Sunteți pe pagina 1din 105

Tennessee

Williams

Un tramvai numit Dorinta


In romneste de Dorin Dron
Gerald Weales, American Drama since World War II, p. 33.
Tennessee Williams
A STREETCAR NAMED DEsIRE
A Signet Book
Published by The NeW American Library Copyright 1947 by Tennessee Williams
Personajele
TABLOUL 1
BLANCHE
STELLA
STANLEY
MITCH
EUNICE
STEVE
PABLO
O FEMEIE NEAGR
UN DOCTOR
O SOR
UN TNR COLECTOR
O FEMEIE MEXICAN

Exteriorul unei cladiri cu etaj, in coltul unei strazi din New Orleans, denumita Cmpiile
Elizee si care uneste liniile de triaj cu fluviul. Cartierul este saracacios, dar spre
deosebire de cartierele asemanatoare din alte orase americane, mizeria are aci ceva
pitoresc, plin de farmec. Casele sint, in cea mai mare parte, din cherestea alba,
nnegrite de vreme, cu scari exterioare nguste si subrede, cu balcoane si frontoane
ciudat ornamentate. Cladirea are parter si un etaj. In fata, la intrare, cteva trepte, care
au
fost odata albe.
Este o dupa-amiaza trzie de mai, a nceput sa se ntunece. Cerul, care se vede
mprejurul cladirii de un alb ntunecat, are o culoare calda, albastra, umplnd scena cu
un anumit lirism si ndulcind oarecum atmosfera aceasta de decadere. Se poate
aproape simti rasuflarea calda a fluviului cafeniu printre pravaliile de pe chei, de unde
vine un vag parfum de banane si cafea. O atmosfera asemanatoare este evocata si de
cntecele muzicantilor negri de la barul de dupa colt. De fapt in aceasta parte din New
Orleans te afli totdeauna pe strada, imediat dupa colt, atras de un mic pian la care un
negru cnta fara ncetare, obsedant. Aceste blues-uri cntate la pian exprima spiritul
vietii ce se desfasoara aici. Doua femei, una alba si alta de culoare, stau afara, pe
trepte. Femeia alba este Eunice, care locuieste la etaj; cea neagra e o vecina, caci New
Orleans este un oras cosmopolit; n cartierele lui vechi, rasele se amesteca relativ cu
caldura si usurinta.
Peste muzica blues-urilor se suprapun vocile oamenilor 4e pe strada.
112
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
TABLOUL. 1
113
(De dupa colt vin doi barbati, Stanley Kovalski si Mitch. Slnt n vlrsta de 28-30 de ani,
mbracati simplu, n haine albastre de lucru. Stanley tine In miini bluza pe care o poarta
cnd
joaca
popice
si
un
pachet
patat
cu
rosu,
de la macelarie. Se opresc n fata scarilor.)
STANLEY (racnind): Hei, asculta! Stella!.,.. Baby!...
(Stella apare la balconul primului etaj. E o femeie tnara
si draguta, n jurul a 25 de ani si de o structura evident
foarte deosebita de a sotului ei).

STELLA (cu blndete): Nu mai striga asa!... Hello, Mitch!...


STANLEY: Prinde!... STELLA: Ce?... STANLEY: Carne!...
(i arunca pachetul. Ea scoate un tipat, ferindu-se, dar
are grija sa-l prinda. Apoi rde, gfiind usor. Sotul ei si
cu Mitch au pornit-o napoi dupa colt).
STELLA (strignd dupa el): Stanley!... Unde te duci?...
STANLEY: La popice.
STELLA: Pot sa vin si eu?
STANLEY: Vino. (Iese.)
STELLA: Vin imediat. (Catre femeia alba.) Hello, Eunice!.. Cum te simti?...
EUNICE: Foarte bine. Spune-i lui Steve sa-si cumpere un sandvis pentru ca eu "n-am
prins" nimic!...
(Toate rd; femeia de culoare nu se mai opreste. Stella iese.)
FEMEIA NEAGR: Ce era n pachetul ala pe care 1-a aruncat?
(Se ridica de pe trepte rznd galagios.)
EUNICE: Tu!... Taci odata! FEMEIA NEAGR: Ce sa prinda?...
(Continua sa rda. De dupa colt apare Blanche, purtnd o valiza. Se uita pe un petic de
hrtie, apoi la cladire, din nou la peticul de hrtie si iar la cladire. Are o expresie de
surprindere, ca si cum nu i-ar veni sa vreada. Aparitia ei
\
este nepotrivita n ambianta aceasta. Este mbracata cu eleganta, ntr-un costum alb,
cu o bluza pufoasa, cu colier si cercei de perle, mnusi albe si palarie; arata ca si cum
ar sosi la un ceai, vara, sau la un cocteil n gradina publica. Este cam cu cinci ani mai n
vrsta dect Stella. Frumusetea ei delicata trebuie sa se fereasca de o lumina puternica.
In atitudinea-i sovaitoare, ca si n hainele albe, este ceva care sugereaza un fluture de
noapte.)
EUNICE (ntr-un trziu): Ce-i, draguta? Te-ai ratacit?...

BLANCHE (cu un umor trist si isteric): Mi s-a spus sa iau un tramvai numit Dorinta, sa-l
schimb cu unul numit Cimitire, sa merg sase statii, ca sa ajung n Cmpiile Elizee...
EUNICE: si chiar aici ai ajuns!...
BLANCHE: n Cmpiile Elizee?
EUNICE: Aici snt Cmpiile Elizee!
BLANCHE: Atunci probabil ca n-au nteles ce numar caut...
EUNICE: si ce numar cauti?
BLANCHE (se uita obosita la peticul de hirlie): sase treizeci si doi.
EUNICE: Nu trebuie sa mai cauti.
BLANCHE (nentelegind): O caut pe sora mea, Stella Dubois, vreau sa spun doamna
Stanley Kovalski...
EUNICE: Chiar aici sta. Numai ca a plecat adineaori.
BLANCHE: Cum?... locuieste... chiar n casa asta?
EUNICE: Ea locuieste la parter si eu deasupra.
BLANCHE: Oh... si... nu-i acasa?
EUNICE: N-ai vazut o popicarie dupa colt?
BLANCHE: Parca... Nu snt sigura.
EUNICE: E acolo si se uita la barbatul ei care joaca popice. (O pauza.) Vrei sa-ti lasi
geamantanul aici si sa te duci s-o cauti?
BLANCHE: Nu...
FEMEIA NEAGR: Ma duc sa-i spun ca ai venit...
BLANCHE: Multumesc.
FEMEIA NEAGR: Bine ai venit! (Iese.)
EUNICE: Nu te astepta?...
BLANCHE: Nu... Nu asta-seara.

8
114
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
EUNICE: Asa?... Nu vrei sa intri si sa te faci comoda pna se ntorc?
BLANGHE: Nu vad cum as putea...
EUNIGE: Noi sntem proprietarii, asa ca pot sa-ti deschid si sa te las nauntru...
(Se ridica si deschide usa de la parter. De dupa storuri se aprinde o lumina albastrudeschis. Blanche o urmeaza ncet in apartament. n timp ce interiorul se lumineaza,
spatiul din jur se ntuneca. Se vad doua camere, nu prea lamurit. Prima n care se intra
este o bucatarie, dar are un pat de campanie, care va fi folosit de catre Blanche.
Cealalta este o camera de dormit. n partea din fund a acesteia o usa ngusta da n
baie. Eunicc, n garda, observnd privirea Blanchei.)
Acum e cam dezordine, dar cind e curat e foarte dragut.
BLANCHE: Da?...
EUNICE: H-h... Asa... si va sa zica esti sora Stellei?
BLANCHE: Da... (Voind sa scape de ea.) Multumesc ca m-ai lasat sa intru...
EUNICE: Por nada, cum spun mexicanii... por nada. Pentru nimic. Stella mi-a vorbit de
dumneata.
BLANCHE: Da?...
EUNICE: Mi se pare ca mi-a spus ca esti profesoara. BLANCHE: Da.
EUNICE: si ca esti din Mississippi, nu?... BLANCHE: Da... '
EUNICE: Mi-a aratat o fotografie de la dumneata de-acasa, de la plantatie.
BLANCHE: Belle-Reve?
EUNICE: O casa mare de tot, cu coloane albe.
BLANCHE: Da...
EUNICE: Trebuie sa fie foarte greu sa tii o casa ca asta...

BLANCHE: Iarta-ma te rog, dar de-abia mai pot sta n picioare__


EUNICE: Bine, draguta... De ce nu sezi?
BLANCHE: Vreau sa spun ca... as vrea sa ramn singura...
EUNICE (ofensata): Ah!... n cazul asta, o sterg.
BLANCHE: N-am vrut sa fiu prost crescuta, dar,.,
TABLOUL 1
115
EUNICE: Ma reped pna la popicarie si o trimit acasa.
(Iese pe usa. Blanche se asaza pe un scaun, foarte teapana, cu umerii usor adusi, cu
picioarele lipite unul de altul si tinnd poseta strns cu miinile, ca si cum i-ar fi frig. Dupa
o clipa privirea oarba din ochi se pierde si, ncet-ncet, ncepe sa se uite n jur. Miauna o
pisica. Ea tresare si si tine respiratia. Deodata observa ceva ntr-un dulap pe jumatate
deschis. Sare n picioare, se duce acolo si scoate o sticla de whisky. si toarna o
jumatate de pahar si-l da pe glt. Apoi pune cu grija sticla la loc, spala paharul la
chiuveta si trage scaunul linga masa.)
BLANCHE (cu tristete, ei nsasi): Trebuie sa ma tintare!...
(Stella vine repede de dupa coltul cladirii, alergnd spre usa parterului.)
STELLA (strignd foarte bucuroasa): Blanche!...
(O
clipa
se
privesc
fix
una
pe
alta.
si alearga nspre ea cu un tipat salbatic.)

Apoi

Blanche

se

ridica

BLANCHE: Stella! Oh, Stella! Stella! Stella ca o stea!


(ncepe sa vorbeasca cu o vivacitate febrila ca si cum i-ar.
fi frica sa se opreasca sau sa se gindeasca. Se tin strns una
pe alta ntr-o mbratisare spasmodica.)
Acum, lasa-ma sa te privesc. Dar sa nu te uiti la mine, Stella, nu, nu, nu, nca nu. Pna
nu fac o baie si nu ma odihnesc! si stinge lumina aia! Stinge-o! Nu vreau sa fiu privita n
lumina asta necrutatoare! (Stella rlde si face ntocmai.) Acuma vino napoi. Oh, Stella,
fetita mea! Stella ca o stea! (O mbratiseaza din nou.) Credeam ca n-ai sa te mai ntorci
n locul asta oribil. Ce-am spus?... N-am vrut sa spun asta. Am vrut sa fiu draguta cu

tine si sa spun... Oh, ce locuinta convenabila si asa de... Ha-ha! Oita mea draga ! N-ai
scos nici un cuvnt!
STELLA: Nici nu m-ai lasat, draga mea!...
(Rde, dar privirea pe care i-o arunca Blanchei este putin nelinistita.)
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: Bine, acuma vorbesti tu. Deschide gurita ta draguta si vorbeste, n timp ce
eu caut ceva de baut. Snt sigura ca trebuie sa ai ceva de baut n casa. Unde o fi? Oh,
las-ca gasesc eu, gasesc!...
(Se duce la dulap si ia sticla. Merge clatinindu-se si gifiie,
in timp ce ncearca sa rida. E cit pe ce sa scape sticla din
mina.)
STELLA (care a observat): Blanche, stai jos si lasa-ma pe mine sa-ti torn. Dar nu prea
stiu cu ce sa-ti dau. Poate este sifon n racitor. Asteapta putin, draga mea, imediat...
BLANCHE: Ah, nu, iubito... Nu merge asta-seara la nervii mei! Unde... Unde... Unde
este...?
STELLA: Stanley? La popice. i place teribil. Baietii au azi... am gasit putin sifon... o
partida.
BLANCHE: Numai putin Baby, putin de tot... Sa nu te sperii, sora ta n-a devenit o
betiva. E cald, snt zapacita si nfierbntata, si obosita, si nsetata! Acum stai jos si explica-mi si mie ce-i cu casa asta. Ce cauti tu ntr-o casa ca asta?
STELLA: stii, Blanche...
BLANCHE: Oh, nu vreau sa fiu ipocrita cu tine. Din contra, vreau sa fiu foarte sincera si
dreapta. Niciodata, niciodata, nici n visurile mele cele mai rele nu mi-am putut imagina
asa ceva. Numai Poe! Numai Edgar Allan Poe ar fi putut s-o faca! Cred ca de aici ncolo
ncep padurile bntuite de stafii. (Rde.)
STELLA: Nu, draga mea, de aici ncolo ncep liniile de triaj...
BLANCHE: Nu, acuma, serios, sa lasam gluma deoparte. De ce nu mi-ai spus nimic?
De ce nu mi-ai scris nimic, iubito, de ce mi-ai ascuns...
STELLA (cu grija, turnlndu-si si ei n pahar): Ce ti-am ascuns, Blanche?

BLANCHE: Ca locuiesti n asemenea conditii!


STELLA: Pentru asta te consumi atta?... Dar nu este chiar asa de rau. New Orleans nu
este ca celelalte orase...
BLANCHE: Asta n-are nici o legatura cu New Orleans-ul. Tot att de bine ai putea
spune... (Se opreste deodata.)Ah,
TABLOUL I
11?
iarta-ma,

iubito...

(Apoi scurt.)

Sa

schimbam

subiectul.

STELLA (cu oarecare raceala): Multumesc!...


(Pauza. n acest timp Blanche o priveste fix. Stella li zlmbeste.)
BLANCHE (privind paharul pe care l tine strns n mina): Tu esti tot ce mai am pe lume,
si nu esti multumita ca ma vezi...
STELLA (cu sinceritate): Blanche, cum poti sa spui asta?
BLANCHE: N-am dreptate?... Cnd vad ce tacuta esti...
STELLA: Nu m-ai lasat niciodata sa vorbesc prea mult, asa ca m-am obisnuit sa tac
atunci cnd snt cu tine...
BLANCHE (vag): Un obicei bun... (Apoi dintr-o data.) Nici nu m-ai ntrebat cum de-am
putut pleca de la scoala mai nainte de vacanta...
STELLA: Am crezut ca daca ai sa vrei, ai sa-mi spui
singura.
BLANCHE: Ai crezut ca m-au dat afara?...
STELLA: Nu... Am crezut ca... ai renuntat tu.
BLANCHE: Am fost att de epuizata de toate... prin cte am trecut, net, m-au lasat
nervii... (Striveste tigara cu nervozitate.) Era ct pe ce sa nnebunesc... aproape. Asa ca
domnul Graves - domnul Graves este directorul scolii - m-a sfatuit sa plec putin. Nu tiam putut da toate amanuntele astea n telegrama... (Bea cu graba.) Oh, asta bzie n
mine si e asa de buna!
STELLA: Mai vrei un pahar?

BLANCHE: Nu. Unul e maximum ce pot.


STELLA: Sigur?
BLANCHE : Nu mi-ai spus nici un cuvnt despre cum arat.
STELLA: Arati foarte bine.
BLANCHE: Dumnezeu sa te aiba n paza ca mincinoasa mai esti. Lumina zilei n-a vazut
niciodata asemenea ruina. Dar tu te-ai mai ngrasat putin, da, da, esti durdulie ca o
potrniche. si ti sta asa bine...
STELLA: Ei, si tu, Blanche!
BLANCHE: Ba asa e... altminteri nu ti-as fi spus-o! Numai sa fii putin atenta la
solduri. Ridica-te!
118
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STELLA: Nu acuma...
BLANCHE: Nu ma auzi? i-am spus sa te ridici! (Stella se supune cam fara voie.) Oh,
dezordonato! A picat ceva pe gulerasul tau alb de dantela, att de dragut. si parul...
trebuie sa-1 tunzi mai frumos, rotund, sa-ti ncadreze trasaturile tale delicate. Stella, ai o
servitoare, nu?
STELLA: Nu. Numai pentru doua camere ar fi...
BLANCHE: Ce? Doua camere spui?
STELLA: Asta si... (Este putin ncurcata.)
BLANCHE: Cealalta?
(Rlde ascutit. Se lasa o tacere jenanta.)
Am sa mai iau doar un pic... mai mult ca sa-i punem dopul la loc... ca sa zic asa. si
pune sticla deoparte sa nu ma mai tenteze. (Se ridica.) Vreau sa te uiti la silueta
mea. (Face o pirueta.) stii ca n zece ani n-am mai pus nici un kilogram, Stella?
Cntaresc exact ct cntaream atunci cnd ai plecat tu de la Belle-Reve. Yara n care a
murit tata si tu ne-ai parasit...
STELLA (putin plictisita): Blanche, e de necrezut ce bine arati...

BLANCHE (amndou rznd stingherite): Stella, dar aici snt numai doua ncaperi. Nu
vad unde o sa stau eu.
STELLA: O sa stai aici.
BLANCHE: Ce fel de pat e asta? Unul din acelea demon-tabile? (Se asaz pe el.)
STELLA: Cum ti se pare?
BLANCHE^Yraw prea^ convinsa): Minunat, iubito. Nu-mi plac paturile prea moi. Dar nu
e usa ntre camere, si Stanley... e cuviincios, da?
STELLA: Stanley... e polonez, stii asta...
BLANCHE: Ah, da. Asta e ceva asa ca si irlandez, nu?
STELLA: stii...
BLANCHE: Dar nu asa ngmfat, nu?... (Rid amndoua, iar stingherite.) Mi-am adus
niste rochii dragute sa le port cnd ma voi vedea cu prietenii vostri...
STELLA: Mi-e teama ca nu-ti vor place.
BLANCHE: Cum snt?
STELLA: Snt prietenii lui Stanley.
TABLOUL 1
119
BLANCHE: Polonezi?
STELLA: De tot felul, Blanche.
BLANCHE: Tipuri... eterogene?
STELLA: Ah, da. Da, tipuri, asta e cuvntul.
BLANCHE: n orice caz, mi-am adus rochii dragute si am sa le port. Cred ca sperai sa
stau la un hotel, dar nu ma duc la hotel. Vreau sa fiu lnga tine, sa fiu cu cineva. Nu pot
sta singura. Din cauza ca poate ai observat - nu ma simt prea bine...
(Vocea i se fringe si privirea-i devine speriata.)
STELLA: Pari putin nervoasa, sau extenuata, sau asa ceva...

BLANCHE: Crezi ca Stanley o sa ma placa, sau o sa fiu doar o ruda n vizita? Nu-mi
pot da seama.
STELLA: O sa va mpacati bine amndoi, numai sa nu ncerci sa-1 compari cu oamenii
pe care-i ntlneam la noi acasa.
BLANCHE: Este att de... altfel?
STELLA: Da. Altfel de om.
BLANCHE: Cum adica? Cu cine seamana?
STELLA: Oh, nu poti descrie pe cineva pe care-1 iubesti! Uite o fotografie!
(i ntinde o fotografie.)
BLANCHE: E ofiter?
STELLA: E sergent-major n trupele de geniu. Astea snt decoratiile lui!
BLANCHE: Le avea atunci cnd l-ai ntlnit pentru
prima oara?
STELLA: N-avea grija ca nu m-a orbit cu toate alamurile
astea.
BLANCHE: Nu asta voiam sa...
STELLA: Dar, desigur, au fost lucruri care mai trziu mi-au placut...
BLANCHE: Cum ar fi originea lui civila! (Stella rlde nesigur.) Ce-a spus cnd a auzit ca
voi veni?
STELLA: Oh, Stanley nca nu stie.
BLANCHE (speriata): nca nu i-ai spus?
120
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STELLA: E mult timp plecat.
BLANCHE: Oh... calatorii?

STELLA: Da.
BLANCHE: Asta-i bine. Adica mi nchipui... nu-i asa?
STELLA (spunnd jumatate pentru sine): Mi-e foarte greu cnd e plecat, chiar si o
singura noapte.
BLANCHE: Ce spui!...
STELLA: si cnd pleaca o saptamna, aproape ca nnebunesc.
BLANCHE: Ce frumos!
STELLA: si cnd vine acasa plng pe umarul lui ca un copil... (si zmbeste.)
BLANCHE: Cred ca asta nseamna sa iubesti cu adevarat. (Stella o priveste cu un
zmbet radios.) Stella...
STELLA: Ce este?
BLANCHE (cu o izbucnire stingherita): Nu te-am ntrebat nimic din ceea ce ai crezut ca
am sa te ntreb. si de aceea astept de la tine sa ntelegi ceea ce am sa-ti spun.
STELLA: Ce anume, Blanche? (Figura i devine ngrijorata.)
BLANCHE: Stella, probabil ca ai sa ma nvinuiesti, stiu ca esti gata sa ma nvinuiesti,
dar nainte de a o face, gndeste-te bine, tu ai plecat. Eu am ramas si am luptat! Ai venit
la New Orleans si ai avut grija numai de tine. Eu am ramas la Belle-Reve si am ncercat
sa pastrez totul. Nu-ti spun asta ca o nvinuire, dar toata greutatea a cazut pe umerii
mei.
STELLA: Cel mai bun lucru pe care l-am avut de facut a fost sa-mi aranjez viata,
Blanche.
BLANCHE (ncepe sa se agite cu intensitate): stiu, stiu. Dar tu esti cea care a parasit
Belle-Reve, nu eu. Eu am ramas si am luptat pentru el, am sngerat pentru el, aproape
am murit pentru el!
STELLA: Blanche, stapneste-te! Ce-i cu iesirea asta isterica? Spune-mi ce s-a
ntmplat? Ce nseamna ca ai luptat si ai sngerat? Ce fel de...
BLANCHE: Eram sigura, Stella. Eram sigura ca asta va fi atitudinea ta fata de...
STELLA: Fata de ce?...
TABLOUL 1

121
BLANCHE (ncet): De pierderea... de pierderea...
pierdut...? Nu se poate! BLANCHE: Da, Stella...

STELLA:

Belle-Reve... S-a

(Se uita tinta una la alta, pe deasupra mesei acoperite cu linoleum galben. Blanche
clatina ncet din cap, iar Stella si muta ncet privirea spre miinile ce si le tine
mpreunate pe masa. Muzica blnes-urilor creste n intensitate. Blanche si atinge
fruntea cu batista.)
STELLA: Dar cum a fost? Ce s-a ntmplat?
BLANCHE (sarind imediat): Tu ma ntrebi ce

s-a ntmplat?

