~
k
k~
k
~ are acelasi sens si aceeasi directie cu
de unde rezult
a c
aB
~0
~ 00 .
~
Versorul B se va calcula cu formula:
~0
~ 00
~ =
B
.
k~
0
~ 00 k
(9.13)
Versorul normalei principale se va calcula prin:

~ =B
~ T~ .
N
9.6
(9.14)
Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu
Ne propunem s
a g
asim elementele matematice care m
asoar
a curbarea si torsionarea unei curbe
regulate din R3 .
~ 0 (s)k = 1, s J. C
~0
6.1. Fie : J R3 o curb
a cu viteza unu, adic
a k
ampul T~ =
0
0
00
0
~ ,
~ i = 1 deducem h
~ ,
~ i = 0 si deci
se numeste c
amp tangent unitar al lui . Deriv
and pe h
0
00
00
0
~
~
~
~
T = , . Dup
a rationamentul f
acut n 8, curba se nconvoaie n acelasi sens cu
0
00
00
~
~
~ 00 controleaza
~
T = . Pe m
asur
a ce k k creste, nconvoierea lui creste. In acest fel T~ 0 =
162
curbura lui , iar lungimea lui T~ 0 d
a o m
asur
a numeric
a a cestei curburi. De aceea T~ 0 se numeste
0
c
amp curbur
a, iar functia k : J [0, ), k(s) = kT~ (s)k, se numeste curbura lui (fig.71).
Fig. 71
~ = 1 T~ 0 se numeste c
Presupunem k > 0. In aceast
a ipotez
a c
ampul vectorial N
ampul normal
k
~ indic
principal al lui . C
ampul N
a n fiecare punct sensul n care se curbeaz
a . Evident T~ (s) si
~ (s) determin
N
a planul osculator al curbei . Pentru controlul abaterii curbei de la planul osculator
(torsionare) n vecin
atatea punctului (s) se utilizeaz
a unul dintre versorii normali ai acestui plan.
~
~
~
De aceea se introduce c
ampul unitar B = T N care se numeste c
amp binormal pe . Evident
~,B
~ definite pe sunt ortonormate. Ansamblul T~ , N
~,B
~ poart
campurile vectoriale T~ , N
a numele
~
~
~
de c
ampul reperului Frenet pe , iar ansamblul T (s), N (s), B(s) se numeste reper Frenet atasat
punctului (s) de pe curb
a.
Fig. 72
Folosirea c
ampului reperului Frenet n studiul unei curbe regulate d
a mai multe informatii
despre curb
a dec
at ar da folosirea oric
arui alt c
amp de repere. Ideea de baz
a care pune n evidenta
~ 0, B
~ 0 cu ajutorul
utilitatea acestui c
amp de repere const
a n posibilitatea exprim
arii derivatelor T~ 0 , N
0
0
0
0 ~ ~
0 ~ ~
0 ~ ~
~
~
~
~
~
~
~
~
~
~0
lui T , N , B. Stim c
a T = k N . Apoi B = hB , T iT + hB , N iN + hB , BiB. S
a ar
at
am ca B
~ . Pentru aceasta este suficient s
~ 0 , Bi
~ = 0 si hB
~ 0 , T~ i = 0. Prima
este coliniar cu N
a dovedim c
a hB
~
relatie este adev
arat
a deoarece B(s)
este un versor. Pentru a demonstra a doua relatie derivam pe
~ T~ i = 0 si g
hB,
asim
~ 0 , T~ i + hB,
~ T~ 0 i = 0 sau hB
~ 0 , T~ i = hB,
~ kN
~ i = 0.
hB
~ 0 = hB
~ 0, N
~ iN
~ . Functia real
Ramane B
a : J R definit
a prin
~ 0 = N
~
B
se numeste torsiunea curbei (semnul minus este pus prin conventie si corespunde altor justificari
ale formulelor Frenet). (s) poate fi un num
ar negativ, nul sau pozitiv. Ulterior vom ar
ata modul
n care m
asoar
a abaterea curbei de la planul s
au osculator.
~ 0 , n raport cu T~ , N
~ , B.
~ Avem
Sa exprim
am acum pe N
~ 0 = hN
~ 0 , T~ iT~ + hN
~ 0, N
~ iN
~ + hN
~ 0 , Bi
~ B.
~
N
163
~ (s) este un versor rezulta c
~ 0, N
~ i = 0. Pentru evaluarea lui hN
~ 0 , T~ i si hN
~ 0 , Bi
~
Deoarece N
a hN
~ , T~ i = 0 si hN
~ , Bi
~ = 0 pe care le deriv
pornim de la hN
am n raport cu s. G
asim
~ 0 , T~ i = hN
~ , T~ 0 i = hN
~ , kN
~ i = k,
hN
~ 0 , Bi
~ = hN
~,B
~ 0 i = hN
~ , N
~ i = .
hN
Astfel am demonstrat urm
atoarea
6.2. Teorem
a (formulele Frenet).
k > 0 si torsiunea , atunci
T~ 0
~0
N
~0
B
Dac
a : J R3 este o curb
a cu viteza unu, curbura
~
= kN
~
= k T~ + B
~.
= N
6.3. Aproximarea Frenet. Ne propunem s

a g
asim o aproximare a unei curbe n vecinatatea
unui punct al s
au cu ajutorul elementelor lui Frenet. Utiliz
and aceast
a aproximare, ar
atam n ce
mod curbura si torsiunea influenteaza forma curbei. Pentru aceasta pornim de la aproximarea
Taylor
2
3
' (0)
+ s 0 (0) + s 00 (0) + s 000 (0)
(s)
1!
2!
3!
pe care o exprim
am cu ajutorul reperului Frenet n punctul considerat. Avem
~ 0 (0) = T~0 ,
~ 00 (0) = k0 N
~ 0.
B
Pe de alta parte,
~ 000 = (k N
~ + kN
~0
~ )0 = dk N
ds
~ 0 g
si folosind formula lui Frenet pentru N
asim
~ 000 (0) = k 2 T~0 + dk (0)N
~ 0 + k0 0 B
~ 0.
0
ds
Inlocuind n aproximarea Taylor si retin
and numai partea principal
a n fiecare component
a (puterile
cele mai mici ale lui s) obtinem
2
+ sT0 + k0 s N
0 + k0 0 s B
0 .
(s)
(0)
2
6
Notand partea dreapt
a cu (s) obtinem o curb
a : J R3 numit
a aproximarea Frenet a lui
n vecinatatea lui s = 0 (fig.73). Preciz
am c
a are aproxim
ari Frenet diferite n puncte diferite.
Daca nlocui s = 0 cu un punct arbitrar s = s0 , atunci n expresiile anterioare nlocuim s cu s s0 .
Fig. 73
164
Sa examin
am aproximarea Frenet dat
a anterior. Primul termen n expresia lui ~ (s) este chiar
punctul (0). Primii doi termeni dau tangenta lui n (0),
~
s (0)
+ sT~0 .
Aceasta este cea mai bun
a aproximare liniar
a a lui n vecin
atatea lui (0). Primii trei termeni
dau parabola
s2 ~
~
s (0)
+ sT~0 + k0 N
0,
2
care este cea mai bun
a aproximare p
atratic
a a lui n vecin
atatea lui (0). Observ
am c
a aceasta
parabola se afl
a n planul osculator al lui n punctul (0), are aceeasi form
a ca si parabola
x2
din planul xOy si este complet determinat
a prin curbura k0 . Astfel k0 m
asoar
a abaterea
y = k0
2
~ 0.
curbei de la tangenta n (0) n sensul lui N
In final, torsiunea 0 , care apare n ultimul si cel mai mic termen al lui ~ , controleaza abarea
~ 0.
lui de la punctul s
au osculator, n (0), n directia lui B
9.7
Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrar

a
Elementele Frenet pentru o curb

a regulat
a cu vitez
a arbitrar
a se definesc prin elementele Frenet
atasate reprezent
arii normale a curbei respective.
7.1. Fie : I R3 , t (t), o curb
a regulat
a care nu are viteza unu si : J R3 , s
(s), reprezentarea sa normal
a. Dac
a s : I J este abscisa curbilinie, atunci
t I,
(t) = (s(t)).
Formulele lui Frenet dau reprezentarea derivatelor versorilor triedrului Frenet n raport cu s, functie
~ dB
~
dT~ dN
~ , B.
~ Fie P (s) un punct nesingular
,
,
functie de T~ , N
de acesti versori, adic
a exprim
a
ds ds ds
n
o
~,B
~ .
al curbei si reperul Frenet n punctul P , P ; T~ , N
~ dB
~
dT~ dN
Exprimam
,
,
n raport cu baza reperului, adic
a:
ds ds ds
dT~
~ + a13 B;
~
= a11 T~ + a12 N
ds
~
dN
~ + a23 B;
~
= a21 T~ + a22 N
ds
~
dB
~ + a33 B.
~
= a31 T~ + a32 N
ds
(9.15)
(9.16)
(9.17)
dT~
Stim ca T~ este versor, T~ 2 = 1. Deriv
am aceast
a relatie n raport cu s si obtinem h2T~ ,
i = 0.
ds
Inmultim scalar relatia (9.15) cu T~ :
+
*
~
d
T
~ T~ + a13 B
~ T~ = a11 .
= a11 T~ 2 + a12 N
T~ ,
ds
165
Folosind ortogonalitatea vectorilor bazei triedrului Frenet, se obtine a11 = 0.
Analog, din (9.16) si (9.17) se obtine a22 = a33 = 0.
~ si (9.16) cu T~ , vom aduna cele dou
Vom nmulti scalar (9.15) cu N
a relatii si se obtine
a12 + a21 = 0.
Analog, se obtin:
a13 + a31 = 0;
a23 + a32 = 0.
Astfel:
dT~
~ + a13 B;
~
= a12 N
ds
~
dN
~
= a12 T~ + a23 B;
ds
~
dB
~.
= a13 T~ a23 N
ds
(9.18)
(9.19)
(9.20)

d2

~
dT~
d2
~ ~
Dar
= 2 = 2 N si din (9.18) va rezulta a13 = 0.
ds
ds
ds

d2
~
Se noteaz
a a12 = k = 2 0, a23 = si se obtin formulele lui Frenet:
ds
~
dN
ds
~
dT
ds
~
= kN
~
= k T~ + B
~
dB
~
ds = N .
Scalarii k, care apar n relatiile lui Frenet au o semnificatie geometric

a deosebit
a. Scalarul k se
numeste curbura n punctul P a curbei, iar se numeste torsiunea curbei n punctul P . Inversul
curburii se numeste raz
a de curbur
a si inversul modulului torsiunii se numeste raz
a de torsiune
~ si B
~ sunt elementele Frenet pentru , atunci pentru
n punctul P . Dac
a k > 0, , T~ , N
definim:
- functia curbur
a: k = k s,
- functia torsiune: = s,
- campul tangent unitar: T~ = T~ s,
~ =N
~ s,
- campul normal principal: N
~ =B
~ s (fig.74).
- campul binormal: B
Fig. 74
166
7.2. Lem
a. (Formulele Frenet pentru o curb
a cu viteza arbitrar
a). Dac
a : I R3 este o
curb
a regulat
a cu viteza scalar
a v si curbura k > 0, atunci
T~ 0
~0
N
~0
B
~
= kv N
~
= kv T~ + v B
~
= v N ,
unde 0 nseamn
Demonstratie. Fie reprezentarea normal
a a lui . Prin definitie
~
~
T (t) = T (s(t)), t I, si prin derivare g
asim
dT~
ds
dT~
(t) =
(s(t)) (t).
dt
ds
dt
Pe de alt
a parte, teorema 6.2 d
a
d ~
~ (s).
T (s) = k (s)N
ds
Inlocuind pe s cu s(t) si revenind la T~ 0 (t) deducem
~ (s(t)) = v(t)k(t)N
~ (t).
T~ 0 (t) = s0 (t)k (s(t))N
Celelalte formule se demonstreaz
a analog.
Sa exprim
am acum c
ampul vitez
a
~ 0 si c
ampul acceleratie
~ 00 n raport cu reperul ortonormat
~ , B}.
~
{T~ , N
7.3. Lem
a. Dac
a este o curb
a regulat
a cu viteza v, atunci c
ampurile vitez
a si acceleratie
ale lui sunt date de
dv ~
~.
~ 0 = v T~ ,
~ 00 =
T + kv 2 N
dt
~
Demonstratie. Deoarece
~ (t) = (s(t))
g
asim
~ 0 (s(t)) = v(t)T~ (s(t)) = v(t)T~ (t).
~ 0 (t) = s0 (t)
O noua derivare d
a (fig.75)
~ 00 =
dv ~
dv ~
~.
T + v T~ 0 =
T + kv 2 N
dt
dt
Fig. 75
Formula care d
a acceleratia este mai complicat
a dec
at formula care d
a viteza. Prin definitie
~ 00
0
este variatia vitezei
~ n unitatea de timp si n general se schimb
a at
at lungimea c
at si directia lui
0
~ .
167
dv ~
~
T indic
a variatia lungimii lui
~ 0 , iar componenta normal
a kv 2 N
dt
indica variatia directiei lui
~ 0.
Ne propunem acum s
a d
am formulele explicite pentru determinarea elementelor Frenet ale unei
curbe regulate arbitrare.
Componenta tangential
a
7.4. Teorem
a. Dac
a : I R3 este o curb
a regulat
a, atunci
T~ =
~0
k~
0 k ,
k=
k~
0 ~
00 k
0
k~
k3 ,
~ =B
~ T~ ,
N
=
~ =
B
~ 0 ~
00
k~
0 ~
00 k ,
h~
0 ~
00 ,~
000 i
0
00
k~
~
k2 ,
unde 0 nseamn
~0
Demonstratie. Deoarece v = k~
0 k > 0, formula T~ =
este echivalent
a cu
~ 0 = v T~ .
k~
0 k
Folosind lema anterioar
a g
asim
~
~0
~ 00 = kv 3 B.
~ = 1, k 0 si v > 0, obtinem
Deoarece kBk
kv 3 = k~
0
~ 00 k.
Aceasta relatie arat
a c
a pentru curbele regulate conditia k > 0 este echivalent
a cu k~
0
~ 00 k > 0.
0
00
De aceea, pentru k > 0, vectorii
~ si
~ sunt liniar independenti si determin
a planul osculator n
~
~
fiecare punct, ca si T si N . Rezult
a
~0
~ 00
~0
~ 00
~ =
.
=
B
kv 3
k~
0
~ 00 k
Pentru obtinerea produsului h~
0
~ 00 ,
~ 000 i este suficient s
a exprim
am pe
~ 000 cu ajutorul lui
~ , B}.
~ Avem
{T~ , N

dv ~
000
2~
~ + ...
~ =
T + kv N 0 = kv 3 B
dt
~ T~ i = 0, hB,
~ N
~ i = 0.
Ceilalti termeni nu ne intereseaz
a deoarece hB,
Rezulta
h~
0
~ 00 ,
~ 000 i = k 2 v 6
si tinand seama c
a k~
0
~ 00 k = kv 3 , g
asim formula pentru .
7.6. Exemplu. S
a se determine versorii, muchiile si fetele triedrului lui Frenet pentru curba

y2 = x
:
n punctul M0 (1, 1, 1) C.
x2 = z.
Parametriz
am curba aleg
and functia y(t) = t. Din ecuatiile implicite ale curbei rezult
a x(t) =
2
4
t , z(t) = t . Parametrul t n punctul M0 are valoarea t0 = 1.

Asadar,
~ (t) = t2i + tj + t4 k,
~ 0 (1) = 2t~i + ~j + 4t3~k,
~ 00 (t) = 2~i + 12t2~k, iar n t0 obtinem
0
00

~ (1) = 2i + j + 4k,
~ (t) = 2~i + 12~k.
Scriem versorii triedrului Frenet n punctul M0 :
T~0 =
0 (1)
2~i + ~j + 4~k
=
;
0
k
~ (1) k
21
~0 =
B
~ 0 (1)
~ 00 (1)
6i 8j k
=
;
0
00
k
~ (1)
~ (1) k
101
168
i 26j + 22k
~0 = B
0 T0 = 31
N
.
21 101
Putem scrie acum ecuatiile muchiilor triedrului Frenet n M0 :
-tangenta
x1
y1
z1
=
=
;
2
1
4
-binormala
x1
y1
z1
=
=
;
6
8
1
-normala principal
a
x1
y1
z1
=
=
.
31
26
22
Ecuatia planului normal n M0 este
2(x 1) + (y 1) + 4(z 1) = 0 2x + y + 4z 7 = 0;
ecuatia planului osculator
6(x 1) 8(y 1) (z 1) = 0 6x 8y z + 3 = 0;
si ecuatia planului rectificator
: 31(x 1) 26(y 1) + 22(z 1) = 0 31x 26y + 22z + 35 = 0.
7.6. Observatie. Din punct de vedere al calculului este suficient s
a folosim aceeasi litera
atat pentru curba dat
a initial c
at si pentru reprezentarea ei normal
a si analog aceleasi notatii
pentru elementele Frenet.
7.7. Interpretarea geometric
a a curburii
Vom considera curba reprezentat
a normal, de clas
a C 2 n vecin
atatea unui punct regulat
0
P (s) . Fie P (s + s) un punct vecin cu punctul P si versorii tangentelor T~ (s) si
T~ (s+s) n punctele P respectiv P 0 . Unghiul dintre cei doi versori se numeste unghi de contigent
a
al tangentelor la curb
a n punctele P si P 0 , notat cu . Construind cu reprezentantii acestor
versori un triunghi se obtine T~ = T~ (s + s) T~ (s) = 2 sin
2
Din prima formul
a a lui Frenet se obtine:

dT~
T~

k = = lim
.
ds s0 s
Avand n vedere definitia derivatei se obtine

2 sin

2

.
k = lim
= lim
s0
s s0 s
Curbura unei curbe ntr-un punct regulat al curbei P este limita modulului raportului dintre
_
unghiul de contigent
a al tangentelor n punctul P si P 0 si arcul P P 0 c
and P 0 tinde c
atre P pe
0
curba. Acest raport se numeste curbura medie a arcului M M . Pentru curbele plane reprezinta
variatia unghiului dintre tangent
a si axa Ox.
169
Curbura unei curbe indic
a gradul de abatere de la tangent
a al curbei.
7.8.Interpretarea geometric
a a torsiunii
~
Unghiul dintre versorii binormalelor construite n punctele P si P 0 la curb
a, adic
a versorii B(s)
~ + s) se numeste unghi de contigent
si B(s
a al binormalelor si se va nota cu .
Facand un rationament analog cu cel din cazul curburii si folosind a treia formul
a a lui Frenet
rezulta:

B
2 sin

dB

~

~
2
.
| | =
= lim
= lim
= lim
ds s0 s s0 s s0 s
Modulul torsiunii unei curbe ntr-un punct regulat P este limita modulului raportului dintre
_
unghiul de contigent
a al binormalelor n punctul P si P 0 si lungimea arcului P P 0 c
and P 0 tinde
catre P pe curb
a.
Torsiunea unei curbe indic
a gradul de abatere de la planul osculator al curbei (gradul de rasucire
al curbei).
9.8
Aplicatii ale formulelor Frenet
In baza rezultatelor din 15 si 16 este suficient s

a facem rationamente numai pentru curbele cu
viteza unu (n loc de curbe regulate) si prefer
am aceste rationamente deoarece sunt mai simple.
8.1. Teorem
a. O curb
a cu viteza unu : J R3 este o parte a unei drepte dac
a si numai
dac
a k = 0.
~ 00 (s)k, relatia k = 0 este echivalent
~ 00 (s) = ~0, s
Demonstratie. Deoarece k(s) = k
a cu
J.
8.2. Teorem
a. Fie : J R3 o curb
a cu viteza unu pentru care k > 0. este o curb
a plan
a
dac
a si numai dac
a = 0.
Demonstratie. Fie planul h~r ~r0 , ~ai = 0. Dac
a se afl
a n acest plan, atunci h(s)~r0 , ~ai = 0.
Derivand, obtinem
~ 0 , ~ai = h 00 , ~ai = 0.
h
~ 00
~ = . Astfel
Rezulta ca ~a este perpendicular pe T = 0 si N
k
~ = ~a ,
B
k~ak
~ 0 = ~0 si deci = 0.
adica B
~ 0 = ~0 si deci B
~ = ~a0 . Vom ar
Invers, presupunem = 0. Din teorema 6.2 rezult
aB
ata ca se
afla n planul care trece prin (0) si este perpendicular pe (fig.76). Pentru aceasta consideram
functia
~
~
~
f : J R, f (s) = h(s)
(0),
Bi.
170
Fig. 76
Avem
df
~ 0 , Bi
~ = 0 si deci f (s)=const. Cum f (0) = 0, g
= h
asim f (s) = 0. Astfel
ds
~
~
~ = 0,
h(s)
(0),
Bi
s.
8.3. Teorem
a cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea .
Curba este o parte a unui cerc (de raz

a r) atunci si numai atunci c
and k=const si = 0. In
1
acest caz raza cercului este r = .
k
~ 1N
~.
Demonstratie. Presupunem = 0, adic
a este o curb
a plan
a. Consider
am curba ~ = +
k
Gasim
~0 =
~0 + 1 N
~ 0 = T~ + 1 (k T~ ) = ~0.
k
k
Astfel curba se reduce la un punct, adic
a
s J,
1~
~
~
(s)
+ N
(s) = C
k

1 1
~
~
~

si deci k(s) Ck =
N = .
k k
Rezulta ca se afl
a pe cercul cu centrul n C si de raz
a
1
(fig.77).
k
Fig. 77
~
~ (s)
Invers, fie o parte a unui cerc de raz
a r. Deoarece cercul este o curb
a plan
a avem (s)
= ~crN
1
~ 0 (s) = rk T~ (s), adic
si = 0. De aici si din teorema 6.2 rezult
a
a rk = 1 sau k = .
r
In continuare ne vom ocupa de elici cilindrice.
a regulat
a : I R3 , t (t) al c
arui vector tangent unitar T~ (t)
face n fiecare punct un unghi constant cu un versor dat ~u, adic
a hT~ (t), ~ui = cos , t I, se
numeste elice cilidric
a.
Conditia impus
a nu este afectat
a de reparametrizare. De aceea ne vom ocupa de elicea cilindrica
3
: J R care are viteza unu.
Fie o curb
a cu viteza unu pentru care hT~ , ~ui = cos . Lu
and pe (0) drept origine, functia
~
~
h(s) = h(s) (0), ~ui arat
a cum se ridic
a (s) n directia lui ~u (fig.78). Pe de alt
a parte,
dh
~ 0 , ~ui = hT~ , ~ui = cos
= h
ds
si astfel
h(s) = s cos .
171
Fig. 78
Daca prin fiecare punct al lui ducem o dreapt
a paralel
a cu ~u, atunci obtinem o suprafata
cilindrica pe care se afl
a . Considerentele de mai sus arat
a c
a pentru orice elice cilindric
a exista
o curba astfel nc
at
~
(s)
= ~ (s) + s cos ~u,
unde abcisa curbilinie s este m
asurat
a, de exemplu, de la zero. Curba se numeste curba sectiunii
transversale a suprafetei cilindrice pe care se afl
a . Ea se afl
a n planul determinat de punctul
(0) si de vectorul normal ~u (fig.79). De asemenea, dac
a curbura lui este k, atunci un calcul
k
.
simplu arat
a c
a functia curbur
a a lui este
sin2
Fig. 79
8.5. Observatie. Pentru o parametrizare arbitrar
a, avem
~ (0) = ~ (t) + s(t) cos ~u,

unde s = s(t) este abscisa curbilinie.
8.6. Teorem
a cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea .
Curba este o elice cilindric

a dac
a si numai dac
a =const.
k
Demonstratie. Dac
a este o elice cilindric
a cu hT~ , ~ui = cos , atunci
~ , ~ui hN
~ , ~ui = 0.
0 = hT~ , ~ui0 = hT~ 0 , ~ui = hk N
~
Astfel s J, ~u se afl
a n planul lui T~ (s) si B(s).
Deoarece ~u este un versor, avem ~u = T~ cos +
~ sin si prin derivare g
B
asim
~ = ctg = const.
0 = (k cos sin )N
k
~ = T~ cos + B
~ sin .
Invers, fie =const. Alegem pe astfel nc
at = ctg si construim c
ampul U
k
k
~ 0 = (k cos sin )N
~ = ~0, rezult
~ este un c
Deoarece U
a c
aU
amp de vectori paraleli si deci el se
reprezinta prin vectorul ~u, deci hT~ , ~ui = cos . De aceea este o elice cilindric
a.
Un caz particular al elicei cilindrice este elicea circular

a. In acest caz, suprafata cilindrica este
sin2
un cilindru circular drept, iar sectiunea transversal
a este un cerc de raz
a
.
k
172
8.7. Exemplu. Fie : R R3 o curb
a cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea
6= 0. Sa se arate c
a este o (parte dintr-o) elice circular
a dac
a si numai dac
a k=const si =const.
Solutie. Pentru implicatia directa vom da o demonstratie care poate servi ca model pentru
determinarea elementelor Frenet
a cuviteza unu.
pentru o curb
s
bs
s
~
, unde c = a2 + b2 , a > 0, b 6= 0. Avem
Fie elicea circular
a (s)
= a cos , a sin ,
c
c c

~ 0 (s) = a sin s , a cos s , b ,
T~ (s) =
c
c c
c c

~ 00 (s) = a2 cos s , a2 sin s , 0
T~ 0 (s) =
c
si deci
a
a
k(s) = kT~ 0 (s)k = 2 = 2
> 0.
c
a + b2
~ , g
Deoarece T~ 0 = k N
asim

~ (s) = cos s , sin s , 0 .
N
c
c
~ este spre axa cilindrului (fig.80). Din B
~ = T~ N
~ , rezult
Astfel, sensul lui N
a

b
s
b
s a
~
B(s) =
sin , cos ,
c
c
c
c c
si deci
~ 0 (s) =
B

b
s b
s
cos , 2 sin , 0 .
c2
c c
c
~ rezult
Din B 0 = N
a
(s) =
b
b
= 2
6= 0.
2
c
a + b2
Fig. 80
Invers, fie o curb
a cu viteza unu pentru care k=const > 0 si = const 6= 0. Deoarece
= ctg=const, este o elice cilindric

a. Deoarece k=const, rezult
a c
a sectiunea transversala
k
sin2
. De aceea este o elice circular
a. Lu
and
este un cerc de raz
a
k
~u = ~k, k =
a2
a
b
, = 2
,
2
+b
a + b2
gasim reprezentarea
~
(s)
=
s
s bs
a cos , a sin ,
c
c c

.
173
8.8. Observatii.
1) Curbura si torsiunea determina o curb
a din spatiu abstractie f
ac
and de pozitie (adica de o
izometrie) [34]. Ipoteza esential
a care permite demonstratia acestei afirmatii este k > 0.
Chiar dac
a curbura k se anuleaz
a ntr-un singur punct, caracterul geometric al curbei se poate
schimba radical n acest punct. Pentru a pune n evident
a acest lucru fie f : R R o functie
diferentiabil
a care satisface conditiile f (t) = 0 pentru t 0, f (t) > 0, f 00 (t) > 0 pentru t > 0 si
curbele
(t, 0, f (t)), t < 0

(t, f (t), 0), t < 0
(0, 0, 0),
t=0
(0, 0, 0),
t=0
1 (t) =
2 (t) =
(t, f (t), 0),

t > 0;
(t, f (t), 0),
t > 0.
Observam c
a ambele curbe au aceeasi curbur
a care se anuleaz
a numai n t = 0. In t = 0 nu
putem defini torsiunea, dar pentru t 6= 0 ambele curbe au torsiunea nul
a. Intr-adev
ar, arcul t < 0
al lui 1 se afl
a n planul xOz, iar arcul t > 0 se afl
a n planul xOy (fig.81). Curba 2 este n
ntregime situat
a n planul xOy (fig.82). Evident cele dou
a curbe nu pot fi suprapuse printro
izometrie.
Fig. 81
Fig. 82
2) Curbele din plan pot fi privite ca niste curbe particulare din spatiu. Mai restrictiv, orice
curba regulat
a din spatiu pentru care k > 0 este curb
a plan
a dac
a si numai dac
a = 0. De
aceea am putea obtine elemente Frenet pentru curbele regulate din plan doar prin particularizarea
notiunilor introduse n paragrafele precedente. Acest punct de vedere este ns
a prea restrictiv si
nu ofera libertatea de care dispunem n plan (vezi 8).
9.9
Probleme propuse

