Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Radiatia Solara
Radiatia Solara
RADIATIA SOLARA
ASPECTE TEORETICE SI PRACTICE
Cuprins
pagina
Introducere.. 3
I. RADIATIA SOLARA GENERALITATI.........................4
Soarele si radiatia solara..4
Spectrul radiatiei solare...5
Marimi folosite in radiometrie.....8
Componentele radiatiei solare.9
II. ASPECTE ASTRONOMICE ALE RADIATIEI SOLARE.13
Geometria Pamant Soare.13
Timpul si ora..15
Miscarile aparente ale Soarelui..17
Durata zilei.21
III. RADIATIA SOLARA EXTRATERESTRA...........23
Constanta solara.23
IV. RADIATIA SOLARA SI ATMOSFERA TERESTRA..27
Fenomenul extinctiei.28
Consecintele fenomenului extinctiei, opacitatea atmosferei.31
V. MASURAREA RADIATIEI SOLARE...33
Statiile radiometrice..33
Aparatura radiometria-senzorii de radiatie...37
Clasificarea si descrierea instrumentelor radiometrice38
Referinta Radiometrica Mondiala42
Observatiile radiometrice.43
Datele de radiatie solara...45
VI. CLIMATOLOGIA RADIATIEI SOLARE...47
Notiunea de climat radiativ..47
Opacitatea atmosferei..50
Radiatia solara directa.53
Radiatia solara difuza..59
Radiatia solara globala65
Radiatia solara reflectata.84
Iluminarea naturala.89
Bilantul de radiatie..91
ANEXA I98
Bibliografie101
Introducere
Radiatia solara constitue principala sursa energetica a fenomenelor naturale.
Raditia solara este cea care prin ncalzirea diferentiata a suprafetei terestre
produce miscarile atmosferei cu varietatea lor extraordinara de forme de la uragane pna
la cele mai slabe adieri de vntului.
Tot radiatia solara, este cea care prin procesul de fotosinteza este transformata n
hrana necesara vegetatiei terestre. Modelarea reliefului ncepe si ea cu minusculele fisuri
provocate de incalzirea si racirea rocilor sub influenta radiatiei solare. Si exemplele pot
continua.
De aceea orice analiza a unui fenomen natural trebue sa aiba n vedere si radiatia
solara.
Ea constitue si o inepuizabila sursa de energie pentru om, mai ales a ea este o
energie curata, neplouanta. S-a dezvoltat chiar si o arhitectura solara, care tine seama de
necesitatile de captare si de stocare a acestei energii.
Pentru a putea fi folosita radiatia solara trebue sa fie masurata, analizata n
distributia ei spatio-temporala. Nu trebue uitat ca radiatia solara este n acelasi timp un
fenomen fizic ct si astronomic, ea fiind influentata de geometria Pamnt - Soare.
Lucrarea se deschide cu o scurta prezentare a Soarelui si activitatii sale. Se
continua apoi cu o serie de consideratii teoretice privind radiatia solara privita ca
fenomen fizic, urmata de o analiza a radiatiei solare privita prin prisma geometriei
Pamnt - Soare. In continuare sunt prezentate tehnici si aparate de masura ale radiatiei
solare, cu o privire speciala a acestei activitati n Romnia.
Un capitol substantial este dedicat climatologiei radiatiei solare cu exemplificari
din Romnia. n ncheere sunt prezentate n anexa cteva elemente necesare calculelor
radiative.
Acesta este, n mare, continutul lucrarii de fata.
Ea se adreseaza specialistilor, care lucreaza n domeniu, ct si tuturor celor
interesati de radiatia solara.
Nu este un tratat care sa epuizeze problema. Ea se vrea a fi un ghid teoretic si
practic privind radiatia solara.
Autorul
Radiatia, cel mai important agent de caldura din atmosfera joaca un rol major n
procesele care au loc la scara medie si mare. Radiatia apare astfel ca un element genetic al
climei la scara planetara.
Spectrul radiatiei solare
In urma proceselor de fusiune nucleara Soarele emite n spatiu energie sub forma de
radiatie electromagnetica si radiatie corpusculara (vntul solar).
Spectrul radiatiei electromagnetice, dupa Comisia Internationalaa de Iluminare
(C.E.E.) este suprins ntre 1nm1 si 1 mm.
El se mparte n trei mari domenii spectrale:
Radiatia vizibila (lumina), radiatia care produce direct senzatia vizuala. Limita
inferioara este cuprinsa ntre 380 - 400 nm si limita superioara ntre 760 - 780 nm. Din punct
de vedere calitativ, radiatiile vizibile se caracterizeaza prin senztia de culoare pe care o
provoaca si anume:
380 nm - violet - 420 nm - albastru - 535 nm - galben - 586 nm - portocaliu - 647 nm - rosu 760 nm - ultrarosu - 780 nm.
Radiatia infrarosie, este radiatia a caror lungimi de unda ale componentelor
monocromatice sunt superioare vizibilului si inferioare de 1 mm. Acest domeniu spectral se
mparte n:
- radiatia infrarosie A (I.R. - A) 780 - 1400 nm;
- radiatia infrarosie B (I.R. - B ) 1400 - 3000 nm;
- radiatia infrarosie C ( I.R. - C) 3000 - 1 mm ( 10 6 nm).
Radiatia ultravioleta este radiatia a carei lungimi de unda sunt inferioare celei
vizibile si superioare de 1 nm. Spectrul ultraviolet se mparte n:
- radiatia ultravioleta A (U.V. - A) 315 - 400 nm;
- radiatia ultravioleta B (U.V. - B) 280 - 315 nm;
- radiatia ultravioleta C (U.V. - C) 100 - 280 nm.
Spectrul electromagnetic fotosferic (extraterestru) al Soarelui emite 98 % din energie
n domeniul cuprins ntre 150 - 3000 nm. Radiatia solara din afara acestor limite este
importanta, dar are energie foarte mica. La lungimi de unda mai mari de 3000 nm n
domeniul infrarosu, aproximativ ntreaga energie este absorbita de vaporii de apa si de
bioxidul de carbon.
1nm = 10-3 m = 10 -9 m
5
(5)
(6)
(7)
In care:
= unghiul solid format de directia data si normala elementului de suprafata.
Unitatea de masura este Watt/steradian si m2 (W str-1 m-2).
Pe lnga watt, n practica radiometrica de la noi din tara, se mai foloseste o alta
unitate tolerata caloria
Caloria este cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram
de apa cu un grad centigrad.
Intre unitatile de masura ale radiatiei solare exista urmatoarele echivalente:
1 cal cm-2min-1 = 69,8 mWcm-1 = 698 Wm-2,
1 cal cm-2 = 1,16 mW h cm-2 = 11,63 Wh m-2 = 4,19 Jcm-2 = 4,19 x 104 Jm-2,
unde:
S = S sin ho
(8)
(9)
Uzual se masoara ntr-un unghi de 2 (180o). Dupa cum se observa din formula
(8) raditia solara globala este dependenta de unghiul de naltime al Soarelui si n general
variatia radiatiei globale este dependenta de variatiile celor doua componente. Pe timp
senin fara nori aportul decisiv n valorile radiatiei solare globale l are radiatia directa. Pe
un timp partial noros aportul difuzei creste mai ales datorita reflexiilor multiple pe nori,
iar n cazul unui strat compact de nori aportul principal l are radiatia difuza. Radiatia
solara globala este o radiatie de unda scurta.
4 Radiatia solara reflectata (Rs)
Este parte din radiatia solara directa si difuza care este reflectata de suprafata
terestra spre atmosfera. Este o radiatie de unda scurta. Radiatia solara reflectata este
influentata de unghiul de incidenta al radiatiei descendente (radiatia globala) si de
capacitatea de reflexie a suprafetei terestre. Capacitatea de reflexie a unei suprafete se
numeste albedou (A) si reprezinta:
unde:
A = Rs/Q %
(10)
10
capacitate de reflexie n jur de 50%. Valori mari ale albedoului prezinta si nisipurile
uscate (25 - 40%). Solul acoperit de vegetatie are albedoul cuprins ntre 10 pna la 25%.
In functie de anotimp acesta poate creste toamna pna la valori cuprinse ntre 33 si 48%.
Cel mai mic albedu l au solurile lipsite de vegetatie unde acesta variaza ntre 5 si 14%
pentru solurile umede si ntre 12 si 20% pentru cele uscate.
5.Radiatia terestra (Es).
Este radiatia proprie a suprafetei Pamntului a carei intensitate depinde de
temperatura acesteia. Daca asimilam Pamntul cu un corp negru, avnd temperatura
absoluta (T), vom putea scrie ca energia emisa, potrivit legii lui Stephan Boltzman, este
data de relatia:
Es = T4
(11)
unde:
(12)
unde:
S sin ho = radiatia solara directa pe suprafata orizontala (unda scurta);
D = radiatia solara difuza (unda scurta);
Ea = radiatia atmosferei (unda lunga);
Rs = radiatia solara reflectata (unda scurta);
Es = radiatia terestra (unda lunga).
Din formula (12) se observa ca ecuatia bilantului de radiatie se poate grupa dupa
lungimea de unda a radiatiilor n:
-bilantul de unda scurta (Bs) este bilantul fluxurilor radiatiei de unda scurta:
Bs = S sin ho + D - Rs
11
(13)
-bilantul de unda lunga (Bl) este bilantul fluxurilor radiatiei de unda lunga:
Bl = Ea - Es
(14)
(15)
Dupa cum se observa ea nu este altceva dect bilantul de unda lunga cu semn schimbat.
(15)
(16)
unde:
a = semiaxa mare a orbitei Pamntului;
e = excentricitatea orbitei terestre.
Aceasta variatie a distantei Pamnt - Soare influenteaza ntr-o masura relativ
modesta intensitatea radiatiei solare pe care o primeste Pamntul, ea nedepasind 6,7%.
12
Relatia ntre distanta Pmnt - Soare si fluxul radiatiei solare este direct
proportionala dupa cum se observa n figura 3.
In perioada din an cnd distanta Soare - Pmnt este maxima, raportul dintre
valoarea medie a constantei solare (Io) si valoarea fluxului radiatiei ntr-un anumit
moment din an (Ij) este minima si invers. Deci atunci cnd Soarele se gaseste la afeliu
normal si fluxul radiativ primit de Pamnt este si el mai mic iar atunci cnd se gaseste la
periheliu situatia se inverseaza.
Variatia fluxului de radiatie solara datorita variatiei distantei dintre Pamnt si
Soare nu este un factor care sa determine schimbari sezoniere de vreme. Aceste schimbari
sezoniere pe Pamnt sunt rezultatul deviatiei mari pe care o are planul Ecuatorului
pamntesc fata de planul orbitei sale, de 23o27' si paralelismul miscarii Pamntului n
jurul axei sale n spatiu si al miscarii n jurul Soarelui.
Inclinarea axei terestre. Fata de planul eclipticii, axa de rotatie a Pamntului este
nclinata cu un unghi de 66o 30' ( fig. 2). Fata de pozitia verticala aceasta nclinatie este de
23o 30'.
Desi se afla ntotdeauna la un unghi constant ( 66o 30') fata de ecliptica, axa
Pamntului pastreaza o orientare fixa n raport cu stelele. Deci ea ramne ndreptata spre
acelasi punct de pe bolta cereasca indiferent de pozitia Pamnului pe orbita (fig.3).
Nici un alt factor individual legat de relatia dintre Pamnt si Soare nu este att de
important ca nclinatia axei terestre ( Strahler, 1973).
Figura 2
Intensitatea relativa It/I0 si raza vectoare n functie de timp (dupa Robinson, 1966)
O consecinta directa a celor de mai sus este faptul ca n puncte diferite ale orbitei
axa terestra este nclinata diferit fata de Soare.
Solstitiile si echinoctiile. Datorita faptului ca axa terestra si mentine constanta
orientarea n spatiu, Pamntul expune la Soare alternativ si diferentiat suprafata sa. In
13
cadrul perioadei de revolutie se remarca 4 momente importante ale geometriei Pamnt Soare.
La 21 - 22 iunie Pamntul este situat pe orbita n asa fel nct polul nord terestru
este nclinat spre Soare cu un unghi maxim de 23o 30'. Aceasta pozitie este denumita
solstitiul de vara.
ase luni mai trziu la 21 - 22 decembrie Pamntul se afla n pozitie inversa.
Acum polul sud terestru este mai nclinat spre Soare si are loc solstitiul de iarna.
La mijlocul perioadelor dintre solstitii au loc echinoctiile, atunci cnd nici unul
dintre poli nu este nclinat spre Soare. Echinoctiul de primavara se produce la 20 - 21
martie, iar cel de toamna la 22 - 23 septembrie.
Geometria Soare - Pamnt penru solstitiul de iarna.
Cercul ce marcheaza limita dintre jumatatea luminata si cea umbrita a Pamntului
se numeste cerc de iluminare. La solstitiul de iarna el este tangent la cercul polar arctic
66o 30' lat. N si la cercul polar antarctic 66o 30' lat. S.
Consecintele geometriei la solstitiul de iarna sunt urmatoarele:
a. In emisfera nordica noaptea este mai lunga dect ziua;
b. In emisfera sudica ziua este mai lunga dect noaptea;
c. Inegalitatea dintre zi si noapte creste de la ecuator la poli;
d. La latitudini corespunzatoare spre nord si spre sud de ecuator, lungimile
relative ale noptilor si zilelor sunt n relatie inversa;
e. Intre cercul polar arctic si Polul Nord, noaptea ocupa ntreaga perioada de 24
de ore;
f. Intre cercul polar anctarctic si Polul Sud, ziua ocupa ntreaga perioada de 24
de ore
.
Pentru solstitiul de vara situatia se inverseaza.
La echinoctiile de primavara si toamna axa terestra este nclinata cu acelasi unghi
fata de ecliptica dar este orientata nct nu implica o modificare a ei fata de Soare. Razele
Soarelui fac un unghi constant de 90o cu axa terestra. Cercul de iluminare trece acum prin
poli si coincide cu meridianele Paralelele sunt mpartite de cercul de iluminare n jumatati
egale. Ziua si noaptea sunt egale la toate latitudinile.
Timpul si ora
Miscarile Pamntului prin regularitatea si efectele lor (alternanta noapte - zi )
alcatuesc baza unei scari de timp. In studiul radiatiei solare intereseaza n primul rnd,
timpul solar adevarat (TSA). El este definit de unghiul orar (), unghiul format de planul
meridian ce trece prin Soare si planul meridian al locului.
Unghiul orar este zero la ora 12 TSA aceasta fiind amiaza adevarata. Este
momentul cnd Soarele atinge naltimea maxima zilnica. Un ecart unghiular de 15o
corespunde unei ore. El este negativ dimineata (-90o la ora 6 TSA) si pozitiva dupa amiaza (+ 90o la ora 18 TSA). Intre ora solara adevarata (TSA) si unghiul orar exista
urmatoarea relatie:
14
= x (TSA - 12) / 12
(17)
unde:
= 180o daca valoarea lui este exprimata n grade sau = 3,14159 daca este
exprimat n radiani.
1. Timpul solar mediu (ecuatia timpului).
Deoarece viteza de rotatie a Pamntului n jurul Soarelui prezinta usoare variatii,
conform legii a - II -a a lui Kepler, s-a simtit nevoia definirii Timpului Solar Mediu
(TSM). El corespunde unei rotatii uniforme a Pamntului n jurul Soarelui si difera cu un
ecart maxim de 16' fata de TSA.
Ecuatia timpului (ET) reprezinta excesul de timp Solar Mediu fata de Timpul
Solar Adevarat (Jol Jan, 1983).
TSM = TSA + ET ( 16 min)
(18)
Calculul ecuatiei timpului pentru o zi oarecare (J) se face cu ajutorul formulei:
ET = 0,128 sin [ W ( J - 2)] + 0,164 sin [ 2W (J + 10)]
(19)
unde:
W = viteza unghiulara medie a Pamntului n jurul Soarelui: W = 2 / 365,25
W = 0,0172 radiani / zi sau W = 0,9856 grade / zi;
J = rangul zilei din an ncepnd cu 1 ianuarie.
Timpul Solar este prin definitie un timp local ( n engleza Local Apparent Time)
si el depinde n mod direct de longitudinea locului. Toate punctele situate pe acelasi
meridian, indiferent de distanta dintre ele au acelasi timp local, n vreme ce toate punctele
situate pe meridiane diferite au timpuri locale deferite, ce variaza cu 4 minute la fiecare
grad de longitudine.
In mod concret acest timp este utilizat pentru masuratorile diversilor parametri
solari.
2. Timpul universal (TU), corectia de longitudine(').
Timpul universal (vechiul GMT) este definit ca fiind Timpul Solar Mediu al
meridianului de longitudine 0o (meridianul Greenwich). Intr-un loc de longitudine data
TU este legat de TSM (local) prin relatia:
TU = TSM - '
(20)
unde:
15
' = longitudinea exprimata n ore (1 ora pentru 15o longitudine, 4 minute pentru
1o longitudine). Ea este pozitiva spre est si negativa spre vest. Pentru un loc dat corectia
de longitudine este fixa si nu variaza cu data.
Ora universala (TU) este n final legata de ora solara (TSA) prin relatia:
TU = TSA + ET - '
(21)
De foarte multe ori n practica radiometrica este necesar sa se foloseasca drept
reper de timp, timpul local (TL) al punctului de masura. In acest caz:
(22)
unde:
16
Relatia (23) permite calculul naltimii soarelui apoi relatiile (24) si (25) dau azimutul.
4. Apusul si rasaritul Soarelui
Intr-un loc dat, orele de rasarit si apus ale Soarelui depind de orizontul topografic.
17
(26)
R este negativ si A este pozitiv. Ora solara adevarata a rasaritului (TSR) si a apusului
(TSAP) se deduc din:
TSR = 12 + 12 R /
TSAP = 12 + 12 A /
(27)
(28)
18
Fig.3
Sfera cereasca (dupa W.M.O, 1981)
19
a.
b.
Fig. 4
Sistemul coordonatelor locale (a) si absolute (b) ale Soarelui (dupa W.M.O., 1981)
20
cos R cos A
(29)
24
(30)
DJ n ore
= latitudinea locului;
= declinatia;
= 180o daca Arc cos este exprimat n grade;
3,1416 daca Arc cos este exprimat n radiani.
Datorita faptului ca axa de rotatie a Pmntului pastreaza aceeasi nclinare fata de
planul ecliptic si orientare fixa n spatiu, face ca cercul de iluminare terestru sa si
modifice pozitia n functie de perioada de revolutie a Pamntului.
Aceasta face ca pe linia unui meridian durata de iluminare a Pamntului de catre
Soare sa varieze si deci si durata zilei dupa cum se observa din tabelul nr. 1. Aici este
prezentata durata astronomica a zilei pentru latitudinile Romniei.
Din tabelul nr. 1. se observa ca durata zilei pe teritoriul Romniei variaza pe
parcursul unui an, ea fiind minima n decembrie la solstitiu de iarna si maxima n iunie la
solstitiul de vara. In decembrie aceasta este cuprinsa ntre 8 si 9 ore iar vara ntre 15 si
16 ore zilnic. Este o variatie specifica latitudinilor medii cu influenta semnificativa, dupa
cum se va vedea, asupra climatului radiativ, mai ales n conditii de cer senin.
21
Intinderea mica pe latitudine a tarii noasre face ca diferenta dintre durara zilei
ntre nordul si sudul tarii sa fie mica, n jur de 30', nesemnificativ n influentarea cantitatii
de radiatie solara receptata la nivelul suprafetei terestre.
Durata zilei nu trebue confundata cu durata de stralucire a Soarelui. Aceasta este
definita ca durata pe timpul careia Soarele a stralucit, provocnd umbra vizibila la sol.