STELLA: Blanche!
BLANCHE: Tocmai tu esti cea care stai aici si ma acuzi?
STELLA: Blanche!
BLANCHE: Eu, eu, eu am primit loviturile n fata si n trupul meu. Toate mortile astea.
Defilarea nesfrsita " catre cimitir! Tata, mama! Margaret, n felul acela ngrozitor! Att de
mare nct nu putea fi pusa n sicriu. Dar care a ars cum arde gunoiul 1 Tu de-abia ai
avut timp sa vii la nmormntare, Stella! Dar nmormntarile nu snt nimic n comparatie
cu mortii! nmormntarile snt linistite, dar mortii nu ntotdeauna. Uneori respiratia le e
ragusita, alteori horcaie, si alteori striga cu disperare catre tine:'Nu ma lasa! Chiar si cei
batrni striga uneori: Nu ma lasa! Ca si cum tu ai putea sa-i opresti. nmormntarile snt
tacute, cu flori delicate. si n ce sicrie falnice snt pusi! Daca n-ai fost acolo la capati
cnd strigau: Nu ma lasa! n-ai sa poti banui niciodata lupta groaznica ce se da pentru o
rasuflare si pentru snge. Nici nu poti visa asa ceva, dar eu am vazut! Am vazut! Am
vazut! si acum stai aici, n ochii tai citesc cum ma acuzi ca am lasat sa se piarda pro prietatea! Cum Dumnezeu crezi ca s-a platit toata aceasta durere si toti mortii astia?
Caci moartea este scumpa, miss Stella! si iessie,'varul acela batrn, imediat dupa Margaret. Coasa nspaimntatoare a mortii se fixase la poarta casei noastre, Stella!
Cartierul ei general era la Belle-Reve. Asa, iubito, asa mi-a alunecat printre degete!
Care dintre ei' ne-a lasat ceva? Care dintre ei ne-a lasat macar vreo
122
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
polita de asigurare? Numai balrnul Jessie, o sula de dolari ca sa-i platim sicriul. Asta a
fost tot, Stella! si eu... cu bietul meu salariu de la scoala. Acuza-ma! Stai aici, te uiti tinta
la mine si te gndesti ca eu am pierdut proprietatea. Eu am pierdut-o? Tu unde erai? Cu
polonezul tau... n pat,,.

^STELLA (sarind): Blanche! Linisteste-te! E de ajuns! (Iese.)


BLANCHE: Unde te duci?
STELLA: Ma duc la baie sa-mi spal fata...
BLANCHE: Oh, Stella, Stella... plngi'...
STELLA: De ce te miri...?
BLANCHE: Oh, iarta-ma... nu am vrut asta...
(Se aud vocile barbatilor. Stella intra in baie si nchide usa dupa ea. Cind apar barbatii
si Blanche isi da seama ca trebuie sa fie Stanley care se ntoarce, se ndreapta, ezitind,
dinspre baie catre masa de toaleta, privind cu atentie spre usa de intrare. Intra Stanley,
urmat de Steve si Mit eh. Stanley se opreste linga usa, Steve, jos linga scara n spirala
si Mitch putin mai la dreapta lor, gata sa plece. Cind barbatii intra auzim ceva din
dialogul urmator.)
STANLEY: Asa si 1-a luat?
STEVE: Sigur ca asa 1-a luat. A cstigat lozul cel mare cu un bilet de sase numere...
MITCH: Nu-i mai spune lui din astea... n-o sa te creada. (Mitch iese.)
STANLEY (retinndu-l pe Mitch): Hei, Mitch! Vino napoi!
(Auzind vocile, Blanche se retrage in dormitor. Ia de pe
masa de toaleta fotografia lui Stanley, se uita la ea, o
pune la loc. Cind Stanley intra in apartament se ascunde
repede dupa paravanul de la capatul palului.)
STEVE (catre Stanley si Mitch): Ei, facem un pocher mine seara?
STANLEY: Sigur... la Mitch...
MITCH (auzind aceasta
mine. E mama bolnava.
TABLOUL 1
123

se

ntoarce

repede

la

balustrada

scarii): Nu! Nu la

STANLEY: Bine, atunci la mine...


(Mitch

iese

din

nou

afara.) Dar tu aduci berea!

(Mitch se face ca nu aude, spune "Noapte buna la toti" si pleaca cntnd. Se aude
de sus vocea lui Eunice.)
EUNICE: Vino odata sus! Am facut un castron de spa-ghetti si l mannc singura!
STEVE (mergnd sus): i-am spus si ti-am si telefonat ca jucam. (Catre baieti.) Bere
rasuflata!
EUNICE: Nu mi-ai'telefonat de loc!
STEVE: i-am spus de dimineata, si la prnz ti-am telefonat...
EUNICE: Sa nu mai vorbim de asta. Numai vino odata acasa!
STEVE: Vrei sa scrie si n ziare?
(Se aud risete si larma de glasuri de la barbatii care-si iau. ramas bun. Stanley
deschide usa de la bucatarie si intra. Este de statura mijlocie, solid. Fiinta lui radiaza o
fericire animalica, ce se reflecta in toate miscarile si atitudinile, nca de linar, principalul
scop al vietii sale au fost fpjn.eilp. primea sau da placerea nu cu o usoara nepasare,
subordonindu-i-se, ci cu forta si orgoliul unui cocos mpaunat. De la aceasta
preocupare absorbanta, care-l satisface, pornesc toate celelalte manifestari ale vietii lui,
ca de exemplu sinceritatea cu barbatii, pretuirea unui umor gros, dragostea pentru
bautura, mncare si jocuri, pentru masina lui, radioul lui, pentru tot ce-i apartine si
poarta emblema lui de afemeiat vulgar. Pe femei le categoriseste dintr-o privire din
punct de vedere sexual, nchipuindu-si frnturi de imagini care-l determina cum
anume sa le zimbeasca.)
BLANCHE (retragndu-se involuntar sub privirea lui): Dumneata trebuie sa fii
Stanley. Eu snt Blanche. STANLEY: Sora Stellei? BLANCHE: Da. STANLEY: Hello!
Unde-i mititica?
124
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: n baie.
STANLEY: Aha. N-am stiut ca vii la noi.
BLANCHE: Eu... am...

STANLEY: De unde esti, Blanche?


BLANCHE: Eu... de fapt... stau la Laurel.
STANLEY (s-a dus la dulap si a luat sticla de whisky): n Laurel... da, da. Aha, da... n
Laurel, adevarat. Nu e n raza mea. Bauturile se duc repede pe vreme
calduroasa. (Ridica sticla spre lumina, ca sa vada cit s-a golit.) Vrei unul...?
BLANCHE: Eu? Nu. Nu ma prea ating de bautura...
STANLEY: Multi se ating rar de bautura, dar bautura i atinge des.
BLANCHE: (abatuta): Ha, ha, ha...
STANLEY: Hainele astea ma cam incomodeaza. Te superi daca ma fac comod?
(ncepe sa-si scoata camasa.)
BLANCHE: Te rog, te rog...
STANLEY: Deviza mea este: Simte-te ct mai comod!
BLANCHE: si a mea. E foarte greu sa fii totdeauna proaspat. Nu m-am spalat nca, nici
macar nu m-am pudrat si... ai si venit!
STANLEY: stii ca poti foarte usor sa racesti cnd stai cu haine umede pe tine, mai ales
dupa ce ai transpirat tare, ca la popice. Esti profesoara, nu?
BLANCHE :J1SL.
STANLEY: si ce predai, Blanche?
BLANCHE: Engleza.
STANLEY: N-am fost niciodata bun la engleza. Pentru ct timp ai venit, Blanche?
BLANCHE: Eu... nu stiu nca.
STANLEY: Vrei sa rami pe-aici?
BLANCHE: Ma gndeam ca daca nu v-ar deranja...
STANLEY: Bine.
BLANCHE: Calatoriile ma epuizeaza teribil...

STANLEY: Bine, stai linistita...


(O pisica miauna pe la fereastra. Blanche se sperie.)
fA8L8uL i
125
BLANCHE: Ce e asta? STANLEY: Pisici... Hei, Stella! STELLA (abatuta, din baie): Da,
Stanley! STANLEY: Ai cazut nauntru?
(Surlde Blanchei. ncearca si ea, fara succes, sa-i surda. O mica tacere.)\
Mi-e teama sa nu te nspaimnt, fiindca nu snt un tip prea bine educat. Stella mi-a vorbit
mult despre tine. Ai fost o data maritata, nu-i asa?
(Muzica ncepe sa cinte, slab, in departare,

o yolca.)

BLANCHE: Da. Cnd eram foarte tnara. STANLEY: si ce s-a ntmplat?


BLANCHE: Baiatul acela... baiatul... a murit. (Seasaza jos.) Mi-e frica... sa nu mi
seTca rau! (Capul li cade n mini.)
TABLOU L

Este ora sase, n dupa-amiaza urmatoare. Blanche face baie. Stella si termina
toaleta. Rochia imprimata a Blanchei este ntinsa pe patul Stellei.
Stanley intra de afara prin bucatarie, lasnd usa deschisa, n timp ce se aude acel
vesnic blue de dupa colt.
STANLEY: Ce-s toate maimutarelile astea?
STELLA: Oh, Stan! (Se repede sa-1sarute, ceea ce accepta ntr-o atitudine exagerat de
demna.) Ma duc cu Blanche sa mncam la Galatoire's, si de acolo mergem la un teatru.
Asta pentru ca azi e ziua voastra de pocher...
STANLEY: si cu masa mea ce se ntmpla? Eu nu ma duc sa mannc la Galatoire's.
STELLA: i-am pus ceva rece la gheata.
STANLEY: Bine, dar asta nu-i tot att de elegant.

STELLA: Am sa ncerc sa o tin pe Blanche n oras pna terminati voi partida, pentru ca
nu stiu cum ar privi ea asta. Asa ca o sa mergem ]a unul din localurile mici din cartier, si
ai face bine sa-mi dai niste bani.
STANLEY: Ea unde e?
STELLA: Face o baie fierbinte ca sa-si linisteasca nervii. E foarte deprimata.
STANLEY: Din ce cauza?
STELLA: A trecut printr-o mare nenorocire.
STANLEY: Daaa...?
STELLA: Stanley, stii ca... am pierdut Belle-Reve?
STANLEY: Locul acela de la tara?
TABLOUL 2
127
STELLA: Da.
STANLEY: Cum?
STELLA (vag): Oh, a trebuit sa fie cedat... sau asa ceva. (O pauza n care Stanley se
gndeste, n timp ce Stella si schimba rochia.) Cnd ai s-o vezi spune-i ceva dragut
despre felul cum arata. si... ah, nu pomeni despre copil. Nu i-am spus nca nimic. Vreau
sa astept pna se va mai linisti...
STANLEY (amenintator): Asa?
STELLA: si cauta s-o ntelegi si sa fii dragut cu ea, Stan.
BLANCHE (cinlnd n baie):
Din tara cu apa albastra ca cerul Au adus roaba o fata...
STELLA: Nu se astepta sa ne gaseasca ntr-o casa att de mica. stii... eu, n scrisori, iam prezentat lucrurile putin altfel...
STANLEY: Da?
STELLA: si admira-i rochia si spune-i ca arata minunat. Asta e foarte important pentru
Blanche. Este mica ei slabiciune.

STANLEY: Aha, nteleg. Acuma sa ne ntoarcem putin napoi si sa-mi spui unde e locul
ala de la tara?
STELLA: Ah... da...
STANLEY: Despre ce e vorba? As vrea sa aflu ceva amanunte n chestiunea asta.
STELLA: Mai bine sa nu vorbim prea mult despre asta pna nu se linisteste.
STANLEY: ha, asa care va sa zica. Surioara Blanche nu poate fi plictisita cu amanunte
de afaceri n momentul acesta...
STELLA: Ai vazut cum era aseara...
STANLEY: Mda... am vazut. Dar ia sa ne uitam si noi putin la actul de vnzare.
STELLA: N-am vazut nici unul.
STANLEY: Nu ti-a aratat nici o hrtie, sau vreo chitanta? Sau ceva n genul asta, nu?
STELLA: Pare ca n-ar fi fost vndut.
128
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Atunci ce dracu' s-a ntmplat, a cedat-o asa, pentru binefaceri?
STELLA: Sssst... te aude.
STANLEY: Putin mi pasa daca ma aude. Sa vad hrtiile.
STELLA: N-a fost nici o hrtie. Nu mi-a aratat nici o hrtie, si mie putin mi pasa de hrtii.
STANLEY: Ai auzit vreodata de Codul Napoleon?
STELLA: Nu, Stanley, n-am auzit niciodata de codul Napoleon, si daca as fi auzit nu
vad ce legatura...
STANLEY: Atunci stai putin sa te lamuresc eu, baby, n vreo doua chestii...
STELLA: si...
STANLEY: n statul Louisiana, noi avem codul Napoleon si, potrivit lui, ceea ce apartine
sotiei, apartine si sotului si viceversa. De exemplu, daca eu am o anumita proprietate,
sau tu ai o anumita proprietate...

STELLA: Mi se nvrte capul...


STANLEY: Foarte bine. Astept pna si termina baia fierbinte si pe urma o ntreb daca e
la curent cu codul Napoleon. Am impresia ca tu esti fraierita, baby, si cind tu esti
fraierita, conform codului Napoleon, snt si eu fraierit. si mie nu-mi place sa fiu fraierit.
STELLA: Ai tot timpul sa-i pui toate ntrebarile astea mai trziu, dar daca ai s-o faci
acuma, ai s-o distrugi din nou. Nu nteleg ce s-a ntmplat la Belle-Reve, dar nu-ti dai
seama ct de ridicol esti cnd ti nchipui ca sora mea, sau eu, sau oricine din familia
mea ar fi ncercat sa te nsele sau asa ceva...
STANLEY: Atunci, daca s-a vndut locul, unde snt banii?
STELLA: Nu s-a vndut! S-a pierdut! S-a pierdut! (Stanley intra in dormitor si Stella l
urmeaza.) Stanley!
STANLEY (deschide cufarul cu haine care sta n mijlocul camerei si scoate un brat plin
cu rochii): Casca ochii la toata marfa asta! Crezi ca si le-a cumparat din leafa ei de profesoara?
STELLA: Sssst!
STANLEY: Uita-te la penele si la blanurile astea cu care a venit aici sa se
mpopotoneze! Ce e asta? O rochie de aur, mi-nchipui! si asta! Astea ce snt?
Vulpi! (Le
TABLOUL 2
129
izbeste.) Blani de vulpe veritabile, se vede de la un kilometru ! si unde-s blanurile tale
de vulpe, Stella? Cele stufoase si albe ca zapada! Unde snt vulpile tale argintii?
STELLA: Astea-s niste blanuri ieftine de vara, pe care Blanche le are de multa vreme.
STANLEY: Am o cunostinta care lucreaza cu marfuri de felul asta. Am sa-1 chem sa le
evalueze. Am sa-ti dovedesc ca aici snt investiti mii de dolari!
STELLA: Nu fi stupid, Stanley!
STANLEY (arunca blanurile pe pat, deschide, smucind, o mica cutie din cufar si scoate
o mina plina de bijuterii): si aici ce are? Comoara din insula piratilor?
STELLA: Oh, Stanley!

STANLEY: Perle... frnghii de perle... Ce este sora asta a ta? Pescuitoare de perle? si
bratari de aur masiv. Unde snt perlele si bratarile tale de aur, Stella?
STELLA: Sssst! Linisteste-te, Stanley!
STANLEY: si diamante! O coroana pentru o mparateasa!
STELLA: O diadema de strass pentru o toaleta de bal.
STANLEY: Ce e aia strass?
STELLA: Ceva foarte apropiat de sticla!
STANLEY: Ma iei peste picior? Am si o cunostinta care lucreaza la un magazin de
bijuterii. Am sa-1 chem sa le vada. Aici este plantatia ta, sau ce-a mai ramas din ea.
STELLA: Nici nu-ti dai seama ce stupid si ce ngrozitor esti. si acum nchide cufarul
pna nu iese ea din baie.
STANLEY (izbeste n cufarul aproape nchis si
bucatarie): Kowalski-ii si DuBois-ii au conceptii diferite.

se

asaza

pe

masa

din

STELLA (suparata): Da, ntr-adevar, slava Domnului! Eu ma duc afara. (si ia palaria
albasi manusile si se ndreapta spre usa de iesire.) Vino afara cu mine pna se mbraca
Blanche.
STANLEY: De cnd mi dai ordine?
STELLA: Preferi sa stai aici si s-o insulti?
STANLEY: Al naibii ti mai merge gura. Stau aici!
(Stella iese pe usa. Blanche iese din baie ntr-un halat de satin rosu.)
9 - Teatru american contemporan, VQJ. JJ
130
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE (linistita): Hallo,
Stanley!
Snt
pata, mbaiata, parfumata; ma simt ca un nou-nascut.
STANLEY (si aprinde o tigara): Asta-i bine.

gata,

proas-

BLANCHE (trgnd perdelele de la fereastra): Iarta-ma putin, pna mi pun rochia cea
noua...
STANLEY: Te rog, mbraca-te... Blanche.
BLANCHE (trage perdelele dintre camere): Am nteles ca aici va avea loc o mica
partida de carti la care noi, doamnele, n mod politicos, nu sntem invitate.
STANLEY (sumbru): Da...?
(Blanche si scoate halatul si si pune o rochie imprimata.)
BLANCHE: Unde-i Stella?
STANLEY: A iesit afara.
BLANCHE: Numai o clipa... Vreau sa te rog ceva.
STANLEY: Ce anume?
BLANCHE: Sa ma nchei la spate. Poti sa intri. (Stanley intra printre perdele cu o privire
mocnita.) Cum arat?
STANLEY: Arati bine.
BLANCHE: Multumesc. Acuma ncheie-ma.
STANLEY: Nu ma prea pricep.
BLANCHE: Voi barbatii, cu degetele nendemnatice... Pot sa trag un fum din tigara ta?
STANLEY: Ia o tigara'ntreaga.
BLANCHE: Ah, multumesc... Oh... parca mi explodeaza plamnii.
STANLEY: Stella si cu mine te-am ajutat sa despachetezi.
BLANCHE: Da? Tu, desigur, ai lucrat bine si repede.
STANLEY: Arata de parca ai fi dat o raita prin marile magazine din Paris...
BLANCHE: Ha, ha! Rochiile snt pasiunea mea...
STANLEY: Cam ct poate sa coste o bucatica de blana ca asta?
BLANCHE: Asta? Asta a fost omagiul unui admirator al meu.

STANLEY: Da...? Trebuie sa te fi admirat mult...


BLANCHE: Ah, cnd eram tnara strneam ceva admiratie. Dar uita-te acuma la mine. (li
zimbeste radioasa.) Mai poti crede ca odata eram considerata atragatoare?
TABLOUL 2
131
STANLEY: Arati foarte bine.
BLANCHE: Cersesc complimentele, Stanley.
STANLEY: Nu prea snt eu omul care sa fac chestii din astea.
BLANCHE: Ce chestii...?
STANLEY: Complimente femeilor, pentru cum arata. N-am ntlnit nca o femeie care sa
nu stie daca arata bine sau nu, chiar fara sa i-o spui, si unele si nchipuie despre ele
mult mai mult dect ar fi cazul. Am cunoscut odata una care-mi spunea: "Eu snt un tip
de vampa. Eu snt un tip de vampa". si i-am zis: "Ei si?"
BLANCHE: si'ea ce-a raspuns?'
STANLEY: N-a mai spus nimic. Asta i-a nchis gura.
BLANCHE: si asa s-a terminat romanul?
STANLEY: Asa s-a terminat conversatia. Asta a fost totul. Unor barbati le place genul
asta Hollywoodian, altora nu.
BLANCHE: Cred ca faci parte din categoria a doua.
STANLEY: Asa e.
BLANCHE: Nu-mi nchipui cum ar putea o femeie sa te farmece.
STANLEY: Asa e.
BLANCHE: Esti simplu, dur si onest, putin cam primitiv, dupa cum mi se pare. Ca sa te
intereseze o femeie trebuie ca...
(Face o pauza cu un gest nedefinit.)
STANLEY (ncet): Sa joace cu cartile pe fata.

BLANCHE (zmbind): stii, niciodata nu mi-au placut oamenii insipizi. De aceea, cnd team vazut aseara, mi-am spus: Sora-mea s-a casatorit cu un barbat. Binenteles ca asta
a fost tot ce am putut sa spun despre tine.
STANLEY (tunnd): Sa ispravim odata!
BLANCHE (astupndu-si urechile cu palmele): Ooooo!
STELLA (strignd de pe scari): Stanley, vino ncoace si las-o pe Blanche sa se mbrace!
BLANCHE: M-am si mbracat, iubito!
STELLA: Atunci vino odata...
STANLEY: Am o mica discutie cu sora ta.
9*
132
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE (senina): Iubito, fa-mi un serviciu. Da o fuga si adu-mi o nghetata... Dar de
lamie, scumpo. Te rog frumos.
STELLA (ezitnd): Da, bine...
(Iese dupa coltul cladirii.)
BLANCHE: Biata de ea, era aici afara si ne auzea, si am impresia ca nu a nteles att de
bine ca mine despre ce este vorba... In regula. Acuma, domnule Kowalski, hai sa nu
mai vorbim cu doua ntelesuri. Snt gata sa raspund la toate ntrebarile. Nu am nimic de
ascuns. Despre ce este vorba?
STANLEY: n statul Louisiana exista ceva care se cheama Codul Napoleon, si asta
spune ca tot ce poseda nevasta-mea este si al meu, si viceversa.
BLANCHE: Vai de mine, dar ce aer de judecator ai...?
(Se stropeste cu pulverizalorul si n joaca ii stropeste si
pe Stanley. El ii ia pulverizalorul si l pune pe masa de
toaleta. Blanche isi da capul pe spate si rlde.)

STANLEY: Daca nu as sti ca esti sora neveste-mi, cine stie ce-ar trebui sa cred despre
tine.
BLANCHE: Ca de exemplu?
STANLEY: Nu ma prosti! stii despre ce este vorba.
BLANCHE (pune valorizatorul pe masa): Foarte bine. Cartile pe fata. Asta-mi place. (Se
ntoarce catre Stanley.)stiu ca am spus o multime de minciuni, dar la urma urmei
farmecul unei femei este cincizeci la suta iluzie. Dar cnd e vorba de ceva important cu
adevarat, atunci spun adevarul, si adevarul este acesta: nu mi-am nselat nici sora, si
nici pe tine, si nici pe nimeni altcineva n toata viata mea.
STANLEY: Unde snt actele? n cufar?
BLANCHE: Tot ce am este n cufarul asta! (Stanley se duce la cufar, II deschide brusc
si ncepe sa umble n el.)Dar ce Dumnezeu ti nchipui? Ce-o fi n capul tau de copil?
Ca va ascund ceva si ca ncerc sa-mi nsel ntr-un fel sora? Mai bine lasa-ma pe mine.
Ya fi mai rapid si mai simplu... (Se duce la cufar si scoate de acolo o cutie.) Mai toate
hrtiile mele snt n cutiuta asta. (O deschide.)
TABLOUL 2
133
STANLEY: si asta ce e? (Arata o alta legatura de hrtii.)
BLANCHE: Astea snt scrisori de dragoste ngalbenite de vreme, toate de la acelasi
baiat. (Stanley i le ia, ea i striga cu asprime.) Da-mi-le napoi!
STANLEY: Mai nti sa le vad!
BLANCHE: Minile tale le murdaresc!
STANLEY: N-o lua asa! (Desface panglica si ncepe sa le examineze. Blanche ncearca
sa i le smulga si scrisorile cad pe jos.)
BLANCHE: Acum, dupa ce le-ai mnjit, am sa le ard.
STANLEY (o priveste batjocoritor): Ce dracu scrie n ele?
BLANCHE (pe jos, ncercnd sa le adune): Niste poezii scrise de un baiat care a murit.
L-am lovit n felul n care ncerci sa ma lovesti pe mine, dar nu poti. Nu mai snt tnara si
vulnerabila. Dar tnarul meu sot era, si eu... sa nu mai vorbim despre asta. Numai dami-le napoi.

