Structura lemnului

1.

Pari componente

Arborii sunt formai din

doua pari
principale:
radacina
i tulpina.
Radacina fixeaza arborele in sol i reprezinta cca. 5-25% din volumul arborelui. Cele de
dimensiuni mari se pot debita in furnire estetice (de ex. nucul).
Tulpina, partea aeriana vizibila, este formata din trunchi, de la nivelul solului pana la
coroana, i coroana, 5-20% din volum, alcatuita din craci, ramuri, frunze, flori i fructe.
Trunchiul, care reprezinta 50-90% din volumul arborelui, este partea prelucrata sub diverse
produse utilizate in industrie.
2.

Structura macroscopica a lemnului

Fiecare specie lemnoasa poate fi identificata dupa anumite elemente specifice cum ar fi:

Aspectul, culoarea, structura cojii

Marimea, forma i aspectul frunzelor

Aspectul, forma i marimea mugurilor

Analiza elementelor se poate face pe cale macroscopica sau microscopica.

Aspectul macroscopic al lemnului este identificat cu ochiul liber i este necesar sa fie
analizat funcie de trei seciuni principale executate prin trunchi:
- seciunea transversala (perpendiculara pe axa arborelui);
- seciunea radiala (longitudinala, trecand prin axa arborelui);
- seciunea tangeniala (longitudinala, tangenta la inelul anual).
Sectiuni de baza
prin trunchiul
arborilor
A sectiune
transversala
B sectiune
radiala
C sectiune
tangentiala
C - sectiune
tangentiala oblica
1 inel anual

2 raza medulara
3 maduva
4 - coaja

Intr-o seciune transversala putem observa o alcatuire a trunchiului din: coaja, alburn, duramen,
maduva, inele anuale, raze medulare.
Coaja un strat de celule solzos, format din doua zone: celule vii la interior (scoara vie sau
liber) i celule moarte la exterior (ritidom). Este un esut protector extern, format din celule mari,
parenchimatice (celule cu cele 3 dimensiuni aproximativ egale, care au perei subiri i care
conin plasma cu nucleu, cromatofori-particule care conin clorofila sau ali pigmeni- i
incluziuni lichide), poliedrice sau rotunde, care acopera ramurile, tulpina i radacina plantelor
lemnoase.
Alburnul strat lemnos situat intre inima lemnului i imediata apropiere a cojii, activa
fiziologic, cu coninut mare de apa, prin care se face transportul apei i al sarurilor minerale.
Poate fi colorat distinct sau nu faa de duramen.
Lemnul din alburn este mai uor, mai elastic, mai permeabil i mai puin rezistent la solicitarile
mecanice.
Duramenul strat lemnos situat in zona centrala a tulpinii i ramurilor, inactiv fiziologic, cu
coninut scazut de apa, format din celule cu pereii impregnai cu diferite substane, i care
servete pentru rezistena arborelui la solicitari mecanice. Procesul duramenificarii lemnului
incepe numai de la o anumita varsta, diferita de la o specie la alta.
Lemnul din duramen are densitate mai mare, este mai dur i mai rezistent la solicitarile
mecanice.

La unele specii partea centrala a trunchiului este colorata neuniform i neregulat, coloraie de
natura patologica, care este denumita 'duramen fals' (caracteristica fagului).
Maduva este situata in mijlocul seciunii transversale a tulpinii i este formata dintr-un
esut moale i celule de parenchim afanat, avand culoarea diferita de a lemnului inconjurator. Ea
poate avea forma circulara (castan, nuc, paltin), triunghiulara (alun, anin, fag, mesteacan), stelata
etc. fiind inconjurata de o zona de lemn mai puin densa.
Inelele anuale sunt straturi lemnoase formate succesiv, in fiecare an, la speciile din zona
temperata. Sunt constituite din lemn timpuriu (lemn de primavara), mai puin dens, poros, mai
deschis la culoare, format in prima perioada a sezonului vegetativ i lemnul tarziu (lemn de
vara), mai dens, compact, mai inchis la culoare, format in a doua perioada a sezonului activ.
In seciunea transversala, ele apar sub forma unor inele concentrice, cu contur regulat (la
majoritatea speciilor), ondulat fin (tisa, arin), ondulat grosolan (carpen, ienupar) sau retras in
dreptul razelor (fag, anin i stejar).

Arborii sunt principala surs de materie prim lemnoas.

Defectele lemnului reprezint abateri de la structura, aspectul i compoziia
chimic a lemnului.
n perioada de cretere i dezvoltare a arborilor pot interveni diveri factori n
msur s afecteze structura materialului lemnos. n natur practic nu exist arbori
fr defecte. Acestea pot fi datorate factorilor de cretere i clim. Defectele
arborilor n picioare pot fi vizibile i dup debitare.
La materialul debitat, prelucrat sau la cel din produsele finite pot aprea o
serie de alte defecte ca urmare a unei tehnologii necorespunztoare (tehnologia de
doborre, transport, depozitare sau prelucrare).
Defectele pot fi de trei feluri :

de cretere

a) Curbura trunchiului

b) Canelura

c) Ovalitatea trunchiului

de crpturi

a) crpturi din inim

b) gelivur

c) rulur

 de micro i macroorganisme

Gauri si galerii

Excavatii in lemn datorate actiunii diverselor insecte si a altor

vatamatori animali. Din punct de vedere al diametrului pe care il
prezinta, gaurile si galeriile se impart in:
-

mici, cu diametrul pana la 1 mm (fig. 6.8 a)

mijlocii, cu diametrul de 1-3 mm

mari, cu diametrul de peste 3 mm (fig. 6.8 b)