P. 1
Tratatul de la Varsovia: de la unitate la tensiuni, Studii si documente

Tratatul de la Varsovia: de la unitate la tensiuni, Studii si documente

5.0

|Views: 1,925|Likes:
Published by Printul57
Tratatul de la Varsovia: de la unitate la tensiuni
Studii si documente
Tratatul de la Varsovia: de la unitate la tensiuni
Studii si documente

More info:

Published by: Printul57 on Feb 21, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/24/2014

pdf

text

original

Sections

Tratatul de la Var[ovia: de la unitate la tensiuni

! Florin CONSTANTINIU Membru corespondent al Academiei Rom#ne

rganiza]ia Tratatului de la Var[ovia a fost un produs al R`zboiului rece, al diviz`rii continentului european [i a lumii în dou` tabere – sau lag`re, în limbajul comunist – având centrele de comand` la Washington [i Moscova. Oficial, Kremlinul a dat ca ra]iune a cre`rii noii alian]e, la 14 mai 1955, intrarea în vigoare a acordurilor de la Paris privind \nfiin]area armatei vest-germane (Bundeswehr), în urma accederii în NATO a RF Germania. Întrebarea care nu a primit înc` un r`spuns satisf`c`tor este de ce Stalin nu a r`spuns la înfiin]area NATO, în 1949, prin constituirea unei alian]e militare a blocului sovietic [i s-a mul]umit cu existen]a re]elei de tratate bilaterale dintre URSS [i ]`rile satelite din Europa de Est. Nici în privin]a cre`rii Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, baza de informa]ie, aflat` la dispozi]ia cercet`torilor, nu este satisf`c`toare. Ceea ce surprinde, la prima vedere, este c` noua alian]` politico-militar` a ap`rut în climatul de „dezghe]“, de dup` moartea lui Stalin, reflectat în semnarea Tratatului de stat cu Austria, a doua zi dup` crearea Pactului de la Var[ovia. Ce a determinat echipa de la Kremlin s` decid` înfiin]area acestei structuri politico-militare? În ce ne prive[te, cu titlul de ipotez`, avans`m urm`toarea explica]ie: con[tient` de sl`biciunile URSS, noua conducere sovietic`, divizat` ea îns`[i de lupta pentru putere, se angajase în politica de „coexisten]` pa[nic`“, vizând atenuarea tensiunii Est-Vest. Dispari]ia „marelui han“ – Stalin – [i climatul de destindere au redat popoarelor est-europene, intrate în sfera de hegemonie a URSS, speran]a de eliberare. Tulbur`rile izbucnite în Berlinul de Est, la 17 iunie 1953, au fost un semnal [i, deopotriv`, un avertisment pentru liderii sovietici. Ei au în]eles c` orice relaxare a controlului asupra ]`rilor satelite implica primejdia repet`rii celor petrecute în RDG. Tratatul de la Var[ovia avea, a[adar, misiunea de a oferi Moscovei mijloacele de supraveghere a ]`rilor, incluse în glacisul strategic al Uniunii Sovietice. Noua structur` politico-militar` era cu atât mai necesar` cu cât, dup` încheierea Tratatului de stat cu Austria – ceea ce implica retragerea trupelor sovietice din aceast` ]ar` – disp`rea [i justificarea prezen]ei militare sovietice în România [i Ungaria, în vederea garant`rii securit`]ii c`ilor de comunica]ie cu efectivele Armatei Ro[ii, dislocate în Austria. În cadrul Pactului de la Var[ovia, România a ocupat din anii ’60 o pozi]ie singular`, caraterizat`, în literatura occidental`, prin termenul de maverick, în în]elesul de persoan` care nu se înregimenteaz` politic sau nu se supune disciplinei de partid. Atitudinea conducerii politice de la Bucure[ti a fost expresia, în planul raporturilor cu Moscova, a procesului de emancipare a elitelor politice comuniste din Europa de Est. În perioade [i grade diferite, ele au început s` manifeste dorin]a de a rupe cordonul ombilical care le lega de URSS [i s` beneficieze astfel de toate avantajele statutului lor de de]in`toare ale puterii. Atât timp cât Kremlinul î[i exercita controlul asupra sateli]ilor, de]in`torii locali ai puterii nu aveau nici o certitudine în privin]a viitorului lor politic. Cu cât autonomia era mai larg` în cadrul blocului sovietic (cazurile iugoslav [i albanez nu se mai puteau repeta!), cu atât scaunele demnitarilor comuni[ti erau mai bine puse la ad`post de imixtiunile Marelui Frate. Neputând sau nedorind s` se despart` de modelul sovietic de socialism, leadership-ul comunist de la Bucure[ti [i-a manifestat emanciparea – cât` a fost! – în domeniul politicii externe. Fronda Bucure[tiului, refuzul de a se alinia disciplinei de bloc, condamnarea unor ac]iuni ale URSS sau ale partenerilor din Pact au provocat vii tensiuni în interiorul alian]ei. Însemn`tatea acestor divergen]e [i chiar confrunt`ri a fost eviden]iat` de generalul Anatoli Gribkov, fostul [ef de Stat Major al For]elor Unite ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia: „Timpul a ar`tat c`, în unele probleme principiale, partea român` a avut dreptate în ceea ce a fost calificat de conducerea Uniunii Sovietice drept gre[eli ca, de exemplu, în rela]iile Uniunii Sovietice cu Albania, Iugoslavia [i China, intrarea trupelor sovietice în [...] Cehoslovacia [i Afghanistan“ (Anatoli Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova, Russkaia kniga, 1998, p. 80). Tratatul de la Var[ovia a fost unul din mijloacele prin care URSS a urm`rit s`-[i consolideze controlul asupra ]`rilor din zona sa de hegemonie. În interiorul alian]ei nu a existat nici solidaritate, nici coeziune. Ea a ilustrat perfect formula lui Bismarck c` în orice alian]` exist` un cal [i un c`l`re] [i a func]ionat atât timp cât for]a c`l`re]ului a controlat calul. În ziua în care Uniunea Sovietic` a dat semne de sl`biciune, alian]a s-a pr`bu[it. Dac` ar fi fost supus` la proba unui r`zboi, sfâr[itul s`u ar fi fost mai timpuriu. Istoria Pactului de la Var[ovia [i a locului României în aceast` alian]` r`mâne înc` de scris, atunci când toate fondurile de arhiv` vor fi accesibile cercet`torilor. u

O

editorial

studii/documente

Memoriile mare[alului Anatoli Gribkov

Rom#nia, URSS [i Pactul de la Var[ovia
! Asist. univ. Lauren]iu CONSTANTINIU Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure[ti
ân` la c`derea regimului comunist din România, în 1989, Statului Major al For]elor Militare Unite ale statelor participante distan]area conducerii de la Bucure[ti, început` la la Tratatul de la Var[ovia, furnizeaz` istoricilor informa]ii [i debutul anilor ’60 – documentul inaugural fiind cunoscuta comentarii privind „pozi]ia distinct` a conducerii române[ti“ în Declara]ie din Aprilie 1964 – [i continuat` pân` la pr`bu[irea cadrul alian]ei. Provenite de la un insider, care nu poate fi suspectat de final`, a f`cut obiectul unei foarte bogate literaturi în str`in`tate. Aproape c` nu exist` lucrare, consacrat` politicii externe a simpatie fa]` de liderii români, ele au o valoare de net`g`duit Uniunii Sovietice sau R`zboiului rece, care s` nu aminteasc`, pentru studiul raporturilor dintre România [i partenerii ei din în întinderi diferite, despre România, „aliatul dizident“ al Tratatul de la Var[ovia. Moscovei. Evalu`rile atitudinii Bucure[tilor sunt îns` diferite. Mare[alul sovietic consider` c` schimbarea dramatic` în Probabil c` Hélèn Carrère d’Encausse, cunoscuta sovietolog` atitudinea României fa]` de Pact s-a produs în 1968, o dat` cu invadarea Cehoslovaciei de c`tre francez`, a dat aprecierea cea mai potrivit` atunci când a scris c`, „în cadrul armatele celor cinci state ale Tratatului Provenite de la un insider, blocului sovietic, era ]ara (România – n.n.) (URSS, Polonia, RDG, Ungaria [i Bulgaria) memoriile lui Gribkov sunt care trecuse de la statutul de satelit, la [i exprimarea public` a dezacordului valoroase pentru studiul acela de stat independent“.1 conducerii României fa]` de aceast` raporturilor dintre România [i Dup` decembrie 1989, în România ac]iune. Anatoli Gribkov observ`, corect, partenerii ei din Tratatul de la s-au auzit tot mai multe voci care au pus c` leadership-ul de la Bucure[ti se temea Var[ovia sub semnul întreb`rii realitatea politicii de ca România s` nu împ`rt`[easc` soarta independen]` a României, exprimându-se Cehoslovaciei. În acest scop, a fost chiar opinia potrivit c`reia, în realitate, manifest`rile lui Nicolae elaborat` o nou` doctrin` militar`, întemeiat` pe r`zboiul Ceau[escu erau stabilite de acord cu Kremlinul pentru a induce întregului popor, iar atitudinea României în cadrul alian]ei s-a în eroare Occidentul [i a ob]ine pe aceast` cale informa]ii modificat progresiv: secrete [i tehnologie, necesare URSS. „Treptat, pe ascuns, a fost rev`zut` dislocarea Dac` de o indenpenden]` în adev`rata accep]iune a trupelor. Diviziile cu cea mai bun` capacitate de termenului nu se poate vorbi, este de domeniul eviden]ei – iar lupt` [i cel mai bine echipate au fost plasate în documentele provenite din fostele arhive sovietice atest` apropierea frontierei sovietice, c`tre a[a-numita aceast` realitate – c` România a reprezentat o voce distinct` «Poart` a Foc[anilor» [i în apropiere de grani]a cu în cadrul fostului lag`r comunist [i, pe cale de consecin]`, în Bulgaria. Ulterior, a fost înt`rit` direc]ia ungar`, Pactul de la Var[ovia.2 teritoriul controversat al Transilvaniei. Pe toate Volumul de amintiri al mare[alului Anatoli Gribkov, care în aerodromurile, inclusiv în capital`, au fost amplasate perioada 1976-1989 a fost, mai întâi, prim-loc]iitor, apoi [ef al baterii antiaeriene cu servan]i care, a[a cum a reie[it ulterior, aveau misiunea s` nimiceasc` avioanele cu trupe de desant. Comandantul suprem [i [eful Statului Major al For]elor Armate Unite ale Pactului nu aveau dreptul, f`r` aprobarea scris` a autorit`]ilor române, s` aterizeze pe aerodromurile României sau s` survoleze teritoriul ei spre Bulgaria. Când avionul ateriza în România, se crea impresia c` a ajuns pe un aerodrom din zona frontului: erau dispuse tunuri [i mitraliere antiaeriene, iar lâng` ele servan]ii, într-un cordon circular de paz`. Suspiciunea conducerii române[ti fa]` de Uniunea Sovietic` s-a intensificat în 1979, în leg`tur` cu intrarea trupelor sovietice în Afghanistan. Conducerea româneasc` a condamnat deschis aventura sovietic`“.3
Mare[alul Anatoli Gribkov, primloc]iitor, apoi [ef al Statului Major al For]elor Militare Unite ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia (1976-1989)

P

Anatoli Gribkov prezint` pozi]ia delega]iilor române[ti la consf`tuirile Comitetului Mini[trilor Ap`r`rii [i Consiliului Militar ale Pactului, atitudine caracterizat` prin izolare [i nereceptivitate. Partea sovietic` a în]eles c`, de multe ori, chiar dac` [eful delega]iei era de acord cu pozi]ia Uniunii Sovietice, el trebuia s` urmeze riguros instruc]iunile de la Bucure[ti, care subliniau întotdeauna pozi]ia distinct` a României. „Dac` în documentele care erau adoptate de Consiliul Politic Consultativ sau de Comitetul Mini[trilor Ap`r`rii se întâlneau termeni de tipul «politica agresiv` a NATO» sau erau formulate 1 (27) u 2005 u

2

document

studii/documente
ca ministru, Coman f`cuse prima lui vizit` în Marea Britanie. Ustinov (ministrul Ap`r`rii – n.tr.) [i Kulikov (comandantul trupelor Pactului de la Var[ovia – n.tr.) au v`zut în asta o conspira]ie [i m-au îns`rcinat s`-i amintesc lui Coman, într-o form` delicat`, unde trebuia s` fac` prima vizit`. Convorbirea a devenit încordat`. Coman mi-a spus c`, prin ata[atul s`u militar, ridicase problema unei vizite la Moscova, dar nu a primit r`spuns. «Acum dumneavoastr` m` învinui]i pe mine, dar iat` c` eu nu-l învinuiesc pe mare[alul Kulikov c`, fiind timp de cinci ani [eful Statului Major General (al Pactului – n.tr.) a f`cut câteva vizite în ]`ri capitaliste, dar pentru România socialist` nu a g`sit timp». Ce puteam s`-i r`spund, când el avea dreptate?“.6 În 1988, generalul Gribkov a avut ultima sa întâlnire cu Nicolae Ceau[escu, pe care o relateaz` am`nun]it:

Mare[alul V.G. Kulikov, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, \mpreun` cu generalul Ion Coman, ministrul Ap`r`rii Na]ionale (Cercul Militar Na]ional, Bucure[ti, septembrie 1977)

condamn`ri la adresa SUA, delega]ia român` cerea întotdeauna atenuarea formul`rilor“.4 Referindu-se la m`surile militare întreprinse de România pentru consolidarea statutului diferit în cadrul Pactului de la Var[ovia, generalul Gribkov subliniaz`, printre altele, c` s-a renun]at la trimiterea de ofi]eri în institu]iile militare de înv`]`mânt sovietice [i s-au modificat planurile de procurare de armament din str`in`tate.

„În situa]ia de atunci, comandantul suprem [i Statul Major al For]elor Armate Unite ale Pactului aveau dreptul s` inspecteze trupele repartizate organiza]iei militare a Pactului. Conducerile român` [i ungar` nu permiteau inspectarea trupelor lor, limitându-se doar la invitarea de observatori ai Statului Major al For]elor Armate Unite. Ace[ti observatori, aflându-se în poligoane, puteau s` priveasc` de la dep`rtare cum se desf`[oar` verificarea unit`]ilor comandamentelor na]ionale. Tovar`[ii unguri au explicat aceasta prin tradi]ia format` de-a lungul istoriei potrivit c`reia nimeni în afar` de comandamentul na]ional nu avea dreptul «s` scormoneasc`» în problemele interne ale unit`]ilor [i subunit`]ilor. Românii îns` nu voiau s`-[i dezv`luie directivele doctrinare ale «ap`r`rii întregului popor»“.5
Rela]iile dintre înal]ii demnitari militari ale celor dou` ]`ri r`mâneau formale, rare [i reci. Astfel, în anul 1977, „din îns`rcinarea conducerii noastre, am avut la Bucure[ti o convorbire cu ministrul Ap`r`rii, generalul Ion Coman. Esen]a acestei misiuni era determinat` de faptul c`, dup` numirea sa

„Ca întotdeauna, la întâlnirile cu [efii de stat ai ]`rilor Tratatului de la Var[ovia, Kulikov [i cu mine am informat despre situa]ia for]elor armate unite, despre evenimentele din lume [i despre situa]ia din Uniunea Sovietic`. N. Ceau[escu, în prezen]a ministrului Ap`r`rii, general-colonel V. Milea, a ascultat informarea noastr` f`r` un interes deosebit. Când a venit îns` vorba despre situa]ia din Uniunea Sovietic`, el a zâmbit mali]ios [i a început s`-[i prezinte gândurile sale: «– Sunt bine informat, a spus Ceau[escu, despre evenimentele din ]ara dumneavoastr` [i urm`resc cu aten]ie a[a-numita perestroik`. Mijloacele dumneavoastr` de informare în mas` ac]ioneaz` demoralizant asupra societ`]ii, arunc` cu noroi în ]ara, armata [i poporul dumneavoastr`. Oare aceasta este democra]ie? Eroicul dumneavoastr` popor a ob]inut cea mai m`rea]` victorie asupra fascismului. În fa]a lui, întreaga omenire progresist` î[i \nclin` respectuos capul, iar du[manii s-au temut de puterea Uniunii Sovietice. În decurs de patru ani, solda]ii Armatei Ro[ii, mul]umit`, îndeosebi, colhozurilor [i sovhozurilor nu au cunoscut foamea. Pân` la r`zboi, ]ara dumneavoastr` a exportat cereale. Acum dumneavoastr` importa]i grâu, pl`tind cu aur. Industria [i agricultura se pr`bu[esc. În acest an, România a recoltat câteva tone de cereale pe cap de locuitor, pe seama agriculturii socialiste. Acesta este indicator foarte înalt». Cu aceasta, el [i-a încheiat comentariul la informarea noastr`, spunând numai c` «este problema dumneavoastr` intern`». Cuvântul perestroika suna în gura lui foarte ironic. În încheierea convorbirii, Ceau[escu a spus c` România va colabora cu toate ]`rile lumii, dar c` sistemul militar al Tratatului de la Var[ovia trebuie serios reorganizat. El a vorbit de mai multe ori despre necesitatea rota]iei comandantului suprem al for]elor Pactului [i chiar despre abolirea acestei func]ii. La Statul Major nu s-a referit. Opiniile sale erau destinate, probabil, nu numai pentru reflec]ia noastr`, dar [i pentru a fi aduse la cuno[tin]a conducerii sovietice. În timpul acestei întrevederi, el a p`rea obosit, palid, [i în cursul convorbirii, ca întotdeauna, l-a corectat pe interpretul s`u când acesta traducea cuvintele sale în limba rus`. Ministrul Ap`r`rii, V. Milea, care apoi a devenit o victim` a sa, [edea, cum se spune, mâncându-l din ochi pe [eful s`u, f`r` a rosti nici un cuvânt“.7
3

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente

Liderii ]`rilor membre ale Tratatului de la Var[ovia. De la st#nga la dreapta: Janos Kadar (Ungaria), Todor Jivkov (Bulgaria), Iuri Andropov (URSS), Gustav Husak (Cehoslovacia), Erich Honecker (RD Geman`), Nicolae Ceau[escu (Rom#nia), Wojciech Jaruzelski (Polonia). Praga, ianuarie 1983

F`când un scurt istoric al distan]`rii regimului comunist de la Bucure[ti de URSS, înc` din timpul lui Gheorghe GheorghiuDej, autorul subliniaz` însemn`tatea anului 1958, anul retragerii trupelor sovietice din România, pentru formularea unui curs propriu al conducerii de la Bucure[ti în rela]iile sale cu alia]ii din blocul sovietic. La baza acestei noi orient`ri s-a aflat Declara]ia din Aprilie 1964, care a fixat principiile egalit`]ii în drepturi între statele socialiste. Generalul Gribkov consider` c` în formularea noii doctrine a comuni[tilor români un rol important l-au avut dezacordul cu politica sovietic` fa]` de China [i refuzul integr`rii economice în cadrul CAER-ului. Condamnarea invad`rii Cehoslovaciei [i pozi]ia distinct` a PCR la Consf`tuirea partidelor comuniste [i muncitore[ti, ]inut` la Moscova, în 1969, a în`sprit rela]iile dintre Bucure[ti [i Moscova. Toate aceste manifest`ri s-au r`sfrânt [i în pozi]ia României în cadrul Pactului de la Var[ovia. Reprezentan]ii României au început s` fie privi]i cu neîncredere.

Memoriile generalului Anatoli Gribkov atest` cât de importante sunt sursele ruse[ti în studierea istoriei comunismului românesc. Ele sunt doar o parte a ceea ce am putea numi – f`r` nici un fel de exagerare – boom-ul istoriografiei ruse, început la sfâr[itul anilor ’80. De aceea, am considerat necesar` introducerea lor în circuitul [tiin]ific românesc prin prezentarea în paginile revistei „Document“. Mai r`mâne s` a[tept`m editura care s` se încumete s` le traduc`. Serviciul pe care aceasta, prin demersul ei, l-ar face istoricilor români ar fi unul imens. u

NOTE
1. Hélène Carrère d’Encause, Le grand frère, Paris, Flammarion, 1983, p. 321. 2. Ini]ial, Uniunea Sovietic` a dat dovad` de r`bdare fa]` de ac]iunile „maverick-ului blocului de la Var[ovia“, îns` iritarea ei a început s` creasc` pe m`sur` ce glasul României se auzea tot mai distinct în cadrul lag`rului socialist. Pozi]ia singular` a României s-a manifestat la trei paliere: a) retincen]` fa]` de planurile de integrare economic` sub auspiciile CAER-ului; rezisten]` la planurile de integrare [i centralizare militar` în cadrul Organiza]iei Pactului de la Var[ovia; crearea unei identit`]i proprii în politica extern`, vezi Thomas W. Wolfe, Soviet Power and Europe, 1945-1970, BaltimoreLondra, John Hopkins Press, 1970, pp. 303-304; Stephen FisherGala]i, Rumania: A Dissenting Voice in the Balkans, în vol. Issues of World Communism, Andrew Gyorgy, ed., Princeton, Van Nostrand Co., Inc, 1965, pp. 128-129. 3 Anatoli Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova, Russkaia Kniga, 1998, p. 75. 4. Ibidem, p. 76. 5. Ibidem. 6. Ibidem,. p. 77. 7. Ibidem, p. 78. 8. Ibidem, p. 80. 9. Ibidem.

„Ofi]erii [i generalii români – scrie Gribkov –, care lucrau în Statul Major al For]elor Armate Unite, se comportau suspect [i încercau s` ob]in` cât mai multe informa]ii despre armatele aliate [i, îndeosebi, despre armata sovietic`. Pe linie de KGB s-au ob]inut informa]ii cu privire la vânzarea de c`tre români Occidentului a unor arme strict secrete de produc]ie sovietic`. A existat încercarea de a exporta în secret noul tanc T-72 [i de a-l vinde americanilor“.8 Gribkov recunoa[te îns`, în spirit autocritic, c` într-un [ir de probleme principiale în care România s-a aflat în divergen]`, ea, România, a avut dreptate. „Vina conducerii române[ti în privin]a «pozi]iei deosebite» a fost rezultatul, în mare parte, [i a gre[elilor grosolane s`vâr[ite de conducerea de partid [i de stat a Uniunii Sovietice“.9

Anatoli Gribkov's Memoirs. Romania, Soviet Union and the Warsaw Pact
Marshall Gribkov's memoirs certify the importance of the Russian sources in studying the Romanian communism. The Soviet Marshall talks in his memoirs about the meetings with the minister of national defense, General Ion Coman, and the gener4

al secretary of the Romanian Communist Party, Nicolae Ceau[escu and correctly estimates the Romania's attitude within the Warsaw Pact. His testimonies are crucial as they come from an insider, who wasn't sympathetic with Romanians. 1 (27) u 2005 u

document

studii/documente

Informa]ii despre Rom#nia \n memoriile generalului Jan Sejna
! Florin CONSTANTINIU Membru corespondent al Academiei Rom#ne

A

u r`mas, practic, neobservate [i, deci, nevalorificate concursul, evident, al lui Novotný, el a fost numit [ef al echipei memoriile fostului general Jan Sejna1, cu informa]ii de consilieri al noului ministru al Ap`r`rii, Bohumil Lomsky, bogate despre rela]iile din cadrul Tratatului de la Var[ovia succesorul lui Alexei Cepicka, ginerele lui Klement Gottwald [i despre locul României în aceast` structur` politico-militar`. (Cepicka fusese înl`turat în cadrul unei foarte limitate Cariera generalului Jan Sejna în armata cehoslovac` este destaliniz`ri). În 1956, Jan Sejna a fost numit secretar al tipic` pentru un ofi]er politic. N`scut la 12 mai 1927, într-un Comitetului Militar al Comitetului Central al PCC, iar la vârsta de c`tun din Boemia, el a devenit membru al 40 de ani a primit gradul de general. Memoriile generalului Partidului Comunist înc` din 1947. Recrutat La c`derea lui Antonin Novotný, Jan Jan Sejna ofer` informa]ii în armat` din 1950, a urmat diverse cursuri Sejna a fost prins în lupta pentru putere bogate despre rolul Rom#niei de educa]ie politic`, înaintând rapid atât în dintre dogmatici [i liberali, rela]iile sale ierarhia de partid, cât [i în cea militar`. „La strânse cu familia liderului înl`turat \n cadrul Tratatului vârsta de dou`zeci [i [apte de ani – scrie el devenind un amenin]`tor handicap. În de la Var[ovia – eram colonel, ofi]er politic, membru al primejdie de a fi arestat, el a fugit din Parlamentului [i membru al Comitetului Central al Partidului“. Cehoslovacia, la 25 februarie 1968, împreun` cu fiul s`, Jan, [i Rapida ascensiune a fost înlesnit`, desigur, [i de prietenia cu cu prietena acestuia. La bordul ma[inii personale, a trecut prin fiul lui Antonin Novotný, primul-secretar al Partidului Comunist Ungaria [i Iugoslavia [i, ajuns la Trieste, a cerut azil politic la Cehoslovac [i pre[edintele Republicii Socialiste Cehoslovace, consulatul american. de[i, în memoriile sale, Jan Sejna neag` categoric orice sprijin Prin func]iile de]inute [i prin rela]iile cu cei doi Novotný – din partea lui Antonin Novotný-Junior în promov`rile sale. Cu tat`l [i fiul – generalul Jan Sejna a fost în m`sur` s` afle informa]ii [i date confiden]iale despre activitatea [i planurile Tratatului de la Var[ovia, între care [i divergen]ele între regimul de la Bucure[ti, angajat într-o politic` de distan]are fa]` de Moscova, [i partenerii s`i din alian]`. Red`m, mai jos, fragmente din memoriile generalului Jan Sejna privitoare la România [i la raporturile ei cu celelalte state din Tratatul de la Var[ovia:

Militari sovietici la o ceremonie oficial`

document u 2005 u 1 (27)

„Neutralitatea României în disputa sino-sovietic` a în`sprit sever rela]iile cu Pactul de la Var[ovia. Kremlinul a sugerat chiar c` primul-ministru Ion [Gheorghe] Maurer era un agent chinez. În 1962, Novotný a primit o scrisoare de la Hru[ciov prin care ne instruia s` limit`m schimburile noastre cu românii în domeniul serviciilor secrete. Urma ca noi s` nu le mai transmitem informa]ii despre China, partidele [comuniste] [i regimurile pro-chineze. Alte subiecte interzise erau informa]ii secrete de ordin politic privitoare la diverse partide social-democrate, nimic despre Iugoslavia [i Albania [i nici informa]ii am`nun]ite despre NATO. Trebuia s` limit`m schimburile noastre la evalu`ri generale ale situa]iei politice [i militare din Europei Occidentale. Uniunea Sovietic` era preocupat` s` nu ofere nici un motiv românilor pentru a se retrage din Pactul de la Var[ovia sau din CAER, astfel c` ei au continuat s` participe la cele mai importante reuniuni ale acestor organiza]ii, dar prezen]a lor la reuniunile Pactului de la Var[ovia împiedica o discu]ie total` [i, progresiv, ei au fost exclu[i de la [edin]ele consacrate problemelor de spionaj. În 1963, Uniunea Sovietic` a început s` schimbe rolul defensiv al Pactului de la Var[ovia într-unul ofensiv. Acest proces implica, desigur, cre[terea
5

studii/documente
Înaltul Comandament Sovietic, alc`tuit din echipe din fiecare ]ar` [membr`]; în al doilea rând, ei au sugerat ca func]iile de comandant [i de [ef de stat major ale Pactului s` fie subordonate Comitetului Politic Consultativ al Pactului; [i, în al patrulea rând (sic!), întrucât to]i membrii trebuiau s` contribuie cu contingente la [for]ele] Pactului, fiecare na]iune s` aib` dreptul de a p`stra o parte din for]ele sale sub propriul comandament. Pe baza instruc]iunilor sovietice, noi [i ungurii am pregr`tit contrapropruneri, care, în cele din urm`, au fost acceptate de români, dup` defec]iunea mea din 1968, în acea perioad`, atitudinea dur` a românilor atenuându-se într-o oarecare m`sur`, ca urmare a invad`rii Cehoslovaciei de c`tre sovietici. Propunerile noastre erau [urm`toarele]: Uniunea Sovietic` urma s` p`streze comandamentul suprem; un Comitet Militar al Mini[trilor Ap`r`rii din ]`rile Pactului avea s` se bucure de responsabilitate limitat` de supraveghere; urma s` ia fiin]` un Comandament Unit, cu sediul la Moscova, alc`tuit din ofi]eri ai tuturor armatelor []`rilor Pactului]. URSS voia s` integreze în Comandamentul Pactului de la Var[ovia, doar for]ele sale de pe teatrul european, ceea ce însemna c` grosul for]elor sale urmau s` r`mân` în afara controlului Pactului. Pe de alt` parte, majoritatea efectivelor ]`rilor satelite r`mâneau sub controlul Statului Major General sovietic, acolo unde continua s` se afle puterea real`. Românii au f`cut o nou` demonstra]ie a independen]ei lor de blocul comunist [i a dezacordului fa]` de politica sovietic` în Orientul Mijlociu, în iunie 1967, când au refuzat s` participe la o sesiune de urgen]` a Pactului pentru a evalua implica]iile R`zboiului arabo-israelian de [ase zile. Fiind îns` pe deplin con[tient c` Uniunea Sovietic` nu va sta cu bra]ele încruci[ate pentru a vedea România p`r`sind Pactul de la Var[ovia, Ceau[escu era atent s` nu mearg` prea departe“.2 Memoriile generalului Sejna aduc informa]ii noi [i despre ini]iativa lui de Gaulle în direc]ia ]`rilor-satelite, pozi]ia României [i reac]ia sovietic` la strângerea rela]iilor dintre Paris [i Bucure[ti.

Jan Sejna (al doilea din st#nga) la aniversarea zilei de na[tere a lui Antonin Novotný-Junior (\n dreapta).

cheltuielilor militare, ceea ce însemna un mare beneficiu economic pentru Uniunea Sovietic`, principalul furnizor de armament al Pactului. Românii au refuzat, totu[i, s`-[i sporeasc` bugetul militar [i au declarat c` nu vor executa manevre militare suplimentare decât pe cheltuiala Pactului. Mult mai primejdioas` a fost afirma]ia lor c` nu vedeau nici un motiv pentru cre[terea cheltuielilor militare deoarece nu credeau c` exist` vreo amenin]are cu agresiune din partea Occidentului. Era, de fapt, o erezie, iar ru[ii se temeau, pe bun` dreptate, ca ar putea s` se extind` [i la al]i membri ai Pactului. Dup` multe presiuni, românii au consim]it, în cele din urm`, la o mic` sporire a cheltuielilor militare. Dac` sovieticii s-au a[teptat la vremuri mai bune, dup` dispari]ia lui Gheorghiu-Dej, ei aveau s` fie dezam`gi]i. Moartea lui, în martie 1965 (în text, gre[it 1964 – n.n.), a fost semnalul pentru o nou` izbucnire de antisovietism în România, de la Biroul Politic pân` la organiza]iile locale de partid. Una dintre primele ac]iuni ale lui Nicolae Ceau[escu, care a devenit prim-secretar, a fost s` reduc` drastic num`rul consilierilor sovietici din armata român` [i din Ministerul de Interne. El i-a avertizat pe cei r`ma[i c` nu li se va mai permite s` mai participe la [edin]ele la care nu fuseser` invita]i [i s` contacteze vreun ofi]er pentru a cere informa]ii. Dac` doreau s` fie informa]i, urmau s` se adreseze ministrului Ap`r`rii sau lui Ceau[escu însu[i. Mai mult, Ceau[escu a ordonat tuturor ofi]erilor români care aveau so]ii sovietice fie s` divor]eze [i s` le trimit` înapoi în URSS, fie s` demisioneze din armat`. Sovieticii nu permiteau, desigur, femeilor s`-[i schimbe cet`]enia. Nu am fost surprin[i când, în 1966, românii au propus schimb`ri în structura de comand` a Pactului de la Var[ovia. Ei au pretins c` Pactul nu era o organiza]ie de egali, ci un fief al Uniunii Sovietice, c` a[a-numitul «Comandament Unit» al Pactului nu exista, fiind de fapt Statul Major General sovietic. Dac` Pactul voia s` fie eficient cu adev`rat, el trebuia s` se întemeieze pe egalitatea între na]iuni, [i aceast` egalitate trebuie s` se reflecte în structura Comandamentului. Ei au propus, mai întâi, crearea unui Comandament al Pactului de la Var[ovia separat de
6

Generalul Jan Sejna, \n calitate de ofi]er politic, la o \ntrunire cu militarii Armatei Populare Poloneze

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
„De Gaulle – scrie Jan Sejna – [i-a intrat serios în rolul asumat de lider mondial [i a f`cut eforturi pentru a deta[a atât Polonia, cât [i România de Pactul de la Var[ovia. Succesul lui a fost mai mare în România, decât în Polonia. Cu ocazia vizitei sale la Var[ovia, el a convins Partidul (Muncitoresc Unit) Polonez s`-i permit` s` ]in` o cuvântare la televiziune, în care a l`udat realiz`rile polonezilor [i a f`cut un apel ostentativ la sentimentele lor na]ionale. Gomulka a trimis Biroului Politic sovietic un raport despre vizita lui de Gaulle, prezentând am`nun]it eforturile generalului pentru a desprinde Polonia de Uniunea Sovietic`. Ele includeau [i propunerea de a stabili o zon` demilitarizat` în Europa, care ar include Polonia, iar de Gaulle s-a oferit s` recunoasc` frontiera cu Germania pe Oder-Neisse, pentru a ob]ine sprijinul polonez. Românii nu au dat Kremlinului nici o informa]ie despre vizita lui de Gaulle, dar ru[ii [tiau tot ce le trebuia prin sursele proprii de spionaj. Noi în[ine am primit un raport cuprinz`tor despre vizita primului ministru al României, Ion (Gheorghe) Maurer la Paris pentru discu]ii politice [i economice cu de Gaulle. Maurer a sus]inut c` România dorea s` urmeze propriul s`u drum na]ional, dar c` nu putea p`r`si, în prezent, CAER, deoarece economia ei era prea strâns legat` de el. În acela[i timp, ea era hot`rât` s`-[i diversifice economia [i s` stabileasc` rela]ii strânse cu Occidentul. De Gaulle l-a asigurat pe Maurer c` Fran]a va ajuta România s`-[i amplifice independen]a ei [i va da ajutor economic [i politic. El era gata chiar s` recomande România, dac` ea ar fi solicitat statutul de membru asociat al Comunit`]ii Europene, [i s` o asiste, dac` ar fi fost izolat` în blocul comunist. Întrucât 70% din comer]ul ei era cu acest bloc [i 40% (sic!) cu Uniunea Sovietic`, de Gaulle spunea prostii. Nu numai Fran]a, dar nici chiar Occidentul n-ar fi putut sus]ine România împotriva unui boicot al CAER. De Gaulle a mers îns` mai departe: el a sugerat c` Fran]a putea fi o surs` alternativ` de armament pentru români [i c` ar fi ajutat-o dac` ar fi fost invadat` de trupele Pactului de la Var[ovia. Reac]ia mare[alului Malinovski la acest angajament militar (al Fran]ei) este de netip`rit. Oricât de mult respectam noi for]ele armate franceze, nu ne puteam imagina c` ele ar putea fi de vreun ajutor în cazul unui r`zboi-fulger al Pactului de la Var[ovia. Planul nostru opera]ional, a[a cum era el pe atunci, prevedea c`, în cazul unor ostilit`]i pe scar` mare cu Fran]a, r`zboiul s-ar fi terminat în dou` zile. «Dac` de Gaulle ar încerca m`car s`-[i pun` în practic` angajamentul s`u fa]` de români» a comentat semnificativ Malinovski «vom [ti asta înainte ca ordinele sale s` ajung` la comandantul[ef francez». Cu toate acestea, ini]iativele lui de Gaulle în direc]ia României au provocat îngrijor`ri ru[ilor. În august 1964, în cursul ultimei sale vizite în

Rachet` balistic` intercontinental` SS-13 „Savage“ la o parad` militar` \n Pia]a Ro[ie (Moscova, mai 1965)

Cehoslovacia, Hru[ciov ne-a spus c` ei nu vor tolera încerc`rile României de a deveni independent`, în plan economic, de CAER, «Dar dac` ei se în[eal` într-atât încât s` încerce a[a ceva [i s` ias` din Pactul de la Var[ovia, atunci solda]ii no[tri, [i nu de Gaulle, vor avea ultimul cuvânt». «Avem, desigur, destule necazuri cu românii», a intervenit Novotný. «Poate n-ar fi un lucru r`u dac` i-am da afar` din Pactul de la Var[ovia». Hru[ciov a fost îngrozit: «Gre[e[ti total [i dezastruos», a mârâit el la Novotný. «Este exact ceea ce conduc`torii României doresc. Întreaga situa]ie din Balcani ar deveni de necontrolat dac` România ar urma Iugoslavia [i Albania în lag`rul antisovietic. Este r`spunderea Partidului [Comunist al Uniunii Sovietice] s` împiedice România s` p`r`seasc` Pactul [i s` readuc` Iugoslavia [i Albania în familia noastr` socialist`“.3 Mai trebuie oare spus c` informa]iile generalului Jan Sejna trebuie trecute – ca orice m`rturie de altminteri – prin filtrul criticii? Defectorul cehoslovac precizeaz` c`, înainte de fuga sa, el a luat din safe-ul lui de la Ministerul Ap`r`rii, mai multe documente, considerate de interes pentru occidentali.4 În câte din acestea se aflau [i informa]ii despre România? Analiza atent`, bazat` pe normele criticii izvoarelor, va cerne datele susceptibile de a fi valorificate pentru studiul politicii externe a României în anii ’60. u

NOTE
1. Jan Sejna, We will bury you, Londra, Sidgwick & Jackson, 1983. 2. Ibidem, pp. 66-68. 3. Ibidem, pp. 74-76; O expunere a politicii externe gaulliste în volumul fostului ministru de Externe al Fran]ei, Maurice Couve de Murville, Une politique étrangère, 1958-1969, Paris, Plon, 1971 (f`r` revela]ii senza]ionale). 4. Jan Sejna, op. cit., p. 191.

Information about Romania in General Jan Sejna's Memoirs
The ex-General Jan Sejna's memoirs offer numerous information, which we should carefully consider, about the relations within the Warsaw Pact and the Romania's place within this political-military structure. The Czechoslovakian General took from his safe, from Defense Ministry, before he ran away, some documents considered being interesting for occidentals, and also for Romanians. A close analyze, based on the critics' sources rules, will sort the data liable to be valorize to study the Romania external politics in the '60th.
7

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente

1958. Tratatul de la Var[ovia [i retorica p`cii
! Lucian DR~GHICI
ropaganda pacifist` a constituit pentru regimurile comuniste un instrument des folosit \n cadrul componentei ideologice a r`zboiului rece. Lupta pentru pace a „lag`rului socialist“ [i a „intelectualit`]ii progresiste” \mpotriva „a]#]`torilor la r`zboi” – sintagm` care prin care era definit leadership-ul occidental – a fost un cal troian folosit de U.R.S.S. – \ncep#nd de la primul Congres Mondial al P`cii din aprilie 1949 [i „Apelul de la Stockholm“ din 1950 [i p#n` la campania \mpotriva instal`rii \n Europa Occidental` a rachetelor cu raz` medie de ac]iune din anii 1979-1983 – pentru discreditarea liderilor politici occidentali \nf`]i[a]i ca ni[te personaje f`r` scrupule, gata s` declan[eze r`zboaie la comanda marilor trusturi economice, teze propagandistice pe care le reg`sim [i ast`zi vehiculate de produc]ii cinematografice premiate la

P

liderului de la Kremlin, un amestec de ]ar autocrat [i mujic bonom. Creat \n mai 1955, ca o replic` la intrarea RFG \n NATO, Tratatul de la Var[ovia nu a fost, \n primii s`i ani de existen]`, dec#t o structur` care \i permitea lui N.S. Hru[ciov, liderul sovietic al epocii, s` simuleze o consultare \ntre URSS [i statele

8

importante festivaluri de gen. Mai ales \n perioda hru[ciovist`, retorica pacifist` se \mbina cu ini]iative politice agresive, aceast` dualitate reflect#nd parc` personalitatea contradictorie a

Reuniunile periodice ale Comitetului Politic Consultativ erau un prilej binevenit pentru liderii sovietici de a lansa diatribe \mpotriva «imperialismului agresiv»

satelite, \n domeniul politico-militar. |n acest sens, semnificativ este faptul c` p#n` \n 1961 are loc doar o singur` manevr` militar` comun` a statelor membre ale Tratatului. Sovieticii nu au f`cut nici o \ncercare serioas` \n sensul unei alian]e militare func]ionale, cu excep]ia integr`rii teritoriilor esteuropene \n sistemul de ap`rare aerian. |n schimb, reuniunile periodice ale Comitetului Politic Consultativ, forul cel mai \nalt al Tratatului, constituiau un prilej binevenit pentru liderii sovietici de a lansa diatribe \mpotriva „imperialismului agresiv“ [i de a prosl`vi „dorin]a de pace“ a ]`rilor socialiste. |n acest sens, Declara]ia statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, adoptat` la [edin]a Comitetului Politic Consultativ din 24 mai 1958, constituie un exemplu gr`itor \n acest sens.

Aici [i \n paginile 9 [i 10, imagini inedite cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, generalii Emil Bodn`ra[, Leontin S`l`jan [i Nicolae Ceau[escu, ofi]eri [i generali rom#ni [i sovietici, cu prilejul unei aplica]ii cu trupe, la \nceputul anilor ’50.

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
Redactat \n „savurosul“ limbaj de lemn al epocii, textul Declara]iei ne relev` principalele teze folosite de propaganda sovietic` pentru demonizarea adversarului [i promovarea unei imagini pozitive despre sine. De altfel, anul 1958 se \ncadreaz` \ntr-o perioad` de av#nt a propagandei sovietice, perioad` ce a debutat cu lansarea pe orbita circumterestr`, la 4 octombrie 1957, a primului satelit artificial, Sputnik 1, ale c`rui semnale audio, transmise spre P`m#nt, erau receptate ca o dovad` a superiorit`]ii or#nduirii socialiste fa]` de agonizantul capitalism. Ulterior, Iuri Gagarin, \n 1961, [i Valentina Tere[kova, \n 1963, au adus noi puncte \n „meciul spa]ial“ sovieto-american, doar aselenizarea americanilor, la 20 iulie 1969, reduc#nd la t`cere corul elogiatorilor superiorit`]ii sovietice \n domeniul zborurilor cosmice. Pe planul politicii interne sovietice, 1958 a reprezentat anul consolid`rii puterii lui N.S. Hru[ciov care, dup` ce z`d`rnice[te tentativa „grupului antipartinic Malenkov – Molotov“ de a-l r`sturna de la conducerea PCUS, preia, la 26 martie 1958, [i func]ia de prim-ministru, la fel cum procedase [i Stalin, la 6 mai 1941, principiul „conducerii colective“, promovat chiar de Hru[ciov, primind astfel o grea lovitur`. Bine consolidat pe plan intern, N.S. Hru[ciov ini]iaz` o politic` extern` agresiv`, care se va finaliza cu ridicarea Zidului Berlinului, \n 1961, [i „criza rachetelor“, din 1962. De altfel, chiar \n 1958, liderul sovietic face c#teva mut`ri diplomatice importante prin consolidarea rela]iilor cu Gamal Abdel Nasser, pre[edintele Republicii Arabe Unite, [i declan[area, la 10 noiembrie, a unei noi crize a Berlinului. |n cadrul rela]iilor din interiorul blocului socialist, anul 1958 este martorul unei noi r`ciri a rela]iilor sovieto-iugoslave, precum [i a primelor simptome ale viitoarei schisme sovieto-chineze. |n acest context, evocarea \n textul Declara]iei a „unanimit`]ii guvernelor prezente la Consf`tuire \n aprecierea situa]iei interna]ionale, c#t [i \n privin]a c`ilor de consolidare a p`cii“ este doar o dulce ipocrizie, \n perioada imediat urm`toare liderii comuni[ti chinezi decret#nd c` teza coexisten]ei pa[nice este o tez` revizionist`, \n contradic]ie cu dogmele staliniste.

La fel de „sincer“ este tratat` [i problema reunific`rii Germaniei, a c`rei rezolvare este \ntrev`zut` printr-un acord rezultat din negocieri directe \ntre cele dou` state germane, f`r` interferen]a Marilor Puteri. |n realitate, „nuca tare“ a reunific`rii germane era problema alegerilor libere care ar fi \nl`turat de la putere regimul comunist din RDG.

