AUDIT

1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit

2. Actiuni de intimidare - amenintare la adresa independentei.
3.Abordari privind metodologia auditului statutar
4.Aprecierea controlului intern : lucrari necesare pt scoaterea in
evidenta a celor doua laturi : conceptia sistemului si functionarea
sistemului.
5.Aprecierea controlului intern: intelegerea si descrierea sistemelor
semnificative.
6 Aprecierea controlului intern: confirmarea intelegerii sistemului
(testele de conformitate).
7. Auditul contractual: caracteristici si obiect.
8. Auditul estimarilor contabile.
10. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de angajament)?
11.Cand se emite opinia defavorabila in auditul statutar?/ . Opinia
defavorabila: motive, mod de prezentare.
13Cand se emite opinia fara rezerve intr-un raport de audit statutar?/
Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
12Care sunt tipurile de opinie n auditul statutar
14.Care sunt cele 7 elemente de baza ale unui raport de audit
statutar?
15Care sunt criteriile de calitate in aprecierea imaginii fidele a
situatiilor financiare?(pagina 70 din carte)
16Care sunt etapele metodologice pentru realizarea unei misiuni de
audit statutar?
17Care sunt formele de exprimare a opiniei in legatura cu imaginea
fidela?
18Care sunt normele de referinta in autitul statutar?
19Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare?
20Ce este pragul de semnificatie in auditul statutar si cum se
determina?
21Ce intelegeti prin independenta auditorului?
22Ce sunt conturile semnificative in audit.
23Ce sunt domeniile, sistemele si conturile semnificative in audit?/
Ce sunt sistemele si domeniile semnificative in audit.
24Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici
pentru obtinerea acestora?(pagina 154 carte)
25Cum explicati rolul si obiectul auditului statutar
26Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit
intern?
27 Care sunt cele patru categorii de audit intern in functie de natura?
28 Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit?
29 Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit inscrise in
Cod etic?
30. Continutul raportului de audit.
31 Ce este expertul contabil?
32 Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?
33Ce sunt si ce rol au normele contabile?
33Ce sunt si ce rol au normele contabile?
34 Ce este riscul legat de control?
35 Ce este riscul inerent?
36 Ce este riscul de nedetectare?

37 Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?

38 Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei
entitati?
39. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei
entitati?
40Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?
41 Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?
42 Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra situatiilor
financiare condensate?
43 Cum explicati responsabilitatile etice ale profesionistilor utilizati
in cadrul unei misiuni de audit de baza?.
44Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.
45 Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.
46 Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii.
47 Continutul unui raport asupra controlului intern.
48 Ce sunt testele de conformitate?
49 Ce sunt testele de permanenta?
50 Care sunt prevederile de baza ale contractului de prestari de
servicii de audit?.
51 Ce este si cum se calculeaza eroarea estimata prin extrapolare
directa?
52 Ce este si cum se calculeaza eroarea tolerabila?
53 Ce este si ce semnificatie are importanta relativa?
54 Confirmarea directa procedura de control al conturilor
55 Conceptul de independenta in audit.
56 Care este structura Codului etic national al profesionistilor
contabili din Romania?
57 Confirmarea externa (directa)
58 .Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea
elementelor probante.
59Controlul conturilor: structura, continutul si modul de
fundamentare a programului de control.
60 Criterii de apreciere a imaginii fidele
61 Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
62 Controlul de calitate in audit.
63 Continutul paragrafului de opinie din raportul de audit statutar
64 Categoriile de riscuri in auditul statutar
65 Definiti auditul in general si identificati elementele fundamentale
ale definitiei .
66 Definiti auditul statutar si identificati elementele fundamentale
ale definitiei.
67 Definiti conceptul de imagine fidela in audit./ Explicati conceptul
de imagine fidela in audit/ auditul statutar./Conceptual de imagine
fidela in audit.
68 Definiti si explicati pragul de semnificatie in audit./ Definiti
pragul de semnificatie in audit si ce rol are
69 Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea
70 Definiti auditul financiar
71Definiti si explicati auditul intern si controlul intern.
72Diferentele dintre auditul financiar si controlul financiar
73 Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale
acesteia.

74 Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici.

75 Elementele fundamentale ale definitiei auditului statutar./
Caracteristicile fundamentale ale auditului statutar
76 Explicati relatia dintre auditul financiar si auditul statutar.
77 Explicati principiul integritatii si obiectivitatii in audit.
78 Explicati principiul competentei in audit
79 Explicati principiul confidentialitatii in audit.
80 Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit
statutar.
81 Explicati termenii de previziuni si proiectii in audit.
82 Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.
83 Enumerai i explicai 8 diferene ntre auditul extern i auditul
intern.
84 Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere
85 Examenul situatiilor financiare.
86 Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea
controlului intern al unei entitati.
87 Evaluarea controlului intern: continut, etape.
88 Explicati semnificatia datarii raportului.
89 Elementele posterioare inchiderii exercitiului.
90 Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea
controlului intern al unei entitati.
91 Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor
de audit
92 Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.
93 Faze si etape metodologice ale auditului statutar./ Fazele si
etapele unei misiuni de audit statutar.
94 Fapte descoperite pana la data raportului de audit.
95 Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea
publicarii situatiilor financiare
96 Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare.
97 Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol.
98 Interesul propriu amenintare la adresa independentei
99 Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de
comportament.
100 Imaginea fidela in audit./ Imaginea fidela in auditul statutar.
101 Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de
prezentare.
102 Identificarea responsabilitatilor intr-un raport de audit
103 Ipoteza continuitatii activitatii in auditul situatiilor financiare.
104 Misiunea de examinare a
106. Manifestarile de familiarism - amenintare la adresa
independentei
107 Norme de raportare in cazul unei misiuni de examen limitat
(revizuire).
108 Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii:
semnificatie, mod de prezentare.
109 Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati,
salariati
110 Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen
limitat (revizuire).

111 Obligatiile etice ale expertului contabil in cursul unei misiuni de

consultanta fiscala.
112 Observarea fizica mijlocul cel mai eficace de verificare a
existentei unui active.
113 Orientarea si planificarea misiunii de audit; lucrari necesare
114 Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si
extern se pot prezenta sintetic astfel:
115 Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
116 Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati
salariati.
117 Orientarea si planificarea auditului.
118 Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
119 Prezentati 10 proceduri (diligente) pt adutitarea ciclului vanzariclienti.
117 Orientarea si planificarea auditului.
118 Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
119 Prezentati 10 proceduri (diligente) pt adutitarea ciclului vanzariclienti.
120 Prezentati 10 proceduri (diligente) pt auditarea cont de
trezorerie.
121 Paragraful introductiv al raportului de audit.
122 Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern.
123 Proceduri (diligente) Datorii i cheltuieli de exploatare
124 Proceduri (diligente) Clieni i venituri din exploatare
125 Proceduri (diligente) Provizioane pentru riscuri i cheltuieli
126 Proceduri (diligente) Capitaluri proprii
127. Prezentati 4/5 deosebiri fundamentale intre auditul statutar si
auditul intern./Prezentati 6 diferente intre auditul statutar si auditul
intern.
128. Prezentati 5 diferente intre auditul financiar si auditul intern.
129 Prezentati 5 elemente de baza ale raportului de audit statutar.
130 Prezentati 5 proceduri (diligente) pt auditarea imob financiare
131 Prezentati 8 diligente pt controlul stocurilor./ Prezentati 10
proceduri (diligente) folosite in auditarea stocurilor la o intreprindere
industriala.
132 Elaborai un tablou al evoluiei provizioanelor pentru
deprecierea stocurilor de la un exerciiu la altul.
133 Prezentati elementele fundamentale ale definitiei auditului
financiar
134 Prezentati schema metodologica a auditului statutar.
135 Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit
136 Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.
137. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat.
138 Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa independentei.
139 Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l
deosebesc de auditul contractual.
140 Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri
convenite de o misiune de audit statutar?
141. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra respectarii
clauzelor contractuale?
142. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra situatiilor
financiare condensate?

143 Protejarea independentei prin normele legale si profesionale.

144 Protejarea independentei prin cauze contractuale cu clientul.
145. Protejarea independentei prin masuri interne cabinetului.
146Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic
national al profesionistilor contabili
147 Particularitati privind partile afiliate (legate) in audit.
148 Planul de misiune: continut, rol.
149Programul de munca.
150. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.
151 Prezentati 10 proceduri (diligente) pt auditul ciclului furnizoricumparatori
152. Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditarea
imobilizarilor corporale./ Proceduri (diligente) imobilizari corporale
si necorporale
9. Procedurile analitice in auditul situatiilor financiare.
153 Rolul si importanta dosarului exercitiului.
154 Rolul si importanta dosarului permanent.
155 Rolul raportului de audit.
156 Riscul de audit: componente si relatiile intre acestea.
157 Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare.
158 Raportarea unei misiuni de compilare
159 Rolul si continutul notei de sinteza.
160. Rolul si continutul chestionarului de sfarsit de misiune.
161 Raportul asupra controlului intern: continut, structura
162 Renuntarea la convingeri - amenintare la adresa independentei.
163 Rolul si continutul scrisorii de afirmare.
164 Slabirea autocontrolului - amenintare la adresa independentei
165 Structura dosarului exercitiului.
166 Structura dosarului permanent.
167 Tehnica sondajului.
168 Tehnica observarii fizice (directe).
169 Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante
170 Utilizarea lucrarilor unui alt auditor.
171 Utilizarea lucrarilor auditorului intern
172. Utilizarea lucrarilor unui expert
1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.
Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale
unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a
indeplini aceasta misiune, trebuie sa tina seama de unele regului
profesionale si de deontologie.
Actiunile intreprinse in aceasta
etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare
fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii:

Cunoasterea globala a intreprinderii;

Examenul de independenta si de absenta a

incompatibilitatilor;

Examenul competentei

Contactul cu fostul auditor sau cenzor;

Decizia de acceptare a mandatului;

Fisa de acceptare a mandatului;

Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea
profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de
prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit

legal si misiunile de audit contractual. Standardul International de

Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina
termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor
consemna intr-o Scrisoare de misiunie de audit, sau in orice alt tip
de contract adecvat.
Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din
documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile
urmatoare:
-obiectivule auditului situatiilor financiare;
-responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si
prezentarea situatiilor financiare;
-intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila;
-forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele
misiunii de audit;
-riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca
urmare a sondajelor;
-necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil,
piese juditificative sau alte informatii solicitate.
2. Actiuni de intimidare - amenintare la adresa independentei.
Au loc atunci cand un membru al cabinetului/societatii poate fi
impiedicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala,
prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care
gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului. Exemple:
-cererea din partea clientului catre cabinet de a inlocui un membru al
acestuia, in cazul unui dezacord de aplicare a unui principiu de
contabilitate;
-presiunea din partea clientului de a reduce necorespunzator
cantitatea de munca executata de membrii cabinetului, in scopul
reducerii onorariilor.
3.Abordari privind metodologia auditului statutar.
Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a
unei misiuni de audit statutar:
-abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica);
-abordare pe cicluri de control (mai operationala).
A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape.
1. Faza initiala
- este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de
audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt
desfasurate la sediul auditorului.
2. Faza controlului propriu zis:
- este faza controlului intern si a verificarii conturilor;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren.
3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului:
- este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul
auditorului.
B. Abordarea pe cicluri de control
Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor
faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit
cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze
succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si

controlul conturilor: cumparari-furnizori, imobilizari corporale si

necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie,
imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri
improprii, peersonal si sociale, impozite si taxe, alte pasivea, alte
active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.
4.Aprecierea controlului intern : lucrari necesare pentru
scoaterea in evidenta a celor doua laturi : conceptia sistemului si
functionarea sistemului. In aceasta etapa,auditorul va aprecia
evaluarea sistemelor de control intern;cand estimeaza ca poate sa se
sprijine pe fiabilitatea controlului intern pt a limita intinderea
sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor,el va
verifica functionarea controlului intern.Aprecierea controlului intern
e ptr. auditor un mijloc si niciodata un scop.
Lucrari necesare:
a)intelegerea si descrierea sistemelor semnificative
b)confirmarea intelegerii sistemului;testele de conformitate
c)evaluarea riscurilor de eroare
d)verificarea funct.control.intern
e)evaluarea preliminara;teste de permanenta
f)evaluarea finala si incidenta asupra misiunii
5.Aprecierea controlului intern: intelegerea si descrierea
sistemelor semnificative. Auditorul trebuie sa verifice doar acele
elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind
in acest sens un program de verificare a controlului intern.
Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre
auditor, sunt:
- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;
- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.
Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a
determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control
pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si
interventiilor sale.
Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii
controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu
etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor;
aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si
niciodata un scop.
Etapele aprecierii controlului intern sunt:
- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza
constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine
intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate,
proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor
contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele
cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor
de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor
financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta
cu ajutorul tehnicilor:
* narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea
prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de
proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;

* sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu

ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere,
precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.
- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate =
practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu
descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii
procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa.
Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:
- observare directa
- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);
- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a
circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.
6 Aprecierea controlului intern: confirmarea intelegerii
sistemului (testele de conformitate).
Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului
intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program
de verificare a controlului intern.
Cele 2 etape importante in
aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt:
- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;
- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.
Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a
determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control
pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si
interventiilor sale.
Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii
controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu
etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor;
aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si
niciodata un scop.
Etapele aprecierii controlului intern sunt:
- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza
constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine
intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate,
proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor
contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele
cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor
de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor
financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta
cu ajutorul tehnicilor:
- narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea
prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de
proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;
- sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul
unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si
controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.
- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate =
practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu
descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii
procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa.
Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:
- observare directa

- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;

- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);
- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a
circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.
7. Auditul contractual: caracteristici si obiect.
Auditul contractual se realizeaza la cererea unui client si nu in
virtutea unei obligatii legale. Numirea auditorului se face de catre
management, obiectivele fiind stabilite prin contract in functie de
asteptarile clientului si pot fi foarte diferite de la un audit la altul. n
aceste conditii, se pot emite diferite rapoarte tinand cont de cerintele
clientului. n cazul auditului contractual, cerintele etice nu sunt atat
de restrictive ca in cazul auditului statutar, misiunea putand avea
natura unei consultante
8. Auditul estimarilor contabile.
Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei
unui element in absenta unei metode precise de masurare
(determinare).
Auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si
adecvate asupra estimarilor contabile cuprinse in situatiile
financiare, respectiv sa aprecieze caracterul rezonabil al acestor
estimari si corecta si completa prezentare a informatiilor in anexe.
n aceste scop, auditorul poate:
-sa examineze si sa testeze procedurile urmate de conducerea
intreprinderii pentru efectuarea estimarii;
-sa utilizeze o estimare independenta pentru a o compara cu cea
efectuata de conducerea intreprinderii;
-sa revada evenimentele posterioare inchiderii exercitiului pentru a
stabili daca estimarea se confirma.
10. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de
angajament)?
Scrisoarea de misiune este documentul in care sunt consemnati
termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit. Dintr-un astfel
de document nu trebuie sa lipseasca:
-obiectivul auditului situatiilor financiare;
-responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si
prezentarea situatiilor financiare;
-intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila,
la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al
caror membru este auditorul;
-forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele
misiunii de audit;
11.Cand se emite opinia defavorabila in auditul statutar?/ .
Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile.
Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate
de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si
regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si
prezentarea conturilor anuale.
Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care
violeaza actele normative, regulile si principiile contabile,
dispozitiile statutului si hotararile AGA. Inexactitatile se refera la
transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu

realitate: erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor,

inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri.
Se poate
prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au
constatat amortismente in situatiile financiar
Aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de
amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile
aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote depentru
cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru
exercitiul incheiat la 31 decembrie In consecinta, amortismentele
cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si
pierderile cumulate, lamii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in
paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela
situatie financiare a
societatii la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru
exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile
legale si statutare.
12 Care sunt tipurile de opinie n auditul statutar.
Intr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a
opiniei asupra situatiilor financiare, care au aceeasi valoare: dau o
imagine fidela sau ... prezinta in mod sincer in toate aspectele lor
semnificative...
Exista patru tipuri de opinie:
- opinia fara rezerve (curata);
opinia cu rezerve (opinie calificata);
- opinia defavorabila;
- imposibilitatea de a exprima o opinie.
O derivata a opiniei fara rezerve o constituie opinia fara rezerve,
dar cu un paragraf de observatii; se emite atunci cand auditorul are
unele constatari care nu sunt de natura de a-i modifica opinia, dar
care se considera
care trebuie aduse la cunostinta utilizatorilor situatiilor financiare.
De fiecare data cand auditorul emite un raport, altul decat un raport
fara rezerva, el trebuie sa includa in raportul sau o descriere clara a
tuturor motivelor care justifica decizia sa si, de fiecara data cand
poate, sa cifreze (sa estimeze) incidenta posibila asupra situatiilor
financiare. Aceste informatii trebuie sa fie date de preferinta intr-un
paragraf distinct care sa il
preceada pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea
de a exprima o opinie, si pot, de asemenea, sa faca trimitere la o nota
anexata mai aprofundata.
13Cand se emite opinia fara rezerve intr-un raport de audit
statutar?/ Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile
financiare dau o imagien fidela pozitiei financiare si rezultatele
obtinute sun in acord cu referintele contabile si conform prevederilor
contabile atunci auditorul va include in raportul de audit un paragraf
al opinie intitulat :opinia fara rezerve.
Ex : In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si
justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de 31 dec,
precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie
pt exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele
internationale de contabilitate.

14.Care sunt cele 7 elemente de baza ale unui raport de audit

statutar? Raportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7
elemente de baza:
-titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de
rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.
-destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de
Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului
corespunzator, in
functie de circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile
legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza fie actionarilor, fie
consiliului de
administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate.
-paragraful introductiv: identificarea responsabilitatilor conducerii
si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor
financiare revine
conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea de a exprima o
opinie asupra acelor situatii financiare) si identificarea situatiilor
financiare auditate, data si perioada la care se refera.
-paragraful privind intinderea misiunii de audit: normele de audit
aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori
semnificative, o
declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici
si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe sondaje, faptul ca
auditul a fost planificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca
situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.
-paragraful opiniei:
Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei,
situatiei financiare si
rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor
semnificative), in accord cu referintele contabile si, daca este cazul,
daca ele sunt conforme prevederilor legale.
15 Care sunt criteriile de calitate in aprecierea imaginii fidele a
situatiilor financiare?
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
-faptului c bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte
componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concord cu
datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor
contabile si reglementrilor n vigoare si tin cont de evenimentele
posterioare datei de nchidere;
-faptului c anexele comport toate informatiile de important
semnificativ asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatelor
obtinute.
Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijin pe
procedurile analitice prevzute de ISA 520 si n mod deosebit pe:
-stabilirea ratiourilor obisnuite de analiz financiar si compararea
lor cu cele ale exercitiilor precedente si a sectorului de activitate;
-comparatiile ntre datele reiesite din situatiile financiare si datele
anterioare, posterioare si previziunile ntreprinderii sau ale altor
ntreprinderi similare;
-compararea n procent fat de cifra de afaceri a diferitelor posturi
din contul de profit si pierdere.

Acest examen analitic asupra documentelor finale permite

actualizarea si controlul concluzii lor trase n timpul examenului
analitic efectuat n etapele anterioare.
16 Care sunt etapele metodologice pentru realizarea unei
misiuni de audit statutar?
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni
de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi
grupate in trei faze si zece etape care, in succesiunea lor logica si
practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de
Audit, se prezinta astfel:
Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;
2. Orientarea si planificarea auditului.
Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul
conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare.
Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului;
7.Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare
inchiderii; 9.Raportarea;
10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).
17Care sunt formele de exprimare a opiniei in legatura cu
imaginea fidela?
Obiectivul auditrii situaiilor financiare este s permit
auditorului s exprime o opinie conform creia situaiile financiare
au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, n
conformitate cu un sistem contabil de referin identificat.
Pentru a exprima aceast opinie, auditorul va folosi una dintre
urmtoarele dou formule, care sunt echivalente: dau o imagine
fidel"; prezint n mod sincer, n toate aspectele lor semnificative".
18 Care sunt normele de referinta in autitul statutar?
In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua
categorii de norme de referinta: norme contabile si norme d eaudit.
Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de
reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula,
organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt
comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si
utilizeaza situatiile financiare.
Normele contabile cuprind: standarde internationale de raportare
financiara (IAS/IFRS); standarde sau norme contabile nationale
( OMFP 3055/2009, OMFP 1917/2005 etc); alte referinte contabile
bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si
prezentarea situatiilor financiare.
Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o
autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea
muncii sale. Acestea pot fi: Standardele Internationale de Audit
(ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele
Internationale privind Angajamentele de Revizuire
(ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de
Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe
( ISRS).; Norme nationale emise de un organism professional
recunoscut ca fiind autoritate in domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia
auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele

permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de

atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasifica in 3 categorii, acoperind intreaga
activitate a audditorului: norme profesionale de lucru; norme de
raportare; norme generale de comportament.
19 Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor
financiare?
n auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua
categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit.
20 Ce este pragul de semnificatie in auditul statutar si cum se
determina?
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste
care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune
poate afecta
regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea
fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului
intreprinderii. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si
interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna
si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea
deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite
elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de
afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la
inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile
susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la
sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit
trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului,in scopul de a putea
emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la
determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi
legale, statutare sau contractuale; evolutia importanta de la un an la
altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale.
21 Ce intelegeti prin independenta auditorului?
Componentele independenei sunt: Independena de spirit (a
raionamentului profesional) caracterizat prin starea de spirit care
nlesnete obinerea unei opinii neafectate de influene care pot
compromite raionamentul profesional, permind profesionistului
contabil s acioneze cu integritate,obiectivitate i pruden
profesional; Independena n aparen (comportamental)
caracterizat prin evitarea faptelor i circumstanelor care pot fi att
de semnificative nct o ter persoan, logic i informat (deinnd
toate informaiile relevante i aplicnd toate msurile de prevedere
necesare), ar putea ajunge la concluzia c integritatea, obiectivitatea
i prudena profesional ale cabinetului/societii sau grupului sau
ale unui membru al acestora au fost compromise. Prin independen
nu trebuie s se neleag c o persoan care exercit un raionament
profesional trebuie s fie izolat de relaiile sale economice,
financiare sau de alt natur, ci doar c importana acestor relaii
trebuie evaluat i din punctul unei tere persoane, rezonabil i