Ea se masoara cu heliograful si depinde n principal de durata n timpul careia Soarele
este ocultat
Tabel nr.1
Durata astronomica a zilei pentru latitudini medii din emisfera nordica (ore si zecimi )
- subliniat - latitudinile Romniei (dupa Jol ,1983)
51.5
51.0
50.5
50.0
49.5
49.0
48.5
48.0
47.5
47.0
46.5
46.0
45.5
45.0
44.5
44.0
43.5
43.0
42.5
42.0
41.5
41.0
I
8.1
8.2
8.3
8.4
8.4
8.5
8.6
8.6
8.7
8.7
8.8
8.9
8.9
9.0
9.0
9.1
9.1
9.2
9.2
9.3
9.3
9.4
II
9.7
9.7
9.8
9.8
9.8
9.9
9.9
10.0
10.0
10.0
10.1
10.1
10.1
10.2
10.2
10.2
10.3
10.3
10.3
10.3
10.4
10.4
III
11.6
11.6
11.6
11.6
11.6
11.6
11.6
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
11.7
IV
13.6
13.6
13.5
13.5
13.5
13.5
13.4
13.4
13.4
13.4
13.3
13.3
13.3
13.3
13.2
13.2
13.2
13.2
13.1
13.1
13.1
13.1
V
15.3
15.3
15.2
15.1
15.1
15.0
15.0
14.9
14.9
14.8
14.8
14.7
14.7
14.6
14.6
14.5
14.5
14.4
14.4
14.3
14.3
14.2
VI
16.3
16.2
16.1
16.0
15.9
15.9
15.8
15.7
15.6
15.6
15.5
15.4
15.4
15.3
15.2
15.2
15.1
15.1
15.0
15.0
14.9
14.8
VII
15.8
15.8
15.7
15.6
15.6
15.5
15.4
15.4
15.3
15.2
15.2
15.1
15.1
15.0
14.9
14.9
14.8
14.8
14.7
14.7
14.6
14.6
VIII
14.3
14.3
14.3
14.2
14.2
14.1
14.1
14.1
14.0
14.0
13.9
13.9
13.9
13.8
13.8
13.8
13.7
13.7
13.7
13.6
13.6
13.6
IX
12.4
12.4
12.4
12.4
12.4
12.4
12.4
12.4
12.4
12.4
12.4
12.3
12.3
12.3
12.3
12.3
12.3
12.3
12.3
12.3
12.3
12.3
X
10.4
1.05
10.5
10.5
1.06
10.6
10.6
10.6
10.7
10.7
10.7
10.7
10.7
10.8
10.8
10.8
10.8
10.8
10.9
10.9
10.9
10.9
XI
8.6
8.7
8.8
8.8
8.9
8.9
9.0
9.0
9.1
9.2
9.2
9.3
9.3
9.4
9.4
9.4
9.5
9.5
9.6
9.6
9.7
9.7
XII
7.6
7.7
7.8
7.9
8.0
8.0
8.1
8.2
8.3
8.3
8.4
8.5
8.5
8.6
8.7
8.7
8.8
8.8
8.9
9.0
9.0
9.1
22
1340 W/m2;
1345 W/m2;
1349 W/m2;
1358 W/m2;
1395 W/m2;
1353 W/m2;
1370 W/m2.
Prin definitie constanta solara este cantitatea de energie care trece n unitatea de
timp prin unitatea de suprafata orientata normal pe raza solara din afara atmosferei. Ea este
deci, radiatia solara incidenta masurata pe suprafata normala la limita superioara a
atmosferei.
O formula relativ simpla pentru calculul radiatiei solare la limita superioara a
atmosferei este urmatoarea,(Jol Jan, 1983):
Io = Ic (Rm/R)2
unde:
unde:
(30)
In tabelul nr. 2 sunt date valorile radiatiei extraterestre pentru fiecare zi a anului.
Se observa ca n lipsa atmosferei, singurul element ce influenteaza valorile
fluxului radiativ este distanta Pamnt - Soare. Constanta solara, datorita n principal
variatiei distantei Soare - Pamnt, prezinta si ea o variatie anuala cuprinsa ntre 1416
W/m2 n prima decada a lunii ianuarie cnd Pamntul se gaseste la distanta minima fata
de Soare - periheliu si 1326 W/m2 n ultima decada a lunii iunie si prima decada a lui
iulie, cnd Pamntul atinge distanta maxima fata de Soare - afeliu.
23
I
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1415
1415
1415
1415
1415
1414
1414
1414
1414
1413
1413
1413
1412
1412
1412
1411
1411
1411
II
1410
1410
1409
1409
1409
1408
1408
1407
1407
1406
1406
1405
1404
1404
1403
1403
1402
1402
1401
1400
1400
1399
1398
1398
1397
1396
1396
1395
III
1394
1394
1393
1392
1392
1391
1390
1389
1389
1388
1387
1386
1386
1385
1384
1383
1383
1382
1381
1380
1380
1379
1378
1377
1376
1376
1376
1374
1373
1373
1372
IV
1371
1370
1369
1369
1368
1367
1366
1365
1365
1364
1363
1362
1362
1361
1360
1359
1359
1358
1357
1356
1356
1356
1354
1354
1353
1352
1352
1351
1350
1349
V
1349
1348
1347
1347
1346
1346
1345
1344
1344
1343
1343
1342
1341
1341
1340
1340
1339
1339
1338
1338
1337
1337
1336
1336
1335
1335
1334
1334
1333
1333
1333
VI
1332
1332
1331
1331
1331
1330
1330
1330
1329
1329
1329
1329
1328
1328
1328
1328
1327
1327
1327
1327
1327
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
24
VII
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1326
1327
1327
1327
1327
1327
1328
1328
1328
1328
1329
1329
1329
1330
1330
VIII
1330
1331
1331
1331
1332
1332
1332
1333
1333
1334
1334
1335
1335
1336
1336
1337
1337
1338
1338
1339
1339
1340
1340
1341
1342
1342
1343
1343
1344
1345
1345
IX
1346
1346
1347
1348
1348
1349
1350
1351
1351
1352
1353
1353
1354
1355
1356
1356
1357
1358
1359
1359
1360
1361
1362
1362
1363
1364
1365
1365
1366
1367
X
1368
1368
1369
1370
1371
1372
1372
1373
1374
1375
1375
1376
1377
1378
1379
1379
1380
1381
1382
1382
1383
1384
1385
1385
1386
1387
1388
1388
1389
1390
1390
XI
1391
1392
1393
1393
1394
1395
1395
1396
1397
1397
1398
1398
1399
1400
1400
1401
1402
1402
1403
1403
1404
1404
1405
1405
1406
1406
1407
1407
1408
1408
XII
1409
1409
1410
1410
1410
1411
1411
1412
1412
1412
1413
1413
1413
1413
1414
1414
1414
1414
1415
1415
1415
1415
1415
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
1416
(31)
unde:
51.5
51.0
50.5
50.0
49.5
49.0
48.5
48.0
47.5
47.0
46.5
46.0
45.5
45.0
44.5
I
830
860
890
920
950
980
1011
1041
1072
1102
1133
1163
1194
1225
1256
II
1377
1407
1437
1468
1498
1528
1558
1588
1618
1648
1678
1708
1738
1768
1797
III
2207
2234
2261
2287
2313
2339
2365
2391
2417
2442
2467
2492
2517
2542
2566
IV
3117
3135
3153
3171
3188
3206
3223
3240
3257
3274
3290
3306
3322
3338
3353
V
3830
3839
3847
3855
3863
3871
3879
3886
3893
3900
3907
3914
3920
3927
3933
VI
4157
4160
4163
4165
4168
4170
4172
4174
4176
4178
4180
4181
4182
4183
4184
25
VII
3995
4001
4006
4011
4016
4021
4025
4030
4034
4038
4042
4046
4049
4063
4056
VIII
3398
3412
3426
3440
3453
3466
3479
3492
3505
3518
3530
3542
3554
3566
3577
IX
2554
2577
2600
2624
2646
2669
2692
2714
2736
2758
2779
2801
2822
2843
2864
X
1669
1698
1727
1756
1785
1814
1842
1871
1899
1928
1956
1984
2012
2040
2067
XI
983
1014
1044
1074
1104
1135
1165
1195
1226
1256
1286
1317
1347
1378
1408
XII
684
713
742
772
801
831
861
891
921
951
981
1012
1042
1073
1103
IV
3368
3383
3398
3413
3427
3441
3455
V
3939
3944
3950
3955
3960
3965
3969
VI
4185
4186
4186
4186
4186
4186
4186
VII
4059
4062
4064
4067
4069
4071
4073
VIII
3588
3599
3610
3620
3631
3641
3650
IX
2885
2905
2925
2945
2965
2985
3004
X
2095
2122
2150
2177
2204
2231
2257
XI
1439
1469
1499
1530
1560
1590
1620
XII
1134
1165
1196
1227
1257
1288
1319
Pentru latitudinile Romniei, att valorile lui Io si Go, sunt valori maxime posibile ale
intensitatii radiatiei solare extraterestre.
26
% (de volum)
78,08
20,95
0,93
0,03
0,01
0,01
0,01
0,01
0,01
0,01
27
Nz = No e -kz ,
(32)
unde:
Nz = concentratia la la o naltime z;
No = concentratia la nivelul solului;
K = constanta;
z = naltimea.
Abaterile de la aceasta lege sunt uneori mari, datorita eruptiilor vulcanice, a
circulatiei maselor de aer.
Din punct de vedere optic atmosfera reala descrisa mai sus poate fi considerata un
mediu tulbure care exercita asupra radiatiei solare ce o strabate, un fenomen complex de
atenuare care i modifica att energia ct si compozitia spectrala, cunoscut sub numele de
extinctie. Fenomenul se datoreste unei absorbtiei selective si unei difuzii partiale si el
este dependent de lungimea de unda.
Fenomenul extinctiei
Extinctia prin absorbtie. Radiatia solara directa si diminueaza intensitatea sub
influenta atmosferei nsasi (Stoica C, Cristea N., 1971).
Daca se noteaza cu I fluxul unei radiatii solare directe monocromatice n
atmosfera atunci extinctia - dI suferita de aceasta radiatie pe drumul elementar ds va fi
proportionala cu I cu ds si cu densitatea a aerului (Fig. 7.1.1):
(33)
n care:
- d S = K I ds
m e
o ds
s
(34)
Integrala de la exponent se numeste masa optica si este masa coloanei de aer de
sectiune egala cu unitatea care porneste de la suprafata terestra ( 0) si limita superioara a
atmosferei ( 0' ). Relatia (7.3) se mai poate scrie si sub forma:
unde:
m o e
o
h
Km
o dh
h
ds
dh
(35)
(36)
poarta numele de masa atmosferica si ea arata de cte ori masa optica corespunzatoare
distantei zenitale z este mai mare dect masa optica pentru z = 0 considerata ca unitate
28
a = K dh
o
h
(37)
(38)
(39)
S m
So
(40)
(41)
0o
1.00
10o
1.02
20o
1.06
30o
1.15
40o
1.30
50o
1.55
60o
1.995
70o
2.905
80o
5.60
85o
10.39
29
mp
p
m 760
760
(42)
Ecuatiile lui Bouguer (5.7) si (5.8) sunt valabile pentru o radiatie monocromatica.
Pentru ntreg spectrul solar ele devin:
m o 0 e a m d o 0 q m d
(43)
Daca se noteaza:
o o 0 d
(44)
constanta solara redusa la distanta Pamnt - Soare si cu a coeficientul de extinctie
policromatica, iar cu q cel de transmisie policromatica, se poate scrie:
Im = Io e-am = Io qm
(45)
(46)
Considerata n aceasta forma legea lui Bouguer explica mersul diurn si cel anual
al radiatiei solare directe [Herovanu M. 1957].
Deoarece q<1 , variatia lui Im va fi inversa variatiei lui z.
Deci Im creste dimineata si scade dupa- amiaza, deoarece z este descrescator si
respectiv crescator.
Im atinge valori mai mari vara si mai mici iarna, fiindca z minim al Soarelui este
mai mica n primul caz dect n al doilea.
Im descreste cu latitudinea, deoarece distanta zenitala minima a Soarelui creste.
Avnd n vedere relatia (45), Im va creste odata cu altitudinea, deoarece m scade.
Extinctia prin difuzie. Pe lnga fenomenul absorbtiei selective, radiatia solara
sufera n atmosfera o difuzie. Particulele atmosferice, produc o mprastiere n toate
directiile a radiatiei solare prin reflexie si refractie. Difuzia moleculara este explicata de
Rayleigh (Herovanu, 1957). Se considera un flux incident, format din radiatii
nepolarizate, de lungime de unda superioara dimensiunii particulelor difuzante. 1 cm3 de
mediu tulbure, format din asemenea particule, trimite sub un unghi fata de directia
razelor incidente si la distanta r, fluxul:
3a '
(1 cos 2 )
i = S
(47)
16r 2
unde:
32 2 (n 1) 2
a' =
(48)
3N4
unde:
30
32 2 (n 1) 2
Hm
3N4
(49)
Aceasta lege de difuzie a lui Rayleigh este valabila numai pentru particule
difuzante mici n raport cu lungimea de unda ( n principal moleculele aerului).
Din formula (49) se observa ca radiatia solara este difuzata mai mult cu ct
lungimea de unda este mai mica. Deci sunt puternic reflectate radiatiile ultraviolete, iar
din domeniul vizibil, mai mult radiatiile albastre dect cele galbene sau rosii.
Daca ordinul de marime al particulelor difuzante este mai mare ca lungimea de
unda a radiatiilor, legea difuziei moleculare nu se mai aplica, avnd loc o reflexie difuza
pe suprafata acestor particule. Din aceasta cauza, culoarea cerului capata un aspect
albicios deoarece radiatia difuzata contine si alte radiatii dect cele predominant albastre,
care dau culoarea cerului senin.
Radiatia solara la incidenta normala (z = 0, m = 1) sufera o slabire de 9% prin
difuzia moleculara, de 5 - 20% prin absorbtia n vaporii de apa, de 5 - 15% n suspensii si
sub 1% prin absorbtia n ozon (Herovanu., 1957).
Consecintele fenomenului de extinctie, opacitatea atmosferei.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca extinctia totala exercitata de catre
atmosfera asupra radiatiei solare este produsa de:
- constituentii gazosi ai atmosferei ce exista n proportii relativ constante;
- apa (n principal sub forma de vapori);
- aerosolul atmosferic (pulberile);
Acestia doi constituenti din urma, fiind n atmosfera n cantitati variabile.
Considrend forma legii lui Bouguer pentru extinctia policromatica, iar A fiind
considerat un coeficientul de extinctie policromatica al radiatiei solare la un moment dat
si fie a un acelasi coeficient, pentru aerul pur su uscat, n care nu intervine dect extinctia
moleculara, atunci se poate scrie:
Im = Io e-Am = Io e-Tam
unde: T = A/a
31
(50)
(51)
unde:
Io = radiatia solara la limita superioara a atmosferei;
I = radiatia solara directa masurata la suprafata terestra;
r2 = distanta medie Soare - Pamnt la un moment dat;
Ihb = intensitatea radiatiei solare directe dupa ce strabate o atmosfera pura si uscata
pentru naltimea Soarelui, h si presiunea atmosferica, b.
32
33
Lat. ()
47o 10' N
46o 47' N
54o 52' N
45o 47' N
45o 36' N
45o 30' N
44o 30' N
44o 13' N
44o 19' N
Long. ()
27o 36' E
23o 34' E
22o 54' E
21o 17' E
25o 33' E
28o 02' E
26o 13' E
28o 38' E
23o 52' E
H (m)
90
410
230
90
1026
72
91
12
192
Perioada de funct.
1951 - 1958; 1963-Act
1957 - Act.
1982 - Act.
1957 - Act.
1989 - Act.
1970 - Act.
1949 - Act
1952 - Act.
1971 - Act.
Tabel nr. 6
Retele de statii radiometrice n cteva tari europene
ara
Franta
Germania
Italia
M. Britanie
Romnia
Grecia
Bulgaria
Ungaria
Portugalia
Austria
Olanda
Supraf.
(Km2)
547 026
356 274
301 252
244 130
237 500
131 986
110 912
93 030
92 082
83 853
40 844
Numar statii
Statie / km2
H 500m
H 500m
36
31
33
17
9
9
6
5
8
7
5
15 195
11 492
9 129
14 360
26 389
16 498
18 485
18 606
11 510
11 979
8 169
33
28
27
17
8
9
4
5
6
4
5
3
3
6
1
2
2
3
-
34
Din tabel se observa ca, reteaua nationala de statii radiometrice este formata din 9
puncte de masura distribuite ct mai judicios posibil n teritoriu. Comparativ cu retele
similare din Europa densitatea statiilor radiometrice n Romnia este relativ modesta
(tabelul nr. 6).
Aproape toate sunt situate la altitudini ce nu depasesc 500m. Situatia este
oarecum similara cu a celorlalte retele de masura din Europa. Conform recomandarilor
facute de Pivovarova (WMO, 1981), exceptie facnd regiunile cu un gradient puternic al
radiatiei solare (regiunile de coasta si montane), distanta ntre 2 statii radiometrice poate
fi de pna la 500 km, considerndu-se din cercetari experimentale ca variatia latitudinala
a parametrilor radiativi devine semnificativa. Aceasta conditie minimala este respectata
de reteaua noastra de statii. Totusi pentru o cunoastere mai detaliata a elementelor
climatului radiativ este necesara o ndesire a acestei retele, avndu-se n vedere o alta
recomandare a OMM dupa care trebuie sa existe cel putin o statie radiometrica n fiecare
regiune climatica, dndu-se ca baza clasificarea climatelor dupa Kpen. Din acest punct
de vedere repartitia teritoriala a statiilor radiometrice este cu totul deficitara. Practic cea
mai mare parte a lor sunt repartizate n regiuni joase. O singura statie este situata n
regiunea montana, niciuna n regiuneaa de deal si podis, cu altitudini medii sau n regiuni
cu anumite particularitati locale ale climatului.
O alta problema ce trebue mentionata este faptul ca 8 din cele 9 statii radiometrice
sunt situate n imediata apropiere a unor mari orase, care prin activitatea lor influenteaza,
uneori puternic caracteristicile optice ale atmosferei regiunilor nconjuratoare. Asa sunt:
Bucuresti - Afumati: se gaseste situata la NE, pe soseaua Bucuresti - Urziceni la
aproximativ 8 km departare de oras ntr-o zona periurbana partial construita, fara surse
majore locale de impurificare a atmosferei;
Constanta: este situata n perimetrul orasului, pe malul marii, la N, pe soseaua
constanta - Mamaia, la punctul Pescarie. Platforma statiei este obturata si partial umbrita,
la extremitatile zilei, de constructii (blocuri de locuinte). Nu trebue neglijat faptul ca pe
malul marii este construita rafinaria de la Midia - Navodari, sursa majora de poluare;
Craiova: este situata la E de oras, la aproximativ 6,5 km departare, n apropierea
aeroportului;
Galati: se gaseste situata la marginea de N a orasului, ntr-un spatiu construit.
Sursa majora de impurificare a atmosfera din zona, SIDEX - Galati, se gaseste la
aproximativ 6 km SV, n linie dreapta, fata de statie;
Iasi: este situata n afara orasului la aproximativ 3km NE pe un platou ce domina
valea Bahluiului cu aproximativ 50m, n apropierea aeroportului;
Cluj - Napoca: este situata n perimetrul orasului spre V , la o altitudine relativa
de aproximativ 50 -60m, fata de valea Somesului, fiind nconjurata de spatii urbane
construite;
Timisoara: este situata la marginea orasului pe directia NE, n imediata apropiere
a unei arii mpadurite, fara surse majore de impurificare a atmosferei n regiune;
Deva: se gaseste n extremitatea de SV a orasului, la limita oras - zona
periurbana, fara surse majore de impurificare a atmosferei;
Poiana Brasov: este situata n statiunea montana cu acelasi nume, pe un spatiu
deschis nconjurat de padure, fara surse de impurificare;
35
Tabel nr.7
Frecventa medie anuala (%) a vntului la statiile radiometrice
Statii
Iasi
Cluj - Napoca
Deva
Timisoara
Poiana Brasov
Galati
Bucuresti-Af.