M`surile de diminuare a efectivelor militare ale statelor din Tratatul de la Var[ovia sunt prezentate pe larg \n Declara]ie: „]`rile socialiste din Europa [i Asia au dat nu pu]ine dovezi ale bun`voin]ei lor [i ale n`zuin]ei lor spre colaborare cu celelalte state, în interesul consolid`rii p`cii între popoare. To]i participan]ii la Tratatul de la Var[ovia au efectuat în repetate rînduri în mod unilateral reducerea for]elor lor armate, al c`ror efectiv, începînd din 1955, a fost redus în total cu 2.477.000 de oameni. În mod corespunz`tor au fost reduse, de asemenea, armamentul, mijloacele tehnice militare [i cheltuielile acestor ]`ri pentru ap`rare“. |n contrapondere, SUA erau acuzate c` doreau \narmarea nuclear` a tuturor ]`rilor NATO, inclusiv a Germaniei Federale. De fapt, SUA [i Marea Britanie doreau s`-[i p`streze exclusivitatea controlului armamentului nuclear \n cadrul NATO, acest lucru duc#nd la o r`cire a rela]iilor cu Fran]a lui Charles de Gaule, proces care a dus la ie[irea Fran]ei din structurile militare NATO, \n 1966. Retragerea trupelor sovietice din Rom#nia este prezentat` \n contextul m`surilor de dezarmare luate, unilateral, de Tratat: „participan]ii la consf`tuire au luat cuno[tin]` [i au discutat propunerea guvernului sovietic pus` de acord cu guvernul Republicii Populare Rom#ne privind retragerea de pe teritoriul Republicii Populare Rom#ne a trupelor sovietice sta]ionate acolo în conformitate cu Tratatul de la
9

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente
Var[ovia. Participan]ii la consf`tuire aprob` aceast` propunere [i î[i exprim` convingerea c` ea va fi primit` de toate popoarele ca o nou` dovad` a politicii consecvente iubitoare de pace a ]`rilor socialiste.“ {i acest lucru demonteaz`, credem noi, acele opinii potrivit c`rora decizia retragerii ar fi fost luat` de Hru[ciov doar \n urma lobbyului f`cut de partea rom#n` prin diverse mijloace pitore[ti („chefuri“ v#n`tore[ti [.a.), conduc`torul sovietic fiind un politician prea versat pentru a lua astfel de decizii importante doar pe considerente afective. |n realitate, retragerea trupelor sovietice din Rom#nia era o component` a unui plan mai larg de reducere a cheltuielilor militare sovietice, deoarece, pe de o parte, dup` momentul Budapesta 1956, era clar faptul c` occidentalii nu vor interveni militar \n sfera de influen]` sovietic` din estul Europei, iar pe de alt` parte, sovieticii aveau nevoie de fonduri pentru dezvoltarea armamentului neconven]ional [i a programului spa]ial.

dorin]a de a duce tratative încununate de succes, în fapt fac totul pentru a complica convocarea conferin]ei la nivel înalt, dac` nu chiar pentru a se eschiva de la convocarea unei asemenea conferin]e. În acest scop,

De o ironie crud` este etichetarea Tratatului ca o „pav`z` de n`dejde a securit`]ii [i independen]ei“ statelor participante, precum [i acuza]ia c` „cercurile conduc`toare ale unor puteri din NATO, exprim#ndu-[i în vorb`

este prezentat` problema ticluit` privind a[a-numita situa]ie din ]`rile Europei R`s`ritene, adic` o problem` care, în realitate, nu exist`. Participan]ii la consf`tuire resping orice fel de discutare a acestei probleme ca un

amestec inadmisibil în treburile interne ale statelor suverane, incompatibil cu dreptul interna]ional [i Carta O.N.U. Statele participante la consf`tuire declar` c` nu vor admite nici un fel de amestec în afacerile interne ale ]`rilor lor, ale c`ror popoare au p`[it ferm [i definitiv pe calea construirii socialismului [i sunt deplin hot`r#te s` apere munca popoarelor lor, securitatea lor de orice fel de uneltiri din afar`". Aceste afirma]ii erau f`cute la nici doi ani de la \n`bu[irea \n s#nge a revolu]iei maghiare [i cu nici o lun` \nainte de executarea, la 16 iunie 1958, a lui Imre Nagy [i a lui Pal Maleter. |n finalul Declara]iei se propune \ncheierea unui pact de neagresiune \ntre Tratatul de la Var[ovia [i NATO care s` garanteze, printre altele, [i „ab]inerea de la orice amestec reciproc \n afacerile interne“, o prevedere des invocat` de statele totalitare pentru a-[i men]ine sistemul de represiune asupra propriilor cet`]eni. Am \ncercat, \n aceste r#nduri, s` prezent`m doar unele din tezele care fac din acest document un instrument de propagand`, \n care realitatea era denaturat` de dragul unor dogme care, ulterior, [i-au dovedit falsitatea. u

1958. The Warsaw Pact and Peace's Rhetoric
A very useful instrument used by the communist regime, as an ideological component of the Cold War, was the pacifist propaganda. The fight for peace of the "socialist camp" and "progressive intellectuals" against the "warmongers" - collocation through that was defined, the occidental leadership - was a "Trojan horse" used by Soviet Union. In this way, The Declaration of the states participated
10

to the Warsaw Pact, adopted at the Consultative Political Committee session, on 24th May 1958, from which we chose the most significant passages, is a telling example. Written in "savoury" clichés of the period, the text of the Declaration shows us the most important theses used by the Soviet propaganda for libeling the opponent and promoting a positive self-image. 1 (27) u 2005 u

document

studii/documente

Un deceniu de la prima extindere a NATO

O aniversare sub observa]ie

Rom#nia, în cadrul Tratatului de la Var[ovia, se g`sea într-o pozi]ie geopolitic` [i geostrategic` specific`

Greciei. Rela]iile dintre cele dou` ]`ri care au cunoscut în trecut momente de tensiune (a se vedea r`zboiul grecoturc din anii 1919-1922), nu s-au îmbun`t`]it în perioada postbelic`, dar amenin]area sovietic` [i necesitatea consolid`rii flancului sudic al NATO au impus admiterea lor concomitent` în organiza]ie. În 1962, NATO a s`rb`torit împlinirea unui deceniu de la acest eveniment printr-o suit` de ceremonii [i reuniuni. Cu acest prilej, s-au luat în dezbatere [i probleme ale vie]ii interna]ionale: criza Berlinului (1961), reluarea tratativelor de dezarmare nuclear` dintre SUA [i URSS, rela]iile cu Republica Popular` Chinez` etc. Aceast` aniversare s-a petrecut sub o atent` observa]ie a diploma]iei române, interesat`, în special, de

document u 2005 u 1 (27)

fâr[itul celei de-a doua conflagra]ii mondiale a adus cu sine amplificarea tensiunilor politico-militare mai vechi dintre alia]ii înving`tori, pe fondul manifest`rii unor interese na]ionale divergente [i al reac]iilor de team` [i ostilitate reciproc`. Liniile de for]` [i echilibru între marii înving`tori au fost stabilite c`tre sfâr[itul celei de-a doua conflagra]ii. Cel mai important eveniment a fost vizita lui W. Churchill la Moscova, în octombrie 1944, în timpul c`reia s-a ajuns la celebrul acord al procentajelor. Interesat s` men]in` libertatea comunica]iilor în Mediterana Oriental` [i Orientul Mijlociu, premierul britanic a acceptat s` cedeze Uniunii Sovietice, România [i Bulgaria, în schimbul Greciei. La aceast` în]elegere sovietobritanic` s-a raliat apoi [i SUA. Ulterior, în timpul r`zboiului civil din Grecia (1944-1947), Stalin a respectat, în general, în]elegerea convenit` cu partenerii occidentali, dar a f`cut presiuni asupra Turciei, cu scopul de a controla cele dou` strâmtori, Bosfor [i Dardanele. Anul 1947 a marcat practic ruptura în dou` a continentului european. Expansionismului sovietic în vestul [i sudul continentului, SUA i-au opus Doctrina Truman [i Planul Marshall. La rândul ei, Uniunea Sovietic` [i-a fundamentat „Doctrina Jdanov“. La 24 ianuarie 1949, a luat fiin]` CAER, o reac]ie tardiv` a Moscovei la Planul Marshall [i la crearea, la 16 aprilie 1948, a Organiza]iei pentru Cooperare Economic` European` (OECE).

S

! Colonel dr. Petre OTU Institutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`
În sfâr[it, la 4 aprilie 1949, a luat fiin]` NATO, compus din 12 membri (10 ]`ri europene la care s-au ad`ugat SUA [i Canada). Prima extindere a Alian]ei NordAtlantice a avut loc în 1952 [i a inclus admiterea, concomitent`, a Turciei [i a problematica dezb`tut` de oficialii NATO. Interesul Bucure[tilor pentru reuniunea de la Atena era de în]eles având în vedere c` R`zboiul rece se g`sea în plin` desf`[urare, iar confruntarea dintre cele dou` blocuri era acut`. Mai exista [i un alt motiv pentru care regimul comunist din România era preocupat de evolu]iile din regiunea balcanic`. }ara noastr` se g`sea într-o pozi]ie geopolitic` [i geostrategic` specific`, în cadrul Tratatului de la Var[ovia, fiind înconjurat` numai de ]`ri socialiste. Prin urmare, armata român` era dispus` în e[alonul doi al dispozitivului operativ strategic al for]elor militare ale Tratatului de la Var[ovia, intervenind pe direc]iile greac`-turc` [i nord-italian`. Desigur, detaliile planific`rii strategice la nivelul Pactului de la Var[ovia sunt, înc`, sumar studiate, accesul la acest tip de documente fiind cvasiinterzis. În cele ce urmeaz`, prezent`m dou` documente importante – un raport al misiunii diplomatice de la Atena despre modul cum a fost s`rb`torit` aniversarea admiterii în NATO a celor dou` state [i un documentar despre bazele americane de pe teritoriul elen. Dup` opinia mea, ele sunt m`rturii care intr` în categoria feedback-ului, fiind semnificative pentru întregirea imaginii celuilalt în aceast` inedit` confruntare care a fost R`zboiul rece.
11

studii/documente
I. Situa]ia politic` interna]ional`. La acest punct de pe ordinea de zi, aten]ia general` a fost atras` de discursul secretarului de stat american, Rusk, care a informat despre situa]ia din diferite regiuni ale globului ca: Extremul Orient, Africa [i America Latin`, precum [i raportul C`tre acestuia privind convorbirile dintre SUA [i URSS în problema MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE Berlinului. Direc]ia a II-a Rela]ii Mini[trii de Externe ai Belgiei, Olandei [i Portugaliei au criticat SUA în ce prive[te pozi]ia acesteia fa]` de situa]ia din Congo, Iranul de Vest [i Angola. RAPORT John Rigos, corespondentul unor publica]ii americane [i asupra lucr`rilor sesiunii NATO de la Atena, secretarul Uniunii coresponden]ilor str`ini din Grecia, ne-a 4-6 Mai 1962 ar`tat c` în prima parte a discursului s`u, Rusk, referindu-se la situa]ia din Extremul Orient, ar fi afirmat c` oricare ar fi evolu]ia Între 4-6 mai a.c., la Atena, au avut loc lucr`rile sesiunii rela]iilor dintre URSS [i R.P. Chinez`, „Occidentul nu se poate NATO, cu care ocazie Grecia [i Turcia au subliniat a[tepta la nimic pozitiv pentru el“. aniversarea a 10 ani de la aderarea lor la Pactul Nord-Atlantic. În leg`tur` cu situa]ia în diferite regiuni ale lumii, sesiunea La lucr`rile sesiunii au participat mini[trii de Externe [i NATO a îns`rcinat pe mini[trii lor de R`zboi s` se întruneasc` mini[trii de R`zboi ai celor 15 state membre ale NATO, pentru a prezenta propunerile lor pe linie militar`. înso]i]i de un num`r mare de consilieri militari, politici [i În ce prive[te discu]iile referitoare la Berlin s-a putut economici. constata c` în sânul NATO exist` numeroase contradic]ii. S-a Practic, lucr`rile NATO au început la 3 mai, prin desprins, din nou, faptul c` Fran]a [i RFG nu privesc pozitiv consf`tuirea mini[trilor de R`zboi [i au durat [i pe data de 6 tratativele dintre SUA [i URSS. mai, dup` emiterea comunicatului final. {eful serviciului de pres` al NATO, francezul I. Fortier, la o Deschiderea oficial` a sesiunii a avut loc la 4 mai 1962, conferin]a de pres`, printr-o [edin]` festiv` referindu-se la dis]inut` în parlamentul cursurile mini[trilor grec unde au ]inut Afacerilor Externe ai discursuri: Fran]ei [i RFG în l C. Karamanlis, aceast` problem`, a primul ministru grec; citat urm`toarele: l Ferdium Cemal Couve de Murville: Erkin, pre[edinte de „Nu am nimic de onoare al Consiliului obiectat în privin]a NATO; schimburilor de vederi l D. Stiker, cu URSS, îns` atrag secretar general [i aten]ia prietenilor pre[edinte al Consiliului Protocolul de aderare a Greciei [i Turciei la NATO, 18 februarie 1952. americani ca acestea s` NATO. |n pagina 11, fotografia oficial` de la finalul \ntrunirii Consiliului Nord-Atlantic la nivelul mini[trilor de Externe [i ai Ap`r`rii din ]`rile membre NATO (Atena, Grecia, 4 mai 1962). nu se transforme în În discursurile tratative”. ]inute, to]i cei de mai Schröder: „Nu sus s-au dedat la obiectez în privin]a schimbului de vederi dintre SUA [i URSS, atacuri [i calomnii împotriva URSS [i a comunismului, în îns` acestea s` nu se transforme în tratative”. general, cerând intensificarea înarm`rii NATO. În leg`tur` cu discursul ministrului Afacerilor Externe al Karamanlis, în discursul s`u, a subliniat ata[amentul RFG, corespondenta agen]iei de pres` a RFG, Dipgen Ursula, Greciei fa]` de SUA [i a cerut ca NATO s` acorde ajutor ne-a relatat c` Schröder ar fi aprobat toate punctele prev`zute în Greciei, deoarece astfel se va sprijini [i lupta pe care guvernul planul propus de S.U.A. în problema Berlinului, îns` a subliniat o duce împotriva comunismului pe plan intern. Totodat`, a c` în nici un caz s` nu se recunoasc` RDG. cerut intensificarea înarm`rilor [i perfec]ionarea S. Modiano, corespondentul agen]iei Reuters, referindu-se armamentului NATO, l`sând s` se întrevad` regretul s`u la cele de mai sus, ne-a spus c` RFG a adoptat aceast` pozi]ie pentru faptul c` puterile occidentale nu au folosit pentru a l`sa impresia unei linii politice mai maleabile [i a nu fi superioritatea lor militar`, pe care ar fi avut-o la sfâr[itul celui acuzat de instigarea Fran]ei împotriva liniei politice externe de-al doilea r`zboi mondial împotriva URSS. adoptate de SUA. De altfel, a precizat c` aceast` condi]ie a lui Ordinea de zi a sesiunii NATO a fost urm`toarea: Schröder poate fi apreciat` ca o respingere a planului american I. Situa]ia politic` interna]ional`. pentru Berlin. II. Politica militar` NATO. T. Philidis, consilier la Direc]ia Presei Externe [i redactorIII. Probleme economice. [ef adjunct la ziarul „Katimerini“, ne-a afirmat c` numai Din documentele date publicit`]ii de Serviciul de de]inerea monopolului armamentului atomic de c`tre SUA Informa]ii NATO, din conferin]ele de pres` ale NATO, men]ine unitatea NATO în forma actual`. precum [i din munca de rela]ii desf`[urat` de noi în rândul Philidis [i Mario Modiano, corespondent al ziarului „New coresponden]ilor acredita]i pe lâng` serviciul de pres` al York Times“, au afirmat c` Fran]a [i RFG sunt de mult NATO în timpul sesiunii, au rezultat urm`toarele: AMBASADA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE Atena, 9 mai 1962
12

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
nemul]umite de faptul c` SUA caut` s`-[i impun` politica sa asupra ]`rilor occidentale din Europa, iar recentele convorbiri cu guvernul URSS, în care guvernul american a discutat [i în numele Occidentului, au accentuat mai mult aceste nemul]umiri. Ca urmare, Fran]a [i RFG depun o activitate diplomatic` intens` pentru a-[i atrage de partea lor câ]i mai mul]i aderen]i din rândul statelor capitaliste europene. Atitudinea Fran]ei reflect`, în fond, adânca nemul]umire a lui de Gaulle, c` nu poate s` preia în coali]ia atlantic` rolul de [ef al unei mari puteri conduc`toare în NATO. II. Politica militar` a NATO A[a dup` cum rezulta din comunicatul final, o preocupare principal` la aceast` sesiune a constituit-o ideea francez`, sus]inut` [i de RFG, ca NATO s` devin` o nou` putere nuclear` independent`. Acest lucru ar fi presupus crearea unei for]e nucleare a blocului NATO, control [i participare la decizia de folosire a armamentului nuclear al SUA aflat în Europa, de c`tre o comisie în care ar fi intrat principalele ]`ri imperialiste din Europa. Desigur c` realizarea acestei idei ar fi însemnat reducerea importan]ei SUA în stabilirea liniei politice [i militare a organiza]iei NATO. Polichroniades, redactor diplomatic la ziarul To Vima, [i Gh. Drossos, fost ministru, acum redactor la ziarul Ethnos, sunt de p`rere [i ei c` eforturile Fran]ei [i RFG pe linia cre`rii for]ei nucleare a NATO urm`resc de fapt preluarea ini]iativei în problemele politice [i militare ale NATO. SUA au încercat s` lini[teasc` spiritele, acceptând s` pun` la dispozi]ia ]`rilor NATO planuri privind locul unde sunt instalate aceste baze [i informa]ii privind tipul armelor respective. Jean Schwoebel – corespondentul ziarului francez Le Monde – ne-a informat c`, la acest punct de pe ordinea de zi, au fost discu]ii contradictorii [i între SUA [i Anglia. Anglia a sus]inut, ca linie a înarm`rii NATO, m`rirea produc]iei de arme atomice tactice în dauna armatei [i armamentului clasic, pe când SUA a fost pentru m`rirea produc]iei de armament clasic pentru parteneri, paralel cu perfec]ionarea [i l`rgirea produc]iei de arme atomice în exclusiva proprietate a SUA. SUA a documentat c` declan[area unui r`zboi atomic cu arme tactice ar însemna, de fapt, dezl`n]uirea unui r`zboi nuclear unde, în mod firesc, se vor folosi toate tipurile de arme atomice. Se pare c` a învins punctul de vedere american. Ziaristul Polichroniades ne-a relatat c` la Consiliul NATO au fost depuse spre aprobare 20 de planuri privind tipuri noi de armament clasic, printre care planul britanic de construire a unui tip de avion cu decolare vertical`, un nou tip de avion de transport militar etc. Totodat`, SUA a acceptat s` pun` la dispozi]ia NATO submarine dotate cu rachete POLARIS. Coresponden]ii de pres`, participan]i la sesiunea NATO, au apreciat c`, de[i SUA a respins ideea prin care NATO ar fi urmat s` devin` o nou` putere nuclear` independent`, totu[i hot`rârile ce s-au luat în privin]a controlului armamentului atomic marcheaz` o cedare fa]` de presiunile Fran]ei, R.F.G. [i a altor ]`ri NATO din Europa. Corespondentul ziarului vest-german Suddeutsch Zeitung, George Mergl, dup` distribuirea comunicatului final s-a manifestat nemul]umit, spunând c` SUA nu renun]` la politica sa de dictatur` în interiorul NATO [i c` acordarea submarinelor Polaris nu schimb` fondul problemei, deoarece dreptul de a dispune de aceste submarine revine SUA. III. Probleme economice La acest punct de pe ordinea de zi, au predominat cererile Greciei [i Turciei de a li se acorda ajutor. Un efort deosebit în acest sens l-a depus guvernul grec. Acesta a avut de înfruntat [i avizul negativ al comisiei celor trei „în]elep]i“, în frunte cu Edgar Faure, care a studiat, din îns`rcinarea NATO, situa]ia economic` a Greciei [i a Turciei. Ministrul de Externe grec a luat cuvântul de mai multe ori, subliniind, de fiecare dat`, situa]ia economic` dificil` a Greciei. A[a cum ne-a declarat într-o convorbire Ph. Morphis, subdirector la Direc]ia Presei Exterioare de pe lâng` Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri, Averof a argumentat c` aceast` situa]ie se datore[te cheltuielilor militare excesive ale Greciei pe linie militar`, în interesul NATO. Averof ar fi explicat ca for]ele armate ale Greciei num`r` aproape 300.000 oameni, fa]` de 80.000 cât ar fi normal, iar deficitul anual, ce provine numai din cauza cheltuielilor militare, se ridic` la 65 de milioane de dolari. Dup` cum a relatat Morphis, ministrul de Externe grec a prezentat documente din care ar rezulta c` Iugoslavia are anumite planuri în privin]a Macedoniei. În felul acesta, Averof a încercat s` demonstreze necesitatea unor for]e armate chiar sporite [i reutilate la nivelul tehnicii militare actuale, fapt ce corespunde [i intereselor NATO. De[i SUA au sus]inut reglementarea în cadrul sesiunii a problemei ajutor`rii ]`rilor NATO, slab dezvoltate totu[i, în ce prive[te Grecia lucr`rile au luat sfâr[it numai prin recomandarea necesit`]ii acord`rii unui ajutor. De altfel, la conferin]a de pres` ce a avut loc dup` emiterea comunicatului final, la o întrebare ce i s-a pus lui Stiker, acesta a r`spuns c` recomandarea respectiv` de ajutorare a Greciei, în ciuda avizului negativ al lui Faure, a avut loc [i ca urmare a unor argument`ri suplimentare prezentate de guvernul grec, care nu sunt de natur` public`. Recomandarea ajutor`rii Greciei de c`tre un consor]iu ce urmeaz` s` ia fiin]` [i care va aprecia dac`, când [i în ce m`sur` este necesar ajutorul, se considera ca un e[ec al politicii guvernului grec, mai ales dac` avem în vedere faptul c` Turciei i se va aproba urgent un ajutor de 300 milioane dolari, propus de Faure. Apare interesant` pozi]ia lui Stiker care în conferin]a de pres` nu a menajat actualul guvern grec, amintind de câteva ori c` Grecia mai are de pl`tit [i datorii vechi, dinainte de r`zboi. Ziari[tii Drosos [i Philidis ne-au informat c` [i pe tema ajutorului economic între SUA [i RFG au avut loc contradic]ii serioase, americanii au ridicat din nou problema ajutor`rii Greciei din partea Germaniei de Vest prin intermediul NATO. RFG a refuzat acest lucru, declarând c` va acorda ajutor Greciei numai în m`sura în care acest lucru îl va putea realiza prin tratative directe cu guvernul grec, lucru ce atrage, desigur, exercitarea [i înt`rirea influen]ei vest-germane asupra Greciei. RFG a manevrat în interesul ei hot`rârea Consiliului NATO de a se da ajutor Greciei, astfel ca banii s` apar` ca fiind da]i direct de guvernul vest-german [i nu sub eticheta NATO. Grecia întâmpin` mari dificult`]i economice, mai ales în domeniul investi]iilor. Suma de 125 milioane dolari, ce urma s`
13

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente
o primeasc` Grecia ca urmare a asocierii sale la Pia]a Comun`, întârzie ca urmare a hot`rârii Italiei de a amâna ratificarea tratatului de asociere pân` la 1 ianuarie 1963. În aceast` situa]ie, chiar a doua zi dup` încheierea lucr`rilor Consiliului NATO, Schröder [i Straus au vizitat pe Karamanlis [i, dup` ce au mul]umit pentru sprijinul dat de Grecia RFG-ului în problema Berlinului, i-au propus un împrumut de 200 de milioane de m`rci. În cazul c` guvernul va accepta acest împrumut, RFG va face un pas important pe calea scopului urm`rit de a-[i consolida pozi]iile sale în Grecia. Sesiunea de prim`var` a mini[trilor de Externe [i de R`zboi NATO s-a caracterizat prin folosirea unui ton mai moderat la adresa lag`rului socialist. Linia prezentat` de SUA a fost considerat` ca fiind o linie mai supl`, de men]inere a contactelor Est-Vest [i a întrunit aprobarea reprezentan]ilor celorlalte state din NATO. Aceasta se referea la continuarea contactelor cu Uniunea Sovietic` în problema Berlinului [i a Germaniei. NATO se solidarizeaz` cu pozi]ia SUA, la Conferin]a dezarm`rii de la Geneva. În ce prive[te înarmarea atomic` a NATO, SUA, sprijinit` de alte puteri, au refuzat s`-i acorde direct astfel de arme [i au manevrat pentru crearea unei comisiuni de informare [i colaborare reciproc`. Pre[edintele Statelor Unite îns` r`mâne [i pe mai departe singurul care ar putea hot`rî folosirea armelor atomice pentru un eventual conflict. În domeniul armamentelor clasice, tendin]ele agresive NATO s-au manifestat ca [i mai înainte, f`cându-se presiuni din partea Statelor Unite pentru ca partenerii s`i s` nu sl`beasc` cu nimic efortul lor militar ofensiv. În actuala Sesiune au continuat s` se manifeste [i s` se adânceasc` contradic]iile – în diferite domenii – între puterile NATO, cu toate c` ele nu au luat aspectul de lupt` deschis`, a[a cum s-a întâmplat la Sesiunea NATO din decembrie 1961. Ambasador M. B`l`nescu Secretar III Ionescu Mihai v NOT~
DESPRE BAZELE {I ACTIVITATEA

NATO

|N

GRECIA

Grecia [i Turcia, prin a[ezarea lor geografic`, prin dificila lor situa]ie intern`, dar, mai ales, prin faptul c` pot oferi în condi]ii avantajoase un num`r important de divizii, relativ gata de a servi interese str`ine, determin` conducerea politic` [i militar` a principalelor ]`ri imperialiste s` acorde acestor ]`ri un interes deosebit. Acest interes s-a manifestat în primul rând din partea pre[edintelui Kennedy, care în fa]a Congresului a afirmat c` interesele SUA cer ca, în ceea ce prive[te Grecia [i Turcia, ajutorul american trebuie s` se manifeste sub toate formele, deoarece în aceast` zon` a lumii „presiunea comunismului este mai puternic`...“. În ultimii ani, asist`m la o intensificare complex` a infiltra]iei capitalului [i a influen]ei

14

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
militarismului vest-german, care a g`sit în aceste ]`ri adep]i în politic` [i interesa]i în ob]inerea de DM. În cazul Greciei, ca membr` a NATO, nu este greu de ar`tat rolul acesteia în cadrul planurilor agresive ale alian]ei. De altfel, atât conduc`torii de r`spundere ai NATO, cât [i guvernan]ii greci, începând cu primul ministru Karamanlis, au ar`tat, în repetate rânduri, „argumentele“ orient`rii agresive ale acesteia, cât [i r`spunderile pe plan militar strategic, printre care: a) Pozi]ia geografic`, de direct` vecin`tate cu ]`ri ce apar]in lag`rului socialist, respectiv R.P. Bulgaria; b) Flancul de sud-est al NATO, în caz de conflict, va fi unul dintre punctele cele mai vulnerabile, ]inând cont de situa]ia intern` confuz` din Turcia [i nestabil` din Grecia; c) În caz de conflict militar, dac` situa]ia din Iugoslavia poate deveni periculoas`, prin Grecia s-ar putea organiza ac]iunile necesare NATO; d) Apropierea de strâmtorile prin care se poate p`trunde în Mediterana, faptul c` posed` nenum`rate insule care pot servi NATO etc. Concluzia care se trage, atât de c`tre conducerea militar` a NATO, cât [i de c`tre comandamentul grec este necesitatea de a se trece la înarmarea [i instruirea armatei grece[ti pe baza tehnicii moderne, de preg`tire a teatrului de ac]iuni militare din timp în vederea planurilor agresive NATO. În acest scop, militari[tii greci [i str`ini construiesc baze [i depozite militare, aerodroame strategice, [osele strategice, centre de transmisiuni, creeaz` o industrie orientat` spre produc]ia de material militar, fac amenaj`ri de porturi militare etc. I. Orientarea negativ` a Greciei în problema dezarm`rii. Bazele militare americane [i vest-germane pe teritoriul grec Rezisten]a reprezentan]ilor Greciei la orice idee de colaborare interna]ional` pentru rezolvarea problemei dezarm`rii, este cunoscut` atât la ONU, cât [i din modul cum au fost întâmpinate diferite propuneri de dezarmare, printre care [i propunerea ]`rii noastre privitoare la crearea unei zone denuclearizate în Balcani. Motivul principal care a împins pe guvernan]ii greci s` se situeze pe pozi]ii negativiste fa]` de orice latur` a problemei dezarm`rii este în leg`tur` cu acceptarea de c`tre ace[tia de a avea pe teritoriul grec baze militare americane [i vest-germane, printre care [i baze nucleare. Principala baz` care are ca destina]ie final` folosirea de material nuclear în scopuri agresive NATO, este baza din insula Creta, al c`rui stat major american se afla în localitatea Gurnes, la circa 15 km est de ora[ul Iraclion. Aceast` baz`, a[a cum s-a referit [i ziarul Athens Daily Post, din 18.04.1962, a fost tratat` cu guvernul grec de generalul american James Van Fleet înc` cu ani în urm`. Planul ini]ial, dup` cum relateaz` jurnalul, era de a echipa centrul din Creta cu cele necesare pentru instruirea trupelor NATO în lansarea rachetelor cu raz` medie (utilizând Tuz Golu sau Lacul Salt din centrul Anatoliei ca traiectorie) a fost anulat în trecut, pentru a fi perfec]ionat` racheta continental` Atlas. Rezult` c` destina]ia centrului a fost conceput` pentru folosirea de rachete medii [i apoi intercontinentale, care dup` toate concep]iile militare constituiesc arme strategice agresive de distrugere în mas`. Este de subliniat grija cu care guvernan]ii greci au c`utat [i caut` s` ascund` adev`ratul caracter al bazei NATO din insula Creta. La început au ap`rut în pres` [tiri alarmante [i proteste

Robert Schuman, ministrul Afacerilor Externe al Fran]ei, semneaz` Tratatul de la Washington prin care s-a \nfiin]at NATO (4 aprilie 1949). |n pagina 14, Joseph Bech, ministrul Afacerilor Externe al Luxemburgului, ]ine o cuv#ntare cu acela[i prilej.

ale opiniei publice care se întreba cu îngrijorare ce caracter au lucr`rile pe care americanii le construiesc în Creta. Guvernul a dat o explica]ie c` este vorba de un centru de cercet`ri meteorologice [i de cercetare a spa]iului interplanetar [i nu despre o baz` de rachete. Dar întrucât nu s-a putut g`si nici o explica]ie care s` justifice cum este posibil ca un asemenea centru s` coste 50.000.000 $, guvernul a fost nevoit s` recunoasc` c` este vorba de un centru de instruc]ie al NATO pentru rachete dirijate. Astfel, declara]ia primului ministru Karamanlis, f`cut` la 25.06.1962, în parlament, r`spunzând întreb`rilor lui Venizelos [i Marchezinis, prin care spunea „s-a declarat în repetate rânduri c` dup` cum se declara înc` o dat` c` guvernul, pentru cazul bazelor atomice inten]ioneaz` s` pun` la timp în curent Reprezentan]a Na]ional` [i s` urmeze procedura impus` de con]inutul conven]iilor“, s-a dovedit f`r` nici o importan]` practic`. În realitate, guvernul a ascuns atât parlamentului, cât [i poporului ac]iunile sale. În sprijinul guvernului, atunci când nu a mai putut fi ascuns` realitatea [i toat` lumea [tia c` în insula Creta se construie[te o baz` de rachete, au s`rit ini]iatorii acestei baze [i, în principal, diferi]i speciali[ti americani. Din cele relatate de ace[tia în pres`, rezult` c` centrul de rachete NATO din Creta ar fi o binefacere pentru securitatea [i prosperitatea economic` a Greciei. „Centrul din Creta – scria ziarul Athenes Daily Post – va fi echipat la început cu cele necesare pentru instruirea în lansarea rachetelor Nike Universal-Ajax [i Hercules sol-aer. Hercules, cu o raz` de 85 mile [i 80.000 picioare în`l]ime, poate intercepta orice avion inamic cu reac]ie, ce poate dep`[i de trei ori viteza sunetului. De asemenea, va fi echipat cu cele necesare pentru instruirea rachetelor sol-aer de tipul Hawk.
15

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente
Centrul NATO din Creta va avea posibilitatea s` instruiasc` timp de 4 s`pt`mâni câte 4 batalioane de rachete. Circa o mie de cadre, apar]inând tuturor ]`rilor NATO, pentru a fi instruite, vor fi în Creta în tot timpul anului. Cheltuielile pentru construirea acestui centru se vor suporta în cea mai mare parte din programul infrastructural al NATO. Cu ocazia Conferin]ei NATO de la Atena, ministrul vestgerman de R`zboi, Straus, înso]it de Heusinger, au inspectat din avion centrul din Creta. Folosirea acestui centru de c`tre militari[tii de la Bonn a fost anun]at` în mod oficial de Înaltul Comandament (SHAPE) militar NATO de la Paris. [i buletinul Aussenpolitiche Koresspondenz al Ministerului Afacerilor Externe al RDG, care a publicat, în acest an, în luna mai, o serie de date despre bazele comandamentului vest-german din Europa, printre care a ar`tat [i despre baza din insula Creta. C` baza de rachete din Creta reprezenta un punct central al agresiunii o dovede[te [i faptul c` ministrul adjunct al SUA pentru problemele de avia]ie, general Tsarik, a venit în Grecia, trecând mai întâi s` inspecteze baza din Creta, întâlnindu-se acolo cu [eful avia]iei grece[ti, generalul Margaritis. Dar baze americane ale avia]iei nu se g`sesc numai în insula Creta, ci [i în alte ora[e ale Greciei. Chiar la Atena exist` o baz` american` de avia]ie la aerodromul Elinikon. Ma[inile ce deservesc aceast` baz`, al c`rei num`r este 7.206, se întâlnesc cu sutele pe bulevardele ora[ului Atena. Pe aerodroamele Greciei pot fi v`zu]i ofi]eri americani, iar în jurul Atenei exist` centre militare americane de transmisiuni, care, prin amplasarea lor, arat` limpede caracterul lor strategic militar. Depozite ce pot p`stra material nuclear în apropierea unor aerodroame importante [i graba cu care se construiesc asemenea obiective în alte puncte ale Greciei, arat` c` NATO, la ultima sa sesiune, a luat importante m`suri pentru transformarea rapid` a teritoriului grec într-un cap de pod atomic, orientat spre ]eluri agresive. Nici for]ele terestre ale armatei grece[ti nu au fost neglijate, întrucât la par`zile militare [i cu ocazia diferitelor inspec]ii, au ap`rut în pres` fotografii din care rezulta grija Comandamentului NATO, pentru a înzestra armata terestr` cu mijloacele de lupt` moderne [i rachete care pot folosi înc`rc`turi atomice. Instruirea cu asemenea mijloace se face de c`tre instructori americani sau de ofi]eri greci care au f`cut studii militare în SUA sau RFG. Presa a publicat c` reprezentan]ii militari [i civili ai guvernului de la Bonn au f`cut cump`r`turi de terenuri \ntinse în regiunea muntelui Olimp, în regiunea Naplion, cât [i în vestul Peloponezului pentru amplasarea unor baze militare ale Bundeswehr-ului. Grecia a devenit o baz` atomic` a NATO îndreptat` împotriva ]`rilor socialiste. Fostul ministru liberal grec, dl. L. Makkas, la o conferin]` ]inut` în luna ianuarie a acestui an la Asocia]ia cultural` din Elevsina, a spus: „Se impune schimbarea politicii Greciei, încât s` fie alungate din ]ar` bazele nucleare ale NATO care vor atrage catastrofa asupra ]`rii noastre din primele clipe ale unei eventuale ciocniri mondiale“ (Avghi, 16.01.1962). II. Încadrarea deplin` a for]elor armate terestre, aeriene [i navale grece[ti în planurile agresive ale NATO Sunt multe probele care dovedesc c` for]ele armate grece[ti î[i pierd caracterul lor na]ional, devenind un instrument docil în mâna militari[tilor armatei. Printre aceste probe sunt vizitele [i declara]iile vizitatorilor, care ocup` func]ii importante în NATO,
16

caracterul manevrelor ce se desf`[oar` pe teritoriul grec, m`surile de înzestrare material` cu armament [i tehnic` modern`, m`surile de prelucrare ideologic` a militarilor [i altele. a). Vizitele În primul rând trebuie amintit` sesiunea NATO care a avut loc în luna mai, la Atena (3-6 mai 1962), când întreaga conducere politic` [i militar` a NATO a ]inut consf`tuiri în modul cel mai secret. Cu aceast` ocazie, peste 800 de militari de profesie, exper]i militari [i exper]i ai propagandei militariste au umplut s`lile palatului Zapion, discutând problemele ce priveau dezvoltarea pe mai departe a politicii r`zboinice a organiza]iei. M`suri importante au fost luate în problema transform`rii NATO într-o putere nuclear` independent`, în problema înzestr`rii [i moderniz`rii armatelor, punându-se un accent deosebit pe problema înt`ririi armatelor [i bazelor militare ce cuprind spa]iul balcanic printre care [i înt`rirea armatei grece[ti. Îns`[i alegerea, ca loc al conferin]ei, a ora[ului Atena are o semnifica]ie politico-militar` [i psihologic`, care arat`, pe de o parte, teama imperiali[tilor în ceea ce prive[te nestabilitatea politic` a ]`rilor din acest spa]iu, precum [i dorin]a lor de a preg`ti terenul unor noi ac]iuni de „r`zboi rece“ în chestiunile balcanice. Dar vizitele reprezentan]ilor for]elor agresive au avut loc [i au loc în Grecia, nu numai cu ocazia unor conferin]e, cât [i pe tot timpul anului, cu o perseveren]` rar întâlnit` în compara]ie cu alte puncte unde exist` interese ale NATO. Dac` lu`m una din lunile dinaintea sesiunii NATO (ianuarie) [i una dup` sesiunea NATO (iulie), ajungem u[or la o imagine a interesului deosebit acordat de NATO for]elor armatei grece[ti. Ianuarie 1962 20.01.62. Generalul Braun, comandant al Grupului NATO de la Smirna, vine la Atena împreun` cu delegatul grec la acest comandant, general de brigad` Papaioanu, viziteaz` conducerea F.A. grece[ti [i are discu]ii în problema instruirii, organiz`rii [i cre[terii puterii de foc a armatei grece[ti (Kathimerini, 20.01.62). 26.01.62. Generalul Buss [i conducerea militar` a ambasadei americane de la Atena, inspecteaz` unit`]i apar]inând C.I.A. Tricala (Elefteria, 26.01.62). 29.01.62. Sose[te la Atena amiralul Russel, ca nou [ef al for]elor terestre NATO din Europa de SE. Apoi, acesta a plecat la Larissa „pentru punerea sa în curent asupra organiz`rii [i temelor Armatei I [i a Comandamentului 28 al avia]iei tactice, care sunt direct sub ordinele NATO. Înainte de plecare a avut un consiliu la Statul Major General, pe care l-a prezidat (To Vima, 31.01.62). Iulie 1962 06.07.62. Sose[te la Atena generalul american Willer, responsabil pentru acordarea de ajutor c`tre ]`rile NATO [i loc]iitor al comandantului suprem la conducerea F.A. americane din Europa. S-a discutat problema înzestr`rii armatei cu materiale de r`zboi de ultimul tip [i a vizitat unit`]i militare. Generalul „a recunoscut importan]a pe care o are Grecia în ap`rarea apusului“. (Eleftheria, 7 [i 10.07.62). 11.07.62. Sose[te la Atena generalul de avia]ie Anderson, ajutor al generalului Norstadt pentru problemele aviatice, care are discu]ii asupra necesit`]ilor avia]iei grece[ti. (Elefteria, 10.07.62). 11.07.62. Sose[te la Atena, venind din Creta, subsecretarul 1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
de stat al avia]iei SUA, Tsarik, [i are discu]ii cu conducerea avia]iei grece[ti (Elefteria, 10.07.62). 12.07.62. Un [ef de stat major din Bundeswehr-ul german, al c`rui nume nu a fost publicat, a urm`rit exerci]iul naval de debarcare din apropierea localit`]ii Pilos, executat de o escadr` a Flotei a 6-a american` din Mediterana (Athens Daily Post). 29.07.62. La aceast` dat` era a[teptat` sosirea generalului Braun, comandant al for]elor terestre Grecia-Turcia, pentru discu]ii cu conducerea F.A. grece[ti. 20.07.62. Sose[te la Atena generalul de avia]ie M. Liman, care are convorbiri cu ministrul de R`zboi [i vizitarea unit`]ii de avia]ie (Elefteria, 20.07.62). Toate aceste exemple arat` c` grija comandamentului superior NATO, pentru împingerea armatei grece[ti pe f`ga[ul planurilor agresive are un caracter deosebit [i c` m`surile militare luate sunt controlate de cele mai competente cadre dintre militari[tii americani [i vest-germani. b) Caracterul manevrelor militare NATO pe teritoriul grec. Manevrele ce se execut`, de obicei, pe teritoriul Greciei au în mod invariabil nume americane, purtând amprenta ini]iatorilor acestora. În anul 1962, numele unora dintre acestea au fost: SANTERNFIANC, FOLLEX MENTASVEX 48, REGEX 62, etc. Importan]` au îns` nu denumirile manevrelor, ci caracteristicile lor, scopurile militare urm`rite prin ele. Principala caracteristic` a manevrelor militare ce au avut loc pe teritoriul grec, este caracterul lor provocator. Ele se desf`[oar`, cu rare excep]ii, de-a lungul frontierei cu R.P. Bulgaria [i antreneaz` nu numai for]ele Greciei [i Turciei, ci [i for]e din alte ]`ri NATO. Un rol deosebit în planurile acestor manevre provocatoare îl au de obicei „deta[amentele mobile ale lui NATO“. Astfel, pentru manevra ce era planificat` s` se desf`[oare în luna aprilie 1962, urmau s` participe „for]ele mobile“ ale NATO, de sub comanda generalului hitlerist Speidel, comandant al For]elor terestre ale Europei centrale. „For]a mobil`“ urma s` fie înzestrat` [i cu rachete atomice de tip Honest John sau de alt tip asem`n`tor (To Vima, 13.01.62). Chiar numai prezen]a lui Speidel la conducerea acestor for]e mobile, este suficient` pentru a dovedi caracterul provocator. Aceste manevre au fost amânate [i se ]in în lunile augustseptembrie 1962, având la fel ca [i în anul 1961, ca centru principal al ac]iunilor, zona de nord a Greciei, vizând grani]ele R.P. Bulgaria. Participarea brig`zii de para[uti[ti englezi, for]ele mobile ale RFG, precum [i flotele principalelor ]`ri NATO, în frunte cu Flota a 6-a american` din Mediterana, dovedesc c` amânarea acestor manevre pentru toamn` a urm`rit doar perfec]ionarea planurilor acestora pentru a deveni [i mai provocatoare. O alt` caracteristic` a manevrelor ce se execut` este con]inutul lor tematic agresiv. Aproape f`r` excep]ie, temele diferitelor aplica]ii au avut ca subiect ofensiva, debarcarea desantului maritim sau aerian, cucerirea de capete de pod în diferite terenuri etc. Acestea dovedesc c` st`pânii armatei grece[ti din comandamentele NATO recunosc, în mod tacit, c` nici un pericol extern nu exist` pentru Grecia care ar putea s` o
Reuniunea de la Var[ovia care a consfin]it crearea organiza]iei militare a blocului r`s`ritean dominat de URSS (14 mai 1955).

document u 2005 u 1 (27)

17

studii/documente
oblige la ap`rare. De aceea, ei nu depun nici un efort s` antreneze armata greac` pentru formele de ap`rare ale luptei moderne, ci tot efortul îl depun pentru antrenarea trupelor în ducerea r`zboiului ofensiv. Acordarea unei aten]ii deosebite în dezvoltarea trupelor de comando, prezen]a la aceste manevre a diferi]ilor speciali[ti ca antrenori, dintre cadrele de diversioni[ti ai RFG, SUA [i Angliei, obi[nui]i în arta cotropirilor coloniale, arat` pe ce drum este preg`tit` armata greac`. c) M`suri de înzestrare cu material [i tehnic` modern` În anul 1962, [i în special dup` sesiunea NATO de la Atena, dese au fost ocaziile când în unit`]ile militare ale Greciei au avut loc „festivit`]i“ la care participau conduc`tori ai NATO. Trupele $ s-au dat sub form` de împrumut. Îns` nu este f`r` rost s` se men]ioneze – ar`ta ziarul – c` „50% din ajutorul economic s-a cheltuit pentru cheltuieli defensive“. Sunt, de asemenea, bine cunoscute eforturile f`cute în timpul sesiunii NATO, c#t [i dup` aceasta, pentru a fi smulse din mâinile alia]ilor boga]i alte fonduri, pentru a m`ri poten]ialul economico-militar, cât [i, în special, pentru men]inerea actualului nivel extrem de ridicat al cheltuielilor militare ale Greciei. d) Prelucrarea ideologic` a trupelor Anticomunismul este principala tem` a prelucr`rii ideologice a armatei grece[ti, folosindu-se formulele fascizante luate din experien]a armatelor SUA [i RFG.