1. Fie curba : (0, 4) R4 , (t) = ( t, t t, 1 t). S
a se reparametrizeze prin h : (0, 2)
2
R, h(u) = u .
2. Fie curba

(1 + s)3/2 (1 s)3/2 s
~
(s) =
,
,
, s (1, 1).
3
3
2
~ , B,
~ k, .
Sa se determine T~ , N
3. Sa se determine abscisa curbilinie a fiec
arei curbe
3
2
1) : R R , (t) = (cos t, sin t, t /2),
2) : R R3 , (t) = (acht, asht, at),
3) : R R3 , (t) = (t cos t, t sin t, t2 /2),
luand ca origine punctul n care curba intersecteaz
a planul xOy. S
a se g
aseasc
a elementele Frenet
~
~
~
T , N , B, k, si s
a se scrie ecuatiile muchiilor si fetelor triedrului Frenet n acest punct.
174
1
4. Se numeste curb
a T
iteica, curba pentru care d2 = const, unde este torsiunea ntr-un
punct arbitrar al curbei, iar d distanta de la un punct fix la planul osculator al curbei.
Sa se arate c
a C : xyz = 1, y 2 = x este o curb
aT
iteica.
2
5. Se consider
a curba :
~ (t) = 2ti + t j + ln tk, t (0, +).
a) Sa se verifice c
a P (2, 1, 0) si Q(4, 4, ln 2) apartin curbei si s
a se calculeze lungimea arcului
P Q;
b) Sa se scrie triedrul lui Frenet n punctul P si s
a se calculeze curbura si torsiunea.
Capitolul 10
Suprafete
10.1
Notiunea de suprafat
a
Fie spatiul R3 si TO R3 spatiul tangent n origine la spatiul R3 . Spatiile R3 si TO R3 sunt izomorfe

si de aceea de cele mai multe ori le vom identifica.
Fig. 83
O suprafat
a din spatiu este o submultime M a lui R3 , neted
a si cu dou
a dimensiuni. Descrierea
matematica a unei suprafete este data n definitiile care urmeaz
a.
Fie D o multime deschis
a din R2 . De exemplu interiorul unui dreptunghi, al unui cerc etc.
a, regulat
a si injectiv
a r : D R3 se numeste hart
a (de
coordonate).
Imaginea r(D) a unei h
arti r este o submultime neted
a si cu dou
a dimensiuni a lui R3 (fig.84).
3
Pe baza diagramei 84, unde JO este izomorfismul canonic dintre R si TO R3 , h
artii r putem sa-i
3
atasam o functie si numai una de tipul ~r : D TO R , ceea ce ne permite s
a privim multimea r(D)
ca fiind descris
a de extremitatea unui vector variabil ~r cu originea fixat
a n O (fig.84).
Din definitia lui r(D) rezult
a echivalenta
P r(D) (u, v) D,
175
P = r(u, v).
176
Fig. 84
Evident, functiile anterioare sunt caracterizate prin coordonatele lor euclidiene
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
(u, v) D,
~r = ~r(u, v) = x(u, v)~ + y(u, v)~ + z(u, v)~k,
(u, v) D.
Ipoteza de regularitate se face pentru a asigura netezimea lui r(D), iar ipoteza c
a aplicatia r
este injectiv
a asigur
a c
a r(D) nu se intersecteaz
a cu ea ns
asi.
Pentru a defini suprafata plec
am de la ideea c
a orice regiune suficient de mic
a dintr-o suprafata
M trebuie s
a semene cu o regiune din plan. In particular, la multimi deschise din plan trebuie sa
corespunda multimi deschise din suprafata M si invers. Acest lucru este asigurat dac
a presupunem
ca n vecinatatea oric
arui punct al sau, M se poate exprima ca imaginea unei h
arti proprii. O
harta r : D R se numeste proprie dac
a functia invers
a r1 : r(D) D este continu
a (imaginea
concreta pentru D poate fi aceea a unei fsii de cauciuc; n acest caz r(D) se obtine prin ntinderea
si ndoirea lui D). Pentru precizare, definim vecin
atatea U n M a punctului P M ca fiind
multimea tuturor punctelor lui M a c
aror distant
a euclidian
a fat
a de P este mai mic
a decat un
numar > 0. O parte a lui M se numeste deschis
a dac
a odat
a cu fiecare punct al s
au contine si o
vecinatate U din M a acestui punct.
Hartile ale c
aror imagini sunt continute n M se numesc h
arti n M .
1.2. Definitie. O submultime M a lui R3 , care se bucur
a de proprietatea c
a P M exista
o harta proprie n M a c
arei imagine s
a contin
a o vecin
atate a lui P din M , se numeste suprafat
a
(fig.85).
Observam c
a imaginea M = r(D) a unei h
arti proprii satisface definitia 1.2 si deci este o
suprafata. O asemenea suprafat
a se numeste simpl
a. Definitia 1.2 arat
a c
a orice suprafata din R3
poate fi conceput
a ca reuniunea unor suprafete simple.
Fig. 85
177
1.3. Exemple.
1) Sfera este o suprafat
a n sensul definitiei 1.2. Pentru a pune n evident
a acest lucru este
suficient sa dovedim afirmatia pentru sfera cu centrul n origine si de raz
a unu (fig.86)
M : x2 + y 2 + z 2 = 1.
Fig. 86
Ne propunem s
a g
asim o hart
a proprie n M care s
a acopere o vecin
atate a polului nord (0, 0, 1).
Prin proiectia fiec
arui punct (x, y, z) al emisferei nordice a lui M pe planul xOy n (x, y, 0) gasim
o corespondent
a biunivoc
a a acestei emisfere cu un disc D de raz
a unu din planul xOy. Daca
2
identificam planul xOy cu R prin (x, y, 0) (x, y), atunci D devine un disc din R2 care consta
din punctele (u, v) pentru care u2 + v 2 < 1. Exprim
and corespondenta dintre D si emisfera nordica
ca o functie pe D g
asim
p
r : D R3 , r(u, v) = (u, v, 1 u2 v 2 ).
Sa aratam c
a r este o hart
a proprie. Mai nt
ai observ
am c
a r este o functie diferentiabila si
injectiva. De asemenea r este si regulat
a deoarece transpusa matricii Jacobian,
0
1
f
u
,
f
v
unde f =
p
1 u2 v 2 ,
are rangul doi, (u, v) D. Functia invers

a r1 : r(D) D, r1 (x, y, z) = (x, y), este continua.
Deci r este o hart
a proprie. Facem observatia c
a harta r acoper
a o vecin
atate a lui P (0, 0, 1) din
M . In mod necesar ea acoper
a o vecin
atate a oric
arui alt punct Q din emisfera nordic
a.
Analog, putem g
asi alte cinci h
arti proprii, care s
a acopere celelalte cinci emisfere ale sferei si
astfel verific
am c
a sfera este o suprafat
a n sensul definitiei 1.2.
Sfera este o multime compact
a n R3 . De aceea, din orice acoperire a sa se poate extrage o
acoperire finit
a. Num
arul minim de h
arti care acoper
a sfera este 2, de exemplu h
artile stereografice.
2) Suprafata M : z = f (x, y). Fie f : D R o functie diferentiabil
a. Graficul sau M =
{(x, y, z) | z = f (x, y), (x, y) D} este o suprafat
a a simpl
a (fig.87) deoarece poate fi acoperit de
imaginea lui D prin harta proprie r : D R3 , r(u, v) = (u, v, f (u, v)).
Fig. 87
178
O harta de acest tip se numeste hart
a Monge, iar despre M se spune c
a este dat
a prin ecuatia
cartezian
a explicit
a z = f (x, y).
3) Dam acum un exemplu din care s
a rezulte necesitatea ca o hart
a s
a fie proprie.
Presupunem c
a avem o f
asie dreptunghiular
a de cauciuc cu ajutorul c
areia construim configuratia
M din fig.88. Configuratia M nu este o suprafat
a n sensul descris anterior deoarece nu satisface
cerinta ca n vecin
atatea oric
arui punct s
a semene cu o portiune din plan. Intr-adev
ar, de-a lungul
lui Oz ea seam
an
a cu intersectia a dou
a plane. Mai mult, trecerea de la f
asia plan
a la M este
continua n timp ce trecerea invers
a nu este continu
a deoarece M trebuie rupt
a de-a lungul lui Oz.
Fig. 88
Matematic, constructia anterioar
a se prezint
a astfel: fie D dreptunghiul deschis < u < , 0 <
v < 1 din R2 si r : D R3 aplicatia definit
a prin r(u, v) = (sin u, sin 2u, v). Se verific
a usor ca
r este o hart
a (aplicatie diferentiabila, injectiv
a si regulat
a). Not
am M = r(D). Observam ca
D = D1 D2 D3 , unde

D1 = ,
(0, 1), D2 = ,
(0, 1), D3 =
, (0, 1)
2
2 2
2
si deci M = M1 M2 M3 , unde Mi = r(D), i = 1, 2, 3. G
asim
( arcsin x, z) pentru (x, y, z) M1
(arcsin x, z)
pentru (x, y, z) M2
r1 (x, y, z) =
( arcsin x, z)
pentru (x, y, z) M3 .
Functia r1 nu este continu
a n punctele (0, 0, z), 0 < z < 1. Astfel r nu este o hart
a proprie si
deci M = r(D) nu este o suprafat
a n sensul definitiei 2.1.
4) Suprafete definite prin ecuatii carteziene implicite.
Consider
am o functie diferentiabil
a de tipul f : R3 R. Deoarece

f f f
J(f ) =
,
,
,
x y z
punctele critice ale acestei functii f (dac
a exist
a) se afl
a rezolv
and sistemul
f
(x, y, z) = 0,
x
f
(x, y, z) = 0,
y
f
(x, y, z) = 0.
z
Punctele n care cel putin una dintre aceste derivate nu se anuleaz

a sunt puncte regulate.
Cu ajutorul lui f construim multimea
M = f 1 (c) = {(x, y, z) | (x, y, z) R3 ,
f (x, y, z) = c,
c R},
care se numeste multime de nivel constant c sau multime de ecuatie cartezian

a implicit
a f (x, y, z) =
c. Pe scurt, se scrie M : f (x, y, z) = c. Presupunem c
a M nu este vid
a si preciz
am c
a, n general,
M contine at
at puncte regulate c
at si puncte critice ale lui f .
179
1.4. Teorem
a. Dac
a M = f 1 (c) este nevid
a si dac
a functia f este regulat
a (submersie) n
1
punctele lui M = f (c), atunci M este o suprafat
a.
Demonstratie. Pentru fiecare P (x, y, z) M , trebuie s
a g
asim o hart
a proprie care s
a acopere
o vecinatate a lui P din M (fig.89). Ipoteza c
a f este regulat
a n punctele lui M este echivalenta
f f f
cu presupunerea c
a cel putin una dintre derivatele partiale
,
,
nu este zero n P ; fie,
x y z
f
de exemplu,
(P ) 6= 0. In acest caz, teorema functiei implicite spune c
a n vecin
atatea lui P
z
ecuatia f (x, y, z) = c defineste pe z ca functie de x si y. Mai precis, exist
a o functie diferentiabila
g definita pe o vecin
atate D a lui (x, y) astfel nc
at (fig.89)
Fig. 89
(1) (u, v) D, (u, v, g(u, v)) M , adic
a f (u, v, g(u, v)) = c,
(2) punctele de forma (u, v, g(u, v)) cu (u, v) D constituie o vecin
atate a lui P n M .
3
Rezulta c
a harta Monge r : D R , r(u, v) = (u, v, g(u, v)) satisface cerintele din definitia
1.2. Deoarece P este arbitrar n M , tragem concluzia c
a M este o suprafat
a.
Daca M : f (x, y, z) = c este o suprafat
a, atunci spunem c
a M este definit
a prin ecuatia
cartezian
a implicit
a f (x, y, z) = c (denumirea de suprafat
a pentru M : f (x, y, z) = c se pastreaza
uneori chiar dac
a M contine si puncte critice ale lui f ).
Daca f este un polinom de gradul n, atunci M se numeste suprafat
a algebric
a de ordinul n.
In particular, avem urm
atoarele denumiri: suprafete algebrice de ordinul unu (plane), suprafete
algebrice de ordinul doi (cuadrice) etc.
1.5. Observatii.
1) In situatii concrete M poate fi dat
a printro ecuatie si prin mai multe inecuatii n x, y, z
(inecuatiile precizeaz
a o anumit
a portiune din spatiu).
2) Reprezentarea lui M (sau a unei portiuni din M ) n forma
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
se poate face prin intermediul teoremei 1.4 sau prin artificii de calcul.
3) Fie suprafata simpl
a
M : x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) D.
In general, trecerea de la aceast
a reprezentare la reprezentarea cartezian
a explicit
a se poate face
D(x, y)
numai local. De exemplu, dac
a
(u0 , v0 ) 6= 0, atunci teorema functiei inverse arata ca
D(u, v)
n vecinatatea lui (u0 , v0 ) restrictia lui x = x(u, v), y = y(u, v), admite inversa u = u(x, y), v =
v(x, y), . Astfel, restrictia lui z = z(u, v) apare ca o functie compus
a de tipul z = z(u(x, y), v(x, y)).
4) In general, dac
a exist
a o functie f (x, y, z) astfel nc
at
f (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = c,
(u, v) D,
180
atunci f (x, y, z) = c este o ecuatie cartezian
a implicit
a a suprafetei M : x = x(u, v), y =
y(u, v), z = z(u, v), (u, v) D.
10.2
Curbe coordonate
In acest paragraf, vor fi prezentate unele propriet

ati ale h
artilor care sunt necesare la studiul unei
suprafete date.
Fie r : D R3 , (u, v) r(u, v), o hart
a. Functiile partiale u r(u, v) si v r(u, v)
sunt curbe cu imaginea n r(D). Explicit, (u0 , v0 ) D, curba u r(u, v0 ) se numeste curba de
parametru u sau curba v = v0 ; curba v r(u0 , v) se numeste curba de parametru v sau curba
u = u0 (fig.90). Astfel imaginea r(D) este acoperit
a de aceste dou
a familii de curbe, care sunt
imaginile prin r ale liniilor orizontale si verticale din D. Prin orice punct al lui r(D) trece o
curba din familia (u) si una din familia (v). De aceea uneori pentru aceste curbe se ntrebuinteaza
denumirea de curbe coordonate.
Fig. 90
Daca r : D R este o hart
a si (u0 , v0 ) D, atunci
(1) vectorul vitez
a, n u0 , al curbei de parametru u se noteaz
a ~ru (u0 , v0 );
(2) vectorul vitez
a, n v0 , al curbei de parametru v se noteaz
a ~rv (u0 , v0 ).
Vectorii ~ru (u0 , v0 ), ~rv (u0 , v0 ) se numesc vitezele partiale ale lui r n (u0 , v0 ) (fig.90).
Astfel ~ru si ~rv , sunt functii definite pe D ale c
aror valori n fiecare punct (u0 , v0 ) D sunt
3
vectori tangenti la R n r(u0 , v0 ). Indicii u si v sunt scrisi pentru a sugera derivarea partiala.
Daca harta este dat
a cu ajutorul coordonatelor sale,
3
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),

atunci vitezele partiale sunt date de
~ru = (xu , yu , zu ),
~rv = (xv , yv , zv ),
cu precizarea c
a punctul de aplicatie al lui ~ru si ~rv este prin conventie r(u, v).
Pentru a testa dac
a o submultime M a lui R3 este o suprafat
a, definitia 1.2 cere h
arti proprii.
Dar dendat
a ce stim c
a M este o suprafat
a aceast
a conditie este de la sine ndeplinit
a. Intradevar,
daca M este o suprafat
a si dac
a r : D M este o hart
a n M , atunci se demonstreaz
a c
a r este o
harta proprie.
In unele probleme restrictia ca r s
a fie injectiv
a poate fi l
asat
a deoparte. De aceea admitem
a si regulat
a r : D R3 a c
arei imagine se afla ntro
suprafata M se numeste parametrizare a regiunii r(D) din M (astfel o hart
a este o parametrizare
injectiva).
In acest context u si v se numesc parametri, relatiile
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
181
se numesc ecuatiile parametrice ale lui r(D) M , iar ~r = ~r(u, v) se numeste ecuatia vectorial
aa
lui r(D) M . In unele cazuri r(D) poate fi ntreaga suprafat
a M.
Deoarece parametriz
arile au o mare important
a n aplicatii, vom pune n evident
a un mod prin
care putem stabili dac
a o functie diferentiabil
a r : D R3 este o parametrizare a unei regiuni din
suprafata M . In primul r
and imaginea lui D prin r trebuie s
a fie n M . Dac
a suprafata M este
data implicit prin f (x, y, z) = c, atunci functia compus
a f (r) trebuie s
a aib
a valoarea constanta
c.
Pentru a proba c
a r este regulat
a, consider
am vitezele partiale ~ru si ~rv si produsul vectorial

~ ~ ~k

~ru ~rv = xu yu zu .

xv yv zv
Se observa c
a ultimele dou
a linii dau transpusa matricei Jacobian a lui r. Astfel regularitatea lui
r este echivalent
a cu ~ru ~rv 6= ~0, (u, v) D, adic
a cu faptul c
a vectorii viteze partiale sunt
liniar independenti (u, v) D.
10.3
Suprafete riglate
Exista mai multe moduri de a genera o suprafat

a.
aceste moduri ce este convenabil pentru anumite
D ce trece printr-un punct P0 si are directia 0
r =
0 + v 0 , v R (fig.91).
In acest paragraf ne vom referi la unul dintre

suprafete. Mai nt
ai reamintim c
a o dreapta
poate fi reprezentat
a prin ecuatia vectoriala
Fig. 91
3.1. Definitie. O suprafat
a prin miscarea unei drepte D care se sprijina
3
pe o curba : I R se numeste suprafat
a riglat
a.
Dreapta D se numeste generatoarea suprafetei riglate (fig.92).
Fig. 92
Avand n vedere ecuatia vectorial
a a unei drepte, rezult
a c
a o suprafat
a riglat
a poate fi parametrizata
ntotdeauna sub forma
r(u, v) =
(u) + v (u),
(u, v) D = I R,
182
cu precizarea c
a punctele n care ru rv =
0 sunt excluse prin definitia parametriz
arii.
In cazurile concrete v se poate restr
ange la un anumit interval si de aceea n aceste cazuri
~ s
generatoarele sunt segmente de dreapt
a. De asemenea, uneori se convine ca
a fie privit ca un
camp vectorial definit pe curba .
1) Suprafete cilindrice. Dac
a generatoarea D se misc
a p
astr
and aceeasi directie, atunci
suprafata riglat
a se numeste suprafat
a cilindric
a. Curba pe care se sprijin
a D se numeste curb
a
directoare (fig.93).
O suprafat
a cilindric
a admite o parametrizare de forma
r(u, v) =
(u) + v ,
~ este un vector cu coordonatele constante.
unde
In continuare, prin P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z) vom ntelege polinoame de gradul unu n
trei variabile .
Fig. 93
3.2. Teorem
a. O suprafat
a cilindric
a cu generatoarea paralel
a cu dreapta D : P (x, y, z) =
0, Q(x, y, z) = 0 este caracterizat
a printro ecuatie de forma f (P, Q) = 0.
Demonstratie. Multimea dreptelor paralele cu dreapta D este reprezentat
a analitic prin
(
P = u
(1)
(u, w) R2 .
Q = w,
Conditia ca dreptele (1) s
a se sprijine pe curba
(2)
x = x(t),
y = y(t),
z = z(t),
tI
se obtine elimin
and pe x, y, z, t ntre cele cinci ecuatii (1) si (2). Se deduce
(3)
f (u, w) = 0.
Regandim suprafata cilindric

a ca fiind locul geometric al dreptelor (1) supuse la conditia (3).
Ecuatia acestui loc geometric se obtine elimin
and pe parametrii u si v ntre (1) si (3). Gasim
(4)
f (P, Q) = 0.
Reciproc, fie M submultimea punctelor din spatiu caracterizate printro ecuatie de tipul (4).
Daca planele P = 0 si Q = 0 determin
a o dreapt
a si dac
a M nu contine puncte critice ale lui f ,
atunci M este o suprafat
a cilindric
a. Intradev
ar, pentru orice solutie real
a (x, y, z) a lui (4) exista
doua numere reale u si w asa ca P (x, y, z) = u, Q(x, y, z) = w. Aceast
a intersectie reprezinta o
183
dreapta paralel
a cu D : P = 0, Q = 0, iar u si w verific
a conditia f (u, w) = 0. Deoarece w este
functie de u (teorema functiilor implicite!), rezult
a c
a M admite parametrizarea
r(u, v) =
(u) + v ,
~ da directia lui D.
unde
3.3. Observatie. Suprafetele cilindrice cu generatoarele paralele cu axele Oz, Ox, Oy se pot
caracteriza, respectiv, astfel
M : f (x, y) = 0,
M : f (y, z) = 0,
M : f (z, x) = 0.
3.4 Exemplu
Sa se scrie ecuatia suprafetei cilindrice care are ca directoare curba

2x2 + y 2 2z = 0,
:
,
y 2z = 0
stiind ca generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei directoare.
Generatoarele suprafetei cilindrice fiind perpendiculare pe planul curbei y 2z = 0, ele vor avea
~ (0, 1, 2). Ecuatiile generatoarelor vor fi D : xu = yw = z , u, w
vectorul director ~a = N
0
1
2
R. Punem conditia ca generatoarele s
a se sprijine pe curba . Sistemul format din ecuatiile
generatoarei si curbei trebuie s
a fie compatibil, obtin
andu-se astfel leg
atura dintre cei doi parametrii
u, w sub forma:
25u2 + 8w2 10w = 0.
Inlocuind expresiile lui u = x si w = y + z , obtinute din ecuatiile generatoarei, n conditia de
2
compatibilitate va apare ecuatia suprafetei cilindrice
M : 25x2 + 2(2y + z)2 5(2y + z) = 0.
2) Suprafete conice. Dac
a generatoarea D se misc
a trec
and printr-un punct fix V , atunci
suprafata riglat
a se numeste suprafat
a conic
a. Curba pe care se sprijin
a D se numeste curb
a
directoare, iar punctul V se numeste v
arf (fig.94).
Fig. 94
O suprafat
a conic
a admite o parametrizare de forma
r(u, v) =
+ v (u),
unde
~ este un vector cu coordonatele constante a c
arui extremitate este v
arful V (varful nu
apartine multimii pe care o numim suprafat
a conic
a, fiind exclus de definitia parametriz
arii).
3.5. Teorem
a. Fie M o suprafat
a conic
a cu v
arful
V : P (x, y, z) = 0,
Q(x, y, z) = 0,
R(x, y, z) = 0.
184
Multimea M {(x, y, z) | R(x, y, z) = 0}, este caracterizat
a analitic printro ecuatie de forma

P Q
f
,
= 0.
R R
Demonstratie. Multimea dreptelor ce trec prin punctul fix V si care nu apartin planului
R(x, y, z) = 0 este reprezentat
a prin
(5)
P uR = 0,
Q wR = 0,
(u, w) R2 .
Conditia ca aceste drepte s

a se sprijine pe o curb
a de ecuatii (2) se obtine elimin
and pe x, y, z, t
ntre cele cinci ecuatii (2) si (5). Se deduce
(6)
f (u, w) = 0.
Regandim suprafata conic

a ca fiind locul geometric al dreptelor (5), supuse la conditia (6).
Ecuatia locului geometric se obtine elimin
and parametrii u, w ntre (5) si (6). G
asim

P Q
,
= 0.
(7)
f
R R
Reciproc, fie M multimea punctelor din spatiu caracterizate printro ecuatie de tipul (7). Daca
planele P = 0, Q = 0, R = 0 determin
a un punct si dac
a M nu contine puncte critice ale lui f ,
atunci M este o suprafat

a conic
a. Intradev
a (x, y, z) a lui (7) exista
doua numere reale u si w asa ca P (x, y, z) uR(x, y, z) = 0, Q(x, y, z) wR(x, y, z) = 0, iar u si
w sunt legati prin relatia f (u, w) = 0. Deoarece w se exprim
a local prin u, rezult
a c
a suprafata
admite parametrizarea
r(u, v) =
+ v (u),
unde
~ este un vector constant a c
arui extremitate indic
a v
arful.
3.6. Observatie. Din ecuatia (5) se poate deduce o ecuatie omogen
a n trei variabile
g(P, Q, R) = 0. Reciproc, o ecuatie omogen
a de tipul g(P, Q, R) = 0, unde P = 0, Q = 0, R = 0
determina un punct, reprezint
a o suprafat
a conic
a.
3.7. Exemplu
Sa se scrie ecuatia suprafetei conice, care are v
arful dat de intersect
planelor P : x y + z =
ia
x2 + y 2 2x 2y 2 = 0
1, Q : x+yz = 0, R : xz = 0, iar curba directoare are ecuatiile C :
z = 0.
Multimea dreptelor ce trec prin punctul fix V este reprezentat
a prin
D : x y + z 1 u(x z) = 0,
x + y z w(x z) = 0,
(u, w) R2 .

a se sprijine pe curb
a C se obtine elimin
and x, y, z ntre cele patru
ecuatii ale sistemului format cu ecuatiile dreptelor D si ale curbei C. Se obtine
(w + 1)2 2(u 2)2 2uw + 1.
Eliminam the parametrii u, w ntre aceast
a relatie si ecuatiile dreptelor D se obtine ecuatia
suprafetei conice
M : (2x + y 2z)2 2(x y + 3z 1)2 2x2 + 2(y z)2 + 2y 2z + 1 = 0.
185
3) Suprafete conoide. O suprafat
a riglat
a generat
a de o dreapt
a D care se sprijina pe o
dreapta fixa (ax
a) si pe o curb
a (curb
a directoare), se numeste conoid (fig.95).
Fig. 95
Daca este luat
a drept ax
a Oz, atunci conoidul admite parametrizarea
r(u, v) = (u cos (v), u sin (v), h(v)).
Un conoid a c
arui generatoare r
am
ane paralel
a cu un plan fix P se numeste conoid cu plan director.
Acest conoid admite o parametrizare de forma
r(u, v) =
(u) + v (u),
k .
unde k P si (
)
3.8. Teorem
a. Fie M conoidul cu planul director P = 0 si cu axa : Q = 0, R = 0.
Multimea M \{(x, y, z) | P (x, y, z) = u, R(x, y, z) = 0} este caracterizat
a analitic printro ecuatie
de forma

Q
= 0.
f P,
R
Demonstratie. Abstractie f
ac
and de dreptele D : P = u,
cu P si care nt
alnesc pe este reprezentat
a analitic prin
(
P = u
(8)
Q wR = 0.
R = 0, multimea dreptelor paralele

a se sprijine pe o curb
a de ecuatii (2) se obtine elimin
and pe x, y, z, t
ntre cele cinci ecuatii (2) si (8). Se deduce f (u, w) = 0, si deci conoidul cu plan director are
ecuatia