informat,care, avnd toate informaiile relevante, ar putea trage

concluzia n mod firesc c sunt inacceptabile.
22 Ce sunt conturile semnificative in audit.
Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta
o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natura
lor ar putea
reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori
sau inexactitati semnificative a caror importanta relativa e direct
legata de
regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii
financiare. Identificarea conturilor semnificative se sprijina in mod
esential pe examenul
analitic, un ansamblu de tehnici care consta in: efectuarea de
comparatii intre datele din conturi cu cele trecute si ulterioare;
analiza fluctuatiilor si tendintelor;studiul si analiza elementelor
neobisnuite.
Unele conturi care sunt la prima vedere nesemnificative, pot
ascunde o mare probabilitate de erori ca, de exemplu: conturi cu
solduri mici dar care tranziteaza sume importante; conturi puternic
afectate de aprecieri (provizioane); conturi care presupun tehnici
contabile complexe; conturi cu anomalii aparente (solduri creditoare
la casa,de exemplu); conturi care prin natura sunt purtatoare de
riscuri (conturide regularizare).
23Ce sunt domeniile, sistemele si conturile semnificative in
audit?/ Ce sunt sistemele si domeniile semnificative in audit.
Este semnificativ orice element ( grup de elemente) care este
susceptibil s aaiba o influenta asupra situatiilor financiare si a
utilizatorilor acestora ( actionari,creditori, investitori).
Domeniile semnificative pot fi clasate in sisteme semnificative si
conturi semnificative.
Prin sistem semnificativ, de regula, se intelege orice sistem existent
in entitate care asigura inregistrarea si transcrierea operatiilor
repetitive, cand valoarea cumulate a acestora este ea insasi
semnificativa in raport cu situatiile financiare. Sistemele
semnificative commune tuturor intreprinderilor sunt cele privind:
cumparari-furnizori, vanzari-clienti, plati personal, trezorerie,
productie-stocuri.
Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta
o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natural
or ar putea
reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori
ori inexactitati semnificative a caror importanta relative e direct
legata de
regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii
financiare.
24 Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici
pentru obtinerea acestora?(pagina 154 carte)
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante
intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor
pentru a ajunge la

concluzii pe acare acesta isi fondeaza opinia. Aceste informatii

constau in documente justificative si documente contabile care stau
la baza situatiilor
financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ 2 condtii de
calitate pt a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si
sa fie juste.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita
auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare.
Elementele probante sunt
obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu
controalele substantive sau numai prin controalele substantive.
Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente
probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemeleor
contabile si de control intern.
Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in
contabilitatea entitatii si constau in proceduri de obtinere a
elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative
in situatiile financiare. Ele sunt de doua tipuri: contoalele privind
tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor; proceduri analitice care
constau in analiza tendintelor si ratiourilor semnificative, examenul
variatilor si examenul de coerenta cu alte informatii.
25 Cum explicati rolul si obiectul auditului statutar.
O misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv
exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile
financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative,
conform unei referinte contabile identificate. Pentru a exprima
aceasta opinie, auditorul va folosi formula dau o imagine fidela
sau prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative
care sunt expresii echivalente.
Opinia auditorului intareste credibilitatea situatiilor financiare
furnizand o asigurare ridicata, dar nu absoluta.
Auditorul statutar are rolul de ultim aprtor al interesului
publicului, consumatorilor i utilizatorilor informaiilor cuprinse n
situaiile financiare ale unei entiti.
26 Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de
audit intern? Etapele de realizare a unei misiuni de audit intern
sunt: 1. Etapa de pregatire; 2. Etapa de realizare propriu-zisa; 3.
Etapa de incheiere ( evaluare si raportare)
27 Care sunt cele patru categorii de audit intern in functie de
natura? 1. auditul de conformitate/regularitate; 2. auditul de
eficacitate;
3. auditul de management; 4. auditul strategic
28 Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit?
Necesitatea Codului consta in :
1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor;
2. conservarea increderii publicului in profesie;
3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a
tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia;
4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii
contabili;

5.
necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei
profesionistului contabil si a organismului din care face parte.
29 Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit
inscrise in Codul etic? Integritate, obiectivitate, competenta
profesionala si prudenta, confidentialitate, profesionalism, respect
fata de normele etice si profesionale.
30. Continutul raportului de audit. Raportul de audit trebuie sa
contina:
-relatia contractuala de executare a misiunii de audit;
-observatiile reiesite din diverse verificari;
-informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de
lege;
-oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a
obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela,
clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei
financiare generale a intreprinderii;
-mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul
de audit.
Din raportul de audit trebuie sa rezulte in mod clar:
-mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea
intreprinderii;
-descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit;
-situatiile care fac sa apara incertitudini;
-natura si locul observatiilor in raport.
31 Ce este expertul contabil? Expertul contabil e un profesionist
contabil abilitat sa exercite profesia contabila in conditiile fixate prin
normele internationale si prin O.G. nr. 65/1994, aprobata prin L nr.
42/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; aceste norme
definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sa
revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu e
legat printr-un contract de munca,si sa ateste regularitatea si
sinceritatea situatiilor financiare ale unei entitati.
32 Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?
Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli
definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru
calificarea muncii sale. Acestea pot fi:
-Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale
de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele
de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind
Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale
pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde
de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei Internationale a
Contabililor (IFAC);
-normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca
fiind autoritate in domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia
auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele
permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de
atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.
Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga
activitate a auditorului:
-norme profesionale de lucru;

-norme de raportare;
-norme generale de comportament.
Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia
auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele
permit auditorului si sa defineasca scopurile pe care le are de atins
prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.
33 Ce sunt si ce rol au normele contabile?
Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de
reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula,
organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care
stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care
au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art.
1 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin
legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in
activitatea lor normele contabile.
Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de
informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori
aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii
complementare care sa le satisfaca nevoile.
Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau
mai multora din referintele urmatoare:
-standarde internationale de raportare financiara;
-standarde sau norme contabile nationale;
-alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru
elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia
Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt
denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara
(IFRS) care cuprind:
-Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB
(IFRS);
-Standardele Internationale de Contabilitate (IAS);
-standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
-alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli
constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii
contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte
financiare, doc. ctb de sinteza sau bilant contabil).
Rolul normelor contabile: e de a asigura comparabilitatea
34 Ce este riscul legat de control? Consta in faptul ca o eroare
semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata
sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni,
nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul
contabil si de control intern utilizate. In general auditorul fixeaza un
nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand: sistemele
contabile si de control nu sunt aplicate corect; sistemul contabil si
cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca
insuficiente.
35 Ce este riscul inerent? Consta in posibilitatea ca soldul unui
cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative,

izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de

operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
36 Ce este riscul de nedetectare? Riscul de nedescoperire consta
in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa
descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o
categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau
categorii de operatiuni.
Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale
auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate,
oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.
Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit.
Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor
inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile
inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel
al riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie redus cat mai mult
riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de
control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de
nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de audit.
Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de inversproportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu
cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este
mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de
semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci
auditorul va putea:
-sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste
de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;
-sa reduca riscul de nedescoperire modificand natura, calendarul si
intinderea controalelor proprii.
Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de
control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un
sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa.
37 Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?
Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si
exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toate
aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general
identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii,
auditorul va folosi formula ofera o imagine fidela sau prezinta in
mod corect sub toate aspectele semnificative, aceste expresii fiind
echivalente.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un
profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor
financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei
financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.
38 Care sunt principalele obiective ale controlului intern al
unei entitati? Obiectivele controlului intern sunt
A. protejarea activelor intreprinderii :
1.definirea responsabilitatilor
2.separarea sarcinilor si functiilor
3.descrierea functiilor
4.procedura acordarii imputernicirilor
B. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile

1.modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative

2.organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii
3.organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a
valorificarii acestuia
4.respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
5.controalele de baza ale activitatii contabile
C. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
D. promovarea eficacitatii exploatarii
39. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei
entitati? Elementele de baza ale controlului intern sunt:
a)existentea unui plan de organizare, cuprinzand :
- definirea cat mai precisa a sarcinilor
- definirea limitelor de competenta si a raspunderilor
- circulatia informatiilor
b)competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul
directiunii
c)existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la :
- producerea informatiilor
- arhivarea informatiilor
40 Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?
Misiune de compilare
Audit statutar
1
Nici o asigurare
Asigurare ridicata, dar nu absoluta
2
Auditorul pune in aplicare cunostintele sale de
contabilitate si nu pe cele din domeniul auditului Serviciul e un
audit
3
Scopul este acela de a strange, a grupa si a sintetiza
informatiile prin elaborarea situatiilor financiare Scopul e emiterea
raportului de audit
41 Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?
Misiunile de audit speciale pot avea ca obiect:
situatiile financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de
standardele internationale de raportare financiara si de normele
nationale;
conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare
(denumirea acceptata e de rubrica din situatiile financiare);
respectarea clauzelor contractuale;
situatiile financiare condensate (rezumate).
42 Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra
situatiilor financiare condensate?
-titlul;
-destinatarul;
-identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut
situatiile financiare condensate;
-o referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in
ansamblul lor si la tipul de opinie exprimata in acel raport;
-o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse in situatiile
financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare
auditate din care s-au nascut;
-daca auditorul a emis o opinie modificata asupra situatiilor
financiare in ansamblul lor, raportul trebuie sa mentioneze ca, desi
situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile

financiare in ansamblul lor, acestea provin din situatii financiare care

au facut obiectul unui raport de audit modificat;
-mentiunea ca, pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor
financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite
impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de
audit asupra acestora;
-data raportului; adresa auditorului si semnatura lui.
43 Cum explicati responsabilitatile etice ale profesionistilor
utilizati in cadrul unei misiuni de audit de baza?
Cerintele etice aplicabile profesionistilor contabili cer ca acestia sa
asigure cea mai inalta calitate prestarii serviciilor profesionale si sa
mentina increderea publicului in profesie.
Codul etic al profesionistilor contabili recunoaste ca obiectivele
profesiunii contabile sunt stabilite astfel incat un profesionist
contabil sa indeplineasca cele mai inalte standarde de
profesionalism, sa atinga cele mai inalte niveluri de performanta si
sa raspunda cerintelor interesului public. Realizarea acestor
obiective presupune satisfacerea a 4 cerinte de baza:
- Credibilitatea. n intreaga societate exista nevoia de credibilitate in
informatie si in sistemele de informatii.
- Profesionalism. Exista o necesitate pentru clienti, patroni si alte
parti interesate de a putea fi clar identificate persoanele profesioniste
in domeniul contabil.
- Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea ca toate serviciile
obtinute din partea profesionistului contabil, sunt executate la
standardul cel mai ridicat de performanta.
- ncredere. Utilizatorii serviciilor profesionistilor contabili trebuie
sa se poata simti incredintati ca exista un cadru al eticii profesionale
care guverneaza prestarea acestor servicii.
Necesitatea de a asigura apararea onoarei si independentei Corpului
si de a conferi lucrarilor membrilor sai autoritate impune acestor
profesionisti contabili sa aiba calitati esentiale, cum sunt:
- stiinta, competenta si constiinta;
- independenta de spirit si dezinteres material;
- moralitate, probitate si demnitate.
Se impune ca fiecare membru al Corpului sa faca efortul necesar
dezvoltarii acestor calitati si indeosebi:
a) sa isi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, dar si
cunostintele de cultura generala, singurele capabile sa-i intareasca
discernamantul;
b) sa acorde fiecarei tranzactii si situatii examinate toata atentia si
timpul necesar pt a-si fundamenta o opinie personala, inainte de a
face propuneri;
c) sa isi exprime opinia fara nici o retinere fata de dorinta, chiar
ascunsa, a celui ce il consulta si sa se pronunte cu sinceritate, fara
ocolisuri, exprimandu-si, daca e nevoie, rezervele necesare asupra
valorii ipotezelor si concluziilor formulate;
d) sa nu dea niciodata ocazia de a se afla in situatia de a nu putea sa
isi exercite libertatea de gandire sau de a fi supus ingradirii
indatoririlor sale;
e) sa considere ca independenta sa trebuie sa isi gaseasca
manifestarea deplina in exercitarea profesiei si in protejarea ei, cu

respectarea integrala a dispozitiilor legale si regulilor stabilite de

Corp.
44 Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de
calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea,
adaptabilitatea si armonizarea. Recomandarea CEE din 15 noiembrie
2000 prevede ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata
si exercitata in doua forme: control colegial si control prin personal
angajat. n ambele forme trebuie asigurata calitatea controlorilor si
obiectivitatea lor.
Regulile aplicabile se refera la:
-cine poate fi controlat;
-selectarea auditorilor astfel incat la finele unei perioade toti
auditorii sa fie controlati;
-efectuarea controlului la cat mai multe birouri ale societatii de
audit;
-perioada controlata, care nu poate depasi 6 ani (10 ani la societatile
mici, la care nu s-au constatat deficiente);
-misiunile de verificare a situatiilor financiare incredintate
cabinetelor respective, dar si sistemul de control intern din cadrul
cabinetului;
-elementele pe care se sprijina controlorul in aprecierea activitatii
cabinetului verificat: calitatea elementelor probante, respectarea
normelor de audit, respectarea normelor deontologice (mai ales
independenta), calitatea rapoartelor;
-supravegherea publica a profesiei (prin reprezentanti ai Ministerului
Finantelor Publice);
-aplicarea sanctiunilor disciplinare;
-confidentialitate;
-experienta si formarea continua a controlorilor de calitate;
-independenta si obiectivitatea controlorului de calitate.
45 Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.
Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un
cabinet sau o societate sunt urmatoarele:
-exigente profesionale: personalul cabinetului sau societatii trebuie
sa se conformeze principiilor de independenta, integritate,
obiectivitate, confidentialitate si profesionalism inscrise in Codul
etic;
-aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare a
personalului cabinetului sau soc trebuie sa-i permita acestuia sa se
achite in mod corect si complet de sarcinile pe care le primeste in
cadrul unei misiuni de audit;
-repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi incredintate
personalului care dispune de pregatirea si experienta necesare;
-delegarea: conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate
la toate esantioanele permit obtinerea unei asigurari rezonabile ca
lucrarile efectuate raspund normelor de calitate stabilite;
-consultarea: de fiecare data, cand este necesar, vor fi consultate
persoanele competente din interiorul sau din exteriorul cabinetului;
-acceptarea si pastrarea clientilor: lista clientilor potentiali si
existenti va fi revizuita periodic, sub aspectele legate de

independenta cabinetului si capacitatea sa de a satisface cererea

clientilor;
-control: eficacitatea si adaptarea politicilor si procedurilor de
control de calitate trebuie controlate periodic;
-coordonarea si supravegherea lucrarilor: colaboratorii carora li se
incredinteaza diferite lucrari trebuie informati de responsabilitatile
lor si de obiectivele si procedurile ce trebuie urmarite;
-revizuirea lucrarilor: lucrarile realizate de fiecare colaborator sunt
revazute de catre un profesionist cu un nivel de competenta cel putin
echivalent.
Nivelul, calendarul si intinderea politicilor si procedurilor de control
de calitate ale unui cabinet depind de factori ca: felul si importanta
activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare, costuri
etc.
46 Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii.
Dezacordul reprezinta o iregularitate contabila pe care conducerea
intreprinderii refuza sa o corecteze. Pot constitui dezacorduri:
-insuficienta ajustarilor pentru deprecierile de stocuri si de creante;
-stocuri supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori in
calculul costurilor productiei sau in determinarea marimii stocului
(cantitatilor);
-nerespectarea principiului independentei exercitiilor;
-neluarea in considerare a evenimentelor posterioare inchiderii
exercitiului care confirma sau infirma o situatie existenta la data
inchiderii exercitiului;
-neluarea in considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea
activelor;
-erori in clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti in categoria
clientilor obisnuiti)
47 Continutul unui raport asupra controlului intern.
Continutul Raportului asupra controlului intern trebuie sa respecte
urmatoarele principii:
-prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru
a folosi conducerii societatii;
-prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale
intreprinderii pentru a putea fi usor difuzate;
- analiza fiecarei probleme in mod logic,de o maniera constructiva,
pt a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de
ameliorare a procedurilor in 4 parti: nota de introducere si sinteza,
sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
-o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de
apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele
utilizate;
-concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport
care detaliaza problema);
-data si semnatura.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si
sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor
titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii, reluarea
rapida a tuturor slabiciunilor constatate.

Detaliile raportului corespund cu ceea ce a fost anuntat in sumar;

structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:
-prezentarea punctelor in ordinea importantei;
-recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupe de conturi;
-o parte poate fi avuta in vedere pentru recomandari mai putin
importante;
-o parte poate i destinata punctelor care pot avea o incidenta
semnificativa asupra certificarii (insa aceasta parte nu poate sa
infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul
general);
-recomandarile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate
aici daca acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile
urmatoare:
descrierea punctelor slabe constatate;
consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
48 Ce sunt testele de conformitate?
Testele de conformitate presupun selectionarea de catre auditor a
unui numar limitat de tranzactii carora le urmareste circuitul pentru a
retine daca toate controalele prevazute au fost efectuate. Scopul nu
este de descoperi erori in functionarea sistemului, ci numai de a
obtine o asigurare ca sistemul descris este cel real si ca a fost inteles.
Modalitati de realizare a testelor de conformitate:
-observarea directa;
-confirmarea verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
-existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere etc.);
-observarea ulterioara, constand in reluarea in intregime a
circuitului, plecand de la origine, pentru a-l testa.
49 Ce sunt testele de permanenta? Testele de permanenta sunt
verificari efectuate pentru a stabili daca procedurile sistemului
contabil si de control intern fac obiectul unei aplicari efective si
constante. Aceste teste trebuie sa fie suficient de ample pentru ca
auditorul sa se convinga in legatura cu faptul ca procedurile
controlate sunt aplicate intr-o maniera permanenta si fara defectiuni.
Poate fi avuta in vedere si utilizarea tehnicilor statistice.
50 Care sunt prevederile de baza ale contractului de prestari de
servicii de audit?
-obiectivul auditului situatiilor financiare;
-responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si
prezentarea situatiilor financiare;
-intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila,
la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al
caror membru este auditorul;
-forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele
misiunii de audit;
-riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca
urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil
si de control intern;
-necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil,
piese justificative sau alte informatii solicitate.

51Ce este si cum se calculeaza eroarea estimata prin

extrapolare directa? Eroarea estimata este eroarea pe care
auditorul a calculat-o in etapa de determinare a pragului de
semnificatie si se calculeaza astfel:
-se determina numarul erorilor la nivelul uni esantion;
-se estimeaza apoi erorile prin extrapolare directa la intreaga
populatie;
-se calculeaza eroare estimata tinand cont de eroarea de esantionare
stabilita.
Ex: n cursul auditarii stocurilor, au fost descoperite supraevaluari
in suma neta de 4.000 dintr-un esantion de 60.000 extras dintr-o
populatie de 500.000.
Se va proceda la estimarea erorilor prin extrapolare directa, astfel:
(Valoarea neta a
Valoarea totala
erorilor din esantion (4.000) x
a populatiei (500.000))
_______________________________________________________
__ = Eroarea estimata prin extrapolare directa (33.500)
Valoarea totala a esantionului (60.000)
Eroarea de esantionare se stabileste la 50% (nivelul e stabilit de
auditor) din suma erorii estimate prin extrapolare directa (50% x
33.500 = 16.750).
Rezulta o estimare a valorii totale a prezentarilor eronate la stocuri
de 50.250, adica 33.500 + 16.750.
52 Ce este si cum se calculeaza eroarea tolerabila?
Eroarea tolerabila este eroarea maximala intr-o populatie
selectionata pe care auditorul poate sa o accepte tragand concluzii ca
rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Ea se determina
pe baza de rationament profesional, tinand cont de pragul de
semnificatie global calculat de auditor, ca procent din acesta.
Eroarea tolerabila poate fi:
a.nula sau mica, atunci cand contul poate fi auditat in intregime cu
cheltuieli mici si nu asteapta descoperirea nici unei erori;
b.mare, atunci cand contul este mai mare si necesita o esantionare de
proportii pentru a putea fi auditat;
c.mare ca pondere in totalul contului, atunci cand contul poate fi
verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri
analitice, in cazul in care eroarea tolerabila este de proportii;
d.redusa ca pondere in soldul total al contului, atunci cand cea mai
mare parte a acelui sold a ramas neschimbat si contul nu trebuie sa
mai fie auditat;
e.moderat de mare, atunci cand se asteapta sa existe un numar relativ
mare de erori.
53 Ce este si ce semnificatie are importanta relativa?
Importanta relativa este un factor care permite auditorilor sa
aprecieze amploarea diferitelor categorii de riscuri. Ea se defineste
in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati
care figureaza in informatia financiara (inclusiv o omisiune) si care,
singura sau adaugata altora, tinand seama de circumstantele
specifice situatiei respective, ar putea avea drept consecinta
influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile
care se sprijina pe aceasta informatie.