Republica Federal` German` devine membru al Alian]ei NordAtlantice (Paris, Fran]a, 6 mai 1955). |n centru, cancelarul RFG, Konrad Adenauer.

erau adunate, pentru a asista la slujbele religioase ]inute în aceste ocazii [i s` aduc` cre[tine[ti mul]umiri celor care le trimiteau în „dar“ tancuri M 48, avioane moderne sau rachete. Asemenea „cadouri“ au venit, rând pe rând, din partea unor alia]i mai boga]i ca SUA, Canada, Italia etc. A[a dup` cum se referea ziarul Ta Nea, din 15 iulie 1962, ajutorul american, care s-a acordat timp de 18 ani, de la eliberare [i p#n` la data de 30 iunie 1962, a ajuns la 2.209 de milioane $, iar socotindu-se [i ajutorul militar s-a ridicat la 3.500 de milioane $. Din aceast` sum`, numai aproximativ 10%, adic` 220 de milioane The end of the Second World War brought to the amplification of the old political-military tensions between the winning allies, because of the divergent national interests, the reactions of fear and mutual hostility. The first NATO's extension took place in 1952 and included the admission at the same time of Turkey and Greece. The relations between the two countries, which had witnessed tension moments in the past, were not improved in post-war period, but the Soviet threatening and the necessity of consolidation of the southern flank, imposed that
18

O pasiune deosebit` se depune pentru dezvoltarea urii împotriva vecinilor din nord [i, în special, împotriva c`reia se scriu mun]i de articole def`im`toare [i provocatoare. Na]ionalismul cel mai josnic caut` s` se infiltreze în min]ile solda]ilor, atât împotriva poporului bulgar, albanez cât [i a celui iugoslav, uneori. Campanii de pres` [i radio, provoc`ri împotriva ]`rilor socialiste [i a reprezentan]ilor lor, înscen`ri de procese de spionaj, provoc`ri la grani]` etc. Sunt mijloace prin care propaganda anticomunist` se alimenteaz`, în special, în perioada manevrelor militare. u both countries to be simultaneous admitted in the organization. In 1962, NATO celebrated a decade from this event, the anniversary took place under the close surveillance of Romanian diplomacy. Romania was in a specific geopolitical and geostrategical position within the Warsaw Pact, being surrender only by socialist countries. As a result the Romanian Army was deployed in the second operative-strategic disposition of the Warsaw Pact's military forces, operating on GreekTurkish and North Italian directions. 1 (27) u 2005 u

A Decade from the First NATO's Extension. An Anniversary under Observation

document

studii/documente

Noiembrie 1962

Rom#nia propune modificarea Protocolului adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia
! Maior Petre OPRI{ Serviciul de Protec]ie [i Paz`
n perioada 11–14 mai 1955 s-au desf`[urat, în capitala Poloniei, lucr`rile Conferin]ei statelor europene pentru asigurarea p`cii [i securit`]ii în Europa. Cu acel prilej, reprezentan]ii statelor participante au semnat Tratatul de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual` între Republica Popular` Albania, Republica Popular` Bulgaria, Republica Cehoslovac`, Republica Democrat` German`, Republica Popular` Polon`, Republica Popular` Român`, Republica Popular` Ungar` [i Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, un document separat intitulat Cu privire la crearea Comandamentului unit al for]elor armate ale statelor semnatare ale Tratatului de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual` de la Var[ovia, precum [i „Protocolul adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia“. Pentru autorit`]ile de la Bucure[ti, „Protocolul adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia“ a însemnat includerea în Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia (O.T.V.) a marii majorit`]i a for]elor militare române: 8 divizii din cadrul trupelor de uscat, 3 divizii de avia]ie de vân`toare, o divizie de avia]ie de vân`toare – bombardament [i întreaga for]` maritim` militar` româneasc` (punctul 5 din documentul respectiv).1 Acela[i protocol, semnat în capitala Poloniei, con]inea [i urm`toarea prevedere: „Ulterior, potrivit conven]iei dintre statele interesate, se pot schimba num`rul [i compunerea for]elor armate destinate, (aflate) la dispozi]ia Comandamentului Unit al statelor participante la Tratat“2. În asemenea condi]ii, se na[te o întrebare fireasc`: S-a aplicat, vreodat`, paragraful respectiv în cei 36 de ani de existen]` a Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia? R`spunsul este afirmativ. Un document descoperit recent în Arhivele Na]ionale Istorice Centrale, fondul Comitetul Central al PCR, dezv`luie faptul c` mini[trii For]elor Armate ale statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia au participat la

|

o reuniune, la Moscova, la 17 martie 1961, pentru a decide, printre altele, modificarea num`rului [i a compunerii for]elor armate care se aflau la dispozi]ia Comandamentului Unit.3 Cu acel prilej, a fost încheiat un protocol care a produs modific`ri semnificative în plan militar pentru România. În caz

Protocolul adi]ional secret a însemnat includerea în Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia a majorit`]ii for]elor militare române.

de r`zboi, 12 divizii mecanizate, 2 divizii de tancuri, un regiment de desant – para[utare, 4 regimente de rachete antiaeriene, 4 regimente [i 2 divizioane de artilerie antiaerian` române[ti erau puse la dispozi]ia

Andrei A. Greciko, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia (1960-1967).

document u 2005 u 1 (27)

comandantului suprem al For]elor Armate Unite ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia. În documentul semnat în capitala URSS, în martie 1961, [i de generalul de armat` Leontin S`l`jan, ministrul For]elor Armate, erau specificate, printre altele, tipurile de mari unit`]i române[ti care urmau s` se afle la dispozi]ia Comandamentului Unit: trei divizii mecanizate existente la pace, fiecare cu câte 8.500 de militari [i 204 tancuri; dou` divizii mecanizate existente la pace, fiecare cu câte 7.000 de militari [i 120 de tancuri; o divizie mecanizat` existent` la pace, cu 2.000 de militari [i 120 de tancuri (la r`zboi, acea mare unitate urma s` fie încadrat` cu 7.000 de militari [i 120 de tancuri); o divizie de tancuri existent` la pace, cu 7.000 de militari [i 241 de tancuri (la r`zboi se mai înfiin]a una, cu

19

studii/documente
acela[i num`r de militari, respectiv de blindate); un batalion de desant – para[utare, care se transforma, la mobilizare, în regiment; trei divizii mecanizate care se înfiin]au la r`zboi, fiecare cu câte 8.500 de militari [i 65 de tancuri; trei divizii mecanizate care se înfiin]au la r`zboi, fiecare cu câte 7000 de militari [i 65 de tancuri.4 În total: [ase divizii mecanizate, o divizie de tancuri [i un batalion de desant – para[utare, la pace, respectiv 12 divizii mecanizate, dou` divizii de tancuri [i un regiment de desant – para[utare, la r`zboi. Îns` noua organigram` a armatei române a generat – potrivit aprecierii f`cute de ministrul român al For]elor Armate, la 14 noiembrie 1962, „unele greut`]i în procesul de instruire [i de asigurare material`, iar din experien]a aplica]iilor a rezultat c` diferen]a în ceea ce prive[te puterea de foc [i de izbire a pus probleme deosebite privind întrebuin]area lor în lupt`“5. Deoarece mare[alul Andrei A. Greciko, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia, a comunicat generalului de armat` Leontin S`l`jan faptul c` „în a doua jum`tate a lunii decembrie a.c. (1962 – n.n.), va avea loc la Moscova o consf`tuire a mini[trilor For]elor Armate, în scopul actualiz`rii protocolului încheiat în martie 1961“6, ministrul român al For]elor Armate a încercat s` profite de acel prilej pentru a modifica unele prevederi ale protocolului respectiv [i a înaintat un raport Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român la 14 noiembrie 1962. În documentul respectiv, Leontin S`l`jan a detaliat [i motivat indica]iile pe care urma s` le dea unei delega]ii, compus` din [eful Direc]iei Opera]ii, [eful Direc]iei Organizare – Mobilizare [i [eful Direc]iei Planificare – Mobilizare din Marele Stat Major, care urma s` poarte discu]ii cu reprezentan]ii armatei sovietice, la Moscova, în perioada 20–23 noiembrie 1962, pentru preg`tirea document`rii necesare consf`tuirii din luna decembrie 1962. Potrivit indica]iilor lui Leontin S`l`jan, membrii delega]iei române urmau s` le comunice omologilor lor sovietici faptul c` prevederile protocolului semnat în martie 1961 r`mâneau acelea[i, în general, îns`, datorit` greut`]ilor ap`rute în procesul de instruire [i de asigurare material` [i „]inând seama de faptul c` URSS nu poate livra, pân` în anul 1965, num`rul de tancuri (mijlocii T – 54 A sau T – 55, n.n.) prev`zut ini]ial“7, partea român` propunea realizarea unor modific`ri în cadrul structurii trupelor de uscat [i a celor de ap`rare antiaerian`, proprii la pace [i la r`zboi începând cu anul 1963.8 a pace, grosul For]elor Armate ale României urma s` fie alc`tuit din cinci divizii mecanizate – fiecare având 8.000 – 8.500 de militari [i 146 de tancuri – , o divizie mecanizat` cu efective reduse (2.000 de militari [i 146 de tancuri) [i o divizie de tancuri (cu 241 de tancuri). La mobilizare se înfiin]au o divizie de tancuri identic` cu cea existent` la pace, [ase divizii de infanterie moto – fiecare cu câte un regiment de tancuri (67 de tancuri), iar divizia mecanizat` cu efective reduse existent` la pace î[i completa structura [i se transforma într-o divizie cu 8.000 – 8.500 de militari [i 146 de tancuri.9 Num`rul total de mari unit`]i române[ti existente la pace ([ase divizii mecanizate, o divizie de tancuri, un batalion de desant – para[utare) [i la r`zboi ([ase divizii mecanizate, [ase divizii de infanterie moto, dou` divizii de tancuri [i un regiment de desant – para[utare) a fost men]inut, respectându-se prevederile protocolului semnat în martie 1961 la Moscova. Ministrul român al For]elor Armate a subliniat, în acela[i raport, faptul c`, „dup` anul 1965, func]ie de posibilit`]ile de dotare cu tancuri, se va revedea organizarea diviziei de infanterie moto“10. De asemenea, artileria antiaerian` româneasc` se confrunta cu probleme legate de livrarea armamentului care urma s` intre în dotare. Întrucât Uniunea Sovietic` nu reu[ea s` furnizeze în totalitate tehnica de lupt` solicitat` de partea român` (tunuri antiaeriene S – 60, cal. 57 mm., [i KS – 19 M – 2, cal. 100 mm., precum [i tractoare mijlocii pe [enile pentru remorcarea pieselor de artilerie antiaerian`), generalul Leontin S`l`jan propunea o nou` structur` a artileriei antiaeriene române[ti la pace [i la r`zboi: 3 regimente artilerie a.a. – dislocate la Giurgiu, Mangalia [i Bra[ov – [i un divizion artilerie a.a., la Ploie[ti (la pace), respectiv unit`]ile existente la pace [i, în plus, dou` regimente artilerie a.a., amplasate la Fete[ti [i Re[i]a. Pe de alt` parte, ministrul român al For]elor Armate [i-a exprimat în mod indirect mul]umirea pentru faptul c`, în anul 1962, se înfiin]ase, cu ajutorul sovieticilor, Regimentul 4 Rachete Antiaeriene, la Ploie[ti, iar în anul 1963 urma s` ia fiin]`, la Hunedoara, Regimentul 15 Rachete Antiaeriene. În acest fel, acoperirea zonei Bucure[ti – Ploie[ti, precum [i a obiectivului „Hunedoara“ – care constituia, în caz de r`zboi, sursa principal` de o]el, font`, cupru, plumb [i armament pentru

L

Gheorghe GheorghiuDej, N.S. Hru[ciov, Emil Bodn`ra[ [i Chivu Stoica, cu prilejul unei vizite a liderului sovietic \n Rom#nia.

20

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
România – se realizau în întregime cu patru regimente de rachete antiaeriene.11 Cât prive[te obiectivul „Re[i]a“, ap`rarea antiaerian` a acestuia se asigura cu avia]ia de vân`toare [i cu Regimentul 10 Artilerie Antiaerian`. Deoarece unitatea respectiv` nu avea posibilitatea s` ac]ioneze împotriva ]intelor aeriene care zburau la în`l]imi foarte mari, datorit` performan]elor tehnice limitate ale pieselor de artilerie din dotare, Leontin S`l`jan propunea sovieticilor, în noiembrie 1962, desfiin]area la pace a regimentului respectiv. Atât protocolul semnat la Moscova, în martie 1961, de mini[trii For]elor Armate ale statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, cât [i modific`rile propuse de generalul de armat` Leontin S`l`jan, dup` trei s`pt`mâni de la încheierea crizei rachetelor din Cuba (octombrie 1962), se înscriu într-o ordine logic` care poate porni chiar de la 14 mai 1955, cu prevederile punctului 5 al „Protocolului adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia“. Subiectul reuniunilor de la Moscova, din martie 1961 [i decembrie 1962, respectiv Var[ovia – 1955 a fost acela[i: consemnarea, într-un document oficial, a efectivelor militare ale statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia. Actorii participan]i la reuniunile respective au fost aceia[i: reprezentan]ii militari ai statelor care f`ceau parte din structura politico-militar` creat` oficial la 14 mai 1955. otivele pentru care s-au modificat, în anii 1961–1962, efectivele militare conven]ionale ale armatelor statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia puteau fi generate atât de noua doctrin` adoptat` de armata sovietic` la începutul anilor ’60, cât [i de o probabil` reorganizare a dispozitivului militar al Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia dup` e[uarea tentativei lui Nikita Hru[ciov de a amplasa în Cuba rachete nucleare cu raz` medie de ac]iune. Celebra doctrin` a mare[alului V.D. Sokolovski a promovat, din anul 1960, ofensiva strategic` ca unic mod de ac]iune pentru armata URSS [i a precizat noile mijloace pe care urma s` le foloseasc` Armata Ro[ie pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei militare sovietice: „Acum, rolul principal va reveni trupelor de rachete cu destina]ie strategic`, avia]iei cu ac]iune îndep`rtat` [i submarinelor înzestrate cu rachete, care vor folosi toate arma nuclear`, bineîn]eles, dac` Uniunea Sovietic` va fi silit` s` recurg` la aceast` arm`. Or, este greu s` califici loviturile date de trupele de rachete ca fiind ac]iuni ofensive sau de ap`rare. Ac]iunile trupelor de rachete vor avea întotdeauna un caracter decisiv [i în nici un caz de ap`rare, indiferent dac` pe frontul terestru trupele atac` sau se ap`r`“12. Ofensiva declan[at` cu vectorii nucleari era urmat` de ocuparea teritoriilor statelor inamice de for]ele conven]ionale sovietice [i, implicit, de armatele statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, care nu aveau în înzestrare armament nuclear. Adoptarea „doctrinei Sokolovski“ de c`tre Armata Ro[ie [i, implicit, de Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia, la începutul anilor ’60, a generat schimb`ri în ceea ce prive[te dotarea armatelor ]`rilor comuniste europene ([i nu numai) aflate \n sfera de influen]` sovietic`. O mare parte din tehnica de lupt` conven]ional`, produs` în uzinele sovietice, precum [i o parte din cea existent` în dotarea unor mari unit`]i ale Armatei Ro[ii, a fost livrat` statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, iar reorganizarea respectiv` s-a efectuat, ca de obicei, prin chemarea la Moscova a reprezentan]ilor militari ai statelor comuniste-satelite. În concluzie, exist` o leg`tur` direct` între evenimentele politicomilitare care au avut loc în mai 1955 (crearea Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia [i semnarea „Protocolului adi]ional secret“), martie 1961 (încheierea unui nou „Protocol adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia“) [i noiembrie 1962 (modificarea Protocolului, la cererea ministrului român al For]elor Armate). Generalul Leontin S`l`jan a reconfirmat, în noiembrie 1962, o mare parte din structura armatei române, a[a cum se fusese stabilit` aceasta la Moscova, în martie 1961, iar în anul 1963 a semnat, împreun` cu comandantul suprem al For]elor Armate Unite, mare[alul A.A. Greciko, un alt „Protocol adi]ional secret“13, ]inându-se cont de propunerile române[ti elaborate în noiembrie 1962. Totodat`, se poate observa faptul c` planurile armatei române privind dotarea cu tehnic` de lupt` modern` erau coordonate cu documentele adi]ionale secrete ale Tratatului de la Var[ovia, întocmite în perioada 1955– 1963. Primul plan de acest gen cuprindea perioada 1956–1960 [i a fost prezentat cu întârziere la Moscova, în noiembrie 1955. În martie 1961, mini[trii Ap`r`rii ai statelor membre ale O.T.V. au semnat un nou protocol secret [i, în aceea[i lun`, a fost prezentat [i s-a aprobat, la Moscova, planul armatei române privind dotarea cu tehnic` de lupt` modern` în perioada 1961–1965. În anul 1963, a avut loc o modificare a documentului adi]ional semnat în martie 1961, îns` termenul de valabilitate – anul 1965 – s-a p`strat atât în cazul protocolului, cât [i în cazul planului românesc de dotare cu tehnic` de lupt`. ererea ministrului român al For]elor Armate de a se modifica prevederile „Protocolului adi]ional secret“ poate fi privit` [i dintr-o alt` perspectiv` istoric`. Contextul în care s-a desf`[urat „criza rachetelor“ din Cuba [i evolu]ia disputei sovietoamericane din Marea Caraibelor, din octombrie 1962, ne pot oferi o ipotez` de lucru cu totul inedit`. Este de notorietate faptul c` liderii politici [i militari ai României au fost lua]i prin surprindere de [tirea referitoare la existen]a în Cuba a unor instala]ii de lansare a rachetelor balistice sovietice; primele informa]ii despre situa]ia de criz` au parvenit autorit`]ilor de la Bucure[ti prin intermediul buletinelor de [tiri ale posturilor de radio str`ine. De asemenea, se cunoa[te faptul c` Gheorghe Gheorghiu-Dej [i conduc`torii militari români au fost extrem de nemul]umi]i de faptul c` mare[alul Andrei A. Greciko, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, a ordonat ridicarea capacit`]ii de lupt` a armatei române f`r` s` consulte, în prealabil, autorit`]ile politice [i militare de la Bucure[ti.14 În consecin]`, s-ar putea spune c` unul dintre motivele pentru care ministrul român al For]elor Armate a solicitat modificarea „Protocolului adi]ional secret“ a fost tocmai modul cum s-au comportat Nikita Hru[ciov [i mare[alul Andrei Grecikov fa]` de liderii politici [i militari români în cursul crizei din Cuba. Iar dorin]a autorit`]ilor de la Bucure[ti de a nu fi implicate în crizele interna]ionale generate de conduc`torii Uniunii Sovietice ar fi putut s`-l determine pe generalul Leontin S`l`jan s` cear`, dup` numai trei s`pt`mâni de la încheierea „crizei rachetelor“, o modificare a „Protocolului adi]ional secret“, în sensul amân`rii îndeplinirii tuturor obliga]iilor militare asumate de România prin Protocolul semnat în martie 1961, la Moscova. Succesiunea evenimentelor din acea perioad` [i motivele plauzibile pe care le-am invocat sprijin` aceast` ipotez` [i sper`m ca, în viitor, s` o putem confirma sau infirma cu ajutorul unor noi documente din arhivele române[ti [i str`ine.

C

M

document u 2005 u 1 (27)

21

studii/documente NOTE
1. Colonel Mircea Serediuc, Protocolul adi]ional al Tratatului de la Var[ovia, în „Revista de Istorie Militar`“ nr. 2 (60)/2000, p. 55. 2. Ibidem. 3. Arhivele Na]ionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 35/1962, f. 28. În aceea[i zi, a avut loc, tot la Moscova, [edin]a Comisiei C.A.E.R pentru industria de ap`rare a statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia. La reuniune au participat reprezentan]ii comitetelor na]ionale ale planific`rii economice, precum [i cei ai statelor majore din fiecare stat membru al O.T.V. S-au discutat propunerile orientative referitoare la volumul [i modul de livrare reciproc` de tehnic` militar` statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia în perioada 1962–1965. Dou` s`pt`mâni mai târziu, la reuniunea de la Moscova a Comitetului Politic Consultativ al O.T.V. (28–29 martie 1961), s-a stabilit ca Ministerele Ap`r`rii [i Comitetele de stat ale Planific`rii Economice din cadrul fiec`rei ]`ri membre O.T.V., în colaborare cu Comandamentul For]elor Armate Unite ale O.T.V., s` precizeze în termen de dou` luni, pe baza propunerilor orientative prezentate la [edin]a din 17 martie 1961, de la Moscova, volumul produc]iei militare a fiec`rui stat membru O.T.V. [i cantit`]ile de tehnic` militar` care puteau fi furnizate reciproc în perioada 1962–1965. Ulterior, statele membre O.T.V. urmau s` stabileasc`, prin negocieri bilaterale, datele exacte privind cantit`]ile [i termenele de furnizare a tehnicii militare ce urma s` fie livrat` reciproc în cadrul alian]ei. Deoarece hot`rârile adoptate în luna martie 1961, la nivelul Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, au avut un caracter „strict secret de importan]` deosebit`“, autorit`]ile de la Bucure[ti nu au prezentat na]iunii pe care o reprezentau deciziile stabilite la Moscova [i nici consecin]ele acelor decizii. În schimb, propagandi[tii comuni[ti au utilizat din plin celebrul „limbaj de lemn“, publicând, de-a lungul anilor, formul`ri de genul: • „La 28 [i 29 martie 1961, în ora[ul Moscova, a avut loc [edin]a ordinar` a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Var[ovia de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual` /.../ Într-o atmosfer` de deplin` în]elegere reciproc` [i unanimitate, participan]ii la [edin]a Comitetului Politic Consultativ au f`cut un schimb larg de p`reri asupra problemelor legate de evolu]ia evenimentelor interna]ionale în ultimul timp [i, în leg`tur` cu aceasta, au examinat m`surile de viitor ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia în vederea asigur`rii p`cii în Europa [i în lumea întreag` (...) (subl.n.)“. Extras din „Comunicatul cu privire la [edin]a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual` de la Var[ovia (Moscova, 29 martie 1961)“, în Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia, 1955 – 1975. Documente, editori: Constantin Oancea, Aurel Chiper, Ion Ciubotaru, Cornel Codi]`, Valentin Nicolau, Vasile Oroian, Bucure[ti, Editura politic`, 1976, p. 96; • „28 – 29 martie (1961 – n.n.). O delega]ie a României particip` la [edin]a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, care are loc la Moscova. Participan]ii la întrunire au un schimb larg de p`reri asupra problemelor legate de evolu]ia evenimentelor interna]ionale [i, în leg`tur` cu aceasta, examineaz` m`surile de viitor în vederea asigur`rii p`cii în Europa [i în lumea întreag` (subl.n.)”. Gl.col. dr. Constantin Olteanu, gl.lt. dr. Ilie Ceau[escu, col. dr. Vasile Mocanu, col. dr. Florian Tuc`, Mi[carea muncitoresc`, socialist`, democratic`, activitatea Partidului Comunist Român [i ap`rarea patriei la români. Repere cronologice, Bucure[ti, Editura militar`, 1983, p. 755; • „28 – 29 martie (1961 – n.n.). La Moscova a avut loc [edin]a ordinar` a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Var[ovia de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual`. Participan]ii la [edin]` au f`cut un schimb de p`reri asupra problemelor legate de evolu]ia evenimentelor interna]ionale în ultimul timp [i, în leg`tur` cu aceasta, au examinat m`surile de viitor ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia în vederea asigur`rii p`cii în Europa [i în lumea întreag`”. Rela]ii interna]ionale postbelice. Cronologie diplomatic` 1945 – 1964 , coordonator: Nicolae Ecobescu, Bucure[ti, Editura politic`, 1983, p. 306. 4. A.N.I.C., fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 35/1962, ff. 28-30. 5. Ibidem, f. 29. 6. Ibidem, f. 28. 7. Ibidem, ff. 29, 31-32. 8. Ibidem, ff. 28, 30. 9. Ibidem, f. 29. 10. Ibidem, f. 30. 11. Ibidem. 12. Strategia militar`, coordonator: mare[al V.D. Sokolovski, Bucure[ti, Editura militar`, 1972, p. 354. 13. Mihai Retegan, Alesandru Du]u, R`zboi politic în blocul comunist. Rela]ii româno-sovietice. Documente, vol. II, Bucure[ti, Editura Tritonic, 2004, pp. 234-235, 251. Informa]ia respectiv` provine din documentul intitulat „Sinteza discu]iilor între [eful Marelui Stat Major român [i [eful de Stat Major al For]elor Armate Unite (17 februarie 1971)“. La începutul discu]iilor dintre generalul-colonel Ion Gheorghe [i generalul de armat` S.M. {temenko, [eful de Stat Major al For]elor Armate Unite a men]ionat la un moment dat: „Cu dv. avem un protocol încheiat în 1963, semnat de generalul S`l`jan [i mare[alul Greciko“. La rândul s`u, [eful Marelui Stat Major român a afirmat, printre altele: „Ca efective consider`m c` în protocol s` fie înscrise cele de la pace [i r`zboi pentru acele mari unit`]i [i unit`]i care urmeaz` a se destina s` ac]ioneze în comun în caz de r`zboi – îmi permit a face remarca c` în formularul tip se în]elege c` vor fi înscrise toate efectivele (...) Referitor la înzestrarea cu tehnic` de lupt`, avem în vedere c` marile unit`]i operative [i tactice s` fie înzestrate cu tehnic` mai modern`, în procente mai ridicate, cu o îmbun`t`]ire a structurii organizatorice, cu o capacitate manevrier` [i for]` de izbire mai mare (...) Ne gândim [i în noul protocol s` men]inem prevederile p`str`rii [i reîmprosp`t`rii rezervelor (de muni]ie [i echipament militar ale – n.n.) Comandamentului Unificat care se g`sesc pe teritoriul ]`rii noastre”. Potrivit afirma]iei generalului-colonel Ion Gheorghe, f`cute în cursul aceleia[i întrevederi, protocolul militar semnat în anul 1963 de generalul Leontin S`l`jan [i mare[alul A.A. Greciko expirase în anul 1965, iar interlocutorul s`u, generalul de armat` S.M. {temenko, a insistat ca partea român` s` trimit` Comandamentului For]elor Armate Unite date informative privind armata român` „m`car dup` protocolul vechi“. Astfel, în mod indirect, cei doi [efi de Stat Major recuno[teau faptul c` nu a existat un protocol adi]ional secret al O.T.V. valabil din punct de vedere juridic în perioada 1966 – februarie 1971. 14. Imediat dup` încheierea dezbaterilor în cadrul Plenarei C.C. al P.M.R, din 15-22 aprilie 1964, a avut loc o [edin]` a activului de comand` [i de partid al For]elor Armate ale R.P.R. Cu acel prilej, generalul Leontin S`l`jan a declarat în plenul reuniunii: „(...) {i în afar` de problemele acestea de imixtiuni modul de activitate s-a vorbit aici. Cum era cu prilejul evenimentelor din Cuba – Marea Caraibilor – s-a ar`tat [i `sta e un moment foarte important (pe) care l-am [i spus, tov. Gheorghiu i-a relatat tov. Hru[ciov, dar cum e posibil, ne pui în pragul r`zboiului, eram la un pas, într-adev`r aveai impresia c` aici începe o înc`ierare [i nu [tii, ba chiar când tov. Gheorghiu venea din Asia, se opre[te la Moscova îi spune, noi nu l`s`m, facem acuma o demonstra]ie de for]`, le ar`t`m noi, ce cred ei c` a[a [i pe dincolo, pân` ajunge acas`, auzim c` s-a mai schimbat [i noi socotim, sîntem de acord, partidul nostru e de acord, am [i comentat în pres`; hot`rârea a fost just`, în ultim` instan]` totu[i trebuia ap`rat` pacea. Ca s` începi o catastrof` mondial`, s` ne atrag` pe to]i, nu face, mai mult pierzi decât toat` Cuba tovar`[i. Ce rost avea? {i nici nu era necesar, nu era necesar` toat` înv`lm`[eala aia care au f`cut-o ei acolo (subl.n.)“. La rândul s`u, generalul Ion Tutoveanu, prim-adjunct al ministrului For]elor Armate [i [ef al Marelui Stat Major, [i-a prezentat cu aceea[i ocazie punctul de vedere [i a descris în felul urm`tor situa]ia în care s-a aflat armata român` în timpul crizei rachetelor din Cuba: „Amestecurile în treburile noastre interne [i o manifestare de [ovinism de mare putere a Uniunii Sovietice s-au dovedit cu ocazia conflictului din Marea Caraibilor. Cu aceast` ocazie, am fost pu[i în acela[i timp în fa]a unui fapt împlinit. Va s` zic` peste capul nostru s-au rezolvat o serie întreag` de probleme sau o serie întreag` de hot`râri în necuno[tin]` de cauz` (...) Comandamentul For]elor Armate Unite a ordonat ridicarea capacit`]ii de lupt` a for]elor noastre armate cu ocazia evenimentelor din Marea Caraibilor, f`r` o prealabil` consultare a guvernelor respective. S-au înc`lcat prevederile Tratatului de la Var[ovia, care arat`, în mod expres, obligativitatea consult`rilor [i a acordului guvernului respectiv în problema p`cii [i în problema r`zboiului. Este un articol clar, precis, care prevede aceast` stipula]ie în tratat. Or, acest lucru nu a avut loc [i s-au dat dispozi]iuni [i ordine f`r` ca s` fim consulta]i în nici una din aceste probleme (...). Deci, înc` de atunci de când s-au dus rachetele, s-au luat o serie întreag` de m`suri militare în Cuba, nu a fost consultat` conducerea noastr` de partid [i stat. Îns` atunci probabil c` ei s-au gândit la o conducerea sovietic`, la un oarecare conflict care ar putea [i au gândit [i la anumite m`suri, m`suri care pân` la urm` au fost comunicate nou` pentru a le lua. Dar îns`[i problema ini]ial`, în problema ini]ial`, de la început noi nu am fost consulta]i. Aceasta este o înc`lcare flagrant` [i noi cu acest lucru nu suntem de acord [i sigur c` f`r` îndoial` m`surile corespunz`toare se vor lua (...) E unul dintre elementele foarte importante, într-adev`r, care a ar`tat recent acuma. C` am putea s` lu`m de-a lungul, multe a[a am`nunte în ultimii ani, dar ce-a f`cut mai recent, cazul acesta. Ca pe urm` s` primim un telefon de la Grecicov (mare[alul A. A. Grecikov – n.n.) c` tov. Hru[ciov a hot`rât s` ridic`m capacitatea de lupt` (...) Ca pe urm` s`-i mai dea înc` un ordin reprezentan]ilor (sovietici – n.n.) de aci, care sunt câ]iva la num`r; la generalul `sta care e aici, îi d`: Verific` dac` ministrul a luat m`suri (subl.n.)“. Discursul generalului Ion Tutoveanu a fost întrerupt brusc de Leontin S`l`jan, care a dorit s` sublinieze, printre altele: „Bineîn]eles c` noi ne-am dat seama de toate problemele acestea, cum se petrec [i nu ne-am prea omorât cu executarea ordinelor lor. Am raportat la partid. Ba mai era... s` începem ni[te mi[c`ri de trupe de la Dorohoi la F`lticeni, de la F`lticeni la Oradea, s` fie mi[care, s` nu stai pe loc. Bineîn]eles c` m`suri de acestea nu puteau s` fie executate, c`ci nici nu le-am executat, aveam alte treburi. Dar iat`-le amestecul tovar`[i, iat` sigur despre comandantul s`u o s` v` mai spunem noi câteva lucruri, se g`sesc multe; c` nu-i nici un comandament unit (Comandamentul For]elor Armate Unite – n.n.), numai unit nu e, pentru c`, în fond, o organiza]ie în mâna unui stat care s` te ]in` pe tine \n mân` cum s-ar zice a[a. Asta-i toat` socoteala (subl.n.) (...)“. Arhivele Militare Române, fond Direc]ia Superioar` Politic` a Armatei, dosar 10976, ff. 34-35, 115-117. Am redat cele dou` discursuri a[a cum apar ele \n documentele amintite. Se poate observa cu u[urin]` vanitatea celor cita]i. Generalii Leontin S`l`jan [i Ion Tutoveanu criticau ingerin]ele sovietice în armata român` – pe care tot ei o conduceau, din acelea[i posturi, [i în octombrie 1962.

22

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE
ALE

R.P.R.

STRICT SECRET DE IMPORTAN}~ DEOSEBIT~ 14 noiembrie 1962 Nr. P.R. 0026 Ora[ul Bucure[ti Exemplarul nr. 1 S.C. 33

Direc]ia Treburilor C.C. al P.M.R. ARHIVA BIROULUI POLITIC No. 1515/S 15 XI 1962 al C.C. al P.M.R. Nr. 200/17.01.1963

BIROULUI POLITIC AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN

Comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia a comunicat c` în a doua jum`tate a lunii decembrie a.c. va avea loc, la Moscova, o consf`tuire la nivelul mini[trilor for]elor armate, în scopul actualiz`rii protocolului încheiat în martie 1961. În vederea preg`tirii document`rii necesare, a invitat, la Moscova, între 20–23.11.1962, o grup` de ofi]eri compus` din [eful Direc]iei Opera]ii, [eful Direc]iei Organizare – Mobilizare [i [eful Direc]iei Planificare – Mobilizare din Marele Stat Major. Propun ca aceast` grup` de ofi]eri s` duc` convorbiri în sensul celor raportate mai jos. I. Referitor la compunerea de lupt` a For]elor Armate ale R.P.R. Propun ca compunerea de lupt` a For]elor Armate ale R.P.R., prev`zut` în protocol, s` r`mân` în general aceea[i, f`cându-se numai unele modific`ri, la trupele de uscat [i la trupele de ap`rare antiaerian` a teritoriului.

Trupele de uscat 1. În protocol se prevede s` avem, la r`zboi, 12 divizii mecanizate, astfel: • 3 divizii mecanizate cu 8.500 oameni [i 204 tancuri, existente la pace; • 3 divizii mecanizate cu 8.500 oameni [i 65 tancuri (se înfiin]eaz` la r`zboi); • 2 divizii mecanizate cu 7.000 oameni [i 120 tancuri, existente la pace; • 1 divizie mecanizat` cu 2.000 oameni [i 120 tancuri, existent` la pace (la r`zboi va avea 7.000 oameni [i 120 tancuri); • 3 divizii mecanizate cu 7.000 oameni [i 65 tancuri (se înfiin]eaz` la r`zboi); • 2 divizii de tancuri cu 7.000 oameni [i 241 tancuri (una existent` la pace, iar una se înfiin]eaz` la r`zboi). Rezult` c` în compunerea trupelor de uscat sunt tipuri diferite de divizii mecanizate. Existen]a a mai multor tipuri de divizii mecanizate a produs unele greut`]i în procesul de instruire [i de asigurare material`, iar din experien]a aplica]iilor a rezultat c` diferen]a în ce prive[te puterea de foc [i de izbire, a pus probleme deosebite privind întrebuin]area lor în lupt`. Pentru înl`turarea greut`]ilor ar`tate mai sus [i ]inând seama de faptul c` U.R.S.S. nu poate livra, pân` în anul 1965, num`rul de tancuri prev`zut ini]ial, propun ca în compunerea For]elor Armate ale R.P.R. s` avem urm`toarele mari unit`]i: • 5 divizii mecanizate cu câte 8.000 – 8.500 oameni [i 146 tancuri fiecare (cele existente la pace); • 1 divizie mecanizat` cu 2.000 oameni [i 146 tancuri, existent` la pace, care la r`zboi se transform` în divizie mecanizat` cu 8.000 – 8.500 oameni [i 146 tancuri;
Membrii Comitetului Militar al For]elor Armate Unite ale Tratatului de la Var[ovia, la o \nt#lnire cu primul secretar al Partidului Muncitorec Unit Polonez (PMUP), Wojciech Jaruzelski. |n st#nga, generalul Vasile Ionel, iar liderul PMUP este \ncadrat de mare[alii sovietici V.G. Kulikov [i A.G. Gribkov.

document u 2005 u 1 (27)

23

studii/documente
• 6 divizii infanterie moto cu câte 67 tancuri care iau fiin]` la mobilizare; cu aceste tancuri s` se constituie câte un regiment de tancuri pentru fiecare divizie; • 2 divizii de tancuri cu câte 241 tancuri fiecare (una cea existent` la pace, iar una se înfiin]eaz` la r`zboi). Reorganiz`rile propuse nu pun probleme deosebite în ceea ce prive[te cadrele [i asigurarea tehnico-material`. Trecerea la noua organizare s` se fac` în anul 1963. Dup` anul 1965, func]ie de posibilit`]ile de dotare cu tancuri, se va revedea organizarea diviziei de infanterie moto. 2. Datorit` rolului crescând al trupelor de desant în r`zboiul modern, s-a apreciat c` existen]a unui singur batalion de desant para[utare este insuficient`, deoarece acesta nu poate îndeplini decât misiuni cu totul limitate. De aceea, s-a prev`zut ca batalionul de desant para[utare s` se transforme, la r`zboi, în regiment, care va putea îndeplini misiuni de lupt` pe un timp mai îndelungat în adâncimea tactic` a câmpului de lupt`. Trupele de ap`rare antiaerian` a teritoriului În scopul îmbun`t`]irii sistemului de ap`rare antiaerian` a teritoriului, în anul 1962 s-a înfiin]at Regimentul 4 Rachete Antiaeriene – Ploie[ti, iar în anul 1963 se va înfiin]a Regimentul 15 Rachete Antiaeriene – Hunedoara. În total, vor fi 4 regimente de rachete antiaeriene pentru acoperirea zonei Bucure[ti – Ploie[ti [i a obiectivului Hunedoara. Întrucât în perioada ini]ial` a r`zboiului acoperirea obiectivului Re[i]a se poate asigura cu avia]ia de vân`toare, iar materialul din dotarea Regimentului 10 Artilerie Antiaerian` –
Nicolae Ceau[escu, secretar general al Partidului Comunist Rom#n, la o \nt#lnire oficial` cu mare[alii sovietici V.G. Kulikov [i A.G. Gribkov (Bucure[ti, 1987).

Re[i]a nu are performan]e tehnice care s`-i permit` s` poat` ac]iona împotriva ]intelor care zboar` la în`l]imi foarte mari, apreciez c` acest regiment se poate desfiin]a la pace. Deoarece ap`rarea antiaerian` a ora[ului Bucure[ti este asigurat` de unit`]ile de rachete antiaeriene, Divizionul 125 Artilerie A.A. din Bucure[ti nu mai este necesar [i propun a se desfiin]a. Pentru completare ulterioar` a sistemului de ap`rare antiaerian` a teritoriului, s` se înfiin]eze în primele 3 zile de la decretarea mobiliz`rii 2 regimente de artilerie a.a. Regimentele de artilerie a.a. ce se propun s` se înfiin]eze la decretarea mobiliz`rii vor fi înzestrate cu material de artilerie r`mas disponibil prin înfiin]area unit`]ilor de rachete [i vor participa la lupta împotriva ]intelor aeriene ce intr` în raza de ac]iune a materialului respectiv. Ca urmare, fa]` de prevederile protocolului, de a avea la pace [i r`zboi 4 regimente de artilerie antiaerian` [i 2 divizioane, vom avea, la pace, 3 regimente de artilerie antiaerian`, dislocate în garnizoanele Giurgiu, Mangalia [i Bra[ov, [i 1 divizion dislocat în garnizoana Ploie[ti, iar la r`zboi se vor înfiin]a înc` 2 regimente, dislocate în garnizoanele Fete[ti [i Re[i]a. Pentru conducerea avia]iei de vân`toare – bombardament ce ac]ioneaz` în sprijinul armatelor de arme întrunite, s` se înfiin]eze, la r`zboi, în afara prevederilor protocolului, un comandament de divizie de avia]ie, c`ruia i se subordoneaz`: • dou` regimente de avia]ie vân`toare – bombardament, cu batalioanele de deservire respective (existente la pace); • o escadril` de avia]ie de cercetare (existent` la pace); • un batalion de transmisiuni (prev`zut a se înfiin]a la r`zboi); • un batalion de geniu aerodromuri (prev`zut a se înfiin]a la r`zboi). II. Asigurarea tehnico-material` În planul de dotare cu tehnic` de lupt` din import pe anii 1962 – 1965, aprobat de Conducerea de partid [i de stat, Ministerul For]elor Armate a prev`zut ca la sfâr[itul anului 1965 for]ele armate s` fie asigurate cu materiale necesare la nivelele stabilite prin protocol. Ca urmare a prevederilor din proiectul de conven]ie transmis de c`tre U.R.S.S. pentru livrarea tehnicii de lupt` pe anii 1963 – 1965 (din care rezult` c` se asigur` cantit`]i mai mici fa]` de cererile M.F.A.) [i nelivr`rii în totalitate de c`tre Uniunea Sovietic` a armamentului prev`zut în protocol în schimbul armamentului de tipuri vechi în nivelele de asigurare la sfâr[itul anului 1965, vor surveni modific`ri, astfel: • pu[ti mitraliere 7,62 mm RPK, RPD, RP – 46 – 62 % în loc de 100 %; • tunuri 122 mm A – 19 – 19 % în loc de 100 %; • obuziere – tunuri 152 mm ML– 20 [i obuziere 152 mm md. 1938 – 56 % în loc de 100 %; • tunuri a.a. 57 mm S – 60 – 69 % în loc de 72 %; • tunuri a.a. 100 mm KS – 19 M – 2 1 (27) u 2005 u

24

document

studii/documente
Aplica]ie cu trupe a Tratatului de la Var[ovia (1962)

– 77 % în loc de 100 %. La toate aceste tipuri de armament, asigurarea pân` la 100% este completat` cu materiale de substituire existente, a(le) c`ror caracteristici sunt comparabile cu cele de nomenclator; • tancuri mijlocii T – 55 – 21 % în loc de 24 %; • tractoare pe [enile mijlocii pentru tractarea materialului de artilerie – 19 % în loc de 100 %; ca urmare, nu se va putea asigura tractarea materialului de artilerie antiaerian` primit din U.R.S.S.; • avioane de vân`toare – interceptare MIG-21 PF-13 [i avioane de cercetare – corectare – 0 % , deoarece în proiectul de conven]ie nu se prevede livrarea acestor avioane; • sta]ii de radioloca]ie P – 35 – 21 % în loc de 62 %. Dup` semnarea protocolului din martie 1961, ca urmare a reorganiz`rii unor mari unit`]i [i unit`]i, necesarul de r`zboi pe for]ele armate a crescut la unele categorii de materiale [i, astfel, nivelele de asigurare s-au redus la: obuziere 122 M – 30, tunuri divizionare 85 mm D – 44, ma[ini de comand` [i stat major pentru P.C. mobile BTR – 50 PU, transportoare blindate pe ro]i BTR – 60 P, sta]ii de radio.

Din protocol este necesar s` fie scoase unele tipuri de materiale, astfel: • ma[ini blindate de cercetare BRDM, asigurarea c`rora urmeaz` a se face dup` anul 1965; pân` în anul 1965 s-a prev`zut s` se importe 22 buc. BRDM – RH pentru subunit`]ile de cercetare chimic`; • remorci pe mai multe osii (trailere) cu o capacitate de înc`rc`tur` de 40 – 60 tone; asigurarea acestora nu este posibil` decât dup` anul 1965; • complex sistem SOPKA, deoarece, în condi]iile litoralului R.P.R., nu poate fi folosit` la limita posibilit`]ilor maxime ale materialului. Dup` înapoierea grupei de ofi]eri care particip` la convorbirile preg`titoare, voi prezenta propuneri definitive. Rog a hot`r\.
MINISTRUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R. General de armat`, (ss.) Leontin S`l`jan Nr.: 934/M din 13.11.1962

Sursa: Arhivele Na]ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – u Cancelarie, dosar 35/1962, ff. 28 – 33.

November 1962. Romania proposed the Amending of the Secret Additional Protocol of the Warsaw Pact
For the authorities from Bucharest, the Secret Additional Protocol of the Warsaw Pact, adopted at the reunion from the Poland Capital, on 14th May 1955, meant the including of the majority of Romanian military forces in the Organization of the Warsaw Pact. They were 8 divisions from land forces; 3 fighting aircraft divisions; 1bombing aircraft division and the entire Romanian maritime force. (Article no 5, from the above-mentioned document). The reasons, for which the conventional military forces of the Warsaw Pact members' countries were modified, in 19611962, could have been generated by the new doctrine promoted by the Soviet army, in the early '60, but also by a probable reorganization of the Warsaw Pact Organizaton military disposition; after the failure Hrusciov attempt to place the nuclear missiles in Cuba.
25

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente

„Prim`vara de la Praga“ \n viziunea generalului A.M. Maiorov

! Aleksandr S. ST@KALIN* ! Aleksandr S. ST@KALIN* Institutul de Slavistic` [i Balcanistic` Institutul de Slavistic` [i Balcanistic` al Academiei de {tiin]e al Academiei Ruse de {tiin]e

entativa întreprins` în Cehoslovacia, în prim`varavara anului 1968, de a reforma socialismul real [i dura reac]ie a oficialit`]ilor de la Moscova fa]` de ea precum [i interven]ia din 21 august, care a pus cap`t unuia din cele mai interesante experimente sociale ale celei de-a doua jum`t`]i a secolului al XX-lea, continu` s` atrag` aten]ia cercet`torilor. primul rând rapoartele generalului adresate Moscovei), completeaz`, am`nun]it, tabloul deja cunoscut din alte surse al evenimentelor cehoslovace. Dup` mai bine de treizeci de ani de la „Prim`vara de la Procesele, care aveau loc în Cehoslovacia, la mijlocul Praga“, ampla bibliografie dedicat` acesteia s-a completat cu anilor ’60 (liberalizarea în planul vie]ii culturale, primele un num`r însemnat de lucr`ri, în diferite limbi. M`rturiile tentative de reform` economic`), nu numai c` au atras participan]ilor ocup` un loc destul de important în cadrul aten]ia încordat` a Kremlinului, dar, judecând în ansamblu, literaturii despre evenimentele din Cehoslovacia. Spre înc` înainte de prim`vara lui 1968, ele provocau îngrijorare. deosebire de memoriile frunta[ilor activi la „Prim`vara de la Când consilierul militar sovietic din Egipt, A. Maiorov, era Praga“ – Zdenek Mlynar1 [i Otta Sik2 – primit, pentru prima dat`, în 1966, de cartea generalului de armat` A.M. c`tre L. Brejnev, care dorea s` afle mai Maiorov3 este scris` de cel care a jucat în multe despre situa]ia din Orientul Generalul A.M. Maiorov acele zile un cu totul alt rol, Mijlociu, discu]ia a ajuns [i la a jucat, în timpul contradictoriu, din multe puncte de Cehoslovacia. Atunci, Maiorov urma s` «Prim`verii de la Praga», vedere. Conducând, în august 1968, primeasc` o nou` func]ie în Regiunea un rol contradictoriu Armata a 38-a, el a fost unul dintre militar` subcarpatic`. Lu#ndu-[i r`mas principalii executan]i ai opera]iei militare bun de la comandantul militar, secretarul de introducere a trupelor în Cehoslovacia, iar în luna general al CC al PCUS i-a dat numai un singur sfat: s` octombrie a aceluia[i an a fost numit prim-comandant al abia supravegheze Cehoslovacia vecin` [i s` aib` mai mul]i createi Grupe Centrale de militari, care, în mod repetat, prieteni în armata cehoslovac`. trebuia s` fie dislocat` în aceast` ]ar` central-european`. Dup` mai pu]in de doi ani, nelini[tea la Moscova a Memoriile generalului A. Maiorov, care con]in [i unele crescut considerabil. C`tre sfâr[itul iernii 1967/1968, presa documente autentice despre evenimentele din anul 1968 (în cehoslovac` aproape c` ie[ise de sub controlul partidului.

T

Cine e Maiorov?

*Aleksandr S. Stâkalin este cercet`tor [tiin]ific principal. Cel mai important specialist rus în problemele revolu]iei maghiare. Autor a numeroase studii [i articole consacrate rela]iilor sovieto-iugoslave, sovieto-maghiare [i româno-sovietice, publicate în reviste de specialitate române[ti [i str`ine („Arhivele totalitarismului“, „Revista istoric`“, „Studii [i materiale de istorie contemporan`“, „Cold War History“, „Slavianovedenie“). De asemenea, este co-editor al unor volume de documente despre Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Lucrarea sa recent`, dedicat` revolu]iei maghiare, este Prervannaia revoliu]iia. Vengherskii krizis 1956 goda i politika Moskv\ (Revolu]ia întrerupt`. Criza maghiar` din anul 1956 [i politica Moscovei), Moscova, Novâi Hronograf, 2003, 316 p. Men]ion`m c` titlul [i intertitlurile apar]in redac]iei revistei „Document“.

