A8 Dezvoltarea de instrumente antreprenoriale

Colectie de succese
si esecuri in afaceri
MICI AFACERI
DE SUCCES

- VOLUMUL II -

Material pregatit de Centrul Roman pentru Educatie Economica in cadrul

proiectului Universitatea Antreprenoriala Dezvoltarea si promovarea
culturii antreprenoriale in conditii de criza si postcriza (2010-2013)
CREE, 2013

1/275

Branding / web design

La inceputul anului 2009, Marian Ursu, student pe atunci al Facultatii de

Medicina din Iasi, observand cererea generata de explozia dotcom-urilor pe piata
americana, decide sa porneasca o afacere in Romania. Plecand de la un capital
pentru investitii de 2000 de euro, realizati din contracte precedente la agentii de
design din Statele Unite si Marea Britanie, un geamantan plin cu carti de
specialitate si experienta pe care doar el o avea in materie de design, acesta
hotaraste sa infiinteze, impreuna cu Cosmin Alexandru si cu inca un coleg de
facultate, o firma de design web si creare de identitate de firma.
Avantajele infiintarii unei companii de Internet in tara erau costurile reduse,
investitia minima, accesul la piata mondiala (si in special cea americana)
putandu-se face foarte bine si de la distanta. In prezent, cifra lor de afaceri
anuala se invarte in jurul a 130.000 de euro, iar comenzile din afara tarii detin
cea mai mare pondere din venituri. I s-a alaturat Cosmin Alexandru, un
programator care, pe langa know-how, avea si avantajul de a fi posedat o
veritabila flota de calculatoare. Firma pe care cei doi au infiintat-o s-a numit
Pinneapple Design si a inceput sa functioneze din luna noiembrie a anului 2009.
Initial, s-au apucat sa caute pe Internet clienti pentru afacerea lor. Inceputul a
fost promitator, clientii straini neocolindu-i doar pentru ca veneau din Romania,
cu toate ca nu aveau decat trei calculatoare si niciun angajat. In primul an de
functionare cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 70.000 de euro,
fiind integral obtinuta din vanzari in afara tarii. Lucrul cu clientii s-a facut nu prin
intalniri directe, ci prin Instant Messaging, e-mail si telefon, unul dintre marile
avantaje fiind acela ca raspunsurile ramaneau arhivate, spune Marian Ursu,
director de creatie la Pineapple Design.
Criza dotcom-urilor care a aparut pe piata mondiala in anul 2010 ar fi putut
constitui unul dintre momentele care le putea trage afacerea in jos.
Supraevaluarea companiilor din domeniu a dus la o prabusire a acestora la

2/275

bursa, ceea ce a afectat foarte puternic increderea in investitiile in acest

domeniu. Desi compania a creat site-uri pentru firme din tari precum SUA,
Germania, Anglia sau Caraibe, caderea pietei nu le-a afectat afacerea, pentru ca,
spune Cosmin Alexandru, clientii nostri straini sunt companii de anvergura
medie, care nu au fost lovite de criza dot-com-urilor. Clienti au mai fost si doi
oameni politici din SUA, care candidau pentru un post de guvernator al statului
California si un loc in Congres. Primul client roman a fost compania Orange, al
carei site a fost redesenat de Pineapple Design.
In al doilea an de functionare cifra de afaceri a companiei a crescut pana
la 100.000 de euro, rata profitului variind intre 30 si 50%, in functie de
complexitatea comenzilor, iar ponderea veniturilor din comenzile externe a
inceput sa scada de la un an la altul, ajungand in prezent sa ocupe 50- 60% din
venituri. Inca de la inceput cei trei s-au gandit sa dezvolte afacerea si in zona de
creatie a identitatii de firma, desi piata ii percepea doar ca pe o companie de web
design.
Simteam ca ne limitam daca ne axam doar pe design web. In aceasta
zona va aparea o concurenta puternica. Orientarea catre identitate de firma este
o afacere care, in ciuda aparentelor, are un potential ridicat in Romania. In
prezent, exista concurenta in aceasta zona din partea unor departamente ale
agentiilor de publicitate, spune Cosmin Alexandru, directorul de strategie al
companiei. In plus, compania face si identitate verbala (naming), precum si audit
de brand. Auditul de brand presupune o documentare prealabila in legatura cu
firma sau produsele acesteia prin chestionarea managementului, angajatilor si
partenerilor. Informatiile astfel obtinute ii ajuta pe cei de la Pineapple Design sa
afle daca este cazul sa fie schimbat un anumit brand. Activitatea firmei s-a
orientat mai mult spre latura de business decat spre cea de Internet. Vrem sa
ramanem la nivelul de agentie mica, specializata, cu servicii de calitate. Asta ne
ajuta sa avem un control mai mare asupra afacerii. Vrem sa avem sub 15
angajati, mai spune Marian Ursu.

3/275

Previziunile pentru anul 2012 arata o crestere a cifrei de afaceri in

conditiile in care accentul se pune pe imbunatatirea profitabilitatii.
Business start
Investitie minima: 2.000 de euro, necesari pentru achizitia de calculatoare
performante (care sa suporte softuri complexe), inchirierea unui sediu si
achitarea abonamentului lunar la Internet.
Personal: este nevoie de un web designer, un programator si un specialist
in strategie si vanzari. Odata cu dezvoltarea business-ului, personalul va creste.
Pentru inceput, insa, aceste 3 pozitii sunt suficiente pentru lansarea afacerii.
Astepati-va ca, din cauza salariilor mari practicate in acest domeniu, sa aveti
cheltuieli mari de personal.
Context de piata: piata este eterogena, pe ea coexistand atat companii
mici sau freelanceri, dar si competitori puternici, adesea jucatori cunoscuti pe
plan international. In general, segmentul de branding, de identitate de firma, este
gestionat doar de departamente speciale ale agentiilor de publicitate.
Alte sfaturi
- Cautati-va clientii pe Internet, pentru a scuti astfel o pierdere de timp si
de resurse financiare. Nu ocoliti forumurile, aici membrii fiind foarte atenti la
recomandarile facute de alti colegi de platforma
Indicatori financiari
In aceasta afacere, marja de profit este una dintre cele mai mari din
industrie, ajungand la 30-50%.

Magazin online cu produse pentru copii

Cand au ajuns la concluzia ca s-au saturat sa munceasca pentru altii,

Daniela Zaharia si Georgiana Vintiloiu au decis sa-si dezvolte o afacere proprie.
Iar firma pe care au lansat-o in decembrie le-a adus deja venituri de
aproape 200.000 lei. Ambele absolvisera Academia de Studii Economice si au

4/275

lucrat mai multi ani pentru diverse firme de aparatura medicala. Ideea de afacere
pentru gravide si bebelusi i-a venit Danielei Zaharia, rememorand perioada
postnatala, cand trebuia sa astepte venirea sotului pentru a face, el,
cumparaturile. Neputand sa ma deplasez dupa nastere, trebuia sa imi trimit sotul
sa cumpere scutece sau alte produse pentru copil. Daca nu gasea ce ii
scrisesem eu pe lista de cumparaturi, cumpara alte produse care nu prea imi
erau folositoare. Cautand informatii pe site-urile americane despre ingrijirea
copiilor mici, am vazut un magazin virtual cu astfel de produse si, gandindu-ma
ca multe mamici s-au aflat in situatia mea dupa sarcina, mi-am dat seama ca o
astfel de afacere ar putea avea succes si in Romania, spune Daniela Zaharia.
Impreuna cu Georgiana Vintiloiu s-a gandit de ce ar avea nevoie pentru
dezvoltarea unei astfel de afaceri si in Romania. S-au gandit de ce investitii
initiale ar avea nevoie. Surprinzator, au constatat ca unele erau deja facute- cum
ar fi computerul si masina penru livrari. Mai aveau nevoie doar de achizitionarea
unui domeniu pentru Internet, proiectarea site-ului si cumpararea de marfa. Cu
ajutorul sotilor lor, au rezolvat si partea de web-design. In total investitia a fost de
1.500 de euro, care a reprezentat costul cheltuielilor de infiintare a firmei,
achizitionarea domeniului de Internet si inregistrarea marcilor. Firma s-a numit
Just Creativ.
Eu aveam 750 de euro care imi ramasesera de la nunta, iar Daniela
Zaharia luase tot 750 de euro de la mama ei. Ne-am gandit ca, pana la urma,
riscul financiar nu era chiar asa de mare, spune Georgiana Vintiloiu. In paralel
cu vanzarile pe site, cele doua s-au gandit si la tiparirea unei brosuri, care sa fie
distribuita la cursurile prenatale, in maternitati sau cabinete medicale. Costurile
de tiparire fiind destul de ridicate raportate la posibilitatile financiare ale
companiei, se punea problema dimensionarii tirajului acestei brosuri. In
Bucuresti, numarul lunar de nasteri este de aproximativ 1.500, asa ca am stabilit
sa tiparim 3.000 de brosuri, care sa acopere doua luni. In total, acestea ne
costau aproximativ 1.000 de euro, explica Daniela Zaharia.

5/275

La inceputul lunii aprilie a anului 2012 au lansat oficial site-ul. Prima

comanda a venit la aproximativ o saptamana de la lansare si a fost in valoare de
peste 4000 lei. In prima luna de functionare au avut aproximativ sase comenzi
prin intermediul site-ului, iar cifra de afaceri a fost de aproximativ 20.000 lei.
Luna de luna, veniturile au crescut, ajungand ca in luna decembrie a
anului trecut sa fie de aproximativ 200.000 lei. Incasarile variaza in functie de
numarul de nasteri. Daca in alte afaceri decembrie este o luna buna pentru ca
lumea face cumparaturi, iar ianuarie si februarie sunt mai proaste pentru ca
lumea nu mai are bani, in cazul magazinului virtual daca sunt nasteri in luna
respectiva si vanzarile sunt pe masura, spune Georgiana Vintiloiu.
In prezent, 58% sunt comenzi telefonice de la clienti care cumpara prin
intermediul brosurii distribuite gratuit, restul de 42% fiind comenzi prin intermediul
site-ului. Valoric, 34% din comenzi vin de pe Internet, iar restul prin apeluri
telefonice.
Dupa ce, initial, cele doua s-au axat pe dezvoltarea afacerii in Bucuresti,
au extins aria, gandindu-se ca un sfert de comenzi sa vina din provincie,
deoarece deja incepusera sa apara comenzi substantiale si din afara
Bucurestiului. Daca livrarea in Bucuresti se face prin intermediul unui autoturism,
in provincie marfa este trimisa prin posta cu plata ramburs. Chiar daca cifra de
afaceri a crescut lunar, profitul a inceput sa apara doar in ultimele patru luni, el
cifrandu-se la peste 10000 de euro in toata aceasta perioada. In total, la finele
anului, investitia in firma a depasit suma de 4.000 de euro. In afara celor 1.500
de euro initiali, restul banilor a venit din profitul reinvestit si din salariile sotilor.
Cheltuielile sunt destul de ridicate, mai ales la transport, iar asta explica si
aparitia destul de tarzie a profitului. Anul trecut, numai cheltuielile de transport in
cazul firmei Just Creativ au depasit 6.000 lei. Sunt zile cand ne trezim cu 10-15
comenzi pe cap pe care nu stim cum sa le rezolvam mai repede, explica
Georgiana Vintiloiu. Anul trecut site-ul a avut peste 500 de clienti diferiti si peste
1.000 de comenzi. Pe site-ul www.trafic.ro, la capitolul comert electronic, site-ul

6/275

se afla pe pozitia 21, cu 1.000 de vizitatori si peste 9.400 de accesari

saptamanal.
Acum, pe site sunt oferite spre vanzare peste 600 de produse, iar stocul
de marfa pe care il au depaseste 80.000 de lei, doar jumatate reprezentand
marfa luata pe credit. Dezvoltarea afacerii o vedem mai ales in partea de
informatii despre perioada pre si post natala. Oamenii vor, in primul rand, sa se
informeze si daca in locul unde ii oferi informatii apare si un magazin virtual care
ii ofera produsele despre care ii vorbesti, lucrurile nu au cum sa nu mearga,
incheie Daniela Zaharia.
Business start
Investitia minima este de 13.000 euro, necesari pentru achizitia unui
automobil cu care se va face livrarea, a unui calculator dotat cu imprimanta si
scanner, dar si pentru acoperirea costurilor de infiintare a unei firme, a taxelor
notariale, pentru proiectarea site-ului, cumpararea de marfa etc.
Angajati: pentru inceput, este nevoie de cel putin cinci angajati, unul care
se va ocupa de actualizarea site-ului si de inserarea tuturor modificarilor aduse
pe parcurs, altul care sa gestioneze preluarea comenzilor si pregatirea marfii
pentru livrare. Doi agenti cu carnet de conducere se vor ocupa de livrari, iar cel
de-al cincilea va fi alocat relatiei cu furnizorii si, in cazul editarii unei brosuri de
prezentare, pe realizarea, distributia si gasirea de publicitate pentru aceasta.
Context de piata: Nu este o nisa aglomerata, deci intrarea in acest
domeniu este inca oportuna. Singurii competitori posibili sunt magazinele
specializate, farmaciile si supermarketurile, care insa au mult mai putine produse,
din cauza spatiului mic.
Alte sfaturi:
- tineti evidenta stricta a costurilor, mai ales a celor de transport si livrare,
care pot escalada rapid.

7/275

- realizati pe site o categorie dedicata informatiilor si stirilor din acest

domeniu. Oamenii sunt incantati cand dau de acest tip de informatii, cu atat mai
mult pe un site dedicat activitatii de comert, nu de documentare.
- intrati intr-un sistem de banner exchange cu alte site-uri: este o metoda
de promovare reciproca extrem de eficienta. De asemenea, investiti in partea de
SEO (optimizarea in motoarele de cautare), si tineti cont ca, in general, peste
50% din vizitatori vin de pe Google
- tipariti brosuri de prezentare a produselor si distribuiti-le in cadrul
cursurilor prenatale, in maternitati, cabinete de pediatrie sau de ginecologie. Nu
faceti greseala de a considera ca toata lumea are Internet in Romania. Prin
urmare, acceptati comenzi telefonice.

Cresterea oilor

Andrei Grigore, Augustin Sortani si Horatiu Bogdan, doi bucuresteni cu

state vechi de plata in companiile de publicitate din Romania, celalalt, patronul a
doua firme de leasing si import de produse veterinare, s-au gandit ca e vremea
oieritului.
Astazi, Andrei Grigore si Augustin Sortani sunt proprietarii a 270 de oi, in
timp ce Horatiu Bogdan, al treilea asociat, care detine pachetul majoritar de
actiuni in doua firme, una de leasing si alta activand in domeniul importului de
produse farmaceutice veterinare, are in proprietate tot 270 de oi. Cei trei
bucuresteni au achizitionat, intr-un an si jumatate peste 1.000 de oi, iar in 2013
prevad o cifra de afaceri de peste 30.000 de euro.
Ideea de afacere i-a venit lui Andrei Grigore, care, intr-o discutie cu cei de
la departamentul de creatie a sustinut ca intr-o societate capitalista ar fi pacat sa
nu iti incerci puterile intr-o afacere personala. Ungureanu nu s-a gandit nici la
vaci, nici la rame de tablouri. S-a gandit la oi. In anul 2010, aflat intr-o vizita la
Soars (Scharosch), o localitate de langa Fagaras de unde sunt bunicii lui, Andrei

8/275

Grigore l-a intrebat pe directorul scolii cum ar putea intra intr-o afacere cu oi.
Acesta i l-a recomandat chiar pe unul dintre verii lui, pe care insa nu il mai
vazuse din copilarie. Dupa o discutie de doua ore cu Dani Almasan, varul meu,
am hotarat sa intru in afacere. Am stabilit ca prag de intrare 70 de oi de
persoana. M-am intors la Bucuresti, am luat bani si, dupa doua saptamani, am
mers sa cumpar oile. In total am investit atunci 3.500 de euro, spune Andrei
Grigore.
Dani Almasan era din zona si avea deja angajati pentru oierit, asa ca au
inceput sa imparta costurile. Celor 3.500 de euro investiti initial, li s-au mai
adaugat costuri de 1.500 de euro pana la finele anului: achizitii de furaje pentru
iarna, medicamente etc. Ideea lui Andrei Grigore era sa dubleze afacerea in
fiecare an. In primavara oile urmau sa fete, in general, rata de fatare fiind in jur
de 80%. Cei doi au avut insa o rata de 95%. Mieii pot fi vanduti fie in tarile arabe,
fie pentru Pastele catolic, fie pentru cel ortodox. Cu banii astfel obtinuti se
cumpara in toamna oi, pretul uneia fiind tot de aproximativ 130 de lei. Din prima
vanzare de miei, in primavara lui 2012, Andrei Grigore si Dani Almasan au
obtinut 1.600 de euro. In toamna, cu ajutorul acestor bani, fiecare si-a dublat
numarul de oi.
Vanzarea de lapte sau de branza reprezenta o alta sursa de venit pentru
cei doi. Un kilogram de branza se vinde cu aproximativ 1,35 euro, iar unul de
lapte, cu 0,15 lei/litru. Avand in vedere ca pentru un kilogram de branza sunt
necesari 4-4,5 litri de lapte, obtinerea unui pret la colectarea acestuia devine, in
anumite situatii, o afacere mai rentabila decat comercializarea branzei, luand in
calcul si costurile de transport si distributie. In primul an, cei doi asociati au optat
pentru producerea branzei, vanzand aproximativ 1,5 tone retelei de magazine
Nic din Bucuresti si obtinand in jur de 1.600 de euro.
Daca este neprelucrata, lana oilor nu este rentabila, pretul acesteia
acoperind, in general, doar costul operatiunii de tundere. In iunie 2012, afland de
afacerea lui Andrei Grigore, Augustin Sortani s-a decis sa intre si el. De mult isi

9/275

dorea sa dezvolte o afacere, dar niciodata nu se gandise serios, ci doar la un

nivel idealist si romantic. Vroia sa dezvolte un brand de branza. S-a decis sa
investeasca in momentul cand ajungand la stana a realizat potentialul afacerii.
Primii doi asociati au apreciat ideea, deoarece cu cat creste numarul oilor, cu atat
sporeste forta financiara si, odata cu ea, capacitatea de a investi si in alte
domenii.
Limita minima de intrare in afacere era de 140 de oi. Mi-am facut
calculele, aveam niste bani, m-am imprumutat de o parte si in total am investit
9.000 de euro, spune Augustin Sortani. La finele anului trecut, numarul oilor
celor trei a ajuns la aproximativ 400. Nu am fi reusit sa dezvoltam afacerea in
primul an daca nu aveam pe cineva care sa se ocupe de ea si in care sa avem
incredere (ma refer la varul meu, Dani Almasan) sau fara implicarea autoritatilor
locale. Aceasta implicare o asteptam in continuare, mai ales in legatura cu titlurile
de proprietate. Pana acum am beneficiat de sprijinul primarului din Soars si al
consilierilor locali, ceea ce ne-a determinat sa reinvestim o parte din profitul
realizat in deschiderea unui cinematograf, a unui magazin si unei farmacii
veterinare, spune Andrei Grigore. Profitul a fost insa reinvestit.
Anul trecut, in toamna, Horatiu Bogdan, proprietarul unei firme de leasing
si al unei companii de import de produse veterinare, a decis sa intre si el in
business-ul celor trei. Investitia minima era de 9.000 de euro, care trebuiau
investiti in achizitionarea de oi. Acum numarul oilor este de aproximativ 600. La
cateva saptamani dupa fatare, vom avea insa in jur de 1.100, spune Andrei
Grigore. Ideea celor patru asociati este sa dubleze efectivul de animale in fiecare
an, pana la atingerea pragurilor critice de crestere, care vor genera, in mod
automat, reasezarea planului de marketing.
De anul acesta vor infiinta o firma - pana acum au functionat pe baza
carnetului de producator - si spera sa obtina o cifra de afaceri in jur de 30.000 de
euro si un profit net de aproximativ 21.000 de euro, pe care au de gand sa il
reinvesteasca. Acum putem dezvolta afacerea in foarte multe directii. Am dori sa

10/275

obtinem o finantare europeana pentru o unitate de productie pentru lapte,

incheie Andrei Grigore.
Business start
Investitia minima este de 10.000 de euro (din care cam o cincime ar trebui
sa fie reprezentati de un fond de rezerva) pentru achizitia a 100 de oi. In general,
pretul unei oi este de 30 euro. In plus, la o turma de 100 de oi este nevoie si de
cel putin patru caini de paza, cumparati cu un pret mediu de 100 de euro (in
cazul unui ciobanesc mioritic, tariful creste la 200-300 de euro. Inca 300 de euro
sunt necesari pentru constructie stanei, iar 500 de euro, pentru achizitionarea de
vase pentru producerea branzei.
Angajati: trebuie sa aveti un cioban si un baci, fiecare platit cu circa 700 de
lei pe luna.
Costuri: in primul rand, trebuie sa achizitionati 30 de hectare de pasune
(cam patru-cinci oi pe hectar). In perioada de iarna trebuie sa aveti un stoc de
materie prima: porumb in valoare de 30.000 de lei si fan de 10.000 de lei. Puneti
deoparte inca 5.000 de lei, pentru medicamentele pentru cele 100 de oi, si inca
un un fond de rezerva pentru cheltuieli neprevazute, de 10.000 lei.
Organizare: puteti desfasura aceasta activitate fie intr-o asociatie agricola,
fie prin intermediul unui carnet de producator, fie intr-o firma, aceasta fiind si
varianta optima, pentru ca deschide calea accesarii de diverse finantari. Treceti
in domeniile de activitate care trebuie trecute in statutul firmei cresterea
animalelor, procesare si activitati de productie in industria laptelui si a carnii,
comercializare si desfacere.

Firma de traduceri

Gelu Herman, fost profesor de limba engleza si ziarist, a riscat totul

pentru o firma care ofera servicii de traducere si organizeaza cursuri de limbi

11/275

straine. Dupa doi ani de functionare, acesta estimeaza ca in 2013 va avea

venituri de peste 100.000 de euro.
Gelu Herman, pe la jumatatea anilor 2000, era un simplu profesor de
engleza la un liceu din Brasov si la un centru de afaceri dezvoltat de British
Council. In 2007 se muta la Bucuresti, unde lucreaza ca profesor la o
universitate, iar intre 2008 si 2009 lucreaza ca ziarist si ca profesor la Centrul de
limba engleza pentru afaceri de la Academia de Studii Economice. In 2009, Gelu
Herman castiga peste 10.000 de lei lunar numai din activitatea de profesor, fara
a lua in calcul alte colaborari. Imi permiteam sa platesc chirie pentru un
apartament in Bucuresti, aveam masina si puteam oricand sa ma urc intr-un
avion pentru a pleca in strainatate, spune profesorul.
Ceea ce l-a determinat sa renunte la veniturile sale pentru a risca totul intro afacere pot scapa multora din jurul sau. Gelu Herman vroia sa dezvolte o
afacere bazata pe cursuri de limbi straine, traduceri si interpretariat. Chiar daca
ma simteam bine acolo unde lucram, nu participam asa cum mi-as fi dorit la
luarea deciziilor, spune Gelu Herman. Voia sa puna pe picioare aceasta afacere
numai impreuna cu un asociat, pentru ca isi dorea ca cineva sa il secondeze sau
sa ii spuna daca gresea undeva. Prima oara s-a gandit la un coleg de la ziar,
care insa l-a refuzat. M-a intrebat cat cred eu ca vom castiga si in cat timp se va
intampla acest lucru. I-am spus ca nu stiu. L-am inteles ca nu putea risca sa intre
intr-o astfel de afacere, pentru ca avea familie de intretinut, mai spune Gelu
Herman.
In aceasta situatie trebuia sa isi gaseasca un alt partener. A mers la o
ruda care avea dezvoltate si alte afaceri. Dupa ce i-a explicat planurile sale,
potentialul partener l-a intrebat daca are un plan de afaceri si daca s-a gandit la
un capital de pornire. Nu stiam nici ce inseamna SRL. I-am spus ca vreau sa fac
un fel de scoala cu cursuri de limbi straine, traduceri si sa dezvolt servicii
lingvistice. I-am spus ca stiu sa administrez un curs. Partea financiara urma sa o
invat pe parcurs sau sa o faca altcineva, povesteste Gelu Herman.

12/275

Profesorul de engleza a batut din nou la usa omului de afaceri, dupa o

jumatate de an si l-a rugat sa se hotarasca daca merge cu el in afaceri sau nu.
Raspunsul acestuia a fost afirmativ, astfel ca au hotarat sa infiinteze firma Rosa
Media, unde Gelu Herman detinea jumatate din actiuni, iar omul de afaceri cu
inca un partener alte 50 de procente. In luna martie a anului 2011, firma a
inceput sa functioneze. Initial am investit 1.000 de euro intr-un computer, o
imprimanta si un telefon mobil. Asociatii mei, care aveau cat de cat cunostinte in
lumea afacerilor, gaseau potentialii clienti. Firma noastra trebuia sa se orienteze
mai ales catre companii mari, care au nevoie de traduceri, de cursuri pentru
angajati sau de orice alt serviciu in domeniu, explica Gelu Herman. La inceput,
sediul era intr-o garsoniera inchiriata, biroul era insa peste tot, pentru ca sediul
firmei era plin de carti si traduceri. La un moment dat, stateam in masina si
cautam prin intermediul telefonului mobil traducatori, continua Gelu Herman. A
cumparat un domeniu de Internet si a proiectat un site- acestea s-a gandit ca ar fi
primele lucruri pe care trebuia sa le faca. Site-ul a fost unul dintre factorii care au
contribuit la succesul ulterior.
In prima luna de activitate au avut doua comenzi de traduceri, iar cifra de
afaceri a firmei a fost de aproximativ 1.000 de euro. Urmatorul pas a fost sa
inchirieze un apartament cu doua camere si sa angajeze o secretara. A ales
doua camere pe Bulevardul Decebal, din centrul Bucurestiului, pentru ca aici
functioneaza foarte multe firme. Au pus un banner pe balcon cu numele firmei si
cu serviciile pe care le ofera, sperand sa atraga cat mai multi clienti.
Pentru ca nu isi permitea sa plateasca doua chirii, Gelu Herman a locuit o
vreme in una dintre camerele de la firma. Inca de la inceputul afacerii mi-am dat
seama ca este foarte important sa construiesc o baza de date cu cat mai multi
traducatori la care sa pot apela in momentul in care am o comanda, spune omul
de afaceri. La sfarsitului anului 2011, firma Rosa Media avea patru angajati
permanenti, in jur de opt colaboratori, facea traduceri din 10-12 limbi, avea o cifra

13/275

de afaceri de 21.000 de euro si peste 6.000 de euro profit net, care a fost
reinvestit. In plus, Gelu Herman a mai adus de acasa inca 3.000 de euro.
Deja firmele din jur incepusera sa apeleze din ce in ce mai mult la
serviciile sale. Incepusera sa vina si cursanti. A mai investit 600 de euro in
reclama, adica in tiparirea de pliante si de calendare de birou, gandindu-se ca
aceasta poate fi o modalitate de marire a numarului de clienti. In anul 2012,
investitiile au fost de aproximativ 15.000 de euro si s-au concentrat mai ales pe
achizitionarea de aparatura performanta si a unui autoturism. Acum 75% din
veniturile noastre provin din traduceri. Am vrut sa dezvolt afacerea mai ales pe
segmentul business to business, cu toate ca nu refuzam nici comenzile mai
mici, spune Gelu Herman.
In anul 2012, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 50.000 de
euro, iar profitul undeva in jurul valorii de 16.000 de euro. Firma s-a dezvoltat
intre timp si are posibilitatea de a face traduceri in si din aproximativ 20 de limbi
straine. In 2013, cifra de afaceri va fi de aproximativ 100.000 de euro. Daca
pana acum rata profitului a fost de aproximativ 30%, credem ca anul acesta va
trebui sa fie ceva mai mica, pentru ca dezvoltarea va trebui sa vina mai ales din
cresterea numarului de clienti, incheie Gelu Herman.
Business start
Investitia minima este de 2.000 de euro, ce trebuie investiti in spatiu,
telefon, calculator, pagina de Internet, imprimanta, scanner, un copiator, mobilier
si chiria pentru un mic spatiu, platita in avans pe trei luni.
Personal: pentru inceput, firma poate angaja cu contract de munca doar o
secretara, in rest urmand sa lucreze cu colaboratori, profesori sau traducatori,
numarul acestora urmand sa fie direct proportional cu marimea comenzilor.
Odata cu dezvoltarea companiei, puteti sa incepeti sa angajati traducatori si cu
contract permanent, acestia urmand sa se afle numai la dispozitie firmei dvs.,
ceea ce va creste automat calitatea serviciilor livrate.

14/275

Context de piata: exista deja firme mari care au dezvoltat astfel de servicii
in zona business to business (B2B), acestea acceptand si comenzi mici, de genul
unui curs intensiv de engleza cu o singura persoana sau traducerea catorva
pagini. Retineti, totusi, ca in totalul cifrei de afaceri, ponderea veniturilor din astfel
de comenzi sunt nesemnificative. In plus, in privinta servicilor de traduceri
notariale, exista o concurenta puternica din partea persoanelor fizice autorizate.
Alte sfaturi:
nu va ganditi la o astfel de afacere decat daca locuiti intr-un oras mare,
care sa permita crearea unei baze de clienti suficiente
este un business in care rata de profit variaza intre 10 si 40%, in functie
de marimea si complexitatea comenzilor. In cazul traducatorilor autorizati, care
lucreaza volume mari pentru persoane fizice, ratele de profit pot fi mai ridicate.
documentati-va cu privire la programele care aloca fonduri pentru
activitati legate fie de servicii, fie de formare profesionala si resurse umane.
in cadrul programului POSDRU, fiti cu ochii pe subsomeniul asistenta
pentru intreprinderile mici si mijlocii.

Fabrica de mobila

Lui Petrut Goldea i-au trebuit doisprezece ani, din care doi petrecuti in
S.U.A., sa puna pe picioare o mica fabrica de mobila in Romania, cu noua
angajati si cu o cifra de afaceri de 2,5 milioane de lei anual.
La sfarsitul anului 2003 este trimis de catre companie intr-o delegatie in
SUA, pentru negocieri privind recuperarea unor creante de la partenerii de
afaceri. Dupa cei doisprezece ani, Petrut Goldea, inginer hidromecanic, a reusit
sa puna pe picioare o mica fabrica de mobila, cu noua angajati si cu o cifra de
afaceri de 2,5 milioane de lei anual.
Dupa ce a fost trimis de catre companie in acea delegatie in SUA, pentru
negocieri privind recuperarea unor creante de la partenerii de afaceri si dupa ce

15/275

a terminat de negociat, a ramas acolo si, ajutat de un prieten din California, a

reusit dupa un timp sa se angajeze ca lucrator necalificat (incarcare/descarcare
marfa) la un cunoscut lant de magazine. Foarte repede a reusit sa se faca
remarcat, iar dupa un timp agentia de recrutare si plasare a fortei de munca la
care apelase i-a gasit un post de inginer. Noii patroni au fost extrem de multumiti
de roman, astfel incat au hotarat sa il angajeze cu contract de munca permanent.
Dupa un an de cand se angajase la respectiva firma (partenera a Exxon)
si doi din momentul in care ramasese in SUA, Petrut Goldea a hotarat sa se
intoarca in tara, principalul motiv fiind acela ca sotia sa nu primise aprobarea de
a veni si ea in America.
Dupa un timp, ajutat de un prieten din California, reuseste sa se angajeze
ca lucrator necalificat (incarcare/descarcare marfa) la un cunoscut lant de
magazine. S-a facut remarcat foarte repede si, in scurt timp, agentia de
recrutare si plasare a fortei de munca la care apelase i-a gasit un post de inginer.
Noii patroni au fost extrem de multumiti de roman, astfel incat au hotarat sa il
angajeze cu contract de munca permanent, dupa doi ani din momentul in care
ramasese in SUA.
Intre timp, firma domnului Petrut Goldea trecuse de la prelucrarea lemnului
natur la cea a PAL-ului, operatiune ce se preta mult mai bine la o
microintreprindere. Promovarea s-a facut prin anunturi in ziare si prin inscrierea
in Pagini Aurii. Acum firma dispune si de un site pe Internet. Cea mai buna
reclama a fost facuta insa de clientii multumiti. Compania s-a specializat pe
mobila de comanda, un segment de piata ce nu poate fi acoperit de firmele mari.
Am avut clienti care au vrut sa isi cumpere mobila de la Mobexpert, dar o voiau
un pic modificata fata de standard. Si pentru ca Mobexpert nu putea sa le
satisfaca cererea (costurile ar fi fost prea mari) au venit la noi. Compania are in
prezent noua angajati si o cifra de afaceri de 2,5 milioane de lei (in 2012).
Numarul de comenzi depaseste in prezent capacitatea de productie.

16/275

Din pacate insa, accesul la obtinerea unui credit bancar sau nerambursabil
este extrem de anevoios, iar profitul este prea mic pentru a asigura o dezvoltare
normala, care sa faca fata cererii de mobilier pe care o avem, declara Petrut
Goldea. Abia in 2009, intr-o discutie amicala cu un fost coleg de serviciu, a
aparut ideea fabricarii de mobilier. Si cum tocmai avea loc un targ de utilaje
pentru industria lemnului, au mers sa se informeze. Rezultatul a fost
achizitionarea unei masini universale de tamplarie. Investitia a fost de
aproximativ 2.000 de euro. Am cumparat masina universala de tamplarie si am
instalat-o intr-o camera de trei pe patru metri. Era atat de putin spatiu, incat
atunci cand taiam o scandura trebuia sa deschidem geamul. In conditiile acestea
am facut 20 de paturi. Lucram doar noi doi, doi ingineri. Un alt contract care ne-a
ajutat sa demaram afacerea a fost cel incheiat cu cateva scoli, prin care le
asiguram inlocuirea stinghiilor de lemn de la banci. Totusi relatia de parteneriat
cu celalalt asociat nu decurgea cum ar fi trebuit. El venea la serviciu ca la stat, nu
ca la propria lui afacere. Nu se implica prea mult. Asa ca, dupa un timp am
hotarat sa ne despartim. Am cumparat partea lui si am devenit asociat unic,
comenta Petrut Goldea.
Cu ce a ramas Petrut Goldea dupa aceasta experienta? In primul rand, cu
spiritul antreprenorial. In 2006, cand m-am intors din America, eram hotarat sa
nu mai am nici un sef. Si pentru ca in America am invatat ca nicio munca nu e
rusinoasa, m-am gandit sa incep prin a vinde diverse produse la taraba.
Hotarand ca banii pe care ii castigase in SUA ar trebui investiti in ceva sigur
(cumpararea unui apartament) si nu in initierea unei afaceri, a trebuit sa
porneasca din nou de la zero.
Astfel, aventura romaneasca a inceput cu o taraba in piata Obor, unde
Petrut Goldea vindea prosoape, mingi de plastic si ciocolatele Kiss. Dupa ce a
fost pradat in plina zi a hotarat sa se mute in Piata Latina, unde printr-un mare
noroc a gasit un loc liber tocmai in partea cu cel mai bun vad. Comertul la taraba
a fost prosper, astfel ca, in scurt timp, primei tarabe i s-a adaugat o a doua si

17/275

apoi o a treia. Eram singurul om din piata care avea angajat om cu carte de
munca (ceilalti proprietari de tarabe aveau si ei oameni angajati).
Business start
Investitia minima este de 2.000-3.000 de euro pentru achizitia de utilaje.
Daca mizati pe echiparea completa a spatiului de productie, cheltuielile cu
utilajele pot ajunge la 10.000-15.000 euro. Costurile cresc odata cu
achizitionarea unui automobil si a unui teren si cu construirea unei cladiri, in
cazul in care aceasta nu este deja ridicata, dar si odata cu dotarea cu tehnica de
calcul (doua-trei computere) si cu echipamente de birou. In plus, trebuie luate in
considerare cheltuielile cu utilitatile (energie electrica, apa etc.), cu telefonul si
cheltuielile de personal.
Personal: Pentru inceput sunt suficienti trei angajati foarte muncitori.
Acestia trebuie motivati salarial si trebuie sa se bucure de conditii de munca cel
putin decente. La un moment dat, va trebui sa angajati si un designer, care va
trebui platit cu un salariu mai consistent.
Clienti: Persoane cu venituri medii si mici, foarte sensibili la orice crestere
a pretului. In general, acestia vor fi atrasi exact de faptul ca mobila la comanda
are preturi egale sau chiar mai mici decat cea standard din magazinele marilor
producatori.
Indicatori financiari: Profitul este mic, de circa 7-10% din cifra de afaceri.
Alte sfaturi
Puneti cel mai mare accent pe calitatea mobilei si nu ignorati niciunul din
detaliile comandate. Fiti prompt si oferiti servicii suplimentare - livrare si montare
rapida la domiciliu, gratuitatea transportului, etc.
Context de piata
Este unul dintre sectoarele de activitate cele mai concurentiale din
ansamblul economiei.

18/275

Salon de infrumusetare pentru barbati

Pana in septembrie 2011, Adina Minulescu a lucrat ca prezentatoare de

stiri la un post TV din Cluj. S-a mutat in Bucuresti cu sotul, dupa ce acesta a fost
mutat cu serviciul. In Bucuresti a deschis primul salon de infrumusetare dedicat
exclusiv barbatilor. In doar trei saptamani de la infiintare, cifra sa de afaceri a
depasit deja 10.000 de euro. Pana in mai 2012 a lucrat tot ca prezentatoare de
stiri la postul Realitatea TV. Vanduse un teren la Cluj pe care a obtinut
aproximativ 20.000 de euro, bani pe care se gandea sa ii investeasca intr-o
afacere proprie. Vreme de trei luni am stat si am asteptat. Spuneam tuturor ca
voi investi intr-o afacere la care nimeni nu s-a mai gandit pana acum. Nu stiam
insa care va fi. Singurul lucru pe care mizam era sa gasesc o nisa de piata,
spune Adina Minulescu.
Ideea deschiderii unui salon de infrumusetare dedicat exclusiv barbatilor ia venit in septembrie 2012. Discutam cu prietenii si am observat ca, in general,
barbatii sunt destul de pudici atunci cand vine vorba sa mearga la cosmetica,
masaj sau manichiura si pedichiura. Mi-am dat seama ca barbatii sunt mult mai
atenti la propria infatisare decat cred femeile in general. Auzisem povestea asta
de prea multe ori asa ca brusc mi-am dat seama ca de fapt asta era ideea de
afacere pe care o cautam. Mi-a placut ideea de a fi proprietara primului salon de
infrumusetare pentru barbati din Romania, continua Adina Minulescu. Vreme de
aproape patru luni a cautat un spatiu adecvat. In final a gasit un consultant care
sa se priceapa la acest gen de afacere.
Numele lui este Mihnea Zoltan, hair stylist. El a lucrat la mai multe frizerii
de lux din Bucuresti, iar ideea unui salon exclusiv masculin i-a placut din prima
clipa. In timp ce Adina Minulescu cauta spatiul, Zoltan a testat piata (si mai ales
proprii clienti) pentru a incerca sa evalueze cat de cat potentialul unui salon de
infrumusetare numai pentru barbati. Mi-a fost evident ca aceasta idee se putea

19/275

transforma intr-o afacere profitabila in momentul in care marea majoritate a

clientilor mei personali imi spuneau ca vor fi cu siguranta si clientii unui astfel de
salon, explica Zoltan.
In decembrie 2012 Adina Minulescu a optat pentru un spatiu situat intr-o
vila din zona Foisorul de Foc din centrul Bucurestiului. A platit chiria in avans pe
trei luni si a inceput sa investeasca in amenajarea spatiului. Nu stiam nimic
despre contabilitate sau despre ce inseamna sa ai o firma. Stiam insa ca pot
angaja o contabila sau o firma care sa se ocupe de procurarea tuturor
autorizatiilor. In plus, am considerat ca este nevoie si de un consultant care sa
urmareasca in permanenta evolutia indicatorilor afacerii pentru a putea lua
eventualele decizii mult mai usor, spune Adina Minulescu. Investitia in
amenajarea spatiului s-a ridicat la aproximativ 20.000 de euro.
Mobila executata pe comanda a costat peste 3.500 de euro. A investit
inca aproape 3.000 de euro in angajarea unui pictor ale carui tablouri sa
decoreze salonul si cateva mii de euro in aparatura. Numai investitia initiala in
consumabile a fost de peste 1.800 de euro, si asta pentru ca si-a dorit sa aiba in
propriul salon cele mai noi game de produse speciale pentru barbati, ale
producatorilor occidentali. Cum costurile lunare ale salonului depasesc 1.700 de
euro, si-a constituit un fond care sa acopere eventualul deficit de clienti din
primele luni. In aproximativ doua luni amenajarea s-a incheiat. Cosmetica, tuns,
masaj si manichiura sau pedichiura sunt serviciile pe care Adina Minulescu le-a
dezvoltat in salonul sau. Una dintre regulile de baza este ca femeile nu au acces
inauntru. Daca un client vine cu sotia o invit la mine in birou, insa asta nu as
vrea sa se transforme in regula. Ideea de la care am plecat a fost ca barbatii sunt
stresati atunci cand merg la pedichiura, spre exemplu, de prezenta prea multor
femei in jur. Nu vreau sa fac si eu aceeasi greseala, continua Adina Minulescu.
Deoarece salonul a fost gandit ca un spatiu de servicii care se adreseaza
clientilor cu venituri peste medie, promovarea lui trebuia pregatita riguros. Adica
sa se indrepte spre mediile de expunere urmarite de publicul caruia se adresa.

20/275

Era evident ca nu trebuia conceputa o campanie de fluturasi raspanditi la coltul

strazii, atata vreme cat accesul aici nu se face decat pe baza de programare,
afacerea nefiind axata pe clientii veniti din strada.
Adina Minulescu a investit in jur de 1.000 de euro in promovare, 200 dintre
acestia fiind destinati producerii unui clip audio, care sa fie difuzat prin radio, iar
800 de euro in producerea de chibrituri personalizate, care sa fie distribuite in
barurile luxoase din capitala. Salonul s-a deschis pe 1 februarie, iar incasarile au
fost de peste 10.000 de euro, cu mult peste asteptarile initiale ale Adina
Minulescu. In cele trei saptamani de functionare au venit peste 70 de clienti, si
asta in conditiile in care campania de promovare a inceput doar cu cateva zile in
urma.
Vreau sa dezvolt aceasta afacere cat pot. In viitorul apropiat vom onora si
servicii la domiciliu, dar numai pentru clientii fideli. Ca orice afacere insa si
aceasta se poate dezvolta numai pana la un anumit punct. In viitor probabil ca
voi mai deschide cateva locatii sau voi incerca sa dezvolt un sistem de franciza,
incheie Adina Minulescu.
Business start
Investitia minima este de circa 12.000 de euro, insa, daca sperati la un
salon de lux, mizati mai degraba pe sume de peste 20.000 euro. Echipamentele
pentru frizerie costa aproximativ 1.800 euro, o combina pentru cosmetica in jur
de 2.000 de euro, pentru pedichiura si manichiura trebuie investiti aproximativ
1.000 de euro, mobilierul costa in jur de 3.500 de euro, iar pretul unui aparat de
sterilizat este de 350 de euro. Nu in ultimul rand, trebuie investiti 1.800 de euro si
in consumabile.
Angajati: in jur de zece persoane, astfel incat sa poata fi acoperit
necesarul de personal prin doua schimburi pentru fiecare operatiune, manichiura
si pedichiura, frizerie, cosmetica, masaj. Plata se va face prin acordarea unui
salariu fix (in general, salariul minim pe economie), la care se adauga un

21/275

comision reprezentand o pondere din totalul vanzarilor, comision negociat cu

fiecare angajat in parte.
Indicatori financiari
In acest business, marja de profit este de 30-35%, costurile fiind generate
in primul rand de chirie, salarii si consumabile.
Alte sfaturi
Intotdeauna trebuie sa aveti un fond de rezerva de cel putin 2.000 de
euro. Nu va asteptati sa va recuperati investitia in doar cateva luni de
functionare.
Este un business in care promovarea este esentiala. Pe de alta parte,
aceasta trebuie facuta cu cap, caci nu orice forma de promovare este si eficienta.
De exemplu, in cazul unui salon de lux, nu veti obtine rezultate impartind brosuri
si fluturasi. Asadar, puneti deoparte un buget de 1.500-1.700 de euro pentru
aceasta campanie.
Trebuie sa va ganditi la o locatie relativ centrala, care sa va garanteze un
vad satisfacator de persoane cu venituri peste medie.

Inchiriere si livrare de DVD-uri la domiciliu

In urma unei simple discutii la o bere, Stefan Silvian si Aurel Vladescu au

hotarat sa intre impreuna intr-o afacere cu inchirieri de DVD-uri. Mai facusera
afaceri impreuna, insa nu pe picior de parteneriat. Ambii aveau afaceri legate de
Internet. Aurel Vladescu avea compania Vladanet, care este un operator al
serviciului de publicitate online adclick si al unei retele de site-uri de continut, iar
Stefan Silvian detinea compania Silvianex, producator de solutii pentru furnizorii
de servicii web (mydomain, adserver etc.).
La discutia respectiva, eu i-am spus lui Stefan ca am o idee de afacere.
Mi-a spus ca are si el una, dar ca vrea sa o spun eu primul pe a mea. Ciudat, dar

22/275

aveam aceeasi idee: voiam sa dezvoltam o afacere in zona divertismentului,

bazata pe inchirieri DVD-uri, spune Aurel Vladesc
In momentul in care mi-am dat seama ca se gandea la acelasi lucru ca si
mine, spune Stefan Silvian, asocierea cu Aurel a devenit evidenta. Decat sa imi
fie concurent, mai bine imi este asociat. Mari amatori de filme, amandoi, s-au
gandit la posibilitatea de a comanda la domiciliu. Cum nu totdeauna, insa,
preferintele a doua persoane se potrivesc cu situatia din piata, oferta finala a
trebuit modificata, pentru a veni astfel in intampinarea a cat mai multor persoane.
In final, entuziasmul celor doi s-a transformat de la o bere in afacere.
Cu toate ca piata este destul de slab dezvoltata, acest lucru observanduse din numarul relativ mic de titluri prezente aici, inchirierea de DVD-uri este, in
principiu, o afacere destul de rentabila in Romania.
Cea mai mare frustrare pentru un client care inchiriaza filme este drumul
pana la centrul de inchiriere. Aceasta este si cauza pentru care multi dintre cei
care inchiriaza intarzie returnarea casetelor. Ideea celor doi a fost sa livreze
DVD-urile la domiciliu, la un pret acceptabil. In Romania, Internetul pentru
nevoile consumatorilor este aproape inexistent. Exista site-uri care vand produse
si servicii catre publicul larg, dar numarul celor care le utilizeaza este foarte
limitat. Insa acest lucru se va schimba in viitor, iar afacerea asta are potential de
crestere, spune Stefan Silvian.
Asa ca au facut un plan de afaceri si au incercat sa vada daca este viabil.
Au construit un site, care era folosit drept interfata pentru vanzari. Au desoperit,
insa, marea problema a acestui business: optimizarea costurilor de transport.
Preturile trebuie sa fie mici la livrare, iar costurile, limitate. Altfel, afacerea nu
poate fi profitabila. Pentru asta a trebuit sa construiesc un intreg program pe
Internet, program al carui scop a fost optimizarea drumurilor si a costurilor. Cu
toate ca inchiriem un DVD 20 lei, iar cel care livreaza mai face un drum la
returnare, afacerea este profitabila, explica Sarbu. In total, cei doi au investit

23/275

pana acum aproximativ 25.000 de euro, insa investitia finala va fi de aproape

80.000 de euro.
Un DVD cumparat de la un distribuitor costa in medie 20 euro. Pentru un
stoc de 1.000 de DVD-uri, sa spunem, trebuie investiti in jur de 20.000 de euro.
Dar trebuie luat in considerare si faptul ca investitii in stocul de casete trebuie
facut incontinuu, in functie de noile aparitii, explica Stefan Silvian.
Acum, cei doi au 11 angajati, au inchiriat noua autoturisme pentru livrare
si spera sa atinga cat mai repede pragul de rentabilitate. 2.000 de clienti care sa
comande 4.000 de DVD-uri pe luna vor genera o cifra de afaceri de aproape
100.000 de euro anual. Din incasari 30% merg in investitiile pentru noi titluri, 30%
sunt costuri de livrare si alte 30% profit. 100.000 de euro cifra de afaceri anual ar
fi un optim pentru afacere, insa ea devine rentabila si in cazul unor incasari mai
mici, incheie Stefan Silvian.
Venind din zona de divertisment, sector care o data cu dezvoltarea
economica va cunoaste cresteri semnificative, ideea de afacere este interesanta,
ea bazandu-se pe comoditatea oferita clientilor, atat in selectarea titlului dorit, cat
si in privinta transportului la domiciliu. Tinand cont de aceasta comoditate, intr-un
fel este normal ca un client sa plateasca mai mult. Unul din obstacolele
importante pentru dezvoltarea afacerii o constituie pirateria aflata la un nivel
foarte inalt in Romania. Practic, piata este inundata de filme piratate pe suport
CD, astfel incat multi clienti potentiali au posibilitatea cumpararii titlurilor la preturi
de nimic. Tilurile ofertate sunt esentiale pentru o afacere de acest gen, insa
trebuie sa existe o varietate mare a titlurilor aflate in portofoliu, actualizata in
permanenta (de aici si cheltuieli de investitii permanente), iar filmele respective
sa fie relativ disponibile. Clientul nu trebuie sa fie frustrat ca niciodata nu gaseste
disponibil un anumit titlu. A da utilizatorului posibilitatea de a pune intr-o lista
titlurile preferate si la fiecare logare pe site sa i se spuna ce titluri sunt disponibile
din lista, scurtand timpul de cautare si eliminand frustrarile legate de cautari
repetate esuate, este o idee de luat in calcul.

24/275

Un alt aspect important pentru profitabilitatea afacerii este acoperirea

costurilor de transport. Daca in cazul unui centru de inchirieri localizat fizic apar
costurile cu chiria spatiului, in cazul centrului virtual acestea dispar, insa apar
costuri de transport semnificative. Cheltuielile cu transportul pot fi partial
acoperite din pretul de inchiriere, dar este esential ca activitatea de transport sa
fie optimizata, folosind tehnici si metode specifice si, in acelasi timp, urmarind ca
drumurile catre clienti sa fie folosite si la distributia altor produse decat DVD-ul.
Nivelul preturilor practicate nu face insa ca aceasta comoditate sa fie scumpa,
astfel incat serviciul este adresat masei mari de clienti care inchiriaza DVD-uri.
Oferta de DVD-uri este interesanta, si o data cu cresterea vanzarilor de DVD
playere, din ce in ce mai pronuntata in ultimul timp, vom asista la cresterea
cererii pentru titluri pe acest suport.
Business start
Investitia minima este de 25.000 euro, defalcati astfel:
10.000 euro in sistemul informatic
10.000 euro in DVD-uri
5.000 euro capital de lucru si promovare.
Pe parcurs, trebuie facute si alte investitii.
Costuri: Pentru a mentine un nivel scazut al cheltuielilor, proiectati un
sistem de livrari cat mai eficient, bazat pe un numar mic de drumuri si un numar
cat mai mare de livrari. Dezvoltati un sistem informatic care sa va ajute la
optimizarea acestor costuri. Costurile trebuie defalcate astfel:
30% investitii in noi titluri de filme
30% costuri de livrare
30% realizarea stocului de filme in functie de preferintele clientilor.
Angajati: Este de nevoie de cel putin opt salariati, care sa acopere
activitatile de relatii cu clientii, livrari si pregatirea acestora.
Transportul: Veti avea nevoie de cel putin cinci autoturisme, eventual, in
regim de inchiriere.

25/275

Indicatori financiari: rata de profit a afacerii este de aproximativ 30%.

Alte sfaturi:
costurile de livrare sunt cel mai important aspect al acestei afaceri, astfel
incat va fi nevoie de implementarea unui program unic de gestiune a livrarilor,
adaptat la dinamica cererilor. De asemenea, costul pe livrare trebuie sa fie cel
putin la nivelul altor firme de curierat rapid. Orientativ, pentru ca afacerea sa
renteze, cheltuielile cu livrarea trebuie sa reprezinte maximum 30% din incasari,
alte 30% urmand sa fie investite in titluri noi;

Restaurant

In urma cu cinci ani, doi ingineri, Lucian Ionescu si Anghel Parga, aveau
fiecare propriile afaceri si nu stiau mai nimic despre modul in care se
administreaza un restaurant. Cele trei locatii deschise pana acum vor aduce in
anul 2013 un venit de peste 2,2 milioane de euro.
Unul avea o companie de inregistrari si inchirieri de casete video, iar
celalalt mai multe magazine situate in statiile de tramvai si autobuz. Fusesera
colegi la cursurile Facultatii de Transporturi si dezvoltasera chiar o afacere
impreuna, intr-un centru de inchirieri de casete video de pe bulevardul Barbu
Vacarescu, in apropierea stadionului Dinamo. Pe vremea lui Ceausescu, toata
lumea mergea la restaurant pentru a manca friptura. Ideea asta s-a transmis si
dupa 89. Noi voiam sa facem un restaurant unde sa poti comanda si mancare
gatita, unde portiile sa fie mari si unde preturile sa nu te determine sa tremuri de
frica in asteptarea notei de plata, explica Lucian Ionescu. Asa s-au decis sa
transforme spatiul din Barbu Vacarescu din centru de inchiriat casete video, in
restaurant. Cand si-au dat seama ca simt lipsa unui loc unde sa ia masa intocmai
ca acasa, le-a venit ideea de a investi intr-un restaurant.
Numele restaurantului a venit de la sine. Acasa se potrivea de minune
conceptului lor familial. Investitia a fost de aproximativ 50.000 de euro. Lucian

26/275

Ionescu avea ceva bani pusi deoparte, iar Anghel Parga a facut un credit de
100.000 de lei, pentru care a girat cu apartamentul. La finele lunii februarie din
2008, au deschis restaurantul. In momentul in care am deschis m-am uitat la
ceea ce facusem si i-am spus lui Lucian ca noi vom face o retea de restaurante.
In prima zi am dat o petrecere pentru prieteni, insa au inceput sa vina si clienti. A
doua zi, sefa de tura ne-a sunat sa ne spuna ca restaurantul este plin si ca nu
mai fac fata, spune Anghel Parga. Amandoi recunosc faptul ca in acel moment
nu stiau nimic despre restaurante si ca il facusera exact asa cum voiau ei. In
primele sase luni de zile am invatat, de fapt, ce inseamna o astfel de afacere si
ca poti avea pierderi chiar daca restaurantul este plin, continua Anghel Parga.
Spre exemplu, daca nu ai o relatie functionala cu furnizorii, poti pierde foarte
mult. Calitatea angajatilor este un alt criteriu care poate influenta vanzarile.
Exista situatii in care mancarea gatita trebuie aruncata. Preferam sa
aruncam o oala cu ciorba care a stat cateva ore si sa facem alta si asta pentru
ca, in timp, clientii nemultumiti nu se mai intorc, spune Lucian. Practic,
optimizarea intregului sistem a durat aproape un an. Lucian Ionescu s-a apucat
sa supervizeze intreaga activitate si sa incerce sa inteleaga cum functioneaza
totul intr-un astfel de restaurant. Acum relatia cu furnizorii merge foarte bine;
avem retete proprii pentru anumite produse pe care furnizorii le respecta si le fac
numai pentru noi. Aprovizionarea este zilnica, pentru a nu congela produsele.
In anul 2009 au inregistrat pierderi. Restaurantul functiona, dar doar cu 15
mese. Asa ca le-a venit ideea sa mai deschida inca o locatie. Avand vanzari
mai mari, puteam negocia preturi mai bune cu furnizorii, ceea ce insemna un
volum mai mare, un profit constant in raport cu calitatea si posibilitatea de a
pastra preturile constante, explica Anghel Parga. Investitia in al doilea
restaurant a fost de aproximativ 100.000 de euro. Intre timp inchisesera primele
afaceri. Al doilea restaurant a mers si el, chiar din prima zi, insa sincronizarea cu
celelalte locatii era din ce in ce mai dificila.

27/275

E foarte greu sa standardizezi mancarea, explica Lucian Ionescu. Marja

de profit a afacerii era de 10-12,5%, ceea ce in lumea restaurantelor inseamna
foarte putin. Insa tocmai aceasta era ideea: sa aiba marje mici, preturi la fel, insa
volumul de incasari sa fie crescut prin atragerea clientilor pe tot parcursul zilei.
Practic, incasarile au crescut proportional cu numarul de locuri. De aici a venit
ideea deschiderii unei a treia locatii, mai mare si situata in centrul Capitalei.
Principiile dupa care isi alegeau locatiile erau insa clare: toate trebuia sa fie
inchiriate pe perioade lungi (minimum zece ani), sa fie in zone cu vad comercial,
spatiile sa beneficieze de geamuri mari, cu vedere la strada, sa existe o anumita
distanta fata de restaurantele existente. Locatia pentru al treilea restaurant a fost
Piata Romana si a fost deschis la jumatatea lunii iunie a anului trecut. Aici au
investit in jur de 500.000 de euro, bani care au venit mai mult din profituri, dar si
din credite de la furnizori. Initial ne-am speriat, pentru ca proiectul era cam mare:
restaurantul are 340 de locuri, din care 200 pe terasa si in jur de 150 de angajati.
Ne-am dat insa seama ca fiecare locatie se amortizeaza liniar, iar asta ne-a
determinat sa mergem mai departe, explica Lucian Ionescu.
In numai cativa ani, cei doi au pus bazele unei prime retele de restaurante
cu capital integral romanesc.
Anul acesta vor sa mai deschida inca doua locatii, iar dupa ce vor
considera ca au acoperit piata bucuresteana, vor incepe sa se dezvolte si in tara.
Pana la urma ne gandim la un sistem de franciza, insa pentru a intra in asa ceva
trebuie sa avem certitudinea ca putem controla, din punct de vedere calitativ,
partenerii carora le dam franciza. Daca acest lucru nu se intampla, punem in
pericol marca Acasa. In momentul in care vom avea parghiile necesare, cu
siguranta ca vom lua in calcul si franciza, incheie Anghel Parga.
Business start
Investitia minima este de 100-130.000 de euro care trebuie investiti intr-un
spatiu de 250 mp, inchiriat, aflat intr-o stare decenta, dar si in mobilier, instalatii
termice si electrice, aparatura pentru bucatarie, etc.

28/275

Angajati: Trebuie recrutati 50-60 oameni care vor lucra in schimburi. Cei
mai multi, 60%, vor lucra in fata (chelneri, barmani, ospatari), iar restul, in partea
din spate (la bucatarie, aprovizionare etc.). Inainte, ponderea era exact inversa,
insa cei doi patroni de Acasa cred ca acesta este un model de business
invechit. Angajatii trebuie instruiti exemplar, calitatea servirii fiind unul dintre
primele criterii care determina un client sa aleaga sau sa renunte la un
restaurant.
Alte sfaturi:
este nevoie de un spatiu de minimum 250 mp, suprafata suficienta
pentru optimizarea activitatilor, cu un numar optim de locuri.
nu este o afacere care sa nu functioneze in cartierele periferice, ci este
nevoie de o zona cu vad comercial.
nu porniti de la ideea ca fiecare produs din meniu trebuie sa genereze
profit. Asadar, in cazul anumitor feluri de mancare, le puteti comercializa la
preturi de dumping, urmand sa va recuperati diferenta din marja de profit aplicata
altor produse din meniu. Singurul reper dupa care trebuie sa va ghidati este
profitul total, care trebuie sa ajunga la 10-12,5%.
Fisa afacerii
Numarul de restaurante: 3
Numarul total de locuri: 490
Numarul total de angajati: 210
Rata de profit: 10-12,5%
Nivelul unei tranzactii: 10 euro
Numarul total de tranzactii: 700/zi/restaurant

29/275

Prestari de servicii diverse

Ca sa observi ca oamenii sunt, in general, comozi, nu-ti trebuie o vasta

experienta de viata. In timpul liber fiecare vrea sa faca cat mai putine lucruri.
Nimeni nu vrea sa aiba batai de cap cu drumurile pentru achitarea facturilor, cu
statul la cozi pentru a-ti face buletin sau cu modalitatea in care se rezolva
problema unei inundatii la ora trei dimineata.
Acest rationament simplu a stat la baza afacerii pe care au dezvoltat-o
Florentina si Andrei Ticu si in care au investit 10.000 euro: o firma care face de
toate, de la cumparaturi pentru cei care nu au timp de asa ceva si pana la gasit
firme care produc cele mai ciudate marfuri sau plata lunara a facturilor.
Altfel spus, o firma care rezolva orice fel de problema. Andrei Ticu nu s-a
ocupat de acelasi lucru mai mult de un an si jumatate, pentru ca se plictisea
repede. S-a gandit sa isi dezvolte o afacere in momentul in care a realizat ca,
desi castiga bine, nu se putea bucura de bani. Ajungeam seara acasa, gaseam
lumina taiata, facturile neplatite, frigiderul gol. Nu aveam timp sa fac toate astea.
Am avut o discutie cu Florentina si ne-am dat seama ca ideea unei firme care sa
se ocupe de toate ar putea prinde.Pe piata, in general, lipsesc serviciile sau mai
bine zis exista servicii punctuale, neintegrate. Noi am pornit de la ideea ca firma
noastra vrea sa faca de toate. Ideea a fost sa cream un generator de servicii care
sa preia o problema si sa o rezolve, explica Andrei Ticu.
Desi pentru cei mai multi dintre noi este evident ca sectorul serviciilor este
deficitar in Romania si ca cererea este mult mai mare decat oferta, nu este usor
sa dezvolti o afacere in acest domeniu. Cei mai multi se axeaza pe zone
punctuale de servicii, care depind de un anumit segment limitat de piata. Cei doi
s-au gandit sa porneasca invers si sa dezvolte orice serviciu in functie de cererea
pietei. Vrei pizza acasa, de ce sa investesti in cuptoare si sa angajezi bucatari,
cand asa ceva exista deja. Clientul da un telefon si firma merge indiferent ce
cumpara.

30/275

Pentru cei carora le este lene sa faca drumuri si sa stea la cozi pentru
plata facturilor la utilitati, o astfel de firma le plateste lunar facturile, contra cost.
Cei doi au trecut la investitii imediat ce au definit foarte bine domeniul de care se
vor ocupa. Au cheltuit initial 2.000 de euro, insa fiecare a venit de acasa cu
masina proprie si computere. Firma pe care cei doi au infiintat-o s-a numit James
Butler. Chiar daca la o prima vedere pare sucursala romaneasca a unei companii
engleze, nu e adevarat. Este o companie suta la suta romaneasca. Numele, insa,
impune respect si senzatia ca este vorba de o firma serioasa, lucru esential
atunci cand te ocupi de servicii.
Primele comenzi au venit in aprilie 2012, desi firma incepuse sa
functioneze de la sfarsitul lunii martie.
In prima luna au fost peste 100 de comenzi, aproximativ jumatate fiind
cereri de aprovizionare la domiciliu. Sistemul pe care l-au dezvoltat s-a bazat pe
nevoile clientului. Adica: clientul vrea sa i se faca piata, firma trimite un om care
face acest lucru contra unei sume de bani in functie de suma cheltuita. Pentru
cumparaturi intre 500-1000 lei trebuie platiti firmei James Butler 160 de lei. O
parte din comenzi sunt legate de obtinerea de acte. Aprovizionarea la domiciliu
nu este foarte rentabila, insa asigura volum afacerii, spune Andrei Ticu. Dupa
prima luna de functionare cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ
1.000 de euro, ceea ce le-a asigurat practic acoperirea costurilor. In timp, in
functie de cerere, au inceput sa apara si alte servicii. Exista persoane care
solicita catering sau care iti dau cheile de la masina si iti cer sa o duci la service
pentru a o repara. Altii solicita sa ii duci un pachet dintr-o zona in alta a orasului,
sa ii scoti cainele la plimbare, sa ii gasesti menajere, sa ii iei copiii de la scoala
sau sa ii gasesti companii care sa se ocupe de tot felul de probleme, spune
Florentina.
Cei doi au investit peste 10.000 de euro, bani veniti in mare parte din
profit, care a fost reinvestit, pe parcursul primului an de functionare. La inceput
munceau doar cei doi impreuna, acum au sase angajati. Scopul este ca acestia

31/275

sa se specializeze, fiecare, in cate un domeniu. Dupa un an de functionare, cifra

de afaceri a companiei a fost de aproximativ 800.000 lei, iar profitul de 65.000 lei.
In medie, in fiecare luna, James Butler are in jur de 3.500 de clienti, insa sunt luni
in care sunt 1.000 si luni in care numarul acestora sare de 5.000. Interesant este
ca sunt solicitate servicii in functie de sezon. La inceputul anului se solicita plata
impozitului, in august sunt foarte multe inscrieri de autoturisme, in septembrie
amenajari de locuinte, in noiembrie solicitari de acte de identitate, iar in
decembrie ne ocupam mai mult de aprovizionari la domiciliu, spune Andrei Ticu.
In 2013, cei doi spera sa se dubleze cifra de afaceri. In plus, se gandesc
chiar ca la un moment dat sa se dezvolte printr-un sistem de franciza. Si chiar
daca firma lor rezolva practic orice problema si intermediaza orice serviciu, asta
nu inseamna ca problemele lor (adica cele care le-au deschis ochii pentru a
observa existenta cererii in acest domeniu) nu mai exista. Andrei recunoaste ca
mai are cateodata probleme cu plata facturilor, iar Florentina, in momentul vizitei
noastre la sediul firmei, nu stia cum sa iasa din impasul unei inundatii in
apartamentul propriu.
Cateva exemple de comenzi altfel:
- Un client care pleca in Canada si voia ca in perioada in care este plecat
sa i se amenajeze apartamentul. A mers cu un reprezentant al firmei in
magazinele de bricolaj, i-a aratat ce isi dorea, si, dupa ce a plecat, firma s-a
ocupat de angajarea si supravegherea muncitorilor.
- Intr-o seara, au fost sunati de un client care se uita la meciul de fotbal
Steaua - Dinamo si care a comandat o punga de seminte. I s-a spus ca pentru
comenzile de pana la 500 lei trebuie sa plateasca 20 lei, iar semintele costau
doar patru lei, si a raspuns ca nu e nicio problema, dar nu se poate uita la meci
fara sa manance seminte, asa ca a achitat 24 de lei.
- La un moment dat, au primit un telefon de la un client care voia sa aiba
un gard ca al unui vecin cu care era la cutite: si care nu voia sa-i spuna din ce
piatra si-a construit gardul.

32/275

- A existat o solicitare pentru plantarea unei livezi, asa ca au trebuit sa

cumpere pomi si sa gaseasca oameni care sa sape si sa cultive livada.
Business start
Investitia minima este de 2.000 de euro,la care se adauga costurile
achizitionarii a doua masini, doua computere, telefoane si fax. Ulterior, vor mai
trebui facute investitii pentru dezvoltarea afacerii.
Domeniile de activitate ale unei asemenea firme sunt prestarile de servicii
si consultanta.
Angajati: La inceput este nevoie de doi angajati, un operator telefonic care
sa preia apelurile si un om care sa stea pe teren pentru a onora solicitarile.
Odata cu dezvoltarea firmei, va creste si numarul de angajati.
Context de piata: in momentul de fata, James Butler este singura firma
care ofera astfel de servicii. Altfel, exista cativa prestatori de servicii punctuali:
livrari de pizza, DVD-uri, curierat etc. In acelasi timp, cererea pentru serviciile
unei astfel de companii este destul de ridicata, mai ales in marile orase.
Costuri: lunar, cheltuielile firmei James Butler ajung la 3.000 de euro, o
treime fiind reprezentata de facturile telefonice, iar 20%, de costurile de transport.
Alte sfaturi:
obtinerea de acte este cea mai rentabila activitate, in timp ce
aprovizionarea este cea mai putin profitabila.
succesul afacerii este garantat de un bun control al costurilor.

Catering

Ce legatura are o diploma de inginer mecanic cu profesia de medic? Nici

una, in afara poate de visul Anei Chirhoc de la 18 ani, cand visa sa devina medic
si aceeasi Ana Chirhoc, care, la 25, avea in buzunar o diploma de inginer
mecanic, fara nicio valoare in noua economie romaneasca. La 45 de ani a ajuns
sa poarte un halat alb si sa trateze cu succes cea mai importanta problema din

33/275

viata oamenilor: mancarea de zi cu zi. Modul in care Anca Chirhoc a pornit in

cariera este tipic pentru majoritatea oamenilor zilelor noastre, desigur in
Romania.
Cum inainte de 1989 admiterea la medicina era extrem de dificila, desi a
dat , n-a intrat. S-a orientat catre Politehnica, sperand sa-si construiasca mai
usor o cariera, dar in 1992 piata romaneasca deja nu mai avea nevoie de ingineri
pentru mecanica fina. Pentru a putea supravietui, mi-am pus intrebarea ce as
putea face fara niciun ban. M-am gandit ca as putea incepe o afacere la care sa
ma pricep. In afara de ceea ce invatasem la scoala, si nu-mi mai ajuta acum,
singurul lucru pe care-l stiam era sa gatesc, la fel ca mai toate femeile. O
jumatate de an am mers pe la toate centrele de consultanta in afaceri de prin
Bucuresti pentru a ma documenta asupra unei afaceri in acest domeniu. Pe
atunci, nimeni nu vorbea si nici nu facea catering, spune Anca Chirhoc.
Diferenta dintre dosarele de consultanta si realitate era uriasa, la fel ca
acum, de altfel. Cultura, traditia si educatia oamenilor din occident, unde
cateringul a devenit o activitate infloritoare de-a lungul a zeci de ani,
configureaza o conjunctura in care romanii nu se regasesc, inca. Asa ca Anca
Chirhoc a recurs la cea mai buna metoda in Romania: vazand si facand. Pentru
inceput s-a dus la o prietena care lucra la o banca si a dus, promotional, mai
multe sandvisuri, lasand o oferta pentru comenzi. M-am intors luni dimineata,
pregatita sa fac fata unor eventuale solicitari din categoria preparatelor mai
ieftine. M-am inselat - recunoaste Anca Chirhoc. Toti au comandat sandvisuri cu
snitel de pui, care erau cele mai scumpe. Asa ca a trebuit sa dau fuga la
magazin, sa cumpar mai mult piept de pui. Era inghetat, iar eu ma angajasem sa
le onorez comenzile pana la ora 11. Am rugat o vecina care avea cuptor cu
microunde sa ma lase sa dezghet mai repede carnea, dar oricat m-am straduit,
am intarziat trei ore.
Intarzierea a fost trecuta cu vederea, atat timp cat mirosul placut si
infatisarea atragatoare a sandvisurilor a compensat. Bancherii s-au lins pe

34/275

degete de placere si in scurt timp au aparut si alti mancaciosi, care lucrau in

diverse firme la Sofitel. Anca Chirhoc spune ca nu a facut nicio oferta nimanui,
dar sistemul era de-abia la inceput si nu exista concurenta pe piata.
Afacerea s-a dovedit profitabila, crescand, practic, de la sine. Dupa cateva
luni s-a gandit sa-si diversifice oferta. Nu ca urmare a presiunii din partea
clientelei. Nu a simtit astfel de constrangeri nici atunci, nici acum. Majoritatea
clientilor au un buget pentru masa, dar nu si cerinte specifice pentru continutul ei.
Sau vin cu pretentii care nu se pot acoperi din sumele respective de bani. Pe
piata au aparut acum tot felul de furnizori de servicii de catering, dar eu nu
accept sa fac niciun fel de compromisuri la calitatea preparatelor pe care le ofer
si nici sa fac comisioane, spune hotarat Anca Chirhoc.
In scurt timp, insa, a trebuit sa treaca la amenajarea unui spatiu dedicat
exclusiv activitatii productive. Pentru a face fata volumului de comenzi, dar si
pentru a creste randamentul, a trebuit sa cumpere utilaje de laborator si
echipamente de lucru profesionale. Profitul nu a crescut pe masura, pentru ca au
scazut comenzile din partea persoanelor juridice. Marii clienti, cei pentru care
firma platea masa de pranz, au taiat aceste beneficii din pachetul salarial al
angajatilor. Asadar, amenajarea unui spatiu modern si performant de productie in
comuna Pantelimon permite acum familiei sa se concentreze asupra cateringului
destinat evenimentelor. Intre timp, Calin Chirhoc a absolvit un MBA la Asebuss,
ceea ce a permis abordarea activitatii dintr-o perspectiva reala a business-ului.
Investitia a fost mare: 80.000 de euro. Anca Chirhoc spune insa ca daca
vrei sa te dezvolti, inclusiv in calitatea serviciilor, si sa te diferentiezi pe o piata
care a inceput sa devina concurentiala, trebuie sa iei astfel de decizii si sa-ti
asumi toata responsabilitatea.
Business start
Productivitate: 100 de portii mancare/zi. Masa de pranz: 600 de portii
mancare/zi (insumeaza 60% din cifra de afaceri). Mese festive: 15-20

35/275

evenimente/luna - preparare mancare, organizare, servicii directe de servire la

beneficiar (insumeaza 40% din cifra de afaceri).
Spatiu: 200 mp: suprafata utila pentru activitatea de productie, depozitare,
birouri si anexe (vestiare, grupuri sanitare etc.) - chiria: 10 euro/mp = 2.000
euro/luna - amenajare minima initiala: 3.000 euro- intretinere: 1.000 euro/luna
(apa, gaze, lumina, canalizare, curatenie, reparatii curente, igienizare etc.)
Echipamente de laborator: 12.000 euro (plita, cuptor cu convectie, mese
inox etc.)
Vase si vesela de unica folosinta pentru 100 de portii de mancare/luna:
2.000 euro
Masina pentru transportul produselor: 5.000 euro
Personal angajat: 1 bucatar + 4 ajutoare la bucatarie + 2 persoane la
distributie
Costuri lunare (plata salariilor si crearea stocului de marfa pentru o luna):
3.000 euro. Este recomandabila crearea unui fond care sa acopere cheltuielile in
avans pe trei luni, cam cat dureaza recuperarea investitiei.
Total capital de pornire: 28.000 euro
Personal: 20 de angajati (cheltuieli cu personalul: 20% din total)
Rata de profit: intre 6% si 10%.
Alte sfaturi
- Orice afacere din domeniul alimentatiei trebuie sa tina cont ca gusturile
clientilor pot fi extrem de diverse, si o combinatie care patronului i se pare
nelalocul ei se poate dovedi delicioasa pentru un anumit clinent. Asadar,
renuntati la propriile prejudecati si testati cu atentie gusturile consumatorilor.
- Nu va suparati pe client. Se va intampla frecvent ca un client prost
dispusa sa refuze o portie de mancare preparata exact ca atunci cand i-a placut
foarte mult. Pentru a va feri de asemenea incidente, apelati intotdeauna la
aceiasi furnizori si bucatari.