Constanta
Craiova
N
9.5
3.0
5.6
16.9
10.8
16.1
5.0
21.5
3.4
NE
5.3
8.5
2.0
8.7
3.9
19.8
21.6
11.7
9.1
E
8.3
6.6
4.2
15.0
1.9
6.8
19.7
6.1
24.6
Frecventa medie
SE
S
SV
13.0
5.7
4.6
7.9
2.5
2.9
5.7
5.2
1.5
7.4
8.4
6.6
1.9
9.2
5.1
6.1
10.0
14.7
5.0
3.3
16.8
8.7
9.4
5.9
3.0
1.9
3.4
V
5.5
10.4
7.9
7.0
3.9
3.4
13.8
12.7
18.7
NV
21.5
12.8
8.7
9.1
12.8
9.0
4.9
8.8
9.6
Calm
26.6
45.4
59.2
20.9
50.1
14.1
9.9
15.2
26.3
36
37
La rndul sau aparatul radiometric este cuplat la un sistem de masura (un aparat
de masura) care poate fi un galvanometru, milivoltmetru, sistem automat de achizitie a
datelor etc.
Clasificarea si descrierea instrumentelor radiometrice
Deoarece fluxurile de radiatie difera prin lungimile de unda, intensitate sau
directie s-au conceput instrumente de masura adecvate pentru masurarea diverselor tipuri
de radiatie solara. Se deosebesc urmatoarele tipuri de instrumente radiometerice:
- Pirheliometrul (radiometrul) este un instrument de masura a radiatiei solare
directe de unda scurta cu incidenta normala.
- Piranometrul (albedometrul) este un instrument de masura a radiatiei solare
difuze, globale sau reflectate de unda scurta n unghi de 180o.
- Pirgeometrul este un instrument de masura a radiatiei solare descendente (a
atmosferei) si ascendente (terestra) de unda lunga in unghi de 180o.
- Pirradiometrul diferential (bilantometerul) este un instrument de masura al
radiatiei nete n spectru total (bilantul de radiatie) intr-un unghi de descgidere de 360o.
In functie de precizia de masurare instrumentele radiometrice se mpart n:
Pirheliometre absolute............................................precizia 0,1%;
Pirheliometre etalon secundar................................precizia 0,5%;
Pirheliometru clasa I...............................................precizia 1,0%;
Pirheliometre clasa II..............................................precizia 2,0%;
Piranometre etalon..................................................precizia 1,o%.
Piranometre clasa I.................................................precizia 5,0%.
Piranometru clasa II................................................precizia 10%.
Pirradiometre etalon................................................precizia 3,0%.
Pirradiometre clasa I...............................................precizia 7,0%.
Pirradiometre clasa II..............................................precizia 15%.
Instrumentele de masura ale radiatiei solare directe.
Dam mai jos o descriere a celor mai cunoscute tipuri de aparate radiometrice,
toate folosite n reteau nationala.
Fiecare statie radiometrica din Romnia este dotata cu urmatoarele seturi de
aparate:
- radiometru termoelectric AT-50, pentru masurarea radiatiei solare directe;
- piranometru termoelectric universal M-80, pentru masurarea radiatiei solare
difuze, globale, reflectate;
- bilantometru termoelectric M-10, pentru masurarea bilantului radiativ;
- luxmetru PU - 150, pentru masurarea iluminarii naturale.
Dam n continuare o descriere sumara a acestor tipuri de instrumente
radiometrice:
- Actinometrul AT - 50 serveste la masurarea radiatiei solare directe, cazute pe
suprafata perpendiculara a suprafetei receptoare.
Principiul de functionare al aparatului se bazeaza pe transformarea radiatiei solare
n forta electromotoare.
38
39
Bateria de termoelemente este constituita din 10 bare subtiri de cupru, pe care este
nfasurata o banda de constantan ce formeaza 50 de spire - termoelemente pe fiecare bara.
Fiecare jumatate a spirei nfasurarii este argintata. Elementele bateriei termice sunt
izolate fin cu o banda de hrtie.
Ca si piranometrul acest aparat dispune prin constructie de un ecran de umbrire,
pentru eliminarea radiatiei solare directe. Dat fiind constructia sa fina instrumentul
functioneaza numai n conditiile ca receptorul sa fie lipsit de precipitatii si n general de
umezeala. Indicatiile bilantometrului depind de vnt. Eliminarea influentei vntului
asupra indicatiilor aparatului se face cu ajutorul unui factor de corectie.
Domeniul spectral de masura 0,29m - 5m;
Sensibilitatea aparatului la 1 cal / cmp. min, mV - 5,5 - 9;
Rezistenta bateriei termice, - 35 60;
Inertia, sec. 15;
Eroarea de masurare de pna la 15%.
- Galvanometrul radiometric GSA - 1M serveste pentru masurarea curentului
electric produs de termobateriile aparatelor radiometrice cu care se cupleaza.
Principiul de functionare se bazeaza pe interactiunea a doua cmpuri magnetice:
cel al bobinei galvanometrului, amplificat de curentul provenit de la instrumentul
conectat si cel al unor magneti permanenti. Tensiunea astfel produsa deviaza o bobina ce
se poate miscape un ax vertical. De bobina este atasat rigid un ac indicator ce se misca pe
o scala divizata uniform.
Unghiul de deviatie al bobinei este proportional cu curentul ce trece prin
galvanometru. Ansamblul bobina, magneti, ac indicator, scala este montat ntr-o carcasa de
material plastic care la rndul ei este introdusa n alta din metal. In acrcasa metalica este
incastrat un termometru pentru masurarea temperaturii aerului n incinta aparatului.
- Actinograful bimetalic Robitzsch este destinat nregistrarii continue a radiatiei
solare golbale pe suprafata orizontala, pe cale mecanica.
Receptorul aparatului este format dintr-un sistem de trei lamele bimetalice
identice, cu coeficienti de dilatare liniara diferiti, de forma dreptunghiulara, asezate n
plan orizontal. Doua dintre lamele vopsite n alb sunt fixate solid la unul din capete. Intre
ele este montata cea de a treia lamela, vopsita n negru ce este ficsata de capetele libere
ale lamelelor albe. Capatul liber al lamelei negre este cuplat la un sistem de prghii cu
inscripor.
Expuse la soare lamela neagra se va dilata mai puternic dect cele albe si aceasta
deformare este transmisa si amplificata de sistemul de prghii la un tambur cu diagrama
de hrtie, pus n miscare de un mecanism de ciasornic. Totul este introdus ntr-o carcasa
metalica de protectie iar receptorul este acoperit cu o hemisfera de sticla.
Din cauza masei relativ mare a lamelelor bimetalice timpul de raspuns (inretia) al
aparatului este de circa 10 - 15 minute pentru a obtine 98% din valoarea reala ceea ce
face
ca instrumentul sa fie util mai mult pentru obtinerea sumelor zilnice. Dar chiar pentru
asttfel de nregistrari eroare sa de masurare este inferioara unui piranometru
termoelectric, ea fiind de 10%.
40
41
(52)
42
4.6%
2.4%
5.0%
0.4%
4.6%
RRM/ Smithsonian = 0,977
RRM/IPS 1956 =
1.022
Observatiile radiometrice
La statiile radiometrice din retea se efectueaza masuratori privind:
- fluxul radiatiei solare directe pe suprafata normala;
- fluxul radiatiei solare difuze pe suprafata orizontala;
- fluxul radiatiei solare globale pe suprafata orizontala;
- fluxul radiatiei solare reflectate;
- fluxul bilantului de radiatie.
- fluxul de iluminare naturala;
- elemente meteorologice: presiunea, temperatura, umiditatea aerului, vntul,
starea suprafetei solului;
Aceste masuratori se efectueaza zilnic la urmatoarele termene: 00, 06, 09, 12, 15,
18 TSA. Timpul Solar Adevarat (TSA) este dat de ecuatia timpului. Pentru Bucuresti
este publicata n Anuarul Astronomic.
Pentru celelalte statii TSA se calculeaza prin aplicarea unei corectii de longitudine
fata de TSA de la Bucuresti:
Hm = HB + u ( - 1h 44m,4) + (1h 44m,4 - )
(53)
unde:
HB = Ora trecerii la meridian la Bucuresti (din tabele);
u = Variatia trecerii la meridian pentru ora longitudine vestica;
= longitudinea statiei;
Corectia u ( - 1h 44m,4), netrecnd de 0s,5 pentru toata tara nu intervine n calcul.
Deci:
Hm = HB + (1h 44m,4 - )
(54)
43
(55)
unde:
ho = unghiul de naltime a Soarelui deasupra orizontului;
= latitudinea geografica a statiei;
= unghiul declinatiei Soarelui dintr-o zi oarecare;
= unghiul orar al Soarelui din momentul observatiei.
Valorile fluxurilor radiatiei solare masurate sunt obtinute prin calcul conform
formulei generale:
R = (Nmed. N - No) Cx k
(56)
Ele sunt descifrate orar, n T.S.A., prin metoda ariilor echivalente. Valorile
relative obtinute, sunt multiplicate cu un factor mediu K al aparatului, obtinut lunar prin
compararea cu piranometru, la orele 9, 12, 15, pentru conditiile de cer senin:
K = Q x 60' / N
(58)
unde:
Q = fluxul de radiatie solara globala pe suprafata orizontala la orele 9, 12, 15;
N = radiatia solara globala exprimata n unitati relative, obtinute prin descifrarea
diagramei.
Se face o medie lunara pentru fiecare ora si n final se obtine un K mediu lunar:
Km = K9 + K12 + K15 / 3
(59)
Metoda expusa mai sus, este folosita n lunile sezonului cald (aprilie - octombrie)
cnd naltimea Soarelui este mai mare de 20o la orele mentionate si cnd se pot alege, cel
putin 5 zile cu cer senin la orele de observatie.
Pentru lunile sezonului rece, calcularea lui K se face cu referinta la un factor din
una din lunile de vara ale anului precedent, pentru lunile de la nceputul anului (ianuarie martie) si una din lunile de vara a anului respectiv pentru lunile de la sfrsitul anului
(octombrie - decenbrie).
Datele de radiatie solara
Datele de radiatie solara sunt arhivate pe diferite suporturi, n principal doua:
- suport de hartie;
- suport magnetic.
Suportul de hrtie este reprezentat de diversele tipuri de tabele si anuare. Spre
exemplu WMO - World Radiation Data Centre cu sediul la St. Petersburg (Rusia) publica
un anuar lunar cu date radiometrice privind radiatia solara globala pe suprafata orizontala
(sume zilnice pentru fiecare zi din luna respectiva) provenite de la statiile radiometrice
din reteaua internationala. Avantajul folosirii suportului hrtie este acela ca ea este foarte
rezistenta n timp.
Suportul magnetic, dischete, CD-iuri, benzi magnetice dibverse tipuri de
memorii. Au avantajul ca datele se pot arhiva la intervale de timp foarte mici (de ordinul
secundelor) si prelucra automat. Dezavantaj, arhivele pe suport magnetic sunt perisabile
n timp. Totusi pentru aplicatii curente, arhivele pe suport magnetic sunt foarte utile, mai
ales datorita rapiditatii n manevrare.
Ca o axioma, trebue avut n vedere ca orice arhivare de date radiometrice sa fie
nsotita si de datele meteorologice aferente momentului observatiei radiometrice.
Statile radiometrice din Romania produc urmatoarele tipuri de date:
Date zilnice provenind din masuratorile de flux radiativ la termene, sunt
tabelate lunar pentru orele: 0, 9, 12, 15, 18, (radiatie solara directa pe suprafaa pe suprafta
normala si orizontala, radiatie solara difuza si globala pe suprafata orizontala, radiatie
reflectata, bilant radiativ pe suprafata orizontala, iluminare naturala pe suprafata
orizontala), tabele T-S1;
45
46
Tabel nr. 8
Sumele zilnice ale radiatiei solare globale pe cer senin pentru ziua 15 a lunii, MJm -2
pentru latitudinile Romniei
lato
luni
I
50
45
40
II
III
IV
VI
VII
VIII
IX
XI
XII
6.9 10.5 17.4 23.9 29.2 31.5 30.0 25.1 18.9 12.9 7.5 5.5
9.2 12.9 19.6 25.4 29.8 32.0 30.7 26.4 20.6 15.1 9.7 7.7
11.5 15.2 21.4 26.9 30.5 32.4 31.2 27.6 22.4 17.1 12.1 10.1
47
48
49
numai la anumite momente particulare legate strict de relatiile geometrice Pamnt - Soare
si de conditiile atmosferice din momentul observatiei.
Studiul radiatiei solare directe, spre exemplu, care cade perpendicular pe o
suprafata receptoare are sens pentru zile, mai mult, sau mai putin, lipsite de nori, lasnd
celelalte componente neobservate, deoarece se ia n consideratie cazuri alese n mod
unilateral (cazul cerului senin). La fel si pentru radiatia difuza care este legata n primul
rnd, de starea optica a atmosferei sau de tipul norilor. Aceste tipuri de studii au un sens
restrns, legndu-se de anumite conditii specifice (particulare).
Pe de alta parte, nregistrarile continui de radiatiei solara emise de Soare, de bolta
cereasca si nori pe o suprafata cu o orientare definita fata de radiatia pe care o primeste
(radiatia solara globala pe suprafata orizontala, spre exemplu), da tocmai elementul de
interes pentru definirea climtului radiativ, ntr-o varianta minimala, putndu-se pune n
evidenta, variatia temporala si spatiala a acesteia.
Astfel de studii, cuprind totalitatea cazurilor ntlnite (zile senine, acoperite,
variabile) n variatia lor naturala determinata att de factori astronomici si mai ales de
factori meteo-climatici..
Rezulta deci ca pentru a caracteriza climatul radiativ natural este obligatoriu
studiul, cel putin, a radiatiei solare globale.
In continuare sunt prezentate sapecte ale climatului radiativ al latitudinilor medii,
cu exemple privind Romnia.
Opacitatea atmosferei
Atmosfera este din punct de vedere optic un mediu tulbure, unde pe lnga
moleculele gazelor constiuente, exista numeroase particule n suspensie de origini
diferite.
Patrunznd ntr-un asemenea mediu, radiatia solara directa incidenta sufera o
extinctie datorata urmatorilor factori:
- difuzia moleculara n gazele atmosferei;
- absorbtia selectiva n gazele premanente ce au concentratie constanta;
- extinctia produsa de aerosol, ntelegnd prin aceasta, pulberile naturale sau
antropice si picaturile de apa aflate n suspensie n atmoasfera (n faza de picaturi
germen care nu au trecut n faza opalescenta de formare a cetii sau norilor);
- absorbtia n vaporii de apa.
Opacitatea atmosferei exprimata prin factorul de opacitate Linke definit ca
raportul dintre extinctia totala a atmosferei si extinctia produsa de o atmosfera pura si
uscata, luata drept referinta.
Fiind o expresie a tuturor factorilor ce produc opacitatea atmosferei, factorul de
opacitate Linke este influentat de parametrii meteo - climatici ca; umezeala aerului,
dinamica atmosferei (convectia termica, circulatia generala a atmosferei) si chiar de
suprafata subiacenta. In masele de aer sarace n umezeala si particule n suspensie,
procesele de extinctie diminueaza n intensitate, atmosfera fiind mai transparenta, deci
opacitate redusa. Este cazul maselor de aer continental polare si arctice (tabel nr. 9)
Din contra n masele de aer umede sau puternic impurificate, transparenta scade,
extinctia radiatiei este mai puternica si deci opacitate ridicata. Este cazul maselor de aer
tropical continental, unde opacitatea mare se datoreste ncarcaturii de pulberi provenite
din deserturile latitudinilor tropicale, iar n cazul maselor de aer tropical maritim
50
Iarna
Primavara
Vara
Toamna
cT si mT
3.48
4.17
4.36
3.59
P-T
3.69
4.08
3.49
cP si mP
3.20
3.60
4.02
3.40
kP
3.20
3.46
3.21
2.69
A
2.69
3.04
2.81
In general, pentru latitudinile tarii noastre, opacitatea maselor de aer polar (cP si
mP) este mai mica dect cea a maselor de aer tropical (cT si mT).
Se observa ca, indiferent de tipul de masa de aer, acestea sunt mai opace n
sezonul cald, atunci cnd umezeala absoluta si gradul de instabilitate sunt mai mari dect
n cel rece.
Opacitatea atmosferei, indiferent de anotimp, creste n prima parte a zile, pna la
amiaza cnd se produce deobicei maximul diurn, dupa care scade. Acest mers nu
constitue o regula, el fiind strns legat de conditii locale.
In cursul anului opacitatea atmosferei prezinta un mers caracteristic, cu valori
scazute n lunile de iarna si ridicate n cele de vara (tabel nr. 10 si 11).
Pentru regiunile sudice si estice ale tarii, valorile medii lunare ale opacitatii
lunilor de iarna variaza ntre 3.24 si 4.42 (tabel nr. 10).
Tabel nr.10
Valorile medii lunare multianuale ale opacitatii atmosferei din regiunea extracarpatica
Statia
Iasi
Galati
Buc. - Af.
Constanta
Craiova
II
II
IV
VI
VII
VIII
IX
XI
XII
3.31
3.63
3.92
3.62
3.95
3.42
3.72
3.95
3.95
4.42
4.05
4.22
4.41
4.21
4.97
4.41
4.57
4.51
4.59
5.13
4.44
4.58
4.55
4.78
5.34
4.67
4.85
4.89
5.02
5.44
4.97
4.80
5.00
5.31
5.39
4.77
4.82
5.04
5.07
5.27
4.38
4.36
4.43
4.55
5.04
3.61
4.06
4.06
4.08
4.65
3.42
3.48
3.92
3.56
4.33
3.31
3.24
3.74
3.58
3.97
Cele mai mici valori lunare de iarna se ating n Moldova (Galati si Iasi) iar cele
mai mari n vestul Cmpiei Romne (Craiova). Minimul de iarna se atinge n luna
decembrie. Cresterea opacitatii de la valorile de iarna spre cele de vara se face relativ
lent, cu un palier de primavara mai bine reliefat la Bucuresti, Iasi si Galati. Astfel la
Bucuresi opacitatea medie este de 4.41 n martie, 4.51 n aprilie, 4.58 n mai, iar la Galati
4.22 n martie, 4.57 n aprilie si 4.58 n mai. In zona de litoral (Constanta) si n vestul
Cmpiei Romne (Craiova) acest palier este mai slab pus n evidenta. In lunile de vara
opacitatea variaza ntre 4.44 si 5.44, maximul de vara atingndu-se n iunie - iulie (tabel
nr.3). Dupa maximul de vara valorile opacitatii ncep sa scada mai repede n lunile de
toamna. Daca primavara valorile opacitatii prezinta o variatie zonala mai pronuntata,
51
toamna ele sunt foarte apropiate, n special luna septembrie, 4.36 (Galati), 4.38 (Iasi) sau
4.43 (Bucuresti) si 4.55 (Constanta).
Pentru regiunile vestice si sud - vestice, opacitatea medie a lunilor de iarna
variaza ntre 3.49 si 4.47 (tabel nr. 11).
Tabel nr. 11
Valorile medii lunare multianuale ale opacitatii atmosferei n zona intracarpatica
Statia
Cluj - N.
Deva
Timisoara
II
III
IV
VI
VII
VIII
IX
XI
XII
3.94 3.89 4.11 4.39 4.59 4.71 4.81 4.87 4.47 3.95 3.85 3.49
4.63 4.74 4.92 5.04 4.93 5.14 5.16 5.07 4.84 3.96 4.09 4.30
4.01 4.42 4.56 4.71 4.89 4.96 5.09 5.26 4.75 4.23 3.79 3.85
52
intracarpatica devine mai mare fata de cea din afara arcului Carpatic urmare a maselor de
aer mai uscate, din estul si sudul tarii.