Q
(9)
f P,
= 0.
R
Reciproc, fie N submultimea punctelor din spatiu caracterizate printr-o ecuatie de tipul (9). Daca
P = 0 este ecuatia unui plan care taie dreapta : Q = 0, R = 0 si dac
a N nu contine puncte
critice ale lui f , atunci N este un conoid. Intradev
a (x, y, z) a lui (9)
exista doua numere reale u, w asa ca P = u, Q wR = 0 cu f (u, w) = 0.
3.9. Exemplu
Sa se scrie ecuatia suprafetei conoid generat
a de o dreapt
a care se sprijin
a pe axa Oz, ramane
paralela cu planul xOy si se sprijin
a pe dreapta

xz =0
d:
x + 2y 3 = 0
186
Multimea dreptelor D, paralele cu planul xOy si care se sprijin
a pe dreapta d, este determinata
de intersectia a dou
a fascicule de plane: unul format din plane paralele cu xOy si cel
alalt determinat
de axa Oz. Deci

z=u
D:
x + wy = 0
Din conditia ca dreptele D s
a se sprijin
a pe dreapta d, se obtine sistemul
z=u
x + wy = 0
xz =0
x + 2y 3 = 0
Eliminam x, y si z din sistem vom obtine conditia de compatibilitate
2u + w(3 u) = 0.
Eliminand u si v din aceast
a ecuatie si ecuatiile generatoarei se deduce ecuatia suprafetei conoid
M : 2x
10.4
x
(3 z) = 0.
y
Suprafete de rotatie

a prin rotatia unei curbe C n jurul unei drepte
fixe D, numit
a ax
a de rotatie, se numeste suprafat
a de rotat
ie.
P
Fie P (x, y, z) = 0 un plan perpendicular pe axa D si (x, y, z) = 0 o sfer
a cu centrul pe D.
Avem
4.2. Teorem
a. O suprafat
a de rotatie cu axa D este caracterizat
a printro ecuatie cartezian
a
P
implicit
a de forma f (P, ) = 0.
Demonstratie. Orice punct de pe curba C se va deplasa ntrun plan perpendicular pe axa,
P = u si va descrie un cerc cu centrul pe axa de rotatie (fig.96, unde axa de rotatie este Ox). De
aceea suprafata de rotatie poate fi privit
a ca fiind locul geometric al cercurilor cu centrele pe D,
care trec prin C si ale c
aror plane sunt perpendiculare pe D. Astfel sistemul
P
(x, y, z) = w, w > 0
P (x, y, z) = u
x = x(t), y = y(t), z = z(t)

trebuie sa fie compatibil. Elimin
and pe x, y, z, t rezult
a
(10)
f (u, w) = 0.
Regandim suprafata de rotatie ca fiind locul geometric al cercurilor

supuse la conditia (10). Elimin
and parametrii w si u g
asim
M : f (P, ) = 0.
P
(x, y, z) = w, P (x, y, z) = u
187
Fig. 96
Reciproca este evident
a.
Cazul cel mai simplu este acela n care C este o curb
a plan
a cu axa D continut
a n planul
curbei. In acest caz, cercurile din M generate prin rotatia fiec
arui punct al lui C n jurul axei
D se numesc paralele, iar diversele pozitii ale lui C se numesc meridiane. Pentru simplificare sa
presupunem c
a C este n planul xOy, iar D este Ox (fig.96).
1) Daca C : f (x, y) = 0, z = 0, y > 0, atunci M : f (x, y 2 + z 2 ) = 0.
2) Daca C este dat
a prin parametrizarea
(u) = (g(u), h(u), 0), h(u) > 0, u I,
atunci M admite parametrizarea
r(u, v) = (g(u), h(u) cos v, h(u) sin v), u I, v R.
4.2. Exemplu
Sa se scrie ecuatia suprafetei ce se obtine prin rotirea dreptei Ox n jurul dreptei D : x = y = z
Cercurile generatoare al suprafetei au centrul pe axa de rotatie D, raza variabil
a si planul
fiecarui cerc este perpendicular pe D. Familia cercurilor se va scrie ca intersectia dintre o sfera
cu raza variabil
a, cu centrul pe axa de rotatie cu un fascicul de plane perpendicular pe axa de
rotatie. Luand originea ca un punct al dreptei D, rezult
a
2
x + y 2 + z 2 = w, w > 0
:
x + y + z = u.
Din conditia ca s
a se sprijine pe axa Ox, obtinem sistemul:
2
x + y 2 + z 2 = w2
x+y+z =u
y=0
z = 0,
care trebuie s
a fie compatibil.
Eliminam x, y si z din sistem vom obtine conditia de compatibilitate:
u2 = w 2 .
Eliminand parametrii w si u din aceast
a ecuatie si ecuatiile cercurilor generatoare se obtine ecuatia
suprafetei de rotatie
M : xy + xz + yz = 0.
188
10.5
Vectori tangenti la o suprafat

a
Ne propunem s
a ar
at
am c
a pe orice suprafat
a M se poate introduce un calcul diferential asemanator
2
calculului diferential obisnuit din R . Elementele acestui calcul: functii, c
ampuri vectoriale tangente etc, apartin suprafetei si nu spatiului euclidian R3 n care este scufundat
a suprafata.
Presupunem c
a f este o functie real
a definit
a numai pe suprafata M , adic
a f : M R. Daca
r : D M este o hart
a, atunci f r : D R se numeste expresia lui f n coordonate. Daca f r
este diferentiabil
a n sens obisnuit, oricare ar fi r, atunci f se numeste diferentiabil
a; mai general,
3
f : M R R se numeste diferentiabil
a dac
a se poate extinde diferentiabil la o multime deschisa
n R3 care contine pe M .
Fie acum functia F : Rn M . Orice hart
a r n M d
a o expresie n coordonate r1 F pentru
F . Evident aceast
a functie compus
a este definit
a numai pe multimea (deschis
a) U Rn pentru
1
care F (U ) r(D). Dac
a r F este diferentiabil
a n sens obisnuit, oricare ar fi r, atunci functia
F se numeste diferentiabil
a.
Fie M si N dou
a suprafete, r1 o hart
a n M si r2 o hart
a n N . O functie F : M N se
1
numeste diferentiabil
a dac
a functia compus
a r2 F r1 este diferentiabil
a n sens obisnuit, oricare
ar fi r1 si r2 .
In particular, o functie diferentiabil
a de tipul : I M , unde I este un interval deschis al
dreptei reale, se numeste curb
a n M .
5.1. Teorem
a. Fie curba : I M si harta r : D M . Dac
a (I) r(D), atunci exist
ao
pereche de functii diferentiabile u, v definite pe I astfel nc
at
(t) = r(u(t), v(t)), t I
sau = r(u, v).

a, expresia n coordonate r1 : I D este diferentiabila. Ea
este o curba plan
a a c
arei imagine se afl
a n domeniul de definitie D al lui r (fig.97). Dac
a (u, v) sunt
1
1
1
coordonate euclidiene ale lui r adic
a r ((t)) = (u(t), v(t)), atunci = r(r ) = r(u, v).
Functiile u si v sunt unic determinate. Intradev
ar, din presupunerea = r(u1 , v1 ), rezulta
(u, v) = r1 = r1 (r(u1 , v1 )) = (u1 , v1 ).
Fig. 97
Functiile u, v sunt numite coordonatele curbei n raport cu harta r.
Dam far
a demonstratie
a a c
arei
5.2. Teorem
a. Fie M o suprafat
a. Dac
a F : Rn R3 este o functie diferentiabil
n
imagine se afl
a n M , atunci functia F : R M este diferentiabil
a n sensul dat n acest paragraf.
Aceasta teorem
a arat
a leg
atura str
ans
a ntre calculele din R3 si calculele de pe suprafata M .
De exemplu, ea implic
a faptul c
a o curb
a din R3 care se afl
a n M este o curb
a a lui M .
189
Fie M o suprafat
a si r o hart
a n M . Deoarece harta r este o functie diferentiabil
a definita pe
D R2 si cu valori n R3 , rezult
a c
a r este diferentiabil
a si ca functie n M .
5.3. Consecint
a. Dac
a r1 si r2 sunt h
arti ntr-o suprafat
a M ale c
aror imagini se suprapun,
atunci functiile compuse r11 r2 si r21 r1 sunt aplicatii diferentiabile definite pe multimi deschise
din plan (fig.98).
Fig. 98
De exemplu, functia
r1 este definit
a numai pentru acele puncte (u, v) din D1 pentru care
r1 (u, v) se afl
a n imaginea r2 (D2 ) a lui r2 (fig.98).
Dupa un rationament analog celui folosit pentru demonstratia teoremei 5.1, consecinta 5.3
poate fi retranscris
a astfel
5.4. Consecint
a. Dac
a r1 si r2 sunt h
arti ale c
aror imagini se suprapun n M , atunci exist
a
o pereche unic
a de functii diferentiabile f si g astfel nc
at r2 (u, v) = r1 (f (u, v), g(u, v)), (u, v)
din domeniul de definitie al lui r11 r2 .
Analog se poate exprima r1 n functie de r2 .
Consecinta 5.3 sugereaz
a o metod
a concret
a de a stabili dac
a o functie este sau nu diferentiabila
pe M . Daca f : M R, atunci n loc s
a verific
am c
a toate expresiile sale n coordonate f r sunt
diferentiabile n sens euclidian, este suficient s
a facem aceasta pentru un anumit num
ar de harti
care sa acopere pe M . Adesea este suficient
a o singur
a hart
a. Demonstratia este un exercitiu din
calculul cu functii compuse. Intradev
ar, fie r2 o hart
a arbitrar
a; din faptul c
a f r1 si r11 r2
1
sunt diferentiabile rezult
a c
a f r1 r1 r2 este diferentiabil
a. In general ultima functie este o
restrictie a lui f r2 . Dac
a ns
a imaginea lui r1 acoper
a pe M , atunci f r1 r11 r2 reprezinta
pe f r2 si astfel diferentiabilitatea este demonstrat
a.
Din punct de vedere intuitiv este clar ce nseamn
a un vector tangent la o suprafat
a M . Definitia
formala se bazeaz
a pe ideea c
a o curb
a din M trebuie s
a aib
a toti vectorii vitez
a tangenti la M .
5.5. Definitie. Fie M o suprafat
a si P un punct oarecare din ea. Un vector w
~ tangent la R3
n P se numeste tangent la M n P dac
a este vectorul vitez
a al unei curbe din M ce trece prin P .
Multimea tuturor vectorilor tangenti la M n P se numeste planul tangent al lui M n P si se
noteaza cu TP M (fig.99). Imaginea concret
a a lui TP M n R3 poart
a aceeasi denumire.
r21
Fig. 99
Teorema urm
atoare arat
a c
a TP M este un subspatiu vectorial bidimensional al spatiului tangent
T P R3 .
5.6. Teorem
a. Fie P un punct al unei suprafete M si r o hart
a n M astfel nc
at r(u0 , v0 ) = P .
3
Un vector w
~ tangent la R n P este tangent la M dac
a si numai dac
a w
~ poate fi scris ca o
190
combinatie liniar
a a lui ~ru (u0 , v0 ) si ~rv (u0 , v0 ).
Demonstratie. Vitezele partiale ~ru si ~rv sunt vectori tangenti la M n orice punct al lui r(D)
deoarece curbele coordonate ale lui r sunt curbe n M (fig.100).
Fig. 100
Sa presupunem c
aw
~ este tangent la M n P , dac
a exist
a o curb
a pe M pentru care (0) = 0 si
0 (0) = w.
~ Dup
a teorema 5.1, curba poate fi scris
a n forma = r(u, v) sau
~ (t) = ~r(u(t), v(t)).
Regula de derivare a functiilor compuse d
a
~ 0 = ~ru (u, v)
dv
du
+ ~rv (u, v) .
dt
dt
Deoarece (0) = P = r(u0 , v0 ), avem u(0) = u0 , v(0) = v0 si deci, pentru t = 0, g

asim
w
~ =
~ 0 (0) =
du
dv
(0)~ru (u0 , v0 ) +
(0)~rv (u0 , v0 ).
dt
dt
Observatie. ~0P TP M , deoarece punctul P poate fi g

andit ca fiind curba constanta (t) =
P, t I si ~ 0 (t) = ~0.
Invers s
a presupunem c
a vectorul w
~ TP R3 poate fi scris n forma w
~ = c1~ru (u0 , v0 ) +
c2~rv (u0 , v0 ). Calculul anterior arat
a c
aw
~ este vectorul vitez
a al curbei (t) = r(u0 + tc1 , v0 + tc2 )
din M la momentul t = 0. Astfel w
~ este tangent la M n P .
Deoarece vitezele partiale sunt vectori liniari independenti, teorema anterioar
a arat
a ca, P
r(D) M , vitezele partiale formeaz
a o baz
a a planului tangent TP M .
~ care asociaz
~ ) tangent la
5.7. Definitie. O functie X
a fiec
arui punct P M un vector X(P
R n P se numeste c
amp vectorial euclidian pe suprafata M .
~
Fie X = f (x, y, z)~ + g(x, y, z)~ + h(x, y, z)~k un c
amp vectorial euclidian pe suprafata M . Daca
~ se numeste diferentiabil.
functiile coordonate f, g, h sunt diferentiabile pe M , atunci c
ampul X
~
~
Un camp vectorial euclidian Y pentru care, P M, Y (P ) este tangent la M n P se numeste
~ este un c
c
amp vectorial tangent la M . Dac
aY
amp vectorial tangent la M , atunci oricare ar fi
harta r : D M , avem
~ (r(u, v)) = F (u, v)~ru + G(u, v)~rv .
Y
3
~ este diferentiabil dac

De aceea Y
a si numai dac
a functiile F si G sunt diferentiabile pe D.
In continuare presupunem c
a lucr
am numai cu c
ampuri diferentiabile si preciz
am ca de cele
mai multe ori c
ampurile pe M sunt definite local (numai n anumite regiuni ale lui M ).
5.8. Observatie. C
ampurile vectoriale tangente la M apartin calculului din M , deoarece
conform definitiei 5.5 ele dau n fiecare punct vitezele unor curbe din M .
191
10.6
Normala si planul tangent la o suprafat

a
Fie M o suprafat
a si P un punct al s
au. Un vector ~z cu originea n P care este ortogonal planului
tangent TP M , adic
a ortogonal oric
arui vector tangent la M n P , se numeste vector normal la M .
~ definit pe M se numeste c
Un camp vectorial euclidian Z
amp normal pe M dac
a fiecare vector
~ ) este normal la M .
Z(P
Deoarece TP M este un subspatiu bidimensional al lui TP R3 , exist
a numai o directie normal
a
la M n P , adic
a toti vectorii ~z normali n P sunt coliniari. Astfel, dac
a ~z nu este zero, rezulta
ca TP M const
a numai din vectorii lui TP R3 care sunt ortogonali lui ~z. Dreapta ce trece prin P
si este perpendicular
a pe planul tangent TP M se numeste normala suprafetei n punctul P . Fie
r(D) regiunea din M acoperit
a de harta r : D M . Functia vectorial
a
~
Z(u,
v) = ~ru ~rv
~
ataseaza fiec
arui punct din D un vector normal la M n r(u, v) (fig.100). De aceea Z(u,
v) poate
fi privit ca un c
amp normal definit local pe M .
~ 0 , v0 ),
Daca gandim TP M ca fiind determinat de punctul P (x0 , y0 , z0 ) si de vectorul normal Z(u
atunci planul tangent la suprafata M n punctul P are ecuatia

x x0

xu0

xv0
y y0
yu 0
yv0

z z0

= 0,
zu 0

zv 0
unde
x0 = x(u0 , v0 ), xu0 = xu (u0 , v0 )
etc.
Normala la M n P are ecuatiile

y y0
z z0
x x0
=
=
.
D(y, z)
D(z, x)
D(x, y)
D(u0 , v0 )
D(u0 , v0 )
D(u0 , v0 )
Daca suprafata M este dat
a prin ecuatia cartezian
a implicit
a, atunci este usor s
a punem n
evidenta campul normal si c
ampurile tangente.
6.1. Teorem
a. Dac
a M : f (x, y, z) = c este o suprafat
a, atunci gradientul
f =
f
f
f ~
~ +
~ +
k,
x
y
z
definit pe M , este un c
amp vectorial normal care nu se anuleaz
a n nici un punct al lui M (fig.101).
Demonstratie. Gradientul nu se anuleaz
a pe M deoarece prin ipotez
a derivatele partiale
fx , fy , fz nu se pot anula simultan n nici un punct al lui M (1).
Sa aratam acum c
a hf (P ), wi
~ = 0, w
~ TP M . Pentru aceasta observ
am c
a dac
a este o
curba pe M , atunci f () = f (x(t), y(t), z(t)) 0. Deci
f
dx f
dy f
dz
()
+
()
+
()
= 0.
x
dt
y
dt
z
dt
192
Alegand pe astfel nc
at s
a aib
a viteza initial
a
~ 0 (0) = w
~ = w1~ + w2~ + w3~k,
n (0) = P , g
asim
0 = fx ((0))
dx
dy
dz
(0) + fy ((0))
+ fz ((0)) (0) =
dt
dt
dt
= fx (P )w1 + fy (P )w2 + fz (P )w3 = hf (P ), wi.

~
Fig. 101
Din punct de vedere analitic, ecuatia planului tangent la M n P (x0 , y0 , z0 ) este
(x x0 )fx0 + (y y0 )fy0 + (z z0 )fz0 = 0,
iar ecuatiile normalei sunt
x x0
y y0
z z0
=
=
.
fx0
fy0
fz0
In particular, pentru reprezentarea cartezian

a explicit
a z = f (x, y) avem: planul tangent,
z z0 = p(x x0 ) + q(y y0 ),
si normala,
x x0
y y0
z z0
=
=
.
p0
q0
1
6.2. Observatii. 1) Planul tangent TP M este aproximatia liniar

a a suprafetei M n vecinatatea
lui P .
2) Campurile vectoriale normale apartin calculului din R3 . Ele sunt folosite n studiul lui M
din punctul de vedere al unui observator din R3 .
6.3. Exemplu S
a se scrie ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei n punctul P (1, 21 , 2)
1
la suprafata M : z =
xy
Se poate scrie reprezentarea implicit
a a suprafetei M : xyz = 1. Vectorul perpendicular pe
planul tangent pentru aceast

a reprezentare a suprafetei este gradf (P ) = fx (P )i + fy (P )j + fz (P )k.
Se obtine gradf (x, y, z) = yz i + xz j + xy k.

Planul tangent la suprafat
a n punctul P va fi:
1
1
(x 1) + 2(y ) + (z 2) = 0
2
2
iar normala la suprafat
a n punctul P va avea ecuatiile:
y
x1
=
1
2
1
2
z2
1
2
193
Suprafete conexe. Fie : I M o curb
a de pe suprafata M si [a, b] I. Restrictia
: [a, b] M se numeste segment de curb
a sau 1-segment pe suprafata M .
a M se numeste conex
a (dintr-o bucat
a) dac
a P, Q M exista
un segment de curb
a : [a, b] M , cel putin continu
a, astfel nc
at (a) = P si (b) = Q, adica
imaginea ([a, b]) M uneste punctele P si Q (fig.102).
Fig. 102
O suprafat
a conex
a M este dintr-o singur
a bucat
a. De exemplu, except
and hiperboloidul cu
doua panze care nu este conex, toate cuadricele nedegenerate sunt conexe.
7.2. Teorem
a. Fie M1 si M2 dou
a suprafete. Dac
a M1 este conex
a iar F : M1 M2 este o
aplicatie surjectiv
a si diferentiabil
a, atunci M2 este conex
a.
Demonstratie. Fir R, S dou
a puncte arbitrare din M2 . Deoarece F este surjectiva exista
P, Q M astfel nc
at F (P ) = R, F (Q) = S. Dar, prin ipotez
a M1 este conex
a si deci exista
un segment de curb
a care uneste pe P cu Q. Imaginea lui prin functia continu
a F este un
segment de curb
a ce uneste pe R cu S, adic
a M2 este conex
a.
7.3. Consecint
a. Dac
a D este o multime deschis
a si conex
a din plan, iar r : D M este o
parametrizare, atunci regiunea r(D) M este conex
a.
7.4. Exemplu. Hiperboloidul cu o p
anz
a este conex deoarece el este multimea valorilor
functiei diferentiabile
r : R2 R3 , r(u, v) = (x, y, z),
x = a chu cos v,
y = b chu sin v,
z = c shu
(a, b, c > 0),
definita pe multimea conex

a R2 .
Analog putem stabili c
a fiecare dintre p
anzele hiperboloidului cu dou
a p
anze este conexa.
Deoarece aceste dou
a p
anze sunt multimi disjuncte, rezult
a c
a hiperboloidul cu dou
a p
anze nu este
conex.
7.5. Teorem
a. Fie M o suprafat
a conex
a si f : M R o aplicatie diferentiabil
a.
(1) Dac
a df = 0, atunci f =const.
(2) Dac
a f nu se anuleaz
a pe M , atunci f > 0 sau f < 0 peste tot.
Demonstratie. Fie P, Q M dou
a puncte arbitrare. Prin ipotez
a acestea pot fi unite
printr-un segment de curb
a : [a, b] M . Utiliz
and functia diferentiabil
a f : [a, b]
[f ((c)), f ((d))], c, d [a, b], c
areia i aplic
am teorema cresterilor finite si proprietatea lui Darboux, deducem f =const, si respectiv f > 0 sau f < 0 peste tot.
7.6. Observatie. O suprafat
a M poate fi privit
a ca un spatiu topologic. In acest sens, M
este conexa dac
a verific
a una din conditiile:
(1) M nu este reuniunea a dou
a multimi nevide, disjuncte si deschise;
(2) singurele submultimi nchise si deschise ale lui M sunt M si M .
Suprafete simplu conexe. Suprafata M se numeste simplu conex
a (f
ar
a g
auri) daca orice
curba nchis
a de pe M poate fi deformat
a prin continuitate (f
ar
a a p
ar
asi punctele suprafetei)
astfel ncat s
a se reduc
a la un punct (fig.103). De exemplu, sfera este (conex
a si) simplu conexa;
194
cilindrul circular drept (este conex dar) nu este simplu conex, deoarece cercurile situate n plane
perpendiculare pe axa cilindrului nu se pot reduce la un punct f
ar
a a iesi din cilindru; hiperboloidul
cu doua panze (nu este conex dar) este simplu conex etc.
Fig. 103
Suprafete compacte. Fie (u, v) R2 si intervalul bidimensional nchis (dreptunghi nchis)
D0 : a u b, c v d.
Fie M o suprafat
a. O functie diferentiabil
a de tipul r : D0 M se numeste 2segment (placa)
n M , fig.104. (Atributul diferentiabila este folosit n sensul c
a r se poate extinde diferentiabil la
un interval bidimensional deschis ce contine pe D0 ).
Fig. 104
7.7. Definitie. Suprafata M se numeste compact
a dac
a poate fi acoperit
a prin imaginile unui
numar finit de 2segmente.
De exemplu sfera este o suprafata compact
a deoarece este acoperit
a de imaginea 2segmentului
r(u, v) = (x0 + a cos u sin v, y0 + a sin u sin v, z0 + a cos v), (u, v) D0 = [0, 2] [0, ]. De
asemenea torul de rotatie este o suprafat
a compact
a.
Se stie c
a orice functie (real
a) continu
a pe un dreptunghi nchis D0 si atinge maximul (minimul)
ntrun punct din D0 . Acest rezultat l folosim pentru a demonstra teorema urm
atoare.
7.8. Teorem
a. Dac
a f este o functie continu
a definit
a pe o suprafat
a compact
a M , atunci f
si atinge maximul (minimum) ntrun punct din M .
Demonstratie. Fie ri : D0i M, 1 i k, 2segmentele ale c
aror imagini acopera pe
M . Deoarece aplicatiile ri sunt diferentiabile, iar f este continu
a rezult
a c
a f ri : D0i R sunt
functii continue. De aceea, pentru fiecare i, exist
a punctul (ui , vi ) D0i n care f ri ia valoarea
maxima. Fie f (r1 (u1 , v1 )) cel mai mare dintre numerele f (ri (ui , vi )). S
a ar
at
am c
a P = r1 (u1 , v1 )
este punctul n care f are valoarea maxim
a. Intradev
ar, deoarece ri sunt n num
ar finit, Q M ,
exista un indice i asa ca Q = ri (u, v) si avem
f (P ) = f (r1 (u1 , v1 )) f (ri (ui , vi )) f (ri (u, v)) = f (Q),
ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema anterioar
a poate fi folosit
a pentru a proba c
a o suprafat
a nu este compacta. De
exemplu, cilindrul M cu generatoarele paralele cu Oz nu este o suprafat
a compact
a deoarece
functia coordonat
a z d
a cota z(P ), P M , si astfel ea nu are valoare maxim
a pe M .
195
O submultime M din R3 se numeste nchis
a n R3 dac
a complementara sa R3 \M este deschisa
3
n R .
O submultime M din R3 se numeste m
arginit
a dac
a distanta euclidian
a dintre doua puncte
oarecare ale sale este mai mic
a dec
at un num
ar real dat. Cu alte cuvinte, M este m
arginita daca
poate fi inclus
a ntro sfer
a de raz
a finit
a. Astfel problema m
arginirii lui M se reduce la cercetarea
existentei maximului functiei f (x, y, z) = x2 +y 2 +z 2 pe M sau la existenta minimelor si maximelor
functiilor f (z, y, z) = x, y, z pe M .
7.9. Teorema HeineBorel. O submultime din R3 este compact
a dac
a si numai dac
a ea este
nchis
a si m
arginit
a.
Fie f : R3 R o functie diferentiabil
a. O suprafat
a de tipul M : f (x, y, z) = c este nchisa
deoarece ea const
a din punctele f 1 ({c}), multimea {c} este o submultime nchis
a din R, iar f
este o functie continu
a. Astfel, o suprafat
a M : f (x, y, z) = c este compact
a dac
a si numai daca
ea este marginit
a n R3 . De exemplu elipsoidul este compact, dar hiperboloizii nu sunt compacti.
7.10. Teorem
a. Dac
a f (x, y, z) este un polinom omogen de gradul n 1 care are cel putin
o valoare strict pozitiv
a, atunci M : f (x, y, z) = 1 este o suprafat
a. Dac
a f (P ) > 0 except
and
P (0, 0, 0), atunci M este compact
a si reciproc.
a exist
a un punct P (x, y, z) R3 asa ca f (x, y, z) = a > 0. Astfel
1
(x, y, z) si deci M nu este vid
a. Din formula lui Euler pentru functiile
M contine punctul
n
a
omogene rezult
a c
a orice punct Q care satisface fx (Q) = 0, fy (Q) = 0, fz (Q) = 0 satisface si
f (Q) = 0. De aceea Q
/ M si astfel M este o suprafat
a regulat
a.
Sa presupunem f > 0 except
and originea. Fie sfera S si i : S R3 injectia natural
a. Functia
compusa f i : S R este continu
a. Deoarece S este compact
a functia f i are o valoare minima
b si b > 0. Dac
a Q R3 , avem

Q
n
f (Q) = kQk f
kQkn b.
kQk
1
. Rezult
a c
a M = f 1 (1) este continut
a n sfera
De aceea pentru f (Q) = 1 g
asim kQk
n
b
1
. Astfel M este m
arginit
a si deci M este compact
a.
nchisa cu centrul n O si de raz
a
n
b
Reciproc, presupunem c
a M este o suprafat
a compact
a. Rezult
a c
a M este m
arginit
a si deci
n
f (Q) kQk b. De aceea f > 0, except
and originea.
Suprafete orientabile. In aceast

a sectiune ne propunem s
a ar
at
am c
a suprafetele pot avea
doua fete sau numai o fat
a.
a M se numeste orientabil
a dac
a posed
a un c
amp vectorial normal
~ care nu se anuleaz
Z
a n nici un punct al lui M .
Din sectiunea 6 rezult
a c
a:
- orice suprafat
a simpl
a este orientabil
a;
- orice suprafat
a M : f (x, y, z) = c (care nu posed
a puncte critice ale lui f ) este orientabila. De
exemplu planul, sfera, cuadricele nedegenerate etc sunt suprafete orientabile. In particular, orice
suprafata dat
a cartezian explicit este orientabil
a.
Dam far
a demonstratie urm
atoarea teorem
a.
7.12. Teorem
a. Orice suprafat
a simplu conex
a si conex
a este orientabil
a.
Pe de alt
a parte, are loc urm
atorul rezultat:
196
7.13. Teorem
a. Orice suprafat
a conex
a si compact
a M este orientabil
a.
3
Intr-adev
ar, dac
a M este o suprafat
a conex
a si compact
a, atunci R se descompune n doua parti
conexe, una m
arginit
a si alta nem
arginit
a. Suprafata M admite dou
a c
ampuri vectoriale normale
unitare opuse dintre care unul indic
a regiunea nem
arginit
a. Prin urmare M este orientabila.
7.14. Teorem
a. Dac
a M2 este o suprafat
a orientabil
a, iar F : M1 M2 este o aplicatie
regulat
a, atunci suprafata M1 este orientabil
a.
a M2 admite c
ampul normal nenul
~ (Q), ~v wi,
(~v , w)
~ = hY
~
~v , w
~ T Q M2 ,
Q = F (P ),
P M1 .
Fie F? aplicatia liniar

a asociat
a matricei Jacobian a reprezent
arii n coordonate a lui F . Daca ~a, ~b
~
sunt doi vectori liniari independenti din TP M1 , atunci F?~a, F? b sunt doi vectori liniari independenti
din TQ M2 deoarece F este regulat
a. Definim
(F ? )(~a, ~b) = (F?~a, F?~b).
Deoarece F este regulat
a rezult
a F ? 6= 0. Construim
~ )=
Z(P
~a ~b
(F ? )(~a, ~b)
Aceasta expresie este independent

a de alegerea lui ~a si ~b si d
a n fiecare punct un vector normal
~ ) este un c
nenul. De aceea P Z(P
amp normal cu valori nenule pe M1 , adic
a M1 este orientabila.
Un camp vectorial normal unitar pe o suprafat
a orientabil
a M se numeste orientare pe M .
7.15. Teorem
a. Orice suprafat
a conex
a si orientabil
a admite exact dou
a orient
ari.
~ un c
Demonstratie. Fie Z
amp normal (global) definit pe M cu valori nenule. Cu ajutorul lui
~
Z
~ =
care sunt c
ampuri normale unitare. S
a ar
at
am acum c
a orice alt
putem construi pe U
~
kZk
~ sau U
~ . Fie V
~ un c
camp normal unitar trebuie s
a fie +U
amp normal unitar arbitrar definit pe
~
~
~
~
~
~
M . Evident avem V = hV , U iU , unde f = hV , U i are n fiecare punct valorile 1 sau +1. Rezulta
ca f are peste tot fie valoarea 1 fie valoarea +1, c.c.t.d.
Intuitiv, teorema 7.15 arat
a c
a, suprafetele conexe si orientabile au dou
a fete. O suprafata
orientabila mpreun
a cu o alegere a unei orient
ari(alegerea unei fete) se numeste suprafat
a orientat
a.
~
Conventional fata care corespunde alegerii sensului dat de +U se noteaz
a cu + (fata pozitiv
a), iar
fata opusa se noteaz
a cu (fata negativ
a); fig.105; orientare n concordant
a cu regula burghiului
drept.
Fig. 105
Pentru suprafetele orientabile ce m
arginesc un volum finit sensul pozitiv pe normal
a se ia prin
conventie din interior c
atre exterior (fig.106).
197
Daca M nu este conex
a, dar se compune din portiuni conexe si orientabile (de exemplu hiperboloidul cu dou
a p
anze), atunci orientarea componentelor determin
a o orientare a lui M .
Fig. 106
Sa ne referim acum la suprafetele neorientabile, adic
a la suprafetele care au o singur
a fata. Cel
mai simplu exemplu este banda lui M
obius. Un model al ei se poate obtine dac
a r
asucind o data
bucatica dreptunghiular
a de h
artie ABCD, se lipesc capetele ei n asa fel nc
at punctul A sa
coincida cu C, iar B cu D.
~ definit pe
Banda lui M
obius (fig.107) nu este global orientabil
a deoarece orice c
amp normal Z
M trebuie s
a se anuleze ntrun punct al lui M si s
asi schimbe sensul la trecerea prin acest punct.
Pentru a vedea acest lucru fie : [0, 1] M o curb
a nchis
a pe M cu (0) = (1) ca n fig.107.
Fig. 107
~
Daca presupunem c
a Z nu se anuleaz
a n nici un punct, atunci r
asucirea n M d
a contradictia
~
~
~
Z((0)) = Z((1)), deoarece functia Z((t)) este prin ipotez
a diferentiabil
a (continu
a).
7.16. Teorem
a. Orice punct P al unei suprafete neorientabile M este cuprins ntro regiune
conex
a si orientabil
a.
Demonstratie. Fie D o multime deschis
a si conex
a din plan si r : D M o hart
a n M . Dupa
~ = ~ru ~rv
teorema 7.3, r(D) este conex
a. Mai mult, imaginea r(D) este orientabil
a deoarece Z
este un camp normal nenul.
Teorema anterioar
a arat
a c
a pe suprafetele neorientabile exist
a numai c
ampuri normale locale
cu valori nenule. In sprijinul acestei informatii vom da un exemplu folosind modelul riglat al benzii
Mobius. Fie (u) = (cos u, sin u, 0) un cerc de raz
a unu situat n planul xOy si [P Q] un segment
de lungime unu asezat radial cu mijlocul pe cercul . Presupunem c
a mijlocul segmentului descrie
cercul si simultan segmentul se roteste n jurul mijlocului s
au (momentan n planul normal al
cercului), astfel nc
at n momentul c
and mijlocul segmentului ncheie o rotatie de 360o , segmentul
ncheie o rotatie de 180o . Suprafata riglat
a care ia nastere este o band
a M
obius particulara de
ecuatie vectorial
a