36/275

- Este un business in care se lucreaza intotdeauna contra cronometru.

Prin urmare, este obligatorie realizarea unui plan saptamanal al comenzilor
estimate, care sa permita concentrarea pe activitatile urgente: ambalarea si
livrarea.
- Nu intrati intr-o asemenea afacere daca nu aveti deloc cunostinte de
administrare de personal si de contabilitate primara. Spre deosebire de un
restaurant, in catering nu exista bacsisuri, iar oamenii se pot demotiva foarte
rapid.
- Este o afacere pentru persoanele pasionate de gatit si arta culinara, in
ansamblul sau.
- Trebuie sa va implicati permanent in bunul mers al firmei. In plus, nu
ignorati un fapt minor, dar enervant, vati mirosi permanent a mancare.

Productie de suplimente proteice

Cu un imprumut de 25.000 de lei, luat in 2005, Mihai Ivan a intrat intr-o

afacere de productie de suplimente proteice (folosite de culturisti) si are o cifra de
afaceri de aproape 200.000 de euro. Cristian Dulgheru muncea ca masinist intr-o
tipografie, iar ideea de a infiinta o revista de culturism i-a venit in primavara
anului 2005, insa cea mai mare problema era lipsa banilor. Dar, fiind convins ca
cerere pe piata pentru o astfel de revista exista, s-a gandit la un imprumut.
M-am gandit sa tiparesc un poster cu un culturist pe care sa il vand
pentru a face rost de bani pentru revista. Am facut actele pentru a cere un
imprumut de 25.000 lei, insa cand a venit momentul sa imi dea banii, functionarul
respectiv mi-a spus sa vin cu parintii. Aveam 21 de ani si fata de copil, iar
functionarului i-a fost frica sa imi dea o suma atat de mare de bani, cu toate ca
aveam toate actele, spune Mihai Ivan.
A tiparit un poster in 10.000 de exemplare, pe care le-a vandut cam in
doua luni. Toti cei 80.000 lei rezultati din vanzare au fost investiti in revista de

37/275

culturism. Aceasta nu s-a dovedit insa a fi o afacere si, vreme de cativa ani,
incasarile acopereau practic doar cheltuielile. Nu reuseam sa vand reclama.
Nimeni nu voia sa cumpere reclama la mine in revista. Mi-a venit insa ideea sa
vand eu produse carora sa le fac reclama in revista mea de culturism, declara
Mihai Ivan.
A cunoscut in 2008 pe cineva care incerca sa vanda suplimente proteice
pentru sportivii din salile de culturism. Le aducea din Ungaria si incerca sa le
distribuie in salile de forta din Cluj. Mihai Ivan i-a propus urmatorul experiment:
sa faca reclama produselor in revista lui si sa vada care este efectul. In cateva
zile a vandut cateva sute de bucati. Deja afacerea incepea sa se dezvolte.
Importau suplimente proteice pe care le promovau si, apoi, vindeau, prin
intermediul revistei lui Mihai Ivan, care oprea doar un comision.
In anul 2009, Mihai il cunoaste pe Stefan Bubulea, profesor la un institut
de cercetari, caruia ii cere sa ii conceapa o mostra de supliment proteic. In
mintea lui Mihai Ivan deja se infiripase ideea de a trece de la faza de importator
la cea de producator de suplimente proteice. In numai cateva zile, profesorul ii
prezinta o mostra din suplimentul conceput, ceea ce il determina sa inchirieze un
spatiu la Buftea si sa treaca la productie. Succesul a fost imediat. In doua luni
am vandut cateva tone de supliment proteic, incasarile fiind de aproape 50.000
de euro, spune Mihai Ivan. Ideea afacerii era simpla si eficienta. Producea
suplimentul proteic, ii facea reclama in propria revista si il vindea fie in salile de
culturism sau diverse magazine, fie le livra prin posta celor care faceau
comanda. Banii incasati i-a investit in achizitionarea unui teren la Buftea si in
constructia fabricii. Terenul m-a costat 10.000 de euro, iar constructia si utilajele
aproximativ 40.000 de euro, continua Mihai Ivan.
Achizitionarea materiei prime a reprezentat cea mai mare problema. A
trebuit sa ii convinga pe furnizori sa ii dea marfa cu plata la o luna. Trecerea la
productia proprie s-a simtit imediat in cifra de afaceri. Firma, pe care o infiintase
in anul 2005, avea cifra de afaceri relativ ridicata, in anul 2009 aceasta fiind de

38/275

peste 92.000 de euro. Investitia in fabrica a inceput sa fie simtita in cifra de

afaceri in anul 2010, cand aceasta a urcat la peste 125.000 de euro, dupa o
scadere in 1999 la 56.000 de euro. Dupa un an de activitate dezvoltase deja
patru produse si avea 20 de angajati. Acum numarul produselor este de 23, iar
cel al angajatilor permanenti este de 40, la care se mai adauga inca 20 de
colaboratori. Dupa anul 2011 afacerea aproape ca a explodat, cifra de afaceri
ajungand anul trecut la aproape 200.000 de euro, rata profitului fiind de
aproximativ 30%. Intre timp Mihai Ivan a deschis un magazin propriu si a investit
2.000 de euro intr-un site, prin intermediul caruia sa isi vanda produsele. Doar 34% din vanzari se fac deocamdata prin intermediul acestui site. Cel mai mult se
vinde tot prin comanda telefonica sau prin livrarea direct in salile de culturism,
explica Mihai Ivan.
Aparent afacerea dezvoltata de acesta este una de nisa, care depinde intro foarte mare masura de numarul practicantilor de culturism. Piata in acest
domeniu este foarte mare. Sunt sali de forta care au si 400 de abonati. Numai in
Bucuresti cred ca sunt 120 de sali, care au in medie cate 250-300 de abonati. Cu
toate ca numarul clientilor este destul de mare, problema este sa ajungi la ei.
Faptul ca am avut propriul mijloc prin care sa fac reclama m-a scutit de multe
cheltuieli. Chiar daca revista de culturism nu mi-a adus profituri, fara ea afacerea
cu suplimente proteice nu cred ca ar fi functionat, incheie Mihai Ivan.
Business start
Activitate: productie de suplimente proteice
Investitia minima variaza foarte mult de la caz la caz. Este nevoie de un
teren si o hala de productie, iar sumele difera in functie de tipul suplimentului
proteic care va intra in linia de productie. Pentru productia de pulberi proteice
este nevoie de o suma minima de 4.000 de euro, in timp ce, in cazul unor
produse mai competitive, achizitionarea echipamentelor poate ajunge si la
400.000 de euro. Concentratele preparate pentru sportivi au avantajul ca se
livreaza usor si sunt relativ ieftin de produs, insa este importanta identificarea

39/275

unor retete bune de suplimente proteice, iar pentru asta trebuie sa identificati un
specialist in domeniu care sa conceapa aceste retete.
Autorizatii: niciun supliment proteic nu poate iesi pe piata fara avizul
Ministerului Sanatatii, iar acesta costa, in final, ca, 500 de euro pentru un singur
produs.
Context de piata: in Capitala, de exemplu, exista cam 120 de sali de
culturism, cu o medie lunara de 300 de sportivi. Asadar, piata exista, iar
producatori sunt doar patru in intreaga tara.
Alte sfaturi:
- investiti in sistemul de distributie, care este foarte important. Nu este
nevoie sa va cheltuiti banii pentru un magazin de desfacere, ci este suficient sa
aveti un magazin online, dar si sa realizati abonamente cu salile de culturism,
carora sa le livrati lunar materia prima. Promovarea produselor se va face chiar
prin dezvoltarea acestui sistem de livrare la comanda, prin telefon sau Internet.

Reparatii papusi portelan

La varsta de 90 de ani, Andrei Gyorfi este mostenitorul unei meserii pe

cale de disparitie: repararea papusilor. Afacerea propriu-zisa a inceput in 1940 si
merge mai departe, supravietuind de-a lungul a trei regimuri. Si asta, pentru ca
se bazeaza pe ceva simplu si etern: sufletul clientilor. Atunci cand a inceput sa
repare papusi, raspundea la nevoile publicului. Acum cererea mica abia aduce
in clinica de papusi cativa pacienti pe saptamana.
Pe la 1940, familia Gyorfi intra pe piata clujeana cu artizanat, confectii,
tricotaje, jucarii. Din bazar, pentru copii, atractia principala erau papusile cu cap
de portelan, produse in Germania. Cei mari cumparau cu aceeasi placere
figurinele Hummel. Intodeauna, cele mai bune vanzari se faceau inaintea
Craciunului. Si tot atunci, se intamplau si mici accidente. Portelanul se putea
crapa, de exemplu, si-atunci oamenii se intorceau la bazar ca sa schimbe

40/275

papusa. S-a intimplat insa ca odata sa nu mai aiba cu ce sa le schimbe. Iar

clientul, cum sa ramana fara papusa pe care o astepta copilul tocmai de
Craciun?
Pe vremea aceea, Andrei Gyorfi avea 14 ani. A invatat de la tatal sau
mestesugul repararii papusilor cu cap de portelan. Colectionarii, astazi mai mult
ca oricand, cauta asemenea papusi. Doar ei mai sunt dispusi sa dea bani multi
pe ele. Desi, uneori, inainte de Craciun, mai veneau si oameni mai nevoiasi cu
papusi la reparat. O astfel de papusa costa intre 250 de euro si, in functie de
gradul de finisare, poate ajunge si la 30.000 de euro.
Andrei Gyorfi preia afacerea parintilor sai, incepand cu anul 1945. Mai
pastreaza in sertarul lui o reclama veche a firmei si un carnet din carton, cu litere
rusesti: Mi-au dat-o sovieticii. Este, de fapt, o legitimatie ce atesta ca Andrei
Gyorfi face parte din Asociatia Comerciala Cluj. Din 1948, devine mic meserias.
Desigur, a trebuit sa mai adaug la activitate si restaurarea obiectelor din cristal,
portelan, ceramica, plastic si chiar nu mi-a prins rau!, spune el. Papusile, insa,
au continuat sa vina aici la reparat. Zeci si zeci de mii. Si nu doar papusi cu cap
de portelan, ci si papusi din plastic, din cauciuc, din orice material. Clinica
functioneaza in aceeasi locatie de exact 40 de ani. Chiria lunara catre ICL, pentru
spatiul de cativa metri patrati, putin mai mare decat o cabina telefonica, este de
vreo 300 de lei lunar, alte aproximativ 200 lei fiind facturile la apa, gaz si curent.
Chiar daca putini mai aduc la reparat papusi, clinica are in salon cativa
pacienti din tari precum Franta, Italia, Rusia si Germania. Dotarea este aceeasi
ca la inceputul secolului: o veioza veche, o menghina adusa din Germania, o
masa tocita, de inaltime mica, sub care, in pungi de plastic, stau papusile
stricate. Zeci de sertare, sute de cutii si cutiute, suluri si sabloane, ladite lacuite
stau cladite pana aproape de tavan. Aici au fost ochii stricati, la astalalta mainile
si picioarele nu mai stateau, acolo - capul si un piciorus, la cea blonda a trebuit
sa-i pun par, din asta natural, povesteste doctorul. Din Germania, se-ntorc aici
papusile cu cap de portelan de-odinioara, si tot la reparat. Acolo nimeni nu le mai

41/275

repara. O papusa este in tratament de trei saptamani. O sa primesc din

Germania un ax ca sa-l prind aici; e o munca foarte fina, daca gresesc un pic,
papusa nu-si mai poate inchide ochii. Aici, mai pun sprancene, unul langa altul
pun firele de par si strang.
Una din realizarile cu care se lauda este o papusa umblatoare. Am aici
ceva foarte interesant. Si e foarte scump, acuma. E din Rusia. De aici, s-au
pierdut ceva piese, ca papusa asta umbla! Si trebuie sa umble! Vedeti, fetita o ia
de mina, asa, si umbla. E munca foarte multa aici. Dar are o fata atat de
frumoasa!
Solutiile de lipit si le prepara singur in atelier. Ele difera de la o papusa la
alta. Am o carte cu 3.000 de feluri de compozitii. Asta o voi lipi acum, dar se va
vedea putin. E ca la oameni! Daca patesti ceva, ramane urma. Dar va fi salvata.
Iar daca-i si imbracata... Asa papusa n-am mai avut in mana niciodata, desi,
Doamne, multe am mai avut... Astalalta vine din Italia.
Munca este extrem de migaloasa; la fel ca refacerea vazelor de portelan
sparte, existenta si ea in obiectul de activitate a firmei lui Andrei Gyorfi. Batranul
recunoaste ca este vorba mai mult de o pasiune, decat de o afacere profitabila.
La urma urmei, sincer sa fiu, e mare pierdere de vreme si nu raman cu mai
nimic. Dar ce sa facem? Mie tare dragi imi sunt papusile si cred ca nimeni altul nar mai face asa ceva.
Cifrele afacerii
Tari in care are clienti: Germania, Austria, Ungaria, Suedia, Elvetia, Italia,
Franta, Rusia
Nr. papusi aduse la reparat saptamanal: 2 - 3
Timp mediu destinat unei reparatii: 7 - 21 zile
Costul unei reparatii: 150-600 lei
Exemplu de reparatie: Reconstituirea capului unei papusi cu cap de
portelan, incluzand smaltuirea si repictarea fetei

42/275

Industria pielariei

La inceputul anilor 2000, Dragos Serbanescu era inginer electronist la o

societate de stat din Iasi si incerca sa isi rotunjeasca veniturile facand mici
afaceri cu produse din piele pe care el le confectiona. A dezvoltat, ulterior, o
firma care produce si vinde haine de piele si care ii aduce aproximativ un milion
de euro anual.
Cumpara pielea prin diverse relatii pe care le avea in cadrul cooperatiei de
profil si producea mai ales pentru diversi colegi. Cu aceasta activitate m-am
ocupat practic inca din vremea in care eram student. La facultate aveam
avantajul ca aveam multi colegi straini si ca pe vremea aceea hainele de piele
erau mai greu de gasit, spune Dragos Serbanescu. In anul 2003, se hotaraste
sa renunte la slujba sigura de la compania de stat si sa isi deschida o firma care
sa produca obiecte din piele. In perioada aceea toata lumea se gandea sa isi
deschida afaceri, insa multora le era destul de greu sa se desprinda de sistemul
de stat, unde era o situatie stabila si un salariu sigur, explica Dragos
Serbanescu.
Majoritatea celor care voiau sa inceapa o afacere legata de croitorie se
axau, in general, pe confectii textile. Dragos Serbanescu a facut primul pas in
afacere printr-un import de piele din Italia, in care a investit aproximativ 5.000 de
euro. Avea 2.500 de euro pusi de o parte, iar restul de 2.500 i-a imprumutat cu
dobanda de la prieteni. A inchiriat un spatiu de 25 de metri patrati, si-a adus de
acasa masinile de cusut si s-a apucat de treaba. Produsele rezultate din primul
import de piele le-a vandut in aproximativ sase luni, marja de profit fiind in acel
moment de aproximativ 40%.
Din primele incasari am inceput sa returnez banii imprumutati cu dobanda
si sa caut noi surse de aprovizionare cu piele, spune Dragos Serbanescu. Baza

43/275

sistemului de vanzari in vremea aceea erau consignatiile. Trebuia, insa, sa

reusesti sa ajungi sa practici preturi asemanatoare produselor aduse din Turcia.
Dupa primul an de activitate cifra de afaceri 10.000 de euro, iar Dragos
Serbanescu reusise sa faca doua transporturi de piele din Italia. In 2006 cifra de
afaceri a firmei depasea 60.000 de euro, in conditiile in care avea cinci angajati.
Din cauza variatiilor destul de mari ale cursului leu-euro, este nevoit sa inceapa
cautarea de surse autohtone de aprovizionare cu piele. In situatia in care
importai marfa din Occident si nu reuseai sa o vinzi repede, riscai sa pierzi foarte
mult din cauza devalorizarii leului, spune Dragos Serbanescu.
Se aproviziona de la tabacarii din tara. Avea avantajul unor relatii mai
sigure si mai stabile, chiar daca pretul la care cumpara pielea nu era cu mult mai
mic. Pana in 2007 s-a axat mai mult pe vanzarile in zona Iasiului. Cresterea
firmei se lega de diversificarea zonelor in care vindea, asa ca participarea la
targurile si expozitiile de profil era necesara pentru gasirea de colaboratori in
tara, care sa vanda marfa. Consignatiile incepeau sa dispara si, in general, se
transformau in magazine specializate. Am gasit in tara diversi colaboratori care,
chiar daca nu absorbeau o cantitate de marfa impresionanta, asigurau vanzari in
alte zone, explica Dragos Serbanescu.
Banii se recuperau uneori foarte greu de la cei care vindeau marfa. Acesta
era, evident, un dezavantaj. Daca acestia intarziau platile cu trei-patru luni,
pierderile din cauza evolutiei cursului leu-euro erau destul de insemnate. Dragos
Serbanescu si-a dat seamaca este mai rentabil sa investeasca in propria retea
de magazine, decat sa astepte banii care trebuiau sa se intoarca de la
comercianti. In plus, unul dintre avantajele propriilor magazine este controlul
asupra incasarilor, spune Paslariu.
In 2007 a inchiriat un spatiu in Iasi, in amenajarea caruia a investit in total
aproximativ 25.000 de euro. Investitia s-a amortizat practic in cativa ani, dar
Dragos Serbanescu sustine ca a meritat.

44/275

Cu toate ca marja de profit a scazut la aproximativ 20%, incasarile

companiei au crescut proportional cu deschiderea unor noi magazine proprii.
Daca in 2009, Casa Teo avea o cifra de afaceri de 105.000 de euro, in 2011
aceasta a fost de aproape 350.000 de euro, iar anul trecut s-a apropiat de un
milion de euro, in conditiile in care numarul angajatilor a ajuns la aproximativ 90.
Acum are sapte magazine, dintre care trei in Bucuresti, iar managerul
companiei isi propune sa mai deschida si altele. Paradoxal, aceasta afacere s-a
dezvoltat intr-un domeniu in care la moda este mai ales productia in lohn. In mod
normal, este mult mai simplu sa te axezi pe contracte de lohn, decat sa incerci sa
faci vanzari pe o piata in care veniturile au fost din ce in ce mai mici, de la un an
la altul. Pana acum nu ne-am gandit decat la piata interna, in viitor insa ma
gandesc sa vindem si in alte tari. Nu ma gandesc totusi la productie in sistem
lohn. E greu sa faci si lohn si productie proprie, incheie Dragos Serbanescu.
In acest tip de business, in care piata interna este putin dezvoltata,
esentiala este identificarea pietei de desfacere. Abia in momentul in care exista
colaborari cu mai multe magazine, va puteti gandi la pasul urmator: un import de
piele, adaptat la cerinteledin primele contacte cu vanzatorii. In general, valoarea
acestei prime comenzi nu va depasi 2.000 de euro. Pentru inceput trebuie evitata
productia in regim propriu. Apelati, mai bine, la firmele care produc deja in sistem
lohn. De asemenea, acordati importanta sporita designului: daca nu aveti deja
modelele, angajati un specialist sau cumparati creatii din afara, varianta destul de
scumpa, insa, caci o colectie intreaga costa pana la 15.000 de euro.
In schimb, productia in sistem lohn costa 500- 600 de euro. 5.000 de euro
sunt necesari pentru testarea pietei, pas esential in inceperea afacerii. Abia
ulterior luati in considerarea varianta lansarii in productie. Odata ajuns la acest
nivel, inchiriati un spatiu nu prea mare, dar suficient pentru plasarea
echipamentelor necesare in general, este vorba de trei-patru masini de cusut.
Business start

45/275

Angajati: Initial, pentru partea de productie, cinci angajati sunt de ajuns:

trei care sa lucreze la masinile de cusut, unul care sa se ocupe de tipare si inca
unul care sa se ocupe de alimentarea cu material a celor care lucreaza la
masinile de cusut.
Context de piata
Cei mai mari jucatori din piata, marile firme de stat din domeniul pielariei,
lucreaza, in general, in sistem lohn, neacordand aproape deloc importanta piatei
interne. Exista si cateva firme cu capital privat, care au lucrat o vreme pentru
piata interna, dar apoi au renuntat, intrand tot in sistem lohn.

Artizanat

In Izvorul Crisului, localitate atestata inca din 1276, 200 de familii produc si
comercializeaza artizanat. Pe aici trece acum drumul european ce leaga Clujul
de Oradea. Pamanturile pe care le aveau izvorenii s-au dovedit dintotdeauna a
fi ostile agriculturii. Doar porumbul si, mai apoi, cartoful au vrut sa creasca peste
bulgarii de sol calcaros. Oamenii locului au descoperit, in timp, ca, pentru ei,
firezul, dalta si rindeaua pot deveni mult mai utile decat coarnele plugului.
In urma cu cateva secole doi barbati umblati prin lume, unul pe nume
Korpos si amicul lui, Pntek, dupa ce s-au intors din Cehia, unde invatasera
meserie, s-au apucat sa sculpteze mobila. De fapt, banale masute si scaunele.
Intre timp, nici femeile nu stateau chiar degeaba! Oricat de grosiere erau panzele
de atunci, cu-n ac si-o ata, reuseau sa faca minuni. Productia artizanala a
devenit la Izvorul Crisului aproape unicul mod de a face bani.
Toti strainii care intra in tara pe la Oradea, vrand-nevrand, trec prin Izvorul
Crisului. Asa ca, oamenii si-au facut tarifele in euro, in dolari sau in forinti. Cum
din tata-n fiu si din mama-n fiica, traditiile s-au pastrat cu strictete aici, localnicii
povestesc, aproape amuzati, ca, invidiosi pe bunastarea izvorenilor, au venit
oameni din toate partile sa invete arta lemnului si lucrului de mana. Aici, la Izvorul

46/275

Crisului, copiii de cinci ani nu se joaca cu cutitul si cu bucata de lemn; baietii

cioplesc, invata sa sculpteze de la tatii si bunicii lor, iar fetele invata sa tiveasca,
iar apoi sa brodeze.
Aproape doua sute de familii produc sau comercializeaza artizanat. In fata
portii oamenii si-au amenajat rafturi sau chiar magazine, ba unii au daramat
peretii casei vechi si din prima odaie au facut magazin. In spate, de regula pe
locul destinat surii, au ingramadit - atent impachetate - lucrurile de mana. Pentru
cei mai multi, obiectele de artizanat produse pana acum, si gata pentru vanzare,
ajung pentru cel putin o viata. Nu in ultimul rand, important ramane si faptul ca
toti strainii care intra in tara pe la Oradea, vrand-nevrand, trec prin Izvorul
Crisului.
Izvorul Crisului este locul unde-si pot cheltui si ultimii bani toti cei
impatimiti de artizanat. Jucarii, cutii si casete de tot felul, table de sah sau
creioane uriase din lemn, clepsidre sau pipe, cuiere, funduri de lemn, stative
pentru flori, pusculite, sfesnice, suporturi pentru lumanari, masti sculptate,
stergare, fete de masa, cergi, bluze, camasi brodate cu motive populare,
covoare, veste, cosuri si cosulete din nuiele, palarii si papuci din paie, cosuri
pentru paine, cosuri pentru haine, cearsafuri si fete de perna, farfurii, solnite,
cani, oale si vaze, gherghefuri, traiste din lana, scaune, putini, scrumiere, fiare de
calcat cu carbune. Aici poti gasi tot ce mintea isi poate imagina, iar mana poate
face.
Mobila de Izvorul Crisului nu se sculpteaza, doar se lustruieste si apoi se
picteaza. Cu motive populare, florale, in special cu laleaua si trandafirul, specifice
locului. Azi, batranii le tin separat de restul lucrurilor din casa. Odaii i se zice
camera curata. Obiectele de aici costa sute de mii de lei, iar cei mai fideli clienti
sunt strainii.
Incetul cu incetul, localitatea a prosperat si oamenii si-au ridicat case mari
si aratoase. La fiecare poarta gasesti obiecte de artizanat. Oamenii stau pe
taburete ori pe lavite si privesc. Fiecare trecator e un potential client. Totusi,

47/275

femeile isi vad imperturbabile de cusut. Barbatii au plecat din sat cu marfa. Vara,
multi dintre ei pleaca inspre Banat sau vechiul Regat, la mare sau chiar prin
strainatate. Mai nou, localnicii au descoperit ca este rentabil sa faca schimb de
marfa cu cei din satul Corund, din Harghita. Oamenii de acolo sunt renumiti
pentru ceramica lor artizanala si pentru diversele impletituri. Asa ca, ceea ce
vand izvorenii au si cei din Harghita si invers. In felul acesta au creat un soi de
parteneriat, din care castiga toata lumea, adica si clujenii si harghitenii.

Magazin de bijuterii
In 1984 am emigrat in SUA, unde eram nimeni si nimic: doar o femeie de
25 de ani, care nu s-a dat in laturi sa lucreze orice, povesteste Angela Negrea, o
femeie inzestrata cu multa vointa si curaj. Avand dubla cetatenie, romana si
americana, parcurge des ruta Bucuresti - New York Bucuresti.
In 1984 am emigrat in SUA, unde eram nimeni si nimic: doar o femeie de
25 de ani, care nu s-a dat in laturi sa lucreze orice, povesteste interlocutoarea
noastra. Cea mai mare placere a vietii mele a fost si a ramas cititul. Nu stiam
nici un pic de engleza in momentul in care am pasit pe teritoriul SUA. Cu ajutorul
dictionarelor, am citit ziarele locale inca din prima zi, pentru ca trebuia sa ma
dezmeticesc, sa vad in ce lume ma nascusem din nou. Dupa sase luni m-am
trezit citind o carte - eram deja la pagina 60 - fara sa folosesc dictionarul. La mai
putin de un an, purtam corespondenta de afaceri cu persoane din Hong Kong si
China. In schimb, nu vorbeam absolut deloc!, isi aminteste Angela Negrea.
Nu a incetat nicio clipa sa viseze, desi greutatile vietii de emigrant ar fi
putut s-o determine sa renunte. Iar visul sau era unul singur: cum sa-si creeze
propria afacere, care sa ii permita sa-si dea frau liber imaginatiei. Insa pentru
asta era nevoie de un capital. Astfel ca, pentru inceput, a deschis un restaurant,
care a functionat 22 de luni. In timpul liber strabatea New York-ul si analiza
magazinele: cum sunt aranjate vitrinele, care sunt mai elegante, ce se vinde mai

48/275

bine. Simtea ca are comertul in sange, asa ca, dupa ce a renuntat la restaurant,
si-a deschis un magazin de imbracaminte si accesorii, in Cleveland.
Pentru a avea profit, trebuie sa apelezi la cei mai buni furnizori de marfa.
Calitatea produselor si preturile accesibile au atras atentia presei americane,
ceea ce i-a adus un plus de castig, ca imagine. A fost o afacere de succes,
pentru ca s-a bazat pe un principiu pe care il cunoaste orice bun comerciant: ca
sa vinzi bine, trebuie sa cumperi bine.
In 1990, s-a intors in Romania. A deschis si aici un magazin de bijuterii de
gata, fiind placut surprinsa sa constate ca romancele sunt pretentioase si mult
mai informate decat si-ar fi imaginat. A inceput sa calatoreasca prin intreaga
lume - din Thailanda in Mexic sau Brazilia, din China in India, din Turcia in SUA
si sa studieze publicatiile de specialitate achizitionand pietre naturale, pretioase
si semipretioase, la cele mai bune preturi.
Dupa zeci de ani, a reintrodus, in 1992, moda pietrelor nemontate, pentru
bijuteriile pe care le imagina si le lucra singura. In cel mai simplu colier, de
exemplu, se regaseau piese aduse din trei-patru tari. Afacerea a prins, insa nu
atat cat si-ar fi dorit. In 1999 s-a hotarat sa o lichideze si sa emigreze pentru a
doua oara in SUA. Dupa doi ani, a revenit in tara. A deschis un magazin de lux
in incinta unui renumit hotel bucurestean. O locatie excelenta, putem spune,
avand in vedere publicul tinta vizat. Oferta este aproape completa: bijuterii simple
de zi, bijuterii elaborate de seara sau pentru ocazii speciale, podoabe din argint,
seturi cu cercei, coliere, bratari, brose si inele din pietre pretioase sau
semipretioase - toate purtand semnatura creatoarei Angela Negrea. Cele care
contin diamante si alte pietre pretioase sunt insotite de un certificat eliberat de un
laborator al Gemological Institute of America (GIA).
Primul an de functionare a magazinului a fost marcat de o inedita
prezentare de moda in materie de bijuterii, purtate de VIP-uri - o premiera in viata
mondena a Bucurestiului, care a echivalat cu o confirmare publica a succesului
de care se bucura podoabele imaginate de Angela Negrea.

49/275

Business start
Investitia initiala minima intr-o afacere cu bijuterii variaza intre 35.000 si
50.000 euro;
Artistii pot expune in cadrul unor evenimente dedicate, ceea ce permite
posibilitatea unei investitii mici, caci nu ar fi nevoie de plata chiriei spatiului de
desfacere. Banii se vor duce in cumpararea de materie prima (pietre si accesorii),
va urma o minima prelucrare a acestora si, la final, vanzarea produsului finit;
Cine gandeste o afacere pe termen lung, trebuie sa tina cont de mai
multi factori: contextul pietei, locurile din care achizitioneaza materia prima
(costul transportului in diverse tari asiatice este ridicat), amplasarea magazinului
si marimea acestuia, renumele artistilor si designerilor angajati etc.;
Alte investitii necesare: instruirea personalului/vanzatoarelor, mobilier
special, abonament lunar la reviste de specialitate, publicitate/promovare.

Organizare nunti

Chiar daca numarul nuntilor din Romania scade de la un an la altul, cu o

investitie de 12.000 de euro, Andra Geambasu a infiintat o companie specializata
in organizarea de nunti. O astfel de afacere este profitabila doar daca sunt
negociate disconturi cu furnizorii de servicii si produse specializate in astfel de
evenimente. La prima vedere, sa iti construiesti o afacere bazata pe organizarea
de nunti poate parea o alegere destul de riscanta.
In anul 2011 s-au inregistrat, conform Institutului National de Statistica,
aproximativ 145.000 de casatorii, cea mai mica valoare de dupa anii 50. Aceasta
tendinta de scadere a ratei casatoriilor se inregistreaza si la nivel global. Chiar
daca aceste cifre se traduc, pentru agentiile organizatoare de nunti, prin
restrangerea pietei, situatia pentru companiile specializate din Romania diferita
mult de cea a firmelor din Occident.

50/275

Numarul firmelor care activeaza in aceasta zona este destul de mic si

majoritatea se concentreaza mai ales pe segmentul elitist. Iata unul dintre
rationamentele si argumentele pe baza carora Andra Geambasu s-a hotarat sa
isi deschida o firma care sa se ocupe cu organizarea de nunti. Un alt argument a
fost filmul Wedding Planner, cu Jennifer Lopez, in care erau abordati tocmai
pasii pe care trebuie sa ii urmezi in organizarea unei nunti. Faptul ca Andra
Geambasu mai avea o companie specializata in organizarea de evenimente
(lansari, conferinte etc.) ii oferea avantajul legaturilor deja stabilite cu anumiti
furnizori.
Am vazut ca in acest domeniu piata este intr-o faza incipienta. Majoritatea
companiilor specializate se adreseaza, in general, segmentului elitist. M-am
gandit la o strategie de a aborda si segmentul clasei de mijloc si de a face nunti
la preturi flexibile, in functie de bugetul clientului, explica Andra Geambasu.
Decizia de a intra pe aceasta piata a luat-o in luna noiembrie a anului trecut. Si-a
dat seama ca afacerea are potential, insa succesul ei depindea de relatiile cu
furnizorii de produse si servicii cu care trebuia sa negocieze disconturi care sa ii
permita preturi atractive pentru clienti. Ideea ei era sa incerce sa iasa din tiparul
nuntilor pe banda rulanta facute in restaurante si sa propuna clientilor inclusiv
locatii care unora li s-ar putea parea neconventionale, de la plaje sau pajisti si
pana la mici bisericute in sate uitate de lume. Nu voiam sa fim niste simpli
intermediari care doar negociaza aspectele financiare. Voiam sa fim, de fapt, o
agentie de creatie in domeniul nuntilor, spune Andra Geambasu.
Firma a infiintat-o abia dupa ce relatiile cu furnizorii au fost stabilite, adica
acum trei luni. Investitiile au fost pana acum de aproximativ 12.000 de euro,
jumatate din acesti bani fiind destinati campaniei PR si publicitatii. Restul banilor
au fost investiti in achizitionarea de autoturisme, computere, angajarea de
personal specializat, crearea propriului site. Negocierile cu furnizorii au evoluat
destul de anevoios, insa intr-un final a reusit sa obtina disconturi semnificative,

51/275

de aproximativ 30-40%. Lista furnizorilor este destul de lunga, de la locatii,

catering sau transport si pana la companii care livreaza baloane sau artificii.
Compania are in prezent opt angajati si se ocupa de absolut toate
aspectele necesare organizarii unei nunti. La prima vedere, in situatia in care
apelezi la serviciile unei astfel de companii preturile ar trebui sa fie mai mari
decat daca s-ar ocupa clientul de organizarea propriu-zisa. Situatia nu este insa
deloc asa, si asta in principal datorita contractelor incheiate pe termen lung care
ii permit unei companii specializate sa beneficieze de disconturi care reduc astfel
costurile evenimentului.
Investitiile finale vor depasi insa 50.000 de euro si vor consta in
amenajarea unui sediu, decorat special pentru o astfel de activitate, masini
personalizate, casete video de prezentare a locatiilor, publicitate etc.
Cum functioneaza sistemul: dupa discutarea detaliilor privind locatia si a
celor legate de meniu, muzica, transport etc., se stabileste pretul final, iar clientul
plateste jumatate din suma. Restul se achita dupa eveniment. Cheltuielile pentru
restaurant, sonorizare, fotografii, flori, baloane, artificii, invitatii, inregistrare video,
coafura si machiaj pornesc de la aproximativ 25 EURO per persoana (la o nunta
de 100 de persoane). Preturile pot creste insa in functie de solicitarile
suplimentare ale clientilor sau de locatiile mai scumpe. Rata de profit a afacerii
este de maximum 10%, insa aceasta este in functie de costul nuntii. Media se va
situa in jurul procentului de 5-7%. Mizam insa pe faptul ca, dupa un an de zile,
cifra de afaceri a companiei sa fie de aproximativ 100.000 de euro, incheie
Andra Geambasu.
Cifrele afacerii
Investitie totala prevazuta 50.000 EURO
Numar de angajati 8
Cifra de afaceri estimata 100.000 EURO
Rata estimata a profitului 5-7%

52/275

Business start
Investitie initiala este de cel putin 12.000 de euro, necesari pentru achizitia
de birouri, calculatoare, sediu, cheltuieli intretinere, salarii dar, mai ales, pentru
promovare bugetul de publicitate urmand sa reprezinte cam jumatate din
investitia necesara. In general, acesti bani vor fi investiti in clipuri TV, radio, presa
de specialitate, campanii BTL si PR, etc.
Angajati: la inceput, este suficient sa recrutati cinci persoane: doi oameni
de PR si publicitate, un angajat care sa mentina relatia cu furnizorii, altul
specializat pe creatia de evenimente si unul care sa se ocupe de strategie. In
functie de necesitati, se poate apela si la angajati sezonieri, recrutati in regim de
colaborare si care ar urma sa fie platiti fie cu salarii fixe, fie in functie de
performante, prin comision.
Furnizori: este un business in care se lucreaza cu multi terti, fie ca vorbim
de restaurante sau baruri, firme de catering, firme specializate in decorare,
producatori de baloane, organizatori de focuri de artificii, firme care se ocupa de
flori, aranjamente florale si lumanari, firme de transport, lumini, sonorizare,
muzica, stilisti, DJ.
Context de piata: Exista o piata a organizarii de nunti, dar nu este prea
aglomerata, pe acest segment concurand pentru moment sase agentii, toate
adresandu-se persoanelor cu venituri mari si foarte mari.
Alte sfaturi:
Atunci cand va faceti planificarea, tineti mine ca, in general, in Romania
se fac nunti cu precadere primavara si toamna. Prin urmare, tineti cont de acest
aspect atunci cand negociati cu furnizorii si incercati sa obtineti anumite
discounturi pentru cele doua sezoane.

53/275

Inchirieri de masini de epoca

Razvan Cristescu se ocupa de vanzarea de medicamente catre farmacii.

Dupa-amiaza si-o petrecea, insa, in garaj. impreuna cu fratele si tatal sau, la
reparatia unei masini de epoca. Lucrand zilnic in garaj, in limita timpului liber
disponibil al fiecaruia, au adus masina in stare de functionare. Cu un motor de
1.100 cmc si trei trepte de viteza, masina poate atinge 80 de kilometri pe ora. De
ce tocmai masini de epoca? Pentru ca nu prea se mai ocupa nimeni cu asa
ceva, raspunde Razvan Cristescu. Aproximativ 70% din vechea tablarie a fost
inlocuita, pastrandu-se insa cu strictete formele si dimensiunile initiale. Aici
partea mai grea i-a revenit lui Zoltan care este tinichigiu. Candva, marca
Hanomag facea parte din concernul Mercedes. Au sperat ca macar cateva piese
pentru motor sa poata fi procurate. Pana la urma, n-a fost asa. Cuzinetii,
segmentii, vilbrochenul si alte piese au fost refacute strict artizanal, gratie
priceperii tatalui vitreg.
Dupa indelungi cautari, cele cinci anvelope necesare automobilului au fost
achizitionate si montate. A urmat partea de tapiterie, nu doar a banchetelor, ci a
intregului interior. Achizitionarea materialului de piele, strict necesar, s-a dovedit
si ea extrem de anevoioasa. Au optat pentru piele de oaie si vita, pe care le-au
gasit intr-o cizmarie. In paralel au inceput demersurile necesare inmatricularii si
obtinerii inscrierii la RAR. Nici la Registrul Auto lucrurile nu au fost simple. Marca
Hanomag nu figura in baza de date, neexistind nici documentatia necesara. Au
apelat la un colectionar din Bucuresti care a pus la dispozitie documentatia
ceruta.
Dupa alti doi ani de munca, au reusit sa incheie restul finisajelor,
asamblarea si vopsitul. Masina a fost botezata Printesa. Pretul final al
restaurarii s-a ridicat la 6.500 de euro. In total, Razvan Cristescu avea o masina
pe care cheltuise in jur de 8.000 de euro. Spera sa amortizeze aceasta
cheltuiala prin inchirierea automobilului, pentru ocazii speciale, in doi ani. In

54/275

prima instanta, Razvan Cristescu n-a reusit decat sa ia o amenda pentru

parcare pe loc nepermis si una pentru ca nu purta centura de siguranta. Nimeni
nu s-a gandit ca, fiind o masina de epoca, pe vremea fabricarii sale, aceasta nu
fusese prevazuta cu centuri de siguranta. Nici tariful de 150 de euro stabilit initial
pentru inchiriere nu prea aducea clienti. Au fost, deci, nevoiti sa mai reduca din
pret.
N-au reusit sa inchirieze masina decat de opt ori, cu toata reclama facuta.
In 2013, insa, imuzina a fost inchiriata de 20 de ori, in special de catre tinerii
casatoriti. Asa ca s-au gandit sa puna pe roata de rezerva din spate o husa rosie
cu inscriptia Just married, iar pe portiere au pictat inimioare. Satisfactia e
extraordinara, iar in aproximativ doi ani ne vom bucura si de una materiala. Pana
atunci, daca langa masina mea este un Mercedes ultimul racnet, tot la mine se
uita toata lumea spune Razvan Cristescu.
Cifrele afacerii
Un automobil de epoca va costa, in general, intre 2.000 si 3.000 euro.
Nu va descurajati: in anumite cazuri, automobilele de acest fel pot fi
restaurate in ani buni de munca
Daca masina are interior din lemn, pentru reabilitarea sa veti avea nevoie
de un tamplar priceput, care va pretinde onorarii consistente, fiind o munca de
mare finete.
Nu faceti rabat de la calitate: pielea cu care se imbraca banchetele
trebuie achizitionata de la furnizori specializati.
Identificati un tinichigiu priceput care sa inlocuiasca, acolo unde este
cazul, tabla veche de pe masina.
Fiti constient de la bun inceput ca veti avea mari probleme in gasirea
pieselor de schimb potrivite. Cel mai probabil, nu veti avea sansa de a gasi
piesele cautate in Romania, asa ca va trebui sa intrati pe site-uri de specialitate
si sa bateti targurile si expozitiile internationale de profil.

55/275

 Chiar daca par neimportante, vopsitul si finisajele sunt etape obligatorii in

restaurarea automobilelor.
Veti intampina probleme in momentul inscrierii masinii la Registrul Auto
Roman, in primul rand din cauza dificultatii de identificare a documentatiei din
acea perioada.
Pretul unui automobil de epoca: 2.500 - 3.000 de euro
Investitia necesara dupa cumparare: 1.400 de euro
Investitia necesara pentru restaurare: 6.500 de euro
Timp necesar restaurarii: 8 luni 24 luni
Numar de solicitari / an: 20-30
Pretul de inchiriere: 120 euro/eveniment

Fier forjat si hidroizolatii

Georgiana Calin a dezvoltat o afacere de modelare manuala a fierului

forjat. Acum cifra sa de afaceri este de peste 60.000 de euro si vrea sa treaca la
productia de serie. Investitia initiala a fost de aproximativ 10.000 de euro. Nici
dorinta de a nu mai lucra pentru altii si nici perspectivele de imbogatire pe care le
intrevede orice intreprinzator atunci cand se lanseaza in afaceri nu au fost
motivele care au determinat-o pe Georgiana Calin sa isi deschida propria firma.
In 2001 a deschis firma CalCon SRL, care se ocupa de proiectare in
domeniul instalatiilor si constructiilor. Multa vreme ne-am ocupat de hidroizolatii,
insa astfel de lucrari se fac numai vara. Astfel, iarna aveam o perioada destul de
lunga in care nu aveam activitate. Si asa a aparut ideea fierului forjat, explica
Georgiana Calin. Ceea ce la inceput fusese doar un hobby, s-a transformat intr-o
afacere, in momentul in care au venit niste clienti care i-au cerut sa le faca o
balustrada de 36 de metri din fier forjat. A lucrat patru luni la aceasta comanda si,
cand a vazut rezultatul final, a inceput sa prinda curaj. Problema salariatilor a
rezolvat-o prin cooptarea a doi angajati care lucrau in firma sa la partea de

56/275

hidroizolatii si, in timp, a inceput sa acorde o mai mare atentie modelarii fierului
forjat.
In total, a investit aproximativ 10.000 de euro, in principal in procurarea de
unelte pentru prelucrarea fierului. Am inceput sa producem de la garduri, porti,
balustrade pana la obiecte decorative si de mobilier. Cred ca unul dintre cele mai
importante aspecte tine de faptul ca toate acestea sunt produse manual. Clientul
vine si ne spune cam ce vrea, propunem si noi o solutie si cadem de acord
asupra solutiei finale. In principiu, daca vrea neaparat o anumita solutie care
noua nu ne place, refuzam comanda, pentru ca nu vrem sa facem lucruri urate,
spune Georgiana Calin. Cifra de afaceri a companiei este de aproximativ 5060.000 de euro anual, insa aceasta a fost si de 7.000 de euro/an in momentul in
care a avut un contract de export de mobilier in Franta.
Valoarea acestuia a fost de aproximativ 50.000 de euro/ an, insa asta nu
a dus la cresterea semnificativa a cifrei de afaceri din cauza faptului ca nu facem
productie de serie, explica Georgiana Calin. Despre obiectele fabricate manual,
in general, se spune ca sunt foarte scumpe. O afacere asemanatoare de
prelucrare a fierului forjat dezvoltata in Occident nu se bazeaza pe un volum
impresionant de vanzari ci, din contra, pe preturi ridicate. In general, obiectele
executate manual sunt mult mai valoroase decat cele de serie. In Romania insa,
lucrurile nu stau chiar asa, si asta, in principal, din cauza faptului ca afacerile in
acest domeniu sunt la inceput. Metrul liniar de balustrada costa la noi
aproximativ 75 de euro, portile in jur de 80-100 de euro/mp, grilajele circa 70- 90
de euro/mp. Aceste preturi sunt aproximativ egale cu cele ale unui producator de
serie. La mobilerul de fier forjat preturile variaza intre 40 si 400 euro/bucata, insa
pentru noi nu prea renteaza aceasta zona, pentru ca se preteaza mai mult la
productia de serie, spune Georgiana Calin.
La acest gen de afacere cea mai mare problema o reprezinta desfacerea.
Georgiana Calin a incercat varianta cu magazine specializate in vanzarea de
obiecte de decoratiuni din fier forjat, care deja aparusera pe piata, insa nu prea a

57/275

avut succes, asa ca a incercat sa isi gaseasca singura comenzi. A investit intr-un
site, are anunturi in Pagini Aurii. De asemenea, merge la vilele aflate in
constructie pentru a gasi comenzi. Din cauza zgomotului care ii deranja pe
vecini, a trebuit sa se mute intr-o alta locatie. Vreme de cativa ani, atelierul in
care lucra era in propria curte.
Cand lucra pentru un client care isi construia o casa era multumita pentru
ca putea realiza lucrarea direct la el. Punctul de lucru al firmei se afla, in prezent,
in apropierea orasului Titu (judetul Dambovita), urmand sa mai faca investitii in
atelierul de aici. In principiu, investitiile pe care trebuie sa le mai fac sunt in
valoare de 10.000 de euro, si asta pentru ca vrem sa ne extindem, mai precis sa
facem si lucrari in lemn. Urmatorul pas va consta in deschiderea unui magazin,
care sa rezolve problema desfacerii, incheie Georgiana Calin.
Business start
Investitia minima este de circa 8.000-10.000 euro, bani ce trebuie investiti
de la bun inceput intr-o trusa speciala pentru modelarea fierului la rece
(aproximativ 6.000 de euro), doua aparate flex, doua aparate de sudura,
statoare, bancuri de lucru, menghine.
Angajati: Daca lucrati cot la cot cu salariatii, puteti angaja doar doi oameni
pentru munca fizica. In plus, veti lucra si cu un designer care va proiecta
modelele ce urmeaza sa fie executate, care poate fi fie angajat, fie colaborator.
Acesta va trebui sa se asigure ca modelul este executat corect. Totusi, daca
vorbim de o firma care vrea sa se axeze pe productia de serie, va fi nevoie de
minimum opt angajati.
Aprovizionarea se face de la firmele specializate, pretul unui kilogram de
fier fiind de aproximativ 1 leu. Mai problematica este laminarea, mai ales pentru
firmele care nu fac productie de serie, caci, in general, companiile care au
laminoare nu accepta decat comenzi de minimum o tona de fier. Orientativ, pretul
este de circa 1800 lei/tona.

58/275

Alte sfaturi:
intrucat nu exista multe magazine de desfacere pe piata, trebuie
acordata importanta sporita partii de promovare. Poate cele mai eficiente metode
de promovare sunt constructia unui site propriu si prezenta in cataloagele de
genul Pagini Aurii;
contactarea directa a clientilor da, de obicei, cele mai bune rezultate, iar
pentru aceasta trebuie vizate in principal zonele in care sunt multe constructii noi;
in general, productia de mobilier de fier forjat nu prea este rentabila,
daca nu a fost dezvoltata productia in serie. Pentru mobilier si pentru obiectele
de decoratiuni, cel mai bun spatiu de vanzare il reprezinta magazinele
specializate, care au inceput sa apara si in Romania.

Gradinita

Sonia Filip a lucrat in invatamantul de stat timp de 26 de ani: a fost

educatoare 12 ani si invatatoare alti 14 ani. Si-a deschis o gradinita particulara si
intr-un an a intrat pe profit. Mica afacere este sigura si, de asemenea, cu profit pe
termen lung. Anul trecut s-a reorientat spre mediul privat, in calitate de patron al
unei gradinite de copii. Eu m-am gandit din 90 sa lucrez pe cont propriu, dar mia fost teama ca nu voi reusi sa strang suficienti bani pentru a incepe. Anul trecut
am facut un efort si am pornit. Ne-a fost foarte greu, pentru ca spatiul din vila
este inchiriat si a trebuit sa platim chiria in avans si nu am avut bani sa ne facem
reclama, marturiseste Sonia Filip.
Anul trecut, in octombrie, cand s-a deschis, gradinita sotilor Filip avea in
ingrijire un singur copil, iar chiria pentru spatiul de la parterul vilei in care isi
desfasura activitatea era de 300 de euro pe luna. Investisera in dotarea gradinitei
- mobilier special (masute, scaunele, dulapioare, cuiere), jucarii si material
didactic, fiind nevoiti sa si plateasca in avans chiria pe sase luni. Cum nu mai
aveau bani pentru a-si face publicitate, numarul copiilor a fost mic la inceput.

59/275

In timpul iernii frecventau gradinita doar doi-trei copii. In primavara, cand

au reusit sa mai stranga niste bani, gradinita a fost promovata prin construirea
unui site propriu pe Internet, iar apoi prin fluturasi care au fost pusi in cutiile
postale ale locuitorilor din zona Tineretului, acolo unde functioneaza gradinita.
Astfel ca in acest moment gradinita are zece copiii, iar pentru toamna s-au inscris
inca douazeci de prescolari.
O mare problema a parintilor era transportul pana la gradinita. Astfel ca
sotii Stefan au cumparat un microbuz la mana a doua, l-au vopsit intr-o culoare
vie, au scris numele gradinitei si au desenat pe acesta personaje din desene
animate. Pentru ca la succesul unei gradinite particulare contribuie, in primul
rand, facilitatile suplimetare oferite in comparatie cu o gradinita de stat.
Incaperile unde isi desfasoara activitatea copiii trebuie sa fie decorate si
mobilate special, cat mai atractiv, iar serviciile personalului angajat (obligatoriu
calificat, cu diplome atestate de Ministerul Educatiei) sa fie cat mai complexe,
pentru succesul deplin al afacerii. Astfel, copiilor li se asigura o masa de pranz,
gatita de o bucatareasa priceputa, lectii de calculator, coregrafie (vine un
profesor special pentru ora de dans), actorie, muzica, pictura, intensiv engleza si
germana, inot (de doua ori pe saptamana, vara, copiii sunt dusi cu microbuzul la
bazinul Lia Manoliu). La aniversari, copiilor li se organizeaza petreceri si sunt
dusi la spectacole la teatrul de papusi si la muzee. Parintii copiilor platesc 100 de
euro pentru un program scurt (de la 8.00 la 13.00) sau 150 de euro pentru toata
ziua (8.00- 16.00), tarife care sunt cu 50-60% mai mici decat cele practicate de
alte gradinite similare. Gradinita ingrijeste copiii tot timpul anului si nu are
vacante de iarna sau vara.
In acest moment, Sonia Filip are o angajata permanent, o educatoare si
colaboratori profesori de specialitate (dans, muzica si desen) si un medic care
face vizite la cerere. In toamna, vor fi angajate alte trei educatoare permanente,
pentru viitoarele grupe la care s-au inscris prescolari. Pentru ca numarul copiilor
creste permanent, afacerea dovedindu-de de succes, sotii Filip au inchiriat si

60/275

restul vilei si se gandesc chiar sa-si diversifice activitatea de anul viitor. Vor sa
infiinteze doua grupe speciale de prescolari - una cu vorbire in limba engleza si
una in limba germana si peste un an-doi se gandeste chiar sa infiinteze o scoala
particulara.
Business start
Investitii: cea mai importanta investitie va fi in spatiu. Ideal ar fi daca ati
detine o casa in acest scop, in caz contrar, chiria ajungand undeva la peste o mie
de euro lunar, in Bucuresti. Este nevoie de un spatiu mare, cu trei camere, cate
una pentru fiecare grupa de copii, doua-trei bai, o bucatarie ampla si un spatiu
comun de joaca unde vor fi amplasate si vestiarele. Pentru mobilarea si utilarea
spatiilor este nevoie de 2.000-3.000 euro, iar pentru jucarii si materiale didactice,
inca circa 1.500 2.000 de euro. Inca 5.000 de euro vor fi necesari pentru
achizitia unui microbuz pentru transportul copiilor.
Angajati: va fi nevoie de cel putin cinci oameni, dintre care trei educatoare
cu diplome de absolvire a institutiilor specializate, eventual cu ceva experienta,
care sa cunoasca programa impusa de Ministerul Educatiei.
Context de piata: Numarul gradinitelor particulare din tara este inca mic,
comparativ cu cererea. In general, este considerata una dintre cele mai sigure
afaceri, mai ales daca este promovata pentru profilul billingv sau pentru anumite
sisteme educationale deosebite.
Alte sfaturi:
Este un business delicat, in care materia prima sunt copiii. Prin urmare,
calitatea serviciilor trebuie sa fie impecabila. Asa ca, mare atentie: decat sa cereti
un pret prea mic doar pentru a atrage clienti, mai bine impuneti tarife mai mari,
dar care vor garanta o gama de servicii de calitate superioara. Cu siguranta ca
orice parinte ar plati cu cateva zeci de euro mai mult pentru a fi sigur ca
alimentele consumate de copilul sau sau jucariile de care este inconjurat nu
prezinta niciun pericol.

61/275

Fabrica de textile

In toamna anului 2004, Afrodita Bordeianu se lanseaza in lumea afacerilor

cu confectii. De profesie matematician, ea este si designerul si managerul firmei.
Se spune ca acolo unde intervine gandirea, frumusetea se altereaza. Mie mi-ar
placea sa fac prezentari in exclusivitate pentru podium, pentru ca astfel as putea
da frau liber imaginatiei. Dar, producator fiind, sunt nevoita sa prezint si colectii
purtabile, adica exact ceea ce trebuie sa vand. Incerc sa imbin frumusetea cu
pragmatismul, imaginatia cu tendintele in moda si cu cerintele pietei. Trebuie sa
tin cont de clientii mei, chiar daca, recunosc, ma straduiesc sa le influentez putin
gustul. Astfel isi autodefineste Mirona Bordeianu stilul. Un stil ce o
caracterizeaza atat ca om de afaceri, cat si ca designer. Ma trag dintr-o familie
cu un desavarsit simt al frumosului, povesteste Mirona Bordeianu. De altfel, la
noi in sat, jumatate din locuitori sunt artisti. In copilarie am luat lectii de pian si de
desen, dar mi-a placut in egala masura si matematica. Tot ce am invatat imi este
de folos in ceea ce fac in prezent.
Mirona Bordeianu a reusit sa creeze piese vestimentare originale, care au
atras atentia publicului, desi nu are cunostinte tehnice de croitorie. Cum a avut
atunci curajul sa demareze o afacere in domeniul vestimentar? Iata, pe scurt,
povestea unei marci care s-a impus relativ rapid pe piata. Mirona Bordeianu a
lucrat ca informatician - initial intr-o intreprindere de constructii, apoi la
Ventilatorul - dezvoltand soft de gestiune. O profesie draga ei, pe care nu se
gandeste nici o clipa sa o abandoneze. Doar ca in 2004, cand a remarcat ca in
Romania foarte multi isi faceau firme, s-a gandit si ea la o oportunitate de
afacere. Si-ar fi dorit o casa de soft, insa efortul financiar pentru demararea unei
astfel de afaceri o depasea, asa ca s-a decis sa produca imbracaminte.
La inceput a avut o singura lucratoare, care se pricepea sa execute mai
multe operatiuni, pe baza schitelor gandite de ea. Apoi a mai angajat inca trei. In

62/275

prezent, firma are aproape 60 de angajati, doua prezentari de colectii in fiecare

an, trei linii distincte de confectii - tineret, business si ocazii speciale - zeci de
modele pentru fiecare linie, un magazin propriu in Unirea Shopping Center,
produse cunoscute si vandute in cele mai mari orase din tara. De-a lungul
timpului, Mirona recunoaste ca facut cateva greseli majore, care au adus-o de
cateva ori chiar in pragul falimentului. Logica si gandirea matematica au salvat-o
insa de fiecare data.
La un moment dat s-a pus problema supravietuirii firmei, deoarece, desi
afacerea crescuse, crescuse si concurenta si, in plus, puterea de cumparare a
populatiei era in scadere.
Astfel ca a renuntat la munca de la Ventilatorul pentru a se putea ocupa
mai mult de afacere. Sansa mea a fost ca am fost ajutata de foarte multi
oameni. Pare incredibil, dar nu am apelat niciodata la credite, fie ele bancare sau
Phare. De fapt, m-am dezvoltat tot pe baza de credit, numai ca pe mine m-au
creditat furnizorii de materie prima si de utilaje, care mi-au dat pe incredere
aceste produse, isi aminteste Mirona Bordeianu. In prezent se pregateste pentru
doua evenimente de referinta in activitatea oricarui designer, evenimente ce vor
avea loc in toamna, respectiv iarna acestui an: onorarea invitatiilor, venite din
partea unor personalitati, de a-si prezenta colectia de primavara-vara 2014 la
Antibes (Franta) si Bruxelles (Belgia). Cel mai important lucru pe care declara ca
l-a invatat Mirona Bordeianu este ca, pentru a avea succes, trebuie sa-ti tratezi
partenerii de la egal la egal si, in egala masura, sa ai incredere in fortele proprii.
Ea spune, de asemenea, ca ii place foarte mult sa faca afaceri si ca acum ar
putea conduce orice fel de firma.
Business start
Investitia minima va varia intre 6.000 si 12.000 de euro, necesari pentru
achizitia unui stoc de materie prima pentru cel putin pentru doua luni - materiale,
adezivi, carton pentru tipare, accesorii etc). Ulterior, 12.000 de euro vor trebui
investiti in patru masini liniare, un triploc, un generator de aburi, doua mese de

63/275

calcat cu absobtie, un aparat de croit si mic mobilier (mese, scaune, birouri). De

inca 1.000 de euro va fi nevoie pentru chiria si intretinerea unui spatiu de
aproximativ 60 mp.
Angajati Veti avea nevoie de circa zece angajati (designer, tehnician,
masinisti, lucratori pentru partea de calcat interfazic si finisaj, agent de vanzari).
Automat, cheltuielile de personal sunt destul de consistente.
Distributie Pentru inceput, ar fi recomandabila varianta unui magazin
online. Si asta, pentru ca amenajarea unui magazin propriu pe pamant nu poate
costa mai putin de 10.000 euro, la care se adauga si plata chiriei, care va ajunge
probabil in jurul sumei de 1.500 de euro.

Pompe funebre

Emil Balint, un pensionar din Craiova s-a gandit la o afacere care sa-i
aduca un venit mic, dar sigur. Cu o investitie de 100000 de lei a intrat in afaceri
funerare. Si-a cumparat, in 2011, un autoturism marca Mercedes, adus din
Germania, care folosea ca ambulanta. A revopsit masina in culoarea neagra si a
transformat-o in autoturism pentru servicii funerare. La inceput, afacerea nu a
mers mai deloc. Acum, Emil Balint are in jur de patru-cinci solicitari pe luna, iar
pentru o deplasare in localitatea Craiova, acesta percepe o taxa de 500 de lei. In
afara localitatii, taxa de inchiriere este dubla, fara cheltuielile cu combustibil. Desi
deocamdata nu si-a amortizat investitia, el spera ca afacerea sa creasca.
Autoturismul a fost achizitionat cu 20000 de lei si pentru schimbarea
destinatiei proprietarul a adus imbunatatiri de alte 2000 de lei. Masina are o
vechime de 33 de ani si, in afara caroseriei, totul este schimbat la ea. Are o
putere de 3.200 cmc si motor pe injectie, consuma 20 litri la suta de kilometri si
este autorizata de Directia de Sanatate Publica pentru aceasta activitate. Cei
care apeleaza la el pot beneficia de intreg serviciul funerar.

64/275

Au fost cazuri cand a avut doua cereri concomitente. Emil Balint a rezolvat
problema apeland la o cunostinta care detine in proprietate o furgoneta. Nu am
refuzat pe nimeni niciodata, chiar daca nu au avut bani. Au ramas datori si in
momentul in care pot plati ii astept sa-si achite restantele, spune proprietarul.
Locuind intr-o zona cu pondere majoritar roma, a avut si neplaceri. Din
superstitie, romii au aruncat cu pietre in automobil, atunci cand l-a parcat in curte.
De la acel incident n-a mai adus-o acasa si o lasa parcata chiar in centrul
orasului. Se poate spune ca in felul acesta reuseste sa-si faca si promovarea
produsului.
Odata, batranul, trecand cu fiul sau prin centrul Craiovei, a vazut
automobilul si i-a cerut acestuia ca, atunci cand va muri, sa fie transportat cu
masina respectiva. Dupa o scurta perioada batranul a decedat si fiul si-a amintit
de dorinta tatalui sau. In acea zi aveam de onorat o alta solicitare, dar cand am
auzit povestea l-am rugat pe prietenul meu sa se ocupe de celelalte persoane si
eu l-am dus la cimitir pe batran. Am avut noroc ca ceilalti solicitanti m-au inteles,
spune Emil Balint.
Emil Balint spera intr-o schimbare de mentalitate. El crede ca multi nu
apeleaza la aceasta modalitate de transport, intrucat oamenii din zona sunt
obisnuiti altfel. Mortul trebuie vazut de toata lumea, iar bocitoarele trebuie sa-l
insoteasca. Nici pana acum nu si-a recuperat investitia, pentru ca autoturismul de
servicii funerare nu este o afacere din care sa iasa bani, venitul anual fiind de
30000 de lei.

Instalatii sanitare

Agripina Gorun a demarat o firma de instalatii, care nu are nici in clin, nici
in maneca, cum s-ar spune, cu croitoria, care ii place. Firma are o cifra de afaceri
de 500.000 lei anual. O singura data, inainte de 1989, a incercat statutul de
angajat, la o fabrica. De atunci nu a mai fost niciodata angajata, jurandu-si ca

65/275

niciodata nu va mai munci pentru altii, ci doar pentru ea. La inceput, i-a venit
ideea ca din croitorie ar putea castiga bani, tot confectionand haine pentru
prietene. A inceput sa faca lenjerie sau costume de baie pe care incerca sa le
vanda pe litoral turistilor. Ar fi avut, astfel, bani si de vacanta.
Segmentul de piata carora se adresa Agripina Gorun era reprezentat de
turistele poloneze si germane, cu venituri peste medie. Pentru a avea ce vinde
la mare, incepeam sa lucrez din timp. Materia prima era problema, mai ales cea
pentru lenjerie intima. Pe vremea aia toate produsele de acest gen erau
groaznice. Eu cumparam camasi de noapte din care faceam pentru femei lenjerie
intima cu dantela. Mergeam la solarul din Eforie Sud cu sacul cu produse. Era
plin de turiste straine si, in general, vindeam toata marfa inca din prima zi, spune
Agripina Gorun.
A plecat in Italia imediat dupa decembrie 1989. Acolo s-a inscris la
cursurile unei scoli de creatie de tipar. Cei care reusesc sa finalizeze aceste
cursuri sunt foarte cautati de producatorii din domeniul confectiilor, dat fiind faptul
ca acestea sunt foarte putine. De obicei, creatorii de moda sau producatorii de
confectii veneau si angajau cu ora absolventi ai acestei scoli. Cand auzeau ca
sunt din Romania, toti erau interesati, pentru ca stiau ca se poate lucra ieftin.
Profesoara mea m-a prezentat unei firme care voia salopete de lucru si asa mi-a
venit ideea sa le propun sa le realizeze in Romania, spune Agripina Gorun.
Cand a revenit in tara avea 20 de ani. Trebuia sa gaseasca neaparat o
croitorie careia sa ii furnizeze comanda pentru salopete, desi nu stia nimic nici
despre salopete si nici nu avea o firma. A gasit un astfel de atelier, intr-o unitate
Nufarul. Le-am propus comanda de salopete de lucru, insa mi-au spus ca pe ei
nu ii intereseaza asa ceva, ca sunt falimentari si ca, daca vreau, pot inchiria
atelierul de la ei, spune Agripina Gorun. A inchiriat imediat atelierul cu tot ce era
in el. Una dintre conditiile pentru inchirierea atelierului a fost insa preluarea a 20
de angajati pe care trebuia sa ii plateasca. Problema era insa mentalitatea lor.

66/275

Era imediat dupa Revolutie, si in ochii angajatilor patronii erau niste fiinte
odioase, care doreau sa-i transforme in sclavi pe plantatia lor, spune Agripina
Gorun. Ritmul de lucru al angajatilor nu facea, insa, decat ca afacerea, dintr-una
profitabila, se devina una falimentara. Tot ritmul de lucru al angajatilor a obligat-o
sa le ceara sa ramana peste program pentru a putea onora o comanda destul de
buna. Primea comenzile din Italia, iar materia prima o cumpara din Romania.
Cum acestia au refuzat, Agripina Gorun s-a decis brusc sa renunte la afacere.
Cei care imi dadusera aceasta comanda foarte buna voiau sa intre si ei in
afaceri in Romania. I-am sunat si le-am propus ca de a doua zi sa preia ei
afacerea, ceea ce s-a si intamplat. Exact cum intrasem in aceasta afacere, asa
am iesit. Nu am pierdut nimic si nici nu am castigat nimic, spune Agripina Gorun.
Inainte de a inchide afacerea, ii ajuta pe niste prieteni din Italia care aduceau
ajutoare in Romania.
Eram ghidul lor, continua Agripina Gorun. Prietenii din Italia au strans
bani pentru a moderniza un orfelinat din Alexandria. Au trimis din Italia o firma de
instalatii pentru a utila locatia respectiva. Italienii care au venit pe piata
romaneasca se aflau la inceput in ceea ce priveste firmele din domeniul
instalatiilor, asa ca i-au propus Agripinei Gorun sa infiinteze o firma impreuna,
mai ales pentru ca aveau incredere ca ea se poate ocupa in Romania de
business. Dupa inchiderea fabricii de confectii a acceptat asocierea cu cei doi
italienii; acestia au venit cu banii, ea trebuind sa se ocupe de afacere.
Nu stiam nimic despre instalatii. Toata viata mea fusese o confectie,
povesteste razand Agripina Gorun. Firma s-a numit Hidromag, a angajat cativa
ingineri, insa habar nu avea unde sa caute comenzi. A inceput sa cutreiere
orasul. Unde vedea un santier sau un apartament in renovare, intra si intreba
daca nu este nevoie de cineva care sa se ocupe de partea de instalatii. In
principal se baza pe reclama venita de la clientii pe care ii avusese anterior, desi
daduse anunturi la mica publicitate. Intr-un an de zile a ajuns sa aiba cinci
echipe de oameni care lucrau pe santiere diferite, unele comenzi fiind destul de

67/275

mari. Firma a crescut de la un an la altul, si in anul 2012 a ajuns sa aiba o cifra

de afaceri de peste 500.000 lei si un profit net de aproape 40000 lei. Italienii au
renuntat la afacere in anul 1996, unul dintre primii colegi de echipa ai Agripinei
Gorun devenind si partenerul sau in companie. Totusi, chiar daca fabrica de
confectii nu a fost o afacere de succes, nu ma pot vedea facand altceva decat
croitorie, incheie Agripina Gorun.

Crama / vinoteca

Pana in clasa a noua, Irinel Anton nu iesise niciodata din oras. Dupa
terminarea facultatii, toata viata si-a petrecut-o in vii si promovand vinul
romanesc. Propria companie, si-a infiintat-o tarziu, la 60 de ani, cand majoritatea
oamenilor se retrag din orice fel de activitate. Magazinul sau nu functioneaza
decat de sase luni, insa are avantajul vechimii in breasla.
Prima sampanie produsa in Romania dupa reteta originala, inventata inca
din 1670 de un calugar francez in regiunea viticola Champagne a fost vinul
spumos de Panciu. De numele lui este legat si numele lui Irinel Anton. Regiunea
Panciu oferea cele mai bune conditii pentru obtinerea sampania dupa metoda
traditionala. Vinul de Panciu se caracterizeaza printr-o aciditate mai ridicata, iar
hrubele, sapate inca de pe vremea lui Stefan cel Mare, au oferit de asemenea
conditii optime. A durat destul de mult pana sa conving autoritatile din acea
vreme ca se poate produce cu succes sampanie la Panciu. Insa, in final, am avut
castig de cauza, povesteste Irinel Anton.
Si-a deschis la Bucuresti un magazin specializat in vanzarea de vinuri,
devenind, astfel, patron, dupa ce de la inceputul acestui an a trecut de la
producerea de vinuri la promovarea lor pe pietele internationale. Magazinul sau
nu este primul de acest fel, insa, pe langa vinurile imbuteliate ofera si o gama
variata de sortimente varsate.

68/275

Ca sa creeze conditii optime pentru pastrarea vinului in crama, toate

butoaiele au instalatii de bioxid de carbon. In plus, butoaiele sunt inchise etans,
iar pentru ca vinul sa nu vina in contact direct cu aerul, pe masura ce se goleste,
spatiul ramas liber din butoi este umplut cu bioxid de carbon. Astfel, chiar daca
butoiul este umplut doar partial, vinul este ferit de oxidare si degradare. La randul
ei, instalatia de aer conditionat ajuta la mentinerea unei temperaturi constante,
fara de care calitatea vinului ar avea de suferit. Oferta de vinuri romanesti este
completata de alte bauturi alcoolice fine, sticle potrivite pentru diferite ocazii sau
vinuri provenite de la podgorii celebre din Franta, Italia sau Portugalia.
"Trebuie sa deguste, sa compare si sa aleaga un vin bun, de calitate, fara
defecte, sustine Irinel Anton. Desi investitia pentru amenajarea intregului
magazin si a cramei a fost destul de ridicata, de circa 100.000 de lei, proprietarul
se asteapta, insa, sa o amortizeze mai devreme de cinci ani, cunostintele
patronului in materie de oenologie fiind hotaratoare. Unde mai gasesti in alta
parte un doctor in vinuri care sa iti explice ce trebuie sa alegi, sa iti spuna care
sunt diferentele dintre un soi si altul. Doresc ca si in cazul sticlelor imbuteliate
clientul sa aiba posibilitatea de a gusta din vin, afirma Irinel Anton.
Business start
Numai pentru amenajarea unui magazin si a cramei veti avea nevoie de
peste 100.000 de lei.
Nu intrati intr-un asemenea business decat daca aveti pregatire de
specialitate si sunteti cu adevarat pasionat.
Tineti cont de profilul clientilor pe care ii cautati, acestia avand venituri si
un nivel educational mult peste medie. Automat, sunt oameni pretentiosi, care
stiu sa deosebeasca un produs de calitate de unul facut neprofesionist.
Punctele de desfacere ar trebui sa se afle fie in zone rezidentiale, fie in
cartierele de birouri, pentru a fi cat mai accesibile clientilor-tinta.

69/275

 In acest business, trebuie sa va cunoasteti foarte bine si concurenta, si

intreaga plaja de producatori, fapt ca va va garanta accesul la cele mai bune
soirui de vin din podgoriile autohtone.
Odata consolidat business-ul, puteti spera la o cifra de afaceri medie de
20.000 de lei/zi, ce va varia insa semnificativ in functie de sezon de exemplu,
lunile de vara duc adesea la injumatatirea veniturilor obtinute, in general oamenii
fiind predispusi spre consumul de bere.
In timp, va trebui sa investiti si in promovare, pentru ca magazinul sa fie
cunoscut nu numai pentru calitatea vinurilor comercializate, ci ca brand in sine,
ca atare.