54 Confirmarea directa procedura de control al conturilor

Confirmarea externa (directa)
Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de
afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului
informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul
are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei
proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa
controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de
procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua
situatii:
-sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente
suficiente de proba;
-sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante
fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va
suporta consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste
principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la
folosirea tehnicii confirmarii directe:
-confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii;
-confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii
considerate necesare;
-confirmarea conturilor de clienti si debitori;
-confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte
stocuri la terti;
-valori mobiliare cumparate prin intermediari financiari;
-imprumuturi de la terti;
-confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi
exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el
informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere sa nu
raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i
s-a prezentat.
Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in
discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare
externa (directa).
Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor
de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii
confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor
probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit
(ISA) nr. 505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale
anului 2001.
Este o tehnica ce consta in a solicita unui tert, avand legaturi de
afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului
informatiile privind existenta operatiunilor, a soldurilor etc.
Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea
acestei proceduri.
55 Conceptul de independenta in audit.
Componentele independentei sunt:
-Independenta de spirit (a rationamentului profesional) caracterizata
prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate
de influente care pot compromite rationamentul profesional,

permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate,

obiectivitate si prudenta profesionala;
-Independenta in aparenta (comportamentala) caracterizata prin
evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative
incat o terta persoana, logica si informata (detinand toate
informatiile relevante si aplicand toate masurile de prevedere
necesare), ar putea ajunge la concluzia ca integritatea, obiectivitatea
si prudenta profesionala ale cabinetului/societatii sau grupului sau
ale unui membru al acestora au fost compromise.
Prin independenta nu trebuie sa se inteleaga ca o persoana care
exercita un rationament profesional trebuie sa fie izolata de relatiile
sale economice, financiare sau de alta natura, ci doar ca importanta
acestor relatii trebuie evaluata si din punctul unei terte persoane,
rezonabila si informata, care, avand toate informatiile relevante, ar
putea trage concluzia in mod firesc ca sunt inacceptabile.
56 Care este structura Codului etic national al profesionistilor
contabili din Romania?
Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza:
-partea A tuturor profesionistilor contabili;
-partea B numai profesionistilor contabili liber- profesionisti;
-partea C numai profesionistilor contabili angajati.
57 Confirmarea externa (directa).
Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de
afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului
informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul
are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei
proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa
controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de
procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua
situatii:
- sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc
elemente suficiente de proba;
- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante
fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta
consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste
principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la
folosirea tehnicii confirmarii directe:
-confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii;
-confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii
considerate necesare;
-confirmarea conturilor de clienti si debitori;
-confirmarea stocurilor in depozite vamale,in consignatie si alte
stocuri la terti;
-valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari;
-imprumuturi de la terti;
-confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi
exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el
informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat I se cere sa nu

raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i

s-a prezentat.
Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna
in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare
externa (directa). Procedurile si principiile fundamentale, precum si
modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor
a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a
elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul
International de Audit (ISA) nr.505, aplicabil incepand cu auditul
situatiilor financiare ale anului 2001.
58 .Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea
elementelor probante. Presupune interventia proprie a auditorului
in contabilitatea firmei, are drept scop stabilirea elementelor
probante adica acele acte, documente, informatii pe baza carora
auditorul isi va forma opinia.
Elementele probante trebuie sa indeplineasca 2 calitati:
-sa fie sufieciente - se det. prin raportarea la nr.total al constatarilor
-sa fie juste - se stabilesc in raport cu gradul de adecvare a
constatarilor.
Principalele tehnici pt. obtinerea elementelor probante sunt:
1.inspectia fizica si observatia: se folosesc pt. auditul
activelor.Inspectia fizica consta in participarea la inventarierea
generala a firmei.Participarea presupune interventia auditorului in 3
momente diferite:
-inaintea inventarierii cand auditorul studiaza procedurile stabilite pt.
efectuarea inventarierii
-in timpul inventarierii cand auditorul face 2 lucrari: observatia
asupra modului in care comisiile de inventar respecta procedurile
prestabilite si reinventaierea prin sondaj
-dupa inventariere cand verifica modul de evaluare a stocurilor, de
stabilire a diferentelor si de regularizare a rezultatelor inventarierii in
contabilitate.
Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la alta opinie de
audit decat cea fara reserve, daca nu a gasit metode alternative prin
care sa se convinga de certitudinea stocurilor si soldurilor la 31.12.
2.circularizarea sau confirmarea directa: se foloseste la auditul
conturilor de terti.Se trimit la terti de catre firma client sau auditor, o
circulara pt. confirmarea soldurilor, raspunsurile se primesc pe
adresa firmei client.
3.studiul documentelor intrate si iesite din firma: in auditul activitatii
de la sfarsitul exercitiului
4.examenul analitic pt. stabilirea riscului legat de faliment.
59 Controlul conturilor: structura, continutul si modul de
fundamentare a programului de control.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul
de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern,
documente ce asigura legatura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala,
care contine rubricile urmatoare:
-lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor
financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi

usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita

intreprinderii;
-intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si
de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta
coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru
controlul respectiv;
-indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte
importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de
data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura
avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea
cronologica a lucrarilor;
-o referinta pentru foaia de lucru;
60 Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul
trebuie sa se asigure ca urmatoarele 6 criterii au fost respectate cu
ocazia elaborarii situatiilor financiare:
Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc
intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate. Termenul de
operatii" cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii cat si
toate obligatiile si pasivele sale si, de o maniera generala, orice
eveniment sau decizie care antre-neaza o modificare a patrimoniului,
situatiei financiare sau rezultatului financiar al intreprinderii
respective.
Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate
elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile
fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de
cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc
intreprinderea in cauza; altfel spus, toate informatiile prezentate prin
situatiile financiare trebuie sa poata fi justificate si verificate.
Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in situatiile
financiare a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie:
-sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci
respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei corecte:
-sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate,
aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si
principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci
criteriul corectei evaluari;
-sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul
corectei imputarii;
-sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o
prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare;
criteriul corectei prezentari in conturile anuale.
61 Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
intern sunt:
1.protejarea activelor intreprinderii;
2.asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;
3.asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
4.promovarea eficacitatii exploatarii.
a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu
politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu
preved legale;

b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor

financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea
unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare
si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din
entitate:
d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si
identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de
orice fel.
62 Controlul de calitate in audit.
Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele
profesionale, care vizeaza analiza modului de organziare si
functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul
cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale
emise de aceste organisme.
Obiective:

Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea

serviciilor;

Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor;

Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la

perfectionarea metodelor de lucru;

Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor

profesionale;

Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin

favorizarea caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul
profesionistilor fata de organismul profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de
calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, olegialitate,
adaptarea controlului si urmarirea. Documentele europene prevad
ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata
prin doua metode:
-controale colegiale mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept
colegi care efectueaza controlul;
-controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o
organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care
gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.
1.Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale
profesionistilor contabili?
Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la:
Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit
de standardele internationale de raportare financiara si de normele
nationale;
Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile
financiare;
Respectarea clauzelor contractuale;
Situatii financiare consolidate.
63 Continutul paragrafului de opinie din raportul de audit
statutar.
Raportul de audit trebuie s prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului dac situaiile financiare dau o imagine fidel poziiei,
situaiei financiare i rezultatelor obinute (sau prezint n mod
sincer n toate aspectele lor semnificative) n acord cu referinele

contabile i, dac este cazul, dac ele sunt conforme prevederilor

legale. Termenii utilizai pentru exprimarea opiniei auditorului sunt
dau o imagine fidel" sau prezint n mod sincer n toate aspectele
lor semnificative". Aceste dou formulary semnific, ntre altele, c
auditorul nu ia n considerare dect elementele semnificative privind
situaiile financiare. In afara opiniei referitoare la imaginea fidela,
poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii
asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme
cu alte prevederi legale sau statutare.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve,
Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu
rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.
Opinia fr rezerve (curat): n opinia noastr, situaiile financiare
ofer o imagine fidel i just (sau prezint corect din toate punctele
de vedere semnificative) a poziiei i situaiei financiare a societii
la data de 31 decembrie 200X, precum i asupra performanei
financiare i a fluxurilor de trezorerie pentru exerciiul ncheiat la
aceast dat, n conformitate cu normele internaionale (sau
naionale) de contabilitate".
Opinia fr rezerve, dar cu un paragraf de observaii: Acest tip de
opinie se formuleaz atunci cnd apar elemente care ns nu
afecteaz opinia auditorului; paragraful de observaii se situeaz, de
regul, dup paragraful de opinie. Fr s exprimm o rezerv
asupra situaiilor financiare, noi atragem atenia asupra notei X" din
anex. Societatea face obiectul unui proces n care este acuzat de
infraciune n utilizarea brevetelor i n care i se pretinde vrsarea
redevenelor i daunelor de interese; societatea a angajat o
contraaciune, iar audierile preliminare, ct i procedurile juridicoadministrative ale celor dou aciuni sunt n curs. Rezultatul final al
acestei situaii nu poate, n prezent, s fie determinat i, n
consecin, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea
cheltuielilor care ar putea s rezulte".
Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul e confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in
consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive: -cand auditorul considera ca informatia referitoare la
incertitudine nu e pertinenta sau lipseste ceva; -cand auditorul
apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru
intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta
semnificativa asupra deciziilor;
-cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta
pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei
incertitudini.
Ex: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie
, deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date.
Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu
am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut
fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor,
situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie
financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si
pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu

prevederile legale si statutare.: Imposibilitatea exprimarii unei

opinii: motive, mod de prezentare: Imposibilitatea exprimarii unei
opinii poate fi data de doua categorii de limite: unele sunt impuse de
evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele
documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului,
astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea
stocurilor; altele sunt impuse de conducerea
intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui
control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un
expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa
procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua
limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne
exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.
64 Categoriile de riscuri in auditul statutar
Intr-o
intreprindere, auditorul se confrunta, de regula, cu urmatoarele
categorii de riscuri: a) Riscuri generale, specifice intreprinderii-sunt
riscuri de natura sa influenteze ansamblul operatiilor intreprinderii
( activitatea intreprinderii si sectorul din care face parte, organizarea
si structura intreprinderii, politicile generale ale intreprinderii,
perspectivele de dezvoltare, organizarea administrative si contabila,
politicile contabile ale intreprinderii); b) Riscuri legate de natura
operatiilor tratate: date repetitive, date punctuale, date exceptionale.;
c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor.; c) Riscul
de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a
procedurilor, a intinderii si datei interventiilor antreneaza in mod
obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-l
diminueze tot mai mult. Riscul de audit consta in faptul ca erori
semnificative exista in situatiile financiare si ca auditorul,
nedescoperindu-le, formuleaza o opinie eronata. El trebuie insa sa
conceapa programul de lucru astfel incat sa obtina o asigurare
rezonabila ca nu exista riscuri semnificative in situatiile financiare si
sa limiteze astfel riscul de aaudit la un nivel minim acceptabil.
Riscul de audit se divide in 3 componente: - riscul inerent consta in
posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa
comporte erori semnificative, isolate sau impreuna cu erorile din alte
conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern
insufficient.
- riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in
cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte
solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita ,
nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control
intern utilizate.
- riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de
auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul
unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu
alte solduri sau categorii de operatiuni.
65 Definiti auditul in general si identificati elementele
fundamentale ale definitiei .
Definitie: Auditul in general
reprezinta examinarea profesionala a unei informatii efectuata de un
specialist competent si independent in vederea emiterii unei opinii

motivate prin raportarea la un criteriu de calitate care poate fi un

standard, norma sau reglementare.
Elemente principale: examinarea unei informatii trebuie sa fie
exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie o
informatie; examinarea se efectueaza de un specialist competent si
independent; scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii
motvate; examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite
reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala
sau profesionala care constituie criteriu de calitate.
66 Definiti auditul statutar si identificati elementele
fundamentale ale definitiei. Definitie: Auditul statutar reprezinta
examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil
competent si independent asupra situatiilor financiare in ansamblul
lor in vederea emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea
fidela, clara si completa a pozitiei financiare, deci patrimoniul, a
situatiei financiare (starea de sanatate) si a performantelor financiare
inregistrate de entitate prin raportarea la standardele nationale sau
internationale de audit.
Elemente principale: examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie
exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie
situatiile financiare in Ansamblu; examinarea se efectueaza de un
profesionist contabil competent si independent; scopul examinarii il
constituie emiterea unei opinii motivate in legatura cu imaginea
fidela; examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite
reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si
internationale de audit.
67 Definiti conceptul de imagine fidela in audit./ Explicati
conceptul
de
imagine
fidela
in
audit/
auditul
statutar./Conceptual de imagine fidela in audit. Imaginea fidela
in auditul statutar este strans legata de 2 calitati ale contabilitatii:
regularitatea si sinceritatea. Regularitatea presupune preluarea in
politicile contabile proprii a principiilor si regulilor prevazute in
referentialul contabil adoptat. Sinceritatea presupune aplicarea cu
buna credinta a principiilor si regulilor prevazute de referentialul
contabil adoptat.
Situatiile financiare sunt fidele daca indeplinesc 6 criterii de
calitate: criteriul exhaustivitatii: presupune ca toate tranzactiile si
operatiile privesc intreprinderea si au fost inregistrate in
contabilitate,; criteriul realitatii: presupune ca tranzactiile si
operatiile sunt reale si nu fictive si pot fi sustinute cu inscrisuri
sincer intocmite,; criteriul perioadei corecte: presupune ca
tranzactiile si operatiile se refera la perioadele corespunzatoare, cu
respectarea principiului independentei exercitiilor,; criteriul evaluarii
corecte: presupune ca activele, datoriile, veniturile, cheltuielile,
tranzactiile si operatiile sunt aritmetic exacte si au fost determinate
cu respectarea regulilor de evaluare prevazute in referentialul
contabil adoptat.; criteriul imputarii corecte: presupune ca
tranzactiile si operatiile au fost inregistrate in conturile
corespunzatoare, cu respectarea regulilor de recunoastere; criteriul
preluarii corecte din analitic in sintetic, din conturi in balante si din
balante in situatiile financiare, pe componentele prevazute in
referentialul contabil.

68 Definiti si explicati pragul de semnificatie in audit./ Definiti

pragul de semnificatie in audit si ce rol are
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste
care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune
poate afecta
regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea
fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului
intreprinderii. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si
interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna
si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea
deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite
elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de
afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la
inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile
susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la
sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit
trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea
emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la
determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi
legale, statutare sau contractuale; evolutia importanta de la un an la
altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale.
69Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre
acestea.
Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar
care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist
contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii
motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor
interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii).
Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul
entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din
controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea
eficacitatii sistemelor contabile si de control intern.
Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente
distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din
structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul
intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta
decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale
acestei entitati.
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu
de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in
vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase
si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de
gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si
erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si
stabilirea la timp a informatiilor financiare.
Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect
aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si
a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate.

70 Definiti auditul financiar Definitie: Auditul financiar

reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter
de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare, efectuata de un
profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte
elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt
indeplinite.
Elemente principale: examinarea unei informatii financiar contabile
trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii
il constituie orice informatie financiar-contabila; examinarea se
efectueaza de un specialist competent si independent care este in
acest caz un profesionist contabil; scopul examinarii il constituie
emiterea unei opinii motvate; examinarea trebuie sa se faca nu
oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un
standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de
calitate.
71Definiti si explicati auditul intern si controlul intern. Auditul
intern e un compartiment din cadrul unei ntreprinderi care
efectueaz verificri pentru aceasta; face parte din controlul intern al
entitii i are ca obiective de baz verificarea sistemelor contabile i
de control intern.
Auditul intern se poate realiza i pe baze
contractuale cu o firm de audit, alta dect cea care efectueaz
auditul asupra situaiilor financiare ale acelei entiti. Sistemul de
control intern reprezint un ansamblu de politici i proceduri puse n
aplicare de conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura
posibilului, a unei gestionri riguroase i eficiente a activitilor
acesteia.
Controlul intern al unei entiti se refer la totalitatea procedurilor
i la realizarea lui particip ntreg personalul entitii respective.
Auditul intern al unei entiti se refer la controlul existenei i
aplicrii procedurilor din entitatea respectiv.
72 Diferentele dintre auditul financiar si controlul financiar
Auditul intern reprezint acea component a auditului financiar
care const n examinarea profesional efecutat de un profesionist
contabil competent i independent n vederea exprimrii unei opinii
motivate n legatur cu validitatea i corecta aplicare a procedurilor
interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitii).
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezint un
ansamblu de politici i proceduri puse n aplicare de conducerea unei
entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri
riguroase i eficiente a activitilor acesteia; implic respectarea
politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea i detectarea
fraudelor i erorilor, exactitatea i exhaustivitatea nregistrrilor
contabile i stabilirea la timp a informaiilor financiare.
Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea prcedurilor si
la realizarea lui particpa intreg personalul entitatii respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei,
adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de control intern
din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte
care fac parte din dtructura si sistemul de control intern al acelei
entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza
contabla (prin externalizare).

73 Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale

acesteia. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un
profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor
financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii
unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clar si complete a
pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de
aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de
audit.
Elemente fundamentale:
- profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist
contabil, care poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica;
- examinarea este exclusiva profesionala;
- obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie
situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de
profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in
functie de referentialul contabil aplicabil;
- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si
independente;
- obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei
financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea
auditata;
- criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se
exprima opinia il constituie standardele nationale sau internationale.
74 Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici.
Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte
componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra
carora auditorul isi exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa
obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu
privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca
situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta
corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela
activitatii si situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte
componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu
datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor
contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele
posterioare datei de inchidere;
faptului ca anexele comporta toate informatiile de
importantasemnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si
rezultatele obtinute.
Tehnicile de examinare se bazeaza pe:
stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea
lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;
comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele
anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor
intreprinderi similare;
compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi
din contul de profit si pierdere.

Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie

verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:
pozitiei financiare intreprinderii;
rezultatelor financiare;
situatiei financiare.
n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi
divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si
particulare.
Reguli generale:
-bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in
vigoare;
-bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;
75 Elementele fundamentale ale definitiei auditului statutar./
Caracteristicile fundamentale ale auditului statutar
Auditul statutar are 3 caracteristici fundamentale: caracter legal
( este singurul tip de audit reglementat de standarde, Directiva
2006/43); independent absoluta a auditorului; autonomia
organismului din care face parte auditorul.
76 Explicati relatia dintre auditul financiar si auditul statutar.
Prin audit statutar se nelege examinarea efectuat de un
profesionist contabil competent i independent asupra situaiilor
financiare ale unei entiti n vederea exprimrii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare i complete a poziiei i situaiei
financiare precum i a rezultatelor (performanelor) obinute de
acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de
auditori statutari care examineaz i certific n totalitatea lor
situaiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activiti i
operaii specifice intreprinderii auditate, n virtutea unor dispoziii
legale (legea contabilitii, legea societilor comerciale, legea
pieelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea
proprietarilor intreprinderii (acionari, asociai).
77 Explicati principiul integritatii si obiectivitatii in audit.
Integritatea presupune ca profesionistul contabil sa fie drept si
onest in toate relatiile profesionale si de afaceri.
Obiectivitate presupune ca profesionistul contabil sa fie impartial,
fara prejudecati, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de
conflict de interese sau in alte situatii de natura a determina un tert
sa puna la indoiala obiectivitatea lui. Profesionistii contabili trebuie
sa garanteze integritatea lucrarilor lor si sa ramana obiectivi in
judecata si rationamentul lor, oricare ar fi natura activitatilor lor.
Pentru aceasta, profesionistii contabili trebuie sa evite situatiile
care ii expun la riscuri susceptibile de a le pune in discutie
obiectivitatea sau cele care implica prejudecati. n plus, ei trebuie sa
se asigure ca personalul care efectueaza lucrari in numele lor
respecta principiile de obiectivitate. De asemenea, profesionistii
contabili nu trebuie sa accepte cadouri sau alte avantaje care le pot
influenta semnificativ si negativ rationamentul, judecata lor
profesionala sau a colaboratorilor lor.
78 Explicati principiul competentei in audit.
Profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu
competenta si prudenta, fiind obligat sa-si mentina un nivel ridicat

de cunostinte si competenta profesionala, care sa justifice asteptarile

unui client sau ale angajatorului. Aceasta presupune ca el sa fie la
curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din
legislatie si tehnici de lucru.
Profesionistul contabil nu trebuie sa pretinda ca are competente sau
o experienta pe care nu le are.
Competenta profesionala are in vedere:
- obtinerea competentei profesionale, care se dovedeste prin studii,
vechime, examen de acces, examen de aptitudini;
- mentinerea competentei profesionale, care presupune tinerea la
curent cu evolutiile in profesie (normele nationale si internationale
in domeniul contabilitatii, auditului), cu legislatia si adoptarea unui
program de control de calitate a serviciilor in concordanta cu
normele nationale si internationale in materie.
79 Explicati principiul confidentialitatii in audit.
Acest principiu presupune ca profesionistul contabil sa respecte
confidentialitatea informatiilor obtinute in timpul misiunilor sale si
nu trebuie sa le utilizeze ( in beneficiul sau sau al unui tert) sau sa le
divulge fara autorizare scrisa, in afara de cazurile cand obligatia
divulgarii este prevazuta prin lege sau norme. Obligatia se mentine
si dupa terminarea relatiilor intre profesionist si clientul sau
angajatorul sau. Profesionistii contabili trebuie sa se asigure ca acest
principiu este respectat si de catre subalterni sau colaboratori.
Obligatiile de confidentialitate depind si de legislatia fiecarei tari.
Profesionistul contabil nu mai este tinut de secretul profesional:
- cand divulgarea este autorizata de client sau de angajator; aici
trebuie avute interesele tertilor, care ar putea fi lezate;
- cand divulgarea e ceruta de lege sau cand exista obligatia
profesionala de divulgare (furnizarea de probe in cadrul unor
proceduri judiciare, informarea autoritatilor competente despre
incalcarea legii, apararea intereselor profesionale in cazul unei
proceduri judiciare, auditul de calitate).
naintea divulgarii unor informatii, profesionistul contabil trebuie sa
decida:
- care este tipul de informatii care pot fi divulgate (daca pot fi
justificate);
- daca persoanele care urmeaza sa primeasca informatiile sunt
destinatarii corecti ai acestora;
- daca divulgarea informatiilor atrage responsabilitatea sa.
80 Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de
audit statutar.
Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod
obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul,
paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea
lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data
raportului.
Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat :
Raportul auditorului independent;
Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului
corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza
misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza

consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost

auditate.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor
financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente privind
responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si
responsabilitatea auditorului;
Paragraf care sa descrie natura
auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de
Audit sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile
puse in practica de auditor.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia
auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine
fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu
referintele contabile. Acest paragraf poate ave formulari precum:
Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de
observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii,
Opinia defavorabila.
81 Explicati termenii de previziuni si proiectii in audit.
Previziunile desemneaza informatiile financiare previzionale
elaborate pe baza de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe
care conteaza conducerea si in functie de care aceasta a stabilit
actiunile intreprinse pentru pregatirea acestor informatii (ipotezele
sau estimarile cele mai plauzibile).
Proiectiile desemneaza informatiile financiare prospective bazate pe
ipoteze referitoare la evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii
care pot sau nu sa se produca, precum si pe combinarea estimarilor
celor mai plauzibile cu ipotezele.
82 Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.
n misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente
probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:
- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta
semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;
- soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect
preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;
- politicile de inchiderea conturilor si metodele de evaluare folosite
au fost aplicate in mod constant sau modificarea acestora a fost
corect inregistrata si descrisa in notele anexe.
Elementele probante pe care le va reuni auditorul in legatura cu
soldurile de deschidere depind de urmatorii factori:
- politicile de inchidere si metodele de evaluare aplicate de
intreprinderi;
- situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu, si, in
caz afirmativ, continutul raportului de audit;
- natura conturilor si riscul de anomalii existent in situatiile
financiare ale exercitiului in curs;
- caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor
financiare ale exercitiului in curs;
Cand situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate
de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante
examinand dosarele de lucru ale auditorului precedent; in acest caz,
noul auditor va evalua competenta profesionala si independenta
auditorului precedent. Daca raportul de audit al exercitiului
precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atentie particulara, in

timpul exercitiului in curs, faptelor care au stat la originea opiniei

calificate a auditorului precedent.
Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau
auditorul nu este satisfacut de rezultatul aplicarii procedurilor de
obtinere a elementelor probante, acesta va pune in lucru alte
proceduri, cum ar fi:
- pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil sa obtina
elemente probante prin punerea in lucru a procedurilor pentru
exercitiul in curs;
- pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va examina
documentele care justifica soldurile de deschidere; se pot, de
asemenea, obtine informatii prin confirmarea soldurilor de
deschidere.
Daca prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente
probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere,
auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in
imposibilitatea de a emite o opinie.
83 Enumerai i explicai 8 diferene ntre auditul extern i
auditul intern.
1. Statutul: auditorul extern este un prestator de servicii independent
din punct de vedere juridic, n timp de auditorul intern face parte din
personalul ntreprinderii.
2. Beneficiarii: auditorul extern auditeaz conturile pentru toi cei
care au nevoie, de regul terii, iar auditorul intern lucreaz n
folosul responsabililor ntreprinderii.
3. Obiectivele: auditul extern certific imaginea fidel, clar i
complet a poziiei i situaiei financiare, precum i a rezultatelor
(performanelor) obinute de o entitate, n timp ce auditul intern
apreciaz bunul mers al procedurilor de control intern i recomand
aciunile necesare pentru mbuntirea acestora.
4. Domeniul de aplicare: n cazul auditului extern este tot ceea ce
particip la elaborarea situaiilor financiare, n sensul c auditul
extern vizeaz sistemele de informare; auditul intern are ca domeniu
de aplicare toate funciile ntreprinderii.
5. Prevenirea fraudei: auditul extern se preocup de fraud n msura
n care aceasta are sau se presupune c are legtur cu situaiile
financiare, n timp ce auditul intern se preocup de orice fraud. 6.
Independena: auditorul extern trebuie s fie independent fa de
client, n timp ce auditorul intern este angajat.
7. Periodicitatea: auditul extern este o activitate intermitent, n timp
ce auditul intern este o activitate permanent. 8. Metoda: auditorii
externi lucreaz dup metode verificate (prevzute n standarde), n
timp ce auditorii interni au o metod de lucru specific.
84 Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza
procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare in ce
priveste soldurile de deschidere. n misiunile initiale de audit,
auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si
adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:
- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta
semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;

- soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect

preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;
- politicile de inchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite
au fost aplicate in mod constant, sau modificarea acestora a fost
corect inregistrata si descrisa in notele anexe.
Cand situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost
auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele
probante examinand dosarele de lucru ale auditorul precedent.
Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va
pune in lucru alte proceduri.
Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente
probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere,
auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in
imposibilitatea de a emite o opinie.
85 Examenul situatiilor financiare. Situatiile financiare (bilant,
contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie
documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi
exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa
obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu
privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca
situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta
corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela
activitatii si situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
- faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte
componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu
datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor
contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele
posterioare datei de inchidere;
- faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta
semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele
obtinute.
Tehnicile de examinare se bazeaza pe:
- stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea
lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;
- comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele
anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor
intreprinderi similare;
- compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi
din contul de profit si pierdere.
Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie
verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:
-pozitiei financiare intreprinderii;
-rezultatelor financiare;
-situatiei financiare.
n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi
divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si
particulare.
Reguli generale:

-bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in

vigoare;
-bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;
-elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze
compensatii;
-bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al
exercitiului precedent.
Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a:
->bilant
-capitalurilor proprii;
-imprumuturi si datorii asimilate;
-imobilizari;
-stocuri si productie in curs de executie;
-conturile de terti;
-conturile de provizioane;
-conturile de trezorerie.
n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :
-examineaza unele conturi de cheltuieli;
-examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si
impozite asupra conturilor de venituri;
-examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si
cheltuieli.
n legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza
informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit:
- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;
-respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant
si din contul de profit si pierdere;
- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si
fundamentarea lor.
86 Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea
controlului intern al unei entitati. Separarea sarcinilor este
necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al
executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa
poata comite o eroare sau o inexactitate iregularitate - avand
posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba
posibilitatea de a o descoperi.
Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin
numeroase, in functie de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure
intotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in
mai toate intreprinderile, respectiv cele privind:
- realizarea obiectivelor intreprinderii;
- protejarea sau conservarea patrimoniului;
- inregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor.
87 Evaluarea controlului intern: continut, etape. Cand
estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern
pentru a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii
asupra conturilor, auditorul va verifica functionarea acestui control
intern. Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor
considerate semnificative in scopul identificarii controalelor interne
pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de
eroare in tratarea datelor si informatiilor pe de alta parte. Toate
actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate

asupra a trei intrebari care furnizeaza baza de apreciere a sistemului

de control intern:
- care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv
realizarea unui control intern eficient?
- aceste proceduri sunt aplicate?
- in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control
intern si deci pot conduce la elaborarea de documente financiarcontabile corecte?
Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci
numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine,
alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern.
Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a
determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control
pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si
interventiilor sale.
Etapele aprecierii controlului intern:
a) intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;
b) confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate;
c) evaluarea riscurilor de eroare;
d) verificarea functionarii controlului intern;
e) evaluarea preliminara; teste de permanenta;
f) evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.
88 Explicati semnificatia datarii raportului.
Raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit.
Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele
evenimentelor si tranzactiilor intervenite pana la acea data si de care
el a avut cunostinta asupra situatiilor financiare.
ntrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport
asupra situatiilor financiare pregatite si prezentate de conducerea
societatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la
care situatiile finaciare au fost aprobate.
89 Elementele posterioare inchiderii exercitiului.
Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste
tratamentul in situatiile financiare a evenimentelor favorabile si
nefavorabile care survin dupa data inchiderii exercitiului, care pot fi
de doua tipuri:
-evenimente care furnizeaza informatii in legatura cu fapte care
existau la data inchiderii exercitiului; sunt acele evenimente care
aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data
inchiderii;
-evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite
dupa data inchiderii exercitiului; sunt evenimente care indica
circumstante noi, aparute dupa data inchiderii.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste
obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele
evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, atat asupra
situatiilor financiare cat si asupra raportului sau, distingandu-se trei
etape:
-fapte descoperite pana la data raportului de audit;
-fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea
publicarii situatiilor financiare;
-fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare

90 Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea

controlului intern al unei entitati. Separarea sarcinilor este
necesara pentru a permite controlul reciproc al executiei lor. n acest
fel se evita ca o persoana sa poata comite o eroare sau o iregularitate,
avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca o alta persoana sa aiba
posibilitatea de a o descoperi.
91 Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al
serviciilor de audit. Scopul controlului de calitate il reprezinta
analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si
aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor
internationale si a normelor emise de organismele profesionale.
Obiectivele urmarite prin controlul de calitate sunt:
- sa ofere publicului o buna perceptie despre calitatea serviciilor;
- sa armonizeze comportamentele individuale ale membrilor;
- sa contribuie la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea
metodelor de lucru;
- sa aprecieze modul de aplicare a regulilor si normelor profesionale;
- sa dezvolte solidaritatea in randul profesiei (prin favorizarea
contactelor intre colegi), apropierea si respectul profesionistilor fata
de organismul profesional.
92 Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante
intr-o misiune de audit (audit evidence sau elments probants)
reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii
pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii constau in
documente justificative si documente contabile care stau la baza
situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte
surse.
Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a
testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin
controalelesubstantive.
Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente
probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor
contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale
proprii ale auditorului in contabilitatea intreprinderii si constau in
proceduri care urmaresc obtinerea elementelor probante prin care
sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare; ele sunt
de doua tipuri: controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile
conturilor; proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si
ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si
examene de coerenta cu alte informatii.
n functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele
precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe
baza carora sa poata obtine elementele probante necesare
fundamentarii opiniei sale.
Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor
probante pentru a putea exprima o opinie motivata asupra conturilor
anuale,
ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si
regulamentare de catre intreprindere si anume: regulile de prezentare
si de evaluare stipulate in normele legale si in cele profesionale;
reguli de prudenta; regulile referitoare la inventarieri; reguli de

tinere a registrelor si a contabilitatii; existenta activelor si faptul ca

acestea apartin intreprinderii; pasivele patrimoniale, veniturile si
cheltuielile privesc intreprinderea in cauza.
Elementele probante trebuie sa indeplinesca cumulativ doua
conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii:
sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate).
Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente
probante colectate; caracterul just se apreciaza in raport cu gradul de
adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. n mod normal, auditorul
considera necesar sa se sprijine pe elemente probante care nu sunt
concludente prin ele insele, dar care contribuie la elaborarea
convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa caute elemente
probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o aceeasi
afirmatie.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita
auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. n
general, auditorul nu examineaza totalitatea informatiilor la care are
acces pentru a-si forma opinia, in masura in care el poate ajunge la o
concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operatii sau
un control intern, aplicand tehnici de sondaj bazate pe rationament
profesional sau esantion statistic.
Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu
ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: -Importanta
riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de:
natura elementelor in cauza; adecvarea controlului intern; natura
activitatilor realizate; existenta unor situatii susceptibile de a exercita
o influenta neobisnuita asupra conducerii intreprinderii; situatia
financiara a intreprinderii. - Importanta relativa a elementului avut in
vedere, tinand seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil.
- Experienta capatata in cursul unor auditari anterioare. - Concluziile
procedurilor de audit, in special descoperirea eventuala a unor fraude
sau erori. - Tipul de informatie disponibila. n cazul obtinerii de
elemente probante pornind de la testele de procedura, aspectele
sistemelor contabile si de control intern asupra carora auditorul va
strange elemente probante se refera la: conceperea sistemelor
contabile si de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o
maniera care sa previna sau sa detecteze si corecteze anomalii
semnificative?; functionarea sistemelor contabile si de control
intern; aceste sisteme au functionat de o maniera satisfacatoare pe
toata perioada? n colectarea elementelor probante pornind de la
procedurile de conformitate, auditorul se asigura de posibilitatea
obtinerii unor afirmatii in materie: de existenta: controlul intern
exista?; de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace?; de
permanenta: controlul a functionat eficace pe toata perioada in
cursul careia auditorul intelege sa se sprijine pe el?; n cazul
obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive,
auditorul trebuie sa determine daca elementele rezultate din aceste
controale precum si din testele de procedura sunt suficiente si
adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de
catre conducerea intreprinderii au fost intrunite criteriile urmatoare:
de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un
moment dat; de drepturi si obligatii: un element de activ este un

drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligatie pentru

intreprinderea data, la un moment dat; de apartenenta (de realitate)
tranzactiile sau evenimentele se refera la intreprinderea data si
s-au produs in cursul perioadei respective; de exhaustivitate:
activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost inregistrate si
toate faptele importante au fost mentionate; de evaluare:
inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoarea lor de
inventar; de masurare: o operatie sau un eveniment este inregistrata
la valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartin
perioadei; de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata,
clasata si descrisa conform referentialului contabil aplicabil.
Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de
exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente
probante pentru o alta afirmatie, de exemplu, evaluarea lor.
Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci
cand elementele probante adunate, de origine si de natura diferite,
sunt concordante.
n acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global
superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante
luate izolat. Invers, atunci cand elementele probante obtinute din
surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara
folosirea unor proceduri suplimentare in scopul rezolvarii
contradictiei.
Trebuie sa existe un raport rezonabil intre costul pentru obtinerea
unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. Cu toate
acestea, dificultatile si costurile suportate pentru a controla un
element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele insele, omisiunea
unei proceduri.
Atunci cand auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie
care prezinta o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca
sa obtina elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii.
Daca nu este in masura sa obtina aceste elemente probante
suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara rezerva.
93 Faze si etape metodologice ale auditului statutar./ Fazele si
etapele unei misiuni de audit statutar.
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni
de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi
grupate in trei faze si zece etape care, in succesiunea lor logica si
practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de
Audit, se prezinta astfel:
Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;
2. Orientarea si planificarea auditului.
Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul
conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare.
Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului;
7.Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare
inchiderii; 9.Raportarea;
10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).
94 Fapte descoperite pana la data raportului de audit.
Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc
strangerea e elemente probante suficiente si adecvate care sa
justifice faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot

necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare

in anexe, pana la data raportului sau.
Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul
unei ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii in anexe, vor
fi puse in lucru la o data cat mai apropiata de data raportului de
audit. Daca prin aplicarea acestor proceduri auditorul descopera ca
evenimentele posterioare au o incidenta semnificativa asupra
situatiilor financiare, el trebuie sa determine daca acestea au fost
corect avute in vedere si au facut obiectul unei informari
corespunzatoare in notele anexe la situatiile financiare.
Cand un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din
partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt
auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si necesitatea
de a-l informa de data prevazuta pentru semnarea propriului sau
raport de audit.
95 Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar
inaintea publicarii situatiilor financiare.
Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii
referitoare la situatiile financiare, dupa data raportului de audit.
Conducerea intreprinderii, insa, trebuie sa informeze auditorul
asupra evenimentelor survenite dupa data raportului de audit si data
publicarii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sa aiba o
influenta asupra acestora.
Cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar
inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa
aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa
stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa
discute aspectele in cauza cu conducerea intreprinderii pentru a
stabili masurile care se impun.
Daca responsabilii intreprinderii corecteaza situatiile financiare,
auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza
conducerii intreprinderii un alt raport de audit; in nici un caz data
noului raport nu va putea fi anterioara datei semnarii sau aprobarii
situatiilor financiare si, in consecinta, procedurile mentionate mai
sus se vor prelungi pana la data noului raport de audit.
Daca
responsabilii intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare,
iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa
exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul
de audit apucase sa fie depus, auditorul cere conducerii intreprinderii
sa nu publice catre terti situatiile financiare si raportul de audit, iar
daca aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua masurile
adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.
96 Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare.
Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa
procedeze la vreo investigatie.
Daca insa auditorul a luat cunostinta, dupa publicarea situatiilor
financiare, de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost cunoscut
la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei,
el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor
financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea
intreprinderii.

n cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile

financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea
intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in
posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de
corectarea acestora si va intocmi un nou raport asupra situatiilor
financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa cuprinda un paragraf
de observatii facand trimitere la o nota anexa la situatiile financiare
care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate
anterior. Data noului raport va fi anterioara celei de aprobare a
situatiilor financiare corectate.
n cazul in care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare
pentru a se asigura ca toate persoanele care au in posesie situatiile
financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect
informate de situatie si nu corecteaza situatiile financiare chiar daca
auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii
intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a evita ca tertii sa
utilizeze raportul sau.
Nu e necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou
raport de audit atunci cand situatiile financiare ale exercitiului
urmator sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o informatie
corespunzatoare despre situatia existenta sa fie furnizata in notele
anexate la aceste situatii financiare.
97 Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol.
O astfel de fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare
a misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza
ptr.identificarea intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a
taliei sale,de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de a
indica bugetul necesar,de a formaliza procedurile de accptare,de a
asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o
astfel de acceptare.
Continut :
1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de
activitate ;filiale ;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an incheiat
;efectiv de salariati ;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant
juridic) ;
2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu
alti experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ;
3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ;
4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ;
5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti)
;
6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul
anterior
98 Interesul propriu amenintare la adresa independentei.
Interesul propriu semnifica faptul ca un cabinet, o societate sau
membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare)
financiar din partea clientului sau un interes propriu al acestor
cabinete intra in conflict cu clientul respectiv. Exemple:
- participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu al
clientului respectiv;
- un imprumut sau o garantie la sau de la un client sau de la persoane
care gestioneaza patrimoniu clientului;

- onorarii totale provenind de la un singur client;

-preocupare cauzata de posibilitatea pierderii unui contract
(misiune);
- relatii de afaceri cu clientul (altele);
- potentiala angajare ca salariat al clientului;
- onorarii neprevazute in contractul de audit sau de prestari de
servicii profesionale;
99 Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de
comportament. Profesionistii contabili trebuie deci sa fie pregatiti
sa justifice orice abatere, de la cerintele etice. Nerespectarea
cerintelor etice sau incapacitatea de a justifica abaterile de la acestea
pot constitui abateri profesionale care pot da nastere unor actiuni
disciplinare.
Puterea actiunii disciplinare este stabilita prin reglementarile
C.E.C.C.A.R.
Masurile disciplinare pot aparea, de obicei, in urma unor probleme
ca:
- nerespectarea normelor generale de baza si specifice aplicabile
tuturor misiunilor profesionistilor contabili;
- nerespectarea regulilor de etica;
- conduita discreditabila sau dezonorata.
Investigatiile disciplinare vor incepe, de obicei, ca rezultat al unor
plangeri; structurile centrale si locale ale Corpului trebuie sa ia in
consideratie toate plangerile. Investigatiile pot, totusi, sa fie
introduse din oficiu de C.E.C.C.A.R. sau de catre o entitate
administrativa, fara sa fie facuta o plangere. Investigatiile pot fi
facute verbal sau prin corespondenta. Trebuie intotdeauna instiintat
membrul impotriva caruia se face plangere, precum si cel care a
facut plangerea. Acolo unde exista o disputa, se poate incerca o
conciliere, fie prin comisiile de disciplina ale filialelor, fie prin
comisiile de arbitraj ale acestora.
Poate fi oportun sa se faca publicitate procedurilor disciplinare si de
apel. Astfel, sunt informati atat membrii, cat si publicul larg. Totusi,
aspectele de confidentialitate si tipul incalcarilor trebuie sa fie luate
in consideratie atunci cand se decide metoda de publicitate.
100 Imaginea fidela in audit./ Imaginea fidela in auditul
statutar.
Imaginea fidela in auditul statutar este strans legata de 2 calitati ale
contabilitatii: regularitatea si sinceritatea.
Regularitatea presupune preluarea in politicile contabile proprii a
principiilor si regulilor prevazute in referentialul contabil adoptat.
Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor si
regulilor prevazute de referentialul contabil adoptat.
Situatiile financiare sunt fidele daca indeplinesc 6 criterii de
calitate: criteriul exhaustivitatii: presupune ca toate tranzactiile si
operatiile privesc
intreprinderea si au fost inregistrate in contabilitate; criteriul
realitatii: presupune ca tranzactiile si operatiile sunt reale si nu
fictive si pot fi sustinute cu inscrisuri sincer intocmite; criteriul
perioadei corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile se refera la
perioadele
corespunzatoare,
cu
respectarea
principiului
independentei exercitiilor; criteriul evaluarii corecte: presupune ca

activele, datoriile, veniturile, cheltuielile, tranzactiile si operatiile

sunt aritmetic exacte si au fost determinate cu respectarea regulilor
de evaluare prevazute in referentialul contabil adoptat; criteriul
imputarii corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile au fost
inregistrate in conturile corespunzatoare, cu respectarea regulilor de
recunoastere; criteriul preluarii corecte din analitic in sintetic, din
conturi in balante si din balante in situatiile financiare, pe
componentele prevazute in referentialul contabil.
101 Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de
prezentare. Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de
doua categorii de limite:
- unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu
care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu
intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea
la inventarierea stocurilor;
- altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi
reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati
onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa
procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua
limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne
exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.
102 Identificarea responsabilitatilor intr-un raport de audit.
Responsabilitatea entitatatii
pentru situatiile financiare si
angajamentele care si le asuma prin semnarare scrisorii de
angajament.
Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi: responsabilitatea de
baza; pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate;
responsabilitati
secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi,
reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu
necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea
de audit de baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte
(opinia este implicita ca, de exemplu,raspunsul la obligatia legala de
verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi);
responsabilitati aditionale care au urmatoarelecaracteristicii: rezulta
din texte de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici si
proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza; presupun
exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se
poate face separat sau poate fi integrata in raportul de audit (in
cuprins sau in anexe la acesta). De ex, conformitatea cu unele
reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau
raportul asupra controlului intern.
Responsabilitatile auditorului sunt de 3 naturi: -responsabilitatea de
baza, pt. opinia sa in legatura cu situaiile financiare auditate. Acest
paragraf cuprinde referenialul de audit utilizat, respectiv
Standardele Internaionale de Audit sau norme i practici naionale,
precum i descrierea lucrrilor efectuate de ctre auditor.
responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta
din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului
profesional; nu necesita tehnici si proceduri

diferite fata de cele folosite pentru misiunea de audit de baza, nu

presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca
de exemplu raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele
contabile au fost tinute corect si la zi).
-responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristici: rezulta
din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului
profesional; pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt
obligatorii pt. misiunea de audit de baza, presupune exprimarea in
mod explicit a unei opinii sau concluzii, raportarea se poate face
separata sau poate fi integrata in raportul de audit. Ex: conformitatea
cu enele reglementari specifice (piata de capital) sau raportul asupra
controlului intern.
103 Ipoteza continuitatii activitatii in auditul situatiilor
financiare.
n timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie
sa aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea intreprinderii a
conventiei contabile de baza a continuitatii activitatii la elaborarea
situatiilor financiare.
Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau impreuna,
constituie semne de intrebare asupra valabilitatii conventiei
contabile de baza de continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive,
sunt:
- capitaluri proprii sau fond de rulment negative;
- imprumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva de rambursare
sau reesalonare, ori recurgerea excesiva la credite pe termen scurt
pentru a finanta active pe termen lung;
- indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori;
- marja bruta de autofinantare negativa;
- indicatori financiari nefavorabili;
- pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor;
- stoparea politicii de distribuire de dividende;
- insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta;
- refuzul creditelor-furnizori;
- parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere;
- pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau
furnizori principali;
- miscari sociale;
- lipsa materiilor prime de baza;
- proceduri judiciare in curs care, daca sunt pierdute, pot avea
consecinte financiare grave;
- schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba
efecte nefavorabile asupra intreprinderii.
Responsabilitatea auditorului consta in aprecierea modului in care
conducerea intreprinderii a utilizat conventia contabila de baza a
continuitatii activitatii si daca exista incertitudini semnificative in ce
priveste capacitatea intreprinderii de a continua activitatea si care ar
fi trebuit sa fie prezentate in anexe. El trebuie sa colecteze elemente
probante suficiente si adecvate pentru a confirma existenta unei
incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii.
Auditorul se poate gasi in una din urmatoarele situatii:
a. A fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii
activitatii, dar exista o incertitudine semnificativa. n acest caz, se

