STILURI SI ORNAMENTE LA MOBILIER

PARTEA I-A. NOTIUNI TEORETICE DE ESTETICA MOBILIERULUI

CURS 01. MOBILIERUL INTRE CIVILIZATIE SI CULTURA
1.1. INTRODUCERE
Istoria mobilierului este o ramura speciala a istoriei artei, prin urmare si a istoriei culturii si civilizatiei.
Formele fiecarui stil sunt solidare cu treapta culturala a epocii sale sociale, cu formele sale de viata, cu
structura, morfologia, profilul si valorile ei.
Mobilierul furnizeaza indicatii valoroase privitoare la modul de viata din mari epoci ale trecutului, la
forme si ierahii ale confortului si prestigiului, la metode tehnice si artistice care au dat personalitate
obiectelor, ambiantelor, gusturilor si modelor.
Configuratia de forma si ornamentala a mobilierului urmareste deseori formele vietii insasi, exprima
valori si modele ale viziunii unei epoci. In aceste piese regasim comportamentul societatii, morala si
moravurile, modul de exprimare a unor sentimente, ganduri, aspiratii, credinte si pretentii.

1
1.

2.
3.

Ludovic al XIV-lea in vesminte ceremoniale. In dreapta, un jilt aurit, cu spatarul inalt. Interiorul
este definit prin perechile cromatice predilecte ale barocului [considerat ca expresie a monarhiei
absolute]: albastru si aur, rosu si aur.
Galeria Oglinzilor delaVersailles, traseul ceremonial obligatoriu pentru marile delegatii regale
Jiltul de Mare Preot al al lui Amon, al faraonului Tutankhamon

Iata de ce conceptia corecta de ansamblu asupra evolutiei mobilierului este intr-atat de dependenta de
cunoasterea istoriei civilizatiei si culturii.
Privite prin prisma unei corecte si complexe cunoasteri istorice, forma, structura si materialul utlizate la o
piesa de mobilier sunt prin ele insele detinatoare ale unui complex esential de date: forma ii arata si
destinatia, functionalitatea si, nu de putine ori, componentele ceremoniale ale acesteia; materialele si
ornamentele dezvaluie detalii incitante asupra comertului, importurilor, predilectiilor societatii; iar
feluritele particularitati structurale, asamblarile, articulatiile, compartimentarile, dezvaluie preocupari ale
artizanilor, permit o mai buna situare in epoca, arata etica mestesugului si chiar si unele imposturi.
Evolutia mobilei stil este, in sensul celor mentionate anterior, organic legata de evolutia arhitecturii si a
artelor plastice.Arhitectura si mobilierul folosesc aceleasi elemente ale limbajului plastic, aceleasi legi de
compozitie, aceleasi metode de conceptie spatiala, aceleasi procedee de realizare a caracterului si

expresiei artistice. Mai au in comun, desigur, intensitatea preocuparilor pentru realizarea unei corecte
functionalitati si a unei utilizari confortabile si sigure. Mobila este arhitectura, arhitectura in mic.
1.2. MOBILIERUL INTRE CIVILIZATIE SI CULTURA
Obiect util, raspunzand unor cerinte functionale, si in aceeasi masura, obiect artistic cu valoare estetica,
ales conform unor predilectii estetice, mobilierul apartine atat sferei civilizatiei cat si celei a culturii, in
masura in care va fi fiind posibila o delimitare a acestora.

SFERA
CIVILIZATIEI

Fotoliu stil rococo francez Ludovic

al XV-lea, cu spatarul en violon,
cu scheletul din lemn sculptat si
aurit (circa 1700)

SFERA
CULTURII

Tabelul 1. Mobilierul intre civilizatie si cultura

1. Este un obiect util, care
Satisface
indeplineste functia de
necesitati
sedere rezemata
materiale, de
2. Este un obiect
confort si
ergonomic, adica asigura
siguranta in
o sedere confortabila: are
utilizare
spatarul usor inclinat,

Satisface
necesitati
spirituale si
intelectuale

tapiteria are un grad de

elasticitate sporit, asigura
reazem pentru brate,
bratele sunt atat tapitate
cat si usor retrase fata de
marginea sezutului, pentru
a permite asezarea cu
rochie cu crinolina.
3. Este un obiect
rezistent si fiabil. De
exemplu, asamblarea
cadrului este asigurata de
o sectiune mare a
piciorului in partea sa
superioara, precum si de
un coltar care determina
eliminarea legaturilor de
la partea inferioara a
picioarelor
1. Este un obiect artistic,
estetic prin FORMA
2. Prin PROPORTIE
3. Prin ORNAMENT
4. Prin CULOARE
5. Prin MESAJ

Civilizatia, in viziunea lui Ovidiu Dramba [Istoria culturii si civilizatiei, vol.I, Introducere], reprezinta
totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului fizic si social, reusind sa-l supuna,
sa-l transforme, sa-l organizeze si sa i se integreze. Tot ce apartine de orizontul satisfacerii nevoilor
materiale, confortului si securitatii, inseamna civilizatie : alimentatia, locuinta, imbracamintea,
constructiile publice, tehnologia, activitatile economice si administrative, organizarea sociala, politica,
militara si juridica, educatia si invatamantul in masura in care acestea apartin vietii practice.

Cultura cuprinde atitudini, acte si opere din domeniul spiritului si al intelectului, menite satisfacerii
nevoilor
spirituale si intelectuale. Sfera culturii cuprinde: traditii, credinte si practici religioase,
ornamente, divertismente, stiinta si filosofia, literatura, muzica, pictura, sculptura, artele decorative sau
aplicate.