STANLEY: Ce vrei sa spui cnd zici c-ai sa le arzi?


BLANCHE: mi pare rau, mi-am pierdut capul pentru o clipa. Fiecare are ceva ce nu
vrea sa-i fie atins de altii, din cauza ca e un lucru... intim... (Pare epuizata si se asaza
jos cu cutia. si pune ochelarii si ncepe sa caute metodic printre hrtii.) Ambler &
Ambler, hmmmm... Crabtree... Mai mult Ambler si Ambler...
STANLEY: Ce e asta Ambler & Ambler?
BLANCHE: O firma care da mprumuturi cu ipoteca.
STANLEY: Atunci s-a dus pe dobnzi...?
BLANCHE (cu mna la frunte): Probabil ca asta s-a ntmplat.
STANLEY: Pe mine nu ma intereseaza ce si cum. Ce e
cu celelalte acte?
(Blanche ii
ncepe sa

da toata
cutia. Stanley
examineze hrtiile.)

duce

la

masa

si

BLANCHE (lund un plic mare continlnd mai multe acte): Aici snt mii de hrtii, adunate
de sute de ani; ele au amputat Belle-Reve, bucata cu bucata, caci usuraticii nostri
bunici, si tati, si unchi, si frati si-au pierdut pamnturile
134
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
TABLOUL
135
pentru fabuloasele lor pacate trupesti, ca s-o spun pe sleau. r (si scoate ochelarii cu un
rs ostenit.) Cuvntul asta de patru \ litere, amor, ne-a irosit toata plantatia, pna cnd n
cele ,' din urma - si Stella poate sa controleze asta - s-a dus t si casa, si cei douazeci
de acri de pamnt, inclusiv un cimitir unde - afara de mine si de Stella - zac acum
toti." (Pune pe masa continutul plicului.) Aici e totul, numai hr-tii. i le dau ca zestre!
Ia-le, rasfoieste-le. Poti sa le nveti pe de rost, daca vrei! Cred chiar ca e de-a
dreptul minunat sa-ti dai seama ca n cele din urma Belle-Reve este gramada asta de
hrtii, ajunsa n minile tale mari si capabile!... Ce-o fi cu Stella ca nu vine odata cu
nghetata aia? (Se lasa pe spate si nchide ochii.)

STANLEY: Am o cunostinta care este avocat si o sa i le dau sa le studieze...


BLANGHE: Sa-i dai si o cutie de antinevralgice. STANLEY (devenind mai sfios): stii,
dupa Codul Napoleon un barbat trebuie sa se intereseze de averea nevestei, mai ales
acuma... ca va avea un copil...
(Blanche deschide ochii. Pianul se aude mai tare.)
BLANGHE: Stella? Stella va avea un copil? (Visatoare.) N-am stiut ca va avea un
copil! (Se ridica si merge spre usa de iesire. Stella apare de dupa colt cu un pachetel.
Stanley intra n dormitor cu plicul si cu cutia. Camerele interioare se ntuneca si devine
vizibil peretele exterior al casei. Blanche se ntilneste cu Stella n capatul de jos al
scarii, pe trotuar.) Stella! Stella ca o stea! Ce bine ca vei avea un copil! E foarte bine...
Totul e foarte bine!
STELLA: mi pare rau ca a facut asta.
BLANCHE: Oh, stiu ca nu e el tipul care sa umble cu manusi, dar cred ca este ceea ce
trebuie sa se amestece cu sngele nostru, acuma, dupa ce am pierdut Belle-Reve.Neam explicat. La nceput m-a cam zguduit, dar cred ca l-am manevrat bine. Am rs si am
tratat totul n gluma. (Apar Steve si Pablo, ducnd o lada cu bere.) I-am spus: "Copil
mic", si am rs, si am flirtat. Da, da, am flirtat cu barbatu-tau.
(Cnd se apropie barbatii.) Se aduna oaspetii pentru partida de pocher! (Cei doi trec
printre ele si intra n casa.)n ce parte mergem acuma, Stella, ncoace...? STELLA: Nu,
pe aici. (O conduce pe Blanche.) BLANCHE (rznd):Un orb conduce un orb! (Se aude
vocea unui vnzator
de tainale1 care
striga.) VOCEA
VNZTORULUI: Fierbinte! Fierbinte!
Un fel de placinta cu carne (n Mexic).
I
TABLOUL 3
Seara de pocher.
Ca ntr-un tablou al lui Van Gogh, care nfatiseaza o sala de biliard, noaptea. Bucataria
sugereaza stralucirea unei nopti fantastice si culorile crude ale imaginilor din copilarie.
Deasupra musamalei galbene de pe masa de bucatarie atirna un bec electric cu un
abajur verde-aprins. Jucatorii de pocher - Stanley, Steve, Mitch si Pablo -poarta camasi
colorate: albastru-inchis, purpuriu, una in dungi rosii si albe, verde-deschis; snt barbati
in deplinatatea fortelor fizice, aspri, dintr-o bucala si puternici, ca si culorile primare pe
care le poarta. Pe masa se vad felii de pepene verde, sticle de whisky si pahare. In
dormitor este relativ ntuneric, patrunde doar o raza de lumina ce se revarsa printre

perdele si prin fereastra lata de la strada. Pentru moment este o liniste desavrsila ca
naintea unui pot mare.
STEVE: Mai ai ceva de spus? PABLO: Mai poti spune ceva? STEVE: Da-mi doua
carti. PABLO: Tu, Mitch? MITCH: Eu nu merg. PABLO: Una.
MITCH: Mai vrea cineva un gt? STANLEY: Da. Eu!
PABLO: De ce nu se duce cineva pna la Chinezu sa aduca niste pastrama?
AfiLOUL 3
137
STANLEY: Eu pierd si tu vrei sa mannci! Mai departe! Deschide cineva? Deschid eu!
Ia-ti dosul de pe masa, Mitch! La pocher nu-i nevoie de altceva dect de carti, re-lansuri
si whisky.
(Se ridica putin clatininda-se si arunca pe jos niste coji de pepene.)
MITCH: Faci pe nebunu, da?
STANLEY: Gte?
STEVE: Da-mi trei.
STANLEY: Una.
MITCH: Iar nu merg. As vrea sa plec acasa.
STANLEY: Taca-ti gura.
MITCH: S-a mbolnavit mama. si nu doarme pna nu ma ntorc.
STANLEY: Atunci de ce nu stai cu ea acasa?
MITCH: Ea mi-a spus sa ies, asa ca am iesit, dar n-am nici o placere. Tot timpul ma
gndesc cum s-o fi simtind.
STANLEY: Pentru numele lui Dumnezeu, atunci du-te acasa.
PABLO: si ce ai?
STEVE: Culoare!

MITCH: Voi toti snteti casatoriti. Dar daca moare mama, eu ramn singur. Ma duc la
baie.
STANLEY: ntoarce-te repede, si-o sa-ti dam biberonul.
MITCH: Am plecat. (Trece prin dormitor si intra n baie.)
STEVE (artnd cartea): Trei bucati. (Povestind In timp ce joaca.) Fermierul asta batrn
statea jos n spatele casei si dadea porumb la puii de gaina, cnd deodata aude o cotcodaceala grozava si gaina aia tnara vine lacoma n goana pe lnga peretele casei cu
cocosul chiar dupa ea si care voia s-o prinda.
STANLEY (impacientat din cauza povestirii): Joaca!
STEVE: si cnd cocosul a vazut ca fermierul dadea graunte la pui, a frnat, si a lasat
gaina, si a nceput sa ciuguleasca si el. si atunci fermierul a spus: Doamne
Dumnezeule, fa asa sa nu ma apuce foamea!
(Steve si Pablo rid. Surorile apar de dupa coltul cladirii.)
138
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STELLA: nca mai joaca.
BLANCHE: Cum arat?
STELLA: Foarte bine, Blanche.
BLANCHE: Mi-e foarte cald si tremur. Asteapta sa ma pudrez, si pe urma intram. Pot sa
intru asa?
STELLA: Sigur ca da. Esti la fel de proaspata ca o margareta !
BLANCHE: Una culeasa de cteva zile.
(Stella deschide usa si ele intra.)
STELLA: Ah, baieti! Tot mai snteti aici?
STANLEY: Unde ati fost?
STELLA: Am fost cu Blanche la un spectacol. Blanche, domnul Gonzales si domnul
Hubbell.

BLANCHE: Va rog, nu va ridicati...


STANLEY: Nimeni nu se ridica, asa ca nu-i mai ruga.
STELLA: Gt o sa mai dureze jocul asta?
STANLEY: Pina cnd o sa se termine.
BLANCHE: Pocherul e un joc att de pasionant! Pot sa va chibitez?
STANLEY: Nu poti. De ce nu va duceti, voi femeile, sa stati sus, cu Eunice?
STELLA: Pentru ca e aproape doua jumatate. (Blanche se duce n dormitor si trage
partial perdelele.) Nu puteti face tururile si sa terminati? (Un scaun scirtie. Stanley o
plesneste cu palma pe coapsa.) (Cu asprime.) E o gluma proasta, Stanley! (Barbatii rid.
Stella trece n dormitor.) Nu pot sa sufar cnd face asta de fata cu lume.
BLANCHE: Ma gndesc sa fac o baie.
STELLA: Iarasi?
BLANCHE: Trebuie sa-mi linistesc nervii. E cineva n baie?
STELLA: Nu stiu...
(Blanche bate la usa. Mitch deschide usa si iese stergindu-si minile cu un prosop.)
BLANCHE: Oh, buna seara! MITCH: Hello! (Se uita la ea.)
STELLA: Blanche, dumnealui e Harold Mitchell. Sora mea, Blanche DuBois.
TABLOUL S
109
MITCH (cu o curtoazie stngace): mi pare bine, domnisoara DuBois!
STELLA: Cum se simte mama ta, Mitch?
MITCH: Cam tot asa, multumesc. I-a placut foarte mult smntna pe care i-ai trimis-o. Va
rog sa ma iertati.
(Se ntoarce ncet In bucatarie, Intorcnd capul dupa
Blanche, tusind
cu timiditate. si da seama ca mai are prosopul in mina si, rlzlnd ncurcat, ii da Slellei.
Blanclw se uita dupa el cu un oarecare interes.)

BLANCHE: Baiatul asta pare superior celorlalti...


STELLA: Da, este.
BLANCHE: Am impresia ca trebuie sa fie mai sensibil.
STELLA: Mama lui este bolnava.
BLANCHE: E casatorit?
STELLA: Nu.
BLANCHE: E un lup singuratic?
STELLA: stiu eu, Blanche? (Blanche Hde.) Nu cred...
BLANCHE: Cu ce... cu ce se ocupa?
(si descheie bluza.)
STELLA: Lucreaza la bancul de precizie, n sectia de piese de schimb. La uzina la care
lucreaza si Stanley.
BLANCHE: Asta e ceva important?
STELLA: Nu. Stanley este singurul dintre cei de acolo care va ajunge probabil ceva...
BLANCHE: De ce crezi ca Stanley va ajunge?
STELLA: Uita-te la el.
BLANCHE: M-am uitat.
STELLA: Atunci ti dai seama.
BLANCHE: mi pare rau, dar n-am observat pecetea geniului pe fruntea lui Stanley.
(si scoate bluza si ramlne in combinezonul de matase rosie si fusta alba in
lumina care vine prin perdele. Jocul continua in tonuri scazute.)
STELLA: Nu-i nsemnat pe frunte si de altfel nici nu e un geniu.
BLANCHE: Oh! Atunci ce e si unde? As vrea sa stiu.
140

UN TRAMVAI NUMIT DORINA


STELLA: E sofer. Asta e. Stai n lumina, Blanche. BLANCHE: h, da, adevarat!
(Iese din fisia galbena de lumina. Stella si-a schimbat rochia si a mbracat un chimono
de satin albastru-deschis.)
STELLA (cu un rls de fata tlnara): Ar trebui sa le vezi nevestele!
BLANCHE (rznd): mi nchipui. Niste vaci mari, nu-i asa?
STELLA: Ai cunoscut-o
plesnit (rde) sutienul!

pe

cea

de

sus? (Rde

mai

tare.) Odata (rde) i-a

STANLEY: Hei, gstelor, nu mai sporovaiti atta!


STELLA: Nu ai cum sa ne auzi!
STANLEY: Dar tu m-auzi pe mine si eu ti spun sa terminati !
STELLA: E casa mea si am sa vorbesc ct am sa vreau!
BLANCHE: Stella, nu ncepe sa te certi!
STELLA: E aproape beat! Ma ntorc imediat!
(Intra n baie. Blanche se ridica si se duce ncet la un mic radio pe earel deschide.)
STANLEY: Ce faci, Mitch? Esti n joc? MITCH: Ce? Ah... nu, nu snt...
(Blanche revine n fsia de lumina. si ridica bratele n sus si se ntinde, n timp ce
paseste lasciva spre scaun. La radio se aude o rumba. Mitch se ridica.)
STANLEY: Cine a dat drumul la radio?
BLANCHE: Eu. Va supara?
STANLEY: Inchide-1.
STEVE: Lasa fetele sa asculte muzica...
PABLO: Sigur... lasa-le...
STEVE: Parca e Xavier Cugat... (Stanley sare n sus, se repede la radio si-l nchide. Se
opreste brusc, n fata Blanchei, care sta pe scaun, Blanche II priveste drept n ochi, fara

sa clipeasca. El se asaz apoi din nou la masa de pocher, Doi dintre oameni se
cearta.) N-am auzit cnd ai spus,
PABLO: Nu i-am spus, Mitch?
MITCji; Nu eram atent...
TABLOUL 3
141
i
PABLO: Dar atunci ce faceai?
STANLEY: Privea printre draperii. (Se ridica din nou si nchide perdelele.) Da odata
cartile si joaca. Asa snt unii, cnd cstiga n-au astmpar. (Mitch se ridica n timp ce Stanley se ntoarce la masa.) (Striga.) Stai jos!
MITCH: Ma duc. Ies din joc.
PABLO: Sigur ca n-are astmpar. Cu sapte hrtii de cinci dolari, care-i umfla buzunarele
ca niste mingi...
STEVE: Mine ai sa-1 vezi la casierie ca-i schimba n maruntis...
STANLEY: si cnd o sa vina acasa ai sa-1 vezi ca-i baga la pusculita pe care i-a dat-o
maica-sa de Craciun.(Jucnd.) Pentru el jocul asta este ca o picatura ntr-un ocean...
(Mitch rde stingherit, trece printre draperii si apoi se opreste.)
BLANCHE (cu delicatete): Hallo! Camera copiilor e ocupata...
MITCH: Am baut bere...
BLANCHE: Mie nu-mi place berea.
MITCH: E o bautura pentru vreme calduroasa.
BLANCHE: Oh, nu cred... pe mine totdeauna ma ncalzeste si mai tare. Nu ai cumva o
tigara?
(si-a pus un capot visiniu de satin.)
MITCH: Cum sa nu. .

BLANCHE: Ce snt astea?


MITCH: Lucky...
BLANCHE: Ah,bine. Ce tabachera draguta... E de argint?
MITCH: Da. Da. Citeste ce scrie.
BLANCHE: Ah,e cu dedicatie? Nu pot s-o deschid. (Mitch aprinde un chibrit si se
apropie.) Oh! (Citeste cu greutate prefacuta.)
si daca Dumnezeu va vrea,
Te voi iubi mai mult dup-a mea moarte.
Ce vorbesti, asta e din sonetul meu favorit de doamna Browning.
MITCH: l stii?
BLANCHE: Sigur ca da!
142
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
TABLOUL 3
143
MITCH: E o ntreaga poveste cu dedicatia asta.
BLANCHE: Pare a fi o poveste de dragoste.
MITCH: Ceva foarte trist.
BLANCHE:

Da?

MITCH: Fata a murit.


BLANCHE (cu un ton de adlnc simpatie): Oh!
MITCH: Atunci cnd mi-a dat asta stia ca o sa moara. O fata foarte ciudata si foarte
dulce, foarte...
BLANCHE: Cred ca te-a iubit foarte mult. Sentimentele oamenilor bolnavi snt att de
adinei, att de sincere.

MITCH: Da, da, asta asa e...


BLANCHE: Durerea predispune la sinceritate, cred.
MITCH: Cu siguranta ca asa se ntmpla.
BLANCHE: Fata asta face parte dintre oamenii care au avut mult de suferit.
MITCH: Cred ca ai dreptate.
BLANCHE: Snt convinsa ca am. Arata-mi un om care n-a cunoscut nici o suferinta si
am sa-ti spun ca e un superficial. Asculta-ma pe mine. Am o limba cam ascutita. Voi,
barbatii, snteti vinovati de asta. Cnd s-a terminat spectacolul si n-am putut veni acasa
din cauza ca voi jucati pocher a trebuit sa mergem sa bem ceva. Nu snt obisnuita sa
beau mai mult de un pahar. Doua e maximum... iar trei... (Rde.) Asta-seara am baut
trei!
STANLEY: Mitch!
MITCH: Am iesit din joc. Stau de vorba cu domnisoara..
BLANCHE: DuBois.
MITCH: Domnisoara DuBois?
BLANCHE: E un nume francez. nseamna padure si Blanche nseamna alba, asa ca
amndoua la un loc nseamna padure alba. Ca o livada primavara. Asa poti sa tii minte
mai usor.
MITCH: Esti frantuzoaica?
BLANCIIE: Sntem de origina franceza. Primii nostri stramosi americani erau hughenoti
francezi.
MITCH: Esti sora Stellei, nu-i asa?
BLANCHE: Da, Stella este surioara mea iubita. i spun surioara, desi e ceva mai mare
ca mine. Cu foarte putin. Nici macar cu un an. Vrei sa-mi faci un serviciu?
MITCH: Sigur ca da. Ce anume?
BLANCHE: Am cumparat ntr-un magazin chinezesc la Bourbon abajurul asta dragut de
hrtie colorata. Pune-1 te rog peste bec, vrei?
MITCH: Cu placere.

BLANCHE: Nu pot sa stau la lumina unui bec gol, dupa cum nu pot sa aud expresii mai
grosolane, sau sa vad ceva vulgar.
MITCH (aranjnd abajurul): Cred ca noi va facem impresia unei adunaturi cam din topor.
BLANCHE: Ma adaptez usor... la mprejurari.
MITCH: E bine sa poti fi asa. Esti n vizita la Stella si la Stanley?
BLANCHE: Stella nu se simte asa bine n ultima vreme si am venit s-o ajut putin. E
foarte muncita. \
MITCH: Nu esti...?'
BLANCHE: Maritata? Nu, nu! Snt o profesoara fata batrna.
MITCH: Profesoara poate esti, dar fata batrna sigur nu esti!
\

BLANCHE: Va multumesc, domnule! Apreciez amabili-

tatea dumneavoastra.
MITCH: si zi asa... Esti profesoara...
BLANCHE: Da. Ah, da... i

MITCH: La scoala elementara sau la liceu?

STANLEY (urlind): Mitch!


MITCH: Vin imediat!
BLANCHE: Grozav. Ce plamni are!... La liceu... n Laurel.
MITCH: si ce predai? Ce materie?
BLANCHE: Ghiceste!
MITCH:
Cred
ca
arta
sau
usor.) Dar probabil ma nsel. Predai aritmetica.

muzica... (Blanche

rde

BLANCHE: Nici o aritmetica, domnule, nici o aritmetica. (Riznd.) Nici nu stiu tabla
nmultirii. Nu. Am nefericirea sa fiu profesoara de limba engleza, si am misiunea sa fac
ca o banda de tineri Romeo, derbedei si baieti de pravalie sa-i pretuiasca pe
Hawthorne, Whitmann I
si Poe.
144
UN TRAMVAI NUMIT DORINA

MITCH: Cred ca multi dintre ei snt mai atrasi de alte lucruri.


BLANCHE: Nici nu stii cta dreptate ai! Nu-si pretuiesc prea mult mostenirea literara.
Dar snt baieti draguti. si e att de emotionant sa-i vezi primavara, cnd descopera
pentru prima oara ce este dragostea! Ca si cum nimeni nu ar mai fi descoperit-o
nainte. (Usa de la baie se deschide si iese Stella. Blanche continua sa vorbeasca cu
Mitch.)Oh, ai terminat? Asteapta, am sa pun radioul.
(ntoarce butonul de la radio, se aude melodia Wien, Wien, nur du allein, Blanche
ncepe sa valseze n ritmul muzicii cu niste gesturi romantice. Mitch este amuzat si se
misca si el, ncerclnd cu stngacie s-o imite, ca un urs care joaca. Stanley intra minios
printre draperii n camera de culcare. Se duce la micul radio alb, l apuca si, cu o
njuratura, ii azvlrle pe fereastra.)
STELLA: Esti beat, esti beat! Animalule! (Se repede la masa de joc.) Voi toti! Plecati va
rog acasa. Daca vreunul dintre voi mai are putina rusine...
BLANCHE (salbatica): Stella, fii atenta... el... (Stanley se repede la Stella.)
BRBAII (ncetisor): Linisteste-te, Stanley... ia-o ncet. Lasa...
STELLA: Daca pui mna pe mine, am sa te...
(Se da napoi si iese din scena. Stanley avanseaza si dispare. Se aude o lovitura. Stella
tipa. Blanche striga si alearga n bucatarie. Barbatii vin si ei, se produce o nca ierare si
se aud njuraturi. Ceva se rastoarna cu o trosnitura.)
BLANCHE (ascutit): Sora mea e nsarcinata. MITCH: E ngrozitor!
Nebunie, curata nebunie! MITCH: Aduceti-1 aici, baieti!

BLANCHE:

(Stanley este adus cu forta, tinut de doi baieti, in dormitor.


ncearca sa se elibereze. Dintr-o data cedeaza din strnsoarea lor si se nmoaie, li vorbesc linistit, cu dragoste,
iar el si ascunde fata pe unul din umerii lor.)
TABLOUL 3
145
V
STELLA (cu o voce ascutita, nenaturala, fara sa se vada): Vreau sa plec de aici... vreau
sa plec de aici!

MITCH: Nu trebuie sa se joace pocher ntr-o casa n care snt si femei...