26

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
Ap`ruser` focare ale opozi]iei din exteriorul partidului, care erau diverse cluburi intelectuale. Atitudinea politic` însufle]it` a popula]iei a provocat schimb`ri de cadre la nivelul partidului conduc`tor: sub presiunea opiniei publice, pentru prima dat` dup` atâ]ia ani de conducere comunist`, care se considera factorul activ al vie]ii politice, în Republica Socialist` Cehoslovac` (RSC) au avut loc, una dup` alta, demisiile func]ionarilor de orientare dogmatic`, „liberalii“ din partid de]in#nd numeroase func]ii importante. La 23 martie 1968, la Dresda, avea loc întâlnirea liderilor unui unor state comuniste, prima dintr-o serie de alte întâlniri consacrate dezbaterii situa]iei din Cehoslovacia. Pentru prima dat`, delega]ia PCC a fost expus` criticii dure pentru „ced`ri în fa]` opozi]iei“. La 12 aprilie, generalul-locotenent A. Maiorov a fost chemat de la Hmelni]ki la Lvov, la comandamentul regiunii, unde i s-a adus la cuno[tin]` ordinul ministrului Ap`r`rii [i al Statului Major General, din 11 aprilie, cu privire la intrarea Armatei a 38-a în Cehoslovacia „cu scopul reprim`rii [i, în caz de necesitate, al distrugerii contrarevolu]iei pe teritoriul s`u“4. În decurs de o zi de la momentul primirii semnalului, armata trebuia s` parcurg` 500-550 km, s` ia sub control Slovacia [i estul Moraviei, s` ias` pe linia Brno-Ostrava. Documentul era strict secret. Lui Maiorov nu i s-a permis s` informeze nici m`car organiza]ia de partid despre con]inutul s`u. Îns` cu toate c` planul ocup`rii RSC – a[a cum reiese, pentru prima dat`, chiar din memoriile lui Maiorov – fusese elaborat deja la mijlocul lui aprilie, o decizie politic` principial` cu privire la invadare nu fusese luat` câtu[i de pu]in la acea vreme. Asta pentru c` succesul tuturor opera]iilor depindea nu numai de ac]iunile militare; mult mai dificil era s` se decid` problema puterii: s` fie elimina]i din organele conduc`toare de partid [i de stat cehoslovace to]i oamenii indizerabili pentru Moscova, s` fac` guvernul mai docil [i mai ascult`tor, gata s` se supun` f`r` crâcnire voin]ei Kremlinului. {eful Direc]iei Opera]ii a Statului Major General, care a sosit la Lvov pentru a da ordine concrete lui A. Maiorov, a fost primit, în ajun, la 11 aprilie, împreun` cu ministrul Ap`r`rii, A. Greciko, de c`tre Brejnev, care i-a spus celui din urm`: „Andrei, preg`te[te-te pentru greu. Dar s` dea Dumnezeu s` se rezolve f`r` asta“.5 Moscova Maiorov. Iar mai târziu, încercând s`-[i determine, în memorii, propria sa rela]ie cu cele petrecute în jurul RSC, în iunie 1968, a remarcat c` „îngrijor`rile privind o posibil` evolu]ie dramatic` s-au diminuat; se sim]ea în toate consecven]a [i fermitatea conducerii noastre politice [i militare superioare“.7 Lini[te deplin` îns` nu era [i, desigur, pe m`sura continu`rii manevrelor, îngrijorarea sporea. Petrecând în Cehoslovacia nu pu]ine zile, pe perioada manevrelor pe scar` larg`, generalii sovietici, în frunte cu mare[alul I.I. Iakubovski, au ajuns la concluzia c` spiritul de lupt` al Armatei Populare Cehoslovace (APC) este redus. Chiar noul pre[edinte al Cehoslovaciei, b`trânul general Ludvik Svoboda, stimat de militarii sovietici, asistând la unul dintre exerci]iile demonstrative, i-a calificat, în sinea sa, pe compatrio]ii s`i „[veigi“. Dac` \n ceea ce prive[te capacitatea combativ` a Armatei Populare Cehoslovace era evident c` nu se afla la în`l]ime, despre o oarecare preg`tire politic` [i de partid, în accep]iunea militar` sovietic`, nici nu putea fi vorba. Generalii sovietici erau pur [i simplu [oca]i v`zând t`ieturi din jurnale semipornografice pe zidurile uneia dintre caz`rmi în locul portretelor conduc`torilor partidului. De aceea, în conversa]iile cu ofi]erii sovietici, din când în când, militarii cehoslovaci, inclusiv activi[tii de partid, sus]ineau vehement avantajele socialismului democratic, luând în râs regulamentele Armatei Ro[ii, punând întreb`ri „provocatoare“, plângându-se de calitatea sc`zut` a avioanelor militare sovietice [i de incorecta interpretare de c`tre „Pravda“ a situa]iei din Cehoslovacia, exprimându-[i nemul]umirea privind inegalitatea schimburilor economice [i ar`t#ndu-se nedumeri]i în leg`tur` cu sta]ionarea militarilor statelor membre ale Pactului de la Var[ovia în Cehoslovacia, dup` terminarea manevrelor militare. Spre marea nemul]umire a militarilor sovietici, ziarul „Rudé pravo“ a comentat critic comportamentul militarilor sovietici, zorind URSS s`-[i retrag` militarii, iar [efii „înver[una]i“ ai aripii drepte a PCC – participantul la r`zboaiele civile din Spania [i China, F. Kriegel, [i liderul mi[c`rii din ilegalitate din timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, I. Smrkovski (care suferise o condamnare [i în timpul lui Masaryk, [i în timpul ocupa]iei germane [i în timpul lui Gottwald) – s-au pronun]at în mod deschis împotriva prelungirii [ederii pe p`mânt cehoslovac a militarilor str`ini. În cadrul Armatei Populare Cehoslovace
6

Situa]ia se precipit`
S-a hot`rât s` se amâne o ac]iune militar` direct` [i, timp de câteva luni, ea a fost considerat` ca una dintre alternative, în cazul evolu]iei defavorabile a evenimentelor. La aceasta a contribuit [i vizita din luna mai a lui A.N Kos#ghin, la Praga, care, realizând bilan]ul vizitei, a fost obligat s` recunoasc` popularitatea primului secretar al CC al PCC, A. Dubcek, ales în ianuarie 1968, personificare a cursului spre înnoire; acela[i Kos#ghin s-a convins de fragilitatea pozi]iilor celor care la Moscova erau considera]i parteneri mult mai de încredere. În cursul lunii iunie, pe teritoriul Cehoslovaciei au avut loc exerci]ii militare pe scar` larg` ale statelor Tratatului de la Var[ovia (cu numele de cod „{umava“), care, în esen]`, au devenit o form` sui generis de presiune politic`, cu atât mai mult cu cât, în decursul unei întregi luni de la terminarea manevrelor, unit`]ile militare – cu efective de câteva mii de militari – nu au p`r`sit cu nici un chip teritoriul cehoslovac, în pofida evidentei nemul]umiri a gazdelor. Însufle]i]i de prezen]a trupelor sovietice, „ortodoc[ii“ din PCC, nemul]umi]i de liberalizare, au încercat s` treac` la contraofensiv` [i s` preia ini]iativa. Acest lucru a fost observat [i de c`tre militarii sovietici. „Sta]ionarea militarilor sovietici în teritoritorii din Cehoslovacia, confer` încredere în pozi]iile lor activi[tilor de partid, sociali [i celor din armat`“, a raportat atunci la
Aici [i \n pagina 26, imagini surprinse \n timpul „Prim`verii de la Praga“ (august 1968).

document u 2005 u 1 (27)

27

studii/documente
interna]ionale actuale complexe [i a celei critice din interiorul RSC“, a raportat Maiorov la Moscova.8

O realitate [ocant`
Îns` cel mai important aspect era c` în URSS [i Cehoslovacia nu exista o concep]ie comun` asupra obiectivelor armatei cehoslovace în cazul unor posibile conflicte militare cu Occidentul, fapt ar`tat de tactica generalilor cehoslovaci din timpul manevrelor. „Oricât de loiali ne-ar fi fost alia]ii, obiectivul lor politico-militar era întotdeauna asigurarea propriilor interese. Pentru Cehoslovacia era important ca, în cazul invad`rii ei de c`tre inamic, s` atrag` în r`zboi cât mai repede pe aliatul s`u, URSS, cu ale sale for]e armate impresionante, iar armata sa s` fie protejat`. S` se apere, dar s` nu ri[te, iat` care era crezul for]elor armate cehoslovace“.9 URSS avea alt obiectiv: s` oblige armata RSC s` lupte activ, asigurând astfel condi]iile pentru înaintarea grupurilor militare puternice din URSS. Iar sensul exerci]iilor „{umava“ constau tocmai în repetarea acestor roluri. Îns` manevrele ar`taser`, mai bine ca niciodat`, c` fiecare [i-a în]eles rolul în concordan]` cu propriile sale aspira]ii. De aceea, liderii cehoslovaci, continuând s` declare devotamentul fa]` de obliga]iile de aliat, se pronun]au, în acela[i timp, cu mai mult` hot`râre, pentru reducerea cheltuielilor militare mari ale RSC, iar printre ofi]eri, în special la Academia militar` politic`, ideea neutralit`]ii de tipul celei iugoslave, prindea din ce în ce mai mult contur.10 Impresiile dobândite de generalii sovietici pe parcursul celor dou` luni de [edere în Cehoslovacia contrastau izbitor cu reprezentarea lor cu privire la no]iunea de socialism: „Cuvânt. Radio. Televiziune. Ziare. La unguri tot cu aceasta începuse. {i s-a terminat cu spânzurarea comuni[tilor de stâlpii de iluminat… Numai c` ei, aici, nu vor ajunge la o a doua Ungarie“, le-a spus subalternilor s`i mare[alul Iakubovski.11 Se poate presupune c` rapoartele militarilor sovietici – despre concluziile manevrelor din var`, din Cehoslovacia – c`tre conducerea politic` a ]`rii au devenit unul din factorii importan]i, care au determinat alegerea definitiv` a variantei de for]` privind rezolvarea problemei cehoslovace. În m`sura în care o decizie de principiu cu privire la interven]ia armat` nu fusese luat` înc` în iulie 1968, [ederea militarilor sovietici în Cehoslovacia, înc` o lun`, dup` terminarea manevrelor, nu a fost înso]it` de o preg`tire politic` corespunz`toare; solda]ii [i ofi]erii sim]eau incertitudinea situa]iei lor. E adev`rat c` mare[alul Iakubovski a declarat la una din întâlnirile cu ofi]erii c` o parte a Armatei Sovietice urma s` mai r`mân` pe teritoriul cehoslovac pân` la sfâr[itul verii [i c`, în septembrie, vor începe noi „manevre de amploare“.12 Îns` campania propagandistic` zgomotoas` împotriva prelungirii [ederii militarilor sovietici, care se declan[ase în RSC, a determinat punerea sub semnul îndoielii a faptului c` liderii cehoslovaci erau de acord cu aceast` versiune. Chiar ofi]erii cu simpatii prosovietice nu-[i ascundeau atitudinile negative fa]` de întârzierea retragerii trupelor, în conversa]iile lor cu colegii sovietici. Incertitudinea situa]iei demoralizante a influen]at armata. Conduc`torii politicii raportau din ce în ce mai des despre „st`rile de spirit nes`n`toase“ ale solda]ilor. Printre ofi]eri erau dezb`tute aprins dezacordurile din cadrul Organiza]iei Pactului de la Var[ovia [i faptul c` „Polonia s-ar fi manifestat împotriva interven]iei, iar Ungaria sprijin` demult Cehoslovacia“.13 La mijlocul lunii iulie, delega]ia PCC a refuzat s` soseasc` la Var[ovia la consf`tuirea liderilor unor state socialiste. Încordarea în rela]iile dintre „partidele fr`]e[ti“ era bine perceput` de c`tre ofi]erii sovietici de rang mijlociu. „Singurul lucru de care m` tem este c`, dac` cehii sosesc la Var[ovia, se poate ca lor s` nu li se dea voie acolo, [i oricine altcineva (fie Biliak, fie Kolder sau Indra) 1 (27) u 2005 u

Generalul de armat` S.M. {temenko, [eful statului major al For]elor Armate Unite ale Pactului de Var[ovia (19681976), [i mare[alul I.I. Iakubovski, comandantul For]elor Armate Unite ale Pactului (1967-1976).

(APC) au fost adunate în mod legal semn`turi în sprijinul manifestului celor „2000 de cuvinte“ (documentul-program al intelighen]iei opozi]ioniste), la mitingurile cu participarea militarilor cehoslovaci au ap`rut pancarte cu inscrip]ia „Ru[ilor, acas`!“, [i, pe deasupra, la toate serviciile de intenden]` ale Armatei Populare Cehoslovace au fost înl`turate toate unit`]ile sovietice de aprovizionare înainte înc` de ie[irea de pe teritoriul cehoslovac. Generalilor sovietici li s-a p`rut extrem de revolt`tor faptul c` în Cehoslovacia conduc`torii politici [i comisarii, în loc s` le inculce solda]ilor ideile „interna]ionalismului proletar“, dimpotriv`, „corupeau“ armata, propov`duind calea cehoslovac` deosebit` spre socialism, mult mai „democratic`“ decât în URSS sau în alt` parte. Concluzia care se desprindea din toate acestea era clar`: „a[a-numita democratizare“ a APC a mers atât de departe, încât „noi vom risca s` pierdem un aliat de n`dejde de pe una din cele mai importante direc]ii strategice. Dup` opinia noastr`, starea multor unit`]i [i forma]iuni ale APC nu corespunde situa]iei
28

document

studii/documente
poate anun]a constituirea unui guvern [i chemarea militarilor no[tri… M` tem c` noi ne b`g`m într-o afacere necurat`, ca nu cumva noi s` fim nevoi]i s` tragem primul foc într-un al treilea r`zboi“, scria în jurnalul s`u un colonel.14 A[teptarea încordat` a deznod`mântului se accentua cu timpul. La începutul lunii august, când liderii ]`rilor socialiste au plecat la Bratislava, unii dintre ofi]eri credeau c` guvernului RSC îi va fi prezentat un ultimatum [i c` va fi început` invazia.15 Întârzierea evacu`rii armatei nu a adus nici un folos Uniunii Sovietice. Dimpotriv`, la începutul lui august, plecarea trupelor sovietice era perceput` de c`tre opinia public` din Cehoslovacia nu ca o evacuare spre bazele sale, ci ca o retragere, ca o recunoa[tere a e[ecului politicii de for]`, ca un nou succes al „for]elor de dreapta“ din PCC. Ca urmare, s-a încercat – în special în articolul de fond din „Pravda“, din 22 august, „Ap`rarea socialismului: cea mai înalt` misiune interna]ional` “ – explicarea nemul]umirii popula]iei fa]` de sta]ionarea trupelor sovietice dup` terminarea manevrelor, ca fiind rezultatul propagandei de succes a „revizioni[tilor“, care se str`duiau în mod con[tient s` pun` la îndoial` obliga]iile Cehoslovaciei, care derivau din statutul ei de membru al Organiza]iei Pactului de la Var[ovia. De aceea, existen]a acestei propagande era folosit` ca argument în folosul disloc`rii permanente a contingentelor armatei sovietice în Cehoslovacia. din Cehoslovacia. La vremea sa, la sfâr[itul anilor 1940, Gomulka, care nu-[i s`vâr[ise ucenicia kominternist` obligatorie, a stârnit nu pu]in` sup`rare la Kremlin cu apuc`turile sale, clar necorespunz`toare, de conduc`tor al unui „partid fr`]esc“, supus lui Stalin [i Kominformului. A fost preferat B. Bierut, care a manifestat o mult mai mare disponibilitate s` se împace cu rolul, deloc de invidiat, de vasal moscovit pentru politica polonez`. Exclus în cele din urm` din partid [i petrecând trei ani în închisoare, Gomulka a fost îns` cerut de na]iunea polonez` mai târziu, în toamna lui 1956, în condi]iile de criz` profund` a întregului sistem. Atunci, pronun]ându-se în mod hot`rât pentru egalitate în rela]iile sovieto-poloneze [i insistând s` elimine grupul consilierilor sovietici din structurile de putere ale Republicii Populare Poloneze, Gomulka, ajuns la conducerea Partidului Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) pe valul mitingurilor spontane, a reu[it s` destind` atmosfera [i s` neutralizeze starea de spirit anticomunist` din Polonia, care amenin]a s` devin` exploziv`. „Pentru prima dat` de la apari]ia sa, comunismul polonez s-a eliberat de învinuirea potrivit c`reia

Armata a 38-a intr` \n ac]iune
O parte a Armatei a 38-a s-a instalat, p`r`sind Republica Socialist` Cehoslovac`, în imediata apropiere a grani]ei. La 11 august, la Moscova, generalul-locotenent Maiorov a fost primit de c`tre Greciko, iar apoi de Brejnev [i Suslov. Situa]ia din Cehoslovacia continua s` provoace serioase îngrijor`ri la Kremlin. Procesul de liberalizare se intensificase, dobândind o dinamic` proprie, [i, în pofida promisiunilor f`cute de Dubcek la întâlnirile de la Cierna-nad-Tisou [i Bratislava, la sfâr[itul lunii iulie [i începutul lunii august, conducerea PCC, îmb`tat` de sprijinul popular neobi[nuit de larg, nu era înclinat` s` întreprind` m`suri hot`râte, chiar sub presiunea dictatului sovietic, împotriva sus]in`torilor „c`ii propriii“ spre socialism [i s` îngr`deasc` manifestarea activismului social spontan. La întâlnirea lui Maiorov cu liderii PCUS a fost pus` în discu]ie varianta rezolv`rii prin for]` a problemei cehoslovace. Evident c` a ap`rut întrebarea: se va împotrivi Armata Popular` Cehoslovac` invad`rii nepermise de c`tre militarii sovietici a teritoriului RPC? Opinia comandan]ilor militari, deloc m`gulitoare, privind capacitatea de lupt` a armatei cehoslovace, i-a convins pe liderii de partid c` pre]ul pl`tit, în cazul adopt`rii solu]iei de for]`, nu era prea mare. „Prin gesturile [i manifest`rile sale, Brejnev reu[ea s` creeze o atmosfer` binevoitoare, pentru ca oricare dintre interlocutorii s`i s` se simt` egal în discu]ie cu el“, astfel [i-l aminte[te Maiorov pe omul care a simbolizat epoca stagn`rii.16 Important` îns` – fapt care i-a atras aten]ia [i lui Maiorov – era [ov`iala înn`scut` a lui Brejnev. Secretarul general în]elegea c` pierderea controlului asupra Cehoslovaciei îl va costa func]ia. Fiind o persoan` f`r` voin]` – potrivit naturii sale – [i supus îndoielii, Brejnev nu era cel mai important „uliu“ din conducerea sovietic` [i, de aceea, el era gata s` ia m`suri excep]ionale numai sub presiunea situa]iilor concrete [i a colegilor s`i din Biroul Politic, care-l împingeau s` adopte o astfel de decizie. Dup` întâlnirile amintite, Maiorov a fost trimis în inspec]ie în Polonia. Creionat cu mijloacele modeste ale memoriilor generalilor, îns` cu toate acestea deosebit de expresive, portretul lui W. Gomulka este, f`r` îndoial`, una din reu[itele c`r]ii. Liderul Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PMUP), care prefera s` dobândeasc` informa]ii de prim` mân`, [i-a exprimat dorin]a s`-l primeasc` pe comandantul sovietic, ascultându-i atent raportul cu privire la situa]ia politic` intern`

Mare[alii I.S. Konev [i V.G. Kulikov, comandan]ii For]elor Armate Unite ale Pactului de la Var[ovia (1955-1960; 1977-1989).

document u 2005 u 1 (27)

29

studii/documente
capacitate destul de clar` de percepere a situa]iei, tr`gând concluzii competente referitoare la propria siguran]`. Conversând cu emisarul sovietic, care era mai mic în rang decât el, Gomulka nu [i-a ascuns în mod deosebit profunda sa rusofobie. El nu putea s`-[i refuze, de exemplu, pl`cerea de a-[i permite câteva în]ep`turi la adresa lui Maiorov, ai c`rui str`mo[i cazaci, la vremea lor, „au v`rsat nu pu]in sânge polonez“. Sunt citite cu interes laconicele, dar expresivele, descrieri ale moravurilor [i n`ravurilor de la „curtea oficial`“ din Var[ovia anilor ’60: fiec`rui musafir str`in, care-l vizita pe Gomulka la re[edin]a sa din afara ora[ului, i se propunea un bizar ghiveci din muzic` de Chopin [i fete de moravuri u[oare, pe care „pan secretar“ nu uita s` le ofere [i pl`cu]ilor s`i companioni, încredin]ându-l, în cursul conversa]iei, pe generalul-interlocutor, c` aceste „[veice“ nu vor opune o rezisten]` serioas` for]elor unite ale statelor membre ale Pactului de la Var[ovia. În diminea]a zilei de 18 august, la Moscova, Maiorov a fost chemat la consf`tuirea ministrului Ap`r`rii cu generalii, consf`tuire care s-a desf`[urat într-o atmosfer` de secret deplin, nefiind permis s` se ia note. Greciko a sosit de la întrunirea de la Kremlin, unde, cu concursul alia]ilor, fusese luat` decizia cu privire la ac]iunea militar`. Alia]ii (ungurii, polonezii, bulgarii) s-au al`turat, de asemenea, opera]iilor. W. Ulbricht era gata s` pun` la dispozi]ie cinci divizii, îns` participarea lor direct` la ac]iune a fost considerat` necorespunz`toare [i s-a decis s` se fac` apel la ajutorul lor numai dac` evenimentele ar fi evoluat extrem de nefavorabil. De aceea, deocamdat`, fuseser` concentrate la grani]` (ulterior, pre[edintele Svoboda, care a primit cu am`r`ciune decizia alia]ilor privind „ajutorul interna]ional“ nedorit, a fost bucuros de faptul c` militarii est-germani nu luaser` parte la ocuparea Cehoslovaciei. Anul 1939 continua înc` s` fie prezent în memoria genera]iilor mai în vârst`). Chiar dac` la dezbaterile din cadrul Biroului Politic privind planul de ac]iune a fost avansat punctul de vedere potrivit c`ruia „normalizarea“ situa]iei în ]ar` ar putea fi realizat` cu dou`trei divizii, anumite îngrijor`ri legate de interven]ia occidental` (în Bavaria tocmai trebuiau s` înceap` manevre ale NATO) au obligat la alegerea unei alte strategii, care presupunea folosirea pe scar` larg` a resurselor militare. În total, în sistemul Organiza]iei Pactului de la Var[ovia au fost aduse în stare de lupt` aproape 200 de divizii. Comanda general` a opera]iei era asigurat` de comandantul-[ef al trupelor terestre, general de armat` I.G. Pavlovski. În ac]iunea de ocupare a Prag`i, urmau s` fie luate sub control principalele institu]ii de stat, paralizându-se astfel întregul sistem al puterii. Aceast` func]ie a fost îndeplinit`, în special, de unit`]ile de desant aerian.18 Armata a 38-a, cu unit`]ile atribuite ei, aflat` sub comanda generalului Maiorov, trebuia s` ocupe Slovacia [i Moravia în 24 de ore. Focul putea fi deschis numai la ordinul ministrului Ap`r`rii [i, de[i fusese greu s` se prevad` toate urm`rile unei invazii nea[teptate, marea responsabilitate revenea în chip nemijlocit comadantului. În cazul deterior`rii situa]iei, adic` a unei împotriviri active a armatei cehoslovace, fusese conceput un plan special. Pentru a preveni orice tentative de împotrivire din partea acesteia, Greciko [i-a luat r`mas bun de la ministrul Ap`r`rii al RSC, M. Dzur, prin intermediul lui Pavlovski, cu o fraz` care a intrat în istorie: „Transmite-i lui Dzur – i-a spus el lui Pavlovski – c` dac` va fi tras numai un singur foc de arm` împotriva noastr`, îl voi spânzura în primul plop“. Începutul ac]iunii de trecere a grani]ei a fost stabilit` la orele 23.20, pemtru data de 20 august. Datorit` faptului c` fusese pus` în mi[care o gigantic` ma[in`rie de r`zboi, responsabilitatea politic` a evenimentelor care aveau loc, judecând dup` izvoare, s-a repercutat asupra marii mase de militari participan]i, nu numai într-o form` tenden]ioas`, ci [i într-o manier` general`. Conform opiniilor martorilor, unii dintre militarii sovietici „nu [tiau c` ei se aflau la Praga, ci credeau c` sunt 1 (27) u 2005 u

Budapesta, 1956. Popula]ia capitalei Ungariei ia cu asalt tancurile sovietice.

el reprezint` o marionet` ruseasc`, condamnat la un conflict ve[nic [i ireconciliabil cu aspira]iile na]ionale poloneze… Pentru prima dat` în lunga, schimb`toarea [i tragica s` carier`, comunismul polonez [i-a asumat rolul exponentului aspira]iilor na]ionale spre independen]` [i libertate“, scria în acele zile în paginile ziarului „Scotsman“ proeminentul politolog britanic de stânga, originar din Polonia, Isaac Deutcher.17 Deoarece, în ochii Moscovei, Gomulka avea solida reputa]ie a unui „deviator na]ionalist de dreapta“, N.S. Hru[ciov [i anturajul s`u au în]eles c` din toat` elita comunist` a Poloniei, în primul rând el [i sus]in`torii s`i dintre aceia[i „deviatori-na]ionali[ti“ ar fi putut ajuta la amabalarea mult mai atr`g`toare, din punctul de vedere al con[tiin]ei na]ionale poloneze, a ideii socialismului. În Palatul Belvedere din Var[ovia erau gata s` fac` compromisuri. Tratatul semnat în mai 1955 la Var[ovia, care a reprezentat actul de na[tere a Organiza]iei Pactului de la Var[ovia, a fost perceput de c`tre ideologii PMUP ([i nu f`r` temei) ca garant al men]inerii tr`iniciei acelui sistem al rela]iilor interna]ionale, care putea asigura pentru na]iunea polonez` un spa]iu geopolitic favorabil în perioada contemporan`. Între timp, cuceririle lui octombrie polonez din 1956 nu fuseser` consolidate institu]ional [i, literalmente, în decurs de un an, s-a produs un recul, chiar dac` nu atât de puternic, spre un model extrem de ineficient de socialism administrativ-birocratic. Focurile trase asupra muncitorilor demonstran]i de la Gdansk, de la sfâr[itul anilor ’70, au marcat sfâr[itul f`r` glorie al regimului Gomulka. Sub peni]a memorialistului, Gomulka se înf`]i[eaz` cititorului ca un politician înr`it, viclean [i destul de cinic, în care arogan]a de [leahtic [i dispre]ul fa]` de mul]ime s-au combinat, totu[i, cu o intui]ie destul de bun` [i cu o
30

document

studii/documente
[i, în mod firesc, motiv pentru interven]ie.23 Mai mult, folosind canalele diplomatice, guvernul SUA a cerut în mod repetat reformatorilor praghezi s` dea dovad` de re]inere [i pruden]`. }inând cont de soliditatea modelului de organizare postbelic` a Europei, elaborat la Ialta [i Potsdam, SUA [i celelalte puteri occidentale, în pofida întregii retorici propagandistice, dup` 21 august, nu numai c` nu au fost înclinate s` adopte sanc]iuni, împotriva URSS, care s` mearg` prea departe, dar, în mod accentuat au demonstrat absen]a oric`ror interese speciale în privin]a problemelor interne ale ]`rilor blocului est-european. Ca [i în cazul evenimentelor din 1956, din Ungaria, ei, practic, au recunoscut dreptul Uniunii Sovietice de a dicta în sfera sa de „Un succes deplin“… influen]`. Mul]i observatori importan]i au remarcat, în mod rezonabil, c` ac]iunea din 21 august 1968 a avut un caracter Opera]ia de ocupare a Cehoslovaciei s-a desf`[urat defensiv, fiind, în mod subiectiv, îndreptat` în direc]ia destul de precis. „Speciali[tii militari ai SUA consider` refacerii pozi]iilor URSS – care se [ubreziser` – într-una din ac]iunea celor cinci ]`ri, membre ale Pactului de la Var[ovia, ]`rile-cheie ale zonei sale de securitate, în direc]ia men]inerii un succes deplin“, se consemna într-unul din rapoartele parit`]ii ob]inute, [i nicidecum în direc]ia dobândirii de noi diplomatice ale Ambasadei Cehoslovaciei din Washington.21 spa]ii geopolitice. În aceast` privin]`, generalul de Gaulle a Îns` ac]iunile politice nu au reu[it atât de bine. În pofida fost, probabil, foarte sincer, c#nd, printre altele, înc` din prognozelor extrem de optimiste ale ambasadei sovietice, 1956, a [ocat opinia public` francez` scuzând agresiunea care au oferit pe parcursul mai multor luni o imagine sovietic` din Ungaria, prin men]inerea echilibrului de for]e în denaturat` a st`rii de spirit colective [i a raportului de for]e Europa. Atât în cercurile liberale, cât [i în cele conservatoare din cadrul conducerii de partid, „for]ele s`n`toase“ nu au din diverse ]`ri, existau acelea[i îngrijor`ri, referitoare la reu[it s` dobândeasc` majoritatea în Prezidiul CC al PCC: faptul c` succesele reformatorilor praghezi vor spori influen]a pre[edintele Svoboda a refuzat s` recunoasc` guvenul ideilor [i partidelor de stânga în Occident. Convingerea marionet` al „prietenilor Moscovei“. Atât Adunarea Na]ional` potrivit c`reia nu va izbucni un r`zboi din cauza a RSC, cât [i Congresul al Cehoslovaciei, a jucat un XIV-lea al PCC, care a rol important în avut loc la sfâr[itul lunii elaborarea [i adoptarea august (unicul congres din solu]iei de for]` în istoria partidului care s-a problema cehoslovac`. În desf`[urat ilegal), au leg`tur` cu aceasta, sunt condamnat agresiunea. caracteristice cuvintele Cu privire la caracterul rostite de c`tre ministrul ilegal al ac]iunii, s-a Afacerilor Externe al pronun]at [i reprezentantul URSS, A. A. Grom#ko, la Cehoslovaciei în Consiliul [edin]a Biroului Politic: de Securitate al ONU, „Trebuie s` ne gândim ce unde, la 21 august, au implic` m`surile avut loc dezbateri aprinse. excep]ionale! Eu cred c` „La 21 august, cartierul acum situa]ia general al ONU, de pe interna]ional` este de a[a East River, amintea de un natur` încât m`surile mu[uroi de furnici excep]ionale nu pot duce alarmate… Atmosfera la agravarea ei. Un politic` în care s-a conflict major nu se va desf`[urat discu]ia în declan[a“.24 Aceste Generalul Ion Ioni]`, ministrul For]elor Armate, mare[alul sovietic Consiliul de Securitate era cuvinte aproape c` repet` I.I. Iakubovski [i generalul de de armat` S.M. {temenko, cu prilejul consf`tuirii textual ceea ce spusese încins` la maximum. Nici statelor majore ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia (Bucure[ti, înainte [i nici dup` nu-mi Hru[ciov la sfâr[itul lui decembrie 1968) fusese dat s` fiu martorul octombrie 1956, cu unei polemici atât de dure, prilejul analiz`rii de grosolane [i de jignitoare pentru diver[ii ei participan]i“, î[i problemei ungare de c`tre conducerea sovietic`. aminte[te V.L. Israelian, pe atunci adjunctul reprezentantului Din cauza e[ecului planurilor de constituire a unui nou permanent al URSS la ONU.22 Chiar dac` SUA [i alia]ii lor guvern, a fost nevoie ca tactica s` fie schimbat` din mers. din NATO erau interesa]i în mod obiectiv în sl`birea for]ei Adu[i sub escort` în URSS, membrii plini [i membrii care li se opunea – Organiza]ia Pactului de la Var[ovia –, ei, suplean]i ai Prezidiului CC al PCC, A. Dubcek, F. Krigel, I. ca regul` general`, s-au str`duit s` evite o confruntare Smrkovski, O. Cernik, I. Spacek [i B. Simon au fost pu[i la direct` cu Moscova. O parte a oamenilor politici occidentali masa negocierilor de partea reprezentan]ilor p`r]ii respectau punctul de vedere potrivit c`ruia amplificarea cehoslovace, impunându-li-se un [ir de noi cerin]e ultimative, tendin]elor policentriste în lag`rul est-european va rupe mult mai dure decât la Cierna-nad-Tisou. „Tot ceea ce echilibrul de putere, care s-a format în Europa, [i va spori puteam face noi la Moscova era s` încerc`m s` limit`m tensiunea pe continent, fapt care nu era de dorit pentru pierderile [i s` men]inem pe cât posibil un spa]iu de manevr` Occident. Pe toat` perioada „Prim`verii de la Praga“, cât mai mare pentru ac]iunile independente ulterioare… Eu guvernul SUA s-a distan]at în mod constant de arhitec]ii nu mi-am pierdut speran]a c` noi vom reu[i s` salv`m o reformelor cehoslovace, str`duindu-se s` nu dea Uniunii important` parte a reformelor noastre“, î[i aminte[te Sovietice [i alia]ilor s`i nici cel mai mic motiv pentru a fi Dubcek.25 Iluziile îns` nu s-au confirmat. Sub presiunea învinui]i de amestec în problemele interne ale Cehoslovaciei Kremlinului, conducerea PCC a extins treptat grani]ele în Germania. Singurul lucru de care ei erau convin[i, era faptul c` ei veniser` s` în`bu[e contrarevolu]ia… Solda]ii ru[i nu în]elegeau de ce oamenii îi priveau cu ur`, c`ci ei sosiser` s` ne elibereze, ca în 1945… Explica]ia potrivit c`reia noi, ca [i ei, dorim s` tr`im în socialism, îns` pe placul nostru, a r`mas f`r` r`spuns“.19 Muzeul Na]ional din Praga a p`strat, pentru mult` vreme, urmele rafalelor de automat, trase în ziduri de solda]ii care luaser` cl`direa drept Reichstagul din Berlin. Potrivit m`rturiilor corespondentului de atunci al „Izvestiei“, B. Orlov, mul]i dintre militarii Armatei sovietice au suferit o adev`rat` traum` sufleteasc`, confruntându-se cu atitudinea atât de du[m`noas` a popula]iei.20

document u 2005 u 1 (27)

31

studii/documente
„compromisului“, a cedat din nou, ceea ce, în final, a dus la renun]area definitiv` de la cursul reformator [i la excluderea ulterioar` din rândurile partidului a tuturor celor care îi fuseser` lui alia]i. În rapoartele sale c`tre Moscova, din 1968, care au fost incluse în carte, Maiorov nu a ascuns c` invadarea teritoriului cehoslovac de c`tre militarii alia]i a provocat reac]ia negativ` a popula]iei. Ace[tia nu se puteau ad`posti în m`n`stiri, iar în Slovacia, dat fiind specificul memoriei istorice a na]iunii, popula]ia s-a raportat extrem de negativ la o nou` sosire a ungurilor. În general, trebuie men]ionat c` prin memoriile lui Maiorov se confirm` deosebirea dintre st`rile de spirit din Cehia [i Slovacia pentru c`, în ansamblu, slovacii au primit intrarea trupelor Pactului de la Var[ovia mai calm, deoarece mul]i dintre ei, în perioada „Prim`verii de la Praga“ se temuser` c` liberalizarea haotic` a vie]ii sociale (observabil`, mai ales, în teritoriile cehe) va duce la intensificarea na]ionalismului [i a dorin]ei de dominare a cehilor. materiale necesare (calculele privind ajutorul serviciilor corespunz`toare ale APC nu s-au dovedit a fi reale, nu de pu]ine ori primirea oaspe]ilor neinvita]i fiind sabotat`). „Lipsa de spa]iu [i aglomera]ia erau cumplite. Totul se p`stra la gr`mad` [i dezordonat, în special armele cu muni]ia, [i cu grenadele, fapt care s-a aflat la originea câtorva evenimente excep]ionale, soldate cu moartea solda]ilor“, [i-a amintit un fost ofi]er sovietic despre situa]ia de la una din cazarmele cehoslovace.26 La consf`tuirea comandan]ilor supremi de la Moscova, din 12 octombrie, Maiorov s-a aflat printre pu]inii, care au propus retragerea unei p`r]i a militarilor, gr`bind, în acela[i timp, crearea unui contingent permanent [i încheierea tratatului privind condi]iile de [edere ale acestuia. Propunerea a fost sus]inut` la e[aloanele superioare, [i, la sfâr[itul lui noiembrie, 25 de divizii ale Pactului de la Var[ovia au p`r`sit Cehoslovacia. La 16 octombrie a fost semnat tratatul cu privire la crearea Grupului central al trupelor sovietice, pe care Maiorov l-a comandat vreme de câ]iva ani. Brejnev, care din nou îl invitase pe acesta cu prilejul noii sale numiri, a observat c`, potrivit tratatului, de[i militarii sovietici urmau s` fie disloca]i temporar în Cehoslovacia, pân` la terminarea „normaliz`rii“ nu putea fi nimic mai temporar, fiind vorba nu de luni, ci de ani, cu atât mai mult cu cât criteriile „normaliz`rii“ depline nu fuseser` stabilite cât de cât. Împotrivirea multor mii de cehi, în special cea pasiv`, care, cu timpul, se transforma într-una activ`, ca [i ac]iunile

„Contrarevolu]ionarii du[m`no[i“
Amintirile lui A.I. Maiorov redau starea de spirit din mediul militar cehoslovac [i, mai larg, din cadrul societ`]ii, \n toamna anului 1968. Mul]i solda]i, ofi]eri [i chiar reprezentan]i ai conducerii superioare de comand` a armatei nu [i-au ascuns du[m`nia fa]` de militarii trupelor Pactului de la Var[ovia, dup` intrarea acestora în Cehoslovacia. Ei au refuzat orice

}`rile participante la Tratatul de Var[ovia. Rom#nia, prin vocea liderului comunist rom#n, Nicolae Ceau[escu, a refuzat s` participe la invadarea Cehoslovaciei \n august 1968.

contacte, au desf`[urat deschis o agita]ie antisovietic`, realiz#nd o paralel` cu ac]iunile Germaniei din 1939. La o astfel de atitudine au contribuit [i excesele de con[tiin]` ale unor [efi militari înfoca]i (este de ajuns s` spunem despre ini]iativa, care intrase în vigoare, de a împu[ca în public, întrunul din ora[ele cehe[ti, trei „contrarevolu]ionari du[m`no[i“ pentru intimidare; e adev`rat \ns` c` aceast` ini]iativ` nu s-a pus în practic`, spre cinstea generalului Maiorov). Rapoartele generalului, provenite din Cehoslovacia ocupat`, prezint` interes, f`r` îndoial`, ca izvor. Reflectând mentalitatea \naltului comandant militar sovietic – cu toate stereotipurile, inerente, de percep]ie asupra rolului URSS –, caracterul rela]iilor din interiorul lag`rului socialist, ciocnirea dintre „for]ele s`n`toase“ [i cele „revizioniste“ din PCC, autorul acestor memorii, cu toate opiniile preconcepute, nu sa str`duit s` înf`]i[eze un tablou în tonuri excesiv de roz, situându-se sub a[tept`rile cele mai optimiste ale celor care f`ceau politica la Kremlin. Dificultatea situa]iei din Cehoslovacia, unde opozi]ia pasiv` a luat forme de mas`, a fost redat` destul de exact. Sunt con]inute recomand`ri cu privire la ac]iunile ulterioare, care au fost luate în considerare, într-un caz sau altul, în elaborarea politicii ulterioare. Introducerea rapid` a unui num`r uria[ de militari în Cehoslovacia nu a fost înso]it` de crearea unei baze
32

stradale de protest au continuat multe luni dup` plecarea trupelor. Din memoriile lui Maiorov afl`m c` în ajunul anului nou, în 1969, erau a[teptate proteste de amploare. În diminea]a zilei de 31 decembrie, primindu-se informa]ia potrivit c`reia se preg`tea o grev` politic` general`, comandan]ii sovietici le-au ordonat militarilor s` se preg`teasc` pentru lupt`. Unele unit`]i au p`r`sit locurile unde erau dislocate de obicei, instalându-se la periferiile Prag`i. Îns` ziua a trecut f`r` tulbur`ri. O situa]ie mult mai exploziv` s-a ivit în Praga câteva s`pt`mâni mai târziu, dup` autoincendierea studentului Jan Palah, care protesta astfel împotriva ocupa]iei sovietice. Militarii au fost iar`[i adu[i în stare de lupt`. Trebuie observat c` orice excese de acest gen ofereau Moscovei pretextul de a spori preten]iile sale [i, mai ales, de a insista în înl`turarea din conducerea cehoslovac` a figurilor indezirabile.

„Interna]ionalizarea“ conflictului
În adoptarea solu]iei de for]` în Cehoslovacia s-au amestecat motive, prin excelen]`, ideologice (adic` teama de a nu „infecta“ societatea sovietic` cu ideile socialismului „mult mai uman“) cu ra]iunile geopolitice, cu toate c` ultimele erau predominante. Grani]a vestic` a Cehoslovaciei era perceput` ca grani]a întregului imperiu sovietic. „Brejnev – î[i 1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
amintea ulterior Z. Mlynar despre convorbirile de la Moscova, dup` e[ecul aducerii la putere a noului guvern – ne-a dat nou`, comuni[tilor reformatori, o lec]ie cu adev`rat folositoare: noi suntem ni[te vis`tori, care dezbatem nu [tiu ce model de socialism, care ar merge [i pentru Europa, în special pentru cea Occidental`. El, realist fiind, [tia c`, iat`, trecuser` deja 50 de ani [i nu avea nici un rost. De ce? Pentru c` grani]a socialismului, adic` grani]a URSS, înc` trece pe Elba. {i f`r` nici un fel de schimb`ri. {i acolo, un oarecare tov. Berlinguer… spera]i în mi[carea comunist` din Europa Occidental`? Iat` îns` c` de 50 de ani ea nu are nici greutate“.27 Incapacitatea Moscovei de a-[i ap`ra sfera sa de interese putea crea în întreaga lume impresia sl`biciunii pozi]iilor ei. „Dac` d`m drumul Cehoslovaciei, ea va reprezenta o mare tenta]ie pentru al]ii“, a observat Grom#ko la una din adun`rile conducerii de partid.28 Reformatorii cehoslovaci nu puteau s` nu ]in` seama de lec]iile crizei ungare, din 1956. Spre deosebire de Imre Nagy, ei nu se gândeau la neutralitatea ]`rii lor [i la ruperea rela]iilor cu Pactul de la Var[ovia. Aceasta îns` nu a lini[tit câtu[i de pu]in conducerea sovietic`, care vedea în orice reforme serioase amenin]area influen]ei sale în Cehoslovacia. Tactica liderilor sovietici nu a r`mas neschimbat`. Dac` în 1956 ei au preferat s` declan[eze o ac]iune militar` cu propriile lor for]e, în 1968, dimpotriv`, s-au str`duit s` interna]ionalizeze conflictul, prezentându-l ca pe o problem` general` a întregului lag`r socialist, împ`r]ind r`spunderile cu alia]ii pentru m`surile adoptate. Uniunea Sovietic` nu a tras nici un înv`]`mânt important. {i, înainte de toate, cel referitor la faptul c` orice victorie va fi una á la Pyrrhus, dac` va ofensa sentimentele na]ionale ale altui popor. Hot`rât` s`-[i men]in` avantajele sale geopolitice în Cehoslovacia pe termen destul de scurt, judecând dup` efectul misiunii, Uniunea Sovietic` a pierdut mult mai mult, în perspectiv` istoric`: credin]a a milioane de oameni în posibilitatea reform`rii socialismului. Chiar august 1968 a inaugurat acel proces ireversibil în evolu]ia spiritual` a multor intelectuali de stânga, atât din Occident, cât [i din Europa de Est, care, în final, vor ajunge s` se dezic` complet de ideea socialist`. Mai mult, dac` mai înainte Uniunea Sovietic` r`m`sese centrul de atrac]ie pentru majoritatea for]elor de stânga din Occident, atunci, dup` 1968, situa]ia s-a schimbat în mod radical: toate cele câteva partide comuniste occidentale puternice [i independente încep s` se distan]eze de URSS. Evident, ar fi o exagerare s` se afirme c` liderii de la Kremlin, confruntându-se cu o astfel de reac]ie din partea stângi[tilor europeni, ar fi regretat cele f`cute. {i totu[i, f`când haz de necaz, conducerea brejnevist` con[tientiza, câteodat`, cât de ridicate sunt costurile morale pentru astfel de ac]iuni. Caracteristice sunt cuvintele lui Iuri Andropov, în leg`tur` cu criza polonez` din 1980-1981: „Limitele interven]iei au disp`rut deja, trebuie s` c`ut`m mijloace politice“.29 Atunci, r`zboiul din Afghanistan era în desf`[urare, neîntrez`rindu-se vreun sf#r[it rapid [i victorios. Un conflict armat cu Polonia, declan[at în acela[i timp, ar fi putut avea pentru URSS consecin]e fatale nu numai externe, ci [i interne, ]inându-se cont de num`rul [i capacitatea de lupt` a militarilor polonezi, precum [i de starea de spirit general` din aceast` ]ar`. Iar la Moscova acest lucru fusese în]eles. Memoriile generalului A.M. Maiorov, participant activ la evenimentele de acum mai bine de 30 de ani, con]in un material abundent, care, cu deta[area de ast`zi, ajut` la în]elegerea lec]iilor „Prim`verii de la Praga“ [i a interven]iei din august 1968. În aceasta const` importan]a lor ca izvor. u

Traducere de asist. univ. Lauren]iu CONSTANTINIU

NOTE
1. Zdenek Mlynar, Moroz udaril iz Kremlia, Moscova, 1992. 2. Otta {ik, Vesennee vozrojdenie: illiuzii i deistvitelnosti , Moscova, 1991. 3. A. Maiorov, Vtorjenie. Cehoslovakiia 1968. Svidetelstva komandira, Moscova, 1998. 4. Ibidem, p. 19. 5. Ibidem, p. 21. 6. Ibidem, p. 35. 7. Ibidem, p. 44. 8. Ibidem, p. 96. 9. Ibidem, p. 75. 10. J. Navranek, Megújhodott szocializmus?, în „Historia“, nr. 5/6, 1994, p. 63. 11. A. Maiorov, op. cit., p. 119. 12. M. Kolesnikov, Dnevnik ofi]era, în „Ogoniok“, nr. 34, 1993. 13. Ibidem, p. 32. 14. Ibidem. 15. Ibidem, p. 33. 16. A. Maiorov, op. cit., p. 276. 17. Rossiiskii Gosudarstvenn#i Arhiv Novei[ei Istorii, f. 5, op. 30, d. 229, p. 95. 18. A. K#rov, Desantniki v opera]ii „Dunai“ (Sovetsko-

cehoslova]kie voenno-politiceskie otno[eniia 1968 goda), Moscova, 1996. 19. E. Veisova, V svoih sootecestvennikah ia vdrug uvidea okkupantov…, în „Pravoza[itnic“, 1998, nr. 2, pp. 93-94. 20. B. Orlov, Pravdu znaiut ne tolko tanki, în „Dialog“, nr. 8. 21. I.I. Orlik, Zapad i Praga v 1968 g. Po dokumentam ministerstva inostrannîh del Ce[koi Respubliki, în „Novaia i novei[aia istoriia“, 1995, nr. 1, p. 17. 22. V. Israelian, 105-e veto Sovetskogo Soiuza , în „Mejdunarodnaia jizni“, 1990, nr. 10, p. 125-126. 23. I.I. Orlik, ibidem. 24. R.G. Pihoia, Cehoslovakiia, 1968. Vzgliad iz Moskv#. Po dokumentam }K KPSS, partea a 2-a, în „Novaia i novei[aia istoriia“, 1995, nr. 1, p. 36. 25. „Ogoniok“, 1993, nr. 34, p. 35. 26. O.F. Jemaitis, Cehoslova]kii dnevnik (1968-1972), în „Vopros\ istorii“, 1999, nr. 8, p. 87. 27. Zdenek Mlynar, Tot avgust [estidesiat vosmogo, în „Iunosti“, 1990, nr. 1, p. 73. 28. R.G. Pihoia, op.cit. 29. V. Musatov, Predvestniki buri. Politiceskie krizis# v Vostocinoi Evrope (1956-1981), Moscova, 1996, p. 227.