1.3. MOBILIERUL IN CLASIFICARILE ARTELOR

1.3.1. ARTA
Arta reprezinta expresia, printr-o opera creata [de om], a unui ideal de frumusete.
Arta reprezinta un mesaj destinat a trezi in oameni felurite sentimente sau senzatii, efect care apartine
sferei constiintei artistice, avand de obicei o componenta metafizica, transmisa de catre creator celui care
o contempla. Relatia de comunicare creator-contemplator are o intensitate variabila.
Tabelul 2. Crearea, transmiterea si receptarea mesajului artistic
ARTIST
[CONSTIINTA]

REPREZENTARE
[CODIFICARE
MESAJ]

OPERA
CREATA
[MESAJ]

RECUNOASTERE
[DESCIFRARE
MESAJ]

PRODUCTIE
ARTISTICA
[ESTETICA
MASURII]

CONTEMPLATOR
[CONSTIINTA]

CONSUM DE
ARTA
[ESTETICA
VALORII]

II

III

AC

A - ARTIST [transmitere mesaj]

C - CONTEMPLATOR [receptare mesaj]

1.3.2. CLASIFICARI ALE ARTELOR

Indeobste arta scapa unor clasificari prea minutioase. Totusi, intalnim in vocabularul curent termeni
precum arte liberale [cele unde se pare ca inteligenta are cea mai mare contributie], arte frumoase sau arte
majore [pictura, sculptura, arhitectura, muzica, literatura], arte de agrement sau de divertisment [desenul,
muzica usoara, dansul]. Fiecare epoca, fiecare varsta a culturii imbogateste terminologia, genurile si
categoriile artei, conform nazuintelor, valorilor si realitatilor ei.
Nu e posibila o discutie despre clasificarea artelor fara a aminti pe vechii greci, cu viziunea lor particulara
asupra artelor. [Aristotel spunea ca nu e posibil actul receptarii frumosului fara contributia ratiunii,
respectiv a inteligentei].
a. Artele liberale in Grecia antica sunt inspirate de cele noua muze:
1. Thalia: muza teatrului
2. Euterpe; muza muzicii

3. Terpsichore: muza dansului

4. Clio: muza istoriei
5. Polymnia: muza poeziei lirice
6. Erato: muza elegiei
7. Calliope: muza elocintei
8. Melpomene: muza tragediei
9. Urania: muza astronomiei
b. Immanuel Kant, in Sistemul artelor (sec.17), divide artele in estetice si mecanice. Artele estetice
cuprind artele frumoase si artele agreabile. Mobilierul se regaseste in categoria artelor mecanice.
c. Thomas Munro, in Artele si relatiile dintre ele propune o clasificare detaliata, referitoare la
componente bidimensionale, tridimensionale, culoare, lumina, dinamica, materiale, finalitati, etc. Mai
semnificativ este ca el se ridica impotriva departajarii curente a artrelor in veacul sau (al 19-lea) in arte
majore si arte minore. La fel ca si Morris si Ruskin, el arata ca artele considerate minore, precum arta
ceramicii, lemnului, textilelor, indeobste cu finalitati functionale, au de multe ori un rol major in anumite
contexte istorice si la anumite popoare sau zone geografice: arta matasii in China, arta covoarelor in
lumea araba, arta ceramicii in lumea antica greaca. In Romania, putem adauga arta lemnului pe linia
artelor traditional majore.
d. Sistemul Kulpe-Piper de clasificare a artelor [vizuale] se refera la: 1. arte optice; 2. arte spatiale; 3.
arte agregate. Aici mobilierul este situat la categoria de arte agregate, unde se intalneste cu arhitectura si
artele constructive.
1.4. ESTETICA SI VALOAREA ESTETICA
Estetica: - un capitol al metafizicii, dialecticii, eticii [metafizica a frumosului, servita de dialectica, cu
scopul de a vedea in domeniul moralei idealul pe care arta trebuie sa-l urmeze- Platon] [Ceea
ce este frumos trebuie sa fie etern, perfect si bun-Platon]
- al filosofiei [stiinta filosofica a frumosului natural si artistic]
- al psihologiei [studiu al reactiei psihologice la frumos, studiul psihologiei creatiei si
receptarii artei]
Kant definea esteticul ca armonie intre imaginatie si inteligenta.
Acum, estetica [din grecescul aisthetikos= care are capacitatea de a simti] este stiinta care studiaza legile,
categoriile, criteriile si genurile artei [considerata ca forma cea mai inalta de creare si receptare a
frumosului], esenta si raporturile artei cu realitatea, metoda creatiei si receptarii artei, metodele de
evaluare a calitatii artistice.
Valorile sunt calitati pe care le capata pentru om elementele realitatii [obiecte, procese, semne, limbaje],
privite prin prisma unei atitudini umane specifice [etica, estetica, morala, juridica, politica, stiintifica,
etc.].
Pentru transmiterea si conservarea valorilor, omul isi faureste limbaje alcatuite din semne, sunete, gesturi,
elemente grafice, etc.
Valorile estetice sunt valori spirituale, ale unor imagini, obiecte sau atitudini care se adreseaza spiritului,
respectiv intelectului. Valoarea estetica este un scop absolut, nu poate deveni mijloc pentru atingerea altor
scopuri, de natura diferita.
Ea aduce aceluia care invata sa o cunoasca o imbogatire, o sublimare a constiintei lui, o sporire
launtrica, o bucurie permanenta.