(Blanche intra repede n dormitor.)
BLANCHE: Vreau hainele surorii mele'.Mergem la femeia aia de sus!
MITCH: Unde snt hainele?
BLANCHE (deschizlnd dulapul): Le-am gasit! (Se repede la Stella.) Stella, Stella, iubito!
Draga, draga mea surioara, nu-ti fie frica!
(Cu bratele n jurul ei, Blanche o conduce spre usa, apoi pe scari n sus.)
STANLEY (nauc): Ce s-a ntmplat... ce este...? MITCH: Ai cam ntrecut masura, Stan.
PABLO: Acuma si-a revenit. STEVE: Gata, baiatul e-n regula. MITCH: Puneti-1 n pat si
dati-i un prosop ud. PABLO: Cred ca o cafea i-ar face bine...
STANLEY (apasat): Vreau apa! MITCH: Bagati-1 sub dus!
(Oamenii vorbesc ncet ntre ei si-l duc la baie.)
STANLEY: Lasati-ma sa-mi fac damblaua, porcilor! (Se aude zgomot de lovituri, apa
curge din plin.)
STEVE: Hai s-o stergem repede de aici!
(Se reped la masa de pocher si n drum spre iesire si iau csligurile.)
MITCH (trist, dar demn): Nu trebuie sa se joace pocher ntr-o casa n care snt femei.
(Usa se nchide dupa ei si se face liniste. Cntarctii negri de la barul de dupa colt
cnta Paper doll, slow si blue.Dupa o clipa, Stanley iese din baie mproscind cu apa, n
izmene pestrite si lipite pe corp din cauza ca-s ude.)
10
146
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Stella! (0 pauza.) Papusica mea m-a lasat. (ncepe sa plnga. Se duce la
telefon si face un numar printre sughiturile plnsului.) Eunice? O vreau pe fetita
mea! (Asteapta un moment si face din nou numarul.)Eunice! Am sa tot sun pna o sa
vorbesc cu fetita mea.
(Se aude o voce care nu se distinge. Arunca telefonul pe jos. Se aud sunete disonante
de pian si alamuri, n timp ce camera se ntuneca, iar peretii exteriori ai cladirii apar n

lumina noptii. Pentru o clipa se aude blues-wZ cnlat la pian. n cele din urma, Stanley
apare poticnindu-se, mbracat pe jumatate, la usa de jos, apoi pe treptele de lemn pna
pe trotuar, n fata casei. si da capul pe spate ca un cine care urla si ncepe sa strige
numele neveste-si:Stella! Stella! Iubito! Stella!)
STANLEY: Stellahhhh!
EUNICE (strigind din usa apartamentului): Nu mai urla acolo si du-te de te culca!
STANLEY: Vreau sa vina papusica mea! Stella! Stella!
EUNICE: N-o sa vina, asa ca linisteste-te. Sa te nveti minte!
STANLEY: Stella!
EUNICE: Nu se poate sa bati o femeie si dupa aia s-o chemi napoi! Nu mai vine! si o
sa aiba si un copil! Puturo-sule! Javra poloneza! Poate o sa puna lumea mna pe tine si
o sa te stropeasca cu furtunul de incendiu ca ultima data...
STANLEY (umil): Eunice, vreau sa vina fetita la mine.
EUNICE: Ha! (Trnteste usa.)
STANLEY (cu o violenta care ar vrea sa crape cerul): Stellaaaaaaaaa!
(Se aud sunetele tinguitoare si joase ale clarinetului. Usa de sus se deschide din nou si
Stella coboara n capot, pe scarile nguste si subrede. Are lacrimi n ochi si parul
despletit i cade pe umeri si git. Se privesc tinta unul pe altul. Apoi se mbratiseaza cu
un geamat de animal ntr-un gest de ocrotire. Stanley cade n genunchi pe trepte si si
lipeste fata de pnlecul ei. Ochii Stellei se ncarca de tandrete cnd i prinde capul si ii
apropie de ea. Stanley
TABLOUL 3
147
,
deschide usa, o ia n brate si o duce n apartamentul ntunecat. Blanche iese n capot
si coboara nspaimntata.)
BLANCHE: Unde-i mica mea surioara. Stella! Stella!
(Se opreste la usa apartamentului ntunecat al surorii sale. si tine deodata respiratia.
Coboara pe trotuar n fata casei. Priveste n dreapta si n stinga, ca n fata unui
sanctuar. Muzica se aude din ce n ce mai ncet. Mitch apare de dupa colt.)

MITCH: Domnisoara DuBois...


BLANCHE: Ohl'
MITCH: S-a linistit totul?
BLANCHE: A cobort si s-a dus napoi la el.
MITCH: Bine a facut.'
BLANCHE: Snt ngrozita...
MITCH: Ho! Ho! Nu ai de ce sa te sperii! Snt nebuni unul dupa celalalt!
BLANCHE: Nu snt obisnuita cu astfel de...
MITCH: Pacat ca s-a ntmplat cnd erai si dumneata aici. Dar nu trebuie s-o iei n
serios.
BLANCHE: Dar ce violenta...
MITCH: Stai jos pe trepte si fumeaza cu mine o tigara...
BLANCHE: Dar nu snt mbracata cum trebuie...
MITCH: n cartierul asta nu are nici o importanta...
BLANCHE: Ce tabachera draguta...
MITCH: i-am aratat dedicatia, nu?
BLANCHE: Da. (Pauza. Se uita la cer.) Snt attea lucruri... attea lucruri de nenteles pe
lume... (Tuseste.) Iti multumesc ca esti att de bun cu mine. Acuma am nevoie de putina
bunatate.
in*
TABLOUL 4
Dimineata urmatoare, devreme. Galagia pe care o fac
strigatele de pe strada aduc a cintec coral. Stella sta ntinsa n dormitor. Fata li este
senina n lumina soarelui de dimineata. Cu o mina si mngie usor pntecele, plina de
simtamntul maternitatii, nou pentru ea. Cu cealalta rasfoieste o revista ilustrata. Ochii si
buzele au acel calm aproape insensibil al icoanelor bizantine. Masa este plina cu resturi
de la micul dejun si cu ramasitele mesei de cu seara, iar pijamaua tipatoare a lui

Stanley zace pe jos n fata camerei de baie. Usa de afara este usor ntredeschisa si se
vede un cer stralucitor de vara. Blanche apare n usa. A petrecut o noapte de insomnie
si aspectul ei este complet deosebit de al Stellei. si preseaza cu nervozitate, de buze,
degetele ndoite, In timp ce priveste prin usa, nainte de a intra.
BLANCIIE: Stella!
STELLA (misclndu-se lenes): Hmmh!
(Blanche scoate un geamat si alearga In dormitor, arun-cndu-se jos linga Stella, ntr-un
acces de tandrete isterica.)
BLANCHE: Baby, surioara mea!
STELLA (ndepartndu-se de ea): Blanche, ce e cu tine?
(Blanche se ridica ncet n fata patului, privindu-si sora cu degetele presate pe buze.)
BLANCHE: A plecat?
TABLOUL 4
149
STELLA: Stan? Da!
BLANCHE:

Se ntoarce?

STELLA: S-a dus sa greseze masina. De ce?


BLANCHE: De ce? Am crezut ca nnebunesc, Stella! Cnd am vazut ca esti att de
smintita ca sa te ntorci aici dupa tot ce s-a ntmplat, eram cit pe ce sa vin dupa tine!
STELLA: mi pare bine ca n-ai venit.
BLANCHE: Ce se petrece n capul tau? (Stella face un gest nedefinit.) Raspunde-mi!
Ce? Ce?
STELLA: Blanche, te rog! Stai jos si nu mai tipa asa.
BLANCHE: Bine, Stella. Am sa repet ntrebarea calm si linistit. Cum de ai mai putut sa
te ntorci aseara aici? Pentru ca'a trebuit sa dormi cu el! (Stellase ridica linistita si degajata.)
STELLA: Blanche, uitasem ce impresionabila esti. Dai povestei asteia prea multa
importanta.

BLANCHE: Asa snt?


STELLA: Da, asa esti, Blanche. mi dau seama ce impresie trebuie sa-ti fi facut tie si
regret foarte mult tot ce s-a ntmplat, dar nu e nici pe departe att de serios cum crezi
tu. n primul rnd, cnd barbatii beau si joaca pocher se poate ntmpla orice. E
ntotdeauna ca un butoi de praf de pusca. Nici nu stia ce face. Cnd m-am ntors era ca
un mielusel si i era foarte, foarte rusine de el.
BLANCHE: si asta... si asta mpaca totul?
STELLA: Nu, sigur ca nimeni n-ar trebui sa faca asemenea zarva, dar cteodata se
ntmpla. Stanley are mania asta sa sparga. stii, n noaptea nuntii, curnd dupa ce am
venit aici, mi-a smuls un papuc si a spart cu el toate becurile din casa.
BLANCHE: A spart... ce?
STELLA: A spart toate becurile cu tocul de la papuc! (Rde.)
BLANCHE: si tu... l-ai lasat? N-ai fugit, n-ai strigat?
STELLA: Eu? Eram nspaimntata... (Asteapta o clipa.) Eunice ti-a dat ceva sa mannci
de dimineata?
BLANCHE: Crezi ca am pofta de mncare?
STELLA: Vezi ca a mai ramas putina cafea...
BLANCHE: Esti att de mpacata cu toate astea, Stella J,"
150
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STBLLA: Ce altceva pot sa fac? A luat radioul sa-1 repare. Noroc ca nu a cazut pe
pavaj si n-are dect o singura lampa sparta...
BLANCHE: si tu rzi...
STELLA: Dar ce altceva vrei sa fac...?
BLANCHE: Sa-ti vii n fire si sa privesti lucrurile n fata!
STELLA: si care-s lucrurile astea, dupa tine?
BLANCHE: Dupa mine? Esti casatorita cu un nebun!

STELLA: Nu!
BLANCHE: Ba da! Asa e! si situatia ta este mai rea dect a mea. Numai ca tu nu-ti dai
seama de asta. Eu am safac ceva. Am sa-mi adun toate puterile si am sa-mi fac o alta
viata.
STELLA: Da?
BLANCHE: Pe cnd tu esti prinsa aici. si asta nu e bine, caci nca nu esti batrna. Mai
poti sa scapi!
STELLA (clar si raspicat): Nu snt prinsa nicaieri si nu vreau sa scap de nicaieri.
BLANCHE (nu-i vine a crede): Ce spui, Stella?
STELLA: Am spus ca nu snt prinsa nicaieri de unde as vrea sa scap. Uita-te la
dezordinea din camera asta! si la sticlele astea goale! Au baut doua lazi asta-noapte.
Mi-a promis azi-dimineata ca se va lasa de partidele astea de pocher, dar stii bine ct
poate sa tina o asemenea fagaduiala. Ei bine, asta e placerea lui, tot asa dupa cum a
mea este cinematograful sau bridge-u\. Oamenii trebuie sa-si tolereze unul altuia
obisnuintele, asa cred.
BLANCHE: Nu te nteleg. (Stella se ntoarce catre ea.) Nu-ti nteleg aceasta indiferenta.
Asta e un fel de filozofie chinezeasca.
STELLA: Ce fel de...?
BLANCHE: Toata... ntortocherea si mormaiala asta... o lampa sparta... sticle de bere...
dezordine n bucatarie... ca si cum nimic neobisnuit nu s-ar fi ntmplat!
(Stella ride; ia matura si-o nvirteste n mini.)
nadins mi scuturi asta n fata... STELLA: Nu.
TABLOUL 4
151
BLANCHE: Ispraveste. Lasa matura. Nu vreau sa faci curatenie dupa el.
STELLA: si atunci cine o sa faca? Tu?
BLANCHE: Eu? Eu!
STELLA: Nu, asta nu se poate!

BLANCHE: Oh, stai, lasa-ma sa ma gndesc. Numai sa-mi functioneze creierul. Trebuie
sa facem rost de niste bani, asta-i singura cale.
STELLA: n orice caz e bine sa faci rost de bani.
BLANCHE: Asculta-ma. Am o idee. (ncet, pune o tigara n tigaret.) Iti mai aduci aminte
de Shep Huntleigh? (Stella clatina din cap.) Sigur ti aduci aminte! Am fost colega cu el
la scoala, si un timp am. fost buni prieteni. Ei bine...
STELLA: Ei...?
BLANCHE: Am fost la el iarna trecuta. stii ca am fost de

Craciun la Miami?

STELLA: Nu.
BLANCHE: Ei bine, am fost. Am facut excursia asta ca o investitie, spernd sa ntlnesc
pe cineva care sa aiba un milion de dolari...
STELLA: Ai facut asta?
BLANCHE: Da. Am fost la Shep Huntleigh. Am fost la el, pe bulevardul Biscayne, n
seara de Craciun... n masina lui... un Cadillac decapotabil, lung ca o casa...
STELLA: Cred ca de-abia putea sa circule n aglomeratie...
BLANCHE: Ai auzit de sonde petrolifere?
STELLA: Da, demult.
BLANCHE: Are o multime, n tot Texasul. Texasul i varsa literalmente aur n toate
buzunarele.
STELLA: Nu mai spune!
BLANCHE: Tu stii ce indiferenta snt la bani. Nu ma gndesc la bani dect n ceea ce te
priveste pe tine. Dar el poate face ceva, sigur ca poate...
STELLA: Sa faca ce... Blanche?
BLANCHE: Sa ne deschida... un magazin!
STELLA: Ce fel de magazin?
BLANCHE: Oh, un magazin oarecare. Poate s-o faca numai cu jumatate din ce arunca
nevasta-sa la curse...

152
UN TRAMVAI NUMIT DORINTA
STELLA: E casatorit?
BLANCHE: Iubito, as mai fi eu aici daca n-ar fi casatorit? ( Stella rde usor. Blanche se
ridica si se duce repede la telefon. Vorbeste ascutit.) Cum pot obtine legatura cu
Western Union? Operatorule!... Western Union!
STELLA: sta e un telefon automat, draga mea.
BLANCHE: Nu pot sa fac nimic, snt prea,..
STELLA: Fa litera O.
BLANCHE: O?
STELLA: Da. "O" pentru operator!
(Blanche se glndeste un moment, apoi pune telefonul jos.)
BLANCHE: Da-mi un creion. N-ai o bucata de hrtie? Sa scriu mai nti ce am sa-i
spun... (Se duce la masa de toaleta si ia un servetel de hrtie si un creion de sprncene,
ca sa scrie cu el.) sa... sa vedem... (Musca creionul.)"Draga Shep. Sora mea si cu
mine ntr-o situatie disperata."
STELLA: Iarta-ma.
BLANCHE: "Sora mea si cu mine ntr-o situatie disperata. Amanunte mai trziu. Te-ar
interesa...? (Musca iar creionul.) Te-ar interesa..." (Arunca creionul pe masa si se
ridica.) Nu se poate face nimic prin telefon!
STELLA (rznd): Nu fi caraghioasa, draga.
BLANCIIE: Dar ma gndesc la ceva. Am apucat sa ma gndesc la ceva. Nu rde, nu rde
de mine, Stella! Te rog, te rog... stai putin sa vad ce mai am n poseta! Asta-i tot. (Apuca
poseta deschisa.) saizeci si cinci de centi de arama n banii statului!
STELLA (merglnd spre birou): Stanley nu-mi da o suma anumita. i place sa plateasca
singur totul, dar azi-dimi-neata mi-a dat zece dolari ca sa linisteasca lucrurile. Ia tu cinci,
Blanche, mie-mi ajunge restul.
BLANCHE: Oh, nu, Stella!
STELLA (insistind): stiu cum ti se ridica moralul, daca ai niste bani n buzunar.

BLANCHE: Nu, multumesc... Am sa fac rost.


STELLA: Fii serioasa. Cum se face ca stai asa prost cu banii?
TABLOUL 4
153
BLANCHE: Banii se duc repede... se duc si casele... averile... (si freaca fruntea.) Poate
ca azi o sa am nevoie de un calmant.
STELLA: ti dau eu imediat.
BLANCHE: Nu, acuma nu! Trebuie sa ma gndesc mult.
STELLA: As prefera sa lasi lucrurile asa cum snt, cel putin un timp.
BLANCHE: Stella, nu pot sa traiesc cu el la un loc. Tu poti. E sotul tau. Dar cum as mai
putea locui eu aici, dupa tot ce a fost aseara, numai cu draperiile astea ntre noi?
STELLA: Blanche, tu aseara l-ai vazut n ce are el mai rau.
BLANCHE: Din contra, l-am vazut n ce are mai bun.Un asemenea om nu are altceva
de dat dect forta animalica, si ne-a facut o demonstratie minunata n sensul asta.
Singura posibilitate de a trai cu un astfel de om este... sa te culci cu el. si asta e treaba
ta... nu a mea...
STELLA: Dupa ce ai sa te linistesti putin ai sa vezi ca-ti vei schimba parerile despre el.
Nu trebuie sa ai grija de nimic ct esti aici. Vreau sa spun... cheltuieli...
BLANCHE: Am un plan pentru amndoua. Care sa ne scoata pe amndoua de aici!
STELLA: Esti sigura ca vreau sa scap de aici...?
BLANCHE: Snt sigura ca ti amintesti nca destul de Belle-Reve ca sa-ti dai seama ca
nu se poate trai n casa asta si cu jucatorii astia de pocher...
STELLA: stii... esti mult prea sigura.
BLANCHE: Nu cred ca esti prea cinstita cu tine nsati.
STELLA: Nu?
BLANCHE: mi nchipui cam cum trebuie sa se fi n-tmplat... L-ai vazut n uniforma,
ofiter... nu aici... dar...

STELLA: Nu prea cred ca are vreo importanta unde l-am vazut...


BLANCHE: Sa nu-mi spui ca a fost unul dintre lucrurile alea misterioase si electrizante
dintre oameni. Daca ai sa-mi spui, o sa-ti rd n nas.
STELLA: Nu. si n-am sa-ti mai spun nimic despre asta.
BLANCHE: Foarte bine.
154
UM TRAMVAI NUMIT DORIN
STELLA: Dar silit uncie lucruri care se petrec ntre un barbat si o femeie, n ntuneric,
lucruri care fac ca tot restul sa para fara importanta. (Pauza.)
BLANCHE: Lucrul despre care vorbesti tu este numai Dorinta, dorinta brutala, atta tot:
Dorinta. Numele tram-' varului care zdranganeste si uruie prin cartierul asta, de .pe
strada aia veche de sus, si pna jos pe cealalta...
STELLA: Ai mers vreodata cu el?
BLANCHE: El m-a adus aici... Aici unde nu am vrut si unde mi-e rusine ca ma aflu.
STELLA: Nu crezi ca atitudinea ta de superioritate este putin cam deplasata?
BLANCHE: Nu snt si nici nu ma cred superioara, Stella. Crede-ma ca nu. Numai ca asa
vad eu lucrurile. Cu un astfel de om te duci o data... de doua ori... de trei ori... atta timp
ct ai pe dracu n tine. Dar sa traiesti alaturi de el? Sa ai un copil cu el?
STELLA: i-am spus doar ca l iubesc!
BLANCHE: De asta tremur pentru tine. Cu adevarat... tremur pentru tine.
STELLA: Nu te pot mpiedica sa tremuri, daca asa vrei tu. (Pauza.)
BLANCHE: Pot sa vorbesc... deschis?
STELLA: Da, poti. Da-i drumul. Att de deschis cum doresti.
(De afara se aude apropiindu-se un tren. Tacere cita vreme se aude zgomotul trenului.
Amndoua sint in dormitor. Intra Stanley, fara sa fie auzit din cauza zgomotului pe care-l
face trenul. Femeile nu-l vad; ramtne pe loc cu cteva pachete In brate, ascultind
conversatia care urmeaza. Este mbracat ntr-o salopeta si niste pantaloni patati de
ulei.)

BLANCHE: Bine. Daca-mi dai voie... e vulgar!


STELLA: Ah, da. Cred ca da.
BLANCHE: Crezi? Nu poti sa fi uitat att de mult felul n care am fost noi crescute,
Stella, nct sa crezi ca ar putea avea vreo ct de mica parte de gentleman n toata firea
lui! Nici o particica, nici una! Sau daca ar fi macar mediocrul
TABLOUL 4
155
Sau macar simplu! Dar bun si sanatos. Dar nu! Este ceva de-a dreptul animalic n el!
Probabil ca ma urasti ca-ti spun toate astea, nu?
STELLA (rece): Da-i nainte si spune-mi tot ce ai de spus, Blanche!
BLANCHE: Actioneaza ca un animal si are apucaturile unui animal. Asa mannca, asa
se misca, asa vorbeste! Este n el ceva subuman, ceva ce n-a ajuns nca la stadiul de
umanitate! Da, ceva ce seamana cu o maimuta, ca ntr-unui din desenele alea pe care
le vezi n studiile antropologice! Mii si mii de ani au trecut pe linga el si iata-1 aici Stanley Kowalski - supravietuitorul epocii de piatra! Adu-cnd acasa carnea cruda dupa
crima din jungla! situ... tu aici... care l astepti! Poate ca te va sfarma, sau poate va
grohai si te va saruta. Daca sarutarile vor fi fost descoperite pna acum. Cade noaptea
si celelalte maimute ncep sa se adune. Aici, la intrarea n grota, grohaind cu toate ca si
el, si horpaind, si clefaind, si topaind! Seara lui de pocher! Asa-i spui. Petrecerea asta
de maimute. Una din ele mrie, alta apuca cu lacomie ceva... si ncepe lupta! Dum nezeule ! Poate ca e multa vreme de cnd am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu, dar, Stella, surioara, de atunci si pna acum am mers putin nainte! Lucruri
ca arta, poezia si muzica, lucruri care au adus o lumina noua, au aparut, de atunci, pe
lume. n unii oameni au rasarit muguri ai unor simtiri delicate! Pe astea trebuie sa le
facem sa creasca. Sa ne agatam de ele si sa le purtam ca pe un steag. In marsul asta
ntunecat spre necunoscut sa ne apropiem de ele... Nu! Sa nu dam ndarat spre bestii...
(Trece un alt tren. Stanley ezita, umezindu-si buzele.
Apoi se ntoarce In vrful picioarelor si traverseaza spre
usa principala. Femeile nu-l vad nca. Dupa ce trenul a
trecut, striga prin usa principala nchisa.)
STANLEY: Hei, hei, Stella!
STELLA (care a ascultat-o cu gravitate -pe Blanche): Stanley!

BLANCHE: Stella, eu...


156
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
(Dar Stella s-a dus la usa. Stanley intra ca din intlmplare cu pachetele.)
STANLEY: Hei, Stella. Blanche s-a ntors? STELLA: Da. S-a ntors. STANLEY: Hei,
Blanche! (Rnjeste la ea.) STELLA: Ai stat sub masina?
STANLEY: Nenorocitii aia de mecanici de la Fritz's nu-si cunosc meseria... Hei!
(Stella II cuprinde cu amindoua minile, imbratisndu-l mndra, in prezenta Blanchei.
Stanley rlde si i trage capul spre el. Pe deasupra capului ei, rde si se strmba la
Blanche
prin perdele.
n timp ce luminile scad si ei rmin nlantuiti ntr-o
prelungita si nfocata mbratisare, se aud melodii de blues
cntate la pian, trompeta si tobe.)
TABLOUL 5
Blanche sta pe un scaun n dormitor si si face vnt cu o
frunza de palmier, n timp ce citeste o scrisoare aproape
terminala. Dintr-o data izbucneste ntr-un hohot de rs.
Stella se mbraca n baie.
STELLA: De ce rzi, draga?
BLANCHE: De mine, de mine, ce mincinoasa snt! I-am scris lui Shep o
scrisoare. (Apuca scrisoarea.) "Draga Shep. mi petrec vara n zbor, n vizite, ici, colo. si
cine stie, poate mi va veni o idee subita sa fac un salt pna la Dallas! Ce spui de asta?
Ha, ha! (Rde nervoasa, n hohote, moduln-du-si glasul ca si cum ar vorbi cu Shep n
momentul de tata.) Cine e nstiintat, e narmat, dupa cum se spune!" Cum suna?
STELLA: Hmmm...