1 1
~
,
~r(u, v) =
~ (u) + v (u), v ,
2 2
unde

u
u~
~
(u)
= cos
~ + sin
k.
2
2
~ = ~ru ~rv 6= ~0 d
Deoarece Z
a local un c
amp vectorial normal cu valori nenule, rezult
a ca banda
Mobius riglat
a este local orientabil
a.
198
10.7
Aplicatia Weingarten
In acest paragraf si n paragrafele urm

atoare introducem elementele matematice ce caracterizeaza
forma suprafetei ntro vecin
atate a unui punct al s
au. Toate aceste elemente au la baz
a o transformare liniara definit
a pe planul tangent si cu valori n planul tangent numit
a aplicatia Weingarten.
~ un c
Fie M o suprafat
a, X
amp vectorial euclidian definit pe M si ~v un vector tangent la M
~ se numeste derivata covariant
~ pe suprafata M . Aceasta
n punctul P . Vectorul Dw~ X
a a lui X
derivata se poate calcula n dou
a moduri: (1) lu
am o curb
a de pe suprafata M astfel ncat
0
~
(0) = P si
~ (0) = w.
~ Explicit
am compunerea X si

d ~
.
Dw~ X = X((t))
dt
t=0
~ n forma X
~ = f~ + g~ + h~k si atunci
(2) exprim
am pe X
~ = D~v f~ + D~v g~ + D~v h~k.
D~v X
~ este un c
~ nu este n general tangenta
Chiar dac
aX
amp tangent la M , derivata covariant
a Dw~ X
la M (fig.108).
Fig. 108
Presupunem acum c
a M este o portiune orientabil
a dintro suprafat
a conex
a si c
a ea a fost
~
orientata prin alegerea c
ampului normal unitar U .
8.1. Definitie. Fie P un punct din M si TP M spatiul tangent la M n P . Functia definita
prin
~, w
SP (w)
~ = Dw~ U
~ TP M,
se numeste aplicatia lui Weingarten a lui M n punctul P .
~ , derivata Dw~ U
~ indic
Deoarece TP M const
a din vectorii ortogonali lui U
a variatia planelor
tangente n sensul lui w
~ si aceasta d
a o descriere infinitezimal
a a modulului n care se curbeaza M .
8.2. Teorem
a. Aplicatia Weingarten este o transformare liniar
a a spatiului tangent n el
nsusi (fig.109).
Fig. 109
199
Demonstratie. Pentru a ar
ata c
a SP are valorile n TP M trebuie s
a demonstr
am c
a SP (w)
~
~
~
~
U (P ). Pornim de la relatia 1 = hU , U i pe care o deriv

am n raport cu w.
~ In baza proprietatilor
derivatei covariante avem
~,U
~ i = 2hDw~ U
~,U
~ i = 2hSP (wi,
~ (P )i,
0 = Dw~ (1) = Dw~ hU
~ U
c.c.t.d.
Liniaritatea lui SP este o consecint
a a liniarit
atii derivatei covariante
~ = aD~v U
~ bDw~ U
~ = aSP (~v ) + bSP (w).
SP (a~v + bw)
~ = Da~v+bw~ U
~
Functia P SP va fi numit
a aplicatia Weingarten a suprafetei M si va fi notat
a cu S.
~ este restrictia c
Sa presupunem acum c
a t (t) este o curb
a din M , iar U
ampului normal
unitar la . In acest caz, observ
am ca
~ 0.
S(~
0 ) = U
8.3. Teorem
a. Aplicatia Weingraten este simetric
a, adic
a
hSP (~v ), wi
~ = h~v , SP (w)i,
~
~v , w
~ TP M.
O demonstratie simpl
a a acestei teoreme este dat
a n 12.
Teorema 8.3 este echivalent
a cu faptul c
a matricea atasat
a transform
arii liniare SP n raport
cu o baza ortonormat
a a lui TP M este simetric
a.
Elementele intriseci ale transform
arii liniare simetrice SP si anume determinantul, urma, valorile
proprii (care sunt reale deoarece SP este simetric
a) si vectorii proprii au semnificatii geometrice
pe care le vom pune n evident
a n paragrafele urm
atoare. Pentru explicitarea acestor elemente
este suficient s
a alegem o baz
a {~v , w}
~ n planul tangent, s
a explicit
am matricea atasat
a lui SP n
raport cu aceast
a baz
a,

SP (~v ) = a~v + bw,
~
a c
[S]{v,w}
=
b d
SP (w)
~ = c~v + dw,
~
si sa determin
am determinantul, urma, valorile proprii si vectorii proprii ai acestei matrice.
8.4. Exemple
1) Fie M : ax + by + cz + d = 0 un plan din R3 . Evident, aceasta este o suprafat
a conexa si
orientabila. Orient
am pe M aleg
and
~
~ = a~ + b~ + ck .
U
a2 + b2 + c2
~ este paralel avem S(w)
~ = 0, w
Deoarece c
ampul U
~ = Dw~ U
~ TP M = M . Operatorul
Weingarten este identic zero ceea ce corespunde faptului intuitiv c
a planele nu se ndoaie (fig.110).
Fig. 110
200
2) Fie M : x2 + y 2 = r2 un cilindru circular drept din R3 . Aceasta este o suprafat
a conexa si
orientabila. Orient
am pe M aleg
and
~
~ = x~ + y~ + 0k .
U
r
Fie P un punct din M , fie ~e1 un versor tangent la generatoarea ce trece prin P si ~e2 un versor
tangent la cercul de sectiune ce trece prin P . Aleg
and ~e1 = (0, 0, 1)P , g
asim SP (~e1 ) = 0, P ,
~ r
adica dea lungul generatoarei, U
am
ane paralel cu el nsusi. Analog ~e2 = (y, x, 0)P si gasim
SP (~e2 ) = D~e2 x~ + D ~e2 ~r =
y
y~ + x~
~e2
= ,
r
r
P M.
Aceasta arat
a c
a dea lungul cercului de sectiune cilindrul se curbeaz
a uniform (fig.111).
Fig. 111
3) Fie sfera M : x + y + z = r . Orient
am pe M aleg
and
2
~
~ = x~ + y~ + z k .
U
r
Gasim
~
~ = 1 (Dw~ x~ + Dw~ y~ + Dw~ z~k) = w
S(w)
~ = Dw~ U
,
r
r
w
~ TP M ;
P M.
1
Astfel n acest caz aplicatia Weingarten se reduce la multiplicarea cu . Aceast
a uniformitate
r
a lui S reflect
a rotunjirea sferelor, adic
a faptul c
au P , sfera se curbeaza n
acelasi mod n toate directiile (fig.112).
Fig. 112
10.8
Curbura normal
a
Forma unei suprafete influenteaz

a forma oric
arei curbe de pe suprafat
a respectiv
a. Reciproc,
folosind forma curbelor de pe o suprafat
a ce trec printr-un punct fixat putem determina forma
201
suprafetei n jurul acestui punct. Presupunem c
a lucr
am ntr-o regiune a unei suprafete conexe M
~.
orientata prin alegerea c
ampului normal unitar U
~ este restrictia c
9.1. Lem
a. Dac
a este o curb
a din M , iar U
ampului normal unitar la ,
atunci
~ i.
hS(~
0 ),
~ 0 i = h~
00 , U
~ i = 0. Prin derivare g
~ i+
Demonstratie. Deoarece
~ 0 este tangent la M avem h~
0 , U
asim h~
00 , U
0
0
0
~ i = 0. S
~ si astfel formula din lem
h~
,U
tim ns
a c
a S(~
) = U
a este adev
arat
a.
Formula din lema precedent
a arata c
a componenta normal
a a acceleratiei lui , componenta
care apare din cauza ndoirii suprafetei, depinde numai de
~ 0 si S(~
0 ). Cu alte cuvinte componenta
normala a acceleratiei n punctul P este aceeasi pentru toate curbele de pe suprafat
a ce trec prin
P cu aceeasi vitez
aw
~ (fig.113).
0
Fig. 113
Aceasta observatie ne sugereaz
a s
a caracteriz
am ncovoierea suprafetei dup
a o directie prin functia
din definitie urm
atoare.
9.2. Definitie. Fie ~e un versor tangent la M n P . Num
arul kn (~e) = hS(~e), ~ei se numeste
curbura normal
a a lui M n directia lui ~e.
Deoarece avem
kn (~e) = hS(~e), ~ei = hS(~e), ~ei = hS(~e), ~ei = kn (~e),
numarul kn (~e) este definit pe directia tangent
a la M n P generat
a de versorul ~e. Astfel, desi
evaluam pe kn pe versori, avem totusi dea face cu o functie real
a pe multimea directiilor tangente
la M n punctul P .
Fie ~e un versor tangent la M n P . Consider
am o curb
a de vitez
a unu pe M astfel ncat
0
(0) = P si
~ (0) = ~e. Utiliz
and lema 9.1 si formulele lui Frenet pentru curba , g
asim
kn (~e)
~ (P )i =
= hS(~e), ~ei = hS(~
0 (0)),
~ 0 (0)i = h~
00 (0), U
~ (0), U
~ (P )i = k (0) cos ,
= k (0)hN
unde k (0) 0 este curbura lui n punctul P , iar este unghiul dintre normala principala a
curbei si normala suprafetei (fig.114).
Fig. 114
202
~ (0) este coliniar cu vectorul U
~ (P ), atunci kn (~e) =
Aceasta formul
a arat
a c
a: (1) dac
a vectorul N
k (0); (2) dintre toate curbele lui M tangente la versorul ~e n punctul P , cea mai mic
a curbura o
~
are intersectia dintre M si planul determinat de P, U (P ), ~e, curb
a ce se numeste sectiunea normal
a
a lui M n directia lui ~e.
Pentru sectiunea normal
a , de vitez
a unu, avem (fig.115): ~ 0 (0) = ~e, acceleratia ~ 00 (0) =
~ (0) apartine planului de sectiune si este perpendicular
~ (0) = U
~ (P ), kn (~e) =
k (0)N
a pe ~ 0 (0) = ~e, N
k (0).
Astfel, am demonstrat teorema lui Meusnier:
Centrul de curbur
a al unei curbe de pe o suprafat
a este proiectia pe planul s
au osculator a
centrului de curbur
a a sectiunii normale.
Fig. 115
Fie P un punct din suprafata M , fie ~e un versor tangent la M n P si kn (~e) curbura normala
corespunzatoare. Utiliz
and sectiunea normal
a a lui M n directia lui ~e si tin
and cont c
a normala
~
principala N a unei curbe din spatiu arat
a sensul n care aceasta se curbeaz
a, putem da urmatoarele
~.
interpretari geometrice ale semnului lui kn (~e) relativ la alegerea c
ampului normal unitar U
~
~
1) Presupunem kn (~e) > 0. Rezult
a c
a U (P ) si N (0) au acelasi sens. De aceea n vecinatatea
~ (P ) (fig.116).
lui P si n directia lui ~e suprafata se ncovoaie n sensul indicat de U
Fig. 116
~ (P ) si N
~ (0) au sensuri opuse. De aceea n vecin
2) Presupunem kn (~e) < 0. Rezult
a c
aU
atatea lui
~
P si n directia lui ~e suprafata se curbeaz
a contrar sensului lui U (P ) (fig.117).
Fig. 117
~ (0) nu este definit. Nu putem spune precis care este
3) Fie kn (~e) = 0. Rezult
a k (0) = 0 si N
forma suprafetei n vecin
atatea punctului considerat pe directia ~e. Putem ns
a afirma ca ntro
vecinatate a lui P pe directia ~e suprafata se curbeaz
a foarte putin.
Presupunem acum c
a fix
am punctul P si c
a extremitatea lui ~e descrie un cerc n planul tangent.
Diversele sectiuni normale ce se pot face ne dau informatii despre forma suprafetei n vecinatatea
lui P n diferite directii (fig.118).
203
Fie
k1 = min kn (~e) si k2 = max kn (~e).
k~
ek=1
k~
ek=1
Aceste numere exist

a deoarece multimea determinat
a de relatia k~ek = 1 este compact
a (cerc), iar
functia ~e kn (~e) este continu
a.
Fig. 118
9.3. Definitie. Numerele k1 si k2 se numesc curburile principale ale lui M n punctul P .
Directiile pentru care se g
asesc aceste valori extreme se numesc directii principale ale lui M n P .
Versorii acestor directii se numesc vectori principali ai lui M n punctul P .
Daca n punctul P avem k1 = k2 , atunci rezult
a kn (~e) = const, adic
a M se curbeaz
a la fel n
toate directiile si toate directiile ce trec prin P sunt principale.
9.4. Definitie. Dac
a kn (~e) = const, ~e TP M,
ombilical.
k~ek = 1, atunci punctul P se numeste punct
9.5. Teorem
a.
(1) Dac
a P este un punct ombilical, atunci operatorul Weingarten n P se reduce la multiplicarea
cu k1 = k2 .
(2) Dac
a P nu este un punct ombilical (k1 6= k2 ), atunci exist
a dou
a (si numai dou
a) directii
principale ortogonale. Dac
a ~e1 si ~e2 sunt vectorii principali, atunci
S(~e1 ) = k1~e1 ,
S(~e2 ) = k2~e2 .
Formulare alternativ
a: curburile principale ale lui M n P sunt valorile proprii ale lui S.
Vectorii principali ai lui M n P sunt vectori proprii ai lui S.
Demonstratie. Varianta 1.
Fixam o baz
a ortonormat
a {f~1 , f~2 } n planul tangent TP M (fig.119). Avem
Fig. 119
S(f~1 ) = S11 f~1 + S21 f~2 ,
S(f~2 ) = S12 f~1 + S22 f~2 ,
unde
Sij = hS(f~i ), f~j i = hf~i , S(f~j )i = Sji .
204
Determinam valorile proprii si vectorii proprii ai lui S. Deoarece [Sij ] este simetric
a valorile proprii
sunt reale:

S11 k
S12
2

= 0, k 2 (S11 + S22 )k + S11 S22 S12
=0
S21
S22 k
2
2
= (S11 + S22 )2 4(S11 S22 S12
) = (S11 S22 )2 + 4S12
0.
k1 = k2 S11 = S22 , S12 = 0 n acest caz versorii proprii sunt nedeterminati (orice versori sunt
versori proprii). Aplicatia S se reduce la multiplicarea cu S11 .
Presupunem k1 < k2 . S
a verific
am relatiile k1 = min kn (~e), k2 = max kn (~e). Avem
||e||=1
S(~e1 ) = k1~e1 , S(~e2 ) = k2~e2 ,
||e||=1
~e = cos ~e1 + sin ~e2 ,
kn (~e) = (S(~e), ~e) = k1 cos2 + k2 sin2 .

Deci
k1 kn (
e) = k1 cos2 + k2 sin2 k2 ,
[0, 2].
Valoaarea k1 se atinge pentru = 0; = (minim), k2 se atinge pentru =
; =
(maxim).
2
2
Deci valorile proprii ale lui S sunt extremele (globale) ale curburii normale.
Varianta II. (extreme cu leg
aturi). Fie {f~1 , f~2 } baz
a ortonormat
a si (Sij ) matrice simetrica.
Atunci avem
2
X
~e = 1 f~1 + 2 f~2 , k~ek = 1,
i2 = 1.
i=1
Dar kn (~e) =
i,j
Sij i j este o form

a p
atratic
a si avem
=
X
Sij i j k(
i2 1).
i,j
Rezulta sistemul
(
P
= 2( Sij j ki ) = 0
i2 = 1
Acesta este compatibil nedeterminat (deci admite solutii nebanale d.n.d.

S11 k

S
12

= 0,
S12
S22 k
adica
2
k 2 (S11 + S22 )k + S11 S22 S12
= 0,
ecuatie de gradul doi al c

arei discriminant este
2
= (S11 S22 )2 + 4S12
0.
In cazul k1 6= k2 (deci > 0), rezult

a vectori proprii ortogonali; i norm
am si i not
am ~e1 , ~e2 .
Atunic
X
2
2
k=
Sij i j ;
= 2Sij , i 6= j
=
2(S
),
ii
i2
i j
i,j
205
1 2
d = (S11 k)d12 + 2S12 d1 d2 + (S22 k)d22
2
si 1 d1 + 2 d2 = 0. Fie 1 6= 0 d1 = 21 d2 . Atunci
1 2
2d
=
=
=
(S11 k)22 2S12 1 2 +(S22 k)12

d22
12
S11 (112 )2S12 1 2 +S22 (122 )k

12
2
S11 +S22 (S11 1 +2S12 1 2 +S22 22 )k
12
d22 =
Dar
k1,2 =
S11 + S22
d22 =
S11 +S22 2k
d22 .
12
p
tr(S)2 4
2
si deci S11 + S22 2k este sau pozitiv sau negativ.

Ca o consecint
a avem
9.6. Formula Euler. Fie k1 , k2 curburile principale si ~e1 , ~e2 vectorii principali ai lui M n P .
Daca ~e = cos ~e1 + sin ~e2 , atunci (fig.119)
kn (~e) = k1 cos2 + k2 sin2 .
Vom utiliza acum curburile principale k1 (P ) si k2 (P ) pentru a construi o aproximatie patratica
a suprafetei M n vecin
atatea punctului P . Pentru aceasta presupunem c
a:
(1) P este originea lui R3 ,
(2) TP M xOy,
(3) ~P = (1, 0, 0)P si ~P = (0, 1, 0)P sunt vectori principali.
In vecin
atatea lui P suprafata M poate fi reprezentat
a n forma z = f (x, y) pe care o orientam
cu ajutorul c
ampului normal unitar (fig.120)
~ fy~ + ~k
~ = f
qx
U
.
1 + fx2 + fy2
Fig. 120
Din (1) si (2) rezult
a f (0, 0) = fx (0, 0) = fy (0, 0) = 0. De aceea avem urm
atoarea aproximare
Taylor
1
z (x2 fx2 (0, 0) + 2xyfxy (0, 0) + y 2 fy2 (0, 0)).
2
Prin calcul direct g
asim
S(~) = fx2 (0, 0)~ + fxy (0, 0)~,
S(~) = fxy (0, 0)~ + fy2 (0, 0)~.
206
Din (3) si din teorema 9.5 deducem fxy (0, 0) = 0, fx2 (0, 0) = k1 si fy2 (0, 0) = k2 . Aceste
rationamete arat
a c
a n vecin
atatea punctului P suprafata M are aproximativ aceeasi forma cu
suprafata
1
z = (k1 x2 + k2 y 2 ),
2
pe care o vom numi aproximarea p
atratic
a a lui M n vecin
atatea lui P .
Definitiile 9.3, 9.4 si teoremele 9.5, 9.6 au fost formulate pentru punctul P . Ele sunt valabile
n toate punctele din regiunea orientat
a a lui M , unde este definit c
ampul vectorial normal unitar
~
U . De aceea
P ki (P ), i = 1, 2,
~ . Aceste functii se numesc curburile
vor fi doua functii reale k1 , k2 definite pe aceeasi regiune cu U
principale ale lui M .
9.7. Exemplu. Fie elicoidul drept M : x = u cos v, y = u sin v, z = v, (u, v) R2 . Ne
propunem s
a g
asim curbura normal
a si curburile principale n punctul curent al lui M . Pentru
aceasta reprezent
am pe M n forma ~r = u cos v~ + u sin v~ + v~k. Vitezele partiale sunt
~ru = cos v~ + sin v~,
~rv = u sin v~ + u cos v~ + ~k.
Deoarece ~ru ~rv , o baz

a ortonormat
a a planului tangent n punctul curent al suprafetei este
formata din
~e1 = k~r1u k ~ru = cos v~ + sin v~,
~e2 =
1
rv
k~
rv k ~
u sin v~
+~
k
+u cos v~
.
2
1+u
Orientam pe M prin c
ampul normal unitar
~k.
~ = ~ru ~rv = sin v ~ cos v ~ + u
U
k~ru ~rv k
1 + u2
1 + u2
1 + u2
Avem
d ~
U=
S(~e1 ) = du
u sin v
u cos v
~ (1+u
(1+u12 )3/2 ~k.
2 )3/2 ~
(1+u2 )3/2
d ~
1
U = 1+u
S(~e2 ) = k~r1v k dv
2
v
cos v ~
+ sin
~
1+u2
1+u2
De aceea gasim
S11 = hS(~e1 ), ~e1 i = 0,
S22 = hS(~e2 ), ~e2 i = 0,
1
S12 = hS(~e1 ), ~e2 i = h~e1 , S(~e2 )i = 1+u
2.
Fie
~e = cos ~e1 + sin ~e2 .
Obtinem
f () = kn (~e()) =
sin 2
1 + u2
si deci
1
1
kn (~e())
,
1 + u2
1 + u2

1
k1 = kn 22 (~e1 ~e2 ) = 1+u
2,

1
k2 = kn 22 (~e1 + ~e2 ) = 1+u
2.
adica
207
10.9
Curbura Gauss
Fie M o suprafat
a si S aplicatia Weingarten. In acest paragraf vom da semnificatiile geometrice
ale determinantului si urmei operatorului S.
10.1. Definitie. Functia K = det S : M R se numeste curbura Gauss a suprafetei M .
Functia H = 12 urma S : M R se numeste curbura medie a suprafetei M .
Curbura Gauss K si curbura medie H se exprim
a cu ajutorul curburilor principale k1 si k2 .
10.2. Lem
a. Curbura Gauss si curbura medie au respectiv expresiile
K = k1 k2 ,
H=
k1 + k2
.
2
Demonstratie. Fie P un punct din M . Toate matricele ce se pot atasa aplicatiei SP au

acelasi determinant si aceeasi urm
a. De aceea pentru g
asirea determinantului si urmei lui SP este
suficient sa alegem n planul tangent TP M o baz
a convenabil
a n raport cu care aplicatia SP sa
fie reprezentat
a de o matrice simpl
a. Aleg
and drept baz
a vectorii principali ~e1 , ~e2 din teorema 9.5
rezulta ca lui SP i corespunde matricea

k1 (P )
0
0
k2 (P )
si astfel lema este evident

a.
~ se schimb
~ , atunci k1 si k2 se schimb
Observatie. Dac
a U
a n U
a respectiv n k1 , k2 ,
curbura medie H se schimb
a n H, iar curbura Gauss K r
am
ane neschimbat
a.
In continuare vom da interpretarea geometric
a a semnului curburii Gauss.
10.3. Interpretarea semnului lui K(P )
1) Presupunem c
a n punctul P M avem K(P ) > 0. Din K = k1 k2 rezult
a c
a k1 (P ) si
k2 (P ) au acelasi semn. Din formula Euler rezult
a kn (~e) > 0 sau kn (~e) < 0. Aceasta nseamna ca
~ , fie n sens contrar. Aproximarea
n vecinatatea lui P suprafata se nconvoaie fie n sensul lui U
patratica a lui M n vecin
atatea lui P este paraboloidul eliptic 2z = k1 (P )x2 + k2 (P )y 2 (fig.121).
Fig. 121
2) Presupunem K(P ) < 0. Din K = k1 k2 rezult

a c
a k1 (P ) si k2 (P ) au semne opuse. Aproximarea patratic
a a lui M , n vecin
atatea lui P este paraboloidul hiperbolic 2z = k1 (P )x2 + k2 (P )y 2 .
De aceea n vecin
atatea lui P suprafata arat
a ca o sa (fig.122).
208
Fig. 122
3) Presupunem K(P ) = 0. Deoarece K = k1 k2 , consider
am urm
atoarele dou
a cazuri:
(a) numai una dintre curburile principale este zero, de exemplu k1 (P ) 6= 0, k2 (P ) = 0. In acest
caz, aproximarea p
atratic
a este cilindrul parabolic
2z = k1 (P )x2
si deci, n vecin
atatea lui P , suprafata M arat
a ca o albie (fig.123);
Fig. 123
(b) ambele curburi principale sunt zero
k1 (P ) = k2 (P ) = 0.
Aproximarea p
atratic
a se reduce la planul z = 0 si nu putem obtine nici o informatie cu privire la
forma lui M n vecin
atatea lui P . Un punct P M pentru care k1 (P ) = 0, k2 (P ) = 0 se numeste
punct planar.
10.4. Exemple
1) Torul de rotatie este un exemplu de suprafat
a pe care avem dea face cu cazurile 1), 2) si
3) (a).
In punctele regiunii A (fig.124) avem K > 0 deorece n aceste puncte torul se ndeparteaza
fata de planul tangent. In punctele regiunii B avem K < 0 deoarece n vecin
atatea oric
arui punct
din aceasta regiune torul sem
an
a cu o sa. Pe cele dou
a cercuri care separ
a regiunile A si B avem
K = 0 deoarece dea lungul acestor cercuri torul seam
an
a (local) cu o albie.
Fig. 124
209
2) Punctul O(0, 0, 0) de pe suprafata (fig.125)
z = x3 3xy 2 = Re(x + iy)3
este un punct planar.
Punctul de nt
alnire a trei v
ai separate de trei dealuri este un punct planar.
Fig. 125
In continuare vom da formule pentru calculul functiilor K si H.
10.5. Lem
a. Dac
a ~v1 si ~v2 sunt doi vectori liniar independenti tangenti la suprafata M n
punctul P , atunci
S(~v1 ) S(~v2 ) = K(P )~v1 ~v2 ,
S(~v1 ) ~v2 + ~v1 S(~v2 ) = 2H(P )~v1 ~v2 .
Demonstratie. Deoarece ~v1 si ~v2 formeaz
a o baz
a a planului tangent TP M putem scrie
S(~v1 ) = a~v1 + b~v2
S(~v2 ) = c~v1 + d~v2 .
Astfel
a c
b d
este matricea lui S n raport cu baza ~v1 , ~v2 . G

asim
K(P ) = detS = ad bc,
H(P ) =
1
1
urma S = (a + d).
2
2
Folosind propriet
atile produsului vectorial deducem
S(~v1 ) S(~v2 ) = (a~v1 + b~v2 ) (c~v1 + d~v2 ) = (ad bc)~v1 ~v2 = K(P )~v1 ~v2 .
Analog se g
aseste relatia n care intr
a H(P ).
~
~
Fie acum V1 si V2 dou
a c
ampuri vectoriale liniar independente definite pe o regiune orientata
a lui M si tangente la M . In baza lemei precedente avem