Tabel nr. 12
Valorile medii lunare ale opacitatii atmosferei n regiunile intra (a) si extra (b)
carpatice
zona
a
b
I
4.19
3.68
II
4.35
3.89
III
4.53
4.37
IV
4.71
4.64
V
4.80
4.74
VI
4.94
4.97
VII
5.02
5.09
VIII
5.07
4.99
IX
4.67
4.55
X
4.05
4.09
XI
3.91
3.74
XII
3.88
3.49
53
masa atm.
1.36 - 1.44
1.08 - 1.12
1.36 - 1.44
< 4.5
766
840
770
4.51 - 5.59
682
761
678
5.60 - 6.65
607
691
600
< 6.65
544
614
536
54
9
335
300
300
328
349
391
391
405
402
12
509
468
440
426
496
572
572
621
572
15
321
300
258
279
363
377
377
349
398
.
Tabel nr. 15
Variatia diurna a intensitatii radiatiei solare directe pe suprafata normala la statiile
din Romnia W m-2, luna iunie
Statia \ ora
Iasi
Cluj - N.
Deva
Timisoara
Galati
Bucuresti
Craiova
Constanta
P. Brasov
6
419
363
279
482
314
475
328
335
-
9
684
656
565
614
610
705
565
733
648
12
775
726
670
684
718
768
684
796
777
15
684
691
621
600
606
684
614
712
677
18
370
384
286
328
293
377
321
265
-
Aceast tip de variatie se mentine indiferent de luna, dupa cum se vede din tabelele
nr.14si 15. Intr-o luna de iarna, luna solstitiului, atunci cnd se ating cele mai mici
naltimi ale Soarelui din ntreg anul, radiatia solara directa este cuprinsa, n orele amiezii,
ntre 426 (Timisoara) si 621 W m-2 (Constanta). Se observa ca valorile de la Poiana
Brasov, deci de la 1000m altitudine, nu depasesc pe cele de la mica altitudine (
Constanta). In prima parte a zilei valorile radiatiei directe sunt de regula mai mari dect
n a doua parte a zilei.
Pentru o luna din sezonul cald (iunie) radiatia directa prezinta acelasi mers diurn.
Ea este cuprinsa, la orele amiezii, ntre 796 W m-2 la Iasi si 670 W m-2 la Deva. La
extremitatile zilei radiatia directa variaza ntre 265 pna la 475 W m-2 .
Se remarca si n acest caz valorile din prima parte a zilei sunt mai mari dect cele
din partea a doua, aceasta datorita faptului ca atmosfera este mai transparenta n prima
parte a zilei fata de cea de-a doua, cnd aerul este deja impurificat de convectia termica,
mai putin transparent.
55
In cursul anului radiatia solara directa prezinta un mers ascendent, ncepnd din
luna decembrie, cnd se ating cele mai mici valori anuale, spre lunile de vara cnd se
ating, de regula cele mai mari valori. Fenomenul urmareste evolutia anuala a naltimii
Soarelui la latitudinile noastre, generat de geometria Pamnt - Soare.
Cele mai mari valori medii anuale se ating n lunile de vara. In aceasta perioada,
la majoritatea statiilor radiatia solara directa depaseste 700 W m-2 la amiaza: 796 W m-2 la
Constanta, 768 W m-2 la Bucuresti, 775 W m-2 la Iasi, 698 W m-2 Timisoara.
In general n lunile de vara radiatia directa depaseste 600 W m-2 ntre orele 9 si
15. Maximul anual se atinge, la majoritatea statiilor, n luna iunie, luna cu cele mai mari
valori ale naltimii Soarelui, deci traseul optic strabatut de razele solare prin atmosfera
este cel mai scurt.
Valorile medii anuale cele mai scazute din an se produc n lunile de iarna cu un
minim n luna decembrie, luna solstitiului de iarna. In acest anotimp, intensitatea radiatiei
solare directe depaseste n orele amiezii 400 W m-2 pna la peste 600 W m-2. Se remarsa
valori de iarna, mai mari la: Bucuresti, Iasi , Constanta.
Pentru regiunile nalte (Poiana Brasov) variatia anuala a radiatiei solare directe
prezinta o serie de particularitati fata de zonele joase. Aici cele mai mari valori medii
anuale sunt caracteristice lunilor ianuarie si februarie cnd n orele amiezii se depaseste
800 W m-2. Fenomenul este explicabil deoarece n aceasta perioada marile naltimi sunt
mult mai nsorite si aerul de aici este foarte curat si cu uniditate scazuta, ceeace l face
deosebit de transparent, fata de zonele joase afectate de fenomenele ce nsotesc
inversiunile termice, frecvente acum.
In lunile de vara radiatia directa poate atinge, la orele amiezii, 777 W m-2 n iunie
si 754 W m-2 n august.
Valorile maxime si minime
Valorile maxime absolute ale radiatiei solare directe se produc n conditiile unei
atmosfere foarte transparente slab impurificata n care procesele de extinctie au
intensitate minima. Pe de alta parte aceste valori sunt conditionate si de relatiile
geometrice Pamnt - Soare, ele neputnd depasi un anumit prag.
In general valorile maxime absolute se ating, de obicei, n lunile sezonului cald, la
momentul amiezii adevarate, atunci cnd naltimile Soarelui ating valori maxime. Ele nu
scad sub 900 W m-2 si pot atinge peste 1000 W m-2 (tabel nr.16). Se observa ca valorile
extreme se produc de regula n prima jumatate a anului, mai ales primavara - nceputul
verii.
Valorile mai mari de 1000 W m-2 se produc, n perioada martie - mai, cnd sunt
frecvente invazii de mase de aer arctic foarte transparent si cu umiditati absolute scazute.
Astfel la Cluj - Napoca si Iasi s-au nregistrat n martie, 1033 W m-2 si respectiv 1019 W
m-2. La Constanta1012 W m-2, n luna aprilie, la Poiana Brasov1068 W m-2, n ianuarie
iar la Timisoara 1019 W m-2 n iulie. Trebue remarcat ca valorile extreme maxime nu se
produc neaparat la latitudinile sudice ale tarii noastre, ele depinznd n primul rnd de
gradul de transparenta al atmosferei, deci de conditii strict locale.
Minimele extreme se produc de obicei n orele de la nceputul si sfrsitul zilei
zilei, cnd unghiul de naltime al Soarelui are valori mici, ele variind ntre 40 W m-2
pna la aproape 200W m-2 pentru altitudinile joase si ntre 100 W m-2 pna la 300 W m-2
pentru zonele mai nalte (Poiana Brasov).
56
II
III
IV
Max
min
914
137
970
188
1019
154
265
91
970
133
Max
min
928
98
949
70
1033
77
928
112
Max
min
886
82
890
87
950
96
968
87
Max
min
866
42
998
58
942
70
970
71
VI
Iasi
VII
VIII
IX
XI
XII
928
949
133
77
Cluj - N
991
949
991
28
140
84
Deva
970
989
990
90
101
97
Timisoara
977
991 1019
70
70
69
963
105
991
126
928
151
852
91
824
98
928
84
970
70
949
55
866
77
900
49
953
89
942
76
900
80
889
65
840
67
942
58
970
42
907
42
879
48
838
48
57
Max 1068
min 265
924
230
965
328
966
181
Max
min
921
140
859
137
956
168
942
140
Max
min
879
137
949
161
970
168
970
188
Max
min
810
100
754
156
907
123
900
112
Max
min
886
105
949
105
1005
98
1012
98
Poiana Brasov
914
882
956
161
188
314
Galati
942
921
914
168
133
188
Bucuresti
942
928
963
121
178
156
Craiova
907
866
956
119
163
149
Constanta
984 1003 984
105
105
73
984
265
907
258
900
216
824
293
754
119
1005
193
900
109
907
104
893
100
831
109
928
179
977
151
921
193
866
175
956
147
886
161
817
116
900
103
852
109
775
105
991
195
991
112
984
107
914
84
907
109
Variatia altitudinala
Datele de masura arata ca radiatia solara directa prezinta o pronuntata variatie pe
verticala. Cu ct se urca n altitudine valorile radiatiei solare directe cresc. Aceasta se
explica prin cresterea gradului de transparenta al atmosferei si implicit scaderea opacitatii
si prin micsorarea drumului parcurs de razele Soarelui n atmosfera.
Cu toate ca relieful montan din tara noastra este de altitudine medie, el perturba n
mod evident distributia spatiala a valorilor radiatiei solare directe.
Masuratori expeditionare efectuate de Andritoiu N., Ciocoiu I.,[1968] n zona
Muntilor Bucegi au pus n evidenta cresterea intensitatii radiatiei solare directe odata cu
altitudinea (tabel nr.17).
Tabel nr. 17.
Fluxul radiatiei directe la mai multe niveluri n Bucegi, W m-2, (partial dupa Andritoiu
N., Ciocoiu I., 1968)
data
9. 09.1965
ho
34.0
47.7
49.8
47.7
1
827
852
865
847
2
857
934
923
916
3
889
949
948
941
4
986
1044
1044
1036
Aceasta crestere este mai puternica pna la altitudinea de 1500m, dupa care ea se
diminueaza.
Pna la 1500m gradientii verticali sunt cuprinsi ntre 22 - 23 W m-2 pentru
naltimi mici ale Soarelui, pentru ca la naltimi mai mari specifice momentului amiezii ei
58
sunt cuprinsi ntre 8 - 14 W m-2 (tabel nr.11). Intre 1500 - 2500 m acestia variaza ntre 8 12 W m-2, functie de valorile lui ho.
Tabel nr. 18
Gradientii verticali ai radiatiei directe (W m-2 / 100m) n Bucegi (dupa Andritoiu N.,
Ciocoiu I. 1968)
ho
O.F.A. Predeal
< 20o
20o - 30o
30o - 40o
40o - 50o
> 50o
22
23
14
14
22
22
10
8
Cota 1500
- Vf.
Omul
8
12
10
10
24
19
13
12
16
15
12
11
13
15
11
10
15
9
35
49
49
49
49
56
63
48
63
12
118
126
113
112
105
118
112
105
137
59
15
42
49
63
49
49
56
63
45
77
La acestea mai trebuesc adaugate opacitatea atmosferei si gradul de acoperire cu nori a boltii
ceresti, fenomene care pot intensifica sau diminua fenomenele difuzive si deci, a radiatiei
solare difuze.
Variatia diurna si anuala a radiatiei difuze medii
Pentru latitudinile tarii noastre, radiatia solara difuza are o variatie diurna specifica,
cu un mers ascendent n prima parte a zilei, pna la amiaza adevarata, cnd se atinge, de
obicei, maximul. In cea de-a doua parte a zilei mersul radiatiei difuze este descendent pna
la momentul apusului. Acest mers este acelasi , ndiferent de momentul din an, (tabel 19 si
20).
Tabel nr. 20
Variatia diurna a intensitatii medii multianuale a radiatiei solare difuze pe suprafata
orizontala (W m-2) la statiile din Romnia, n luna iunie
Statia \ ora
Iasi
Cluj N.
Deva
Timisoara
Galati
Bucuresti
Craiova
Constanta
P. Brasov
6
98
98
89
100
91
98
77
98
-
9
251
251
258
216
237
230
216
223
307
12
286
300
293
286
300
279
279
258
363
15
246
244
272
230
249
244
244
216
286
18
98
98
87
91
98
98
91
84
-
60
Mersul diurn si anual al radiatiei solare difuze se explica prin faptul ca aceasta
este o fractiune din radiatia solara directa dispersata n toate directiile n urma proceselor
de difuzie din atmosfera. Dupa cum s-a vazut, fluxul radiatiei solare directe este
dependent n principal de geometria Pamnt - Soare materializata prin variatia unghiului
de naltime al Soarelui deasupra orizontului. Radiatia solara difuza variaza si ea n acelasi
sens, cu ct unghiul de inaltime al Soarelui este mai mare, cu att valorile radiatiei difuze
cresc.
Procesele de difuzie a radiatiei solare n atmoasfera depind si de starea optica a
atmosferei, deci de opacitatea acesteia. Deci mersul diurn si anual al opacitatii este n
concordanta cu mersul radiatiei difuze. Radiatia solara difuza este mai mare, ziua la
amiaza si vara cnd opacitatea prezinta valori mari. Apoi, valorile mai mici ale opacitatii
n perioada toamna - iarna explica valorile corespunzatoare mai mici, ale radiatiei solare
difuze.
Radiatia solara difuza si nebulozitatea
Intensitatea radiatiei solare difuze este uneori substantial modificata de gradul de
acoperire cu nori a boltii ceresti. Norii, mai ales, cei transparenti de tipul cirrus si
altocumulus duc la marirea intensitatii radiatiei solare difuze.
Pe timp senin (neb. 0 - 3) valorile radiatiei solare difuze sunt mai mici fata de
valorile medii ce iau n calcul toate situatiile n care s-a masurat respectiva radiatie.
Mersul diurn si anual este acelasi cu cel al valorilor medii, cauzele care le produc fiind n
principal aceleasi.
Pentru cer senin valorile radiatiei difuze sunt prezentate n tabelele nr. 21 - 22.
In cazul cerului acoperit (neb. 8 -10), valorile radiatiei difuze sunt mai mari fata
de cele pe senin. In acest caz difuzia provocata de constituentii atmosferici este nlocuita
de difuzia norilor.
Mersul diurn si anual al radiatiei difuze pe timp cer acoperit se aseamana cu cel al
difuzei pe timp cu cer senin. Astfel, ntr-o luna de iarna (decembrie), difuza pe cer noros
este cuprinsa ntre 112 si 172 W m-2 la ora 12 si de 42 si 74 W m-2 la orele 9 si 15 (tabel
nr. 23).
Tabel nr 21
Valorile medii ale intensitatii medii multianuale a radiatiei solare difuze pe suprafata
orizontala (W m-2), zile cu cer senin (neb. 0 3), la statiile din Romnia, n luna
decembrie
Statia \ ora
9
12
15
Iasi
70
56
105
Cluj - Napoca
56
56
105
Deva
56
99
72
Timisoara
44
56
105
Galati
55
93
61
Bucuresti
63
72
105
Craiova
99
71
79
Constanta
63
91
63
Poiana Brasov
47
89
52
61
6
77
98
89
126
84
91
71
98
-
9
168
195
185
168
173
168
157
168
168
12
195
216
211
189
195
191
181
188
224
15
158
168
180
161
178
168
150
154
157
18
91
91
81
84
77
77
71
70
-
Vara (iunie) radiatia solara difuza pe cer acoperit este cuprinsa ntre 300 si 370
W m-2 la orele amiezii si scade sub 100 W m-2 la extremitatile zilei (tabel nr. 24).
In lunile de vara, valorile difuzei pe timp cu cer acoperit depasesc frecvent 350 W
m-2 la ora 12, iar valorile din lunile de primavara le depasesc pe cele din toamna. Astfel,
primavara difuza pe timp cu cer acoperit (orele amiezii), poate varia de la 180 W m -2
pna la 350 W m-2, n timp ce toamna, ntre 133 W m-2 pna la peste 300 W m -2.
Pentru orele 9 si 15, se observa ca valorile de la ora 9 sunt n general mai mari
fata de cele de la 15, diferenta fiind mai pregnanta n lunile de vara.
Tabel nr. 23
Variatia diurna a intensitatii medii multianuale a radiatiei solare difuze pe suprafata
orizontala (W m-2), zile cu cer acoperit (neb. 8 - 10), la statiile din Romnia, n luna
decembrie
Statia \ ora
Iasi
Cluj Napoca
Deva
Timisoara
Galati
Bucuresti
Craiova
Constanta
Poiana Brasov
9
42
49
49
42
48
56
73
56
74
12
119
133
125
112
140
126
153
133
172
62
15
42
49
63
42
47
56
67
56
90
Tabel nr. 24
Variatia diurna a intensitatii medii multianuale a radiatiei solare difuze pe suprafata
orizontala, (W m-2), zile cu cer acoperit (neb. 8 - 10), la statiile din Romnia, n luna
iunie
Statia \ ora
Iasi
Cluj N.
Deva
Timisoara
Galati
Bucuresti
Craiova
Constanta
P. Brasov
6
98
98
89
140
85
98
76
105
-
9
293
286
271
258
276
272
262
307
217
12
348
349
341
349
332
356
349
363
347
15
267
272
293
251
268
279
279
286
261
18
91
98
87
133
66
98
92
84
-
Tabel nr.25.
Valorile extreme absolute ale radiatiei solare difuze pe suprafata orizontala (W m -2) n
Romnia; M = maxima si m = minima
I
II
III
IV
M
m
363
7
474
12
600
14
607
36
M
m
391
9
558
15
544
18
600
29
M
m
360
8
488
12
529
15
544
30
M
m
370
8
475
15
482
20
635
24
M
m
293
7
405
13
391
18
512
31
M
m
328
8
475
11
607
13
586
28
M
m
258
7
370
12
363
17
589
28
M
m
349
10
391
12
579
26
600
30
M
m
356
13
342
14
488
16
565
25
VI
VII
Iasi
600
586
628
46
54
56
Cluj - Napoca
614
593
656
42
48
48
Deva
585
597
636
32
53
45
Timisoara
593
621
649
35
55
47
Galati
524
589
596
33
43
41
Bucuresti
614
593
663
36
44
42
Craiova
587
554
607
35
54
42
Constanta
600
551
614
42
54
50
Poiana Brasov
551
524
607
32
41
42
63
VIII
IX
XI
XII
558
54
516
28
440
19
363
14
279
7
586
49
517
22
398
16
391
11
307
8
586
43
567
23
412
18
389
13
290
8
600
46
503
28
426
15
307
15
307
8
475
40
544
35
524
19
279
17
307
10
579
43
521
31
454
18
384
12
307
8
482
44
468
32
468
17
286
12
265
9
565
42
530
34
486
18
398
17
349
9
489
45
496
28
447
21
307
12
244
7
Valorile extreme
Valorile maxime absolute ale radiatiei solare difuze se produc, de regula, n
conditiile cerului partial acoperit de nori si mai ales de nori difuzivi de tip Ac, As (tabel
nr. 25).
Ele se produc mai ales la momentul amiezii, atunci cnd Soarele atinge naltimea
maxima si cnd fluxul radiatiei solare directe este si el maxim.
Valorile minime absolute se produc, de cele mai multe ori, la extremitatile zilei
sau n cazul cerului complet acoperit cu nori ce produc precipitatii.
Cele mai mici extreme maxime absolute sunt caracteristice lunii decembrie, luna
solstitiului de iarna cnd valorile lui ho sunt cele mai mici din an. Astfel, radiatia difuza
este cuprinsa ntre 244 W m -2 la Poiana Brasov pna la 307 W m-2 (Cluj - Napoca,
Timisoara, Galati si Bucuresti) si 349 W m-2 (Constanta), dupa cu se vede n tabelul nr.
25.
Cele mai mari valori maxime absolute ating peste 600 W m-2 si ele ar trebui sa se
produca n lunile de vara, de regula, la momentul solstitiului de vara (iunie - iulie). Singur
Cluj Napoca se conformeaza regulii atingnd n iulie 656 W m -2 (tabel nr. 25).
.
De cele mai multe ori aceste valori se ating n aprilie - mai, Bucuresti 663 W m-2 ,
Timisoara 649 W m-2 sau Iasi 628 W m-2 si Constanta 614 W m-2.
Este perioada din an cu circulatie atmosferica mai intensa, nebulozitate mai mare,
atmosfera mai bogata n particule difuzive.
Valorile minime absolute ale radiatiei solare difuze sunt caracteristice orelor
extreme din zi, atunci cnd naltimile Soarelui deasupra orizontului este minima sau n
conditiile cerului complet acoperit de nebulozitate stratiforma deosebit de opaca. Ele sunt
cuprinse ntre 7 si 19 W m -2 n lunile de iarna si ating vara peste 50 W m-2 (tabel nr. 25).