verifica daca in notele anexe au fost descrise corect faptele

susceptibile de a pune in discutie continuitatea activitatii; in caz
afirmativ, auditorul va emite o opinie fara rezerve, dar va introduce
un paragraf de observatii; in caz negativ, va emite o opinie cu
rezerve sau o opinie defavorabila;
b. Situatiile financiare au fost stabilite in conditii de continuitate a
activitatii, dar, in rationamentul sau profesional, auditorul retine ca
intreprinderea nu va fi in masura sa continue activitatea; in acest caz,
el va emite o opinie defavorabila;
c. Conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze
analizele sale pentru a evalua de o maniera complexa aspectele
legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o rezerva
in raportul sau, ca urmare a limitarii intinderii lucrarilor sale.
104 Misiunea de examinare a informatiilor financiare
previzionale: caracteristici.
- o astfel de misiune nu trebuie acceptata sau continuata de auditor
decat atunci cand este evident ca ipotezele sunt realiste sau cand
informatiile financiare previzionate sunt adecvate scopurilor pentru
care au fot pregatite;
- auditorul si clientul trebuie sa convina termenii misiunii fiind
indicata existenta unei scrisori de misiune sau a uni contract cu
clauze clare;
- auditorul trebuie sa se asigure ca au fost avute in vedere toate
ipotezele semnificative pentru pregatirea informatiilor financiare
previzionate; de fapt, el va emite o opinie asupra caracterului
rezonabil al ipotezelor retinute de conducere, opinie care are un
nivel de asigurare moderata
- auditorul trebuie sa stabileasca in ce masura informatiile financiare
istorice sunt fiabile;
- este obligatorie obtinerea unei scrisori de afirmare din partea
conducerii cu privire la: utilizarea informatiilor previzionate,
exhaustivitatea ipotezelor retinute, acceptarea responsabilitatii
pentru informatiile financiare previzionate;
- raportul trebuie sa contina, pe langa elementele valabile si in cazul
altor tipuri de rapoarte: referirea la gradul de difuzare a acestor
informatii, exprimarea unei asigurari negative ca ipotezele constituie
o baza rezonabila pentru informatiile financiare previzionate, ca
informatiile...au fost corect pregatite, un avertisment asupra
riscurilor de nerealizare a rezultatelor prezentate prin aceste
informatii previzionate.
105 Metodologia auditului statutar O misiune de audit statutar,
in primul an de activitate, presupune 3 faze si 10 etape de lucru.
Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;
2. Orientarea si planificarea auditului.
Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul
conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare.
Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului; 7.
Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare
inchiderii; 9. Raportarea; 10. Documentarea lucrarilor ( memoria
misiunii).
1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor: cunoasterea
generala a intreprinderii viitor client: identificarea riscurilor

misiunii, se realizeaza din surse externe: ORC, MF, Reviste, massmedia; examenul de independenta;examenul de competenta;
examenul sumar analitic; se elaboreaza fisa de acceptare a clientului
care trebuie validata de ierarhia superioara; contractarea lucrarii:
exista 2 forme ale contractului: contract de prestari servicii de audit
si scrisoare de misiune ( de angajament)
2. Orientarea si planificarea cuprinde: examenul in detaliu al
situatiilor financiare ale firmei; scopul este depistarea eventualelor
riscuri;identificarea
domeniilor,
sistemelor
si
conturilor
semnificative din contabilitatea firmei;
Semnificativ in audit
insemneaza tot ce poate conduce la prezentari eronate in situatiile
financiare si tot ce poate conduce la prejudicii pentru firma sau
pentru terti.
Domeniile semnificative sunt de regula activitatile cu caracter
repetitiv ( ex.: ciclul vanzari-clienti, ciclul cumparari-furnizori,
productie-stocuri, plati de personal etc). Conturile semnificative sunt
conturile care, prin natura lor, sunt purtatoare de erori ( ex.: conturile
rectificative, de regularizare, precum si conturile cu solduri mici, dar
cu tranzactii importante: conturi productie, sau conturile cu denumiri
improprii sau solduri anormale- conturi de trezorerie cu solduri
negative, clienti cu solduri creditoare-care pot ascunde tranzactii
nedeclarate, conturile de estimari contabile- amortizari,
provizioane); determinarea pragului de semnificatie al misiunii;
Pragul de semnificatie reprezinta acea masura, acel nivel, peste care
auditorul considera ca orice eroare, orice inexactitate sau orice
omisiune este de natura a influenta negativ deciziile utilizatorilor
situatiilor financiare.; Rolul pragului de semnificatie: orientarea mai
buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; justificarea
deciziilor referitoare la opinia emisa.; definirea pragului de
semnificatie permite auditorului inca de la inceputul misiunii sa
aprecieze cat mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina
erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa
aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie
corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a emite o opinie fara
rezerve.; elaborarea planului de audit- cuprinde toate obiectivele de
control, precum si resursele necesare pentru realizarea acestora.
Planul de audit se defalca in programe de lucru pentru fiecare
membru al echipei.
3. Evaluarea controlului intern: 2 etape: - etapa preliminara cand
auditorul foloseste tehnici precum testele de conformitate, interviul,
observatia, studiul functiilor incompatibile din ntreprindere.; evaluarea finala- auditorul trebuie sa concluzioneze daca sistemul de
control intern cuprinde toate functiile si compartimentele
intreprinderii si el functioneaza, caz in care el considera ca este putin
probabil ca erori semnificative sa se strecoare in situatiile financiare.
In acest caz, el revizuieste planul de audit, elaborand un plan de
audit restrans. Daca concluzioneaza ca sistemul de control intern
lipseste sau prezinta lacune grave, auditorul va revizui planul de
audit, elaborand un plan de audit extins.
4. Controlul conturilor are drept scop determinarea elementelor
probante, adica acele inscrisuri, fapte, pe baza carora urmeaza sa-si
fondeze opinia de audit. Pentru obtinerea elementelor probante,

principalele tehnici de audit sunt: pentru auditul activelor, inspectia

fizica si observatia consta in participarea la inventariere a
auditorului, iar neparticiparea la inventariere il obliga pe acesta sa
emita alt tip de opinie decat opinia curata
5.Utilizarea lucrarilor altor specialisti: Din ratiuni de etica sau de
competenta, auditorul este obligat sa recurga la lucrarile altor
specialisti ( de ex. lucrarile altor auditori, lucrarile auditorului intern,
lucrarile unor experti in IT, evaluari, avocati etc)
In toate cazurile, raspunderea o poarta exclusiv auditorul.
6.Raportul de audit are un dublu rol:
- instrument de comunicare a auditorului cu utilizatorii situatiilor
financiare
- instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in
situatiile financiare prezentate de o entitate
- instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si
pentru conducerea entitatii auditate
Raportul de audit e standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente
de baza:
-titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de
rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.
- destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de
Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului
corespunzator, in functie de circumstantele care caracterizeaza
misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza
fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei
situatii financiare au fost auditate.
- paragraful introductiv: identificarea responsabilitatilor conducerii
si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor
financiare revine conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea
de a exprima o opinie asupra acelor situatii financiare) si
identificarea situatiilor financiare auditate, data si perioada la care se
refera.
- paragraful privind intinderea misiunii de audit: normele de audit
aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori
semnificative, o declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai
potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe
sondaje, faptul ca auditul a fost planificat astfel incat sa asigure in
mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii
semnificative.
- paragraful opiniei:
Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei,
situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod
sincer in toate aspectele lor semnificative), in accord cu referintele
contabile si, daca este cazul, daca ele sunt conforme prevederilor
legale.
Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: dau o
imagine fidela sau; prezinta in mod sincer in toate aspectele lor
semnificative. Aceste doua formulari semnifica, intre altele, ca
auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind
situatiile financiare. In scopul de a-l aviza pe cititor asupra
contextului in care notiunea de fidelitate este exprimata, opinia

auditorului va preciza referinta in raport cu care situatiile financiare

sunt stabilite, utilizand termini ca: in conformitate cu IAS/OMFP
3055.
Opinia in audit poate fi de 4 tipuri: opinia fara rezerve ( curata) , se
emite atunci cand auditorul nu are constatari cu impact semnificativ
sau a avut astfel de constatari, dar intreprinderea a rectificat situatiile
financiare. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii se
emite atunci cand auditorul are unele constatari, care desi nu au un
impact semnificativ, el considera ca e bine sa fie cunoscute de
utilizatorii situatiilor financiare; Opinia cu rezerve se emite atunci
cand auditorul are constatari cu impact semnificativ, intreprinderea
refuzand rectificarea situatiilor financiare, precum si atunci cand nu
a participat la inventariere si nici nu s-a convins, prin metode
alternative de control, de certitudinea stocurilor inscrise in bilant;
Opinia defavorabila se emite atunci cand auditorul are mai multe
constatari cu impact semnificativ, dar unele din acestea au la baza
dezacorduri grave cu privire la aplicarea principiilor contabile.;
Imposibilitatea emiterii unei opinii are loc atunci cand, din diferite
motive, auditorul a fost impiedicat sa puna in lucru tehnicile si
procedurile pe care le-a considerat necesare.
- semnatura personala sau personala si sociala a auditorului
-data raportului: raportul auditorului trebuie sa poarte data de la
sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul
a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului
sau, evenimentelor si tranzactiilor intervenite, de care el a avut
cunostinta pana la aceasta data. Intrucat responsabilitatea auditorului
consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare si
prezentate de conducerea entitatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o
data anterioara celei la care situatiile financiare au fost inchise si
aprobate.
106.
Manifestarile de familiarism - amenintare la adresa
independentei.
Au loc in virtutea unor relatii mai stranse cu un client, cand cu cei
care
gestioneaza
patrimoniul
sau
angajatii
acestuia,
cabinetul/societatea sau membrul acestora devine prea intelegator
fata de interesele clientului. Exemple:
- un membru al cabinetului are un membru de familie (afin) sau o
ruda apropiata care are o functie de raspundere in intreprinderea
client;
- un membru al cabinetului are un afin sau o ruda apropiata care, ca
angajat al clientului, este in masura sa exercite o influenta directa si
importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu
clientul;
- un fost partener al cabinetului/societatii a devenit o persoana care
gestioneaza patrimoniul clientului sau este angajat al clientului, care
ar putea exercita o influenta directa si importanta asupra realizarii
obiectului contractului incheiat cu clientul;
- asociere de lunga durata a unui membru al cabinetului/societatii cu
un client al acestora;
- acceptare de daruri sau ospitalitate, in afara de cazurile cand
valoarea acestora e nesemnificativa,de catre membrii cabinetului/soc
de la client.

107 Norme de raportare in cazul unei misiuni de examen

limitat (revizuire).
Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar
exprimata, sub forma unei asigurari negative, in sensul ca auditorul
trebuie sa precizeze ca nu a descoperit fapte care sa-l faca sa
gandeasca ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform
unui referential contabil identificat.
Daca auditorul a descoperit fapte care afecteaza imaginea fidela
conform referentialului contabil identificat, el trebuie sa descrie
aceste fapte si, in masura in care este posibil, sa cuantifice
incidentele asupra situatiilor financiare si, in acest caz:
- fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva;
- fie pune o concluzie nefavorabila indicand ca situatiile financiare
nu dau o imagine fidela conform.....(daca faptele descoperite au o
incidenta atat de semnificativa asupra situatiilor financiare incat o
rezerva nu este suficienta pentru a califica natura incompleta sau
inselatoare a situatiilor financiare).
Daca exista o limitare importanta a intinderii examenului limitat,
auditorul descrie aceasta situatie si:
- fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva privind eventualele
ajustari care ar fi trebuit facute daca nu ar fi existat limitarea
respectiva;
- fie nu furnizeaza vreo asigurare, daca incidentele limitarii intinderii
examenului limitat sunt semnificative si privesc mai multe rubrici
ale situatiilor financiare.
Raportul trebuie sa descrie intinderea misiunii permitandu-i celui
care il citeste sa inteleaga natura lucrarilor realizate si ca opinia nu e
una de audit.
108 Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii:
semnificatie, mod de prezentare.
n unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un
paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul
asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera
detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza
opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful
de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care
insa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se
situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este
urmatoarea: Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or
financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa.
Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de
infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea
redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o
contraactiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridicoadministrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al
acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta,
nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care
ar putea sa rezulte.
109 Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor
autorizati, salariati. Obligatiile etice ale EC si CA salariati, sunt :

Un profesionist contabil angajat are obligatia profesionala de a se

conforma principiilor fundamentale referitoare la: conflicte
potentiale, intocmirea si raportarea informatiilor, luarea de, masuri in
cunostinta de cauza, interese financiare, stimulente.
1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sa sustina
obiectivele legitime si etice enuntate de catre angajator si regulile si
procedurile stabilite in sprijinul acestor obiective.
2. Un profesionist contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa
prezinte astfel de informatii in mod corect, just si in conformitate cu
standardele profesionale relevante astfel incat informatiile sa fie
intelese in contextul lor. Un profesionist contabil angajat care are
responsabilitatea de a intocmi sau aproba situatii financiare de uz
general pentru o organizatie angajatoare trebuie sa se asigure ca
acele situatii financiare sunt prezentate in conformitate cu
standardele aplicabile de raportare financiara. Daca profesionistul
contabil angajat este constient de faptul ca emiterea unor informatii
eronate este fie semnificativa fie persistenta, acesta trebuie sa aiba in
vedere informarea autoritatilor competente. Profesionistul contabil
angajat poate, de asemenea, sa faca apel la consultanta juridica sau
sa demisioneze.
3. Principiul fundamental al competentei profesionale si al prudentei
solicita ca un profesionist contabil angajat sa se implice doar in
misiuni semnificative pentru care detine, sau poate obtine, suficienta
formare de specialitate sau suficienta experienta. Un profesionist
contabil angajat trebuie sa nu duca in eroare, in mod voluntar, un
angajator cu privire la nivelul de pregatire si experienta, nici nu
trebuie sa omita sa faca apel la consilierea de specialitate adecvata si
asistenta atunci cand este cazul.
4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare,
sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate
sau ale afinilor, care ar putea, in unele situatii, sa conduca la
amenintari generate de conformitatea cu principiile fundamentale.
De exemplu, amenintarile generate de interesul propriu la adresa
obiectivitatii sau confidentialitatii pot fi cauzate de existenta unui
motiv sau a unei ocazii de a manipula informatii sensibile referitoare
la pret pentru a castiga beneficii financiare.
5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude
apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme
diferite, incluzand cadouri, ospitalitate, tratamente preferentiale si
solicitarea necorespunzatoare de relatii de prietenie si loialitate.
Ofertele de stimulente pot reprezenta amenintari la adresa
conformitatii cu principiile fundamentale. Cand unui profesionist
contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se ofera un
stimulent, situatia trebuie atent evaluata.
110 Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de
examen limitat (revizuire). Obiectivul unei misiuni de examen
limitat este sa permita auditorului sa concluzioneze pe baza de
proceduri care nu pun in lucru toate diligentele necesare pentru un
audit ca nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca
sa creada ca situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor
semnificative conform unui referential contabil identificat (asigurare
negativa).

Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica inscrise in Codul etic,

si anume: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta
profesionala, confidentialitatea, profesionalismul si respectul fata de
normele tehnice si profesionale.
Auditorul trebuie sa planifice si sa execute examenul limitat fiind
constient ca pot exista anumite circumstante care sa conduca la
anomalii semnificative in situatiile financiare.
Pentru a exprima o asigurare negativa in raportul sau asupra
situatiilor financiare (examen limitat), auditorul trebuie sa reuneasca
elemente probante suficiente si adecvate in vederea fondarii
concluziilor folosind in mod esential proceduri constand in cereri de
informatii sau de explicatii, precum si proceduri analitice.
O misiune de examen limitat furnizeaza un nivel de asigurare
moderata ca informatiile examinate nu contin anomalii
semnificative; asigurarea este negativa.
Termenii si conditiile realizarii unei misiuni de examen limitat se
convin de auditor si de clientul sau; acestia se inscriu intr-o scrisoare
de misiune sau in contractul de prestari servicii de audit.
111 Obligatiile etice ale expertului contabil in cursul unei
misiuni de consultanta fiscala.
1. Un profesionist contabil nu trebuie sa dea unui client sau unui
angajator asigurarea ca declaratia fiscala si consultanta in materie
fiscala sunt dincolo de orice indoiala. Profesionistul contabil trebuie
sa se asigure ca angajatorul sau clientul sunt constienti de limitele
legate de serviciile si consultanta fiscala si ca nu interpreteaza gresit
exprimarea opiniei drept o afirmare a existentei unui fapt real.
2. Un profesionist contabil care intreprinde sau asista la pregatirea
unei declaratii fiscale trebuie sa informeze clientul sau angajatorul
ca responsabilitatea pentru continutul declaratiei revine in primul
rand clientului sau angajatorului. Profesionistul contabil trebuie sa ia
masurile necesare pentru a se asigura ca declaratia fiscala este corect
intocmita pe baza informatiei primite.
3. Consultanta fiscala sau opiniile referitoare la consecinta materiala
date clientului ori unui angajator trebuie sa fie exprimate sub forma
unei scrisori sau intr-o nota in dosarul de lucru.
4. Un profesionist contabil nu trebuie sa fie asociat cu nici o
declaratie sau comunicare in care exista motiv sa se creada ca:
a) ar contine o declaratie falsa sau inselatoare;
b) ar contine declaratii sau informatii furnizate neglijent sau fara nici
o cunoastere reala a faptului ca ele sunt adevarate sau false,
c) ar omite sau ascunde informatia ceruta a fi prezentata si o
asemenea omitere sau ascundere poate induce in eroare autoritatile
fiscale.
5. Un profesionist contabil poate pregati declaratiile fiscale
implicand folosirea estimarilor daca o asemenea practica este in
general admisa sau daca circumstantele date nu permit obtinerea de
informatii exacte. Atunci cand sunt folosite estimarile, ele trebuie sa
fie prezentate in asa fel incat sa nu lase impresia ca aceste date sunt
exacte. Profesionistul contabil trebuie sa fie convins ca sumele
estimate sunt rezonabile in aceasta situatie.
6. Un profesionist contabil, in mod obisnuit, se poate baza in
pregatirea unei declaratii fiscale pe informatia furnizata de client sau

angajator, in cazul in care informatia pare rezonabila. Cu toate ca nu

se cere examinarea sau revizuirea documentelor, ori a altor evidente
in sprijinirea informatiei, profesionistul contabil trebuie sa
incurajeze, atunci cand este cazul, furnizarea acestor date.
n plus, profesionistul contabil:
- trebuie sa foloseasca atunci cand este posibil declaratiile fiscale ale
clientului din anii anteriori;
- este necesar sa faca in mod rezonabil verificari, atunci cand
informatia prezentata pare sa fie incorecta sau incompleta;
- este incurajat sa faca referiri la registrele si inregistrarile
operatiunilor respective.
7. Cand un profesionist contabil descopera o eroare sau o omisiune
in declaratia fiscala a anului anterior (cu care poate sa fie asociat sau
nu profesionistul contabil) sau ca nu s-a completat sau nu s-a
inregistrat declaratia fiscala ceruta, el trebuie:
- sa il sfatuiasca prompt pe client sau angajator in legatura cu eroarea
sau omisiunea si sa recomande informarea autoritatilor fiscale. n
mod normal profesionistul contabil nu este obligat sa informeze
autoritatile fiscale, iar aceasta nu poate fi facuta fara permisiunea
clientului sau angajatorului;
- daca clientul sau angajatorul nu corecteaza eroarea, profesionistul
contabil:
trebuie sa informeze clientul sau angajatorul ca nu este posibil sa
lucreze pentru ei in legatura cu acea declaratie sau cu alte informatii
prezentate autoritatilor; si
trebuie sa ia in consideratie daca continuarea misiunii sale cu
clientul sau angajatorul este in concordanta cu responsabilitatile sale
profesionale.
- daca profesionistul contabil ajunge la concluzia ca poate fi
continuata relatia profesionala cu clientul sau cu angajatorul, trebuie
luate toate masurile rezonabile pentru a se asigura ca eroarea nu este
repetata in declaratiile fiscale viitoare;
- in imprejurarea in care profesionistul contabil a incetat sa mai
actioneze pentru client sau pentru angajator el trebuie sa comunice
decizia sa clientului sau angajatorului si nu trebuie sa dea informatii
tertilor, fara consimtamantul clientului sau al angajatorului, cu
exceptia cazului in care aceasta i se cere prin lege.
112 Observarea fizica mijlocul cel mai eficace de verificare a
existentei unui active
Observarea fizica este mijlocul cel mai
eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o
parte din elementele probante necesare si anume numai existenta
bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea
asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte
tehnici.
Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de
exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:
intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit
recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a
interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se
situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise;
aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta
faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu

inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in

timpul inventarierii propriu-zise;
lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate);
aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele
utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa
inventarierea propriu-zisa.
-elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze
compensatii;
-bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al
exercitiului precedent.
Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a:
-capitalurilor proprii;
-imprumuturi si datorii asimilate;
-imobilizari;
-stocuri si productie in curs de executie;
-conturile de terti;
-conturile de provizioane;
-conturile de trezorerie.
n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :
-examineaza unele conturi de cheltuieli;
-examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si
impozite asupra conturilor de venituri;
-examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si
cheltuieli.
In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza
informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit:
-evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;
-respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant
si din contul de profit si pierdere;
-metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si
fundamentarea lor.
113 Orientarea si planificarea misiunii de audit; lucrari
necesare.
In aceasta etapa profesionistul contabil obtine inform.cu privire la
particularitatile intr.,zonele sale de risc,domeniile si sistemele
semnificative,inf.ca sa-i permita orientarea si planif.controalelor a.i.
sa fie prevenite ucrari inutile sau care nu vor servi realizarii
obiectivelor misiunii de audit: culegerea de informatii generale
asupra
intrep.;identificarea
domeniilor
si
sitemelor
semnificative;redactarea planului de misiune(de audit).
Stand.Intern.de Audit nr.300 intitulat Planificarea lucrarilor de
auditprevede obligatia planif.
Activit.de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se
realizeaza de o maniera eficienta;elaborarea planului de
munca(misiune)in care sunt definite natura,calendarul si intinderea
procedurilor de audit necesare.Programul de munca este un
ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la
misiunea de audit.Poate sa detalieze obiectivele auditului,precum si
bugetul de timp ptr.fiecare rubrica si ptr.fiecare procedura de audit
folosita.
114 Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si
extern se pot prezenta sintetic astfel:

I.Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de

conducerea entitatii si alte comenzi sau solicitari ale conducerii).
Face parte din controlul intern al entitatii.
Se realizeaza de regula prin angajati (servicii, birouri etc.)
independenti de celelalte structuri executive.
Nu are obligatii extra entitate (de regula).
Independenta e limitata la nivelul intelegerii conducerii executive.
II. Auditul extern
Auditul statutar (auditarea situatiilor financiare si alte sarcini sau
obiective stabilite de lege)
Se realizeaza prin persoane fizice sau juridice stabilite de
actionari.
Se respecta normele unui organism profesional.
Asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor
financiare ale entitatii.
Independenta - principiul de baza pentru credibilitate.
Auditul contractual (poate realiza toate obiectivele auditului intern
sau statutar (in anumite conditii de deontologie, stabilite de
organismul profesional) si poate realiza orice misiune de audit)
Se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate.
Independenta si responsabilitatea (acoperita prin asigurare)
conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor financiare
auditate.
115 Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si
in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.
Motive: cand auditorul considera ca informatia referitoare la
incertitudine nu este pertinenta sau liseste ceva; cand auditorul
apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru
intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta
semnificativa asupra deciziilor; cand nu obtine elementele probante
suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii
privind existenta si tratarea unei incertitudini.
Ex: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie ,
deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand
seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am
putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit. In opinia
noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare
daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor
financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie
financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si
pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu
prevederile legale si statutare.
116 Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor
autorizati salariati. Un profesionist contabil angajat are obligatia
profesionala de a se conforma principiilor fundamentale referitoare
la: conflicte potentiale, intocmirea si raportarea informatiilor, luarea
de, masuri in cunostinta de cauza, interese financiare, stimulente.
1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sa sustina
obiectivele legitime si etice enuntate de catre angajator si regulile si
procedurile stabilite in sprijinul acestor obiective.