~1 ) S(V
~2 ) = K V
~1 V
~2 ,
S(V
~1 ) V
~2 + V
~1 S(V
~2 ) = 2H V
~1 V
~2 .
S(V
~1 si V
~2 sunt liniar independente, adic
~1 V
~2 k2 > 0, nmultind scalar ambii
Deoarece campurile V
a kV
~1 V
~2 si utiliz
membri ai acestor ecuatii cu c
ampul normal V
and identitatea Lagrange

ha, ci ha, di
~
~
,
h~a b, ~c di =
hb, ci hb, di
210
gasim
H=

~1 ), V
~1 i hS(V
~1 ), V
~2 i
hS(V

hS(V
~2 ), V
~1 i hS(V
~2 ), V
~2 i
K=

~1 , V
~1 i hV
~1 , V
~2 i
hV

hV
~2 , V
~1 i hV
~2 , V
~2 i

~1 , V
~1 i
~1 , V
~2 i
~1 ), V
~1 i hS(V
~1 ), V
~2 i hV
hV
hS(V

+
~2 ), V
~1 i hS(V
~2 ), V
~2 i
~2 , V
~1 i)
~2 , V
~2 i hS(V
hV
hV

~ ~
~ ~
hV
1 , V1 i hV1 , V2 i
2

hV
~ ,V
~ i hV
~ ,V
~ i
2
Evident functiile K si H astfel obtinute sunt diferentiabile. Dac

a functiile K si H sunt cunoscute,
atunci curburile principale sunt date de formulele din consecinta urm
atoare.
10.6. Consecint
a. Pe o regiune orientat
a din M curburile principale sunt date de
p
k1 , k2 = H H 2 K.
Demonstratie. Relatiile rezult
a din faptul c
a
K = k1 k2 ,
H=
k1 + k2
2
si deci
(k1 k2 )2
.
4
Formulele precedente arat
a c
a functiile k1 si k2 sunt continue pe . Aceste functii nu sunt
diferentiabile n punctele n care H 2 K = 0, adic
a n punctele ombilicale. Dac
a nu poseda
puncte ombilicale, atunci functiile k1 si k2 sunt diferentiabile.
Sa prezent
am acum unele tipuri de suprafete.
a pentru care K = const se numeste suprafat
a cu curbur
a constant
a. In particular suprafetele pentru care K = 0 se mai numesc si local euclidiene.
10.8. Exemple.
1) Suprafata de rotatie
p
p
z = 1 x2 y 2 + sech1 x2 + y 2 , z > 0
H2 K =
numita pseudosfer
a (fig.126) are curbura K = 1.
Fig. 126
211
2) Planul, cilindrul circular drept, conul f
ar
a v
arf, banda riglat
a M
obius etc sunt exemple de
suprafete local euclidiene.
Suprafetele desf
asurabile (adic
a suprafetele riglate pentru care c
ampul normal este paralel n
R3 dea lungul fiec
arei generatoare) sunt local euclidiene.
Reciproc, suprafetele conexe, nchise (ca submultime n R3 ) si local euclidiene sunt desf
asurabile.
De asemenea ele sunt local izometrice cu planul, adic
a exist
a o aplicatie definit
a pe suprafata
respectiva si cu valori n plan care p
astreaz
a produsul scalar al vectorilor tangenti (izometrie
locala).
3) Sfera x2 + y 2 + z 2 = 1 are curbura K = 1.
a pentru care H = 0 se numeste suprafat
a minimal
a.
Facem observatia c
a suprafetele minimale au curbura Gauss K cel mult zero, deoarece din
H=
k1 + k2
= 0 rezult
a
2
k1 = k2 .
Exemplu. Elicoidul cu plan director (fig.127) este o suprafat

a minimal
a.
Denumirea de suprafat
a minimal
a provine din aceea c
a, dintre toate suprafetele ce trec printro
curba nchis
a, suprafata de arie minim
a are curbura medie nul
a.
Fig. 127
10.10
Formele fundamentale ale unei suprafete
Fie V un spatiu vectorial euclidian real si T : V V o transformare liniar

a simetric
a.
Functiei T i se poate atasa forma biliniar
a simetric
a
A : V V R,
A (v, w) = hT (v), wi
si deci implicit forma p

atratic
a
Q : V R,
Q(v) = A(v, v) = hT (v), vi.
Forma biliniar
a simetric
a A (implicit forma p
atratic
a Q) atasat
a unei transform
ari liniare simetrice
T contine exact aceeasi informatie ca si T deoarece T poate fi recuperat
a din formula
hT (v), wi =
1
[Q(v + w) Q(v) Q(w)],
2
care este adev

arat
a pentru orice vector v, w din V .
Fie M o suprafat
a, P un punct din M si TP M spatiul tangent la M n punctul P . Forma
biliniara simetric
a Ip asociat
a identit
atii pe TP M , adic
a functia real
a definit
a prin
IP (~v , w)
~ = h~v , wi,
~
~v , w
~ TP M,
212
se numeste prima form
a fundamental
a a suprafetei M n punctul P . Se observ
a c
a IP nu este
altceva decat un produs scalar fiind restrictia produsului scalar din R3 la subspatiul bidimensional
TP M . Functia P IP se numeste prima form
a fundamental
a a suprafetei M si se noteaza cu
I. Geometria pe M derivat
a din prima form
a fundamental
a se numeste geometrie intrinsec
a.
Continutul acesteia rezult
a din faptul c
a functia I, si deci cunoasterea produsului scalar pe fiecare
TP M , permite calcularea lungimii unui arc de curb
a de pe suprafata M , a unghiului dintre doi
vectori tangenti la suprafata M , a ariei unei portiuni din suprafata M etc. De exemplu, daca
: [a, b] M este o curb
a regulat
a, atunci lungimea lui este dat
a prin
Z b

d~
dt.
l() =
dt
a
Presupunem c
a M este o suprafat
a conex
a si not
am cu multimea curbelor regulate : [a, b] M
care unesc punctul P = (a) cu punctul Q = (b). Distanta de la P la Q se defineste prin
d(P, Q) = inf l().
Aceasta expresie defineste o distant

a (metric
a) d pe M si deci o suprafat
a conex
a este un exemplu
de spatiu metric. Mai mult, topologia lui M determinat
a de metrica d coincide cu topologia
originala a lui M (ca subvarietate).
Fie M o suprafat
a orientat
a, P un punct din M si TP M spatiul tangent la M n punctul P .
Forma biliniar
a simetric
a P asociat
a aplicatiei Weingarten SP , adic
a functia real
a definita prin
IIP (~v , w)
~ = hSp (~v ), wi,
~
~v , w
~ TP M,
se numeste a doua form

a fundamental
a a suprafetei M n punctul P . Forma p
atratica corespunzatoare se poate exprima prin
~ (P )i,
IIP (~v , ~v ) = hSP (~v ), ~v i = h~
00 (t0 ), U
~ este c
unde : I M este o curb
a din M pentru care (t0 ) = P,
~ 0 (t0 ) = ~v , iar U
ampul vectorial
unitar normal la M . In particular, pentru k~v k = 1, num
arul IIP (~v , ~v ) este egal cu curbura normala
a lui M n punctul P , n directia ~v . Functia P IIP se numeste a doua form
a fundamental
aa
suprafetei M si se noteaz
a cu II. Cunoasterea acesteia este echivalent
a cu cunoasterea aplicatiei
Weingarten. De aceea geometria pe M produs
a de a doua form
a fundamental
a contine elemente
matematice ce permit descrierea formei suprafetei local sau global: curbur
a normal
a, curburi
principale, curbura Gauss, curbura medie etc. Desi toate acestea sunt introduse pornind de la
campul vectorial unitar normal pe suprafata M , adic
a de la un element care apartine calculului
din R3 , totusi Gauss a demonstrat c
a curbura care azi i poart
a numele este un element intrinsec
(se poate exprima cu coeficientii primei forme fundamentale). Propriet
atile suprafetei M care nu
depinde numai de prima form
a fundamental
a se numesc propriet
ati rigide.
Primele dou
a forme fundamentale mpreun
a cu anumite relatii ntre coeficientii lor fixeaza
3
suprafata M p
an
a la o izometrie n R .
Forma biliniar
a simetric
a IIIP asociat
a p
atratului aplicatiei lui Weingarten SP , adica functia
reala definit
a prin
IIIP (~v , w)
~ = hSP2 (~v ), wi
~ = hSP (~v ), SP (w)i,
~
~v , w
~ TP M
se numeste a treia form

a fundamental
a a suprafetei M n punctul P . Aceasta determina functia
P IIIP , notat
a cu III si numit
a a treia form
a fundamental
a a suprafetei M .
Formele fundamentale I, II, III, curbura medie H si curbura Gauss K sunt legate prin relatia
III 2H II + K I = 0.
213
10.11
Formule de calcul
Fie M o suprafat
a. Ne propunem s
a exprim
am curbura Gauss K, curbura medie H si curburile
principale k1 , k2 cu ajutorul unei h
arti n M . Fie r : D M o hart
a cu ajutorul c
areia reprezentam
o portiune r(D) din M . Acestei h
arti i atas
am trei functii reale
E = h~ru , ~ru i,
F = h~ru , ~rv i,
G = h~rv , ~rv i
definite pe D. Functiile E si G sunt strict pozitive deoarece reprezint

a p
atratele lungimilor vitezelor
partiale. Unghiul dintre ~ru si ~rv depinde de F (fig.128) deoarece
F = k~ru k k~rv k cos = EG cos .
Fig. 128
Functiile E, F si G m
asoar
a modul n care r ndoaie regiunea plan
a D pentru a realiza din
ea regiunea curb
a r(D) din M . Aceste functii determin
a complet prima form
a fundamentala a
suprafetei. Intradev
ar, dac
a ~a si ~b sunt doi vectori tangenti la M n punctul r(u, v), atunci avem
()
~a = a1~ru + a2~rv ,
~b = b1~ru + b2~rv
si deci
I(~a, ~b) = h~a, ~bi = Ea1 b1 + F (a1 b2 + a2 b1 ) + Ga2 b2 .
In particular, vectorul d~r = ~ru du + ~rv dv este tangent la r(D) si deci p
atratul elementului de arc
(al unei curbe de pe r(D)) este
ds2 = hd~r, d~ri = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 .
Acesta este indus de p
atratul elementului de arc din R3 , ds2 = dx2 +dy 2 +dz 2 , via dx = xu du+xv dv,
etc.
Fie o curb
a de pe suprafata M , dat
a prin ecuatiile:
: u = u(t), v = v(t),
tI
cu u si v functii derivabile.
Ecuatia curbei n spatiu va fi:
: r = r(u(t), v(t)), t I.
(10.1)
Abscisa curbilinie pe curba este:

Zt
s(t) =
t0
||
ru (u(t), v(t))u0 (t) + rv (u(t), v(t))v 0 (t)||dt,
(10.2)
214
p
unde am notat ||w|| = hw, wi.
Elementul de arc al curbei va fi:
p
ds = E(u(t), v(t))u02 (t) + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t))v 02 (t)dt.
(10.3)
Lungimea unui arc de curb

a de pe curba , corespunz
ator lui t [a, b] este:
l_
AB
Zb p
=
E(u(t), v(t))u02 (t) + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t))v 02 (t)dt.
(10.4)
a
_
Pentru o curb
a coordonat
a v si arcul ei A1 A2 , cu v [v1 , v2 ], se obtine:
Zv2
l
A1 A 2
Gdv,
(10.5)
v1
deoarece din ecuatia curbei v : u = u0 rezult

a du = 0.
Analog, pentru un arc de curb
a al curbei u , cu u [u1 , u2 ], se obtine:
Zu2
l
A1 A 2
Edu.
(10.6)
u1
Sa aratam c
a si unghiul dintre dou
a curbe se poate exprima prin prima form
a fundamentala.
Fie doua curbe oarecare de pe suprafat
a M , notate cu 1 si 2 , date prin ecuatiile:

u = u1 (t)
u = u2 (t)
1 :
, 2 :
v = v1 (t)
v = v2 (t)
care se intersecteaz
a n punctul P (t0 ), cu u0 = u1 (t0 ) = u2 (t0 ), v0 = v1 (t0 ) = v2 (t0 ).
Unghiul dintre vectorii tangenti la cele dou
a curbe n punctul lor comun de intersectie se
numeste unghiul dintre cele dou
a curbe.
Vectorul tangent la curba 1 n punctul P este
du1
dv1
dr1
(t0 ) = r0 u0
(t0 ) + r0 v0
(t0 ).
dt
dt
dt
Insa vectorul d
r(t0 ) = r0 u0 du + r0 v0 dv, cu du = u0 1 (t)dt, dv = v 0 1 (t)dt este colinear cu r0 1 (t0 ).
Vectorul tangent la curba 2 n punctul P este
dr2
du2
dv2
(t0 ) = r0 u0
(t0 ) + r0 v0
(t0 ).
dt
dt
dt
Pe curba 2 vom nota simbolul diferentialei cu , deci
r(t0 ) = r0 u0 u+
r0 v0 v, cu u = u0 2 (t)t, dv =
v 0 2 (t)t este colinear cu r0 2 (t0 ).
Notam unghiul dintre curbe cu si vom obtine:
cos =
hd
r(t0 ),
r(t0 )i
k d
r(t0 ) kk
r(t0 ) k
(10.7)
215
h
r0 u0 du + r0 v0 dv, r0 u0 u + r0 v0 vi

ds s
E0 duu + F0 (duv + dvu) + G0 dvv
,
cos =
2
E0 du + 2F0 dudv + G0 dv 2 E0 u2 + 2F0 uv + G0 v 2
unde E0 = E(u0 , v0 ), F0 = F (u0 , v0 ), G0 = G(u0 , v0 ).
Conditia ca dou
a curbe de pe aceast
a suprafat
a s
a fie ortogonale este:
cos =
Eduu + F (duv + dvu) + Gdvv = 0.
(10.8)
(10.9)
In particular, unghiul format de curbele de coordonate ale suprafetei este

F
cos =
.
EG
(10.10)
Curbele de coordonate ale unei suprafete reprezentat

a parametric sunt ortogonale dac
a si numai
daca F (u, v) = 0, (u, v) D. O parametrizare a suprafetei cu aceast
a proprietate se numeste
ortogonal
a.
12.1. Traiectorii ortogonale. Fie C : (u, v, ) = 0 o familie de curbe pe suprafata
considerata. Vom determina o alt
a familie de curbe de pe aceast
a suprafat
a, , astfel ncat orice
curba a familiei C s
a fie ortogonal
a pe orice curb
a din familia . Folosim ecuatia familiei de
curbe data si o vom deriva n raport cu u. Se obtine sistemul de ecuatii:

(u, v, ) = 0
u + v v 0 = 0,
din care se elimin
a parametrul si se obtine ecuatia diferential
a F (u, v, v 0 ) = 0 care se poate scrie
dv
0
sub forma explicit
a v = du = f (u, v). Conditia de ortogonalitate a familiilor de curbe, (10.9) se
poate scrie sub forma:

v
dv
dv v
+F
+G
G
+E =0
du u
u
du
si folosind ecuatia diferential
a verificat
a de curbele C putem scrie:

v
v
+F
+ f (u, v) + E = 0
Gf (u, v)
u
u
adica ecuatia diferential
a:
v
Ff + E
=
.
u
Gf + F
(10.11)
Solutiile acestei ecuatii diferentiale este familia de curbe : (u, v; ) = 0.

Cu ajutorul vitezelor partiale ~ru si ~rv se construieste functia vectorial
a
~ = ~ru ~rv care ataseaz
Z
a fiec
arui punct (u, v) D un vector perpendicular pe ~ru , ~rv n punctul
r(u, v) r(D). Avem
p
~ = k~ru ~rv k = EG F 2 > 0 (identitatea Lagrange).
kZk
~ poate fi privit
Din punct de vedere local, functia Z
a ca un c
amp vectorial normal pe r(D) M si
cu ajutorul ei construim c
ampul normal unitar
~ = ~ru ~rv .
U
k~ru ~rv k
216
Conform observatiile anterioare, calculul derivatelor covariante ale c
ampurilor vectoriale definite
pe M n punctele curbelor parametrice ale h
artii r se reduce la calculul derivatelor partiale n raport
cu u si v. Dac
a
~r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
atunci
~ru = (xu , yu , zu ),
~rv = (xv , yv , zv )
si
~ru2 = (xu2 , yu2 , zu2 ) = D~ru ~ru ,
~ruv = (xuv , yuv , zuv ) = D~ru ~rv = D~rv ~ru ,
~rv2 = (xv2 , yv2 , zv2 ) = D~rv ~rv
sunt vectori legati n r(u, v).
~ . Cu ajutorul ei definim pe D alte trei functii reale
Fie S aplicatia Weingarten atasata lui U
l = hS(~ru ), ~ru i,
m = hS(~ru ), ~rv i = h~ru , S(~rv )i,
n = hS(~rv ), ~rv i.
Deoarece ~ru , ~rv constituie o baz
a a lui TP M, P r(D) M , aceste functii determin
a unic a doua
~
forma fundamental
a. Intradev
ar, dac
a ~a si b sunt doi vectori tangenti la M n punctul r(u, v),
atunci avem exprim
arile (*) si deci
II(~a, ~b) = hS(~a), ~bi = la1 b1 + m(a1 b2 + a2 b1 ) + na2 b2 .
In particular
hS(d~r), d~ri = ldu2 + 2mdudv + ndv 2 .
Coordonatele lui S(~ru ) si S(~rv ) n raport cu ~ru , ~rv nu sunt simple din cauza faptului ca baza
~ru si ~rv nu este n general ortonormat
a. Avem ns
a avantajul c
a obtinem expresii simple pentru
curbura Gauss si curbura medie.
12.1. Teorem
a. Dac
a r este o hart
a n M , atunci
K(r) =
H(r) =
lnm2
EGF 2 ,
Gl2F m+En
2(EGF 2 ) .
~1 (P ) si V
~2 (P ) tangenti
Demonstratie. Expresiile lui K(P ) si H(P ) n functie de vectorii V
~
~
la M n P sunt date n 10, lema 10.5. Dac
a vectorii V1 (P ) si V2 (P ) sunt nlocuiti cu vectorii
~ru (u, v), ~rv (u, v) tangenti la M n r(u, v), atunci g
asim pe K(r(u, v)) si H(r(u, v)).
Daca harta r reiese din context, atunci functiile compuse K(r) si H(r) vor fi scrise pe scurt K
si H.
Determinarea functiilor l, m si n pornind de la definitie este complicat
a. De aceea, urmand
ideea din lema 9.1, vom stabili niste formule mai avantajoase din punctul de vedere al calculelor.
Deoarece
~ , ~ru i = 0
hU
derivarea partial
a n raport cu v (derivarea obisnuit
a de-a lungul curbei de parametru v) ne da
0=
~
~ v , ~ru i + hU
~ , ~ruv i.
hU , ~ru i = hU
v
217
Pe de alta parte stim c
a
~ v = S(~rv )
U
si astfel gasim
~ , ~ruv i = hU
~ , ~rvu i = h~rv , S(~ru )i.
m = hS(~rv ), ~ru i = hU
Astfel am pus n evident
a o nou
a formul
a pentru calculul lui m (fig.129) si am demonstrat ca
operatorul S este simetric.
Fig. 129
12.2. Teorem
a. Dac
a r este o hart
a n M , atunci
~ , ~ru2 i,
l = hS(~ru ), ~ru i = hU
~ , ~ruv i,
m = hS(~ru ), ~rv i = h~ru , S(~rv )i = hU
~ , ~rv2 i,
n = hS(~rv ), ~rv i = hU
adic
a
~ , d2~ri.
ldu2 + 2mdudv + ndv 2 = hU
~ , ~ru i n raport cu u, iar pentru n se deriveaza
Demonstratie. Pentru l se deriveaz
a 0 = hU
~ , ~rv i n raport cu v.
0 = hU
Not
a. Dac
a M : z = f (x, y), atunci
~i fy~j + ~k
1
~ = f
~ , hSP (~v ), ~v i = q
qx
, SP (~v ) = D~v U
d2 f (~v , ~v ),
U
2
2
2
2
1 + fx + fy
1 + fx + fy
~v fiind un vector tangent la M .
Daca M : f (x, y, z) = 0, atunci
~
~
~
1
x i + fy j + fz k
~ = fq
~ , hSP (~v ), ~v i = q
U
, SP (~v ) = D~v U
d2 f (~v , ~v ),
fx2 + fy2 + fz2
fx2 + fy2 + fz2
~v fiind un vector tangent la M .
218
10.12
Curbe speciale pe o suprafat

a
Curbe principale
a regulata de pe suprafata M se numeste curb
a principal
a sau linie
0
de curbur
a dac
a viteza sa
~ determina n fiecare punct al curbei o directie principal
a.
Astfel curbele principale sunt traiectorii n directiile n care curbura normal
a a lui M devine
maxima sau minim
a.
13.2. Teorem
a. Directiile principale ale unei suprafete netede, ntr-un punct nesingular P al
suprafetei sunt definite de ecuatia diferential
a:

E
F
G

l
m
n = 0
(10.12)

dv 2 dudv du2
Demonstratie. Curbura normal
a n punctul P , cu exceptia semnului, are expresia:
kn =
ldu2 + 2mdudv + ndv 2

.
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
dv
Notam panta tangentelor la curbele care trec pe suprafat
a prin punctul P , cu w =
si atunci
du
putem scrie:
l + 2mw + nw2
kn =
.
E + 2F w + Gw2
Curbura normal
a variaz
a n functie de w, este deci o functie cu variabila w, functie continua pe un
compact si si atinge marginile.
Vom determina punctele critice ale functiei kn ; vom calcula derivata ei n raport cu variabila
sa w si o vom egala cu 0:
m + nw
l + mw
=
.
F + Gw
E + Fw
(10.13)
Em F l + (En Gl)w + (F n Gm)w2 = 0.
(10.14)
kn 0 (w) = 0 kn 0 (w) =
Vom obtine ecuatia:
Aceasta ecuatie are dou

a solutii reale n toate punctele care nu sunt ombilicale si se poate scrie
sub forma:

E
F
G

l

2 m n = 0,
w w 1
echivalenta cu cea din enuntul teoremei.
13.3.Directiile principale ale unei suprafete, cu exceptia sferei si planului, sunt ortogonale.
Demonstratie. Conditia de ortogonalitate a dou
a curbe ale unei suprafete este:
Eduu + F (duv + dvu) + Gdvv = 0,
care se poate scrie sub forma:

E+F
v
dv
+
u du

+G
v dv
=0
u du
(10.15)
219
Din ecuatia (10.14):
w1 + w2 =
v
dv
En Gl
+
=
,
u du
F n Gm
w1 w2 =
v dv
Em F l
=
u du
F n Gm
care verifica conditia de ortogonalitate (10.15).

Prin orice punct al unei suprafete, cu exceptia sferei si planului trec c
ate do
a linii de curbura,
reale si ortogonale.
13.4. Liniile de curbur
a sunt curbe coordonate pe o suprafat
a dac
a si numai dac
a F = 0 si
m = 0.
~ restrictia c
13.5. Teorem
a. Fie o curb
a regulat
a din M si U
ampului normal unitar la .
1) Curba este principal
a dac
a si numai dac
a U 0 si
~ 0 sunt coliniari n fiecare punct.
2) Dac
a este o curb
a principal
a, atunci

kn
~0
k~
0 k

=
~i
h~
00 , U
.
0
h~
,
~ 0i
Demonstratie.
1) Curba este principal
a dac
a si numai dac
a S(~
0 ) si
~ 0 sunt coliniari. Pe de alta parte
~ 0 si astfel afirmatia devine evident
S(~
0 ) = U
a.
2) Deoarece
~0
este un vector principal avem
k~
0 k

k1
sau k2 = kn
~0
k~
0 k
0

~i
~0
hS(~
0 ),
~ 0i
h~
00 , U
= S
,
=
=
k~
0 k
k~
0 k
k~
0 k2
h~
0 ,
~ 0i
(vezi si lema 9.1).

Curbe asimptotice
Directiile tangente la suprafata M pe care curbura normal
a este zero se numesc directii asimptotice. Cu alte cuvinte un vector ~v tangent la M este asimptotic dac
a si numai dac
a k(~v ) = 0,
adica hS(~v ), ~v i = 0.
Se mai poate spune c
a directiile tangente ntr-un punct al suprafata M , care anuleaza a doua
forma patratic
a a suprafetei sunt directii asimptotice ale suprafetei n acel punct.
13.6. Teorem
a. Fie P un punct din suprafata M .
1) Dac
a K(P ) > 0, atunci n P nu exist
a directii asimptotice.
2) Dac
a K(P ) < 0, atunci exist
a exact dou
a directii asimptotice n P . Bisectoarele acestor
directii sunt directiile principale. Unghiul dintre o directie principal
a si o directie asimptotic
a este
dat de (fig.130)
k1 (P )
.
tg2 =
k2 (P )
220
Fig. 130
3) Fie K(P ) = 0. Dac
a P este un planar, atunci orice directie care trece prin P este asimptotic
a. Dac
a P nu este planar, atunci exist
a o singur
a directie asimptotic
a care este si directie
principal
a.
Demonstratie. Totul rezult
a din formula Euler
kn (~u) = k1 (P ) cos2 + k2 (P ) sin2 ,
[0, 2).
(1) Deoarece k1 , k2 au acelasi semn rezult

a kn (~u) 6= 0.
(2) Deoarece k1 si k2 au semne contrare, din ecuatia
k1 cos2 + k2 sin2 = 0
obtinem dou
a directii asimptotice.
(3) Dac
a P este planar, adic
a k1 (P ) = k2 (P ) = 0, atunci rezult
a kn (~u) = 0 si deci directiile
asimptotice sunt nedeterminate.
3
Daca k1 (P ) 6= 0, k2 (P ) = 0, atunci kn (~u) = k1 (P ) cos2 se anuleaz
a numai pentru = ,
2 2
si deci ~u = ~e2 .
a regulat
a din M se numeste curb
a asimptotic
a dac
a viteza sa
~0
da n fiecare punct o directie asimptotic
a.
~ restrictia c
13.8. Teorem
a. Fie o curb
a regulat
a din M si U
ampului normal unitar la .
~ 0 si
(1) Curba este asimptotic
a dac
a si numai dac
aU
~ 0 sunt ortogonali n orice punct.
a dac
a si numai dac
a acceleratia sa
~ 00 este tangent
a la M .
Demonstratie.
a kn (~
0 ) = 0 hS(~
0 ),
~ 0 i = 0, si tin
and cont c
a S(~
0 ) =
~ 0 hU
~ 0,
U
~ 0 i = 0.
~,
asim
(2) Deriv
and pe hU
~ 0 i = 0 g
~ 0,
~,
hU
~ 0 i + hU
~ 00 i = 0
~ 0,
~,
si deci hU
~ 0 i = 0 hU
~ 00 i = 0.
Ecuatia diferential
a a curbelor asimptotice este:
ldu2 + 2mdudv + ndv 2 = 0
sau echivalent:

n
dv
du
2
+m
dv
+ l = 0,
du
221
unde l, m, n sunt coeficientii celei de a doua forme fundamentale a suprafetei.
dv
Vom rezolva aceast
a ecuatie de gradul al doilea n du
, not
am cu f1 (u, v), f2 (u, v) solutiile ei si
dv
dv
prin integrarea ecuatiilor diferentiale du = f1 (u, v) si du = f2 (u, v) se vor obtine dou
a familii de
curbe asimptotice.
- Daca discriminantul ecuatiei de gradul al doilea m2 ln > 0, atunci liniile asimptotice sunt
reale.
- Daca m2 ln = 0, atunci liniile asimptotice sunt reale confundate.
- Daca m2 ln < 0, atunci liniile asimptotice sunt imaginare.
Folosind coeficientii celei de a doua forme p
atratic
a fundamental
a a suprafetei, putem clasifica
punctele acesteia astfel:
1. Daca m2 ln > 0 n punctul P al unei suprafete, atunci prin P trec dou
a directii asimptotice
distincte si P se numeste punct hiperbolic.
2. Daca m2 ln > 0 n punctul P al unei suprafete, atunci directiile asimptotice sunt confundate
n acest punct. Punctul P se numeste parabolic.
3. Daca m2 ln > 0, directiile asimptotice nu sunt reale n acest punct, sunt imaginare conjugate
si punctul se numeste eliptic.
4. Daca
F
G
E
=
= , atunci punctul se numeste ombilical.
l
m
n
5. Daca l = m = n = 0, atunci punctul se numeste planar.