General Maiorov's Memoirs. A New Testimony about the Role of the Soviet Factor in Czechoslovakia
The attempt, which took place in Czechoslovakia, in spring-summer 1968, for renew the real socialism and the tough Soviet authorities' reaction towards it, and also the action on 21st August, which put an end to one of the most interesting event from the second half of the 20th century, continues to drawn the researcher's attention. The witness' testimonies have a significant place in the literature about the event from Czechoslovakia. The General Maiorov, one who had in those days, a different role, contradictory from many aspects, writes the paper. He was one of the main actors of the military operation, (leading the 38th Army), regarding the deploying the troops in Czechoslovakia, on August 1968. On October the same year, he was appointed the first commander of the recently created Military Central Groups, which had to be deployed in this Central-European country. The General Maiorov's memoirs, which comprise a series of authentic documents about the events form 1968 (in the first place the General's reports to Moscow), complete, with details, the picture, already known from other sources, about the Czechoslovakian events.
33

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente

G

eneralul Ion Gheorghe s-a n`scut la 1 noiembrie 1923, în comuna Cosminele (jude]ul Prahova). A absolvit cursurile Liceului Industrial nr. 1 „Regele Carol al II-lea“ din Bucure[ti. Dupa 23 august 1944, a activat în organiza]ii de tineret ale partidului comunist, fiind promovat pân` la func]ia de lider al organizatiei de tineret Bucure[ti (1950-1952). A fost recrutat [i trimis s` îndeplineasc` func]ii în Direc]ia Superioar` Politic` a Armatei. |ntre anii 1953 si 1954, a urmat un curs academic la Academia Militar`, apoi a urmat Scoala Superioar` de Partid, Institutul de {tiin]e Sociale [i Academia Militar` „K.E.Voro[ilov“ din URSS. A fost [eful Direc]iei Superioare Politice a Armatei. La 15 iunie 1965, a fost numit [ef al Marelui Stat Major, iar din 1966 a devenit [i prim-adjunct al ministrului Ap`r`rii Na]ionale. |n timpul mandatului s`u, a accentuat preg`tirea de lupt` pe baza unei doctrine proprii [i a noilor regulamente, care le înlocuiser` pe cele vechi, acestea fiind, în parte, traduceri dup` cele sovietice. S-a implicat personal în elaborarea Legii 14/1972, privind organizarea ap`r`rii na]ionale, în conceperea doctrinei militare române[ti, conducând procesul de creare [i dezvoltare a industriei proprii de ap`rare, ca pre[edinte al Consiliului de Înzestrare a Armatei (înfiin]at în anul 1968). În 1974, a fost desemnat primvicepre[edinte al Consiliului Popular al Capitalei, îndeplinind func]ii importante în administra]ia de stat. În timpul evenimentelor din decembrie ‘89, a fost rechemat în rândul cadrelor active [i numit comandant al Academiei Militare, pâna la 22 februarie 1990, când a fost trecut în rezerv`, la cererea sa. A publicat o serie de articole [i studii cu tematic` militar` în ziare [i reviste de specialitate. De asemenea, a contribuit la elaborarea unor lucr`ri de istorie si teorie militar`, cum ar fi: „Marea conflagra]ie a secolului XX. Al Doilea R`zboi Mondial“, „{tiin]a conducerii [i comanda militar`“, „Doctrina militar` româneasc`“ (\n colaborare). A fost decorat cu ordine [i medalii române[ti [i str`ine: Ordinul „Steaua României“, clasa IV, III; Ordinul „Muncii“, clasa III; Ordinul „Meritul Militar“, clasele III-I; Ordinul „Mare Cruce de Merit cu Stea“ (R.F. German`); Ordinul „Meritul Marele Cordon“ (R.A.Egipt). u

„|n 1968, armata rom#n` era preg`tit` s`-[i apere ]ara“
l interviu cu generalul (r) Ion GHEORGHE, [eful Marelui Stat Major (1965-1974)

— Domnule general, a]i fost, \n 1968, \n calitate de [ef al Marelui Stat Major, \n centrul evenimentelor care au marcat istoria statelor comuniste aflate sub controlul URSS, Cehoslovacia fiind invadat` de trupele Tratatului de la Var[ovia, cu excep]ia Rom#niei. Cum aprecia]i ast`zi aceste evenimente? — Rom#nia a fost membr` fondatoare a Pactului de la Var[ovia pentru c`, \n mai 1955, ea nu putea s` nu fac` parte din Tratat. |ns` Declara]ia PMR din aprilie 1964 – a[a-numita Declara]ie de Independen]` – a avut menirea de a schimba radical concep]ia oamenilor politici [i a militarilor (pe linia accentu`rii politicii de independen]` fa]` de Moscova, de neamestec \n treburile interne, pe baza rela]iilor de cooperare [i colaborare, nu de subordonare), iar p#n` \n 1968 aceasta [i-a f`cut pe deplin efectul. |n 1968 au existat, cel pu]in pentru mine, mai multe semnale care anun]au ceea ce avea s` se \nt#mple. |n februarie 1968, a avut loc o conferin]` a [efilor statelor majore ale armatelor ]`rilor membre ale Tratatul de la Var[ovia, la Praga. Am avut o convorbire amical` cu [eful Statului Major al Comandamentului For]elor Armate Unite, generalul Kazakov. El mi-a spus c` decizia Plenarei P.C. Cehoslovac, care \l alesese pe Dubcek \n fruntea partidului, nu a fost o m`sur` bun` pentru c` acesta e moale [i e „ne nas“ („nu-i de-al nostru“, \n limba rus`). |n aprilie, \n acela[i an, Comandamentul Unificat a organizat o aplica]ie militar` \n Cehoslovacia cu cadre, transmisiuni [i trupe marcate. Ea trebuia s` se termine \n 10-14 zile. Noi n-am participat cu trupe, pentru c` nu voiam s` particip`m cu trupe [i nici nu primeam trupe str`ine pe teritoriul ]`rii la manevre. Am avut \ns` doi generali observatori. Dar, \n mai 1968, aplica]ia \nc` nu se \ncheiase, iar de bilan] nici nu putea fi vorba. Generalul Gheorghe Logof`tu m` sun` [i \ntreab` ce face pentru c` aplica]ia se prelunge[te. Lui [i celuilalt general le-am ordonat s` r`m#n`. C#nd aplica]ia s-a \ncheiat au r`mas elemente de transmisiuni [i asigurare material`, ceea ce mi-a dat de g#ndit.

34

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
— Ce a]i f`cut \n timpul evenimentelor din august 1968? — Eu eram atunci \n concediu la mare. Noaptea am primit un telefon s` m` prezint la aeroportul de l#ng` Tuzla pentru a ajunge la Bucure[ti. Plenara CC al PCR din 21 august a ajuns la concluzia c` Rom#nia nu va participa la invadarea Cehoslovaciei [i, prin vocea lui Ceau[escu, a condamnat aceast` ac]iune a Pactului, sus]in#nd c` este o ru[ine [i o gre[eal`, dar dac` Rom#nia va fi atacat` va riposta. La minister m-am \nt#lnit cu generalul Ioni]` [i acesta mi-a ordonat s` ajut la \nfiin]area g`rzilor patriotice. |mpreun` cu alte structuri ale statului (Consiliul Securit`]ii Statului, Ministerul de Interne) am contribuit la organizarea g`rzilor patriotice. A fost numit [eful de stat major al Comandamentului g`rzilor patriotice (Ion Ionescu) [i am destinat pentru fiecare jude] un [ef de stat major, un ofi]er activ, [i un nucleu de stat major. Ceau[escu spunea c` trebuie s` fim preg`ti]i pentru a riposta, indiferent de cine ne va ataca. Am transmis la armate, comandamente de arm` [i chiar mai jos ordinul de intrare \n stare operativ`. — {tiu c` foarte mul]i militari erau hot`r#]i s` lupte, \n 1968, \mpotriva sovieticilor dac` Rom#nia ar fi fost atacat`. Cum se explic` aceast` atitudine dup` aproape dou` decenii de \ndoctrinare ideologic` \n care li se inoculase convingerea c` sovieticii sunt fra]ii mai mari? Iar de la a[a-zisa Declara]ie de Independen]` trecuser` numai patru ani! — Nu este foarte pu]in. S` ne g#ndim c`, la 23 august 1944, s-a ac]ionat [i mai repede, iar vechiul aliat a devenit, dintr-o dat`, inamic, iar disciplina militar` [i-a spus cuv#ntul. De altfel, \n 1968 era vorba de o armat` care era preg`tit` s`-[i apere ]ara, pentru c` noi nu g#ndeam c` vom lupta \mpotriva sovieticilor, ci a unor armate str`ine. — Crede]i c`, \n plan militar, materialul intitulat Punct de vedere, elaborat \n 1966, la Ministerul Ap`r`rii Na]ionale, va fi avut [i el vreun rol \n acest sens? — |n februarie 1966 a fost convocat`, la Moscova, o [edin]` cu [efii statelor majore, prezidat` de comandantul suprem A.A. Grecikov. De la Declara]ia din aprilie 1964 [i p#n` \n februarie 1966, Rom#nia nu avusese prilejul de a-[i exprima punctul de vedere cu privire la Tratatul de la Var[ovia, referitor la principiile [i criteriile de func]ionare a acestei

Punctul de vedere al delega]iei Ministerului For]elor Armate la Consf`tuirea [efilor marilor state majore Moscova, februarie 1966
REPUBLICA SOCIALIST~ ROMÂNIA MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE Mult stimate tovar`[e mare[al al Uniunii Sovietice, Stima]i tovar`[i, Potrivit în]elegerii dintre conducerile de partid [i de stat ale ]`rilor noastre, delega]ia român` a venit la aceast` întâlnire, organizat` din ini]iativa C.C. al P.C.U.S., pentru a face un schimb de p`reri preliminare [i a ne consulta asupra c`ilor de îmbun`t`]ire a activit`]ii organelor militare ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia. Cu acest prilej, am dori s` expunem considerentele noastre cu privire la problemele puse \n dezbatere [i s` facem unele propuneri pentru perfec]ionarea activit`]ii acestor organe. În centrul politicii externe a Partidului Comunist Român [i a Guvernului Republicii Socialiste România stau neab`tut prietenia, alian]a [i colaborarea fr`]easc` pe t`râm economic, politic, militar cu ]`rile socialiste. |n concordan]` cu aceasta, România vede în Tratatul de la Var[ovia, creat de statele noastre în 1955, un scut de n`dejde, care permite unirea eforturilor ]`rilor participante în interesul ap`r`rii muncii pa[nice creatoare a popoarelor lor, al asigur`rii p`cii [i securit`]ii \n Europa. Suntem de p`rere c`, în condi]iile actuale ale intensific`rii ac]iunilor agresive ale imperialismului, este necesar` ridicarea for]ei [i a capacit`]ii de ap`rare a statelor membre ale tratatului, înt`rirea unit`]ii lor în toate domeniile, consolidarea coeziunii tuturor ]`rilor socialiste. Potrivit voin]ei semnatarilor, Tratatul de la Var[ovia este creat „în interesul înt`ririi continue [i dezvolt`rii prieteniei, colabor`rii [i asisten]ei mutuale, \n conformitate cu principiile respect`rii independen]ei [i suveranit`]ii statelor, precum [i neamestecului în afacerile lor interne“. Pornind de la aceasta, Tratatul stabile[te ca o modalitate ini]ial` consultarea p`r]ilor contractante atât în ceea ce prive[te problemele interna]ionale importante care afecteaz` interesele lor comune, cât [i cele ce se ivesc în leg`tur` cu aplicarea lui. Acelea[i idei c`l`uzesc prevederile Tratatului care se refer` la modul de ajutorare, în cazul unul atac armat, în Europa, a]`rilor participante supuse agresiunii. Potrivit articolului 4, fiecare stat semnatar, în cadrul exercit`rii dreptului de autoap`rare individual` sau colectiv`, va acorda statului sau statelor care au fost supuse unui asemenea atac, ajutor imediat, în mod individual, în în]elegere cu celelalte ]`ri semnatare ale Tratatului [i prin toate mijloacele ce i se par necesare, inclusiv folosirea for]ei armate. Statele semnatare – prevede Tratatul – se vor consulta imediat asupra m`surilor ce trebuie luate în comun. Asemenea prevederi sunt deosebit de importante pentru stabilirea unor m`suri juste, chibzuite, în concordan]` cu interesele generale ale statelor participante [i ale fiec`ruia dintre ele, în scopul întrajutor`rii în caz de atac, al asigur`rii [i men]inerii p`cii [i securit`]ii. |n acela[i timp, prevederile Tratatului subliniaz` c`, chiar [i în situa]iile mai dificile, cum sunt cele izvorâte din necesit`]ile autop`r`rii fa]` de un atac armat, fiecare ]ar` socialist` hot`r`[te în mod suveran asupra modalit`]ilor de ac]iune, organele sale de conducere fiind singurele în drept s` ia m`surile pe care le consider` necesare. Sarcina de a ap`ra cuceririle revolu]ionare ale fiec`rui popor ca [i aceea de a veni în sprijinul altor state prietene \n caz de agresiune împotriva lor, cer o aten]ie deosebit` din partea fiec`rei ]`ri socialiste pentru înt`rirea capacit`]ii de ap`rare. Partidului [i guvernului fiec`rei ]`ri le revine întreaga r`spundere pentru

è
35

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente

è

conducerea, organizarea, înzestrarea [i preg`tirea tuturor for]elor armate proprii, atât pe timp de pace, c#t [i de r`zboi. Cu c#t fiecare ]ar` socialist` se va îngriji mai bine de for]ele sale armate [i va fi mai puternic`, cu atât ea va ap`ra mai bine munca pa[nic` [i cuceririle poporului s`u, cu atât mai mare va fi aportul ei la îndeplinirea obliga]iilor ce-i revin prin Tratat. Rezultatele cele mai bune în preg`tirea de lupt` a trupelor pot fi ob]inute \n condi]iile în care conducerea [i controlul for]elor armate, ap`rarea ]`rii – atribute fundamentale, inalienabile [i indivizibile ale oric`rui stat suveran – sunt exercitate de conducerea de partid [i de stat a ]`rii respective. O mare importan]` pentru înt`rirea for]elor armate ale ]`rilor noastre, a capacit`]ii lor de ap`rare are strânsa colaborare militar` dintre statele membre ale Tratatului, izvorâte din solidaritatea interna]ionalist` ce une[te ]`rile socialiste. Aceast` colaborare contribuie la dezvoltarea unor concep]ii comune cu privire la strategie, arta operativ` [i tactic`, la stabilirea unei organiz`ri adecvate cerin]elor r`zboiului modern, la înzestrarea armatelor noastre cu tehnica de lupt` cea mai perfec]ionat`, la valorificarea realiz`rilor ob]inute în domeniul militar de fiecare dintre ]`rile noastre. Baza colabor`rii între ]`rile socialiste în domeniul militar, ca [i în celelalte domenii, o constituie principiile rela]iilor statornicite între ele – respectarea suveranit`]ii, independen]ei na]ionale, egalitatea în drepturi, într-ajutorarea fr`]easc` [i neamestecul în treburile interne, interna]ionalismul socialist. Numai stricta respectare a acestor norme fundamentale, înscrise [i în Tratatul de la Var[ovia, creeaz` condi]ii ca fiecare partid [i guvern s` conduc` cu maximum de rezultate for]ele sale armate [i preg`tirea acestora, asigur` dezvoltarea colabor`rii ]`rilor socialiste, înt`rirea unit`]ii lor. Aplicarea consecvent` a principiilor rela]iilor dintre ]`rile socialiste are o mare însemn`tate interna]ional`. Socialismul este chemat s` creeze, în contrast cu capitalismul, un nou tip de rela]ii interstatale nu numai în domeniul economic [i politic, ci [i pe t`râm militar, demonstrând c` între state cu un grad de dezvoltare economic` [i o for]` armat` diferite se poate realiza o alian]` [i o colaborare militar` bazat` pe egalitatea suveran` a participan]ilor. Dup` cum se [tie, în lumea capitalist` rela]iile dintre state, precum [i coali]iile de imperiali[ti, se caracterizeaz` prin inegalitatea economic` [i politic`, amestecul în treburile altor ]`ri înc`lcarea suveranit`]ii [i independen]ei na]ionale. Via]a demonstreaz` c` organiza]iile monopoliste suprana]ionale [tirbesc din drepturile statelor participante, creeaz` contradic]ii, alimenteaz` neîncrederea între ]`ri. Cu atât mai mult, cl`dind rela]iile dintre ele intr-un domeniu atât de delicat cum este cel militar, ]`rile socialiste au datoria de a oferi un exemplu care s` corespund` n`zuin]elor popoarelor de a-[i ap`ra fiin]a na]ionala, libertatea [i independen]a, sporind for]a de atrac]ie a ideilor socialismului. Dup` cum v` este cunoscut, în articolul 9 al Tratatului se prevede c` acesta „este deschis [i altor state, indiferent de orânduirea lor social` [i de stat, care vor declara c` sînt gata s` contribuie la unirea eforturilor statelor iubitoare de pace, în scopul asigur`rii p`cii [i securit`]ii popoarelor“. Aceasta ne oblig` s` realiz`m asemenea raporturi în cadrul organiza]iei noastre încât ele s` prezinte interes [i atrac]ie pentru ]`rile care [i-ar manifesta dorin]a s` adere la Tratat. Potrivit celor expuse, suntem de p`rere c` trebuie statornicite asemenea forme [i metode de colaborare între statele noastre, care s` asigure respectarea prevederilor Tratatului, înt`rirea continu` a leg`turilor fr`]e[ti dintre statele sistemului mondial socialist. Tovar`[i, Analizând reglementarea actual` a rela]iilor pe linie militar` între ]`rile noastre, constat`m c` ea trebuie perfec]ionat` pentru a fi în concordan]` cu litera [i è

alian]e. A[adar, s-a folosit acest prilej pentru a exprima punctul de vedere al Rom#niei \n plan militar. Tratatul de la Var[ovia con]inea unele principii corecte, dar \n practic` ele erau ignorate [i se f`cea altfel. Noi eram pentru cooperare, iar sovieticii militau pentru integrare, astfel \nc#t s` ne poat` comanda. Comandantul suprem, c`ruia trebuiau s` i se subordoneze mini[trii ap`r`rii din ]`rile Tratatului, era, de fapt, loc]iitorul ministrului Ap`r`rii al URSS. Se vorbea, adesea, despre informare [i colaborare, dar sovieticii f`ceau totul de capul lor. Cazul crizei din Cuba, \n 1962, c#nd Rom#nia nu a [tiut nimic, este, cred, elocvent. Ceau[escu a fost cel care a cerut elaborarea acestui punct de vedere [i, \n Consiliul de Ap`rare, Maurer a fost acela care a dorit s` fie formulat mai diplomatic, de Sec]ia Propagand` a CC al PCR, pentru c` a[a cum fusese f`cut de militari i se p`rea a fi prea „abrupt“. Acesta s-a dovedit a fi un adev`rat rechizitoriu la adresa Comandamentului For]elor Armate Unite (CFAU). Dup` ce l-am expus, mare[alul Greciko a cerut o pauz`, [i, la o cafea, [eful Marelui Stat Major bulgar, A.G. Semirgiev, m-a \ntrebat, alarmat: „Ceea ce ai spus e de la tine sau de la partidul t`u?“ I-am r`spuns c` este [i punctul meu de vedere, dar lam \ntrebat cum \[i poate \nchipui c` a[ putea spune ceva f`r` aprobarea partidului? |n \ncheierea [edin]ei, Greciko a spus c` l-a ascultat cu aten]ie pe [eful Marelui Stat Major rom#n, dar, dac` ar fi s` se ia dup` „tovar`[ii rom#ni“, atunci ar \nsemna c` el nu mai este comandant suprem, ci „marele vorbitor“, [i, deci, nu poate fi de acord. |n timp, multe dintre propunerile noastre au fost acceptate (de pild` Comitetul Mini[trilor Ap`r`rii, Consiliul Militar, Comitetul Tehnic), de[i comanda prin rota]ie nu s-a \nf`ptuit niciodat`. Practic, din 1966 [i p#n` la desfiin]area Tratatului, noi am fost \n multe privin]e \n contradic]ie cu sovieticii. — Spune]i, \n lucrarea pe care o semna]i cu generalul Corneliu Soare, dedicat` evolu]iei doctrinei militare rom#ne[ti* c` nu a]i beneficiat de informa]ii de calitate [i c`, \n 1968, acestea s-au putut ob]ine \n cele din urm`. Vre]i s` detalia]i?
* General de corp de armat` (r) Ion Gheorghe, general de brigad` (r) Corneliu Soare, Doctrina militar` rom#neasc`, 19681989, Bucure[ti, Editura militar`, 1999, pp. 43-44.

36

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
— Principalele informa]ii veneau prin intermediul ata[a]ilor militari. Dispu-neam [i de alte mijloace, un centru de ascultare radio, de pild`, pentru ]`rile din afara lag`rului sovietic. Nu aveam \ns` voie s` ascult`m ]`rile din Pactul de la Var[ovia pentru c` ne consideram alia]i, iar alia]ii nu se ascult`. C#nd, \n aprilie 1968, ne-a chemat Ceau[escu, pe mine [i pe generalul Ion Ioni]` (de fa]` erau Ion Gheorghe Maurer [i Emil Bodn`ra[), Ioni]` a f`cut o scurt` informare despre situa]ia din Cehoslovacia, dar am sim]it pe fe]ele lor c` nu erau foarte mul]umi]i cu datele c`p`tate. De altfel, [tiam [i noi c` nu era suficient. Atunci am spus c` poate am [ti mai multe dac` ni se d` aprobarea de a-i asculta [i pe

è

x
vecinii no[tri. A[a am aflat, prin cercetare radio, c` la grani]a cu URSS erau concentrate 10-12 mari unit`]i, la grani]a cu Bulgaria 4-5 mari unit`]i, iar la grani]a cu Ungaria 2-3 mari unit`]i. Prin gr`niceri, prin surse specifice, am ob]inut mai multe informa]ii [i am aflat c`, la Albi]a, militarii sovieticii erau \n ]inut` de campanie, la vedere, \ndeplinind misiuni de recunoa[tere [i cooperare \n vederea desf`[ur`rii unor opera]ii ulterioare. Nu este exclus s` fi fost vorba de o diversiune, dar totul era c#t se poate de real. La Reni, de pild`, noaptea d`deau pontoanele la ap`. La fel [i \n Bulgaria, \ntre Giurgiu [i Oinacu. S-a spus c` toat` agita]ia lui Ceau[escu din balconul CC al PCR a fost pentru a-[i cre[te popularitatea. |ns` informa]iile de care noi dispuneam atunci ar`tau c` suntem \n mare

spiritul Tratatului. În primul rând se impune îmbun`t`]irea Statutului pe baza c`ruia este organizat [i func]ioneaz` Comandamentul For]elor Armate Unite. Conform capitolului l al Statutului, Comandantul Suprem are dreptul „s` conduc`“ [i „s` controleze capacitatea de lupt`, preg`tirea operativ` [i de lupt` a for]elor Armate Unite“, „s` ia m`suri prin guvernele [i mini[trii ap`r`rii statelor participante la Tratat pentru asigurarea permanentei capacit`]i de lupt` a acestor for]e“, „s` adune periodic pe loc]iitorii s`i“, în prezent mini[trii ap`r`rii, care sînt obliga]i, potrivit prevederilor capitolului 2, „s` raporteze sistematic Comandantului Suprem“ despre situa]ia trupelor puse la dispozi]ia Comandamentului For]elor Armate Unite. Reiese, în mod evident, c` normele Statutului vin în contradic]ie cu principiile colabor`rii [i asisten]ei mutuale pe baza respect`rii suveranit`]ii [i independen]ei na]ionale, a neamestecului în treburile interne, prev`zute în Tratat, afecteaz` atribute esen]iale ale guvernelor noastre. Toate aceste prevederi [i aplicarea lor în practic` situeaz` Comandantul Suprem deasupra guvernelor na]ionale [i a mini[trilor ap`r`rii, fac din Comandament un organ suprastatal. Aceasta nu poate decât s` mic[oreze r`spunderea ]`rilor pentru preg`tirea trupelor, s` afecteze capacitatea de lupt` a armatelor. Într-o situa]ie similar` se afl` Statul Major al For]elor Armate Unite, care este obligat prin Statut „s` cunoasc`, din toate punctele de vedere, starea trupelor [i flotelor ce intr` în compunerea For]elor Armate Unite, [i s` ia m`suri, prin marile state majore (...), pentru asigurarea permanentei capacit`]i de lupt` a acestor for]e“; în acela[i timp, marile state majore na]ionale sînt obligate „s` informeze sistematic Statul Major al For]elor Armate Unite asupra compunerii de lupt` [i efectivelor, capacit`]ii de lupt` [i de mobilizare, st`rii armamentului [i tehnicii de lupt`, preg`tirii de lupt` [i politice a trupelor ce intr` în compunerea For]elor Armate Unite, în conformitate cu ordinea stabilit` în acest Stat Major“. Aceste prevederi fac din Statul Major un e[alon superior al marilor state majore na]ionale. Pentru a scoate în eviden]` m`sura în care actualele norme ale Statutului vin în contradic]ie cu prevederile Tratatului, voi da câteva exemple. Astfel, în 1961, în leg`tur` cu încordarea interna]ional` creat` în jurul problemei Berlinului, Comandantul Suprem, f`r` s` ne consulte, a cerut ca pentru ridicarea capacit`]ii de lupt` a For]elor Armate ale ]`rii noastre s` se ia asemenea m`suri ca: mobilizarea unor unit`]i [i mari unit`]i, ceea ce ducea la m`rirea temporar` a efectivelor for]elor armate cu circa 12.000 de oameni, executarea de aplica]ii cu trupe [i de stat major, deplasarea unor mari unit`]i din garnizoanele permanente în alte raioane [.a. Acela[i procedeu a fost folosit [i în anul 1962, cu ocazia evenimentelor din Cuba, când, f`r` a se consulta în prealabil cu mini[trii ap`r`rii [i f`r` a avea acordul guvernelor statelor participante, a[a cum se prevede în articolul 4 al Tratatului, Comandantul Suprem a dat dispozi]iuni pentru ridicarea capacit`]ii de lupt` a trupelor din compunerea For]elor Armate Unite. Ca urmare, statele participante la Tratat au fost puse într-o situa]ie care putea duce la intrarea lor într-un r`zboi, f`r` ca partidele [i guvernele acestor ]`ri, organele supreme ale puterii lor de stat s` fi luat vreo hot`râre în acest sens. Un alt exemplu. Comandamentul For]elor Armate Unite a întocmit [i prezentat, la consf`tuirea Comitetului Politic Consultativ, din 1963, un proiect de hot`râre privind crearea de rezerve de armament, muni]ii, alimente [i carburan]i [i preg`tirea operativ` a teritoriului pân` în anul 1970. Acest proiect, care angaja ]ara noastr` în cheltuirea unor însemnate fonduri b`ne[ti [i materiale, a fost elaborat f`r` a ni se cere cel pu]in p`rerea. El a fost înmânat delega]iei noastre numai cu o zi înainte de începerea consf`tuirii. Or, este limpede c` probleme de asemenea importan]`, care angajeaz` situa]ia armatei [i a economiei na]ionale, nu pot fi hot`râte decât de conducerea de partid [i de stat a ]`rii respective.

è
37

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente
Lipsa de consultare s-a manifestat chiar [i cu ocazia desf`[ur`rii unor aplica]ii comune conduse de Comandamentul For]elor Armate Unite, cum au fost cele din Ungaria, în 1962, [i din Bulgaria, în 1963, la care, cu toate c` au luat parte comandamente [i trupe ale for]elor noastre armate, Ministerul For]elor Armate al României nu a fost consultat [i nu a participat la întocmirea concep]iei aplica]iilor, planurilor de desf`[urare, executarea recunoa[terilor [i preg`tirea bilan]urilor. Din cele de mai sus se vede c` Comandamentului For]elor Armate Unite i s-au dat atribu]ii care dep`[esc prevederile Tratatului, f`când din el un organism suprastatal. Aceasta are repercusiuni negative asupra ridic`rii capacit`]ii de lupt` a for]elor armate, nu este de natur` s` asigure înt`rirea colabor`rii militare dintre statele noastre, a unit`]ii ]`rilor socialiste. Dup` p`rerea noastr`, este necesar ca Statutul [i alte documente care reglementeaz` activitatea Comandamentului [i Statul s`u Major, s` fie puse în concordan]` cu Tratatul, cu principiile de organizare a rela]iilor dintre ]`rile socialiste. Tovar`[i, |n leg`tur` cu aceasta, delega]ia noastr` dore[te s` prezinte câteva propuneri referitoare la problemele de baz` ale activit`]ii Comandamentului. 1. Statutul, ca [i celelalte documente care reglementeaz` munca acestui comandament, s` se întemeieze pe ideea c` numai partidul [i guvernul fiec`rei ]`ri sunt cele care r`spund de conducerea, organizarea, înzestrarea [i preg`tirea tuturor for]elor sale armate, atât în timp de pace cât [i în timp de r`zboi. 2. Propunem ca, în interesul mai bunei organiz`ri a comandamentului [i al asigur`rii particip`rii reprezentan]ilor tuturor ]`rilor membre ale Tratatului la activitatea acestuia, s` se înfiin]eze Consiliul Militar al Comandamentului, ca organ deliberativ care ia hot`râri pe baz` de unanimitate, Consiliul Militar va examina problemele care intr` în atribu]iile Comandamentului. El va fi alc`tuit din Comandantul Suprem, ca pre[edinte, loc]iitorii s`i [i [eful Statului Major, ca membri. Propunerile [i recomand`rile Consiliului Militar vor fi supuse aprob`rii guvernelor statelor participante la Tratat. Consiliul î[i va desf`[ura activitatea pe baza unui regulament ce va fi aprobat de guvernele ]`rilor participante la Tratat. 3. Dup` p`rerea noastr`, Comandamentul ar trebui s` aib` în principal urm`toarele atribu]iuni: • s` elaboreze [i s` coordoneze, împreun` cu ministerele ap`r`rii, concep]ia planurilor operative, studiile privind înzestrarea trupelor destinate a ac]iona în comun în caz de r`zboi, precum, [i cele privind schimb`rile numerice [i calitative în compunerea acestora; • s` coordoneze organizarea [i executarea aplica]iilor de cooperare, diferitele convoc`ri pentru schimburi de experien]` [i consulta]ii • s` studieze experien]a pozitiv`, noile metode [i procedee folosite în instruirea trupelor, precum [i realiz`rile ob]inute în perfec]ionarea bazei materiale de instruc]ie, a acestora; • s` ini]ieze consf`tuiri [i sesiuni [tiin]ifice în cadrul c`rora s` se dezbat` diferite teme de interes comun privind aplicarea cuceririlor celor mai noi ale cercet`rii în domeniul militar, probleme de istorie [i [tiin]` militar` [.a.; • s` întocmeasc` diferite studii privind armatele ]`rilor capitaliste, în special ale celor din blocul N.A.T.O., [i s` trag` concluziile corespunz`toare Toate planurile, documentele, ac]iunile [i m`surile ce decurg din aceste atribu]iuni vor putea fi aplicate numai în urma aprob`rii lor de c`tre guvernele ]`rilor participante la Tratat. 4. Conform articolului 5 al Tratatului, fiecare ]ar`, potrivit în]elegerii dintre p`r]ile contractante, destin` trupele care vor ac]iona în comun. Modul de coordonare [i de folosire a acestor trupe trebuie s` fie reglementat de norme aprobate de statele

è

pericol, iar convingerea c` putem fi ataca]i oric#nd era c#t se poate de real`. De[i raportul de for]e ne era total defavorabil, eram preg`ti]i pentru o ripost`, chiar dac` eram practic \ncercui]i. Una dintre m`surile luate \n acele zile a fost crearea unui dispozitiv de ap`rare pe hart`. I l-am prezentat lui Ceau[escu [i a fost de acord cu el, dar a spus c` nu se face nici o deplasare de trupe f`r` aprobarea lui. A mai avut unele obiec]ii, dar nu erau semnificative, a[a f`cea el de obicei, trebuia s` mai adauge ceva. Orice ac]iune cu trupe ar fi putut reprezenta

Generalul Ion Gheorghe (st#nga, iar \n pagina 37 al doilea din st#nga), [eful Marelui Stat Major, la o aplica]ie a v#n`torilor de munte (decembrie 1968), organizat` cu prilejul Consf`turii statelor majore ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia. |n pagina 34, generalul Ion Gheorghe, mare[alul sovietic I.I. Iakubovski, generalul Ion Ioni]`, ministrul For]elor Armate, [i generalul S.M. {temenko, la o recep]ie la Cercul Militar Na]ional (Bucure[ti, decembrie 1968).

è
38

un pretext pentru „alia]ii“ no[tri. Mai ales c` puteam fi cerceta]i [i prin satelit. |n organizarea acestui dispozitiv operativ erau dou` decizii mai importante. Prima era constituirea unui corp de armat` la Poarta Foc[anilor (comandat de generalul Dobrovicescu, [ef de stat major fiind colonelul {erban), \ncadrat cu ofi]eri de la Armata a 2-a [i de la Academie [i s-au trecut \n subordinea acestuia mari 1 (27) u 2005 u

document

studii/documente
unit`]i din zon` (Br`ila, Bac`u). De asemenea, s-a \nfiin]at un comandament de ap`rare a Capitalei (comandat de generalul Stelian T#rc`, adjunct al ministrului For]elor Armate) \n subordinea c`ruia au intrat o parte din unit`]ile din Bucure[ti. Acestea ar fi trebuit s` ac]ioneze pe direc]iile Urziceni–Bucure[ti [i Giurgiu–Bucure[ti. Au fost luate m`suri pentru paza aeroporturilor Otopeni [i B`neasa [i s-a studiat posibilitatea distrugerii capului de pod de pe malul rom#nesc al podului de peste Dun`re de la Giurgiu-Ruse (m`sur` care urma s` fie pus` \n practic` numai cu aprobarea lui Ceau[escu). — Tot \n cartea de care aminteam, spune]i c` Emil Bodn`ra[ v-ar fi relatat cum a decurs \nt#lnirea de la V#r[e], la 24 august 1968, dintre Nicolae Ceau[escu [i liderul iugoslav Iosip Broz Tito*, [i c` relatarea lui Bodn`ra[ ar coincide cu aceea a ambasadorului Vasile {andru, ministru-adjunct la Ministerul de Externe, care ar fi slujit atunci ca interpret. Ce v-a spus, de fapt, Bodn`ra[? — La c#teva s`pt`m#ni dup` invadarea Cehoslovaciei am fost la Consiliul de Stat [i am discutat cu Bodn`ra[ care mi-a spus c` a fost la V#r[e]. De[i partea rom#n` a vrut s` ]in` secret` \nt#lnirea, iugoslavii au organizat la V#r[e] un miting la care au participat c#teva mii de persoane. Bodn`ra[ spunea c` a fost un moment penibil. Noi doream ca, \n cazul \n care ne ocup` ru[ii s` putem trece o parte din armat` la ei, dar Tito s-a opus, pentru c`, spunea el, nu puteau trece efective militare \n Iugoslavia dec#t dezarmate, potrivit reglement`rilor interna]ionale. Mai mult, Tito ar fi spus c` \ntreaga conducere politic` a Rom#niei va fi internat` \ntr-un lag`r de prizonieri, ceea ce i-a iritat pe ai no[tri, care se vor fi a[teptat din partea lui Tito la un alt tratament. Ca s` mai dreag` busuiocul, Edvard Kardelj a spus c` Tito nu ar fi dorit s` se refere la lag`r. Poate c` Tito nu a dat dovad` de prea mult` diploma]ie \n acest caz, dar cred c` din punctul lui de vedere avea dreptate. Belgradul nu avea nici cea mai mic` inten]ie de a se angaja \ntr-un conflict armat datorit` Rom#niei. u

è
participante la Tratat. Intrarea acestor trupe în r`zboi nu poate fi hot`rât` decât de c`tre guvernul ]`rii c`reia apar]in, iar conducerea lor va reveni comandamentelor na]ionale. Ar fi ra]ional ca la baza normelor de folosire a acestor trupe s` stea ideea c` ele vor ac]iona la r`zboi potrivit planurilor operative puse de acord între p`r]ile interesate. 5. Referitor la compunerea Comandamentului, suntem de p`rere c` el ar trebui s` fie constituit din generali [i ofi]eri apar]inând tuturor armatelor ]`rilor participante la Tratat. Comandamentul s` aib` un comandant suprem, loc]iitori ai comandantului suprem, câte unul din fiecare ]ar` participant` [i un [ef de stat major, care, împreun`, dup` cum am ar`tat mai sus, constituie Consiliul Militar. Credem c` ar fi indicat ca nici unul din ace[tia s` nu de]in` alte func]ii în armatele din care fac parte. Comandantul Suprem [i [eful de Stat Major s` fie numi]i prin acordul tuturor guvernelor ]`rilor participante la Tratat dintre mare[alii sau generalii fiec`rei ]`ri pe o perioada de 5 ani. Este de dorit ca, în aceea[i perioad`, Comandantul Suprem [i [eful de Stat Major s` fie din ]`ri diferite. Hot`rârile luate în comun de guvernele statelor participante la Tratat constituie baza pe care Comandantul Suprem î[i va desf`[ura activitatea. Loc]iitorii Comandantului Suprem s` fie numi]i de guvernul ]`rii pe care o reprezint` dintre mare[alii sau generalii armatelor respective [i s`-[i desf`[oare activitatea în mod permanent în cadrul Comandamentului. Ace[ti loc]iitori au posibilitatea s` cunoasc` toate datele [i problemele referitoare la trupele ]`rilor lor destinate a ac]iona în comun, ceea ce le va permite s` participe cu r`spundere [i competen]` la desf`[urarea activit`]ii Comandamentului. Nivelul preg`tirii trupelor, experien]a dobândit`, realiz`rile ob]inute, pot fi constatate cu prilejul aplica]iilor de cooperare, al vizitelor reciproce pentru schimb de experien]`, al diferitelor întâlniri organizate de Comandament. |n aceste condi]ii, socotim c` nu mai este necesar` func]ionarea reprezentan]ilor Comandamentului pe lâng` armatele ]`rilor participante la Tratat. În ceea ce prive[te Statul Major, acesta urmeaz` s` fie organul de lucru care s` întocmeasc` materialele ce decurg din atribu]iile Comandamentului expuse mai înainte. În structura Statului Major s` intre compartimente (sectoare) corespunz`toare sarcinilor ce le are de îndeplinit. În cadrul acestora s` lucreze ofi]eri din toate armatele ]`rilor participante, activitatea lor fiind organizat` potrivit teatrelor de ac]iuni militare [i direc]iilor de opera]ii prev`zute în planurile operative. Tovar`[i, Propunerile pe care le facem se înscriu în sfera preocup`rilor noastre pentru înt`rirea continu` a organiza]iei Tratatului de la Var[ovia [i a unit`]ii ]`rilor socialiste, pentru asigurarea securit`]ii [i p`cii în Europa [i în lume. Fa]` de uneltirile cercurilor imperialiste, suntem hot`râ]i s` lu`m în continuare toate m`surile pentru înt`rirea capacit`]ii de ap`rare a ]`rii. {i în viitor, partidul [i guvernul nostru vor manifesta cea mai mare grij` pentru înzestrarea [i preg`tirea for]elor noastre armate, încât ele, împreun` cu for]ele armate ale celorlalte state participante la Tratat, ale tuturor ]`rilor socialiste, s`-[i poat` îndeplini oricând misiunea de ap`rare a cuceririlor revolu]ionare ale poporului, independen]ei patriei, cauzei socialismului [i p`cii. În încheiere, dorim s` ne exprim`m convingerea c` îmbun`t`]irea organiz`rii [i activit`]ii Comandamentului, consolidarea prieteniei [i fr`]iei noastre de arme, perfec]ionarea metodelor de cooperare, pe baza principiilor rela]iilor dintre statele socialiste, vor constitui o contribu]ie important` la înt`rirea colabor`rii [i unit`]ii pe toate planurile între ]`rile noastre, între toate statele socialiste. u
39

Interviu realizat de maior Florin {PERLEA

* Stenograma discu]iilor a fost publicat` integral de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, \n revista „Dosarele istoriei“, nr. 8(24)/1998, pp. 50-58.

document u 2005 u 1 (27)

interviu

„Tratatul de la Var[ovia a fost, pentru acea vreme, necesar“
l interviu cu generalul (r) Constantin OLTEANU, ministrul Ap`r`rii Na]ionale (1980-1985)

G

eneralul (r) Constantin Olteanu s-a n`scut \n comuna Vulcana Pandele (jud. D#mbovi]a), la 5 iulie 1928. Din 1979 este membru al CC al PCR, iar din 1984 devine membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. A fost [eful Sec]iei Militare a CC al PCR (1978-1979), [eful Statului Major al G`rzilor Patriotice (1980), ministru al Ap`r`rii Na]ionale (1980-1985), prim-secretar al Comitetului de partid [i primar general al municipiului Bucure[ti (1985-1988) [i secretar cu probleme de pres` [i propagand`, apoi de rela]ii externe al CC al PCR (1988-1989). Ca ministru al Ap`r`rii Na]ionale [i secretar cu rela]iile externe al CC al PCR a luat parte la reuniunile Comitetului Mini[tilor Ap`r`rii [i Comitetului Politic Consultativ, organisme ale Tratatului de la Var[ovia. Doctor \n [tiin]e istorice (1964). Lucr`ri de autor publicate (selectiv): Masele populare \n r`zboiul de independen]` (Editura Militar`, 1977); Contribu]ii la cercetarea conceptului de putere armat` la rom#ni (Editura Militar`, 1979); Con]inutul [i tr`s`turile doctrinei militare na]ionale (Editura Militar`, 1985); Evolu]ia structurilor ost`[e[ti la rom#ni (Editura Militar`, 1986); Coali]ii politico-militare. Privire istoric` (Editura Funda]iei „Rom#nia de m#ine“, 1996); Rom#nia, o voce distinct` \n Tratatul de la Var[ovia. Memorii 1980-1985, Editura ALDO, 1999); File din istoria Bucure[tilor. |nsemn`rile unui primar general, (Editura ALDO, 2004). Este profesor asociat la Universitatea „Spiru Haret“ din Bucure[ti. u pus` \n fa]a unui eveniment care se raporta, prin compara]ie, la Alian]a NordAtlantic`, socotit` ca fiind „predilect [i manifest agresiv`“. |ns` unele prevederi ale Tratatului de la Washington, din 1949, se reg`sesc, principial, [i \n tratatul \ncheiat de ]`rile comuniste esteuropene, la Var[ovia, \n 1955. Eu consider c` Tratatul a fost necesar, \n acele condi]ii istorice. Existen]a trupelor sovietice [i r`m#nerea acestora \n ]`rile comuniste a f`cut ca ele s` capete, prin apari]ia unui Tratat, legitimitate. De altfel, trupele sovietice aveau un dublu rol: pe de o parte, descurajau orice ac]iune militar` a NATO, (iar valoarea investi]iilor \n domeniul militar \n SUA [i \n ]`rile Europei Occidentale arat` c` prezen]a militar` sovietic` \n inima continentului european era luat` serios \n seam`), iar pe de alt` parte, ]ineau sub control regimurile politice din ]`rile esteuropene. Tratatul avea justificarea lui din punct de vedere militar, dup` cum CAERul \[i avea justificarea sa din punct de vedere economic, \n logica fireasc`, dup` r`zboi, c#nd asist`m la crearea a dou` blocuri politico-militare opuse. A[a cum au evoluat lucrurile dup` Al Doilea R`zboi Mondial, nu exista o alt` solu]ie pentru ]`rile din partea r`s`ritean` a continentului european. |n ultimul timp, dup` desfiin]area Tratatului, mare parte din literatura consa-

— C#t de necesar a fost Tratatul de la Var[ovia? Cum l-a]i privi din perspectiva pe care o ave]i ast`zi asupra evenimentelor? — Crearea Tratatului de la Var[ovia poate fi identificat` ca moment precis \n 1955, ca r`spuns la primirea Republicii Federale Germane \n NATO, dar acest eveniment se bazeaz` pe cooperarea politico-militar` \n cadrul blocului sovietic, dup` 1948 mai ales. La crearea Tratatului, \n afara celor opt ]`ri semnatare, a participat [i China comunist`, cu statut de observator. Tratatul a fost european, iar participarea Chinei ar`ta c` aceast` ]ar`, de[i nu era aliat`, agrea termenii tratatului [i era al`turi de ]`rile comuniste europene. Acesta nu a fost un pact militar, ci mai degrab` un tratat politic, prin formul`rile sale, iar problemele militare s-au rezolvat printr-un protocol separat prin care urmau s` se creeze anumite structuri. Ap`rarea [i securitatea erau obiectivele aceastei alian]e, dar \n prim plan era un tratat de ajutor economic reciproc care conducea la o colaborare. — O bun` dovad` c` \nfiin]area Tratatului viza, ini]ial, un scop eminamente politic, [i nu unul militar. — Era mai degrab` un demers politic prin care opinia public` mondial` era

Generalul Constantin Olteanu la \nt#lnirea oficial` cu mare[alul V.G. Kulikov, la Ministerul Ap`r`rii Na]ionale (Bucure[ti, aprilie 1980).