Cabinet foto

Alin Codrea a terminat Academia de Teatru si Film, sectia operatorie, a

lucrat in televiziune, unde a fost realizator de emisiuni, a trecut apoi in publicitate,
unde a fost copywriter, art director, fotograf si regizor. De asemenea, este
asociat la un atelier fotografic pe o strada din apropierea Bisericii Albe de pe
Calea Victoriei, din centrul Bucurestiului. Atelierul nu este unul obisnuit. De ce?
Pentru ca aici se pot face fotografii intr-o atmosfera specifica inceputului de secol
XX. Am tot cautat o varianta de a ma adaposti de valtoarea lumii si de a propune
ceva de o anumita autenticitate. Portretul ramane o coproductie intre persoana,
interiorul ei si fotograf, este de parere Alin Codrea. Un fotograf profesionist a
refacut in atelierul sau atmosfera inceputului de secol. Mai mult, el a facut din
atelier o afacere care tinde sa devina profitabila.
Cu timpul, afacerile cu fotografii au devenit din ce in ce mai putin
profitabile, comparativ cu perioada interbelica. I atelierel fotografice
contemporane doar fotografiile de nunta mai pot aduce clienti. Lui Alin Codrea i-a
venit ideea deschiderii atelierului foto in prima vara anului trecut, cand a
cunoscut-o pe proprietara spatiului. Fara spatiul pus la dispozitie de asociata

70/275

mea, Mirela Mihai, fotocabinetul nu ar putea exista din cauza chiriilor exorbitante
din centru, explica Alin Codrea.
In principal, investitia de aproximativ 10.000 de euro a fost in amenajari si
costume de epoca. Cu luminile si aparatele, Alin Codrea si asociata sa au venit
de acasa. Deschiderea fotocabinetului s-a facut in luna noiembrie a anului trecut,
la lansare fiind prezent chiar Andrei Plesu. Nu luasem in calcul foarte exact
modul in care voi face publicitate. Nu prea mai aveam fonduri pentru asa ceva.
Mi-am dat seama ca aveam bani doar pentru amenajari si pentru stocul de
materiale care sa ne asigure functionarea, spune Alin Codrea.
Alin Codrea lucreaza dupa metodele traditionale, fotografiaza pe pelicula,
developeaza manual intr-un laborator cum erau cele de pe timpuri, vireaza in
sepia pentru ca alb-negrul este prea existentialist pentru romantismul pe care el
il propune si, optional, coloreaza manual fotografiile. De aceea, oferta
fotocabinetului este unica. De aceea si preturile variaza intre 200 si 1500 lei, in
functie de dimensiunea fotografiei si complexitatea mizanscenei. Portretul risca
acum sa dispara si nu pot intelege acest lucru din moment ce in ziua de astazi
cel mai important este individul. Omului de astazi ii este greu sa apara in fata
camerei foto, prefera sa fie surprins de aparatul foto. Nu mai are constiint a de
sine pentru a-si alcatui o atitudine, spune Alin Codrea.
Incerc sa recuperez un model cultural pe nedrept ingropat de tehnologie
si superficialitate. Nu poti sa te fixezi pe un cash flow sau un profit in conditiile in
care incerci sa intri intr-o zona atipita, explica Alin Codrea. In prima luna de
functionare au fost aproximativ zece comenzi, care nu au acoperit costurile de
functionare. Acum, numarul mediu de comenzi lunare este de aproximativ 15-20,
iar cifra de afaceri lunara este de aproximativ 15000-20000 lei. Aceste incasari
nu acopera insa decat aproximativ 50-60% din costurile de functionare, spune
fotograful.
In timp, activitatea s-a diversificat. Au aparut cereri pentru a inchiria
studioul pentru realizarea unei emisiuni TV, sau, altadata, un restaurant a vrut sa

71/275

isi decoreze spatiul cu niste naturi statice realizate in maniera FotoCabinet. Priviti
prin geamul pravaliei din apropierea Caii Victoriei, potentialii clienti, care ar
trebui sa calce pragul acesteia pentru a se lasa fotografiati intr-o maniera
specifica inceputului de secol, par a fi atrasi tocmai de acest lucru. Multi oameni
vin, vad si tresar. Foarte multi dintre ei sunt constienti de importanta unei
fotografii de calitate, insa sunt putini cei care nu se simt stingheriti si inhibati sa
stea in fata unui aparat foto. Alin Codrea tine sa precizeze ca el nu face fotografii
de bal mascat, desi subiectii sunt imbracati si aranjati ca in epoca, ci in
conformitate cu canoanele clasice ale portretului. Portretul fiind genul pe care e
axat studioul, pe fatada este scris ca sunt acceptate si eventual nunti.
Modalitatea de lucru cu clientii este simplificata pentru ca in 99% din cazuri
acestia se lasa pe mana fotografului care propune atat vestimentatia, cat si
atitudinea. Nu stiu de ce incep sa semene atat de mult lucrurile intre ele intr-o
lume care doreste sa se personalizeze. Chiar daca vor mai aparea vreo cincisase ateliere ca al meu nu imi este frica de standardizare, pentru ca fotografia
tine foarte mult de creatie. Din contra, cred ca aparitia mai multor ateliere care sa
lucreze in maniera aceasta ar duce la formarea pietei, incheie Alin Codrea.
Cifrele afacerii
Investitia 10.000 euro
Cifra de afaceri 15000-20000 lei/luna
Gradul de acoperire a costurilor lunare 50% - 60%
Numarul angajatilor 1

Distributie de bunuri de larg consum

Stefan Cristescu s-a hotarat sa isi deschida propria afacere, dupa ce un

timp lucrase intr-o companie producatoare de tigarete, fiind angajat al
departamentului de marketing. Vreme indelungata, dupa aceea, studia, pur si
simplu piata si facea rost de ceea ce piata avea nevoie, intermediind. Atunci si-a

72/275

dat seama ca poate castiga bani punandu-i pe altii sa vanda in locul tau. A
devenit deviza viitoarelor afaceri ale sale. Prima afacere serioasa s-a materializat
prin transformarea a trei garaje intr-un mic bar de karaoke din Complexul
Studentesc din Cluj.
Si-a deschis apoi un club in centrul orasului, apoi un stand. Dezvoltarea
unui sistem network marketingera, insa, proiectul in care credea cel mai mult
Stefan Cristescu. In SUA, 25% din cumparaturi se fac prin astfel de sisteme. La
noi nu e chiar asa, pentru ca oamenilor le place sa mearga la magazin sa
cumpere. Problema sistemului in care lucrasem era ca promova produse
scumpe, destul de greu accesibile romanilor, spune Stefan Cristescu. A inceput
sa caute pe Internet in ideea de a gasi potentiale companii interesate sa vina in
Romania. Insa puterea de cumparare scazuta a romanilor, cat si teama de
riscuri erau principalele motive pentru care acestea nu prea erau interesate de
paiata autohtona. Solutia a fost sa achizitioneze franciza unei companii din
Statele Unite printr-un francizor englez si sa implementeze sistemul acesteia in
Romania.
Pentru ca banii economisiti din afacerile anterioare nu erau suficienti
pentru a achizitiona si dezvolta sistemul Stefan Cristescu l-a cooptat in afacere
si pe fratele sau si astfel au reusit sa stranga un fond pentru investitii de peste
30.000 de euro. Banii nu erau insa suficienti. Practic, 30.000 de euro ne costa
numai franciza, fara dreptul de a folosi numele firmei americane. Mai trebuiau
insa facute investitii, iar pentru asta trebuiau bani. De aceea, in afacere au mai
intrat alti doi prieteni care au primit amandoi 30% din afacere, rememoreaza
Stefan Cristescu.
De la furnizorii externi cu care francizorul din Marea Britanie a negociat in
prealabil pretul, firma lui Stefan Cristescu cumpara produse vrac, care erau mai
apoi ambalate in Romania. Realizarea distributiei se face printr-o retea care
functioneaza pe principiul acordarii de disconturi celor care comanda mai mult.
Un prim distribuitor vine si comanda produse de la firma lui Stefan Cristescu si

73/275

cauta alti furnizori carora sa le distribuie produsele. Si astfel, sistemul

functioneaza mai departe. Cu cat reteaua primului distribuitor este mai vasta, cu
atat volumul de vanzari al acestuia creste, iar comisioanele obtinute sunt din ce
in ce mai bune. Comisioanele variaza intre 0 si 20%, in functie de volum. La
20% trebuie sa ai un rulaj de cel putin 4.500 de euro pe toata reteaua pe care ai
creat-o, spune Stefan Cristescu.
In urma cu doi ani au fost facuti primii pasi pentru dezvoltarea retelei, and
a trebuit sa vina in Bucuresti (ii obliga contractul de franciza sa functioneze in
capitala) pentru a cauta depozite. Dupa ce au infiintat firma, au inceput sa
perfecteze actele, sa lucreze la avizarea si inregistrarea produselor. Acestea
sunt, in general, produse care se folosesc in apartament (detergenti, sapun,
sampon etc.) si a caror denumire a fost inregistrata la OSIM. Activitatea lor a
debutat in luna martie, iar sistemul de distributie a inceput cu doar patru
distribuitori, care au fost practic primii membri ai retelei.
In prezent, peste 1.400 de persoane sunt angrenate in sistem. In prima
luna incasarile au fost de numai 60.000 de lei, dar in iulie vor ajunge aproape
800.000 lei. Rata profitului variaza intre 8 si 15%, cea mai mare pondere in
structura de costuri fiind data de plata comisioanelor catre retea, spune Stefan
Cristescu. Ne dorim dezvoltarea retelei. Acum functionam doar in zona dintre
Bucuresti si Cluj. Dupa dezvoltarea retelei, in doi-trei ani, e posibil ca francizorul
sa vina sa cumpere reteaua pe care am creat-o noi, mai mentioneaza Stefan
Cristescu.
Business start
Investitia minima este de aproximativ 40.000 de euro, cei mai multi fiind
necesari pentru achizitia francizei. Aici este o plaja mare de preturi, unele
francize costand pana la 100.000 de euro. In plus, va mai fi nevoie de bani
pentru investitiile in logistica.
Angajati: Veti porni cu un personal de minimum zece oameni, majoritatea
alocati in depozit. Odata cu dezvoltarea in teritoriu va creste si numarul

74/275

angajatilor, caci fiecare nou depozit trebuie sa aiba minimum trei salariati. In
privinta distributiei, se va lucra cu colaboratori care vor fi platiti in sistem de
comision, in functie de cantitatile vandute.
Context de piata: Nu este un domeniu simplu, astfel de sisteme existand
de ani buni pe piata. Singura solutie este sa identificati o nisa inca neacoperita
suficient.
Alte sfaturi:
Nu este tipul de afacerea care sa poata fi dezvoltata de la distanta, in
acest caz costurile crescand prea mult. Prin urmare, solutia optima ar fi
deschiderea cat mai multor depozite in diverse regiuni ale tarii. Pe langa
investitia in concesionarea spatiului, pentru fiecare depozit va fi nevoie si de un
automobil pentru transportul marfii.
Cifrele afacerii
Investitie 60.000 euro
Cifra de afaceri a evoluat pana la 800.000 lei in iulie
Rata profitului 8-15%
Numar de angajati 10

Web design

Companiile de web design au inceput sa se dezvolte o data cu cresterea

numarului de utilizatori ai retelei de Internet, la fel ca toate afacerile dezvoltate in
domenii conexe acesteia. Cifrele de afaceri ale companiilor specializate in web
design, chiar de anvergura medie, au ajuns la cateva zeci de mii de euro anual,
in conditiile unei cresteri evidente a cererii. Cresterea cererii a determinat,
practic, si dezvoltarea ofertei. Putini dintre patronii companiilor credeau, in urma
cu doar cativa ani, in necesitatea investitiilor pentru dezvoltarea de site-uri
reprezentative

75/275

In prezent, aproape ca nu exista companie cu pretentii care sa nu aiba

trecute in buget si investitii pentru dezvoltarea propriului web site. In trecut, piata
era acoperita mai mult de freelanceri sau, cel mult, de companii de mica
anvergura. Freelancerii au inceput sa dispara, locul lor fiind luat de companii din
ce mai specializate. Multe dintre companiile care initial erau specializate doar in
web design au inceput sa ofere servicii web integrate, oferind, pe langa conceptia
propriuzisa a site-ului, si web hosting, servicii de monitorizare si analiza a
traficului inregistrat de site-ul respectiv, campanii de inscriere pe diferite motoare
de cautare sau alte servicii de marketing on line.
Adrian Balan lucrase in domeniul vanzarilor la mai multi dealeri GSM. Dan
Vladescu fusese freelancer in domeniu si lucrase pentru o firma norvegiana
pentru care facea prezentari pe CD in Flash si conceptie de web site-uri. Primul
proiect comun al celor doi a fost un portal pentru dealerii GSM care, desi a
inregistrat un trafic destul de ridicat, din punct de vedere financiar nu a functionat.
Cred ca web designul a inceput sa fie cu adevarat o afacere abia prin anul
20010. Pe piata erau putine firme si mai mult freelanceri, iar despre o piata cu
greu puteam vorbi, spune Dan Vladescu .
500 de euro si doua calculatoare personale au fost investitiile cu care cei
doi au pornit afacerea. Asta e esenta oricarei afaceri: sa investes ti cat mai putin
la inceput. Noi cunosteam insa destul de bine domeniul, spune Adrian Balan. Nau avut niciun contract initial, s-au bazat doar pe cunostintele lui Adrian in
domeniul web designului si pe ale Dan in vanzari. De fapt, la inceput nici macar
nu ne-am gandit ca poate fi un business adevarat. Nu credeam ca afacerea se
poate dezvolta atat de bine, continua Adrian. Nici strategia de a cauta comenzi
nu a fost complicata: au pus mana pe telefon si au inceput sa caute clienti. De
fapt, cea mai mare problema era sa treci de secretara. Daca o convingeam sa ne
faca legatura cu cineva care lua decizii, aproape sigur prindeam comanda,
spune Dan Vladescu .

76/275

Primul web site l-au construit pentru o firma de obiecte sanitare, contractul
fiind de peste 1.000 de euro. In 2012, incasarile au ajuns la aproximativ 20.000
de euro, iar in primele sase luni ale lui 2013 au sarit deja de 40.000 de euro.
Rata profitului a fost constanta, de 10-15%. Acum, cifra de afaceri lunara este
de aproximativ 5.000 - 6.000 de euro, spune Dan Vladescu. Cresterea cifrei de
afaceri n-ar fi fos asa de spectaculoasa daca cei doi s-ar fi bazat numai pe web
design,Tendinta de a pune la dispozitie servicii web integrate a aparut dupa
cateva luni de functionare. Primul serviciu suplimentar oferit a fost cel de web
hosting. S-au bazat pe ideea ca daca oferi astfel de servicii unui client caruia
tocmai i-ai conceput site-ul, sansele ca acesta sa accepte sunt destul de mari.
Numai daca numarul de clienti trece de 50 se justifica investitiile in server,
acestea fiind destul de costisitoare. Pretul unui server bun este de aproximativ
4.000 de euro. La acestia mai trebuie adaugat pretul unei conexiuni bune, peste
400 de euro, si salariul unui administrator, aproximativ 300 de euro. Daca ai zece
clienti, nu prea iti acoperi costurile, explica Dan Vladescu . Acum, din cei 56.000 de euro incasati lunar de firma, 1.000-1.500 de euro provin din web
hosting. Firma celor doi a facut designul a peste 150 de site-uri, iar numarul
clientilor care au solicitat web hosting a depasit 100
Alte sfaturi
Este un business foarte dinamic, in care este foarte greu sa ai cunostinte
limitate. Apar incontinuu programe si platforme noi, pe care, pentru a putea
supravietui pe aceasta piata concurentiala, va trebui sa vi le insusiti.
Nu va supraevaluati: de exemplu, chiar daca vi se pare ca puteti oferi
clientilor servicii complete (inclusiv de identitate de brand, de pilda), va puteti
insela. Intotdeauna, o agentie de publicitate se va descurca mai bine decat un
furnizor de servicii de web design. Acest exemplu poate fi multiplicat in mai multe
cazuri (adaugarea de content pe care il considerati interesant, chiar daca firmaclient nu si-a dat ok-ul)

77/275

 Este o afacere in care relatia cu clientul este esentiala. Prin urmare, nu

depasiti termenele, nu impuneti preturi nejustificate si, indiferent de cat de bine
va intelegeti cu clientii, nu va permiteti prea multe pacate.
Cifrele afacerii
Cifra de afaceri: intre 20.000 si 40.000 de euro
Incasari lunare din web hosting: 1.000 - 1.500 euro
Marja de profit:10-15%
Angajati: 10

Productie de materiale textile si mobilier

Absolvent al Liceului de Arte Plastice din Iasi, Mihai Sterescu a reusit sa

realizeze un produs de calitate cu utilaje vechi de peste 115 ani, depozitate la fier
vechi. Nu stia nimic despre tesaturi, dar a invatat oferind bani pentru informatiile
primite. Fabrica isi desfasoara activitatea intr-un grajd care a apartinut CAP-ului
si care nici macar usi nu avea la intrare. Mihai Sterescu are 44 de ani si este
originar din Suceava. El a ajuns in Carbunesti dupa ce a urmat cursurile
Facultatii de Subingineri de la Targu Jiu. S-a casatorit si s-a angajat la
Termocentrala Rovinari ca subinginer, unde a lucrat 15 ani. Dragostea fata de
traditii a gorjenilor l-a fascinat intotdeauna.
I-a incoltit ideea de a incepe o afacere vazand crescatoriile de oi din Gorj.
S-a axat pe fabricarea de paturi si macaturi traditionale. In 2005 s-a urcat in tren
si a ajuns la Buhusi, acolo unde bunicii lui lucrasera la Fabrica de Stofe. A aflat
ca doua razboaie nemtesti foarte vechi sunt depozitate la fier vechi. Fabrica le
scosese din uz din cauza procesului de modernizare. Bucata cu bucata, le-a
adus in Gorj, iar satenii se amuzau de gramada de fiare din curte, spunand ca
seamana cu un tanc. Dupa care a mers la Primarie, rugandu-l pe primar sa-i
inchirieze un grajd al fostului CAP. Cativa ani a platit chirie pentru acest spatiu,
desi acesta era devastat.

78/275

Cu timpul l-a renovat servindu-i chiar de spatiu de locuit. Au trebuit sa mai

astepte cateva luni pentru a monta razboaiele, realizand mai apoi ca nu stie
nimic despre tesutul covoarelor. Asa ca s-a reintors la Buhusi pentru a invata
secretele meseriei de tesator. A platit specialistilor care i-au cerut bani in
schimbul informatiilor, motivand ca intr-o economie de piata totul se plateste.
Insa, cu cat stia mai mult, cu atat isi dadea seama ca stie foarte putin. Constata
ca mai are multe de invatat despre aceasta afacere si ca ii mai trebuie ceva bani
pentru investitii.
Greu a fost si cu tehnologia de vopsire a lanii. Mihai Sterescu spune ca
sunt secrete bine pazite in acest domeniu: Am avut noroc cu un batran din
Strehaia. Avea o varsta inaintata, iar fiul sau nu era deloc interesat de acest
domeniu. Batranul mi-a spus exact ce trebuie sa fac si de la el am si cumparat un
cazan de vopsit. Pentru obtinerea unei nuante de rosu aprins, folosita la
macaturile traditionale, trebuie sa amesteci patru culori. Abia dupa sapte ani de
la inceperea afacerii, Mihai Sterescu poate vorbi, in sfarsit, de succes. Anul trecut
a fost primul an in care nu a mai reinvestit in afacere profitul. Pana atunci, toti
banii pe care ii incasa se duceau pe achizitionarea altor utilaje. In urma unui
calcul estimativ investitia se ridica la aproximativ un milion de lei. Neavand niciun
ban la inceputul afacerii, s-a imprumutat de la banca.
Masina de tors lana este tot ceea ce-i mai lipseste din procedeul de
fabricare a paturilor. Insa nici nu se grabeste, pentru ca femeile care torc lana
incaseaza bani, iar achizitionarea masinii ar insemna reducerea locurilor de
munca. Angajatii fabricii sunt pensionarii si batranele din comuna, cu care sotii
Sterescu lucreaza cot la cot. In functie de comanda primita, numarul celor care
lucreaza este intre 10 si 20 de persoane. 90% din comenzile primite au venit din
partea persoanelor fizice. Proportia este valabila si in ceea ce priveste produsul
solicitat: paturile. Lucram numai cu produse naturale. O patura are aproximativ
patru kilograme. Avantajul este ca sunt foarte calduroase.

79/275

Tot timpul m-a interesat sa fac un lucru de calitate si acum, dupa ce am

investit in utilaje, pot spune ca asta fac. M-am gandit ca secretul unei afaceri,
intr-o adevarata economie de piata, este calitatea. Am ales utilajele vechi
nemtesti pentru ca pot produce paturi mai groase, spune Mihai Sterescu. Media
de solicitari, pe an, este de aproximativ o mie numai pentru paturi. Executia
efectuandu-se numai la comanda. O patura se vinde cu aproximativ 1000 de lei.
In afara realizarii tesaturilor traditionale si a vopsitului de piele, Mihai Sterescu
doreste sa-si extinda afacerea cu producerea de saci de iuta si stofe. El mai
doreste, de asemenea, sa intre cu produse si pe piata externa, discutiile cu
cativa parteneri straini fiind deja initiate.
Cifrele afacerii
Investitia initiala este de circa un milion de lei;
Cifra de afaceri anuala ajunge la un milion de lei;
Angajati: in general, este suficient sa lucrati cu 7-8 oameni. Veti avea
nevoie de cel putin un cunoscator al domeniului, caci in aceasta afacere secretul
fabricatiei este extrem de important, iar, in lipsa unui specialist, aceste taine sunt
destul de greu de aflat;
Pe cat este de importanta promovarea, pe atat de este de dificil de
realizat. Cea mai buna metoda ramane cea din gura-n gura, prin recomandarile
clientilor. Iar pentru aceasta, este nevoie de produse de calitate exceptionala,
care sa nu se perimeze in timp.

Aviatie utilitara

Aerodromul din Tuzla - primul aerodrom privat din tara. Locul care pentru
toti vizitatorii este o sursa de agrement (salturi cu parasuta, filmari, zboruri
deasupra litoralului romanesc), pentru un intreprinzator din Constanta este o
afacere. Ioan Mihalache este un barbat de 40 de ani, inalt, uscativ, aducand a
Don Quijote. Spre deosebire de multi altii care au incercat, imediat dupa

80/275

revolutie, sa scoata bani si din piatra seaca, Ioan Mihalache incearca sa faca
profit din aer. Oricat de ciudat ar suna, marfa pe care o vinde fostul inginer sta
in ore de zbor. A cumparat vechiul aerodrom utilitar de la Tuzla si i-a restructurat
activitatea, facandu-l eficient. Aerodromul din Tuzla se pregateste pentru o zi
normala de lucru, chiar daca e week-end. In curand, avionul AN2 se va inalta la
3.000 de metri pentru a lansa parasutisti. Acestia isi intind pe iarba parasutele si
incep pregatirile pentru primul salt al diminetii. Au venit si niste ziaristi de la o
televiziune din Franta. Intre timp, o Wilga apare la orizont si incepe procedurile
de aterizare. Trage la hangar si realimenteaza pentru urmatoarea cursa. Wilga
este avionul care tracteaza bannere publicitare deasupra litoralului.
Dupa ce a devenit inginer de aviatie, ca si tatal sau, Ioan Mihalache a
lucrat doi ani in bransa la fabrica de avioane. La fabrica, imediat dupa revolutie,
situatia a fost defavorabila si a trebuit sa renunt. In 1991 am plecat de acolo si mam apucat sa fac distributie cu produse alimentare in judetul Constanta,
povesteste el. Numai ca, pentru actualul director si proprietar de aerodrom,
comertul, din care, mai ales in Constanta s-au facut multi bani, la inceputul anilor
'90, nu mai reprezenta o motivatie suficienta, in el activandu-se acel resort intim
care ne intoarce catre preocuparea noastra esentiala, catre misiunea pentru care
am fost programati.
Ioan Mihalache se hotaraste sa revina in aviatie in calitate de
intreprinzator. In 2005 cumpara in leasing imobiliar aerodromul utilitar de la
Tuzla, investeste in reparatia capitala a unui avion si a unui elicopter si cumpara
doua avioane la mana a doua. Toate acestea au costat 500.000 de euro. Pe
langa pretul scazut, avioanele cumparate la mana a doua au si avantajul unor
costuri de intretinere mai mici. Insa costurile directe (cu carburantii) sunt mult mai
ridicate decat in cazul unui avion nou. Pentru Ioan Mihalache devine foarte clar
ca firma sa nu poate trai exclusiv din aviatia utilitara, adica din imprastierea de
ingrasaminte pentru agricultura.

81/275

Noi incepeam o activitate permanenta. Nu puteam trai doar din serviciile

prestate in agricultura, anume imprastierea de ingrasaminte. Atunci m-am gandit
sa diversific activitatea, subliniaza pilotul devenit manager. Noile servicii presate
de avioanele de pe aerodrom sunt supravegherea unor obiective terestre
(magistrale petroliere), tractarea de bannere publicitare, imprastierea de
materiale publicitare sau sampling, fotografieri si filmari aeriene. Acestora li se
adauga scoala de zbor si parasutism, iar in viitor, de pe aerodrom se vor
organiza si zboruri de agrement cu aparatele Zlin, Wilga si AN2. Ioan Mihalache
spune ca va atinge un nivel de eficienta maxima in momentul in care va putea
face anual 1.500 de ore de zbor utilitar pentru agricultura si 1.000 de ore pentru
restul activitatilor, deci 2.500 de ore in total. Totusi, mai are destul pana sa atinga
acest tel.
Zborul pentru imprastierea de ingrasaminte este cel mai eficient. In
continuare, acesta reprezinta 60% din activitatea noastra, spune Ioan
Mihalache. Dupa ce in 2011 a realizat un varf de 1.600-1.800 de ore de zbor,
anul acesta prognoza indica doar 1.000 de ore. Zborurile de agrement, cele
organizate pentru lansarea de parasutisti, precum si scoala de zbor sau cea de
parasutism sunt rentabile, si ele, insa pentru ca aceste cursuri sa se bucure cu
adevarat de succes este necesar sa creasca numarul proprietarilor de avioane
(destul de putini, in prezent) si al celor care isi permit sa inchirieze sau sa
cumpere o parasuta.
Avantajul in acest business este ca nu exista limite. Indraznesc sa sper
ca, intr-o buna zi, vom putea amenaja o pista betonata pentru avioanele usoare.
Cu alte cuvinte, am putea deveni un mic aeroport. Avantajul nostru este ca ne
aflam la jumatatea distantei dintre Mangalia si Navodari, conchide Ioan
Mihalache, uitandu-se admirativ la elicea din lemn a unui IAR 818, asezata
deasupra biroului sau. IAR 818 este avionul cu care Ioan Mihalache a facut
primul zbor, pe cand avea trei ani.
Cifrele afacerii

82/275

 Investitia in aerodrom si avioane: 500.000 euro

Cifra de afaceri anuala: intre 550.000 si 800.000 euro
Structura cifrei de afaceri: 60% - agricultura, 40% - parasutism, instructaj,
activitati promotionale
Cea mai rentabila activitate: diseminarea de ingrasaminte
Numar de ore vandute pe an: 1.000 1.300

Web design

Grafica pe Internet a fost dintotdeauna pasiunea sa. Astfel ca Mihnea

Vasiliu si-a infiintat o firma de web-design, care si-a inceput activitatea in luna
iunie. Desi clientii nu sunt multi, inca, el are totusi rabdare fiindca este sigur pe
sine si strategia de urmat. Stiu ca ma pricep si stiu ca, desi concurenta este
foarte mare in acest domeniu, putini ofera servicii de calitate. Domeniile in care
lucrez sunt de fapt e-business, care include programare si web-design si
branding, care include consultanta si marketing online. De fapt, este vorba de tot
ceea ce tine de prezenta unei firme pe Internet, explica Mihnea Vasiliu.
Din perspectiva sa, trebuie sa detii cel putin 5.000 de euro pentru a
demara o afacere. Desi n-a calculat castigurile ulterioare, e increzator ca
domeniul se va dezvolta in avalansa. Anul acesta se estimeaza ca publicitatea
online va inghiti un milion de euro, ceea ce inseamna ca se investesc din ce in ce
mai multi bani pentru promovare pe Internet, spune acesta. Probleme care apar:
protejarea continutului site-ului pe care il realizezi. Mai este vorba si de
imaturitatea clientilor: multi au senzatia ca isi pot construi imaginea cu ajutorul
unui pusti amator care realizeaza site-uri. Pe termen lung, isi fac un deserviciu,
mai spune Mihnea Vasiliu. Dificultatile de care s-a lovit acesta sunt similare cu
ale celorlalti tineri: Nu poti sa iei credit de la banca, nu exista facilitati pentru
absolventi, nu ai nici un ajutor fiscal din partea statului. Trebuie sa te descurci cu

83/275

resurse proprii, iar secretul este sa colaborezi cu oameni de incredere

specializati pe fiecare domeniu, conchide Mihnea Vasiliu.

Agentie de turism
Aveam doar 24 de ani cand am demarat afacerea. Ghinionul a facut ca
firma sa intre efectiv in functiune in luna noiembrie, cand toate ofertele turistice
pentru sezonul de iarna erau vandute. Singura solutie era sa plecam in cautare
de parteneri. Am facut, impreuna cu sotia, un tur al Europei si am mers direct la
agentiile de turism pe care le gasisem pe Internet. Asa am incheiat primele
contracte de parteneriat., recunoaste Claudiu Dumitru. Compania de turism a lui
Claudiu Dumitru, are acum o cifra de afaceri de 800.000 de euro. In urma cu
patru ani, mica firma abia infiintata a functionat in pierdere aproape jumatate de
an.
Pasiunea lui pentru Croatia a fost piatra de temelie in demararea afacerii.
O tara frumoasa, pentru care, in 2009, nu existau oferte turistice. Ne-am gandit
sa initiem noi acest lucru in Romania, spune Claudiu Dumitru. Au intampinat
multe dificultati. Ne-am lovit de probleme la care nu ne gandisem niciodata. Spre
exemplu, trebuia sa convingem CFR-ul sa ne inchirieze, pentru cinci luni, niste
vagoane de dormit. Nu am reusit, fiindca nu inspiram incredere din cauza varstei
si nici nu cunosteam limbajul tehnic. In concluzie, l-am angajat pe tatal unui
prieten, care lucrase in transport. Acel om, in varsta, ne-a reprezentat si ne-a
ajutat de fiecare data. Secretul sta in varsta si prestanta, spune Claudiu Dumitru.
In prezent are oferte turistice in toata Europa. Concomitent, mai exista
patru destinatii traditionale pentru clientii sai: Botiza, un sat intreg care este
inchiriat de Revelion, in Maramures, Praga, tot de Revelion, cu transport in vagon
de dormit, Salzburg si, desigur, Croatia.

84/275

Advertising (1)

In prezent, publicitatea de nisa este cea care decide hotarator in domeniu.

A trecut de mult perioada romantica in care nu aveai nevoie decat de o suma
modica de bani, imaginatie si cateva cunostinte de management pentru a initia si
mentine pe picioare o afacere de succes in industria publicitatii. Firmele mici au,
insa, in continuare, sanse. Tot mai multe companii mici incep sa renunte la
panotajul clasic si sa se orienteze catre suporturi neconventionale. A plasa,
strategic, cateva televizoare, pe care se deruleaza clipuri publicitare, in zona
caselor de marcat dintr-un hypermarket e o idee care se dovedeste ca atrage din
ce in ce mai mult atentia celor care impart bugetele de publicitate. Atat costurile
scazute de operare si difuzare a clipurilor, cat si un numar mult mai mare de
aparitii determina bugete mai mici pentru publicitate. Astfel incat, desi succesul
acestui tip de business nu este spectaculos, incasarile companiilor care s-au
orientat spre aceasta zona recomanda afacerea ca fiind de viitor.
Pana in 2012, timp de trei ani de la infiintare, compania Intens Media a
functionat avand ca domeniu de activitate panotajul publicitar stradal. Pe piata
panotajului publicitar stradal aglomeratia este destul de mare, iar acesta a fost
unul dintre motivele principale care ne-au determinat sa incercam o schimbare.
La asta se mai adauga insa si legislatia destul de ambigua din acest domeniu,
spune Albert Constantinescu, managing director la Intens Media.
Faptul ca publicul din hypermarketuri este deja un public preselectat, cum
si faptul ca traficul zilnic este destul de ridicat in asemenea locatii i-a determinat
sa se reorienteze. De asemenea, studii efectuate in Occident au demonstrat ca
decizia de cumparare a clientilor este luata, deseori, chiar atunci cand sunt
efectuate cumparaturile. Asa ca Intens Media s-a gandit sa se orienteze catre
publicitatea din hypermarketuri. Primul pas a fost amplasarea unor televizoare pe
plasma, cu diagonala mare, la casele de marcat. Traficul mediu zilnic de aici este

85/275

de 36.000 de persoane. Investitia initiala a fost destul de mare, aproximativ

70.000 de euro, un singur monitor costand aproximativ 8.500 de euro. Noi avem
deocamdata sapte monitoare intr-un hypermarket, spune Albert Constantinescu.
O data la cateva minute, pe aceste monitoare curge un calup de clipuri
publicitare. Cat incasam intr-un an de panotaj am realizat acum in trei luni. Cifra
de afaceri a ajuns la aproximativ 50.000 euro in sase luni, cu o rata a profitului
net de 15-20%. Iar tendinta este de crestere evidenta, continua Albert
Constantinescu. Avantajele conceptului s-au resimtit imediat.

Advertising (2)
Am plecat de la ideea ca decizia de cumparare poate fi influentata cel mai
bine in locul in care se desfasoara tranzactia, spune Marian Leonte, unul dintre
actionarii de la Pharma TV. Aceasta a fost ideea de business pe care cei trei
actionari de la firma Pharma TV au incercat sa o aplice si in Romania. O retea de
televizoare plasate in principalele lanturi de farmacii din Capitala, pe care se
deruleaza, o data la opt minute, calupuri de clipuri publicitare ale principalelor
companii producatoare de medicamente si de cosmetice.
Decizia de a intra pe nisa oferita de farmacii a fost justificata de cei de la
Pharma TV prin existenta studiilor care arata ca pana in 2017 piata de
farmaceutice va creste cu aproximativ 80%. Un studiu realizat recent de AC
Nielsen Market Decisions in Statele Unite a aratat ca 79% din consumatori
considera ca informatia oferita de ecranele din magazin este folositoare. In plus,
unele dintre companiile cu cele mai mari bugete de publicitate se gasesc in
aceasta zona. La cele din industria medicamentelor se adauga si cele din zona
cosmeticelor, pentru ca in farmacii se vand si produse cosmetice, explica Marian
Leonte. Initial, investitia a fost de aproximativ 15.000 de euro in amplasarea de
televizoare in 12 farmacii ale lantului Help Net.

86/275

Montarea aparaturii intr-o singura locatie costa aproximativ 1.000 de euro,

in afara televizorului existand si un computer performant. Au urmat si alte lanturi
de farmacii (Siepcofar, 2Na Farm, 3F, Sensiblu), in prezent numarul locatiilor
acoperite de cei de la Pharma TV fiind de 50. Pretul unui clip de 30 de secunde
difuzat in toate aceste locatii o data la cateva minute este de aproximativ 2.400
de euro/luna fara TVA. Cifra de afaceri a companiei in 2012 a fost de
aproximativ 20.000 de euro, iar pana la finele anului va depasi 40.000 de euro.
Unul dintre principalele avantaje ale acestui suport publicitar este costul
scazut, dublat de eficienta mult mai mare decat in cazul radioului sau printului,
care nu combina efectul vizual cu cel auditiv. De asemenea, rularea unui spot pe
un ecran plasma sau televizor poate costa de trei ori mai putin decat o singura
expunere TV. In plus, atunci cand monitoarele sunt in magazin, imaginile difuzate
pot influenta consumatorii chiar in momentul cumpararii. Acest tip de promovare
se pliaza foarte bine pe produsele de nisa, in cazul carora nu se justifica niste
costuri prea mari, pentru comunicarea in masa astfel, in cazul unui produs de
nisa (o hota, de exemplu), promovarea se va face in interiorul magazinului de
electrocasnice, nu pe un posta national de televiziune.
Pe de alta parte, exista si dezavantaje. De pilda, intrucat nu exista metode
de monitorizare a uadientei acestui suport media, este imposibil de estimat
impactul sau asupra comportamentului consumatorilor. De asemenea, pentru a
nu enerva clientii prin repetarea absurda a mesajului, trebuie calculata o
frecventa de difuzare acceptabila.

Placare cu aur (la comanda)

Pasiunea suceveanului Leonard Aristide pentru masini, in special pentru

cele englezesti, a facut ca aceasta afacere sa existe. El s-a gandit sa faca o
afacere mai speciala. Si anume: aureste la comanda obiectele pe care le cer
clientii. Intai si-a materializat un vis mai vechi: placarea cu aur de 24 de carate a

87/275

autoturismului personal, un Jaguar, model X J 40 Daimler, 1 F81. In urma cu

cateva luni, am vazut pentru prima data in Arabia Saudita o masina placata cu
aur, lucru care m-a fascinat. Asa mi-a venit si mie ideea sa schimb aspectul
masinii mele, marturiseste Leonard Aristide. Apoi, dupa ce a petrecut cativa ani
in strainatate si inainte de a se apuca de treaba s-a documentat temeinic despre
cum si cu ce se poate face acest lucru. Partea cea mai dificila a constat in
procurarea aparatului cu care se realizeaza placarea, un aparat special, de
ultima generatie, adus din Occident. Cele mai utile informatii le-am lua de pe
Internet, dar si din alte carti de specialitate. Cel mai greu a fost insa sa introduc
aparatul in tara, deoarece cei de la vama n-au stiut exact in ce reglementari sa-l
incadreze. Dar am trecut si acest hop, dupa care m-am apucat de treaba, spune
Leonard Aristide.
Pentru placarea Jaguarului a lucrat trei saptamani, cate opt ore pe zi. Au
trebuit aurite jantele, barele de protectie, chederele, manerele portierelor, partea
din exterior a radiatorului, precum si portiuni din interiorul autoturismului. Am
folosit numai aur de 24 de carate. Acesta nu se poate aplica decat pe metale
cromate, precum aluminiul si cuprul, iar executia lucrarii presupune multa migala
si indemanare, explica Leonard Aristide.
Initial, Jaguarul cumparat in 2005 cu 26.000 de euro, in urma placarii cu
aur, a ajuns sa valoreze 50.000 de euro. Pasiunea lui Leonard Aristide pentru
masini l-a facut sa-si descopere o alta vocatie: indemanarea de a placa cu aur
cele mai diverse obiecte. Vazand succesul repurtat cu masina, m-am gandit sa
incep sa fac afaceri prin oferirea unor servicii de placare cu aur. Din moment ce-a
mers cu masina mi-am zis sa incerc si cu alte obiecte, cum sunt robinetele,
ceasurile, ochelarii, curelele etc., marturiseste Leonard Aristide. Cei mai grei
pasi au fost la inceput, cand a trebuit sa obtina toate avizele si aprobarile
necesare acestui gen de activitate. Deoarece dorea sa castige cat mai repede
piata, el si-a amenajat un showroom in incinta unui hotel, unde si-a expus diverse
produse.

88/275

Leonard Aristide sustine ca a cheltuit deja 400.000 de euro, din care

36.000 de euro l-a costat doar aparatul de placat, pentru a initia afacerea. Este
vorba de un aparat achizitionat de la o firma, care l-a construit dupa un model
elaborat de NASA. Practic, prin acest sistem pot sa plachez aur, argint, platina si
nichel, realizand lucrari de mare finete. O data cu achizitionarea aparatului am
primit si dreptul de exclusivitate pentru distribuirea in Romania, in sensul ca pot,
la randul meu, sa vand altor clienti asemenea aparate, spune Leonard Aristide.
El mai mizeaza si pe faptul ca stralucirea aurului i-a atras pe oameni inca
din cele mai vechi timpuri, motiv pentru care este convins ca nu va duce lipsa de
clienti. Cum este vorba despre ceva nou, Leonard Aristide a pregatit deja o gama
intreaga de produse placate cu aur, pe care le-a expus in showroom pentru a-si
impresiona clientii.
Poate veni cineva care doreste sa-i plachez doar anumite suprafete dintrun obiect, cum sunt, de exemplu, partile componente dintr-o baterie de baie sau
parti din interiorul sau exteriorul masinii, spune Leonard Aristide. Tarifele
percepute de Leonard Aristide pentru placarea cu aur a obiectelor variaza intre
0,20 centi si doi euro pe centimetru patrat, negociabile in functie de dimensiunea
si numarul acestora. Leonard Aristide crede ca are cateva idei cu care spera ca
va patrunde si pe piata din Romania, cu toate ca este constient ca puterea de
cumparare din Romania este mica si ca aceste servicii sunt costisitoare. Astfel, el
spune ca, in doar cateva luni de zile, poate obtine fara prea mare efort un profit
de peste un milion de euro. Uitati, de exemplu, pentru ziua de 1 Martie pot sa
scot 200.000 de martisoare placate cu aur. Vandute cu cinci euro bucata, pret pe
care eu il consider rezonabil si realist, realizez un venit de un milion de euro.
Sigur, de aici trebuie sa mai scad cheltuielile, cifrate la circa 400.000 de euro,
declara Leonard Aristide. O alta idee care se poate materializa in bani consta in
placarea cu aur a ramelor de ochelari. Realizez ca nu ma adresez unor oameni
cu venituri medii, dar si afacerea cu ochelari, de exemplu, pentru mine este

89/275

rentabila daca raman fie si cu un profit de un euro pe rama, incheie Leonard

Aristide. Iata multe idei profitabile si toate pornind de la placatul cu aur.

Lumanari decorative

Matei Davidescu este student in anul V la Automatica, este originar din

Slatina si in prezent locuieste in Bucuresti. La varsta de 22 de ani, Matei fabrica
lumanari ornamentale. Pentru a iesi cu un produs nou pe piata, el a avut nevoie
de multa imaginatie. S-a incapatanat sa porneasca in Romania o afacere chiar
daca initial era convins ca nu va merge.
Un prieten foarte bun avea deja o afacere in acest domeniu. De la el a si
invatat procedeul de fabricare. Primele lumanari au fost pentru biserica. Se
intampla in urma cu patru ani. In primul an de facultate am inceput sa lucrez cu
prietenul meu la fabricarea lumanarilor de biserica, pentru a castiga bani de
buzunar. Incet-incet mi-am dat seama ca pot sa realizez lumanari ornamentale.
Mi-am lasat imaginatia sa lucreze si am facut diferite modele din parafina,
declara Matei Constantinescu.
La un moment dat s-a mutat in capitala. A inceput sa faca singur
lumanarile. Dupa un timp, prietena sa a renuntat la un serviciu de unde se
castigau bani buni, pentru a fi alaturi de el. A trebuit sa caute mult pana cand a
descoperit furnizorii de materie prima si, indeosebi, care este piata de desfacere
a acestui produs. A realizat ca in Bucuresti exista o foarte buna posibilitate de
desfacere a acestui produs. S-a dus la banca, a imprumutat 15 milioane de lei si
a inceput lucrul. A cumparat parafina, stearina, arome, coloranti si fitile.
Desi eram constient ca intr-o afacere imaginea conteaza foarte mult, miam luat inima in dinti si, fara un catalog, am luat geanta in spinare si prezentam
produsele prin magazine. Puneam accent foarte mult pe calitatea acestora si am
observat ca atunci cand le scoteam din geanta, oamenii ramaneau impresionati,
povesteste tanarul despre primele incursiuni in tentativele de a-si promova marfa.

90/275

Desi Matei Davidescu crede ca la inceput cei care cumparau produsele o faceau
din mila, cand a fost solicitat sa mai aduca, a ramas uimit. Cea mai mare
satisfactie a sa este ca produsele fabricate de el se vand cu succes in magazinul
Unirea din Bucuresti si chiar peste hotare.
Nu rare au fost cazurile cand mai multe persoane au cumparat lumanarile
pentru ca, la randul lor, sa le vanda in afara tarii. Cea mai frumoasa lumanare
este trunchiul. Pentru fabricarea acesteia iti trebuie, pe langa ingredientele de
baza, trunchiuri de copaci, pe care Matei le-a luat din curtea bunicii. Se scobeste
manual trunchiul, dupa care in interior se toarna lumanarea cu fitilul. Vanzarea
cea mai buna o are in Transilvania, unde in tot timpul anului se vand lumanari
ornamentale. In Slatina si Bucuresti, acolo unde are distributie, lumanarile se
vand cel mai bine iarna, desi a creat produse pentru fiecare sezon. Primul lot a
fost de 300 de lumanari, cate 30 din cele zece modele. Matei spune ca pentru a
avea succes in aceasta afacere a fost nevoie sa-si foloseasca imaginatia, pentru
a veni cu ceva nou. Dat fiind faptul ca este inca la facultate si nu are atat de mult
timp disponibil, cat si faptul ca nu are atatia bani pentru a investi in afacere,
deocamdata se multumeste cu ce a reusit sa realizeze. Ideile au rabdare.

Reparatii de confectii din piele

Pentru Cezar Mateescu ideea dezvoltarii unei afaceri a aparut doar atunci
cand firma pentru care lucra in postul de sef de departament s-a mutat. In numai
trei ani, cu resurse minime, cifra de afaceri a companiei s-a dublat in doar trei
ani. Drumul pana la serviciu era lung, iar salariul nu il mai motiva sa faca acest
efort. Parintii sai preluasera in locatie de gestiune, inca din anul 2002, un mic
atelier de pielarie, iar Cezar Mateescu s-a gandit ca afacerea tatalui sau are
potential daca incearca sa aplice o strategie putin mai agresiva de castigare a
pietei.

91/275

Croitorii, ateliere de reparat haine din blana sau de remaiat ciorapi,

reparatii de incaltaminte acestea sunt doar cateva din domeniile in care activau
aceste mici pravalii de cartier, inainte de 1989. Dupa 1989, multe au fost
preluate in locatie de gestiune, insa majoritatea au dat faliment. Cererea pentru
astfel de servicii totusi s-a pastrat, iar patronii care au stiut sa se adapteze pietei
au supravietuit. In atelierul lui Cezar Mateescu si al parintilor sai majoritatea
clientilor care intra sunt persoane in varsta. Vin cu haine vechi din piele si solicita
mici reparatii. Firma lui Cezar Mateescu a devenit proprietara pravaliei abia in
anul 2011.
Am preluat practic afacerea parintilor mei si am incercat sa diversific in
primul rand felul in care abordam clientii. Tatal meu astepta clientii in magazin.
Politica mea a fost sa incep sa caut clienti si sa merg eu la ei, explica Cezar
Mateescu. Desi reparatiile si vopsitoria constituiau baza business-ului, gratie
preluarii vechiului centru al Cooperatiei si, mai ales, pietei pe care pravalia o
castigase in anii din urma, el a incercat sa dezvolte si partea de productie de
confectii din piele. De baza a ramas, insa, partea de srvicii, aducand peste 60%
din incasari. Firma are in continuare doi angajati si daca in primul an de
functionare cifra de afaceri a atelierului a fost de aproximativ 13.000 de euro, in
2013 aceasta va depasi 22.000 de euro, in conditiile unei rate a profitului de circa
20%. Principala problema a acestei afaceri este sezonalitatea. Vara, practic nu
se intampla nimic. Am incercat sa ne adresam, in aceasta perioada, unui alt tip
de clienti, mai ales companiilor. Am facut, de exemplu, costume din piele pentru
diverse campanii ale agentiilor de publicitate sau pentru casele de film, explica
Cezar Mateescu.
Acum compania lui Cezar Mateescu are marfa expusa la vanzare in
magazine din Unirea Shopping Center, Bucharest Mall sau Mario Plazza pentru
ca la un moment dat au incercat si alta varianta. Aceea de a vinde produse si
prin magazinele specializate din marile aglomerari comerciale. Problema acestui
tip de vanzari este ca in cazul unei haine, care la noi costa 2800 lei, in marile

92/275

centre comerciale ea se vinde cu 5000 de lei. Din cauza pretului mare, marfa sta
mult pe raft, iar noi nu facem nici o afacere, spune Cezar Mateescu. Patronul isi
propune sa creasca productia pe perioada verii, ceea ce inseamna de fapt un
marketing mai agresiv in zona clientilor reprezentati de firme. Nu ne gandim la
deschiderea de magazine in centru si asta pentru ca noi ne adresam segmentului
de piata mediu superior. In centru se vand si se repara mai ales produsele de
lux, in general aduse din import, spune Cezar Mateescu. In mica pravalie a
familiei Cezar Mateescu numarul clientilor care intra si solicita reparatii ale unor
haine vechi din piele este surprinzator de mare. Multi dintre ei vin de departe,
pentru ca aici este singura pravalie care se mai ocupa de asa ceva din sectorul
patru. Practic, in momentul acesta ne putem dubla cifra de afaceri fara
probleme, insa nu gasim muncitori specializati in acest domeniu pe care sa-i
angajam. Din cauza asta abia putem face fata comenzilor, incheie Cezar
Mateescu.
Business start
Investitia minima este de 5.000 de euro, necesari pentru achizitia a doua
masini de cusut piele (care costa cam o mie de euro/bucata) si pentru realizarea
unui stoc suficient de materie prima.
Angajati: Incepeti cu cel putin doi confectioneri, un designer (care poate fi
adus in regim de colaborare) si, in cazul in care nu aveti experienta anterioara in
acest domeniu, un consultant de businss.
Context de piata: Cererea nu este prea mare, insa se poate dovedi
suficienta, cu atat mai mult cu cat majoritatea pravaliilor micilor mestesugari au
falimentat in ultimii ani sau si-au schimbat obiectul de activitate. Oferiti o paleta
mai larga de servicii: reparatii, vopsitorie, productie. Veti evita astfel intrarea in
incapacitate de plata in perioadele in care vanzarile merg la cote de avarie.
Alte sfaturi:

93/275

 Este o afacere sezoniera, vara, vanzarile fiind practic nule. Singurele

comenzi la care puteti spera in lunile estivale vor veni, in cel mai bun caz, din
partea caselor de productie de publicitate sau de film.
Nu va straduiti sa gasiti o locatie centrala, pentru ca majoritatea clientilor
vor fi, cel mai probabil, in cartierele marginase mai ales cand vorba de servicii
de suport, intretinere sau vopsitorie.

Pensiune

Dupa ce a iesit la pensie, Sonia Miron s-a gandit sa construiasca o casa,

in comuna natala, pentru a putea oferi copiilor bucuria petrecerii vacantelor in
afara orasului. Noi locuim la bloc, in Suceava. Cat am fost profesoara, desigur
ca nu am avut prea mult timp pentru a-l dedica familiei, asa incat incercam sa
ofer copiilor, cand veneau de la Bucuresti, tot confortul posibil la bloc. In timp,
familia s-a marit, asa ca am decis sa construim o casa langa Putna. Bucovina
este o tara de vis si voiam sa creez familiei posibilitatea de a uita de agitatia
orasului, de griji si de problemele de serviciu, macar in vacanta. Ea a reusit sa-si
continue visul, transformand o casa de vacanta intr-o pensiune pentru oaspeti.
De la gand la fapta, drumul nu a fost deloc usor. Cei trei ani, cat a durat
constructia casei, efortul depus a fost urias, nu numai material, dar si psihic.
Sotul meu lucra si m-am vazut nevoita sa ma ocup de toate problemele. El m-a
ajutat in partea de arhitectura. Este mai realist si abordeaza problemele mai
direct. Eu sunt emotionala, ma implic foarte mult in relatiile cu oamenii, ma
consum, ceea ce nu este intotdeauna profitabil, recunoaste Sonia Miron.
Desi inaugurarea casei in preajma sarbatorilor de iarna din 2007, a ramas
in amintirea tuturor ca o poveste feerica, cand au inceput sa apara si primele
facturi, povestea nu mai era asa de frumoasa. Pentru ca sotul meu lucra in
continuare, am fost nevoiti sa ne intoarcem la Suceava. Casa nu o putea lasa
insa fara stapan, asa incat am decis sa ramana acolo un ingrijitor, ceea ce

94/275

implica cheltuieli cu incalzirea si multe altele. In scurt timp, familia Sonia Miron
si-a dat seama ca nu poate acoperi toate costurile dintr-un salariu de medic si o
pensie de profesoara. Decizia de a face o asociatie familiala si de a incepe o
activitate de turism nu a fost usoara, pentru ca nici unul nu avea cunostinte in
domeniu si nici aptitudini antreprenoriale. Dar nici nu mai aveau cum sa dea
inapoi.
Nu stiam sa fac nimic in turism ne dezvaluie doamna Sonia Miron - si
speram ca prin intermediul acestei asociatii sa vina primii clienti. Am trait clipe de
spaima la inceput. Ma gandeam cine o sa-mi vina in casa, cum se vor
comporta... Pentru mine casa era in continuare un camin, nu un spatiu de
cazare. O mie de temeri pe care nimeni nu ti le poate scoate din suflet, oricate
asigurari ti s-ar da! Asa ca pentru inceput s-a inscris in ANTREC.
Sonia Miron a inceput sa se organizeze, presata de toate problemele si
listele de cumparaturi, si sa se ocupe de coordonarea mai multor persoane
pentru a putea face fata unei activitati specifice de pensiune, si nu unei cazari
ocazionale de turisti.
Spatiul gandit initial ca locuinta pentru confortul si bucuria familiei
necesita acum reamenajare. Cele cinci camere aveau nevoie de schimbari
adecvate. Lista de cumparaturi cuprindea lenjerii, prosoape, vesela completa
pentru 30 de persoane, mai multe frigidere.
De la caratul bagajelor turistilor, pana la repararea prizelor... sunt
nenumarate lucruri la care nici nu te gandesti initial. Daca nu pornesti la drum cu
oameni de nadejde, nu cred ca poti face fata. - spune Sonia Miron. Chiar daca
acum nu mai vin in vacanta decat copiii, nimic din atmosfera primitoare a casei
nu s-a schimbat. Turistii sunt tratati toti ca niste musafiri, ceea ce se vede atat din
serviciile oferite, cat si din atentia acordata decoratiunilor si amenajarilor. In
vederea creeri unui spatiu confortabil si intim, in anul urmator a imprumutat 7.000
de euro si a pus la punct mansarda casei. Atmosfera, in ciuda extinderii pensiunii
la opt camere si un apartament, a ramas la fel de calda, familiala.

95/275

Un an mai tarziu, doamna Sonia Miron a mai imprumutat 10.000 de euro si

a transformat casa intr-un santier, pentru a face grupuri sanitare pentru fiecare
dormitor. Investitoarea recunoaste acum ca iarna acea in care s-a apucat sa
reamenajeze casa a fost un cosmar din care nu credea ca va mai iesi cu viata.
Acum se bucura, pentru ca vin oaspeti din toate colturile lumii sa-si petreaca
vacantele la ea. Se cheama unii pe altii. Cea mai placuta reclama i-a facut-o unul
dintre turistii veniti din Israel, care le-a spus prietenilor ca daca ar fi sa aleaga un
loc in lume unde ar dori sa treaca in nefiinta, atunci acela ar fi in pensiunea
Soniei Miron.
Cifrele afacerii
- Investitia minima este, conform celui mai optimist scenariu, de 10.000 de euro.
Defalcat, sumele se impart astfel:
- Dotarea bucatariei cu aparatura necesara: 1.000 euro
- Achizitionarea de lenjerie, si prosoape: 1.000 euro
- Salariile: 2.500 euro/luna
- Aprovizionarea cu alimente (altele decat cele obtinute din
gospodaria personala) si materiale de intretinere a igienei si curateniei
locuintei: 1.000 euro/luna

- Cazarea reprezinta 70% din cifra de afaceri, serviciile de masa - 30%

(mesele festive reprezinta 10%, iar mesele normale 90%). Nu toti turistii solicita
asigurarea meselor, multi preferand sa se plimbe pe parcursul zilei si sa
pranzeasca undeva pe drum.
Alte sfaturi
Alegeti o zona care sa nu fie supraaglomerata cu alte unitati de cazare
(de exemplu, Valea Prahovei si Bucovina au deja o oferta prea numeroasa).
Puneti mult accent pe atmosfera, pe un design de bun-gust, realizat prin
imbinarea armonioasa a culorilor, dar si pri expunerea de tablouri, tapiserii sau

96/275

covoare taranesti. Cultivati flori atat in gradina, cat si in glastrele de la fiecare

geam.
Turistii dvs. trebuie sa se simta in siguranta si sa aiba incredere
completa in dvs. Faceti orice va sta in putere pentru a le oferi relaxarea de care
au nevoie. De exemplu, intrebati-i din timp ce isi doresc de mancare si gatiti-le
felurile preferate, decat sa le impuneti un meniu standard.
Fiti foarte atenti cand vine vorba de recrutarea personalului. Trebuie sa
fie oameni gospodari, nu neaparat cu multi ani de experienta la activ, dar dispusi
sa munceasca in pensiunea dvs. ca in propria casa. Detectati din timp orice
personalitate conflictuala, care ar putea disturba armonia din sanul echipei.
Promovati-va in primul rand prin calitatea serviciilor oferite. Este cea mai
buna metoda si pentru ca astfel va veti feri si de clienti nedoriti, cu comportament
reprobabil.
Cereti plata serviciilor in avans, altfel riscati ca agentiile turistice sa va
amane nepermis cu achitarea obligatiilor financiare.

Scoala de echitatie

Cu putini bani, dar cu multa imaginatie, Ildiko Ferencz a reusit sa-si

transfome un hobby intr-o afacere. Acum cinci ani a infiintat o scoala de echitatie
la nivel occidental. Ideea dezvoltarii unei afaceri bazate pe cursuri de calarie a
aparut dintr-o intamplare. In timpul unui spectacol, un calaret a intrat pe scena cu
calul, lasandu-i pe toti uimiti. Dupa spectacol, Ildiko Ferencz, extrem de
impresionata de moment, l-a intrebat pe calaret daca nu cumva ar putea sa le
dea niste lectii de echitatie fiicelor sale. Urmarea a fost ca, in numai cateva luni,
impreuna cu cateva colege mai indraznete, Ildiko Ferencz s-a apucat de
echitatie. Hobby-ul nostru era insa cam periculos, pentru ca nu puteam calari
decat pe strazile orasului. In aceasta situatie am cerut primarului sa ne permita
accesul in parcul dendrologic din centrul orasului, in curtea unui castel, spune

97/275

Ildiko Ferencz. Practic, in acest moment a aparut si ideea afacerii, pentru ca

cererea pentru organizarea de cursuri de echitatie a fost din ce in ce mai mare.
Atunci m-am gandit ca am putea transforma ceea ce a pornit ca o simpla
distractie sau modalitate placuta de petrecere a timpului liber intr-o veritabila
afacere, spune Ildiko Ferencz. Cui i-ar putea trece prin minte ideea infiintarii unui
manej?
Ildiko Ferencz a pornit de la o logica simpla: apropierea de granita nu
poate fi decat un avantaj, pentru ca pe la Carei ajung toti turistii care trec cu
masinile si autocarele in Romania. In vara lui 2010, impreuna cu 27 de prieteni,
Ildiko Ferencz a infiintat Asociatia Ecvestru. Cei 27 de membri fondatori s-au
gandit sa creeze o companie care sa administreze centrul de echitatie abia dupa
ce vor vedea ca afacerea devine viabila.
Cu sprijinul acestor membri s-au putut asigura furajele necesare pentru
cai. Am reusit sa obtinem de la Consiliul Local dreptul de folosinta a unei parti
dintr-o cladire abandonata, aflata in spatiul dendrologic si care functionase in
urma cu aproape 100 de ani ca grajd pentru trasuri, spune Ildiko Ferencz. Si,
printr-o coincidenta fericita, intr-o dimineata, Ildiko Ferencz a citit in presa despre
un program Phare ce viza finantarea lucrarilor de reconstructie a unor cladiri
monument, cu scopul cresterii numarului de turisti. In trei zile a facut un proiect
de 250 de pagini, pe care l-a terminat cu cateva ore inainte de termenul limita
pana la care se puteau depune proiecte la Sediul Agentiei de Dezvoltare
Regionala.
A obtinut o finantare de 62.000 euro, din care 52.000 euro destinati
renovarii si modernizarii cladirii, iar diferenta, pentru procurarea cailor de rasa.
Din aceasta suma am reusit sa cumparam patru iepe din rasa Lipitan de la
herghelia din Fagaras. In prezent, avem zece cai: doi armasari lipitani primiti in
custodie de la herghelia din Fagaras, doi cai de rasa comuna, proprietatea unei
asociatii agricole, respectiv sase iepe si manji din rasa Lipitan, care se afla in
proprietatea noastra, spune Ildiko Ferencz. Pretul unui cal de rasa se ridica la

98/275

suma de 4.000 de euro, insa asociatia lui Ildiko Ferencz a primit si oferte de
cumparare de 6.000 euro pentru unii dintre caii pe care ii are in proprietate; toate
au fost insa refuzate.
Daca Ildiko Ferencz nu se gandea sa ofere turistilor servicii de baza, cum
ar fi masa si cazarea, atata vreme cat in Carei nu exista, momentan, nici un
hotel, scoala de echitatie nu-si mai avea nici rostul, si nici sanse de supravietuire
din punct de vedere financiar. Ca urmare, intai au amenajat camere cu 27 de
locuri pentru cazarea turistilor si apoi, de-abia, s-au gandit la cursurile de
echitatie. Activitatea propriu-zisa a inceput din primavara acestui an, lunile de
varf fiind iulie si august, cand se intorc sa petreaca vacanta in Romania svabii
emigrati in Germania. Au inceput insa sa vina multi turisti din Ungaria, Olanda,
Suedia sau Israel. De fapt, ei sunt clientii pe care contam, deoarece localnicii nu
prea isi permit tariful de 100 lei pe ora la cursurile de echitatie, chiar daca in
Poiana Brasov, spre exemplu, se plateste o suma de cinci ori mai mare pentru
aceeasi prestatie. Pentru straini insa este foarte ieftin, spune Ildiko Ferencz.
Cu toate ca Ildiko Ferencz nu se asteapta la o activitate sustinuta in timpul
iernii scoala de echitatie fiind o afacere profitabila doar pe perioada verii, a
considerat ca o investitie intr-o sala de manej este obligatorie pentru a asigura
incasari pe toata perioada anului. Este necesar sa existe o continuitate in
activitatea noastra, fara pauze fortate din cauza succesiunii anotimpurilor, acest
lucru fiind benefic si pentru sanatatea cailor. In viitorul manej se va calari pe cai
albi, pe muzica de Strauss, in spiritul scolii de echitatie de la Viena, incheie
Ildiko Ferencz.
Avantaje/Dezavantaje
Este o afacere sezoniera, care merge cel mai bine in lunile de vara.
Potrivit estimarilor lui Ildiko Ferencz, in fiecare luna estivala se pot obtine venituri
de circa 30.000 lei numai din cursurile de echitatie. Primavara si toamna, in
sezoanele de nunti, isi completeaza veniturile inchiriind trasuri cu cai.

99/275

 In general, din aceasta afacere se pot obtine bani doar prin dezvoltarea
unor servicii conexe - unitati de cazare sau de alimentatie publica pentru amatorii
de echitatie.
Concurenta incepe sa creasca si pe aceasta nisa, mai ales in jurul
Capitalei. In general, preturile sunt mult mai mari decat ale centrului din Carei, un
curs complet de initiere depasind pretul de o mie de lei.
Largiti-va obiectul de activitate intrand si pe nisa comertului cu cabaline.
Nu este o afacere cu rulaje mari, insa este profitabila, un manz putand fi vandut
cu 6.000-7.000 de euro.

Decoruri

Eduard Burcea a terminat Facultatea de Aeronave in anul 1999 si vreme

de cateva luni a lucrat pentru un Institut de Aviatie. A intrat in afaceri in 2000
vanzand scutere. In prezent, construieste decoruri pentru filme si emisiuni TV,
are un mic platou de filmare si o casa de expeditii, care ii aduc peste doua
milioane de euro anual. Institutul pentru care a lucrat era considerat unul de elita,
avea cateva zeci de oameni in subordine si avea un salariu bun. Nu stiu ce m-a
determinat sa plec de acolo, insa cu siguranta a fost una dintre cele mai bune
decizii pe care le-am luat. Am fost de curand la acel institut si nu se mai intampla
mare lucru acolo, spune Eduard Burcea.
Prima firma a deschis-o impreuna cu un asociat japonez, dupa cateva luni
de la demisie. Aduceau scutere second hand din Japonia, le reparau si le
reconditionau, dupa care le vindeau cu 100-150 de euro bucata. Eduard Burcea
avea 30% din afacere, ceea ce ii asigura un venit lunar de aproximativ 400 de
euro. In 2002 mi-am dat demisia si am iesit din afacere. Fiind singuri pe piata,
asociatul meu japonez voia sa creasca pretul. Eu voiam sa vindem ieftin, sa
deschidem mai multe puncte de service si sa castigam mai mult din aceasta

100/275

activitate. Nu am fost de acord, asa ca am iesit din afacere, explica Eduard

Burcea.
La finele anului 2003 a deschis, impreuna cu un asociat italian, o casa de
expeditie, o afacere destul de noua pe piata romaneasca in acel moment.
Aceasta asociere a durat, si ea, doar un an. Suficient cat sa invete ca aceasta
afacere este cat se poate de profitabila si, la un an de zile, Eduard Burcea a
deschis inca o casa de expeditie. Daca faci un produs finit trebuie sa fii constient
ca trebuie sa il si vinzi. Eu cred ca din servicii se vor castiga bani intotdeauna.
Dupa parerea mea, cel mai bine este sa prestezi pentru cineva. Spre exemplu,
decat sa produc lanturi de bicicleta, mai bine produc subansamble pentru un
producator de lanturi de bicicleta, spune Eduard Burcea.
Eduard Burcea a incercat sa isi diversifice afacerile, desi cifra de afaceri a
casei de expeditie a crescut constant de la un an la altul, ajungand ca in 2012 sa
depaseasca valoarea de doua milioane de euro, in conditiile unei rate a profitului
net de 10%. Asa ca, in anul 2009, impreuna cu un prieten, a deschis un studio
pentru filmari in plin centrul Bucurestiului. Desi marea majoritate a acestui gen de
studiouri se gasesc la marginea capitalei, cei doi au mers pe ideea unui studio
mic, care sa atraga in general companiile de publicitate, pentru a filma clipuri. Au
investit aproximativ 50.000 de euro, pe care intre timp i-au recuperat cu varf si
indesat. Pana acum un an si jumatate toti cei care aveau afaceri asemanatoare
incercau sa prinda agentiile de publicitate. Intre timp, cred ca ponderea
reclamelor a scazut. Din reclame poti avea venituri mici si dese, insa in aceste
conditii ne trebuia altceva, explica Eduard Burcea.
Numai ca numarul comenzilor venite din industria publicitatii a fost din ce
in ce mai mic. Industria cinematografica ii putea asigura comenzi sigure pe
perioade mai indelungate. Studioul era insa prea mic pentru industria
cinematografica, asa ca Eduard Burcea s-a extins in productia de decoruri. Astfel
putea primi comenzi si de la televiziunile care aveau nevoie de decoruri pentru
emisiuni. Eduard Burcea este cat se poate de optimist in ceea ce priveste viitorul

101/275

afacerii de productie de decoruri. In viitorii trei ani va fi un boom in industria

cinematografica din Romania deoarece producatorii care pana acum preferau
studiourile din Cehia sau Polonia vin aici din cauza costurilor mai scazute,
explica Eduard Burcea.
Cifrele afacerii
Eduard Burcea castiga din studioul de filmari cam 120.000 de euro pe
an, venit la care si sperase patronul in momentul in care optase pentru un spatiu
mic, situat central si potrivit pentru filmarea de clipuri publicitare si videoclipuri
muzicale.
Cele mai bune venituri, cam 7.000 de euro pe luna, vin din activitatea de
productie de decoruri de film si pentru emisiuni TV. In opinia lui Eduard Burcea,
acest segment de business va creste organic in urmatoarea perioada, pe masura
ce tot mai multi producatorii occidentali migreaza din Polonia si Cehia catre
studiourile de film din Romania.
Cifra de afaceri a casei de expeditii a lui Eduard Burcea a depasit pragul
de doua milioane de euro, cu o marja de profit de 10%

Editura de carti pentru copii

Ideea de la care au pornit Silvia si Alexandru Irimia a fost una originala.

Anume aceea de a personaliza o carte. In ce consta, de fapt, afacerea? Este
vorba de o carte interactiva, din care orice copil poate invata, alaturi de un
personaj preferat (aici intra in scena parintii, bunicii si celelalte rude, care stiu ce
si cum) sa recunoasca cifrele, literele si figurile geometrice. Totul curge ca o
poveste, eroul acesteia fiind chiar respectivul copil-cititor. Astfel, procesul de
invatare devine mult mai usor si distractiv, datorita personalizarii, caci autorii
cartii au grija sa strecoare in poveste informatii aflate de la parinti si bunici, cum
ar fi: numele copilului, varsta, orasul in care locuieste, numele prietenilor de

102/275

joaca, numele educatoarei sau invatatoarei, gradinita sau scoala la care invata
etc.
Informatia transmisa de familie este inserata direct in povestire, gratie
tehnologiei actuale, cu ajutorul computerului si al imprimantei. Cartea este legata
apoi cu un dispozitiv special si contine 36 de pagini, din care jumatate full color,
si costa 150 de lei, pret care include taxele postale. Profitul obtinut la o bucata
este de 90 de lei. Pana acum, au vandut in jur de 1.000 de carti, dar cele mai
multe comenzi vin in perioada sarbatorilor de iarna. Impactul asupra publiculuitinta este cu mult peste ce ne-am asteptat noi, marturisesc Silvia si Alexandru
Irimia. Primim in continuu mesaje de multumire si apreciere din partea parintilor
sau chiar telefoane din partea copiilor, care ne intreaba de unde stie clovnul
atatea despre ei. Toate reactiile ne conving ca acest produs, pe langa faptul ca
este emotional, este si educativ.
Cei doi intreprinzatori isi amintesc ca au incercat, de la inceputurile
afacerii, mai multe variante de executie. Intr-un final, dupa multe cautari si
nenumarate solicitari, au primit, prin Internet, un executabil al unui program de
printare a cartilor personalizate. Numai ca nu puteau sa printeze diacriticele
romanesti si nici nu aveau propriul text. Cu ajutorul unui programator care, din
fericire, era chiar un angajat al firmei, au pus la punct un soft care sa le permita
realizarea acestor carti.
In ceea ce priveste consumabilele (coperte, foi color etc.), colaboreaza cu
o tipografie din oras, care asigura si serviciile de grafica. Investitia initiala a
constat in achizitionarea unui calculator second- hand, o imprimanta inkjet (acum
detin un LaserJet), un capsator si un aparat de taiat hartie (trimmer). In afara
cheltuielilor cu aceste unelte, s-au mai adaugat si cele realizate cu tiparirea si
realizarea softului, Internetul, etc. In total, aproximativ 4.000 EURO. Portofoliul
firmei din Alexandria contine, cartea Citeste si zambeste si o scrisoare din
partea lui Mos Craciun. Scrisoarea este realizata pe o hartie speciala, cu grafica
adecvata, este semnata de Mos Craciun personal, iar plicul are stampila postei

103/275

de la Polul Nord. Insa alte proiecte asteapta sa le vina randul si alte doua carti
sunt deja in lucru.
Business start
Este o afacere cu potential enorm, motiv pentru care Silvia si Alexandru
Irimia lucreaza la un sistem de extindere in franciza, urmand sa ofere celor
interesati un pachet de start ce va include softul si alte cateva consumabile.
Pretul estimativ al acestui kit de start va fi de o suta de euro si va contine,
punctual: softul necesar printarii cartilor, consumabile pentru producerea a zece
carti, manualul de utilizare si strategii de marketing, consultanta gratuita,
upgradarea gratuita a softului, pe masura ce apar noi produse.
Alte costuri:
zece coperte cartonate: 320 de lei;
zece seturi foi color: 400 de lei
100 coli albe - 7 de lei
zece seturi pseudocoperte (autocolante): 30 de lei.
De asemenea, vor trebui achizitionate un calculator, o imprimanta, un
capsator profesional, un trimmer sau o ghilotina.
Context de piata:
Pentru a mentine un nivel cat mai redus al costurilor, puteti lucra, cel
putin in perioada de inceput, de acasa, ceea ce va va scuti de costurile
suplimentare cu chirii, utilitati etc.
dezvoltati-va reteaua de colaboratori atat online, cat si offline (magazine
de retail, librarii, chioscuri de ziare, benzinarii etc.)
Manualul de marketing cuprinde peste 100 de modalitati in care se pot
promova si plasa cartile personalizate.

