Sunteți pe pagina 1din 3

Morometii

Marin Preda
-roman postbelicMarin Preda este prozatorul postbelic care a continuat romanul de tip realist in linia deschisa
de Liviu Rebreanu, fapt ce explica de ce prima sa opera de aceasta factura-Morometii- este
considerata un roman neorealist, in care se configureaza o noua perspectiva obiectiva, mult mai
moderna ca cea din perioada interbelica. Opera este alcatuita din doua volume, publicate la
doisprezece ani distanta: primul in 1955, iar al doilea in 1967. Desi problematica acestora difera,
romanul este unitar, el reconstituind imaginea satului romanesc in timp de criza, in preajma celui deal II-lea Razboi Mondial.
//context

Romanul este specia genului epic foarte complexa, cu o actiune ampla, desfasurata
pe mai multe planuri narative, cu un numar mare de personaje care evolueaza intr-un
anume mediu si care dezvolta mai multe tipuri de conflict.
//definitie

In Morometii, Marin Preda trateaza tema pamantului si a taranului, insa prin intermediul
mijloacelor artei moderne. De aceea, Ilie Moromete este un altfel de taran( in comparatie cu Ion
al lui Rebreanu), fiind acela care se bucura de autonimie si de construieste pe sine in deplina
libertate. Insusi titlul asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt
simbolice pentru transformarile din satul romanesc traditional. Alte teme abordate sunt cea a crizei
comunicarii, cea a timpului viclean, dar si cea sociala (care este, totodata, si supratema
romanului)- nuantata de relatia individ-istorie.
//tema

Titlul este, ca element de paratextualitate, o antifraza. Naratiunea va dezvalui faptul ca


familia Moromete nu era deloc unita, asa cum sugereaza titlul- nu se manifesta acea coeziune
specifica unui grup, ci dimpotriva, conflictele ireconciliabile se manifesta inca din primele scene ale
romanului.
//titlul

In ceea ce priveste substratul antropologic, pentru construirea universului


fictional, Preda utilizeaza date din propria copiarie, petrecuta in satul Silistea-Gumesti . El pastreaza
nemodificat acest nume in romanul sau, creandu-se astfel un cronotop veridic. De asemenea, Ilie
Moromete este o proiectie a tatalui lui Preda, care se numea Tudor Calarasu si despre care
marturiseste, in Viata ca o prada ca nu stie daca l-a iubit mai mult sau l-a respectat mai mult. In
aceeasi ordine de idei, Niculaie, mezinul familiei Moromete, poate fi privit ca un personaj alter-ego,
adica asemenea unei proiectii a scriitorului insusi.
//substrat antropologic

//narator&co.

In romanul lui Preda, naratorul, desi este unul extradiegetic, nu este insa si obiectiv, el
preferand focalizarea interna, din perspectiva personajului Ilie Moromete. Perspectiva narativa este
una obiectiva, insa este de asemenea determinata de aceasta focalizare interna. Ca moduri de
expunere, le intalnim pe toate cele trei- naratiunea, descrierea si dialogul.
In ceea ce priveste diegeza, ea insumeaza doua planuri narative. In prim-plan se afla
Morometii, o familie cu multi membri si macinata de conflicte mocnite. Planurile secundare
completeaza actiunea romanului, conferindu-i aspectul de fresca sociala.
//planuri

Din punctul de vedere al structurii, romanul este, dupa cum s-a precizat, organizat in doua
volume. Cel dintai volum este alcatuit din trei parti, acestea insumand 28 de capitole. Aciunea
volumului I este cuprins n trei mari secvene epice- cea dintai se desfasoara de sambata
seara si pana duminica noaptea, a doua surprinde satul n febra seceriului si ultima secven
infieaz conflictul direct dintre Ilie Moromete i fiii si. In volumul al II-lea, scriitorul urmrete
viaa dramatic a satului in dou momente istorice succesive: Reforma agrar din 1945 i
colectivizarea forat a agriculturii din 1949. Evenimentele se succed rapid intr-o avalan de imagini,
fapte i oameni.
//structura

Primul volum al romanului cuprinde cateva nuclee narative cu semnificatii deosebit de


profunde.

Scena cinei este realizata lent, prin acumularea detaliior. Se surprind relatiile din interiorul
familiei, tensiunile care sunt nelipsite si faptul ca Morometii nu reprezinta un grup inchegat (fapt
dovedit de nemultumirea fiilor cei mari fata de un tata conservator si o mama vitrega pe care nu o
puteau suferi ). La o masa veche si mult prea mica pentru o familie asa numeroasa, membrii au o
asezare strategica, dupa fire si neam: fii vitregi spre partea din afara, gata parca sa fuga in lume,
Catrina langa vatra, iar copiii facuti cu Moromete- langa ea. Tatal sta pe pragul dintre cele doua odai
si stapaneste cu privirea pe fiecare, iar din acest punct de vedere este privit ca un pater
familias (tata autoritar). Incapatanarea barabatului de a schimba masa pe care o detinea inca din
timpul primei casatorii, cand familia era mult mai mica decat in prezent, explica acest refuz al sau de
a se supune noilor vremuri).
//scena cinei