40

1 (27) u 2005 u

document

interviu
crat` acestei alian]e conduce la ideea c` Rom#nia s-a opus constant unor tendin]e [i practici din cadrul Tratatului. Rom#nia nu dorea s` ias` din Organiza]ie, ci s` aib` acces la conducere, s`-i fie ascultate punctele de vedere privind modul de luare a deciziilor, felul \n care conducerea, \n caz de r`zboi, era concentrat` \n m#inile sovieticilor [i altele. |n Statutul la pace al Comandamentului For]elor Armate Unite se men]iona \ns` c` at#t comandantul-[ef, c#t [i [eful statului major erau numi]i pentru 4-6 ani, la propunerea guvernelor, din orice ]ar` participant` la Tratat. Pozi]ia Rom#niei s-a exprimat mai ales \n privin]a reglement`rilor care stabileau activitatea blemele. De pild`, \n ianuarie 1983, la Praga, cu prilejul Consf`tuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, s-a discutat problema rachetelor americane Pershing–2 dispuse pe teritoriul unor ]`ri europene din NATO, iar sovieticii au ridicat problema unor contram`suri, prin instalarea de rachete similare \n Ungaria, Cehoslovacia [i RDG, f`r` a se ajunge la un consens cu participan]ii la Alian]`. La 28 iunie, \n acela[i an, a avut loc, la Moscova, o [edin]` extraordinar` a Comitetului Politic Consultativ. La 27 iunie, cu o zi \naintea reuniunii, Ceau[escu ne-a chemat pe mine [i pe {tefan Andrei, ministrul de Externe, [i despre felul \n care decursese reuniunea mini[trilor Ap`r`rii [i de Externe, iar el a discutat \n curtea re[edin]ei ce \i fusese rezervat` cu un anume Potapov, care era, \n cadrul Sec]iei Rela]ii Externe a PCUS, [eful serviciului pentru Rom#nia, c`ruia i-a transmis punctul lui de vedere cu privire la problemele care urmau s` se discute \n ziua urm`toare. |n timpul Consf`tuirii, Janos Kadar, liderul comunist ungar, a declarat c` ]ara sa pune la dispozi]ie propriul teritoriu pentru amplasarea unor rachete similare care s` r`spund` nevoilor de ap`rare ale blocului sovietic. Liderii Cehoslovaciei [i RDG au avut o pozi]ie asem`n`toare (s` nu uit`m c` pe teritoriile lor existau trupe

Tratatului at#t \n timp de pace, c#t [i \n timp de r`zboi. — Se poate spune, atunci, c` Rom#nia ar fi dorit o „democratizare“ a Pactului? — Rom#nia nu a pus problema aceasta, iar unii sunt tenta]i ast`zi s` contrapun` modelul de luare a deciziilor \n NATO modelului care a func]ionat \n cadrul Tratatului de la Var[ovia, aflat sub strictul control so-vietic. Ceea ce este important de subliniat este c`, \n cadrul Tratatului, partenerii, de[i se declarau egali, \n realitate, ca \n orice coali]ie format` din ]`ri mari [i mici, lucrurile nu st`teau a[a. Situa]ia ar fi putut evolua diferit dup` perioada \n care la conducerea URSS s-a aflat Brejnev, un fost militar, dar Gorbaciov nu a avut nici un fel de interes pentru schimb`ri semnificative \n ceea ce prive[te Tratatul de la Var[ovia. El dorea mai degrab` desfiin]area acestuia, dec#t reformarea lui. |ntr-o alian]` nu exist` rela]ii idilice [i nici consens necondi]ionat \n toate pro-

|nt#lnirea Comitetului Mini[trilor Ap`r`rii din Tratatul de la Var[ovia (Moscova, 1981), \n noua sal` la amenajarea c`reia a contribuit [i Rom#nia.

ne-a spus s` mergem \n aceea[i zi la Moscova, unde se vor \nt#lni mini[trii Ap`r`rii [i de Externe din ]`rile participante la Tratatul de la Var[ovia, pentru a discuta unele aspecte privind problema rachetelor Pershing, ce urma s` fie examinat` a doua zi \n Comitetul Politic Consultativ. Ne-a spus s` discut`m cu Andrei Grom#ko, ministrul sovietic de Externe, [i cu mare[alul Dmitri Ustinov, ministrul sovietic al Ap`r`rii, pentru a g`si c`i politico-diplomatice de rezolvare a acestei probleme. |n [edin]`, mare[alul Ustinov a declarat c` rom#nii se opun lu`rii unor m`suri concrete \n privin]a amplas`rii rachetelor Pershing, av#nd un punct de vedere diferit, iar Mladenov, ministrul bulgar al Afacerilor Externe, a condamnat atitudinea delega]iei rom#ne. Bulgarul a primit replica noastr`. La sosirea lui Ceau[escu, l-am informat

sovietice), \ns` singurul care s-a opus a fost [eful delega]iei rom#ne, Nicolae Ceau[escu, sub pretextul evit`rii escalad`rii cursei \narm`rilor. De altfel, \ntreaga delega]ie rom#neasc` a p`r`sit reuniunea \nainte de \ncheierea acesteia. Tot cu acela[i prilej, sovieticii inten]ionau s` trimit` conduc`torilor Chinei o scrisoare, dar care era asumat` de Tratat (!), prin care li se atr`gea aten]ia c` fac pa[i semnificativi \n afara socialismului, \ns` Ceau[escu s-a opus, sus]in#nd c` nu are mandat din partea Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, iar chinezii ar putea interpreta aceast` scrisoare ca fiind un grav amestec \n treburile interne, iar Tratatul, ca organiza]ie militar`, nu poate atrage aten]ia unei alte ]`ri asupra… respect`rii principiilor socialismului! S-a renun]at, \n cele din urm`, la trimiterea acestei scrisori, dar momentul

document u 2005 u 1 (27)

41

interviu

Mare[alul sovietic Viktor Kulikov, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale Tratatului de la Var[ovia, \mpreun` cu generalul Constantin Olteanu, ministrul rom#n al Ap`r`rii Na]ionale [i generalul de armat` Dobri Djurov, ministrul bulgar al Ap`r`rii, cu prilejul unei aplica]ii pe hart` (Neptun, martie 1981).

i-a prilejuit lui Iuri Andropov o remarc` ironic` la adresa lui Ceau[escu: „Ei, dac` tovar`[ii rom#ni nu au aprobarea Comitetului Politic Executiv…!“ — Cum s-a ajuns la elaborarea directivei comandantului suprem al armatei rom#ne, alta dec#t directiva comandantului suprem al Pactului de la Var[ovia? — Una dintre cele mai importante probleme \n cadrul Tratatului a fost modul \n care se g#ndea [i se realiza conducerea procesului de preg`tire a for]elor armate la pace. |n Statutul For]elor Armate Unite, la pace, se prevedea dreptul comandantului-[ef al Tratatului (sau suprem, dar la noi i s-a spus comandant[ef pentru a-l deosebi de comandantul suprem al armatei rom#ne, Nicolae Ceau[escu) de a da ordine [i directive, prin intermediul comandamentelor na]ionale, pentru a nu p`rea ca o imixtiune. Comandantul-[ef emitea o directiv` anual` \n care erau cuprinse obiectivele care trebuiau \ndeplinite \ntr-un an de instruc]ie [i nu erau doar chestiuni generale, existau referiri precise [i la categorii de for]e sau diverse arme. Multe dintre aceste prevederi erau valabile. De altfel, directiva comandantului suprem al Pactului avea \n vedere trupele incluse \n Protocol, dar ru[ii doreau o uniformizare la nivelul armatelor Tratatului de la Var[ovia [i o mai bun` integrare a acestor for]e. C#nd am fost, \n 1982, la Praga, ministrul cehoslovac al Ap`r`rii, generalul Martin Dzur, mi-a ar`tat \n cabinetul lui un
42

telefon direct cu comandantul suprem al For]elor Armate Unite. Toate armatele, cu excep]ia armatei rom#ne, raportau zilnic, a[a cum face orice ofi]er de serviciu dintr-o unitate, dac` totul este \n regul`. Aveam [i noi aceast` leg`tur`, dar la telefonul nostru r`spundea un aghiotant care \l chema direct pe translator pentru a dialoga cu ru[ii! Toate armatele raportau c` au \ndeplinit directiva comandantului suprem al Tratatului, doar noi raportam c` am \ndeplinit ordinele [i directivele comandamentului na]ional. Pentru a ne pune de acord cu aceast` formulare, i-am propus lui Nicolae Ceau[escu s` elabor`m o directiv` a comandantului suprem pe care s` o semneze el. A fost de acord, iar instruc]ia \n armata rom#n` s-a desf`[urat pe baza directivelor comandantului suprem al armatei rom#ne. Am vorbit cu mare[alul Viktor Kulikov [i i-am explicat c` nu se poate face instruc]ie dup` dou` directive. Dup` noi, ungurii au \nceput [i ei s` raporteze c` aplic` ordinele comandamentului na]ional. Directiva comandantului suprem al Pactului avea un suport juridic, dar depindea de obiectivele [i scopul ei, de cum era aplicat` [i, din punct de vedere politic, nu era corect ca o armat` na]ional`, care era subordonat` comandamentului na]ional, s` se preg`teasc` dup` directivele mare[alului Kulikov. De altfel, o doctrin` a Tratatului s-a adoptat abia \n 1987, pentru c` p#n`

atunci a fost \n vigoare cea sovietic`. |ns` aceast` doctrin` era una eminamente politic` [i doar noi am ad`ugat unele elemente militare, care au fost acceptate de ru[i probabil de teama ca Nicolae Ceau[escu s` nu blocheze adoptarea ei. |ns` aceast` doctrin`, elaborat` tardiv, n-a avut nici un fel de valoare practic`. Rom#nia s-a opus [i la alte ini]iative ale sovieticilor. |n noiembrie 1978, Nicolae Ceau[escu a p`r`sit [edin]a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia c#nd s-a solicitat sporirea cheltuielilor militare [i numirea, \n caz de r`zboi, a comandantului suprem al armatei sovietice, care era Leonid I. Brejnev, \n calitate [i de comandant suprem al For]elor Armate Unite ale Pactului. {efii de state din celelalte ]`ri din Alian]` urmau s` fie, a[adar, loc]iitorii comandantului suprem, iar organismul de lucru al acestuia urma s` fie Statul Major General al armatei sovietice. Pe documentul final, din aprilie 1980, nu apare semn`tura lui Nicolae Ceau[escu [i, astfel, decizia n-a putut fi aplicat`. Mai mult, Rom#nia nici nu a fost informat`. De asemenea, \ntre mai multe prevederi ale Statutului la r`zboi, care veneau \n contradic]ie cu principiul suveranit`]ii, document sus]inut de URSS [i ceilal]i participan]i la Tratat, Nicolae Ceau[escu nu a acceptat nici pe aceea ca, \n caz de r`zboi, s` nu se ]in` seama de grani]ele alia]ilor [i trecerea trupelor prin teritoriile na]ionale s` se fac` f`r` aprob`rile prealabile ale guvernelor acestor ]`ri. Un incident interesant a avut loc, din aceast` perspectiv`, \n cazul unei aplica]ii cu trupe \n Bulgaria, \n 1982. 1 (27) u 2005 u

document

interviu
C#nd l-am informat pe Nicolae Ceau[escu despre aceast` aplica]ie, el mi-a amintit c` \n privin]a tranzitului trupelor str`ine exista deja o hot`r#re care va trebui respectat`. |n iunie 1982, cu prilejul unei vizite \n Ungaria, ministrul ungar al Ap`r`rii m-a \ntrebat dac` trupele maghiare vor putea tranzita teritoriul Rom#niei pentru aplica]ia din Bulgaria. I-am precizat c` nu este posibil dec#t \n baza unor conven]ii. Nu [tiu dac` era strict interesul lui sau dac` fusese pus de ru[i s` sondeze terenul. Cu pu]in timp \nainte de aplica]ie, \ntr-o discu]ie, Nicolae Ceau[escu m-a \ntrebat c#nd \ncepe aplica]ia [i cu ce trupe particip` polonezii. I-am spus c` armata polonez` particip` cu un batalion de para[uti[ti. Apoi el mi-a cerut s` comunic polonezilor c` au aprobare pentru a survola teritoriul Rom#niei. I-am precizat c` o asemenea decizie ar \nsemna crearea unui precedent [i, \n plus, nu vom putea justifica de ce polonezii au primit acest drept, iar ceilal]i nu. Nicolae Ceau[escu [i-a men]inut decizia. Cu prilejul aplica]iei, nimeni n-a p`rut s` sesizeze acest lucru [i nici m`car polonezii nu ne-au mul]umit, fie [i \ntre patru ochi. Dar \n raportul final al aplica]iei era consemnat c` Rom#nia nu a acordat dreptul de tranzit [i de survol pentru trupele Pactului. Eu le-am spus c` delega]ia rom#n` nu va intra \n bilan]ul aplica]iei, dac` aceast` formul` nu va fi eliminat`. Nu am primit nici un r`spuns [i, \nainte de a urca \n autobuzul care ne ducea la \nt#lnirea cu liderul comunist bulgar, Todor Jivkov, le-am spus c` dac` acea fraz` va fi citit`, delega]ia rom#n` va p`r`si sala, ceea ce ar fi creat un incident nedorit. Era vorba, \n cele din urm`, de o decizie a guvernului rom#n care trebuia respectat`. Mare[alul Viktor Kulikov a acceptat \ns` cererea noastr` [i nu a citit acea fraz`. Nu [tiu dac` a scos-o din raport, dar cel pu]in nu a citit-o. Lui Ceau[escu, la \ntoarcere, c#nd i-am relatat incidentul, i s-a p`rut c` am fost cam dur. Dar dac` nu procedam astfel, ar fi avut toate motivele s`-mi repro[eze lipsa de atitudine. — S-a spus, de nenum`rate ori, c` armata rom#n` ar fi f`cut [i n-ar fi f`cut parte din Tratatul de la Var[ovia. Ce \nseamn`, de fapt, acest lucru? — Nu \ntreaga armat` rom#n` era parte a structurilor Pactului. Spre deosebire de NATO, unde armatele ]`rilor participante erau incluse \n orgniza]ie (cu excep]ia Fran]ei care a avut unele obiec]ii [i rezerve), armatele ]`rilor comuniste est-europene erau doar par]ial incluse \n Tratatul de la Var[ovia, \n ceea ce se numea For]ele Armate Unite (FAU) ale Tratatului. Aceste for]e [i mijloace de lupt` se stabileau prin protocoale, pe termen de cinci ani, \n care se prevedeau for]ele [i mijloacele care participau la Tratat. Protocolul era semnat, \n final, de ministrul Ap`r`rii al ]`rii respective [i comandantul-[ef al Tratatului, iar anexele (cele care cuprindeau detaliat nivelul for]elor [i mijloacele de lupt`) se semnau de [eful Statului Major al For]elor Armate Unite ale Tratatului [i [eful Marelui Stat Major al armatei na]ionale care \ncheia protocolul. Acesta, cum spuneam, se re\nnoia la fiecare cinci ani. Comandantul-[ef al FAU cerea aceasta [i propunea, de regul`, cre[terea efectivelor [i a mijloacelor de lupt` angajate. De pild`, dac` \nainte aveam stabilit c` particip`m cu un regiment de para[uti[ti, dup` 1980 s-au cerut patru regimente de acest tip. |n urma discu]iilor, ne puneam de acord [i Protocolul se semna \n ]`rile participante. La noi, p#n` \n 1980, armata de uscat era compus` din dou` armate de arme \ntrunite, care erau incluse \n Protocol. |n 1980, s-au mai creat \nc` dou` armate, care r`m#neau \n ]ar` \n cazul unui r`zboi [i tocmai acesta a fost scopul cre`rii lor. Generalul Ion Coman f`cuse propunerea, dar definitivarea procesului s-a petrecut dup` venirea mea \n fruntea Ministerului Ap`r`rii Na]ionale. Nu era neap`rat o cre[tere de efective, ci mai degrab` una de organizare, prin stabilirea unor noi subordon`ri pentru unele unit`]i [i mari unit`]i. |n plus, cele dou` armate incluse \n Protocol, care trebuiau s` ac]ioneze, la r`zboi, pe direc]ia strategic` sud, aveau nevoie de \mprosp`tarea for]elor, de \nlocuirea mijloacelor de lupt` uzate sau distruse pe teatrul de opera]ii, ceea ce urma s` fie asigurat tot din interior. La pu]in timp dup` ce am fost numit ministru, \n aprilie 1980, mare[alul V.G. Kulikov a cerut s` vin` la Bucure[ti. Dup` discu]iile ce au avut loc la minister, mare[alul, conform cutumei, a fost primit de Ceau[escu la Predeal. C#nd l-am informat despre sosirea mare[alului la Bucure[ti, Nicolae Ceu[escu mi-a cerut, \n timpul discu]iilor, s`-i spun mare[alului sovietic c` au fost \nfiin]ate cele dou` armate, chiar dac`, spunea el, ru[ii [tiau deja de aceast` decizie. Nicolae Ceau[escu nu era un naiv! Abia \n 1985 Kulikov mi-a m`rturisit c` mare[alul D. Ustinov, ministrul Ap`r`rii al URSS, \i ceruse s` fac` o vizit` \n Rom#nia pentru a vedea cine este noul ministru al Ap`r`rii Na]ionale [i care este pozi]ia mea fa]` de Tratat. u

Interviu realizat de maior Florin {PERLEA

Manevre ale Pactului de la Var[ovia (martie 1981). De la dreapta la st#nga: Heinz Hoffmann (ministrul Ap`r`rii, RDG), Wojciech Jaruzelski (prim-ministrul Poloniei), mare[alul Viktor Kulikov (comandantul suprem al For]elor Armate Unite), Martin Dzúr (ministrul Ap`r`rii, Cehoslovacia).

document u 2005 u 1 (27)

43

studii/documente

Cum s-a desfiin]at Tratatul de la Var[ovia
! Maior dr. Florin {PERLEA
f#r[itul anului 1989 a adus \n Europa Central` [i de Sud-Est schimb`ri radicale, marcate, sub presiunea popular`, de eliminarea monopolului de]inut de partidele comuniste [i trecerea la sistemul multipartid, ca prim pas pe calea democra]iei. |n contextul bulversantelor evenimente de la sf#r[itul anului 1989 [i \nceputul anului 1990, la Moscova, la 7 iunie 1990, are loc Consf`tuirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia a c`rui atmosfer` \ncins` este descris` de mare[alul Anatoli Gribkov \n memoriile sale1: structurilor militare ale Pactului nu trebuie s` conduc` la \ncetarea conlucr`rii \n problemele securit`]ii [i cooper`rii tehnico-militare \ntre statele participante la Tratat, reprezentan]ii Ungariei, Cehoslovaciei [i Poloniei au reafirmat dorin]a ]`rilor lor de a colabora \ntr-o „trilateral`“ (care avea s` devin` Grupul de la Vi[egrad, \ntr-o \ncercare de rena[tere a Europei Centrale), care nu va fi \ndreptat` \mpotriva cuiva, ci se va constitui \ntr-o punte c`tre Comunitatea European`. Ministrul sovietic al Afacerilor Externe, A. A. Bezmertn#h, a „Din scurtele \nsemn`ri ale generaluinsistat asupra continu`rii cooper`rii \ntre lui de armat` V.V. Lobov, succesorul meu statele prezente la consf`tuire, pe baze bilaca [ef al statului major al For]elor Armate terale, inclusiv \n plan militar. Delega]ia soUnite ale Tratatului de la Var[ovia, se vietic` a \ncercat chiar s` includ` \n poate concluziona c` fiecare dintre partideclara]ia final` a reuniunii o formulare \n cipan]i la consf`tuire a avansat ideile sale acest sens, dar ea a fost respins` de celecontradictorii despre soarta Organiza]iei lalte delega]ii. Bezmertn#h aprecia c` Tratatului de la Var[ovia, despre moderni„\nfiin]area oric`ror structuri regionale politizarea, democratizarea, restructurarea sa, co-militare alternative \n Europa Central` [i despre egalitatea \n drepturi [i suveranide Sud-Est ar destabiliza atmosfera stratetatea ]`rilor care participau la acesta, gic` din Europa [i ar crea pericolul \ntoarcerii despre reorganizarea radical` a sistemula situa]ia de dinainte de r`zboi, a competi]iei lui politic al Pactului. militaro-politice“. El a avertizat c` orice plaS-a vorbit \n chip unanim despre lichinuri de asociere la NATO a fostelor ]`ri pardarea organismelor militare din cadrul ticipante la Tratatul de la Var[ovia ar putea Pactului de la Var[ovia. Din gura particiavea urm`ri negative pentru climatul de pan]ilor s-a rev`rsat pe larg critica la securitate european. adresa Organiza]iei. Desigur, aceasta nu Delega]ia sovietic` s-a aflat, la f`cea cinste acelor [efi ai delega]iilor care Budapesta, \ntr-o situa]ie dificil`, fiind au participat la Consf`tuire. Ei nu au [tiut nevoit` s` fac` toate artificiile de care s` vad` [i s` pre]uiasc` ceea ce era poziputea fi \n stare, astfel \nc#t desfiin]area tiv [i anume c` s-a ob]inut, prin Tratatul structurilor militare ale Tratatului de la de la Var[ovia, p`strarea p`cii \n Europa. Var[ovia s` nu [tirbeasc` \n vreun fel S-a vorbit, s-a criticat [i s-au \ntors acas`, prestigiul imperiului sovietic aflat \n pragul Mare[alul P. Lu[ev, ultimul comandant suprem al For]elor Armate Unite ale f`r` s` ia vreo hot`r#re principial` cu colapsului. At#t generalul P. Lu[ev, Tratatului de la Var[ovia privire la soarta Organiza]iei Tratatului de comandantul-[ef al Pactului, c#t [i la Var[ovia“. ministrul sovietic de Externe, A.A. Mai calm, f`r` alte acuza]ii, dar cu puncte de vedere similare Bezmertn#h, au subliniat, \n interven]iile lor, rolul Pactului de din partea delega]iei sovietice avea s` se desf`[oare la la Var[ovia, ca „factor al p`cii [i stabilit`]ii \n Europa“, prin Budapesta, la 25 februarie 1991, o nou` Consf`tuire, extraordiasigurarea securit`]ii statelor aliate [i a parit`]ii mili-taronar`, a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia, strategice \ntre NATO [i Tratat. Este lesne de \n]eles cum au prima de acest nivel \n cei 36 de ani de existen]` a Tratatului, rezonat delega]iile polonez`, ungar` [i cehoslovac` la aceste \ntruc#t celelalte se ]inuser` la nivelul [efilor de state. Este posiafirma]ii, care au evitat \ns` orice comentariu asupra Tratatului, bil ca o \ntrunire a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului orient#ndu-se asupra ac]iunilor viitoare ale statelor lor. \ntr-o asemenea componen]` s` fi fost dictat` de dorin]a lui Mihail Imaginea delega]iei sovietice a fost \ns` destul de [ifonat`, iar Gorbaciov de a nu-[i pune semnatura pe un document care conla conferin]a de pres` organizat` la finalul reuniunii, aceasta nu a sfin]ea dispari]ia de jure a structurilor militare ale Tratatului de la avut curajul s` dea ochii cu reprezentan]ii mass-media. Var[ovia. De altfel, cum remarc` mare[alul Gribkov \n memoriile La aceast` consf`tuire s-a adoptat Protocolul privind sale, Gorbaciov nu a fost prezent nici la Praga, la 1 iulie 1991, \ncetarea valabilit`]ii acordurilor militare \ncheiate \n cadrul atunci c#nd s-a luat decizia \ncet`rii activit`]ii Tratatului de la Tratatului de la Var[ovia [i lichidarea organelor [i structurilor miliVar[ovia: „Nu exist` nici o semn`tur` a arhitectului distrugerii tare ale acestuia (vezi documentul \n pagina 45). Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, Mihail Gorbaciov, care i-a Potrivit deciziei luate la Budapesta, la 25 februarie 1991, \n dat aceast` misiune lui Ghenadii Ianaev“2. acela[i an, la Praga, la 1 iulie, s-a semnat Protocolul de \ncetare a Realiz#nd o compara]ie \ntre reuniunea Comitetului Politic valabilit`]ii Tratatului de la Var[ovia. Creat la 14 mai 1955, Pactul era Consultativ al Tratatului de la Moscova, din 7 iunie 1990, [i cea de de acum o amintire. Din partea Rom#niei, documentul a fost semnat la Budapesta, din 25 februarie 1991, Gribkov observa c` aceasta de pre[edintele Ion Iliescu. Cu numai o zi \nainte, la Budapesta, a din urm` a fost preg`tit` [i s-a petrecut „mai civilizat“, chiar dac` avut loc ultima sesiune a CAER, organiza]ia prin care URSS \[i asignu a fost cu totul lipsit` de opinii care nu aveau cum s`-i urase satelizarea statelor membre din punct de vedere economic. u lini[teasc` pe sovietici. Era evident` preocuparea statelor care timp de aproape 50 de ani se aflaser` sub controlul Moscovei de NOTE a se al`tura Europei [i, mai ales, de a-[i c`uta o umbrel` de securitate oferit` de Alian]a Nord-Atlantic`, inamicul lor de alt`dat`. 1. Anatoli Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova, Russkaia De[i generalul P. Lu[ev, ultimul comandant-[ef al For]elor Armate Kniga, 1998, pp. 165-166. 2. Ibidem, p. 166. Unite ale Tratatului a subliniat, \n interven]ia sa, c` desfiin]area
44

S

1 (27) u 2005 u

document

studii/documente

PROTOCOL privind încetarea valabilit`]ii acordurilor militare încheiate în cadrul Tratatului de la Var[ovia [i lichidarea organelor [i structurilor militare ale acestuia
Pornind de la în]elegerea realizat` la consf`tuirea de la Moscova din 7 iunie 1990 a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia, guvernele României, Republicii Bulgaria, Republicii Federative Cehe [i Slovace, Republicii Polone, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste [i Republicii Ungare reprezentate la consf`tuirea extraordinar` a Comitetului Politic Consultativ de la Budapesta de mini[trii afacerilor externe [i mini[trii ap`r`rii au convenit asupra celor ce urmeaz`. 1. Începând cu 31 martie 1991 î[i înceteaz` valabilitatea urm`toarele documente: l Protocolul privind crearea Comandamentului Unificat al For]elor Armate ale statelor participante la Tratatul de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual` din 14 mai 1955. l Statutul Comitetului mini[trilor ap`r`rii ai statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, în timp de pace, din 17 martie 1969. l Statutul For]elor Armate Unite [i al Comandamentului Unificat ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, în timp de pace, din 17 martie 1969. l Statutul Consiliului militar al For]elor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, în timp de pace, din 17 martie 1969. l Statutul Sistemului unic al ap`r`rii antiaeriene a statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, în timp de pace, 17 martie 1969. l Statutul For]elor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia [i al organelor de conducere ale acestora, în timp de r`zboi, din 18 martie 1980, l precum [i toate celelalte documente adoptate în leg`tur` cu aplicarea, schimbarea sau completarea documentelor men]ionate mai sus. În conformitate cu cele de mai sus, începând cu 31 martie 1991 se lichideaz` toate organele [i structurile militare create în cadrul Tratatului de la Var[ovia – Comitetul mini[trilor ap`r`rii, Comandamentul Unificat al For]elor Armate Unite, Consiliul militar al For]elor Armate Unite, Statul Major [i Comitetul tehnic al For]elor Armate Unite, Consiliul tehnico-[tiin]ific militar al For]elor Armate Unite, Sistemul unic al ap`r`rii antiaeriene a statelor participante la Tratatul de la Var[ovia – [i înceteaz` întreaga activitate militar` desf`[urat` în cadrul Tratatului de la Var[ovia. 2. În conformitate cu punctul 1, începând din 31 martie 1991 înceteaz` activitatea militarilor armatelor na]ionale în organele de conducere ale For]elor Armate Unite, a aparatului reprezentan]elor Comandantului [ef al For]elor Armate Unite de pe lâng` ministerele na]ionale ale ap`r`rii, precum [i plata contribu]iilor financiare la Comandamentul Unificat. 3. Folosirea în continuare a documentelor primite de c`tre ministerele ap`r`rii ale statelor participante de la Comandamentul Unificat al For]elor Armate Unite, precum [i cele primite de c`tre Comandamentul Unificat de la ministerele ap`r`rii se stabile[te de comun acord între Comandamentul Unificat [i ministerele ap`r`rii ale statelor participante. Aceste documente nu se transmit unor ter]e ]`ri [i nu se dau publicit`]ii. 4. Prezentul Protocol intr` în vigoare din momentul semn`rii. Originalul protocolului se depune spre p`strare în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare, care va trimite fiec`rui stat participant [i Comandantului [ef al For]elor Armate Unite o copie autentificat` în mod corespunz`tor. Încheiat la Budapesta, la 25 februarie 1991, într-un exemplar în limbile român`, bulgar`, ceh`, polon`, rus` [i ungar`, toate textele având aceea[i valabilitate. Drept care, semnatarii, împuternici]i în acest sens în mod corespunz`tor, au semnat prezentul Protocol. Din partea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste: A.A. Bezmertn#h D.T. Iazov ministrul afacerilor externe ministrul ap`r`rii Din partea Republicii Bulgaria: Viktor V#lkov vicepre[edinte al Consiliului de mini[tri ministrul afacerilor externe Din partea Republicii Ungare: Jeszenszky Géza ministrul afacerilor externe Din partea Republicii Polone: Krzysztof Skubiszewski ministrul afacerilor externe

Iordan Mutafciev general-colonel ministrul ap`r`rii

Für Lajos ministrul ap`r`rii

Piotr Kolodziejczyk vice-amiral ministrul ap`r`rii na]ionale

Din partea României: Adrian N`stase ministrul afacerilor externe

Victor St`nculescu general-colonel ministrul ap`r`rii na]ionale

Din partea Republicii Federative Cehe [i Slovace: Jiri Dienstbier Liubos Dobrovski vicepre[edinte al Guvernului ministrul ap`r`rii ministrul afacerilor externe

Sursa: Anatoli Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova, Russkaia Kniga, 1998, pp. 198-200. u

document u 2005 u 1 (27)

45

fonduri arhivistice

Avatarurile unui fond arhivistic
! Colonel dr. Alexandru O{CA
up` 1991 interesul pentru fostul bloc politico-militar constituit din ]`rile participante la Tratatul de la Var[ovia a devenit unul de ordin [tiin]ific, istoric. La data de 1 iulie 1991, la Praga, reprezentan]ii noilor autorit`]i instalate dup` c`derea Zidului Berlinului în aproape toate capitalele de dincoace de Cortina de Fier au semnat dizolvarea Pactului de la Var[ovia, aceast` construc]ie politic` [i militar` care s-a opus vreme de 35 de ani Tratatului Nord Atlantic, sfâr[ind prin a accepta „capitularea“ dup` un prelungit [i costisitor r`zboi rece. Cercet`tori [i anali[ti, fo[ti responsabili în structuri ale Tratatului de la Var[ovia încep s` descrie [i s` evalueze, la modul general sau cu referire punctual`, evolu]ia acestui organism care a marcat sfâr[itul secolului trecut în spa]iul european – [i nu numai – [i care, prin existen]a lui, a dat substan]` conceptului de „echilibru al terorii“. Istoricii de profesie au în]eles, de la început, dificult`]ile demersului lor [i, cunoscând exigen]ele privind accesul la documente mai recente de 30 de ani [i cu grade diferite de secretizare, au realizat studii [i articole interesante în care l`sau loc unor reevalu`ri dup` ce accesul la surs` urma s` devin` mai extins. Anali[tii care se revendicau din alte zone profesionale sau ocupa]ionale s-au lansat în aprecieri [i etichet`ri „gustate“ de publicul neavizat sau pu]in interesat, nu neap`rat \ntemeia]i pe surse, concomitent cu „presiuni“ la de]in`torii de fond pentru a-l „deschide“

D

imediat, sub motiva]ia dispari]iei „creatorului“. Aceste presiuni erau de cele mai multe ori ingenioase exerci]ii de imagine, mimând exasperarea [i acuzând absurditatea unor prevederi din lege. Vajnicii no[tri cercet`tori de circumstan]` nu s-au ar`tat în nici un moment interesa]i de con]inutul Legii nr. 16/1996 a Arhivelor Na]ionale înainte sau în timpul dezbaterii ei în Parlament, în schimb cereau imperativ responsabililor cu aplicarea [i respectarea ei dup` adoptare s` o ignore, etichetând personalul respectiv în fel [i chip. Mai mult, f`r` nici cea mai mic` ezitare, „investigatorii“ de ocazie anun]` indigna]i c` în lege (la care ei au „vegheat“ pentru a fi „transparent`“) ar scrie clar c` atunci când un creator de fond î[i înceteaz` activitatea, toate documentele lui sunt libere la studiu. Niciodat` respectivii nu indic` pentru aceast` procedur` un articol anume din legea noastr`, nici din cea britanic`, german` sau francez` etc., pentru c` a[a ceva nu exist` [i nici nu poate exista, tehnic. Ar fi identic cu situa]ia în care, ipotetic, publica]iile care le-au g`zduit punctele de vedere ar intra în faliment [i, din ziua urm`toare, „cercet`torii“ (nu neap`rat [tiin]ifici) s-ar înf`]i[a la sediul institu]iei respective pentru a „frunz`ri“ fiecare dosar, evident, nu pentru a publica lucr`ri sau studii ample despre ziarul respectiv. Revin la subiectul c`ruia revista Document îi dedic` un num`r special. Exist`, deja, o bibliografie ampl` despre Tratatul de la Var[ovia, sunt c`r]i [i studii elaborate, chiar lucr`ri de doctorat. Amintesc numai despre

lucrarea domnului Corneliu Filip, sus]inut` recent la Universitatea din Craiova sub conducerea domnului profesor Gheorghe Buzatu. Dar informa]iile cele mai pertinente [i complexe despre evolu]ia acestui organism exist`, evident, în fondul arhivistic creat la Moscova de structurile componente ale Tratatului, nu în arhivele din fiecare stat membru, unde s-au p`strat date fragmentare. În protocolul care a consfin]it desfiin]area de jure a structurilor militare ale Tratatului, la art. 3, se spune c` „folosirea în continuare a documentelor primite de c`tre ministerele ap`r`rii ale statelor participante de la Comandamentul Unificat al For]elor Armate Unite, precum [i cele primite de c`tre Comandamentul Unificat de la ministerele ap`r`rii se stabile[te de comun acord între Comandamentul Unificat [i ministerele ap`r`rii ale statelor participante. Aceste documente nu se transmit unor ter]e ]`ri [i nu se dau publicit`]ii“. În mod normal un asemenea angajament ar trebui renegociat, altfel – de drept – niciodat` nu vom avea acces la documentele de acest tip, care sunt cele mai importante. Negocierea ar trebui f`cut` sub dou` aspecte: unul al dreptului de proprietate asupra averii documentare, pentru c` documentele fostului Tratat, p`strate dup` desfiin]are la Moscova (m` refer doar la documente, dar sunt [i alte bunuri ale fostei Organiza]ii r`mase în capitala Federa]iei Ruse) ar trebui interpretate ca bunuri comune ale tuturor statelor membre ale fostului organism politico-militar.

Album din fototeca Arhivelor Militare Rom#ne, \nf`]i[#nd aspecte de la vizita \n Rom#nia a mare[alului I.I. Iakubovski, comandantul For]elor Armate Unite ale Pactului de la Var[ovia (1968).

46

1 (27) u 2005 u

document

fonduri arhivistice
Apoi, sub aspectul introducerii în circuitul public a documentelor emise de Tratat [i aflate, par]ial, la fiecare stat în parte. Cum s` fie solu]ionat` o astfel de chestiune prin discu]ii bilaterale cu un organism care nu mai exist`: Comandamentul For]elor Armate Unificate? De fiecare dat` când am posibilitatea s` discut cu [efi de arhive din ]`rile foste participante la Tratat, constat c` interpret`rile asupra acestui articol sunt diferite. În Polonia, spre exemplu, nu sunt oferite documente cu referire la Tratat, nici chiar cele na]ionale. Bulgarii pun în circula]ie doar documente de acest tip de la nivel politic, iar arhivele germane nu pun restric]ii în studiul acestui fond, altele decât cele comune tuturor documentelor pe care ei le de]in. Arhivele Militare Române au apreciat c` nu pot fi considerate ca apar]inând Tratatului de la Var[ovia documentele emise de autorit`]ile na]ionale [i care au fost trimise, sub diverse forme, acestui organism, cu atât mai mult cu cât un exemplar din acestea s-au clasat în România, în fonduri ale diferi]ilor creatori. Colegii ru[i au precizat, la un an de la desfiin]area Tratatului c` ar dori s` trimit` o adres` prin care s` ne oblige s` distrugem o serie de documente. Evident, o astfel de procedur`, care nu se baza pe nimic, nu putea fi operat`. Cele mai importante documente despre statutul României ca ]ar` participant` la Tratatul de la Var[ovia [i despre obliga]iile sau activitatea organismelor române[ti angajate cu responsabilit`]i în cadrul acestuia, au fost clasate în arhiva fostului partid comunist, aflat` în prezent, în cercetare, la Arhivele Na]ionale. Revista Document a g`zduit câteva studii [i articole cu informa]ii din fond, dar cu siguran]` ele sunt mult mai multe. O parte din documente au fost clasate la Ministerul Ap`r`rii Na]ionale în fondul care poart` denumirea „Direc]ia Analiz` Politico-Militar` [i Rela]ii Interna]ionale“. La vremea respectiv`, un Birou Protocol asigura contactul autorit`]ilor militare române cu cele ale Tratatului în preg`tirea unor reuniuni, exerci]ii, aplica]ii [i tranzitul documentelor c`tre sau dinspre Moscova. De[i valoarea acestor documente este mai mult practic` dec\t istoric`, totu[i, un cercet`tor atent poate re]ine date importante (data [i programul vizitelor demnitarilor, ordinea de zi a unor [edin]e de lucru, componen]a delega]iilor etc.) care, coroborate cu informa]ii din alte fonduri, formeaz` un întreg util în demonstrarea unei teze. Câteva documente, de analiz` [i evaluare, constatative, se reg`sesc în fondul creat de organele politice din armat` (Direc]ia Superioar` Politic` a Armatei, ulterior Consiliul Politic Superior al Armatei),\n timp ce un studiu aplicat – care este la îndemâna profesioni[tilor militari – se poate face consultând fondurile create de fostele comandamente centrale din Armata Român` (Comandamentul Infanteriei [i Tancurilor, Comandamentul Trupelor de Geniu, Comandamentul Trupelor de Gr`niceri, Direc]ia Construc]ii [i Cazarea Trupelor, Comandamentul Trupelor Chimice) [i direc]iile principale din Marele Stat Major. Exist` dificult`]i pentru arhivi[ti în a pune la dispozi]ia cercet`torilor documentele de interes pe acest subiect, întrucât majoritatea acestor fonduri nu au fost prelucrate arhivistic [i nu au inventare definitive. Nu a fost o problem` de strategie, o voin]` sau o dispozi]ie de a „ascunde“ aceste documente. S` re]inem c` efortul în acest scop ar fi creat arhivi[tilor chiar satisfac]ii profesionale de în]eles, dar el nu a putut fi f`cut atât timp cât de un deceniu [i jum`tate to]i colegii arhivi[ti – inclusiv personalul suplimentar – au fost concentra]i s` cerceteze [i s` elibereze certificate [i adeverin]e pentru veterani, persecuta]i politic, pensionari. Avem mul]umirea acestor oameni care, [i prin munca noastr`, beneficiaz` acum de drepturi materiale. Dar cercet`torul are [i el dreptul [i interesul s`u, iar noi, în calitate de arhivi[ti suntem obliga]i s` i-l asigur`m. Din acest motiv am optat pentru o solu]ie tranzitorie: arhivi[tii procedeaz` la preg`tirea punctual` a documentelor, în func]ie de solicitarea pe care o adreseaz` fiecare cercet`tor. Istoricii au cuno[tin]` de „surprizele“ care apar în timpul studiului, inclusiv când se consult` documente create de e[aloane mai mici: armate, divizii, regimente, în special cele care au participat la exerci]ii în cadrul Tratatului. Exist` alte dou` fonduri importante pentru cercet`tori, înc` nevalorificate: fototeca [i arhiva de filme. Pentru edificare, prezent`m câteva denumiri de filme [i fotografii care, cu siguran]`, sunt relevante pentru cei interesa]i de tem`. u

Filme
l Aplica]ie pe mare; l Aplica]ie militar` cu trupe cu dubl` ac]iune; l Aplica]ie militar` româno-sovieticobulgar`; l Aplica]ie militar` cu trupe cu dubl` ac]iune; l Armata sovietic`; l Invadarea Cehoslovaciei; l Interceptarea ]intelor aeriene de avionul MIG 17-B; l Întâlniri prietene[ti (URSS); l Manevre militare; l Militarul sovietic nr. 11; l Prin Pia]a Ro[ie sub steagul ro[u; l Soldatul sovietic nr. 4-5; l Sub semnul fr`]iei de arme; l Sub semnul prieteniei fr`]e[ti; l Vizita de prietenie a marinarilor sovietici.

Materiale imagistice
l Vizita mare[alului I.I. Iakubovski la cabinetul ministrului For]elor Armate; l Aspecte de la Consf`tuirea statelor majore ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia; l Aplica]ia de stat major pe hart` a statelor Tratatului de la Var[ovia; l Vizita în România a mare[alului Andrei Greciko (URSS); l {edin]a mini[trilor ap`r`rii a statelor Tratatului de la Var[ovia (1974); l Aplica]ie a statelor Tratatului de la Var[ovia (1974); l {edin]a comitetelor consultative ale armatelor din Tratatul de la Var[ovia (1975); l Consf`tuirea Comandamentului For]elor Armate Unite (1976); l Vizita în România a mare[alului V.G. Kulikov (1977); l Consf`tuirea medicilor militari din For]ele Armate Unite (1978); l {edin]a Consiliului militar al For]elor Armate Unite (1983); l {edin]a Consiliului militar al For]elor Armate Unite (1986); l Festivitatea anivers`rii Tratatului de la Var[ovia (1980); l Întâlnirea mini[trilor ap`r`rii din Tratatul de la Var[ovia (1989); l Imagini din activitatea armatelor For]elor Armate Unite (1990).

document u 2005 u 1 (27)

47

www document

www.cimec.ro
Un portal creat de Institutul de Memorie Cultural`, realizat la cele mai înalte standarde ale web-design-ului. Con]ine meniuri variate [i bogate în informa]ii pe diverse teme printre care arheologie, monumente, numismatic` [.a., iar în ceea ce prive[te istoria propriu-zis`, g`sim trimiteri la dou` pagini foarte bine concepute, în special cea despre scrisoarea lui Neac[u din Câmpulung, pretext pentru o incursiune în evul mediu românesc. De men]ionat prezentarea monumentelor de cult din România, cu numeroase fotografii de calitate, înso]ite de texte bine documentate. În plus, la biblioteca virtual` poate fi citit, printre altele, volumul „Revolu]iile Valachiei“ de Anton Mario del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, precum [i un util material despre cum s` v` indexa]i cartea, în cazul în care tocmai a]i terminat de scris una.

muzeu.mapn.ro
Bog`]ia patrimoniului Muzeului Militar Na]ional este atractiv prezentat` pe acest site, care poate servi ca model [i pentru alte muzee din România. Raportul imagine – text ar trebui poate echilibrat, impunându-se prezen]a unui meniu care s` cuprind` câteva repere de istorie militar` româneasc`, care ar fi foarte utile, credem noi, pentru publicul tân`r.

Imagini \nf`]i[#nd obiecte de patrimoniu din colec]iile Muzeului Militar Na]ional

Shortcuts
www.hobby.ro
q Creatorii de machete cu subiect militar, dar [i cei interesa]i de istoria uniformelor [i a armamentului g`sesc, la aceast` adres`, un site extrem de interesant, rod al muncii unor oameni pasiona]i.

www.ici.ro/romania/ro/istorie
q De[i un meniu \n cadrul unui site, trebuie men]ionat pentru con]inutul foarte dens, cu multe trimiteri [i bogat ilustrat. Un exemplu pentru ceea ce ar trebui s` fie un site cu teme de istorie româneasc`, domeniu invadat, într-o propor]ie cov#r[itoare, de site-urile create de dacologi [i tracomani.

www.museum.utcluj.ro
q Un site cu o grafic` foarte frumoas`, care prezint` patrimoniul [i proiectele culturale ale Muzeului Na]ional al Transilvaniei.
48

1 (27) u 2005 u

document

www document

www.coldwar.org
Site-ul prezint` varianta virtual` a unui viitor muzeu american dedicat „R`zboiului rece“. Este structurat cronologic pe decade (inclusiv anii '90), cu detalii despre cele mai importante evenimente din deceniul respectiv. Acestea sunt tratate concis, dar, prin numeroase link-uri, beneficiem de multe surse adi]ionale de informa]ii. O rubric` interesant` pentru amatorii de memorialistic` cu subiect militar este cea intitulat` „Cold war stories“. |n fruntea echipei de realizatori ai site-ului \l reg`sim pe Francisc Gary Powers jr., fiul pilotului capturat de sovietici \n 1960, dup` pr`bu[irea avionului-spion U-2.

www.ceausescu.org
Un site foarte bine documentat despre „cel mai iubit fiu al poporului“ rom#n. Con]ine texte despre Nicolae Ceau[escu, o bibliografie, o galerie foto în care g`sim inclusiv „tablourile omagiale“. În sec]iunea video pot fi vizionate imagini de arhiv`, începând de la vizita lui Richard Nixon la Bucure[ti, din august 1969, pân` la procesul de la Târgovi[te. Nostalgicii regimului se pot delecta (sau pot l`crima) reascultând „Magistrala albastr`“, „Tricolorul“, cu text adaptat, ori hitul fra]ilor Grigoriu, intitulat, foarte inspirat, „Macarale, macarale“ (pe care creatorii site-ul \l plaseaz`, gre[it, \n epoca „sistematiz`rii“ urbane [i rurale).

history.acusd.edu/gen /20th/coldwar0.htm
Sec]iunea despre „R`zboiul rece“ a unui site de istorie realizat de Universitatea din San Diego, California. Pe l#ng` texte scrise concentrat, \n maniera jurnalistic` anglo-saxon`, avem [i multe imagini care ne transpun \n atmosfera epocii. Informa]iile sunt foarte variate [i am`nun]ite. Se poate citi chiar [i textul „dezbaterii din buc`t`rie“ dintre N.S. Hru[ciov [i R. Nixon din 1959. De asemenea, am g`sit [i o rubric` dedicat` „Colec]iei Venona“, un subiect inaccesibil publicului larg cu nici dou` decenii \n urm`, dar, vorba c#ntecului, „As time goes by“.