Variatia latitudinala si altitudinala
Valorile medii ale radiatiei solare difuze prezinta o variatie latitudinala pe
teritoriul Romniei, slab conturata, datorita n mare parte a omogenitatii spatiale ale
factorilor care produc difuzia radiatiei solare, difuzia moleculara si n aerosol,
nebulozitatea, felul norilor.
Totusi se remarca diferentieri ntre intensitatea radiatiei difuze la statiile din
jumatatea nordica a tarii sunt mai mari fata de cele din jumatatea sudica, ceea ce
sugereaza o variatie n sens latitudinal asemanator cu cel al radiatiei solare directe.
Fenomenul este mai puternic n lunile de vara si ntre orele 9 - 15, atunci cnd naltimile
Soarelui sunt mai mari. Gradientul mediu calculat ntre Iasi - Cluj - Napoca si Bucuresti Craiova - Constanta - Timisoara este de 11 W m -2 / 100 km (tabel nr. 26).
In orele extreme ale zilei acesta este slab exprimat sau chiar inexistent.
Iarna valoarea gradientului radiatiei difuze este mai mica, 9 W m -2 / 100 km iar
cel mai slab exprimat este gradientul lunilor de toamna cnd acesta este de 4 W m -2 / 100
km (tabel nr.26).
Tabel nr. 26
Gradientul latitudinal a intensitatii radiatiei solare difuze pe suprafata orizontala(W m2
/ 100 km), ntre regiunile sudice si nordice ale Romniei,
Iarna
9
Primavara
10
Vara
11
64
Toamna
4
Pe acest fond de variatie, destul de clara nord sud, se mai remarca diferentieri ntre
regiunea extra si intracarpatica n sensul ca valorile radiatiei difuze sunt mai mari n
interiorul arcului Carpatic dect n regiunile exterioare. Diferenta se pastreaza, cu valori
foarte mici, chiar ntre Cluj Napoca si Iasi unde valorile medii ale difuzei sunt mai mari.
Mult mai puternica este variatia altitudinala a radiatiei solare difuze. La Poiana
Brasov (aprox. 1000 m) valorile medii lunare ale radiatiei difuze sunt constant mai mari
dect cele dintr-o regiune joasa, spre exemplu Bucuresti (91 m) a se vedea tabelele nr. 12
si 13.
Intr-o regiune montana, unde este situata Poiana Brasov, fluxurile radiatiei solare
difuze sunt constant mai mari cu 15 - 20%. Gradientul vertical al radiatiei difuze calculat
ntre Poiana Brasov si Bucuresti este cuprins ntre 9 W m -2/ 100 m pentru lunile de vara
si de 2 pna la 3 W m -2 / 100 m, pentru lunile de iarna.
Variatia pe verticala este mai puternica dect cea orizontala deoarece si variatia
factorilor difuzivi este mai puternica n sens vertical. Regiunile montane sunt mai umede,
aici nebulozitatea se dezvolta mai puternic, mai ale cea convectiva, care sporeste
procentajul difuzei.
Radiatia solara globala
Radiatia solara globala (Q) este suma dintre radiatia solara directa (S) si cea
difuza (D). Ea este considerata cel mai important parametru radiativ deoarece este
prezenta n tot cursul zilei si anului prin cel putin una din componentele sale. In cazul
cerului senin:
Q = S + D iar n cazul cerului complet acoperit Q = D.
Mersul diurn si anual al radiatiei globale este influentat de mersul celor doua
componente. Dupa cum s-a vazut din capitolele precedente, radiatia solara directa si
difuza sunt influentate, n variatia lor, de unghiul de naltime al Soarelui deasupra
orizontului, urmare a continuei schimbari a geometriei Pamnt - Soare, de starea optica a
atmosferei, de gradul ei de opacitate si de nebulozitate..
Influenta nebulozitatii este pusa n evidenta prin contributia componentei
principale, radiatia solara directa care face sa creasca foarte mult pe cer senin radiatia
globala si cea a radiatiei difuze care pe cer acoperit face sa existe radiatie globala.
Variatia diurna si anuala a radiatiei solare globale medii
Radiatia solara globala, medie multianuala (Qm), prezinta un mers diurn ascendent
n prima parte a zilei urmat de inversul acestuia n a doua parte a zilei. Acest mers
urmeaza variatia unghiului de naltime a Soarelui si tipul de variatie se mentine indiferent
de momentul din an, ceeace difera este intensitatea fenomenului (tabel nr. 27 si 28).
Astfel n luna decembrie, luna solstitiului de iarna, atunci cnd valorile lui ho, la
latitudinile tarii noastre sun cele mai mici din an, intensitatea radiatiei globale este
cuprinsa, la orele amiezii, ntre 154 W m -2 la Iasi si 195 W la Constanta (tabel nr. 27).
La orele 9, deci n prima parte a zilei valorile medii ale radiatiei solare globale
variaza de la 49 W m-2 (Iasi si Deva) pna la 91 W m -2 (Craiova), iar n a doua parte a
zilei (ora 15), acestea sunt cuprinse ntre 56 W m -2 (Iasi) pna la 84 W m -2 (Craiova).
Aceste sunt valorile radiatiei globale pentru zonele joase de pna la 500m.
La peste 1000m (Poiana Brasov) ele variaza ntre 93 W m -2 (ora 9) si 258 W m -2 la orele
amiezii (tabel nr. 20).
65
Tabel nr. 27
Variatia diurna a intensitatii medii multianuale a radiatiei solare globale pe suprafata
orizontala (W m -2) n Romnia, n luna decembrie
Statia \ ora
Iasi
Cluj Napoca
Deva
Timisoara
Galati
Craiova
Bucuresti
Constanta
Poiana Brasov
9
49
63
49
63
56
91
70
77
93
12
154
161
154
168
181
180
188
195
258
15
56
63
63
63
63
84
70
77
112
6
161
161
126
154
140
125
161
161
-
9
565
565
530
551
551
558
579
628
461
12
703
691
684
733
705
726
740
803
721
66
15
544
496
496
551
489
530
530
621
496
18
154
161
140
140
122
132
140
133
-
In cursul anului valorile radiatiei solare globale se dispun simetric fata de lunile
iunie - iulie. Fenomenul este caracteristic poentru toate orele luate n consideratie. Totusi,
mersul ascendent din prima parte a anului se face relativ mai lent fata de scaderea din a
doua parte a anului care se face mai rapid. Spre exemplu, ntre martie si mai cresterea
lunara a valorilor radiatiei globale se face n medie cu 15 pna la 20% pe cnd, numai
ntre septembrie si octombrie, scaderea valorilor se face n medie cu 25-30%, iar pentru
octombrie si noienbrie, scaderea este si mai mare, aproape de 45%. Fenomenul se
diminueaza n intensitate spre extremitatile zilei.
Cele mai mici valori anuale ale radiatiei solare globale, se produc n lunile de
iara, atunci cnd si valorile lui ho sunt cele mai mici, avnd un minim anual pronuntat n
decembrie. In luna decembrie, fluxul radiatiei globale, la amiaza atinge 200 W m -2,
pentru ca n ianuarie - februarie aceasta sa depaseasca 350 W m -2, (363 W m -2 n
februarie la Bucuresti si respectiv 356 W m -2 la Cluj Napoca).
Primavara, fluxulrile radiatiei globale variaza, la amiaza, ntre 440 si 468 W m -2
, la Galati, Timisoara si Bucuresti, n luna martie, pentru ca n luna mai, sa atinga aproape
700 W m -2 sau chiar sa depaseasca aceasta valoare ( 712 W m-2 la Constanta sau 726 W
m-2 la Bucuresti).
Toamna valorile medii lunare se dispun simteric fata de cele de primavara, ele
fiind mai mici.
Cele mai mari valori ale fluxului radiatiei solare globale se produc vara, de
regula n iunie - iulie cnd naltimea Soarelui atinge valorile maxime din an (solstitiul de
vara).
In lunile de vara, la amiaza, valorile radiatiei solare globale depasesc 700 W m -2
pna la peste 800 W m -2 si nu scad sub 450 W m -2 ntre orele 9 si 15.
Maximul de vara se produce n general, n luna iulie, atunci cnd fluxulrile
celor doua componente (directa si difuza) sunt maxime si cnd frecventa timpului senin
este de asemenea, mare. In aceste conditii se atinge la amiaza n iulie, valori ntre 691 W
m-2 (Cluj Napoca) , 719 W m -2 (Iasi si Galati), 726 W m-2 (Deva), 740 W m-2 (Timisoara
si Craiova), 768 W m-2 Bucuresti, pna la 831 W m-2 (Constanta).
In regiunile nalte, valorile radiatiei solare globale prezinta acelasi mers diurn si
anual, diferentele fiind de natura valorica, la Poiana Brasov fluxurile medii ale lunilor de
iarna sunt n general mai mari dect cele din regiunile joase. Chiar valorile minimului de
iarna din decemdrie variaza ntre 93 si 258 W m 2; n ianuarie, acestea ating la amiaza
349 W m-2 si 545 W m-2 (februarie).
Fenomenul se produce si vara, fluxurile radiatiei solare globale depasesc pe cele
din zonele joase cu exceptia litoralului; n luna iulie, la ora 12 se ating numai 775 W m -2
fata de Constanta cu 831 W m -2, fapt explicabil daca tinem seama de frecventa mai mare
a nebulozitatii la altitudine fata de regiunile joase.
Pe de alta parte, valorile mai mari ale radiatiei solare globale la altitudine sunt mai
mari deoarece si atmosfera este mai transparenta si deci, aportul fluxului radiatiei directe
este si el mai mare dect la joasa altitudine. Nu trebue neglijat nici aportul mai mare ale
difuzei n marirea fluxului radiatiei solare globale din regiunile nalte, tinndu-se seama
ca aici atmosfera este mai umeda si nebulozitatea mai dezvoltata, n special cea
convectiva.
67
9
120
112
117
133
144
182
140
161
167
12
328
314
296
314
300
353
342
384
370
15
112
126
126
126
126
160
133
140
167
Pentru o luna de vara (iunie), radiatia solara globala pe timp senin (Qo)
depaseste la amiaza 900 W m-2. Numai la Timisoara aceasta valoare coboara la 896 W-2
(tabel nr. 30). La orele extreme ale zilei, radiatia solara globala scade sub 200 W m 2, iar
la orele 9 si 15, ea depaseste 700 W m -2 (733 W m -2 la Cluj Napoca, Deva si Constanta)
dar nu scade sub 650 W m-2.
Si n cazul lui Qo trebue remarcate valorile mai mari de la Poiana Brasov, unde n
decembrie, la amiaza se atinge 370 W m-2, n iunie, 1047 W m-2. In acest caz, gradul de
transparenta al aerului si spune cuvntul. Atmosfera montana, cu toate ca este mai
umeda, este mai saraca n impuritati.
In cursul anului valorile lunare ale radiatiei globale pe timp senin se dispun
riguros simetric fata de luna solstitiului de vara (iunie) la toate orele considerate. Aceasta
arata clar faptul ca n lipsa factorilor perturbatori de tip nebulozitate, intensitatea radiatiei
solare globale este dependenta, n primul rnd, de geometria Pamnt - Soare care
modifica componenta radiatie directa din fluxul radiativ global. Totusi, daca se urmaresc
mai atent, figurile citate se observa ca la majoritate punctelor de masura valorile radiatiei
68
Tabel nr. 30
Variatia diurna a intensitatii medii multianuale a radiatiei solare globale pe suprafata
orizontala (W m -2), n zilele cu cer senin (neb. 0-3) n Romnia, n luna iunie
Statia \ ora
Iasi
Cluj Napoca
Deva
Timisoara
Galati
Craiova
Bucuresti
Constanta
P. Brasov
6
230
209
164
230
168
152
195
181
-
9
712
712
668
684
694
679
705
719
796
12
919
909
910
896
913
918
935
935
1047
15
712
733
733
684
679
704
705
733
796
18
202
216
188
188
147
155
195
168
-
globale Qo sunt mai mari n prima jumatate a anului dect n cea de-a doua. Deci,
n lunile de primavara si de la nceputul verii, atmosfera este mai putin opaca, mai curata
dect n lunile de toamna, acest aspect fiind determinat de caracterisicile circulatiei
atmosferei la scara mare. Primavara exista o frecventa mai mare a diverselor tipuri de
mase de aer polar maritim, mai transparente, fata de vara toamna, cnd frecventa mai
mare o au masele de aer polar continental mai impurificate. La aceasta se adauga si
frecventa relativ mare a maselor de aer tropical din lunile de vara - toamna, un aer,
uneori, puternic impurificat.
Pe masura ce creste gradul de acoperire cu nori a boltii ceresti valorile radiatiei
solare globale se modifica n sensul diminuarii lor.
In cazul cerului acoperit (neb. 8-10), mersul diurn si anual se pastreaza ca si n
cazul globalei medii indiferent de nebulozitate sau ca pe cer senin, el fiind n raport
direct cu variatia naltimii Soarelui.
i n acest caz, valorile anuale cele mai mici se produc n luna decembrie, luna
solstitiului de iarna cnd ho are valorile cele mai mici. Intr-o zi de decembrie cu cer
acoperit valorile radiatiei globale sunt cuprinse la orele amiezii, ntre 118 W m -2 (Deva),
154 W m -2 (Constanta) si 170 W m -2 (Craiova).
Cu ct se nainteaza spre extremitatile zilei, valorile radiatiei globale scad. Astfel,
la ora 9 globala pe cer noros este cuprinsa ntre 38 W m -2 (Deva), 63 W m -2 (Constanta)
si 73 W m -2 (Craiova). La ora 15, valoarea minima este mai mare dect cea de la ora 9;
42 W m -2 la Iasi si 67 W m -2 (Craiova), tabel nr. 31.
Vara intensitatea radiatiei solare globale pe cer acoperit creste odata cu naltimea
Soarelui. Astfel, n iunie aceasta nu scade, la orele amiezii sub 500 W m 2; la orele 6
si18 variaza n jurul valorii de 100 W m -2, pentru ca la orele 9 si 15 sa depaseasca
accidental 400 W m -2 (tabel nr. 32).
La altitudinea de 1000m (Poiana Brasov) valorile radiatiei solare globale pe cer
acoperit sunt n decembrie mai mari dect cele de la joasa altitudine: 191 W m -2 la ora 12
si ntre 74 si 90 W m -2 la orele 9 si respectiv 15, (tabel nr. 31). In luna iunie, nsa, sunt
ceva mai mici, dar foarte aproape de cele de la joasa altitudine (tabel nr. 32).
69
Tabel nr.31
Variatia diurna a intensitatii medii multianuale a radiatiei solare globale pe suprafata
orizontala (W m -2) pe cer acoperit (neb. 8-10) n Romnia, n luna decembrie
Statia \ ora
Iasi
Cluj Napoca
Deva
Timisoara
Galati
Craiova
Bucuresti
Constanta
P. Brasov
9
49
49
38
49
56
73
56
63
74
12
133
140
118
119
157
170
140
154
191
15
42
49
49
49
47
67
56
56
90
Fenomenul se explica prin afluxul mai mare al componentei directe din radiatia
globala prin faptul ca zonele nalte sunt n perioada de iarna mai nsorite, cu o frecventa
mare al norilor superiori transparenti dect n cele joase, unde sunt frecvente inversiuni
termice cu nebulozitate stratiforma foarte opaca.
Tabel nr. 32.
Variatia diurna a intensitatii medii multianuale a radiatiei solare globale pe suprafata
orizontala (W m -2) pe cer acoperit (neb. 8-10) n Romnia, n luna iunie
Statia \ ora
Iasi
Cluj Napoca
Deva
Timisoara
Galati
Craiova
Bucuresti
Constanta
P. Brasov
6
105
111
87
101
91
87
112
102
-
9
398
384
360
328
388
350
363
440
329
12
524
526
481
506
504
521
552
551
548
15
363
321
321
349
366
384
384
386
359
18
109
112
97
103
86
99
105
91
-
Mersul anual este ascendent n prima jumatate a anului cu maxime n iunie -iulie
dupa care valorile scad pna la minimul anual din decembrie.
Valorile extreme
Fluxurile maxime absolute ale radiatiei solare globale se produc, de regula, pe
timp senin, cu o atmosfera foarte transparenta, atunci cnd valorile opacitatii atmosferei
sunt foarte mici, deci cnd sunt conditii ca fluxul componentei, radiatie directa, sa fie
puternic. De multe ori aceste valori se ating si n cazul unor valori moderate ale
nebulozitatii, al norilor cumuliformi care prin reflexii multiple pe nori, sporesc si
componenta difuza.
70
In aceste cazuri valorile maxime absolute ating curent vara, peste 1000 W m -2
(tabel nr.33).
Mai precis, valorile de peste 1000 W m -2 se ating n intervalul aprilie august, perioada
cnd inaltimea Soarelui la amiaza atinge valori mari de 50o si cnd se ndeplinesc
conditiile enumerate mai sus.
Astfel, la Bucuresti se atinge 1180 W m -2 (iunie), la Cluj Napoca 1159 W m -2
(iulie) sau Iasi 1152 W m -2 (iunie). La Timisoara extrema de vara se produce n luna
aprilie, cnd se ating la amiaza, 1138 W m -2. Pe litoral se ating 1124 W m -2 (iunie Constanta) sau la 1000 m altitudine, 1137 W m -2 (iunie - Poiana Brasov).
In lunile de iarna, valorile maxime sunt mult mai mici, urmare n primul rnd, al
scaderii valorilor unghiului de naltime a Soarelui. Acum, n mod special n decembrie,
ele sunt cele mai mici din an.
Astfel maximele din decembrie variaza ntre 377 W m -2 la Craiova si aproape de
489 W m -2 la Constanta. Odata ce naltimile Soarelui cresc maximile ating, n februarie,
la 496 W m -2 ( Craiova), 600 W m -2 (Galati), 761 W m-2 (Iasi) si 789 W m -2 (Poiana
Brasov).
Tabel nr.33.
Valorile extreme absolute ale radiatiei solare globale pe suprafata orizontala (W m-2)
I
II
III
IV
M
m
524
7
761
12
879
14
949
36
M
m
586
9
754
15
984
18
1061
29
M
m
560
8
720
12
880
15
962
30
M
m
621
8
754
15
876
20
1138
24
M
m
468
7
600
13
870
18
970
31
M
m
468
7
496
12
889
17
956
28
M
m
524
8
719
11
942
13
1033
28
M
m
614
10
705
12
977
26
1075
30
M
m
537
13
789
14
907
16
998
25
VI
VII
Iasi
1103 1152 1096
46
54
56
Cluj Napoca
1089
949
1159
42
48
48
Deva
1013 1007 1035
32
53
45
Timisoara
1124 1117 1103
35
55
47
Galati
1047 1096 1061
33
43
41
Craiova
956
1082 1026
35
54
42
Bucuresti
1173 1180 1166
36
44
42
Constanta
1089 1124 1110
42
54
50
Poiana Brasov
1137 1137 1102
32
41
42
71
VIII
IX
XI
XII
1117
54
998
28
803
19
586
14
391
7
1054
49
977
22
817
16
614
11
461
8
998
43
945
23
758
18
580
13
400
8
1103
46
956
28
733
15
537
15
433
8
956
40
963
35
803
19
558
17
377
10
1040
44
970
32
831
17
510
12
377
9
1089
43
935
31
836
18
544
12
461
8
1054
42
963
34
859
18
607
17
489
9
963
35
949
28
767
21
558
12
419
7
72
Tabel nr. 34
Variatia latitudinala a radiatiei solare globale medii (Qm) pe suprafata orizontala
(W m -2 / 100 km) ntre regiunile sudice si nordice ale Romniei
ora
9
12
15
iarna
6
8
6
primavara
4
6
4
vara
19
29
20
toamna
8
28
8
km, pentru ca iarna sa varieze numai ntre 6 si 8 W m -2 / 100 km. Fara ndoiala ca
n valoarea gradientului si spune cuvntul nu numai factorii astronomici. Conditiile de
nebulozitate, felul norilor, frecventa acestora, frecventa zilelor cu cer senin sau acoperit
si spune si ea cuvntul, urmare a circulatiei atmosferei. In general, pe teritoriul Romniei
se constata o descrestere a valorilor nebulozitatii nord- nord-vest spre sud-est (Clima
R.P.R.I, 1962) mult mai slab conturata n lunile de iarna dect n cele de vara.