2. Un profesionist contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa

prezinte astfel de informatii in mod corect, just si in conformitate cu
standardele profesionale relevante astfel incat informatiile sa fie
intelese in contextul lor. Un profesionist contabil angajat care are
responsabilitatea de a intocmi sau aproba situatii financiare de uz
general pentru o organizatie angajatoare trebuie sa se asigure ca
acele situatii financiare sunt prezentate in conformitate cu
standardele aplicabile de raportare financiara. Daca profesionistul
contabil angajat este constient de faptul ca emiterea unor informatii
eronate este fie semnificativa fie persistenta, acesta trebuie sa aiba in
vedere informarea autoritatilor competente. Profesionistul contabil
angajat poate, de asemenea, sa faca apel la consultanta juridica sau
sa demisioneze.
3. Principiul fundamental al competentei profesionale si al prudentei
solicita ca un profesionist contabil angajat sa se implice doar in
misiuni semnificative pentru care detine, sau poate obtine, suficienta
formare de specialitate sau suficienta experienta. Un profesionist
contabil angajat trebuie sa nu duca in eroare, in mod voluntar, un
angajator cu privire la nivelul de pregatire si experienta, nici nu
trebuie sa omita sa faca apel la consilierea de specialitate adecvata si
asistenta atunci cand este cazul.
4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare,
sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate
sau ale afinilor, care ar putea, in unele situatii, sa conduca la
amenintari generate de conformitatea cu principiile fundamentale.
De exemplu, amenintarile generate de interesul propriu la adresa
obiectivitatii sau confidentialitatii pot fi cauzate de existenta unui
motiv sau a unei ocazii de a manipula informatii sensibile referitoare
la pret pentru a castiga beneficii financiare.
5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude
apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme
diferite, incluzand cadouri, ospitalitate, tratamente preferentiale si
solicitarea necorespunzatoare de relatii de prietenie si loialitate.
Ofertele de stimulente pot reprezenta amenintari la adresa
conformitatii cu principiile fundamentale. Cand unui profesionist
contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se ofera un
stimulent, situatia trebuie atent evaluata.
117 Orientarea si planificarea auditului.
n aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la
particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si
sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si
planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile
sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit.
Principalele lucrari din aceasta etapa sunt:
1.Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii
2.Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative
3.Redactarea Planului de misiune (planului de audit)
4.Elaborarea programului de munca
118 Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
ntr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a
opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: dau o

imagine fidela sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor

semnificative.
Exizta 4 tipuri de opinie: opinia fara rezerve; opinia cu rezerve;
opinia defavorabila; imposibilitatea de a exprima o opinie.
119 Prezent 10 proceduri (diligente) pt adutitarea ciclului
vanzari-clienti.
1.Confruntati soldurile de clienti din balanta cu datele inregistrate in
bilant. Asigurati-va ca in bilant nu s-au facut compensari intre
soldurile debitoare si creditoare.
2.Obinei o balan analitic a clienilor la nchiderea exerciiului
i comparai-o cu sumele din balana general i cu cele din bilan.
3.Identificai clienii cu solduri creditoare; n mod normal, ele
reprezint avansuri primite sau sume pltite peste cele normale;
asigurai-v c nu este
vorba de contabilizare eronata.
4.Prin procedura circularizrii externe, verificai soldurile contabile
prin confruntarea cu sumele comunicate de client.
5.Pentru creanele nencasate pn la data auditului, verificai-le pe
cele cu ntrziere semnificativ i asigurai-v de motivele ntrzierii
fa de
termenele scadente si daca nu sunt necesare ajustari aduse valorii
nete contabile.
6.Studiai principiile avute n vedere pentru trecerea unei creane n
categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui provizion
rezult dintr-o reglementare sau dintr-o analiz specific fiecrui
client n parte;
7.Verificai dac ntreprinderea respect principiul permanenei
metodelor contabile de la un exerciiu la altul n nregistrarea cifrei
de afaceri; n caz contrar, evaluai impactul asupra rezultatului i
dac obligaiile n materie de informare financiar au fost respectate.
8.Verificai dac cifra de afaceri se contabilizeaz la net (fr taxe
recuperabile) i independent de eventuale rabaturi sau sconturi
acordate clienilor, care trebuie contabilizate distinct.
9.Verificai dac vnzrile efectuate n devize sunt contabilizate
reinnd cursul de schimb aplicabil la data efecturii tranzaciei;
10.verificai coerena tratamentului contabil al veniturilor cu
principiul separrii exerciiilor.
120Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditarea
conturilor de trezorerie. Stabilii un tablou comparativ al evoluiei
de la o nchidere la alta a soldurilor conturilor bancare nscrise n
balana general, separai soldurile pozitive de cele negative i
verificai dac la prezenterea n bilan s-a respectat principiul
necompensrii soldurilor; Verificai dac soldurile la nchidere au
fost correct preluate la deschiderea exerciiului urmtor; Studiai
lista persoanelor care sunt autorizate s aprobe i s efectueze
micri n aceste conturi: funcii,poziie ierarhic, incompatibiliti;
Identificai conturile fr micare i verificai justeea prelurii
soldurilor; Confruntai soldurile cu extrasele de cont bancare de la
data chiderii i cu cele de la deschidere, stabilii diferenele i
explicaiile acestora: Circularizai la bnci i confruntai soldurile
primite cu celedin extensie i din contabilitate; Controlai conversia

la data nchiderii soldurilor n devize; Studiai natura tranzaciilor

prin cas;
Dac soldurile sunt mari i estimaic procedurile interne sunt
insuficiente, procedai la verificarea fizic a soldului de cas la data
auditului; Studiai, n timp,soldurile casei i asigurai-v c nu sunt
solduri creditoare; Pentru casa n devize, asigurai-v de
corectitudinea aplicrii conversiei la data nchiderii.
121 Paragraful introductiv al raportului de audit.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor
financiare auditate;
Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii
financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si
perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la
rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note
semnificative.
De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea
conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea
auditorului, ca pe baza auditului efectuat sa exprime o opinie asupra
acestor situatii financiare.
Conducerea entitatii este responsabila pentru ntocmirea i
prezentarea corect a situaiilor financiare n conformitate cu cadrul
general aplicabil i c aceast responsabilitate cuprinde: elaborarea,
implementarea i meninerea controlului intern aferent ntocmirii i
prezentrii corecte a situaiilor financiare care nu conin prezentri
eronate semnificative cauzate de fraude i erori; selectarea i
aplicarea politicilor contabile adecvate; efectuarea estimrilor
contabile care sunt rezonabile n situaia dat.
122 Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern.
Misiunea de audit intern (MAI) poate imbraca, dupa caz, urmat
forme:
1.dupa sfera de cuprindere materiala: -MAl globala: se refera la
ansamblul unei activitati, actiuni sau operatiuni; -MAI partiala: se
refera doar la o parte (aspect, segment etc.) dintr-o activitate, actiune
sau operatiune;
2.dupa sfera de cuprindere teritoriala: -MAI simpla: obiectul auditat
sau obiectivul misiunii de audit intern sunt limitate la teritoriul
administrativ in care structura de audit intern are competenta
teritoriala; -MAI mixta: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de
audit intern se extind asupra unor
teritorii administrative care depasesc competenta teritoriala a
structurii de audit intern respective;
3.dupa orizontul de timp in care se desfasoara: -MAI subanuala:
calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai
mica de un an calendaristic; -MAI anuala: calendarul misiunii de
audit intern cuprinde o perioada de timp de un an calendaristic;
-MAI multianuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o
perioada de timp mai mare de un an calendaristic;
4.dupa orizontul de timp supus auditarii: MAI statica (fenomenala):
orizontul de timp supus auditarii permite doar o diagnosticare spot a
obiectului auditat; MAI dinamica (procesuala): orizontul de timp
supus auditarii permite o evaluare a desfasurarii relevante a
obiectului auditat;

5.dupa periodicitatea auditarii aceluiasi obiect: MAI ciclica:

misiunea de audit intern se reia asupra aceluiasi obiect auditat la
anumite intervale, cu o frecventa stabila; MAI aleatoare: misiunea de
audit intern nu urmareste realizarea unei anumite periodicitati de
auditare a aceluiasi obiect al auditului;
6.dupa gradul de cuprindere a obiectelor auditate de acelasi fel:
-MAI exhaustiva: cuprinde toate obiectele de acelasi fel, in legatura
cu care se auditeaza o anumita activitate, operatiune sau actiune;
MAI selectiva: cuprinde un esantion din obiectele de acelasi fel la
care se auditeaza o anumitaactivitate, operatiune sau actiune;
7. dupa stadiul obiectului auditat:-MAI ex post: obiectul auditat si-a
incheiat activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie
obiectivul misiunii;
-MAI concomitent: activitatea, operatiunea sau actiunea care
constituie obiectivul misiunii din cadrul obiectului auditat sunt in
curs;
8. dupa gradul de complexitate al misiunii: - MAI omogena;
misiunea de audit intern cuprinde o singura pista de audit intern;
-MAI eterogena: misiunea de audit intern cuprinde mai multe piste
de audit intern;
123 Proceduri (diligente) Datorii i cheltuieli de exploatare
-Identificnd ansamblul creanelor i datoriilor legate de conturile de
furnizori care figureaz n activul i pasivul bilanului; facei un
tablou comparativ al soldurilor contabile de la un exerciiu la altul;
verificai concordana soldurilor cu cele din balana general;
-Asigurndu-v c prezentarea n bilan a soldurilor de furnizori nu
se face compensnd solduri debitoare i creditoare;
-Verificnd dac sunt nregistrate n conturi distincte operaiile care
se refer la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizri i la
eventuale reineri n contul garaniilor; atenie mare se d
furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustri aduse acestor
conturi au un impact direct asupra
rezultatului contabil, pe cnd cele asupra conturilor de furnizori
pentru imobilizri influeneaz numai modul de prezentare n bilan
i masele contabile i finaniare;
-Confruntnd soldurile conturilor de furnizori din balana general
cu balana analitic a conturilor de furnizori; pot s apar diferene
datorate faptului c anumite operaii referitoare la furnizori au fost
nregistrate n jurnalul de operaiuni diverse i trebuie vzute
motivele;
-Pornind de la balana analitic a furnizorilor, identificai soldurile
debitoare ale unor furnizori; acestea pot apare, de regul, ca urmare
a ncasrii unor avansuri sau plii unor sume mai mari dect cele
datorate; selecionai principalele solduri debitoare i analizai
originea acestora; asigurai-v c acestea nu se datoreaz unei erori
de contabilizare, plat unor tranzacii neefectuate;
-Preciznd dac ntreprinderea dispune de programe informatice
pentru cumprri i plata furnizorilor.
-Selecionai principalele solduri de furnizori la data nchiderii i
verificai preluarea lor corect n exerciiul urmtor;
-Verificai primele pli din exerciiul urmtor i asigurai-v c ele
corespund datoriilor reflectate n bilan;

-Identificai i analizai conturile furnizori-garanii reinute;

verificai dac nu sunt reineri n contul garaniei care nu au fost
eliberate la cererea furnizorilor, dei trebuiau eliberate, i care
constituie de fapt profituri latente.
-Verificai jurnalul de cumprri al ultimei luni din exerciiu i al
primei luni a exerciiului urmtor, selectai cteva cheltuieli
contabilizate i
confruntai facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de
lucru, bonuri de recepie, avize de expediie, scrisori de trsur,
contracte etc.) pentru a vedea dac se refer la exerciiul auditat sau
nu;
- Prin procedura circularizrii externe,verificai soldurile contabile
prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta
cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli nenregistrate(facturi
de primit, de ex);
124 Proceduri (diligente) Clieni i venituri din exploatare
-Stabilii un tablou de sintez, din care s rezulte evoluia, n timpul
exerciiului, a conturilor de activ i de pasiv privind clienii: creane
n activ,avansuri primite n pasiv, venituri constatate n avans n
pasiv; confruntai soldurile cu sumele din bilan; asigurai-v c n
bilan nu s-au fcut compensri ntre soldurile debitoare i
creditoare.
-Verificai dac societatea nregistreaz distinct clienii, n funcie de
regimul de TVA (ceea ce va facilita controlul TVA).
-Obinei o balan analitic a clienilor la nchiderea exerciiului i
comparai-o cu sumele din balana general i cele din bilan.
-Identificai clienii cu solduri creditoare; normal, ele reprezint
avansuri primite sau sume pltite peste cele normale; asigurai-v c
nu este vorba de contabilizarea unor ncasri (clasa 5 la clasa 4) fr
nregistrarea cifrei de afaceri corespunztoare (clasa 4 la clasa 7).
-Circularizai soldurile clienilor
-Obinei o balan analitic a clienilor la data nchiderii i grupai
clienii pe vechime; selecionai creanele cele mai vechi i cu
sumele cele mai importante; verificai care din acetia au fost
ncasai pn la data cnd efectuai auditul, studiind fie creditrile
contului clieni, fie extrasele de banc sau conturile de trezorerie.
-Studiai principiile avute n vedere pentru trecerea unei creane n
categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui provizion
rezult dintr-o reglementare sau dintr-o analiz specific fiecrui
client n parte; apreciai respectarea principiilor prudenei i
permanenei metodelor
-Obinei un calcul detaliat al provizioanelor pentru depreciere i
comparai-l cu cel din exerciiul anterior; asigurai-v c o crean nu
a fcut obiectul unui dublu calcul de provizionat.
-Verificai ca creanele luate n calculul provizioanelor s fie fr
TVA.
-Pentru creanele depreciate la nchiderea exerciiului, asigurai-v
c, iniial, au fost nregistrate n conturile de venituri (i n venituri
anticipate); n caz contrar, contul de rezultate va fi de dou ori
micorat prin provizioane.

- Concluzionai n ce privete caracterul justificat al provizioanelor

pentru depreciere i n ce privete valoarea net contabil a
creanelor.
125 Proceduri (diligente) Provizioane pentru riscuri i
cheltuieli
-Verificai dac cifrele reportate n conturile de provizioane sunt cele
din conturile aprobate AGA pentru anul precedent, att ca sum ct
i ca post (cont)
-Stabilii un tablou al micrilor;
-Obinei explicaii pentru orice micare semnificativ
-Confruntai micrile din bilan cu cele din contul de profit i
pierdere
-Verificai dac principiile i politicile contabile utilizate de
ntreprindere sunt conforme principiilor general admise i nu au fost
schimbate fa de exerciiul precedent;
-Dac exist schimbri, verificai regularitatea acestora, i dac au
fost corect i complet prezentate n anexe i n raportul general.
-Verificai modul de calcul;
-Verificai tratamentul fiscal al provizioanelor
-Obinei declaraii scrise ale conducerii privind evaluarea, realitatea
i exhaustivitatea provizioanelor pentru riscuri i cheltuieli
-Identificai litigiile care prezint riscuri de cheltuieli pentru
ntreprindere cu caracter probabil de a se produce;
-Comparai provizioanele contabilizate cu cele presupuse de
eventualitatea producerii riscurilor.
126 Proceduri (diligente) Capitaluri proprii
-Precizai forma juridic a societii, numrul de aciuni sau pri
sociale, structura capitalului social, structura acionariatului.
Asigurai-v c toate aciunile sau prile sociale au acelai regim
juridic sau unele din ele prevd dividende majorate, prioritare, fr
drept de vot sau cu drept de vot dublu.
-Pentru societile pe aciuni precizai dac capitalul social subscris a
fost n ntregime eliberat (vrsat). Dac nu a fost dect parial vrsat,
verificai respectarea dispoziiilor legale i consecinele asupra
vrsrii dividendelor.
-Evaluai dac suma capitalurilor proprii este inferioar cotei de 50%
din capitalul social; Dac da, obinei hotrrea AGE prin care s-a
hotrt continuarea activitii de exploatare.
-Luai copii ale documentelor juridice ale exerciiului: procese
verbale ale reuniunilor organelor de conducere (consilii de
supraveghere, comitetul de direcie, consiliul de administraie).
Analizai-le i reinei faptele sau deciziile care au avut sau vor avea
o infuen semnificativ asupra viitorului societii sau care permit o
mai bun nelegere a evoluiei activitii n cursul exerciiului
auditat. Pentru orice informaie semnificativ analizai tratamentul
contabil;cel mai adesea aceast analiz a documentelor menionate
contribuie la identificarea de provizioane pentru riscuri i cheltuieli
omise n bilanul auditat.

-Luai copii ale proceselor verbale ale AGO sau AGE. Analizai
modul de statuare asupra repartizrii rezultatului contabil la sfritul
exerciiului
precedent: distribuirea de dividende, punerea n rezerve etc.
-Verificai dac rezerva legal la sfritul exerciiului precedent a
fost deja constituit conform normelor legale i statutare.
-Verificai tratamentul contabil al tuturor operaiilor legate de
rezervele legale.
-Verificai tratamentul contabil al tuturor operaiilor legate de
rezervele statutare.
-Dac n cursul exerciiului au avut loc majorri, micorri de
capital, verificai dac exist rapoarte independente asupra acestor
operaii (cenzori, experi contabili, auditori, etc.).
-Dac n cursul exerciiului au avut loc operaiuni de fuziune,
divizare, asocieri cu pri ale ntreprinderii, referii-v la respectarea
textelor legale care reglementeaz astfel de operaiuni.
127.Prezentati 4/5 deosebiri fundamentale intre auditul statutar
si auditul intern./Prezentati 6 diferente intre auditul statutar si
auditul intern.
Diferentele fundamentale intre AUDIT INTERN si AUDIT
STATUTAR sunt: 1) Statutul auditorului: auditorul statutar e un
furnizor liber de servicii pe piata;
- auditorul intern face parte din structura intreprinderii;
2) Beneficiarii auditului : - auditorul statutar lucreaza in folosul
utilizatorilor situatiilor financiare (consumatorii finali); - auditorul
intern lucreaza in beneficiul
responsabililor structurilor interne ale intreprinderii;
3) Obiectivele auditului: - Audit statutar are ca obiectiv
exprimarea unei opinii cu privire la imaginea fidela a pozitiei,
situatiei si performantei financiare;
- auditul intern are ca obiectiv existenta, adaptabilitatea si modul de
aplicare al procedurilor , deci a sistemului de control al
intreprinderii;
Controlul intern constituie pentru auditul intern un SCOP iar
pentru auditul statutar un MIJLOC.
4)Domeniul de aplicare : Auditul statutar cuprinde toate functiile
intreprinderii in masura in car activitatile contribuie la elaborarea
situatiilor financiare ; Auditul intern - are o arie mult mai vasta , el
cuprinde nu numai toate functiile intreprinderii , dar in integralitatea
acestora ( se ocupa de toate procedurile chiar daca au sau nu legatura
cu practicile financiare ex.
Probleme de recrutare de personal. Actual managerii gresesc
deoarece incarca activitatea audit intern cu peste 90% parte
financiara).
5. Pozitia fata de frauda : Auditorul statutar retine o frauda doar in
masura in care aceasta are un impact asupra situatiilor financiare, in
afara altor obligatii legale ale auditorului cum r fi cea de divulgare.
Auditorul intern desi nu are ca obiectiv descoperirea de fraude , el
este mult mai in masura sa contribuie la prevenirea si descoperire
fraudelor , suspectand si adancind controlul asupra oricarei
nerespctari a procedurilor de control intern.