! Rubric` realizat` de Lucian DR~GHICI

Shortcuts
www.americanhistory.si.edu/subs
q Pentru fanii filmului „Octombrie Ro[u“ sau ai c`pitanului Nemo, o adres` unde pot g`si extrem de multe informa]ii despre construc]ia [i armamentul submarinelor care au str`b`tut oceanele \n timpul R`zboiului rece.

www.cnn.com/SPECIALS/coldwar
q Fiind un site creat de CNN, \nt#lnim aici o sec]iune special` dedicat` „filmului, c`r]ilor [i kitschului acelor timpuri“, de fapt un pseudo-tratat de istorie social` a Americii postbelice, cu accent pe rolul televiziunii \n cadrul r`zboiului ideologic.

www.dailysoft.com/berlinwall
q Aproape totul despre Zidul Berlinului: fotografii, m`rturii, documente de arhiv` etc. pentru cei care doresc s` studieze acest subiect.

document u 2005 u 1 (27)

49

note bibliografice

A. Volume de documente q Ioan Opri[, Istoricii [i Securitatea, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 2004, 710 p. Unul din subiectele care au ]inut capul de afi[ în societatea româneasc` post-decembrist` a fost colaborarea cu Securitatea. }`ran, muncitor sau intelectual, unii dintre membrii acestor categorii sociale au f`cut, la un moment dat al existen]ei lor, „pactul cu diavolul“. Despre acest lucru este vorba în volumul istoricului Ioan Opri[, care a reu[it s` ne prezinte contextul în care intelectuali de marc` au devenit informatori, precum [i rela]ia lor cu Securitatea. Nu vom putea afla îns` niciodat` cu certitudine ra]iunea demersului lor. Ceea ce pare amuzant este c` temuta Securitate st`ruia pe lâng` unii dintre ilu[trii s`i colaboratori – este cazul reputatului arheolog Ioan Nestor – s`-[i publice lucr`rile. Nea[teptat` imagine a unei institu]ii atât de detestate! q Un sfert de veac de urm`rire: documente din dosarele secrete ale generalului Nicolae R`descu, ed. Monica Grigore, Oana Ionel, Drago[ Marcu, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 2004, 464 p. + 4 p. anexe. L`udabila ini]iativ` a unei atât de „hulite“ institu]ii – Consiliul Na]ional pentru Studierea Arhivelor Securit`]ii – s-a concretizat într-o valoroas` edi]ie de documente a c`rei tem` central` este generalul Nicolae R`descu, ultimul premier al României de dinaintea instaur`rii de facto a regimului comunist. Cele dou` fe]e ale „dipticului“ (c`ci volumul este structurat în dou` p`r]i – Manuscrise [i Documente), con]in însemn`ri, diverse scrisori din perioada 19331937 (în prima parte) [i documente ale Siguran]ei Statului [i Securit`]ii, din perioada 1934-1953, [i o serie de informa]ii provenite din exil (în partea a doua), despre activitatea generalului [i atitudinea noilor conduc`tori comuni[ti de la Bucure[ti fa]` de fostul premier. Cei interesa]i de destinul [i activitatea generalului R`descu, precum [i de perioada celui deal doilea r`zboi mondial [i instaurarea regimului comunist în România au acum, pe lâng` lucr`rile deja publicate pe aceast` tem`, o nou` colec]ie de documente, „d`t`toare“ de „materie prim`“ istoricilor. Excelent realizat` – nu se putea altfel în condi]iile în care printre „sfetnicii“ autorilor s-au num`rat doamna Florica Dobre, prof. univ. dr. Andrei Pippidi, prof. univ. dr. Gheorghe Oni[oru [i Claudiu Seca[iu – noua edi]ie de documente are toate [ansele s` devin` o lucrare indispensabil` pentru speciali[ti. q Stenogramele [edin]elor Biroului Politic [i ale Secretariatului Comitetului Central al PMR, vol. III, 1950-1951, studiu introductiv de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, edi]ie \ntocmit` de Camelia Moraru, Laura Neagu, Constantin Moraru, Constantin Neagu, Claudiu Dinc`, Arhivele Na]ionale ale Rom#niei, Bucure[ti, 2004, 628 p.

Arhivele Na]ionale continu` tip`rirea seriei de volume de documente, \nceput` \n anul 2002, care [ia propus s` includ` stenogramele [edin]elor Biroului Politic [i ale Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Rom#n. Cel de-al treilea volum cuprinde perioada ianuarie 1950 – noiembrie 1951, c#nd procesul de transformare radical` a societ`]ii rom#ne[ti, dup` modelul stalinist, era \n plin` desf`[urare. |n general, documentele se refer` la verificarea membrilor de partid, procesul colectiviz`rii agriculturii, elaborarea unei noi Constitu]ii, starea de s`n`tate a „tovar`[ilor din conducerea partidului“ (se interzicea procurarea medicamentelor de la farmaciile din ora[!), dar [i o sumedenie de probleme m`runte care arat` o centralizare excesiv` a deciziilor. Ca urmare a apari]iei volumului de documente, editat tot de Arhivele Na]ionale, care se dore[te a fi o cronic` politic` a anului 1950 (Rom#nia. Via]a politic` \n documente. 1950, Bucure[ti, 2002), realizatorii acestui volum au omis s` mai includ` aici stenograme ale Secretariatului CC al PMR selectate pentru lucrarea amintit` (vezi, de pild`, cazul [edin]ei din 9 ianuarie 1950, care a analizat situa]ia armatei [i probleme de ap`rare na]ional`, \n urma unui important raport al ministrului Ap`r`rii Na]ionale din acea vreme, Emil Bodn`ra[), ceea ce, din punctul nostru de vedere, este o eroare care ar trebui reparat`/evitat` la volumele ulterioare, pentru ca unitatea acestei serii s` nu fie, astfel, viciat`. q Alesandru Du]u, Lenu]a Nicolescu, Alexandru O[ca, Andrei Nicolescu, Ata[a]ii militari transmit…, vol. IV (1940-1944), Bucure[ti, Funda]ia „General {tefan Gu[`“, Editura Europa Nova, 2004, 368 p. Cei patru istorici militari continu` editarea celor mai importante rapoarte ale ata[a]ilor militari rom#ni afla]i \n momentele critice ale celui de Al Doilea R`zboi Mondial \n capitalele marilor puteri ale momentului (cu excep]ia, fire[te, a celor cu care Rom#nia se afla, formal sau efectiv \n r`zboi) sau ale ]`rilor aliate. Documentele se refer` la multitudinea evenimentelor politice, diplomatice [i militare care sau derulat pe continentul european, \n special, dar [i \n nordul Africii, \n Orientul Apropiat sau \n Extremul Orient. Informa]iile oferite, analizele [i prognozele ata[atilor militari rom#ni relev` un \nalt nivel de preg`tire a acestora, dar mai ales contribu]ia lor la informarea autorit`]ilor de la Bucure[ti sau la comunicarea oficial`, pe diverse canale, a inten]iilor Conduc`torului Statului. Documentele selectate provin din Arhivele Militare Rom#ne. B. Enciclopedii, dic]ionare, cronologii q Mihai }ip`u, Domnii fanario]i \n }`rile Rom#ne, 1711-1821. Mic` enciclopedie, Bucure[ti, Editura Omonia, 2004, 228 p. Lucrarea lui Mihai }ip`u este, deocamdat`, cel mai bun instrument de lucru \n privin]a reprezentan]ilor regimului fanariot \n }ara

50

1 (27) u 2005 u

document

note bibliografice

Rom#neasc` [i Moldova, o mic` enciclopedie, \ntradev`r, care cuprinde o cronologie a perioadei \n care pe tronurile celor dou` ]`ri rom#ne s-au aflat grecii avu]i (dar nu numai ei, Ghicule[tii, de pild`, fiind de origine albanez`) din Fanar, o documentat`, p#n` \n cele mai mici am`nunte, a istoriei familiilor care au dat domnitori la Ia[i [i Bucure[ti, \ntre anii 1711-1821, dar [i o succint` prezentare, sub forma unor fi[e biografice, a vie]ii [i domniei acestor principi fanario]i. Anexele cuprind, pentru acela[i interval de timp, liste ale patriarhilor Constantinopolului, mitropoli]ilor [i domnilor }`rii Rom#ne[ti [i Moldovei, guvernatorilor Transilvaniei, [efilor de stat din Imperiul Otoman (inclusiv marii viziri [i marii dragomani), Rusia, Austria, Marea Britanie [i Fran]a, liste care ofer` o rapid` orientare \n epoc`. Autorul a reu[it, dup` propria m`rturisire, o sintez` a informa]iilor oferite de sursele istorice [i rezultatele istoriografiei rom#ne[ti [i elene \n acest domeniu, cu dificult`]ile inerente legate mai ales de controversele asupra unor evenimente sau personalit`]i. C. Memorii, m`rturii, jurnale q Dr. Constantin Olteanu, File din istoria Bucure[tilor. |nsemn`rile unui primar general, Bucure[ti, Editura ALDO, 2004, 278 p. Constantin Olteanu a fost numit, \n decembrie 1985, dup` schimbarea sa – nea[teptat` [i rapid`, neelucidat` complet nici p#n` ast`zi – din fruntea Ministerului Ap`r`rii Na]ionale, la Prim`ria Capitalei, \ntr-o perioad` \n care Bucure[tii deveniser` un [antier la o scar` impresionant`. Cartea generalului (r) Olteanu este o documentat` analiz` a istoriei Capitalei, dar mai ales a perioadei \n care acesta a \ndeplinit func]ia de prim secretar [i primar general al Capitalei, un amestec de informa]ii utile, este drept, dar adesea plictisitoare \ntr-un volum cu tent` memorialistic`, [i amintiri din care reies c#t se poate de limpede ingerin]ele lui Nicolae Ceau[escu \n cele mai m`runte detalii ale vie]ii economice (plata salariilor la Uzina „23 August“, de pild`), dar [i ale procesului de sistematizare [i reconstruc]ie ini]iat \n Bucure[ti, frica de nest`p#nit a celor din jurul liderului comunist, dar mai ales „pre]ioase indica]ii“ \n materie de demol`ri dup`… repere mobile! La una din vizitele sale \n zona Dristor-Vitan-Dude[ti, Nicolae Ceau[escu, dorind s` zoreasc` demol`rile, a indicat ca reper o macara, dar pentru c` volumul de munc` era foarte mare [i nu se puteau \ncadra \n termenele stabilite de secretarul general al PCR, Olteanu sus]ine c` ar fi indicat s`… se mute macaraua mai aproape! Inventivitatea rom#nului \n plin` ac]iune, s-ar putea spune! Este amuzant` \ns`, ast`zi, teama care l-a cuprins pe generalul (r) Olteanu, c` aceast` „solu]ie“ ar fi putut ajunge la urechile lui Ceau[escu!

D. Istorie militar` q Stephen Biddle, Military Power: Explaining Victory and Defeat in Modern Battle, Princeton, Princeton University Press, 2004, 312 p. O lucrare îndelung a[teptat`, mai ales c` autorul ei se dovede[te a fi unul dintre cei mai importan]i speciali[ti în problema conflictelor contemporane, el reu[ind, de fiecare dat`, s` aduc` noi contribu]ii, folosind în argumenta]iile sale metodologii sofisticate [i o gam` larg` de izvoare. În ultima sa lucrare, Stephen Biddle consider` cheia succesului în lupt` ca fiind strâns legat` de adoptarea metodei moderne, care deriv` din dorin]a de a ie[i din impasul canoanelor Primului R`zboi Mondial: evitarea impactului for]ei de foc a inamicului [i trecerea la ofensiv`. Biddel î[i sus]ine argumenta]ia sa folosind trei studii de caz (din timpul celor dou` r`zboaie mondiale [i al celui din Golf), precum [i o serie de analize statistice. Singura problem` care se pune este dac` teoriile elaborate sunt relevante pentru conflictele contemporane. q Dr. Nicolae Ciobanu, dr. Ion Voievozeanu, {tefan cel Mare [i Sf#nt. Remember militar la cinci veacuri de la trecerea sa \n nemurire (2 iulie 1504 – 2 iulie 2004), Bucure[ti, Editura Academiei Tehnice Militare, Bucure[ti, 2004, 200 p. Lucrarea semnat` de cei doi istorici militari este un omagiu adus personalit`]ii marelui voievod cu prilejul \mplinirii, anul trecut, a 500 de ani de la trecerea sa \n nefiin]`. Este, de asemenea, un mic compendiu de istorie militar` (sunt inventariate aici luptele moldovenilor sub conducerea lui {tefan cel Mare), c`ruia i s-au ad`ugat necesare anexe cuprinz#nd un glosar de termeni, lista principalelor r`zboaie, campanii, b`t`lii [i lupte dintre anii 1457–1504 (\nso]ite de h`r]i [i scheme) [i a extraselor din diferite documente care fac referire la perioada domniei lui {tefan cel Mare, precum [i un tablou genealogic care \l plaseaz` pe domnitor \n marea familie a Mu[atinilor. q Cynthia Roberts, German and Soviet Military Doctrinal Innovation before World War II, „Journal of Cold War History“, Fall 2004, vol. 6, Issue 4. În ajunul celui de Al Doilea R`zboi Mondial, atât Germania, cât [i Uniunea Sovietic` au f`cut schimb`ri importante la nivelul doctrinei lor militare, care s-au dovedit a fi cruciale. Folosind ca punct de plecare în analiza sa o idee a istoricului militar Mary Habeck, Cynthia Roberts investigheaz` modul în care de la sfâr[itul anilor ’30, for]ele armate sovietice [i germane [i-au elaborat doctrine militare aproape identice, f`r` s` existe „împrumuturi“ de o parte [i de alta. Autoarea analizeaz` inova]iile doctrinale ale Blitzkrieg-ului [i ale concep]iei sovietice a „b`t`liei în adâncimea frontului inamic“, comparând evolu]ia unit`]ilor de blindate – [i, pe cale de consecin]`, a r`zboiului blindatelor – din cele dou` ]`ri.

document u 2005 u 1 (27)

51

note bibliografice

q Igor Amosov, Andrei Pocitariov, }eli – unicitojiti Baltiiskii flot (Obiectiv: s` se distrug` Flota baltic`), „Nezavisimaia Voennoe Obozrenie“, 2 (411), 21 ianuarie 2005. Mult` vreme, tema privind cooperarea militar` dintre Finlanda [i Estonia, din anii 1930-1939, a fost înconjurat` de un secret absolut. Au abordat-o doar c#]iva veterani sovietici (fo[ti ofi]eri ai statelor majore ale celor dou` ]`ri), care au supravie]uit pân` în zilele noastre. Informa]iile din documentele din arhivele finlandeze privind aceast` problem` au fost destul de dificil de ob]inut, ca urmare a faptului c` – a[a cum sus]in istoricii ru[i, estonieni [i finlandezi – dup` ie[irea Finlandei din r`zboi, în septembrie 1944, cea mai mare parte a arhivelor Statului Major General fie au fost arse, fie au fost transportate în str`in`tate. Cu toate acestea, istoricul finlandez Iari Leksinen, parcurgând o serie de fonduri arhivistice recent desecretizate din Arhiva de Stat a Estoniei, a reu[it s` descopere noi documente, care eviden]iaz` leg`turile secrete dintre structurile militare ale celor dou` ]`ri, scopul cooper`rii fiind împotrivirea fa]` de „expansiunea spre Vest a Kremlinului“. Valorificând documentele recent intrate în circuitul [tiin]ific, cei doi istorici ru[i analizeaz` profunzimea acestei colabor`ri, precum [i rezultatele ob]inute. q Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii. Rom#nia, 6 martie 1945 – 7 ianuarie 1946, Bucure[ti, Editura Vremea XXI, 2004, 639 p. Prima parte dintr-o ampl` trilogie dedicat` momentelor decisive \n procesul acapar`rii puterii de comuni[tii rom#ni sprijini]i de Moscova, lucrarea academicianului Dinu C. Giurescu este admirabil` prin stilul clar [i concis, prin talentul narativ al autorului, prin capacitatea sa de a analiza [i sinteza un mult prea bogat material documentar (documente din arhivele din ]ar` [i str`in`tate, relat`ri din presa timpului, lucr`ri de memorialistic`), oferind o paralel` \ntre ceea ce se [tia/credea atunci [i ceea ce [tim ast`zi, la [ase decenii de la acele evenimente. Uzurpatorii sunt comuni[tii care, \n opinia lui Dinu C. Giurescu, au acaparat puterea \n mod fraudulos. Domnia sa \ncearc` s` ofere r`spunsuri la o seam` de \ntreb`ri privind mijloacele prin care a ac]ionat PCR \n 1945, reac]iile partidelor politice tradi]ionale, ale monarhului sau reprezentan]ilor de la Bucure[ti ai marilor puteri ori oficialilor de la Moscova, Londra [i Washington. q Kenneth Macksey, Military Errors of World War 2, London, Cassell&Co Wellington House, 2003, 325 p. Prin cele 16 exemple pe care le ofer` cititorilor, toate referitoare la cel de Al Doilea R`zboi Mondial, Kenneth Macksey încearc` s` descopere cauzele care stau la baza s`vâr[irii erorilor militare. Momentele sunt alese cu grij`, fiind de cotitur` în evolu]ia celui de-Al Doilea R`zboi Mondial. Autorul analizeaz` gre[elile Alia]ilor, care au dus la r`sun`toarele victorii ale Germaniei în 1940, inabili-

tatea Uniunii Sovietice de a trage concluziile necesare dup` campaniile anului 1940 [i de a reorganiza for]ele militare pân` în vara anului 1941. Este prezentat e[ecul ini]ial al Alia]ilor în Pacific [i Orientul Îndep`rtat, de[i germenii conflictului cu Japonia puteau fi identifica]i înc` de la începutul anilor ’20. Ofensiva aerian` strategic` împotriva Germaniei este „disecat`“ cu aten]ie, eviden]iindu-se nu numai încle[tarea personalit`]ilor care au condus aceast` campanie, dar [i deosebirile, uneori fundamentale, dintre Alia]i în ceea ce prive[te strategia ofensiv`, ceea ce a dus la erori r`sun`toare. Pentru anii finali ai r`zboiului, Kenneth Macksey se apleac` asupra e[ecului anglo-americanilor de a încheia r`zboiul în Europa în cursul anului 1944, având ca punct central dezastrul de la Arnhem, [i a gre[elilor – uneori bizare – s`vâr[ite atât de americani, cât [i de japonezi în ultimul an al r`zboiului. (Manuel St`nescu) q ACTA. War, Military and Media from Gutenberg to Today. The XXIXth International Congress of Military History, Bucharest, Romania, 10-15 August 2003, Major General (Ret) Ph. D. Mihail E. Ionescu (ed.), Military Publishing House, Bucharest, 2004, 555 p., 49 ilustra]ii. Lucrarea reprezint` reunirea comunic`rilor prezentate cu prilejul celui de-al XXIX-lea Congres Interna]ional de Istorie Militar`, desf`[urat, pentru prima dat` \n Rom#nia, la Bucure[ti, \n perioada 1015 august 2003, cu tema R`zboi, armat` [i massmedia de la Gutenberg p#n` ast`zi. De la R`zboiul din Vietnam [i p#n` la ultimul conflict din Golf, al doilea, care a condus la pr`bu[irea regimului lui Saddam Hussein, este tot mai evident c` mass-media [i-au cucerit un loc semnificativ, de „comabatant“ activ, travers#nd o perioad` interesant` din perspectiva raporturilor stabilite \ntre jurnali[ti [i militarii implica]i \n conflict, de la „relatarea dezastru“ la „relatarea embedded“, ultima fiind [i cea mai discutabil` (dar [i cea mai discutat`, de altfel, \n timpul lucr`rilor Congresului!), dac` vom ]ine seama de scopul fundamental al ziaristului, acela de a informa corect [i complet opinia public` \n slujba c`reia pretinde c` se afl`. q Mircea T`nase, Salt \n istorie. Para[uti[tii din Rom#nia \n anii celui de-al doilea r`zboi mondial, Bucure[ti, Editura Academiei de |nalte Studii Militare, 2003, 222 p. Mircea T`nase este un asiduu cercet`tor al unei arme cu o istorie nu foarte lung` \n armata rom#n`, dar spectaculoas`, a[a cum este firesc pentru o asemenea structur` de elit`. Lucrarea acord` o aten]ie special` apari]iei [i evolu]iei para[utismului [i structurilor militare de desant aerian \n armata rom#n` [i rolului unit`]ilor operative, teritoriale [i de jandarmi, \n anii celei de a doua conflagra]ii mondiale, \n capturarea para[uti[tilor lansa]i pe teritoriul Rom#niei. De[i era bine preg`tit, Batalionul de Para[uti[ti din armata rom#n` nu a fost folosit \n lupt` p#n` \n august 1944, iar dup` instalarea guvernului

52

1 (27) u 2005 u

document

note bibliografice

Groza, \n martie 1945, \n contextul destructur`rii organismului militar rom#nesc, batalionul a fost desfiin]at. |n 1950, trupele de para[uti[ti aveau s`-[i recapete rolul pe care \l avuseser` \n anii 19441945. Lucrarea este \nso]it` de 33 de documente, care \ntregesc demonstra]ia autorului, [i numeroase ilustra]ii, \n mare parte inedite, \nf`]i[#nd fragmente de via]` din istoria primului batalion rom#n de para[uti[ti. q Clipe de via]`: Horst Kossack, coordonare, \ngrijire edi]ie, redactare dr. Ilie Manole, Ploie[ti, Editura Printeuro, 2005, 677 p. O binevenit` omagiere a celui care, \n fruntea Funda]iei Hanns Seidel a fost un adev`rat prieten al istoricilor rom#ni. Ei s-au putut afla \n dialog, \n dezbateri [tiin]ifice, \n sesiuni, dar [i prin contribu]ii tip`rite \n numeroase volume, gra]ie sprijinului oferit de funda]ia condus` de Horst Kossack. Dincolo de ecourile din pres`, de evoc`ri semnate de oameni care l-au cunoscut \ndeaproape pe Horst Kossack, volumul cuprinde [i o seam` de studii circumscrise tematicii care a consacrat simpozionul desf`[urat an de an, la Seciu, \n jude]ul Prahova: Rela]iile rom#no-germane \n anii celui de Al Doilea R`zboi Mondial. q Gh. Buzatu, A History of Romanian Oil, Bucharest, Mica Valahie Publishing House, 2004, 615 p., 22 ilustra]ii. Lucrarea profesorului Gh. Buzatu este traducerea \n limba englez` a volumului ap`rut \n urm` cu [ase ani, la Editura Enciclopedic`, o necesar` editare care poate asigura o mai bun` circula]ie a acestei unice abord`ri a unei teme de interes major pentru istoriografia rom#neasc` a secolului al XX-lea. Lucrarea se \ntemeiaz` pe o vast` bibliografie [i pe documentele descoperite de autor, de-a lungul timpului, \n arhivele rom#ne[ti [i str`ine, oferind o imagine de ansamblu, \n context interna]ional, asupra rolului pe care l-a jucat petrolul \n deciziile luate de liderii de la Bucure[ti pentru o perioad` de aproape 100 de ani, dar mai ales importan]a industriei petrolului \n destinul Rom#niei moderne. q Gl. bg. (r) prof. univ. dr. Nicolae Ciobanu, colonel Aurel Matei, Principalele ac]iuni militare desf`[urate de armata rom#n` \n Campania de Est (22 iunie 1941 – 23 august 1944), Rm. V#lcea, Editura Almarom, 2005, 202 p., 5 h`r]i. O lucrare-sintez` a ac]iunilor armatei rom#ne \n Campania din Est, \ntemeiat` pe documente de arhiv`, \nso]it` de cinci h`r]i color care \nf`]i[eaz` o parte a opera]iilor [i luptelor armatei rom#ne \n anii 1941-1944.

Cartea de alt`dat`

General IOAN ANASTASIU, R`sboiul pentru \ntregirea neamului. Studiu critic, Bucure[ti, „Bucovina“ I.E. Torou]iu, 1937, 512 p.

! Rubric` realizat` de asist. univ. Lauren]iu CONSTANTINIU [i maior Florin {PERLEA

\ncheierea Primului R`zboi Mondial, lucrarea cu caracter memorialistic a fostului comandant al Diviziei 1 Infanterie este cu adev`rat ceea ce s-ar putea numi un studiu critic asupra felului \n care a intrat armata rom#n` \n r`zboi, \n 1916, [i a modului \n care a ac]ionat \n diverse situa]ii. |mbin#nd caracterul memorialistic cu acela al analizei deta[ate – uneori de o asprime rar \nt#lnit` la cineva care a ocupat o pozi]ie \nalt` \n ierarhia militar` – \ng`duite de trecerea unei lungi perioade de la sf#[itul primei conflagra]ii mondiale, cartea generalului Anastasiu este un document de cea mai mare importan]` pentru aceia care vor s` cunoasc` \n detaliu cum ar`ta armata rom#n` \n 1916 [i cum a ac]ionat \n luptele \n care a fost implicat`. „Este absolut necesar – spune Anastasiu – ca poporul rom#n s` cunoasc` de la noi, care am avut un rol preponderent \n acest r`zboi, cum s-au petrecut lucrurile \n luptele ce am dus [i pe care le-am condus. Nu se poate l`sa ca s` se a[tearn` straturi de descrieri fanteziste [i mincinoase, peste realul faptelor petrecute cu adev`rat; legendele \ntemeiate pe minciun` trebuiesc scoase din mintea poporului nostru, c`ci cu ele nu se pot a[eza temelii statornice de succes \ntr-un r`zboi viitor“. u

De[i ap`rut` la mult` vreme de la

document u 2005 u 1 (27)

53

recenzii

O radiografie a Armatei Ro[ii

D

e la apari]ia ei, în 1961, cartea lui John Erikson1 a fost considerat` – [i pe bun` dreptate – ca fiind lucrarea de referin]` pentru istoria Armatei Ro[ii pân` la începutul Marelui R`zboi de Ap`rare a Patriei. Perfect cunosc`tor al surselor – câte erau accesibile – [i al bibiografiei sovietice, profesorul britanic a dat o lucrare fundamental`, r`mas` nealterat` în valoarea ei [tiin]ific`, la peste patru decenii de la publicarea ei. Oricât de mari sunt calit`]ile de informa]ie [i de analiz` ale cercet`rii lui John Erikson, ea nu putea s` nu se resimt` de pe urma limitelor impuse de regimul sovietic accesului la arhive. Marea cantitate de surse documentare privind perioada sovietic`, inclusiv istoria Armatei Ro[ii, intrate în circuitul [tiin]ific, de la sfâr[itul anilor ’80 ai secolului trecut, fac necesar` o nou`

perioada ei de formare [i consolidare: Vladimir Aleksandrovici AntonovOvseenko, Nikolai Vasilievici Kr#lenko, Pavel Efimovici D#benko, Nikolai Ilici Podvoiski, Lev Davidovici Tro]ki, Mihail Vasilievici Frunze. Citând cunoscuta formul` a lui Clemenceau, „R`zboiul este un lucru prea serios pentru a fi încredin]at militarilor“, autorul remarc` un fapt neobi[nuit: „Armata Ro[ie a fost creat` de oameni care urau r`zboiul [i serviciul militar“ (p. 4). Nu mai pu]in straniu este [i sfâr[itul celor [ase artizani ai puterii militare sovietice: trei au fost executa]i prin împu[care (Antonov-Ovseenko, Kr#lenko, D#benko), unul asasinat (Tro]ki), unul mort pe masa de opera]ie, în urma unei interven]ii chirurgicale (Frunze) [i doar unul de moarte natural` (Podvoiski). Prin cele [ase biografii, Leonid Mlecin reconstituie începuturile Armatei Ro[ii, trecerea de la armata ]arist` la cea revolu]ionar`, în condi]iile instaur`rii puterii sovietice [i ale R`zboiului civil. Cartea lui Mlecin nu are trimiteri [i nici m`car o bibliografie, dar paginile ei mustesc de informa]ii

Leonid MLECIN, Russkaia armiia mejdu Tro]kim i Stalin#m (Armata rus` între Tro]ki [i Stalin), Moscova, Editura }entrpoligraf, 2002. sintez`, chemat` s` reflecte stadiul actual al investiga]iei. Deocamdat`, o astfel de lucrare lipse[te. În literatura de specialitate rus`, numele cel mai cunoscut în domeniul istoriei militare a perioadei sovietice este cel al lui Leonid Mihailovici Mlecin. De[i nu este istoric de profesie, ci publicist [i analist, el a dat un [ir de lucr`ri despre istoria Armatei Ro[ii [i diploma]iei sovietice2, care s-au bucurat de succes. Volumul prezentat aici este alc`tuit din o suit` de portrete ale unor conduc`tori ai Armatei Ro[ii, în
54

culese din cele mai diverse surse (documente de arhiv`, memorialistic`, cercet`ri [tiin]ifice). Istoricul de profesie dore[te, evident, s` poat` verifica afirma]iile [i interpret`rile autorului prin recursul la izvoarele sale. Din acest punct de vedere, cartea lui Mlecin nu-i ofer` satisfac]ie. Sentimentul de frustrare este îns` compensat – [i, am spune, cu asupra de m`sur` – de noutatea datelor [i de harul narativ al autorului. Afl`m, de pild`, cum s-a ajuns ca 23 februarie s` devin` ziua Armatei Ro[ii. Toate lucr`rile sovietice au urmat versiunea

oficial`, „canonizat`“ de Cursul scurt al istoriei partidului: „Lâng` Narva [i Pskov, ocupan]ii germani fur` în mod hot`rât respin[i [i înaintarea lor asupra Petrogradului fu oprit`. Ziua de 23 februarie (1918), când trupele imperialismului german fur` respinse, deveni ziua de na[tere a tinerei Armate Ro[ii“3. Iat` acum faptele, a[a cum sunt relatate de Mlecin: „La 23 februarie 1918, au început luptele la câ]iva kilometri de Pskov. Regimentele 1 [i 2 ale Armatei Ro[ii s-au retras, rezistând curajos. Germanii au putut s` ocupe ora[ul abia la 28 februarie. Luptele de la Narva au început la 3 martie, [i, în ziua urm`toare, germanii au intrat în ora[. Ziua de 23 februarie a devenit zi aniversar`, întrucât la 23 februarie 1919, s-a organizat o colect` de daruri pentru Armata Ro[ie. Mai exact, ini]ial, se luase în considera]ie realizarea acestei ac]iuni pentru prima aniversare a decretului de înfiin]are a Armatei Ro[ii Muncitore[ti-}`r`ne[ti, adic` la 28 ianuarie. Ziarul «Pravda» a anun]at: «Instituirea zilei darului ro[u pe întreaga Rusie se amân` pentru 23 februarie. În acea zi, în ora[e [i pe front se va organiza s`rb`torirea anivers`rii Armatei Ro[ii, care a avut loc la 28 ianuarie»“ (pp. 182-183). A[adar, ziua colectei de daruri a devenit Ziua Armatei Ro[ii, dar, pentru a-i da un caracter „mobilizator“ a fost asociat` cu luptele de la Pskov [i Narva, a c`ror desf`[urare real` este succint prezentat` de Mlecin. Pentru cititorul român, este de interes deosebit biografia lui M.V. Frunze, fiul unui român-moldovean, originar din fostul jude] Tiraspol, ajuns, în 1925, comisar al poporului pentru armat` [i flot`, [i pre[edinte al Consiliului Militar-Revolu]ionar, a[adar, comandantul Armatei Ro[ii. Apropiat al lui Zinoviev, prin urmare, neagreat de Stalin, el a murit, la 31 octombrie 1925, în urma unei opera]ii de ulcer la stomac, opera]ie ce i-a fost impus` de Biroul Politic! A fost sau nu M.V. Frunze asasinat? Argumente se pot aduce în sprijinul ambelor teze. Leonid Mlecin avertizeaz` c` Stalin, din 1925, nu era cel din 1937 [i c`, în acel moment, 1 (27) u 2005 u

document

recenzii
adversarul de care, în principiu, ar fi putut dori s` se debaraseze era Tro]ki [i nu Frunze (p. 480). De amintit c` Frunze [i Tro]ki au polemizat în probleme de doctrin` militar`, cel dintâi considerând c`, în cazul Armatei Ro[ii, ea trebuie s` se întemeieze pe experien]a R`zboiului civil [i s` reprezinte o strategie proletar`. Tro]ki a criticat ideea c` ar putea exista o [tiin]` militar` proletar`. Juste]ea punctului de vedere al celui din urm` este de domeniul eviden]ei. Pentru întregirea imaginii lui M.V. Frunze, de ad`ugat c`, în februarie 1924, el s-a declarat în favoarea cre`rii unei republici autonome moldovene[ti în stânga Nistrului, idee comb`tut` – f`r` succes – de comisarul poporului penru afaceri externe, G.V. Cicerin, tem`tor c` România ar g`si un motiv de… expansiune! Un alt „basarabean“ [i el ajuns în func]ii de comand` în Armata Ro[ie, G.I. Kotovski, a sprijinit aceast` propunere, devenit` realitate, în octombrie 19244. În cuprinsul capitolului consacrat lui L.D. Tro]ki, Mlecin citeaz` o scrisoare a lui Stalin c`tre Lenin (24 iulie 1920), care nu figureaz` în edi]ia operelor sale, în care se spune, printre altele: „La ordinea de zi a Kominternului trebuie pus` problema organiz`rii de insurec]ii în Italia [i în state care nu s-au consolidat, ca Ungaria [i Cehia (România trebuie distrus`)“ (p. 307). Ea este r`spunsul la inten]ia exprimat` de Lenin, în telegrama sa c`tre Stalin, din 23 iulie 1924, de a sovietiza Ungaria [i „poate, de asemenea, Cehia [i România“ (p. 307). Instructiv` [i atractiv`, cartea lui Leonid Mlecin este o real` contribu]ie la istoria Armatei Ro[ii. u

Rom#nia [i culisele conflictului sovieto-chinez
an C`t`nu[ este, \ntre istoricii tinerei genera]ii – \i avem în vedere pe speciali[tii care [i-au f`cut studiile dup` 1989 –, printre pu]inii speciali[ti care sau dedicat, cu obstina]ie am putea spune, edit`rii de documente. Într-o perioad` în care frecventarea arhivelor a c`zut în desuetudine, iar istoricii abordeaz` teme care ]in mai degrab` de eseistic`, Dan C`t`nu[ î[i continu` tenace „s`p`turile“ sale arhivistice, rodul lor fiind [i

D

parcurgerea lor, istoricii care se ocup` de aceast` perioad` vor putea s`-[i completeze imaginea privind echilibristica României între cei doi uria[i ideologici [i ra]iunea demersurilor sale.

Dan C~T~NU{, Între Beijing [i Moscova. România [i conflictul sovieto-chinez, Bucure[ti, Institutul Na]ional pentru Studiul Totalitarismului, 2004.

! Florin CONSTANTINIU

NOTE
1. John Erikson, The Soviet High Command. A Military-Political History, 19181941, Londra, Macmillan, 1961. 2. Leonid Mlecin, Iosif Stalin i ego mar[alî i generalî, Moscova, }entrpoligraf, 2004; idem, Ministrî insotrannîh del. Romantiki i ]iniki, Moscova, }entrpoligraf, 2001. 3. Istoria Partidului Comunist (bol[evic) al Uniunii Sovietice, f.l., Ed. PCR, 1944, p. 257. 4. „Istocinik“, 2001, nr. 1, p. 49.

volumul dedicat unei probleme care î[i mai a[teapt` înc` elucidarea: raporturile României cu cei doi mari colo[i totalitari care au fost China [i Uniunea Sovietic`. Num`rul mare al documentelor g`site l-a obligat pe autor nu numai s` procedeze la o selec]ie, ci s` mai întocmeasc` un al doilea volum – o continuare a acestuia, care va ap`rea cur#nd – cu documente provenite din Arhiva Ministerului Afacerilor Externe. Documentele incluse în prezenta colec]ie provin din Arhiva CC al PCR [i acoper` perioada 1957-1965. Ele cuprind stenograme ale discu]iilor din cadrul Biroului Politic, ale discu]iilor purtate de conducerea PCR cu reprezenta]i ai Uniunii Sovietice [i Chinei, note [i inform`ri. Ne este foarte greu s` ne oprim asupra unui document, dintr-un motiv foarte simplu: toate sunt la fel de importante! Dup`

Totodat`, lectura stenogramelor ajut` la o mai bun` cunoa[tere a personalit`]ii liderilor comuni[ti români [i a realit`]ilor acelei vremi în interiorul PCR. În fine, evolu]ia rela]iilor din interiorul lag`rului socialist se reg`se[te, de asemenea, în documentele reunite în volum. {ocul resim]it de conducerea Uniunii Sovietice dup` Revolu]ia ungar`, tentativele acesteia de a-i „]ine în frâu“ pe „fra]ii“ ei mai mici, precum [i ridicarea celuilalt pol comunist (China) [i preten]iile de lider al lumii comuniste, reclamate de conducerea de la Beijing, sunt pe larg reflectate. Recentul volum de documente nu face decât s` ne confirme o mai veche opinie referitoare la dl. C`t`nu[: domnia sa este una din vocile distincte [i autorizate ale istoriografiei române[ti post-decembriste. Nu ne r`mâne decât s`-i ur`m succes în activitatea sa [tiin]ific`! (L.C.) u
55

document u 2005 u 1 (27)

recenzii

„Dragonul“ chinez sub lupa american`

C

ei de la Woodrow Wilson International Center for Scholars nu se abat de la crezul stabilit la înfiin]area institu]iei, confirmându-[i statutul de prim editor de documente privind rela]iile interna]ionale în perioada R`zboiului rece. Documentelor [i working-papers-urilor tip`rite în paginile „Bulletin“ (publica]ia organiza]iei), li se adaug`, acum, un voluminos corpus de documente – editat în colaborare cu The National Intelligence Council (NIC) – despre China în perioada lui Mao. Dac` despre Centrul Woodrow Wilson istoricii români posed` informa]ii privind activitatea sa, gra]ie atât Internetului, care g`zduie[te site-ul centrului, cât [i a eforturilor neobositului cercet`tor american de origine român`, dl. Mircea Munteanu (domnia sa împarte cu generozitate, ori de c#te ori vine \n ]ar`, publica]iile centrului) despre National Intelligence Council (NIC) se [tie, dup` p`rerea noastr`, mai pu]in. De aceea, nu credem c`-i

[tiin]ifice americane [i str`ine. În paginile prezentului volum se g`se[te cea mai mare colec]ie de documente declasificate pân` în prezent, despre China. Este vorba de 37 de documente, care acoper` perioada 1948-1976, adic` începând cu sfâr[itul r`zboiului civil [i continuând cu perioada de consolidare a regimului, terminându-se cu Marele Salt Înainte [i Revolu]ia Cultural`. Toate aceste evenimente, luate fiecare în parte, pot fi acum aprofundate gra]ie documentelor americane. Pe de alt` parte, ele ofer` sinologilor români [i str`ini o viziune unitar` asupra Chinei comuniste în perioada p`rintelui s`u fondator. De regul`, publicul larg consider` c` documentele provenite de la institu]ii speciale – avem în vedere, prin aceast` formulare, serviciile secrete – ar fi f`r` cusur. Altfel spus, informa]ia de]inut` este sigur`, iar analizele [i prognozele sunt f`r` de gre[eal`, date fiind sursele pe baza c`rora au fost ele realizate. Nu întotdeauna este a[a, iar în volumul de fa]` exist` câteva documente (de la începutul anilor ’50, când serviciile speciale americane tocmai deschiseser` „dosarul chinez“), care dovedesc acest lucru. Este cazul documentului NIE-10 [i intitulat „Communist China, 17 January 1951“ (pp. 81-87), în care exper]ii americani se ar`tau destul de sceptici în leg`tur`

Tracking the Dragon. National Intelligence Estimates on China During the Era of Mao, 1948-1976, ed. Robert L. HUTCHINGS, Washington, 2004.
vom obosi pe cititorii revistei noastre, dac` vom oferi cercet`torilor români unele informa]ii despre aceast` institu]ie. NIC este un centru de strategie care ofer` informa]ii [i analize pentru cei care traseaz` politica extern` a Statelor Unite. Analizele sale sunt folosite atât de cei din anturajul pre[edintelui SUA, cât [i de Departamentele de Stat [i pentru Ap`rare. De asemenea, organiza]ia are o strâns` colaborare cu speciali[ti [i studen]i din mediile universitare [i
56

cu viitorul regimului comunist din China. Câ]iva ani mai târziu, în 1958, într-un alt document – „Communist China, 13 May 1958“ (pp. 119-163) – era amintit` „coeziunea [i stabilitatea“ partidului, coeziune declarat` la Plenara din februarie acela[i an. Lupta pentru putere [i dizgra]ia mare[alului Peng Dehuai sunt foarte bine analizate într-o serie de documente cum ar fi NIE 13-60 („Communist China, 6 December 1960“, pp. 249-287) [i NIE 13-63

(„Problems and Prospects in Communist China, 1 May 1963“, pp. 333-365). Istoricii au acum posibilitatea s` surprind` mai bine – gra]ie acestor documente – impactul pe care l-au avut ini]iativele maoiste în domeniul economic (Marele Salt Înainte) asupra partidului [i felul în care ele au fost folosite de Mao în lupta pentru putere. Documentul NIE-13-7-65 („Political Problems and Prospects in Communist China, 5 August 1965“, pp. 391-403) este unul dintre cele mai importante ale colec]iei. El ofer` o imagine sumbr` a unei societ`]i chineze ap`sat` de ineficien]a politicii economice [i de luptele de la vârful Partidului Comunist Chinez. Membrii de rând erau demoraliza]i, iar atmosfera în interiorul partidului era „plin` de team` [i suspiciune“. Mao este descris ca un om „ce nu mai suport` criticile“ [i care „are tendin]a de a se uita în urm`, în perioada când conducea r`zboiul civil pentru a împrumuta metode de conducere pentru China de ast`zi“. Pentru istoricii români, volumul are o importan]` deosebit` pentru c` el reprezint` [i o m`rturie a politicii distincte a României în cadrul mi[c`rii comuniste interna]ionale. În dou` documente, intitulate NIE 10-61, „Authority and Control in the Communist Movement, 8 August 1961“ (pp. 313-333) [i NIE 13-9-65, „Communist China’s Foreign Policy, 5 May 1965“, este subliniat faptul c` „ei (chinezii – n.n.) încurajeaz` independen]a unor ]`ri ca România [i, acolo unde este posibil, defec]iunea de partea Chinei, ca în cazul Albaniei“ (p. 385). Aceste noi documente vin s` întregeasc` tabloul rela]iilor românochineze în cadrul conflictului sinosovietic. Întocmit de o echip` de reputa]i sinologi din cadrul National Security Council (John K. Allen, Jr., John Carver, Tom Elmore) sub conducerea fostului amabasador Robert L. Hutchings, pre[edintele institu]iei, volumul reprezint` înc` un pas f`cut în direc]ia unei mai bune cunoa[teri a Chinei comuniste. De aceea, astfel de ini]iative se cuvin a fi salutate. u

Asist. univ. ! Lauren]iu CONSTANTINIU
1 (27) u 2005 u

document

recenzii

Rela]iile rom#no-franceze \n anii ’20
ucrarea Mariei Georgescu – România, Fran]a [i securitatea european` în anii ’20 – este rezultatul unui studiu realizat cu migal` [i r`bdare, de-a lungul mai multor ani, rela]iile româno-franceze desf`[urate pe parcursul secolelor al XIX-lea [i al XX-lea, fiind un domeniu predilect al autoarei. Ar fi interesant` o trecere în revist` a acestor preocup`ri: „O colaborare rodnic` [i o prietenie sincer`: generalii H.M. Berthelot [i Radu Rosetti“ – 1997, „Les relations militares francoroumaines dans les années vingt“ – 2001, „Cade]i români la Saint Cyr“ – 2001, „Fran]a [i România în sistemul de securitate colectiv` european` în anii ’20“ – 2002, precum [i studiul redactat împreun` cu Cristophe Midan „Un exemple de cooperation bilaterale. Les attachés militaires français en Roumanie et roumaines en France“ – 2003. În demersul s`u [tiin]ific, autoarea a plecat de la o multitudine de lucr`ri ap`rute pe aceast` tem`, pe care le-a completat în mod fericit cu documente inedite sau edite depistate în Arhiva Ministerului de Externe, Arhivele Na]ionale Istorice Centrale [i nu în ultimul rând, în Arhivele Militare Române. Principalele teme analizate sunt: România [i Fran]a în sistemul de securitate colectiv`; revizionismul – principala surs` de insecuritate; dimensiunea diplomatic` a securit`]ii. Tratatul de prietenie româno-francez; dimensiunea militar` a securit`]ii; cooperarea militar` româno-francez`. Rela]iile româno-franceze sunt abordate, atât din prisma demersurilor politico-diplomatice, cât [i din cea a dimensiunii militare, mai pu]in abordat` de al]i istorici. Aceast` noutate a lucr`rii este dat` [i de forma]ia de istoric militar a autoarei. Schimbarea tipului de politic`, de la echilibrul for]elor la securitatea colectiv`, constituirea a doi poli de putere între statele democrate [i statele totalitare – sovietic [i fasciste, ne face de multe ori s` ne gândim c` R`zboiul rece a început o dat` cu semnarea tratatelor de pace care au încheiat prima conflagra]ie mondial`. Într-o lume care nu mai sem`na cu cea de la începutul secolului, era fireasc` dorin]a noilor state na]ionale de a-[i defini identitatea prin stabilirea unor noi alian]e, de a se identifica prin

L

participarea la noile realit`]i definite prin concepte noi, ca sisteme de garan]ii, arbitraj, securitate [i dezarmare. Autoarea subliniaz` similitudinea Fran]ei [i României în ac]iunile privind consolidarea p`cii, în aderarea la principiile securit`]ii colective, în cadrul Societ`]ii Na]iunilor, în crearea unor sisteme de alian]e defensive. Cele

Maria GEORGESCU, România, Fran]a [i securitatea european` în anii ’20. Speran]e [i iluzii, Bucure[ti, Editura Militar`, 2004. dou` state au abordat diferit principalul factor de destabilizare european: pentru Fran]a acesta era Germania, iar pentru România – Rusia sovietic`. R`scrucea anului 1940, pentru cele doua state a fost determinat` de: echilibrul instituit prin sistemul de la Versailles se datora prea mult politicii americane pentru a putea d`inui atunci când S.U.A. s-a retras din aplicarea lui; izola]ionismul promovat de Departamentul de Stat [i disensiunile franco-engleze în organizarea p`cii [i securit`]ii europene; incompatibilitatea intereselor na]ionale ale marilor puteri înving`toare; subestimarea intereselor de securitate ale alia]ilor mai mici; lipsa de solidaritate în frontul comun al statelor central [i sud-est europene sub egida Parisului în ac]iunea de ap`rare a frontierelor trasate de tratatele de pace; subestimarea pericolului reînarm`rii [i consolid`rii Germaniei [i Uniunii Sovietice; izolarea na]iunilor europene, începând cu criza mondial` declan[at` în 1929, cu scopul de a încerca s`-[i rezolve dificult`]ile prin mijloace proprii. Este subliniat` lipsa de consisten]` a conceptului de „securitate colectiv`“, acesta generând alte tipuri de aranjamente de securitate decât cele prev`zute de Societatea Na]iunilor [i anume alian]e de tip regional. Documentele diplomatice oficiale nu defineau poten]ialul sau poten]ialii agresori, ceea ce determina imposibilitatea întocmirii unor planuri militare viabile. Sistemul de alian]e conceput de Fran]a [i România bazat pe dezvoltarea ampl` a raporturilor bilaterale [i multilaterale s-a dovedit inoperabil în anul 1939. Autoarea subliniaz`: „|ncrederea României în Societatea Na]iunilor [i în sistemul alian]elor încheiate sub obl`duirea acestui for interna]ional pentru împiedicarea agresiunii a fost exagerat`; la fel [i subestimarea for]ei politico-militare franceze [i a sprijinului militar care ar fi putut veni dinspre marea aliat`, cum a fost perceput` în continuare [i f`r` temei Fran]a“. Deosebit de interesant` este analiza raporturilor în plan militar stabilit` între cele dou` state. Sprijinul deosebit acordat în reforma armatei române de Misiunea Militar` Francez`, în anii primei conflagra]ii mondiale, a determinat preluarea doctrinei [i a regulamentelor militare, precum [i adoptarea modului de instruc]ie a cadrelor militare. În perioada interbelic`, Fran]a s-a situat pe primul loc în domeniile achizi]iilor de armament [i tehnic` de lupt`, fiind principalul furnizor al Aeronauticii. Este subliniat` lipsa de consecven]` politic`, atât a Fran]ei de a avea un aliat puternic în România, cât [i al acestei din urm` de a înt`ri capacitatea de lupt`, profitând de deschiderea economico-financiar` oferit` de Fran]a. Lucrarea se recomand` ca surs` bibliografic` serioas`, ca o lectur` obligatorie pentru cei interesa]i de rela]iile stabilite între Fran]a [i România în secolul al XX-lea [i nu numai. u