104/275

Portal farmaceutic

Mihnea Calinescu a absolvit Facultatea de Electronica din Iasi si lucreaza

la o banca din Bucuresti, de unde primeste un salariu destul de bun. Paradoxal,
ideea de afacere i-a venit in momentul in care a primit niste medicamente din
Germania, care nu aveau prospect. S-a gandit sa caute informatii pe Internet,
insa cu greu a gasit ceea ce cauta. M-am gandit ca este o nisa pe care pot
dezvolta o afacere online. Era exact ceea ce imi doream: puteam merge la
serviciu si sa ma ocup de business in timpul liber, iar investitiile nu erau deloc
mari, povesteste Mihnea Calinescu.
Dorind sa stie daca un site care sa ofere informat ii farmaceutice ar putea
avea impact, a facut o mica cercetare printre prieteni. A avut surpriza sa constate
ca feedback-ul a fost cat se poate de pozitiv. S-a documentat, apoi, pe Internet,
ideea era sa vada cat mai multe site-uri asemanatoare din strainatate. In plus,
avea nevoie de o baza de date cu informatii despre medicamente. Am facut o
mica sedinta de familie, in care am incercat sa gasim numele unui domeniu care
sa atraga cat mai multi vizitatori. Voiam un site care sa fie vizitat de oamenii
simpli, care aveau nevoie de cunostinte in domeniu, povesteste Mihnea
Calinescu. Investitia nu a depasit 600-700 de euro, bani folositi pentru achizitia
unui computer si infiintarea unei firme. La inceputul lunii decembrie a anului 2011
site-ul a inceput sa functioneze. Dupa o luna, avea 150 de pagini generate si 40
de vizitatori pe zi.
Mi-am dat seama ca acest business are potential, asa ca m-am
concentrat sa il dezvolt, spune Mihnea Calinescu. Astfel ca a inceput sa extinda
baza de date, pornind mai ales de la informatiile primite de la farmacisti, prieteni
si producatori. Genul acesta de site isi extrage veniturile mai ales din publicitate.
Producatorii de medicamente ar trebui sa fie primii atrasi de un domeniu de
informatii medicale, tintind, astfel, catre un public direct interesat de produsele
lor. Volumul de publicitate de pe Internet din Romania este, insa, atat de mic,

105/275

incat majoritatea specialistilor spun despre afacerile de genul acesta ca sunt de

la inceput sortite esecului. In cazul lui Mihnea Calinescu lucrurile au stat, totusi,
altfel.
Este un portal folositor, care poate fi dezvoltat intr-o resursa extrem de
utila si poate aduce profit in viitorul apropiat, spune Mihnea Calinescu. Pentru un
un salariat care munceste patru ore pe zi in timpul liber la propriul business, inca
trei salarii medii pe economie nu sunt de neglijat, chiar daca nici nu-l imbogatesc.
Scopul declarat al lui Mihnea Calinescu este acela de a transforma portalul intrun magazin virtual, in viitor, care sa livreze medicamente si de unde clientii sa
poata accesa si o baza de date cu informatii. Ceea ce intentioneaza, de fapt,
este sa constituie punctul de lucru al unei retele de farmacii: clientul sa dea
comanda pe site, iar el sa o plaseze unei retele de farmacii profesionista urmand
sa perceapa pentru asta un comision. Primul contract de publicitate a aparut in
decembrie 2012, dupa care tot mai multi producatori au inceput sa fie interesati
in a publica prospecte pe acest site. In acest moment, are 10.000 de vizitatori
unici in fiecare saptamana, incasarile din publicitate fiind de 3000 de lei lunar.
Nu este mult, insa potentialul site-urilor de acest gen este destul de
ridicat, iar asta se va vedea in viitor, spune Mihnea Calinescu. Site-ul de
informatii farmaceutice nu este insa singura sa afacere pe Internet. La mijlocul
acestui an a deschis un alt portal. Acesta se bazeaza dupa un principiu simplu:
exista clienti care au nevoie sa le fie publicate lucrari (ex: profesori, doctori etc).
Daca merg la o editura costurile sunt foarte ridicate. Site-ul www.itcode.ro le
publica pe Internet, cu tot cu ISBN, contra sumei de 300 de lei. Deja a avut cinci
clienti care au apelat la acest serviciu. In total, cifra de afaceri din 2013 se va
ridica la peste 100.000 lei. Am mai multe proiecte pe care vreau sa le pun in
practica pe Internet unde poti avea succes cu siguranta daca incerci sa gasesti
nise pe care sa intri, incheie Mihnea Calinescu

106/275

Avantaje
- Pe portal se regasesc informatii detaliate despre produsele prezentate
- De asemenea, exista o sectiune de stiri, articole si rapoarte din domeniul
sanatatii care se pot dovedi de mare interes pentru cititori. Aceasta sectiune este,
la randul sau, structurata astfel incat sa acopere trei categorii: cosmetice,
farmacie si nutritie.
- Clientul poate parcurge oricand istoricul produselor vizionate si poate
imprima lesne orice prospect sau articol.
Dezavantaje
- Produsele nu sunt instotite de fotografii (de fapt, exista o fotografie
genetica la toate, care se poate dovedi chiar mai iritanta pentru vizitatori)
- Un camp de cautare neperformant
- In general, sunt folositi termeni prea tehnici, greu de inteles de catre
publicul larg, fara cunostinte de specialitate.
- Pe cate abantaje poate aduce un sistem de banner exchange, pe atat de
mare este riscul aparitiei unor bannere nepotrivite, care sa lase utilizatorului o
impresie proasta despre site.
- Exista multe link-uri nefunctionale, suficiente pentru a pierde
concentrarea unora dintre potentialii clienti.

Galerie de arta

Paul Vasilescu a terminat Facultatea de Arte Plastice, sectia Pictura. Desi

a studiat pictura si si-a dorit sa traiasca din ceea ce ar putea incasa pe panzele
sale, dupa ce a absolvit i-a venit ideea sa isi deschida o mica agentie de
publicitate. Nu trebuia sa fie foarte pretentioasa si dorea sa se adreseze clientilor
care nu isi permiteau sa apeleze la serviciile companiilor mari prezente pe piata.
In cele din urma, Paul Vasilescu a pus bazele uneia dintre primele
companii din Romania care se ocupa de management cultural, in special de

107/275

pictura contemporana. I-a venit aceasta idee, aproximativ acum trei ani, ca
urmare a organizarii unor expozitii la care a invitat cativa tineri artisti.
Dupa evenimente, se anuntasera vizitele unor posibili cumparatori care
voiau sa vada tablourile tinerilor artisti. Aveam insa o problema. In general,
tinerii artisti nu au ateliere si nici un numar mare de lucrari. Cei care vin in astfel
de vizite vor sa stea cel putin una-doua ore in atelierul unui pictor. Nu ii puteam
plimba prin Bucuresti de la un pictor la altul, in conditiile in care intr-un loc nu
puteau vedea decat cateva lucrari, spune Paul Vasilescu.
Dat fiind faptul ca unul dintre ei avea un apartament intr-o casa situata
langa Calea Mosilor, pe care voia sa il inchirieze. A aparut ideea de a aduce
toate lucrarile artistilor in acelasi spatiu, pentru a putea fi achizitionate de catre
clientii care urmau sa vina in vizita. O data stranse toate lucrarile, ne-am gandit
sa permanentizam expozitia, explica Paul Vasilescu.
Astfel a incoltit ideea unei afaceri. La inceput au fost sase persoane care
au pus bazele unei asociatii culturale. S-au apucat de amenajari, si la inceputul
lunii decembrie a anului 2011, au deschis galeria. Numai ca piata de arta
contemporana din Romania are o mare problema: nu este organizata, astfel
cererea si oferta neintalnindu-se decat in foarte putine galerii specializate, iar
preturile sunt stabilite de multe ori dupa criterii foarte subiective.
Realizand aceasta situatie, Paul Vasilescu a vazut, in egala masura, ca
putea fi unul dintre primii oameni de afaceri care se ocupa de management
cultural in Romania. Galeria a pornit la drum cu lucrarile a opt artisti, iar dupa un
an de zile cifra sa de afaceri era de aproximativ 40.000 de euro. Sistemul era
foarte simplu: toti artistii care doresc sa colaboreze cu galeria trebuie sa aiba mai
multe lucrari executate intr-o perioada mai indelungata. In cazul in care acestea
sunt acceptate de cei de la galerie, colaborarea poate incepe prin afisarea
catorva lucrari in spatiul galeriei.
Dupa care urmeaza expozitiile de grup, iar, ulterior, daca lucrurile
evolueaza bine, artistilor le pot fi organizate si expozitii personale. Daca noi

108/275

reprezentam un artist, cu siguranta gandim pentru el si o serie de evenimente,

spune Paul Vasilescu. Preturile sunt stabilite in general de catre artist, dar daca
celor din galerie li se pare ca acestea nu sunt conforme cu piata, incearca sa il
consilieze. Comisionul galeriei variaza intre 20 si 80%. Majoritatea artistilor
prefera sa lucreze cu un comision de 50%, explica Paul Vasilescu. Cifra de
afaceri de 40.000 de euro pe care a inregistrat-o in anul 2012 nu l-a multumit
insa. Simtea ca afacerea ar putea avea un potential mai mare daca ar fi mai bine
administrata. S-a decis sa treaca afacerea pe firma. Atunci cand a infiintat firma,
Paul Vasilescu a ramas singur in afacere. In perioada in care am functionat ca
asociatie, managementul voluntar asigurat de sase oameni nu era profesionist,
pentru ca nu era bine structurat. Cand am infiintat societatea comerciala, am
impus nevoia de profit, spune Paul Vasilescu. Aceasta schimbare s-a simtit insa
imediat, in 2013 preconizandu-se incasari din comisioane de aproximativ
200.000 de euro, in conditiile unei rate a profitului de 25%. Acum numarul
artistilor care au lucrari la Galeria este de peste 30. In doi ani, am investit in
amenajari si expozitii aproximativ 15.000 euro. De exemplu, avem artisti in care
investim chiar si cateva mii de euro pe parcursul unui an, spune omul de afaceri.
"O data la doua luni, atat in Bucuresti, cat si in tara, sunt organizate
expozitiile cu lucrarile artistilor existenti la noi in portofoliu." afirma cu mandrie
Paul Vasilescu. Toti clientii interesati de arta contemporana sunt fie persoane
fizice, fie corporatii. Numai ca strategia de atragere a cumparatorilor difera de la
caz la caz. Sunt clienti care cumpara doar pentru ca le place un tablou, cum de
altfel exista si colectionari care au o atitudine calculata si care cumpara doar in
contextul achizitiilor anterioare. Plasamentele in lucrari de arta contemporana
sunt putin diferite.
In general, colectionarii achizitioneaza lucrari din mai multe perioade, ale
mai multor artisti din aceeasi generatie. Exista companii care achizitioneaza
tablouri doar pentru decorarea unui sediu, dar si unele care cumpara in scopul
formarii unei colectii. Cel mai mare pret pe care l-am obtinut pentru un tablou a

109/275

fost 5.000 de euro. Cel mai mare contract l-am avut insa cu o firma. BRD a
cumparat de la noi tablouri pentru amenajarea unui sediu. Daca initial si-a dorit
numai decorare, ulterior s-au gandit ca este bine sa isi formeze o colectie.
Practic, acest contract ne-a asigurat o mare parte din cifra de afaceri din acest
an, incheie Paul Vasilescu.
Cifrele afacerii
veniturile au crescut repede, de la 40.000 euro in 2012 la 200.000 de
euro, in 2013
marja de profit ajunge la circa 25%
Investitia minima este greu de estimat: ca regula de baza, este nevoie de
un spatiu de expunere generos si amenajat corespunzator. Pentru organizarea
unei singure expozitii se poate ajunge la sume mari, de ordinul miilor de euro.
Cunoasterea pietei romanesti de arta contemporana este esentiala pentru
succesul unei astfel de afaceri.

Pictura

Eva Popa, un copil nascut cu talentul de a picta s-a hotarat sa-si ajute
financiar familia, folosindu-se de ceea ce i-a lasat Dumnezeu. Picturile sale au
ajuns sa se vanda peste tot prin tara. De la pasiune pana la afaceri a fost doar un
pas.
Eva este eleva a unei scoli din Oradea. Parintii sai faceau eforturi imense
pentru a-i pune la dispozitie materialele necesare ca sa continue sa picteze. Ea
s-a nascut cu acest talent. La varsta de cinci ani, parintii au surprins-o desenand.
Cand alti copii de varsta ei se jucau cu masinutele, micuta Grigorescu, asa cum
au denumit-o cunoscutii, se juca altfel, cu creionul pe hartie. Singurul intretinator
al familiei este tatal, Ion Popa, care lucreaza la o institutie bugetara, dar nu este
functionar public, iar veniturile lunare ale acestuia nu sunt mai mari de 3500 de
lei. Cu acest salariu familia, compusa din cinci membri, era nevoita sa

110/275

supravietuiasca. Eva mai are doi frati care sunt studenti si care au nevoie de bani
pentru scoala, iar mama Evei are un handicap, asa ca se ocupa numai de casa.
La un moment dat s-a hotarat sa-si vanda lucrarile. La inceput, familia nu a luat-o
in seama, acum insa aduce bani in casa mai mult decat toti la un loc.
Atunci cand a constientizat ca familia ei face eforturi foarte mari pentru asi indeplini pasiunea, i-a rugat sa-i puna in vanzare operele. Micuta Grigorescu
fusese deja intrebata de cei care-i vazusera lucrarile daca nu doreste sa le
vanda. Cand a vazut ca nu are panza, lemn si vopsele pentru a-si pune in
practica ideile, le-a comunicat parintilor ca doreste sa-si vanda lucrarile. Si printre
cunoscuti familia Popa a descoperit ca exista multi cumparatori ai tablourilor. In
decursul anului trecut, doua femei au cumparat picturi semnate de Eva, pentru a
le dona bisericilor.
Uimitor este si faptul ca picteaza cu mana stanga, dar semneaza operele
cu mana dreapta. Stangace fiind, la scoala a fost obligata de invatatoare sa scrie
cu mana dreapta. Ideea de a picta icoane i-a venit dupa ce, inca de la varsta de
cinci ani, a fost fascinata de emisiunile cu teme religioase. Eva picteaza pe
panza, pe lemn, cu carbune, penita, goasa, acuarela, vopsele in ulei si chiar
acrilice. Micuta pictorita este foarte exigenta.
S-a hotarat sa urmeze scoala de arta din Oradea, de altfel singura cu
aceasta specializare. Unde Eva nu a stat, insa, decat doua saptamani,
deranjand-o faptul ca orele de desen erau predate de un profesor de
matematica. De aceea le-a cerut parintilor sa fie transferata la un alt liceu, acolo
unde orele de desen sunt predate de un profesor de specialitate. Desi Eva dorea
sa urmeze cursurile unui liceu de arta, posibilitatea de a fi intretinuta de familie in
alta localitate era exclusa. Tatal ei povesteste cat de grele erau momentele in
care-si refuza fiica. Recunoaste insa ca au fost putine: Am dat o data toti banii
din casa pentru a-i cumpara o scandura de tei, pentru a picta o icoana. Mi se
rupea sufletul atunci cand ii simteam dorinta de a picta si stiam ca nu o pot ajuta.
Este si foarte inventiva, de exemplu, mi-a facut portretul pe o fata de masa de in,

111/275

pe care i-a furat-o mamei din dulap, afirma mama Evei.

In prezent, Eva isi vinde lucrarile cu sume cuprinse intre 200 si 1500 de
lei. Cel mai bine, spune ea, se vand icoanele pictate pe lemn, desi ea realizeaza
reproduceri, portrete si natura moarta. Lucrarile ei au ajuns peste hotare si in
colectiile iubitorilor de arta. Prima lucrare a vandut-o in tren unei persoane din
California. Tocmai se intorcea de la Bucuresti, unde participase la o emisiune si
povestea ce i se intamplase acolo. Cel din compartiment si-a exprimat dorinta de
a cumpara una din lucrarile pe care Eva le avea la ea, o reproducere pe care a
vandut-o cu 150 de lei. Se intampla acum doi ani si cu primii bani si-a cumparat
materiale pentru a putea realiza alte lucrari. Picturile ei au ajuns si in Italia, iar in
curand va avea o expozitie cu vanzare in Belgia.

Arhivare de documente

Singurul care s-a gandit sa dezvolte aici o firma specializata de arhivare a

fost un englez. John Pratt a venit prima oara in Romania in anul 1990, ca pilot al
unei ambulante aeriene. Fost ofiter al Royal Air Force, John Pratt avea doua
business-uri profitabile in Marea Britanie, un magazin intr-un orasel de pe coasta
Marii Nordului si o companie specializata in arhivari, iar in timpul liber, pilota
voluntar avioane-ambulante. Dupa cativa ani in care zborurile cu ambulanta in
Romania s-au inmultit, John Pratt s-a casatorit cu o romanca. Asa au aparut
firmele specializate in arhivare. Se poate spune, fara teama de a gresi cu nimic,
ca intr-un fel birocratia recomanda Romania ca un paradis al companiilor
specializate in arhivare.
Mai intai s-a gandit sa dezvolte o companie de arhivare asemanatoare
celei pe care o avea in Marea Britanie. A remarcat, pe de o parte, ca nu exista o
companie specializata exclusiv in arhivare si, pe de alta parte, ca e foarte multa
birocratie. Argumente suficiente cat sa-l determine sa dezvolte o companie de
arhivare asemanatoare celei pe care o avea in Marea Britanie. Ca orice englez

112/275

calculat, a inceput prin a face un studiu pentru a testa interesul companiilor. Mi

se parea ca este un context bun pentru afaceri in Romania. Existau si riscuri,
insa in orice domeniu, daca nu te pricepi, poti arunca banii la canal, spune John
Pratt.
Cum chestionarul trimis firmelor a generat raspunsuri cat se poate de
favorabile, care depaseau cu mult optimismul englezului, acesta, dupa ce gasit
un spatiu de depozitare, a inceput sa gandeasca organizarea acestuia si a
infiintat compania Archive. Pentru a fi competitiv intr-un astfel de business,
trebuie sa stii sa folosesti fiecare centimetru patrat, explica John Pratt. Un astfel
de business nu se bazeaza insa doar pe spatiul in care depozitezi. Este nevoie
de sisteme de securitate, care sa dea incredere clientilor ca actele lor sunt in
siguranta, de sisteme computerizate care sa ordoneze fiecare hartie si de
personal specializat. In total, John Pratt a investit aproximativ 190.000 euro, bani
proveniti in principal de la afacerile din Marea Britanie.
La nici cateva zile de la pornirea afacerii, a aparut si primul client. Nu era
unul mare, insa aparitia sa l-a determinat pe John Pratt sa fie multumit ca a luat
decizia de a investi in Romania. A doua companie care ne-a solicitat serviciile a
fost una mare, ale carei documente ne-au ocupat mult spatiu in depozit, spune
John Pratt. Prcatic, ideea afacerii consta in preluarea si arhivarea documentelor
pe care companiile trebuie sa le pastreze conform legii si care incep sa le dea
batai de cap.
Depozitarea si ordonarea hartiilor se fac dupa reguli bine stabilite, iar in
situatia in care unul dintre clienti are nevoie de un anumit document din arhiva, il
poate obtine printr-un simplu telefon dat la companie. Dupa identificarea
solicitantului printr-un sistem de parole, acesta poate primi prin fax actele
solicitate. Numarul clientilor si dimensiunea acestora au crescut constant din vara
lui 2011, atunci cand a fost infiintata firma, cifra de afaceri pe care englezul o
asteapta la finele unui an de activitate fiind de circa 500.000 de euro si o rata a
profitului de 8%.

113/275

Pentru 2014 avem un buget de aproximativ 500.000 euro pentru un

centru logistic in zona de vest a tarii si pentru extinderea spatiului actual. Totusi,
profiturile la care ne asteptam vor fi nesemnificative in raport cu investitiile pe
care vrem sa le facem in urmatorii cinci ani, spune John Pratt. El recunoaste ca
asteptarile in ceea ce priveste profitul imediat sunt minime, pentru ca afacerea in
sine a fost proiectata ca o investitie pe termen lung. De asemenea, s-a mai
gandit sa investeasca intr-un sistem electronic de stocare, insa pentru aceasta
legislatia romana trebuie sa permita firmelor sa pastreze actele si in format
electronic. Desi, la o prima vedere ar parea ciudat, iar regula nescrisa a afacerilor
din Romania spune ca trebuie sa scoti un profit cat mai mare in cat mai scurta
vreme, englezul a preferat sa isi gandeasca business-ul pe termen lung, cu o
rata a profitului constanta in timp si cu un plan de investitii care sa ii asigure
extinderea in viitor. Insa alegerea lui John Pratt este justificata avand in vedere
ca detine o companie unica pe piata, in domeniul sau.
Cifrele afacerii
Cifra de afaceri 500.000 euro
Rata profitului 8%
Investitia initiala 190.000 euro
Numarul de angajati permanenti 7
Investitii viitoare 500.000 euro

Magazin de trenulete electrice

Marcel Mihaescu a fost pasionat de trenulete electrice de mic. Peste ani, a

devenit unul dintre cei mai importanti vanzatori de trenulete electrice din
Romania. Cum visul oricarui absolvent de automatica este sa dezvolte o afacere
in domeniul IT, Marcel Mihaescu nu a facut exceptie de la aceasta regula si, in
2007, a infiintat o companie producatoare de software. Compania functioneaza in
continuare, dar nu mai este principala lui preocupare. Planul sau, imaginat inca

114/275

din 2000, a fost sa transforme hobby-ul cu trenuletele electrice intr-o afacere

profitabila, insa a tot amanat. Ca orice pasionat de trenulete, primul lucru pe care
l-a facut in momentul in care a deschis compania de soft a fost sa isi expuna
machetele in birou.
Persoanele care intrau la mine erau cel putin preocupate de ceea ce
vedeau. De aici mi-a venit in minte ideea de a incerca sa pun afacerea pe
picioare, continua Marcel Mihaescu. El mai povesteste si ca au existat mai multe
incercari de a dezvolta afaceri in acest domeniu, dar majoritatea s-au soldat cu
esecuri. Marcel Mihaesu a ajuns la concluzia ca, in general, a fost vorba de lipsa
unei viziuni a business- ului, analizand, in timp, cauzele insuccesului. Mai ales
inainte de 1989, colectionarii erau aceia care ar fi cumparat dintr-un posibil
magazin de trenulete, asa ca primul impuls a fost sa-si orienteze afacerea catre
aceasta categorie de clienti. Oricine intra intr-un magazin din Occident specializat
in vanzarea de trenulete va privi, cu siguranta, fascinat exponatele vreme de
cateva ore. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma orientez catre masele largi, fara
a neglija colectionarii din domeniu, spune Marcel Mihaescu.
Sa deschida un magazin pe o artera comerciala din Bucuresti era o idee
destul de riscanta, costurile spatiului inchiriat putand falimenta business-ul.
Pentru inceput, a decis sa vanda printr-un magazin virtual. Un astfel de portal
specializat poate ajunge sa coste si cateva mii de euro, insa pentru Marcel
Mihaescu asta nu era o problema, din moment ce detinea propria firma de soft.
Avea deja o relatie stabila cu furnizorii din Occident, de la care cumparase
produse de-a lungul anilor. A infiintat o firma si a cumparat un domeniu, unde a
dezvoltat magazinul virtual, iar in luna august a anului 2012 a pornit afacerea.
Investitia initiala a fost de circa 5.000 de euro, majoritatea banilor fiind
cheltuiti pentru constituirea unui fond de marfa si pentru publicitate, spune
Marcel Mihaescu. Dupa o luna de la lansarea afacerii avea comenzi de 1.000 de
euro. In 2013 a avut incasari de aproape 30.000 de euro, in conditiile aplicarii
unui adaos comercial de circa 20-25%. Pana acum au fost investiti circa 20.000

115/275

de euro. Cu timpul, a cooptat alti doi asociati, in prezent participatia lui Marcel
Mihaescu la firma fiind de 46%. Una dintre problemele companiei este legata de
perioada de asteptare a clientilor pana in momentul in care primesc marfa. Dupa
lansarea unei comenzi, trebuie platit un avans de 30%. Firma comanda de la
producatorul din Vest si plateste integral marfa. Aceasta ajunge la client in
maximum o luna de la lansarea comenzii.
Cei care cumpara sunt, in general, obisnuiti cu astfel de termene de
livrare, explica Marcel Mihaescu. Termenul de livrare s-ar reduce substantial
daca s-ar face un stoc de marfa, insa lucrurile nu sunt simple. In general,
colectionarii sunt foarte pretentiosi. O serie de locomotive care poate avea sapte
exemplare costa 150 de euro fiecare. Sa achizitionezi o serie costa circa 1.000
de euro, din care un colectionar va lua numai una singura. Astfel ca, in cazul
vagoanelor si al locomotivelor, cel mai bine este sa se lucreze pe baza de
catalog. Pot fi facute insa stocuri de accesorii: material rulant, casute sau copaci
pentru machete etc. Pe piata, cererea este destul de mare, insa firma lui Marcel
Mihaescu se afla inca in faza in care trebuie sa isi castige notorietatea. Un
magazin intr-un centru comercial ar rezolva, in parte, aceasta problema. Luam
din ce in ce mai mult in calcul investitia intr-o astfel de locatie. Pentru a face un
astfel de pas, trebuie insa ca afacerea sa mai creasca, incheie Marcel
Mihaescu.
Cifrele afacerii
Investitia initiala va fi de 5.000 de euro, necesari pentru constituirea
fondului de marfa. Pentru realizarea magazinului online va mai fi nevoie de inca o
mie de euro. Este, oricum, o varianta mult mai convenabila decat cea a
deschiderii unui magazin pe pamant sau intr-un centru comercial.
. Alte sfaturi
Nu lucrati niciodata cu un singur furnizor, pe de o parte, pentru ca veti
depinde intr-o masura prea mare de acesta, pe de alta pentru ca nu exista niciun
producator care sa acopere gama completa de produse.

116/275

 Pe stoc ar trebui sa aveti numai material rulant si accesorii (copaci,

casute, bancute, etc), nu si locomotive, acestea reprezentand deja obiecte de
colectie cu care riscati sa ramaneti in depozit, daca ati ales modelele gresite.
Lasati la indemana clientilor cat mai multe modalitati de plata ramburs,
virament bancar, card.

Cofetarie cu livrare la domiciliu

Angela Badescu a riscat totul pentru a intra in afaceri cu cofetarii, acum 22

de ani. Inainte de 1989, Angela Badescu a lucrat ca gestionar la unul dintre
magazinele din reteaua de alimentatie publica din Ploiesti. In prezent, afacerea
sa cu dulciuri detine suprematia pe piata din Ploiesti. In momentul in care a
observat ca in oras nu existau decat cofetarii de stat, Angelei i-a venit ideea de a
deschide o cofetarie.
Putea sa concureze cu usurinta reteaua de stat, atata vreme cat oferea
dulciuri si servicii de calitate, asa ca aceasta conjunctura ii era chiar favorabila.
Problema erau, insa, banii. Nu avea capitalul necesar pentru a pune in
practica aceasta idee. A hotarat sa ia un credit de la banca, punand garantie
chiar propria casa. Marea majoritate a banilor au fost investiti in achizitionarea
spatiului comercial din centrul orasului si in utilajele necesare dotarii propriului
laborator al cofetariei. Angela Badescu a riscat totul la inceputul anului 1992 si a
deschis o patiserie, pe modelul localurilor italiene. Din martie firma a inceput sa
functioneze, iar primii angajati au fost chiar membrii familiei . Nici unul dintre ei
nu avusese de-a face cu meseria de cofetar, insa experienta capatata de Angela
Badescu in perioada in care a muncit ca gestionar constituia un capital destul de
important.
Afacerea a mers de la inceput, cifra de afaceri crescand de la an la an. In
al doilea an de functionare a aparut si profitul, spune Angela Badescu. Insa,
doar o imagine occidentala nu era suficienta pentru a se impune pe piata. Daca

117/275

vindea cam aceleasi tipuri de prajituri, pe care oamenii le gaseau in orice

cofetarie din oras, localul nu avea cum sa supravietuiasca multa vreme. Ne-am
axat pe prajiturile de lux, insa cea mai buna idee a fost sa vindem prajituri de
casa. Stiam ca sunt multe gospodine care, din lipsa de timp, ar da orice pentru a
cumpara astfel de prajituri de la o cofetarie din oras, explica Angela Badescu.
Desi la inceput patronii nici nu se gandeau la ideea de extindere, cu timpul, si-au
schimbat parerea. Micul local, care incerca sa se impuna pe piata in urma cu 22
ani prin vanzarea de prajituri de casa, crescand considerabil.
In prezent, compania are o cifra anuala de afaceri de 2 milioane de lei,
102 angajati si clienti din toata tara. Din 2013, constructia exterioara a sediului
firmei are o infatisare identica celei a cazinoului Rio, unul dintre cele mai
renumite cazinouri din Las Vegas. O idee inteligenta a patroanei a fost aceea de
a investi intr-o mica ferma, de unde sa poata procura o parte din materia prima
necesara productiei de prajituri si pizza. Aceasta i-a permis o reducere a
costurilor de operare si mentinerea unor preturi mici pentru produse. In acest
moment, compania are deschise trei puncte de desfacere in oras, iar de o
saptamana a introdus un nou concept pe piata: distributia de prajituri la domiciliu.
Publicitatea si promovarea noului sistem nu au implicat costuri suplimentare,
deoarece s-au bazat pe tiparirea conditiilor de distributie pe ambalajele prajiturilor
sau cutiilor de pizza. Am pornit cu patru masini de distributie, iar la vara vom
introduce si masini de inghetata pentru transport la domiciliu, dupa un model care
are succes in Las Vegas, spune Angela Badescu. In aparenta, costurile de
livrare pot fi destul de mari, insa la un calcul atent se poate ajunge doar la 1-3 lei
in plus pentru fiecare produs, in functie de distanta ce urmeaza a fi parcursa.
Piata cofetariilor
In ultimii ani, concurenta pe piata cofetariilor s-a inmultit considerabil, insa
mai toti noii intrati spun ca cererea este suficient de mare pentru a sustine
cresterea numarului de jucatori. Ba, mai mult, ca ar fi loc si pentru cateva
branduri mari. Pana una-alta, in acest business, costurile sunt foarte mici,

118/275

datorita preturilor mai mult decat acceptabile la materia prima (faina, oua, lapte).
Pentru a garanta, insa, rentabilitatea afacerii, cea mai buna solutie ar fi
deschiderea cofetariei intr-un cartier populat, in apropierea unui supermarket sau
a unei scoli/gradinite. Daca vizati o zona periferica, nu va aventurati cu produse
scumpe sau de lux.
Daca exista o problema majora a acestui tip de business, aceasta este
lipsa posibilitatilor de expansiune. Sunt foarte putine cazurile in care o companie
din domeniu isi deschide mai multe puncte de desfacere, iar cele in care aceasta
subsidiara se afla in afara orasului sau a judetului sunt chiar exceptionale. De
asemenea, nu este o afacere extrem de banoasa, caci necesita un personal
numeros (intr-adevar, platit de obicei cu salariul minim pe economie). Ani buni,
orice profit trebuie reinvestit. In plus, se ajunge adesea la criza de lichiditati, ceea
ce poate duce la intarzieri majore in plata la termen a unor furnizori. De aceea,
de obicei, trebuie contractata si o linie de credit, care sa garanteze fluxul
financiar.
Business start
Investitia minima este de 50.000 de lei, si asta pe langa chiria spatiului. In
plus, va trebui creata infrastructura pentru distributia la domiciliu. Totusi, cei mai
multi bani vor fi investiti in echiparea laboratorului cu utilaje performante. Nici nu
luati in considerarea varianta apelarii la un alt laborator, caci acesta este plusul
care va va diferentia in ochii clientilor.
Sediul poate fi oriunde, atat in centru, cat si intr-un cartier periferic. In
functie de adresa selectata, trebuie sa va alegeti cu atentie tipul de clientela
vizat. Din fericire, cofetariile au o plaja de clienti foarte diversa, produsele
starnind interesul persoanelor de orice varsta, sex sau ocupatie.
Alte sfaturi:
Pentru a mentine costurile sub control, colaborati numai cu furnizori din
orasul in care este amplasata cofetaria. Veti evita, astfel, si scumpirea prajiturilor,
ceea ce, evident, ar atrage reducerea numarului de clienti. Odata ce va veti

119/275

permite, puteti investii chiar dvs. in facilitati de productie a materiei prime.

In conditiile intetirii concurentei, este esential sa va diversificati serviciile
si produsele, si chiar si mai important, sa mentineti permanent acelasi standarde
de calitate. In timp, daca veniturile v-o permit, puteti dezvolta un sistem de livrare
de prajituri si produse de patiserie la domiciliul clientilor.
Daca nu sunteti multumit de rulajul din segmentul de cofetarie, largiti-va
obiectul de activitate: produceti pizza, inghetata, covrigi, produse de patiserie,
orice va poate ajuta sa faceti rost de lichiditati pentru dezvoltarea afacerii.

Echipamente IT

Cati romani aveau calculatoare in anul 1995 si cati dintre acestia foloseau
soft sau componente produse in Romania!? In 1995, Valentin Enache, inginer
cercetator cu specializarea in automatica si calculatoare, crea, timid, o firma in
Pitesti, in speranta ca in viitor ar putea face componente electronice si software.
Acum cifra de afaceri a companiei depaseste un milion de lei anual. In aceeasi
perioada in care un stand de marfa situat strategic intr-un complex angro aducea
venituri impresionante, afacerea pe care Valentin Enache voia sa o dezvolte
putea parea un moft fara prea mari sanse de reusita: o firma de cercetare care
sa dezvolte componente pentru industria IT si productie de software.
Am pornit afacerea cu un PC, o masa, un letcon si o bormasina. In 1997
am contractat un credit de 7.000 de dolari, insa nu am primit banii de la banca
decat dupa ce am reusit sa dovedim ca afacerea este viabila, spune Valentin
Enache. Insa niciodata nu a renuntat la visul sau de a face cercetare intr-o
companie mica si de a incerca sa vanda hardware si software.Utilajele din import
pentru fabricarea unor circuite imprimate, folosite in electronica le-a cumparat cu
banii imprumutati de la banca.. Cu toate astea, urmatorii trei ani au adus numai
pierderi pentru societate.
Axarea companiei exclusiv pe cercetarea software si hardware a fost

120/275

principala cauza care a stat la baza acestor pierderi. De asemenea, costurile de

functionare erau foarte mari: materialele folosite erau procurate din import, iar la
acestea se adaugau chiria pentru spatiu si ratele lunare platite bancii. Costurile
realizarii unor produse de electronica sunt fantastice. Abia din anul 2000 am
trecut pe productie efectiva, realizand circuite imprimate cu treceri metalice unice pe piata din Romania ca produs autohton - si softuri pentru copii, spune
Valentin Enache.
In urma initierii productiei de serie mica, rezultatele financiare au fost pe
masura. Acum, compania are o cifra anuala de afaceri de circa un milion de lei si
sapte angajati: ingineri electronisti, cercetatori si chimisti. S-ar putea spune ca
firma lui Valentin Enache a dat lovitura in urma cu doi ani, atunci cand a fabricat
primul dispozitiv din lume pentru colectarea veninului de albine. Ideea i-a venit
patronului amintit - fost apicultor in tinerete - cand s-a gandit ca albina are o
arma pe care nu o foloseste pentru ca ii este fatala. De aceea veninul nu poate
fi colectat fara a omori albinele.
Desi inventia este in curs de brevetare, ea a suscitat interesul nemtilor si
francezilor, care vor sa cumpere know-how-ul, despre care Valentin Enache
spune ca este pazit cu strictete. Au fost produse 20 de bucati si testate timp de
doi ani pe piata. Apicultorii din Dolj au colectat 15 kilograme de venin in doi ani.
Un gram de venin livrat la export costa 100 de euro, spune inginerul-cercetator.
Societatea are cerere de inca 100 de dispozitive, in special pentru piata din zona
Ardealului, deoarece apicultorii au prins gustul de a exporta veninul, foarte folosit
in industria farmaceutica din Occident. Este foarte greu sa faci cercetare intr-o
firma privata, fara niciun sprijin material din partea statului, si sa mai si rezisti pe
piata cu un produs nou nout. Insa managerul din Pitesti nu s-a limitat la un singur
produs, ci produce aproximativ 180: softuri free pe Internet de tip Basic Stamp,
board-uri de evaluare, produse de electronica.
De asemenea, softurile pentru copii sunt create in diverse versiuni si
publicate pe Internet pe pagina web a companiei, dandu-le si altora posibilitatea

121/275

sa puna in aplicare softul. Produsele se adreseaza in special elevilor din anii

terminali de liceu si studentilor din facultatile de profil si sunt de tipul Work at
Home. Firma a selectat link-uri pentru realizarea de forumuri de discutii, astfel ca
ii pune in legatura cu utilizatorii pe tinerii care, la randul lor, creeaza softuri.
Atat pentru componentele electronice, cat si pentru partea de soft, piata de
desfacere este in regiunea Oltenia si in zona Bucurestiului, aceasta din urma
prinzand teren cu comenzi importante. Promovarea s-a facut prin CD-uri
distribuite gratuit in licee si la providerii de Internet din Oltenia. Firma nu poate
face publicitate in sistem clasic (radio, TV, presa scrisa) deoarece activeaza intrun sector foarte specializat, ceea ce ar face o astfel de investitie zadarnica. Desi
activitatea firmei este in proportie de 30% axata pe cercetare, veniturile provin
din produsele electronice. Sunt genul de produse pentru care exista cerere foarte
mare pe piata romaneasca, in conditiile in care preturile sunt cu 8-10% mai mici
decat in UE. Pirateria este o alta problema cu care se lupta firma. Multe dintre
produsele unicat au fost copiate recent chiar de catre firme din Craiova. Ne-am
amuzat cand am vazut copiile. In primul rand nu au reusit sa ne copieze intru
totul, iar in al doilea rand, inseamna ca deja contam pe piata, daca si altii vor sa
faca bani din afacerea noastra, spune Valentin Enache.
Context de piata
Piata IT din Romania este reticenta la produsele autohtone, utilizatorii
preferand softurile si produsele electronice din import. Exista insa mari sanse ca
respectivele produse de peste granita sa fie fabricate tot de ingineri-cercetatori
romani. Desi nu are concurenta in zona, firma nu s-a dezvoltat corespunzator din
cauza reticentei beneficiarilor fata de produsele romanesti, preferandu-le pe cele
din import. Greseala firmei este ca noile produse nu sunt inregistrate la OSIM.
Din pacate, in lipsa brevetelor, oricine poate fura ideea celui care a muncit trei
ani pentru conceperea unor produse. Compania si-a extins afacerea diversificand
gama de produse astfel ca, pentru a le promova pe unele, le neglijeaza pe altele.
Slaba implicare a statului in cercetare ii descurajeaza pe cei cu initiativa, dar care

122/275

nu au bani pentru a porni la drum.

Business start
Ca sa porniti o afacere in domeniul IT, ideal este sa fiti specialist sau cel
putin sa aveti tangenta cu mediul informatic,.
Capital minim :2,5 milioane de lei, neluand in calcule in aceasta suma
spatiul si, de asemenea, know-how-ul, care este foarte scump. De obicei, bancile
acorda credite pentru acest gen de afacere, dar numai cu conditia sa existe un
plan de afaceri bine pus la punct. De asemenea, obtinerea unei finantari
europene reprezinta o varianta de capitalizare.
Trebuie sa existe un plan de afaceri viabil si un studiu de piata
amanuntit. Altfel, afacerea nu are cum sa reziste in piata.
Este de retinut si ca in domeniul IT produsele se perimeaza din punct de
vedere moral foarte repede, in doar cateva luni, asa ca nu are rost sa produceti
pe stoc.
Cele mai bune metode de publicitate sunt cele care ajung la publicul tinta
pe care il vizati, in cel mai scurt timp. Banii cheltuiti pe o promovare neadecvata
pot duce la o esuare a efectului scontat.
Orice forma de finantare este binevenita si utila, astfel incat incercati sa
va documentati in permanenta asupra programelor de finantare aflate in derulare.
Cum aceasta activitate este una care presupune cunostinte specifice,
care nu-i sunt accesibile si la indemana oricui, desigur ca si salariile vor trebui sa
fie pe masura, atractive pentru inginerii cercetatori. Aceasta este o activitate care
necesita impulsionarea softistilor. De altfel, pe piata de profil incep sa se
sedimenteze lucrurile, iar informaticienii devin treptat cei mai bine platiti angajati.
Nu in ultimul rand este nevoie de utilaje performante si flexibile pentru
piesele electronice, dat fiind faptul ca tehnologia IT evolueaza rapid, astfel incat
producatorii trebuie sa se adapteze permanent cererii si o firma cu un capital
minim este obvios ca nu-si permite sa cumpere utilaje noi de la un an la altul.

123/275

Productie de steaguri, drapele, fanioane

Toti cei care sunt atenti cate steaguri sunt arborate intr-un oras nu are
cum sa nu-si dea seama ca productia de drapele este o afacere profitabila. Cum
Pavel Costea cunostea cat se poate de bine piata si stia ce trebuie sa faca
pentru a scoate profit din productia de drapele, a pornit afacerea. In prezent, el
are 80 de angajati si o cifra de afaceri de aproape 36 de milioane de lei.
Cum asta facuse si inainte de 1989, nu avea decat sa continue cu ceea ce
stia. A facut un credit bancar de 400.000 de lei, echivalentul, pe atunci, a circa
20.000 de euro pentru a putea achizitiona utilaje noi. Banii au fost investiti in
utilaje si materii prime. I-am luat usor si i-am returnat la fel. A urmat o perioada in
care obtinerea de credite sau dobanzile nu iti mai permiteau sa te capitalizezi asa
simplu, spune Pavel Costea. Astazi, cu acei bani se puteau face mult mai multe,
in conditiile in care un apartament cu trei camere foarte bine pozitionat costa
atunci in jur de 80.000 de lei.
Firma a fost infiintata in 2001. Exista modele simple de drapele, precum
cel al Romaniei, insa si modele complicate, cum sunt cele al Greciei sau al
Statelor Unite, care necesita multe cusaturi. Este nevoie nu numai de niste
masini de cusut si de material textil, ci si de serigrafie, pentru ca unii clienti vor
drapele cu diferite steme. Pavel Costea stia toate aceste lucruri, insa mai stia si
ca unul dintre principiile capitalismului este ca daca nu esti un bun negustor,
degeaba ai marfa de calitate. Asa ca unul dintre principalele sale obiective a fost
dezvoltarea retelei de vanzari.
Firma lucra cu toate judetele tarii, insa Pavel Costea stia ca Bucurestiul
are un potential de vanzare enorm. Asa ca, incepand cu 2009, timp de un an si
jumatate, Pavel Costea a batut la usa potentialilor cumparatori de steaguri si
drapele. A inceput apoi sa dezvolte un sistem de revanzare a produselor. Cu
toate ca functiona de aproape 20 ani pe piata, firma se adresa in cea mai mare

124/275

parte clientilor care comandau direct produsele. Pavel Costea a incercat ca in

paralel sa dezvolte si o mica parte de retail a afacerii.
In urma cu cativa ani a deshis primul magazin al firmei, in pasajul
Universitatii din Bucuresti. Initial, o mare parte dintre clientii care cumparau
drapele sau fanioane erau institutii de stat. Acum insa 60% din cei care comanda
sunt firme private, spune Pavel Costea. Firma produce, pe an, aproximativ
10.000 de drapele ale Romaniei, dintre care 7.000 se vand in perioada de varf
din apropierea zilei nationale. Productia anuala de drapele este de circa 20.000
de bucati. La moda acum sunt drapelele tarilor din Uniunea Europeana. De un an
si jumatate se cumpara insa multe drapele ale SUA sau ale NATO. A inceput sa
se ceara steagul Jamaicai, mai ales de catre cei tineri pasionati de regae. Cea
mai mare comanda pe care am incheiat-o a fost de 70000 de lei, insa 90% sunt
clienti mici. Vanzarile din Bucuresti s-au dublat practic de la un an la altul, spune
Pavel Costea.
Vanzarile sunt constante, exceptand momentul in care se apropie ziua
nationala, cand vanzarile cresc spectaculos. Firma are acum o retea de 12
distribuitori in Bucuresti, si de curand a semnat un contract cu librarii, ceea ce
presupune alte 20 de locatii noi. S-a intamplat ca brusc sa creasca cererea de
steaguri ale Rusiei sau Slovaciei. Motivul iese la iveala dupa ceva timp, cand
aflam ca s-a desfasurat vreun eveniment legat de una dintre aceste tari, explica
Pavel Costea.
Business start
Investitie: minimum 20.000 de euro, necesari pentru cumpararea a cel
putin trei masini de cusut performante, pretul uneia pornind de la 1.000 de euro.
O parte din bani vor fi investiti in serigrafie.
Angajati: minimum 2, o croitoreasa cu experienta si un specialist in
serigrafie, fara de care afacerea nu poate functiona.
Piata: in principal firme si institutii oficiale, desi exista, deja, un numar din
ce in ce mai mare de persoane care cumpara steaguri si drapele.

125/275

Concurenta: pe piata mai exista cativa producatori de mica anvergura.

Promovarea: cel mai eficient mod este publicitatea directa. Anunturile de
mica publicitate, in acest caz, nu reprezinta o varianta de luat in calcul.
Compania trimite trimestrial 15.000 de scrisori cu oferte catre potentialii clienti.
De asemenea, investitia intr-un site este foarte eficienta. In fiecare luna, firma
gaseste minimum doi clienti, care, dupa ce acceseaza mai intai site-ul companiei,
devin cumparatori directi.
Alte sfaturi:
Dezvoltarea catorva magazine proprii este o idee foarte buna. In acelasi
timp, incercati sa gasiti distribuitori pentru produse.
Deosebit de importanta este si dimensionarea stocurilor de produse.
Desi cel mai mult se vand drapelele cu Romania, cererea de alte drapele nu este
neglijabila, mai ales cu ocazia zilelor nationale sau cu ocazia altor evenimente
care pot avea loc de-a lungul acelui an si pe care trebuie sa le luati in calcul,
anterior.

Marketing ancestral (arbori genealogici)

Ideea dezvoltarii unei afaceri i-a venit studentei Irina Lupascu in momentul
in care bunica sa i-a cerut sa se intereseze de o presupusa ruda al carei nume
de familie semana cu cel al regizorului american Andrew Vajna. Primul pas pe
care l-a facut a fost sa caute pe Internet. Asa a descoperit conceptul de
ancestral marketing si a luat legatura cu Thomas Nocera, fondatorul unui
institut american care se ocupa chiar cu asa ceva. Scopul institutului este de a
forma specialisti in domeniul gasirii rudelor. Genul acesta de marketing se
bazeaza pe folosirea tehnologiei informaticii pentru a descoperi istoria unei
familii. In Statele Unite s-a initiat un turism bazat tocmai pe aceste descoperiri,
crescand astfel partea de business. Afacerea lui Nocera a pornit de la ideea ca,
numai in SUA, exista peste doua milioane de persoane care au rude, mai ales in

126/275

Europa, despre care stiu foarte putine sau aproape nimic. Apoi si-a dat seama ca
are deja si o piata pentru o potentiala afacere. El a creat, pe langa Institutul de
Marketing Ancestral pe care il infiintase, si o agentie virtuala care sa puna in
practica acest tip de turism. Fratele sau era asociat la o agentie de turism, care
se ocupa de promovarea Floridei, cu fratele presedintelui Statelor Unite, George
W. Bush, astfel ca ideea de afaceri a lui Thomas Nocera a fost destul de usor de
pus in aplicare,
Irina Lupascu isi propusese ca, in cazul in care reuseste sa descopere
ruda al carei nume semana cu cel al regizorului Andrew Vajna, sa continue
dezvoltarea in Romania a unui business similar celui din Statele Unite. Numai ca
socoteala de acasa nu prea s-a potrivit cu cea din targ, desi premisele dezvoltarii
unui business interesant in tara erau promitatoare.
In plus, daca toate statisticile aratau ca in ciuda faptului ca in Statele Unite
exista o piata extraordinara pentru un astfel de business, despre Romania nu se
putea spune acelasi lucru. Cercetarile ei au dovedit ca regizorul nu avea nici un
fel de legatura de rudenie cu familia sa. Intre timp a intrat la Facultatea de
Business din Timisoara. Realizand ca legaturile deja stabilite cu Institutul de
Marketing Ancestral pot fi totusi utile si folosite in Romania, Irina Lupascu a
apreciat ca nu este nici un risc daca incearca sa puna pe picioare aceasta
afacere bazata pe marketing ancestral. Prin urmare impreuna cu Thomas Nocera
si un profesor al facultatii din Timisoara au inceput treaba.
Initial, cei trei s-au gandit sa infiinteze agentii la Satu Mare, Cluj si
Budapesta. Vom incerca sa gasim rudele din Statele Unite pentru romanii sau
maghiarii care ne solicita un astfel de serviciu. Ulterior ii vom pune in legatura si,
astfel, americanii vor avea prilejul sa isi cheltuiasca banii vizitand locurile in care
traiesc rude pe care nu le-au vazut niciodata, spune Irina Lupascu. In plus,
marketingul ancestral putea favoriza si schimburile de studenti dintre Facultatea
de Business din Timisoara si institutul din Florida. Intre timp, Irina Lupascu a mai
dezvoltat inca o afacere pe Internet. Stiam ca am talent la desen, insa nu stiam

127/275

cum sa vand acest lucru, explica Irina Lupascu. S-a gandit sa experimenteze un
portal prin intermediul caruia persoanele interesate pot trimite o fotografie,
urmand sa primeasca un portret desenat de Irina Lupascu.
Lucrarea este scanata, apoi retrimisa pentru a fi acceptata. Dupa
eventuale retusuri si dupa ce solicitantul isi trimite acceptul, acesta va primi
portretul expediat par avion. Pana in prezent, cele mai interesate persoane de
acest serviciu au fost personalitatile. Si nu e vorba despre cele din Romania, ci
cele de peste ocean. A primit deja solicitari de la Stacy - manechin si prezentator
TV din Statele Unite, sau de la actualul guvernator al Californiei, Arnold
Schwarzenegger. O astfel de lucrare costa, de obicei, 150 de euro. Daca
socotim numai trei portrete pe luna, cam cate executa Irina Lupascu de obicei,
rezulta o suma absolut suficienta pentru intretinerea unui student. Totusi, tarifele
sunt mult mai mari in cazul unor astfel de lucrari executate prin intermediul
Internetului, pentru clientii din Statele Unite, preturile putand ajunge si la 600 de
euro pe lucrare.
Business start
Investitie: Investitia totala prevazuta pentru busines va fi de 500.000 de
euro si va fi suportata integral de partea americana. Irina Lupascu intentioneaza
sa sa infiinteze la Cluj, Satu Mare, Brasov si Budapesta, niste reprezentante ale
sediului principal din Florida. Desi, initial acestea vor dispune doar de o dotare de
baza: conexiune Internet, telefon/fax, pliante cu trasee turistice din cele doua tari,
reteaua se va extinde treptat in Moldova, la Bucuresti si, daca afacerea va avea
succesul scontat, in mai multe puncte din Europa Centrala si de Est, astfel ca
investitia va capata o mai mare anvergura. Desi se negociaza in prezent cu o
mare companie din SUA, care vrea sa sustina afacerea din punct de vedere
financiar, totusi, pe piata se poate intra si cu costuri mai scazute, mergand pe o
dezvoltare in etape a afacerii.
Angajati: Cate un reprezentant local al agentiei va conduce cate un birou
zonal. Acesta se va ocupa atat de munca de investigatii necesara pentru

128/275

descoperirea rudelor cautate, cat si de construirea traseului turistic, tinand cont,

in acest demers, de numarul de cetateni americani care vor vizita Romania sau
Ungaria. La randul sau, fiecare reprezentant isi va selecta echipa si va contacta
operatorii de turism din zona de operare.
Promovarea: Sustinerea companiei va presupune si folosirea infrastructurii
pe care o are, deja, creata, aceasta incluzand si o revista de promovare a
calatoriilor turistice. Aceasi companie se va ocupa si de promovarea agentiei de
turism ancestral, mai ales in mass-media americana. Strategia de promovare va
trebuie sa vizeze atat piata americana, cat si pe aceea din Centrul si Estul
Europei. Cum marea majoritate a celor care pornesc in cautarea rudelor
acceseaza in primul rand Internetul, este logic ca acesta va trebui sa constituie
unul din principalele mijloace de promovare. Daca acest portal este bine
promovat, multi clienti pot ajunge sa apeleze la serviciile unei astfel de companii.
Context de piata
Clientii vizati vor fi toti cetatenii americani care vor sa isi caute rudele in
aceasta zona a lumii sau cetatenii din Europa de Est care doresc sa-si
regaseasca rude in SUA. Ei vor putea accesa atat site-ul
www.ancestralmarketing.com, cat si cere informatii direct de la Institutul de
Marketing Ancestral din Florida, precum si de la birourile zonale din cele doua
tari. Numai dupa semnarea unui contract care sa prevada o suma minima
incluzand si comisionul de agentie va fi dezvaluit numele rudei.
Concurenta nu este mare, dat fiind faptul ca este o activitate la nivel de
pionierat. Cu timpul, desigur numarul agentiilor cu acest profil va deveni din ce in
ce mai mare.

Advertising (3)

Stefan Tanase si Andrei Istodor, doi tineri din Sibiu, fosti colegi la
Facultatea de Stiinte Economice din Sibiu, dupa ce, in urma cu un an si jumatate

129/275

au venit in Bucuresti, au inceput sa lucreze la un site care propunea o abordare

complet diferita a publicitatii online, subtila si interactiva in acelasi timp. Pe scurt,
site-ul oferea vizitatorilor un concurs cu intrebari despre sloganurile diferitelor
firme, sunetele si imaginile din spoturile radio si TV. Ideea de a vinde publicitate
printr-un concurs online este noua in Romania. In doar o luna si jumatate a atras
aproape 32.000 de vizitatori saptamanal.
Genul acesta de publicitate discreta si neagresiva se numeste
advergaming (publicitate prin joc) si a fost inventat in Statele Unite, unde a
inceput sa ia amploare. Concurentul trebuie sa aleaga dintre numele mai multor
firme pe cel corect. Eu, ca investitor in publicitate, ma duc la agentia mea de
publicitate si ii cer sa imi construiasca un joc online pe care il integrez site-ului
meu, in care tot decorul este marcat cu numele produsului pe care vreau sa-l
vand. Cei care intra si joaca nu percep ca publicitate faptul ca pe masinutele cu
care joaca apare produsul respectiv. E ceva mai neconventional decat
publicitatea obisnuita, dar expunerea marcii respective este de mai buna calitate,
pentru ca mizeaza pe mesaje subliminale si pe divertisment, explica Stefan
Tanase termenul de advergaming.
In anul III de facultate, un profesor le-a cerut studentilor sa construiasca
un chestionar pe o tema liber aleasa. Atunci i-a venit lui Andrei Istodor chiar
ideea afacerii ulterioare. M-am gandit sa fac un chestionar care sa aiba ca teme
sloganurile sau elementele de identificare ale unei marci. Si atunci m-am intrebat
pentru prima data cum as putea sa vand reclama sub forma de divertisment.,
povesteste el. Andrei Istodor i-a vorbit colegului sau despre proiect si s-au
hotarat sa il puna in aplicare. Stefan Tanase a plecat insa in SUA, de unde s-a
intors peste un an, de-abia. Intre timp, Andrei Istodor se mutase la Bucuresti si
incerca sa vanda proiectul unei firme care ar fi putut sa-l finanteze. Il
gandisem initial ca pe un concurs in cadrul unei emisiuni televizate formate din
mai multe runde. Concurentul trebuia sa raspunda cui apartine un anumit slogan,
o anumita imagine, un anumit sunet. Din nefericire, nici o televiziune nu si-a dat

130/275

acordul, isi aminteste Andrei.

Intr-o ora de emisiune, un post nu poate introduce mai mult de 12 minute
de publicitate, oricat ar fi ea de discreta si de neagresiva. Ar fi existat o singura
portita de scapare, in cazul in care marcile mentionate nu s-ar fi vandut pe piata
romaneasca. Dar aceasta ar fi insemnat ca televiziunea nu castiga bani din
vanzarea de spatiu in concurs. Existand aceasta problema din partea CNA,
Andrei Istodor s-a vazut nevoit sa refaca tot proiectul. Intr-un tarziu mi-am dat
seama ca trebuia sa schimb canalul. Mediul online este liber, aici nu exista
restrictii legate de modul in care se face publicitatea. Asa ca am regandit tot
conceptul si l-am adaptat la cerintele Internetului, spune Andrei.
Au calculat ca investitia initiala s-ar fi ridicat la cel putin 30.000 de euro,
pentru constructia propriu-zisa a site-ului, calculatoare, servere si mai ales
promovare. Era o suma foarte mare, dar, atras de unicitatea propunerii, Emanuel
Radescu s-a hotarat sa finanteze proiectul. Primul pas important a fost gasirea
unei firme de programare. Constructia unui astfel de site platforma, care ruleaza
independent si livreaza mesajele publicitare in functie de target, costa intre 10 si
15.000 de euro. Insa, o data creat, avantajul acestuia este ca administratorii siteului nu au nevoie de cunostinte de programe, pentru ca totul exista deja intr-o
baza de date. In doua luni adresa a fost gata.. Nu mai exista un astfel de site in
Romania, pentru ca pe site mesajul publicitar ti se afiseaza sub forma unei
intrebari, iar vizitatorul face un efort de memorie sa il asocieze cu marca
respectiva. La televiziune sau in alte media consumatorul este pasiv, pe cand aici
este obligat sa joace, deci sa constientizeze mesajul, explica Stefan Tanase.
Cei care l-au conceput se mandresc ca este unic in Romania si, din cate stiu, ei,
chiar in lume.
In septembrie 2011 a fost lansat primul concurs. Site-ul a reusit sa atinga
un varf de 32.000 de vizitatori pe saptamana si sa-si formeze o baza de date de
28.000, datorita campaniei puternice de promovare, pe toate tipurile de media, .
In pofida acestui succes, profitul net al site-ului a fost de 3.000 de euro. Cea mai

131/275

grea parte a acestui gen de concurs este atragerea a cat mai multe companii. Ai
nevoie de cel putin zece clienti, ca sa nu fii nevoit sa repeti incontinuu intrebarile.
Acest lucru este foarte greu de facut, pentru ca fiecare firma isi stabileste anual
bugetele de publicitate. Noi le cerem practic sa se sincronizeze dupa noi si sa ne
plateasca pentru asta, spune Andrei Istodor.
Continuitatea concursului, in aceste conditii, este foarte greu de mentinut,
de aceea, intre doua editii, devine un site de continut, care ruleaza informatii
despre toate campaniile publicitare din Romania. Cat despre momentul in care
site-ul va produce si banii pe care ii aduce in general advergaming-ul in Statele
Unite, Andrei Istodor afirma: Momentan site-ul nu aduce bani firmei finantatoare,
dar acesta este un risc asumat. Am stiut inca de la inceput ca aceasta nu este o
afacere din care sa te imbogatesti peste noapte, mai ales in Romania, unde rata
de penetrare a Internetului este mica. Dar sunt convins ca intr-un an de zile
lucrurile se vor schimba simtitor, pentru ca avantajul acestei piete este ca poate
creste considerabil de la un an la altul.
Business start
Investitie minima: 30.000 de euro, folositi in achizitionarea unor
calculatoare, a unui server de Internet si baze de date, achizitionarea domeniului
de Internet, constructia site-ului si promovare online.
Angajati: minimum 2, asta in cazul in care suportul tehnic este asigurat in
sistem de outsourcing. Este esentiala si existenta unei persoane specializata in
vanzari.
Piata: in principal sunt firme mari care investesc sume mari in publicitate.
O alta categorie de clienti o constituie agentiile de publicitate.
Concurenta: nu exista o concurenta directa.
Furnizori: toate firmele care asigura programarea, dezvoltarea si suportul
tehnic al site-ului.
Promovarea: preferabil online (bannere, direct emailing), impreuna cu
campanii offline pe radio si TV, derulate, de obicei, prin parteneriate media.

132/275

Incaltaminte si marochinarie

Manuela Barbulescu a reusit sa devina unul dintre putinii creatori de

incaltaminte si genti unicat, in doar doi ani. Majoritatea comenzilor vin de la
viitoare mirese si de la cliente care poarta pantofi de lux. Cand am inceput acum
doi ani, am avut doua sute de euro imprumutati, cu care am cumparat materiale
si am confectionat de proba cateva perechi intr-un atelier de incaltaminte din
suburbiile Capitalei, relateaza Manuela Barbulescu.
Colaborarea cu cateva ateliere din Bucuresti nu a fost satisfacatoare,
deoarece lucratorii de acolo considerau uneori ca muncesc prea mult si ca erau
platiti prea putin. In plus, erau diverse substante peste tot si pantofii riscau sa fie
murdariti sau distrusi. Dupa un an, a angajat cinci oameni si si-a deschis atelierul
propriu. Ea prefera sa lucreze pantofi din alte materiale decat pielea, cum ar fi
crep, satin sau catifea, insa pentru un singur pantof din aceste materiale se
lucreaza aproape opt ore, adica dublu decat la un pantof de piele. In aceste
conditii, pretul este mai mare decat la pantofii de piele, continua Manuela
Barbulescu.
In prezent, in atelier se confectioneaza in medie zeci de perechi de pantofi
pe luna., iar numarul clientelor se ridica la 400. In afara de pantofi mai lucreaza
genti unicat, dar si portofele, serviete, mape, genti pentru laptopuri si alte obiecte
de mica marochinarie pentru firme romanesti. Toate acestea i-au adus anul
trecut o cifra de afaceri de 40.000 de euro, in conditiile in care o pereche de
incaltaminte costa in jur de 100 de euro. Talentul la desen a ajutat-o enorm, dar
si experienta si legaturile stabilite in domeniul relatiilor publice. Cel mai de folos ia fost, insa, faptul ca a stiut sa se pozitioneze pe piata romaneasca, in conditiile
in care aceasta se imparte in doua categorii: incaltaminte originala, de calitate,
dar foarte scumpa si incaltaminte ieftina, nu neaparat urata, dar pe care o vezi in
toate magazinele. Miresele reprezinta publicul meu tinta. Ceea ce fac eu este

133/275

original si nu foarte scump, asta referindu-ma la pantofii de seara, precizeaza

Manuela Barbulescu.
Si-a dat seama cat de important este, pentru promovarea afacerii, sa
colaboreze cu un creator de tinute vestimentare, anterior lucrand pentru o
creatoare de moda. Astfel a ajuns sa colaboreze cu Deverra Atelier si vor merge
impreuna la targul de nunti care va avea loc in curand la J.W. Marriott Grand
Hotel. Din experienta de pana acum, aceste targuri s-au dovedit o modalitate
foarte eficienta de promovare. Cel mai dificil a fost la inceput sa-mi gasesc
colaboratori si furnizori buni. Toate accesoriile pentru pantofi (talpi, tocuri etc.)
care se afla pe piata sunt importate, iar preturile lor sunt exagerat de mari. De
asemenea, materialele textile din care confectionez gentile si pantofii sunt
importate si revandute aici cu adaosuri de peste 100%, spune Manuela
Barbulescu.
Accesoriile pe care le echizitioneaza este nevoita sa le cumpere la preturi
mari, atata vreme cat lucreaza numai unicate. De exemplu, nu cumpar 2.000 de
catarame, ci doar 20, iar pretul pe bucata este enorm, acest lucru fiind valabil si
la alte accesorii, explica Manuela Barbulescu. Nu i-a fost usor nici sa invete
singura toate detaliile de productie, in conditiile in care in Romania nu exista nici
un curs in acest domeniu, iar sa invete in atelierul unei persoane consacrate a
fost imposibil. Recent si-a deschis un showroom propriu, care va fi cu circuit
inchis - clientele vor putea veni numai cu programare - si se gandeste serios la
posibilitatea de a exporta obiecte din piele. Manuela Barbulescu este hotarata sa
creeze pentru cliente care vor sa poarte altceva decat clasicii pantofi de pe piata
pe care ii gasesti in magazine, in productie de serie, nu unicate, asa cum le face
ea.
Business start
Investiti: investitia intr-un atelier propriu poate ajunge si la 10.000-15.000
de euro. Daca lucrati in atelierul altcuiva, riscati din start doua lucruri: unul, ca
pantofii sa nu iasa asa cum trebuie si, doi, nu aveti control asupra numarului de

134/275

perechi lucrate dupa modelul dvs.

Furnizori: cele mai bune materiale sunt importate in tara de firme care le
revand, din pacate, cu adaosuri comerciale foarte mari, ce ajung uneori pana la
200%.
Costuri: Costurile cu manopera, sunt cele mai mari, urmate de
materialele din care sunt confectionati pantofii.
Promovare: targurile de specialitate si pictorialele din revistele pentru
femei. Desi, pana la urma, clientul multumit este cel care va va face reclama cea
mai buna, raspandind vorba despre calitatea produselor dumneavoastra,
aducand, la randu-i alti clienti.

Decoratiuni interioare si perdele

Florin Dumitrescu, un fost inginer timp de 13 ani, visand sa devina

patronul unei firme de constructii. A mai avut un magazin general, pentru ca in
final sa dezvolte o afacere care ofera servicii complete de montare a galeriilor si
perdelelor. In anul 2001 Florin Dumitrescu renunta la serviciul sigur de inginer
electromecanic si impreuna cu un grup de oameni de afaceri infiinteaza o
companie de constructii. Ideea de a avea propria afacere a fost cu mult mai
puternica Din pacate pentru ca oamenii de afaceri din Cipru au intarziat atat de
mult, a trebuit sa renunt la asocierea cu ei, spune Florin Dumitrescu.
Brusc, a ramas si fara loc de munca, si fara perspectiva asocierii cu
cipriotii. Deja achizitionase si un spatiu pe bulevardul Stefan cel Mare din
Bucuresti, chiar langa stadionul Dinamo, gandindu-se sa faca si un birou de
reprezentanta, pe cand planuia dezvoltarea afacerii cu strainii. A considerat ca
un magazin general, un concept foarte la moda in acea perioada, era o destinatie
numai buna pentru spatiul comercial pe care il avea. Florin Dumitrescu stransese
60.000 de lei pentru achizitionarea unei masini si alti 40.000 pentru zile negre.
Banii ajungeau pentru a porni o afacere la inceputul anilor 2000. Aveam o

135/275

problema. Spatiul era cam mic, iar eu nu ma simteam bine facand comert. Mie
imi place sa fac productie, sa creez. Cu toate ca lucrurile mergeau bine, am
inceput sa ma gandesc la o afacere pe gustul meu, isi aminteste Florin
Dumitrescu.
Florin Dumitrescu a incercat sa gandeasca in perspectiva, desi in acel
moment comertul era un business foarte profitabil. Astfel ca asa a aparut ideea
decoratiunilor interioare. Se gandise la o afacere prin care sa se adreseze unui
public larg, sa gaseasca un produs inexistent pe piata, pe care sa il fabrice el.
Era suficient sa rasfoiesti o revista specializata din Occident, sa intri intr-un
magazin de profil de atunci pentru a intelege ca era o oportunitate sa dezvolti o
afacere in acest domeniu. Florin Dumitrescu s-a inspirat din aceste reviste si a
creat un produs nou, o galerie cu sine, pe care l-a brevetat. In 2003 a desfiintat
magazinul si a trecut definitiv la afacerea cu galerii si perdele, infiintand
compania Degal.
A observat ca cererea de perdele era din ce in ce mai mare. La inceput,
cumpara materialul de pe piata interna, dupa care a trecut la import. Si-a dat
seama, pe parcurs, ca trebuie sa investeasca intr-un spatiu de productie unde sa
fabrice accesorii si galerii. Doi ani mai tarziu, in 2007, a mai deschis un atelier
pentru confectionat perdele si pentru asamblari. In total, investitiile facute de
Florin Dumitrescu in toti acesti ani au depasit 75.000 EURO. Cifra de afaceri din
anul 2012 s-a apropiat de 380.000 EURO, in conditiile unei rate a profitului brut
de 12-14%. Daca in momentul infiintarii compania Degal avea doar trei angajati,
acum numarul acestora este de 24. Numai ca Florin Dumitrescu nu putea sa
vanda doar propriul produs brevetat, pentru simplul motiv ca nu era cunoscut.
Astfel ca a fost nevoit sa imbine vanzarea acestuia cu perdelele importate si
gama de servicii complete pe care le oferea.
In urma cu zece ani concurenta era aproape inexistenta, insa lucrurile
incep sa se schimbe. In fiecare zi, in pravalia de pe bulevardul Stefan cel Mare
intra in medie doi clienti, comenzile variind intre 500 si 5000 de lei. Tot mai multe

136/275

firme au inceput sa faca acest business bazandu-se pe servicii complete. Florin

Dumitrescu este insa linistit, fiind convins ca pe piata bucuresteana de profil
cererea este, inca, mult superioara ofertei.
Business start
Investitia: fara a lua in calcul spatiile de productie, aceasta depaseste 1020.000 EURO, bani care trebuie investiti in masini de gaurit, de cusut, iar, in
cazul in care vreti sa produceti galerii si accesorii, si intr-o masina de injectie
pentru mase plastice si matrite. Florin Dumitrescu s-a lansat in afaceri cu o
masina de cusut, la domiciliul clientului, croind perdele importate. Numai ca asta
se intampla acum cativa ani buni. Lucrurile in acest business au evoluat.
Desi in Romania nu mai sunt fabrici de perdele moderne, pe piata exista o
oferta insemnata de perdele din Turcia si tot mai multe companii care ofera
servicii complete pe acest segment.
Publicitatea: este deosebit de importanta. Mica publicitate reprezinta un
mijloc de promovare nebanuit de ofertant, fiind, de multe ori, chiar mai eficienta
decat o pagina de reclama intr-o revista importanta., la ea avand acces un numar
foarte mare de persoane. In egala masura, serviciile pe care le oferiti trebuie sa
se regaseasca in ghidurile de specialitate. Nu este deloc de neglijat nici un site
care sa va prezinte serviciile si produsele ofertate . Foarte multi dintre clientii
firmei Degal ajung la producator prin intermediul site-ului firmei. O atentie
deosebita trebuie acordate atat domeniului, cat si designului site-ului, acestea
fiind doua elemente esentiale pentru succesul unui astfel de mijloc de
promovare.