13.9.Observatie Dac
a o suprafat
a neted
a are puncte eliptice si hiperbolice, atunci ele vor
fi despartite printr-o linie de puncte parabolice, numit
a linia parabolic
a a suprafetei, de ecuatie
m2 ln = 0.
13.10. Propozitie Orice punct ombilical al unei suprafete netede este punct eliptic
Demonstratie. Pentru un punct ombilical al suprafetei, conform definitiei are loc egalitatea:
E
F
G
1
=
=
=
l
m
n
a
adica se obtine lnm2 = a2 (EGF 2 ). Cum suprafata nu are puncte singulare, rezult
a lnm2 > 0
si deci punctul este eliptic.
13.11. Teorem
a. O suprafat
a M este minimal
a dac
a si numai dac
au
exist
a dou
a directii asimptotice ortogonale.
Demonstratie. H(P ) = 0 k1 (P ) = k2 (P ) (1)P este planar (si criteriul este banal) sau

(2) K(P ) < 0 cu = , + ceea ce nsemn
a c
a cele dou
a directii asimptotice sunt ortogonale.
4 4
2
13.12. Teorem
a. Dac
a M este o suprafat
a riglat
a, atunci K 0. Suprafata riglat
a M este
~ este paralel dea lungul fiec
local euclidian
a (K = 0) dac
a si numai dac
aU
arei generatoare a lui
M (dea lungul generatoarei avem si acelasi plan tangent).
Demonstratie. O dreapt
a
~ = ~a + t~b situat
a pe o suprafat
a este o curb
a asimptotic
a deoarece
00
~
~ = 0 este un vector tangent la M . Prin definitie, prin fiecare punct al unei suprafete riglate
222
trece o dreapt
a care este continut
a n suprafat
a. Astfel n fiecare punct avem cel putin o directie
asimptotica si n baza teoremei 13.3 rezult
a K 0.
~ este paralel dea lungul lui , atunci S(~
Fie o generatoare oarecare a lui M . Dac
aU
0 ) =
~ 0 = ~0. Astfel este o curb
U
a principal
a cu curbura normal
a kn (~
0 ) = 0 si deci K = k1 k2 = 0.
Invers, pentru K = 0, din cazul (3) al teoremei 13.3 rezult
a c
a directiile asimptotice (si curbele)
din M sunt si principale. Astfel fiecare generatoare este at
at o curb
a principal
a, adic
a
S(~
0 ) = kn (~
0 )~
0 ,
cat si o curb
a asimptotic
a, adic
a kn (~
0 ) = 0. Rezult
a
~ 0 = S(~
U
0 ) = ~0.
Geodezice
a regulat
a din M se numeste geodezic
a a lui M dac
a acceleratia
sa
~ 00 este normal
a la M .
Deoarece
~ 00 este normal
a lui M , un observator din M nu sesizeaz
a nici o acceleratie dea lungul
lui , adica pentru un astfel de observator geodezica este ca linia dreapt
a pentru un observator
din spatiu. Se poate demonstra c
a arcul de curb
a care d
a minimul distantei ntre dou
a puncte pe
o suprafata este o geodezic
a (si reciproc).
Fie o geodezic
a a lui M . Deoarece
~ 00 este normal
a la M , n particular avem
h~
00 ,
~ 0 i = 0 h~
0 ,
~ 0 i = const.
si deci viteza unei geodezice este constant
a.
Desi definitia geodezicei unei suprafate este independent
a de aplicatia Weingarten, totusi ntre
elementele Frenet atasate unei geodezice si aplicatia Weingraten exist
a o str
ans
a leg
atur
a. Pentru
~ 00
~
a pune n evident
a acest lucru, fie o geodezic
a cu viteza unu. Deoarece N = k este un vector
normal la M , avem
~ 0 = S(~
N
0 ) = S(T~ )
si n baza formulelor Frenet, g
asim
~
S(T~ ) = k T~ B.
10.13
Aria unei portiuni de suprafat

a
Fie o portiune dintro suprafat

a M R3 reprezentat
a de imaginea functiei r : D0 M , adica
= r(D0 ), unde D0 este un dreptunghi nchis, iar r : D M , D = intD0 este o hart
a. Dorim
sa definim aria lui = r(D0 ). Fie ~r = ~r(u, v), (u, v) D0 ecuatia vectorial
a a lui r(D0 ) = .
Liniile de coordonate mpart pe n patrulatere curbilinii. Dintre acestea alegem pe cel marginit
de curbele (u), (v), (u + u), (v + v) (fig.131).
223
Fig. 131
Aria patrulaterului curbiliniu P QRS se aproximeaz
a cu aria paralelogramului rectiliniu construit
n planul tangent TP M pe vectorii ~ru u si ~rv v. Astfel
Aria
P QRS = k~ru u ~rv vk = k~ru ~rv kuv
Aria
si
X
Aria P QRS =
k~ru ~rv kuv.
Aceste observatii ne permit s

a spunem c
a simbolul
d = k~ru ~rv kdudv =
p
p
~ru2 ~rv2 (~ru , ~rv )2 dudv = EG F 2 dudv
este elementul de arie al portiunii . Aria lui se defineste ca fiind integrala

ZZ
ZZ p
EG F 2 dudv.
A=
d =
D0
Daca este dat

a cartezian explicit prin z = f (x, y), atunci
p
d = 1 + p2 + q 2 dxdy
si
ZZ
A=
p
1 + p2 + q 2 dxdy.
D0
Fie M o suprafat
a si i M un num
ar finit de imagini de tipul ri (D0i ) care nu au n comun
decat frontierele i .
Prin definitie, avem
X ZZ
Aria (1 2 . . . k ) =
d.
k
14.1. Exemple.
1) Fie sfera de raz
a R. Ea poate fi privit
a ca fiind imaginea lui
D : 0 , 0 2 prin
x = R sin cos
y = R sin sin
z = R cos
224
si
EG F 2 = R2 . Astfel
Z
A=
0
2) Fie torul de raze R > r
x =
y =
z =
R2 sin dd = 4R2 .
> 0:
(R + r cos u) sin v
(R + r cos u) sin v
r sin u,
(u, v) [, ] [, ].
Sa se arate c
a
A = 4 2 Rr.
10.14
Subvariet
ati ale lui Rn
Fie Rn spatiul euclidian canonic cu n dimensiuni.

15.1. Fie m n dou
a numere naturale. Incluziunea canonic
a Rm Rn este (x1 , . . . , xm )
n
m
nm
(x1 , . . . , xm , 0, . . . , 0). Uneori se scrie R = R R
.
n
O submultime M a lui R se numeste subvarietate de dimensiune m dac
a satisface una dintre
urmatoarele conditii (echivalente):
(1) pentru x M exist
a o multime deschis
a D din Rn care contine pe x si un difeomorfism
f : D f (D) Rn astfel nc
at f (D M ) = f (D) Rm ;
a o multime deschis
a D din Rn care contine pe x si n m functii
diferentiabile fi : D R, i = 1, 2, . . . , nm astfel nc
at vectorii gradfi (x) s
a fie liniar independenti
si
M D = {x | x D, f1 (x) = 0, .., fnm (x) = 0};
a o multime deschis
a D din Rn care contine pe x si o submersie
f : D Rnm astfel nc
at M D = {x | x D, f (x) = 0};
a o multime deschis
a D din Rn care contine pe x = (x1 , . . . , xn ), o
m
multime deschis
a E din R care contine pe x = (x1 , . . . , xm ) si n m functii diferentiabile hi :
E R, i = 1, 2, . . . , nm, astfel nc
at, abstractie f
ac
and eventual de o permutare a coordonatelor,
M D sa fie graficul aplicatiei (h1 , . . . , hnm ) : E Rnm ;
a o multime deschis
a D din Rn care contine pe x, o multime deschisa
E din Rm si o imersie injectiv
a g : E Rn cu imaginea M D si cu inversa g 1 : M D E
continua.
Daca n fiecare dintre aceste definitii utiliz
am functii de clas
a C p , atunci M se numeste subvap
rietate de clas
aC .
Numarul natural n m se numeste codimensiunea subvariet
atii M .
15.2. Subvariet
atile de dimensiune 0 sunt multimile de puncte izolate din Rn . Subvarietatile
de dimensiune 1 se numesc curbe, iar subvariet
atile de dimensiune 2 se numesc suprafete.
Subvariet
atile de codimensiune 0 sunt multimile deschise din Rn . Subvariet
atile de codimensiune 1 se numesc hipersuprafete.
15.3. Fie M o subvarietate a lui Rn de dimensiune m. O functie diferentiabil
a h : D Rn cu
proprietatile
225
1) D este o submultime deschis
a din Rm ,
2) h(D) M ,
3) h este o imersie injectiv
a,
se numeste hart
a n M .
Daca h este numai imersie, atunci h se numeste parametrizare a regiunii h(D) din M . Conform
lui 15.1 (5) orice punct x M admite h
arti h : D M astfel nc
at x h(D).
15.4. Fie M o subvarietate a lui Rn . Un vector v din Rn se numeste tangent n x la M daca
exista o curb
a din M (o aplicatie diferentiabil
a : I M, I = interval deschis din R) pentru care
(t0 ) = x, 0 (t0 ) = v, t0 I.
Multimea vectorilor din Rn tangenti la M n x este un subspatiu vectorial al lui Rn de dimensiune m, numit spatiul tangent la M n x si notat cu Tx M .
Multimea T M = xM Tx M se numeste fibrarea tangent
a a lui M . Aceasta este o subvarietate
a lui R2n de dimensiune 2m.
15.5. Fie M o subvarietate a lui Rn si : I M o curb
a din M . Restrictia : [a, b]
M, [a, b] I, se numeste segment de curb
a n M .
O subvarietate M de clas
a C p , p 1, se numeste conex
a dac
a x, y M exist
a un segment
de curba n M care uneste pe x cu y.
15.6. O submultime M a lui Rn se numeste subvarietate de dimensiune m, cu frontier
a,
daca pentru x M exist
a o multime deschis
a D din Rn care contine pe x si un difeomorfism
f : D f (D) Rn astfel nc
at
f (D M ) = f (D) (H m {c}),
unde
H m = {(x1 , . . . , xm ) Rm , xm a} si
c Rnm .
Multimea M = {x | x M, f (x) Rm1 {a} {c}}, numit

a frontiera lui M , este o
subvarietate de dimensiune m 1. Multimea M M , numit
a interiorul lui M , este o subvarietate
de dimensiune m.
Spatiul tangent Tx M se defineste ca si pentru o varietate f
ar
a frontier
a.
o hipersuprafat
15.7. Hipersuprafete cu frontier
a. Fie M
a n Rn . O hipersuprafata cu
frontiera n Rn poate fi definit
a astfel
| g1 (x) c1 , . . . , gk (x) ck },
M = {x M
unde
R
g1 , . . . , gk : M
sunt functii diferentiabile cu proprietatile gi1 (ci ) gj1 (cj ) = ,

gi1 (ci ). Frontiera lui M este
k
[
\
M =
gi1 (ci ) M.
i=1
este caracterizat
Daca hipersuprafata M
a prin ecuatia
),
f (x) = 0 (grad f (x) 6= 0, x M
atunci
M = f 1 (c)
k
\
i=1
gi1 (, ci ]
i 6= j si gradgi (x) 6= 0, x
226
si
Tx M = {v Tx Rn | (v, f (x)) = 0}.
Un vector v Tx M, x M M (adic
a x gi1 (ci ) pentru anumiti i) se numeste
1) orientat c
atre exterior dac
a hv, gi (x)i > 0,
2) orientat c
atre interior dac
a hv, gi (x)i < 0,
3) tangent la frontier
a dac
a hv, gi (x)i = 0,
4) normal la frontier
a dac
a hv, wi = 0, w Tx M Tx M .
15.8. Fie M o hipersuprafat
a a lui Rn cu sau f
ar
a frontier
a. Un c
amp vectorial normal unitate
U pe M se numeste orientare a lui M .
Notiunea general
a de orientare va fi dat
a n capitolul 4, 10.
10.15
Probleme propuse
1. Fie functia r : D R3 , r(u, v) = (cos 2u, sin 2u, v). S

a se arate c
a r este o hart
a proprie si
ca r(D) este suprafata
M : x2 + y 2 = 1, 1 < x < 1, y > 0,
z R.
2. Fie imersia
r : x = u cos v, y = sin v, z = a ln(u +
p
u2 a2 , a > 0, u [a, ), v R.
Sa se determine curbele de pe suprafata r([a, ) R) care intersecteaz

a curbele v = v0 sub un
unghi constant.
3. Se consider
a functia
r : R2 R3 , r(u, v) = (1 + uv, u + u2 v, u2 + u3 v).
1) Sa se arate c
a r(R2 ) este o suprafat
a conic
a;
2) Sa se g
aseasc
a ecuatia cartezian
a a lui r(R2 ).
4. O suprafat
a care admite simultan parametriz
arile
~
~r(u, v) =
~ (u) + v (u)
si ~r(u, v) = ~ (v) + u~(v)
se numeste dublu riglat
a.
1) Sa se arate c
a orice suprafat
a dublu riglat
a este o cuadric
a;
2) Se consider
a harta r definit
a prin

1
2u
1
,y = b u
, z=
, u R, v R\{0}.
x=a u+
v
v
v
Sa se arate c
a imaginea r(R (R\{0})) este o suprafat
a dublu riglat
a. S
a se determine curbele
coordonate ale suprafetei si ecuatia cartezian
a a suprafetei.
5. Sa se construiasc
a multimile de nivel M = f 1 (c), pentru f (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 si
c1 = 1, c2 = 0, c3 = 1. Pentru fiecare dintre ele s
a se cerceteze n care puncte P spatiul tangent
este [f (P )] .
227
6. Fie suprafata M : x y z = 1, , , R. Planul tangent la M n punctul (x0 , y0 , z0 )
intersecteaz
a axele de coordonate respectiv n punctele A, B, C. S
a se arate c
a punctul (x0 , y0 , z0 )
este centrul de greutate al maselor , , aplicate respectiv n A, B, C.
7. Fie D R2 multime deschis
a si conex
a, iar r : D R3 o parametrizare. S
a se arate ca
daca normala la suprafata r(D) are directia fix
a, atunci suprafata este o parte a unui plan. Sa se
verifice acest rezultat pentru
1) r : R2 \{(0, 0)} R3 , r(u, v) = (u2 + v 2 , uv, (u + v)2 ),
2) r : R2 \{(u, v)/u > 0, v > 0, u v > 0, u 3v > 0} R3 ,

v
r(u, v) = (u v)2 , u2 3v 2 , (u 2v) .
2
8. Suprafata generat
a prin rotirea unui cerc n jurul unei axe continut
a n planul cercului (care
nu intersecteaz
a cercul) se numeste tor.
Fie a > b > 0 si functia r : R2 R3 definit
a prin
r(u, v) = ((a + b cos v) cos u, (a + b cos v) sin u, b sin v).
1) Sa se arate c
a r este o parametrizare a torului, dublu periodic
a si s
a se determine ecuatia
carteziana implicit
a..
2) Sa se arate c
a torul este o suprafat
a conex
a si compact
a.
9. Fie suprafata M : z = f (x, y) orientat
a prin alegerea c
ampului normal unitar
~ fy~ + ~k
~ = f
qx
.
U
1 + fx2 + fy2
Presupunem c
a f (0, 0) = fx (0, 0) = fy (0, 0) = 0.
1) Sa se arate c
a ~ si ~ sunt vectori tangenti la M n (0, 0, 0).
2) Sa se arate c
a
S(~) = fx2 (0, 0)~ + fxy (0, 0)~
S(~) = fxy (0, 0)~ + fy2 (0, 0)~.
10. Fie M = f 1 (1) unde f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . S
a se orienteze suprafata M . Sa se
determine curbura normal
a a suprafetei n punctul P (0, 0, 1), n directia ~v , unde ~v este un vector
unitar, ~v TP M . Cazuri particulare:
1) ~v = ~ = (1, 0, 0);
2) ~v = ~
= (0, 1, 0);
1
1
3) ~v = , , 0 .
2
2
11. Fie k1 , k2 , curburile principale ale suprafetei S de separatie a unui lichid. Presiunea normala
p, pe elementul de suprafat
a, ntrun punct oarecare, este dat
a de ecuatia Laplace (k1 + k2 ) = p,
unde este tensiunea superficial
a, considerat
a constant
a. S
a se afle presiunea p c
and S este:
1) Suprafata Enneper
Z
Z
Z
x = Re (1 t2 )dt, y = Im (1 + t2 )dt, z = Re 2tdt,
(t = u + iv, i2 = 1).
228
2) S
aua: z = xy.
12. Fie suprafetele
1) M : z = ex+y 1, 2) M : z = ln cos x ln cos y, 3) M : z = (x + 3y)3 . S
a se determine
curburile principale si aproximarea p
atratic
a a suprafetei M n jurul lui (0, 0, 0).
13. Fie harta Monge r : x = u, y = v, z = f (u, v). S
a se arate c
a
E = 1 + fu2 , F = fu fv , G = 1 + fv2 ,
l=
unde W =
fuu
,
W
m=
fuv
,
W
n=
fvv
,
W
1 + fu2 + fv2 .
14. Sa se arate c
a lungimea imersiei (suprafata Enneper)

u3
v3
2
2
2
2
2
3
+ uv , v
+ u v, u v ,
r : R R , r(u, v) = u
3
3
este o suprafat
a minimal
a.
15. Pseudosfera. Fie (u) = (x(u), y(u)), unde
Zu p
1 e2t , y(u) = eu , u > 0
x(u) =
0
si fie M suprafata de rotatie obtinut

a prin rotirea lui n jurul lui Ox. S
a se arate ca M are
curbura Gauss K = 1.
16. O suprafat
a pentru care K/d4 = const, unde K este curbura Gauss pe suprafata, iar d
este distanta de la un punct fix la planul tangent ntrun punct oarecare al suprafetei, se numeste
suprafat
aT
iteica. S
a se arate c
a M : xyz 1 = 0 este o suprafat
aT
iteica si c
a este conexa.
17. Se consider
a imersia definit
a prin
x = cos u cos v, y = cos u sin v, z = sin u ln tg

4

u
, u 0,
, v R.
2
2
Sa se determine liniile de curbur

a si liniile asimptotice al suprafetei

r 0,
R .
2
~
18. Fie P centrul masei punctiforme m, care se misc
a pe o suprafat
a cu acceleratia ~a si fie N
reactiunea (normal
a n P la suprafat
a). Dac
a asupra particulei P nu actioneaz
a forte exterioare,
atunci sa se arate c
a P descrie o curb
a , care este o geodezic
a a suprafetei.
19. Sa se g
aseasc
a aria benzii M
obius riglate:
u
u
u
x = cos u + v cos u cos , y = sin u + v sin u cos , z = sin ,
2
2
2

1 1
.
u [0, 2], v ,
2 2
229
20. (Fibrarea tangent
a). Fie M o hipersuprafat
a a lui Rn orientat
a prin c
ampul normal unitar
U . Sa se arate c
a
T M = {(x, v) | x M, (v, U ) = 0}
este o subvarietate de dimensiune 2n 2 n R2n .
21. (Fibrarea sferic
a). Fie M o hipersuprafat
a a lui Rn orientat
a prin c
ampul normal unitar
U . Sa se arate c
a
T M = {(x, v) | x M, (v, U ) = 0, (v, v) = 1}
este o varietate cu 2n 3 dimensiuni n R2n .
22. Sa se verifice c
a semisfera
S = {(x1 , x2 , x3 ) | (x1 , x2 , x3 ) R3 , x21 + x22 + x23 = 1, x3 0}

1
1
3
,
, 0 un punct de pe frontier
a. S
a se scrie ecuatia
este o suprafat
a cu frontier
a n R . Fie
2
2
planului tangent la S n acest punct si apoi s
a se expliciteze un vector tangent la S orientat catre
exterior, unul orientat c
atre interior, unul tangent si unul normal la frontier
a.
230
Capitolul 11
Algebr
a si analiz
a tensorial
a
11.1
Vectori contravarianti si vectori covarianti
Fie V un spatiu vectorial real de dimensiune n. Elementele lui V se numesc vectori contravarianti
si se noteaz
a cu v1 , v2 , . . . In raport cu o baz
a B = {ei , i = 1, . . . , n} orice vector v V se scrie unic
n forma v = v i ei (regula Einstein de nsumare). Numerele reale v i se numesc componentele contravariante ale lui v. Izomorfismul, sistem de coordonate liniar, f : V Rn , f (v) = (v 1 , . . . , v n )
da nastere la o structur
a diferentiabila tipic
a pe V .
Trecerea de la baza B = {ei } la baza B 0 = {ei0 } este descris
a de relatiile
i0 = 1, . . . , n.
ei0 = Aii0 ei ,
Daca v i sunt componentele vectorului contravariant v n raport cu baza B si v i sunt componentele

lui v n raport cu baza B 0 , atunci
0
0
v i = Aii v i ,
unde
Aii0 Aij = ji ,
Aii0 Aji = ij0 ,
ji = simbolul Kronecker,
adica matricele [Aii0 ] si [Aii ] sunt inverse una alteia. O transformare liniar
a : V R se numeste
1-form
a sau vector covariant. Reamintim c
a liniaritatea functiei nsemn
a
(u + v) = (u) + (v), (ku) = k(u),
u, v V, k R.
Spatiul vectorial L(V, R) al tuturor 1-formelor definite pe V si cu valori n R se numeste dualul lui
V si se noteaz
a cu V . Elementele lui V se noteaz
a cu 1 , 2 , . . ..
Fie B = {ei } o baz
a a lui V . Orice transformare liniar
a V este unic determinat
a unic de
i
n numere reale i = (ei ). De fapt v = v ei si (v) = (v i ei ) = v i (ei ) = v i i . Mai mult, cele n
1-forme ei definite prin
ei (ej ) = ji ,
constituie o baz
a B = {ei } a lui V si = i ei . Prin urmare spatiul vectorial V are dimensiunea
n. Multimea B V se numeste baz
a dual
a bazei B V . Numerele reale i se numesc compo0
nentele covariante ale lui . Trecerea de la baza B = {ei } la baza B 0 = {ei } este descrisa de
formulele
0
0
ei = Aii ei , i, i0 = 1, . . . , n.
231
232
Daca i sunt componentele vectorului covariant n raport cu baza B , iar i0 sunt componentele
lui n raport cu baza B 0 , atunci
i0 = Aii0 i .
Fie v un vector din V si un vector din V . Dac
a fix
am pe v, atunci functia fv : V
R, fv () = (v) este o 1form

a pe V si deci un element din V . Intradev
ar, k1 , k2
1
2
R, , V , g
asim
fv (k1 1 + k2 2 )
= (k1 1 + k2 2 )(v) =
= k1 1 (v) + k2 2 (v) = k1 fv ( 1 ) + k2 fv ( 2 ).
Fiecarui vector v V i se poate atasa 1forma fv din V . S

a ar
at
am c
a functia v fv este un
izomorfism de la V la V . Mai nt
ai observ
am c
a este o transformare liniar
a,
fk1 v1 +k2 v2 () = (k1 v1 + k2 v2 ) = k1 (v1 ) + k2 (v2 ) =
= k1 fv1 () + k2 fv2 () fk1 v1 +k2 v2 = k1 fv1 + k2 fv2 .
De asemenea se observ
a c
a fv = 0 v = 0, iar dim V = dim V = dim V . Astfel functia,
v fv este o bijectie si deci un izomorfism de la V la V . In consecint
a, dac
a f este o 1forma
pe V , atunci exist
a un vector unic v V astfel nc
at f () = (v), V .
Deoarece v fv este un izomorfism canonic de la V la V se obisnuieste ca fv s
a se identifice
cu v si deci V s
a se identifice cu V . In acest sens spunem c
a V este dualul lui V sau c
a V si V
sunt duale unul altuia.
Avand n vedere identificarea lui V cu V , bazele B = {ei } si B = {ei } sunt duale una alteia.
11.2
Tensori
Fie V un spatiu vectorial real de dimensiune n si V dualul s

au. Elementele lui V le notam cu
v1 , v2 , . . . , iar elementele lui V le not
am, cu 1 , 2 , . . .. Ne propunem s
a extindem notiunile de
vector contravariant si vector covariant. Pentru aceasta not
am
V . . . V (p factori) = V p ,
V . . . V (q factori) = V q .
2.1. Definitie. Un tensor de tipul (p, q) pe V , unde p, q N , este o functie

T : V p V q R,
( 1 , . . . , p , v1 , . . . , vq ) T ( 1 , . . . , p , v1 , . . . , vq )
liniara n fiecare argument (multiliniar
a). Num
arul p se numeste ordin de contravariant
a, q se
numeste ordin de covariant
a, iar p + q se numeste ordinul tensorului.
Multimea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe V se noteaz
a cu Tqp (V ) si este un spatiu vectorial
real de dimensiune np+q (pentru dimensiune vezi teorema 2.3). Tensorul zero din Tqp (V ) se defineste
prin
0( 1 , . . . , p , v1 , . . . , vq ) = 0, 1 , . . . , p V , v1 , . . . , vq V.
a tensorii de ordinul
a identific
arile T00 (V ) = R, T01 (V ) = V , adic
Evident T10 (V ) = V si se accept
zero sunt numere reale, iar tensorii de ordinul unu sunt vectori contravarianti (elementele lui V )
sau vectorii covarianti (1forme, elementele lui V ). Spatiul vectorial al tuturor formelor biliniare
se identifica cu T20 (V ).
233
Identificarea T01 (V ) = V impune definitia v() = (v), v V, V .
p+r
2.2. Definitie. Fie Tqp (V ), Tsr (V ), Tq+s
(V ). Functia
p+r
: Tqp (V ) Tsr (V ) Tq+s
(V )
definita prin
S T ( 1 , . . . , p+r , v1 , . . . , vq+s ) =
= S( 1 , . . . , p , v1 , . . . , vq )T ( p+1 , . . . , p+r , vq+1 , . . . , vq+s )
se numeste produs tensorial.
Se observ
a c
a produsul tensorial este o aplicatie biliniar
a si asociativ
a, adic
a
(k1 S1 + k2 S2 ) T = k1 S1 T + k2 S2 T,
S (k1 T1 + k2 T2 ) = k1 S T1 + k2 S T2 , k1 , k2 R,
S (T R) = (S T ) R.
Asociativitatea permite extinderea definitiei produsului tensorial la un num
ar finit de factori.
In continuare determin
am dimensiunea spatiului vectorial utiliz
and baza obtinut
a prin produs
tensorial din bazele B V si B V .

2.3. Teorem
a. Dac
a {ei , i = 1, . . . , n} este o baz
a a lui V , iar {ej , j = 1, . . . , n} este baza
dual
a n V , atunci multimea
{ei1 . . . eip ej1 . . . ejq ,
i1 , . . . , ip , j1 , . . . , jq = 1, . . . , n}
este o baz
a a lui Tqp (V ), numit
a baza produs. Deci dimTqp (V ) = np+q .
Demonstratie. Multimea din teorem
a este liniar independent
a. Intradev
ar, relatia
i ...i
Tj11...jqp ei1 . . . eip ej1 . . . ejq = 0 (tensorul zero)

scrisa cu conventia Einstein de nsumare, implic
a
i ...i
0 = Tj11...jqp ei1 . . . eip ej1 . . . ejq (ek1 , . . . , ekp , el1 , . . . , elq ) =

i ...i
= Tj11...jqp ei1 (ek1 ) . . . eip (ekp )ej1 (el1 ) . . . ejq (elq ) =

i ...i
k ...k
= Tj11...jqp ik11 . . . ipp lj11 . . . lqq = Tl11...lq p , k1 , . . . , kp , l1 , . . . , lq = 1, . . . , n.

Sa aratam c
a multimea din teorem
a genereaz
a pe Tqp (V ). Pentru aceasta fie T Tqp (V ) si
i ...i
i ...i
numerele reale Tj11...jqp = T (ei1 , . . . , eip , ej1 , . . . , ejq ). G
asim Tj11...jqp ei1 . . . eip ej1 . . .
ejq (ek1 , . . . , ekp , el1 , . . . , elq ) = T (ek1 , . . . , ekp , el1 , . . . , elq ). Deoarece T este multiliniar, iar {ei }, {ej }
sunt baze duale, ultima relatie implica
i ...i
Tj11...jqp ei1 . . . eip ej1 . . . ejq ( 1 , . . . , p , v1 , . . . , vq ) =

= T ( 1 , . . . , p , v1 , . . . , vq ), 1 , . . . , p V , v1 , . . . , vq V.
Deci
i ...i
T = Tj11...jqp ei1 . . . eip ej1 . . . ejq ,
234
unde numerele reale
i ...i
Tj11...jqp = T (ei1 , . . . , eip , ej1 , . . . , ejq )

sunt componentele (coordonatele) tensorului T n raport cu baza produs.
i ...i
i ...i
Fie Sj11 ...jpq componentele lui S, fie Tj11...jqp componentele lui T si fie k R. Componentele
tensorilor kS, S + T si S T sunt respectiv
i ...i
i ...i
i ...i
i ...i
k ...k
kSj11 ...jpq , Sj11 ...jpq + Tj11...jqp , Sj11 ...jpq Tl11...lq p .

0
Fie {ei , i = 1, . . . , n} si {ei0 , i0 = 1, . . . , n} dou

a baze n V si respectiv bazele duale {ei } si {ei }
n V . Schimbarea bazelor este descris

a de relatiile
0
ei0 = Aii0 ei ,
unde
ei = Aii ei ,
Aii Aij 0 = ji 0 ,
Aii0 Aij = ji .
Corespunzator,
0
ei0 1 . . . ei0 p ej 1 . . . ej
0
Aii10 1 . . . Aip0 p Ajj11 . . . Ajqq ei1 . . . eip ej1 . . . ejq .

Aceasta implic
a
j 0 = Ajj 0 j
v i = Aii v i ,
si n general
i0 ...i0
i0
i ...i
Tj 0 11...j 0pq = Aii11 . . . Aipp Ajj10 1 . . . Ajq0 q Tj11...jqp .