BLANCHE (continund cu nervozitate): "Cei mai multi dintre prietenii surorii mele se duc
vara n nord, dar unii au case pe coasta, si acolo a fost un sir nesfrsit de petreceri,
ceaiuri, cocteiluri si dejunuri..."
(Sus, n apartamentul Hubbell-ilor se aude scandal.) STELLA: Mi se pare ca Eunice se
cearta cu Steve. (Se aud zbieretele mnioase ale lui Eunice.)
EUNICE: Am aflat eu despre tine si blonda aia! STEVE: E o minciuna sfruntata!
158
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
EUNICE: Nu ma prostesti pe mine. N-am nimic contra sa stai jos la "Four Deuces", dar
sa nu te prind sus.
STEVE: Da cine m-a vazut sus?
EUNICE: Te-am vazut eu cum dadeai trcoale
chem politia de moravuri.

n jurul balconului. Am sa

STEVE: Sa faci bine sa nu mai spui una ca asta!


EUNICE (tipnd): Dai n mine? Ma duc sa chem politia!
(Se aude zgomotul unui obiect de aluminiu care se loveste de perete, urmat de
mormaitul unui barbat furios, lovituri si mobile rasturnate. O plesnitura, si apoi liniste
relativa.)
BLANCHE (cu vioiciune): A omort-o?
(Eunice apare pe scari complet ravasita.)
STELLA: Nu. Vine jos!
EUNICE: Chem politia. Ma duc sa chem politia! (Fuge dupa colt. Ele rid, Stanley apare
de dupa colt n camasa de popice, din matase verde cu rosu. Urca pe scari si intra n
bucatarie. Auzindu-l, Blanche devine nervoasa.)
STANLEY: Ce s-a ntmplat cu Eumiss?
STELLA: S-a certat cu Steve. A chemat politia?
STANLEY: Nu. A cerut ceva de baut.
STELLA: E mult mai practic.

(Steve vine jos, frecindu-si o vinataie de pe frunte si baga capul pe usa.)


STEVE: E aici?
STANLEY: Nu, nu. E la "Four Deuces".
STEVE: Namila asta n calduri!
(Se uita dupa colt cu oarecare timiditate, apoi cu o ndrazneala prefacuta se ntoarce si
se duce dupa ea.)
BLANCHE: Trebuie sa-mi notez asta n carnetel. Ha, ha! mi alcatuiesc un carnet ntreg
cu cuvintelele si expresiile distinse pe care le-am auzit aici.
STANLEY: N-ai aflat nimic aici sa nu fi auzit mai nainte!
BLANCHE: Pot s-o scriu si pe asta?
STANLEY: Poti sa scrii pna la cinci sute!
TABLOUL 5
159
BLANCHE: Este un numar destul de mare. (Stanley deschide un sertar de la birou, l
nchide cu zgomot. Arunca ghetele ntr-un colt. La fiecare zgomot Blanche tresare usor.
n cele din urma vorbeste.) n ce zodie te-ai nascut?
STANLEY (n timp ce se mbraca): Zodie?
BLANCHE: Constelatie astrologica. Cred ca sub semnul lui Marte. Oamenii nascuti sub
semnul asta snt puternici si dinamici. Le place la nebunie zgomotul. Le place sa arunce
cu lucrurile primprejur. Probabil ca n armata ai avut ce arunca, si acuma, ca nu mai
esti, te razbuni pe bietele lucruri de le azvrli cu atta furie!
(In acest timp, Stella cauta de zor n dulap. Acum scoate capul afara.)
STELLA: Stanley s-a nascut la cinci minute dupa Craciun.
BLANCHE: Zodia Capricornului. aoul!
STANLEY: si tu sub ce semn esti nascuta?
BLANCHE: Oh, ziua mea de nastere e luna viitoare, la 15 septembrie. E sub Virgo.
STANLEY: Ce e aia?

BLANCHE: Virgo e Fecioara.


STANLEY (dispretuitor): Hah! (Avanseaza cu un pas, n timp
cravata.) Asculta, cunosti cumva pe unul pe care-1 cheama Shaw?

ce-si

nnoada

(Figura Blanchei are o mica tresarire. Se duce dupa sticla de colonie si si uda batista,
n timp ce raspunde cu atentie.)
BLANCHE: Da, oricine cunoaste pe cineva pe care-1 cheama Shaw!
STANLEY: sta unul pe care-1 cheama Shaw are impresia ca te-a ntlnit n Laurel, dar
cred ca te confunda cu altcineva, din cauza ca pe acest altcineva 1-a ntlnit la un hotel
numit "Flamingo".
(Blanche
neaza cu

ride,
cu
respiratia
taiata,
batista parfumata tmplele.)

timp

ce

si

tampo-

BLANCHE: Mi-e frica si mie ca m-a confundat cu acest "altcineva". "Hotelul Flamingo"
nu e genul de local n care as vrea sa fiu vazuta.
160
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: li cunosti?
BLANCHE: Da. L-am vazut si i-am simtit mirosul.
STANLEY: nseamna ca ai fost foarte aproape daca ai putut sa-1 mirosi...
BLANCHE: Mirosul de parfum ieftin e foarte patrunzator.
STANLEY: sta al tau e scump?
BLANCHE: 25 de dolari uncia. si aproape s-a terminat. N-ar fi rau sa-ti aduci aminte
asta de ziua mea de nastere.
(Vorbeste degajat, dar n voce are o nota de frica.)
STANLEY: Shaw te-o fi confundat. Se duce tot timpul la Laurel, asa ca poate sa se
intereseze si sa lamureasca orice confuzie.
(Se ntoarce si trece printre draperii. Blanche nchide ochii ca si cum ar fi gata sa lesine.
i tremura minile, cnd duce din nou batista la frunte. Steve si Eunice vin de dupa colt.
Steve o line pe Eunice pe dupa umeri; ea sughite cu putere, n timp ce el i ciripeste

cuvinte de dragoste. Se aude de pe scara un zgomot ca de tunet, n timp


ce urca slrns mbratisati.)
STANLEY (catre Stella): Te astept la
STELLA: Hei, nu ma saruti?

Four Deuces.
"

STANLEY: Nu de fata cu sora-ta.


(Iese. Blanche se ridica de pe scaun. Pare sfrsita. Se uita n jur cu o expresie de
panica.)
BLANCHE: Stella, ce-ai auzit despre mine?
STELLA: Ihhh?
BLANCHE: Ce ti-a spus lumea despre mine?
STELLA: Ce sa-mi spuna?
BLANCHE: N-ai auzit nici o brfeala... urta... pe socoteala mea?
STELLA: Vai, Blanche, nu! Sigur ca nu!
BLANCHE: Iubito... n Laurel... s-a vorbit mult...
STELLA: Pe socoteala ta, Blanche?
BLANCHE: Nu am fost chiar att de cuminte ultimii doi ani si ceva, de cnd BeJle-Reve
mi-a scapat printre degete...
STELLA: Fiecare dintre noi facem lucruri

care...

TABLOUL 5
161
BLANCHE: Niciodata nu am fost destul de tare sau de capabila sa ma apar singura.
Cnd oamenii snt delicati - oamenii delicati trebuie sa straluceasca si sa se nflacareze poarta culori delicate, culori de aripi de fluture, si pun... un abajur de hrtie n jurul
becurilor... Dar nu ajunge safii delicat. Trebviie sa fii delicat si atragator. si eu... ma
vestejesc. Nu stiu cta vreme nca am sa mai pot pacali. (Se lasa seara si s-a ntunecat.
Stella se duce In dormitor si aprinde becul de sub abajurul de hrtie. Ia o sticla cu o
bautura slaba.) Ma asculti?
STELLA: Nu te ascult atunci cnd devii morbida... (Vine cu sticla spre Blanche.)

BLANCHE: (cu o brusca schimbare spre veselie): Asta e pentru mine?


STELLA: Pentru nimeni altul.
BLANCHE: Oh, ce draguta esti. E limonada?
STELLA (ntorcndU'Se): Asta nseamna ca mai vrei ceva n ea...
BLANCHE: Oh, iubito. O picatura nu strica niciodata o limonada. Lasa-ma pe mine. Nu
trebuie sa ma servesti.
STELLA: mi place sa te servesc, Blanche. Am impresia ca snt acasa. (Se duce in
bucatarie, ia un pahar si pune niste whisky In el.)
BLANCHE: Trebuie sa admit ca-mi place sa fiu servita... (Se repede n dormitor. Stella
se duce la ea cu paharul. Deodata Blanche apuca mina libera a Stellei si cu un geamat
o lipeste de buze. Stella este ncurcata de aceasta dovada de emotie. Blanche vorbeste
cu o voce speriata.) Tu... tu esti att de buna cu mine, si eu...
STELLA: Blanche...
BLANCHE: stiu, stiu... nu-ti place cnd snt prea sentimentala! Dar, iubito, crede-ma, eu
simt mult mai mult dect ti spun! Nu am sa mai stau mult... n-am sa mai stau... ti
promit... eu...
STELLA: Blanche!
BLANCHE (isterica): N-am sa mai stau... ti promit... Am sa plec! Curnd! Nu mai vreau
sa ma mai nvrtesc pe aici pna cnd... o sa ma dea afara...
STELLA: Vrei sa ncetezi odata cu prostiile?
- Teatru american contemporan, voi. II
162
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: Da, iubito. Ia uite ce spuma face bautura asta!
(Blanche rlde ascutit si ia paharul, dar mina li tremura
atlt de tare Incit aproape li aluneca. Stella pune limonada
In pahar. Face multa spuma si se varsa. Blanche scoate

un strigat ascutit.)
STELLA (speriata de strigat): Ce s-a ntmplat ?
BLANCHE: Chiar pe fusta mea cea alba...
STELLA: Oh... ia servetul meu... sterge usurel...
BLANCHE (revenindu-si ncet): stiu... usurel... usurel.
STELLA: S-a patat?'
BLANCHE: De loc. Ha, ha! Asta nu nseamna noroc?
(Se asaza sfirsita si bea recunoscatoare. ine paharul cu amindoua miinile si continua
sa rida putin.)
STELLA: Ce tot chicotesti acolo?
BLANCHE: Nu stii de ce! (Continua nervoasa.) Mitch... Mitch vine la ora sapte. Cred ca
ncep sa devin nervoasa din cauza relatiilor dintre noi. (ncepe sa vorbeasca repede si
fara sa rasufle.) N-a obtinut nimic de la mine, n afara de un sarut de noapte buna, asta
e tot ce i-am dat, Stella. Vreau sa ma respecte. Caci barbatii nu doresc ceea ce pot
obtine prea usor. Iar pe de alta parte pierd repede orice interes. Mai ales cnd fata are
peste treizeci. Ei cred ca o fata peste treizeci de ani - este - n termeni vulgari "trecuta"... si eu nu vreau sa fiu "trecuta". Sigur ca el... el nu stie... adica eu nu i-am
spus care este vrsta mea adevarata.
STELLA: De ce esti att de sensibila cnd este vorba de vrsta ta?
BLANCHE: Din cauza loviturilor grele pe care le primeste vanitatea mea. Ce vreau este
- si el asa ma crede - sa fiu cumsecade si de treaba... tu stii. (Rlde ascutit.) Vreau sa-1
nsel atta nct sa-1 fac sa ma doreasca...
STELLA: Blanche, dar tu l vrei?
BLANCHE.- Vreau sa ma odihnesc! Vreau sa rasuflu iarasi linistita! Da! l vreau pe
Mitch... cu tot dinadinsul! GnTABLOUL 5
163
deste-te! Daca s-ar ntmpla... Pot sa ramn aici si sa nu mai fiu o problema pentru
nimeni...

(Stanley vine de dupa colt cu o bautura la cingatoare.)


STANLEY (striglnd): Hei, Steve! Hei, Eunice!

Hei, Stella!

(Strigate vesele raspund de sus. Se aud trompete si tobe de dupa colt.)


STELLA (srutlnd-o impulsiv pe Blanche): Asa va fi! BLANCHE (cu ndoiala): Va fi?
STELLA: Va fi! (Trece prin bucatarie privind napoi la Blanche.) Va fi, iubito, va fi!...
Dar nu mai bea nimic!
(Vocea i se mai aude n timp ce iese afara pe usa n ntm-pinarea sotului. Blanche se
asaza slabita n fotoliu, cu paharul. Eunice striga rznd si coboara pe scari. Steve
navaleste dupa ea cu niste strigate ca de tap si o urmareste dupa colt. Stanley si Stella,
la brat, i urmeaza rznd. ntunericul devine mai adine. Dinspre "Four Deuces" razbate
o melodie de slow si blue.)
BLANCHE: Vai de mine! Vai de mine, vai de mine...
(Ochii i se nchid si frunza de palmier i cade din mini.
Bate cu palma de ctteva ori pe minerul fotoliului. In
jurul cladirii licareste o pala de lumina. Un tnar vine pe
strada si suna.)
BLANCHE: Intra.
(Tinarul apare la usa. Ea l priveste cu interes.)
Ooooh! Cu ce va pot fi de folos?
TlNRUL: ncasez abonamentul pentru Steaua serii.
BLANCHE: Nu stiam ca te poti abona la stele!
TNRUL: E un'ziar.
BLANCHE: stiu. Glumeam... fara haz. Bei ceva?
TlNRUL: Nu, doamna. Nu, multumesc. Nu am voie n timpul serviciului.
11*
164

UN TRAMVAI NUMIT DORINA


BLANCHE: Ah, da, Line, lasa... Nu. N-am nici un ban. Nu snt eu stapna casei. Snt
sora ei din Mississippi. Snt una din rudele sarace despre care ai auzit...
TNRUL: Nu face nimic. Trec mai trziu.
(Vrea sa iasa. Ea se apropie putin.)
BLANCHE: Hei! (Tnarul se ntoarce napoi timid. Ea si pune o tigara ntr-un tigaret
lung.) N-ai un foc? (Paseste spre el. Se ntlnesc la usa dintre cele doua camere.)
TNRUL: Cum sa nu. (Scoate o bricheta.) Nu se aprinde ntotdeauna.
BLANCHE: E capricioasa? (Se aprinde.) Multumesc! (Tnarul pleaca din nou.) Hei! (Se
ntoarce din nou si mai nesigur. Blanche pine foarte aproape de el.) Uh, ct e ceasul?
TNRUL: sapte fara un sfert, doamna.
BLANCHE: Asa trziu? Nu cumva ti plac dupa-amiezile astea lungi si ploioase din New
Orleans, cnd un ceas nu e numai un ceas, ci o mica bucata din vesnicie, care e n
minile tale si nu stii ce sa faci cu ea? (i atinge umerii.) Pe dumneata nu te uda ploaia?
TNRUL: Nu, doamna. Intru nauntru, undeva...
BLANCHE: ntr-o cafenea? si bei un sifon?
TNRUL: I-h!
BLANCHE: O ciocolata?
TNRUL: Nu, doamna. Un sirop.
BLANCHE (rznd): Sirop?
TNRUL: Un sirop cu mult sifon.
BLANCHE: Ma faci sa-mi lase gura apa.
(i atinge usor obrazul si zmbeste. Apoi se duce la cufar.)
TNRUL: Cred ca e mai bine sa plec.
BLANCHE (oprindu-l): Tinere! (Baiatul se ntoarce. Blanche ia din cufar o esarfa mare
dintr-un voal foarte fin si si-o pune n jurul umerilor. In pauza care urmeaza se aude
pianul. Continua tot timpul acestei scene pn la nceperea celeilalte. Tnarul nghite n

sec si se uita speriat spre usa.) Tinere... tinere... i-a spus vreodata cineva ca arati ca
un tnar print din O mie si una de nopti? (Tnarul rde stingherit si sta pe loc ca un copil
rusinat. Blanche i vorbeste foarte
TABLOUL 5
165
domol.) Asa e, tinere. Vino aici. Vreau sa te sarut, numai o data, usor si dulce, pe
gura. (Fara sa mai astepte ca el sa accepte, se duce la el si-l saruta pe gura.) Acum
fugi repede, fugi. Ar fi frumos sa te pastrez, dar vreau sa devin cuminte
si sa nu ma mai ating de copii.
(Tnarul o priveste un moment. Blanche li deschide usa si-i face o bezea, in timp ce el
coboara scarile cu o privireuluita. Blanche ramne putin visatoare dupa ce tinarul a
disparui. Atunci apare de dupa colt Mitch, cu un buchet de trandafiri.)
BLANCHE (vesela): Uite cine vine! Cavalerul Rozelor... nti nclina-te politicos n fata
mea... si apoi da-mi-le. Ahhh... Mergi!
(Se uita la el pe deasupra florilor, apasindu-le cochet pe buze. Mitch radiaza de
multumire si e mindru de el.)
TABLOUL 6
Este aproape ora doua, n aceeasi noapte. Se vede peretele exterior al casei.
Blanchc si Miteh vin. Epuizarea totala, pe care doar un om neurastenic o poate simti,
este evidenta In vocea si n purtarea Blanchei. Mitch este flegmatic, dar deprimat. Au
fost probabil n parcul de distractii de la Pontchartrain, caci Mitch cara o statueta de
ghips, reprezentnd-o pe Mae West, din acelea care se dau ca premii la baracile de tir
sau la jocurile de noroc de la blci.
BLANCHE (oprindu-se extenuata la capatul scarii): n sfrsit... (Mitch rde si el
stingherit)... n sfrsit...
MITCH: E trziu de tot si esti obosita.
BLANCHE: Pna si vnzatorii de tamale au plecat de pe strazi si tu ai stat cu mine pna
la sfrsit. (Mitch rde din nou stingherit.) Cum ai sa ajungi acasa?
MITCH: Ma duc pe jos pna la Bourbon si de acolo am sa iau vreun tramvai ntrziat.
BLANCHE (rde strimbindu-se): Tramvaiul acela numit Dorinta, mai e nca pe linii la
ora asta?

MITCH (cu greutate): Mi-e teama ca nu te-ai prea distrat asta-seara, Blanche.
BLANCHE: i-am stricat-o...
MITCH: Nu, nu-i adevarat, dar tot timpul m-am gndit ca nu te-am distrat de loc...
BLANCHE: Pentru ca eu n-am putut sa fiu la naltime. Asta e iot. Niciodata nu m-am
straduit atta sa fiu vesela,
TABLOUL S
167
si tot n-a iesit nimic. Dar pentru ca am ncercai merit un premiu. Caci am ncercat!
MITCH: De ce ai ncercat daca nu-ti facea placere?
BLANCHE: Pentru ca m-am supus legilor naturii.
MITCH: si ce spun legile astea?
BLANCHE: Este una care spune ca Doamna trebuie sa-1 distreze pe Domn, altfel n-ai
nici o sansa. Vrei sa vezi daca poti sa-mi gasesti cheia n poseta? Cnd snt obosita
degetele mi snt tare nendemnatice.
MITCH (umblnd n poseta): Asta e?
BLANCHE: Nu, dragule, asta e cheia de la cufarul meu, pe care curnd va trebui sa-1
fac.
MITCH: Vrei sa spui ca ai sa pleci n curnd?
BLANCHE: Mi-am depasit timpul cuvenit ca musafir.
MITCH: Asta e?
(Muzica scade.)
BLANCHE: Evrika! Iubitule, deschide usa n timp ce eu ma mai uit o data la cer. (Se
reazim de usa. Mitch o deschide si rmne stngaci n spatele ei.) Caut Pleiadele, cele
sapte surori, dar fetele nu snt acasa asta-seara. Ba da, snt, snt, Dumnezeu sa le
binecuvnteze! Uite-le pe toate la un loc, venind acasa de la mica lor partida de bridge...
Ai reusit sa deschizi? Bun baiat! Mi se pare ca vrei sa pleci.
(Mitch se codeste si tuseste putin.)

MITCH: Pot sa... hm... sa-ti spun noapte buna si sa... te sarut...?
BLANCHE: De ce ma ntrebi ntotdeauna daca poti?
MITCH: Pentru ca niciodata nu stiu daca vrei sau nu.
BLANCHE: De ce ti pui attea ntrebari?
MITCH: n seara aceea cnd eram lnga lac si... te-am sarutat, tu...
BLANCHE: Iubitule, nu m-am suparat ca m-ai sarutat, din contra, mi-a placut foarte
mult. Era cealalta mica - familiaritate - pe care nu trebuia sa o ncurajez... Nu am fost
suparata. Absolut de loc. Ba chiar am fost flatata ca tu... ma doreai. Dar iubitule, tu stii
tot asa de bine ca si mine ca o fata singura, o fata singura de tot pe lume trebuie
168
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
sa-si stapneasca foarte Line simturile, ori daca nu, e pierduta.
MITCH (solemn): Pierduta?
BLANCHE: Cred ca ai cunoscut fete carora le place sa se piarda. Genul acela care se
pierde imediat, la prima ocazie.
MITCH: Tu mi placi exact asa cum esti, pentru ca nici una din fetele pe care le-am
cunoscut... nu era ca tine!(Blanche se uita la el cu gravitate; apoi izbucneste n rs si si
pune palma peste gura.) Rzi de mine?
BLANCHE: Nu, iubitule. Stapnul si stapna casei nca nu s-au ntors, asa ca hai sa
intram nauntru. Sa-ti ofer un paharel nainte de culcare. si sa nu aprindem luminile,
vrei?
MITCH: Orice vrei tu!
^~^\ (Blanche o ia naintea lui In bucatarie. Peretele exterior al cladirii se ntuneca
si interioarele celor doua odai se vad in ntuneric.)
BLANCHE (rmnnd n prima odaie): Cealalta camera e mult mai confortabila, asa ca
treci acolo. Daca auzi ceva scrtind prin ntuneric sa stii ca snt eu care caut ceva de
baut.
MITCH: Vrei sa bei ceva?

BLANCHE: Vreau ca tu sa bei ceva! Ai fost asa de nelinistit si de solemn toata seara. si
eu la fel. Amndoi am fost solemni si nelinistiti toata seara, si pentru aceste putine clipe
care ne-au mai ramas din viata noastra mpreuna... vreau sa creez... la joie de
viere1...] Aprind o luminare.
MITCH: Foarte bine.
BLANCHE: O sa fim foarte boemi. O sa ne nchipuim ca sntem la o mica cafenea de
artisti pe malul stng al Senei, la Paris! (Aprinde un capat de luminare si-l asaza ntr-o
sticla.) Je suis la Dame aux Camelias! Vous etes Armnd /2 ntelegi franceza?
1

Bucuria de a trai (n lb. franceza n text.)

Eu snt Dama cu Camelii! Dumneata esti Armnd! (n lb. franceza n text.)