Cimitir pentru animale

Cristian Manafu si Filip Bucur, doi iubitori de animale din Bucuresti au

infiintat primul cimitir de animale din Romania. Ei s-au gandit la infiintarea unui
cimitir pentru animale cand le-au murit cei doi ciobanesti germani. Nu stiau ce

137/275

trebuie sa faca cu corpurile celor doua animale. Solutiile erau foarte putine. O
varianta era incinerarea impreuna cu unele deseuri, dar relatia cu cele doua
animale fusese prea puternica pentru a admite asa ceva. O alta era inhumarea
intr-un parc sau loc mai ferit, dar, pe langa faptul ca era ilegala, nu oferea nicio
garantie. In Occident exista cimitire special dedicate animalelor, in multe dintre
cazuri asemanarea cu cele umane fiind izbitoare. Numai ca ei nu traiau in
Occident. Asa ca au decis sa porneasca amenajaraea unui astfel de cimitir de
animale. Investitia preconizata ar fi de 500.000 euro, ei sperand sa o recupereze
in 15 ani.
Nu numai ca oamenii care isi ingroapa animalele de companie in astfel de
locuri le viziteaza mormintele in fiecare saptamana, dar le si construiesc
adevarate monumente la capatai. Un exemplu de asemenea afacere profitabila
se gaseste la Budapesta, unde stapanii de animale cheltuiesc sume enorme
pentru amenajarea mormintelor acestora. Numai ca in Romania mentalitatea a
ramas aceeasi si din aceasta cauza nimeni nu poate garanta succesul financiar
al unei astfel de locatii. Atunci cand si-au propus sa deschida primul cimitir de
animale din Romania, Cristian Manafu si Filip Bucur stiau foarte bine ca mai intai
aveau de luptat cu psihologia colectiva, si abia apoi se puteau gandi la
recuperarea investitiei sau la profit. Primul pas a fost sa vedem pe Internet cum
arata astfel de locuri. A trebuit sa facem un studiu al cimitirelor de animale care
exista in lume, spune Cristian Manafu.
Au decis sa infiinteze un cimitir-parc. Initial doreau ca cimitirul sa fie in
Bucuresti, dar autoritatile i-au sfatuit ca in afara orasului va fi mai usor de
realizat. Conform procedurilor, nu poti obtine autorizatiile decat daca ai
respectiva parcela de teren. Exista riscul sa achizitionam o parcela, iar in
momentul in care doream sa obtinem autorizatiile sa constatam ca nu
corespunde, spune Filip Bucur. In 2011, au ales mai multe locatii si au decis sa
ceara consiliere pentru fiecare dintre ele, inclusiv din partea autoritatilor. Sunt
foarte multe conditii pe care trebuie sa le satisfaca un teren care se doreste a fi

138/275

folosit intr-un astfel de scop. Este vorba de distantele fata de anumite drumuri si
zone locuite sau de adancimea panzei de apa freatica, continua Filip Bucur.
Parcela de teren optima s-a dovedit a fi la marginea Bucurestiului.
Pretul terenului de 15.000 de metri patrati a fost destul de ridicat, dat fiind
faptul ca acesta se afla in apropierea intersectiei dintre linia de centura a
Capitalei si viitoarea autostrada Bucuresti-Constanta. Obtinerea autorizatiilor a
durat, de asemenea, destul de mult. Ea a fost ingreunata, pe de-o parte, de
noutatea proiectului, iar pe de alta, de frecventele modificari ale legislatiei care
tocmai in acest moment se aliniaza la cea europeana. Abia de curand am reusit
sa luam toate autorizatiile si sa avem acordul pentru partea de inhumare. In ceea
ce priveste incinerarile, ne mai trebuie doar o analiza atenta a proiectului din
partea autoritatilor de la Mediu, spune Cristian Manafu.
In total, investitiile s-au ridicat la o suma foarte mare, aproximativ 500.000
de euro.
Suma a fost suportata integral de catre cei doi, acestia avand si alte
afaceri. Costurile au fost marite foarte mult de apropierea de viitoarea autostrada
si faptul ca trebuiau sa traga toate utilitatile. Din cei 15.000 de metri patrati, pe
12.000 s-a plantat gazon si arbusti, optandu- se pentru un cimitir sobru, cu placi
funerare la nivelul solului. Pe acestea se inscriptioneaza numele animalului si,
daca se doreste, poate fi pusa o fotografie a acestuia. Am investit destul de
mult, insa am gandit-o drept o afacere pe termen lung. Banuim ca vom recupera
investitia in 10-15 ani. Practic, ne vor trebui aproape cinci ani doar pentru a face
promovare, explica Cristian Manafu.
Se cerea o strategie de promovare aparte, dat fiind ca si afacerea era una
neobisnuita, neputandu-se face reclama prin canalele clasice. Au intrat in
legatura cu cabinetele veterinare, alcatuind o lista cu potentialele locatii cu care
se putea colabora pentru promovare. Totusi, adresa de internet a fost una din
cele mai importanti modalitati de promovare, pentru ca oricine putea afla de aici
in ce constau serviciile unei astfel de locatii. Totusi, au infiintat si o linie telefonica

139/275

gratuita, pentru ca nu oricine are acces la Internet si pentru a mari, astfel,

numarul celor care primesc informatii despre noul cimitir de animale. Avem deja
cativa clienti care au apelat la serviciile noastre. Unii chiar au contractat servicii in
avans, pe care noi incercam sa le promovam. Este vorba de stabilirea, inca din
timpul vietii animalelor, a tuturor aspectelor in ceea ce priveste inhumarea sau
incinerarea si plata in rate. Acestea poarta numele de prearanjamente, spune
Cristian Manafu.
Desi nu au avut foarte mare succes in Romania, exista si la noi asigurari
pentru animale, asa ca cei doi incearca includerea serviciilor cimitirului in
pachetul standard de asigurare. Valoarea unui loc de veci in cimitir variaza intre
54 si 170 euro, in functie de marimea animalului. De asemenea, luand in calcul
acelasi criteriu, mai trebuie platita si o taxa de intretinere anuala care variaza
intre 8 si 35 de euro. Sectiunea accesoriilor, cum ar fi sicriele sau placile funerare
speciale, a fost o alta idee pe care cei doi au incercat sa o dezvolte. Credem ca
vor fi disponibile aproximativ 10.000 de locuri in tot cimitirul. Exista zone speciale
pentru caini, pisici, pasari, rozatoare, reptile sau orice alt tip de animale.
Incinerarile vor fi posibile in partea a doua a acestui an. Am fost foarte intarziati
tocmai de legislatia care se schimba, spune Filip Bucur.
Genul acesta de servicii pare a fi destul de important pentru ca, daca in
cazul inhumarilor, in afara locului de veci si a taxei anuale de intretinere, alte
venituri nu mai exista, incinerarile pot asigura un venit constant. De asemenea,
cabinetele sunt obligate sa incinereze asa-numitele deseuri provenite din practica
veterinara, iar incineratoare specializate sunt destul de putine. Cu toate ca
afacerea a fost pornita mai mult din pasiune, pentru o afacere in care s-au
investit aproape 500.000 de euro, latura financiara nu are cum sa nu fie o
prioritate. In ciuda faptului ca Filip Bucur si Cristian Manafu pot fi considerati
pionieri in acest domeniu, afacerea poate fi mentinuta numai daca cei doi vor
reusi sa impuna si in Romania o cat mai rapida schimbare a mentalitatii.

140/275

Business start
Investitia initiala in cimitirul de animale a fost de 500.000 de euro.
Aceasta suma poate varia in functie de locatia in care se gaseste terenul ce se
doreste a fi achizitionat.
Suprafata optima calculata de cei doi oameni de afaceri pentru ca
cimitirul sa se poata dezvolta in viitor a fost de 15.000 de metri patrati.
Racordarea la utilitati este, si ea, destul de costisitoare, dat fiind faptul ca genul
acesta de locatie trebuie sa fie oarecum izolat. Amenajarile, cat si achizitia unui
mijloc de transport sunt, si ele, generatoare de costuri suplimentare.
Incineratorul, care trebuie sa corespunda legislatiei, este, la randul sau, destul
de costisitor.
Trebuie luat in calcul ca intarzierea activitatii poate fi determinata de
obtinerea autorizatiilor (sanitar-veterinara, de mediu, de la consiliul local etc.) .
Angajati: minimum 7: doi gradinari, o persoana pentru secretariat, una
care sa se ocupe de management, un sofer si doua persoane care sa se ocupe
de incinerari.
Promovarea: Trebuie incercate mai multe canale de nisa, publicitatea pe
canalele clasice nefiind foarte eficienta. Fluturasii sau afisele impartite in
asociatii feline sau chinologice, cluburi de animale sau cabinete veterinare vor
asigura o buna mediatizare si, ce este cel mai important, ea va ajunge direct la
publicul tinta. De asemenea, investitia intr-un portal este importanta, existand
astfel o buna posibilitate de mediatizare a serviciilor.

Ambalaje

Laurentiu Velea a renuntat la cursurile Facultatii de Metalurgie pentru

afaceri, in urma cu aproximativ zece ani, la varsta de 24 de ani, multi au
considerat ca este un gest hazardat. In prezent, compania a ajuns la o cifra de
afaceri de peste doua milioane de euro anual din ambalarea de zahar in pliculete

141/275

si vanzarea de condimente. Un timp, a incercat sa faca ambele lucruri in paralel,

dar si-a dat seama ca nu este posibil. Nici facultatea nu o faceam cum trebuie,
nici de afaceri nu ma puteam ocupa asa cum voiam eu. Exista prejudecata ca
trebuie sa obtii o diploma pentru ca iti va folosi la ceva in timp. Eu am crezut ca
afacerile sunt mai importante, spune Laurentiu Velea.
Cum avea nevoie de capital pentru a porni afaceri mai serioase, iar
comertul era considerat cartea castigatoare, a inceput, bineinteles cu acesta.
Cumparam orice cerea piata si vindeam mai departe, explica Neagu. Vreme de
cativa ani, incepand cu 2012, s-a axat doar pe comert. Colabora mai ales cu
cantinele fabricilor, care la nivelul acelor ani erau inca destul de mari. Desi
afacerile ii mergeau din plin, Laurentiu Velea a realizat ca va trebui sa se
diversifice si sa gaseasca un domeniu de viitor in care sa investeasca. Ratele de
crestere obtinute din comert incepeau sa fie din ce in ce mai mici si tot mai multi
oameni de afaceri care stransesera capital se gandeau acum la activitati de
productie. Laurentiu Velea a observat, in 2004, ca existau foarte multe baruri si
restaurante care ofereau clientilor cafea. Pliculetele de zahar servite alaturi de
cestile de cafea era de fiecare data obligatorii, insa acestea nu erau
personalizate, asa ca Laurentiu Velea a speculat oportunitatea ivita.
M-am gandit ca orice patron de restaurant ar considera drept o reclama
cat se poate de eficienta trecerea numelui localului pe pliculetele de zahar. In
momentul respectiv nu era nimeni pe piata care sa faca asa ceva, povesteste
Laurentiu Velea. Asa ca a investit circa 10.000 de euro in masinile de ambalat.
Diferenta de cost intre pliculetele personalizate si cele fara nici o inscriptionare
era foarte mica, iar patronii localurilor au inceput sa apeleze din ce in ce mai mult
la serviciile companiei lui Laurentiu Velea. In 2005, cifra de afaceri inregistrata
era de aproximativ 100.000 de euro pe an, iar business-ul se dezvolta in
continuare, boom-ul urmand sa aiba loc o data cu intrarea pe piata a marilor
lanturi de hipermarket-uri. Pe atunci firma avea mai mult de 100 de clienti pentru
pliculete, iar afacerea mergea de minune. Dar, cu toate ca avea foarte multe

142/275

comenzi, afacerea intampina o problema: pretul unui pliculet de zahar era foarte
mic, iar castigul efectiv nu era impresionant. La 0,2 de lei cu cat se vindea un
astfel de pliculet, costurile de productie si distributie erau foarte mari. In acesti
0,2 lei trebuie sa cuprinzi transport, salarii, dobanzi bancare etc. Ramai cu foarte
putin, explica Laurentiu Velea. Altfel spus, pliculetele de zahar nu erau produse
cu o valoare adaugata mare.
Asa ca s-a gandit sa incerce sa ambaleze si alte produse, a caror vanzare
sa ii asigure o rata a profitului mai mare. Ideea era sa vindem produse mai
scumpe, pentru a creste rata profitului, spune Laurentiu Velea. Desi piata pentru
condimente era una foarte ofertanta, aici lucrurile erau ceva mai complicate.
Trebuiau achizitionate, ambalate si puse pe raftul unor magazine pentru a fi
vandute. Numai ca pentru asta era necesara conceperea unei marci sub numele
careia sa vanda aceste condimente. Astfel a luat nastere marca de condimente
Colonial. Am avut noroc, deoarece masinile pe care le aveam ne permiteau sa
ambalam atat pliculete de zahar, cat si de condimente. La condimente insa
profitul era mult mai bun, spune Laurentiu Velea. In prezent, aproximativ 60%
din cifra de afaceri este asigurata de vanzarea de pliculete de zahar. Productia
lunara poate ajunge si la sase milioane de pliculete de zahar. Restul cifrei de
afaceri provine din vanzarea marcii de condimente Colonial.
In acest moment cifra de afaceri ajungand la aproximativ doua milioane de
euro anual, in conditiile unei rate a profitului de numai 2-3%. Comparativ cu ce se
intampla pe aceasta piata in urma cu zece ani concurenta este cu mult mai
acerba. Toate pliculetele de zahar de pe piata sunt acum personalizate, numarul
firmelor care ofera aceste produse crescand semnificativ.
Business start
Investitie minima:10.000 de euro, necesari pentru cumpararea unei masini
de ambalat zahar in pliculete. O masina care sa ambaleze in baghete costa
70.000 de euro.
Angajati: afacerea poate inceputa ca una de familie, patronul putand

143/275

lucra atat la linia de ambalare, cat si conduce masina care livreaza si cara marfa,
fiind, in acelasi timp si director comercial.
Alte sfaturi: din productia de pliculete de zahar, profiturile nu sunt foarte
mari, astfel ca aceasta activitate trebuie suplimentata de ambalarea si distributia
unor produse cu o valoare adaugata mare, care sa creasca profitul companiei.
Toate masinile care ambaleaza zahar in pliculete dreptunghiulare pot fi
folosite si la ambalarea altor produse, cum ar fi condimentele. Cu toate ca sunt
mai scumpe, dezavantajul masinilor care ambaleaza zaharul in baghete este
acela ca ele nu pot fi folosite si pentru condimente, din cauza dimensiunilor
reduse ale ambalajului.

Vinoteca

Alexandru Beldiman, un geolog de 38 de ani a investit cateva sute de mii

de lei pentru a-si vedea visul cu ochii: o vinoteca. Ceea ce a parut la inceput mai
mult un hobby, s-a dovedit a fi o afacere de succes: cifra anuala de afaceri a
vinotecii a ajuns la 150.000 de euro. Totul a plecat de la colectia de sticle de vin
pe care o avea acasa. Un prieten l-a intrebat de ce nu isi deschide o vinoteca.
Cum dupa aceea a aparut oportunitatea de a cumpara o pivnita in centrul
orasului, incet, dar sigur, visul lui Alexandru Beldiman de a avea propria vinoteca
incepea sa prinda contur. Nici nu stiam cum ar trebui sa arate un astfel de
spatiu. Am inceput sa ma consult cu arhitecti si oameni care se ocupau de vinuri.
M-am sfatuit cu ei pentru a vedea care este cea mai buna metoda de a pune
vinurile in pivnita, cum ar trebui sa fie mobilierul pentru a suporta greutatea
sticlelor. Aici era doar o pivnita insalubra: am scos trei camioane de moloz si
metale, spune Alexandru Beldiman.
Investitia initiala a fost de aproximativ 15.000 de euro. Mobilierul a fost
facut dupa schitele lui Alexandru Beldiman. A mers pe la tot felul de expozitii prin
tara, a impartit carti de vizita, a povestit despre vinoteca, a luat la rand toti

144/275

producatorii de vin pentru a le explica planul sau de dezvoltare al vinotecii. La

unii am gasit intelegere si m-au ajutat, atit material, cit si cu sfaturi. E vorba de
cei de la Serve, Wine Princess, Exeget sau Vinia. Altii insa au tratat problema in
genul: bine, bine, foarte frumos, lasa..., povesteste Alexandru Beldiman.
Cei mai buni clienti sunt cei care vin numai sa se uite, povestesc
vanzatorii de la vinacoteca. Acestia, invariabil, pleaca cel putin cu doua-trei sticle.
Daca tot intra doar sa se uite, asculta si povestea intreaga a vinului, ce productie
este, cate sticle au mai ramas, zona de provenienta, apoi ca nu vinul nu se mai
gaseste nicaieri, pentru ca, in final, sa cumpere. Clientii sunt de doua feluri:
permanenti si ocazionali. In jur de 40 de clienti permanenti primesc emailuri cu
noutatile pe care le are in vinoteca. De obicei imi spun sa le retin un numar de
sticle de vin si ma anunta data la care ajung sa le ia. Vreau insa sa merg si mai
departe si sa incerc sa livrez vin acasa la clienti. Urmatorul pas va fi sa ii
consiliez pe cei care vor sa-si construiasca in pivnita o mica vinoteca, sa le
produc rafturi, sa-i sfatuiesc in alegerea vinurilor si sa-i aprovizionez, spune
Alexandru Beldiman.
Cifra de afaceri a ajuns la aproximativ 150.000 de euro lunar, in conditiile
unui profit de circa 30.000 de euro. Vinurile din vinoteca lui Alexandru Beldiman
nu sunt vinuri ieftine. Aici nu exista vinuri de consum, cu 6-7 de lei/ sticla, pe care
le gasesti si la magazinul din colt. Undeva trebuie sa se faca o diferenta, iar
cumparatorul are nevoie sa fie sigur ca ia un vin de calitate, ca nu intampina
surprize. De asemenea, angajatii sunt pregatiti sa ofere informatii
cumparatorului, sa spuna de unde este vinul, in ce an s-a preparat, sa explice
metoda de vinificatie. Toti clientii care vin aici cauta doar vinuri de buna calitate.,
chiar daca mai scumpe. Eu vand mai curand un serviciu decat un produs
explica Alexandru Beldiman.
La un moment dat, in strainatate, a avut ocazia sa observe ca relatia dintre
vanzator si client era una foarte calda, de cvasi-amicitie: venea clientul, lua cosul,
povestea despre ce-i mai face cainele, vanzatorul umplea cosul, omul nici nu se

145/275

uita propriu-zis, avea incredere. Vanzatorul stia ca respectivul client cumpara de

obicei vreo zece sticle de vin, asa ca ii punea exact ce stia ca-i place. La noi
situatia nu sta, inca, la fel. Cel mai greu de procurat a fost un vin vechi, o cerere
speciala: cineva dorea neaparat vin din 1954. Sa procuri un vin de 50 de ani nu
este chiar usor, pentru ca in foarte putine locuri din tara se mai gasesc. Tendinta
este mai degraba catre vinurile tinere, dulci. Insa cunoscatorii cauta vinurile seci,
rosii sau albe. Exista si cazul celor care au dat de bani si au auzit ca se bea sec
si cumpara. Numai ca e greu sa-ti placa de prima oara un vin sec. Momentan,
se pedaleaza pe vinurile romanesti si asta pentru ca vinoteca se afla in centrul
istoric, intr-o zona unde circula foarte multi turisti. Eu vreau sa promovez vinurile
romanesti. Consider ca nici in tara si nici in strainatate nu sunt cunoscute ca
lumea, spune Alexandru Beldiman.
Exista si un interes pur economic, dincolo de promovarea aceasta. Cum
turistii reprezinta pentru vinoteca un public tinta. Alexandru Beldiman a intrat in
legatura cu agentiile de turism, care includ deja in ofertele lor degustari de vinuri
romanesti. O degustare de cinci-sase vinuri este taxata cu 10 15 euro, iar la
plecare clientii primesc si o sticla de vin cadou. Apoi, exista firmele care-si aduc
partenerii de afaceri la degustari. In special, delegatiile straine. Vinoteca a intrat
si in atentia proprietarilor de restaurante, care au inceput sa-si aduca personalul
la degustari. De asemenea, proprietarii de lanturi de magazine par a fi din ce in
ce mai interesati de ceea ce pun pe rafturi. Altfel vinzi un produs cand stii ca e
de calitate, altfel il expui, altfel il recomanzi, sustine Alexandru Beldiman. Cele
mai bune perioade sunt cele din preajma sarbatorilor: Paste, Craciun, Revelion.
Atunci firmele fac cadouri angajatilor, partenerilor de afaceri. Chiar am facut cutii
personalizate, pentru ca o firma a comandat 500 de sticle de vin, spune
Alexandru Beldiman. Mai sunt diverse banci care vin si comanda, cate 50 de
sticle, pentru aniversari. Importanti raman, insa, sutele de cumparatori care
achizitioneaza vinurile vechi ale vinacotecii.

146/275

Business start
Investitia minima: 15.000 euro
Recuperarea investitiei: 2 ani
Nr. mediu de clienti / luna: 300 - 350
Costuri lunare: salarii, chirie, aprovizionare, utilitati 9000 lei
Context de piata: desi exista deja sase asemenea vinoteci in tara, din care
cinci numai la Bucuresti, aceasta e singura din tara care se afla intr-o pivnita, iar
conditiile de pastrare temperatura, lumina, umiditatea, sunt cele potrivite.
Stoc de marfa: 70000 de milioane de lei, cca. 2.500 de sticle de vin, circa
250 de sortimente
Cifrele afacerii
Investitie: 15.000 euro
Cifra de afaceri: 150.000 euro / an
Profit: 30.000 euro / an
Numar angajati: 6

Bauturi alcoolice

Iulian Sasaran a reusit, la 53 de ani, sa faca din palinca de Zalau un

produs de lux pentru mesele de protocol ale diplomatilor romani. In1990, era
chiar prima persoana particulara autorizata din Romania in domeniul producerii
bauturilor alcoolice. Anul acesta, vanzarile companiei se asteapta sa depaseasca
175.000 euro. Era, de fapt, o afacere de familie, pornita de strabunicul sau. Desi
din punct de vedere juridic o astfel de afacere nu putea functiona inainte de
1989, mica fabrica de palinca din judetul Zalau a produs in fiecare an. Am
preluat cazanul de palinca de la tatal meu. La inceput aveam doar doua cazane
vechi. Acum acestea sunt piese de muzeu, spune Iulian Sasaran.
La inceput imbutelia palinca in sticle obisnuite, ceea ce facea ca licoarea
produsa de el sa se asemene cu o multime de produse ieftine si de proasta

147/275

calitate care invadasera piata imediat dupa Revolutie. Ceea ce putea scoate in
evidenta produsul sau era designul ambalajului. Asa ca, la inceputul anilor 90
principala problema a afacerii lui Iulian Sasaran era impunerea produselor sale
pe piata. Initial, si-a inregistrat o marca la OSIM. Incepand cu 1994, produsele lui
Iulian Sasaran s-au numit Tuica de Transilvania. Cu toate ca palinca era un
produs foarte popular in Romania, pe piata nu existau produse care sa tinteasca
asa numita zona de sus a pietei. Astfel incat palinca lui Iulian Sasaran putea
ataca mult mai usor piata daca ar fi fost vanduta in ambalaje cu un design mai
atragator, dar si cu preturi mai ridicate decat al altor produse existente deja pe
piata.
In prezent, pretul la care se vinde o sticla de palinca este de zece euro.
Iulian Sasaran spune ca aproximativ o treime din aceasta suma o reprezinta
costurile legate de ambalaj. Din 2008 a inceput sa promoveze sticlele specifice
palincii, iar acest lucru s-a vazut imediat in vanzari. Din cutia de carton, care
poarta semnatura producatorului si inscriptia De Luxe, apare o sticla sigilata, cu
o forma speciala, unicat. Imaginea stilizata de pe eticheta il reprezinta pe tatal lui
Iulian Sasaran. Am pus o poza cu tatal meu pe eticheta ca o garantie pentru
calitatea produsului. Astfel, lumea stie ca nu-mi bat joc de un produs dedicat
tatalui meu si pe care se afla semnatura mea, spune Iulian Sasaran.
La fel ca multe alte afaceri, aceea pe care o preluase avea o piata care se
intindea cel mult in satele vecine localitatii, unde se gasea cazanul lui Iulian
Sasaran. Mi-am dat seama ca trebuie sa extind zona in care produsul meu este
vandut, chiar si dincolo de granita judetului. Asa ca am inceput sa inchei
contracte cu magazine si localuri, spune Iulian Sasaran. Insa a trebuit sa
mareasca si capacitatea de productie, odata cu inmultirea punctelor de vanzare,
am mai achizitionat inca trei cazane noi cu capacitati cuprinse intre 360 si 600
de litri, explica Iulian Sasaran.
Productia actuala este de circa 500 de litri pe zi. O parte din aceasta
cantitate nu este a sa, deoarece la solicitarea consatenilor fierbe palinca si

148/275

pentru ei, in regim de prestari servicii. Ceea ce a facut ca afacerea sa cresca nu

a s-a datorat vanzarilor locale, zona fiind una cu multi producatori de palinca.
Iulian Sasaran a inteles ca trebuie sa se dezvolte la nivelul intregii tari pentru a
creste vanzarile.
Participarea la festivaluri si concursuri care ii puteau asigura notorietatea a
reprezentat una dintre strategii. In anul in care Tuica Transilvania a obtinut
medalia de argint la cel mai prestigios concurs international de specialitate
desfasurat la Bruxelles, Iulian Sasaran a primit si invitatia de la Ministerul
Afacerilor Externe al Romaniei pentru a participa la o licitatie pentru produsele de
protocol ale misiunilor diplomatice. De atunci MAE este unul dintre cei mai fideli
clienti, palinca produsa de noi fiind bautura de protocol in multe reprezentante
diplomatice ale Romaniei in lume, explica Iulian Sasaran.
In 2008 cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 10.000 de euro,
insa introducerea noilor sticle a adus o crestere a incasarilor in 2010 de aproape
trei ori. Tendinta a continuat si, in anul 2011, incasarile firmei lui Iulian Sasaran
au depasit 75.000 de euro. Anul trecut cifra noastra de afaceri a fost de peste
120.000 euro, iar in 2014 ne asteptam la vanzari de peste 175.000 de euro,
spune Iulian Sasaran. Omul de afaceri din Zalau doreste dezvoltarea in
continuare a afacerii. Dupa calculele sale, tinand cont de potentialul pietei
bauturilor spirtoase exclusiviste, incasarile firmei pot depasi valoarea de 1,2
milioane de euro.
Business start
Investitia minima: aproximativ 5 milioane de lei pentru achizitionarea
activelor si circa un milion de lei pentru crearea unui produs original. Numai un
cazan de 500 de litri costa aproximativ 100.000 de lei, la aceasta adaugandu-se
si costurile instalatiilor aferente, al spatiilor de productie si depozitare etc.
Pozitionarea: Cum pe piata exista foarte multe produse ieftine si de
proasta calitate, este importanta o pozitionare in zona produselor care se
adreseaza segmentului superior al pietei. In egala masura, pe langa investitiile in

149/275

designul ambalajului si utilaje, promovarea marcii este obligatorie in acest caz.

Promovarea: Iulian Sasaran sustine ca succesul nu poate fi garantat,
indiferent de sumele cheltuite pentru promovarea produsului, astfel incat el
recomanda ca metoda de promovare a unei bauturi spirtoase exclusiviste
participarea la cat mai multe targuri si concursuri.
Cifra de afaceri:120.000 EURO
Rata profitului: 25%
Investitii: 30.000 EURO
Numar angajati: 6
Alte sfaturi:
Este foarte importanta construirea unui brand pentru a reusi in
dezvoltarea afacerii.
Pentru ca business-ul sa creasca, este obligatorie cresterea pietei de
desfacere. Pe langa faptul ca nu incearca sa construiasca o marca, cei implicati
in genul acesta d afacere isi limiteaza piata de obicei la cateva sate sau comune
in zona in care produc. Este foarte important sa se incheie contracte de livrare cu
cat mai multe magazine si localuri.

Chibrituri ca suport pentru advertising

Desi au inceput cu un TIR de cutii de chibrituri normale importate, pe care

le-au folosit ca suport de reclame, Liviu Durau si Bebe Dumitrascu au luat in
calcul si ideea unui prieten din Irlanda de-al lui Liviu. Mi-a sugerat sa importam
chibrituri care se aprind de orice, ca in filmele americane, povesteste Liviu
Durau, actionar si director executiv al firmei. Din cauza cheltuielilor de transport
mari, Liviu nu a pus imediat ideea in practica. Insa dupa un an de la propunerea
amicala s-a gandit sa foloseasca cutiile de chibrituri ca suport pentru reclama.
Dupa aproape un an de la primul transport, cu o oferta care merge de la chibrituri
normale la bete superlong sau chibrituri speciale care ard opt minute, actionarii

150/275

Match se gandesc chiar sa aduca o linie de fabricatie.

Neavand decat 5.000 de euro ca suma de debut, Liviu Duran s-a mai
imprumutat si a cooptat in afacere si un prieten ziarist - Bebe Dumitrascu , care a
contribuit si el cu 4.000 de euro. Lucrand in presa, am avut tangente cu
publicitatea si am considerat ca este un segment neexploatat si poate avea
succes, spune Dumitrascu, care se ocupa de partea de aceasta parte a afacerii.
Ideea era, dar furnizorul lipsea, asa ca au cautat pe Internet companiile
producatoare. Ulterior, s-au asociat cu un partener din Cehia. Pe langa calitatea
tiparului (facut tot in Cehia), chibriturile importate fac, si ele, parte din categoria
safety matches: nu sunt toxice, nu lasa jar, se aprind toate, nu arunca schije si
sunt facute dintr-un lemn special - Aspen. Sloganul firmei a venit cumva logic:
Noi chiar ardem. Primul client a fost distribuitorul de componente electronice
Telezimex, care a lansat o comanda de publicitate pe 400.000 de cutii de
chibrituri. Un alt client important, care avea sa aduca in Match si cel de-al treilea
actionar, a fost producatorul clujean de ambalaje Rondocarton.
Doar ca noul tip de reclama a fost, la inceput, putin folosit de companii.
Pot vorbi despre o inertie a pietei. Agentiile se lasa mai greu convinse, fata de
mediile traditionale - TV, radio, presa, spune Bebe Dumitrascu. Cu toate
acestea, mica firma a reusit sa atraga peste 30 de clienti din publicitate, de la
presa (Evenimentul zilei, Monitorul de Cluj) la ONG-uri (Institutul Est European
de Sanatate a Reproducerii) si in opt luni a incasat 20.000 de euro din publicitate,
iar pentru acest an estimeaza un venit de 50.000 de euro. Avantajul publicitatii
pe chibrituri este dat de vizibilitate si de costurile mici. O cutie are cam 40 de
bete, ceea ce inseamna cel putin tot atatea vizualizari, iar costul la o mie de
expuneri este foarte mic, spune Bebe Dumitrascu . Pe langa toate acestea, mai
adauga el, dupa televiziune si radioul public, este singurul mediu care ajunge si
la sate. Tarifele se calculeaza la mia de cutii si variaza intre 5,4 euro - trei
milioane de cutii tiparite si zece euro pentru 62.000 de cutii. Publicitatea pe cutiile
de chibrituri are nevoie de un design mai special, dat fiind spatiul redus de

151/275

expunere, astfel ca Match a devenit, la randul ei, client al unui butic de creatie
local, care concepe si adapteaza reclamele.
Produsele de pe piata vanzarilor de chibrituri sunt mult mai variate decat
chibriturile cu care ne-am obisnuit, iar piata distributiei de chibrituri este estimata
la patru-cinci milioane de euro. Match a inceput sa importe chibrituri standard,
care raman, totusi, baza afacerii, insa acum are in portofoliu cateva produse
specializate. Chibriturile superlong, de zece centimetri, sunt folosite pentru
aprinderea semineului sau a lumanarilor de atmosfera. Chibriturile de menaj,
mai mari (The Key), sunt cunoscute de dinainte de 1989, iar Match este
distribuitor unic in Romania. Exista chiar un produs interesant: chibriturile
barbecue, care ard nu mai putin de sapte-opt minute. De asemenea, difera ca
design cutiile personalizate in forma de casute, cilindrice sau cu alte profile, care
sunt realizate dupa preferintele clientilor publicitari, iar firma clujeana se
gandeste sa livreze chiar chibrituri... la borcan. Initial inceputa ca o afacere de
publicitate, teoria chibritului a prins si la retelele de magazine: Billa, Metro, Artima
sunt doar cateva din lanturile de magazine care vand chibriturile cu publicitate.
Match a angajat deja un reprezentant de vanzari si a investit in masini de
transport. In plus, vrea sa aduca o linie de productie. Si, nu in ultimul rand, pentru
ca totul a plecat de la celebrele chibrituri americane care se aprind de orice se
gandesc si la aceasta oportunitate de diversificare a gamei.
Cifrele afacerii
Investitie initiala: 15.000 euro
Numar angajati: 3
Import lunar: 35.000 euro
Cifra de afaceri (2013): 145.000 euro
Profit (primele sase luni): 15.000 euro
Incasari publicitate (lunar): 2.500-3.000 euro
Incasari publicitate (estimare 2014): 40-50.000 euro
Costul unui TIR de cutii de chibrituri: 25-28.000 euro

152/275

Tipuri de chibrituri:
Standard, cele mai folosite ca suport pentru publicitate
Chibrituri menaj The Key, cu 240 de bete, mai mari decat cele obisnuite
Superlong, cu 15 bete de 10 cm, pentru aprinderea semineului sau a
lumanarilor
Personalizate, in diverse forme (casute, cilindru, la borcan etc)
Barbecue, care ard sapte-opt minute, folosite la gratare
Tarife de publicitate: intre 7 si 10 euro la o mie de cutii, pentru un tiraj intre
62 si 500.000 de cutii, tarifele scazand functie de tiraj.

Jucarii ecologice din lemn

Pe vremuri, Silviu Marascu, dupa mai multe tentative si experimente mai

mult sau mai putin reusite nu ajunsese decat la concluzia ca Singura solutie
viabila era punerea pe picioare a unei veritabile afaceri, in cadrul careia
muncitorii sa aiba satisfactii materiale pe masura contributiei pe care o aduceau.
Cand lucra intr-o fundatie caritabila, cateva calugarite i-au propus, chiar, sa
amenajeze un atelier in care sa instruiasca tineri in diverse meserii. Pragmatic
din fire, acesta a intuit, insa, ca functionarea unui astfel de atelier pe ratiuni
umanitare este din start sortita esecului din cauza lipsei unei motivatii serioase
pentru tinerii care s-ar inscrie in acest program. Asa ca la cei 52 de ani, pe care ii
are acum, produce jucarii in lemn, iar firma sa are o cifra de afaceri de 150.000
de euro anual.
Incepand cu anul 2007, calugaritele catolice, fiind de acord cu
argumentele pe care le-a expus, i-au facilitat intalnirea cu furnizori si potentiali
clienti si inlesnindu-i astfel accesul la surse de finantare fara de care nu ar fi putut
realiza nimic. In practica, sprijinul calugaritelor a fost determinant in fata unor
oameni de afaceri germani, care au investit sume de bani pe care le-au recuperat

153/275

ulterior din functionarea business-ului dezvoltat de Silviu Marascu.

Silviu Marascu a cumparat, pentru inceput, o casa pe o strada infundata,
in care a amenajat un atelier, dupa care a transformat pana si soproanele din
curte. Am inteles repede ca domeniul in care ne puteam impune era prelucrarea
lemnului, dat fiind traditia din zona in acest domeniu, spune Silviu Marascu. Cum
domeniul era, totusi, mult prea general, s-a gandit ca are nevoie de o nisa pentru
a se putea impune. Cum micicile sale ateliere nu ar fi avut capacitatea necesara
pentru productia de mobila, de exemplu, s-a orientat catre alta activitate.
Partenerii sai din Germania i-au oferit solutia: jucariile confectionate din lemn. Pe
atunci nimeni nu se gandise in Romania la asa ceva, insa in Europa exista de
mult o adevarata cultura a jucariilor ecologice.
Numeroasele fabrici de mobila din judet puteau asigura materia prima,
constituita din materiale lemnoase de mici dimensiuni ramase in urma procesului
de productie din fabricile respective. Beneficiind de comenzi ferme si permanente
din partea partenerilor germani, afacerea s-a dezvoltat si s-a extins, astfel ca in
2011 firma a cumparat inca un atelier intr-un sat apropiat, unde in prezent se
pregatesc materialele semifabricate.
Insa Silviu Marascu nu a uitat niciodata scopul initial al acestei afaceri. Mai
mereu, mesterii angajati cu contract permanent au in jurul lor cate patru-cinci
ucenici proveniti din randul tinerilor cu probleme. In afara jucariilor din lemn,
Silviu Marascu mai produce si mic mobilier pentru gradinite, corpuri de iluminat si
articole pentru cadouri. Cea mai mare parte a productiei merge la export. Fata
de Germania, preturile produselor fabricate in Romania sunt foarte mici, explica
Silviu Marascu. La o cifra de afaceri de aproximativ 500.000 de lei lunar, viitorul
afacerii ramane, totusi, incert. Dezvoltarea business-ului depinde mai ales de
impunerea jucariilor ecologice pe piata autohtona. Pe plan european incepe sa
se faca simtita concurenta producatorilor din Polonia, Slovacia sau Ungaria.
Acestia isi permit sa mentina preturile scazute, in conditiile unei tehnologii mai
moderne, cel mai mare avantaj al lor fiind oportunitatile de care au parte o data

154/275

cu integrarea tarilor lor in Uniunea Europeana.

Business start
Investitia initiala: destul de mare, desi s-ar putea crede, la o prima vedere,
ca investitia in productia de jucarii din lemn nu are cum sa fie unaimportanta.
Numai ca lucurile nu stau deloc asa, masinile si utilajele second-hand ajungand
sa cost 100.000 de euro, cele noi fiind de zece ori mai scumpe.
Functionarea: Pentru functionare, pe langa utilaje, este necesara si
amenajarea efectiva atelierului, precum si asigurarea unui capital rulant, care sa
asigure supravietuirea fabricii in perioadele care trec de la contractarea unei
comenzi pana la livrarea marfii, care pot fi chiar si de trei luni. Pentru cineva care
porneste o astfel de afacere de la zero este necesara gasirea unor linii de
finantare.
Cifra de afaceri anuala: 150.000 euro
Numar angajati permanenti: 25
Rata profitului: 5%
Alte sfaturi:
Pentru producatorii de jucarii ecologice, piata externa este cu mult mai
ofertanta, datorita preturilor mici ale produselor care vin din Romania. Nu este de
neglijat nci piata interna, in ideea in care se doreste dezvoltarea afacerii in tara,
in conditiile in care dupa extinderea UE multe firme din tarile proaspat integrate
incep sa concureze serios potentialii producatori romani.

Advertising (4)

Bonurile eliberate de casele de marcat din supermarketuri pot fi un bun

suport pentru reclama. O firma din Bucuresti demonstreaza asta, initiind o
afacere profitabila intr-un sector neconventional al publicitatii. Elvira Petrean era
in cautarea unei idei pe baza careia sa inceapa o afacere, in urma cu numai un
an. Ea avea deja experienta conducerii unei firme de training care mergea in

155/275

limite rezonabile, dar isi dorea ceva nou. Pentru ca nu am gasit o idee
extraordinara, mi-am dat seama ca este mult mai simplu sa incep ceva pus la
punct, sa preiau o afacere si sa o dezvolt, decat sa lansez una noua, povesteste
ea.
Contactand o firma de consultanta pentru francize, i-a fost prezentat
aproape tot ce era disponibil pe piata romaneasca, insa o alegere parea destul
de greu de facut. Intr-o buna zi a aflat de o companie franceza orientata pe
vanzarea de reclame pe verso-ul bonurilor emise de casele de marcat din
retelele de supermagazine si hipermarketuri. Avand o experienta de sase ani pe
aceasta piata, francezii tocmai isi inregistrasera conceptul in Spania, unde si-au
instalat prima master franciza externa. Evaluand aceasta varianta, am zis ca
merita sa incerc, mai ales ca in Romania nu mai exista ceva similar, ceea ce imi
oferea din start un avantaj, spune Elvira Petrean.
In sine, ideea afacerii este simpla. Supermarketurile primesc gratuit rolele
pentru casele de marcat, acestea fiind platite de firma. Separat, compania
incheie cu distribuitorul de role un contract prin care primeste dreptul, in conditiile
legii, sa tipareasca reclame pe verso-ul benzilor de hartie. Ne adresam unor
business-uri care pana acum si-au facut mai putina reclama sau deloc. Poate sa
fie orice firma mica - cum ar fi un salon de coafura - care, daca are un buget
pentru reclama, acesta este modest. As spune ca reclama pe bonuri este o
sansa pentru cei care nu pot accede la formele traditionale de publicitate,
continua Elvira Petrean.
Tarifele pentru reclama sunt calculate in functie de numarul de potentiali
clienti ai unitatii comerciale care emite bonuri si variaza intre 300 si 1.200 de euro
pe luna. De exemplu, firma care vrea sa fie prezenta pe bonurile eliberate de
casele de marcat din Carrefour va plati mai mult decat in cazul in care va opta
pentru reclama pe bonurile Mega Image. Pragurile Carrefour sunt trecute lunar
de sute de mii de oameni, in vreme ce la Mega Image vorbim de zeci de mii de
clienti. Insa este important de subliniat faptul ca reclama se face unei firme si nu

156/275

unui produs, si ca se adreseaza marelui public, explica Elvira Petrean.

Dupa preluarea master francizei pentru Romania, primul sau mare
contract a fost cel cu Carrefour. Prima campanie, lansata la 1 mai, s-a desfasurat
in centrele comerciale Orhideea si Militari, urmand ca de la 1 august sa includa si
Carrefour Colentina. Primii bani din publicitate au fost incasati de la sapte firme,
intre care o scoala de soferi, un dealer auto si un producator de termopane.
Cred ca au fost niste curajosi; au acceptat sa incerce alaturi de noi ceva ce nu sa mai facut in Romania. Insa, fara exceptie, firmele care si-au pus reclama pe
bonuri au fost contactate de clienti, iar unele si-au acoperit deja cheltuielile facute
in acest scop, sustine Elvira Petrean. Pentru primul an de activitate ea mai
vizeaza incheierea unor contracte cu cel putin inca doua retele de supermarketuri
din Bucuresti si extinderea conceptului in minimum trei judete, prin intermediul a
tot atatia francizati.
Exista deja discutii, pentru incredintarea francizei, cu doi intreprinzatori din
Brasov si Ploiesti. Francizatul meu ideal este un om dispus sa-si conduca
propria afacere si sa creada in acest concept. As spune ca nu se incadreaza in
acest portret cel care are si alte afaceri si se gandeste la franciza ca la o
activitate adiacenta, spune Elvira Petrean. Veniturile pe care le poate obtine un
francizat nu sunt deloc neglijabile. De exemplu, intr-un oras cu 150.000 de
locuitori, cel care incheie contracte cu supermarketurile locale si reuseste sa
atraga zece clienti poate obtine incasari anuale de 40.000-50.000 de euro si un
profit lunar in jurul a 2.000 de euro. Profitul este cu atat mai consistent cu cat
numarul centrelor comerciale incluse in campaniile locale este mai ridicat.
Cifrele afacerii
Taxa de intrare in franciza: intre 5.000 si 15.000 de euro, ea fiind
stabilita in functie de judetul in care se va desfasura activitatea;
Capitalul de pornire: minim, insemnand cheltuielile pentru dotarea unui
birou standard (fax, calculator, Internet);
Veniturile anuale pe care le poate obtine un francizat dintr-un oras mare:

157/275

40.000-50.000 de euro, la un numar de zece firme care isi fac reclama;

Marja profitului: aproximativ 20%;
Tarifele pentru reclama: intre 300 si 1.200 de euro pe luna, in functie de
numarul de potentiali clienti ai supermarketului;
Francizatul va suporta contravaloarea rolelor livrate supermarketurilor.
Astfel, in cazul unui centru comercial Carrefour se ajunge la cateva mii de role pe
luna, iar aceste cheltuieli trebuie recuperate;
Angajarea unui agent de vanzari, sau chiar a doi, ar facilita identificarea
mai rapida a celor ce doresc sa-si faca reclama, insa aceasta insemna costuri
suplimentare cu salariile.

Sisteme de securitate

Pavel Paduraru a obtinut 3500 de euro din vanzarea masinii, in 2008.

Avea 28 de ani si s-a gandit ca e timpul sa inceapa o afacere. In momentul cand
a inceput afacerea, Pavel Paduraru terminase Facultatea de Calculatoare din
cadrul Politehnicii Cluj, avea un Audi vechi si foarte multe idei. Si-a vandut pentru
inceput masina, acesta fiind singurul sau capital de pornire. In prezent, firma lui
Pavel Paduraru are o cifra de afaceri de 6.000.000 de euro, proveniti din
instalarea si distributia de sisteme de securitate. Primul sediu a fost o incapere
de sase metri patrati unde lucra impreuna cu asociatul sau, Laurentiu Manole, si
cu o secretara. La inceput s-au gandit sa imbine distributia cu instalarea de
sisteme de securitate, chiar si alarme auto. In anul 2009 au intrat in contact cu o
firma din Timisoara care importa sisteme de alarma din Cehia. Ulterior, au
inceput sa-si cumpere singuri echipamentele din Cehia. Cantitatile cumparate la
inceput erau mici, insa cu timpul ele aveau sa sporeasca rapid. Cu toate acestea,
numarul initial de clienti nu depasea 20. Pe piata mai existau astfel de firme, dar
Pavel Paduraru si-a dat seama ca nici una nu oferea suport tehnic pentru
produsele pe care le vindea. SecurityRO a devenit prima companie din Romania

158/275

care oferea astfel de servicii. Am observat ca manualele in limba engleza sunt

ineficiente pentru clientii din Romania. A trebuit sa traducem documentatia
tehnica si manualele, am facut instructaje de exploatare a echipamentelor,
spune Pavel Paduraru.
Compania lui Pavel Paduraru, speculand nisa de piata, a ajuns destul de
repede ca, in ce priveste distributia, sa detina o cota de piata de 35-40%. Firma a
importat sisteme de securitate din Cehia timp de mai bine de un an. Insa
produsele le cumparau de la un distribuitor, nu direct de la producator, ceea ce
crestea pretul destul de mult.
In urma participarii, in 2010, la cateva expozitii din Europa, Pavel Paduraru
a intrat in legatura directa cu producatorii din Asia. Cel mai important era sa se
poata identifica produse de calitate, dar la costuri accesibile pe piata
romaneasca, sustine Pavel Paduraru. Cumparand direct de la producator (din
Taiwan, China, Coreea), pretul sistemelor de securitate vandute in Romania a
scazut foarte mult. La inceput, vindeau sisteme de securitate cu 30% mai ieftin
fata de restul companiilor. Toata aceasta relatie cu firmele asiatice a presupus in
primul rand deplasari. Cu chinezii ne-am inteles mai greu, cu taiwanezii mai
usor, pentru ca stapaneau cat de cat limba engleza. Dificultati lingvistice serioase
au aparut si in Coreea. Pentru toate companiile de aici, Europa de Est este o
piata virgina, unde nici firmele mari si de renume nu au reusit sa intre, spune
Pavel Paduraru.
Dificultatea de a intra pe pietele Europei de Est era data si de preturile
prohibitive practicate in aceasta zona. Aceasta situatie a facut loc micilor
companii, care ofereau produse de calitate, dar fara nume sonore, continua
Pavel Paduraru. Cum si asiaticii cautau firme din spatiul Europei de Sud-Est care
sa poata oferi potentialilor clienti suportul tehnic necesar, din 2010 incep sa
apara importuri din ce in ce mai mari de echipamente din Europa, Asia si
America. Pentru partea de instalatie, dotarea minima ar fi un rotopercutor, o
masina de gaurit, un telefon si o autoturism. Pentru import si distributie, oamenii

159/275

sunt capitalul cel mai important, considera Pavel Paduraru. Cifra de afaceri a
inregistrat o crestere exponentiala. In prezent, foarte multe retele de benzinarii
(Mol, OMV, LUKoil, Petrom, Shell), banci (Raiffeisen, Banca Transilvania), chiar
inchisoarea de la Margineni de langa Ploiesti, rafinaria ASTRA Ploiesti, Oil
Terminal, SICOMED etc., sunt dotate cu instalatiile SecurityRO.
Investitorii straini incearca sa-si protejeze afacerea, chiar si de partenerii
romani, atunci cand vin in Romania. Din aceasta cauza, multi comanda camere
mascate, supravegherea liniilor de productie, a depozitelor, a fabricii, pentru ca
furturile sunt foarte mari. Un sistem video te pazeste nu numai de hotii externi, ci
si de cei interni. In consecinta, instalarea de sisteme video au tendinta de a se
dubla anual. Alt segment de piata care se dezvolta din ce in ce mai puternic in
ultimul timp este cel reprezentat de controlul accesului si de paza proprietatii.
Pentru a introduce un produs pe piata, cei de la SecurityRO il testeaza patrucinci luni. Exista un proces de triere a produselor, cele necompetitive fiind
eliminate de pe lista viitoarelor importuri. Din cauza faptului ca ofereau marfa
necorespunzatoare, numerosi producatori din Asia au iesit din discutie. Castigul
a venit, in schimb, prin cresterea clientelei in Romania. Pierderile calculate cu
aceste teste se ridica la circa 50.000 de euro pe an, dar Pavel Paduraru nu le
considera neaparat pierderi, ci mai curand o etapa obligatorie pentru orice
importator. Oportunitatea si chiar necesitatea unei linii de asamblare a
camerelor video a devenit evidenta ulterior, in incercarea de a scadea preturile.
In urma colaborarii cu o firma din Taiwan, fluxul tehnologic se termina abia la
Oradea, unde se mai asambleaza sirene, surse de alimentare, cat si alte
componente. Tot ceea ce se vinde se asambleaza, practic, la Oradea: 800
1.000 de camere pe luna, mii de surse, sirene. Cea mai mare concurenta vine
insa din China, care scoate pe piata produse la preturi tot mai mici.
Business start
Context de piata: In prezent, pe piata din Romania fiinteaza circa zece
firme importatoare de dispozitive de securitate. Piete bune de unde pot fi

160/275

efectuate importuri sunt SUA, Canada, China, Taiwan, Coreea, Hong Kong,
Italia, Ungaria.
Desi o bunaparte parte a echipamentelor se importa, este, desigur,
preferabil, ca o companie care activeaza in acest domeniu sa initieze montarea
sau fabricarea in tara a cat mai multor componente, acest demers generand
ulterior costuri mai mici de operare. SecurityRO importa 90% din echipament, dar
montajul si testarea se fac in tara.
Cat priveste partea de instalarea a sistemelor este nevoie de un
rotopercutor, o masina de gaurit si o scara. La care se adauga o masina si un
telefon pentru angajatul care instaleaza echipamentul.
Dificultati: pe langa faptul ca trebuie obtinute autorizatii de la Politie si
chiar SRI, nu exista,pana in acest moment. agrearea echipamentelor din UE,
costurile de reagrementare in Romania fiind imense. Agrearea se face pe
componente: senzori, centrala de alarma etc., iar aceasta operatiune, pentru
fiecare componenta in parte, ar ajunge la cateva mii de euro.

Cadouri personalizate

Mica afacere in care Irina Damian a investit acum cativa ani ii aduce
venituri anuale de cateva sute de mii de euro. Ea nu dorea decat sa isi
construiasca o cariera. Pana la urma a investit in propria afacere: un mic centru
in care se pot imprima tricouri, cani sau insigne. La inceput, a lucrat intr-o
institutie de stat, la Comisia Nationala pentru Statistica. Dupa ce a terminat
Facultatea de Marketing si-a dat seama ca se poate afirma doar la o firma
privata. Asa ca s-a orientat catre publicitate, unde a lucrat pentru cinci companii
diferite in doar cativa ani. Plecam de la o firma la alta pe pozitii din ce in ce mai
bune. Am lucrat atat in vanzari, cat si in productia publicitara, spune Irina
Damian.
La un moment dat, era director al unei firme spaniole care deschisese

161/275

primul magazin de inscriptionat tricouri din Romania. Cu toate acestea, a riscat,

plecand de acolo si deschizandu-si propriul business. Si-a mai dat seama insa de
un lucru: ca aceasta afacere are un viitor la care nimeni nu se gandea. Cu ceva
bani pusi de-o parte, dar si cu un imprumut de la parinti a adunat in total vreo
4.000 de euro, pe care i-a investit in anul 2010 in utilaje necesare imprimarii de
tricouri. Planul Iuliei era sa plece la mare, unde, pe parcursul unei veri, sa isi
amortizeze investitiile, dupa care sa dezvolte business-ul in Capitala. Cred ca
am fost putin inconstienta, insa am riscat si am reusit, isi aminteste Irina
Damian.
Prima locatie, de trei metri patrati, a deschis-o in Bucuresti, in Pasajul
Universitatii. Tricourile inscriptionate la cerere sunt produse pentru toate
categoriile. Stiam ca trebuie sa am o afacere care sa fie foarte bine vazuta si de
aceea am ales aceasta locatie unde este un vad comercial foarte bun, explica
Irina Damian. Compania sa, Qual, a reusit sa ajunga destul de repede la o cifra
de afaceri medie de circa 20.000-25.000 euro pe luna. Numai ca incasarile
fluctuau foarte mult si erau destul de aleatorii, asa ca asta reprezenta deja o
mare problema. Erau alternante zilele in care nu facea fata comenzilor si zilele in
care clientii erau mai putini. Pe de alta parte, avea probleme si cu furnizorii de
tricouri care ii intarziau, cateodata, livrarile. Era destul de jenant pentru ca
trebuia sa intarziem lucrarile noastre. Uneori aveam contracte de inscriptionare
cu firme care aveau nevoie de tricouri la o anumita data. Intarzierile creau mari
probleme, spune Irina Damian.
Pentru inceput, a renuntat la companiile neserioase care nu livrau
tricourile la timp, inlocuindu-le cu altele. In timp i-a venit, insa, o alta idee.
Apareau profituri pe care trebuia sa le investesc intr-un fel. Asa am facut eu un
atelier de croitorie care sa imi livreze tricourile, continua Irina Damian. Numai ca,
pe langa furnizarea de tricouri pentru magazinul de inscriptionare, atelierul
trebuia sa produca si pentru alte companii. In anul 2012 a investit 10.000 de
euro, a angajat 13 oameni si a luat masini de cusut in rate. In scurt timp, a

162/275

observat ca primul efect al deschiderii atelierului de croitorie a fost scaderea

costurilor pentru partea de afacere cu imprimarea tricourilor. In plus, de acum
putea rezolva orice comanda intr-un timp foarte scurt, mai ales cererile
companiilor, care voiau multe tricouri imprimate chiar de pe-o zi pe alta. Toate
acestea au dus, in primul rand, la cresterea vanzarilor. Ceea ce inainte faceam
intr-una sau doua saptamani, acum rezolvam in doar cateva zile, spune Irina
Damian.
In timp, atelierul de croitorie s-a dovedit a fi o afacere profitabila. Numai un
procent de 20% din productie este destinata imprimeriei de tricouri a Irinei
Damian, restul fiind comenzi independente, care constau, in mare parte, din
echipamente pentru munca, salopete, combinezoane pentru firme de paza etc.
Atelierul are o cifra de afaceri de circa 18.000 euro lunar, in conditiile unei rate a
profitului de aproximativ 10%. Cu toate ca activitatea de inscriptionare ii aduce o
rata a profitului mai buna, atelierul este o afacere care genereaza venituri
constant. In anul 2012, pentru Iulia aparuse o noua dilema: isi amortizase
investitiile si nu stia unde sa investeasca surplusul. S-a gandit sa deschida un
centru de imprimat tricouri intr-un un sediu Carrefour care tocmai era inaugurat.
Nu putini au fost cei care au considerat ca a facut o miscare gresita si ca nu va
reusi sa isi acopere costurile de functionare in aceasta noua locatie. A investit
circa 6.000 de euro si a luat utilajele in rate. Cifra de afaceri medie generata de
locatia din hipermarket este de circa 9.000 de euro pe luna. In ambele locatii pe
care le are Iulia a dezvoltat numai afacerea cu inscriptionare de tricouri. Multi
apeleaza la serviciile companiei mele atunci cand vor sa faca un cadou. La prima
vedere nu este rentabil sa investesti in tehnologie pentru inscriptionat cani,
insigne sau mouse pad-uri. Este o greseala sa crezi asta. Cu cat ai mai multe
produse pentru cei care vor cadouri personalizate, cu atat vei avea o cifra mai
mare de afaceri in timp si o perioada de amortizare a investitiilor mai scurta,
explica Irina Damian.
I-a fost foarte clar, inca de la inceput, ca vor aparea tot mai multe

163/275

companii pe aceasta piata, asa ca s-a gandit sa vanda utilaje pe care le importa
din Statele Unite pentru cei care vor sa dezvolte un astfel de business.
Promovarea prin internet a fost hotaratoare, asa ca deja a avut cativa clienti in
tara pentru aceasta parte a afacerii. Cu toate ca intre timp au mai aparut firme
specializate pe acest segment, ceea ce a conferit intaietate si stabilitate afacerii
Irinei Damian a fost tocmai pozitionarea in locatii cat mai bune si, nu in ultimul
rand, incercarea de a reduce costurile.
Business start
Investitia: maximum 5.000 euro, initial, pentru o utilare completa,la care se
mai adauga costurile locatiei. O presa pentru imprimarea de tricouri costa circa
2.000 euro. Este nevoie de asemenea, sa fie cumparate un computer si o
imprimanta. De preferinta, imprimanta sa fie laser, astfel si calitatea
imprimeurilor va fi mai buna. Pentru cani este nevoie de o presa speciala care
costa circa 1.200 euro.
Pozitionarea: recomandarea este pentru locatiile foarte circulate. Mallurile, hipermarketurile, dar si aglomerarile comerciale sunt indicate pentru astfel
de servicii.
Clientii: persoanele care doresc achizitionarea de cadouri, dar si firmele
sunt foarte importante. In majoritatea cazurilor,firmele doresc sa imprime cantitati
mari de tricouri sau cani intr-un timp foarte scurt. Irina Damian a infiintat si un
atelier de croitorie care sa sprijine afacerea cu inscriptionari, acest demers
aducandu-i cel putin trei avantaje: a rezolvat problema furnizorilor neseriosi, a
scazut costurile de operare si a micsorat timpul de livrare al comenzilor mari,
ceea ce a dus la cresterea incasarilor.
Investitii: 20.000 euro
Angajati:18
Cifra anuala de afaceri:400.000 euro

164/275

Magazin online cu hrana pentru animale

Crearea unui site prin care se poate comanda hrana pentru animale s-a
dovedit a fi o afacere mult mai profitabila decat a parut initial, desi multi ar fi putut
considera ca au aruncat banii pe fereastra, atunci cand trei tineri au investit 7.500
de euro intr-un asemenea gen de site. Alexandru avea deja o oarecare
experienta in lumea afacerilor, prima sa firma fiind infiintata pe la inceputul anilor
2000, pe cand era elev in clasa a doisprezecea la liceu. Era o firma care facea
de toate. La fel ca toate firmele de atunci, glumeste el.
In 2007, o companie care se ocupa de programare si web design parea a
fi solutia ideala pentru viitorul celor trei absolventi ai Facultatii de Cibernetica. O
companie care urma sa se ocupe de proiecte informatice era una cat se poate de
serioasa, care urma sa le asigure traiul celor trei absolventi de facultate,
comparativ cu prima afacere a lui Alexandru, care se axase mai mult pe
domeniul experimentelor,
Planurile de inceput s-au transformat destul de repede in realitate, cei trei
dezvoltand un portal cinematografic, dar si mai multe proiecte si softuri pentru
comert electronic. Privind dinafara, comertul electronic este un domeniu in care
afacerile au sanse mari de reusita in conditiile unor investitii initiale relativ mici.
Argumentul principal al celor care sustin aceasta este dat de numarul mic de
aplicatii existente pe piata. Lipsa concurentilor nu este insa si o garantie a
succesului.
Este adevarat ca, fie, din cauza modalitatilor limitate de plata prin Internet,
fie, doar, pentru ca pur si simplu, se incerca vanzarea unor produse neadecvate,
multe incercari de dezvoltare de portaluri de comert electronic au murit din fasa
sau au falimentat. Spre exemplu, numarul celor care isi achizitioneaza haine din
magazinele virtuale este foarte mic, tocmai pentru ca oamenii iau decizia de
cumparare abia dupa ce vad produsele si le probeaza. Ideea infiintarii unui portal
care sa livreze la domiciliu mancare pentru animale i-a venit lui Alexandru in

165/275

momentul in care a constatat ca majoritatea colegilor sai aveau acasa cate un

caine care trebuia hranit zilnic. Sa cari un sac cu hrana care cantareste 15
kilograme in fiecare luna este cam neplacut. M-am gandit ca daca ar exista
posibilitatea sa mi-l aduca cineva acasa, cu siguranta m-as simti mult mai bine,
spune Alexandru. Privita din aceasta perspectiva, ideea portalului care trebuia sa
livreze hrana pentru animale direct la domiciliu a parut a fi una cat se poate de
viabila.
In anul 2012, in vara, a inceput sa se ocupe serios de proiect. Era vorba
despre alimente pentru animale, deci era nevoie de autorizatii sanitare, asa ca
cei trei s-au decis sa infiinteze o companie noua. Firma MSP urma sa preia
aceasta activitate din punct de vedere juridic, insa pentru piata aveau nevoie de
un brand in sine. Multi alegeau ceva de genul hranapentruanimale.ro. Noi
vroiam ceva care sa ramana. Patrocle.ro ni s-a parut a fi un nume interesant,
spune el. Au inceput sa apara probleme. In momentul in care au trebuit sa se
aprovizioneze cu marfa si au contactat furnizorii de hrana pentru animale,
surpriza a fost ca acestia le-au impus cantitati minime pe care trebuiau sa le
achizitioneze, dar si plata pe loc. A trebuit sa investim circa 5.000 de euro in
stocurile de marfa. Am mai achizitionat si doua biciclete si un scuter pentru
livrarea marfii, care ne-au costat 2.500 de euro, continua Alexandru.
Portalul a fost lansat pe piata acum sapte luni. Promovarea sa a fost
facuta mai ales pe Internet prin schimbarea de bannere cu alte site-uri, dar si prin
tiparirea unor fluturasi care au fost raspanditi prin Bucuresti. Desi numarul
vizitatorilor pe site era din ce in ce mai mare, comenzile erau foarte putine. Cu
toate ca nu intelegeau ce se intampla, era evident ca exista o problema. Am
caine de zece ani, dar nu cumparam decat marci premium de hrana. Acestea
sunt in toate magazinele. Am aflat insa ca exista si hrana super premium, care
este de circa doua-trei ori mai scumpa, spune el. La inceput, incercarea de a
vinde aceste marci scumpe parea a avea sanse mici de reusita. Am ramas uimit
sa vad ca incep sa apara comenzile. Ajungand la casele celor care comandau,

166/275

am observat ca nu toti erau miliardari si ca unii chiar isi dadeau aproape toti banii
pe care ii aveau pentru animalele lor, continua Alexandru.
In prezent, site-ul are intre 200 si 300 de vizitatori pe zi, circa 10% din
acestia facand si comenzi, iar ponderea in vanzari a marcilor scumpe, super
premium, desi poate parea paradoxal, este de circa 90%. In Bucuresti, comenzile
sunt livrate de angajatii firmei, timpul maxim de livrare fiind de trei zile. Intarzierea
apare in momentul in care produsul solicitat nu se afla in stoc si trebuie procurat
de la importatori. Pentru comenzile venite din tara, livrarea se face prin posta cu
plata la ramburs. Multi cumpara pentru ca stiu ca aici vor gasi de fiecare data
produsul. Daca mergi la un magazin, iei un anumit tip de hrana, iar luna viitoare
nu mai gasesti, incep sa apara probleme in alimentatia animalului, explica
Alexandru. In acest moment, cifra de afaceri lunara variaza intre 3.000 si 4.500
de euro, in conditiile unei rate a profitului de 10-15%.
Business start
Investitia initiala: circa 10.000 de euro. Jumatate din suma trebuie alocata
pentru formarea unui stoc initial de marfa. O aplicatie pentru comert electronic
costa intre 2.000 si 3.000 de euro. Chiar daca pentru livrare se pot folosi
biciclete, pentru distante mai lungi ar fi util bun un scuter de buna calitate , care
costa peste 1.500 de euro. Se mai adauga cheltuielile de infiintare ale unei firme,
costul unui domeniu de Internet, hosting-ul si o suma care sa asigure
supravietuirea in primele luni de functionare.
Angajati: minimum 2, care, in principiu, sa preia dimineata comenzile si sa
se ocupe de relatia cu furnizorii, iar dupa amiaza sa se ocupe de livrari.
Promovarea: pentru un portal de comert electronic este foarte eficient asa
numitul sistem debanner exchange. Schimbarea de bannere intre diferite
portaluri poate aduce foarte multi vizitatori. Impartirea de fluturasi in intersectii,
chiar daca la o prima vedere pare desueta, este de luat, de asemenea, in calcul.
Investitia: 7.500 EURO
Cifra lunara de afaceri: 3.000-4.500 EURO

167/275

Rata profitului: 10-15%

Angajati: 2
Alte sfaturi:
Creati-va stocurile in functie de comportamentul cumparatorilor. A
achizitiona toate sortimentele de pe piata nu este o politica eficienta, blocanduse, astfel, inutil, sume foarte mari de bani in stocuri de marfa.
Gazduiti un forum pe site, unde sa oferiti gratuit diverse informatii utile
care ii preocupa pe cei care au animale. Astfel veti atrage vizitatori noi.
Pentru un oras mare, locatia de unde se fac livrarile trebuie sa fie cat mai
centrala pentru a reduce distantele si, implicit, costurile.
Avantaje
1. Investitie initiala mica. Sa dezvolti o afacere cu doar 10.000 de euro
este cu adevarat o realizare. Putine sunt domeniile in care asa ceva este posibil.
2. Costuri mici. Pentru un astfel de portal ai nevoie doar de cativa angajati
si trebuie sa suporti costuri limitate de transport. Poti incepe cu biciclete pentru
livrari, insa pentru distante lungi pot fi folosite scutere care consuma putin.
3. Concurenta slaba. In zona comertului electronic in Romania sunt foarte
putini competitori. Nu este, practic, nevoie de o nisa pentru a reusi, ci doar de o
strategie buna.
Dezavantaje
1. Numarul mic de utilizatori de Internet din Romania. Clientii unui astfel de
portal trebuie sa aiba doua calitati: sa detina un animal acasa si sa aiba acces la
Internet. In Occident este destul de simplu, in Romania insa, nu.
2. Modalitatile de plata online din Romania nu sunt dezvoltate. Aceasta
creeaza foarte multe probleme celor care dezvolta astfel de afaceri.
3. O relatie greoaie cu furnizorii. Fiecare firma are cateva zeci de
sortimente si pe piata sunt mai multe companii. O aprovizionare completa
presupune blocarea a cateva mii de euro in marfa, ceea ce reprezinta o suma
mare pentru o afacere de acest nivel.

168/275

Club studentesc

Ideea de afacere a doi tineri din Bucuresti plecase de la practicarea

preturilor ieftine intr-un club de studenti, ei insisi fiind, pe vremea aceea, studenti.
De exemplu, 0,9 de lei un ceai si cel mai scump sandvis 2,5 de lei. In momentul
in care au aflat ca Facultatea de Sociologie din Universitatea Bucuresti va
inaugura o cladire noua, cei doi s-au gandit ca e momentul potrivit si ca un
asemenea club pentru studenti ar avea trecere la colegii lor. Cu ajutorul
prietenilor si cu bunavointa conducerii facultatii, ideea de afacere a fost pusa in
practica. Ne-am intalnit pentru a discuta cu prodecanul, care a fost de acord, in
principiu, cu aceasta colaborare. Mai ramanea sa realizam un proiect si sa gasim
bani pentru investitie, spune Aurel Micut.
Numai ca ei au dorit ca rezultatul investitiei sa nu fie un simplu bufet.
Astfel, pe langa mancare si bauturi calde sau racoritoare, in spatiul destinat
clubului se desfasoara dezbateri, expozitii foto si se proiecteaza filme. In viitor, ei
spera ca se va face chiar cu mult mai mult. Cu investitia initiala a fost mai greu.
Pana la urma, dat fiind ca nu puteam accesa un credit bancar din cauza
garantiilor, am rugat doi prieteni sa contracteze cate un credit de consum, a cate
1.300 de euro, urmand ca firma noastra sa plateasca ratele, explica Aurel Micut.
Ajutorul pe care l-au primit din partea facultatii, mai exact mobilierul, a fost de
mare ajutor, recunosc tinerii. Ei au cumparat apoi aparatura pentru bar si au
angajat bucatarul. Am apelat la facilitatea Agentiei Nationale pentru Ocuparea
Fortei de Munca referitoare la angajarea de someri cu varsta de peste 45 de ani.
Astfel, avem anul acesta o subventie de un salariu minim pe economie pentru
bucatarul nostru, spune Aurel Micut.
Lunar, cheltuielile firmei ajung la aproximativ 2600 de lei. Desi are la activ
doar patru luni de activitate, surprinzator, afacerea nu a inregistrat pierdere, ba
chiar are putin profit. Si asta in conditiile in care cei doi asociati nu au incasat nici

169/275

un salariu. Explicatia este foarta simpla: studentii Facultatii de Sociologie sunt

clienti fideli si vanzarile sunt destul de mari. Acest lucru pare sa compenseze
faptul ca preturile sunt mici, adica studentesti. In incinta clubului nu se bea
alcool si nu se fumeaza, mai spune Aurel Micut. In schimb, se organizeaza
dezbateri, expozitii si concerte de muzica buna, spre exemplu, chitara clasica.
Pentru viitor, ei previzioneaza extinderea afacerii, atat in domeniu, cat si catre
alte activitati. De exemplu, intentioneaza sa desfasoare si activitati de catering.
Este nevoie de asa ceva pentru conferintele care se organizeaza in Universitate.
De asemenea si pentru sesiunile de doctorate, diferite lansari sau seminarii,
explica Aurel Micut. Acesta a absolvit intre timp Facultatea de Sociologie si, de
aceea, doreste sa realizeze cate ceva si in domeniul in care s-a specializat. Vom
face o colaborare cu o firma de consultanta pentru a oferi training in domeniul
resurselor umane, conchide acesta. Cu toate ca este o afacere care necesita
mult timp si efort, asociatii considera ca merita. Cel putin atata timp cat si clientii
lor, studentii, cred la fel.
Avantaje/Dezavantaje
+ Deoarece preturile sunt foarte mici, ele asigura o clientela fidela. Ceea ce
contribuie la fidelizarea clientilor este, de asemenea, calitatea, pe langa preturile
mici la mancare si bautura.
+ Exista posibilitatea extinderii catre alte domenii (catering) si folosirii spatiului
pentru activitati educative
+ O investitie initiala foarte mica; facultatea asigurand o mare parte din dotarea
materiala a clubului
- Dintr-un anumit punct de vedere, un minus l-ar reprezenta timpul foarte mare
pe care cei doi il petrec la club, de multe ori in detrimentul timpului de studiu
- Obtinerea de credite este foarte dificila, din cauza ca nu se pot furniza garantii
materiale, cei doi fiind inca studenti.

170/275

Restaurare de mobilier

In 1966, cand s-a apucat de restaurat mobilier, Vasile Ioanide avea 12 ani.
In prezent are propria pravalie in centrul Bucurestiului. Comparativ cu celelalte
spatii amenajate de pe Bulevardul Carol din Bucuresti, mica pravalie a
restauratorului atrage imediat privirea trecatorilor. Unii spun ca le aduce aminte
de locatiile de dinainte de 1989, altii sustin ca spatiul arata intocmai celor in care
isi desfasurau activitatea micii meseriasi de dinainte de razboi. E o senzatie de
timp oprit in loc, odata ce treci pragul micii pravalii. Acest atelier este unul dintre
putinele din Bucuresti in care se mai restaureaza mobilier vechi. Cu toate ca in
Occident meseria de restaurator de mobilier este una banoasa, in Romania
lucrurile par a fi pe dos. Mica pravalie ii asigura lui Vasile Ioanide doar un trai
decent. Daca ar trebui sa fiu angajat la o firma care mi-ar propune un salariu de
10000 de lei, cu siguranta as considera ca este prea putin pentru meseria asta.
Mie insa nu imi raman 10000 de lei pe luna din activitatea acestei pravalii, spune
Vasile Ioanide .
Vasile Ioanide s-a angajat ca ucenic la un particular care avea o pravalie
langa cinematograful Patria din centrul Bucurestiului unde repara si restaura
mobilier vechi la varsta de 12 ani, in 1966. Doar trei sau patru astfel de magazine
particulare mai existau la vremea respectiva in capitala, insa si acestea au fost
inchise de regimul de atunci. Asa ca a trebuit sa se angajeze la o mica fabrica de
mobilier. Cred ca mi-a prins foarte bine ca m-am ocupat si de productia de
mobila noua, spune Vasile Ioanide .
De la cooperatia mestesugareasca, unde ajunsese, intre timp, a primit
repartitie la o pravalie din centrul Bucurestiului care se ocupa cu reparatiile de
mobilier. Cu toate ca avea de indeplinit un plan lunar, in timpul liber mai executa
si lucrari de restaurare de mobilier. Incepuse, deja, sa aiba propria clientela
pentru care lucra in afara programului. Imi placea ce faceam. La mine veneau in
general oameni de cultura sau din lumea buna, care ma invitau la ei acasa

171/275

pentru a vedea mobilierul pe care trebuia sa il restaurez. Faptul ca intram in casa

unor astfel de oameni ma fascina, povesteste Vasile Ioanide. In 1983 a fost
numit sef de unitate si a preluat actuala locatie. Avea zece oameni in subordine
si lucra foarte mult pentru export. Revolutia din 1989 l-a prins pe Vasile Ioanide,
la serviciu. Nu am putut iesi pentru ca aveam foarte mult de lucru. Angajatii din
subordinea mea voiau sa iasa, insa le spuneam ca trebuie sa facem planul sa ne
luam salariile. Nici nu ma gandeam ca se va schimba ceva, spune Vasile
Ioanide.
Imediat dupa 1989, a iesit din din cooperatia mestesugareasca. A preluat
mica pravalie si a inceput sa functioneze ca persoana fizica autorizata platind
chirie pentru spatiul in care functiona. Numai ca acum aparea problema legata de
personal. Inainte de Revolutie avea zece oameni in subordine, acum majoritatea
preferasera sa plece la locuri de munca ceva mai banoase. Gusturile incepeau si
ele sa se schimbe, tot mai multi preferand achizitionarea de mobilier nou si
modern. Din aceasta cauza foarte multe piese de mobilier vechi si de valoare sau vandut in strainatate, spune Vasile Ioanide. In prezent, in atelierul de
restaurare intra zilnic 10-15 persoane. Majoritatea dintre ei se intereseaza doar
de preturi, insa putini devin si clienti, din cauza preturilor care li se par foarte
mari. Acest fapt e adevarat doar la o prima vedere. Spre exemplu, pentru a
restaura un scaun stil Rococo destul de vechi poti plati 500 de lei. Pretul variaza
insa in functie de starea piesei de mobilier. Sumele de la magazinul lui Vasile
Ioanide nici nu se compara cu cele practicate de un restaurator occidental. A
venit la mine un elvetian care avea cateva castele pe care voia sa le transforme
in hoteluri. Avea nevoie sa restaureze mobilierul din toate aceste locatii. Cand iam facut un deviz estimativ, a spus ca ma angajeaza pe loc numai sa merg in
Elvetia pentru a ma apuca de treaba. I-am cerut insa sa imi dea jumatate din
suma la inceput. Nu m-a mai cautat de atunci, povesteste Vasile Ioanide.
Aproape 50.000 de euro a fost cifra de afaceri anuala a atelierului in 2013.
A reusit, insa, de curand, sa incheie contractul de preluare in rate a spatiului in

172/275

care functioneaza si a achitat prima transa. Desi nu detine cel mai profitabil
business, Vasile Ioanide crede ca din meseria aceasta s-ar putea scoate bani
frumosi. Doar o mica firma cu zece angajati, in care sa repare si sa restaureze
mobilier, cu siguranta ar fi cu mult mai profitabila. Iar pe piata externa, de unde ar
putea veni multe comenzi, ar putea intra prin intermediul unui site care sa ii
promoveze oferta si preturile scazute. Numai ca lipsa banilor este ceea ce il
opreste pe Vasile Ioanide sa isi puna planurile in aplicare. Solutia la care se
gandeste ca l-ar putea scoate din acest impas este, in opinia lui, gasirea unor
fonduri europene nerambursabile.
Business start
Investitia initiala: Vasile Ioanide crede ca 30.000 de lei este o suma
suficienta pentru demararaea un atelier functional, majoritatea banilor trebuind
investiti in unelte pentru tamplarie si masini de cusut pentru tapiterii. Restaurarea
de piese de mobilier poate fi cu siguranta profitabila, numai ca asta doar daca
este gandita in amanunt.
Pozitionarea: Dat fiind faptul ca marea majoritate a oamenilor cu bani care
detin piese de mobilier vechi stau in centru, pozitionarea unui asemenea atelier
de reparatii si restaurari de mobilier in centru nu ar fi decat inspre beneficiul si
cresterea afacerii, numai ca aici si chiriile sunt pe potriva pozitionarii. Concurenta
nu este mare, pe piata ramanand foarte putine ateliere specializate, majoritatea
apartinand unor restauratori in varsta.
Personal: 5 angajati sunt suficienti pentru o functionare optima: doi
tamplari, doi tapiteri si un slefuitor. Angajarea unui specialist in domeniul
restaurarilor este insa absolut necesara.
Promovarea: Foarte multi dintre cei care detin piese de mobilier vechi nu
stiu, pur si simplu, unde le pot restaura. Promovarea printr-un site pe Internet
este cea mai putin costisitoare, multi dintre potentialii clienti din strainatate care
deja stiu ca in Romania preturile sunt mai mici putand, in plus, afla astfel
informatii despre serviciile oferite.