Scena taierii salcamului este, de asemenea, relevanta, ea reprezentand inceputul


declinului lui Ilie Moromete, ce are ca urmare destramarea familiei. Barbatul se decide sa taie
salcamul pentru a achita o parte din datorii, fara a vinde din oi sau din pogoanele de pamant.
Doborarea acestuia duminica in zori, in timp ce femeile isi plang mortii in cimitir, dovedeste ca odata
cu caderea salcamaului, axis mundi, se distruge stabilitatea familiei. Ciorile care zburau
dezorientate deasupra locului unde fusese odata salcamul renumit, dar si bocetele care contureaza
imaginea auditiva a scenariului, sunt simboluri ce sustin ideea mai sus amintita.
//salcamul

Incipitul romanului trimite la supratema acestuia- relatia individ-istorie, care de altfel


este o tema obsesiva in proza lui Preda. In conceptia lui, istoria este asemenea unui tavalug care vine
si niveleaza totul in calea sa, astfel incat indivizi si chiar coectivitati intregi care nu sunt capabile de a
se adapta noilor vremuri sunt inlaturati de pe scena si dusi la marginea istoriei. Asa se intampla si cu
Ilie Moromete, si tot acelasi destin il are si Victor Pretini din Cel mai iubit dintre pamanteni.
Romanul se deschide cu fraza [...] se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita
rabdare, iar finalul este simetric- romanul se incheie rotund, cu imaginea timpului care stapaneste
oamenii( timpul nu mai avea rabdare). Se face astfel trimitere catre o fraza celebra a
cronicarului Miron Costin- caci nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremi. Sugestia
timpului rabdator este sustinuta la nivelul primului volum de ritmul lent in care se desfasoara
evenimentele, cand lumea satului traditional inca este asezata in rosturile ei. Asadar, trei sferturi
din actiunea volumului I se desfasoara de sambata seara, de la intoarcerea Morometilor de la camp si
pana duminica noaptea- pana la fuga Polinei cu Birica.
//relatie I-F

Ampla fresca a satului romanesc de la vremea respeciva, romanul Morometii surprinde


numeroase personaje reprezentative pentru diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme
infatisate si impune o tipologie noua. In centrul operei sta familia Moromete care este alcatuita din
opt membri (Ilie, Catrina, Paraschiv, Nila, Achim, Tita, Ilinca, Niculaie, carora li se adauga si
Maria Moromete- Guica) si al carei ax il reprezinta Ilie Moromete care are un destin simbolic
pentru satul traditional. El are un caracter exponential de ultim taran, fiind reprezentant al unei
clase care se scufunda treptat. Avand o personalitate bine conturata, el prezinta cateva trasaturi
definitorii: ironia, capacitate exceptionala de disimulare, inteligenta, simt al umorului dezvoltat.
Odata cu moartea lui (prezentata in finalul celui de-al doilea volum) dispare o intreaga clasa sociala,
cea a taranimii traditionale si satul romanesc se descompune sub semnul istoriei vitrege.
Paraschiv, Nila si Achim, fiii din prima casatorie a lui Moromete-tatal, reprezinta categoria taranilor
dezradacinati. In volumul al II-lea, discutiile dintre Ilie si fiul sau cel mic, Niculaie, reflecta doua
mentalitati total diferite: mentalitatea traditionala si cea impusa, colectivista.
//personaje

In planurile secundare se regasesc alte personaje care pun in evidenta diferite


aspecte ale societatii rurale: taranul sarac Tugurlan, Botoghina cel bolnav, Cocosila, Ioan si
Aristide- cei interesati de politica- ori Balosu cel lacom. Interesant este, de asemenea, si cuplul
Polina-Birica, privit comparativ cu Ana-Ion din romanul lui Rebreanu, fiindca cel dintai este
considerat o replica a celuilalt. Polina, spre deosebire de Ana, stie sa lupte pentru zestrea ei, iar
barbatul care este alaturi de ea (si care nu intamplator se numea si Ion) o iubeste si o sprijina din
dragoste, si nu din dorinta de parvenire.
//personaje plan sec.

Exista trei mari conflicte ce vor destrama familia Moromete. Cel dintai este reprezentat de
neintelegerile dintre Ilie Moromete si cei trei fii ai sai- Paraschiv, Nila si Achim, izvorat din doua
modalitati diferite de intelegere a lumii. Al doilea conflict se duce intre sot si sotie, cea din urma
ajungand sa-si paraseasca barbatul pentru ca nu isi respectase promisiunea de a trece casa pe
//conflicte

numele ei. Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, care nu era deloc de acord cu
cea de-a doua casatorie a acestuia si care si-ar fi dorit sa-si creasca nepotii in casa fartelui ei. Exista
si un conflict secundar, care se duce intre Ilie si fiul sau cel mic, Niculaie, care isi dorea nespus de
mult sa mearga la scoala si care este batjocorit de tatal sau din aceasta cauza (alta treaba navem noi acuma! Ne apucam sa studiem).
In concluzie, Moromeii reflect intr-adevar estetica realismului postbelic prin tematica
social, prin caracterul de fresc a lumii rurale ante- i postbelice, prin verosimilitatea
faptelor. Consider ca dintr-un roman ce poate fi perceput ca unul al destinului, Morometii
devine o fresca a colectivitatii si a unei civilizatii sanctionate de istorie, asa cum afirma si
Eugen Simion in Scriitorii romani de azi.