In cazul cerului senin, variatia latitudinala a radiatiei solare globale, atinge valori
mai mici, n jur de 12 W m -2 / 100 km la ora 12 si n jur de 5 - 7 W m -2 / 100 km la ora 9
si respectiv 15, iar pentru zile noroase valoarea gradientului se apropie de cele ale lunilor
de iarna.
Conditiile locale, (configuratia Carpatilor, prezenta litoralului maritim), modifica
acesta repartitie zonala nord - sud. Astfel, se remarca regiunea extracarpatica cu valori ale
radiatiai golbale mai mari cu 8 - 10% dect cele din regiunea intracarpatica.
In cadrul acestor doua mari regiuni mentionate mai sus, particularitatile circulatiei
atmosferei, ce modifica regimul nebulozitatii, al opacitatii atmosferei, produc modificari
spatiale ale valorilor radiatiei globale. Se remarca zona litoralului Marii Negre unde se
ating cele mai ridicate fluxuri ale radiatiei globale din zonele joase, apoi Deva si Cluj
Napoca unde se ating valorile cele mai mici din zonele de joasa altitudine.
In general modul de distributie n teritoriu ale valorilor radiatiei globale sugereaza
o diminuare a lor pornind din sud - est spre nord - vest, aceasta, repetam, numai pentru
regiunile joase, aceasta fiind n strnsa legatura cu particularitatile zonale ale circulatiei
atmosferei pe teritoriul Romniei. Jumatatea nord - vestica si centrala a tarii se gasesc sub
influenta circulatiei atlantice care aduce, n aceasta zona mase de aer mai umed, si relativ
mai opac, dect cele din est.
Variatia altitudinala
Prezenta marilor trepte de relief produc, prin efectul altitudinii, modificari
substantiale ale caracteristicilor optice ale atmosferei, o variatie pe altitudine a fluxurilor
radiatiei globale. Din pacate, n Romnia,exista numai un singur punct de masura la
altitudine al radiatiei solare globale (Poiana Brasov) situat la aproximativ 1000 metri.
Spre deosebire de regiunile joase, n jur de 500 m, unde sunt situate majoritatea
punctelor de masura, valorile fluxului radiatiei solare globale la altitudine prezinta o serie
de particularitati, att valorice ct si ca variatie diurna si anuala.
In general, valorile radiatiei solare globale, la Poiana Brasov sunt mai mari dect
cele de la joasa altitudine, fenomenul fiind mult mai puternic n cazul radiatiei globalei pe
timp cu cer senin.
Astfel, n lunile de vara fluxul radiatiei solare globale pe cer senin este cuprins la
Poiana Brasov ntre 1033 W m -2 (iunie) si 907 W m -2 (august) iar la Bucuresti ntre 935
73
iarna
6
9
7
primavara
12
13
11
vara
7
10
8
toamna
6
10
7
74
Vara, sumele zilnice depasesc 6200 Wh m-2 ajungnd pna la 6800 Wh m-2 .
Lunile iunie - iulie sunt momentele din an cnd se atinge valoarea maxima
anuala; 6392 Wh m-2 (iunie - Iasi), 6099 Wh m-2 (iulie la Cluj Napoca), 6202 Wh m-2
(iulie la Timisoara), 6444 Wh m-2 (iulie la Bucuresti) sau 6815Whm-2 (iunie la
Constanta). Incepnd cu luna august sumele medii zilnice ncep sa scada odata cu
micsorarea duratei zilei. Ele variaza intre 5356 Wh m-2 (Cluj Napoca) si 5952 Wh m-2
(Constanta) n august, scad pna la 4013 Wh m-2 (Cluj Napoca), 4607 Wh m-2
(Constanta) n luna septembrie, pna la valori de 1244 Wh m-2 (Timisoara) si 1651 Wh
m-2 (Galati) n luna noiembrie (tab. nr. 36).
Sumele medii zilnice cele mai mari de radiatie globala se realizeaza n sezonul cald, din
aprilie pna n septembrie, deci perioada dintre echinoctii, cnd durata zilei este cea mai
mare. Lunile aprilie si septembrie reprezinta fiecare, n jur de 9% din suma anuala (tabel
nr. 37). Iunie si iulie detin ponderea anuala cea mai mare n ierarhia anuala cu procente ce
variaza n jurul a 14%, lucru explicabil prin faptul ca acum durata zilei este cea mai mare
iar valorile duratei de stralucire efectiva a Soarelui sunt dintre cele mai mari din an.
Ponderea cea mai mica n bugetul radiativ mediu anual l au lunile decembrie si
ianuarie, cu procente cuprinse ntre 2% si 3%, (tabel nr. 37). Fata de luna iunie, sumele
medii zilnice ale lunii decembrie sunt de 7 ori mai mici, pe cnd cele din lunile
septembrie si martie sunt de aproximativ doua ori mai mici.
Tabel nr. 36
Sumele medii zilnice lunare ale radiatiei solare globale pe suprafata orizontala (Wh m2
) la statiile radiometrice din Romania; Med. = media multianuala, M = maxima
medie, m = minima medie
I
II
III
IV
VI
Iasi
VII
VIII
IX
XI
XII
Med
M
m
1267
1832
917
2131
2847
1302
3330
4731
2340
4490
5471
3946
5884
7167
5071
6392
7269
5563
6354
7520
4915
5557
6559
3822
4015
5056
2646
2566
3251
1753
1325
1759
686
948
1323
664
Med
M
m
1242
1612
935
2106
3053
1350
3450
4056
2744
4476
5321
3602
5749
6805
4772
6099
7019
5044
5356
6229
4387
4013
4881
3108
2611
3433
2056
1306
1669
682
882
117
651
6695
7752
5864
5609
6467
4663
4098
4974
3333
2691
3262
2121
1438
1827
704
931
1242
616
5371
6103
3948
4073
4824
2501
2687
3152
1856
1244
1655
661
911
1174
576
Cluj Napoca
6022
7233
5097
Deva
Med
M
m
1114
1403
910
2155
2735
1295
3414
4189
2507
4677
5290
4150
5694
6772
4400
Med
M
m
1195
1518
756
2047
2642
1597
3289
4234
2308
4524
5145
3974
5684
6523
4498
6639
7323
5177
Timisoara
6181
7018
5073
75
6202
7080
4676
Galati
Med
M
m
1535
2378
1041
2474
3556
1367
3518
4982
2379
5057
5960
3665
6237
6865
4880
6831
7153
5859
6860
7506
5939
5927
7030
4688
4498
5593
3758
3047
3808
1489
1651
2345
873
1063
1753
614
6580
7560
5421
5575
6337
4715
4312
5391
3355
2768
3356
1866
1617
2256
1214
1008
1507
1003
6444
7609
5389
5747
6754
4802
4462
5338
3300
2939
3597
1938
1481
2163
922
1107
1658
643
5952
7169
4980
4607
5753
3545
2940
3539
1797
1607
2186
958
1142
1599
646
Craiova
Med
M
m
1568
1887
872
2409
2966
1441
3429
4380
2579
4884
5710
4017
5738
6527
4800
Med
M
m
1416
1958
980
2231
1678
1401
3400
4389
2353
4656
5645
3921
5774
6902
4635
6610
7582
5224
Bucuresti
6437
7267
5662
Constanta
Med
M
m
1446
2205
979
2285
3654
1229
3333
4922
1914
4748
5971
3900
6107
7414
4735
6815
7704
5791
6756
7765
5875
II
III
IV
2.8
4.8
7.5
10.1
13.3
2.8
4.8
8.0
10.3
13.3
2.5
4.8
7.6
10.4
12.6
2.7
4.7
7.6
10.4
13.1
3.1
5.1
7.2
9.7
12.7
3.3
5.2
7.3
10.4
12.3
3.1
4.8
7.4
10.1
12.5
3.0
4.7
7.0
9.9
12.8
VI
VII
Iasi
14.4 14.4
Cluj Napoca
13.9 14.1
Deva
14.7 14.8
Timisoara
14.2 14.3
Galati
14.0 14.0
Craiova
14.1 14.1
Bucuresti
14.0 14.0
Constanta
14.3 14.2
76
VIII
IX
XI
XII
12.6
9.1
5.8
3.0
2.1
12.4
9.3
6.0
3.0
2.0
12.4
9.1
5.9
3.2
2.1
12.4
9.4
6.2
2.9
2.1
12.1
9.2
6.2
3.4
2.6
11.9
9.2
5.9
3.5
2.6
12.5
9.7
6.4
3.2
2.4
12.5
9.6
6.2
3.4
2.4
Fata de suma medie multianuala, sumele medii zilnice ale radiatiei solare globale
prezinta o mprastiere mult mai mare legata de variatia gradului de acoperire a cerului cu
nori. Aceasta este mai mica n perioada lunilor de iarna si mult mai mare n lunile de vara
(tabel nr. 38). In general, se observa ca frecventa lunara cea mai mare o au clasele
valorice apropiate de normala sau clasa valorica n care se ncadreaza suma medie
multianuala. Valorile lunii decembrie se grupeaza numai n trei clase valorice de la 0 la
2200 Wh m-2, pentru ca cele ale lunilor iunie - iulie sa se grupeze n 8 clase valorice de la
551 pna la 9900 Wh m-2.
In luna decembrie frecventa maxima o au la Iasi, Cluj Napoca, Bucuresti si
Timisoara sumele zilnice cuprinse ntre 551 si 1100 Wh m-2, pe cnd la Craiova,
Constanta, cele cuprinse ntre 1101 - 2200 Wh m-2. Aproape jumatate din numarul de
cazuri din luna decembrie se ncadreaza n aceste clase valorice. Aceste diferentieri
sugereaza particularitati ale regimului nebulozitatii si ale duratei de stralucire a Soarelui,
mai mare pe litoral si n sudul tarii, fata de vestul si nordul tarii.
In luna iunie sumele zilnice se dispun pe mai multe clase de valori, frecventa cea
mai mare avnd-o clasa de valori cuprinse ntre 6601 si 7700 Wh m-2. Ea este cuprinsa
ntre 32.7% la (Iasi), 31.3% (Cluj Napoca), 36.0 (Galati), pe cnd n sudul tarii este mai
mare 48.7% (Timisoara si Bucuresti), 50.7% (Craiova) si 62.0% (Constanta), vezi tabel
nr. 38. Deci n regiunea litoralului, numarul de zile senine cu radiatie puternica au o
fercventa mai mare dect n norul si vestul tarii, revers al particularitatilor zonale ale
circulatiei atmosferei.
Tabel nr. 38
Frecventa (%) sumelor zilnice ale radiatiei solare globale pe suprafata
orizontala la statiile radiometrice din Romania
Wh m-2
II
III
IV
0 550
551 1100
1101 2200
2201 3300
3301 4400
4401 5500
5501 6600
6601 7700
7701 8800
8801 9900
15.5
35.5
48.4
1.9
5
16.3
39.0
30.5
8.5
1.3
5.8
16.1
21.9
29.0
20.6
5.2
6
8.7
10
18
17.3
34.7
6.7
0 550
551 1100
1101 2200
2201 3300
3301 4400
4401 5500
5501 6600
6601 7700
7701 8800
8801 9900
5.2
25.2
63.9
5.8
0.7
12.1
40.4
36.2
9.9
VI
VII
VIII
1.3
2.7
5.3
7.3
13.3
20.7
32.7
16.7
0.6
1.3
4.5
11
9.7
21.3
45.2
6.4
1.3
3.8
5.8
11
25.2
45.2
9
IX
XI
XII
1.3
4.7
10
9.3
33.3
34.0
7.3
1.9
8.4
21.9
34.8
31.6
1.3
25.3
32.7
42.0
25.8
32.2
21.9
1.3
5.8
21.9
45.8
24.5
0.6
10
30
48.6
14
2.6
46.4
31
Iasi
1.2
2.2
8.4
14.2
12.2
24.5
36.1
Cluj Napoca
1.9
17.4
23.4
38.7
17.4
0.6
1.3
8
19.3
20
24.0
19.3
8
2.6
11.6
14.8
14.2
27.1
23.2
6.4
1.3
5.3
11.3
12
22.7
31.3
16
77
3.2
3.2
12.9
10.3
23.2
40.0
7.7
0.6
5.2
12.9
13.5
18.7
38.1
11
1.9
10.7
14
32
34.6
7.3
Galati
0 550
551 1100
1101 2200
2201 3300
3301 4400
4401 5500
5501 6600
6601 7700
7701 8800
8801 9900
17.4
32.3
46.5
3.9
6.4
22.7
48.2
21.3
2.8
1.9
9.7
11.0
26.5
25.2
25.8
0 550
551 1100
1101 2200
2201 3300
3301 4400
4401 5500
5501 6600
6601 7700
7701 8800
8801 9900
11
27.7
56.8
3.9
2.1
12.1
30.5
39.0
14.9
1.3
5.8
16.1
21.9
29.0
20.6
5.2
0 550
551 1100
1101 2200
2201 3300
3301 4400
4401 5500
5501 6600
6601 7700
7701 8800
8801 9900
16.8
29.7
45.2
8.4
6.4
25.5
31.2
27.7
9.2
0.6
5.8
15.5
12.3
18.1
27.1
0.6
0 550
551 1100
1101 2200
2201 3300
3301 4400
4401 5500
5501 6600
6601 7700
7701 8800
8801 9900
11.5
24.9
51.0
8.6
2.1
16.3
26.9
37.6
14.9
0.6
5.2
18
18.1
32.9
23.9
1.3
0 550
551 1100
1101 2200
2201 3300
3301 4400
4401 5500
5501 6600
17.4
32.9
40.0
3.2
5.7
20.6
36.2
34.0
3.5
5.2
11.6
16.8
13.5
17.4
23.9
11.6
2.7
9.3
15.3
17.3
32.7
22.7
1.3
7.7
5.2
9.0
17.4
37.4
21.9
0.7
2.0
2.7
2.0
12.7
35.3
36.0
8.7
0.6
1.9
3.2
7.1
13.5
41.9
30.3
1.3
1.3
1.3
3.9
10.3
22.6
48.4
13.5
0.7
6.7
5.3
11.3
28.7
40.7
6.0
0.6
8.4
17.4
46.5
26.5
5.3
25.3
54.0
12.7
11.0
39.4
49.0
0.6
1.3
5.2
15.5
41.3
42.6
16.7
28.7
42.7
12
27.7
40.6
31.6
0.7
4.0
8.0
5.3
27.3
45.3
9.3
1.3
5.8
15.5
22.6
51.0
3.2
7.3
28.0
32.0
32.7
15.5
28.4
55.5
0.7
2
2.7
13.3
21
45.2
20
0.6
7.1
8.4
31.8
45.2
2.4
15.3
28.6
40.7
16.4
21.4
40.8
37.4
0.7
3.3
6.7
7.3
22.7
46.7
12.7
5.2
3.2
16.1
32.9
41.9
0.6
10.7
12.7
46.7
30.0
22.6
24.5
52.9
Timisoara
6
8.7
10
18
17.3
34.6
6.7
0.7
5.2
9.7
12.9
12.2
18.4
27.7
1.2
0.7
2
5.3
8
9.3
24
48.7
5.3
0.6
3.8
5.8
11.6
30.3
45.8
1.9
1.3
3.2
7.7
9.7
18.1
49.0
10.9
1.3
8
14
25.3
44.0
7.3
Craiova
2.0
12.0
10.7
18.7
31.3
24.0
4.0
0.6
2.6
7.7
7.1
9.7
31.0
33.5
0.7
3.3
8.0
9.3
28.7
50.7
1.3
1.3
5.2
2.6
11.0
31.6
32.9
2.6
1.9
5.2
9.7
14.2
59.4
9.7
Bucuresti
1.3
8
12.7
17.3
22.7
34.0
6.8
1.1
4.5
7.1
9
20.6
27.7
28.4
1.6
2
1.3
7.3
9.3
24.7
48.7
6.7
1.9
3.9
11.6
25.2
48.4
9
1
1.9
8.4
13.5
46.9
28.4
Constanta
0.7
1.3
8.7
12.7
12.0
20.7
37.3
3.2
5.8
5.8
9.0
15.5
24.5
2.0
2.7
2.7
10.0
17.3
78
0.6
5.2
4.5
11.0
31.0
2.6
2.6
7.1
16.8
57.4
6601 7700
7701 8800
8801 9900
6.0
36.8
0.6
62.0
3.3
47.7
18.1
79
Tabel nr. 39
Sumele zilnice, maxime ale radiatei solare globale pe suprafata orizontala
(Wh m-2)
I
II
III
IV
VI
VII
VIII
IX
XI
1 2698 3966 6141 7967 8723 9289 8909 8094 6327 4571 2745
2 3315 4501 5710 7757 8885 9362 9513 8595 6699 4757 2873
3 2671 4296 5620 7780 8592 9243 8959 8066 6324 4529 3078
4 2431 4466 5838 7746 8536 9339 8606 8056 6408 4605 3012
5 2590 4412 6120 7621 8433 9420 8821 8235 6451 4729 3474
6 2461 4272 6270 7487 8229 8952 8521 8213 6711 4733 3046
7 3140 4582 6955 8106 8397 9176 9025 8804 6687 4885 3652
8 4210 4908 6385 7594 8781 9281 9188 8141 6559 5257 3373
1. Iasi; 2. Cluj Napoca; 3. Deva; 4.Timisoara; 5. Galati; 6. Craiova; 7. Bucuresti;
8. Constanta.
XII
1942
1954
1973
2012
1983
2074
2570
2861
105
151
139
116
153
114
139
147
Cele mai mari valori ale sumelor zilnice maxime absolute ale radiatiei solare
globale se ating n lunile de vara.
Pe ntreg teritoriul Romniei acestea nu coboara, n general, sub 8000 Wh m-2,
atingnd un maxim n luna iunie (tabel nr. 39). In luna iunie sumele zilnice ating si
80
depasesc 9000Wh m-2, 9289 Wh m-2 la Iasi, 9339 Wh m-2 la Timisoara, 9282 Wh m-2la
Constanta, ect.
Iarna aceste valori scad, n decembrie, la 1942 Wh m-2 la Iasi, 1954 Wh m-2 la
Cluj Napoca, 2012 Wh m-2 la Timisoara si 2861 Wh m-2 la Constanta.
Sumele minime absolute, sunt si ele mai mari n lunile de vara, variind ntre 700
pna la aproximativ1000 Wh m-2; 897 Wh m-2 la Iasi, 926 Wh m-2 la Constanta si 977
Wh m-2 la Timisoara, n luna iunie. In luna iulie, la statiile din sudul tarii valorile pot
depasi 1000 Wh m-2; 1035 Wh m-2 (Craiova), 1079 Wh m-2 (Bucuresti) si 1128 Wh m-2
(Constanta), vezi tabel nr. 40.
Iarna valorile minime absolute scad pna n jur de 100 Wh m-2; 105 Wh m-2
(Iasi), 116 Wh m-2 (Timisoara), 147 Wh m-2 (Constanta) n decembrie, pentru ca n
februarie ele sa varieze ntre 244 Wh m-2 (Cluj Napoca) si 326 Wh m-2 (Constanta).