173/275

Cadouri personalizate

Eduard Moisa a deschis in Bucuresti un mic magazin specializat in

productia de cadouri personalizate si servicii de impachetare, dupa ce lucrase
sapte ani la un hotel din Franta. In strainatate s-a gandit sa-si caute de munca
imediat ce a terminat scoala, la inceputul anilor 2000. Muncise cateva luni la o
companie autohtona, iar atractia unei slujbe bine platite in Occident era
irezistibila. Timp de sapte ani, Eduard Moisa a muncit la un hotel din Franta,
unde a vazut pentru prima oara o afacere cu cadouri personalizate. Mi s-a parut
un business numai bun pentru Romania. Mi-am propus sa il dezvolt in tara atunci
cand ma voi intoarce, spune Eduard Moisa.
In Romania s-a intors in 2008, atunci cand parintii sai aveau nevoie de
sprijin. Odata ajuns in tara, i-a incoltit ideea de a porni o afacere cu cadouri
personalizate. Nu numai ca stia de ce are nevoie, ba chiar avea si banii necesari
investitiei. Tot ceea ce-i lipsea era un spatiu bine pozitionat intr-un vad comercial.
Ideea de a deschide mica pravalie intr-un magazin de genul unui mall parea a fi
cea mai buna. Numai ca nu orice spatiu intr-un mall este bun pentru un astfel de
business. Una era sa ai o astfel de afacere pozitionata in imediata apropiere a
intrarii in magazinul Unirea din Bucuresti, si alta, sa fie pozitionata undeva in
spate, in aripa Calarasi a cladirii. Nu prea gaseam un spatiu bun pentru aceasta
afacere, desi cautasem in multe locuri, povesteste Eduard Moisa.
Intamplator, in 2011 a intrat in magazinul Victoria din Bucuresti pentru a
cumpara o cartela reincarcabila. I-a sarit in ochi imediat un spatiu comercial
situat in dreapta intrarii principale, care era foarte bun pentru acest gen de
afacere. Asa ca a doua zi a mers sa il inchirieze. Apoi a infiintat o firma, iar
investitia totala a fost de circa 15.000 de euro, in conditiile in care a trebuit sa
plateasca chiria pe cateva luni in avans. In plus, trebuia sa cumpere mobilier,
utilajele pentru personalizat si sa isi creeze un consistent stoc de materiale. A

174/275

facut toti acesti pasi si, impreuna cu un foarte bun prieten al sau, s-a trezit in
spatiul inchiriat si amenajat, la parterul magazinului Victoria, pentru personalizari
de cadouri.
In momentul acela, pe piata mai existau locuri axate pe imprimarea
tricourilor, a canilor sau sepcilor. In plus, Eduard Moisa a venit cu ideea de a oferi
servicii profesioniste de ambalare a diferitelor produse. El observase ca multa
lume avea o problema in momentul in care cumpara un cadou pentru cineva si
aproape nimeni nu stia sa il ambaleze frumos. Astfel ca, pe langa oferta de
cadouri personalizate, lui Eduard Moisa i s-a parut normal sa ofere un serviciu
complementar de ambalare. Desi investise destul de mult in cartoane, panglici
sau tricouri, inceputul a fost destul de greu. Avea un stoc de marfa de circa 1.000
de euro, insa avea foarte multe rebuturi. Si situati aceasta a durat pana cand a
inceput sa deprinda tehnologia. La prima vedere, poate parea usor sa ambalezi.
Nu este insa deloc asa. Ceea ce rezulta dupa impachetare trebuie sa aiba
personalitate si o forma placuta. Nu trebuie nicidecum sa semene cu o cutie de
pantofi, spune Eduard Moisa.
Functionarea firmei a fost acoperita in primele luni cu banii adusi de
acasa. Desi afacerea pornise, deja, ea nu functiona deloc la parametri optimi.
Astfel ca, vreme de cateva luni, a fost nevoie de bani de acasa pentru a acoperi
costurile de functionare a micii pravalii. Nu mai credeam in succesul afacerii,
este adevarat. Insa nici nu puteam sta cu mainile in san. M-am gandit ca trebuie
sa fac ceva reclama, continua Eduard Moisa. Si-a mediatizat, in limita
posibilitatilor, produsele si serviciile, mai ales prin intermediul televiziunii. A avut
colaborari punctuale cu Realitatea TV sau TVR. A apelat, insa, si la alte medii.
Aparitiei in Pagini Aurii i-a adaugat participarea la cat mai multe targuri si
expozitii, pentru ca din aceasta zona vin, de obicei, comenzile consistente din
partea companiilor mari. Orice companie care se respecta are nevoie, cel putin o
data pe an, sa personalizeze tricouri pe care sa le dea gratuit principalilor
parteneri. Ca sa nu mai vorbim de ambalarea cadourilor, care trebuie impartite la

175/275

sfarsitul anului. Cu alte cuvinte, companiile asigura cea mai mare parte a cifrei de
afaceri a companiei lui Eduard Moisa. Clientii fizici sunt insa foarte importanti,
pentru ca acestia vin constant la noi. O comanda mare poate aparea sau nu, insa
micii clienti asigura, practic, o constanta a afacerii, explica Eduard Moisa.
Exista luni in care incasarile firmei ajung si la 10.000 de euro, cum exista,
insa, si luni in care acestea abia depasesc 3.000 de euro. In general vorbind,
cifra de afaceri anuala a firmei este de circa 60.000 de euro.
Eduard Moisa munceste si ca vanzator in fiecare zi in spatiul inchiriat din
magazinul Victoria, desi este chiar proprietarul afacerii. Daca-l intrebi de profit, nu
prea vrea sa vorbeasca. Ii place sa vorbeasca, insa, de salariu. Practic, afacerea
pusa pe picioare acum trei ani ii asigura un salariu decent pentru Romania de
circa 1000 de euro pe luna. Insa e de parere ca acest gen de afacere se afla inca
la inceput in tara. Ar vrea sa dezvolte business-ul extinzandu-se in alte locatii,
insa mai intai trebuie sa gaseasca oameni care se pricep sa lucreze in acest
domeniu.
Avantaje/Dezavantaje
+ investitia minima este de 15.000 de euro, aceasta constituind un avantaj
in conditiile in care pot fi gasite usor surse de finantare.
+ concurenta este inca mica, chiar daca in ultima vreme s-au deschis mai
multe astfel de centre specializate in cadouri personalizate si impachetari.
- pe viitor, insa, concurenta in domeniu va fi din ce in ce mai acerba.
Cererea de astfel de servicii va aduce pe piata din ce in ce mai multe companii
specializate.
- aceasta afacere depinde foarte mult de locatie. Cele mai bune locatii,
aflate in principalele magazine de tip mall au fost deja inchiriate. In conditiile in
unei concurente din ce in ce mai stranse, este clar ca va creste si chiria.
Business start
Investitia: consta in circa 15.000 de euro care trebuie investiti intr-un
computer, licente pentru programe, imprimanta, prese pentru imprimat tricouri,

176/275

sepci sau cani. 3.000 de euro costa o presa pentru tricouri. De asemenea, e
nevoie de crearea unui stoc de marfa (hartii pentru impachetare, panglici, cutii de
carton, tricouri etc.) de circa 1.000 de euro. Mai trebuie luate in calcul cateva mii
de euro care sa acopere cheltuielile de functionare pe cateva luni.
Angajati: 2 persoane, dar care trebuie sa fie foarte bine familiarizate cu
tehnologia de imprimare, sa stie sa lucreze in programe de grafica si sa invete
tehnica de impachetare
Pozitionare: acesta este genul de afacere care are sorti de izbanda in
cartierele de la periferie, astfel ca o pozitionare in centrele de tip mall cu vad
comercial este cea mai buna alegere. Un bun exemplu de magazine populare
sunt Unirea sau Bucharest Mall, care pot asigura o buna expunere afacerii.

Papetarie

Cezar Predescu avea 31 de ani cand i-a venit ideea dezvoltarii unei
afaceri in domeniul papetariei. In anul 2000, a observat ca activitatea comerciala
incepuse sa se prinda contur, ceea ce ducea la o crestere din ce in ce mai mare
a necesarului de mape, dosare, capsatoare sau perforatoare. Orice firma, de la
cel mai mic SRL si pana la marile corporatii, au nevoie acuta de astfel de
produse. In plus, acum 12 ani mi-am dat seama ca fiecare oras din tara
dispunea de cel putin o librarie si de un magazin de metalo-chimice. Deci, aveam
un potential imens de desfacere, explica Cezar Predescu. Astfel ca, in urma cu
12 ani, impreuna cu un prieten, a gandit si initiat o astfel de afacere.
Afacerea lui Cezar Predescu a debutat, ca multe altele, dezvoltate in
ultimii ani, in domeniul comertului cu papetarie. Impreuna cu Ion Mircescu a
deschis firma PapetDesign, care la inceput a facut comert cu produse de
papetarie importate din Italia si China si vandute in librariile din toata tara.
Calculul era simplu: un dosar costa 1 leu si era vandut mai departe cu 1,3 lei de
lei. In anul 2005, m-am gandit ca decat sa cumpar un dosar cu 1 leu mai bine sa

177/275

il produc cu 0,75 lei. Astfel, puteam concura mai bine pe piata cu preturi ceva mai
mici, spune Cezar Predescu.
Cum, insa, avea nevoie de investitii, pentru a dezvolta capacitatea de
productie, cu banii stransi in urma activitatii comerciale cu obiecte de papetarie
din primii ani, a cumparat un teren. Acest teren a fost pus gaj la banca, in anul
2005, pentru obtinerea unui credit necesar investitiilor pe care urma sa le faca. A
urmat inchirierea unui atelier, apoi cumpararea unei ghilotine din Germania si
infiintarea unei societati axata exclusiv pe productia de papetarie. In acel an la
ghilotina munceam chiar eu. Ne-am concentrat in primul rand pe productia de
dosare, spune Cezar Predescu.
Din momentul acelei investitii, cererea a inceput sa creasca spectaculos.
Pretul redus al produselor a atras comenzi din ce in ce mai mari, care au inceput
sa creeze probleme furnizorilor de materie prima. La foarte putin timp dupa
succesul inregistrat cu productia de dosare, PapetDesign si-a extins afacerea in
zona rechizitelor scolare. Investitia majora a fost facuta in 2006, cand a fost
achizitionata o masina de caiete, care in acest moment produce peste zece
milioane de caiete anual. Cifra de afaceri a companiei s-a apreciat semnificativ,
pentru ca in anul 2009 sa ajunga la circa 1,3 milioane de euro. In anul 2003,
grupul de firme PapetDesign inregistra o cifra de afaceri de peste 2,8 milioane de
euro. In aceasta zona a pietei concurenta este insa din ce in ce mai acerba. Pe
piata sunt foarte multe produse ieftine, importate mai ales din Turcia. Chiar daca
produsele noastre sunt mai bune din punct de vedere calitativ,e foarte greu sa
lupti pe piata cu produse al caror pret este foarte mic, explica Cezar Predescu.
In urma cu doi ani, proprietarii au facut o investitie de un milion de euro in utilaje,
pentru care au contractat credite bancare. Acesta a fost si cel mai dificil moment
pentru firma, de altfel. Am avut mari probleme cu rambursarea ratelor, care erau
foarte mari, si cu importurile pe care trebuia sa le facem. Din cauza faptului ca
hartia din Romania este scumpa, in conditiile in care calitatea acesteia nu este
cea mai buna, trebuie sa importam din Finlanda, Slovenia sau Italia, spune

178/275

Cezar Predescu. In primele luni ale anului 2012 cifra de afaceri a celor doua
companii a fost de peste 2,4 milioane euro.
Business start
Investitie: O afacere similara, axata pe productie are nevoie de o investitie
initiala de 700-800.000 de euro, pentru sediu, autoturism pentru distributie,
ghilotina, masina pentru caiete.
Numar angajati: minimum 3, pentru: un ghilotinist, un om care sa lucreze
la masina pentru caiete si un sofer. Numarul angajatilor va putea creste pe
masura ce afacerea se dezvolta.
Context de piata: Pe piata exista deja firme care au investit in urma cu
cativa ani in productia de papetarie. Pe langa aceasta, pe piata se vinde foarte
multa marfa din import, mai ales din Turcia., astfel ca concluzia este una singura:
concurenta este acerba.
Alte sfaturi pentru aceia care nu poseda capitalul de pornire a unei astfel
de afaceri: ar fi bine sa initieze afacerea pornind de la premiza comerciala si sa
gaseasca, pentru inceput, acei producatori cu care sa se negocieze preturi bune
si acele canale de distributie si retail potrivite. Pe masura ce se va acumula
capital, vor putea fi facute, in viitor, si investitii in capacitati de productie. In timp,
reteaua de distributie si retail dezvoltata in primii ani va conta foarte mult atunci
cand vor exista si capacitatile de productie aferente.
Avantaje/Dezavantaje
+ desi investitiile pentru dezvoltarea capacitatilor de productie sunt mari,
afacerea se poate initia punand accent exclusiv pe partea comerciala. Se ia
marfa de la producator care este distribuita in retele de retail.
+piata de desfacere acopera intreaga tara, fiind destulde mare. Desi in
fiecare oras din Romania exista cel putin un magazin care vinde produse de
papetarie, foarte putini distribuitori ajung la ele. De asemenea, e de luat in calcul
si ca orice copil care merge la scoala are nevoie de rechizite.
-cum o mare parte dintre cei care au demarat afaceri cu papetarie la

179/275

inceputul anilor 90 au facut deja investitii in capacitati de productie, este evident

faptul ca, deja, concurenta este foate mare este din ce in ce mai greu de intrat pe
piata, pe aceasta zona.
-investitia in utilaje este foarte mare, acesta fiind si principala cauza care ii
indeparteaza pe multi dintre cei care vor sa dezvolte capacitati de productie in
aceasta industrie.
-hartia este destul de scumpa, in Romania,in vreme ce calitatea lasa de
dorit, astfel incat multi dintre cei care fac afaceri si au nevoie de hartie ca materie
prima sunt nevoiti sa faca importuri din Uniunea Europeana.

Decoratiuni interioare

Ideea initierii unei afaceri care s-ar putea sa le aduca celor doi milioane de
euro a venit chiar din partea propriilor copii. Sotii Roberto au revenit in Romania
si au dezvoltat o firma de publicitate, dupa ce ani de zile s-au ocupat de
decoratiuni unicat pentru camerele copiilor. Acum primeste comenzi din toata
Europa. Acum 25 de ani, Andre Roberto s-a angajat la departamentul de creatie
al unei agentii de publicitate din Israel, unde a ajuns, in scurt timp, sa se ocupe
de conceptele de publicitate din punctele de vanzare, in principal. A avansat
rapid in ierarhia din agentie. Andre Roberto a ajuns sa ocupe functia de creative
director. In urma cu un an si jumatate, el se hotaraste sa vina in Romania pentru
a deschide o companie de publicitate care sa se ocupe de publicitatea in
punctele de vanzare. Cateva vizite in supermarketurile din Bucuresti l-au convins
ca aceasta directie nu este prea dezvoltata pe piata de publicitate din Romania.
Unul din motivele majore care l-au determinat sa vina in Romania a fost sotia sa,
care este romanca. Compania pe care cei doi au infiintat-o in Romania a
functionat cat se poate de bine. Insa, printr-o fericita intamplare, la un moment
dat, chiar cei doi copii ai sotilor Roberto le-au dat ideea dezvoltarii unei noi
afaceri. Ne gandeam la un design pentru camera copiilor si nu prea stiam ce si-

180/275

ar dori. Bineinteles ca i-am pus sa deseneze pe pereti si am observat cam ce

vor. Ne-am gandit ca majoritatea parintilor au probleme cu amenajarea
camerelor copiilor, spune Cerasela Roberto.
Li s-a parut foarte interesanta ideea unei firme care sa conceapa designul
camerelor pentru copii, de la mobilier si pana la desenele care apar pe pereti.
Voiam o companie care sa discute cu copiii si cu parintii si care sa transpuna in
realitate visurile lor, continua Cerasela. Este vorba despre o afacere cu mobilier,
la prima vedere, insa lucrurile sunt mai complicate. O companie care produce
mobilier pentru copii pe banda rulanta este relativ usor de tinut in mana. Se
porneste de la conceperea unui model, care este produs, mai apoi, intr-un
numar de exemplare, care apoi sunt plasate in cat mai multe magazine pentru a
fi vandute. Numai ca problema sotilor Roberto era ca doreau sa conceapa
unicate. Asa ca primul pas a fost realizarea unui studiu de piata pentru a vedea
daca afacerea este viabila. Cum pentru cei doi era evident ca va trebui sa se
adreseze persoanelor cu posibilitati financiare mai ridicate, datorita costurilor pe
care le-ar presupune achizitia de produse unicat, studiul s-a concentrat mai ales
pe zona de nord a Capitalei, in cartierele Baneasa si Pipera, unde se construiesc
multe case noi si unde ar fi putut exista potentiali clienti. Rezultatele au fost cat
se poate de incurajatoare. Majoritatea voiau sa investeasca pentru copiii lor, dar
nu aveau in ce, intrucat nu existau unicate pe piata, spune Andre Roberto .
Afacerea a pornit in cadrul aceleiasi firme infiintate pentru creatie
publicitara, in care a fost creat un departament specializat pentru design de
camere pentru copii, in urma cu doar sase luni. Investitia a fost de circa 120.000
de euro, cea mai mare parte a banilor fiind cheltuiti pe materiale si masini pentru
productie. Am gandit ca business-ul se poate axa pe un nucleu care sa fie in
Romania. Acesta cuprinde partea de creatie si design, zona de marketing si
publicitate, dar si partea de studiu de piata, spune Andre Roberto. Marea
majoritate a productiei este subcontractata catre firme, in principal, din Israel, dar
si din Romania. Explicatia acestui mod de lucru sta in dificultatea cu care pot fi

181/275

gasiti in Romania designeri care sa lucreze pentru astfel de proiecte. Mare parte
a investitiei initiale a fost facuta in publicitate. Si-au ales cativa eroi din povestirile
pentru copii, precum Cenusareasa sau Capitanul Nemo, si au construit decoruri
inspirate din intamplarile acestora. Aveau nevoie pentru a putea participa cu ele
la expozitii.
Aproximativ 20% din suma initiala a mers catre publicitate. Am investit
destul de mult in evenimentele din scoli particulare, teatre si expozitii, spune
Cerasela Roberto. Mai este de mentionat si faptul ca nu doar mobilierul, ci si
decorarea camerei sunt facute de catre companie. Pe de alta parte, aceasta
decorare nu vizeaza numai copiii pana la o anumita varsta. Cum multi ar putea fi
tentati sa nu faca o astfel de investitie, gandindu-se la faptul ca peste cativa ani
copilul nu va mai aprecia decorurile, firma sotilor Roberto a anticipat aceasta
problema si se ocupa inclusiv de redecorarea camerelor pe masura ce copiii
cresc, clientii aflati in aceasta situatie beneficiind de disconturi. La prima vedere,
preturile sunt destul de ridicate, pretul unei decorari plecand de la 4.500 de euro.
Cine priveste catre preturile dintr-un magazin de mobila si se gandeste la faptul
ca este vorba de unicate isi da seama ca nu sunt foarte ridicate. Avem o
colaborare cu BRD pentru achizitiile in sistem de rate, spune Andre Roberto .
Imediat dupa incheierea Targului de mobila de anul trecut au primit
comenzi din mai multe tari din Europa. Nu am mai auzit de vreo firma care sa se
ocupe de asa ceva. Poate ca este, insa noi nu am auzit, continua Andre
Roberto. Cu toate ca afacerea este la inceput, acesta spune ca o cifra de afaceri
de un milion de euro dupa un an de functionare i se pare rezonabila. O prima
intentie de dezvoltare a firmei va fi infiintarea unui centru pentru copii intr- unul
dintre cartierele din Nordul Bucurestiului, unde acestia sa vina si sa se joace.
Doar daca se ia in calcul faptul ca in toate aceste noi cartiere copiii nu au locuri
de joaca, potentialul este enorm. Cum, de altfel, nu este exclusa nici dezvoltarea
afacerii in alte tari, in functie de cererea pietelor respective.

182/275

Avantaje/Dezavantaje
+ concurenta in acest domeniu este, practic, inexistenta. Este, de
asemenea, pe langa o afacere de nisa, si una constanta in timp, principalii clienti
fiind copiii.
+ nu necesita multi angajati, fiind o afacere in care exista posibilitatea de a
subcontracta. Afacerea tine foarte mult de aspectele de creatie si comunicare.
- in acest moment, nu exista o piata formata in Romania, ia preturile sunt
destul de ridicate. Investitia de peste 100.000 euro poate pune probleme acelora
care nu au resurse initiale pentru a porni afacerea.
- exista extrem de putini oameni specializati in Romania, ceea presupune
cautarea de subcontractori sau chiar angajati in afara tarii.
Business start
Investitia minima: minimum100.000 de euro, a caror mare parte vor trebui
investiti in materii prime si utilaje. Un cutter plotter performant costa, spre
exemplu, peste 75.000 de euro. De asemenea, publicitatea este foarte
importanta, sotii Roberto investind deja pana acum 25.000 de euro.
Angajati: trebuie angajat un om specializat in design si creatie. Pe langa
acesta, mai este nevoie de specialisti in marketing si vanzari. Subcontractarea
productiei pieselor de mobilier se poate subcontracta poate duce, de asemenea,
la scaderea costurilor. Sunt greu de gasit specialisti in executia unor asemenea
piese in Romania. Compania sotilor Roberto lucreaza destul de mult cu firme din
Israel.
Alte sfaturi:
date fiind preturile destul de mari, afacerea trebuie orientata, de la bun
inceput, catre clientii cu posibilitati financiare. Publicitatea este bine sa fie facuta
mai ales in scolile particulare, in cartiere rezidentiale, in zone in care locuiesc
expati.
problemele ridicate de preturile mari pot fi rezolvate prin contractele cu
banci pentru sisteme de plata in rate

183/275

 in plus, afacerea se poate dezvolta si in zona serviciilor: serbari

organizate pentru copii in care apar decoruri fabricate, centre de agrement pentru
copii etc. In egala masura, practicarea unor disconturi pentru cei care vor sa
reamenajeze camerele dupa o perioada pot, de asemenea, duce la atragerea de
noi clienti.
Investitia initiala:120.000 euro
Numar angajati permanenti:7
Cifra de afaceri estimata pentru primul an:1 milion de euro.

Instructiuni tehnice pentru aplicatii software

Viorel Neculce a dezvoltat o firma de traduceri. Mai mult, dintr-o meserie

cvasi-inexistenta in Romania, technical writer, a facut o afacere profitabila.
Investitia a constat in compensatiile financiare primite de la o firma de software .
La fel ca marea majoritate a absolventilor facultatii de limbi straine, Viorel
Neculce si-a dorit ca dupa terminarea studiilor sa lucreze ca traducator. Cum
absolvise sectia turco-romana, in 2007 s-a angajat ca traducator pentru Corpul
Expertilor Contabili din Romania. Dupa trei ani s-a mutat la o firma unde se
ocupa de traducere din engleza americana in limba romana pentru o platforma
contabila a companiei Oracle.
Foarte putin cunoscuta in Romania, meseria de localizator de software
este destul de raspandita in Occident. Ea presupune traducerea unui software in
vederea personalizarii acestuia in anumite limbi. Intre timp a acceptat oferta unei
companii elvetiano-romane de a se ocupa de ceea ce se numeste technical
writer. La acea data aceasta meserie practic nu exista in Romania. Ea
presupunea intocmirea documentatiei tehnice (manuale de utilizare, de instalare
etc.) pentru programe. Un technical writer trebuie in primul rand sa interactioneze
cu programatorii si sa intocmeasca aceasta documentatie. Atunci cand a
acceptat postul la compania elvetiano-romana, Viorel Neculce a plecat in Elvetia.

184/275

Acolo trebuia sa se ocupe de documentatia pentru un program de tranzactionare

cu actiuni dezvoltat de acea firma. Insa, dupa doar trei luni din motive personale,
a renuntat la colaborare. In mai 2011 a reinceput sa lucreze pe un post de
technical writer la o companie de software, unde trebuia sa activeze chiar in
echipa RAV. In acea perioada am facut documentatia pentru toate produsele.
Manualele de documentatie pentru RAV, de exemplu, au fost facute de mine,
continua Viorel Neculce.
Tehnologia RAV este cumparata de Microsoft in 2011 si o parte dintre
programatori au plecat si ei in Statele Unite. Viorel Neculce nu a putut pleca
pentru ca nu era programator. Insa managerul firmei a oferit compensatii
financiare angajatilor. Dintotdeauna m-am gandit sa imi deschid o afacere. Nu
am avut insa nici timp si nici bani. Acum le aveam pe amandoua, explica Viorel
Neculce. In vara lui 2012 lucra deja pentru niste clienti ca freelancer. Isi dorea sa
puna pe picioare o firma care sa se ocupe in principal de traduceri, cu precadere
tehnice, dar si de technical writing. Companiile specializate in outsourcing care
activeaza pe piata romaneasca prefera sa subcontracteze partea de technical
writing si de aceea potentialul pietei este destul de ridicat. Sa angajeze un intreg
departament specializat care nu va avea de lucru decat cateva luni pe an este
neprofitabil. Viorel Neculce a inceput ca freelancer, mai intai ocupandu-se
exclusiv de traduceri tehnice. Insa in scurt timp nu a mai putut face fata
comenzilor si a inceput sa angajeze colaboratori. Firma a infiintat-o in toamna
anului trecut. Investitia initiala a fost de circa 5.000 de euro, bani cheltuiti in mare
pe computere si licente de software. Cu toate ca la inceput avea comenzi, ii
trebuiau atat o promovare, cat si o diversificare a portofoliului de clienti. Cum
deja stia ca cea mai buna promovare este cea pe Internet, si-a dezvoltat un site
si a participat la licitatii pentru diverse lucrari organizate de firme din strainatate.
Pana de curand, pe partea de traduceri nu am avut decat clienti din strainatate.
Practicam preturi ridicate, insa si calitatea lucrarilor este superioara. De aceea
ne-am axat la inceput doar pe comenzile de traduceri tehnice din strainatate. De

185/275

curand insa, am fost contactati si de firme romanesti, spune Viorel Neculce.

In prezent compania sa are cinci angajati si 30 de colaboratori, care
acopera peste 20 de limbi, cu precadere din Europa, America si Asia. La sfarsitul
anului trecut, dupa sase luni de functionare, firma inregistra o cifra de afaceri de
55.000 de euro, in conditiile unei rate a profitului de 25%, pana la finele anului
aceasta urmand sa ajunga la 80.000 de euro. Am preferat sa scadem rata
profitului la 17% pentru a plati mai bine colaboratorii, explica Viorel Neculce.
Numai ca intre timp au aparut comenzi si in zona technical writing. 30% din cifra
de afaceri provine in prezent din aceasta zona. Piata de technical writing se
ridica la ora actuala la circa 300.000 de euro, continua Viorel Neculce. Este insa
vorba, in cea mai mare parte, de comenzile venite din partea firmelor care fac
outsourcing, si care, in prezent, doar in proportie de 80% se subcontracteaza.
Daca doar in urma cu nici un an Viorel Neculce era un freelancer care lucra cu
mai multi clienti, acum are alte preocupari: incearca sa gaseasca traducatori buni
pentru a-i avea colaboratori si se ocupa mai mult de managementul companiei.
Avantaje/Dezavantaje
+ investitia: afacerea poate fi pornita cu o suma destul de mica, date fiind
si costurile mici de functionare.
+ concurenta este aproape nula, mai ales in zona de technical writing. Pe
langa asta, tendinta este ca tot mai multe firme care fac outsourcing sa intre in
Romania, in viitor urmand ca acestea sa subcontracteze partea de technical
writing.
- In ceea ce priveste traducerile, piata este destul de imatura, preferanduse de multe ori practicarea de preturi scazute pentru atragerea de clienti. In
plus,piata este destul de specializata, fiind foarte greu sa te mentii pe aceasta
piata la inceput, in conditiile in care nu ai multe comenzi.
- Pentruca un traducator bun cu greu poate fi gasit, se ridica probleme in
gasirea personalului de calitate. Specialisti in technical writing aproape ca nu
exista.

186/275

Business start
Investitia initiala: circa 5.000 de euro, de care este nevoie pentru
computere, licente de software si constructia unui site. In plus, si costurile de
functionare sunt destul de scazute, ele rezumandu-se la conexiunea de Internet,
hosting sau chiria si utilitatile pentru sediu.
Angajati: nu este nevoie de angajati, ci doar de colaboratori. Nu trebuie
decat un nucleu de persoane care sa gestioneze afacerea, aceasta fiind genul
de business care functioneaza perfect doar cu colaboratori.
Context de piata:
in prezent exista pe piata multe firme care fac traduceri si care lucreaza
in acelasi regim prezentat. Preturile sunt, insa, mici, ceea ce a determinat firma
sa caute comenzi in Occident. Deja toate firmele care vor traduceri de calitate au
inceput sa constientizeze ca acest lucru costa.
Un traducator colaborator este platit cu 10% din suma incasata de firma
pentru care lucreaza. Un procent de pana la 40-50%, ar asigura interesul crescut
din partea traducatorilor cu experienta. Pe partea de technical writing inca nu se
gasesc specialisti in Romania.

Plante ornamentale

Emil Dobrescu are 28 de ani, este din Pitesti si a inceput afacerea in urma
cu cinci ani, cultivand in gradina, pentru inceput, arbusti ornamentali de tuia.
Pasiunea sa este aceea de a cultiva plante ornamentale si exotice. Afacerea si-a
dezvoltat-o, practic, cu o investitie minima si profit asigurat. Se intampla de multe
ori ca ofertele lui, desi cu preturi avantajoase, sa fie refuzate in favoarea altor
producatori, care, desi au preturi mai mari, sunt cunoscuti in domeniu. Prima
productie de tuia a vandut-o inca de anul trecut. Pe parcurs, si-a diversificat
activitatea, trecand si la piersici, brazi pentru Craciun, iar mai nou, la plante
exotice. Deocamdata este inca in faza de inmultire a exemplarelor, dar el spera

187/275

ca, in curand, sa devina furnizorul florariilor din Pitesti. Acasa are exemplare de
curmal, lamai, palmier, dafin, mai multe specii de cactus si chiar bambus, acesta
din urma adaptandu-se perfect, cu toate ca a fost plantat direct in gradina. Ideea
acestei afaceri i-a venit plimbandu-se printr-un parc din Brasov. A si studiat mult
despre plante, in special in facultate, iar tuia i-a placut cel mai mult, pentru ca sta
verde toata iarna si are o culoare argintie cand ajunge la maturitate: Intr-o zi am
venit acasa cu buzunarele pline de seminte adunate din parc si mi-am anuntat
parintii ca vreau sa infiintez o pepiniera. Iar de aici pana la afacerea pe care o am
acum nu mi-a trebuit decat timp, pricepere, rabdare si putini bani, spune Emil
Dobrescu.
Cu toate ca este mult de munca la pepiniera, omul de afaceri a dezvoltat-o
muncind in paralel ca angajat. Munca lui consta in a sapa tuia, in a o replanta
(primavara sau toamna), iar daca au ajuns la varsta la care au nevoie de mai
mult spatiu sa se dezvolte, scoate buruienile, iar pe timp secetos le asigura
umiditatea optima printr-un sistem propriu de irigatie. Desi nu are nevoie de
ajutor, tatalui sau ii face placere sa se implice, ocupandu-se de stropirea
arbustilor. Emil Dobrescu si-a ales cateva loturi de teren din propria gospodarie,
pe care planteaza tuia. In prezent are peste 3.500 de exemplare, din speciile
Chamaecyparis lawsoniana (varietatea argentea) - cunoscuta la noi sub
denumirea de chiparos de California, Thuia occidentalis (varietatile columnaris si
globulosa) si Thuia plicata, cu varste cuprinse intre sase luni si sase ani, in asa
fel incat sa poata vinde in fiecare an, varsta optima pentru scoaterea arbustilor la
vanzare fiind de cinci-sase ani. Pentru a evita monotonia si pentru ca ii place
diversitatea si sa incerce mereu ceva nou, in ultimii doi ani a plantat in pepiniera,
in afara de tuia, 5.000 de brazi pentru Craciun, 300 de piersici si 2.000 de fire de
buxus, pentru gard viu. Lucrul cel mai greu este, insa, gasirea unei piete de
desfacere pentru marfa sa. A mers cu oferta la primari, firme care amenajeaza
parcuri, dar cel mai bine a vandut persoanelor fizice.
Are deja o oarecare notorietate si oamenii care au auzit de el il cauta

188/275

pentru a cumpara, chiar la bucata, plante ornamentale. In timp, Emil Dobrescu a

constatat ca cea mai buna reclama este produsul de calitate si servirea
ireprosabila a clientului. Si-a facut si un site pe Internet, dar spune ca tot mai
importanta e cartea de vizita pe care o da clientilor care cumpara de la el.
Acestia, la randul lor, il recomanda cunoscutilor, astfel ca Emil Dobrescu a ajuns,
in cei doi ani de cand a inceput sa-si desfaca marfa, sa aiba clienti din toate
colturile tarii. Profitul, desi nu este semnificativ, este in crestere. Anul trecut, de
exemplu, a cheltuit cu afacerea sa doar 5000 de lei la care se adauga,
bineinteles, si munca prestata si a castigat 10000. Anul acesta a vandut pana
acum tuia in valoare de 50000 de lei si crede ca va depasi 100000 de lei pana la
sfarsitul anului, cand va scoate la vanzare si primul lot de brazi de Craciun.
Avantaje/Dezavantaje
+ Aceasta afacere nu necesita investitii initiale foarte mari. Omica parcela
de teren si cateva milioane pot fi un bun inceput de asemenea afacere, care, in
timp, pot crea o cifra de afaceri si profituri foarte mari.
+ Nu este nevoie, pentru inceput, de mult personal. In timp, insa, trebuie
cautati oameni care sa se ocupe de marketing si livrari.
- Poate parea oarecum dezamagitor ca rezultatele primelor investitii se
vad dupa o perioada destul de indelungata, insa aceasta se poare realiza doar
pe masura ce culturile se maturizeaza. In cazul culturii de tuia, in primii doi ani se
inregistreaza chiar si o pierdere de aproximativ 20%, arbustii tineri fiind foarte
sensibili, mai ales la zdrelire. Riscul aparitiei unor fenomene meteorologice, ca
gerul sau grindina nlijat.u este nici el de neg
- Deja exista pe piata multi importatori, astfel ca, pentru a reusi sa-ti impui
propriile produse, trebuie sa depui un efort considerabil.
Business start
Investitia initiala : cu doar5000 de lei investiti in substante de combatere a
daunatorilor si pungi de livrare, afacerea poate demara. Este ideal sa aveti la
dispozitie si terenul pe care veti cultiva.

189/275

Angajati: un singur om este de ajuns. El se va ocupa de culturi. Daca,

insa, veti dori dezvoltarea afacerii si o cifra de afaceri mai mare trebuie gasiti
oameni care sa dezvolte un sistem de vanzari ale plantelor.
Context de piata:
in prezent, exista foarte multe florarii care se aprovizioneaza cu plante
decorative apeland la importatori. Exista si producatori autohtoni, insa acestia nu
acopera piata.
ideea de baza este sa incercati ca oferta dumneavoastra sa ajunga in
primul rand in toate florariile. Ideal ar fi sa incercati un sistem prin care
dumneavoastra le livrati direct marfa, numai ca pentru aceasta va trebui luati in
calcul si costurile de transport.
produsele cu identitate se vand cel mai bine, astfel incat cautati sa dati
o forma unitara produselor dumneavoastra, pentru un aspect exterior cat mai
placut. Va trebui, pentru asta, sa investiti intr-un concept de design al produselor,
cu etichete lipite pe ghivece si ambalaje interesante. Cu timpul, puteti construi
chiar un brand, sub care sa livrati propriile produse.
Deosebit de importanta e investitia in publicitate, cu conditia ca mesajul
dumneavoastra sa ajunga, in principal, la potentialii clienti, reprezentati in
principal de florarii. A contacta direct sau a scrie cateva scrisori celor care detin
principalele florarii din oras si care sa cuprinda oferta dumneavoastra poate fi un
bun inceput, care nu este nici nu costa foarte mult.

Comert cu obiecte de arta

Adinei Ivanescu, la 23 de ani i-a venit ideea de a vinde obiecte de arta la

preturi cat mai mici. Astfel ca a infiintat o companie care abordeaza cat mai
pragmatic piata de arta. In numai opt luni de la inceputul activitatii, ea spera sa
atinga o cifra de afaceri de 15.000 de euro. Dupa ce a terminat Facultatea de
Arte Decorative si Design, Sectia metale, primul lucru la care s-a gandit a fost sa

190/275

isi infiinteze o companie. Avea o alta viziune despre comertul cu arta.Timp de

cinci ani a lucrat in diverse ateliere artistice din Bucuresti, unde s-a ocupat fie de
fabricarea de vitralii, fie de partea de pictura. A fost o perioada foarte buna
pentru mine, in care am deprins destul de multe lucruri legate in special de
afacerea cu obiecte de arta. Vedeam clientii, observam cum se negociaza, cum
se lasa la pret, astfel incat clientul sa aiba impresia ca va cumpara un chilipir, in
vreme ce el achizitioneaza la pretul dorit de tine. Intr-un cuvant, am invatat
strategii de vanzare, spune Adina Ivanescu .
In iarna acestui an, intre ea si patronul atelierului unde a lucrat ultima oara
au aparut neintelegeri, in principal din cauza nemultumirilor financiare. Veniturile
mele scadeau pe masura ce munceam mai mult. In plus, voia drept de
exclusivitate pentru lucrarile mele, ceea ce nu am acceptat, explica Adina
Ivanescu . Atunci i-a venit ideea de a face chiar ea o companie care sa vanda
obiectele de arta pe care le creeaza si care sa se ocupe cu comertul de arta in
general. Mai ales ca nimic din aceasta afacere nu-i era, practic, necunoscut si,
mai mult, se gandea la o strategie pe care nimeni nu o mai aplicase pe piata. De
obicei, artistii lucreaza mult la o lucrare, pe care o vand la preturi de minimum
cateva sute de euro dupa ce aceasta asteapta luni de zile intr-o galerie. Astfel ca
Adina Ivanescu s-a gandit la o abordare diferita. Strategia este sa facem un
portofoliu foarte mare de lucrari, cu care sa mergem din usa in usa la potentialii
cumparatori. Pe piata sunt destul de multi cumparatori de arta, care nu vor lucrari
de valoare si care cumpara tablouri cu scopul decorarii casei. Vor sa vada cat
mai multe tablouri de acest gen si care sa fie la un pret accesibil, explica Adina
Ivanescu .
A identificat intai nisa de piata, apoi a trecut la treaba. A infiintat o firma
impreuna cu trei prieteni in luna mai. Foarte multi dintre artisti sufera de lipsa de
pragmatism si nu isi dau seama ca nu pot face toate lucrurile deodata. Adina
Ivanescu a realizat acest lucru si si-a luat un asociat, care se ocupa de
contabilitate si gestiune, mai mult a angajat un student la arhitectura care se

191/275

pricepe la aranjarea in spatiu a lucrarilor decorative. Stiam sa fac vitralii si de

aceea am dezvoltat si acest segment. Daca tablourile se adreseaza in general
persoanelor fizice, pe partea de vitralii mergem catre firmele care produc geamuri
si usi, explica Adina Ivanescu. Investitia a fost de doar 1.000 de euro, o mare
parte din ei fiind cheltuiti pentru infiintarea firmei si achizitia de materiale (culori,
panze, geamuri etc). Avantajul major l-a reprezentat faptul ca detineau un spatiu
unde puteau lucra, ceea ce le-a asigurat costuri scazute de operare. Au inceput
cu productia de vitralii. Acestea se obtin din geam si plumb si costa intre 300 si
500 de euro mp. Pe vremea in care a lucrat la un alt atelier, Adina Ivanescu a
deprins tehnologia de fabricare de pseudovitralii. Este vorba de geamuri sablate
si colorate. Efectul este acelasi ca si in cazul vitraliilor originale, insa preturile
scad semnificativ, pana la 40-120 de euro pe metru patrat. Multi nici nu stiau ca
exista asa ceva si ramaneau uimiti. In prima luna am incasat 500 de euro, spune
Adina Ivanescu . De curand a inceput sa vanda si tablouri. Pe langa lucrarile
sale, aceasta merge la diversi artisti pentru a lua lucrari pe care sa le vanda.
Ideea mea este ca acestia sa faca multe lucrari in timp scurt, pe care sa le
vindem la preturi mici. Vreau o afacere de volum. Multora li se pare ciudat, insa
atata vreme cat strategia functioneaza si exista piata nu vad nimic rau in aceasta
abordare, explica Adina Ivanescu . Cifra de afaceri a firmei a ajuns, dupa doar
cinci luni de functionare, la 8.000 de euro, in conditiile unei rate a profitului de
60%. La sfarsitul anului spera la incasari de pana la15.000 de euro, bazandu-se
pe vanzarile din decembrie. In acest moment, 50% din cifra de afaceri provine
din vanzarea de vitralii. Tablourile incep sa detina insa o pondere din ce in ce mai
mare. Exista deja o retea formata de cumparatori care promoveaza mai departe
lucrarile prezentate de Adina Ivanescu. Se ofera disconturi cumparatorilor care
aduc alti cumparatori. Este o metoda simpla care a mers de minune, spune
artista. Pentru ca afacerea a evoluat neasteptat de bine, a mai angajat o
persoana care sa se ocupe de vanzari si a inceput chiar sa faca planuri de
extindere.

192/275

Avantaje/Dezavantaje
+ Pe piata exista deja multi clienti care doresc sa cumpere lucrari de arta
la preturi accesibile doar pentru a-si decora apartamentul. Foarte putine companii
intermediaza relatia intre acest tip de clienti si artisti adevarati.
+ Costurile de oparare sunt mici in aceasta afacere. Agentul de vanzari
are un comision din vanzari, iar cei care produc vitralii primesc bani in functie de
cat produc.
- Fiind o afacere cu volum mare, trebuie sa vinzi ieftin, astfel ca pentru a
realiza un profit bun trebuie depus un efort considerabil.
- Marea majoritate a celor care cumpara un tablou se gandesc la aceasta
ca la o investitie. Cu cat este mai scump un tablou, cu atat perceptia
cumparatorului despre el este ca e cu atat mai valoros.
Business start
Investitia initiala: minimum 1.000 de euro, alocati infiintarii companiei si
investitiilor in materiale (sevalet, culori, panze etc). Inexistenta unui spatiu in care
deja se paote functiona va creste, evident, costurile de operare vor creste, din
cauza chiriei.
Angajati:
-pentru partea de vitralii este de ajuns 1 ngajat un specialist in sticla, care
poate fi platit la metru patrat de marfa realizata. El ar putea castiga 10-20
euro/metru patrat.
-pentru comertul cu tablouri se lucreaza cu artisti din piata.
-in timp, ar mai trebui angajate cel putin 2 persoane: una care sa se ocupe
de vanzari si una care sa se ocupe de gestiunea lucrarilor.
Piata: conform Adinei Ivanescu , in Bucuresti exista, deja, cel putin alte
trei companii care fabrica vitralii sau pseudovitralii. De asemenea, exista cerere
mare pentru aceasta marfa, mai ales din partea companiilor care fabrica usi si
ferestre.

193/275

O metoda noua de vanzare de obiecte de arta o reprezinta abordarea

directa a potentialilor cumparatori. Adina Ivanescu povesteste cum pur si simplu
merge personal la potentialii clienti pentru a le prezenta lucrarile. Formula clasica
de vanzare ramane insa aceea a cumparatorilor de arta care vin pesonal la
galeriile de arta, casele de licitatie sau atelierele artistilor.

Ambalaje (2)

Carol Mihaescu, un economist din Timisoara, a lucrat pana in 2004 ca

economist la o fabrica de textile. Dupa 1989 s-a gandit sa-si dezvolte o afacere
proprie. A plecat de la o metoda pe cat de simpla, pe atat de originala de a face
bani, producand si vanzand renumitele pungi de-un leu, cum li se spunea
inainte de Revolutie, a caror celebritate a fost ridicata la rang de afacere de
Dumitru Dragomir care vindea pungi inscriptionate cu Victoria Bucuresti, exact in
perioada in care comertul era extrem de profitabil, domeniu de care nici macar na vrut sa auda, avand impresia ca cei care aleg acest tip de afacere nu se ocupa
cu altceva decat sa cumpere si sa vanda diverse chestii spune Carol
Mihaescu.
A hotarat sa inceapa o activitate de productie, asumandu-si riscurile de
rigoare. Astfel ca in 2003, asociindu-se cu alti doi colegi, a inchiriat un spatiu mai
mic decat un apartament. Au cumparat, ulterior, la licitatie, mai multe utilaje
second-hand de producere si imprimare a materialelor plastice flexibile pentru
ambalarea produselor alimentare.
Ideea mi-a venit dupa ce am facut o vizita in Germania, imediat dupa
Revolutie. Am vazut ca totul este ambalat in plastic, spre deosebire de Romania,
unde produsele alimentare perisabile se vindeau vrac. Am intuit ca in scurt timp
vom prelua si noi practicile si standardele occidentale in acest domeniu si mi-am
dat seama ca piata din Romania era in stadiu incipient, povesteste Carol
Mihaescu. Cu toate acestea, i-au trebuit 15 ani sa-si puna in practica ideea.

194/275

Pungile de-un leu erau singurele ambalaje de plastic care se produceau

la noi in tara, pe acea vreme. Pentru pornirea afacerii au apelat la credite
bancare, iar profitul a fost reinvestit in fiecare an in achizitii de utilaje si
extinderea afacerii. Cei trei parteneri au demarat business-ul cu trei angajati,
acum au 57, iar cifra de afaceri a depasit anul trecut 1,5 milioane de euro. Cei
trei asociati s-au despartit, intre timp, iar Carol Mihaescu a devenit unicul actionar
al societatii Plastica, unde a cooptat-o ulterior si pe sotia sa. Pe parcursul
ultimilor patru ani, ca urmare a exploziei investitiilor facute de marile retele de
retail, cererea in industria ambalajelor a explodat. In prezent, fiecare hypermarket
investeste sume considerabile in achizitionarea de ambalaje personalizate,
oferite, in general, gratuit clientilor, dar cei mai importanti sunt procesatorii din
industria alimentara. In 2014, retailul va atinge un nivel de peste opt miliarde de
euro, iar trendul este ascendent si pentru perioada urmatoare. Pe piata
romaneasca nu sunt, momentan, multi mari producatori, concurenti directi ai
firmei lui Carol Mihaescu, dar inca mai este loc pentru dezvoltarea unor afaceri
de dimensiuni medii. Cea mai mare si poate chiar singura problema provine din
investitiile mari necesare in utilaje care trebuie facute in acest moment.
Toti cei care au inceput o afacere asemanatoare in urma cu zece ani, ar
putea culege acum roadele. In cei opt ani de activitate, firma Plastica a investit in
spatii si utilaje moderne circa doua milioane de euro si, potrivit calculelor lui Carol
Mihaescu, este nevoie de aproape douazeci de ani pentru amortizarea investitiei.
Afacerea este, totusi, profitabila, avand in vedere faptul ca cererea este in
continuare enorma pe piata romaneasca. Pe langa clasicele pungi, firma mai
produce o mare varietate de ambalaje din plastic, pe care le vinde atat in tara,
cat si in strainatate. Cea mai mare parte a productiei se distribuie in tara, dar
aproximativ 10% ia calea exportului, in tari ca Austria, Olanda, Elvetia, Ucraina
sau Republica Moldova. Acum doi ani, sacosele care se imparteau in reteaua de
supermarketuri ALDI din Germania erau produse la Timisoara. Carol Mihaescu
considera ca ambalajele romanesti pot sa cucereasca fara probleme piata

195/275

Uniunii Europene, ele fiind ieftine si de buna calitate. In Romania, pungile pot fi
gasite in aproape toate magazinele sau depozitele, de la sacii de nylon pana la
pungile in care sunt ambalati puii congelati din supermarketuri. Firma Plastica nu
a renuntat nici la producerea pungilor de-un leu, doar ca pretul acestora a
ajuns, din cauza inflatiei, la peste 0,2 lei, in functie de dimensiuni si calitate.
Uzual, ambalajele de plastic sunt imprimate chiar in incinta fabricii Plastica, la
comanda, insa firma vinde aceste ambalaje si in forma bruta altor firme din tara,
care se ocupa cu imprimarea lor.
Business start
Investitia minima: 1,4 milioane de euro, fara a lua in calcul in acesti bani
si cheltuielile cu chiria sau intretinerea spatiului de productie, costul materiilor
prime ori salariile angajatilor.
Adiacent, se poate o mica afacere de productie de pungi de cadouri.
Aceasta deja nu mai presupune investitii in utilaje, ci doar in forta de munca, fiind
vorba de pungi de hartie fabricate manual si care pot fi livrate mai ales in
magazinele mici.
Doar extrudorul, un utilaj special, costa el singur 250.000 de euro, iar o
sudeza, care asambleaza foliile de plastic in forma finala a ambalajului, mai costa
150.000 de euro.
Un utilaj care face imprimarile pe ambalaje costa de la un milion de euro
in sus. Afacerea este insa de viitor, avand in vedere ca oferta nu reuseste inca sa
acopere cererea de pe piata interna, ca sa nu mai vorbim de cea externa.
Avantaje/Dezavantaje
+ Potential extraordinar al pietei, urmare a cresterilor inregistrate de
segmentul de retail in ultimii ani.
+ Competitivitate crescuta a ambalajelor romanesti pe piata Uniunii
Europene, acestea fiind, in acelasi timp, ieftine si de buna calitate.
+ Colateral, poate fi dezvoltata o afacere de nisa cu pungi din hartie pentru
cadouri, ceea ce ar presupune doar plata salariilor si minime investitii in materia

196/275

prima.
- O afacere de mare anverfura cu ambalaje si pungi presupune investitii
mari in utilaje si materii prime, iar bancile sunt in general reticente fata de astfel
de planuri de afaceri.
- Concurenta foarte mare, dat fiind faptul ca marii producatori lucreaza
deja cu firme puternice ce au preferat sa investeasca puternic si vanda ieftin in
ultimii ani.
-Afacerea cu pungi de cadouri reprezinta doar o afacere mica, de
subzistenta, care asigura venituri mici, dar lunare.

Incaltaminte pentru copii

Angelica Lepadatu, o fosta lucratoare a fabricii Antilopa s-a hotarat sa isi

deschida propriul atelier in care sa fabrice incaltaminte pentru copii. Vazand in
productia de incaltaminte pentru copii o nisa de piata, impreuna cu doi asociati,
au ajuns sa produca, dupa numai luni, in mica fabrica deschisa in Pantelimon,
36 de perechi pe zi. Actionarii spera sa inceapa sa recupereze investitiile
incepand cu anul 2015. Din cauza veniturilor mici, dupa ce lucrase timp de peste
20 de ani ca modelier la fabrica bucuresteana de incaltaminte Antilopa, Angelica
Lepadatu a hotarat ca a sosit momentul sa faca o schimbare. Timp de cativa ani
a lucrat la mai multe companii private, dupa care s-a gandit sa isi deschida un
mic magazin de incaltaminte intr-unul din centrele comerciale din cartierul Titan.
Cu toate ca profitul nu era mare, vanzarile magazinului ii asigurau un trai decent.
Stiam absolut totul despre vanzarile de incaltaminte. Lucrasem in productie, iar
prin intermediul magazinului am luat practic legatura direct cu piata, spune
Angelica Lepadatu.
La un moment dat una dintre prietene cauta sa cumpere pantofi de calitate
pentru copilul sau si a apelat la sfatul Angelicai Lepadatu. Asa i-a venit ideea de
a deschide un atelier de productie, pur si simplu dintr-o intamplare. Mi-am dat

197/275

seama ca pantofi de calitate pentru copii se gasesc greu. Pe piata exista cerere,
insa oferta era foarte mica. Asa am ajuns sa ma intreb de ce nu as produce eu,
spune Angelica Lepadatu.
Numai ca investitiile necesare deschiderii unui mic atelier de product ie
erau destul de mari, astfel ca, in urma unei discutii despre pantofii copilului
Beatrice Mindru, aceasta s-a intrebat, la randul ei, de ce nu ar investi ea intr-un
mic atelier de productie de incaltaminte. I-am propus Angelicai un fel de
asociere in participatiune. Ea venea cu experienta in domeniu, iar eu cu
investitiile, spune Beatrice. Astfel ca in vara acestui an au si infiintat compania.
In afacere a fost cooptat si fiul Angelicai Lepadatu care s-a ocupat in primul rand
de cercetarea pietei. Voiam sa vad concret ce modele sunt cerute pe piata. Nu
ne puteam apuca de productie fara un studiu de piata clar, spune Cosmin.
Firma a deschis un atelier de productie in comuna Catelu, langa Bucuresti.
Investitia initiala a fost de 10.000 de euro, aproape jumatate din acesti bani fiind
destinati achizitiei de utilaje. Restul banilor au fost investiti pentru a cumpara in
principal materie prima. Au dat si anunturi in ziar pentru angajari. Nu aveau
nevoie decat de patru oameni, pentru inceput. Numai ca s-au confruntat cu o
problema: ori salariile solicitate erau destul de mari, iar posibilitatile financiare ale
companiei destul de limitate, ori experienta profesionala a multora nu era
satisfacatoare. In cele din urma au gasit persoanele de care aveau nevoie.
Pentru definitivarea modelelor cu care urmau sa iasa pe piata au decis sa
mearga la o gradinita de copii pentru a le incerca. Insa, odata rezolvata problema
productiei, urmatorul pas era gandirea sistemului de vanzari. Am dat anuntul de
angajari in ziar, insa am primit unele telefoane de la distribuitori. La magazinul pe
care il aveam am renuntat atunci cand ne-am decis sa investim in productie,
spune Angelica Lepadatu.
De-abia in urma cu doua luni a inceput activitatea efectiva. In prezent
productia zilnica este de 36 de perechi pe zi. Firma nu produce decat
incaltaminte din piele. Insa marea problema cu care se confrunta este

198/275

diversificarea canalelor de distributie. Cum potentiale contracte incheiate cu un

lant de hipermarketuri nu se pot realiza, nefiind o afacere cu volum mare, ramane
varianta distribuitorilor sau contactarea directa a diverselor magazine. Pana
acum vanzarile micului atelier au fost facute in principal prin distribuitori, insa
cautarea unor mici magazine care sa achizitioneze marfa produsa este unul
dintre urmatoarele obiective. Peste 80% din productia realizata pana acum am
reusit sa o vindem. Incercam sa cream modele care sa aiba succes pe piata, iar
cererea venita din partea distribuitorilor ne da o imagine coerenta a pietei, spune
Angelica Lepadatu. In doua luni de functionare firma a produs circa 800 de
perechi de pantofi din care a reusit sa vanda peste 600. Daca pretul mediu al
unei perechi este de circa 100 de lei, asta presupune o cifra de afaceri de circa
80000 de lei. Firma nu isi acopera deocamdata cheltuielile, insa nici nu ne-am
propus sa facem asta in doua luni. Ne propunem o rata a profitului de circa 10%.
Cred ca va trebui sa mai investim, iar de recuperarea investitiei vom putea vorbi
abia de anul viitor, spune Angelica Lepadatu. Ramane de vazut daca afacerea
va avea succes. Acesta va depinde atat de modalitatea in care actionarii vor gasi
resursele de dezvoltare rapida prin cresterea productiei, cat si prin diversificarea
modalitatilor de vanzare. In orice caz, pentru acest business ramane esentiala
cresterea capacitatii de productie, care sa permita atragerea de comenzi mari.
Avantaje/Dezavantaje
+ Reprezinta o afacere care poate fi inceputa cu investitii mici si pentru
care se pot obtine destul de usor finantari.
+ Cum pe piata, in acest moment, nu exista multe firme care sa se ocupa
exclusiv de productia de incaltaminte pentru copii, aceasta reprezinta, inca, o
afacere de nisa.
- Din cauza faptului ca pe piata exista deja foarte multa marfa ieftina,
fabricata din inlocuitori de piele, va fi greu sa se impuna pe piata niste produse
mai scumpe, dar superioare calitativ.
- Investitiile de viitor vor trebui sa fie unele de anvergura, pentru ca

199/275

afacerea sa ramana viabila si sa creasca, progresiv. Acste investitii vor trebui

facute in principala in extinderea productiei si in dezvoltarea continua a noi
canale de vanzare.
Business start
Investitia minima: aproximativ 10.000 de euro, dintre care cel putin
jumatate trebuie investiti, initial, in achizitia de utilaje: o masina de cusut, una de
subtiat, o presa, o masina de finisat, foarfece pentru tipare. Ar mai trebui investit
in achizitia unei masini de tras varfuri, al carei pret este mai mare de 15.000 de
euro, odata ce afacerea se dovedeste a ava potential de crestere. Cealalata
jumatate de 5.000 de euro ar trebui investiti in achizitia de materii prime si
amenajarea atelierului. Nu trebuie neglijata nici finantarea costurilor afacerii in
primele luni de functionare pana in momentul gasirii pietei de desfacere.
Angajati: 5 lucratori, pentru inceput, sunt suficienti: un cusator, un croitor,
un talpuitor, un modelier si un om care sa se ocupe de lipit. Doar salariile lunare
ale acestora vor depasi 15.000 lei.
Distributia: ramane un factor esential pentru orice afacere care are la baza
productia, asa ca pana la angajarea unor oameni care sa se ocupe de vanzari
trebuie gasiti, in primul rand, distribuitori. Contactarea directa a magazinelor
poate fi, de asemenea, o ipoteza viabila de gasire de noi clienti. De asemenea,
contactarea unor retele de magazine specializate sau de hipermarketuri pot fi
generatoare de comenzi mari. A apela la distribuitori ofera dezavantajul
adaosului pe care acestia il practica. In consecinta, pretul va creste considerabil,
ceea ce va poate scade drastic vanzarile.

Afisaj

In general, cumparatorii din magazine nu sunt atenti la suporturile pe care

acestea sunt afisate, nici la oglinzile de supraveghere sau chiar camerele de luat
vederi false, produse si distribuite de Artis, ci, mai ales la preturi si la superoferte.

200/275

Dupa dezvoltarea marilor retele de magazine, a cam trecut vremea preturilor

lipite cu banda adeziva. Toti cei implicati in retail se adapteaza noului tip de
comert, acela in care consumatorii au alte asteptari. De la acest motto a inceput
sa se dezvolte si frma Artis, a carei activitate este, oficial, furnizarea de
infrastructura de comunicare in-store, accesorii de mercantizare si sisteme de
management al raftului. Aradenii Tudor Onisei si Valeriu Mangu au inceput sa
distribuie, cu alte cuvinte, tot ce tine de afisarea preturilor si a reclamelor in
magazine, de la banalele suporturi de plastic de pe raft (care trec neobservate),
la rame pentru superoferte, cadre pentru reclame pe cosurile din supermarket,
cirlige, cleme, restiere, suporturi pentru pliante, agatatoare si mii de alte repere
din plastic cu care se poate atasa un pret sau oricare alt anunt. Intre timp,
domeniul s-a extins la pushere (tin pachetele de tigari sau alte produse), oglinzi
de supraveghere si chiar camere de luat vederi capcana, care arata intocmai ca
unele functionale. Compania Artis, infiintata de medicul Tudor Onisei in 2008, a
pornit initial cu un alt profil.
La inceput, firma importa chibrituri de la Swedish Match, cel mai mare
producator mondial si, totodata, inventatorul banalului produs casnic. Compania
suedeza s-a limitat la a aduce in Romania doar chibrituri de lux, astfel ca nu a
intrat si pe piata de larg consum. Fapt care a dus la lasarea activitatii intr-un plan
secundar. Al doilea asociat, Valeriu Mangu, a lucrat citiva ani ca ziarist, dupa
care a incercat o afacere pe cont propriu si a produs mii de jocuri de puzzle.
Cum, insa, afacerea nu s-a dovedit profitabila (a ramas cu un stoc destul de
mare), s-a hotarat ca in urma cu doi ani sa intre in ecuatia Artis. Ideea
actualului profil a venit de la un client - magazinele Profi - caruia Artis ii furniza
imbracaminte pentru angajatii magazinelor si diverse materiale publicitare.
Respectiva firma cauta in Romania un furnizor de rame pentru afisarea
promotiilor si ofertelor speciale, si le-a propus celor de la Artis o colaborare.
Acesta a fost si punctul de plecare al unei afaceri care a ajuns la un rulaj de 350
de mii de euro in acest an, de la 80 de mii in 2012, si la un portofoliu de clienti din

201/275

care fac parte, printre altii, Profi, Altex, Media Galaxy, Bricostore, Rompetrol si
Agip. In prima luna, prin martie 2012, lucram amandoi pe acelasi calculator, intrun birou amenajat la parterul unui fost camin de nefamilisti din marginea
Aradului, isi aminteste. O iarna fara caldura si apa calda si cu un subsol tehnic
unde puteai intra doar cu un submersibil, a fost un element motivational
puternic, continua el. In acel spatiu au stat doar un an. Acum spera ca, daca ies
planurile, vor cumpara in 2015 un teren pentru a construi o cladire de depozite si
birouri.
Artis, deja cu un nou profil in 2011, era reprezentantul pentru Romania al
unui alt distribuitor german, insa cei doi aradeni s-au hotarat sa devina
distribuitori de sine statatori, din cauza preturilor si a termenelor lungi de livrare.
Ne-am urcat in masina si am plecat prin Europa sa ne gasim furnizori si cateva
luni am colindat dupa o multime de producatori. Nu e usor sa stai in fata cu niste
industriasi germani sau danezi si sa-i convingi ca tu esti cel mai potrivit sa le
vanda produsele, povesteste Valeriu Mangu. Au fost companii la care am
insistat trei luni, aproape zilnic, pina am primit un feedback. Pentru multi,
Romania era o zona alba pe harta. Acum nu mai e, continua fostul ziarist. Atat
explozia retailului, cat si aparitia pe piata romaneasca a marilor jucatori au creat
cadrul propice pentru dezvoltarea afacerii.
Au urmat , dupa Profi, reteaua UniversAll, apoi si alte magazine de mai
mica amploare. Stilul de comert impus de marile retele i-au constrans si pe
jucatorii mai mici sa-si adapteze ofertele la cerintele unor consumatori mai
pretentiosi. Aici e adevarata provocare, pentru ca lor nu le vinzi doar produse de
plastic. Trebuie sa gasesti solutii impreuna cu clientul, sa fii gata sa comunici si
sa-l determini si pe el sa o faca, spune Valeriu Mangu. Cu retelele
internationale lucrurile merg de la sine, cunosc produsele si vorbim aceeasi
limba. Anul acesta, Artis a editat primul catalog propriu in limba romana si a
castigat clienti cu retele bine dezvoltate, atit autohtone - Altex, Media Galaxy,
Diverta, Rompetrol, Gima, La Fourmi, cat si multinationale - Bricostore, XXL

202/275

Mega Discount, Mega Image. Cei doi asociati au proiecte ambitioase de viitor,
fiind interesati si de pietele vecine, in special Serbia si Bulgaria, incepand deja
discutiile cu potentiali parteneri pentru reprezentante Artis in cele doua tari.
Avantaje/ Dezavantaje
+ In prezent, piata are un mare potential de dezvoltare, dat fiind faptul ca
micile magazine inca au preturile lipite cu banda adeziva. In egala masura, marile
retele tind sa apeleze pentru aceste sisteme la distribuitori autohtoni, iar
dezvoltarea marilor retele de retail i-a influentat si pe micii comercianti, care
acum se indreapta catre sisteme moderne de afisare a preturilor.
+ Nu exista probleme nici in ceea ce priveste calitatea produselor, nici in
aceea a termenilor de livrare furnizorii fiind straini.
- Rata de succes depinde direct proportional de dezvoltarea sanatoasa a
unui comert civilizat, aceasta industrie fiind una subsidiara retailului,
- Numarul mare de repere, aproximativ 10.000, provenind de la circa 20 de
furnizori, care trebuie ierarhizate si catalogate.
Business start
Investitia minima: 8.000 de euro in cazul Artis.
Angajati: minimum 2. Compania a pornit cu doi angajati, totodata
parteneri, fara pregatire in domeniul economic, un ziarist si un medic. E nevoie
de spirit antreprenorial si bun simt. Cred ca totul depinde de modul in care
empatizezi cu domeniul ales, recomanda Valeriu Mangu.
Logistica: un birou cu mostre de produse si mici stocuri de repere si un
calculator pentru relatia cu furnizorii si clientii sunt suficiente, pentru inceput. Si
pentru ca relatia cu furnizorii este foarte importanta, cei care au initiat afacerea
Artis i-au contactat anterior pe furnizori la sediile lor din Germania, Austria,
Olanda, Danemarca, Franta si Suedia.
Un catalog de prezentare a produselor este un element esentia pentru a
face cunoscuta firma, catt si pentru atragerea potentialilor clienti.

203/275

Instrumente muzicale

De-a lungul timpului, Felix Zaharia, care studiaza chitara din liceu, a
observat ca, atat el, cat si multi alti pasionati de muzica, nu au in Romania, de
unde sa-si cumpere un instrument de calitate. Oportunitatea era mare, avand in
vedere ca piata era slab dezvoltata, cu doi, trei jucatori nesemnificativi. Importul
de chitare era in valoare de numai 15-20.000 de euro, inainte sa intram noi pe
piata. Daca voiai sa iti cumperi un instrument de calitate erai obligat sa te duci in
strainatate, precizeaza Felix Zaharia. 20 de mii de euro a fost investitia initiala si
a constat in prima comanda de chitare a firmei Guitar, infiintata in 2001. I-am
contactat pe principalii producatori in domeniu si le-am propus sa-i reprezentam
in Romania. Am reusit sa obtinem un contract cu Fender Musical Instruments,
numarul unu mondial si o legenda in lumea chitaristilor, povesteste Felix
Zaharia.
Cu timpul, firma s-a dezvoltat si a incheiat un alt contract important, cu
Harman Music Grup, o companie nord-americana care produce echipamente de
procesare a sunetului pentru muzicienii profesionisti. In prezent, Guitar
colaboreaza cu magazine din Cluj, Tirgu Mures, Brasov, Constanta, Braila, Galati
si Pitesti. Suntem in discutii sa ajungem si in Timisoara si Arad. Surprinzator, in
Timisoara, care este cel mai deschis oras din Romania, nu exista nici un
magazin de instrumente muzicale, spune Felix Zaharia. Firma Guitar se
adreseaza unui segment de piata destul de mic, din cauza lipsei de educatie
muzicala a romanilor, comparativ cu Statele Unite, unde muzica este studiata in
scoala si aproape in fiecare casa exista cel putin un instrument muzical. Insa cea
mai mare problema cu s-a confruntat Felix Zaharia a fost nevoia pietei pentru o
gama cat mai larga de produse. Chiar daca ai o oferta diversificata, clientul
parca vine si iti cere tocmai ce nu ai tu. Si atunci trebuie sa mobilizezi multi bani
in stocul de marfa. Tocmai din aceasta cauza, majoritatea magazinelor cu care

204/275

colaboram vor sa vanda in regim de consignatie. Asta inseamna sa finantam si

stocul lor, nu numai pe al nostru, explica Felix Zaharia.
In luna august a acestui an a facut urmatorul pas: deschiderea unui
magazin propriu in cadrul magazinului Muzica. Avand in vedere ca Muzica este
un spatiu de vanzare specializat, amplasat in mijlocul Bucurestiului, fiind
cunoscut de toata lumea din industria muzicala, locatia n-a fost aleasa deloc
intamplator. Alegerea acestui loc l-a scutit pe Felix Zaharia de cheltuielile pentru
promovarea spatiului in sine, desi chiria este de citeva ori mai mare decit intr-un
Mall modern.Vanzarile au crescut substantial, odata cu deschiderea magazinului,
numai acesta, in sine, aducand vanzari de 30000 de lei pe luna. Daca anul
trecut am avut vanzari de 30 de mii de euro, pana la sfarsitul anului vreau sa
vand de 100 de mii de euro, precizeaza Felix Zaharia. In acest moment, firma
Guitar are angajati un contabil, un vanzator, dar si un contract de colaborare cu
un specialist in repararea chitarelor. Lutierul a fost angajat pentru ca am vrut sa
ofer o gama cat mai larga de servicii, inclusiv servicii post-vanzare, de calitate.
() Pe viitor, vrem sa nu ne limitam numai la chitare si sa incepem sa importam
si alte tipuri de instrumente si accesoriile pentru acestea, incheie Felix Zaharia.
Avantaje/Dezavantaje
+ Deocamdata, piata instrumentelor muzicale este foarte putin dezvoltata.
+ Firma Guitar este importator unic al producatorului de chitare Fender,
numarul unu mondial si o legenda in lumea chitaristilor.
- Pentru ca piata are nevoie de o gama variata de produse, cererile
clientilor fiind dintre cele mai diverse, multi bani trebuie mobilizati in stocul de
marfa.
- In Romania, educatia muzicala fiind precara, nici piata instrumentelor
muzicale nu este foarte dezvoltata.
Business start
Investitia minima: cateva zeci de mii de euro. In cazul Guitar, a fost de
20.000 de euro, bani investiti integral pe primul transport de chitare.

205/275

 Existenta unui magazin propriu poate creste semnificativ incasarile, insa,

in egala masura, trebuie luate in calcul si costurile cu chiria. De exemplu, intr-o
locatie cum este magazinul Muzica, chiria este intre 60 si 200 de euro pe metru
patrat.
Angajati: este nevoie si de un lutier, pe langa un contabil si un vanzator,
care sa se ocupe de eventuale defectiuni care pot aparea la chitarele vandute
sau chiar la cele din stoc.
Publicitatea este, de asemenea, foarte importanyta. In prezent, Guitar
are doar site-ul , insa in planurile de anul viitor este inclusa si investirea a
minimum 10% din vanzari in promovare.