Aceasta din urm
a poart
a numele de regula de schimbare a componentelor unui tensor la o schimbare
a bazei. Se observ
a c
a schimbarea pentru indicii de covariant
a se face cu ajutorul elementelor
matricei A = [Aii0 ] n timp ce schimbarea pentru indicii de contravariant
a se face cu ajutorul
1
i0
matricei A = [Ai ].
Fie : V . . . V R, (v1 , . . . , vq ) (v1 , . . . , vq ), un tensor de tipul (0, q). Acesta se
numeste
1) simetric dac
a valoarea sa r
am
ane aceeasi pentru toate permut
arile posibile ale argumentelor,
2) antisimetric dac
a valoarea sa dup
a orice permutare a argumentelor este produsul dintre
valoarea nainte de permutare si semnul permut
arii.
2.4. Definitie. Fie p > 0, q > 0, s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q. Aplicatia
p1
trij : Tqp (V ) Tq1
(V )
definita prin
(trij T )( 1 , . . . , p1 , v1 , . . . , vq1 )
n
X
T ( 1 , . . . , s1 , ek , s , . . . , p1 ,
k=1
v1 , . . . , vt1 , ek , vt , . . . , vq1 ),
unde {ei } este baza lui V , iar {ej } este baza dual
a din V , se numeste contractie.
235
Pe componente contractia actioneaz
a astfel
i ...i
(trij T )j11 ...jp1
q1
n
X
i ...i
ki ...i
s1
s
p1
Tj11...jt1
kjt ...jq1 .
k=1
Exemple. 1) Dac
a Tji sunt componentele unui tensor mixt de ordinul doi, atunci Tii = T11 +
. . . + Tnn este un tensor de ordinul zero (num
ar real). Evident Tii este urma matricei ale carei
elemente sunt componentele Tji .
i
i
2) Fie Tjk
un tensor de tipul (1, 2). Contract
and pe i cu j obtinem vectorul covariant Tik
;
i
contractand pe i cu k obtinem vectorul covariant Tji
.
11.3
Ridicarea si cobor
area indicilor
Presupunem c
a V este un spatiu euclidian. Produsul scalar (, ) pe V este un tensor covariant de
ordinul doi (form
a biliniar
a), simetric si pozitiv definit. Aceasta se numeste metrica riemannian
a
pe V . Metrica induce transformarea liniar
a nesingular
a (izomorfism) G : V V , G(u)(v) =
(u, v), v V . Fie G 1 inversa lui G; dac
a V , atunci (G 1 w, v) = (v).
Fie {ei } o baz
a ortonormat
a n V . Dac
a not
am G(ei ) = ei , i = 1, . . . , n, atunci G(ei )(ej ) =
i
i
hei , ej i = ij , adic
a e (ej ) = ij = (j ). Rezult
a c
a multimea {ei } este baz
a dual
a n V .
Fie {ek el } baza n T20 (V ). Metrica riemannian
a si transformarea liniar
a nesingular
a asociata
G sunt caracterizate prin matricea [gkl ] simetric
a si pozitiv definit
a. Inversa lui (gkl ) este o matrice
simetrica, pozitiv definit
a, si se noteaz
a cu (g kl ); deci gkl g kj = lj . Dac
a v k este un vector din V ,
k
atunci gkl v este un vector din V ; dac

a k este un vector din V , atunci g kl k este un vector din
V . Acestea se extind prin definitiile care urmeaz
a.
a prin
3.1. Definitie. Fie s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q si T Tqp (V ). Functia definit
p1
Gs,t : Tqp (V ) Tq+1
(V ),
(Gs,t T )( 1 , . . . , p1 , v1 , . . . , vq+1 ) = T ( 1 , . . . , s1 , G(vt ), s , . . . , p1 ,

v1 , . . . , vt , . . . , vq+1 ),
unde semnul nseamn
a c
a argumentul respectiv lipseste, se numeste cobor
area indicilor.
Pe componente,
i ...i
i ...is1 tis ...ip1
(Gs,t T )j11 ...jp1
= gst Tj11...jt1
jt+1 ...jq+1 .
t1 sjt+1 ...jq+1
Analog, utiliz
and pe G 1 , se defineste ridicarea indicilor.
Izomorfismul G permite identificarea lui V cu V . De asemenea prin intermediul coborarii si
ridicarii indicilor el induce un izomorfism ntre Tqp (V ) si Tpq (V ). In acest context vorbim despre
componentele contravariante, mixte sau covariante (dup
a caz) ale aceluiasi tensor. De exemplu,
g li g mk Tik , g li Tik , Tik
sunt respectiv componentele contravariante, mixte si covariante ale tensorului de ordinul doi T =
Tik ei ek .
236
11.4
C
ampuri vectoriale
Fie M o multime deschis

a din Rn . Multimea F(M ) a tuturor functiilor reale (c
ampurilor scalare)
diferentiabile de clas
a C definite pe M este un spatiu vectorial real. Deoarece nmultirea functiilor
reale este o operatie Rbiliniar
a, comutativ
a, multimea F(M ) este o algebr
a comutativ
a.
1
n
Fie x = (x , . . . , x ) M si f F(M ). Unui vector Xx tangent la M n punctul x i se asociaza
numarul

d
Xx (f ) = f (x + tX)
dt
t=0
numit derivata lui f n raport cu Xx sau derivata lui f dup
a directia Xx . Derivata dup
a o directie
are urmatoarele propriet
ati
Xx (af + bg) = aXx (f ) + bXx (g)
Xx (f g) = (Xx (f ))g(x) + f (x)Xx (g)
(aXx + bYx )(f ) = aXx (f ) + bYx (f ),
unde Xx , Yx sunt vectorii tangenti la M n punctul x, a si b R, f, g F(M ).
Sa privim acum lucrurile dintrun alt punct de vedere. Se observ
a c
a dac
a d
am regula f
Xx (f ), atunci Xx este bine determinat. Astfel suntem condusi la urm
atoarea definitie care este
potrivita pentru teoria c
ampurilor vectoriale.
4.1. Definitie. O functie Xx : F(M ) R cu propriet
atile
Xx (af + bg) = aXx (f ) + bXx (g)
Xx (f g) = (Xx (f ))g(x) + f (x)Xx (g),
unde a, b R, f, g F(M ), se numeste vector tangent la M n punctul x.
In acest context se observ
a c
a functia
a prin
definit
Ox (f ) = 0, f F(M ) deci vectorul zero,

ca si operatorii de derivare partial
a
,...,
sunt vectori tangenti la M n punctul x. De
x1 x
xn x
asemenea, dac
a f = g = 1, atunci Xx (1) = 2Xx (1) si deci Xx (1) = 0. In plus Xx (c) = cXx (1) = 0,
pentru orice functie constant
a c. Identific
and functiile constante cu valorile lor putem spune ca
valorile oric
arui vector tangent pe scalari sunt nule.
Fie Tx M multimea tuturor vectorilor tangenti la M n punctul x. Elementele lui Tx M sunt
functii reale definite pe F(M ) si deci are sens suma a doi vectori tangenti si produsul dintre un
numar real si un vector tangent. Mai mult, pentru fiecare x M , multimea Tx M este un spatiu
vectorial real.

4.2. Teorem
a. Multimea
, i = 1, . . . , n
este o baz
a a spatiului vectorial Tx0 M
xi
x0
(reper n punctul x0 ).

Demonstratie. Evident
, i = 1, . . . , n, fac parte din Tx0 M . S
a ar
at
am ca ei sunt
xi x0

liniar independenti. Pentru aceasta pornim de la relatia ai
= 0 si folosim functiile coordoxi
x0
nate x : M R,
j = 1, . . . , n. In baza definitiei 4.1, a faptului c

a Tx0 M este un spatiu vectorial
237
xj
a
= ij rezult
xi

j

i
j
i x
0= a
(x ) = a
= ai ij = aj , j = 1, . . . , n.
xi x0
xi x0

A ramas sa demonstr
am c
a
, i = 1, . . . , n
genereaz
a pe Tx0 M . Pentru aceasta observam
xi
x0
ca pe o vecin
atate convex
a a lui x0 si pentru orice f F(M ) avem
R1 d
f (x) = f (x0 ) + 0 dt
f (x0 + t(x x0 ))dt =
R 1 Pn f
= f (x0 ) + 0 i=1 xi
(xi xi0 )dt
(x0 +t(xx0 ))
Pn
= f (x0 ) + i=1 (xi xi0 )gi (x),
si a observatiei
unde
f
(x0 ).
xi
Conform definitiei 4.1 si a observatiei c
a valorile lui Xx pe constante sunt nule, g
asim
Pn
Pn
Xx (f ) = i=1 Xx (xi xi0 )gi (x) + i=1 (xi xi0 )Xx (gi ) =
Pn
Pn
= i=1 Xx (xi )gi (x) + i=1 (xi xi0 )Xx (gi ).
gi (x0 ) =
Inlocuirea x = x0 , implic
a
Xx0 (f ) =
n
X
Xx0 (xi )
i=1
f
(x0 ).
xi
T
inand seama c
a f F(M ) este arbitrar
a si not
and Xx0 (xi ) = ai , deducem

i
Xx0 = a
.
xi x0

i
i
se
Numerele Xx0 (x ) = a se numesc componentele lui Xx0 , iar reperul
, i = 1, . . . , n
xi
x0
numeste reper natural.
Daca raport
am pe Tx0 M la reperul natural, atunci adunarea a doi vectori se reduce la adunarea
componentelor corespunz
atoare, iar nmultirea unui vector cu un num
ar real se reduce la nmultirea
componentelor vectorului cu acel num
ar.
Exemplu. Pentru
X=2
,
x y
Y =
+7
x
y
+6 ,
x
y
kX = 2k
si
kR
gasim
X +Y =3
k .
x
y
4.3. Definitie. Reuniunea T M = xM Tx M se numeste spatiul tangent al lui M . O functie

X : M xM Tx M,
X(x) Tx M,
238
se numeste c
amp vectorial pe M .
Adunarea dintre dou
a c
ampuri vectoriale si produsul dintre o functie real
a si un c
amp vectorial
se definesc punctual.
Campurile vectoriale definite prin

, i = 1, . . . , n
x
xi x
si notate cu
, i = 1, . . . , n, se numesc c
ampuri fundamentale (operatori de derivare partiala).
xi
Ansamblul lor se numeste c
ampul reperului natural.
4.4. Teorem
a. Dac
a X este un c
amp vectorial pe M , atunci exist
a n functii reale X i : M
R, i = 1, . . . , n astfel nc
at
X = Xi i .
x
Demonstratie. Prin definit
ie X asociaz
a lui x M un vector X(x) tangent la M n punctul

x. Dar X(x) = X i (x) i si regulile x X i (x), x M definesc (unic) functiile X i : M R.

x x
Functiile reale X i se numesc componentele (coordonatele) c
ampului vectorial X. C
ampul vecto
rial X = X i i se numeste diferentiabil (de clas
a C ) dac
a componentele sale sunt diferentiabile
x
(de clasa C ).
Exemplu. X(x, y) = 2x
+ ey
este un c
amp vectorial de clas
a C .
x
y
Alternativ, c
ampul vectorial X poate fi privit ca fiind aplicatia X : F(M ) F(M ) cu proprietatile
X(af + bg) = aX(f ) + bX(g)
X(f g) = (X(f ))g + f X(g),
unde a, b R, iar f, g F(M ).
4.5. Definitie. Fie X si Y dou
a c
ampuri vectoriale diferentiabile de clas
a C pe M . Campul
vectorial [X, Y ] definit prin f [X, Y ](f ) = X(Y (f )) Y (X(f )) se numeste crosetul c
ampurilor
X si Y .
Evident [X, Y ] = [Y, X]. De asemenea pentru oricare trei c
ampuri vectoriale diferentiabile
X, Y, Z se satisface identitatea Jacobi
[X, [Y, Z]] + [Y, [Z, X]] + [Z, [X, Y ]] = 0.
Multimea X (M ) a tuturor c
ampurilor vectoriale diferentiabile de clas
a C pe M este un
spatiu vectorial real infinit dimensional. Deoarece crosetul [, ] : X (M ) X (M ) X (M ) este
biliniar peste c
ampul numerelor reale, multimea X (M ) este ceea ce se cheam
a o algebr
a; crosetul
fiind anticomutativ si verific
and identitatea Jacobi, algebra X (M ) se numeste algebr
a Lie.
Fie Tx M spatiul tangent la M n punctul x si x o 1form
a n x, adic
a o transformare liniara
x : Tx M R. Multimea tuturor 1formelor n x este un spatiu vectorial real de dimensiune n,
dualul lui Tx M . Acest spatiu vectorial se numeste spatiul cotangent la M n x si se noteaza cu
Tx M .
4.6. Definitie. Fie f F(M ). Functia dfx : Tx M R definit
a prin dfx (Xx ) = Xx (f ) se
numeste diferentiala lui f n punctul x.
239
Aceasta definitie mpreun
a cu definitia vectorilor tangenti arat
a c
a dfx este o 1form
a n x.
j
4.7. Teorem
a. Fie x : M R, j = 1, . . . , n, functiile coordonate pe M . Multimea
j
{dx , j = 1, . . . , n}x0 este o baz
a a lui Tx0 M (reper n punctul x0 ).
Demonstratie. Evident dxj |x0 , j = 1, . . . , n, apartin lui Tx0 M . Fie

, i = 1, . . . , n
xi
x0
reperul natural n Tx0 M . T
in
and seama de definitia 4.6 deducem

xj
j
j
dx |x0
=
(x ) =
= ij , i, j = 1, . . . , n,
xi x0
xi x0
xi x0
si deci {dxj , j = 1, . . . , n}x0 este baz
a dual
a.
Reperul {dxj , j =
1,
.
.
.
,
n}
se
nume
s
te
coreper natural
x
0

n x0 .

Fie Xx = ai i . Rezult
= aj . De asemenea orice 1forma
a dxj |x (Xx ) = ai dxj |x
x
xi
x
j
x Tx M
se scrie
x = j dx |x , j fiind componentele lui x n raport cu coreperul natural.
Rezulta x
= i , adic
a componentele 1-formei x sunt valorile lui x pentru vectorii
xi x
reperului natural n x.
Fie F(M ) algebra functiilor reale diferentiabile pe M si X (M ) algebra Lie a c
ampurilor vectoriale diferentiabile pe M .
4.8. Definitie. O functie : X (M ) F(M ), F(M )liniar
a, (X)diferentiabila X
X (M ), se numeste 1form
a diferential
a pe M .
Adunarea a dou
a 1forme si produsul dintre o functie real
a si o 1form
a se definesc punctual.
Fie o 1form
a diferential
a. Valorile x sunt 1forme n punctele x. De aceea expresia
locala a unei 1forme diferentiale este x = j (x)dxj |x . Mai scurt, putem scrie = j dxj
deoarece 1formele diferentiale dx1 , . . . , dxn sunt duale c

ampurilor fundamentale
,..., n.
1
x
x
Ansamblul {dxj , j = 1, . . . , n} se numeste c
ampul coreperului natural. Multimea tuturor 1
formelor diferentiale pe M va fi notat
a cu X (M ).
Precizare. Xx este un vector contravariant, X este un c
amp vectorial contravariant; x este
un vector covariant, este un c
amp vectorial covariant.
O multime ordonat
a {X1 , . . . , Xn } de c
ampuri vectoriale se numeste c
amp de repere pe M
daca {X1 (x), . . . , Xn (x)} este o baz
a n Tx M, x M . Analog se defineste c
ampul de corepere
1
n
b
b
{ , . . . , }. Acestea se numesc duale unul altuia dac
a (Xa ) = a . In general, c
ampurile de
repere (sau de corepere) nu exist
a dec
at pe o vecin
atate a punctului x din M .
Daca {Xa , a = 1, . . . , n} este un c
amp de repere pe M , atunci orice alt c
amp vectorial V se
exprima n forma V = V a Xa . Analog, dac
a { b | b = 1, . . . , n} este un c
amp de corepere, atunci
orice alta 1form
a diferential
a se exprim
a n forma = b b .
0
Fie x un punct din M caracterizat de dou
a r
anduri de coordonate (xi ) = (x1 , . . . , xn ) si (xi ) =
0
0
i0
atate din M a lui
(x1 , . . . , xn ). Schimbarea de coordonate, definit
a pe
o vecin
x, sescrie x =
0
0
0
, {dxi }x se schimb
a n
, {dxi }x
xi (xi ) si admite inversa xi = xi (xi ). Bazele
0
i
i
x x
x x
cu legaturile

0

xi i
xj j 0
j0
j
=
(x ) i0 , dx |x =
0 (x )dx .

i
i
j
x x
x
x
x
x
x
240
si
0
xi xi
i0
0 = j 0 ,
i
j
x x
xi xi
= ji .
0
i
j
x x
Daca
0
0
= Xi
= i dxi = i0 dxi ,
0 ,
i
i
x
x
atunci regulile de schimbare a componentelor c
ampurilor vectoriale la o schimbare de coordonate
sunt respectiv
0
0
xj
xi i
0
X
j .
,
=
Xi =
j
xi
xj 0
X = Xi
11.5
C
ampuri tensoriale
Notiunea de tensor de tipul (p, q) pe spatiul vectorial Tx M este cunoscut

a. Utiliz
and aceasta
notiune introducem c
ampurile tensoriale.
5.1. Definitie. Fie Tqp (Tx M ) multimea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe spatiul tangent
Tx M . O functie
[
T :M
Tqp (Tx M ), T (x) Tqp (Tx M ),
xM
se numeste c
amp tensorial de tipul (p, q) pe M .
ampurilor tensoriale pe M de tipul (p, q). Adunarea a doua
Fie Tqp (M ) multimea tuturor c
elemente din aceast
a multime ca si produsul dintre o functie real
a si un c
amp vectorial se definesc
ari: T00 (M ) =
punctual. Multimea Tqp (M ) este un spatiu vectorial real infinit dimensional. Identific
F(M ), T01 (M ) = X (M ), T10 (M ) = X (M ).
Deoarece baza canonic
a n Tqp (Tx M ) este

. . . ip dxj1 . . . dxjq
xi1
x

,
x
expresia n coordonate a lui T este

i ...i
T (x) = Tj11...jqp (x)
.
.
.
dxj1 . . . dxjq .
i
x 1
xip
i ...i
Campul T se numeste diferentiabil dac

a functiile componente (coordonate) Tj11...jqp sunt diferentiabile.
Echivalent, un c
amp tensorial de tipul (p, q) este o functie
T : X (M ) .. X (M ) X (M ) .. X (M ) F(M ),
{z
} |
{z
}
|
p f actori
q f actori
( 1 , . . . , p , X1 , . . . , Xq ) T ( 1 , . . . , p , X1 , . . . , Xq ),
F(M )liniar
a n fiecare argument. Identificarea T01 (M ) = X (M ) impune definitia X() = (X), X
X (M ), X (M ).
Definitiile c
ampurilor tensoriale simetrice respectiv antisimetrice ca si definitiile produsului
tensorial si contractiei pentru c
ampuri tensoriale sunt evidente.
241
i ...i
i ...i
Fie Sj11 ...jpq componentele c

ampului tensorial S, fie Tj11...jqp componentele c
ampului tensorial T
si fie f F(M ). Componentele c
ampurilor f S, S + T si S T sunt respectiv
i ...i
i ...i
f Sj11 ...jpq ,
i ...i
Sj11 ...jpq + Tj11...jqp ,
i ...i
k ...k
Sj11 ...jpq Tl11...lq p .
Fie x un punct din M caracterizat pe de o parte prin coordonatele (x1 , . . . , xn ), iar pe de alta
0
0
0
i0
i0
i
parte prin coordonatele (x1 , . . . , xn ) = (xi ), schimbarea de coordonate

fiind x = x (x ) cu
0
inversa xi = xi (xi ), pe o vecin
atate a lui x continut
a n M . Baza
se schimb
a n
i
x x
xi0 x

0
xi i

0
=
; corespunz
ator baza dual
a se schimb
a n {dxj }x cu legatura
cu legatura
(x )
xi x
xi
xi0 x
dxj |x =
xj j 0
j0
0 (x )dx |x . Evident,
j
x
0
xi xi
i0
0 = j 0 ,
i
j
x x
xi xi
= ji .
xi0 xj
Corespunzator
0
xi1
xip xj 1
j01
j0q
dx
dx
=
...
0
0
xi0 1
xi p
xi0 1
xi p xj1
0
xj q
...
ip dxj1 dxjq
j
i
q
1
x x
x
Aceasta implic
a regula de schimbare a componentelor unui c
amp tensorial de tipul (p, q) la o
schimbare de coordonate,
0
i0 ...i0
Tj 0 11...j 0pq
xi 1
xi p xj1
xjq i1 ...ip
=
.
.
.
.
.
.
.
0 T
xi1
xip xj 0 1
xj q j1 ...jq
Observatie. In acest paragraf, ca si n 3, 4, 5, multimea deschis

a M poate fi nlocuita cu
n
orice subvarietate de dimensiune m 1, cu sau f
ar
a frontier
a, a lui R .
11.6
Conexiune liniar
a
Fie Y un c
amp vectorial diferentiabil definit pe multimea deschis
a M din Rn si Xx un vector
tangent la M n punctul x. Vectorul

d
DXx Y =
Y (x + tX)
dt
t=0
tangent la M n punctul x se numeste derivata covariant
a a lui Y n raport cu Xx . Daca Y =

. Aceast
Y i i , atunci DXx Y = Xx (Y i )
a notiune se extinde la derivata covariant
a a unui
x
xi x
c
amp vectorial Y n raport cu un c
amp vectorial X. Rezultatul este un c
amp vectorial care se
242
noteaza cu DX Y si a c
arui valoare este DX(x) Y ; pe coordonate, DX Y = X(Y i ) i . Aceasta
x
derivata are urm
atoarele propriet
ati
Df X+gY Z
= f DX Z + gDY Z
DX (aY + bZ) = aDX Y + bDX Z
DX (f Y )
= X(f )Y + f DX Y.
(1)
6.1. Definitie. O functie D : X (M ) X (M ) X (M ), (X, Y ) DX Y cu proprietatile (1)

se numeste conexiune liniar
a sau derivare covariant
a pe M .
Fie D o conexiune liniar
a pe M . Functiile reale hij : M R, h, i, j = 1, . . . , n, definite prin
D
xi
= hij h
xj
x
se numesc componentele conexiunii D. Aceste n3 functii reale determin

a unic pe DX Y . Intr
adevar, dac
a X = X i i , Y = Y j j , atunci
x
x

DX Y = DX i i Y j x
= X i D i Y j x
=
j
j
x
x j
j

j
j h
i Y
= X xi xj + Y D i xj = xi xj + Y ij xh X i =
x
j

j
j i
Y
= xi + ih Y h X i x
j = Y,i X xj ,
unde s-a notat
Y j
+ jih Y h .
i
x
O conexiune D determin
a urm
atoarele dou
a c
ampuri tensoriale:
1) unul de tipul (1,2),
Y,ij =
T : X (M ) X (M ) X (M ),
T (X, Y ) = DX Y DY X [X, Y ],
numit c
ampul tensorial de torsiune;
2) altul de tipul (1,3),
R : X (M ) X (M ) X (M ) X (M ),
R(X, Y )Z = DX (DY Z) DY (DX Z) D[X,Y ] Z,
numit c
ampul tensorial de curbur
a.
Coordonatele lui T si R n raport cu bazele canonice sunt respectiv
i
Tjk
= ijk ikj ,
hji
hki
=
+ rki hjr rji hkr .

xj
xk
Conexiunea liniar
a D se numeste simetric
a dac
a T = 0 sau echivalent ijk = ikj .
La o schimbare a bazei n punctul x, componentele conexiunii se schimb
a dup
a legea locala
h
Rijk
j
k
i
2 xi
i0 x x
h x
=
.
0
0
j k
jk
xj xk
xj xk
xh
243
Fie D o conexiune liniar
a pe M si X X (M ). Conexiunea liniar
a D induce derivarea covariant
a
n raport cu X, notat
a DX care aplic
a pe Tqp (M ) n el nsusi. Operatorul DX se defineste prin
DX f = X(f ), pentru f F(M ), iar DX T este produs de derivarea covariant
a folosind conexiunea
de pe M , mai exact
(DX )(Y ) = X((Y )) (DX Y ),
T10 (M ),
iar
(DX T )( 1 , . . . , p , Y1 , . . . , Yq ) = X(T ( 1 , . . . , p , Y1 , . . . , Yq ))
T (DX 1 , 2 , . . . , p , Y1 , . . . , Yq ) . . . T ( 1 , . . . , p , Y1 , . . . , DX Yq ),
T Tqp (M ).
Se verifica relatia
DX (S T ) = DX S T + S DX T,
S, T.
Daca DX T = 0, X X (M ), atunci T se numeste c

amp tensorial paralel n raport cu conexiunea
liniara D.
Operatorul DX induce un operator general de derivare covariant
a care aplic
a pe Tqp (M ) n
p
Tq+1 . Acesta comut
a cu contractia.
Iata cateva reguli de derivare covariant
a pe componente:
j
Y j
h
xi + ih Y ,
T i
i
Tj,k
= xkj + ikh Tjh
Y,ij =
11.7
j,i =
j
xi
hkj Thi ,
hij h ,
(Y i j ),k = Y,ki j + Y i j,k .
Metrici riemanniene
Reamintim c
a un produs scalar pe Tx M se numeste metric
a riemannian
a pe Tx M .
7.1. Definitie. Un c
amp tensorial g de tipul (0, 2) pe M cu proprietatea c
a pentru fiecare
x M tensorul g(x) este o metric
a riemannian
a pe Tx M se numeste c
amp tensorial metric sau
metric
a riemannian
a pe M . Perechea (M, g) se numeste varietate Riemann. Fie X si Y doua
campuri vectoriale pe M . Cu ajutorul lui g putem defini produsul scalar g(X, Y ), norma kXk2 =
g(X, X), si unghiul (dac
a X si Y nu au zerouri pe M )
cos =
g(X, Y )
,
kXk kY k
[0, ].
De asemenea metrica riemannian

a g induce un produs scalar, o norm
a, un unghi pe Tqp (M ), precum
si operatiile de ridicare si cobor
are a indicilor pentru orice c
amp tensorial pe M . Un c
amp de repere
local {X1 , . . . , Xn } pe M se numeste ortonormat dac
a g(Xa , Xb ) = ab , adic
a {X1 (x), . . . , Xn (x)}
este o baza ortonormat
a n Tx M, x M .

i
j
Local, avem exprimarea g = gij dx dx , unde gij = g
,
. De asemenea, reamintim
xi xj
0
ca daca coordonatele (xi ) ale punctului x se schimb
a n (xi ), atunci functiile gij se schimba dupa
legea (local
a)
xi xj
gi0 j 0 =
gij .
xi0 xj 0
7.2. Teorem
a. Pe spatiul riemannian (M, g) exist
a o singur
a conexiune liniar
a simetric
aD
cu proprietatea
DX (g(Y, Z)) = g(DX Y, Z) + g(Y, DX Z),
X, Y, Z X (M ),
244
numita conexiune riemannian
a.
Demonstratie. Mai nt
ai observ
am c
a relatia din teorem
a este echivalent
a cu DX g = 0, X
X (M ), adic
a cu faptul c
a g este un c
amp tensorial paralel n raport cu D. Pentru simplificarea
demonstratiei vom lucra direct pe componente; fie gij componentele lui g si hij componentele lui
D. Prin ipotez
a
gij
hij = hji , gij,k =
hki ghj hkj ghi = 0.
xk
Rezulta
gik
gij
gjk
+
= 2ghk hij
xi
xj
xk
si deci

1 hk gjk
gik
gij
h
ij = g
+
.
2
xi
xj
xk
Astfel conexiunea riemannian
a este caracterizat
a prin simbolurile Christoffel.
Exemple de metrici riemanniene. 1) Metrica uzual
a pe Rn , g(Xx , Yx ) = hXx , Yx i =
produsul scalar canonic; gij (x) = ij .
2) Metrica stereografic
a pe Rn ,
g(Xx , Yx ) =
4
hXx , Yx i,
(1 + kkxk2 )2
k 0; gij (x) =
4
ij .
(1 + kkxk2 )2
3) Metrica pe o bil
a deschis
a,

1
4
n
2
M = x R |kxk <
, k < 0 , g(Xx , Yx ) =
hXx , Yx i;
k
(1 + kkxk2 )2
gij (x) =
4
ij .
(1 + kkxk2 )2
4) Metrica Poincare pe semiplanul superior,

M = {(x, y) R2 , y > 0}; gij (x, y) =
1
ij .
y2
Facem precizarea c
a n unele lucr
ari, metrica este dat
a prin p
atratul elementului de arc, ds2 =
i
j
gij dx dx .
Fie gij = ij metrica uzual
a pe M = Rn si (xi ) coordonatele euclidiene (sistem de coordonate
ortonormat) ale punctului x Rn . In acest caz, pentru orice c
amp tensorial, coordonatele co
variante, mixte sau contravariante coincid. In particular pentru un c
amp vectorial coordonatele
contravariante coincid cu cele covariante si cu cele obisnuite din geometria analitic
a elementara
numite deseori coordonate fizice.
0
Presupunem c
a de la coordonatele euclidiene (xi ) trecem la alte coorodonate (xi ), tot ale
punctului x. Rezult
a
n
X
xi xj
xi xi
gi0 j 0 =
=
.
ij
0
0
xi xj
xi0 xj 0
i=1
0
Sistemul de coordonate (xi ) se numeste ortogonal dac
a gi0 j 0 = 0 pentru i0 6= j 0 . In acest caz
n
0
gi0 i0 (x) > 0, x R si functiile hi0 = gi0 i0 , i = 1, . . . , n, se numesc coeficientii Lame.
245
0
0
Fixam un sistem de coordonate (xi ) ortogonal. Fie c
ampul vectorial X = X i
. Coordoxi0
natele covariante ale lui X sunt
0
Xj 0 =
n
X
gi0 j 0 X i = h2j 0 X j
i0 =1
(fara sumare dup

a j 0 ). Pe de alt
a parte observ
am c
a ansamblul format din c
ampurile vectoriale
ti 0 =
xn
x1
+
.
.
.
+
, i0 = 1, . . . , n,
xi0 x1
xi0 xn
este un camp de repere pe Rn . Ortonorm

and acest c
amp de repere n raport cu metrica uzuala,
obtinem
1
1
e10 =
t10 , . . . , en0 =
tn0 .
0
h1
hn0
Cu aceasta, obtinem exprimarea
= Xi
xi0
10
= Xi
xj
xi0 xj
= X 1 t1 0 , . . . + X n t n 0
0
= (h1 X )e10 + . . . + (hn0 X n )en0 ,

coordonatele
Xx10 = h10 X 1 , . . . , Xxn0 = hn0 X n
numindu-se componente (coordonate) fizice ale c

ampului vectorial X.
11.8
Operatori diferentiali
Fie (M, g) o varietate riemanian

a, fie F(M ) algebra functiilor diferentiabile de clas
a C pe M si
X (M ) algebra Lie a c
ampurilor vectoriale diferentiabile de clas
a C pe M .
Gradient. Fie f F(M ). C
ampul vectorial grad f definit prin
g(X, gradf ) = X(f ) = df (X),
X X (M )
se numeste gradientul lui f .