Influenta nebulozitatii asupra sumelor radiatiei solare globale
Norii influenteaza puternic cantitatea de radiatie solara globala. Circulatia
atmosferei, prin activitatile frontale duc la o continua modificare a gradului de acoperire
cu nori a boltii ceresti. Gradul de acoperire cu nori si tipul norilor influenteaza durata de
stralucire a Soarelui si de aici, radiatia solara globala.
Pentru a scoate mai bine n evidenta influenta norilor asupra radiatiei solare
globale s-au grupat sumele zilnice ale acesteia, ca medii obtinute din zilele cu cerul senin
(neb. 0 - 3) si din zilele cu cerul acoperit (neb. 8 - 10), (tabel nr. 41) .
Sumele medii zilnice pe cer senin (Qo) prezinta o variatie anuala cu un minim de
iarna, n luna decembrie (solstitiul de iarna) si un maxim de vara, n iunie (solstitiul de
vara). In decembrie acestea sunt cuprinse ntre 1579 Wh m-2 la Cluj Napoca, 1535 Wh
m-2 la Timisoara, 1605 Wh m-2 (Iasi) si 1668 Wh m-2 la Bucuresti si 1803 Wh m-2 la
Constanta.
Odata cu cresterea naltimii Soarelui si a cresterii duratei zilei, sumele zilnice
cresc ajungnd n luna iunie sa varieze ntre 8118 Wh m-2 la Timisoara, 8211 Wh m-2 la
Iasi, 8419 Wh m-2 la Bucuresti si 8420 Wh m-2 la Constanta.
Pentru situatia cerului acoperit (Qn), sumele zilnice prezinta o variatie anuala
identica cu cele de pe timp senin, cu minimul pronuntat din decenbrie si maximul de vara
(tabel nr. 41). Astfel ele variaza ntre 465 Wh m-2 la Timisoara, 582 Wh m-2 la Iasi si 656
Wh m-2 la, Constanta n decembrie si 2512 Wh m-2 la Iasi sau 2823 Wh m-2 la Constanta
n iulie.
Daca se considera raportul Q/Qo se observa ca valoarea acestuia creste de la lunile
de iarna spre cele de vara. Astfel, n lunile de iarna valoarea acestui raport este cuprinsa
ntre 0.56 - 0.69. Cele mai mici valori de iarna se ating la Cluj Napoca, pentru toate
lunile.
In lunile de vara, raportul creste pna la valori de 0.80. Maxima este de 0.83 n
luna august la Constanta (tabel nr. 42).
Raportul este o masura a coeficientului de transmisie printr-o patura noroasa a
radiatiei solare globale. Cresterea marimii acestui raport nseamna scaderea grosimii
paturii de nori, o diminuare a gradului de acoperire a cerului, o crestere a frecventei
zilelor cu cer mai mult senin, situatie specifica lunilor de vara.
81
Tabel nr.41
Sumele medii multianuale ale radiatiei solare globale pe suprafata orizontala (Wh m)
pentru zile senine (Qo) si noroase (Qn)
I
II
III
IV
VI
Iasi
VII
VIII
IX
XI
XII
Q
Qo
Qn
1267
1968
794
2131
3094
1175
3330
4996
1593
4490
6187
2338
5884
7990
2687
6392
8188
2454
6354
8211
2512
5557
7001
2396
4015
5396
2000
2566
3861
1489
1325
2012
775
948
1605
582
Q
Qo
Qn
1242
2210
933
2160
3791
1270
3450
5218
1727
4476
6959
2042
5794
8085
2532
5356
7518
1872
4013
5518
1496
2611
4043
1077
1306
2518
764
882
1579
684
5371
6955
1954
4073
5443
1617
2687
3745
1198
1244
2303
698
911
1535
465
5747
7147
2205
4462
5714
1986
2939
4159
1493
1481
2671
946
1107
1668
625
5952
7176
2589
4607
6000
2185
2940
4280
1322
1607
2873
729
1142
1803
656
Cluj Napoca
6022
8407
2742
6099
8392
2396
Timisoara
Q
Qo
Qn
1195
2000
744
2047
3384
1116
3289
5013
1547
4524
6583
2059
5684
7699
2407
Q
Qo
Qn
1416
2140
964
2231
3381
1570
3400
5188
2075
4656
6776
2517
5774
7917
2750
Q
Qo
Qn
1446
2274
721
2285
3865
1203
3333
5415
1726
4748
6804
1956
6107
7967
2162
6181
8118
2396
6202
7908
2279
Bucuresti
6437
8419
2916
6444
8181
2678
Constanta
6815
8420
2535
6756
8190
2823
Asa se explica si valorile cele mai mari ale raportului pentru lunile de vara la
Constanta. Dupa cum se observa din tabelul nr. 42, valorile acestui raport prezinta o
crestere nord - sud evidenta, n concordanta cu variatia nebulozitatii si a duratei de
Stralucire a soarelui. Se observa, n continuare ca, valorile acestui raport sunt mai mici la
statiile Cluj Napoca si Timisoara fata de Iasi , Bucuresti, Constanta, diferenta indusa de
particularitati zonale ale circulatiei atmosferei ce determina diferentieri n regimul
nebulozitatii si al duratei de stralucire a soarelui (tabel nr. 42).
Tabel nr. 42
Valorile rapoartelor Q/Qo, Qn/Qo la cateva statii radiometrice din Romania
I
II
III
IV
1
2
3
0.64
0.40
7.3
0.69
0.38
7.2
0.67
0.32
6.5
0.73
0.38
6.0
1
2
0.56
0.42
0.56
0.33
0.66
0.33
0.64
0.29
VI
VII
Iasi
0.74 0.78 0.77
0.34 0.30 0.31
5.6
5.4
4.6
Cluj Napoca
0.71 0.72 0.73
0.31 0.33 0.29
82
VIII
IX
XI
XII
0.79
0.34
4.2
0.74
0.37
4.4
0.66
0.39
5.5
0.66
0.38
7.0
0.59
0.36
7.7
0.71
0.25
0.73
0.27
0.65
0.27
0.52
0.30
0.56
0.43
6.6
6.4
5.6
6.0
6.1
5.7
4.8
Timisoara
0.60 0.60 0.66 0.69 0.74 0.76 0.78
1
0.37 0.33 0.31 0.31 0.31 0.30 0.29
2
3
7.1
9.9
5.9
5.6
5.5
5.0
4.0
Bucuresti
0.66 0.66 0.66 0.69 0.73 0.76 0.79
1
0.45 0.46 0.40 0.37 0.35 0.35 0.33
2
3
7.1 0.67 6.2
5.5
5.8
5.3
4.2
Constanta
0.64 0.59 0.62 0.70 0.77 0.81 0.82
1
0.32 0.31 0.32 0.29 0.27 0.30 0.34
2
3
6.9
6.8
6.3
5.5
5.0
4.2
3.1
1. Q/Qo; 2. Qn/Qo; 3. Neb. medie (zecimi).
4.6
4.5
5.1
6.3
6.9
0.77
0.28
3.7
0.75
0.30
4.0
0.72
0.32
5.1
0.54
0.30
6.6
0.59
0.30
7.2
0.80
0.31
3.8
0.78
0.35
4.0
0.71
0.36
5.5
0.55
0.35
6.8
0.66
0.37
7.4
0.83
0.36
2.7
0.77
0.36
3.5
0.69
0.31
5.3
0.56
0.25
6.6
0.63
0.36
7.2
Considernd acum raportul Qn/Qo se observa ca acesta prezinta o variatie anuala mai
putin pronuntata. In general, el este mai mare n lunile de iarna fata de cele de vara.
Radiatia solara pentru zile cu cer acoperit reprezinta, n medie, cam 30% din cea pentru
zile cu cer senin. Iarna, procentul poate depasesi 40% (45 - 46% - ianuarie, februarie la
Bucuresti). In lunile de vara, acest procent poate oscila n jur de 30%. Aceasta situatie nu
constitue o regula (vezi tabel nr. 42), valoarea acestui raport fiind n mare parte
dependenta de conditiile locale de nebulozitate (frecventa tipurilor de nori).
Variatia spatiala
Din cele prezentate mai sus, se observa ca sumele medii zilnice ale radiatiei solare
globale pe suprafata orizontala prezinta o distributie latitudinala asemanatoare celorlalte
componente radiative, relativ bine pusa n evidenta, prin cresterea cantitatii zilnice de
radiatie globala de la nord spre sud. Fenomenul este determinat de cauze astronomice,
care determina unghiul de naltime al Soarelui deasupra orizontului (ho) si durata zilei.
Exista diferentieri, mici, n evolutia nord - sud a acestor parametrii, ei actionnd n sens
invers unul fata de altul; naltimile Soarelui pe bolta si deci unghiurile de incidenta al
radiatiei fata de planul orizontal sunt mai mici n nord fata de sudul tarii ( Stanciu N.
1972), apoi, durata zilei este iarna mai mica n nordul tarii dect n sud si vara invers.
La toate acestea se adauga factorul de circulatie a atmosferei, deci regimul
nebulozitatii si al duratei efective de stralucire a Soarelui, care modifica local, valorile
radiatiei solare globale.
In aceste conditii, sumele medii zilnice ale radiatiei solare globale sunt mai mari
n sudul Romniei dect n nord. In sudul tarii, regiunea litoralului Marii Negre, primeste
cea mai mare cantitate de radiatie globala, 1142 Wh m-2 (decembrie) si 6815 Wh m-2
(iunie) la Constanta fata de 1107 Wh m-2 (decembrie) si 6437 Wh m-2 (iunie) la Bucuresti
sau 948 Wh m-2 (decembrie) si 6392 Wh m-2 (iunie) la Iasi. Particularitatile zonale n
circulatiei atmosferei determina diferentieri ntre regiunile intra si exracarpatica, n sensul
ca valorile medii ale radiatiei solare globale sunt mai mari n afara arcului carpatic dect
n interiorul acestuia, fenomen explicabil prin frecventa mai mare a maselor de aer mai
umed de origine atlantica ce determina o crestere a gradului de nebulozitate si implicit o
scadere a duratei de stralucire a Soarelui.
83
Gradientul latitudinal al sumelor medii zilnice ale radiatiei solare globale este
mic, acest tip de variatie putnd lipsi, deoarece el poate fi parazitat de conditii strict
locale induse de nebulozitate si implicit de durata de stralucire a Soarelui. Astfel, pentru
sumele medii zilnice valoarea gradientului latitudinal este, pentru lunile de vara de 150
Wh m-2 pentru regiunile extracarpatice si de 108 Wh m-2 pentru cele intracarpatice (tabel
nr.43). Iarna, aceasta valoare este dosebit de mica, de numai 58 Wh m-2 , n afara arcului
Carpatic, unde ct de ct se poate exprima valoric, n regiunea intracarpatica el fiind
aproape inexistent.
Tabel nr. 43
Valorile medii ale gradientului latitudinal al sumelor zilnice ale radiatiei solare globale
pe suprafata orizontala (Wh m-2)
extracarpatic
intracarpatic
extracarpatic
intracarpatic
luni de vara
lini de iarna
sume medii multianuale
150
58
108
sume medii multianuale pentru cer senin
192
157
-
In cazul cerului mai mult senin, atunci cnd actiunea perturbatoare a nebulozitatii
este foarte mica, n raport cu valorile medii pentru toate zilele, valoarea acestui gradient
nord- sud este mai pronontata n regiunea extracarpatica, el fiind, n lunile de vara de 192
Wh m-2 si de 157 Wh m-2 n cele de iarna. Valorile acestor gradienti trebuiesc luate cu o
anumita rezerva, tinndu-se seama ca sumele radiatiei solare globale pe suprafata
orizontala sunt nregistrate cu aparatura de un grad de precizie scazut si de multe ori
aceste valori (ale gradientului) se ncadreaza n limita de eroare a instrumentului.
Radiatia solara reflectata
Ajunsa la suprafata terestra o parte din radiatia solara incidenta (directa + difuza)
este reflectata. Marimea fluxului radiatiei reflectate depinde, pe lnga factorii astronomici
si meteo - climatici, n primul rnd de natura suprafetei active, de capacitatea ei de
reflexie.
Raportul procentual dintre radiatia reflectata si cea incidenta poarta numele de
albedou (WMO, 1982).
Albedoul
Capacitatea de reflexie a diferitelor suprafete naturale depinde, n primul rnd de
proprietatile ei fizice, tipuri de soluri si de vegetatie, faza fenologica, gradul de umezeala,
apoi unghiul de naltime a Soarelui si implicit unghiul de incidenta al radiatiei solare. In
tabelul nr.38 sunt prezentate valori ale albedoului diverselor suprafete.
Se remarca marea varietate a reflectivitatii suprafetelor naturale. Cea mai mare
capacitate de reflexie o are zapada proaspata, pe vreme geroasa. Valori mari ale
albedoului prezinta si terenurile nisipoase si n general, orice suprafata uscata. Suprafata
activa acoperita cu vegetatie (de orice fel) are o capacitate de reflexie mai mare dect
solul descoperit (tabel nr.38). Albedoul covorului vegetal depinde de speciile componente
84
si de anotimp. Padurile de rasinoase, (brad si molid), reflecta mai putin (10 - 15%) dect
cele de foioase (15 - 25%). Albedoul suprafetelor acvatice este n jur de (6 - 7%) cu mult
mai mic dect cel al suprafetelor terestre.
Tabel nr.44
Albedoul diferitelor suprafete active (dup Marcu M., 1983)
Felul suprafetei active
Soluri mobilizate umede
Soluri mobilizate uscate
Argila, loess, marna umeda
Argila uscata
Nisip
Fnete, pajisti alpine
Culturi de graminee
Paduri de foioase, vara
Paduri de rasinoase
Zapada proaspata, vreme geroasa
Zapada veche, n curs de topire
Iarba uscata
Iarba verde
Frunze galbene, toamna
A(%)
5 - 14
12 - 20
14 - 18
22 - 24
25 - 40
17 - 21
10 - 25
15 - 25
10 - 15
80 - 85
35 - 50
19
26
33 - 48
9
21 ianuarie 1991
15
80
8 august 1991
21
28
12
15
12
71
16
80
18
27
21
30
`
In general cu ct se urca n altitudine valorile albedoului cresc. Aceasta crestere
poate fi substantiala atunci cnd regiunile de mare si medie altitudine sunt acoperite cu
strat de zapada fata de zonele joase unde stratul de zapada poate uneori lipsi, n cazul
iernilor blnde.
85
Vara valorile sunt mult mai apropiate, totusi regiunile joase au o reflectivitate mai
mica dect cele montane, datorate n mare parte culturilor agricole.
In valori medii multianuale albedoul calculat la statiile radiometrice (albedoul
solului nierbat), atinge maximul anual n lunile de iarna atunci cnd solul este acoperit
cu strat de zapada (tabel nr.46). Cea mai mare reflectivitate este n regiunea montana,
unde stratul de zapada este persistent pe ntreaga perioada de iarna. Cele mai mici valori
de iarna se ating la Constanta, unde stratul de zapada este mai putin persistent iarna, el
putnd sa lipseasca. Dupa cum se observa si n cazul albedoului, particularitatile
regimului circulatiei atmosferei la scara mica si spune cuvntul.
Tabel nr.46
Albedoul ssuprafetei(%) active (sol nierbat - medii multianuale) la statii radiometrice
din Romnia
Luna
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX
X
XI
XII
Iasi
57
53
33
17
20
19
19
20
21
21
22
35
Cluj N.
58
50
24
19
21
20
21
22
22
23
23
41
Timisoara
44
33
18
15
16
17
18
18
19
19
20
36
Bucuresti
52
37
21
18
19
19
19
20
20
20
21
31
Constanta
30
27
19
19
20
18
17
19
19
20
20
26
P. Brasov
66
70
65
22
27
27
26
28
27
30
31
66
86
Tabel nr. 47
Variatia diurna a fluxului mediu multianual al radiatiei reflectate (W m-2), n luna
decembrie
Statia\ora
Iasi
Cluj N.
Timisoara
Bucuresti
Constanta
P. Brasov
6
-
9
21
28
21
28
21
42
12
70
77
56
63
49
167
15
21
28
21
21
21
69
18
-
Tabel nr. 48
Variatia diurna a fluxului mediu multianual al radiatiei reflectate (W m-2), n luna
iunie
Statia\ora
Iasi
Cluj N.
Timisoara
Bucuresti
Constanta
P. Brasov
6
35
42
56
35
42
-
9
112
112
91
112
112
119
12
147
133
126
133
126
176
15
112
108
91
105
108
133
18
35
40
48
21
35
-
87
altitudine (Poiana Brasov), fata de sudul tarii si pe litoral unde el este mult mai bine
exprimat dect cel de iarna.
Minimul anual se atinge, la sfrsitul toamnei, n luna noiembrie, la toate statiile.
Radiatia absorbita
Diferenta dintre fluxurile radiatiei solare globale si reflectate reprezinta valoarea
radiatiei solare absorbite de catre suprafata activa terestra.
Valorile radiatiei absorbite depind, n primul rnd, de fluxul radiatiei descendente
(radiatia solara globala), cu ct acesta este mai mare si cantitatea de radiatie absorbita va
fi mai mare. Deci absorbtia radiatiei solare depinde si ea de geometria Pamnt - Soare,
care produce variatiile naltimii Soarelui pe bolta si de modificarea unghiului de incidenta
a radiatiilor cu suprafata terestra, care duce la modificarea densitatii de flux. Binenteles
ca albedoul suprafetei active si spune cuvntul acesta disipnd mai mult sau mai putin
fluxul radiativ incident.
In valori medii radiatia solara absorbita prezinta un mers diurn si anual asemanator
cu cel al radiatiei solare globale (tabele nr. 49 50).
Mersul diurn al radiatiei absorbite este ascendent n prima parte a zilei, atinge un
maxim la amiaza dupa care scade n a doua parte a zilei.
In luna decembrie, la amiaza, valorile medii ale radiatiei solare absorbite sunt
cuprinse ntre 84 W m-2 la Iasi, 105 Wm-2 la Cluj Napoca si Timisoara si 146 Wm-2 la
Constanta (tabel nr. 43). La orele 9 si 15, n aceeasi luna, aceasta variaza ntre 28 si 35
Wm-2 la Iasi si 56 Wm-2 la Constanta.
Tabel nr. 49
Valorile medii multianuale ale fluxului radiatiei absorbite (Wm-2), n luna decembrie
Statia/ ora
Iasi
Cluj Napoca
Timisoara
Bucuresti
Constanta
P. Brasov
6
-
9
28
35
42
42
56
51
12
84
105
105
126
146
91
15
35
35
42
49
56
43
18
-
Tabel nr. 50
Valorile medii multianuale ale fluxurilor radiatiei absorbite (Wm-2), n luna iunie
Statia / ora
Iasi
Cluj Napoca
Timisoara
Bucuresti
Constanta
P. Brasov
6
126
119
98
126
119
-
9
454
454
461
468
517
342
12
586
558
607
607
677
545
88
15
433
398
461
426
524
363
18
119
126
112
112
98
-
89
Tabel nr. 51
Valorile medii orare ale iluminarii naturale pe suprafata orizontala n Romnia, luna
decembrie (10-1 Klucsi m-2)
Statia\ ora
Iasi
Cluj Napoca
Timisoara
Galati
Bucuresti
Constanta
9
63
48
34
63
42
68
12
110
125
95
133
126
84
15
50
46
33
60
44
58
18
6
154
9
489
12
629
15
450
18
152
142
170
158
87
72
478
465
480
505
451
592
560
658
629
569
483
462
453
476
423
163
180
120
90
70
90
B = S sin ho + D - Rs + Ea - Rl - Ep
unde:
B = bilantul radiativ;
S = radiatia solara directa pe suprafata normala;
ho = unghiul de naltime a soarelui deasupra orizontului;
D = radiatia solara difuza;
Rs = radiatia solara reflectata de unda scurta;
Ea = radiatia emisa de atmosfera de unda lunga;
91
(2)
Craiova
0
-14
-21
-14
-28
-35
-28
6
-14
-21
-21
-21
-28
-21
9
14
7
14
21
28
35
92
12
56
70
56
91
112
119
15
7
7
14
21
21
35
18
-4
-21
-21
-28
-28
-28
Tabel nr. 54
Fluxul mediu multianual al bilantului radiativ total (W m-2) la statiile radiometrice din
Romania, luna iunie
st. \ ora
Iasi
Cluj N.