TABLOUL 6
169
MITCH (cu greutate): Nu... nu... Eu...
BLANCHE: Voulez-vous coucher avec moi ce soir? Vous ne comprenez pas? Ah, quel
dommage l1 Vreau sa spun ca e un lucru grozav de bun... Am gasit ceva... Exact pentru
doua nghitituri si fara nici un rest, iubitule.
MITCH (cu greutate): E... bine.
(Blanche intra n dormitor cu bauturile si cu luminarea.)
BLANCHE: Stai jos! De ce nu-ti scoti haina? si desfa-te la guler.
MITCH: Nu, mai bine asa.
BLANCHE: Nu. Vreau sa te simti comod.
MITCH: Ma simt prost din cauza ca am transpirat enorm. Mi se lipeste camasa pe mine.
BLANCHE: Transpiratia este sanatate. Daca lumea n-ar transpira, ar muri n cinci
minute. (i ia haina.) E draguta. Ce material e asta?
MITCH: I se spune alpaca.
BLANCHE: Oh, alpaca.
MITCH: Este o alpaca foarte usoara.

BLANCHE: Oh! O alpaca foarte usoara.


MITCH: Nu-mi place sa port haine de stofa, mai ales vara, din cauza ca transpir n ele.
BLANCHE: Oh.
MITCH: si nu e frumos. Un barbat gras ca mine trebuie sa fie foarte atent cum se
mbraca ca sa nu para grosolan.
BLANCHE: Dar tu nu esti prea gras...
MITCH: i se pare ca nu snt?
BLANCHE: Sigur ca nu esti tipul "subtirelului". Esti construit masiv si ai un fizic
impozant.
MITCH: Multumesc. Anul trecut de Craciun am fost primit n Clubul Atletic din New
Orleans.
BLANCHE: Da? Bravo.
MITCH: A fost cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodata. Acolo lucrez cu greutati
si not ca sa ma mentin n forma. Cnd am nceput sa merg acolo, aveam pntecele
1

Vrei sa te culci cu mine asta-seara? Nu ntelegi? Ah, ce pacat! (n lb. franceza n text.)

170
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
moale, dar acum l am tare. Asa de tare, nct cineva poate sa dea cu pumnul n el si
nici nu simt. Ia da! Hai! Vezi?
BLANCHE: (l loveste usor): Teribil! (si duce mina la piept.)
MITCH: Ghici cfc cntaresc?
BLANCHE: Oh, stiu eu?... cam... optzeci de kilograme?
MITCH: Mai zi o data!
BLANCHE: Nu ai atta?
MITCH: Ba nu. Mai mult.
BLANCHE: De, stiu eu? Esti nalt si poti cntari foarte mult, fara sa pari greoi.

MITCH: Am nouazeci si patru de kilograme si un metru optzeci si trei naltime, fara


pantofi. si greutatea tot dezbracat.
BLANCHE: Vai de mine. Ma sperii!
MITCH (ncurcat): Greutatea mea nu e un subiect att de interesant. (Un moment
ezita.) Tu ct cntaresti?
BLANCHE: Eu?
MITCH: Da.
BLANCHE: Ghici!
MITCH: Lasa-ma sa te ridic.
BLANCHE: Samson. Hai, ridica-ma! (Mitch vine n spatele ei, o apuca de ncheietura
minilor si o ridica usor.) Ei, spune.
MITCH: Esti usoara ca un fulg.
BLANCHE: Ha-ha! (O lasa jos, dar i tine nca minile. Blanche i spune cu o modestie
afectata.) Acum trebuie sa-mi dai drumul.
MITCH: Huh!...
BLANCHE (vesela): Va rog sa ma eliberati, domnule. (Mitch o mbratiseaza cu
stngcie. Ea i reproseaza cu o voce moale.) Nu, Mitch. Faptul ca Stella si Stanley nu
snt acasa, nu e un motiv sa nu te porti ca un gentleman.
MITCH: Da-mi o palma de cte ori vezi ca-mi ies din fire.
BLANCHE: Nu-i nevoie. Tu esti din fire un gentleman. Unul din putinii care-au mai
ramas pe lume. Nu vreau sa-ti nchipui ca snt o profesoara severa si fata batrna, sau
ceva n felul acesta, ci doar...
MITCH: Ce?
TABLOUL 6
171
BLANCHE: Cred numai ca am idealuri de moda veche!
(Ea si roteste ochii, stiind ca el nu-i poate vedea fata.

Mitch se duce la usa din fata. ntre ei se lasa o tacere lunga.


Mitch tuseste semnificativ.)
MITCH (n cele din urma): Unde s-au dus Stella si Stanley?
BLANCHE: Au iesit cu domnul si doamna Hubbell, de sus.
MITCH: si unde s-au dus?
BLANCHE: Cred ca s-au dus la o petrecere.
MITCH: As vrea sa iesim ntr-o seara cu totii.
BLANCHE: Nu cred ca ar fi o idee buna.
MITCH: De ce nu?
BLANCHE: Esti de mult prieten cu Stanley?
MITCH: Am fost mpreuna n Regimentul 241.
BLANCHE: Cred ca tie ti vorbeste deschis.
MITCH: Sigur.
BLANCHE: Ce ti-a spus despre mine?
MITCH: Oh, nu prea mare lucru...
BLANCHE: Dupa cum spui, am impresia ca ti-a spus destul de mult.
MITCH: Nu, n-am prea vorbit.
BLANCHE: Dar ce ti-a spus? Ce parere are despre mine?
MITCH: De ce ma ntrebi?
BLANCHE: Pentru ca...
MITCH: Nu te ntelegi cu el?
BLANCHE: Tu ce crezi?
MITCH: Eu cred ca el nu te ntelege.

BLANCHE: Asta-i putin spus. Daca Stella n-ar astepta un copil, n-as suporta sa mai
stau aici.
MITCH: Nu se poarta bine cu tine?
BLANCHE: Este insuportabil de grosolan. Ma jigneste n toate felurile.
MITCH: n ce fel, Blanche?
BLANCHE: n toate felurile posibile.
MITCH: Ma mira ca-aud asta!
BLANCHE: De ce?
MITCH: Pentru ca... pentru ca nu vad cum cineva ar putea sa fie rau cu tine...
BLANCHE: Este cu adevarat o situatie ngrozitoare. Vezi,
172
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
TABLOUL e
173
aici nu poti fi singura. Noaptea snt numai perdelele astea ntre cele doua camere. Se
plimba noaptea numai n chiloti. si trebuie sa insist sa nchida usa de la baie. Toata
promiscuitatea asta nu e necesara. Probabil ca te ntrebi de ce nu plec. Am sa-ti spun
foarte sincer. Salariul unui profesor de-abia i ajunge pentru cheltuielile de ntretinere. Nam economisit nici un banut anul trecut, si a trebuit sa vin aici pe vara. De aceea a
trebuit sa-1 suport pe sotul surorii mele. si de aceea e si el nevoit sa ma suporte,
evident mpotriva vointei lui... Mai mult ca sigur ca ti-a spus ce mult ma uraste...!
MITCH: Nu cred ca te uraste.
BLANCHB: Ma uraste! Sau atunci de ce ma insulta? Prima oara cnd am dat cu ochii de
el, mi-am spus: omul asta este calaul meu! Omul asta ma va distruge, numai daca...
MITCH: Blanche.
BLANCHE: Da, draga...
MITCH: Pot sa te ntreb ceva?

BLANCHE: Da. Ce?


MITCH: Cti ani ai?
BLANCHE (face un gest nervos): De ce vrei sa stii?
MITCH: I-am vorbit mamei mele de tine si ea m-a ntrebat: Cti ani are Blanche? si nu
am stiut ce sa-i spun.
(Din nou o pauza.)
BLANCHE: I-ai vorbit mamei tale despre mine? MITCH: Da. BLANCHE: De ce?
MITCH: I-am spus mamei ce draguta esti si ca mi placi foarte mult.
BLANCHE: Ai fost sincer cnd i-ai spus asta?
MITCH: Tu stii ca am fost.
BLANCHE: De ce a vrut mama ta sa stie cti ani am?
MITCH: Mama e bolnava.
BLANCHE: mi pare rau. Grav?
MITCH: Nu mai are mult de trait. Poate cteva luni,
BLANCHE: Oh!
MITCH: Se amaraste din cauza ca nu snt si eu la casa mea.
BLANCHE: Oh...
,
'
MITCH: Ar vrea sa ma vada si pe mine aranjat nainte ca... (Vocea i e ragusita si
ncearca sa si-o limpezeasca de cteva ori, n timp ce cauta nervos prin buzunarele
dinauntru si dinafara hainei.)
BLANCHE: O iubesti mult, nu-i asa, Mitch?
MITCH: Da.

BLANCHE: Cred ca tu ai o mare capacitate de daruire. Ai sa te simti foarte singur, daca


ea nu va mai fi, nu-i asa?(Mitch si drege glasul si aproba din cap.) stiu ce nseamna
asta.
MITCH: Sa fii singur?
BLANCHE: Am iubit si eu pe cineva si cel pe care l-am iubit s-a dus...
MITCH: A murit? (Blanche se duce la fereastra si se asaza pe marginea ei. si mai
toarna un pahar.) Un barbat?
BLANCHE: Era un copil, chiar un copil, pe vremea cnd si eu eram o fata foarte tnara.
Cnd am avut saisprezece ani am facut marea descoperire: dragostea. Toata dintr-o
data si sub toate aspectele. A fost ca si cum ai arunca dintr-o data o lumina orbitoare pe
ceva care a fost ntotdeauna pe jumatate n umbra; asa mi s-a parut mie lumea atunci.
Dar nu am avut noroc. M-am nselat. Era ceva aparte n baiatul acela, un neastmpar, o
moliciune si o delicateta care nu erau ca ale unui barbat, cu toate ca nu arata de loc
efeminat, numai ca... numai ca... asta era... A venit la mine ca sa-1 ajut. N-am stiut. Nu
mi-am dat seama de asta dect dupa casatorie, cnd am plecat undeva, si cnd ne-am
ntors am vazut ca-1 pierd, ca-1 pierd ntr-un fel misterios si ca nu pot sa-i dau ajutorul
de care are nevoie si despre care nu poate sa-mi vorbeasca. Era ca ntr-o mocirla n
care se scufunda si se agata de mine, dar nu puteam sa-1 trag afara si alunecam
mpreuna cu el! Nu am stiut asta. Nu am stiut nimic altceva dect ca l iubeam peste
poate, fara sa fiu n stare sa-1 ajut sau sa ma ajut. si apoi amaflat. In modul cel mai rau
cu putinta. Intrnd pe neasteptate ntr-o camera unde credeam ca nu e nimeni... si unde
erau doi oameni... baiatul cu care eram casatorita si un om mai n vrsta, prietenul lui cu
ani si ani n urma... (Afara se aude o locomotiva apropiindu-se. si astupa urechile cu
mi174
trN *RAMVAI NUMIT
nile si se ghemuieste. Luminile locomotivei stralucesc prin camera si zgomotul se
pierde. Cnd nu se mai aude nimic, se ndreapta ncet si continua sa vorbeasca.) Dupa
aceea ne-am prefacut ca nu stim nimic... Am plecat toti trei la Mount Lake Casino; am
baut, si am rs tot drumul.
(In departare se aude o polca n cheie minora.)
Am dansat Varsoviana! si deodata, n mijlocul dansului, baiatul cu care eram casatorita
s-a smuls de lnga mine si a fugit afara. Dupa cteva clipe... o mpuscatura! (Polca se
opreste brusc. Blanche se ndreapta. Apoi polca rencepe n cheie majora.) Am alergat
afara... toti au alergat si s-au adunat n jurul lucrului aceluia ngrozitor de pe marginea
lacului. Din cauza multimii nici nu am putut sa ma apropii. Cineva m-a luat de brat. "Nu
te duce! ntoarce-te! Nu trebuie sa vezi!" Sa vad? Sa vad ce? si am auzit niste voci

spunnd: Allan? Allan? Baiatul acela? si-a pus revolverul n gura si a tras, ca i-a sarit
afara osul de la ceafa! (Se agita si si acopera fata.) Asta din cauza ca... n timp ce
dansam... si nefiind n stare sa ma stapnesc, i-am spus dintr-o data: "Am vazut! stiu
totul! Esti dezgustator..." si atunci reflectorul acela pe care-1 proiectasem asupra lu-i mii
s-a stins din nou si niciodata, nici macar pentru o clipa, n-a mai stralucit pentru mine
vreo lumina mai tare iect lumnarea asta din bucatarie...
(Mitch se ridica stingaci si paseste ncet nspre ea. Polca se aude mai tare.
Mitch se opreste lnga Blanche.)
MITCH (lund-o ncet n brate): Ai nevoie de cineva. si eu am nevoie de cineva. Crezi ca
am putea, Blanche, tu si cu mine?
(Blanche se uita la el un moment fara sa-l vada. Cu un scncet moale i cade n brate.
Face un efort de a vorbi printre sughituri, dar cuvintele nu vin. El i saruta fruntea, apoi
ochii si n cele din urma buzele. Polca scade din nou. Rasuflarea i se taie si se sfrseste
ntr-un lung suspin de recunostinta.)
BLANCHE: Uneori... Dumnezeu... dintr-o data.
A
TABLOUL 7
O dupa-amiaza trzie, n mijlocul lui septembrie. Draperiile snt deschise si masa este
pusa ca pentru sarbatorirea
unei zile de nastere, cu tort si flori. Stella termina de aranjat masa n timp ce intra
Stanley.
STANLEY: Pentru ce snt toate astea?
STELLA: E ziua de nastere a Blanchei, iubitule.
STANLEY: E aici?
STELLA: In baie.
STANLEY (imitnd-o): "Spalndu-si ceva"?
STELLA: Asa cred.
STANLEY: De cta vreme sta acolo?
STELLA: A stat toata dupa-masa.

STANLEY (imitnd-o): "Cufundata ntr-o baie fierbinte"?


STELLA: Da.
STANLEY: Afara snt patruzeci si cinci de grade la umbra si ea se nmoaie ntr-o baie
fierbinte...
STELLA: Spune ca asta o racoreste pentru seara...
STANLEY: si tu alergi si-i pregatesti toate, rmi-nchipui! si ai s-o servesti pe Alteta-Sa n
baie? (Stella da din umeri.)Stai jos o clipa!
STELLA: Stanley, mai am o multime de treaba.
STANLEY: Stai jos! Am aflat niste chestii despre sora-ta mai mare, Stella!
STELLA: Stanley, nu te mai lega de Blanche.
SANLEJY: Fata asta spune ca snt vulgar!
176
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STELLA: Mai nainte de a face ceva, gndeste-te ca o apuci pe o panta gresita n ceea
ce o priveste, Stanley, si ca Blanche e sensibila, si ar trebui sa-ti mai dai seama ca eu si
cu ea am crescut n alte conditii dect tine...
STANLEY: stiu. Mi s-a mai spus. si mi s-a mai spus, si mi s-a spus, si mi s-a tot spus!
Dar stii ca eane-a turnat aici o gramada de minciuni?
STELLA: Nu, nu stiu si nici...
STANLEY: Ei, afla ca ne-a turnat minciuni! Au iesit la suprafata ca untdelemnul. Am aflat
o multime de chestii.
STELLA: Ce chestii?
STANLEY: Chestii pe care le mirosisem eu de mult. Da acuma am probe din sursele
cele mai demne de ncredere si pe care le-am si controlat.
(Blanche cinta n baie o balada populara dulceaga, care va fi folosita pentru a
contrapuncta cele spuse de Stanley.
STELLA (catre Stanley): Vorbeste mai ncet!

STANLEY: Cnta privighetoarea, nu?


STELLA: Acum, te rog, potoleste-te si spune-mi ce crezi ca ai aflat despre sora mea.
STANLEY: Minciuna numarul unu. Mutra asta de mironosita pe care si-a arborat-o! stii
n ce hal 1-a mbrobodit pe Mitch? Crede ca niciodata n-a fost mai mult dect sarutata
de un barbat. Dar sora Blanche nu-i chiar un crin! Ehei! Ce mai crin!
STELLA: Ce-ai auzit si de la cine?
STANLEY: Omul care ne aprovizioneaza la uzina a fost ani de zile prin Laurel si stie
totul despre ea, de altfel toti oamenii din oras o cunosc bine de tot. Este la fel de renumita n Laurel ca si Presedintele Statelor Unite, numai ca pe ea n-o respecta nici un
partid! Omul asta de la aprovizionare trage la un hotel numit "Flamingo".
BLANCHE (cntnd cu veselie):
Zi, e doar o luna de hrtie, pe o mare de carton, Dar n-ar fi prefacatorie, daca tu ai
crede-n mine.
TABLOUL 7
177
STELLA: si ce e cu "Flamingo"?
STANLEY: A locuit si ea acolo.
STELLA: Sora mea a stat la Belle-Reve.
STANLEY: Asta a fost dupa ce casa voastra i-a alunecat printre degetele-i trandafirii. Sa mutat la "Flamingo". Un hotel de mna a doua, care are avantajul ca nu se amesteca
n viata particulara a personalitatilor de acolo! De aia "Flamingo" asta este folosit pentru
tot felul de aranjamente. Dar pna si directia hotelului a fost impresionata de doamna
Blanche. si au fost att de impresionati, nct i-au cerut sa predea cheia de la camera,
definitiv. Asta s-a ntmplat cu vreo doua saptamni mai nainte de a veni aici.
BLANCHE (cntnd):
E o lume ca de circ, si-i att de caraghioasa, Dar n-ar fi prefacatorie, daca tu ai crede-n
mine.
STELLA: Ce minciuni nerusinate!
STANLEY: Pai sigur! Mi-am nchipuit eu ca n-ai sa crezi. Te-a mbrobodit ca si pe Mitch.

STELLA: Nascociri. Nici un cuvnt nu e adevarat. si daca as fi barbat, si individul asta ar


fi ncercat n prezenta mea sa inventeze asemenea...
BLANCHE (cntnd): Fara dragostea ta, totul este o parada fara cap, si fara coada. Fara
dragostea ta, totul este o melodie sub o biata arcada.
STANLEY: Iubito, ti spun ca am controlat toate povestile astea. Dar asteapta sa termin.
Scandalul cu doamna Blanche a fost att de mare, nct n-a mai putut sa-1 na buse n
Laurel. Ei se lamureau dupa ce se-ntlneau de doua sau de trei ori cu ea, si pe urma o
lasau; atunci ncepea cu altul, acelasi truc, aceleasi chestii, acelasi scandal. Dar ora sul
era prea mic pentru ca sa mearga la nesfrsit. Cu timpul, a devenit o persoana
cunoscuta n tot orasul si socotita ca nu prea diferita de... alea. (Stella se trage
napoi.) si n ultimul an, sau n ultimii ani s-au ferit de ea ca de o otrava. De asta a venit
aici, vara asta, ca o regina n vizita, nscennd toata comedia asta - din cauza ca i s-a
pus n vedere chiar de catre primar sa paraseasca orasul. Da, da. Tu stii ca era linga
Laurel o tabara militara si ca sora-ta
12
178
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
era una din obisnuitele acelor locuri care se numeau: "Dincolo de hotare"? BLANCHE:
E o luna de hrtie, si-i att de caraghioasa, Dar n-ar fi prefacatorie, daca tu ai crede-n
mine.
STANLEY: Ei, e cam prea mult pentru o fata att de rafinata si de deosebita ca ea. si
asta ne aduce la minciuna numarul doi.
STELLA: Nu vreau sa mai aud nimic.
STANLEY: Nu se mai ntoarce la scoala. Puteam sa si pariez ca n-avea de gnd sa se
ntoarca la Laurel. Nici vorba sa se fi retras temporar de la liceu, din cauza nervilor.
Nuu! De unde! Au dat-o afara de la liceul ala, nainte de vacanta - si mi pare rau ca
trebuie sa-ti spun motivul pentru care s-a luat masura asta. Un baiat de saptesprezece
ani... s-a ncurcat cu el!
BLANCHE:
E o lume ca de circ, si-i att de caraghioasa...
(n baie apa curge tare; se aud mici strigate si hohote de rls, ca si cum un copil s-ar
juca in baie.)

STELLA: Mi se face rau...


STANLEY: Tatal baiatului a aflat si 1-a informat si pe directorul liceului. Oh, ce-as fi vrut
sa fiu acolo n birou, cnd s-a prezentat doamna Blanche pentru explicatii! Ce-as fi vrut
s-o vad cum ncearca sa-i ameteasca si pe astia! Dar o prinsesera bine, si si-a dat
seama ca toata farsa e descoperita! I s-a spus ca e mai bine sa se duca si prin alte
locuri mai neumblate. Practic, s-a dat chiar o ordonanta a primariei mpotriva ei!
(Usa de la baie se deschide si Blanche scoate capul nfasurat ntr-un prosop.)
BLANCHE: Stella! STELLA (abatuta): Da, Blanche?
BLANCHE: Da-mi un alt prosop sa-mi usuc parul. Pe gsta l-am spalat'
TABLOUL 7
179
.
STELLA: Da, Blanche.
(Trece zapacita din bucatarie spre baie cu un prosop.)
BLANCHE: Ce s-a ntmplat, iubito?
STELLA: ntmplat...? De ce...?
BLANCHE: Ai o expresie att de stranie pe fata...
STELLA: Oh... (ncearca sa rld.) Cred ca snt obosita...
BLANCHE: De ce nu faci si tu o baie, imediat ce ies eu...?
STANLEY (strignd din bucatarie): Ct de imediat o sa fie asta?
BLANCHE: Nu chiar att de mult. Odihneste-ti sufletul n pace!
STANLEY: Nu-i vorba de suflet, la mine-i vorba de rinichi.
(Blanche
nchide
usa
cu
se rentoarce ncet n bucatarie.)
STANLEY: Ei, ce spui de toate astea?

zgomot.

Stanley

rde

dur.

Stella

STELLA: Nu cred nici una din povestile astea, si omul ala al vostru e josnic si ticalos
daca poate sa difuzeze asa ceva. S-ar putea ca ceva sa fie n parte adevarat. Sora mea
are unele curiozitati pe care eu nu le aprob, pricinuite de supararile de acasa. Ea
totdeauna a fost cam... zapacita!
STANLEY: Zapacita?
STELLA: Cnd era tnara, foarte tnara s-a casatorit cu un baiat care scria poezii... Era
teribil de frumos. Cred ca Blanche nu 1-a iubit, ci a adorat pna si pamntul pe care
calca! L-a adorat si a crezut despre el ca este un zeu. Dar cnd a aflat...
STANLEY: Ce?
STELLA: Tnarul asta frumos si talentat era un degenerat. Omul ala de la voi nu te-a
informat si despre asta?
STANLEY: Tot ce-am vorbit cu el erau numai chestii recente. Trebuie sa fie mult timp de
la povestea asta...
STELLA: Da... e mult timp de atunci...
(Stanley vine la ea si o ia de umeri cu dragoste. Stella
se retrage ncet din bratele lui. ncepe automat sa puna
niste mici lumnarele rosii n tortul de pe masa.)
12*
180
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Cte luminari pui n tort? STELLA: Ma opresc la douazeci si cinci. STANLEY:
Mai asteptati pe cineva? STELLA: L-am chemat si pe Mitch sa vina pentru tort si
nghetata...
(Stanley e putin jenat. Aprinde o tigara de la o alta pe care abia a terminat-o.)
STANLEY: Eu nu l-as astepta pe Mitch asta-seara.
(Stella se opreste din treaba pe care o face si se uita lung la Stanley.)
STELLA: De ce?