In coordonate,
f
f
; (gradf )i = g ij j .
j
i
x x
x
Din definitie se observ
a c
a grad f este ortogonal hipersuprafetelor de nivel constant atasate lui f.
Se verific
a urm
atoarele relatii
gradf = g ij
grad(a1 f1 + a2 f2 ) = a1 gradf1 + a2 gradf2

grad(f1 f2 ) = f1 gradf2 + f2 gradf1
f gradf1 f1 gradf2
grad ff21 = 2
.
f2
2
Demonstratie. g(X, grad(f1 f2 )) = X(f1 f2 ) = f1 X(f2 ) + f2 X(f1 ) = f1 g(X, gradf2 ) +

f2 g(X, gradf1 ) = g(X, f1 gradf2 + f2 gradf1 ), X X (M ). Rezult
a grad(f1 f2 ) = f1 gradf2 +
f2 gradf1 .
246
Operatorul grad: F(M ) X (M ) definit prin f gradf se numeste gradient.
Hessian
a. Fie f F(M ). A doua derivat
a covariant
a a lui f n raport cu conexiunea
riemannian
a se numeste hessiana lui f si se noteaz
a prin Hess f . Alternativ, hessiana este campul
tensorial de tipul (0,2) definit prin
Hessf (X, Y ) = DX (df )(Y ) = X(df (Y )) df (DX Y ),
X, Y X (M ).
In coordonate,

Hessf =
2f
f
hjk h
j
k
x x
x
dxj dxk ,
(Hessf )jk =
2f
f
hjk h .
j
k
x x
x
Operatorul Hess: F(M ) T20 (M ) definit prin f Hessf se numeste hessian

a.
a X,ji n raport cu conexiunea

Divergent
a. Fie X X (M ), X = X i i si derivata sa covariant
x
riemannian
a. C
ampul scalar divX definit prin contractia
divX = X,ii =
X i
+ iij X j
i
x
se numeste divergenta lui X.

Fie g = gij dxi dxj . Dac
a not
am G = det[gij ], atunci
1 ( GX i )
cu sum
a dup
a i.
divX =
xi
G
Intr-adevar, se observ
a c
a
iij
1
= g ik
2
gjk
gik
gij
+
i
j
x
x
xk

=
1 ik gik
g
2
xj
si tinand seama de regula de derivare a unui determinant,

G gik
G
gik
=
= Gg ik j ,
j
j
x
gik x
x
deducem
iij
1 G
1 G
.
=
=
2G xi
G xj
Deci
X i
1 G j
1 ( GX i )
divX =
+
X =
.
xi
xi
G xj
G
Aceasta expresie a divergentei este des utilizat
a si permite dovedirea imediat
a a relatiei
div(f X) = X(f ) + f divX,
f F(M ),
X X (M ).
i
Operatorul div: X (M ) F(M ) definit prin X = X i x
ste divergent
a.
i X , i , se nume
Laplacian. Operatorul definit prin
f = div(grad)f
247
se numeste laplacian. Explicit
1
f =
G xi
f
Gg
xk
kl

=g
kl

2f
f h
h kl ,
xk xl
x
adica este urma hessianei.
Rotor. Fie c
ampul vectorial X = X i x
si = gij X i dxj , j = gij X i , 1-form
a diferentiala
i
asociata. C
ampul tensorial rot X de tipul (0,2) definit prin

rotX = (j,i i,j )dxi dxj = (g hhj )xi (g hhi )xj dxi dxj
X
se numeste rotorul lui X. Operatorul rot: X (M ) T20 (M ),

Evident
rot(gradf ) = 0,
X rotX, se numeste rotor.
Se dovedeste c
a dac
a M R3 , atunci c
ampul tensorial rot X este echivalent cu un c
amp vectorial
contravariant definit prin componentele

1 h
(rotX)i =
(g hk )xj (g hhj )xk ,
X
X
G
unde {i, j, k} este o permutare ciclic
a a multimii {1, 2, 3}. Tot n acest context se verific
a si relatiile
rot(rotX) = grad(divX) X
div(rotX) = 0.
11.9
Forme alternate
Fie V un spatiu vectorial real de dimensiune n.

9.1. Definitie. O q-form
a sau form
a alternat
a de ordinul q pe V este o functie
: V . . . V R,
|
{z
}
q factori
(v1 , . . . , vq ) (v1 , . . . , vq )
care satisface urm

atoarele conditii.
1) multiliniar
a: pentru fiecare i {1, . . . , q} si v1 , . . . vi1 , vi+1 , . . . , vq V restrictia v
(v1 , . . . , vi1 , v, vi+1 , . . . , vq ) este liniar
a,
2) antisimetric
a: pentru fiecare v1 , . . . , vq V si pentru fiecare permutare a multimii
{1, . . . , q} se satisface (v(1) , . . . , v(q) ) = (sign)(v1 , . . . , vq ).
Cu alte cuvinte, o q-form
a pe V nu este altceva dec
at un tensor antisimetric de tipul (0,q) pe
V . Multimea tuturor q-formelor pe V se noteaz
a cu Fq (V ) si este un spatiu vectorial real cu (vezi
teorema 9.3)
q
Cn dac
a 0qn
.
dimFq (V ) =
0 dac
a q>n
Evident, F0 (V ) = R, F1 (V ) = V ? .
9.2. Definitie. Fie Fp (V ), Fq (V ) si Fp+q (V ). Functia
: Fp (V ) Fq (V ) Fp+q (V )
248
definita prin
( 1 2 )(v1 , . . . , vp+q ) =
=
X
1
(sign) 1 (v(1) , . . . , v(p) ) 2 (v(p+1) , . . . , v(p+q) ),
(p + q)!
suma fiind luat

a dup
a toate permut
arile ale lui {1, . . . , p + q}, se numeste produs exterior.
Se observ
a c
a produsul exterior este o aplicatie biliniar
a si asociativ
a. Asociativitatea permite
extinderea definitiei produsului exterior la un num
ar finit de factori.
Evident,
1 2 = (1)pq 2 1 .
9.3. Teorem
a. Dac
a {ej , j = 1, . . . , n} este o baz
a a lui V si {ei , i = 1, . . . , n} este o baz
a
?
dual
a n V , atunci multimea
{ei1 . . . eiq ,
1 i1 < . . . < iq n}
este o baz
a a lui Fq (V ), numit
a baza produs.
Demonstratie. Multimea din teorem
a este liniar independent
a. Intradev
ar, relatia
X
i1 ...iq ei1 . . . eiq = 0 (q forma zero),
i1 <...<iq
implica
0
i1 ...iq ei1 . . . eiq (ej1 , . . . , ejq ) =

P
P
= i1 <...<iq i1 ...iq (sign)ei1 (e(j1 ) ) . . . eiq (e(jq ) ) =
P
P
iq
i1
= i1 <...<iq i1 ...iq (sign)(j
. . . (j
= j1 ...jq ,
1)
q)
=
i1 <...<iq
unde j1 < . . . < jq .

Sa aratam c
a multimea din teorem
a sau mai general multimea {ei . . . eiq , i1 , . . . , iq =
1, . . . , n} genereaz
a pe Fq (V ). Pentru aceasta, fie Fq (V ) si numerele reale i1 ...iq = (ei1 , . . . , eiq ).
Gasim
i1 ...iq ei1 . . . eiq (ej1 , . . . , ejq )
P
1
i1
iq
= i1 ...iq q!
(sign)e (e(j1 ) ) . . . e (e(jq ) )
P
iq
i1
1
= q!
i1 ...iq (sign)(j
) . . . (j
) = j1 ...jq = (ej1 , .., ejq ).
1)
q)
Deoarece este multiliniar
a, ultima relatie implic
a
i1 ...iq ei1 . . . eiq (v1 , . . . , vq ) = (v1 , . . . , vq ).
Deci
= i1 ...iq ei1 . . . eiq = q!
j1 ...jq ej1 . . . ejq ,
j1 <...<jq
unde numerele reale q!j1 ...jq ,
j1 < . . . < jq , sunt coordonatele stricte ale q-formei .
249
11.10
Forme diferentiale alternate
Fie M o multime deschis

a din Rn , fie Tx M spatiul tangent la M n punctul x si Fq (Tx M ) multimea
tuturor q-formelor pe Tx M .
10.1. Definitie. O functie
: M xM Fq (Tx M ),
(x) Fq (Tx M ),
se numeste q-form
a diferential
a sau form
a diferential
a alternat
a de ordinul q pe M .
Cu alte cuvinte, o q-form
a diferential
a este un c
amp tensorial antisimetric de tipul (0,2) pe M .
Fie Fq (M ) multimea tuturor q-formelor diferentiale pe M . Adunarea a dou
a elemente din aceasta
multime ca si produsul dintre o functie real
a si o q-form
a se definesc punctual.
Fie Tx? M dualul spatiului tangent. Baza canonic
a n Tx M este

, i = 1, . . . , n ,
xi
x
iar duala sa, baz
a n Tx? M este {dxi , i = 1, . . . , n}x . Baza indus
a n Fq (M ) este {dxi1 . . .
dxiq , 1 i1 < . . . < iq n}x . Folosind sistemul de generatori {dxi1 . . . dxiq }, expresia n
coordonate a lui este
(x) = i1 ...iq (x)dxi1 . . . dxiq .
Functiile x i1 ...iq (x) se presupun diferentiabile de clas
a C pe M .
Fie F(M ) algebra functiilor reale si X (M ) algebra Lie a c
ampurilor vectoriale. O q-form
a
diferential
a pe M poate fi privit
a ca fiind functia
: X (M ) . . . X (M ) F(M ),
(X1 , . . . , Xq ) (X1 , . . . , Xq ),
F(M )-liniar
a n fiecare argument si cu proprietatea
(X(1) , . . . , X(q) ) = (sign)(X1 , . . . , Xq ),
unde este o permutare a multimii {1, . . . , q}.
Definitia produsului exterior pentru q-forme diferentiale este evident
a.
Fie X X (M ) si Fq (M ). Prin contractia dintre X si ntelegem (q 1)-forma diferentiala
X definit
a prin
(X )(X1 , . . . , Xq1 ) = (X, X1 , . . . , Xq1 ), X1 , . . . , Xq1 X (M ).
10.2. Definitie. Fie Fq (M ) si Fq+1 ()M . O functie R-liniar
a d : Fq (M ) Fq+1 (M ) cu
proprietatile
d2 = 0
d( 1 2 ) = d 1 2 + (1)q 1 d 2
X(d) = d(X()), X X (M )
X() = X d + d(X )
se numeste diferential
a exterioar
a.
Utilizand derivata covariant
a si crosetul putem scrie
d(X1 , . . . , Xq+1 ) =
X
1iq+1
(1)i1 DXi (X1 , . . . , Xi1 , . . . , Xq+1 )+
250
+
(1)i+j ([Xi , Xj ], X1 , . . . , Xi1 , Xi+1 , . . . , Xj1 , Xj+1 , . . . , Xq+1 ).
1ijq+1
Pe F(M ) = F0 (M ) diferentiala exterioar

a se reduce la diferentiala obisnuit
a. Mai mult,
d(x) = di1 ...iq (x) dxi1 . . . dxiq .
O q-form
a diferential
a cu proprietatea d = 0 se numeste form
a nchis
a. O (q + 1)-forma
diferentiala cu proprietatea c
a exista o q-form
a astfel nc
at = d se numeste form
a exact
a.
Observatii. 1) Multimea deschisa M poate fi nlocuit
a cu orice subvarietate de dimensiune
m 1, cu sau f
ar
a frontier
a, a lui Rn .
2) Fie M o subvarietate a lui Rn , de dimensiune m, cu sau f
ar
a frontier
a. O form
a volum pe M
este o m-form
a diferential
a pe M cu proprietatea (v1 , . . . , vm ) = 1 ori de c
ate ori v1 , . . . , vm
este o baza ortonormat
a a lui Tx M . O alegere a unei forme volum pe M se numeste orientare a
lui M ; despre M se zice c
a este orientat
a.
Fie M o subvarietate de dimensiune m 2, cu frontier
a. O orientare pe M induce o orientare
pe M .
3) In (R3 , ij ), 1-formele si 2-formele pot fi convertite n c
ampuri vectoriale prin corespondentele
X
(1)
fi dxi
(2)
fi Ui f1 dx2 dx3 + f2 dx3 dx1 + f3 dx1 dx2

(1)
df gradf
(1)
(2)
V d rotV,
(2)
V d = (divV )dx1 dx2 dx3 .
11.11
Probleme propuse
1. Sa se expliciteze sumele
i v i , Tiji , i Tji , Tji v j .
2. Sa se verifice c
a (, ) : T11 (V ) T11 (V ) R,
(S, T ) = Sji Tij este un produs scalar pe T11 (V ).
3. Fie T T2 (V ) si [Tij ] matricea coordonatelor sale. S

a se verifice c
a la o schimbare a bazei,
avem
det[Ti0 j 0 ] = (det[Aii0 ])2 det[Tij ].
+ y 2 , Y = sin x
+ xy . S
a se g
aseasc
a [X, Y ]. Apoi, luand
x
y
x
y
= xdx + ydy, s
a se calculeze (X) si (Y ).
4. Se dau X = 2x
5. Pe M : x > 0, y > 0, consider

am c
ampul tensorial
T = (x2 + y 2 )
+ arccos p
.
x x
x2 + y 2 y y
Sa se gaseasc
a componentele lui T n coordonate polare.
251
6. Pe R3 \Oz se consider
a c
ampul vectorial
X=x
+y
+z .
x
y
z
Sa se gaseasc
a componentele lui X n coordonate sferice.
7. Pe R2 se dau: conexiunea D de componente

1 pentru i = j = 1, k = 2 sau i = k = 1, j = 2
i
jk (x) =
0 n rest
si
X=x
y ,
z
y
Y =
ex ,
x
y
= xydx + ey dy.
Sa se calculeze DX Y, DX (Y ).
8. Se d
a varietatea riemannian
a (R3 \Oz, ij ). S
a se expliciteze componentele metricii,
coeficientii Lam
pr e si simbolurile Christoffel, n coordonate cilindrice si sferice.
9. Fie
1
M = {(x, y) R2 , y > 0}, gij (x, y) = 2 ij ,
y
p
f (x, y) = x2 + y 2 , X = y
+ x2 y .
x
y
Sa se determine grad f , Hess f , div X, f , rot X.
10. Sa se calculeze d pentru fiecare din formele diferentiale
= x2 dx + y 2 dy + z 2 dz, = exy dx dz, =
1
(dx + dy + dz),
x+y+z
= (1 + 2xyz 2 )dy dz y 2 z 2 dz dx + xy 2 dx dy.

11. Sa se arate c
a algebra operatorilor diferentiali partiali cu coeficienti constanti este izomorfa
cu algebra multiplicativ
a a polinoamelor.
Indicatie.
xi este un izomorfism.
xi
252
Bibliografie
Bibliografie
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si
diferential
a, Editura All, Bucuresti, 1994.
[2] V. Balan, Algebr
a liniar
a si diferential
a, Ed. Fair Partners, 1999.
[3] V. Balan, I.R. Nicola, Applications of linear algebra, analytic & differential geometry, differential equations. Solved problems and software programs, Printech Editors, Bucharest 2011.
[4] R.M. Bowen, C.C. Wang, Introduction to vectors and tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[5] V. Brnz
anescu, O. St
an
asil
a, Matematici speciale, Editura All, Bucuresti, 1994.
[6] M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie afin
a si euclidian
a, Editura Facla, Timisoara, 1982.
[7] V. Cruceanu, Elemente de algebr
a liniar
a si geometrie, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[8] J. Dieudonne, Linear algebra and geometry, Paris, Hermann, 1969.
[9] B. Dubrovin, S. Novikov, A. Fomenko, Geometria contemporanea, Editori Riuniti, Edizioni
Mir, 1987.
[10] Gh. Galbur
a, F. Rado, Geometrie, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1979.
[11] Gh. Gheorghiev, V. Oproiu, Variet
ati diferentiale finit si infinit dimensionale, Editura
Academiei, 1976.
[12] Gh.Th. Gheorghiu, Algebr
a liniar
a si diferential
a si programare, Editura
Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1977.
[13] E. Grecu, Geometrie diferential
a, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1997.
[14] W. Klingenberg, Lineare algebra und geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[15] I.A. Kostrikin, I.Yu. Manin, Linear algebra and geometry, Gordon and Breach Science Publishers, 1989.
[16] L. Nicolescu, Lectii de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1990.
[17] V. Obadeanu, Elemente de algebr
a liniar
a si geometrie analitic
a, Editura Facla, Timisoara,
1981.
253
254
Bibliografie
[18] V. Oproiu, Geometrie, Universitatea Iasi, 1980.

[19] A.V. Pogorelev, Analytic geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[20] C. Radu, Algebr
a liniar
a si diferential
a, Editura All, Bucuresti, 1996.
[21] C. Radu, C. Dr
agusin, L. Dr
agusin, Aplicatii de algebr
a, geometrie si matematici speciale,
Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1991.
[22] C. Radu, L. Dr
agusin, C. Dr
agusin, Algebr
a liniar
a, Analiz
a matematic
a, Geometrie analitic
a
si diferential
a, Culegere de probleme, Editura Fair Partners, Bucuresti, 2000.
[23] N. Soare, Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1996.
[24] L. Stoica, Elemente de variet
ati diferentiabile, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Romania
1998.
[25] I. Teodorescu, St. Teodorescu, Probleme de geometrie superioar
a, Editura Didactic
[26] A. Turtoi, Geometrie, Universitatea Bucuresti, 1985.
[27] C. Udriste, Probleme de algebr
a liniar
a si diferential
a, Editura Didactica
si Pedagogic
a, Bucuresti 1976.
[28] C. Udriste, Problems in algebra, geometry and differential equations I, II, University Politehnica of Bucharest, 1992.
[29] C. Udriste, Aplicatii de algebr
a, geometrie si ecuatii diferentiale, Editura Didactic
[30] C. Udriste, Algebr
a liniar
a, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Ed. I 1996, Ed. II - 2000.
[31] C. Udriste, V. Balan, Analytic and differential geometry, Geometry Balkan Press, Bucuresti,
Romania, 1999.
[32] C. Udriste, O Dogaru, Algebr
a liniar
a, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991.
[33] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. M
al
ancioiu, Probleme de algebr
a, geometrie si ecuatii
diferentiale, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1981.
[34] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. M
al
ancioiu, Algebr
a, geometrie si ecuatii diferentiale, Editura
Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1982.
[35] Gh. Vr
anceanu, Geometrie analitic
a, proiectiv
a si diferential
a, Editura Didactic
[36] Gh. Vr
anceanu, G. M
argulescu, Geometrie analitic
a, Editura Didactic
R
[37] ***, Matlab
software, http://www.mathworks.com/products/matlab/index.html
R
[38] ***, Maple
software, http://www.maplesoft.com/products/maple/
R
[39] ***, Mathematica
software, http://www.wolfram.com/products/
Index de notiuni
1-forma diferential
a, 239
a doua form
a fundamental
a a suprafetei, 213
abscisa, 29
abscisa curbilinie, 126
acceleratia curbei, 117
acceleratii de ordin superior, 117
algebra Lie, 238
aplicatia Weingarten, 198
aria unei portiuni de suprafat
a, 222
asimptota, 63, 122
axa de simetrie, 66
axa principal
a, 84
axa unui fascicul, 38
baza duala, 239
binormala, 159
camp normal la o curb
a, 120
camp paralel, 121
camp tangent la o curb
a, 120
camp tensorial, 240
camp vectorial, 105, 119, 238
camp vectorial diferentiabil, 107, 238
camp vectorial pe o curb
a, 119
campul coreperului natural, 239
campul reperului natural, 106, 238
campuri fundamentale, 106, 238
campuri scalare, 236
cerc osculator, 143
cilindru circular, 85
cilindru eliptic, 85
cilindru hiperbolic, 85
cilindru parabolic, 85
coborarea indicilor, 235
componente contravariante, 231
componente covariante, 231
componentele unui vector, 104
con asimptot, 81, 82
conexiune liniar
a, 241
conic
a, 55
conic
a de gen eliptic, 58
conic
a de gen hiperbolic, 58
conic
a de gen parabolic, 58
conic
a neted
a, 62
contactul a dou
a curbe, 141
contractie, 234
coordonate carteziene, 29
coordonate cilindrice, 50
coordonate euclidiene, 104
coordonate sferice, 52
coordonatele carteziene ale punctului, 29
coordonatele euclidiene ale unui c
amp, 106
coreper natural, 239
cosinusuri directoare, 32
cota, 29
crosetul a dou
a c
ampuri vectoriale, 238
cuadric
a, 89
cuadric
a degenerat
a, 89
cuadric
a dublu riglat
a, 86
cuadric
a nedegenerat
a, 89
cuadric
a neted
a, 95
cuadric
a riglat
a, 81
cuadrice, 85
curb
a, 111
curb
a algebric
a, 157
curb
a directoare, 86
curb
a inchis
a, 112
curb
a periodic
a, 112
curb
a regulat
a, 115
curb
a simpl
a, 112
curbe coordonate, 180
curbe plane, 129
curbur
a, 242
curbura, 164
curbura Gauss, 207
curbura normal
a, 201
255
256
derivata covariant
a, 109, 241
derivata covariant
a, 108
diametri conjugati, 66
diametrul unei conice, 65
difeomorfism, 102
diferentiala unei functii, 238
directie asimptotic
a, 62
directie normal
a, 62
divergenta, 246
dreapta orientat
a, 31
dreapta suport, 11
drum parametrizat, 111
dublu produs vectorial, 23
ecuatia normal
a a planului, 36
ecuatia vectorial
a a unei curbe, 112
ecuatie vectorial
a, 30
ecuatii carteziene, 30
ecuatii parametrice, 30
ecuatii parametrice ale unei curbe, 111
elipsoid, 78
extremitate, 11
fascicul de plane, 38
forma alternat
a, 247
forme alternate, 247
forme diferentiale alternate, 249
formulele Frenet, 162
functie diferentiabil
a, 101, 102, 188
generatoare rectilinie, 86
gradient, 245
graficul unei functii, 101
harta proprie, 176
hessiana, 246
hessiana unei functii, 102
hiperboloid cu dou
a p
anze, 81
hiperboloid cu o p
anz
a, 80
hiperplan normal la curb
a, 115
identitatea Jacobi, 238
imersie, 102
inegalitatea Cauchy-Schwarz, 104, 108
invarianti metrici, 56
Jacobianul unei functii, 101
laplacian, 247
Index de notiuni
legea Coulomb, 107
lungime, 11
lungimea unui vector, 104
matricea Jacobian
a, 101
metric
a Riemann, 235, 243
Metrica Poincare, 244
multime convex
a, 77
multiplicitatea unui punct multiplu, 112
normala principal
a, 160
octante, 30
ordin de contravariant
a, 232
ordin de covariant
a, 232
ordinul unui tensor, 232
ordonata, 29
origine, 11
originea spatiului, 103
paraboloid eliptic, 83
parametri esentiali, 58
parametri neesentiali, 58
parametrizare, 111
parametru, 111
perioad
a, 112
plan normal, 156
plan osculator, 159
plan rectificator, 160
plan tangent, 191
plane de coordonate, 30
plane principale, 83
pol, 63
polar
a, 63
prima form
a p
atratic
a a suprafetei, 212
produs mixt, 24, 106
produs mixt generalizat, 105
produs scalar, 106
produs tensorial, 233
produs vectorial, 21, 106, 107
produs vectorial generalizat, 105
produsul vectorial, 105
proiectie ortogonal
a, 29
punct critic, 102
punct dublu, 112
punct multiplu, 112
punct regulat, 115
punct singular, 102, 116
Index de notiuni
punct singular de ordinul m, 116
punct triplu, 112
ramura infinit
a, 122
raza de torsiune, 165
reper, 104
reper cartezian, 29
reper natural, 104, 237
reprezentarea normal
a a unei curbe, 126
ridicarea indicilor, 235
rotatie, 48
rotor, 247
segment orientat, 11
segmente congruente, 11
segmente echipolente, 11
semispatiu, 37
sfera, 75
simbolul Kronecker, 231
simbolurile Christoffel, 244
simetria n raport cu un plan, 50
simetria n raport cu un punct, 47
spatiu dual, 232
spatiul cotangent, 238
spatiul tangent, 105, 237
spatiul tangent ntr-un punct, 104
suprafata de rotatie, 186
suprafata riglat
a, 88
suprafata conoid, 185
suprafete, 175
suprafete cilindrice, 183
suprafete conice, 183
suprafete de rotatie, 186
suprafete riglate, 181
tangenta, 62
tangenta la curb
a, 115
tensor, 232
tensor antisimetric, 234
tensor simetric, 234
teorema functiei implicite, 102
torsiune, 165, 242
traiectorii ortogonale, 215
translatie, 47
triedrul lui Frenet, 161
unghiul dintre doi vectori, 104
unghiuri directoare, 32
257
v
arfuri, 67
varietate Riemann, 243
vector covariant, 231
vector de pozitie, 29
vector director, 30
vector liber, 12
vector normal, 32, 33
vector nul, 12
vector tangent, 236
vector unitate, 104
vectori coliniari, 13
vectori contravarianti, 231
vectori coplanari, 13
vectori opusi, 13
vectori ortogonali, 104
versor, 12, 104
viteza curbei, 117
viteza unei curbe parametrizate, 126
viteza unei curbe regulate, 115

Geometrie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prefat

2 Dreapta si planul n spatiu

2.5.3 Perpendiculara comun

Fie E3 spatiul punctual tridimensional al geometriei elementare si AB un segment orientat

punctele A si B se numeste dreapta suport a lui AB si se noteaz

implica ACBD (figura 2).

Prelungim relatia de echipolent

liber. In acest context vectorii liberi se mai noteaz

reprezentat de segmentul orientat AA (n acest caz, directia si sensul sunt nedeterminate).

Trei vectori liberi se numesc coplanari dac

Reciproc, la orice vector r corespunde un punct si numai unul M , astfel nc

Adunarea vectorilor liberi

reprezentant al vectorului b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat OB se numeste

definita deoarece vectorul liber c = a

OB este reprezentantul sumei a

AC este reprezentantul lui a

este reprezentantul lui a

Inmultirea unui vector liber cu un scalar

daca t > 0, sens contrar lui a

Demonstratie. 1)-3) Tem

b. Atunci OB este reprezentantul vectorului a

Presupunem t > 0 si not

acest unghi) de lungimi proportionale. Rezult

reprezentantul vectorului tb. Deci OB 0 este reprezentantul sumei t

Rezulta ca reprezentantii OA, OB si OC ai vectorilor a

Corolarul 11. Multimea

si OA, OB, OC, OD reprezentantii vectorilor a

OD=OD1 + OD2 + OD3 = r OA +s OB +t OC, deci d = r

Demonstratie. Die CD un alt reprezentant al lui a

aratam ca A0 B 0 C 0 D0 (figura 12). Pentru aceasta utiliz

Definitie 17. Num

de OA si OB se numeste unghiul dintre vectorii a

vectorul liber A0 B 0 nu depinde de segmentul AB, ci numai de a

Definitie 18. Fie V un spatiu vectorial real. O aplicatie h , i : V V R se numeste produs

este un produs scalar pe V3 .

sunt aproape evidente. Cazul a

Fie e un versor si b un vector oarecare. Se observ

Acest tabel conduce la expresia canonic

Fie V3 spatiul vectorilor liberi si a

unde e este un versor perpendicular pe a

Produsul vectorial dintre doi vectori liberi genereaz

b0 + c0 prin rotatia de unghi n jurul axei de versor a

In raport cu baza ortonormat

Definitie 21. Vectorul w

Solutie. Impunem anularea produsului vectorial M1 M2 M1 M3 . Folosind vectorii de pozitie

AC si BC nu sunt proportionale. Mai mult, OC = OA+AC = 4 +8

zentantii vectorilor BA si BC. G

Definitie 22. Fiind dati vectorii liberi a

(0, 0, 1) este orientat

si se cere valoarea lui pentru care a

10. Fie triedrul {O; a

se numesc reciprocii vectorilor a

11. Demonstrati urm

bazei formate de reprezentantii vectorilor a

Dreapta si planul n spatiu

Este cunoscut faptul c

vectorului OM n raport cu baza {, , k};

r = OM se numesc coordonatele carteziene ale punctului M fat

Ecuatiile dreptei n spatiu

Punctul M0 (x0 , y0 , z0 ), r0 = x0 +y0 +z0 k si un vector nenul a

Aceasta ecuatie vectorial

Doua puncte distincte M1 (x1 , y1 , z1 ) si M2 (x2 , y2 , z2 ) determin

e = cos + cos + cos k.

Ecuatia planului n spatiu