Timisoara
Bucuresti
Constanta
Craiova
0
-28
-42
-35
-42
-49
-42
6
63
63
168
56
49
56
9
363
349
363
377
398
391
12
524
447
503
496
537
482
15
349
307
349
335
335
363
18
56
56
56
42
28
56
Indiferent de momentul din an, fluxul nocturn al bilantului total de radiatie este negativ,
aceasta datorita faptului ca noaptea fluxul descendent de radiatie provenit de la soare este
nul, singura componenta fiind numai radiatia ascendenta emisa de suprafata terestra.
Trecerea de la bilantul negativ la cel pozitiv si invers se produce atunci cnd naltimea
soarelui ho atinge valori cuprinse ntre 10o si 15o, deci atunci cnd fluxul radiatiei
descendente devine substantial si depaseste valoric pe cel al radiatiei ascendente.
Astfel pentru luna decembrie (solstitiul de iarna), cnd valorile lui ho sunt mici si
durata zilei este ntrecuta de cea a anoptii, bilantul total de radiatie atinge valori negative
la orele 6 si 18. Ele variaza ntre -14 Wm-2 si 28 Wm-2 la orele 6 si 18, (vezi tabel nr. 53).
La ora 9, fluxul mediu al bilantului variaza ntre 7 Wm-2 si 35 Wm-2,(tabel nr. 54).
Valorile maxime zilnice se ating la momentul amiezii adevarate. Ele variaza ntre 56
Wm-2 la Iasi si Timisoara, 112 Wm-2 (Constanta) si 119 Wm-2 (Craiova). Dupa trecerea
soarelui la meridianul locului, fluxul bilantului total scade si el, atingnd 7 Wm-2 la ora
15 pentru Iasi si Cluj Napoca, 14 Wm-2 pentru Timisoara si 35 Wm-2 la Craiova.
In luna iunie (luna solstitiului de vara, cnd ho este de trei ori mai mare dect
iarna si durata zilei se dubleaza), mersul diurn al bilantului este identic cu cel din
decembrie. si acum maximul zilnic se prodeuce la momentul amiezii, el variind ntre 447
Wm-2 la Cluj Napoca si 534 W m-2. Valorile de la celelalte ore de observatie se dispun
relativ simetric fata de momentul amiezii. Astfel la Iasi se ating, n medie,363 Wm-2 la
ora 9 si 349 Wm-2 la ora 15 sau 63 Wm-2 la ora 6 si 56 Wm-2 la ora 18. Se remarca faptul
ca valorile a.m ale bilantului total de radiatie sunt mai mari dect cele p.m.
Mersul anual al bilantului total de radiatie este asemanator cu cel al radiatiei
solare globale, componenta radiativa cu cel mai mare aport energetic n cadrul ecuatiei
bilantului.
El prezinta un minim de iarna, n luna decembrie, luna solstitiului de iarna, cnd
valorile lui ho sunt cele mai mici din an si un maxim de vara n lunile iunie - iulie,
perioada n care se produce solstitiul de vara iar ho are cele mai mari valori din an.
Acest mers anual al bilantului total de radiatie cu un maxim de var si un minim
de iarn este specific pentru latitudinile trii noastre, impus de geometria Pmnt - Soare,
care la rndul ei se materializeaza prin variatii ale naltimii soarelui deasupra orizontului
(ho) si deci modificarea componentelor radiative ale ecuatiei bliantului de radiatie.
Astfel la momentul amiezii, la ora 12, valorile bilantului total de radiatie variaz,
la Iasi, ntre 56 Wm-2 n luna decembrie, si 112 Wm-2 n februarie. La Timisoara bilantul
total este cuprins, iarna, ntre 56 Wm-2 n decembrie si 147 Wm-2 n februarie iar la
93
Constanta ntre 112 Wm-2 n decembrie, 126 Wm-2 n ianuarie si 184 Wm-2 n luna
februarie.
n lunile de var fluxul bilantului total de radiatie este cuprins, la ora 12, ntre 524
-2
Wm n iunie si 447 Wm-2 n august, la Iasi. La Timisoara ntre 503 Wm-2 n iunie si 461
Wm-2 n august, vezi fig. mentionate. n aceleasi conditii, bilantul total de radiatie la
Constanta, variaz intre 537 Wm-2 n iunie, 544 Wm-2 n iulie si 496 Wm-2 n august.
Primvara valorile bilantului total de radiatie, la amiaz ating valori intermediare
ntre cele de var si iarn. Astfel la Iasi ele ating, la amiaz, 265 Wm-2 n martie si 482
Wm-2 n mai. La Timisoara ele sunt cuprinse ntre 265 Wm-2 n martie pn la 363 Wm-2
n aprilie si 440 Wm-2 n mai iar la Constanta ntre 279 Wm-2 n martie si 461 Wm-2 n
mai.
n lunile de toamn fluxul bilantului total, la amiaz, este cuprins ntre 330 Wm-2
n septembrie si 119 Wm-2 n noiembrie la Iasi, pentru ca la Timisoara s varieze ntre
363 Wm-2 n septembrie si 133 Wm-2 n noiembrie iar la Constanta ntre 405 Wm-2 n
septembrie si 154 Wm-2 n noiembrie, fig. mentionate. Din exemplele date mai sus se
observ c valorile bilantului total de radiatie sunt mai mari n lunile de primvar dect
n lunile de toamn.
Pentru celelalte ore de observatie mersul anual al bilantului total de radiatie este
asemntor cu cel de la amiaz, cu exceptia orelor de noapte cnd valorile sunt negative.
La ora 0 valorile de bilant sunt cuprinse, la Iasi, ntre -28 Wm-2 n luna iunie si -35 Wm-2
n august, -14 Wm-2 n decembrie si -21 Wm-2 n februarie. La Constanta bilantul total de
radiatie noaptea, variaz ntre -35 Wm-2 n decembrie, -28 Wm-2 n ianuarie si -49 Wm-2
n lunile de var.
Exceptnd orele de noapte, cnd valorile bilantului total de radiatie sunt negative,
ca urmare a lipsei aportului radiativ de la Soare, atunci cnd acesta este prezent pe bolt,
ca urmare a variatiei duratei zilei, valorile negative de bilant la orele 6 si 18 apar pn n
luna aprilie inclusiv, dup care devin pozitive, n perioada mai - august, pentru a veveni
din nou negative ncepnd cu luna septembrie.
Bilantul total de radiatie si nebulozitatea
Nebulozitatea exercit o influient apreciabil asupra bilantului total de radiatie.
Gradul de acoperire a cerului cu nori influienteaz fluxul radiatiei descendente, elementul
principal din ecuatia bilantului de radiatie. Micsorarea acestui flux descendent duce la
scderea valorilor de bilant si invers.
Pentru a pune n evident rolul jucat de nebulozitate n modificarea valorilor
bilantului total de radiatie s-au analizat fluxurile medii multianuale ale bilantului total
pentru situatiile cu cer senin si acoperit, vezi tabelele nr. 53 - 54 . Pentru abele cazuri
luate n consideratie, senin si acoperit, mersul diurn si anual al bilantului este identic cu
cel al bilantului total considerat, n valori medii unde sunt considerate toate situatiile de
timp. Diferentele sunt numai de ordin valoric.
In conditiile cerului senin, valorile bilantului total de radiatie depasesc, de
regula, 600 Wm-2 la momentul amiezii n lunile de vara. Astfel, la Iasi se atinge 649 Wm2
, n iunie, 614 Wm-2 la Timisoara sau 635 Wm-2 la Constanta, Celelalte valori se dispun
simetric fata de ora amiezii, vezi tabelul nr. 55.
94
Tabel nr. 55
Fluxul mediu multianual al bilantului radiativ total (W m -2) la statiile radiometrice din
Romania, luna decembrie (neb. 0 -3)
Iasi
Cluj N.
Timisoara
Bucuresti
Constanta
Craiova
0
-42
-35
-35
-49
-56
-49
6
-42
-49
-42
-42
-49
-42
9
14
7
28
35
42
58
12
126
133
112
154
147
201
15
-7
7
56
21
35
35
18
-35
-49
-49
-49
-49
-49
Tabel nr. 56
Fluxul mediu multianual al bilantului radiativ total (W m -2) la statiile radiometrice din
Romania, luna iunie (neb. 0 -3)
Iasi
Cluj N.
Timisoara
Bucuresti
Constanta
Craiova
0
-42
-42
-42
-49
-49
-49
6
91
84
216
70
56
70
9
461
440
461
461
461
478
12
649
628
614
635
635
617
15
447
440
461
454
461
492
18
70
77
70
63
28
Cele mai mici valori anuale se ating n luna decembrie, luna solstitiului de iarna
cnd la momentul amiezii valorile bilantului sunt cuprinse ntre 112 Wm-2, Timisoara si
147 Wm-2 la Constanta.
In medie valorile bilantului total pe timp senin, n lunile de vara, sunt cu 18 pna
la 20% mai mari, la orele amiezii, fata de cele ale bilantului total considerat pentru toate
tipurile de timp. Mergnd spre extremitatile zilei diferentele cresc pna la 30%, pentru ca
noaptea situatia sa se schimbe. Bilantul total pe timp senin sa fie, n medie, cu 33% mai
mic fata de bilantul mediu total considerat pentru toate cazurile. In lunile de iarna bilantul
total pe cer senin, la orele amiezii, este cu 12% mai mare fata de bilantul mediu total iar
n orele noptii diferentele valorice sa atinga chiar 60%. Faptul ca valorile bilantului pe cer
senin sunt noaptea foarte mici se explica prin lipsa norilor care prin fenomenul de
ecranare ar produce o reflexie a fluxului radiativ ascendent si deci o marire a fluxului
radiativ descendent, care n absenta stratului de nori, este nul sau foarte slab.
In cazul cerului acoperit valorile bilantului total au acelasi mers diurn si anual ca
si cel pe timp senin. Maximul anual se produce, de regula, n luna iulie si minima anuala
n luna decembrie, vezi. tabel nr. 57 si 58.
La majoritatea statiilor valorile de bilant din iulie sunt egalate de cele din luna
mai, vezi. fig. mentionate. Valoric, lunile de vara ale bilantului pe cer acoperit sunt cu
aproximativ 40% mai mici, la orele amiezii, fata de cele ale bilantului pe cer senin. In
aceleasi conditii, procentul se mareste la aproximativ 60%, pentru lunile de iarna.
95
Tabel nr. 57
Fluxul mediu multianual al bilantului radiativ total (W m -2) la statiile radiometrice din
Romania, luna decembrie (neb. 8 - 10 )
Iasi
Cluj N.
Timisoara
Bucuresti
Constanta
Craiova
0
-14
-7
-14
-14
-21
-16
6
-14
-14
-14
-14
-21
-10
9
14
14
14
21
28
21
12
49
49
42
63
84
70
15
7
7
14
21
21
35
18
-14
-14
-14
-14
-21
-16
Tabel nr. 58
Fluxul mediu multianual al bilantului radiativ total (W m-2) la statiile radiometrice din
Romania, luna iunie (neb. 8 - 10 )
Iasi
Cluj N.
Timisoara
Bucuresti
Constanta
Craiova
0
-21
-28
-21
-28
-28
-36
6
42
42
84
42
49
45
9
237
237
195
223
279
320
12
349
258
300
307
356
376
15
216
188
202
244
195
268
18
42
42
35
35
28
37
96
97
ANEXA I
VALORILE COSINUSURILOR UNGHIULUI ORAR AL SOARELUI
ore/min
0
4
8
12
16
20
24
28
32
36
40
44
48
52
56
60
min/ore
6
0,000
0,017
0,035
0,052
0,070
0,087
0,105
0,122
0,139
0,156
0,174
0,191
0,208
0,225
0,242
0,259
17
0
-1,000
-1,000
- 0,999
- 0,999
- 0,998
- 0,996
- 0,995
- 0,993
- 0,990
- 0,988
- 0,985
- 0,982
- 0,978
- 0,974
- 0,970
- 0,966
23
7
0,259
0,276
0,292
0,309
0,326
0,342
0,358
0,375
0,391
0,407
0,423
0,428
0,454
0,469
0,485
0,500
16
1
- 0,966
- 0,961
- 0,956
- 0,951
- 0,964
- 0,940
- 0,934
- 0,927
- 0,921
- 0,914
- 0,906
- 0,899
- 0,891
- 0,883
- 0,875
- 0,866
22
8
0,500
0,515
0,530
0,545
0,559
0,574
0,588
0,602
0,616
0,629
0,643
0,656
0,669
0,682
0,695
0,707
15
2
- 0,866
- 0,857
- 0,848
- 0,839
- 0,829
- 0,819
- 0,809
- 0,799
- 0,788
- 0,777
- 0,766
- 0,755
- 0,743
- 0,731
- 0,719
- 0,707
21
9
0,707
0,719
0,713
0,743
0,755
0,766
0,777
0,788
0,799
0,809
0,819
0,829
0,839
0,848
0,857
0,866
14
3
- 0,707
- 0,695
- 0,682
- 0,669
- 0,656
- 0,643
- 0,629
- 0,616
- 0,602
- 0,588
- 0,574
- 0,559
- 0,545
- 0,530
- 0,515
- 0,500
20
10
0,866
0,875
0,883
0,891
0,899
0,906
0,914
0,921
0,927
0,934
0,940
0,946
0,951
0,956
0,961
0,966
13
4
- 0,500
- 0,485
- 0,469
- 0,454
- 0,438
- 0,423
- 0,407
- 0,391
- 0,375
- 0,358
- 0,342
- 0,326
- 0,309
- 0,292
- 0,276
- 0,259
19
11
0,966
0,970
0,974
0,978
0,982
0,986
0,988
0,990
0,993
0,995
0,996
0,998
0,999
0,999
1.000
1,000
12
98
5
- 0,259
- 0,242
- 0,225
- 0,208
- 0,191
- 0,174
- 0,156
- 0,139
- 0,122
- 0,105
- 0,087
- 0,070
- 0,052
- 0,035
- 0,017
0,000
18
ore/min
60
56
52
48
44
40
36
32
28
24
20
16
12
8
4
0
min/ore
\
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
43
0,000
0.012
0.024
0.036
0.048
0.059
0.071
0.083
0.095
0.107
0.118
0.130
0.142
0.153
0.165
0.176
0.188
0.199
0.211
0.222
0.233
0.244
0.255
0.266
0.278
0 \ 0
0
2
4
6
8
10
11
12
13
14
15
16
17
18
43
0.731
0.731
0.729
0.727
0.724
0.720
0.718
0.715
0.712
0.709
0.706
0.703
0.699
0.695
44
0,000
0.012
0.024
0.036
0.048
0.061
0.073
0.085
0.097
0.109
0.121
0.132
0.144
0.156
0.168
0.180
0.191
0.203
0.215
0.226
0.238
0.248
0.260
0.271
0.283
sin sin
45
46
0,000
0,000
0.012
0.013
0.025
0.025
0.037
0.038
0.049
0.050
0.062
0.063
0.074
0.075
0.086
0.088
0.098
0.100
0.110
0.112
0.123
0.125
0.135
0.137
0.148
0.149
0.159
0.162
0.172
0.174
0.183
0.186
0.195
0.198
0.207
0.210
0.218
0.222
0.230
0.234
0.242
0.246
0.254
0.258
0.265
0.269
0.276
0.281
0.288
0.292
47
0,000
0.013
0.026
0.038
0.051
0.064
0.076
0.089
0.102
0.114
0.127
0.139
0.152
0.164
0.177
0.189
0.201
0.214
0.226
0.238
0.250
0.262
0.274
0.286
0.297
48
0,000
0.013
0.026
0.039
0.052
0.065
0.078
0.091
0.103
0.116
0.129
0.142
0.154
0.167
0.180
0.192
0.205
0.217
0.230
0.242
0.254
0.266
0.278
0.290
0.303
49
0,000
0.013
0.026
0.039
0.053
0.066
0.079
0.092
0.105
0.118
0.131
0.144
0.157
0.170
0.182
0.195
0.208
0.220
0.233
0.246
0.258
0.270
0.283
0.295
0.307
44
0.719
0.719
0.717
0.715
0.712
0.708
0.706
0.703
0.700
0.697
0.694
0.691
0.688
0.684
cos cos
45
46
0.8707
0.695
0.707
0.694
0.705
0.693
0.703
0.691
0.700
0.688
0.697
0.684
0.694
0.682
0.692
0.680
0.689
0.677
0.686
0.674
0.683
0.671
0.680
0.668
0.676
0.664
0.672
0.661
47
0.682
0.681
0.680
0.678
0.675
0.671
0.669
0.667
0.665
0.662
0.659
0.656
0.652
0.648
48
0.669
0.669
0.668
0.665
0.663
0.659
0.657
0.655
0.652
0.649
0.646
0.643
0.640
0.636
49
0.656
0.656
0.654
0.652
0.650
0.646
0.644
0.642
0.639
0.637
0.634
0.631
0.628
0.624
99
19
20
21
22
23
24
0.691
0.687
0.682
0.678
0.673
0.668
0.680
0.676
0.671
0.667
0.662
0.657
0.668
0.664
0.660
0.655
0.651
0.646
0.656
0.653
0.649
0.646
0.640
0.635
0.644
0.640
0.636
0.632
0.627
0.623
100
0.632
0.628
0.624
0.620
0.616
0.611
0.620
0.616
0.613
0.608
0.604
0.599
BIBLIOGRAFIE
Gorczynski, L., (1934), Climat Solaire de Nice et de la Cte d' Azur, Nice, 138 p.
Dogniaux R., (1954), tude du climat de la radiation en Belgique, Ciel et Terre, 1-2,
3-4, 7-8, 9-10.
Herovanu, M., (1957), Introducere n fizica atmosferei, Bibl. Soc. t. Mat. si Fiz. Buc.,
310 p.
Berliand, T. G., (1961), Distributia radiatiei solare pe continente, Leningrad, 244 p.
Perrin de Brichambaut Ch., (1963), Rayonnement solaire et changes radiatifs naturels,
Paris.
stea D., Bacinschi D., Nor R., (1965), Dictionar Meteorologic, Buc, 319 p.
Robinson, N., (1966), Solar Radiation, Amsterdam / London / New York., 347 p.
Stanciu N. (1973), Insolatia si rezerva de apa a solului. Aplicatii practice n silvicultura,
Buc., Ed. Ceres, 109 p.
Pivovarova, I. V. (1977), Caracteristicile climatului radiativ al U.R.S.S., Leningrad (lb.
rusa).
* * * (1981), Meteorological Aspects of the Utilization of Solar Radiation as an Energy
Source, Tehnical Note -172, W.M.O. - 557.
Jol, J., (1983), Rayonnement solaire aspects geometriques et astronomiques, Cours et
manuel, 2, Paris.
Marcu, M., (1983), Meteorologie si climatologie forestiera, Buc. Edit. Ceres.
* * * (1990), Recueil de notes de cours sur les instruments mtorologiques pour la
formation du personel mtorologique des clases III et IV,I,
O.M.M. - 622.
* * * (1984), Atlas Europen du rayonnement solaire, I - II, C.E.E, Kln.
Pivovarova, I. V., Stadnic, V.V.,(1988), Caracteristicile climatului radiatiei solare ca
sursa de energie pe teritoriul U.R.S.S., Leningrad (lb. rusa)
Ciocoiu, I. (1993), Indrumar metodologic pentru efectuarea observatiilor radiometrice,
xerografiat, I.N.M.H., Bucuresti.
C. Oprea (2005), Climatul radiativ pe teritoriul Romaniei, Bucuresti 261 pag.
101
102