Deseuri de hartie

Gabriel si Elena Marin si-au adus aminte ca, in urma cu mai bine de
douazeci de ani, unul dintre cele mai grele momente din viata unui pionier era
ziua in care trebuia sa predea maculatura si fiecare elev avea de strans toamna,
obligatoriu o cota fixa de hirtie. Cei doi au transformat acel cosmar intr-o afacere
cat se poate de profitabila. Ideea de a porni in afaceri le-a venit imediat dupa
nunta lor, in anul 1992. Le ramasesera 120.000 de lei si s-au gindit ca ar fi bine
sa ii investeasca. Pe atunci era o perioada cat se poate de infloritoare pentru
orice afacere care avea la baza comertul, insa Gabriel a vrut o firma care sa se
ocupe de productie. Am investit toti banii in utilaje si, impreuna cu nasul meu,
am deschis un atelier de confectii. Intr-un an de zile ne-am recuperat investitia,
insa au inceput sa apara problemele. Nu am reusit sa dezvoltam modele pentru
anul urmator si am fost nevoiti sa inchidem afacerea, spune Gabriel. Ce a urmat
a fost o perioada de cativa ani in care banii rezultati de pe urma acestei afaceri
au fost cheltuiti aproape in totalitate.
Lui Adrian i-a venit ideea, cam pe la mijlocul anilor 90, sa achizitioneze un
camion si sa incerce sa se ocupe de transport. Banii pentru cumpararea

206/275

autovehiculului au provenit din vanzarea unei case. Caram orice fel de marfa, de
la lemne si pana la fructe si legume. Odata am plecat sa cumpar cartofi si m-am
intors cu azot. Era o afacere de supravietuire. Existau, de exemplu, situatii in
care luam porumb din Baragan si il transportam in Harghita, unde faceam troc,
spune Gabriel.
Achizitia azotului a fost facuta pe firma. Tot profitul de pe urma tranzactiei
a fost investit in motorul camionului, care intre timp se stricase. Doar ca cei doi
soti nu trecusera masina pe firma, iar la finele anului s-au trezit ca au de platit un
impozit foarte mare pe profit. Ne-au salvat o lege care a sters penalizarile de
intarziere si devalorizarea leului. In doi ani am reusit sa achitam, spune Elena.
La un moment dat a aparut oportunitatea transportului de deseuri de hirtie
la anumite combinate din tara, asa ca a inceput sa lucreze pentru un om de
afaceri din Bucuresti. Practic, faceam tot. Cautam oameni care sa incarce si pe
care el ii platea, transportam deseurile la combinate, incasam banii, spune
Adrian. Omul de afaceri a gasit,insa, intre timp, un transportator care cerea un
pret mai mic decit cel al sotilor Marin, ceea ce l-a determinat sa renunte la
serviciile lor. Astfel ca, in anul 2005, cei doi s-au gandit foarte serios sa dezvolte
ei o afacere asemanatoare, din moment ce cunosteau foarte bine toate
conexiunile si modul in care trebuie sa functioneze afacerea. Singura problema
era ca nu aveau decat un autocamion vechi, care se strica destul de des. Am
imprumutat 1.650 de euro de la niste prieteni si am achizitionat un Aro carosat,
spune Elena. Compania fusese infiintata inca din anul 1992, asa ca s-au apucat
sa dea anunturi in ziar. Ideea afacerii era sa achizitioneze maculatura contra
cost, o luau direct de la cei care o vindeau, o transportau si o vindeau la fabricile
de hartie din tara. Rationamentul este pe cat de simplu si pe atat de profitabil.
Dupa o luna de functionare, cei doi au reusit sa ramburseze datoria pe care o
facusera la achizitia automobilului Aro si sa angajeze un om care sa se ocupe de
transport si incarcat. In anul 2006, cumparam maculatura cu 300 de lei si o
vindeam cu 1.300 de lei. Transportam aproximativ zece tone pe saptamina,

207/275

spune Elena.
Aveau clienti de la batranii care stransesera, de-a lungul timpului, cantitati
mari de hartii in apartament si pana la firme care voiau sa scape de hartii. Deja
din a doua luna de functionare au mai angajat un incarcator, insa cantitatile
deveneau din ce in ce mai mari. Peste alte doua luni au mai achizitionat un Aro si
au mai angajat un sofer. Peste inca un an , sotii Chirila aveau un autocamion si
trei masini marca Aro, cantitatea de maculatura transportata lunar ajungand la
circa 40-50 de tone. Aveam deja prea multe comenzi si nu mai faceam fata. Asa
ca am pus bani deoparte si am cumparat un autocamion de zece tone, spune
Gabriel. Dandu-si seama ca trebuie sa dezvolte parcul auto, au mers la o
companie de leasing pentru a gasi finantare. In prezent, compania are doua
depozite inchiriate, noua masini de transport de la autocamioane de 15 tone si
pana la microbuze de 2,5 tone iar cantitatea de maculatura transportata a ajuns
la circa 400 de tone lunar. Pretul de achizitie al acesteia variaza in functie de
cantitate de la 0,8 de lei pe kilogram la 2,5 de lei pe kilogram, iar cel de vanzare
la combinate este de 3,5 de lei pe kilogram. In anul 2012, cifra de afaceri a
companiei a ajuns la circa 300.000 de euro, iar in 2014 va urca la aproximativ
500.000 de euro. Costurile de transport, plata angajatilor, dar mai ales ratele de
leasing au coborit profitul net al companiei, spune Gabriel.
In perspectiva, cei doi isi propun sa dezvolte afacerea atat prin cresterea
capacitatii de colectare si marire a parcului auto, cat si prin dezvoltarea in zona
colectarii de PET-uri.
Avantaje/Dezavantaje
+ Domeniul are avantajul unei concurente scazute, dat fiind ca se afla intro stare incipienta de dezvoltare, desi exista, deja, destule companii care se
ocupa, in prezent, cu strangerea de maculatura,
+ Este, in principal, o activitate care tine de protectia mediului, iar in acest
domeniu firmele pot beneficia de multe programe de finantare atat de la buget,
cat si din fonduri europene.

208/275

- Pe de alta parte, este o afacere strict dependenta si de o serie de factori

exteriori, cum ar fi cresterea pretului carburantilor, introducerea unor taxe locale,
precum cea impusa de curand transportatorilor de catre Primaria Capitalei, cum
si de inconstanta cererii de maculatura a combinatelor de hartie.
- O data la cativa ani trebuie schimbat parcul auto, ceea ce are drept
consecinta cresterea costurilor. Vorbind despre o afacere care nu a atins un
anumit volum si care deruleaza contracte de leasing, acest fapt presupune o rata
a profitului mai scazuta.
Business start
Investitia minima: 100.000 de euro. Legea din Romania obliga firmele care
vor sa faca o astfel de afacere sa aiba minimum cinci angajati, un stivuitor, un
spatiu de depozitare acoperit de cel putin 200 metri patrati si unul descoperit, de
300 de metri patrati. Aceste spatii pot fi inchiriate. In rest, cea mai mare parte a
investitiilor trebuie facute in parcul auto.
Angajati: la cinci masini de transport initiale, pe fiecare trebuie sa lucreze
un sofer si un incarcator. Incarcatorul are, de asemenea, sarcina de a indeparta
resturile metalice din unele produse de maculatura.
Reclama: esentiala . Este foarte important ca din absolut orice mediu din
care cineva poate afla ca aveti o firma de colectare a maculaturii trebuie abordat,
fie ca e vorba de mica sau mare publicitate, de Internet sau de spoturi radio. Ar
trebui vizate in special companiile, care reprezinta clientii care au cantitati mari
de maculatura de aruncat, deci cu un mare potential de colaborare pentru viitor.

Acvarii

La 26 de ani, Ioan Mititelu a intrat intr-o afacere inedita: constructia de

acvarii gigant, renuntand la meseria de jurnalist. Brasoveanul are acum o cifra de
afaceri de 33.000 de euro lunar din vanzarea de acvarii care cantaresc cateva
tone. Ideea ca administrarea propriei firme este cu mult mai motivanta decat

209/275

postura de angajat, a fost singura idee care l-a determinat sa renunte la o cariera
de cinci ani de jurnalism. Inca din copilarie avea pasiunea acvaristicii, asa ca a
considerat ca o mica afacere in acest domeniu ar fi cu atat mai interesanta
pentru el. M-am gandit sa imi transform pasiunea in afacere, spune Ioan
Mititelu.
La inceput a beneficiat de ajutorul financiar al parintilor. Initial a deschis un
magazin de animale, insa a preferat sa vinda locatia si sa se reorienteze catre
constructia de acvarii. Am observat ca era o moda noua. Oamenii de afaceri sau
cei cu bani vroiau la birou, la firma sau acasa decoruri linistite. Iar un acvariu este
un astfel de decor, spune Ioan Mititelu. Exista o multime de producatori de
acvarii pe piata, insa Ioan Mititelu a observat ca acvariile de mari dimensiuni nu
prea se gasesc. Cu toate ca pretul unui astfel de acvariu era destul de mare, s-a
gandit ca sigur va gasi clienti pentru ele. Trei metri lungime si 1,30 inaltime sunt
dimensiunile unui acvariu de 5.000 de litri. Greutatea unui acvariu de 1.000 de
litri plin cu apa ajunge la 2,2 tone, unele dintre ele avand forma clasica, altele
cubica sau curba, iar altele sunt amenajate in perete. Ioan Mititelu vinde dotarile
din acvariu inclusiv pestii din interior. In functie de acestea este stabilit si pretul
final. Cele mai scumpe acvarii pe care le-am facut au costat 100.000 de lei,
spune Ioan Mititelu.
Uneori este nevoie si de turnarea unei fundatii, pentru a asigura
stabilitatea bazinului pe un teren sigur. La finalizarea unor astfel de constructii
lucreaza, in general, cateva persoane vreme de o luna. Acvariile construite de
Ioan Mititelu sunt dotate cu instalatii speciale, de la pompe de filtrare sau
termostate, pina la instalatii de iluminat. Un mare avantaj este ca apa poate fi
schimbata o data la doi-trei ani, nu e nevoie decat de niste substante care
dezinfecteaza apa si de mancare. Exista instalatii automate care aprind sau
sting lumina si hranesc pestii de doua ori pe zi, la ora aleasa. Nu mai e nevoie ca
omul sa intervina, spune Ioan Mititelu.
In urma celor trei ani in care a construit zeci de acvarii, afacerea lui Ioan

210/275

Mititelu a inceput sa functioneze intr-un ritm cat se poate de sustinut. In prezent,

cifra lunara de afaceri a firmei detinuta de Ioan Mititelu se ridica la circa 33.000
de euro, in conditiile unui profit net de aproximativ 10.000 de euro. Cea mai
mare parte a profitului il reinvestesc pentru a finanta buna functionare a afacerii,
spune Ioan Mititelu.
Intreprinzatorul vinde in acest moment acvarii cu capacitati intre 60 si
5.000 de litri, al caror pret variaza intre 300 si citeva mii de euro. Pe de alta parte,
o sursa de venit suplimentara pentru firma lui Ioan Mititelu sunt operatiunile de
service pentru lucrarile efectuate. Costurile de intretinere ale unui acvariu mare
sunt de cateva sute de mii de lei in fiecare luna, bani platiti pentru hrana si
substante de curatare a apei, spune omul de afaceri. Ioan Mititelu prefera sa
construiasca numai acvarii de mari dimensiuni, pe cele cu volum mai mic
importindu-le din Germania. La randul ei, sticla este si ea importata, in functie de
marimea acvariului crescand si grosimea geamului. Este nevoie de sticla dintr-o
bucata. Importam din Ungaria, Germania si Franta, explica Ioan Mititelu.
Comercializarea pestilor de acvariu este o alta sursa destul de importanta de
venituri. Firma lui Mititelu importa pesti din Thailanda, Singapore, Ungaria si
Republica Moldova. Sunt tarile de unde se importa pesti foarte scumpi. Preturile
sunt de la cateva sute de mii, pina la 300-500 de lei bucata, spune omul de
afaceri. Fara investitii in reclama, dezvoltarea afacerii nu ar fi fost, insa, posibila
astfel ca acesta isi face constant publicitate in reviste de genul Zile si nopti, dar
si prin afise in locuri publice, in special in restaurante sau magazine. Lunar
cheltuiesc 300-500 de euro pentru reclama, spune Mititelu. El considera insa
aceste cheltuieli lunare ca fiind costuri normale pentru bunul mers al vinzarilor.
Avantaje/Dezavantaje
+ Afacere fara concurenta serioasa, pentru moment si cu nisa pe un
segment clar. Este de mentionat ca un punc tare al acestei afaceri si faptul ca
veniturile nu vin doar din constructia acvariului, ci si din serviciile prestate ulterior
pentru intretinerea lui.

211/275

+ Costurile mici de operare, dat fiind faptul ca investitia initiala este de

doar 10.000 de euro, iar numarul angajatilor este foarte mic. La acestea se
adauga si faptul ca numarul celor care investesc in decoratiuni este din ce in ce
mai mare.
- Risc mare de imolnavire a pestilor. Indiferent daca aceasta survine ca
urmare a faptului ca unul dintre angajati nu a avut cunostintele necesare, ori, pur
si simplu, intamplator, din cauze aparaent banale.
- Preturile pentru acvarii sunt foare ridicate, astfel incat aceasta nu este o
afacere de volum, Avcesta este si motivul pentru careclientii dispusi sa plateasca
mii de euro pentru un acvariu sunt destul de putini.
Business start
Investitia minima: 10.000 de euro. Banii trebuie investiti in achizitia sau
inchirierea unui depozit si in aprovizionarea cu materiale.
Angajati: 2, dar care trebuie sa aiba solide cunostinte de acvaristica.
Piata: in pprezent, acvariile mari sunt foarte scumpe si sunt cumparate, in
general, de oameni cu venituri consistente, astfel ca strategia de comunicare si
vinzari trebuie orientata spre acest gen de persoane.
Alte sfaturi:
- A nu se pierde din vedere si neglija segmentul de servicii post vanzare,
multi cumparatori avand, nevoie, ulterior, de o persoana care sa curete acvariile,
eventual sa si asigure zilnic hrana pentru pesti.
- Este recomandabil ca investitiile in publicitate sa fie constante, pentru ca
un numar cat mai mare de persoane sa aiba posibilitatea de a afla de existenta
unor astfel de produse, acesta fiind un domeniu de nisa.

Aplicatii software

Iliuta Anghel, Mihnea Marina si Sandor Fekete, trei fosti colegi de liceu, siau pis intrebarea cum ar putea folosi in afaceri mai bine avantajele dezvoltarii

212/275

rapide a tehnologiei informatiei. Rezultatul a fost inventarea unui program care

informeaza parintii despre notele si absentele elevilor, fara ca acestia sa mai
mearga la scoala.
Si-au pus problema si cam ce categorii de persoane au nevoie sa fie
informate rapid, eficient si sigur, fara prea mari eforturi. Iliuta Anghel a studiat
mecanica, a urmat un post universitar de management consulting, iar Mihnea
Marina si Sandor Fekete sunt specialisti in informatica, de altfel ultimii doi
demarand si o afacere impreuna, in anul 2005, cind au infiintat o firma care se
ocupa de consultanta manageriala si de formarea de baze de date.
Brainstormingul celor trei i-a determinat sa conceapa in acest an un program de
transmitere de informatii catre un grup tinta de utilizatori. S-au apucat apoi sa
studieze piata si existenta potentialilor clienti. Ne-am gindit la domeniul
preuniversitar. Stiam ca scolile fac statistici de masa cu privire la elevi, insa nu au
si cifre individuale, despre fiecare scolar in parte. Ne-a venit ideea sa construim
un fel de punte de legatura intre ce inseamna institutia de invatamint, elevi si
parinti, spune Sandor Fekete.
Din pacate, de multe ori apare o lipsa de comunicare intre copii si parinti,
care genereaza nevoia de a obtine de catre acestia din urma o informatie utila.
Au studiat chiar indeaproape cazul unui parinte care, fiind prea ocupat, nu are
timp sa mai ajunga la scoala unde invata copilul. Ne puneam intrebarea daca nu
cumva parintele este interesat sa afle ce fel de elev este copilul sau. Este un
chiulangiu intr-o clasa de invatacei sau este poate un elev studios intr-un grup de
chiulangii. Am crezut ca realizarea unor astfel de statistici ii pot ajuta pe parinti,
povesteste Iliuta Anghel. Astfel a aparut ideea conceperii aplicatiei Angel, care
trebuia sa fie o solutie usoara de informare a parintilor despre ceea ce face
copilul lor in scoala. Cei trei informaticieni si-au brevetat in aceasta vara inventia
la OSIM si drepturile de proprietate intelectuala, iar in toamna au primit acceptul
Ministerului Educatiei si Cercetarii pentru a fi implementata in scoli. Contra unor
sume modice, parintii scolarilor din invatamintul preuniversitar pot primi mesaje

213/275

SMS pe telefonul mobil sau o corespondenta recomandata despre note, absente,

precum si eventuale sfaturi sau convocari adresate parintilor de catre profesori.
Angel este un serviciu optional, ramanand la alegerea parintilor daca doresc sa
beneficieze de avantajele lui. Este un serviciu de supraveghere prin care vrem ca
efectul pedagogic sa fie preventia si nu aspectul coercitiv, spune Sandor Fekete.
Pe langa faptul ca ofera statistici despre performantele elevilor, Angel
este util si comunicarii intre profesori si unitati de invatamint. Astfel, cadrele
didactice primesc 100 de mesaje gratuite pe luna cu diferite informari, cum ar fi
convocari la sedinte, atentionari legate de onomastica vreunui coleg sau alte
aniversari, iar parintii pot obtine informatii saptamanal, bilunar sau lunar, alegand
totodata si numarul de discipline despre care vor sa fie informati. Este o
informare transmisa altfel decit prin metodele clasice, in sensul ca parintele nu
trebuie sa mearga la scoala decat daca doreste sau cand este convocat la o
sedinta, explica Iliuta Anghel. Desi tarifele sunt mici, plaja de utilizatori ai
informatiilor furnizate prin Angel este mare. Visul nostru cel mai urat este sa
avem cel putin 25% din potentialii utilizatori, adica familia fiecarui elev. Avem insa
solutii tehnice si capacitatea de a derula programul oriunde in tara si chiar in
strainatate, spune Iliuta Anghel. Deja in Franta si Ungaria functioneaza sisteme
oarecum similare, insa comunicarea de date se face mai ales prin intermediul
Internetului. Tarifele variaza intre 7,5 si 21 de lei. Pentru 7,5 lei, parintele este
informat o data pe luna despre notele la trei materii. Gratuit, la aceasta optiune
va fi informat si despre notele sub cinci luate la celelalte materii din programa
scolara. In plus, daca doreste sa stie si despre absentele copilului, tariful este de
3 de lei. Pentru 21 de lei parintii sunt informati in fiecare saptamina despre notele
obtinute de elev la toate materiile si, gratuit, vor afla despre absentele aparute in
catalog in saptamana de referinta. La sfarsitul fiecarui semestru scolar firma le
transmite prin corespondenta proprie o situatie scolara completa impreuna cu o
situatie statistica, ce compara rezultatele elevului cu cele ale colegilor de clasa,
precum si fata de cele mai bune sau proaste medii din clasa, scoala sau centru

214/275

scolar. De asemenea, firma asigura parintii si de confidentialitate asupra datelor.

Furnizarea datelor se face in baza unui contract incheiat intre parinte si firma, iar
plata se face in regim prepay.
Avantaje/Dezavantaje
+ Datorita faptului ca afacerea se poate derula fara limite geografice,
gratie softului si solutiilor tehnice, numarul utilizatorilor poate fi, practic, nelimitat.
De asemenea, plicatia poate fi extinsa si catre un alt grup de utilizatori, doar
procedand la o adaptare a culegerii de date la necesitatea de informare a
respectivilor clienti.
+ Fiind o inventie brevetata, asadar cu drepturi de proprietate intelectuala,
programul nu poate fi copiat fara consecinte legale asupra posibililor plagiatori.
- Cu toate ca solicitarile venite din partea parintilor sunt foarte multe, daca
unitatea de invatamant nu colaboreaza pentru a permite culegerea datelor,
activitatea se blocheza, practic, la acest nivel.
- Pentru inceput este nevoie de finantarea costurilor de operare, profiturile
nefiind substantiale chiar de la inceputul afacerii.
Business start
Investitia minima: Cateva mii de euro, Este nevoe, de asemenea, de
reinvestire in special pentru achizitionarea de echipamente IT performante.
Angajati: Minimum 3, dar care trebuie sa aiba cunostinte solide in
domeniul IT.
Alte sfaturi:
Este nevoie de foarte multa munca si promovare pe teren pentru
contactul cu viitorii utilizatori ai programelor oferite, in afara existentei unui spatiu
in care sa functioneze o retea de calculatoare.
Discutiile cu colaboratorii directi, conducerile scolilor, precum si contactul
nemijlocit cu utilizatorii finali sunt elemente foarte importante pentru buna
functionare a afacerii.

215/275

 Existenta cel putin a unui mijloc de transport pentru distribuirea prin

curierat propriu a datelor catre clientii care nu opteaza pentru solutia informarii
prin SMS este, de asemenea, o prioritate.
Dat fiind ca profiturile nu vor aparea din primele luni de functionare,
trebuie insistat, pentru inceput, la realizarea unor contacte sustinute cu scolile si
potentialii clienti, pentru incheierea de conventii cu acestia.

Mobilier masiv

Aurica Vlase a inceput sa lucreze ca inginer intr-o fabrica, apoi a devenit

primar, dupa care a infiintat o firma de confectii, pe care a fost obligat sa o
inchida atunci cand au crescut dobanzile bancare, si a luat-o de la zero in
industria mobilei. In prezent, compania lui exporta mobila din lemn masiv, de 3,6
milioane de euro, in toata Europa. Aurica Vlase a terminat Facultatea de
Mecanica din Iasi in 1989 si a primit repartitie la Uzina Mecanica. La putin timp
dupa Revolutie, citiva oameni din satul sau natal ii propun sa preia functia de
primar. Era la cateva luni dupa Revolutie si nu stiam daca pot renunta la
repartitie. Nu ma atragea functia de primar, pentru ca nu stiam cum pot scapa de
repartitia primita. Dar nici sa raman la uzina nu mai vroiam, spune Aurica Vlase.
Astfel ca la 24 de ani si-a inceput mandatul de primar, functie in care a stat
un an si jumatate. In vara lui 1991, a decis sa renunte si sa intre in afaceri. Cum
tatal sau avea un mic atelier de productie de mobilier, a mers pe ideea unei firme
de textile. A investit toti banii pe care ii avea, circa 60.000 de lei, si s-a apucat de
treaba. Primele produse pe care le-am facut au fost cele de lenjerie intima.
Importurile din China erau mici la inceputul anilor 90, iar cererea era foarte mare.
Cumparam materie prima din mai multe locuri, le croiam si incercam sa le
vindem prin tirguri, spune Aurica Vlase.Toamna si iarna importanta era cererea
de fulare, insa nu mai exista producator. I-a venit ideea cumpararii de paturi
pentru copii, pe care ulterior sa le taie si sa obtina fulare. Cu toate ca afacerea

216/275

mergea foarte bine, au venit cresterile dobinzilor bancare si importurile din Turcia
fara taxe vamale.
In 1995, Aurica Vlase avea un credit de lucru de circa 1 milion de lei pe
care il contractase la o dobinda de 38%. De asemenea, avea de recuperat de la
distribuitori alte 2 milioane de lei. Atunci cand dobanzile au crescut la 130%
niciun distribuitor nu a vrut sa isi mai plateasca datoriile. In doar cateva luni a fost
obligat sa inchida afacerea si sa vanda activele la preturi foarte mici, reusind cu
greu sa isi plateasca datoriile la banca.
In 1998, atelierul de mobilier al tatalui lui Aurica Vlase mai avea cateva
utilaje. Omul de afaceri s-a intrebat de ce sa nu continue el afacerea de productie
de mobilier. Asa ca a infiintat o companie. Aparusera, insa, probleme cu
angajarea fortei de munca. Primii angajati au fost dintre cei care tocmai ce
fusesera concediati de la o fabrica de stat. A luat un mic credit de la banca
pentru materie prima si a facut prima suta de scaune. M-am trezit cu scaunele,
insa nu stiam unde sa le vand. Am fost la banca si i-am intrebat pe cei de acolo
daca nu cumva stiu pe cineva care ar avea nevoie de scaune. De atunci,
productia a inceput sa mearga foarte bine, spune Aurica Vlase.
Margand intr-o vizita in Germania a observat ca exista cerere de mobilier
de gradina. Tot atunci s-a intalnit cu un om de afaceri care s-a aratat foarte
interesat de o comanda de garduri si porti pentru gradini. Aurica Vlase si-a dat
seama ca, din cauza devalorizarii leului, este mai rentabil sa produca pentru
export. Cu timpul, reteaua sa de vanzari s-a dezvoltat in Italia, Germania, Olanda
si Grecia. In anul 2004, o intamplare a schimbat insa viziunea despre afaceri a lui
Viorel Cretu. O firma din Piatra Neamt trebuia sa primeasca un consultant
american. Atunci cand patronul acesteia a aflat ca trebuie sa ii plateasca cazare
si masa si sa ii asigure un salariu foarte mare a preferat sa renunte. Lui Aurica
Vlase i-a venit ideea de a-l angaja pe el. De atunci viziunea sa asupra afacerilor
s-a schimbat radical: afacerea s-a orientat doar catre directiile profitabile,

217/275

costurile de operare au scazut, iar indicatorii financiari ai firmei s-au imbunatatit

cu cateva zeci de procente.
Unul dintre clientii din Italia i-a cerut sa produca mobilier nefinisat. Pasul
facut atunci, in 2008, era foarte important, deoarece compania putea capata
experienta pe productia de mobilier, ceea ce putea duce la o dezvoltare mai
rapida a companiei. Ca urmare, Aurica Vlase trecea, la scurt timp, la productia de
mobilier finisat si incepea sa isi largeasca zona de distributie in mai multe tari din
Europa. Daca la inceput Aurica Vlase mergea doar la targuri pentru a gasi clienti,
ulterior a inceput sa cunoasca piata si sa propuna el colaborari. Am inteles
foarte bine ca, in cazul mobilei, moda se schimba foarte repede si difera de la o
tara la alta, spune omul de afaceri. In principal, firma s-a axat pe productia de
mobila de lemn masiv, care se cere foarte mult in Europa. Acum, Cretu exporta
in Italia asa numitul mobilier arte povera, care era la moda in Peninsula la
sfirsitul secolului al XIX-lea si care a revenit puternic in preferinte. In Franta, firma
vinde, insa, mobilier pentru decoratiuni. In prezent compania are contracte cu
unele dintre cele mai mari lanturi de mobilier din Europa: Praktiker, Bricostore,
Conforama.
De cand a trecut masiv pe productia de mobilier, cifra de afaceri a
companiei a crescut spectaculos. In anul 2010, firma lui Aurica Vlase avea
vinzari de aproximativ 1,5 milioane de euro. In 2012, cifra de afaceri a urcat la
2,6 milioane de euro, iar in 2013 vinzarile vor depasi 3,6 milioane. In acest
moment, peste 85% din cifra de afaceri provine din export, insa strategia pentru
urmatorii ani este extinderea pe piata interna. Pana acum era greu sa vinzi in
Romania mobilier din lemn masiv. Cred insa ca in perioada urmatoare va fi o
cerere din ce in ce mai mare de astfel de mobilier, pe masura ce veniturile
romanilor vor creste, explica Aurica Vlase. Primul pas a fost sa investeasca intrun magazin din Ghencea, insa omul de afaceri preconizeza, de asemenea, si un
plan amplu de investitii pentru dezvoltarea unui sistem de vanzare dedicat pietei
interne.

218/275

Avantaje/Dezavantaje
+ Cererea de mobilier pentru export este foarte mare, datorita costurilor
scazute de productie din Romania. Pentru viitor, insa, cresterile costurilor la
utilitati, materie prima si a fortei de munca vor determina ramanerea pe piata
doar a companiilor cu un bun management si un design creativ.
- Necesita investitii initiale foarte mari, in conditiile in care concurenta pe
piata este acerba. Deja au inceput sa apara pe piata europeana tarile din Asia,
care dispun de mana de lucru ieftina.
Business start
Investitie: Investitiile sunt destul de consistente, char daca este vorba doar
de unmic atelier de productie. Pentru executii de mobilier din PAL este nevoie de
peste 500.000 de euro, insa pentru mobilier din lemn masiv acestea depasesc un
milion de euro.
Angajati: minimum 20. Este nevoie,insa, in plus, de designeri care sa
cunoasca foarte bine piata si care sa propuna modele vandabile.
Alte sfaturi:
- este necesar ca profitul sa fie reinvestit, unul dintre scopurile majore fiind
rezolvarea problemei materiei prime prin achizitia unei fabrici de prelucrare a
lemnului.
- cum pe piata europeana tendintele in materi de mobilier se modifica
destul de repede, este nevoie de o permanenta conectare la cerintele acestei
piete.
- a nu se pierde din vedere exploatarea piatei interna, dat fiind faptul ca,
desi pana in prezent, cererea de mobilier din lemn masiv era mica, tendintele
incep sa se schimbe in urmatorii ani.

219/275

Spectacole pentru copii

Cu cinci ani inainte de a deveni studenta la Academia de Teatru si Film,

Adela Manolache lucra deja la Teatrul din Baia Mare ca actor papusar. Cum
pentru un tanar din provincie care vine la studii in Capitala, banii sunt chiar o
problema acuta, nici Adela Manolache nu facea exceptie. Cum insa era studenta
la Academia de Teatru si Film, sectia de Papusi si marionete, aceasta constituia
un avantaj, comparativ cu studentii de la Politehnica. Cei de la ATF gasesc mult
mai usor un loc de munca temporar. Ei pot juca in reclame, filme de scurt sau
lungmetraj, pot prinde contracte pentru diverse spectacole. Desi la astfel de
evenimente a mers cu majoritatea colegilor de facultate, cele mai multe
colaborari au fost cu Calin Pantea. Cu timpul, cei doi au inceput sa faca echipa si
sa negocieze impreuna fiecare oferta pe care o primea unul dintre ei. Castigam
cateva mii de lei lunar, explica Adela Manolache. Timp de zece ani, Adela
Manolache si Andrei Calin Pantea au lucrat prin intermediari ca actori pentru
diverse evenimente organizate de companii, reclame tv sau spectacole pentru
copii. Dupa ce au decis sa porneasca propria afacere, in prezent au venituri
lunare de opt ori mai mari.
Dupa absolvire, ceea ce era doar o sursa de venit suplimentar in timpul
facultatii s-a transformat intr-o mica afacere. Au mers pe ideea de a-si crea
propriile show-uri pe care sa incerce sa le vanda. La inceput, s-au rezumat doar
la spectacolele pentru copii, insa existau multe comenzi si in zona evenimentelor
organizate de diverse companii. Dupa care s-au gandit sa se indrepte si catre
aceasta zona. Un prim contract pe care l-au avut a fost printr-un intermediar la
deschiderea unui complex comercial. Cei doi au cerut un buget, au angajat actori
si au conceput show-ul propriu-zis. Am primit fiecare circa 200 de euro. Cel care
a intermediat participarea noastra castiga mai mult decit noi, spune Adela
Manolache. Asa ca s-au gandit sa dezvolte o afacere proprie, in care sa se

220/275

ocupe atat de conceperea spectacolelor, cat si de contactarea clientilor si

negocierea contractelor. Practic, stiam foarte bine ceea ce puteam face.
Problema era ca trebuia sa vindem produsul respectiv, spune Calin Pantea.
Cum decembrie este o luna plina in evenimente, cei doi si-au concentrat
atentia si eforturile atat asupra gasirii de clienti pentru spectacolele destinate
copiilor, cat si asupra organizarii de evenimente pentru companii. In ceea ce
priveste evenimentele, mai intai trebuia prezentat conceptul, dupa care sa
calculeze un buget pentru recuzita si plata actorilor colaboratori. In ceea ce
priveste spectacolele pentru copii, e nevoie, insa, si de o recuzita proprie, in care
cei doi au investit circa 300 de euro. Desi pe piata sunt multe firme care
presteaza astfel de servicii, doar cateva lucreaza cu actori profesionisti. Adela si
Victor aveau foarte multi prieteni actori dornici de colaboraree. Urmare a
negocierilor pentru primul contract, cei doi au primit un buget de 100.000 de lei
pentru organizarea unul eveniment intr-un centru comercial. Cand am auzit
despre ce suma era vorba, nu stiam ce sa mai spunem. Noi primeam de obicei
cateva sute de euro, spune Adela Manolache. Dupa doar o luna, comenzile au
venit una dupa alta, iar veniturile au ajuns la 15.000 lei. Dupa ce am platit
colaboratorii, am ramas cu 4000 lei, explica Victor Bucur.
Activitatea firmei este acum impartita, pe de o parte, in organizarea de
evenimente pentru companii, iar pe de alta, in distribuirea de fluturasi in gradinite
si scoli pentru a gasi spectacole pentru copii. Un Mos Craciun profesionist si cu
diploma de ATF care vine la domiciliu costa 300 de lei. Sunt multi care se
imbraca in Mos Craciun, dar care nu au lucrat in viata lor cu copiii, spune Calin
Pantea. De sarbatorile de iarna, veniturile sunt foarte mari, cei doi ramanand
optimisti si pentru primele luni ale anului 2013. De asemenea, zilele de nastere
vor asigura venituri constante pe toata perioada anului, iar costuri nu exista decat
in cazul unor evenimente. Daca lucrurile merg in acest ritm, in 2013 am estimat
ca cifra de afaceri a firmei va fi de circa 60.000 de euro, in conditiile unei rate a
profitului de 25%. Practic, asta inseamna ca fiecare dintre noi va cistiga circa 600

221/275

de euro lunar, explica Adela Manolache. De asemenea, cei doi si-au mai
planificat colaborarea si cu un magazin unde sa fie infiintat un loc de joaca pentru
copii si unde sa existe spectacole zilnice, veniturile urmind sa provina doar din
organizarea zilelor de nastere ale copiilor.
Business start
Investitia: minimum 300 de euro pentru recuzita si costurile de infiintare a
firmei.
Angajati: minimum 3 actori colaboratori permanenti, care vor fi platiti in
functie de fiecare eveniment. Valoarea unei astfel de colaborari este intre 100 si
800 de lei, in functie de spectacol si notorietatea actorului. Amploarea
evenimentului dicteaza si numarul colaboratorilor la acel moment.
Strategie:
Desi organizarea de evenimente pentru copii asigura venituri mici, faptul
ca ele sunt constante pe toata perioada anului face ca acestea sa fie o sursa
sigura de castig. In ceea ce priveste promovarea , aceasta ar trebui facuta atat in
scoli si gradinite, cat si la companiile (de genul mall-uri, lanturi de supermarketuri
etc.) care organizeaza spectacole pentru copii.
Comparativ cu evenimentele pentru copii, organizarea de evenimente
pentru companii asigura venituri mari, numai ca acestea apar destul de rar.
Alte sfaturi:
Maximul afacerii se inregistreaza in perioada sarbatorilor, astfel ca
evenimentele din luna decembrie trebuie sa fie pregatite din timp.
A nu se minimaliza micile evenimente, cum ar fi organizarea zilelor
onomastice sau spectacolelor pentru copii, care asigura venituri pe toata
perioada anului.
Avantaje/Dezavantaje
+ Aceasta afacere nu necesita investitii mari. Nu este nevoie decat de
cateva milioane de lei, insa este nevoie, in schimb, de foarte multa inventivitate.

222/275

- Deja concurenta pe piata se manifesta destul de agrsiv, pe piata

existand, deja, foarte multe companii, precum si multi independenti care ofera
servicii asemanatoare, cu toate ca mare parte dintre ei nu sunt actori
profesionisti.

Ambalaje (3)

Lui Miron Pascu, pungile de plastic i-au adus anul trecut venituri de 1,8
milioane de euro si un profit de circa 230 de mii de euro. Cand toata lumea se
axa pe comert, el a investit in productie. Si craioveanului Virgil Fira a hotarit
renuntarea la activitatile de comert si investirea in sectorul de productie i-a adus
profit. In acel moment, investitiile in afacerile ce vizau comertul erau mici,
comparativ cu profiturile mari, asa ca mai toata lumea se orienta catre aceste
activitati. Insa Fira se gindea la o afacere pe termen lung. Pentru ca intr-o
societate cu un consum intr-o continua crestere, cineva trebuia sa si produca.
Asa ca a gandit o afacere cu pungi de plastic.
Astfel, in 2004 infiinteaza societatea Plastmov. Din profiturile obtinute din
comertul cu diverse bunuri si-a constituit capitalul de pornire. Cu o investitie de
100.000 lei a cumparat utilaje din Turcia, apoi a angajat cinci muncitori, dupa
care a demarat productia de folii si pungi din polietilena. Doua argumente au stat
la baza afacerii. In primul rand, mi-am dat seama ca fabricam produse de unica
folosinta, pentru care cererea era in crestere. In al doilea rand, in zona nu exista
nici un producator similar, spune Miron Pascu. La foarte putin timp dupa
pornirea productiei, Miron Pascu si-a dat seama ca le putea oferi firmelor din
zona posibilitatea de a achizitiona, la preturi rezonabile, produse pe care pana
atunci le cumparau din Bucuresti sau Moldova. Cu toate ca, local, concurenta nu
era mare, ceea ce constituia un avantaj, forta de munca era, practic, inexistenta.
Acum zece ani nu existau muncitori calificati in acest domeniu. Am angajat primii
cinci oameni, dar a trebuit sa ii duc la specializare in Turcia, spune Miron Pascu.

223/275

Pornind de la un spatiu inchiriat de numai 200 de metri patrati, in prezent

Plastmov activeaza in hale proprii care se intind pe o suprafata de 2.000 de metri
patrati. Numai ca si aceste spatii au devenit neincapatoare, activitatea crescand
constant intre timp.
Productia Plastmov era axata, la inceput, numai pe pungi. Ulterior, gama a
fost diversificata. Au inceput sa fabrice folii, pungi, saci, sacose imprimate si
neimprimate, precum si saci de gunoi. Astfel, innoirea utilajelor de productie si
chiar completarea lor a devenit rapid o necesitate. Prin 2008, am renuntat la
utilajele din Turcia si ne-am cumparat unele mai performante din Taiwan, cu bani
din capitalul propriu de lucru, spune Miron Pascu. Cu timpul, Plastmov si-a
extins piata de desfacere si catre alte zone ale tarii, dar si catre export. In
momentul de fata, circa 70% din productie este orientata spre piata interna, cu
predilectie in Bucuresti, Pitesti si in Ardeal, iar 30% se indreapta spre Germania
si Belgia. Atentia lui Miron Pascu este indreptata acum si catre clientii preocupati
sa achizitioneze produse mai scumpe si de calitate. Acesta este motivul pentru
care el prefera sa livreze loturi mici, de zeci de mii de sacose personalizate, catre
diversi clienti din Europa, pentru ca astfel de comenzi au preturile cele mai
ridicate. Cel mai mare profit din ultimii cinci ani l-au adus sacosele imprimate,
dovedindu-se ca aproape orice comerciant sau producator doreste sa ofere
clientilor produse in ambalaje personalizate. Pana la urma, este si cea mai ieftina
modalitate prin care orice firma isi poate face reclama, inserand pe sacose
adresa si numerele de telefon. Aceste companii au apelat la societatea lui Miron
Pascu, dar, o data cu cresterea numarului de comenzilor, au crescut si pretentiile
acestora.
In prezent, Plastmov realizeaza orice model de sacosa pe policromie.
Numai ca pana a ajunge la niste produse finite de calitate, valabil pe pietele
externe, fabrica a trebuit sa se pregateasca pentru respectarea normelor
europene. Profitul a crescut an de an, cifra de afaceri a companiei, exprimata in
lei, s-a triplat in ultimii cinci ani. Oferim produse cu o valoare foarte mica. O

224/275

sacosa pleaca din fabrica la pretul de 0,5 de lei, spune Virgil Fira. Fabrica
produce intr-o luna circa un milion de sacose, varful de sezon fiind in luna
decembrie, cand se vand aproximativ doua milioane de sacose.
Avantaje/Dezavantaje
+ reprezinta un domeniu in care cererea va fi din ce in ce mai mare in
urmatorii ani, in conditiile dezvoltarii retelelor de magazine si ale expansiunii
consumului populatiei.
- o rata a profitabilitatii mica, datorata lipsei materiilor prime, aceasta
eplicandu-se prin existenta, la noi in tara, a unui monopol asupra materiei prime
necesare fabricarii ambalajelor (granulele de polietilena), care pot fi achizitionate
doar de la Arpechim Pitesti.
Business start
Investitia minima: minimum 350.000 de euro. Trebuie achizitionat cel putin
un utilaj care si imprima designul pe polietilena, iar un astfel de echipament costa
in jur de 200.000 de euro.
Numar angajati: minimum 6-7 angajati.
Alte sfaturi: Initial, capitalul de lucru trebuie sa fie de minimum 150.000 de
euro. Preturile de monopol al materiilor prime determina, de asemenea,
consistenta infuziei de capital de la inceputul afacerii.

Cresterea sturionilor

Desi in vestul Europei cresterea sturionilor este o afacere care aduce

profituri foarte mari, in Romania este practic inexistenta. Romanii mananca prea
putin peste. In Rusia, se consuma anual 100 de kilograme de peste pe cap de
locuitor. La cehi, cifra este de 75 de kilograme. Romania e pe ultimul loc cu 2,6
kilograme, spune Florica Lazar. Pe harta industriei piscicole din estul Europei
Romania apare ca o pata mare, galbena, cu doar doua puncte marcate, in timp
ce in Ungaria, functioneaza deja zeci de afaceri. Florica Lazar, profesor

225/275

universitar, are insa un proiect care, spera ea, va schimba perspectiva asupra
acestei stari de lucruri. Intr-o ferma a universitatii din Oradea, s-a inceput deja
amenajarea primei crescatorii de sturioni din vestul tarii. Ideea este sa cream un
loc din care sa se poata aproviziona cu puiet cei care isi deschid ferme familiale.
In Germania sau Olanda, aduce profituri enorme, explica Florica Lazar.
Atat cresterea sturionilor pentru carne, cat, mai ales, colectarea icrelor,
sunt niste afaceri de succes. Puietul se cumpara cu 0,2 pana la un euro bucata,
cega fiind mai ieftina, si morunul cel mai scump. La maturitate, cega se vinde cu
10 euro kilogramul, iar morunul, cu 30 de euro kilogramul. Un kilogram de icre se
vinde cu 4.000-5.000 de euro. Nu oricine poate asigura insa conditii pentru
reproducerea pestilor si colectarea icrelor.
O prima incercare de creare a unui centru care sa sustina dezvoltarea
unei retele de ferme in vestul Romaniei s-a soldat cu un esec. Profesorul Florica
Lazar precizeza ca la baza proiectului au stat considerente ecologice. In
Germania, in anul 2008, s-a infiintat asociatia Euro-Sturio. Mai multi oameni de
afaceri au decis sa sprijine amenajarea unor ferme in Europa de Est pentru a
stopa scaderea drastica a populatiilor de sturioni din Dunare. In prezent, in fluviu
mai traiesc doar speciile Nisetru, Morun, Cega si Pastruga. De asemenea,
construirea barajului de la Portile de Fier a impiedicat migratia pestilor. In
Ungaria, ultimul sturion a fost pescuit acum 12 ani, iar in Germania, acum 22 de
ani. Ideea de inceput a fost crearea unor crescatorii in care sa se poata face
repopularea. Ele se pot sustine, pentru ca sunt si bune afaceri, explica Florica
Lazar. In Romania, asociatia a infiintat o filiala si a initiat un proiect in colaborare
cu primaria localitatii Tileagd. Finantatorul german promisese asigurarea unei
sume de cinci milioane de euro. Tileagd parea o locatie perfecta, pentru ca acolo
exista ape termale, si astfel se putea asigura apa calda pentru crestere intensiva.
Daca apa in care este tinut pestele are temperatura constanta de 16 grade si in
perioada iernii, ritmul de crestere se dubleaza. Normal, morunul atinge
maturitatea pentru reproducere la 16 ani, insa, prin cresterea cu apa calda iarna,

226/275

se poate reproduce la opt ani. Proiectul Tileagd a fost intarziat mai multi ani,
pentru ca terenul de 100 de hectare nu avea o situatie juridica certa. Atunci cand
procesul de retrocedare a fost finalizat, s-a incheiat un contract intre asociatie si
primarie, in valoare de 260.000 de euro. Din pacate, atunci cand presedintele din
Germania al asociatiei a murit, afacerea s-a prabusit. El era initiatorul
proiectului, si ceilalti membri nu au mai fost interesati de Europa de Est, isi
aminteste Florica Lazar. Insa ideea nu a fost abandonata.
In anul 2012, Universitatea s-a implicat in proiect. Atunci s-a hotarat si ca
la fermele de cercetare sa se amenajeze o crescatorie care sa ofere puiet
crescatoriilor mai mici. Astfel ca s-au adus mai multe bazine speciale, din fibra de
sticla. In acest an se intentioneaza si accesarea unei finantari de un milion de
euro. De asemenea, se vor initia discutii la Ministerul Educatiei si Invatamantului
pentru obtinerea unor fonduri. Suma preconizata este de trei-patru milioane de
lei. O varianta complementara de finantare ar fi un credit de la Banca Mondiala,
in valoare de 500.000 de euro, pentru programe de dezvoltare a acestei industrii.
Existenta acestei statii de aprovizionare va crea o retea de ferme in gospodarii, in
fapt, o serie de mici afaceri foarte profitabile. Este necesar un spatiu inchis, o
hala sau un fost grajd. Acolo se pun bazinele. Trebuie asigurata apa din put forat
si un sistem de incalzire. Mai e nevoie de pompe speciale, care sa oxigeneze
apa incontinuu. Investitia pentru o familie care vrea sa intre in afacere este de
aproximativ 10.000 de euro, spune Florica Lazar. Genul acesta de crescatorii ar
trebui sa apara din 2013, daca lucrurile merg bine.
In judetul Timis deja sunt infiintate trei societati comerciale care asteapta
finalizarea investitiei de la Padurea Verde. Puietul se aduce de la Dunare, din
Tulcea si Galati si vandut apoi crescatorilor individuali. Universitatea are rolul de
a asigura asistenta, consiliere si de a supraveghea cresterea populatiilor. Tot aici
se va incerca reproducerea sturionilor pentru colectarea icrelor, dat fiind faptul ca
procedeul cere conditii speciale si de aceea nu se poate face decat de catre

227/275

specialisti. In ceea ce-i priveste pe micii fermieri, afacerea consta in cresterea

pestilor si vanzarea lor pentru carne.
Avantaje/Dezavantaje
+Atat investitiile initiale, cat si costurile de operare sunt mici. Numai ca
produsul finit se vinde insa la preturi foarte ridicate, sturionii valorand foarte mult
pe piata de desfacere, atat ca puiet, cat si pentru carne sau icre.
+Poate fi chiar o afacere de familie, nefiind necesari multi angajati. In
numai trei ani, in conditii bune de crestere, un exemplar poate cantari intre sase
si opt kilograme.
+Practic, neexistand, inca, o concurenta serioasa in domeniu, in urmatorii
ani, viitorii producatori ar putea sa-si vinde marfa rapid si la preturi avantajoase.
- Perioada destul de lunga in care afacerea aduce profit. Initial, este
nevoie de o suma destul de mare pentru a cumpara puiet. Dureaza cel putin trei
ani pentru ca prima generatie sa se dezvolte, nemailuand in calcul si atentia
speciala care trebuie sa se manifeste 24 de ore din 24. Cea mai mica neatentia
poate duce la imbolnavirea pestilor si compromiterea unei intregi populatii.
Pentru icre negre, cel mai scump produs, trebuie asteptat peste opt ani si sunt
necesare conditii cu totul speciale.
Business start
Investitie: minimum 10.000 de euro. Cele mai importante elemente pentru
a porni o mica afacere cu o crescatorie de sturioni sunt bazinele. Un numar de
maximum 8 bazine este suficient pentru a demara o afacere de mica anvergura.
Acestea trebuie puse in spatiu inchis, pentru evita furtul si a asigura temperatura
optima. Pentru asigurarea unor conditii climaterice optime, fostele garaje,
grajdurile sau chiar serele sunt ideale. Mai este nevoie de forarea unui put la
adancimea minima de 30 de metri,pentru asigurarea apei. Bazinele mai trebuie
de asemenea, prevazute cu sisteme de pompe de aer care sa oxigeneze apa ,
precum si cu un sistem de incalzire. Foarte importanta este si asigurarea
constantei temperaturii apei, intre 16 si 20 de grade. Trebuie luata in calcul, inca

228/275

de la inceput, si asigurarea cu unul sau doua generatoare electrice de rezerva,

aceasta din cauza faptului ca, din cauza aglomeratiei din bazine, in cazul
intreruperii functionarii pompelor de aer, chiar si pentru scurt timp, pestii se pot
sufoca.
Functionarea: De obicei, puietul se cumpara de la centrul special si este
transportat in apa, in saci de plastic. Mancarea pestilor se procura de la centre
specializate. Circa o jumatate din valoarea kilogramului de peste este
reprezentata de calitatea furajelor, astfel ca hranirea si supravegherea atenta a
pestilor sunt determinante pentru sanatatea si calitatea pestilor. Curatenia si
tinerea atenta sub observatiei a mediului reprezinta conditii esentiale pentru
succesul afacerii.

Productie de jaluzele

In 2002 Radu Iancu a decis sa isi schimbe meseria in agent de vanzari

pentru o firma de jaluzele din Bacau. Desi era un bun specialist in calculatoare, la
inceputul anilor 2000, Radu Iancu a investit intr-un mic atelier de productie de
jaluzele. Cred ca ideea mi-a venit in timp ce ma uitam la un film. Pur si simplu
mi-a plecat gandul la afaceri, spune Radu Iancu.
Atata doar ca era nevoie de niste investitii destul de mari, plecand intr-o
asemenea afacere de la zero.Timp de un an, am vandut prin tara jaluzelele
altora. Ma angajasem ca agent de vanzari la o firma din Bacau, spune Radu
Iancu. Practic, se poate spune ca a demarat afacerea de la un compromis. Deja
in 2004 stransese destui bani pentru a o afacere proprie. Prin urmare, a infiintat
compania Jalux si a mizat totul pe productia de jaluzele. Toti cei circa 2.000 de
euro au fost investiti in utilaje si in inchirierea unui spatiu de 12 metri patrati in
oras, unde a angajat un muncitor. De asemenea, a initiat o publicitate agresiva in
mass-media, ceea ce i-a adus destul de rapid clientii de care avea nevoie. La fel
ca in orice afacere care implica productia, materia prima reprezinta de fiecare

229/275

data o problema. La inceput, Radu Iancu importa din Ungaria, insa din anul 2005
a fost obligat sa schimbe furnizorii. Am inceput sa cumpar din Italia benzi de
aluminiu din material textil, componente de jaluzele. Materia prima este o mare
problema, deoarece presupune importuri. Acum importam din Olanda, Suedia,
Germania si Belgia, spune Radu Iancu.
Cererea devenise atat de mare, in 2006, incat Radu Iancu a trebuit sa
inceapa sa se gandeasca la extindere. Ii trebuiau spatii de productie mai mari,
utilaje noi si un numar mai mare de angajati. Cum pe piata deja aparusera
jaluzelele verticale, cererea acestui nou produs a fost din ce in ce mai mare atat
din partea persoanelor fizice care isi decorau locuintele, cat si din partea unui
numar din ce in ce mai mare de firme care cumparau pentru modernizarea
birourilor. Deoarece aceasta extindere implica si costuri mai mari, Radu Iancu s-a
gandit sa-si conceapa propriile utilaje pentru fabrica. Impreuna cu un inginer, a
inceput sa asambleze piesele unor masini pe care le foloseste si in prezent. Unul
dintre utilajele asamblate de Radu Iancu a fost cumparat de o compania
olandeza, unul dintre cei mai mari producatori de jaluzele la nivel mondial.
Deja, in 2009, piata din oras devenise insuficienta pentru companie. Jadex
atinsese un prag si de acum trebuia sa se extinda la nivel national. Procesul a
fost destul de rapid. Nu mai faceam fata comenzilor. Cererea a explodat. Clientii
asteptau si cate o luna din momentul comenzii pana cand primeau marfa. Dupa
un targ in Bucuresti, incheiasem contracte cu zece firme din marile orase, spune
Radu Iancu. De acum, compania avea nevoie de noi utilaje de productie, iar
strategia aplicata la inceput, de a produce in regie proprie utilajele, nu mai era
valabila. Astfel ca a trebuit sa importe doua utilaje care l-au costat 50.000 de
euro, pentru a reusi sa creasca productia.
In scurt timp, Jalux a ajuns sa aiba 70 de dealeri in tara, 15 angajati si hale
de productie care se intind pe o suprafata de 250 metri patrati. O data cu
extinderea la nivel national, cifra de afaceri a crescut de la doua milioane de lei in
2009, la 9,1 milioane in 2012, profitul fiind reinvestit in fiecare an. Insa

230/275

concurenta nu s-a lasat, nici ea, foarte mult asteptata. Strategia lui Radu Iancu a
fost aceea de a se pozitiona pe segmentul mediu si superior de piata. Nu prea
ne intersectam cu produsele ieftine care se fabrica in garaje din materiale de
proasta calitate, explica Radu Iancu. Noua companie Jalux a avut, timp de un
an, un contract de export in Belgia, insa au aparut imediat probleme legate de
infrastructura. In productia la comanda, clientii asteapta produsul in trei zile. In
tara livram rapid, dar la export nu am reusit sa gasim o modalitate rapida de
transport, spune Radu Iancu. In ceea ce priveste piata interna, a apelat la
transportul cu trenul sau cu doua autoutilitare achizitionate de firma. In prezent,
circa 70% din jaluzelele companiei sunt vandute in tara, restul mergand pe piata
locala.
Avantaje/Dezavantaje
In general, pe piata din Romania, jaluzelele sunt produse cu o desfacere
destul de buna. Practic, majoritatea firmelor au jaluzele, cum si din ce mai multe
persoane fizice isi decoreaza apartamentul cu ele.
Desi produsele sufera o schimbare sezoniera, productia poate fi
monitorizat, in functie de necesitati, dat fiind faptul ca schimbarea profilului
produselor costa relativ putin.
Cum majoritatea materialelor de calitate provin din import, iar in Romania
produsele sunt vandute in lei, riscul valutar ramane destul de mare.
Este dovedit si faptul ca produsele mai scumpe se vand destul de greu
pe piata romaneasca, chiar daca in aceasta zona exista o concurenta mai
redusa. In egala masura, contractele de export sunt destul de greu de mentinut,
de vina fiind infrastructura, care determina intarzieri la livrare.
Business start
Investitia: minimum 60.000-70.000 de euro. Pentru o asemenea afacere
este nevoie de un spatiu de cateva zeci de mii de euro si de un capital de pornire
de cel putin 10.000 de euro.

231/275

Concurenta: extrem de mare pe segmentul de produse ieftine, precum si

piata, suprasaturata. Pe segmentele de produse mai sofisticate, investitiile pot
chiar trece 100.000 de euro, pretentiile clientilor fiind ridicate. Cu toate acestea,
in aceste segmente superioare de piata, concurenta nu s-a structurat suficient de
bine, inca.
Alte sfaturi: dat fiind faptul ca sistemul de distributie este esential pentru
dezvoltarea afacerii, important nu este doar sa produci, in ideea ca ,ulterior,
clientii te vor cauta. Aceasta perspectiva nu are sanse de izbanda pe o piata cu o
concurenta in crestere. Astfel ca, pentru dezvoltarea la nivel national, solutia cea
mai buna este dezvoltarea unei retele de dealeri, ceea ce va genera o lipsa de
investitii. O data cu cresterea afacerii, in anumite zone importante de distributie
va fi nevoie de investitii in showroomuri, la fel ca in industria auto.

Salon de tatuaje si piercing

Acum opt ani, Emil Francu era directorul coordonator al unei organizatii
neguvernamentale franceze. Cum in 2005, cand craioveanul a incercat sa isi
faca un tatuaj intr-un salon specializat, a descoperit ca nu exista asa ceva in
Romania, s-a intrebat serios de ce nu ar deschide chiar el un astfel de salon de
tatuaje. Pe vremea aceea, habar nu aveam ca institutiile nu stiau in ce categorie
de activitati sa introduca salonul de tatuaje si body piercing. Exista doar
posibilitatea de a fi inclus la categoria saloanelor de infrumusetare, insa nu a fost
suficient, spune Emil Francu. In prezent, el este proprietarul singurului salon de
tatuaje si body piercing din Pitesti. Pentru a porni afacerea, a trebuit insa sa
astepte patru ani, pana cand autoritatile au reglementat aceasta activitate.
Timp de patru ani a asteptat pana cand activitatea de body piercing a fost
introdusa in codul CAEN. Astfel ca, de-abia in anul 2009 a putut demara proiectul
sau cu salonul de tatuaje si body piercing. Au aparut insa alte obstacole.
Ministerul Sanatatii mi-a comunicat ca trebuie sa ma specializez in aceasta

232/275

meserie si abia apoi sa-mi deschid firma, spune Emil Francu. A putut practica
de-abia dupa ce s-a intors de la cursurile din Spania, cu diploma de specialist in
tatuaje in buzunar. A vandut un apartament din Pitesti si a investit banii in firma
Tattoo SRL.
Cursurile, cazarea si masa in Spania, amenajarea salonului ,
achizitionarea de aparatura pentru tatuaje si body piercing l-au costat in total
20.000 de euro. Plus ca spatiul pe care il inchiriase cu 150 de euro pe luna a
trebuit amenajat potrivit cerintelor legislative: sala de primire, sala de sterilizare a
instrumentelor si sala de lucru, compartimentata pentru tatuaje si body piercing.
Emil Francu nu a putut sa se angajeze in propria firma ca specialist in tatuaje,
pana anul trecut, cand aceasta meserie a aparut oficial in nomenclatorul din
Romania.
Toate bijuteriile pentru piercing-uri sunt aduse din Anglia si sunt
confectionate fie din titan, fie din inox chirurgical cu argint. O asemenea bijuterie
costa intre 100 si 1000 de lei, in functie de dimensiuni. Cu toate ca detine
monopolul in zona, firma Tattoo practica cele mai mici preturi din tara, fiind
nevoita sa-si adapteze politica de preturi la potenta economica a zonei. Montajul
unui piercing costa 25 de lei, la care se adauga pretul bijuteriei. Tariful pentru un
tatuaj de 30 cm patrati este de 450 de lei, iar pentru modelele mai mari se
adauga 12-14 de lei pe centimetrul patrat, in functie de model. Realizarea unui
tatuaj poate dura de la o jumatate de ora, pana la sase luni, depinzand de
complexitate, explica Emil Francu.
In plan local, afacerea functioneaza foarte bine, fiind singurul salon de
specialitate din oras. In 2012, Emil Francu a avut insa o idee care i-a dublat,
practic, cifra de afaceri. El a infiintat un laborator mobil de tatuaje si piercing, cu
care s-a deplasat, pe perioada verii, la mare. Anul trecut, am avut o cifra de
afaceri de 500.000 de lei. Jumatate din aceasta suma a provenit de pe litoral.
Romanii si-au schimbat mentalitatea si accepta mai usor tatuajele. In acest
moment le considera o moda, iar asta se vede si in incasari, spune Emil Francu.

233/275

Desi inca nu si-a recuperat investitia facuta acum patru ani, sta linistit,
spunand ca aceasta afacere este una pe termen lung. Cererea este inegala de la
o zi la alta si de la o luna la alta. Sunt saptamani cand nimeni nu calca pragul
salonului, iar altele cand este asaltat de zeci de clienti. In ceea ce priveste
publicitatea, promovarea s-a facut, initial, prin mass-media si in ghiduri de genul
Pagini Nationale. In prezent, insa, salonul nu isi mai poate permite sa sustina
publicitatea in ziare sau la televiziuni. Internetul s-a dovedit a fi un excelent
suport de promovare datorita costurilor scazute. Daca politica de publicitate in
mass-media i-a adus clienti din alte judete, majoritatea clientilor din Capitala au
aflat de salonul de la Pitesti de pe Internet. Insa cea mai eficienta metoda de
promovare s-a dovedit a fi tiparirea de fluturasi care contin sfaturi despre
ingrijirea tatuajelor sau a unui piercing, avand inscriptionate pe verso informatii
despre salon.
Business start
Investitia totala:13-14.000 de euro, Dat fiind faptul ca intre timp s-a
structurat cadrul legal in ceea ce priveste executia de tatuaje, in prezent este
mult mai simplu sa deschizi un salon de profil. O locatie constand intr-un
apartament cu trei camere, a carui chirie este de circa 150 de euro pe luna,
poate fi perfect adaptata cerintelor unui astfel de salon.
Aparatura: relativ scumpa si trebuie adusa din import: aparat de sterilizat,
aparat pentru dezinfectia piercingurilor si mobilier special. Investitia finala in ceea
ce priveste aparatura ajunge pana la 3.000-4.000 de euro. De asemenea, trebuie
avute in vedere si costurile cu importul de consumabile/.
Angajati: minimum 2. In timp odata ce personalul va fi specializat, nu va
mai fi nevoie si de alte angajari. 10.000 de euro au fost cheltuiti de Emil Francu
numai pentru a se specializa in tatuaje si body piercing.
Alte sfaturi:
Ideal ar fi ca afacerea sa fiepornita in perioada anotimpului cald, cand si
cererea cea mai mare.

234/275

 Un generator de incasari substantiale ar fi existenta unui salon mobil, cu

care sa se poata merge pe litoral, pe perioada verii, dat fiind ca aici cererea este
cu mult mai mare, pe cand oferta de astfel de servicii este aproape inexistenta.
Avantaje/Dezavantaje
+ Investitia pentru pornirea unui salon de tatuaj si body piercing nu este
foarte mare.
+ Concurenta este destul de scazuta, numarul saloanelor de profil fiind
inca redus.mic, chiar si in Bucuresti. Desi cererea este din ce in ce mai mare,
oferta de astfel de servicii este inca scazuta.
- Recuperarea investitiei se face destul de greu, intr-un interval de timp
mare, din cauza ca incasarile sunt direct proportionale cu deschiderea pietei fata
de astfel de activitati.
- Aparatura si consumabilele sunt, de asemenea, mari consumatoare de
resurse financiare. De asemenea, specializarea personalului este foarte
costisitoare, ea avand loc, in general, in strainatate.

Optica medicala mobila

Dupa ce a terminat facultatea de optometrie, Anton Zaharescu a lucrat

timp de patru ani la mai multe companii de optica. In 2009, a decis ca a acumulat
destula experienta pentru a deschide impreuna cu sotia unui prieten primul
magazin de optica in Bucuresti. Andrei Spiridon s-a implicat in afacere de la
inceput, venind in sprijinul lor mai mult cu sfaturi. Dupa ce, insa, cel de-al doilea
magazin a fost inaugurat, s-a dedicat complet companiei, devenind director
general. Poate reteta succesului nostru este faptul ca ne-am potrivit foarte bine,
eu fiind pe partea de vanzari, iar Toni pe partea de optometrie. In general, eu am
venit cu ideile noi, iar Toni le-a preluat foarte repede si de cele mai multe ori le-a
imbunatatit, explica Spiridon. In trei ani, plecand de la o investitie initiala de

235/275

15.000 de euro, compania lor a devenit una dintre cele mai dinamice companii de
optica.
La inceput, Optical nu era decat una dintre multele companiile de optica
din Romania. Asta pana cand, la sfarsitul lui 2011, Spiridon a venit cu o inovatie
pentru Romania, optica mobila. Au inceput sa se deplaseze ei pentru consultatii
gratuite in cadrul institutiilor. Cei doi asociati au remarcat buna impresie pe care
au facut-o oamenilor cu optica mobila, dat fiind faptul ca in Romania este
cvasigenerala impresia ca se pierde mult timp la doctor. Practic, nevoia ne-a
impins sa facem si optica mobila. Cum se apropiau sarbatorile, voiam sa crestem
cat mai mult vanzarile. Aveam mai multe solutii, cum ar fi sa crestem preturile
sau sa prelungim programul magazinelor. Totusi, ne-am zis ca oricum sambata
este moarta si sa plecam noi cu instrumentele de la magazin la clienti, zice
Spiridon.
Noi am fost deschizatori de drumuri. Cu aproape doua luni inainte sa ne
apucam de optica mobila, aparuse in monitor o lege care spunea ca se pot
defasura activitati si la terti si am speculat un pic aceasta lege, spune Toni
Zaharescu. In prezent, Optical are sapte echipe, de unde la inceputuri nu exista
nici echipament si nici oameni care sa se ocupe exclusiv de optica medicala. O
echipa este formata din trei oameni: un sef de echipa, care se duce sa discute cu
factorii de decizie din companii sau institutii, un medic sau un optometrist care
face controalele si un al treilea, care se ocupa de vanzari si recomanda
oamenilor ce anume sa cumpere. A investi intr-o echipa de optica medicala este
echivalent cu a investi intr-un magazin nou. Pe langa salarii si chiria pentru
apartamentul in care sa locuiasca echipa, trebuie cumparate echipamente noi si
o masina pentru deplasarile pe teren.
Noi nu tratam optica mobila separat de magazine. Daca vrem sa atacam
un judet in care nu avem prezenta, trimitem una sau doua echipe de optica
mobila sa deschida piata. Nu mergem numai sa facem bani repede, ci sa
ocupam piata si sa ramanem cu doua, trei magazine in urma echipelor, explica

236/275

Spiridon. Astfel ca, pentru cei doi asociati, optica mobila este mai mult decat o
modalitate de a face niste bani in plus. In Romania, desi piata de optica este
foarte dinamica un magazin de optica medicala este disponibil la 50-100.000 de
locuitori, comparativ cu alte tari, ca de exemplu Italia, unde exista un magazin de
optica la 5.000 de locuitori, fapt care poate explica si cresterea mare a vanzarilor
de la Optical.
Inainte sa apara optica mobila aveam vanzari in jur de 300.000 pe luna,
cu trei magazine. In ultima luna am reusit sa ajungem la 800.000 de lei,
completeaza Toni Zaharescu. Plecand intial de la 2 angajati, compania Optical a
ajuns sa numere in prezent 70. Pe langa suplimentarea numarului de angajati din
magazine si a echipelor de optica mobila, pe masura ce afacerea s-a dezvoltat, a
crescut foarte mult si partea administrativa si de productie. Numai ca dezvoltarea
afacerii nu presupune numai castiguri in plus, ci nevoia de investitii noi. In timp
am fost obligati sa schimbam toata aparatura. Spre exemplu, daca la inceput
lucram cu masini de taiat lentile de 4-5.000 de euro, in momentul de fata,
afacerea ne-a obligat sa luam masini mult mai performante, de 30.000 de euro,
spune Spiridon. In plus, daca pana acum lucrau cu distribuitori locali, de la
inceputul anului sunt si importatori directi de rame de ochelari de la o firma din
Italia. In consecinta, cei doi asociati sunt de parere ca gradul lor de implicare in
afacere la fel de mult ca la inceput este extrem de important. Sunt convins ca, la
un moment dat, afacerea va creste considerabil, iar eu nu voi mai fi in stare sa o
conduc si va trebui sa aduc pe altcineva in locul meu, incheie Spiridon.
Business start
Investitia initiala:15.000 de euro, investiti intr-un magazin de optica din
Bucuresti. In prezent, Optical are 14 magazine in Bucuresti, Buzau, Videle,
Calarasi, Brasov, Cluj si sapte echipe de optica mobila. Investitia intr-o echipa de
optica mobila este comparabila, ca marime, cu aceea intr-un magazin. De
asemenea, mai trebuie cumparate echipamente noi si o masina pentru
deplasarile pe teren, daugand la acestea salariile si chiria pentru apartamentul in

237/275

care o sa locuiasca echipa. Un studiu intern releva faptul ca ochelarii de la

Optical sunt cu 10% mai scumpi decat pretul mediu de pe piata romaneasca.
Astfel, o pereche de ochelari Optical poate ajunge sa coste intre30 de lei si 2000
de lei. In 2012 au avut o cifra de afaceri de 12 milioane de lei. Din totalul
vanzarilor, 60% sunt facute de echipele de optica mobila. Profitul net - 25% din
cifra de afaceri.
Avantaje/Dezavantaje
Existenta unei echipe de optica mobila poate facilita intrarea pe o piata
unde compania nu are reprezentare. In general, oamenii sunt deschisi unei
consultatii gratuite cu o astfel de echipa mobila, motivand prin aceea ca mersul la
doctor reprezinta timp pierdut.
In prezent, piata opticii este inca in crestere. Prin comparatie cu alte tari
din Europa, unde exista cate un magazin de optica la 5.000 de locuitori, in
Romania exista un astfel de magazin la 50-100 de mii de locuitori.
O echipa de optica medicala este formata dintr-un manager, un medic(
sau un optometrist) si un om de vanzari. Este, evident, nevoie de profesionisti
pentru ca echipa sa lucreze la un randament maxim, desi, asa cum spun cei de
la Optical, acestia sunt foarte greu de gasit.
Pe masura ce afacerea se va dezvolta, si compania va fi din ce in ce mai
cunoscuta, crescand, in egala masura, si pretentiile clientilor. Initial, afacerea se
poate porni cu echipamente care costa cateva mii de euro, insa in timp vor trebui
achizitionate echipamente mai sofisticate, care pot ajunge sa coste pana la
30.000 de euro.

Gradinita

In anul 2011, Irina Rogojan renunta la propriul cabinet de avocatura si

accepta sa devina salariata intr-o companie, fiind numita in scurt timp sef al
Departamentului Juridic si de Arhivare de la Nestor. O asemenea pozitie intr-o

238/275

companie ar putea insemna pentru majoritatea un ideal atins in cariera. Insa Irina
Rogojan a preferat sa renunte, dupa doar opt luni. Mi-a venit ideea si nu am
facut altceva decat sa incerc tot posibilul pentru a o pune in aplicare, spune ea.
Astfel ca a lasat avocatura si un post bine platit intr-o companie privata pentru a
infiinta o gradinita particulara in Snagov.
In Snagov, in ultimii ani, s-au construit multe cartiere rezidentiale. Orice
afacere, porneste de la o necesitate. Desi s-au ridicat multe cartiere rezidentiale,
aici nu functioneaza decat o gradinita si o scoala de stat. Cei care s-au mutat in
aceste cartiere rezidentiale dispun de venituri peste media din Romania si doresc
o gradinita particulara pentru copiii lor. In felul acesta, le-am venit in intampinare,
spune Irina Rogojan. Circa 250 de familii locuiesc, in acest moment, in cartierele
rezidentiale din preajma Snagovului, evolutia demografica fiind in crestere. De
aici si nevoia stringenta a unor gradinite particulare in marea majoritate a
cartierelor rezidentiale din jurul Bucurestiului.
Dorinta Irinei Rogojan de a investi intr-o gradinita particulara in Snagov
pare,la o prima vedere, una gresita. De ce in Snagov si nu in Bucuresti? Puteam
si acum patru-cinci ani sa deschid o gradinita in Bucuresti, insa nu era conforma
cu ceea ce voiam sa ofer: o gradinita cu profil eco, unde copiii sunt ingrijiti in mod
sanatos in afara oricarui fel de poluare, spune Irina Rogojan. Dupa ce a cautat o
locatie potrivita pentru inchiriere, in martie 2011 a demarat proiectul cu gradinita
particulara. Am avut ideea de a dezvolta o asa-numita gradinita ecologica, in
care copiii sa manance sanatos, fructe si legume din gradina, de exemplu, sa
aiba consiliere medicala si psihologica si sa beneficieze de aer curat, spune
Irina Rogojan.
Dupa ce a inchiriat casa, a inceput sa investeasca in amenajari, materiale
didactice, mijloace de transport. Investitia initiala a fost de 120.000 de euro. A
urmat apoi promovarea, urmand ca deschiderea gradinitei sa se faca la
jumatatea lunii septembrie a anului trecut. Parintii sunt, in general, foarte
pretentiosi si atenti la fiecare detaliu, spune Irina Rogojan. Cum gradinita fusese

239/275

proiectata pentru o capacitate initiala maxima de 50 de copii, era mai mult decat
evident ca, pentru a atrage parintii din zona, gradinita trebuia sa se ridice la niste
standarde superioare celor existente pe piata de profil. Copiii beneficiaza de
ingrijire medicala si psihologica, se predau limbi straine si pot practica sporturi
precum tenisul, inotul sau calaria, spune managera gradinitei. De la inceput,
gradinita a pornit cu trei tipuri de tarife, in functie de orar.
Astfel, pentru un program scurt, de cinci ore zilnic, tariful este de 300 euro
lunar, pentru unul de sapte ore zilnic, 500 euro lunar, iar pentru unul de noua ore,
700 euro lunar. Activitatile sportive, nefiind obligatorii, se platesc separat.
Investitia intr-un mijloc de transport pentru copii era si ea vitala, distantele fiind
destul de lungi si multi copii venind aici din comunele si orasele invecinate sau
chiar din Bucuresti. In primul an scolar, la gradinita s-au inscris 11 copii. Mizam
la finele anului scolar pe incasari de circa 35.000 de euro. Vom fi pe pierdere,
insa am prevazut acest lucru inca de la inceput. Mi-am propus ca totul sa devina
profitabil dupa unul sau doi ani de functionare, spune Irina Rogojan. In
momentul de fata, costurile lunare sunt de circa 4.500 de euro, cele mai mari
dintre acestea fiind chiriile si salariile. Personalul este format din cinci angajati
permanenti, insa se lucreaza si cu profesori colaboratori.
Irina Rogojan se asteapta,pentru urmatorul an scolar, la o crestere a
numarului de copii inscrisi. Cred ca anul viitor se vor inscrie peste 20 de copii.
Asta inseamna ca vom avea minimum 30 de copii incepand cu urmatorul an
scolar, spune managera gradinitei. Desi, conform legii din Romania, o gradinita
poate fi administrata numai de fundatii, se poate spune ca, incepand cu anul
urmator, afacerea va fi profitabila. La anul, vizam in cel mai rau caz incasari de
minimum 60.000 de euro, mai spune Irina Rogojan. Deja antreprenoarea se
pregateste pentru o alta serie de investitii care va depasi 30.000 de euro. In
primul rand, gradinita trebuie sa se axeze pe activitatile extrascolare, dar si sa
achizitioneze un microbuz pentru transportul copiilor. Majoritatea copiilor vin
acum din cartierele rezidentiale ale Snagovului, dar sunt multi care ajung aici din

240/275

Pipera, Tunari sau chiar Bucuresti. In anul urmator se preconizeza chiar o

crestere a ponderii de inscrieri din zonele limitrofe Snagovului, fapt ce impune
achizitionarea obligatorie a unui al doilea mijloc de transport.
Business start
Pozitionare: O foarte buna pozitionare pentru o gradinita particulara o
reprezinta cartierele rezidentiale, oferta pentru astfel de servicii fiind inca destul
de scazuta. Adesea, cei care locuiesc in astfel de zone trebuie sa isi duca in
fiecar zi copiii la gradinite situate la zeci de kilometri distanta.
Investitie: Investitia initiala este, in conditiile inchirierii unei locatii, cam de
120.000-150.000 de euro, la care se adauga si costurile pentru amenajare,
achizitie de materiale didactice si mijloace de transport. In cazul in care investiti
intr-o locatie proprie, investitiile cresc foarte mult, insa costurile lunare se reduc
simtitor.
Costuri: In conditiile in care cladirea este inchiriata, costurile anuale de
functionare sunt de circa 75.000 de euro. Investitia intr-o locatie proprie
diminueaza aceste costuri la 50.000 de euro.
Personal: 4 angajati permanenti: un sofer, o asistenta, o ingrijitoare si un
cadru didactic (fara a include aici personalul administrativ) ar fi suficienti, in
principiu, la un numar de 10 copii. Mai pot fi angajati, fie permanent, fie in regim
de colaborare, profesori pentru cursuri sportive sau limbi straine, precum si un
medic pediatru.