STANLEY: Mitch este un camarad de-al meu. Am fost mpreuna n acelasi regiment.
Lucram n aceeasi uzina si sntem n aceeasi echipa de popice. Crezi ca m-as mai
putea uita n ochii lui daca...?
STELLA: Stanley, Stanley Kowalski... i-ai spus si lui...?
STANLEY: Al dracului sa fiu daca nu i le-am spus! As fi avut pe constiinta tot restul vietii
mele daca as fi stiut tot ce ti-am spus si l-as fi lasat sa fie prins...
STELLA: Mitch a terminat cu ea?
STANLEY: Tu n-ai termina, daca...
STELLA: Te-am ntrebat: Mitch a terminat cu ea?
(Se aude vocea Blanchei, limpede ca un clopotel. Cint: Dar n-ar mai fi prefacatorie
daca tu n-ai crede-n mine.)
STANLEY: Nu. Nu cred ca e neaparat necesar sa fi terminat cu ea, dar e lamurit!
STELLA: Stanley, Blanche crede ca Mitch vrea... vrea sa se casatoreasca cu ea. si eu,
de asemeni, speram.
STANLEY: De... nu se va casatori cu ea. Poate ca voia, dar n-o sa se mai arunce ntrun bazin plin cu rechini nfometati... acuma! (Se ridica.) Blanche! Oh, Blanche! As
putea, te rog, sa intru si eu la mine n baie?
BLANCHE: Da, sigur ca da, domnule! Poti sa astepti o secunda pna ma usuc?
STANLEY: Dupa ce am asteptat o ora, cred ca o secunda o sa treaca ca un fulger!
TABLOUL 7
181
STELLA: si acuma nu mai are serviciu. Ce se va face?
STANLEY: Aici nu mai sta dect pna marti. Cred ca stii asta, nu? si ca sa fiu mai sigur iam luat eu biletul. Un bilet pentru autobuz!
STELLA: Mai nti de toate, Blanche nu va pleca cu autobuzul!
STANLEY: O sa mearga cu autobuzul si o sa-i si placa.
STELLA: Nu, nu va merge, nu, nu va merge, Stanley!

STANLEY: "Va merge!" "Stop". "P.S." "Va merge marti".


STELLA: (ncet): Ce se va face?... Ce Dumnezeu se va face?
STANLEY: Viitorul ei e usor de prevazut...
STELLA: Ce vrei sa spui?
(Blanche cnta.)
STANLEY: Hei, privighetoareo! Cnta. Iesi AFAR din BAIE!
(Usa baii se deschide si Blanche iese cu un hohot de rs
vesel, dar imediat ce Stanley a trecut pe Unga ea li apare
pe fata o expresie de spaima, aproape de panica. Stanley
nu se uita la ea si trinteste usa baii cnd intra.)
BLANCHE (apucnd o parte din pr): Ah, ma simt att de bine dupa baia asta fierbinte si
lunga. Ma simt att de bine, si racorita si... odihnita!
STELLA (trista si cu ndoiala n glas, din bucatarie): Da, Blanche?
BLANCHE (periindu-si
parul
cu
putere): Da,
sigur
ca
da,
att
de
mprospatata! (Cltinindu-si paharul nalt si rotund cu picior.) O baie fierbinte si lunga, si
o bautura rece mi dau totdeauna o perspectiva noua asupra vietii!
(Se uita prin perdele la Stella, care sta intre ele, si nceteaza sa se mai perie.)
S-a ntmplat ceva. Ce este?
STELLA (ntorendu-se repede cu spatele): Cum? Nu s-a ntmplat nimic, Blanche!
BLANCHE: Minti! S-a ntmplat ceva!
(Se uita nfricosata la Stella, care se preface ca e ocupata cu masa. Pianul din
departare are o ntrerupere brusca.)
TABLOUL 8
Trei sferturi de ora mai tirziu.
Peisajul ce se vede prin ferestrele mari este nvaluit treptat de crepusculul auriu. O raza
de soare ca o flacara se aprinde pe un mare castel de apa sau rezervor de ulei de-a

curmezisul terenului gol dinspre cartierul comercial, sugerat de punctele mici ale
ferestrelor luminate sau ale ferestrelor care
reflecta soarele ce apune.
Cei trei se afla la sfirsitul unei nereusite mese de aniversare.
Stanley e posomorit. Stella este ncurcata si trista. Blanche
are un surls abia schitat si artificial pe fata trasa. Al
patrulea loc de la masa este gol.
BLANGHE (dintr-o data): Stanley, spune-ne o gluma sau o anecdota care sa ne faca sa
rdem. Nu stiu de ce sntem cu totii att de solemni. O fi din cauza ca nu a venit cava lerul meu? (Stella ride ncet.) E prima oara n experienta mea cu barbatii - si am ceva
experienta - ca unul nu vine la ntlnire. Ha,'ha! Nici nu stiu cum s-o iau. Spune-ne o
istorioara caraghioasa, Stanley! Ceva sa ne mai nveseleasca.
STANLEY: Nu prea cred sa-ti placa anecdotele mele, Blanche.
BLANCHE: mi plac cnd snt amuzante, dar sa nu fie indecente...
STANLEY: Nu cunosc nici una destul de subtire pentru gustul tau...
BLANCHE: Atunci lasa-ma pe mine sa-ti povestesc una.
TABLOUL 8
183
STELLA: Da, da, Blanche, spune-ne una. stiai attea...
(Muzica scade.)
BLANCHE: Stai sa-mi aduc aminte... Trebuie sa cotro-baiesc prin repertoriu. Ah, da!
Mie mi plac anecdotele cu papagali. si voua va plac? Ei bine, asta e una cu o fata
batrna si un papagal. Fata asta batrna avea un papagal care njura ngrozitor si care
stia mai multe expresii vulgare dect domnul Kowalski...
STANLEY: Hm...
BLANCHE: si singura cale ca sa-1 faci sa taca era sa-1 acoperi cu un capac peste
colivie, asa ca sa creada ca e noapte si sa se culce. Ei bine, ntr-o dimineata, fata
batrna tocmai luase capacul de pe colivie cnd pe cine credeti ca vede venind spre ea?
Pe pastor. Se repede napoi, acopera papagalul, si apoi l pofteste pe pastor sa intre.

Papagalul a stat linistit, ca un soarece, dar tocmai cnd ea l ntreaba pe pastor ct zahar
vrea sa-i puna n cafea, papagalul tipa deodata tare: "Mama ei, da ce scurta a fost ziua
asta!"
(si da capul pe spate si ride. Stella face un efort nereusit de a parea amuzata. Stanley
nu da nici o atentie povestirii, dar reuseste sa faca asa ca, peste masa, sa nfiga
furculita ntr-o bucata de costita si s-o manince cu degetele.)
BLANCHE: Dupa toate aparentele, domnul Kowalski nu se amuza.
STELLA: Domnul Kowalski este prea ocupat sa mannce ca un porc pentru ca sa se
mai gndeasca la altceva...
STANLEY: Asta cam asa e, baby.
STELLA: Ai fata si degetele dezgustator de grase. Du-te si spala-te pe mini, si ajuta-ma
sa strng masa.
STANLEY (trinteste o farfurie pe podea): Uite asa strng eu masa! (i apuca bratul.) si sa
nu mai vorbesti n felul asta cu mine! "Porc, polonez, scrbos, vulgar". M-am saturat sa
tot aud vorbele astea la tine si la sora-ta! Voi ce credeti ca snteti? Niste regine?
Aduceti-va aminte ce-a spus Huey Long: Fiecare barbat e un rege! si aici eu snt regele!
Sa nu uitati!
(Arunca jos o ceasca si o farfurioara.)
184
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
Eu mi-am strns de la masa, vreti sa strng si de la voi?
(Stella ncepe sa plnga ncet; Stanley se ridica, se ndreapta spre usa, aprinzindu-si o
tigara. De dupa colt se aud muzicantii negri.)
BLANCHE: Ce s-a ntmplat cnd eram n baie? Ce ti-a spus, Stella?
STELLA: Nimic, nimic, nimic!
BLANCHE: Cred ca ti-a spus ceva despre Mitch si despre mine. Tu stii de ce n-a venit
Mitch si nu vrei sa-mi spui!
(Stella da din cap neputincioasa.)
Ma duc sa-1 chem.

STELLA: Nu, nu-1 chema, Blanche!


BLANCHE: Ba am sa-1 chem, am sa-1 chem la telefon! STELLA (distrusa): As vrea sa
nu-1 chemi. BLANCHE: Trebuie sa-mi dea cineva o explicatie!
(Se repede la telefon n dormitor. Stella iese afara, si se
uita plina de repros la sotul ei. Acesta mormaie si li ntoarce
spatele.)
STELLA: Cred ca esti multumit de ce-ai facut. Niciodata nviata mea n-am nghitit mai
greu o mncare dect acuma, uitndu-ma la fata ei si la scaunul acela gol! (Plnge ncet.)
BLANCHE: (la telefon): Hallo! Cu domnul Mitchell, va rog. As vrea sa-i las un numar la
care sa ma cheme, daca se poate. Magnolia 9047. Spuneti-i ca e foarte important sa
cheme... Da, da... Important... Multumesc. (Ramne la telefon cu o privire nspaimntata,
pierduta.)
STANLEY (se ntoarce napoi spre sotia lui si o mbratiseaza strns): Stell, totul va fi
bine dupa ce va pleca ea, si dupa ce vom avea copilul. O sa fie din nou bine ntre noi,
asa cum a fost. i-aduci aminte cum era? Serile pe care le petreceam mpreuna? Oh,
Doamne, ce bine o sa fie cnd o sa putem face din nou galagie noaptea, la noi n casa,
asa cum faceam, si sa ne uitam la toate luminile alea colorate care
TABLOUL 8
185
se nvirt, fara ca vreo sora sa ne mai auda printre perdele!
(Se aud rsete de la vecinii de sus. Stanley o mngie cu un mic ghiont.)
Steve si Eunice...
STELLA: Hai napoi. (Se rentoarce n bucatarie si ncepe sa aprinda luminarile de pe
tortul alb.) Blanche?
BLANCHE: Da. (Vine n bucatarie.) Oh, ce lumnarele, ce lumnarele dragute! Oh, nu le
aprinde, Stella!
STELLA: Ba am sa le aprind! (Stanley reintra.)
BLANCHE: Trebuie sa le pastrezi pentru ziua de nastere a copilului. Doresc ca ele sa-i
straluceasca n viata si ca ochii lui sa fie ca luminarile, ca doua lumnarele albastre
arznd pe un tort alb!

STANLEY (asezndu-se): Ce poezie!


BLANCHE (sta o clipa pe gnduri): N-ar fi trebuit sa-1 chem...
STELLA: Attea lucruri s-au putut ntmpla...
BLANCHE: Nu este nici o scuza pentru asta, Stella. Nu vreau sa fiu jignita. Nici sa fie
atta de sigur de mine.
STANLEY: Fir-ar sa fie, da cald e aici cu aburul ala din baie!
BLANCHE: i-am spus de trei ori ca-mi pare rau. (Pianul se aude mai ncet.) Fac bai
fierbinti pentru nervi. Hidro-terapie, asa se cheama! Binenteles ca tu, polonez sanatos,
fara nici un nerv n trup, nu stii ce nseamna nelinistea!
STANLEY: Nu snt polonez. Oamenii care traiesc n Polonia snt polonezi. Eu snt suta
n suta american, nascut si crescut aici, asa ca sa nu-mi mai spui polonez!
(Suna telefonul, Blanche sare nerabdatoare.)
BLANCHE: Oh, e pentru mine, snt sigura!
STANLEY: Eu nu snt sigur. Stai jos. (Se duce ncet la telefon.) Hello! Aha, da, hello,
Mac! (Se reazama de perete uitndu-se fix si insultator la Blanche. Ea se asaza din nou
pe scaun cu o privire ngrozita. Stella se apropie de ea si-i pune mina pe umar.)
186
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: Oh, ia mina de pe mine, Stella. Ce e cu tine? De ce te uiti la mine cu atta
mila?
STANLEY (zbiernd catre Blanche): LINIsTE ACOLO! (Apoi n receptor.) E aici o femeie
care face galagie. Spune, Mac, la Riley's? Nu! Nu joc popice la Riley's! M-am certat cu
el saptamna trecuta. Eu snt capitanul echipei, nu? Foarte bine, atuncea nu jucam la el,
jucam sah la West Side sau la Gala! In regula, Mac. La revedere!
(Atrna receptorul si se ntoarce la masa. Blanche face eforturi sa se controleze, si bea
cu nghitituri repezi din paharul cu apa. Stanley nu se uita la ea, dar se cauta prin
buzunare. Apoi vorbeste rar si cu o falsa amabilitate.)
STANLEY: Sora Blanche, am o mica amintire pentru ziua ta de nastere.

BLANCHE: Oh, da, Stanley? Nu ma asteptam. Nici nu stiu de ce Stella vrea sa serbeze
ziua asta. si eu care am uitat cnd mplineste ea... douazeci si sapte! Vrsta e un subiect
pe care prefer sa-1 ignorez...'
STANLEY: Douazeci si sapte?
BLANCHE (repede): si ce e? E pentru mine?
STANLEY (ii ntinde un mic plic): Sper ca o sa-ti placa!
BLANCHE: Dar e, dar e... e un...
STANLEY: Un bilet! Un bilet de ntoarcere la Laurel! Pentru autobuz! Pe marti!
(Se aude mereu ncet si continuu cntindu-se Varsoviana. Stella se ridica brusc si se
ntoarce cu spatele. Blanche ncearca sa zmbeasca. Apoi i lasa pe amndoi si fuge n
camera de alaturi. si strnge gtul cu mina si fuge n baie.
Se aud tusele si sunete

nabusite.) Buun!

STELLA: Nu era nevoie de asta. STANLEY: Nu uita tot ce mi-a facut! STELLA: Nu era
nevoie sa fii att de crud cu cineva care e asa de singur cum e ea! STANLEY: Delicata
mai e!
STELLA: Este. A fost. N-ai cunoscut-o pe Blanche cnd era copil. Nimeni, nimeni nu a
fost att de delicat si de buna-credinta ca ea. Dar oameni ca tine au nselat-o si au
TABLOUL 8
187
facut-o sa devina alta. (Stanley se duce n dormitor, se schimba, si pune o camasa de
matase, stralucitoare, pentru popice. Ea l urmeaza.) Acuma vrei sa te duci sa joci
popice?
STANLEY: Binenteles!
STELLA: N-ai sa te duci. De ce ai facut asta?
STANLEY: N-am facut nimanui nimic. Ia mna de pe camasa. Ai sa mi-o rupi!
STELLA: Vreau sa stiu de ce? Spune-mi de ce?
STANLEY: Cnd ne-am cunoscut, tu si cu mine, stiai ca snt vulgar. Aveai dreptate,
baby. Eram vulgar ca noroiul. Mi-ai aratat atunci fotografia casei aleia cu coloane. Eu team dat jos de pe coloane si te-am asezat linga mine, si ce fericita ai fost cnd te-am

facut sa vezi luminile alea colorate... Nu eram fericiti mpreuna, si n-a fost totul bine
pna a venit ea? (Stella face o usoara miscare. Privirea i rataceste, ca si cum o voce de
undeva ar fi chemat-o pe nume. ncepe sa se miste ncet si rasuflnd din greu din
dormitor spre bucatarie, cltinndu-se si rezemndu-se cnd de speteaza scaunului,
cnd, de marginea mesei, cu o privire oarba si oscul-tind parca ceva. Stanley termina de
mbracat camasa si nu este atent la ce se petrece cu ea.) si n-am fost noi fericiti
mpreuna? N-a fost totul cum trebuie? Pna cnd a venit ea. Netam-nesam, descriinduma ca pe o maimuta. (si da deodata seama de ce se petrece cu Stella.) Hei, ce-i cu
tine, Stella! (Se repede la ea.)
STELLA (linistita): Du-ma la spital!
(Este linga ea, sprijinind-o si, n timp ce ies, i murmura^ cuvinte ce nu se disting.)
TABLOUL 9
Ceva mai tirziu, in aceeasi seara. Blanc/u; sta ghemuita, ntr-o pozitie de tensiune, ntrun fotoliu din dormitor, pe care l-a acoperit cu o pinza n dungi verzi si albe. E mbracata
n rochia de satin rosu. Pe masa, Unga ea, este o sticla cu bautura si un pahar. Se
aude melodia vivace si febrila a Varsovianei. Melodia o obsedeaza; bea ca sa scape de
ea
si
de
dezastrul
care
o
nconjoara,
si
pare
ca
sopteste cuvintele cntecului. Un ventilator electric se
nvrteste de partea cealalta.
Milch vine de dupa colt n haine de lucru. Camasa albastra
de bumbac si pantaloni. E nebarbierit. Urca scarile pna
la

usa si suna.

Blanche

tresare.

BLANCHE: Cine este, va rog?


MITCH (cu o voce ragusita): Eu, Mitch.
(Polca se opreste.) BLANCHE: Mitch? Numai o clipa!
(Intra ntr-un fel de panica, se repede sa ascunda sticla n dulap, se apleaca la oglinda
si-si da pe fata cu pudra si colonie. Este att de excitata ca i se aude respiratia n timp
ce se agita. In cele din urma se repede la usa din bucatarie si-i deschide.)
Mitch! stii... de fapt n-ar fi trebuit sa te las sa intri dupa felul cum te-ai purtat cu mine
asta-seara. Asa de putin politicos! Dar, bine-ai venit, frumosule!
TABLOUL 9

189
(i ofera buzele. Mitch nu le observa si trece pe Unga ea
n camera. Blanche se uita cu frica dupa el, n timp ce
intra

dormitor.)

Aaa... dar ce rece esti! si mbracat att de nengrijit! si nici macar nu te-ai barbierit!
Jignirea cea mai de neiertat pentru o doamna! Dar te iert! Te iert pentru ca este o
usurare sa te vad. Ai oprit polca pe care o aveam n cap. Te-a obsedat vreodata si pe
tine ceva? Nu, sigur ca nu, pe tine, nger nevinovat ce esti, nu te-a obsedat niciodata
nimic...
MITCH (o priveste n timp ce Blanche umbla dupa el vorbind. Este clar ca el a baut
ceva nainte de a veni ncoace): E nevoie sa mearga ventilatorul asta?
BLANCHE: Nu.
MITCH: Nu-mi plac ventilatoarele...
BLANCHE: Atunci nchide-1. Eu n-am nevoie de el. (Apasa pe buton si ventilatorul se
opreste ncet. si drege glasul cu greutate, n timp ce Mitch se asaza pe patul din
dormitor si si aprinde o tigara.) Nu stiu daca este ceva de baut... n-am cautat...
MITCH: N-am nevoie de bautura lui Stanley...
BLANCHE: Nu e a lui Stanley. Nimic din ce e aici nu e al lui Stanley. Dupa aparente,
unele lucruri snt de fapt ale mele! Ce mai face mama ta? Se simte bine?
MITCH: De ce?
BLANCHE: In noaptea asta se ntmpla ceva, dar n-are nici o importanta. Nu vreau sa
confrunt martorii. As vrea numai... (Duce mna la frunte, vag polca rencepe)... sa ma
prefac ca nu observ nimic schimbat la tine! Ah! Din nou melodia asta...
MITCH: Care melodie...?
BLANCHE: Varsoviana! Polca pe care o cntau atunci cnd Allan... Asculta!
(Se aude n departare o mpuscatura de revolver. Blanche parca-si

revine usurata.)

Acolo, acum mpuscatura! Totul se termina dupa asta... (Polca se opreste din
nou.) Da... acuma s-a terminat. MITCH: Ce-i cu tine! i-ai iesit din minti?
190

UN TRAMVAI NUMIT DORINA


BLANCHE: Ma duc sa vad ce pot sa gasesc pentru ca sa... (Se duce la dulap si se
preface ca se uita dupa sticla.)Oh! Te rog sa ma ierti ca nu snt pregatita. Dar m-ai luat
prin surprindere. Ai uitat de invitatia la masa?
MITCH: N-am vrut sa te mai vad.
BLANCHE: Un moment, te rog. Nu aud ce spui, si vorbesti asa de putin, nct nu vreau
sa pierd nici o silaba... Ce cautam? Ah, da... sa-ti ofer ceva. A fost o asemenea agitatie
asta-seara aici nct mi-am iesit din minti! (Se preface ca a gasit sticla. El pune un picior
pe pat si se uita la ea dispretuitor.) Am gasit ceva... Southern Comfort! Ce e asta?...
MITCH: Daca nu stii, nseamna ca este a lui Stanley.
BLANCHE: Ia-ti piciorul de pe pat! Are o cuvertura curata pe el. Sigur ca voi barbatii nu
va dati seama de lucrurile astea. Mi-am dat atta osteneala cu casa asta de cnd snt
aici...
MITCH: Snt sigur ca ti-ai dat...
BLANCHE : Tu ai vazut-o nainte de a veni eu. Ei, uita-te acuma! Este aproape distinsa.
Vreau s-o pastrez asa. Ma ntreb daca poate fi confundata cu altceva. Ummm, e dulce,
ce dulce! E teribil, teribil de dulce. Ah, da, este un lichior! Asa cred. Da. Asta este. Un
lichior! (Mitch mormaie.) Mi-e teama ca nu-ti va place, dar ncearca, poate ca totusi...
MITCH: i-am spus adineauri ca nu vreau nimic din bauturile lui, si asa e. si nici tu nu
trebuie sa te atingi de ele. Stanley spune ca toata vara ai baut din ele ca o pisica
turbata.
BLANCHE: Ce constatare grozava! Grozav din partea lui ca o spune, grozav din partea
ta ca o repeti! N-am sa cobor la nivelul unor asemenea acuzatii ieftine si nici n-am sa le
raspund.
MITCH: Hm...
BLANCHE: Ce se petrece n mintea ta? Vad ceva n ochi.
MITCH (ridicndu-se): E ntuneric!^
BLANCHE: mi place ntunericul. ntunericul ma face sa ma simt bine.
MITCH: Nu te-am vazut niciodata pe lumina. (Blanche rde sufocata.) sta e un fapt!
BLANCHE: Da?

