Protectii anticorozive

Metode de protectie anticoroziva a metalelor

Metodele de protectie anticoroziva se impart in :

1
2
3
4

Metode de prevenire a coroziunii.

Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune.
Metoda de actionare asupra mediului coroziv
Metode de acoperire a suprafetelor metalice.

1. Metode de prevenire a coroziunii

Coroziunea poate fi prevenita prin:
- alegerea corecta a materialelor utilizate in constructia de
masini/utilaje;
- evitarea punerii in contact a unui metal cu altul mai electronegativ
decat el;
- prelucrarea ingrijita a suprafetelor metalice, deoarece adanciturile
favorizeaza si accelereaza coroziunea;
2. Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune
Intrucat metalele si aliajele rezistente la coroziune sunt rare si
scumpe, in practica se utilizeaza metale si aliaje autoprotectoare, care in
timpul coroziunii initiale se acopera cu o pelicula pasivizata sau se utilizeaza
oteluri anticorozive cu Ni, Cr.
3. Metoda de actionare asupra mediului coroziv
Uneori se poate actiona asupra mediului prin :
- modificarea ph-ului, adica reglarea lui la o valoare convenabila pentru
metalul protejat;
- indepartarea gazelor (O2, CO2) care maresc viteza de coroziune;
- utilizarea inhibitorilor sau a pasivitorilor care micsoreaza sau reduc
viteza de coroziune;
- protectia catodica (electroapararea) care consta in placarea suprafetei
de protejat cu anozi
metalici auxiliari, care se corodeaza in locul metalului protejat;

4. Metode de acoperire a suprafetelor metalice

Protectia prin invelisuri anticorozive se realizeaza prin acoperirea
metalului cu un strat subtire de material protector. Stratul protector trebuie
sa indeplineasca urmatoarele conditii :
sa fie compact si aderent;
sa fie suficient de elastic si plastic;
sa aiba grosime uniforma;
Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic. Depunerile metalice se
realizeaza pe cale galvanica sau termica prin imersie, pulverizare, placare,
etc.
Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice
folosind : lacuri, vopsele, emailuri sau folii de masa plastica.
Depunerile metalice se executa in doua variante :
1)
Fara a tine cont de aspectul depunerii, interesandu-ne
numai protectia anticoroziva.
2)
Lunand in considerare si aspectul exterior.
Din prima grupa fac parte zincarea, cadmierea, cuprarea, eloxarea, iar
din cea de a doua depunerile de straturi succesive din mai multe metale,
combinate in asa fel incat ultimul strat sa fie cel mai electronegativ si mai
ieftin Cu+Ni, Cu+Ni+Cr.
Grosimea depunerii variaza de la 3 m la 60 m.
Depunerile nemetalice sau acoperirile cu materiale peliculogene se
fac in scopul protectiei anticorozive.
Rezistenta anticoroziva creste cu grosimea stratului depus care este
conditionata de lipsa de porozitate, uniformitate, aderenta. Pentru a asigura
aceste conditii suprafetele se curata de oxizi (decapare) si se confera o
anumita rugozitate suprafetei pentru a obtine o buna aderenta a primului
strat depus.
Aceste depuneri se realizeaza prin pulverizare simpla sau in camp
electrostatic.

Inhibitori si pasivizatori
Inhibitori si pasivizatori. Inhibitorii sunt substante care, adaugate mediului corosiv,
micsoreaza sau chiar anuleaza viteza de coroziune. Nu exista reguli generale asupra naturii
inhibitorului. Pasivizatorii actioneaza asupra metalului modificandu-i potentialul fata de solutia
in care este introdus

Straturi protectoare

Straturile metalice
Galvanizarea - consta in depunerea unui strat prin electroliza. In general, pentrtu
acoperirea fierului se foloseste zincul, cromul si plumbul
Metalizarea - consta in aplicarea unui metal protector, in stare topita si pulverizata pe
suprafata care trebuie protejata. Ea se face cu flacara oxiacetilenica in care se topeste o
sarma din metalul ce trebuie depus, pulverizarea fiind facuta cu aer comprimat
Difuziunea - consta in tratarea suprafetei unui metal cu un metal de protectie; la
temperatura inalta la care are loc operatia, la suprafata metalului se formeaza un strat
protector alcatuit dintr-o solutie solida a celor doua metale.
Cufundarea in metal topit - se face de obicei pentru acoperirea fierului cu un metal
care are punctul de topire mai mic, metale ca plumbul, staniul sau zincul.
Placarea - consta in presarea sau laminarea, la cald, a doua metale diferite. Metalul care
trebuie placat se toarna intr-o forma captusita cu metalul protector, dupa care se
lamineaza. Aderenta stratului protector la metalul de baza se face datorita fortelor
mecanice si datorita difuziunii
Straturi anorganice
Oxidarea - consta in formarea pe suprafata metalica unei pelicule din oxidul metalului,
sub actiunea aerului. Adeseori stratul natural de oxid creste cand metalul este supus unor
tratamente speciale cu oxidanti puternici sau pe cale electrochimica.
Fostfatarea consta in formarea pe suprafetele obiectelor metalice o pelicula
protectoare formata din fostfatul metalului respectiv. Acesta se realizeaza prin
introducerea metalului in solutii acide de fostfati de fier, de zinc sau de mangan.
Straturile organice
Unul dintre cele mai intens studiate domenii din electrochimie n ultimii zece ani l
constituie electrozii cu suprafa modificat cu polimeri conductori
sau neconductori.
Utilizarea acestora n diverse domenii a deschis noi perspective i noi abordri n
domeniul electrochimiei.
Proprietile protectoare ale straturilor organice, mpotriva coroziunii sunt cunoscute
n literatura tiinific de specialitate. Permanent au existat preocupri pentru mrirea
capacitii protectoare a peliculelor prin ntrebuinarea de materiale peliculogene cu
capacitatede mbibare redus, cu permeabilitate mic la ap i gaze i care s prezinte un
proces dembtrnire ncetinit, ct i pentru gsirea celor mai optime tratamente ale
suportului metalic care s asigure maximum de aderen ntre pelicul i metal.
Rezistena anticoroziv a proteciilor cu pelicule organice este dependent de natura,
calitatea, compactitatea peliculei, de prelucrarea suportului metalic, de aderena peliculei
la suport, precum i de modul de ntreinere a peliculei.

Protectia catodica
O noua metoda de protectie contra coroziunii o reprezinta indrumarea fluxului de
electroni in directia opusa aceleia in care are loc coroziunea metalului, prin crearea in
mod artificial a unui cuplu galvanic special.

 Se aplica constructiilor metalice in contact cu solul, apa marilor, sau atmosfera (conducte
de otel pentru transportul fluidelor, stalpi metalici de sustinere, rezervoarele, cazanele,
coloanele de extractie, cablurile etc.). Protectia catodica consta in modificarea
potentialului de coroziune al sistemului metalic de protejat spre valori atat de negative,
incat coroziunea sa nu mai poata avea loc.