! Lumini]a GIURGIU
57

document u 2005 u 1 (27)

recenzii

„Lec]ia“ de dans
n anii „obsedantului deceniu“, circula \n Rom#nia un banc care spunea c` V.I. Lenin a fost cel mai mare profesor de dans din lume, deoarece a scris cartea Un pas \nainte, doi pa[i \napoi. Parcurg#nd volumul de memorii al fostului redactor-[ef al Sc#nteii din perioada 1947 – 1960, g#ndul ne duce spre acest titlu cu rezonan]e coregrafice pentru a defini memoria selectiv` a autorului. Eludarea adev`rului istoric se face sim]it` \nc` din titlul lucr`rii [i din fi[a biografic` \n care Sorin Toma se prezint` doar ca un fost ziarist comunist [i nu ca unul din artizanii sovietiz`rii culturii rom#ne, autor al celebrului articol despre „putrefac]ia“ liricii argheziene, [i unul din liderii propagandei de partid. De[i \n Cuv#ntul \nainte, care precede, \mpreun` cu dou` prologuri (!), memoriile propriu-zise, autorul \[i

|

Sorin Toma aloc` cea mai mare parte din economia lucr`rii portretiz`rii principalilor lideri comuni[ti din anii ’50 [i descrierii atmosferei bizantine de intrig` [i suspiciune generalizat` care domnea la nivelul conducerii P.M.R. Sunt prezentate, sugestiv, circumstan]ele \n care au avut loc plenarele Comitetului Central al P.M.R. prin care Vasile Luca, Ana Pauker [i Miron Constantinescu au fost exclu[i din areopagul comunist, „[edin]ele preg`titoare“ la care erau convoca]i membrii C.C. pentru a fi „informa]i“ asupra problemelor aflate pe „ordinea de zi“, \n fapt pentru a li se trasa conduita de urmat [i de a se evita orice dezbatere real`. |n mod special mecanismul \nl`tur`rii Anei Pauker –„o execu]ie-spectacol \n opt acte“ a[a cum o calific` autorul – este un adev`rat curs de tehnic` a luptei intrapartinice, dac` se poate spune astfel. Expresive sunt [i potretele pe care autorul le face liderilor comuni[ti, cu subiectivismul inerent unei astfel de \ntreprinderi, dezv`luind aici un real

Sorin TOMA, Privind \napoi. Amintirile unui fost ziarist comunist, Bucure[ti, Editura Compania, colec]ia „ClarObscur“, 2004.

atribuie calitatea de martor impar]ial care va spune „adev`rul a[a cum l-am cunoscut atunci [i a[a cum \l \n]eleg ast`zi“, lectura volumului ne dezv`luie un personaj care nu vrea s` \[i asume rolul ingrat pe care l-a jucat \ntr-una din cele mai nefaste epoci din istoria Rom#niei.
58

talent literar, dar fiind mai pu]in inspirat atunci c#nd vrea s` o prezinte pe Ana Pauker drept o virtual` reformatoare a comunismului rom#nesc, \n cazul \n care ar fi suprave]uit politic mor]ii lui Stalin. Acela[i subiectivism \l reg`sim [i \n descrierea epocii interbelice, unde

se folosesc toate cli[eele literaturii proletcultiste. Paralela realizat` \ntre suferin]ele comuni[tilor \n \nchisorile anilor ‘30 [i martiriul de]inu]ilor politici (inclusiv comuni[ti!), dou` decenii mai t#rziu, este demontat` chiar de autor, care citeaz`, f`r` a i se p`rea neplauzibil, din memoriile lui Gheorghe Apostol, cum, \n 1935, Gheorghe Gheorghiu-Dej a organizat o \ntrunire a conducerii „grupului din \nchisori“ din cadrul P.C.R. pentru „demascarea“ lui {tefan Fori[. Tot \n buna tradi]ie a anilor ’50, \nt#lnim aici [i imaginea partidului comunist ca ap`r`tor al oprima]ilor, dar nici o referire la tezele cominterniste antina]ionale propagate de P.C.R. Construirea Casei Sc#nteii prilejuie[te autorului c#teva afirma]ii cel pu]in discutabile. Astfel, acesta pretinde c`, \n 1949, la Moscova, delega]ia rom#neasc` ar fi avut de ales \ntre un model arhitectonic american „cu o fa]ad` plan`, sticl` [i beton“ [i modelul sovietic (vrea s` ne conving` Sorin Toma, \n plin` campanie \mpotriva „cosmopolitismului“!), iar, ulterior, sus]ine c` a mers prin ]ar` pentru a identifica elemente de arhitectur` rom#neasc`, \n special bisericeasc` (!!), pentru fa]ada Casei Sc#nteii. Faptul c`, \n final, a rezultat o clon` a Universit`]ii Lomonosov din Moscova s-ar fi datorat, sus]ine Sorin Toma, Ministerului de Finan]e care n-ar mai fi aprobat fondurile necesare \mpodobirii edificiului cu acele ornamentele autohtone identificate de autor \n periplul s`u cultural. La sf#r[itul capitolului \n care trateaz` acest subiect, Sorin Toma adreseaz` ur`rile sale celor ce lucreaz` acum \n Casa Presei Libere (\n calitate de coleg de breasl` se sub\n]elege!), de[i, din punctul nostru de vedere,
1 (27) u 2005 u

document

recenzii
pare mai greu de surprins leg`tura dintre presta]ia lui Sorin Toma la „Sc#nteia“ [i meseria de gazetar1. Descrierea revolu]iei ungare din 1956 reflect`, acum, efortul lui Sorin Toma de a nu folosi limbajul violent pe care \l utiliza \n tinere]e \n editorialele Sc#nteii. Al`turi de „comuni[tii democra]i [i reformatori“, care, \n opinia autorului, au ini]iat revolu]ia, sunt men]ionate, inevitabil, [i „elementele de extrem` dreapt` [i fasciste“, consim]ind astfel, \n finalul analizei sale, dup` ce prezint` represiunea sovietic` eufemistic, c` totu[i, \n 1956, la Budapesta, a avut loc o „revolu]ie cu caracter predominant democratic“. Se simte re]inerea fostului nomenclaturist fa]` de acest eveniment istoric, simbol al ridic`rii unei na]iuni \mpotriva tiraniei. Spre deosebire de revolu]ia maghiar`, mi[c`rile de protest din Rom#nia, generate de acest eveniment, sunt prezentate \n mod peiorativ ca fiind produse de „o seam` de «capete \nfierb#ntate»“ care „au fost trimise \n «Mica Siberie» din inima B`r`ganului“. Memoria selectiv` a autorului se manifest` [i atunci c#nd, \n capitolul dedicat lui Lucre]iu P`tr`[canu, \n care radiografiaz` foarte bine etapele dec`derii acestuia din „panteonul“ comunist autohton, descrie agita]ia produs` la nivelul conducerii PCR de cuv#ntarea acestuia cu accente na]ionaliste, din iunie 1946, f`r` a men]iona despre evenimentele tulburi de la Cluj care au determinat luarea de pozi]ie a lui P`tr`[canu [i rolul jucat de comuni[tii unguri iredenti[ti din Transilvania \n acele circumstan]e. Efortul de a raporta alega]iile autorului la realitatea istoric` face ca lectura volumului s` devin` de multe ori obositoare, dar continuat` \n speran]a de a descoperi m`rturia acestuia despre propria sa activitate ca redactor-[ef al ziarului oficial al partidului. Ei bine, acest lucru se \nt#mpl` doar \ntr-una din cele dou` anexe de la finalul volumului \n care, de fapt, este reprodus` o scrisoare deschis` difuzat` la postul de radio Europa liber`, \n vara anului 1989, autorul neresim]ind nevoia, nici dup` 15 ani, de reevaluare a activit`]ii sale, a[a cum rezult` ea din acest document. Ideea principal` a scrisorii este c` Sorin Toma nu ar fi fost dec#t un obedient executant al unor ordine venite „de sus“, cel mai adesea de la Gheorghiu-Dej personal, de ca [i cum aceast` patetic` scuz` l-ar exonera de orice r`spundere. Ridicole sunt [i sentimentele de compasiune adresate, prin aceast` scrisoare, poporului rom#n de c`tre un fost nomenclaturist care, dup` ce a contribuit la edificarea comunismului \n Rom#nia, se arat` oripilat – instalat, confortabil, dincolo de Cortina de Fier, \n „iadul capitalist“! – de neostalinismul lui Nicolae Ceau[escu. Cea de-a doua anex` con]ine, chipurile, „adev`rul despre cazul Arghezi“ [i reproduce, par]ial, un text publicat \n 1997 ca replic` la un articol al lui Mircea Zaciu \n care Sorin Toma era acuzat c` a scris imundul s`u articol depre „Poezia putrefac]iei [i putrefac]ia poeziei“ doar pentru a-l pune pe tat`l s`u, „poetul“ A. Toma, pe piedestalul r`mas gol \n urma ostraciz`rii lui Tudor Arghezi. Ipocrizia lui Sorin Toma \[i d` aici \ntreaga m`sur` atunci c#nd sus]ine c` articolul a fost redactat conform instruc]iunilor venite „de sus“, prin intermediul lui Leonte R`utu [i al lui Iosif Chi[inevschi, el pun#nd doar \n pagin` acele instruc]iuni. Sorin Toma spune c`, \n noiembrie-decembrie 1947, atunci c#nd a fost redactat articolul, era „departe de a \n]elege unde ne aflam [i \ncotro ne \ndreptam“ [i, deci, nu ar fi prev`zut efectele devastatoare ale acestui articol asupra lui Tudor Arghezi, precum [i asupra spa]iului cultural rom#nesc2. Titlul volumului (ca [i titlul colec]iei!) rezum` atitudinea ambigu` a autorului, care nu are curajul s` \[i asume trecutul. Sorin Toma se comport` ca [i cum nu ar fi fost al`turi de Mihai Roller, Ion Vitner, N. Moraru [i al]ii, unul dintre cei care au pus um`rul la demolarea culturii rom#ne [i impunerea unui surogat sovietizat, fiind unul dintre marii beneficiari ai regimului comunist, \n timp ce oameni ca Iuliu Maniu sau Gheorghe Br`tianu agonizau \n condi]ii de neimaginat, la \nchisoarea de la Sighet. Am c`utat \n paginile acestei c`r]i m`car un cuv#nt de regret al autorului pentru participarea sa la holocaustul cultural prin care a trecut poporul rom#n \n anii c#nd Sorin Toma \i \nfiera cu „m#nie proletar`“ pe „du[manii poporului“ [i „lacheii imperialismului“, dar nu am g`sit a[a ceva, sentimentele de c`in]`, culpabilitate [i, mai ales, responsabilitate fiind, se pare, necunoscute „omului nou“ creat \n laboratoarele ideologice ale partidului comunist. u

! Lucian DR~GHICI

NOTE
1. Un excelent studiu al Ruxandrei Cesereanu asupra limbajului violent folosit de „ziari[tii“ Sc#nteii \n anii ‘50 se g`se[te la adresa http://lett.ubbcluj.ro/~echinox/caiete3/25.html. Ar fi interesant de efectuat un studiu comparativ cu limbajul folosit \n Die Stürmer al lui Julius Streicher, cel care [i-a terminat cariera de „gazetar“ na]ional-socialist \n [treangul de la Nürnberg. 2. O analiz` detaliat` a con]inutului articolului „de trist` amintire“ al lui Sorin Toma, precum [i a climatului cultural sumbru al epocii a realizat Ana Selejan \n lucrarea Rom#nia \n timpul primului r`zboi cultural (1944 – 1948). Reeducare [i prigoan`, vol. II, Sibiu, Editura Thausib, 1993, pp. 105-129.

document u 2005 u 1 (27)

59

recenzii

Kuklinski, un „intrus“ \n Tratatul de la Var[ovia
ân` în 1990, colonelul Ryszard Kuklinski a fost cunoscut în lumea comunist` numai de apropia]i [i de cei care ascultau postul de radio Europa Liber`. A[adar, pe la începutul anilor ‘80, se [tia c` acesta era un ofi]er polonez care a îndeplinit func]ii în conducerea Armatei Polone (ultima func]ie de]inut` fiind aceea de [ef al Sec]iei Planificare Strategic` din Statul Major General), îndeosebi în cele de contact cu structuri ale trupelor sovietice dislocate în Polonia, în cadrul dispozitivului strategic al Tratatului de la Var[ovia, [i c`, în 1981, a ales libertatea, stabilindu-se în Occident. La 23 mai 1984, sub acuza]ia de transmitere de date [i documente secrete unei puteri str`ine, Tribunalul Regiunii Militare Var[ovia pronun]` sentin]a de condamnare la moarte a colonelului

P

în problemele Tratatului de la Var[ovia, cu accent pe cele privind for]ele armate ale URSS. Dup` mai bine de opt ani de discu]ii privind reabilitarea sa, colonelul Kuklinski nu a avut mult timp bucuria vie]ii în libertate [i onoare în ]ara sa, trecând prea devreme în nefiin]`. La 17 iunie 2004, a avut loc, la Cimitirul Militar din Var[ovia, ceremonia serviciului funerar al celui care a fost colonelul Kuklinski. Biografia lui Jozef Szaniawski îl legitimeaz` moral ca fiind cel mai potrivit s` scrie despre Kuklinski [i s` atrag` aten]ia societ`]ii civile din Polonia asupra adev`rurilor privind omul, militarul [i gestul acestuia de a deveni agent al serviciilor de informa]ii americane, \n timpul R`zboiului rece, Szaniawski însu[i aflându-se în primele rânduri în lupta împotriva comunismului în ]ara sa. Ca ziarist în cadrul Agen]iei de Pres` Polonez` (PAP), începând cu 1973, a colaborat în mod conspirativ cu postul de radio Europa Liber`. Aceast` colaborare a fost întrerupt` în anul 1985 când a fost descoperit, arestat [i condamnat de c`tre un tribunal militar polonez la 10 ani închisoare, acuzat c` este agent al serviciilor de informa]ii ale SUA. A suportat ororile închisorilor regimului comunist pân` în

Józef SZANIAWSKI, Misiune solitar`. Colonelul Kuklinski [i R`zboiul Rece, Editura Ex Libris – Galeria C`r]ii Poloneze, Var[ovia, Chicago, 2003. Ryszard Kuklinski, dec`derea acestuia din drepturi publice, degradarea militar` [i confiscarea întregii lui averi [i a familiei sale. Sentin]a a fost ]inut` în secret pân` la 6 iunie 1986, c#nd opinia public` este informat` despre emigrarea în SUA a colonelului Kuklinski [i despre sentin]a de condamnare la moarte a acestuia. Dup` 1990, Kuklinski devine un subiect de dezbatere public`. El recunoa[te c` a ales calea de a lupta împotriva comunismului [i, îndeosebi, împotriva ocupa]iei sovietice, men]ion#nd c` a oferit serviciilor de informa]ii americane, din proprie ini]iativ` [i necondi]ionat, informa]ii [i documente cu privire la poten]ialul militar al trupelor sovietice dislocate în Polonia în cadrul dispozitivului strategic al Tratatului de la Var[ovia, planuri de agresiune ale acestei alian]e asupra statelor membre NATO. El recunoa[te c` a continuat lupta împotriva comunismului, dup` emigrarea în SUA, fiind la dispozi]ia serviciilor de informa]ii americane în calitate de expert
60

1990. Eliberat din închisoare, Szaniawski continu` activitatea de ziarist [i publicist, aduc#nd \n aten]ia opiniei publice problema „misiunii de informa]ii f`r` precedent“ executat` de colonelul Kuklinski, solicitând cu fermitate reabilitarea acestuia. N`scut la 13 iunie 1930 în Var[ovia, într-o familie de muncitori, Ryszard Kuklinski intr`, \n 1947, în noua armat` polon`. |ntre 1947-1950 studiaz` la {coala Superioar` de Ofi]eri de Infanterie „Tadeusz Kosciuszko“ (Wroclaw). Dar serviciul militar nu l-a ap`rat pe Kuklinski de represiunile sistemului stalinist din Armata Popular` Polon`. Pentru t`inuirea în autobiografie a aspectelor legate de activitatea tat`lui s`u (asociat regimului mare[alului Pilsudski, ceea ce comuni[tii polonezi nu au agreat niciodat`), cât [i datorit` prolifer`rii unor bancuri cu privire la colectivizarea agriculturii Poloniei, s-a cerut scoaterea sa din partidul comunist, fiind [i degradat la gradul de soldat [i trimis la Regimentul

11 disciplinar din Biedruska. Dup` executarea pedepsei la unitatea disciplinar`, în anii 1950-1960, este avansat în grad, în corpul ofi]erilor, primind apoi diferite func]ii de comand` [i de stat major, devenind, în final, comandant de batalion într-o brigad` antidesant din Kolobrzeg. Aici, Kuklinski î[i satisface o mare pasiune de via]` – sportul nautic, care-l va ajuta ulterior s`-[i legendeze unele ac]iuni din domeniul informativ-operativ, ca agent al serviciilor de informa]ii americane. În noiembrie 1952, un prieten al s`u, locotenentul Staniszewski, distruge documente [i informa]ii confiden]iale, compromi]`toare pentru Kuklinski, gest care-i deschide acestuia drumul avans`rii în cariera militar`. În 1954, este numit comandant de batalion în Regimentul 5 Infanterie din Divizia 12 Mecanizat`, unde se întâlne[te pentru prima dat` cu Wojciech Jaruzelski, pe atunci general de brigad`, comandantul acestei divizii. Apreciat de comandantul s`u, este trimis s` urmeze cursul de comandan]i de regiment din Academia Statului Major General, iar în septembrie 1963 este mutat în Statul Major General al Armatei Polone unde lucreaz` timp de aproximativ 18 ani (pân` la emigrare), ocupând diferite func]ii de stat major, pân` la aceea de [ef al Sec]iei Planificare Strategic`. Func]iile îndeplinite în perioada 19631968 i-au permis s` aib` primele contacte personale cu generali [i ofi]eri superiori din trupele operative ale Tratatului de la Var[ovia, între care cele ale Armatei Sovietice (Grupul de Trupe Nord în Polonia, Grupul de Trupe din Germania, Regiunea Militar` Kiev, Regiunea Militar` Carpa]i din Lwow, Regiunea Militar` Bielorusia din Minsk), precum [i cu ofi]eri ai „armatelor fr`]e[ti“ ale Cehoslovaciei [i RDG. A organizat personal c`l`torii de studii [i a cunoscut principalele principii operativ-strategice ale r`zboiului planificat s` se desf`[oare împotriva statelor NATO [i pentru ocuparea Europei Occidentale. În principal, Kuklinski a cunoscut planul de regrupare pe teritoriul Poloniei a unei imense mase de 2,5 milioane de militari cuprin[i în cel de - al doilea Proiect Strategic al Armatei Sovietice prin care se prevedea modul de desf`[urare a ofensivei acestor for]e asupra Occidentului. Are ocazia s` cunoasc` pentru prima dat` Directiva de r`zboi sovietic` [i ordinul secret de ofensiv` pentru for]ele armate ale Poloniei, R.D.G. [i Cehoslovaciei. De asemenea, s-a ocupat de planificarea preg`tirii operative a cadrelor de conducere ale for]elor armate ale Poloniei, precum [i de elaborarea unor planuri de manevr` ale trupelor, cu participarea câtorva divizii 1 (27) u 2005 u

document

recenzii
mecanizate [i ale altor genuri de arme. Activitatea desf`[urat` în Statul Major General, dovedind o capacitate intelectual` deosebit` de analiz` [i de predic]ie, a atras frumoase aprecieri din partea generalilor Jaruzelski, Siwicki, Chocha, Kiszczak, astfel \nc#t în perioada iunie 1967 – iulie 1968 a fost trimis în Vietnam (la Hanoi [i Saigon), în Comisia Interna]ional` de Supraveghere [i Control. Reîntors în ]ar`, Kuklinski devine delegat al Statului Major General polonez în grupa operativ` a Grupului de Trupe Nord, din cadrul Tratatului de la Var[ovia, comandat de mare[alul sovietic Ivan I. Iakubovski, dislocat la Legnica (Polonia). Aici particip` la marile aplica]ii ale Tratatului, desf`[urate sub criptonimul „Dunaj“. Kuklinski realizeaz` c` aceste aplica]ii constituiau o preg`tire real` pentru invazia militar` în Cehoslovacia, în scopul în`bu[irii „Prim`verii de la Praga“. Con[tientizeaz` consecin]ele [i previne Occidentul, folosind turi[tii str`ini de pe autostrada de la Legnica. Szaniawski nu face nici o precizare, dar las` de \n]eles cititorului c` acesta ar fi fost momentul care a trezit în mintea lui Kuklinski necesitatea unei colabor`ri cu serviciile de informa]ii occidentale. Astfel, la începutul lunii august 1968, sub pretextul unei boli subite, Kuklinski pleac` din statul major al mare[alului Iakubovski de la Legnica, se întoarce la Var[ovia [i încearc` din nou s` transmit` în Occident date [i informa]ii despre o iminent` agresiune a Tratatului de la Var[ovia în Cehoslovacia. erioada 1968–1970 este men]ionat` ca fiind hot`râtoare pentru decizia pe care a luat-o de a colabora cu serviciile de informa]ii ale SUA. Motiva]ia a fost agresiunea Armatei Populare Polone asupra Cehoslovaciei, în numele intereselor Kremlinului, ca urmare a îndoctrin`rii comuniste a armatei [i dependen]ei acesteia de mare[alii sovietici. Folosirea regulat` a unit`]ilor militare poloneze pentru masacrarea popula]iei neînarmate, executarea de trageri cu armamentul de pe tancuri [i de pe ma[ini blindate asupra oamenilor nevinova]i îl determin` decisiv pe Kuklinski s` colaboreze cu serviciile de informa]ii americane [i s` ini]ieze discu]ii neformale cu ofi]erii Direc]iei Opera]ii din Statul Major General, punând obsesiv întrebarea „|ncotro mergem?“, pentru a încerca s` le atrag` aten]ia asupra drumului gre[it pe care s-a înscris Polonia. Începând cu 1971, din proprie ini]iativ`, trece la o colaborare sistematic` cu Agen]ia Central` de Informa]ii a SUA. Din acest moment, pân` în toamna anului 1981, când emigreaz` în SUA, colonelul Kuklinski colaboreaz`, timp de aproape 11 ani, cu serviciile de informa]ii americane [i cu cele ale altor ]`ri NATO. A furnizat, în acest timp, în Occident, aproximativ 35.000 de pagini de documente dintre cele mai secrete ale Comandamentului trupelor sovietice din Polonia [i ale Tratatului de la Var[ovia, din care, nu mai pu]in de 34.000 în limba rus`. În pofida temutelor activit`]i de contrainforma]ii ale serviciilor speciale sovietice din Polonia (KGB [i GRU), precum [i ale celor poloneze (SB [i WSW), colonelul Kuklinski nu a fost descoperit timp de 11 ani. Aceast` activitate este considerat` ca un „record [i f`r` precedent în istoria serviciilor de informa]ii“. Dar Kuklinski s-a conturat ca erou – e drept, nu în con[tiin]a tuturor polonezilor – o dat` cu dezv`luirea adev`rurilor [i a detaliilor privind gestul lui. Kuklinski nu a fost un demnitar al regimului comunist de la Var[ovia, nu a fost factor de decizie politico-militar`, nu a f`cut parte din anturajul intim al vreunui lider comunist polonez c`ruia s`-i fi putut influen]a deciziile [i nici nu a apar]inut serviciilor secrete poloneze. Prin gestul s`u, a devenit agent CIA. Nu a fost un duplicitar. Kuklinski a fost un militar de carier`, ofi]er de stat major. El a fost îns` acolo unde s-au aflat informa]iile secrete, pentru c` statele majore din oricare armat`, de la toate nivelele, sunt posesoare de documente care, în func]ie de e[alonul la care se afl`, sunt considerate a fi de importan]` tactic` sau strategic` deosebit`. Dar a mai avut [i un destin. Din nici una din declara]iile lui Kuklinski sau din înscrisuri nu rezult` c` ar fi intrat în contact cu date [i informa]ii cu privire la armata român`. Poate c` acesta a fost [i motivul pentru care Kuklinski nu a fost mediatizat în România, dup` decembrie 1989. De fapt, func]iile pe care le-a avut nu au facilitat accesul la asemenea informa]ii, deoarece direc]ia loviturii principale a Tratatului de la Var[ovia asupra statelor NATO nu cuprindea, din punct de vedere geostrategic, România. Armata român` nu de]inea documente operative ale planurilor strategice ale Tratatului de la Var[ovia [i nu existau interferen]e între for]e de tipul celor poloneze. Pozi]ia armatei române în Tratatul de la Var[ovia, în general, este cunoscut`. De foarte multe ori \ns`, în reuniunile comune, generali [i ofi]eri polonezi \i rugau pe colegii lor români s` ridice anumite obiec]ii la deciziile Tratatului de la Var[ovia, motivând c` lipsa trupelor sovietice în România, dar [i politica ]`rii noastre fa]` de Tratatul de la Var[ovia ofereau mai mult` libertate de opinie. Tocmai aceast` libertate de opinie determinat`, lipsa de afinitate a ofi]erilor români fa]` de URSS, la care va fi contribuit [i încetarea trimiterii la studii în aceast` ]ar` [i scoaterea din armat`, înc` din 1965, a acelora care au studiat în Academiile Militare sovietice, ceea ce generase neîncrederea sovieticilor, limitau accesul românilor la documente importante ale Tratatului de la Var[ovia, altele decât cele care priveau strict România. Or, ]ara noastr` nu avea un rol deosebit în dispozitivul strategic al Tratatului. În context, trebuie remarcat faptul c` în documentele poloneze furnizate de Kuklinski serviciilor de informa]ii americane se men]ionau, printre altele, for]e [i mijloace de pe teritoriul polonez, aflat în primul e[alon strategic al Tratatului care erau planificate s` execute lovituri nucleare asupra unor state membre NATO. Ca urmare, Polonia a trebuit s`-[i cear` scuze public pentru aceasta, atunci când Parlamentul Danemarcei trebuia s` ratifice protocolul de aderare a ei la NATO. Din aceste considerente [i pentru a se elimina orice specula]ii care s-au mai f`cut la adresa armatei române, care au fost folosite [i în lupte politice interne, apreciez c` România trebuie s` demonstreze [i public rolul [i atitudinile avute în cadrul Tratatului, în general, [i în diferite situa]ii, adoptând o lege care s` permit` accesul la arhivele M.Ap.N. mai devreme decât prevede actuala legisla]ie. onvingerea lui Kuklinski, care justific` gestul s`u, era c` Polonia nu este liber`. |n scrierile sale, atunci când men]ioneaz` Tratatul de la Var[ovia, precizeaz`, cu obstina]ie [i distinct, „trupele de ocupa]ie sovietice [i ale Tratatului de la Var[ovia“. Nu era singurul polonez care gândea astfel. Ideea de ocupa]ie str`in` domin` istoria Poloniei în raport cu Rusia [i cuprinde întreaga popula]ie, cu toate c`, potrivit datelor ce se vehiculau în presa polonez`, la începutul anilor ’90, aproximativ 80% dintre cadrele de conducere ale armatei aveau studii în URSS ([coli militare sau academii). Polonezii se num`r` printre cei mai mari patrio]i din popoarele lumii civilizate [i nu le e deloc greu s` pronun]e cu mândrie cuvântul „ojczyzna“ (patrie), în orice împrejurare [i \nc` la cele mai fragede vârste. Pân` la apari]ia unei traduceri \n limba rom#n`, aceast` prezentare nu este dec#t o modest` încercare de a aduce la cuno[tin]a celor interesa]i un fapt f`r` precedent în istoria spionajului, dar, mai presus de orice, cum dezv`luirea adev`rurilor istorice poate na[te eroi, \n r#ndurile unui popor care [i-a adulat eroii ori de câte ori a avut acest prilej [i oriunde pe mapamond unde se afl` unul sau mai mul]i polonezi. {i totu[i, istoria este cea care î[i va recunoa[te, în timp, eroii [i îi va a[eza în locul pe care numai ea [tie c` îl merit`. Important este ca [i faptele s` fie cunoscute, misiune pe care Jozef Szaniawski [i-a asumat-o [i, în opinia noastr`, a dus-o la îndeplinire cu succes [i a convins. u

C

P

! General de brigad` (r) Mihaiu M~RG~RIT Ata[atul militar, aero [i naval al României la Var[ovia (1990-1994), [eful Direc]iei Informa]ii Militare (1998-1999)
61

document u 2005 u 1 (27)

recenzii

Armata rom#n` \n Basarabia
storia teritoriilor rom#ne[ti dintre Prut [i Nistru a reprezentat, mai \ntotdeauna, o tem` secundar` de cercetare pentru istoriografia rom#neasc` comparativ, spre exemplu, cu istoria Transilvaniei, acest fenomen reflect#nd parc` marginalitatea geografic`, dar [i politic` a acestui str`vechi teritoriu rom#nesc. Dac` \nainte de 1989 motivele acestei atitudini sunt lesne de \n]eles, dup` 1989, \n circumstan]e geopolitice relativ schimbate, este mai greu de \n]eles de ce nu a avut loc o recuperare real` \n acest domeniu.

I

structurilor statale ]ariste, locuitorii Basarabiei [i-au creat propriile institu]ii politice \n v#ltoarea luptei pentru \ndeplinirea aspira]iilor na]ionale legitime. Procesul de destr`mare a armatelor ruse de pe frontul rom#nesc este prezentat pe larg [i, cu ajutorul unui bogat material documentar, sunt descrise \n detaliu m`surile luate de Marele Cartier General rom#n \n ultimele luni ale anului 1917 pentru z`d`rnicirea \ncerc`rilor trupelor ruse bol[evizate de a declan[a o revolu]ie comunist` la Ia[i, dup` modelul deja patentat la Petrograd. Referitor la intrarea trupelor rom#ne \n Basarabia, la \nceputul anului 1918, fapt prezentat de unii drept o ocupa]ie militar`, autorul precizeaz`, pe baza documentelor, c` armata rom#n` a fost solicitat` s` intervin` pentru men]inerea ordinii

General de brigad` dr. Dumitru SESERMAN, Ac]iunile armatei rom#ne \n spa]iul dintre Carpa]ii Orientali [i Nistru (1917-1920), Bucure[ti, Editura Universit`]ii Na]ionale de Ap`rare, 2004.

Nici din punctul de vedere al istoriografiei militare lucrurile nu stau diferit. |n cazul R`zboiului de |ntregire, Campania din 1919 din Transilvania [i Ungaria s-a bucurat de aten]ia multor cercet`tori, \n timp ce opera]iile militare dintre Prut [i Nistru care, este adev`rat, au fost mult mai pu]in spectaculoase, dar la fel de importante pe plan politicomilitar nu au constituit subiectul unor cercet`ri speciale. Lucrarea generalului de brigad` dr. Dumitru Seserman reprezint` o \ncercare temerar` de explorare a unui domeniu istoriografic mai pu]in cercetat. Autorul prezint` contextul socialpolitic din Rusia anului 1917 c#nd, \n plin proces de destr`mare a
62

publice \ntr-un teritoriu c`zut prad` anarhiei create de bandele de solda]i ru[i \n retragere. Un fapt istoric mai pu]in cunoscut este adus la lumin` de c`tre autor [i anume campania din 1920 a Diviziei 8 Infanterie \n Pocu]ia, nume cu puternic` rezonan]` istoric` \n mentalul rom#nesc, ac]iune \ntreprins` de comun acord cu guvernul polonez. Autorul demonstreaz` c` aceast` campanie a fost o adev`rat` misiune de men]inere a p`cii avant la lettre, realiz#nd o paralel` \ntre evenimentele din 1920 [i misiunile armatei rom#ne, dup` 1989, din Angola sau Afghanistan. Cooperarea unit`]ilor Corpului 5 Armat` rom#n cu trupele aliate

(franceze, grece[ti, poloneze) care luptau, \n primavara anului 1919, \mpotriva Armatei Ro[ii \n regiunea Odessei, un alt episod ignorat de „istoria oficial`“, este prezentat` am`nun]it, subliniindu-se rolul armatei rom#ne \n ap`rarea frontierei de pe Nistru. |n cuprinsul lucr`rii, pe l#ng` descrierea opera]iunilor militare, autorul analizeaz` [i transform`rile structurale ale organismului militar rom#nesc, \n special de-a lungul anului 1918 c#nd, \ntr-o perioad` relativ scurt` – c#teva luni – armata rom#n` a fost demobilizat` conform prevederilor Tratatului de pace de la Bucure[ti din 24 aprilie/7 mai 1918, dar, \n paralel, s-au creat premisele pentru o remobilizare rapid` a o[tirii pentru ca statul rom#n s` aib` capacitarea militar` de a continua efortul de r`zboi \n noile circumstan]e politice ap`rute dup` \nfr#ngerea Puterilor Centrale. Volumul este \nso]it de un bogat corp de anexe format din h`r]i [i documente extrem de utile pentru \n]elegerea evenimentelor. Se remarc` prezen]a unor documente foarte importante cum ar fi, de exemplu, Instruc]iunile cu privire la linia de purtare a trupelor deta[ate \n Basarabia (anexa 14), Adresa Consiliului Na]ional Rom#n din Bucovina c`tre generalul Iacob Zadic (anexa 28), Ordonan]a nr. 2 din 4/17 noiembrie 1918, emis` de Comandamentul armatei rom#ne din Bucovina (anexa 30) [.a., documente care dovedesc, o dat` \n plus, c` armata rom#n` nu a intrat \n Basarabia [i Bucovina ca for]` de ocupa]ie. Ne exprim`m speran]a ca aceast` lucrare va constitui un punct de pornire pentru noi direc]ii de cercetare \ntr-un perimetru istoric care, din varii motive, a r`mas \ntr-o zon` de penumbr` din punctul de vedere al cercet`rii. u

! Lucian DR~GHICI
1 (27) u 2005 u

document

revista revistelor

In memoriam Aurelian Sacerdo]eanu
Recent ap`rut, nr. 1-2/2004 (an LXXXI, vol. LXVI) al „Revistei Arhivelor“ con]ine dou` consistente „dosare“, intitulate In memoriam Aurelian Sacerdo]eanu [i {tefan cel Mare – 500. Sumarul este completat cu valoaroase studii de arhivistic` [i de istorie. Studiile au fost semnate istorici cunoscu]i, cum ar fi acad. {tefan {tef`nescu, Corneliu-Mihai Lungu, Maria Dogaru, Silvia V`tafu-G`itan, Georgeta Filitti [i Mioara Anton. Studiilor li se adaug` documente medievale muntene inedite, din secolul al XVII-lea, din perioada domnilor Radu {erban, Alexandru Coconul [i Leon Tom[a, precum [i de o dare de seam` privind Congresul Interna]ional al Arhivelor de la Viena, din 23-29 august 2004, semnat` de Tudor R`]oi. Un util [i interesant studiu despre arhivarea po[tei electronice semneaz` Bogdan-Florin Popovici. De urm`rit pentru ceea ce \nseamn` complexitatea procesului de informatizare a arhivelor, adic` adev`ratul viitor al memoriei noastre colective. Din paginile revistei reiese un lucru clar: Alexandru Sacerdo]eanu, pe lâng` statutul de cel mai bun specialist român în arhivistic`, îl are [i pe acela de creator de [coal`. Iar aceasta dovede[te c` arhivele sunt pe mâini bune.

Un „RIM“ de la R`s`rit
Am semnalat, \n num`rul trecut (ca [i în cel de fa]`), lucr`ri ale speciali[tilor ru[i. Revenim, de acest` dat` prezent#nduv` revista de istorie militar` „Voenno-istoriceskii jurnal“, editat` de Ministerul Ap`r`rii din Federa]ia Rus`, „sora“ moscovit` a „Revistei de istorie militar`“ (RIM) care apare, la noi, sub egida Institutului pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`. Bogat` în con]inut [i editat` în condi]ii grafice de calitate, revista con]ine studii valoroase scrise de speciali[ti recunoscu]i. Unul dintre aceste studii este cel al lui V.V. Kapistka referitor la importul de tehnic` militar` de avia]ie, realizat de URSS \n ajunul celui de Al Doilea R`zboi Mondial (Importul de avioane al URSS dinaintea celui de Al Doilea R`zboi Mondial, „Voenno-istoriceskii jurnal“, nr. 535/11, noiabr\ 2004, pp. 24-29). Autorul, pe baza noilor documente provenite din arhivele militare ruse [i ale ultimelor cercet`ri ale speciali[tilor militari, descrie structura importului de tehnic` de avia]ie a URSS de pân` în 1941 [i analizeaz` influen]a pe care acesta a avut-o, ulterior, asupra procesului postbelic de organizare a for]elor militare aeriene ale Armatei Ro[ii. Opinia, potrivit c`reia cooperarea militar` sovieto-german` din perioada interbelic` a exclus factorul occidental din politica extern` a URSS este infirmat` de acest studiu. „A[ considera ca fiind incorect` îndreptarea tuturor comenzilor noastre c`tre Germania“, i-a comunicat M.M. Litvinov lui Stalin, în 1937. Ca urmare, liderul sovietic a l`rgit cooperarea militar` cu statele din „lag`rul capitalist“, îndeosebi cu Statele Unite, iar achizi]iile de tehnic` militar` de avia]ie au continuat pentru mult timp, în pofida rela]iei pe care URSS o avea cu Germania. Lectorul sper` ca aceast` revist`, pe cât de interesant`, pe atât de necesar`, s` se afle constant \n aten]ia istoricilor români. |n ceea ce \l prive[te, va face tot ceea ce \i st` \n putin]` pentru a semnala m`car unele articole.

arheologice descoperite la mari ad#ncimi (de v`zut, \n acest sens, articolul lui Sorin-Maxim Ursu, despre dou` bombarde, dat#nd, probabil, din secolul al XVI-lea, g`site, recent, \n Marea Neagr`) sau a armamentului din \nzestrarea armatei rom#ne, \n diferite perioade istorice, p#n` la ample studii cu subiecte dintre cele mai variate (istoricul armatei otomane \ntre anii 1869-1877 sau cariera militar` a primilor doi regi ai Rom#niei, Carol I [i Ferdinand I). Un interesant studiu este acela al Corneliei König dedicat „istoriei“ bastonului de mare[al \n Rom#nia. Primul care a avut onoarea de a primi bastonul de mare[al a fost regele Ferdinand I, la 1 Decembrie 1918, la vremea aceea doar momentul intr`rii triumfale a familiei regale [i a autorit`]ilor civile [i militare \n Capital`, ulterior o zi fundamental` \n istoria poporului rom#n, prin evenimentele decisive pentru destinul unit`]ii na]ionale, desf`[urate la Alba Iulia. Muzeul Militar Na]ional mai p`streaz` \n patrimoniul s`u doar bastonul de mare[al al autorului „Manevrei de la Fl`m#nda“, Alexandru Averescu (are o istorie interesant` acest baston, pentru c` ajunge la Muzeu abia \n 1960, c#nd este confiscat de organele Ministerului Afacerilor Interne de la un particular, pe numele s`u… Ion Iliescu!) [i cartea de mare[al original` a lui Constantin Prezan. Un alt baston de mare[al al Rom#niei se afl` la Muzeul Funda]iei Karagheorghevici din Oplenac (Uniunea Serbia [i Muntenegru), primit de regele Aleksandru I al Iugoslaviei, care fusese c`s`torit cu principesa M`rioara, fiica regelui Ferdinand I [i a Mariei.

C`ru]e… la secret!
Studii [i materiale de istorie contemporan`, serie nou`, volumul III, 2004, publica]ie editat` de Academia Rom#n` prin Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, are un sumar bogat din care v` re]inem aten]ia asupra studiului semnat de Dana Beldiman [i Florin {perlea, dedicat implic`rii militarilor \n politic` \ntre anii 1918-1965, [i amplei analize realizate de Lucian Leu[tean despre a[a-zise „noi“ puncte de vedere privind finalul Primului R`zboi Mondial, venite mai cu seam` din partea unor speciali[ti \n rela]ii interna]ionale care, spre deosebire de istorici, „planeaz`“ cu o u[urin]` discutabil` peste subiecte sensibile, \ncerc#nd s` fac` viabile teoriile proprii. C#t de bine reu[esc \n demersul lor r`m#ne de v`zut/citit. Alina Ilinca [i Liviu Marius Bejenaru aduc \n prim-plan un subiect important pentru un regim totalitar, precum cel comunist \n Rom#nia: secretul de stat [i cum a fost el p`zit \n perioada \n care Gheorghiu-Dej a de]inut puterea suprem`. Cu g#ndul la „imperiali[tii“ care doreau s` sustrag` marile secrete tehnologice ale unei ]`ri spoliate de Uniunea Sovietic`, la noi, \n anii ’50, p#n` [i ni[te c`ru]e, e drept, frumos vopsite, p`r`site \n curtea unei fabrici, trebuiau ascunse cu grij`, fiind „lucr`ri secrete“ care puteau fi… observate! Nu e deloc de mirare, a[adar, c` „tr`g`toarele de cizme“ erau tot… la secret, \n planul special! Interesante vremuri!

Bastonul din rani]`
Doldora de informa]ii [i cu ilustra]ie atent aleas`, \n mare parte inedit`, Buletinul Muzeului Militar Na]ional, nr. 2/2004 (redactor responsabil de num`r Viorica Neagu), reflect` paleta larg` de preocup`ri ale speciali[tilor acestei importante institu]ii de cultur`, care conserv` at#t de bine tradi]iile armatei rom#ne, de la elemente de arheologie medieval` la teme de istorie modern` [i contemporan`, de la descrierea unor piese

LECTOR
63

document u 2005 u 1 (27)

studii/documente

Contents
l Warsaw Treaty: from Unity to Tensions (Florin Constantiniu, PhD) l Anatoli Gribkov's Memoirs. Romania, Soviet Union and the Warsaw Pact (Lauren]iu Constantiniu) l Information about Romania in General Jan Sejna's Memoirs (Florin Constantiniu, PhD) l 1958. The Warsaw Pact and Peace's Rhetoric (Lucian Dr`ghici) l A Decade from the First NATO's Extension. An Anniversary under Observation (Colonel Petre Otu, PhD) l November 1962. Romania proposed the Amending of the Secret Additional Protocol of the Warsaw Pact (Major Petre Opri[) l General Maiorov's Memoirs. A New Testimony about the Role of the Soviet Factor in Czechoslovakia (Aleksandr S. St#kalin, Russian Federation) l „In 1968, the Romanian Armed Forces were prepared to defend the country“, interview with general (ret) Ion Gheorghe l How was disolved the Warsaw Treaty (Major Florin {perlea, PhD) l „The Warsaw Treaty was Necessary“, interview with general (ret.) Constantin Olteanu l The Avatars of the Archives Fund (Colonel Alexandru O[ca, PhD) l

Sommaire
l Traité de Varsovie: de l’unité aux tensions (prof. univ. dr. Florin Constantiniu) l Mémoires du maréchal Gribkov. Roumanie, URSS et le Pacte de Varsovie (assist. univ. Lauren]iu Constantiniu) l Renseignements sur la Roumanie dans les mémoires du général Jan Sejna (prof. univ. dr. Florin Constantiniu) l 1958. Traité de Varsovie et la rhétorique de la paix (Lucian Dr`ghici) l Une décenie depuis la prèmiere extension de l’OTAN. Anniversaire en observation (colonel dr. Petre Otu) l La Roumanie propose la modification du Protocole additionnel secret cu Traité de Varsovie (commandeur Petre Opri[) l «Le printemps de Prague» dans la vision du général A.M. Maiorov (Aleksandr S. St#kalin, Fédération Russe) l «En 1968 l’armée roumaine était prête à défendre le pays», interview accordée par le général (r) Ion Gheorghe l Comment a-t-on dissout le Traité de Varsovie (commandeur dr. Florin {perlea) l «Le Traité de Varsovie était nécessaire», interview accordée par le général (r) Constantin Olteanu l Avatars d’un fonds d’archives (colonel dr. Alexandru O[ca) l

Inhalt
l Warschauer Vertrag: von Einheit zu Spannung (Florin Constantiniu) l Marschalls Gribkov Memoiren. Sowjetunion und der Warschauer Pakt (Universitätsassistent Lauren]iu Constantiniu) l Angaben über Rumänien in den Memoiren von General Jan Sejna (Florin Constantiniu) l 1958. Warschauer Vertrag und die Friedensredekunst (Lucian Dr`ghici) l Ein Jahrzehnt seit dem ersten NATO-Erweiterung. Ein Jahrestag unter Beobachtung (Oberst Dr. Petre Otu) l Rumänien stellt die Abänderung des zusätzlichen Geheimprotokolls des Warschauer Vetrags vor (Major Petre Opri[) l „Der Frühling in Prag“ aus dem Sehenspunkt des Generals A.M. Maiorov (Aleksandr St#kalin) l „1968 war die rumänische Armee bereit, sich das Land zu verteidigen“, ein Interview mit dem General (d.R.) Ion Gheorghe l Wie der Warschauer Vertrag abgeschafft wurde (Major Dr. Florin {perlea) l „Der Warschauer Vertrag war erforderlich“, Interview mit dem General (d.R.) Constantin Olteanu l Die Geschichte eines Archivsbestandes (Oberst Dr. Alexandru O[ca) l
64

1 (27) u 2005 u

document

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->