6.Independenta: Este diferita in sensul ca: -Auditorul statutar are o

independenta absoluta fata de intreprindere .; -Auditorul intern are o
independent restrictiva ; el este independent fata de orice structura a
intreprinderii auditata , nu si fata de conducere .
7. Periodicitatea auditurilor: -Auditorul statutar vine temporar si are
aceeasi interlocutori ; -Auditorul intern este permanent in
intreprindere si temporar dpdv. Al interocutorilor , potrivit planului
de audit intern . (Auditorul statutar are obligatia de a participa la
inventariere deoarece este necesara o opinie fara rezerva .
Neparticiparea acestuia atrage dup sine intocmirea raportului cu
rezerva pt. incertitudinea stocurilor de ex) .
8.
Metodologia :
-Auditul statutar se exercita pe bza unei
metodologii unice si unitare stabilite de IAASB (Consiliul pt.
Standarde Internationale de Audit si Asigurare ); -Auditul intern ,
desi se exercita pe baza unei metodologii unice stabilite de IIAI
(Institutul International al Auditului Intern ) , in aplicare el este
adaptat la specificul si cultura intreprinderii , in folosul conducerii .
128.Prezentati 5 diferente intre auditul financiar si auditul
intern.
Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna
numeroase misiuni ca: auditul financiar al proceselor, tranzactiilor
si situatiilor financiare;auditul financiar al procedurilor informatizate
de tinere a contabilitatii; auditul financiar al operatiunilor de schimb
pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile
financiare; auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale
pentru a verifica respectare legislatiei sociale; auditul financiar
asupra situatie fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienti
pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o
maniera purdenta; altfel spus, orice analiza, orice control, orice
verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din
contabilitate sau din situatiile financiare ale unei societati poate fi
calificat drept audit financiar. Auditul intern al unei entitati se refera
la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a
procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza
prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul
de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme
specializate de expertiza contabla (prin externalizare)Principalele
obiective ale auditului intern sunt : verificarea conformitatii
activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si
managemntul acesteia; evaluarea gradului de adecvare si aplicare
a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre
conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii ; entitatii;
evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare
destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate;
protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si
identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de
orice fel.
129 Prezentati 5 elemente de baza ale raportului de audit
statutar.
Raportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente
de baza:

-titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de

rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.
-destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de
Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului
corespunzator, in functie de circumstantele care caracterizeaza
misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza
fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei
situatii financiare au fost auditate.
-paragraful introductiv: identificarea responsabilitatilor conducerii
si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor
financiare revine conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea
de a exprima o opinie asupra acelor situatii financiare) si
identificarea situatiilor financiare auditate, data si perioada la care se
refera.
-paragraful privind intinderea misiunii de audit: normele de audit
aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori
semnificative, o declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai
potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe
sondaje, faptul ca auditul a fost planificat astfel incat sa asigure in
mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii
semnificative.
-paragraful opiniei:
Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei,
situatiei financiare si
rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor
semnificative), in accord cu referintele contabile si, daca este cazul,
daca ele sunt conforme prevederilor legale.
130Prezentati 5 proceduri (diligente) pt auditarea
imobilizarilor financiare.
-Obinei o situaie nominal a mprumuturilor acordate personalului
i confruntai suma total cu cele nscrise n bilan.
-Stabilii un tablou de micri ale mprumuturilor n timpul
exerciiului, verificai soldurile la deschidere, analizai noile
mprumuturi acordate n timpul exerciiului, a rambursrilor i
soldurile la sfritul exerciiului.
-Controlai, prin sondaj, corecta reflectare n contabilitate a clauzelor
din contractele de mprumut
-Controlai corecta contabilizare a dobnzilor.
-Pentru fiecare societate n participaie, analizai situaia financiar
de ansamblu: situaia capitalurilor proprii, rezultatul exerciiului,
evoluia cifrei de afaceri; pentru societile cu dificulti, analiza este
mult mai profund.
-Identificai noile achiziii ale exerciiului; pentru fiecare achiziie,
obinei documentele juridice care valideaz transferul de proprietate
i asigurai-v c ele au fost nregistrate n contabilitate la data
transferului de proprietate.
-Identificai societile n participaie susceptibile s distribuie
dividende.
-Analizai regimul fiscal al dividendelor primite.
-Asigurai-v c societatea nu a comis erori n contabilizarea
avansurilor din dividende acordate n cursul exerciiului; verificai

temeinicia juridic a acestor avansuri i asigurai-v c aceste

avansuri nu sunt nregistrate n rezultatul exerciiului.
-Identificai ieirile de titluri de participare n cursul exerciiului.
131Prezentati 8 diligente pentru controlul stocurilor./
Prezentati 10 proceduri (diligente) folosite in auditarea
stocurilor la o intreprindere industriala.
1 Identificai diferitele categorii de stocuri n funcie de activitatea
ntreprinderii: mrfuri, materii prime, n curs de fabricaie, produse
finite.
Asigurai-v c societatea a respectat distincia ce trebuie fcut
ntre stocuri i imobilizri pe de o parte, i ntre stocuri i cheltuielile
constatate n avans, pe de alt parte.
2 Identificai cazurile de stocuri existente fizic n ntreprindere dar
care nu i aparin.
3 Analizai unitile de msur reinute de ntreprindere pentru
inventariere: greutate, cantitate, lungime, etc.; dac acestea sunt
conforme naturii fizice a produciei n stoc
4 Analizai derularea practic a msurrii efectuate la inventarul fizic
sub aspectele urmtoare: componena echipei de numrare,
msurare; exhaustivitate; toate produsele n stoc au fcut obiectul
numrrii, msurrii?; cum sunt identificate articolele deja msurate
(numrate); exist o procedur de msurare (numrare) dubl?;
calitatea instrumentelor folosite pentru msurare, numrare;
persoanele implicate n inventariere au cunotine suficiente despre
produsele n stoc? Exist riscul confundrii?
5 Analizai procedurile de colectare a listelor de inventariere;
procedura folosit asigur prevenirea riscului ca anumite liste de
inventariere s nu fie centralizate?
6 Dac ntreprinderea utilizeaz metoda inventarului permanent,
obinei stocul teoretic (scriptic) existent la finele exerciiului, pentru
stocurilecu valori mai importante i comparai-l cu cel obinut prin
inventariere fizic.
7Dac ntreprinderea utilizeaz metoda inventarului intermitent
comparaia se face ntre stocul obinut la inventarul fizic i cel
obinut pe baza
stocului de la inventarul fizic de la nchiderea exerciiului precedent
i a rulajelor de intrri i ieiri din cursul exerciiului auditat . (Si +
I E = Sf).
8n cursul vizitei la locurile de depozitare, identificai stocurile
depreciate sau fr micare.
9Concluzionai n legtur cu calitatea inventarului fizic al stocurilor
10Asigurai-v c stocurile care sunt pe teren dar nu aparin
ntreprinderii nu au fost cuprinse n soldul de la sfritul exerciiului,
iar cele care se aflla teri au fost cuprinse
132 Elaborai un tablou al evoluiei provizioanelor pentru
deprecierea stocurilor de la un exerciiu la altul.
Controlul nregistrrilor contabile
-Validai contabilizarea stocurilor la nchidere n activul bilanului i
nregistrrile variaiei stocurilor n contul de rezultate.
-Validai nregistrrile dotrilor i relurilor de provizioane pentru
deprecierea stocurilor. Ajustarea anual a provizioanelor pentru
deprecierea stocurilor poate rezulta din dou scheme de nregistrare:

fie variaia anual a provizionului va face obiectul unei dotri sau

al unei reluri a provizionului; varianta se aplic mai ales cnd
stocurile la care se refer provizioanele sunt relativ de aceeai
natur;
fie provizionul precedent este n ntregime reluat, iar noul
provizion, n ntregime creat (dotat) la nchidere; varianta se aplic
atunci cnd stocurile difer ca natur.
133Prezentati elementele fundamentale ale definitiei auditului
financiar Semnificaia auditului financiar: dac este vorba de audit
financiar care conduce la certificarea situaiilor financiare, fr nici
o ndoial este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau
auditul statutar. Denumirea simpl de audit financiar poate fi
folosit pentru a desemna numeroase alte misiuni ca,de ex: auditul
financiar al procedurilor informatizate de inere a contabilitii;
auditul financiar al operaiunilor de schimb pentru a verifica
prezentarea regulamentar a acestora n situaiile financiare; auditul
financiar al contabilizrii cheltuielilor sociale pentru a verifica
respectarea legislaiei sociale; auditul financiar asupra situaiei
fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clieni pentru a verifica
dac evaluarea creanelor ndoielnice s-a fcut de o manier
prudent etc. Altfel spus, orice analiz, orice control, orice verificare
i orice studiu asupra unei seciuni sau a unei pri din contabilitate
sau din situaiile financiare ale unei entiti poate fi calificat ca
audit financiar.
Definitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in
contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie,
studiu sau cercetare, efectuata de un profesionist contabil competent
si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale
definitiei auditului in general sunt indeplinite.
Elemente principale: -examinarea unei informatii financiar
contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; -obiectul
examinarii il constituie oriceinformatie financiar-contabila;
-examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent
care este in acest caz un profesionist contabil; -scopul examinarii il
constituie emiterea unei opinii motvate; -examinarea trebuie sa se
faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse
intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie
criteriu de calitate.
134 Prezentati schema metodologica a auditului statutar.
Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un
profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor
financiare in ansamblul lor in vederea emiterii unei opinii motivate
in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare,
deci patrimoniul, a situatiei financiare (starea de sanatate) si a
performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportarea la
standardele nationale sau internationale de audit.
Elemente principale: -examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie
exclusiv o examinare profesionala; -obiectul examinarii il constituie
situatiile financiare in ansamblu; -examinarea se efectueaza de un
profesionist contabil competent si independent; -scopul examinarii il
constituie emiterea unei opinii motivate in legatura cu imaginea

Fidela; -examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite

reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si
internationale de audit, care constituie criteriu de calitate.
Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de asteptarile
utilizatorilor precum si de capacitatea auditorului statutar de a
raspunde la aceste nevoi.
Publicul se asteapta ca ca auditorul statutar sa joace un rol in
protejarea intereselor sale prin oferirea reasigurari referitoare la:
-acuratetia declaratiilor financiare; -continuitatea exploatarii si
solvabilitatea firmei; -existenta unor fraude; -respectarea de catre
firma a obligatiilor legale; -comportamentul responsabil al firmei
fata de problemele legate de mediu si de problemele sociale;
135 Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit.
Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv
Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale,
precum si descrierea lucrarilor de catre auditor.
Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit,
indicand ca ele au fost indeplinite conform Standardelor
Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor
nationale.
ntinderea lucrarilor da posibilitatea pentru auditor sa puna in
opera procedurile de audit judecate ca necesare in conditiile concrete
date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut
conform normelor si practicilor in materie; daca aceasta nu rezulta in
mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din
tara indicata prin adresa auditorului. Raportul trebuie sa precizeze
ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in
mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii
semnificative.
Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunand:
- examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica
sumele si informatiile continute in situatiile financiare;
-evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru
elaborarea situatiilor financiare;
-evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a
stabili situatiile financiare;
-revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.
Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza
rezonabila a expresiei de opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de
Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile nationale).
Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie
planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca,
situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit
consta in a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa
justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el
consta, de asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile
folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea
entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, cat si in a efectua o
revedere a prezentarii de ansamblu a acestora.

Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a

exprimarii opiniei noastre.
136 Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.
Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate
precum si o mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii
auditate si ale auditorului.
Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale
entitatii, care au facut obiectul auditului, cat si data si perioada
acoperite prin aceste documente. Raportul trebuie sa mentioneze ca
situatiile financiare sunt in sarcina (responsabilitatea) conducerii
entitatii si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului
efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare.
Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre
conducere. Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari
contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea
stabileste principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie sa
fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare. Dimpotriva,
responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii
financiare, incat sa poata exprima asupra acestora o opinie. Acest
paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii
X, incheiate la 31 decembrie 200, asa cum sunt prezentate in
anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost
stabilite sub responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea
noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie
asupra acestor conturi anuale.
137. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat.
-cunoasterea activitatilor intreprinderii si ale sectorului din care face
parte;
-analiza principiilor si practicilor contabile urmate de intreprindere;
-analiza procedurilor practicate de intreprindere pentru
contabilizarea, clasificarea si intocmirea documentelor de sinteza,
strangerea informatiilor ce vor fi inscrise in notele anexe si
pregatirea situatiilor financiare;
- aplicarea procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor,
tendintelor si elementelor neobisnuite, constand in mod deosebit in:
compararea situatiilor financiare cu cele ale exercitiilor precedente;
compararea situatiilor financiare cu situatiile bugetare ale perioadei
si cele previzionale;
studiul diferentelor dintre cifrele inscrise in situatiile financiare
pentru anumite rubrici si cele planificate cu cele realizate de alte
intreprinderi din acelasi sector.
n cazul in care auditorul considera ca informatiile supuse
examenului limitat pot contine anomalii semnificative, el trebuie sa
puna in lucru proceduri complementare sau mai extinse.
138
Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa
independentei.
-interesul propriu;slabirea autocontrolului;renuntarea la propriile
convingeri;manifestarile de familiarism;actiunile de intimidare.
139 Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar
care-l deosebesc de auditul contractual.
Audit statutar
Audit contractual

1Numirea se face de catre AGA

Numire
de
catre
management
2Misiunea este plurianuala sau recurenta
Misiune cel mult
anuala
3Se emite un raport de audit Se pot emite diferite rapoarte
4Se supune anumitor prevederi din Codul etic al profesiei
Reglementarile etice nu sunt la fel de restrictive
5Misiunea este permanenta Misiune punctuala
6Misiunea se efectueaza prin sondaj din cauza multitudinii de
operatiuni ce trebuie verificate
Misiunea poate presupune
verificari totale
7Nu poate avea imixtiuni in gestiunea unitatii
Poate avea natura
unei consultante
140 Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe
proceduri convenite de o misiune de audit statutar?
Misiune de audit pe baza de proceduri convenite Audit statutar
1 Nici o asigurare Asigurare ridicata, dar nu absoluta
2 Procedurile puse in lucru de auditor sunt definite de catre auditor
de comun acord cu clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestei
lucrari Procedurile sunt standardizate, clientul ne avand nici un rol in
stabilirea lor
3Destinatarii sunt exclusiv partile care au convenit procedurile puse
in lucru Destinatarii sunt AGA si alti terti
141. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra
respectarii clauzelor contractuale?
Raportul sau se refera exclusiv la respectarea clauzelor care vizeaza
aspecte contabile si financiare (de exemplu, metode de evaluare si de
prezentare).
142. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra
situatiilor financiare condensate? Este emis numai in cazul in care
anterior a fost emis, de catre acelasi auditor, un raport de audit
asupra situatiilor financiare in ansamblul lor. Raportul trebuie sa
permita identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au
nascut situatiile financiare condensate. Trebuie facuta referire la data
raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si la
tipul de opinie exprimata in acel raport. Este necesara mentiunea ca,
pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale
entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite impreuna cu
situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra
acestora.
Opinia auditorului, in acest caz, poate face obiectul unui raport
distinct sau poate fi inclusa in raportul auditorului.
143 Protejarea independentei prin normele legale si
profesionale.
Masurile de protectie create de profesie, legislatie sau reglementari
includ, dar nu sunt limitate la:
-cerinte educationale, de formare si experienta la intrarea in profesie;
-cerinte de dezvoltare profesionala continua;
-reglementari de guvernare corporativa;
-standarde profesionale;
-proceduri disciplinare si de monitorizare profesionala;

-examinarea externa a rapoartelor, evaluarilor, comunicatelor sau

informatiilor unui profesionist contabil de catre o terta parte
imputernicita prin lege.
144 Protejarea independentei prin cauze contractuale cu
clientul.
Aceste masuri constau in:
-aprobarea de catre AGA clientului a numirii cabinetului, atunci cand
contractul a fost semnat de persoanele imputernicite sa administreze
patrimoniul si sa-l reprezinte juridic pe client;
-nominalizarea angajatilor competenti ai clientului imputerniciti a
lua decizii manageriale;
-stabilirea de catre client politicilor si procedurilor pentru o raportare
financiara (situatiilor financiare) corecta;
-stabilirea unor proceduri interne la client pentru asigurarea bunei
gestionari a bunurilor si valorilor;
-stabilirea structurii din cadrul clientului, inclusiv comitetul de audit,
care asigura procesul de validare a informatiilor si situatiilor
financiare si legatura cu societatea/cabinetul de audit.
145. Protejarea independentei prin masuri interne cabinetului.
-importanta pe care conducerea cabinetului/soci o acorda
independentei;
-politici si proceduri de implementare si monitorizare a controlului
calitatii lucrarilor efectuate de cabinet;
-identificarea amenintarilor la adresa independentei, evaluarea
importantei acestora, identificarea masurilor de eliminare sau de
reducere a lor la un nivel acceptabil;
-politici si proceduri interne de supraveghere a respectarii politicilor
si procedurilor privind independenta;
-politici si proceduri care sa permita identificarea eventualelor
interese sau relatii dintre client si auditor care ameninta
independenta;
-politici si proceduri privind evitarea obtinerii de venituri de la un
singur client;
-comunicarea modificarilor intervenite in politicile si procedurile
cabinetului tuturor angajatilor si colaboratorilor;
-existenta unui responsabil cu monitorizarea functionarii adecvate a
sistemului de protejare a independentei;
-existenta unui mecanism disciplinar care sa asigure conformarea cu
politicile si procedurile stabilite;
-politici si proceduri de informare a nivelurilor superioare asupra
problemelor care vizeaza independenta si obiectivitatea;
-consultarea organismului profesional cu privire la independenta;
-rotirea personalului cu functii de raspundere;
-eliminarea unor persoane din echipa de audit daca acesteia ii este
afectata independenta;
146 Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic
national al profesionistilor contabili.
Sectiunea a 8-a se refera la independenta liber profesionistilor
contabili. Obiectivul acestei sectiuni este de sprijini
cabinetele/societatile profesionistilor independenti si pe membrii
acestora in ce priveste:
-identificarea amenintarilor la adresa independentei;

-evaluarea acestor amenintari si stabilirea importantei lor;

-in cazul in care aceste amenintari sunt importante, aplicarea
masurilor de prevedere corespunzatoare in vederea eliminarii sau
reducerii acestora la un nivel acceptabil;
Pentru aceasta, sunt stabilite principiile pe care trebuie sa le
utilizeze profesionistii contabili pentru identificarea si evaluarea
acestor amenintari, precum si pentru a identifica, utilizand
rationamentul profesional, masurile ce se impun pentru eliminarea
sau reducerea amenintarilor la un nivel acceptabil.
147 Particularitati privind partile afiliate (legate) in audit.
Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri de audit in vederea
reunirii de elemente probante referitoare la identificarea de catre
conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la
informatiile prezentate in anexe privind efectele tranzactiilor si
operatiilor intre partile legate, care au influenta semnificativa asupra
situatiilor financiare.
n timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par
neobisnuite si care pot indica existenta partilor legate pana atunci
necunoscute ca de exemplu:
-operatiuni efectuate in conditii comerciale anormale, mai ales in ce
priveste pretul, rata dobanzii, garantii si conditii de rambursare
neobisnuite;
-operatii a caror existenta nu pare justificata pin nici o motivatie
logica;
-operatii a caror substanta difera de forma acestora;
-operatii efectuate pe cai neobisnuite;
-volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti
sau furnizori, in raport cu altii;
-operatii neinregistrate.
Printre procedurile puse in lucru de auditor se pot folosi:
-controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau
solduri;
-consultarea proceselor-verbale ale AGA si ale consiliului de
administratie;
-acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfarsitul
perioadei;
-acordarea contractelor si conventiilor de imprumut;
-examenul operatiilor de cumparari si vanzari de parti ale unei
societati in participatie;
-examenul operatiilor si tranzactiilor intre parti legate identificate;
-obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa
se ateste ca informatiile prezentate cu privire la identificarea partilor
legate sunt exhaustive si au fost corect descrise in anexele la
situatiile financiare.
148 Planul de misiune: continut, rol.
Planul de misiune este in fapt programul general de munca in care
sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi
orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care
serveste ca instrument de baza pentru toti intervenientii de-a lungul
intregii misiuni de audit.
Planul de misiune permite auditorului:

-sa-si stabileasca natura si intinderea controalelor in raport cu pragul

de semnificatie ales;
-sa-si organizeze lucrarile de audit astfel incat sa fie atins obiectivul
de a certifica situatiile financiare in mod rational, cu maximum de
eficacitate si in cadrul termenelor convenite cu clientul.
Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite
luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele
necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit,
bugetul de timp si costurile angajate. Din planul de misiune nu pot
lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor
intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si a de control intern,
riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului, intinderea
procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si
revizuirea lucrarilor.
Continutul tip al unui plan de misiune este urmatorul: I. Prezentarea
intreprinderii; II. Informatii contabile; III. Definirea misiunii; IV.
Sisteme si domenii semnificative; V. Orientarea programului de
lucru; VI. Echipa si bugetul;VII. Planificarea
149 Programul de munca. Pentru realizarea prevederilor Planului
de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si
documenta un Program de munca in care sunt definite natura,
calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare. Programul
de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor
participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei
executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de
munca poate, de asemenea, sa detalieze obiectivele auditului,
precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare
procedura de audit folosita.
Pentru elaborarea programului de
munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente
si a riscurilor legate de control, cat si nivelul de asigurare care ar
urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele proprii
ale auditorului).
Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor
elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea
asigurarii indeplinirii acestuia din urma.
-riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca
urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil
si de control intern;
-necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil,
piese justificative sau alte informatii solicitate.
Auditorul poate sa doreasca sa introduca in Scrisoarea de misiune
prevederi referitoare la:
-planificarea auditului;
-descrierea altor scrisori, corespondente sau rapoarte pe care el
prevede sa le trimita clientului;
-baza de calcul a onorariilor si conditiile de facturare;
-dorinta de a primi o confirmare scrisa din partea conducerii
intreprinderii-client cu privire la declaratiile facute de aceasta cu
diferite ocazii in legatura cu auditul;
-cerere de confirmare a termenilor si conditiilor din scrisoarea de
misiune.

Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de misiune

pentru fiecare din exercitiile viitoare. La primirea solicitarii din
partea intreprinderii-client, auditorul trebuie sa aprecieze daca unii
termeni din scrisoarea de misiune ar trebui modificati tinand seama
de evolutia semnificativa a naturii sau importantei activitatilor
clientului sau.
150. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.
Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece
acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si
de caracteristicile fiecarei intreprinderi.
Dupa cum s-a vazut, etapa de cunoastere a intreprinderii a permis
determinarea domeniilor semnificative, a zonelor de risc si a naturii
operatiilor; in etapa referitoare la aprecierea controlului intern,
auditorul a avut posibilitatea identificarii existentei controlului intern
pe care se poate sprijini si verificarii modului de functionare a
acestuia. Numai in functie de aceste fluxuri de informatii si de
gradul de fiabilitate al lor auditorul isi stabileste programul de
control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrans
sau extins.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul
de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern,
documente ce asigura legatura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala,
care contine rubricile urmatoare:
-lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor
financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi
usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita
intreprinderii;
-intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si
de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta
coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru
controlul respectiv;
-indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte
importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de
data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura
avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea
cronologica a lucrarilor;
-o referinta pentru foaia de lucru;
-probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea
lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.
Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta
astfel:
Dosar
Program de control
- controlul imobilizarilor - Ref:
Pag:
Exercitiu
Auditor: Data:
Viza responsabilului:
Data crearii:
Data actualizarii:
Controale de efectuat
Marimea esantionului
Facut de

la data de .
Referinta
(Foaia de lucru)
Probleme

intalnite
Verificarea achizitiilor exercitiului pe baza de comenzi, facturi si
receptii Sume mai mari de 75.000 mii lei
Ionescu
16/03/95 A6
Nimic
151 Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditul ciclului
furnizori-cumparatori.
1.Verificati concordanta soldurilor de furnizori din balanta contabila
cu cele inregistrate in bilant.
2.Asigurai-v c prezentarea n bilan a soldurilor de furnizori nu
se face compensnd soldurile debitoare i creditoare.
3.Confruntai soldurile conturilor de furnizori din balana general
cu balana analitic a conturilor de furnizori; pot s apar diferene
datorate faptului c anumite operaii referitoare la furnizori au fost
nregistrate n jurnalul de operaiuni diverse i trebuie vzute
motivele existenei acestei situaii.
4.Verificai dac sunt nregistrate n conturi distincte operaiile care
se refer la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizri i la
eventuale reineri n contul garaniilor; atenie mare trebuie
acordat furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustri aduse
acestor conturi au un impact direct asupra rezultatului contabil, pe
cnd cele asupra conturilor de furnizori pentru imobilizri
influeneaz numai modul de prezentare n bilan i masele contabile
i financiare.
5.Pornind de la balana analitic a furnizorilor, identificai soldurile
debitoare ale unor furnizori; acestea pot aprea, de regul, ca urmare
a ncasrii unor avansuri sau a plii unor sume mai mari dect cele
datorate; selecionai principalele solduri debitoare i analizai
originea acestora; asigurai-v c acestea nu se datoreaz unei erori
de contabilizare sau plii unor tranzacii neefectuate.
6.Selecionai principalele solduri de furnizori la data nchiderii i
verificai preluarea lor corect n exerciiul urmtor.
7.Verificai dac neplata furnizorilor nu este motivat prin- tr-un
litigiu, care poate s genereze riscuri de aprovizionare;
8.Identificai principalele posturi de cheltuieli de exploatare
referitoare la: cumprri de materii prime, cumprri de mrfuri,
cheltuieli externe,
cheltuieli cu subcontractrile, nchirieri, energie etc.
9.Verificai jurnalul de cumprri al ultimei luni din exerciiu i al
primei luni a exerciiului urmtor, selectai cteva cheltuieli
contabilizate i confruntai facturile cu celelalte documente de
livrare (bonuri de lucru, bonuri de recepie, avize de expediie,
scrisori de trsur, contracte etc.) pentru a vedea dac se refer la
exerciiul auditat sau nu.
10.Prin procedura circularizrii externe, verificai soldurile contabile
prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta
cazuri de
impact asupra rezultatului: cheltuieli nenregistrate (facturi de
primit,de ex).
11.Asigurai-v c anumite sume, dei trebuiau contabilizate n
imobilizri, au fost contabilizate n cheltuielile cu cumprrile.

152.Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditarea

imobilizarilor corporale./ Proceduri (diligente) imobilizari
corporale si necorporale
-Pentru fiecare cont de imobilizri se disting valorile brute,
amortizarea acumulat, eventualele provizioane pentru depreciere i
valorile nete contabile i se elaboreaz un tablou, care s scoat n
eviden variaiile exerciiului.
-Verificai soldurile de deschidere i de nchidere cu cele din bilan i
confruntai amortizarea nregistrat pe conturi cu creterea
amortizrilor evideniat n bilan.
-Apreciai ponderea activului net imobilizat n totalul activului
bilanier i n totalul capitalurilor proprii ale ntreprinderii.
-Analizai vrsta medie a echipamentelor ntreprinderii i
consecinele asupra structurii financiare a ntreprinderii.
-Identificai achiziiile exerciiului
-Verificai dac contabilizarea s-a fcut efectiv la data recepiei.
-Verificai facturile furnizorilor, pentru a v asigura c ntreprinderea
este proprietara activului cumprat, c valoarea achiziiei a fost bine
determinat.
-Identificai imobilizrile produse de ntreprindere (ea nsi).
-Controlai soldul contului Producie imobilizat
-Asigurai-v c cheltuielile care conduc la creterea valorii sau a
duratei de via a activului imobilizat, au fost nregistrate n activ.
-Verificai i asigurai-v c cheltuielile de ntreinere, a cror
finalitate este s conserve bunul n starea n care se afl, sunt
contabilizate n cheltuielile perioadei.
-Verificai i asigurai-v c cheltuielile de reparaii, avnd ca scop
meninerea bunului n stare de utilizare, sunt contabilizate n
chelt,ex.
-Verificai modul de calcul i de contabilizare a amortizrii.
-Identificai ieirile de imobilizri corporale i necorporale ale
exerciiului: prin vnzare sau prin casare.
9. Procedurile analitice in auditul situatiilor financiare.
Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare
ale intreprinderii cu:
-informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;
-rezultatele stabilite de intreprindere bazate pe bugete sau
previziuni sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind
cheltuielile cu amortizarile);
-informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte
intreprinderea.
Procedurile analitice sunt utilizate in diferite etape ale misiunii de
audit si anume:
-pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si intinderea
altor proceduri de audit;
-in controalele substantive pentru gasirea elementelor probante;
-ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor
financiare.
Atunci cand auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale
substantive, trebuie sa tina seama de factori precum:
-obiectivele procedurilor analitice si gradul lor de fiabilitate;
-disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;

-sursele informatiilor disponibile (cele externe sunt cele mai fiabile);

-caracterul comparabil al surselor disponibile;
-cunostintele dobandite in misiunile anterioare.
153 Rolul si importanta dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror
utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea
tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea
raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
-mai buna organizare si control ale misiunii;
-documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca
programul s-a derulat fara omisiuni;
-inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la
colaboratori;
-justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
154 Rolul si importanta dosarului permanent.
Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul
diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata
mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate in fiecare an.
Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite
utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a
unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor
de recunoastere a intreprinderii.
155 Rolul raportului de audit.
Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare
emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu
actionarii pentru decizii economice;
Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in
situatiile financiare prezentate de o entitate;
Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si
pentru conducerea entitatii auditare.
156 Riscul de audit: componente si relatiile intre acestea.
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste
care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune
poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum
si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a
ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor
financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
-orientarea mai buna si planificarea misiunii;
-evitarea lucrarilor inutile;
-jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pt determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite
elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de
afaceri.Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca
de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si
conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative,
iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a
descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de
a putea emite o opinie fara rezerve.

Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la

determinarea pragului de semnificatie:
-existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;evolutia
importanta de la un an la altul a unor posturi;capitaluri proprii sau
rezultate anormale.
157 Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare.
Acest raport nu se refera la situatiile financiare in ansamblul lor, ci
doar la una sau mai multe rubrici din situatiile financiare (creante,
stocuri, constituirea unui provizion etc.). n consecinta, opinia
auditorului se va referi numai la rubrica sau la rubricile auditate.
Raportul trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia
a fost auditata rubrica respectiva din situatiile financiare.
Atunci cand auditorul a formulat o opinie defavorabila sau o
imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare in
ansamblul lor, el poate emite o altfel de opinie in raportul asupra
unei rubrici numai daca aceasta rubrica nu constituie o parte
semnificativa a acestor situatii financiare
158 Raportarea unei misiuni de compilare. Raportul asupra unei
misiuni de compilare trebuie sa contina urmatoarele elemente:
-titlul;
-destinatarul;
-o mentiune confirmand ca misiunea s-a derulat conform cu
Standardele Internationale de Audit aplicabile misiunilor de
compilare sau normelor si practicilor nationale;
-daca este cazul, indicarea faptului ca auditorul nu este independent
de intreprindere;
-identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din
detaliile furnizate de conducerea intreprinderii;
-o mentiune indicand responsabilitatea conducerii intreprinderii
pentru informatiile financiare compilate de catre auditor;
-o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit,
nici un examen limitat si, in consecinta, nici o asigurare nu este
furnizata;
daca este cazul, un paragraf asupra diferentelor
semnificative mentionate in anexe fata de referentialul contabil
utilizat;
data; adresa si semnatura auditorului.
Pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau pe prima
pagina a situatiilor financiare compilate se face na din mentiunile:
neauditate sau compilate fara audit, nici examen limitat.
159 Rolul si continutul notei de sinteza.
Nota de sinteza are rolul de recapitula toate punctele importante ale
lucrarilor efectuate, de la cunoasterea intreprinderii pana la controlul
conturilor, care pot avea o incidenta asupra deciziei finale.
Nota de sinteza este intocmita pe o foaie de lucru care presupune:
-o referire la foaia de lucru in care punctul retinut ca important e
dezvoltat;
-o descriere sumara a punctului respectiv;
-pozitia auditorului (punctul sau de vedere).
Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele
importante ale desfasurarii lucrarilor si in special la:
-problemele tehnice intalnite si maniera in care au fost rezolvate;

-punctele in suspensie care necesita primirea unei informatii

complementare;
-domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a
auditorului;
-o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cale care au fost
contabilizate si distinct pe cele care inca nu a fost acceptate de
intreprindere
160. Rolul si continutul chestionarului de sfarsit de misiune.
Chestionarul de sfarsit de misiune permite obtinerea asigurarii ca
toate elementele necesare formularii opiniei asupra situatiilor
financiare au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca
dosarele de lucru sunt complete. Fiind un document intern al
auditorului, chestionarul de sfarsit de misiune poate contine un
numar de intrebari care depinde de marimea, structura si experienta
cabinetului de audit, de natura misiunii, precum si de faptul de a fi
vorba de o prima misiune de audit la acel client sau clientul e mai
vechi.
ntrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce
trebuie efectuate potrivit standardelor, normelor si procedurilor
interne ale cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza:
-intinderea lucrarilor;
-delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii
lor;
-continutul situatiilor financiare;
-raportarile;
-comunicarile cu conducerea intreprinderii;
-latura administrativa.
Chestionarul va servi la elaborarea notei de sinteza a misiunii.
161 Raportul asupra controlului intern: continut, structura
Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe
care acesta le are asupra controlului intern, oral sau in scris. Daca
descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o
face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent.
Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un Raport asupra
controlului intern, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele
principii:
-prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru
a folosi conducerii societatii;
-prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale
societatii pentru a putea fi usor difuzate;
-analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva,
pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de
ameliorare a procedurilor in patru parti: introducere si sinteza,
sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
-o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de
apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele
utilizate;
-concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport
care detaliaza problema);
-data si semnatura.

Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor

principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de
concluziile esentiale.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si
sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor
titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii, reluarea
rapida a tuturor slabiciunilor constatate.
Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat in Sumar;
structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:
-prezentarea punctelor in ordinea importantei;
-recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi;
-o parte poate fi avuta in vedere pentru sfaturi mai putin importante;
-o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o
incidenta asupra certificarii (insa atentie ca aceasta parte sa nu
infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul
general);
-sfaturile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca
acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile
urmatoare:
-descrierea punctelor slabe constatate;
-consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
-sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
-probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea
lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.
162 Renuntarea la convingeri - amenintare la adresa
independentei.
Apare atunci cand cabinetul/societatea sau un membru al acestuia
promoveaza sau poate fi perceput a promova situatia sau opinia unui
client pana in punctul in care obiectivitatea sa este sau poate fi
inteleasa ca fiind compromisa. Acesta ar putea fi cazul in care
cabinetul/societatea sau un membru al acestuia si-au subordonat
rationamentul profesional aceluia al clientului. Ex:
-a se ocupa cu sau a fi promotor al actiunilor sau al altor titluri de
valoare ale clientului;
-a actiona ca un avocat sau consilier al clientului in litigiile lui sau in
rezolvarea neintelegerilor cu terte parti.
163 Rolul si continutul scrisorii de afirmare.
Rolul scrisorii de afirmare este de a reduce riscul aparitiei unor
neintelegeri intre auditori si conducatorii clientului, prin confirmarea
de catre acestia din urma a afirmatiilor orale. De asemenea, scrisoare
de afirmare are rolul de a confirma afirmatiile verbale primite de
auditor cu privire la elementele semnificative ale situatiilor
financiare, pentru care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil
sa obtina elemente probante.
Tot prin intermediul scrisorii de afirmare auditorul obtine dovada ca
cei care conduc intreprinderea recunosc responsabilitatea lor in
intocmirea situatiilor financiare pe care le-au aprobat. Scrisoarea de
afirmare permite instiintarea conducerii intreprinderii asupra
modului de influentare a situatiilor financiare de catre informatiile
pe care numai ea le detine.
Exemple de elemente declarate intr-o scrisoare de confirmare:

-Nu avem cunostinta de nici o iregularitate privind conducerea sau

salariatii care prezinta un rol important in definirea si functionarea
sistemului contabil si de control intern, susceptibile a avea o
influenta semnificativa asupra situatiilor financiare.
-V-am prezentat toate registrele contabile, toata documentatia
aferenta si toate procesele-verbale ale AGA, ale consiliului de
administratie, respectiv cele care s-au tinut la datele de.....si.....si..... .
-Confirmam ca situatiile financiare nu contin anomalii semnificative
sau omisiuni.
-Societatea noastra s-a conformat tuturor prevederilor din acordurile
contractuale a caror nerespectarea ar fi putut avea o incidenta
semnificativa asupra situatiilor financiare.
-Urmatoarele elemente au fost corect inregistrate si, dupa caz, in
notele la situatiile financiare s-au dat explicatiile necesare: pierderi
din operatiuni de cumparari si vanzari, active date in garantie
(ipotecate), active vandute.
-Nu avem nici un proiect sau intentii susceptibile sa altereze in mod
semnificativ valoarea contabila sau clasificarea activelor si pasivelor
reflectate in situatiile financiare.
-Nu avem nici un plan de abandonare a unor linii de fabricatie si nici
un stoc nu este contabilizat la o suma superioara valorii sale nete de
realizare.
-Societatea este proprietara tuturor activelor si nici unul nu a fost
ipotecat, cu exceptia celor mentionate in nota.....la situatiile
financiare.
-Noi am inregistrat toate pasivele si angajamentele sau am dat
explicatii in notele anexe, iar in nota anexa Y am indicat toate
garantiile acordate tertilor.
-Cu exceptia evenimentului constand in .... descris in nota anexa Z,
nici un eveniment posterior inchiderii exercitiului care sa necesite o
rectificare a situatiilor financiare nu s-a produs sau aceste
evenimente au fost prezentate in notele anexate.
-Litigiul cu societatea K a fost reglat pentru o suma de ....... lei,
provizionata in situatiile financiare. Nici o alta reclamatie privind un
eventual contencios nu a fost depusa si nu este prevazuta.
164 Slabirea autocontrolului - amenintare la adresa
independentei.
Apare atunci cand unul din membrii cabinetului/societatii a fost
anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului si
din aceasta pozitie poate exercita o influenta semnificativa asupra
nivelului de asigurare al angajamentului fata de client. Exemple:
-un membru al cabinetului/societatii este sau a fost recent una din
persoanele care a gestionat patrimoniul clientului;
-un membru al cabinetului/soci este sau a fost recent un angajat al
clientului intr-o pozitie din care poate exercita o influenta
semnificativa directa asupra nivelului de certitudine asigurare - a
contractului fata de client;
-prestarea de servicii pentru un client al carui contract de audit sau
de non-audit poate afecta direct nivelul certitudinii (asigurarii)
profesionistului fata de client;

-pregatirea datelor originale utilizate la generarea situatiilor

financiare sau pregatirea unor inregistrari care fac obiectul nivelului
de asigurare a profesionistului contabil fata de client.
165 Structura dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni (parti) pentru
a usura utilizarea sa. n general se foloseste o impartire in 10 sectiuni
(parti) simbolizate de la A la J, astfel:
-EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata Acceptarea
misiunii;
-EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata Sinteza misiunii si
rapoarte;
-EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata Orientare si
planificare;
-ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata Evaluarea riscului
legat de control;
-EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata Controale
substantive;
-EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata Utilizarea
lucrarilor altor profesionisti;
-EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata Verificari si
informatii specifice;
-EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata Lucrarile de
sfarsit de misiune;
-EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata Interventii cerute
prin reglementari diverse;
-EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata Controlul conturilor
consolidate;
166 Structura dosarului permanent.
Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza
clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi
materializata printr-un despartitor comportand un sumar al
continutului. inerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data
introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita
lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum
urmeaza:
-PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata Generalitati;
-PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata Documente privind
controlul intern;
-PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata Situatii financiare
si rapoarte privind exercitiile precedente;
-PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata Analize
permanente;
-PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata Fiscal si social;
-PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata Juridice;
-PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata Interventii
externi;
167 Tehnica sondajului.
inand seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere,
auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau
soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion

adecvat, utilizand tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei

situatii.
Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui
anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a
tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea
rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau
multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul
International de Audit (ISA) nr. 530.
Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt
de doua naturi diferite;
-in unele cazuri, in general cu ocazia verificarii functionarii
controlului intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care
constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de
exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia
cumpararilor); sondajele efectuate in astfel de cazuri sunt sondaje
asupra atributiilor;
-in alte cazuri, in general cu ocazia controlului conturilor, auditorul
cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea
sunt sondaje asupra valorilor.
Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul
statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa
profesionala; acesta din urma, insa, nu permite o extrapolare
riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa
sau multime. Alegerea intre cele doua tipuri de sondaje depinde de
pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe
care acesta doreste sa il dea concluziilor sale.
Oricare ar fi insa tipul de sondaj, este important sa fie respectate
cateva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si
parcurgerea unor etape obligatorii.
168 Tehnica observarii fizice (directe).
Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a
existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele
probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv;
celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea
atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.
Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de
exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:
-intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit
recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a
interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se
situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise;
-aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta
faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu
inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in
timpul inventarierii propriu-zise;
-lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate);
aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele
utilizate pt evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa
inventarierea propriu-zisa.
169 Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante
Pe tot parcursul misiunii sale, utilizand diverse procedee si tehnici,
auditorul urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii permita

sa dea certificarea asupra situatiilor financiare. Aceste procedee si

tehnici privesc:
- controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate;
- observarea fizica;
- examenul analitic.
Tehnici de control folosite pentru obtinerea elementelor probante:
a) inspectia fizica si observatia = constau in a examina activele,
conturile sau in a observa maniera de aplicare a procedurilor;
b) confirmarea externa (directa) = consta in a obtine de la tertii
intreprinderii informatii asupra soldurilor conturilor bilaterale sau
asupra operatiilor derulate;
c) examenul documentelor primite de catre intreprindere, care
servesc ca piese justificative sau la controlul operatiilor respective;
d) examenul documentelor emise de catre intreprindere: copii,
facturi, conturi, balante, etc.
e) controlul aritmetic;
f) analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;
g) examen analitic, care consta in:
- efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din situatiile
financiare si datele anterioare, posterioare si previzionale ale
intreprinderii;
- analiza abaterilor si tendintelor;
- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din
comparatiile efectuate;
h) informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din
intreprindere.
170 Utilizarea lucrarilor unui alt auditor.
Cand auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor,
auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari
asupra propriului sau audit. Auditorul principal este auditorul
responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati care
includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt
auditor. Expresia alt auditor desemneaza auditorul altul decat
auditorul principal responsabil de examenul informatiilor
financiare ale unui subgrup, incluse in situatiile financiare auditate
de catre auditorul principal.
Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de
audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca
auditor principal. Atunci cand utilizeaza lucrarile unui alt auditor,
auditorul principal trebuie sa-i evalueze competenta si sa obtina
elemente probante care sa dovedeasca faptul ca lucrarile celuilalt
auditor raspund obiectivelor auditorului principal in cadrul misiunii
sale de audit. Auditorul principal trebuie sa-l informeze pe acest alt
auditor in legatura cu:
-obligatiile de independenta; va solicita o declaratie scrisa care sa
ateste respectarea acestor obligatii;
-coordonarea lucrarilor si a raportarilor; modalitatile de coordonare
vor fi definite in etapa de planificare a auditului;
-obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinand o
declaratie scrisa in legatura cu respectarea acestora;

-intretinerea cu privire la procedurile de audit puse in opera;

obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de catre alt
auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor.
171 Utilizarea lucrarilor auditorului intern.
Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului
extern se pot mentiona:
-examenul sistemelor contabile si de control intern;
-examenul informatiilor financiare si de gestiune;
-evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si
operatiuni;
-examenul modului de respectare a textelor legislative, precum si al
politicilor si directivelor stabilite de conducerea intreprinderii.
Anumite mijloace puse in lucru pentru atingerea obiectivelor de
mai sus sun similare, iar anumite considerente ale auditului intern
pot fi utile pentru a defini natura, calendarul si intinderea
procedurilor de audit extern.
Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a
activitatilor auditului intern pentru a planifica si aborda in mod
eficient auditul; el poate constata ca unele lucrari de audit intern
permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea
intinderii procedurilor puse in lucru de catre auditorul extern.
Criterii avute in vedere de auditorul extern pentru evaluarea
lucrarilor auditorului intern:
-statutul auditorului intern in cadrul intreprinderii;
-natura si intinderea lucrarilor de audit intern efectuate;
-competentele si experienta in calitate de auditor intern;
-organizarea profesionala (planificarea, supravegherea, controlul si
documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit si a
dosarelor de lucru corespunzatoare;
172. Utilizarea lucrarilor unui expert.
Utilizarea lucrarilor unui expert se face in urmatoarele situatii:
-evaluarea anumitor active;
-evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte
petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active
corporale;
-evaluari actuariale;
-evaluarea stadiului de realizare a unor produse sau lucrari de
constructii;
-avize juridice in ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau
reglementari.
Cand are in vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul
trebuie sa tina cont de:
-caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile
financiare;
-riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului
respectiv;
-volumul si calitatea altor elemente probante disponibile.
Pentru a putea utiliza lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa
reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa
demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert in cadrul
misiunii sale de audit. Apoi, auditorul trebuie sa verifice competenta
profesionala a expertului si obiectivitatea lui. n plus, auditorul

trebuie sa stranga elemente probante suficiente si adecvate care sa

demonstreze ca intinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor
auditului.
Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot
constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce
trebuie indeplinite de situatiile financiare.
Cand auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca
mentiuni despre utilizarea lucrarilor expertului.