Productie de scutece si materiale absorbante

Imediat dupa terminarea facultatii din Bucuresti, inainte de 1989, Vladimir

Fratescu a primit repartitie la Cugir, la o fabrica de hartie. Pe atunci nici nu-i
trecea prin minte ca va lucra vreodata in alt domeniu decat in cel al celulozei si
hartiei. Insa lucrurile au suferit o schimbare radicala dupa 2000, cand a inceput
sa dezvolte propria afacere in domeniul distributiei de hartie. In acelasi oras se

241/275

infiintase prin 2001 si o fabrica de scutece. Fostul inginer este acum un

producator roman de scutece absorbante pentru copii si are o fabrica la Gaesti.
Vladimir Fratescu se gandeste sa-si dezvolte afacerea si in domeniul
absorbantelor pentru femei.
Gandindu-se ca astfel de produse au cautare pe piata, timp de doi ani a
tot incercat sa le promoveze prin reteaua nationala de distributie pe care o
formase intre timp. La mijlocul anilor 2000, fabrica de scutece si-a suspendat
activitatea, iar patru ani mai tarziu linia de productie a fost scoasa la licitatie.
Vladimir Fratescu a achizitionat-o cu 600.000 de lei, crezand ca aceasta este o
oportunitate pentru o afacere de mare anvergura pentru viitor. Pe atunci, fetita
mea avea trei ani si am vazut ca dau multi bani pe scutece. Mi-am dat seama ca
acelasi lucru este valabil pentru foarte multi parinti, iar piata se prefigura a fi
sigura in timp, explica bucuresteanul de 45 de ani.
Atunci cand a cumparat utilajul nu stia ca acesta avea un mic defect,
care, dupa ce a incercat sa repuna linia de fabricatie in functiune, i-a adus
pagube majore. Echipamentul ciupea scutecul, astfel ca acesta nu mai era
etans. Cand le-am cerut banii inapoi, mi-au spus ca nu au de unde sa mi-i
returneze. Si atunci, nu am avut de ales decat sa continui, spune Vladimir
Fratescu. Asa ca a investit in repornirea masinii si a cumparat materie prima de
cinci milioane de lei. A fost greu pana am investit primul milion, continua
Vladimir Fratescu. Cand a facut bilantul, in 2010, a constatat ca are o pierdere de
24 de milioane de lei. Cu alte cuvinte, tot castigul rezultat din distributia de hartie,
pe care apoi il investise in fabrica de scutece, care se dovedise a fi o gaura
neagra, fusese pierdut. Initial vanzarile pareau sa mearga destul de bine, Insa
din cauza defectului de fabricatie, pana si astazi in depozitul sau mai sunt in jur
de 500.000 de scutece. S-a gandit sa angajeze o echipa de muncitori care sa
desfaca scutecele si astfel sa recupereze o parte din celuloza consumata si,
implicit, din pierdere. A fost o perioada urata, isi aminteste Vladimir Fratescu.

242/275

Investitiile se ridicau, in acel moment, la 40 de milioane de lei. La randul

ei, relocarea productiei a atras alte cheltuieli. A trebuit sa achizitioneze un nou
teren, sa amenajeze o hala si sa faca racordarea la utilitati. Scapase de
problemele de fabricatie, dar nu se gandise ca va avea probleme si cu
impunerea produsului pe piata. Desi el era convins ca produsul lui este unul
vandabil si competitiv prin pret, avea nevoie de expunere in marile retele de
supermarketuri si centre comerciale cash & carry. Este extraordinar de greu sa
intri in lanturile de magazine ca investitor roman, spune Vladimir Fratescu.
Politica retailer-ilor este aceea de a accepta doar marcile consacrate ale marilor
producatori, care isi permit sa aloce bugete consistente pentru publicitate si care
au puterea financiara de a acoperi multiplele taxe impuse pentru acceptarea pe
raft. Vladimir Fratescu negociaza cu unele retele de ani buni. Pana in prezent nu
a reusit sa-si plaseze scutecele decat pe rafturile a cinci retaileri, iar, la ora
actuala, valoarea marfii distribuite este de doua milioane de lei. Desi afacerea
este la inceput. Profitul este inca foarte mic.
Anul acesta vrem sa vindem de 100 de milioane de lei. In plus, zilele
acestea vom incepe exportul, deocamdata, in Ucraina, dar vizez si pe pietele din
Republica Moldova si Rusia, spune Vladimir Fratescu. Jumatate din vanzari
ajung in reteaua sanitara, numai ca si aici intampina greutati. Multi competitori
participa la licitatii cu scutece in vrac, iar preturile lor sunt mult mai mici. In acest
moment, la fabrica mea pot fi produse cinci milioane de scutece pe luna,
precizeaza omul de afaceri. Deja se gandeste la o alta nisa de piata, cea a
absorbantelor pentru femei si a servetelelor umede pentru copii. I se pare o
oportunitate si productia de scutece pentru adulti. Conform unor estimari
neoficiale, piata scutecelor pentru copii se ridica la circa 20 de milioane de euro,
in crestere sustinuta in ultimii ani, fiind dominata de patru mari producatori straini.
Vladimir Fratescu isi vede investitia amortizata in patru-cinci ani, in conditiile in
care rata profitului se va situa sub 10%.

243/275

Avantaje/Dezavantaje
Piata este in crestere expansiune. De la 600 de milioane de lei in 2011,
vanzarile de scutece au urcat anul trecut la aproape 800 de milioane de lei.
Acesta este un produs care nu poate fi inlocuit cu altceva.
Nevoia permanenta a pietei pentru acest produs. Consumul zilnic al unui
singur copil este de cam 4-5 scutece absorbante.
Concurenta foarte mare a marcilor straine deja celebre, Pampers, Libero,
Bella, Huggies, cat si a firmelor care distribuie acest produs in vrac.
Dificultatea de a intra pe rafturile marilor retele de magazine cu un
produs romanesc, considerat no name.
Taxele percepute de supermarketuri pentru expunerea produsului sunt
atat mari, cat si multe, ceea ce creste foarte mult costurile de operare.
Business start
Investitia minima: Sunt necesari circa 2,2 milioane de euro pentru
achizitionarea din import a unei linii de fabricatie a scutecelor absorbante,
putanduse, astfel, ajunge la o capacitate de productie de circa 500 de bucati pe
minut. E posibila, de asemenea, achizitionarea in leasing sau la mana a doua a
liniei de fabricatie. Circa 500.000 de euro mai trebuie alocati si pentru o linie
automata de ambalare.
Angajati:minimum 5, pentru partea de productie (doi electricieni, doi
mecanici si un automatist). Acestora li se mai adauga personalul de secretariat,
un supraveghetor, precum si un angajat pentru controlul calitatii.
Conjunctura de piata. Intocmirea in prealabil a unui studiu de piata
aprofundat este absolut obligatorie.
Alte sfaturi
- Initierea unui astfel de gen de afacere presupune fonduri consistente
pentru promovarea produsului in massmedia, dar si in magazine.
- Diversificarea productiei poate fi realizata prin infiintarea unor sectii de
productie a absorbantelor pentru femei. Un astfel de utilaj costa in jur de 700.000

244/275

de euro. Pe de alta parte, o linie de fabricatie a servetelelor umede pentru copii

ar mai necesita o investitie suplimentara de circa un milion de euro.
- Este posibil ca profitul sa apara din chiar primul an de exploatare, dara
asta doar cu conditia produselor desfacerii in supermarketuri.

Odorizante auto

Robert Scurtu a renuntat la fotbal la 22 de ani pentru o meserie de agent

comercial. Pare greu de crezut ca ultima a fost mai tentanta decat driblingul, insa
asa s-au intamplat lucrurile. Acum produce odorizante auto. Cam 10.000 de
braduti pe saptamana. Bacauanul a pornit, practic de la zero, de la munca de jos.
Initial a fost un simplu agent de vanzari, apoi a ajuns merchandiser, supervizor,
director de vanzari si, in final, manager national. Dar asta insa pana in urma cu
trei ani, cand Robert Scurtu a decis ca are destula experienta pentru a-si face
propria afacere. Ideea business-ului i-a venit dupa o discutie cu prietenii.
Vorbeam despre romanii care se plang ca sunt saraci, dar cu toate astea
bulevardele sunt pline de masini. Asa am ajuns sa ne intrebam de ce nu am face
odorizante auto, pentru ca am intra pe o piata buna, unde acest produs poate fi
considerat un consumabil, povesteste omul de afaceri de 33 de ani.
In primul rand s-a interesat care sunt concurenta, preturile, tipurile de
produse etc. Dupa ce a ajuns la concluzia ca merita sa investeasca, a scos din
buzunar cateva zeci de mii de euro, pe care i-a investit intr-o linie de productie a
unor odorizante auto in forma de braduti. Pe atunci lucra la o firma din Ploiesti,
astfel ca linia de productie a fost deschisa chiar acolo. Inceputul a fost destul de
greu. Pe piata erau deja multi producatori, la care se adauga produsele
importate. Asa ca imi trebuia o strategie de pozitionare pe piata, spune Robert
Scurtu. Ideea era sa vina cu ceva nou. Dupa ce a studiat produsele concurente,
a remarcat ca multe au unele lipsuri pe care le poate specula. De asemenea, a
cautat mirosuri care inca nu aparusera pe piata. Erau deja odorizante cu parfum

245/275

de vanilie sau cocos, de exemplu. Noi am venit cu cele de liliac sau magnolie,
parfumuri aduse din Germania, continua el.
A mai observat si ca unele dintre produsele vandute pe piata au mirosuri
grele si chiar produc alergii, asa ca a trebuit sa faca o selectie foarte atenta a
parfumurilor. De asemenea, a acordat o atentie marita ambalajului. Produsele
sale au fost invelite intr-o folie dubla, comparativ cu cele deja existente pe piata,
care doar respirau prin ambalaj. Motivul a fost ca mirosul sa ramana persistent
mai mult timp. Acum, Robert Scurtu avea un produs competitiv. Numai ca trebuia
sa aiba si o piata de desfacere. A realizat ca nu poate investi in dezvoltarea unei
retele proprii de distributie. Costurile ar fi fost foarte mari si nu s-ar fi justificat. Ca
urmare, a inceput sa contacteze dealeri locali, cu care a semnat acorduri de
distributie, ceea ce i-a asigurat costuri reduse de operare si i-a deschis usile
benzinariilor, supermarketurilor si micilor magazine. Investind intr-un ambalaj mai
bun si alegand sa importe din Germania, in locul altor tari mai ieftine, pretul
bradutilor lui Robert Scurtu se regaseste acum cam pe la nivelul mediu al pietei.
El nu neaga ca pretul este primul criteriu luat in calcul de catre clienti, insa spune
ca mentalitatile se schimba rapid. Prefer sa am vanzari mai mici, dar clientul sa
fie mai multumit si asta se va vedea pe termen lung in mersul afacerii, spune
omul de afaceri.
A realizat si ca era nevoie de o metoda mai putin costisitoare prin care sasi creasca notorietatea marcii. Astfel ca anul trecut s-a asociat cu un prieten care
avea doua firme mai mici, din care una se ocupa cu productia de confectii. Ideea
a fost sa ne promovam reciproc. De exemplu, daca un client cumpara jeansi din
magazinul amicului meu, primeste si un bradut auto, explica Robert Scurtu.
Firmele au ramas independente, dar aceasta asociere a permis o mai buna
reprezentare, inclusiv in teritoriu. Fabrica se gandeste s-o mute la Arad, pentru a
coordona mai bine afacerea. In prezent, compania produce in jur de 40.000 de
odorizante pe luna, pretul de vanzare al acestora variind intre 1,5 si 2,5 lei
bucata. Desi afacerea merge bine, profitul nu este foarte mare, deocamdata. In

246/275

maximum un an si jumatate astept ca profitul sa fie consistent. Acum avem un

stoc de circa trei milioane de lei, pe care il vom vinde fara probleme in cateva
luni, mai spune Robert Scurtu. Analistii din piata prevad o crestere a vanzarilor
de autovehicule noi de cel putin 10% in acest an. Luand in considerare parcul
auto total, de cateva milioane de autovehicule, precum si rata de inlocuire a
odorizantelor auto, de cel putin o data pe luna, piata odorizantelor auto are un
potential anual estimat la 15-20 de milioane de euro.
Business start
Investitia minima: 50.000-60.000 de euro, necesari pentru o linie de
fabricatie a bradutilor odorizanti. Aceasta poate fi achizitionata din Franta,
Germania, Austria sau Italia.
Angajati: 5 persoane, dara asta numai in conditiile in care linia de
productie este performanta. O astfel de linie are o capacitate de 70-100 de
pachete pe minut.
Alte sfaturi. Pretul unitar al produsului fiind este destul de mic, trebuie
acordata o atentie sporita analizei costurilor de distributie. Multmai eficient si
rentabil va fi ca vanzarea sa se faca prin parteneriate cu dealeri locali, care au
deja relatii cu retailerii.
Cu timpul, se pot dezvolata si produse de nisa, precum pastilele
odorizante pentru aspiratoare.
Avantaje/Dezavantaje
+ Investitie initiala relativ mica. Desi linia de productie este destul de
scumpa, exista finantari pentru o astfel de afacere.
+ Potentialul ridicat al pietei. Fiind un produs ieftin, numarul de
consumatori este, in consecinta, din ce in ce mai mare.
- Concurenta de pe piata. Pe langa producatorii autohtoni, exista
numeroase marci din import.

247/275

- Materiei prima. Aceasta se achizitioneaza din afara tarii, astfel ca pretul

final creste in mare masura si din aceasta cauza. De regula, parfumurile si
ambalajele sunt achizitionate, in general, din Germania, Turcia si Italia.
Industria alimentara produse din soia

Mai in gluma, mai in serios, s-ar putea spune despre afacerea lui Mugurel
Tartea ca este una de post. Pentru ca dupa o perioada in care doar zilele de post
l-au scapat de la faliment, Mugurel Tartea isi exporta, deja, produsele. El a facut
din soia o afacere de aproape 1,5 milioane de euro pe an. Initial, a incercat sa
lanseze o afacere cu echipamente de protectie a muncii. Asta se intampla prin
2001, cand argeseanul nu avea decat 29 de ani. Insa imediat si-a dat seama ca
ideea nu a fost deloc buna. Produsele de genul celor pe care el le fabrica
fusesera, deja, scoase din gama celor obligatorii pentru companii, astfel ca s-a
trezit peste noapte ca nu mai are piata. Si-a propus atunci sa incerce altceva,
asa ca a trecut pe productia de tricotaje pentru copii. Numai ca nici aceasta
afacere nu a mers. Chiar daca erau mai slabe calitativ, marfurile din Turcia si
China l-au scos de pe piata, pentru ca erau mai aspectuoase si cu mult mai
ieftine. Ghinionul parca se tinea scai de el.
Abia in 2008 a inceput afacerea cu produse alimentare din soia, in propria
bucatarie. Desi era constient ca romanii vor fi refractari la inceput, facand
analogii cu deja celebrul salam cu soia, care le amintea de toate lipsurile de
dinainte de 1990. Numai ca el mai stia un lucru si anume acela ca in vestul
Europei alimentele din soia au o traditie de zeci de ani si castiga tot mai mult
teren in randul vegetarienilor, categorie aflata in continua crestere. Avea 1.000
de euro si cu acesti bani a cumparat materia prima si cateva oale sub presiune.
Fierbeam soia, pe care o amestecam cu condimente si ulei, si asa am facut
primul pateu. Pe atunci produceam cam 50 de cutiute de pateu de soia pe zi, pe

248/275

care le vindeam prin micile magazine de produse vegetariene din diverse piete.
Angajati eram doar eu si sotia mea, isi aminteste el.
A imprumutat 10.000 de euro de la un prieten, bani cu care a facut si
prima investitie: un echipament de sterilizare, care i-a permis sa evite utilizarea
conservantilor. Intre timp, productia crescuse si trebuia vanduta, insa nu mai
putea fi vorba de micile magazine din piete. Acestea nici nu asigurau volum, iar
sumele incasate, in cazul in care se reusea recuperarea lor, erau
nesemnificative. Asa ca unica solutie a ramas plasarea pateului din soia pe
rafturile supermarketurilor. De la pateul din soia, compania a trecut la productia
de branza tofu si lapte de soia, iar putin mai tarziu, la cea de maioneza, crochete
si cremvursti din soia. La un an de la lansarea productiei, cifra de afaceri a ajuns
la 30.000 de euro. Firma investise, insa, intre timp, in utilaje si facuse primele
angajari. Cu toate acestea, Mugurel Tartea a realizat ca are o mare problema.
Si anume: desi produsele erau vandute foarte bine in perioadele de post,
in restul timpului se vindeau foarte putin, cu toate ca deja reusise sa intre in
majoritatea marilor retele de magazine. In acelasi timp, mai era constient ca
pentru a acoperi multiplele taxe solicitate de supermarketuri si sa ii mai ramana
ceva profit, trebuia sa asigure un volum mai mare si in egala masura contant al
vanzarilor. Asa ca exportul ramasese singura varianta. Primele livrari pe piata
externa au inceput in urma cu trei ani. In prezent, firma sa exporta in Cehia,
Israel, Ungaria, Bulgaria si Macedonia, urmand ca in acest an sa intre si pe piata
germana. Cu toate acestea, afacerea este departe de a arata ca una din Vest. In
continuare, productia se bazeaza intr-o mare masura pe munca manuala a celor
70 de angajati, in conditiile in care daca s-ar fi utilizat mai multe utilaje
performante ar fi fost nevoie de doar 10-15 oameni. Nu am avut resurse
financiare pentru a ma utila, explica Mugurel Tartea. Pe urma, inca nu s-a reusit
aducerea productiei la un nivel constant, intrucat exporturile nu reprezinta
deocamdata decat 15% din totalul vanzarilor. Cu toate acestea, in acest an,

249/275

Mugurel Tartea mizeaza pe o cifra de afaceri de 50 de milioane de lei, cu zece

milioane mai mult decat in anul precedent.
Avantaje/ Dezavantaje
+ Existenta unei piete in crestere, dat fiind faptul ca tot mai multe
persoane se indreapta spre un regim alimentar vegetarian
+ Printre produsele cele mai cautate in perioadele de post, se numara si
soia, in aceste perioade vanzarile ajungand sa creasca pana la 80%
+ In acest moment, pe piata romaneasca nu exista decat trei-patru
competitori importanti
- O mare parte dintre romani, asociind soia cu saracia din perioada de
dinainte de 1990 , au inca o mentalitate retrograda in ceea ce priveste acest
produs.
- Retelele de supermarketuri accepta foarte greu introducerea acestui gen
de produse la rafturi.
- Fluctuatia vanzarilor. Acestea sunt sezoniere, rata profitului fiind destul
de mica.
Business start
Investitia initiala. Minimum 100.000-200.000 de euro., care vor fi
investiti, majoritar, in utilaje performante. Printre cele mai importante
echipamente, care pot fi achizitionate din strainatate, suntse numara autoclava
(pentru sterilizarea produselor din soia), o linie de dozat (costa circa 80.000 de
euro) si un echipament pentru etichetat. Soia, materia prima, poate fi cumparata
din tara, la un pret de 11 lei kilogramul (fara TVA). In ceea ce priveste profitul,
acesta poate aparea dupa primii doi ani, putand atinge 20-30%.
Angajati: 10-15, aceasta doar in conditiile dotarii optime cu echipamente
si utilaje.
Alte sfaturi. Cum in strainatate astfel de produse sunt tot mai cautate, un
factor cheie al succesului unei astfel de afaceri este exportul. Unele fabrici din
vestul Europei au ajuns, deja, sa produca pana la 300 de sortimente alimentare

250/275

din soia, chiar si inghetata. Un factor determinant il reprezinta si publicitatea,

care, pe langa promovarea marcii, poate determina increderea din ce in ce mai
mare a consumatorilor in consumul produselor din soia.

Agentie de plasare a fortei de munca

Barbara Cucuet a dezvoltat o firma de plasare a fortei de munca, dedicata

in special bonelor si menajerelor, desi a lucrat sase ani ca invatatoare si in
prezent se specializeaza in turism. Dupa perioada de sase ani in care a lucrat ca
invatatoare, a hotarat sa urmeze cursurile unei facultati de turism. Era absolut
fascinata de acest domeniu, insa doar din punctul de vedere al celui aflat in
calatorie. Dupa sase ani de munca in invatamant m-am gandit ca e vremea sa
imi schimb meseria si sa ma orientez catre una mai bine platita. Turismul mi s-a
parut o alegere excelenta, spune Barbara Cucuet. Dupa un timp, si-a dat, insa,
seama, ca simpla absolvire a unei facultati nu aduce cu sine si succesul
financiar. Cumva, ideea de afacere a venit de la sine, la scurt timp dupa ce
Barbara Cucuet a devenit mama. Avea nevoie de o bona si nu stia unde sa o
gaseasca. Mi-au trebuit trei luni de experiente nefericite cu diferite bone pe care
le-am angajat pentru a realiza ca este mare nevoie de agentii intermediare,
spune Barbara Cucuet.
Nu i-a trebuit mult timp sa-si dea seama ca exista o piata sustinuta de
nevoia clientilor de a obtine cat mai multe referinte despre bona pe care o
angajeaza. Astfel ca anul trecut, in toamna, Barbara Cucuet a infiintat agentia
Mami. Investitia initiala a fost de circa 10.000 de euro. Afacerea, in sine, este una
care se desfasoara pe doua directii diferite. In primul rand, avea nevoie de bone
care sa isi ofere forta de munca. A inceput cu anunturi la mica publicitate. Stiam
ca se impune un sistem serios care sa certifice cat mai bine calitatea serviciilor
oferite de bone. Informatiile cat mai multe despre acestea erau esentiale, spune
Barbara Cucuet. Multe persoane se prezinta la interviuri, insa destul de putine

251/275

sunt acceptate. Acestea trebuie sa faca analize medicale la o clinica

recomandata, sa fie testate psihologic. Din punct de vedere financiar sistemul
este destul de simplu.
In urma finalizarii negocierilor dintre bona si client, agentia percepe un
comision de 50% din primul salariu al bonei. Percepem si 75% din salariul oferit
de angajator. Ideea este ca timp de trei luni, daca nu este multumit de serviciile
bonei, noi trebuie sa ii gasim o alta persoana, spune Barbara Cucuet. O alta
directie spre care compania si-a concentrat atentia este aceea a menajerelor.
Daca un salariu de bona pleaca de la 700 de lei pe luna si ajunge pana la 500 de
euro (in cazul bonelor care au cursuri de specialitate, studii superioare si stau tot
timpul cu copilul), in cazul menajerelor sumele nu merg chiar atat de departe.
Doar 20% din cifra de afaceri de pe ultima luna a provenit de la menajere. Cu
toate ca inceputul greoi, dupa participarea la expozitia Baby Expo, incasarile
firmei au explodat. Cifra de afaceri a firmei a ajuns luna trecuta la aproximativ
250.000 lei, spune Barbara Cucuet. In egala masura, dezvoltarea afacerii este
strans legata de deschiderea unor birouri asemanatoare in mai multe orase din
Romania. Odata infiintat site-ul, au primit multe cereri si din alte zone ale tarii.
Plecand de la niste investitii relativ mici, Barbara Cucuet se gandeste sa dezvolte
o intreaga retea de agentii de plasare a bonelor si menajerelor.
Business start
Investitia minima: 10.000 de euro. Mare parte a acestor bani sunt necesari
pentru acoperirea costurilor in primele luni. E vorba de chirie, salarii, utilitati,
internet. Restul se va investi in mobilier si computere.
Angajati: minimum 5: un coordonator al intregii activitati, un angajat pentru
interviuri cu bone si menajere, un psiholog, un angajat pentru relatia cu clientii si
un angajat pentru administrarea site-ului si a bazelor de date.
Promovare: Mica publicitate este el mai bun canal de comunicare pentru
acest gen de afacere, bonele si menajerele putand apela direct. Cum foarte multi

252/275

clienti ajung la astfel de agentii si prin intermediul Internetului, investitia intr-un

site este, practic, obligatorie.
Avantaje/Dezavantaje
+ Investitie mica, costuri de functionare relativ mici.
+ Cererea de astfel de servicii este inca superioara ofertei, cu toate ca
exista deja pe piata multe asemenea agentii
-Calitatea serviciilor oferite de bone si menajere ramane, totusi, dificil de
controlat, astfel ca, daca acestea nu vor oferi servicci de calitate, evident ca si
incasarile firmei se vor diminua.

Tablouri speciale

Zeci de ani au muncit ca profesori, Intr-o buna zi, Ionica si Aurel Mardare
s-au gandit ca le-ar prinde bine inca o sursa de venit. In timpul liber, cei doi
realizau, din pasiune, tablouri speciale din cuie si ata, insa niciodata nu s-au
gandit sa incerce sa le vanda. Nu am vazut nicaieri astfel de tablouri. Pur si
simplu, ne-a venit ideea sa le facem, si ne-am pus pe treaba. Ne-a gandit sa
batem cateva cuie intr-un placaj pe care realizam o tesatura din fire de ata
colorata, spune Ionica Mardare. Astfel, o familie de profesori de fizica si chimie a
reusit sa transforme un mestesug inedit, inventat chiar de ei, intr-o sursa de
venit.
Pe modele din ce in ce mai complicate, cei doi au continuat sa realizeze
tablouri decorative, pur si simplu, din pasiune. In 2009, de-abia, s-au gandit ca
acest hobby s-ar putea transforma intr-o afacere. Am participat cu lucrarile
noastre la o expozitie la Targu-Mures, la zilele orasului. Lucrarile pe care le-am
pregatit pentru a le expune s-au vandut imediat, spune Aurel Mardare.Ca
urmare a acestui succes, cei doi au inceput sa se gandeasca serios la
dezvoltarea unei afaceri. Intai s-au ocupat de infiintarea unei asociatii familiale.
Concomitent cu producerea lucrarilor, acestia au incercat dezvoltarea unui

253/275

sistem de distributie cat mai extins la nivel national. S-au orientat catre trei
canale de distributie: Internetul, unele magazine locale si, mai ales, participarea
la diferite targuri si expozitii locale. Participarea la primele evenimente au
determinat-o pe Ionica Mardare sa se pensioneze cu trei ani mai devreme decat
varsta legala. Cred ca m-a influentat succesul avut dupa primele evenimente la
care am participat. Am considerat ca astfel ma voi putea dedica mai bine muncii
de creatie. Am simtit ca satisfactiile mele vor fi mai mari daca ma voi ocupa
exclusiv de aceasta munca, spune Ionica.
Desi se ingrijea, in paralel, si de mica afacere a familiei, Aurel Mardare nu
a renuntat la meseria de profesor. Dupa cate o saptamana de lucrat la aceste
tablouri, in week-end merg, de obicei, la diverse targuri si expozitii care se
organizeaza in tara. De aici vin, dealtfel, si cea mai mare parte a veniturilor. In
general, la aceste expozitii avem vanzari cuprinse intre 2000 si 5000 de lei, in
functie de marimea orasului unde are loc evenimentul. In orasele mari, realizam
vanzari de 4000-5000 de lei, spune Aurel Mardare. De exemplu, la ultima
expozitie, care a avut loc la Brasov, cei doi au plecat cu 110 lucrari si s-au intors
doar cu cinci, in conditiile in care pretul acestora variaza intre 20 si 80 de
lei/bucata. In plus, au facut intelegeri si cu magazine din marile orase carora le
ofera marfa la vanzare. Practic, de la aceste magazine obtinem intre 500 si 1000
de lei lunar, spune Ionica Mardare. Despre vanzarile prin Internet, cei doi spun
ca anul acesta nu s-au miscat foarte bine, incasarile medii fiind de doar 200 de
lei lunar.
Gandindu-se si la potentiali cumparatori din strainatate, au infiintat si un
site. Problema majora o reprezentau, insa, in aceasta conjunctura, costurile de
livrare a marfii care depasesc valoarea acesteia. De aceea, cei mai multi clienti
din strainatate, in majoritate romani, prefera sa cumpere prin intermediul rudelor
din tara. E adevarat ca site-ul nu a mers tocmai bine, din cauza faptului ca nu
ne-am preocupat, in ultima vreme, de mediatizarea lui, spune Ionica Mardare.
Pe de alta parte, primirea la expozitii reprezinta o alta mare problema cu care s-

254/275

au confruntat. Motivatia fiind aceea ca lucrarile lor nu se incadreaza in categoria

mestesugurilor traditionale. Au fost primiti cu oarecare retinere sau achitand o
taxa de participare, de multe ori, in timp ce mesterii traditionali nu platesc nimic.
Practic, cum sunt realizate aceste lucrari? Pur si simplu aplica hartie colorata
pentru a crea fondul tabloului pe bucati de placaj, dupa care ridica scheletul
constructiei viitoare dintr-o retea de cuie pe care le infig in zonele principale ale
temeliei de placaj. Ulterior, tes din ata colorata tabloul propriu-zis. Astfel,
insirarea atei colorate in mai multe straturi are ca rezultat efecte cromatice.
Toate lucrarile si le-au structurat in opt teme majore: geometrie artistica,
motive folclorice, flori, fructe, horoscop, animalele - prietenii copiilor, basmele
copilariei si tematica optionala. Toate tablourile se gasesc in cinci variante de
dimensiuni, iar ramele sunt de trei tipuri: din lemn natur lacuit, lemn baituit-lacuit
si lemn vopsit cu vopsea de ulei. Astfel, sotii Mardare au dezvoltat colectii cu
peste 600 de modele diferite, in mai mult de 3.000 variante coloristice. In
primavara anului 2009, au raspuns unei invitatii din partea Guvernului Romaniei
de a dona lucrari, in scop caritabil, pentru o expozitie la Berna.
Incasarile anuale ale celor doi din aceasta activitate sunt de aproximativ
200.000 lei, in conditiile unei rate a profitului de aproximativ 50%. Insa marea lor
problema ramane sezonalitatea vanzarilor: mari vara si aproape zero in perioada
iernii. Ca urmare, in lunile cu vanzari slabe, cei doi se concentreaza asupra
realizarii de stocuri pentru perioada verii, insa acestea se termina destul de rapid,
in primele luni de primavara. Astfel inact pe perioada verii cei doi lucreaza in ritm
sustinut, pentru ca ceea ce produc de-a lungul unei saptamani sa vanda la
targurile si expozitiile la care participa.
Avantaje/Dezavantaje
Costurile de functionare sunt scazute, presupunand investitia in
materialele necesare confectionarii.
Pe piata exista o cerere enorma de obiecte decorative, si daca nu credeti
intrati in magazinele care vand astfel de obiecte.

255/275

 Gandita la nivel familial, este o afacere care se blocheaza la venituri de

cel mult 300.000 de lei anual. Este nevoie de muncitori care sa creasca
productia, or, specialisti in crearea unor astfel de lucrari sunt destul de putini pe
piata
Business start
Investitia minima: foarte mica. Pentru demararea unei asemenea afaceri
sunt suficiente cateva mii de lei. Pe langa costurile generate de infiintare, banii
trebuie investiti in materie prima: placaj, ata, cuie, lacuri, ustensile, achizitionarea
unui calculator performant, imprimanta multifunctionala, aparat foto digital. Fiind
vorba de munca manuala, care nu presupune investitii in utilaje, costurile de
productie sunt foarte mici Totusi, o investitie de cateva mii de lei intr-un site pe
Internet este de luat neaparta in calcul, inca de la inceput.
Costuri: Costul materialelor se ridica, in general, la circa 50% din pretul de
vanzare al lucrarilor
Angajati: 2-3 oameni sunt de ajuns., daca afacerea este gandita ca una de
familie. Aceleasi persoane care lucreaza tablourile se pot ocupa si de vanzarea
produselor.
Alte sfaturi:
Vanzarea lucrarilor se poate face prin trei canale: Internet, magazine,
participarea la targuri si expozitii.
Este obligatorie investitia intr-o pagina de Internet, dat fiind faptul ca
mare parte din clienti sunt din afara tarii. Americanii, de exemplu, pot deveni
lienti constanti ai acestui tip de lucrari. In conditiile in care site-ul este bine gandit
si corect promovat, se pot realiza vanzari importante. Poate fi utila inscrierea
acestuia in asa-numitul sistem banner exchange, care uneori da rezultate, una
dintre sugestiile specialistilor fiind postarea propriilor produse pe site-urile mari
de licitatii, de genul www.ebay.com.

256/275

Pictura de icoane

Ionel Mierla picta de mai de demult. Insa, incepand cu 2006, a inceput sa

acorde o atentie sporita picturilor bizantine. A si investit circa 2200 de lei in
materiale si culori. La inceput, a considerat pictura bizantina pe coaja de ou de
strut ca o forma suplimentara de venit. In timp ce continua sa predea la scoala
din Botosani, picta in timpul liber. Cand a realizat ca veniturile obtinute din
vanzarea picturilor sale erau net superioare salariului de invatator, si-a dat
seama ca era momentul sa transforme acest hobby in principala sa sursa de
venit. Din vanzarea lucrarilor mele imi asigur un trai mai bun decat daca
ramaneam invatator. Nu am facut ceva industrial din asta, nu fac calcule
amanuntite ca sa tin cont de fiecare leu. Mereu investesc bani pentru materiale si
traiesc din ceea ce vand. Calitatea si originalitatea iti aduc profitul, spune Ionel
Mierla. In ciuda notorietatii capatate, el prefera sa isi promoveze lucrarile la
targuri populare sau expozitii, unde intra in contact cu patroni de magazine din
tara si strainatate care il pot ajuta sa valorifice picturile, in locul publicitatii massmedia.
L-ar fi costat in jur de 5.000 - 6.000 de euro omologarea produselor sale
la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, un pret pe care recunoaste ca nu l-ar fi
putut plati. Nu ca n-ar avea clienti. Am fost in toate tarile latine, mai putin in
America de Sud. Am lucrat o vreme la un magazin din Milano. Italienii m-au
apreciat cel mai mult. Acolo am vandut cel mai bine, spune Parasca. Doar in
acest an a vandut la Roma 600 de lucrari. Lunar, investeste circa 7000 de lei
pentru lucrari si obtine un venit ceva mai mare. In general, cheltuielile se reduc la
cele pentru materiale de pictura si transport. Pe langa picturile pe coaja de ou,
care sunt si cele mai cautate, Ionel Mierla foloseste ca suport si piatra de rau.
Cifra de afaceri intr-un an poate atinge astfel 100.000 de lei. Profitul nu este unul
exorbitant, insa ii permite sa dispuna cum vrea de timpul sau si ii confera

257/275

independenta. Luand in calcul si desele calatorii in strainatate, s-ar putea spune

ca jobul sau este chiar de invidiat.
90% din picturi le vand in Italia. Sunt iubitori de icoane si le plac lucrurile
inedite. Mai merg si la manastirile foarte vizitate din tara unde gasesc mereu
clienti. Uneori, nu pot face atatea lucrari cate as putea vinde, spune Ionel Mierla.
Ouale de strut impodobite cu pictura lui bizantina au ajuns si in Hamburg,
Florenta, Milano. El recunoaste ca romanii sunt cei mai buni cumparatori ai
lucrarilor scumpe. Un singur client i-a cumparat, la un moment dat, 27 de lucrari.
Preturile variaza de la 30 de lei pana la cateva sute de lei. Un ou intreg de strut,
pictat cu icoana bizantina, costa cam 300 de lei. Pentru a picta sfinti si teme
religioase pe coaja oului, Ionel Mierla trebuie sa lucreze, in medie, cam doua-trei
zile, si asta doar pentru o singura lucrare.
Avantaje/Dezavantaje
In afara tarii, lucrarile nu prea sunt cautate. Pentru ca majoritatea nu sunt
profesionisti, iar cei din bransa nu vor sa inoveze, sa iasa din tipar, cum ar veni,
lipsindu-le indrazneala de a adauga traditiei si o componenta moderna.
Canalele de distributie nu sunt foarte bine stabilite. Practic, nu exista un
sistem de distributie organizat. Dintre cei care fac comert cu astfel de obiecte, cei
mai multi fie si le vand singuri, fie lucreaza prin intermediul consignatiilor.
Business start
Investitii si costuri: minimum 1.000 de euro. Acestia vor fi folositi pentru
achizitionarea de materiale pentru pictura, pensule, vopsele, prafuri, uleiuri
speciale, cat si pentru a achizitona materia prima pentru pictura, in czul acestei
afaceri fiind vorba de cojile de ou de strut si de gasca. Desi pietrele de munte nu
costa nimic, transportul acestora necesita, ins, cheltuieli suplimentare..
Angajati: minimum 1, care sa si picteze, sa si vanda, in cazul in care
afacerea este gandita ca una de subzistenta. Daca se doreste o afacere de mai
mare anvergura este nevoie sa gandeasca o structura care sa si produca, sa si
vanda. Ar fi ideal ca extinderea acesteia sa se faca progresiv in timp, in functie si

258/275

de evolutia intrarilor de capital. Pentru ca o structura prea ramificata poate

colapsa sub propriile costuri.
Promovare: Evenimentele expozitionale reprezinta cel mai nimerit mod de
a face reclama, direct prin clientii directi. Este esentiala sa existe CD-uri cu
prezentarea lucrarilor este o conditie esentiala. De asemenea, investitia intr-o
pagina de Internet este un factor decisiv de promovare. Nu este de neglijat nici
dezvoltarea unui canal de vanzari online, care poate aduce vanzari foarte mari.

Colectare si reciclare de PET-uri

Ideea de a pune pe picioare o afacere axata pe reciclarea PET-urilor i-a

venit lui Dorel Agapie in urma cu cativa ani. Clujeanul a abordat un business
relativ nou pentru piata autohtona: achizitionarea de sticle de plastic in scopul
reciclarii acestora. Afacerea va putea progresa numai in conditiile in care romanii
se vor obisnui sa selecteze deseurile. Ideea de a aborda problema deseurilor
dintr-o perspectiva de afacere i-a venit inca de pe vremea calatorea des prin
Occident si a fost impresionat de sistemul de colectare selectiva a deseurilor,
practicat cu succes in tarile vizitate de el. ,,Pe langa faptul ca astfel se mentine o
curatenie desavarsita, colectarea selectiva contribuie la protejarea mediului,
aspect deosebit de important in Uniunea Europeana, in paralel cu dezvoltarea
unei adevarate industrii de reciclare, spune Dorel Agapie. Cum in Romania
informatiile despre o asemenea afacere sunt foarte putine, Dorel Agapie s- a
informat despre aceasta activitate folosind datele culese de pe Internet. Acum
cateva luni a infiintat o firma axata in special pe reciclarea sticlelor de plastic, asa
numitele PET-uri. ,,Cred ca am fost atras de potentialul destul de mare al acestei
piete, care, la noi in tara, nu este exploatat aproape deloc, explica omul de
afaceri.
Initial, a gandit un asa numit sistem de achizitionare a ,,materiei prime,
care, de altfel, se gaseste aproape peste tot. ,,Eu cred ca numai in municipiul

259/275

Cluj, de exemplu, se arunca lunar circa 50 de tone de sticle PET. Plus ce se afla
in celelalte zone din judet, circa 20 de tone. Insa acestea trebuie sa ajunga la
mine intr-un mod cat mai organizat, explica el. In urma uno calcule estimative, a
reiesit ca nu putea demara activitatea fara sa cumpere un utilaj necesar presarii
PET-urilor. Acesta l-a costat 7.000 de euro, fiind achizitionat la mana a doua.
Dorel Agapie a luat legatura, apoi, cu persoanele care se ocupa, de regula, cu
colectarea de fier vechi. Am vazut intamplator un grup de oameni care
transportau fier vechi. Acestora le-am propus sa-mi aduca sticle de plastic,
curate si fara dopuri, direct la unitate, contra sumei de 3 lei pe kilogram. Practic,
ei au fost primii mei furnizori, isi aminteste omul de afaceri.
Concomitent, a contactat mai multe primarii din judet, carora le-a propus
sa colecteze PET-uri, urmand ca el sa le ridice periodic. Conform unor
reglementari de protectie a mediului, administratiile locale sunt obligate sa
colecteze selectiv o serie de deseuri, astfel ca intreprinzatorul se bazeaza, in
sansa de reusita a proiectului, si pe aceasta, in afara pietei deja existente in
mediu rural. De asemenea, Dorel Agapie are de gand sa exploateze si o alta
sursa, aceea a unitatilor publice din oras, de tipul barurilor si restaurantelor. Cu
toate ca la prima vedere o asemenea activitate poate parea a fi una relativ simpla
si profitabila, in realitate lucrurile nu stau tocmai asa. O parte dintre dificultatile de
colectare, de exemplu, sunt generate de volumul mare al PET-urilor. Trebuie
tinut cont de faptul ca o sticla PET disloca un kilogram de gunoi menajer. Ceea
ce inseamna ca doar cu 20-30 de sticle se umple jumatate din recipientul in care
se depoziteaza reziduurile, explica Dorel Agapie. Pe langa asta, el mai este
constient si de faptul ca, pentru a obtine profit dintr-un astfel de business, trebuie
sa formeze obligatoriu o retea de colectare foarte bine pusa la punct.
De asemenea, mai e de rezolvat si asigurarea unui spatiu de depozitare,
cat si a unor mijloace de transport. Dupa presare, un colector primeste 7 lei pe
kilogramul de PET-uri. Ceea ce inseamna ca pentru a deveni rentabila, firma lui
Dorel Agapie trebuie sa livreze in fiecare luna cel putin 30 de tone. Dupa parerea

260/275

sa, cheia succesului sta in modul de organizare a afacerii, incepand de la

colectare, depozitare, sortare si livrarea finala. Dorel Agapie nu se gandeste,
deocamdata, la profit. Scopul sau imediat consta in dezvoltarea unei retele de
achizitie, in functie de care vor aparea si castigurile.
Avantaje/Dezavantaje
+ O investitie relativ mica
+ Potential extrem de ridicat al pietii
+ Lipsa concurentei.
- Problema de mentalitate si de obisnuinta a oamenilor, dat fiind faptul ca
majoritatea romanilor nu sunt obisnuiti sa-si depoziteze, inca, selectiv deseurile
- Lipsa subventiilor.
Business start
Investitie minima: maximum10.000 de euro, din care circa 7.000 de euro
sunt necesari pentru achizitionarea presei de balotat PET-uri. La aceasta se
adauga cheltuielile cu transportul, depozitarea si sortarea.
Angajati: minimum 3-4, in special pentru sortarea sticlelor.
Colectarea: pentru succesul unui asemenea business, stabilirea unei
retele de achizitori este extrem de importanta . Este indicata incheierea de
contracte cu firmele de salubritate, pentru cresterea volumului. Ridicarea PETurilor direct de la sursele mari generatoare de sticle de plastic, cum ar fi
restaurantele sau barurile, poate, de asemenea, mari volumul de colectari.

Amenajare de spatii inchise pentru joaca

Teodora Petre este absolventa a facultatii de marketing. Nu i-a placut,

insa, niciodata sa profeseze in domeniu. Anul trecut se intreba unde ar putea
sarbatori ziua de nastere a fiicei sale. Desi existau locuri amenajate pentru astfel
de evenimente, nici unul nu i s-a parut potrivit. In plus, a mai remarcat si faptul ca
exista o cerere foarte mare pentru astfel de spatii. Astfel a aparut ideea

261/275

dezvoltarii unui loc de joaca pentru copii. Voiam un spatiu inchis in care parintii
sa isi poata aduce copiii la joaca si unde sa poata fi organizate petreceri pentru
acestia, spune Teodora Petre.
Ideea unei astfel de locatii i s-a parut a fi generatoare de profit, mai ales ca
in Bucuresti mai existau astfel de locatii. Initial, a cautat o ocazie optima, de
preferat in centrul Bucurestiului. Cautam un spatiu comercial la parterul unui
bloc, cu o suprafata de 250-300 de metri patrati, a carui chirie sa nu fie foarte
mare, spune Teodora Petre. Numai ca, de cate ori cauta, gasea fie locatii de
150 de metri, care erau prea mici, fie de 1.000 de metri, care erau foarte scumpe.
Intr-un final, a gasit locul pe care il cauta: intre Piata Unirii si Palatul
Parlamentului. Desi amenajarea si dotarea cu jucarii nu au fost complicate,
investitiile au fost, in schimb, destul de costisitoare. Aveam nevoie de un labirint
si de o saltea gonflabila. Ambele sunt scumpe, dar achizitia acestora era
obligatorie, deoarece sunt foarte apreciate de copiii care vin in astfel de locuri,
explica Teodora Petre. In cele din urma, investitia in amenajare si achizitia de
jucarii s-a ridicat la 40.000 de euro.
S-a intamplat ca afacerea sa demareze in decembrie 2012. Dat fiind faptul
ca s-a intamplat in apropierea sarbatorilor, aceasta a constituit chiar un avantaj.
Singura actiune de marketing pe care a pornit-o pentru promovarea spatiului a
fost angajarea unui clovn, care a impartit pliante in parcuri si hipermarketuri.
Mi-am invitat toti prietenii, mizand pe faptul ca acestia vor povesti, spune
Teodora Petre. Desi nu se astepta sa aiba clienti inca din luna ianuarie, acestia
au inceput sa apara, pe rand. Cu toate ca in planul de afaceri prevazuse
obtinerea de profit dupa sase luni de functionare, acesta a inceput sa vina inca
din luna ianuarie. Trebuia sa fiu realista. Chiria este mare, insa se pare ca m-am
inselat, si incasarile au fost peste asteptari, spune Teodora Petre. In acest
moment, in zilele bune, la Club vin circa 30 de copii la locul de joaca,
excluzandu-i pe cei care participa la petrecerile organizate. Un meniu complet
(cu masa, sucuri si acces la locul de joaca) pentru o zi costa 32 de lei, iar

262/275

organizarea unei petreceri poate scoate din buzunarul parintilor intre 100 si 300
de euro, in functie de numarul participantilor. Aproximativ 80% din incasarile
noastre provin din organizarea de petreceri, explica Teodora Petre.
Clubul are deja zece angajati, dupa numai sase luni de la deschidere,
precum si o cifra de afaceri de circa 50.000 de euro si un profit net de
aproximativ 15.000 de euro. Un loc de joaca pentru copiii ramane, totusi, o
afacere sezoniera, care are foarte multi clienti iarna sau in perioadele ploioase.
Avantaje/Dezavantaje
+In acest moment, cererea fiind cu mult superioara ofertei de pe piata,
concurenta este mica.
+Amortizarea rapida a investitiei.
-Spatiile centrale se gasesc destul de greu, iar chiriile sunt mari, ceea ce
ar putea impieta asupra startului afacerii.
-Sezonalitatea afacerii.
Business start
Investitia minima: 40.000 de euro. Acesti bani nu includ si suma platita
pentru inchirierea sau achizitia unui spatiu comercial. Banii trebuie investiti in
amenajari, in achizitionarea de jucarii. De asemenea, trebuie luate in calcul inca
de la inceput, achizitionarea unui labirint de mari dimensiuni, precum si a unei
saltele gonflabile, acestea fiind foarte cautate de copiii care merg in astfel de
locatii.
Locatia: preferabil central. Sali de dimensiuni mai mici pot fi deschise si in
cartierele de la marginea orasului.
Angajati: minimum 10. Ei se vor ocupa in principal de deservirea zonei
destinate parintilor si a bucatariei, baby sitter pentru zona de joaca a copiilor si o
persoana care sa se ocupe de gestionarea comenzilor.
Alte sfaturi:
Aceasta este o afacere care poate fi pornita fie de la zero, fie prin
achizitia unei francize.

263/275

 Dezvoltarea afacerii se poate face prin incheierea de contracte cu

gradinitele care nu au la dispozitie locuri de joaca. Astfel de contracte pot asigura
venituri in perioadele cu o slaba prezenta a clientilor.
Cea mai mare parte a veniturilor se poate asigura din petrecerile cu
ocazia zilelor de nastere ale copiilor.

Externalizare de servicii / Optimizarea vanzarilor

A devenit un fapt relativ obisnuit ca unii dintre antreprenori sa renunte la

meseria de baza si sa dezvolte afaceri in domenii care nu au nici o legatura cu ce
invatasera pana la momentul respectiv. Externalizarea serviciilor conexe
vanzarilor a devenit, deja, o practica obisnuita. Aceasta nisa a inceput sa fie
exploatata si in Romania de catre cei care doresc sa devina patroni. Olimpiu Bica
avea, deja, o experienta de zece ani in vanzari. Acest fapt a fost chiar un atu in
demarararea propriei afaceri. Ideea i-a venit dupa ce, din pozitia de director
national de vanzari pe segmentul de retail modern in cadrul unei mari companii, a
apelat la serviciile unei companii specializate in merchandising (o activitate de
marketing care tine de promovarea vanzarilor, asigurand permanenta produselor
clientilor in punctele de vanzare vizate, respectarea parametrilor de calitate si
elaborarea rapoartelor agreate, dar si preluarea comenzilor din locatiile
respective). Numai ca rezultatele au fost sub asteptari, deoarece costurile
acestor servicii erau foarte mari, iar calitatea lor extrem de scazuta. Alt factor
important care i-a influentat decizia a fost oportunitatea oferita de rata rapida de
dezvoltare a retailului modern pe piata autohtona (lanturile de magazine Metro,
Carrefour, Cora, Billa etc.).
In primavara anului trecut, bucuresteanul de 29 de ani a infiintat compania
Business Ideas Provider Grup, specializata in servicii conexe vanzarilor. Acesta a
fost primul pas. La inceput, Olimpiu Bica a dezvoltat doua divizii: cea de
merchandising si cea de promovare a produselor, care include si activitati de

264/275

sampling (degustarea si distribuirea de mostre de produse), precum si programe

de tip HORECA (hoteluri, restaurante, catering). In primele luni, Olimpiu Bica s-a
confruntat cu retincenta companiilor multinationale la ideea de a externaliza
acest gen de servicii. Odata cu atragerea primului client, Tchibo Romania,
lucrurile au inceput sa evolueze. Cu toate ca firma importatoare de cafea avea
proprii merchandiseri, acestia nu puteau oferi un control total la nivelul unei zile,
deoarece erau prea putini. Cand Olimpiu Bica a venit cu varianta care garanta
existenta unui om prezent permanent in fiecare din magazinele vizate,
reprezentantii Tchibo Romania au fost, imediat, interesati de varianta propusa de
acesta. Astfel incat cele doua parti au convenit sa realizeze un program pilot
pentru doua luni. Dupa aceasta perioada, parteneriatul a fost prelungit. Au urmat
si alti clienti, precum Coca-Cola Romania, Master Foods Romania, Red Bull
Romania si Cotnari, dar marea provocare a venit din partea companiei Wrigley.
Proiectul pentru lansarea pe piata a bomboanelor Solano, pentru a carui
implementare a fost nevoie de 150 de oameni, s-a desfasurat la nivel national pe
o perioada de doua luni, in timpul week-end-urilor. La inceput am fost pe punctul
de a refuza, considerand ca e prea mare palaria pentru noi. Dar, in final, am
reusit sa punem la punct detaliile si sa implementam acest proiect, isi aminteste
Olimpiu Bica.
Urmare a programelor de promovare desfasurate de cea de-a doua divizie
a grupului, a crescut nu numai numarul de clienti, dar si aria de acoperire, astfel
incat in preajma sarbatorilor de iarna compania avea un numar considerabil de
proiecte, afacerea devenind profitabila. Conform declaratiilor directorului
companiei, in ultimele patru luni din 2012, cifra de afaceri inregistrata s-a situat in
jurul valorii de 150.000 de lei, marja de profit fiind de 25%. Planul sau de afaceri
pentru acest an vizeaza dezvoltarea celei de-a treia divizii, de vanzari. Compania
are deja oameni specializati in tara care, de doua ori pe saptamana, corecteaza
comenzile pentru clienti, pentru ca acestia sa-si poata planifica rutele de livrare.

265/275

Avantaje/Dezavantaje
+ este o piata in ascensiune, retelele de retail urmand sa se dezvolte
foarte mult in viitor.
+ investitie relativ mica.
+ transferul de knowhow de la companiile cu care lucrezi.
- activitatea pe anumite divizii este fluctuanta. Sunt perioade in care ai
foarte multe proiecte, dar si perioade in care activitatea scade. De aceea, trebuie
ca in portofoliul companiei sa figureze atat clienti din categoria produselor
alimentare, cat si a celor nealimentare.
- exista riscul ca, daca nu iti indeplinesti sarcinile pe care ti le-ai asumat in
contract, sa-ti pierzi credibilitatea si cea mai mare parte dintre clienti.
Business start
Investitia minima: 4.000 de euro. Suma va fi investita in logistica si in
partea de comunicare: telefoane, fax, calculatoare, chiria platita pentru sediu.
Angajati: minimum 10, numarul acestora putand fluctua in functie de
numarul de clienti existenti la un moment dat. Olimpiu Bica a pornit cu zece
oameni, iar acum are circa 100 de merchandiseri si 200 de promoteri, care
acopera intreg teritoriul tarii.
Alte sfaturi:
Posibilitatea realizarii unor tarife reduse este in stransa corelatie cu
realizarea unei oferte de pachete de servicii.
Angajatii recrutati ulterior, in cazul extinderii afacerii, trebuie sa fie
binepregatiti, de incredere, intrucat nu poti face totul singur. Tot din momentul
extinderii afacerii, apare si specializarea la nivel de divizie.
Investitiile in oameni, cursuri de training si pachete salariale atractive
(salariu + bonusuri), astfel incat acestia sa fie multumiti si motivati sunt, de
asemenea, elemente de luat neaparat in calcul, pe masura ce afacerea
evolueaza.

266/275

Instalatii solare

Pentru oricine altcineva care ar vrea sa faca bani rapid si fara dureri de
cap, ideea de a investi intr-o afacere cu boilere solare ar parea extrem de
hazardata, cel putin la prima vedere. Nu si in cazul lui Radu Schorr, un
autodeclarat dependent de soare. Decizia de a demara o asemenea afacere a
venit cat se poate de firesc si logic, pentru un om care a trait 35 de ani in Grecia,
tara unde soarele straluceste cu generozitate in cea mai mare parte a anului.
Acesta poate ca este si motivul pentru care aici infloreste si unul dintre cele mai
interesante business-uri, cel bazat pe soare. La momentul actual, putine sunt
casele sau apartamentele din Grecia care sa nu aiba o instalatie solara. Nici n-ar
avea explicatie, altfel, tarifele atat de mici pentru turisti, decat gandindu-te la
solutii cat mai ingenioase, in stare sa reduca costurile. Si iata cum, in jurul unei
astfel de preocupari s-a format o adevarata industrie.
In prezent, in Grecia functioneaza peste 100 de fabrici de instalatii solare,
a caror activitate creste sustinut de la an la an. De asemenea, si in Spania, unde
autoritatile intentioneaza, ca pana in 2020, sa acopere, prin energie solara si
eoliana, peste 50% din consumul energetic national al tarii. Radu Schorr a vazut
si el, pe parcursul anilor petrecuti in Grecia, cum acest fenomen s-a extins si s-a
intrebat de ce o astfel de afacere nu ar avea succes si in Romania.
Acum trei ani, Radu Schorr, impreuna cu prietenul sau, Ilie Tomescu, a
infiintat o firma. La inceput, a comercializat boilere solare produse de una dintre
cele mai cunoscute fabrici din Grecia. Am adus zece boilere pe care le-am
expus si, incet, incet, romanii care au fost plecati in alte tari europene si au vazut
acolo astfel de instalatii au inceput sa fie interesati de avantajele pe care acestea
le ofera, isi aminteste Radu Schorr. Printre principalii cumparatori s-au numarat
proprietarii pensiunilor turistice, astfel ca, pana in acest moment, compania a
vandut peste 100 de instalatii. Sa faci bani dintr-o astfel de afacere nu este, insa,

267/275

deloc usor, oricat de simplu ar parea la o prima vedere. Intai de toate, pentru ca
romanii sunt reticenti fata de astfel de surse alternative, pentru ca asta ii duce cu
gandul la vremuri apuse si la experimente esuate. Pe de alta parte, preturile sunt
destul de ridicate, in jur de 2.000 de euro (cu TVA). Cu toate acestea, businessul a crescut. De anul trecut, firma a inceput sa vanda si instalatii fotovoltaice,
pentru producerea energiei electrice. Cu toate ca marja profitului este
deocamdata la un nivel destul de modest, de 2-3%, perspectivele sunt
promitatoare.
Toti cei care sunt avizati in domeniul acestei afaceri sunt convinsi ca, in
viitor, cererea de boilere solare va creste si va castiga un segment important de
piata. O piata la care s-a uitat nu numai Radu Schorr. Vintila Gligor este unul
dintre competitori. Compania pe care o conduce este importatoare si
distribuitoare a produselor marca Solartec. Pentru urmatorii ani, noi estimam o
crestere considerabila a pietei, spune el. Reprezentantii firmei si-au propus ca
anul viitor sa vanda in jur de 2.500 de boilere solare. Eleonora Birau este o alta
firma care a pariat pe instalatiile solare. Lipsa subventiilor pentru cei care
investesc in energie neconventionala face ca desfacerea acestor produse pe
piata din Romania sa fie cu mult in urma celei din Germania, unde pentru un
metru patrat de colectori se primeste o subventie de 125 de euro, precizeaza el.
Totusi, reprezentantii acestei mici industrii sunt optimisti in ceea ce priveste
posibilitatea infiintarii si dezvoltarii unei afaceri pe acest segment.
Business start
Investitia minima: 20.000 de euro. Suma va fi investita in achizitionarea
catorva instalatii, achitarea TVA, plata transportului, precum si a taxelor si
comisioanelor vamale,la care se adauga partea de logistica si partea de
comunicare: telefon, internet, calculator, chiria platita pentru sediu.
Angajati: minimum 3. Acesta poate crete pe masura ce afacerea se
dezvolta. Este nevoie, insa, ca o parte dintre acestia sa fie specializati in
montarea si punerea in functiune a instalatiilor;

268/275

Alte sfaturi:
Reputatia firmei este un factor determinant. Este foarte important ca
fabrica ce realizeaza instalatiile solare sa fie rcunoscuta in ceea ce priveste
calitatea produselor.
Promovarea acestor produse, dat fiind faptul ca pe piata autohtona
exista inca retineri fata de utilizarea formelor neconventionale de energie, este,
de asemenea, absolut necesara.
Avantaje/Dezavantaje
+Investitie initiale destul de mica.
+Potential mare de dezvoltare, pentru piata din romania, pe viitor.
-Din cauza preturilor ridicate ale produselor, vanzarile nu sunt foarte mari.
-Promovare insuficienta a acestui tip de energie neconventionala;
-Subventii inexistente din partea statului roman, pentru cei care investesc
in acest gen de energie

Canisa

Doru Enache este un fost miner stabilit de vreo cinci ani in Bucuresti, care
creste si vinde caini de rasa. Este o afacere pe care a inceput-o dupa Revolutie,
manat de pasiunea nebuna pe care o avea pentru rasa canina inca din copilarie.
Ideea de a dadaci si intr-un business ca acesta puii trebuie ingrijiti mai ceva ca
un copil - niste catei care uneori nu sunt mai mari decat palma, pare cel putin
deplasata, cand vorbesti despre un tip dur care a lucrat ani buni in subteran.
Primul caine de rasa pe care l-am avut a fost un Cocker cumparat prin 1986 cu
1.500 de lei, care insa mi-a fost furat. Dupa aceea mi-am luat doi Collie, isi
aminteste Doru Enache. In ciuda faptului ca inca nu facuse o afacere din asta, el
mai vindea sporadic puii obtinuti din monte, dar banii primiti nu erau suficienti
pentru a-i acoperi cheltuielile zilnice. Incepand cam cu anii '90, cand lucrurile nu
prea mai mergeau la mina, crescatorul de 41 de ani a intuit ca se poate castiga

269/275

foarte bine din vanzarea cainilor. Am decis sa renunt la slujba pe care o aveam,
si cu salariile compensatorii in valoare de circa 1.000 de euro m-am apucat de
afaceri cu caini. Eu am fost unul dintre cei care chiar au reusit sa inceapa un
business cu banii primiti, spune Doru Enache.
La acea vreme, piata romaneasca nu era foarte bogata in oferte, cea mai
buna solutie era importul din tarile vecine. Nemaipunand la socoteala ca a-ti lua
caine devenise, deja, o adevarata moda. Asa ca am plecat in Ungaria, fara sa
cunosc o boaba de maghiara. Am avut noroc cu o cunostinta care locuia in
apropiere de Budapesta si care m-a gazduit timp de o saptamana. Acolo preturile
erau la jumatate fata de cele din Romania. Mi-am dat seama ca se puteau face
bani frumosi in Romania, povesteste Doru Enache. Se punea, insa, problema
unei piete de desfacere. Primii caini i-a vandut in Timisoara. Pentru inceput,
treaba n-a mers tocmai bine, insa, pe parcurs, comenzile au inceput sa creasca,
odata cu diversificarea ofertei. Astfel ca, in timp, profitul saptamanal ajunsese sa
fie de circa 50 de euro. In paralel cu importul de caini, Doru Enache se ocupa si
de cresterea acestora. Insa, dat fiind faptul ca o femela nu poate fi imperecheata
decat de cel mult de doua ori pe an, era clar ca proprii caini nu ii puteau asigura
un venit constant. Intre timp am aflat ca o piata mai buna este in Bucuresti, asa
ca am decis sa vin in Capitala. Aici am infiintat in 2007 o firma. Deja intrasem pe
un domeniu unde sfaturile, asistenta medicala, serviciile si garantiile oferite postvanzare nu existau. La vanzarea de caini garantia se ofera pana la poarta, mai
spune Doru Enache. Aceasta strategie de a intra pe piata cu un pachet de
servicii pe care le ofera clientilor, pe langa cainele vandut, i-a deschis foarte
multe usi. Decizia de a returna unei cliente banii din cauza ca puiul pe care l-a
cumparat a facut la maturitate displazie de sold, mi-a adus avantaje pe care nici
nu le-am banuit initial, arata Doru Enache. Odata raspandita aceasta veste,
numarul clientilor a inceput sa creasca, in paralel cu diversitatea raselor pe care
firma a inceput sa le comercializeze.

270/275

Langa Corbeanca, Doru Enache are o crescatorie unde creste peste 20 de

caini cu pedigree de renume, a caror valoare o estimeaza la 60.000 de euro.
Printre rasele pe care le creste se numara Golden Retriver, Bloodhound, Terra
Nova, Cane Corso si Pechinez. Spre exemplu, pretul unui Golden Retriver de
expozitie poate ajunge la 2.800 de lei, in timp ce un Bullmastif se vinde cu pana
la 3.600 de lei. Atunci cand vinzi caini trebuie sa ai un simt al raspunderii foarte
dezvoltat. Spre exemplu, eu nu vand, cu riscul de a pierde bani, caini periculosi,
de genul Amstaff, Cane Corso sau Dog argentinian, unor persoane care nu au
experienta in cresterea unor asemenea rase, explica Doru Enache. Pe langa
persoanele fizice care cumpara caini de la omul de afaceri bucurestean, acesta
furnizeaza animale de companie si retelei de magazine Animax.
Foarte multi clienti i-am castigat in urma discutiilor purtate pe forumul siteului animalutze.com. Cand am venit in Bucuresti, nu credeam ca voi reusi sa
vand caini pe internet. Acum insa, lumea virtuala este o piata de desfacere
excelenta, mai spune Doru Enache. Ideea de a oferi si un pachet de servicii
odata cu cainele vandut, bineinteles contra-cost, este un succes, o arata chiar si
evolutia indicatorilor economico-financiari. Cifra de afaceri estimata pentru 2013
este de aproape patru ori mai mare decat cea realizata in 2012. Anul trecut,
nivelul incasarilor s-a ridicat la peste 15.000 de euro, in timp ce numai in primul
trimestru al acestui an am atins aceasta valoare, spune Doru Enache. Un
crescator de caini nu este acela care face doar profit pe seama animalelor.
Dovada unui adevarat crescator de caini este Doru Enache. El doneaza constant
hrana centrului de adoptii Daisy Hope, care are in grija peste 200 de maidanezi.
Avantaje/Dezavantaje
+Un punct forte il reprezinta investitia relativ mica pentru inceperea
afacerii.
+De asemenea, piata prezinta stabilitate, rasele de top fiind in permanenta
solicitate.

271/275

+Clasa sociala din ce in mai instarita care isi permite sa plateasca preturile
solicitate pentru cainii cu pedigree face, de asemenea, ca afacerea sa fie cu
potential major de crestere.
- Exista, insa, si riscul imbolnavirii cainilor, mai ales a puilor daca nu sunt
ingrijiti corespunzator si vaccinati la timp.
- Exista, de asemenea, riscul de a avea probleme cu actele de
provenienta ale cainilor, daca nu se verifica atent provenienta acestora.
Business start
Investitia minima: 8.000-30.000 de euro. Suma este necesara pentru
achizitionarea terenului, amenajarea padocurilor si achizitionarea catorva
exemplare.
Angajati: maximum 4, in functie si de numarul cainilor, precum si de
dimensiunea crescatoriei.
Alte sfaturi: Este interzisa comercializarea de caini apartinan raselor
declarate agreive minorilor si persoanelor fara experienta in domeniu.
Femelele gestante este nevoie sa fie alimentate si vitaminizate
suplimentar. Costurile de intretinere ale unui caine pot varia intre 50 si 200 de
euro pe luna in functie de talie si varsta.
Asigurarea unor pachete de servicii care sa includa asistenta medicala,
precum si consultanta in privinta cresterii etc., ofera o si mai mare stabilitate
afacerii.
In prezent, cele mai solicitate rase sunt cainii de talie mica (Bichon Maltez, Shi-Tzu), precum si Golden Retriver.
Machete case miniaturale

Petre Cernea a renuntat la haina militara in anul 2003, atunci cand a

inceput sa lucreze la o firma specializata in constructia caselor din lemn. Ma
ocupam in general de finisaje si lucrari care necesitau precizie maxima, isi

272/275

aminteste Petre Cernea. Intamplarea a facut ca, prin anul 2007, patronul firmei,
care ii este si nas, sa aiba mare nevoie de o macheta de prezentare pe care sa o
trimita in Grecia. Avand in vedere ca am facut aero si navomodelism pe vremuri,
m-am apucat sa fac eu lucrarea. Initial, a fost doar un hobby, dar intuind ca este
un domeniu nou si pot castiga bani din aceasta pasiune, m-am asociat cu nasul
meu infiintand un nou departament in firma pe care il administrez eu, spune
Petre Cernea. De atunci, Petre Cernea construieste si vinde case, hoteluri,
ansambluri rezidentiale si blocuri. Numai ca toate sunt miniaturi, de aceea nici nu
se regaseste in Top 300.
Dupa ce a investit in scule si dispozitive profesionale de modelism de
mare precizie, cumparate din Germania, de-abia in 2008 au inceput sa vina si
primii bani. A fost o comanda din Spania pentru doua machete in valoare de circa
400 de euro. La vremea aceea, fiind nou pe piata, nu stiam daca e mult sau
putin, afirma Petre Cernea. Astazi, cea mai ieftina macheta realizata costa in jur
de 200-300 de euro, iar cea mai scumpa peste 3.000 de euro. In orice domeniu,
dar mai ales in acela al miniaturilor, valoarea este direct proportionala cu precizia
detaliilor si complexitatea lucrarii. Intr-o astfel de afacere, succesul este garantat
daca reusesti sa redai cat mai fidel constructia reala. Este foarte important sa ai
materiale de calitate, iar in cazul in care nu poti sa faci rost de ele, trebuie sa le
inventezi, sa ai o imaginatie foarte bogata, arata Petre Cernea. De exemplu, el
foloseste suporturi de pahare facute din betisoare de bambus pentru
confectionarea balustradelor.
Cea mai mare problema la executia unei machete nu o ridica, insa,
materialele, ci timpul de lucru. Termenul de predare trebuie respectat cu
sfintenie, altfel ai iesit din business. Spre exemplu, pentru a putea preda la timp o
macheta, am lucrat timp de zece zile cate 16 ore pe zi, practic aproape fara sa
ma ridic de pe scaun, spune Petre Cernea. Printre principalii clienti se numara
firmele de constructii si developerii imobiliari care comanda machete pentru
diverse targuri si expozitii de prezentare.

273/275

Desi piata autohtona este in continua crestere, ca urmare a exploziei

sectorului imobiliar, planurile omului de afaceri tintesc piata externa, internetul
fiind cea mai la indemana solutie. Am in lucru un site complex de prezentare
unde imi voi expune oferta mai spune Petre Cernea. Astfel ar putea avea acces
si pe piata europeana, intentia lui fiiind justificata, atata timp cat in Occident
preturile sunt cu cel putin 50% mai mari, in timp ce costurile de productie raman
in mare aceleasi. Profitul lui Petre Cernea este in medie de circa 1.500 de euro
pe luna, asta in conditiile in care afacerea a crescut in 2012 cam cu 30% fata de
anul trecut. El si-a propus sa investeasca anul viitor circa 10.000 de euro in
achizitionarea unui dispozitiv special care executa, cu ajutorul laserului, taieri si
decupari foarte precise. Cea mai prolifica perioada in acest business este
primavara. Practic, atunci incepe sezonul targurilor si al expozitiilor. Insa exista
si un inconvenient major. Toata lumea vrea machete in acele luni, iar volumul de
munca este foarte mare, afirma Petre Cernea.
Avantaje/Dezavantaje
+O investitie initiala relativ mica.
+O piata in continua expansiune, urmare a exploziei sectorului imobiliar
+Profit garantat, pentru ca vanzarea de machete aduce intotdeauna profit, cu
toate ca uneori acesta nu este foarte mare.
+O gama diversa de clienti, plecand de la persoane fizice pana la mari companii
imobiliarei
-Lipsa materialelor si sculelor de calitate de pe piata autohtona. Pentru suplini
aceasta lipsa, trebuie sa inventezi atat solutii de lucru noi, cat si materiale.
-Timp indelungat de lucru, intr-un ritm sustinut. Uneori, volumul de lucru este
chiar si de 16-18 ore pe zi, timp de sase-sapte zile.
Business start
Investitia minima: 1.000-1.200 de euro. Aceasta suma minima este necesara
pentru achizitionarea de scule si materiale pentru realizarea machetelor.
Angajati: 4-5, functie de volumul de lucru si regularitatea comenzilor.

274/275

 Alte sfaturi.
De asemenea, un factor foarte important este sa respecti termenele de predare
si sa incerci sa redai cu cat mai multe amanunte constructia originala.
Neaparat, macheta trebuie sa fie incadrata in peisaj, adica sa fie inconjuratade
elemente precum: copaci, iarba, masini, oameni etc., pe care le regasim, de
obicei, langa imobile.
Un element hotarator este, de asemenea, acela ca angajatii sa aiba cunostinte
solide de arhitectura, pentru ca toate machetele profesioniste se fac intotdeauna
dupa planuri foarte riguroase. Nu in ultimul rand, angajatii trebuie s dea dovada
de inventivitate sa aiba cunostinte de modelism.

275/275