TABLOUL 9
191
MITCH: Nici dupa-amiezele nu te-am vazut!
BLANCHE: si cine-i de vina?
MITCH: Niciodata n-ai vrut sa iesi cu mine dupa-masa.
BLANCHE: Mitch, dar tu esti la uzina dupa-amiaza.
MITCH: Smbata dupa-masa nu. Uneori te-am rugat sa vii cu mine smbata, dar
totdeauna ai gasit o scuza. Niciodata n-ai vrut sa iesi nainte de ora sase, si atunci
numai n localuri unde nu era multa lumina.
BLANCHE: E un nteles ascuns n asta, dar nca nu l-am prins.
MITCH: ntelesul e ca niciodata nu te-am vazut bine la fata, Blanche. Sa aprindem
lumina aici! 'BLANCHE (speriata): Lumina? Ce lumina? Pentru ce?
MITCH: Lampa asta cu abajurul de hrtie. (Ia abajurul de pe bec. Blanche scoate un
suspin speriat.)
BLANCHE: Pentru ce faci asta?
MITCH: Asa am sa pot sa te vad o data bine!
BLANCHE: Vrei cu adevarat sa ma jignesti?
MITCH: Nu. Vreau sa fiu realist.
BLANCHE: Nu vreau realitatea. Vreau iluzia! (Mitch rde.) Da! Da! Vreau iluzia. Am
ncercat s-o dau oamenilor. Le-am falsificat lucrurile. Nu spun adevarul. Spun ceea ce
ar trebui sa fie adevarul. si daca asta este un pacat, atunci sa fiu blestemata! Nu
aprinde lumina!
MITCH (ntoarce comutatorul. ntoarce becul spre ea si o priveste fix. Blanche si
acopera fata sistriga: Stinge lumina I) (ncet si cu amaraciune.) N-are importanta ca esti
mai batrna dect mi-am nchipuit. Dar toate celelalte, Dumnezeule ! Toate gogosile
despre idealurile tale de moda veche si toata prefacatoria cu care m-ai tras pe sfoara
toata vara. Oh, stiam ca nu mai ai saisprezece ani, dar eram destul de prost sa cred ca
cel putin esti cumsecade.
BLANCHE: si cine ti-a spus ca nu snt cumsecade? Iubitul meu cumnat? si tu l-ai
crezut?

MITCH: nti l-am facut mincinos. Apoi am controlat toata povestea. L-am ntrebat pe
omul nostru care calatoreste pe la Laurel. si dupa aia am vorbit la telefon direct cu
negustorul ala.
BLANCHE: Cine e negustorul acela?
192
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
MITCH: Kiefaber.
BLANCHE: Negustorul Kiefaber din Laurel? l cunosc. S-a legat de mine pe strada. Lam pus la locul lui. si ca sa se razbune mi scoate fel de fel de vorbe.
MITCH: Trei oameni, Kiefaber, Shaw si Stanley se jura ca-i asa...
BLANCHE: Trei lei, paralei, cine altul e ca ei!
MITCH: si n-ai locuit la un hotel care se cheama Flamingo?
BLANCHE: Flamingo? Nu, la Caracatita! Am stat la un hotel care se cheama Caracatita!
MITCH (stupid): Caracatita?...
BLANCHE: Da, o caracatita mare! Acolo mi aduceam victimele! (si mai toarna un
pahar.) Da! Am avut multe legaturi cu necunoscuti. Dupa moartea lui Allan, legaturile cu
necunoscutii erau singurul lucru care mi se parea ca mai poate umple locul gol din
inima... Cred ca era spaima, numai spaima, care ma ducea de la unul la altul, cautnd
undeva o aparare, ici, colo, n locurile... cele mai nepotrivite chiar, si la urma, la un baiat
de saptesprezece ani; dar, cineva a scris directorului ca "Femeia aceasta nu corespunde moralmente pozitiei pe care o are!"
(si da capul pe spate cu un rs convulsiv si hohotit. Apoi repeta cele de mai
sus, ofteaza si bea.)
Adevarat? Da. Asa cred - necorespunzatoare, ntr-un fel sau altul - n orice caz. si am
venit aici. Nu aveam alt loc unde sa ma duc. Fusesem scoasa din joc. stii ce nseamna
sa fii scos din joc? Tineretea mea se dusese la gunoi si... te-am ntlnit. Mi-ai spus ca ai
nevoie de cineva. si eu aveam nevoie. Am multumit lui Dumnezeu ca te-am ntlnit,
pentru ca pareai mai bun, o crapatura n stnca lumii, n care puteam sa ma ascund. Dar
cred ca am nadajduit prea mult! Kiefaber, Stanley si Shaw legasera prea strns o
tinichea de coada pisicii...
(O pauza. Mitch se uita lung la ea fara sa vorbeasca.)

MITCH: M-ai mintit, Blanche.


BLANCHE: Sa nu-mi spui ca te-am mintit.
TABLOUL 9
193
MITCH: Numai minciuni, nauntru si afara.
am mintit n inima mea!

BLANCHE:

Niciodata n-

(De dupa colt vine o vnzatoare ambulanta. Este o mexicana oarba, cu un sal negru,
avind buchete din florile acelea de staniol, batatoare la ochi, pe care mexicanii din
paturile de jos le poarta la nmormintari si la alte ceremonii. Striga abia auzit.)
FEMEIA MEXICAN: Flores. Flores. Florespara losmuertos. Flores. Flores.1
BLANCHE: Ce e? Oh, e cineva afara... (Deschide usa si se uita la femeia mexicana.)
FEMEIA MEXICAN (este la usa si-i ofera Blanchei niste flori): Flores! Flores para los
muertos?
BLANCHE: (nfiorata): Nu, nu. Nu acum! Nu acum! (Fuge napoi n apartament, trntind
usa.)
FEMEIA MEXICAN (se ntoarce si ncepe sa se ndeparteze pe strada.): Flores para
los muertos...
(Polca scade.)
BLANCHE (ca pentru ea): Te sfarmi si te vestejesti si... pareri de rau... nvinuiri... "Daca
as fi fost asa, nu m-ar durea atta!"
FEMEIA MEXICAN: Corones para los muertos. Corones2...
BLANCHE: Mosteniri... Hm... si alte lucruri... ca niste fete de perna patate de snge...
Trebuiesc schimbate aster-nuturile... Da, mama! Dar n-am putea sa avem o negresa
mica pentru asta? Nu, nu, sigur ca nu putem. Toate s-au dus n afara de...
FEMEIA MEXICAN: FLORES!...
BLANCHE: Moartea. Eu stateam aici si ea statea dincolo, si moartea era att de
aproape ca si tine... si nu ndrazneam sa admitem nici macar ca am auzit de ea!
FEMEIA MEXICAN: Flores para los muertos, flores... flores.

BLANCHE: Opusul este dorinta. De ce te miri? Cum poti sa te miri? Nu departe de


Belle-Reve... mai nainte sa fi
1

Flori. Flori. Flori pentru morti. Flori. Flori (n lb. spaniola n text).

Coroane pentru morti. Coroane (n lb. spaniola n text).

13 - Teatru american contemporan, voi. II


194
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
pierdut Belle-Reve, era un cmp unde se instruiau soldatii. Smbata seara se duceau n
oras sa se mbete.
FEMEIA MEXICAN (ncetisor): Corones...
BLANGHE: si cnd se ntorceau se opreau n fata casei noastre si strigau: Blanche!
Blanche! Doamna batrna si surda nu banuia nimic. Dar cteodata ma strecuram afara
sa le raspund... Mai trziu, n drumul lung spre casa, fur-gonul i aduna ca pe
margarete...
(Femeia mexicana se ntoarce ncet si dispare ngnnd un bocet molatic, plin de
tristete. Blanche se duce la toaleta si se reazima cu fata la ea. Dupa o clipa Mitch se
ridicasi o urmeaza, cu anumite intentii. Polcascade departe. Mitch o apuca de mini si
ncearca sa o ntoarca.)
BLANCHE: Ce vrei?
MITCH (ncercnd stingaci sa o mbratiseze): Ceea ce n-am obtinut toata vara...
BLANCHE: Atunci ia-ma de nevasta, Mitch!
MITCH: Nu cred ca mai vreau sa ma casatoresc cu tine.
BLANCHE: Nu?
\j MITCH: (lulnd minile de pe bratele ei): Nu esti destul de curata ca sa te duc acasa
alaturi de mama mea!
BLANCHE: Atunci pleaca! (Mitch o priveste tinta.) Iesi afara! Iesi pna nu strig foc!
(Vocea li suna isteric.) Iesi repede pna nu strig foc.
(Mitch sta nca si se uita la ea. Blanche fuge dintr-o

data la fereastra mare cu ochiul albaslru-dcschis n lumina


moale a verii si striga salbatic.)
Foc! Foc! Foc!
(Mitch tresare speriat, se ntoarce si iese pe usa dinafara, se clatina pe trepte si apoi
dispare dupa colt. Blanche se clatina napoi de la fereastra si cade n genunchi. n
departare se aud melodii de slow si blues, cntate la pian.
CORTINA
TABLOUL 10
Citeva ceasuri mai trziu, n aceeasi seara. De cnd a plecat Mitch, Blanche a baut mult.
si-a adus cufarul n mijlocul camerei. Este deschis si pe el snt aruncate fel de fel de
rochii nflorate. Pe masura ce a baut si mpachetat, a cuprins-o un fel de veselie isterica
si s-a mbracat cu o rochie de seara de satin alb, cam patata si mototolita, si cu niste
pantofi argintii, care scrtie,
cu tocuri din strasuri.
Acum si pune diadema de strasuri pe cap n fata oglinzii
de la masa de toaleta si murmura excitata ca n fata unui
grup

de

admiratori.

BLANCHE: Ce spuneti de o partida de not? De not la lumina lunii, n cariera veche?


Daca cineva mai e nca destul de treaz ca sa conduca o masina pna acolo! Ha, ha! E
cel mai bun sistem ca sa-ti treaca vjitul capului. Numai ca trebuie sa fii foarte atent la
curba aceea de sus, caci altminteri te poti lovi de vreo piatra si nu mai iesi de acolo
dect a doua zi!
(Bidica oglinda, tremurnd, pentru a se vedea mai de aproape. si tine respiratia si
azvrle oglinda cu atta violenta nct se sparge. Mormaie putin si ncearca sa se ridice.
Stanley apare de dupa colt. Este mbracat tot cu bluza verde de matase, pentru popice.
De dupa colt se aude o muzica abracadabranta, care va continua ncet de-a
lungul tabloului.
13*
106
UN TRAMVAI NUMIT DORINA

(Intra in bucatarie, trintind putin usa. Cind da cu ochii


de Blanche, scoate un fluierat usor. A cam baut pe drum
si a adus cu el clteva sticle mici de bere.)
BLANCHE: Cum se simte sora mea?
STANLEY: Se simte bine.
BLANCHE: si cum se simte copilul?
STANLEY (rlnjind amabil: Copilul nu va sosi pna mine dimineata, asa ca mi-au spus sa
vin acasa sa dorm putin.
BLANCHE: Asta nseamna ca o sa fim singuri aici?
STANLEY: Da. Numai tu si cu mine. Afara doar daca n-ai ascuns pe cineva sub pat. De
ce ti-ai pus penele astea frumoase?
BLANCHE: Adevarat. Ai plecat nainte sa primesc telegrama.
STANLEY: Ai primit o telegrama?
BLANCHE: Am primit o telegrama de la un vechi admirator al meu.
STANLEY: O veste buna?
BLANCHE: Asa cred. O invitatie.
STANLEY: Unde? La balul pompierilor?
BLANCHE (dndu-si capul pe spate): O croaziera pe un iaht n Marea Caraibilor!
STANLEY: Bun, bun. si ce parere ai?
BLANCHE: n viata mea n-am fost att de surprinsa.
STANLEY; Nu cred.
BLANCHE: A cazut ca un trasnet din senin.
STANLEY: De la cine spuneai ca e?
BLANCHE: De la un vechi admirator al meu.

STANLEY: la care ti-a dat vulpile argintii?


BLANCHE: Domnul Shep Hunthleigh. Am fost colegi n ultimul an. Nu l-am mai vazut de
la Craciun. Am fost la el acasa n Bulevardul Biscayne. si tocmai acum... telegrama
asta... n care ma invita la o croaziera n Caraibe. Problema s-a rezolvat. Caut prin cufar
sa vad ce pot sa mbrac la Tropice.
STANLEY: si ai sa te duci asa, cu diadema aia de diamante?
BLANCHE: Vechitura asta? Ha-ha! E din pietre false.
TABLOUL 10
197
STANLEY: Ce vorbesti? Credeam ca-s diamante veritabile de la Tiffany.
BLANCHE (n timp ce el si descheie camasa): In orice caz, mi place sa ma port cu un
anumit stil.
STANLEY: Ei da, trebuie... nu stii niciodata ce se poate ntmpla .
BLANCHE: Tocmai cnd credeam ca a nceput sa ma paraseasca norocul...
STANLEY: Apare ca n film milionarul asta din Miami...
BLANCHE: Nu e din Miami. Domnul acesta e din Dallas.
STANLEY: Din Dallas?
BLANCHE: Da, omul acesta e din Dallas, unde aurul tsneste din pamnt.
STANLEY: Bine, bine! Deci e si el de undeva. (ncepe s-si scoata camasa.)
BLANCHE: Trage perdelele mai nainte de a continua sa te dezbraci.
STANLEY (amabil): Nu am de gnd sa ma dezbrac mai mult pentru moment. (Deschide
sacul cu sticle de bere.) N-ai vazut instrumentul ala de deschis sticlele de bere?
(Blanche se duce ncet la toaleta unde se asaza cu minile mpreunate.)
Aveam un var care deschidea sticlele de bere cu dintii. Asta era singura lui performanta,
tot ce stia sa faca. Era un deschizator uman de bere. si odata, la o nunta si-a rupt dintii
din fata. Dupa asta i s-a facut rusine de el nct fugea din casa cnd venea
cineva... (Capsa sticlei sare si tsneste un suvoi de spuma. Stanley rde fericit si ridica

sticla deasupra capului.) Ha-ha! Ploua din cer. (li ntinde sticla.) Hai sa ngropam
securea si sa bem un pahar de mpacare! Ce zici?
BLANCHE: Nu. Multumesc!
STANLEY: E o noapte importanta pentru noi am ndoi. Tu ai sa ai un milionar si eu un
copil!
(Stanley
se
duce
la
dulapul
scoata ceva din sertarul de jos.)

din

dormitor

si

ncearca

sa

BLANCHE (retragndu-se): Ce faci acolo?


198
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: E ceva ce port ntotdeauna n ocazii deosebite, ca asta. Pijamaua de matase
pe care am nbracat-o n noaptea nuntii!
BLANCHE: Oh!
STANLEY: Cnd o sa sune telefonul si o sa-mi spuna: Ai un baiat! am s-o sfsii si am s-o
flfii ca pe un steag!(Scoate o pijama stralucitoare.) Cred ca amndoi sntem ndreptatiti
sa ne legam cinii. (Se ntoarce n bucatarie cu pijamaua pe brat.)
BLANCHE: Cnd ma gndesc ce dumnezeiesc este sa mai ai o data parte de un lucru
cum este singuratatea, mi vine sa plng de bucurie.
STANLEY: Milionarul ala din Dallas n-o sa se amestece cu nimic n singuratatea asta?
BLANCHE: Nu va fi genul de lucruri la care te gndesti. Omul acesta este un gentleman
si ma respecta. (ncepnd sa improvizeze febril.) Tot ce vrea este compania mea. A fi
foarte bogat, face pe unii oameni sa se simta uneori singuri. O femeie cultivata, o
femeie inteligenta si educata, poate sa mbogateasca nemasurat de mult viata unui
barbat. Eu pot sa ofer lucrurile astea si nimic nu ma va face sa le pierd. Frumusetea
fizica e trecatoare. Dar frumusetea mintii, bogatia spiritului si caldura inimii - si eu le am
toate acestea - nu se pierd, ci cresc! Se mbogatesc cu anii! Ce curios ca despre mine
se poate spune: o femeie decazuta! Cnd am toate comorile astea ferecate n
suflet! (Suspina.) Cred despre mine ca snt o femeie foarte, foarte bogata! Dar am fost
nebuna sa arunc margaritare porcilor...
STANLEY: Porci, huh?
BLANCHE: Da, porci! Porci! si nu ma gndesc numai la tine, ci si la prietenul tau,
domnul Mitchell! A venit sa ma vada asta-seara. A ndraznit sa vina la mine n hainele

de lucru. si sa-mi repete calomniile si povestile dezgustatoare pe care le stia de la tine.


L-am trimis la plimbare...
STANLEY: L-ai trimis? Da?...
BLANCHE: Dar s-a ntors napoi. S-a ntors cu un mare buchet de trandafiri ca sa-mi
ceara iertare! Mi-a cerut iertare n genunchi. Snt nsa unele lucruri care nu se pot ierta.
Cruzimea facuta cu snge rece nu poate fi iertata. Dupa
TABLOUL 10
199
mine este singurul lucru ce nu poate fi iertat, si este singurul lucru de care eu n-am fost
vinovata niciodata, niciodata! Asa ca i-am spus, da, i-am zis: "Multumesc, domnule", dar
a fost o prostie din partea mea sa-mi nchipui ca noi am fi putut vreodata sa ne
ntelegem unul cu altul. Modurile noastre de viata snt mult prea deosebite. Parerile si
originile noastre snt incompatibile. Trebuie sa fim realisti fata de asemenea lucruri. Asa
ca, la revedere, prietene! si sa nu fim suparati unul pe celalalt...
STANLEY: Asta a fost nainte sau dupa ce ai primit telegrama de la milionarul ala?
BLANCHE: Care telegrama? Nu! Nu! Dupa! De fapt telegrama a venit tocmai cnd...
STANLEY: De fapt n-a venit nici o telegrama!
BLANCHE: Oh, oh!
STANLEY: si nu-i nici un milionar nicaieri! si Mitch nu s-a mai ntors napoi cu trandafiri,
fiindca eu stiu unde e!
BLANCHE: Oh!
STANLEY: Nu-i nici o alta dracovenie dect imaginatia...
BLANCHE: Oh!
STANLEY: si minciuni, si pacaleli, si trucuri...!
BLANCHE: Oh!
STANLEY: Mai bine uita-te la tine! Uita-te cum esti mbracata, ca de blci, cu o rochie
luata cu chirie pe ctiva bani, de la cine stie ce telal! si cu coroana aia caraghioasa pe
deasupra! Ce fel de regina crezi ca esti?
BLANCHE: Oh, Doamne...

STANLEY: Te-am dibuit de la nceput! Nici un moment n-ai reusit sa mbrobodesti ochii
astia! Ai venit n casa asta si ai mprastiat pe aici pudra si parfum, si ai acoperit becul cu
un abajur de hrtie, si ia uite ca dintr-o data casa s-a prefacut n Egipt, si tu esti regina
Nilului! Stnd pe tron si dnd pe gt lichiorul meu! Ma faci sa rd! Ha! Ha! Ma auzi? Ha!
Ha! Ha! (Intra n dormitor.)
BLANCHE: Sa nu intri aici!
(Pe
pereti,
in
jurul
lui
Blanche,
apar
umbre
sini de o forma amenintatoare si grotesc. Blanche si

livide.

Umbrele

200
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
tine respiratia, trece la telefon si agita crligul telefonului. Stanley se duce
in baie si nchide usa.)
Operator! Operator! Da-mi interurbanul, te rog... Vreau sa-mi dai legatura cu domnul
Shep Huntleigh din Dallas! N-are nevoie de adresa, este foarte cunoscut acolo. ntrebati
pe oricine. Asteapta! Nu! Nu pot sa gasesc acuma!... Te rog sa ntelegi, eu... Nu! Nu!
Asteapta!... Un moment... E cineva care... Nimic! Continua, te rog!
(Pune telefonul jos si merge grabita in bucatarie. Noaptea se umple de voci inumane ca
strigatele din jungla. Umbrele livide se misca sinuos ca flacarile pe pereti. Prin peretele
din spate al camerelor, care devine transparent, se vede trotuarul. O prostituata a
pacalit un betiv. Acesta o urmareste pe trotuar, o prinde si ncepe o bataie. Un politist
fluiera, ii desparte. Figurile dispar.) Citeva clipe mai tirziu. Femeia neagra apare de
dupa colt cu o poseta pe care prostituata a pierdut-o pe trotuar. Cauta nervoasa prin ea.
Blanche si apasa pe buze degetele si se ntoarce ncet la telefon. Vorbeste ntr-o
suierare ragusita.)
BLANCHE: Operator! Operator! Nu-mi mai da interurbanul. Da-mi serviciul de mesagerii
urgente Western-Union! Nu mai e timp!... Western-Union! (Asteapta cu
nerabdare.) Western-Union? Vreau sa... transmit mesajul asta! "In mprejurari disperate,
disperate! Ajuta-ma! Snt prinsa n cursa. Prinsa n..." Oh!
(Usa de la baie se deschide cu violenta si Stanley iese afara in pijamaua lui
stralucitoare de matase. Rde strm-bindu-se la ea n timp ce si ncheie curelusa
nflorata pe care o are la talie. Blanche murmura si se da napoi de la telefon. Stanley
se uita lung la ea cam cit ai numara pna la zece. Atunci se aude la telefon un clinchet
tare si aspru.)
STANLEY: Ai lasat telefonul deschis!

(Se duce spre telefon hotaril si l pune n furca. Dupa ce l-a pus la loc se uita la ea din
nou, cu gura strmbndu-i-se
TABLOUL 10
201
ntr-un suris, n timp
de blue cntate la pian
apropie.
Blanche
pna cnd acesta a

ce se mpleticeste intre Blanche si usa de iesire. Melodiile


se aud mai tare. Apoi rasuna zgomotul unei locomotive care se
se
ghemuieste,
acoperindu-si
cu
pumnii
urechile,
trecut.)

BLANGHE (ndreptndu-se n sfirsit): Lasa-ma... lasa-ma sa trec!


STANLEY: Sa treci? Sigur. N-ai dect! Poftim! (Se da napoi un pas n drumul usii.)
BLANCHE: Tu... Tu... sa stai acolo! (li indica o pozitie mai ndepartata.)
STANLEY: (mormaind): Acuma ai destul loc ca sa treci!
BLANCHE: Dar nu daca stai acolo! Dar oricum... tot am sa ies!
STANLEY: Crezi ca am sa ma leg de tine? Ha-ha!
(Pianul cnta ncet. Blanche se ntoarce zapacita si face un gest slab. Vocile inumane
ale junglei cresc. El face un pas catre ea, umezindu-si limba care i iese printre dinti.)
STANLEY (moale): Ia gndeste-te... poate n-ar fi rau... sa ma leg de...
(Blanche se da napoi prin usa n dormitor.)
BLANCHE: Staiacolo! Sa nu faci vreun pas spre mine ca... STANLEY: Ce...?
BLANCHE: Ca se va ntmpla ceva ngrozitor! Se va ntmpla!
STANLEY: Ce-ti mai trece acuma prin cap?
(Amndoi snt n dormitor.)
BLANCHE: Baga de seama... sa nu cumva... snt n pericol.
(Stanley mai face un pas. Ea ia o sticla de pe masa, o sparge si l nfrunta, cu capatul
spart.)
STANLEY: Pentru ce ai facut asta? BLANCHE: Ca sa-ti bag capatul spart n fata!
STANLEY: Te cred c-ai face-o!

202
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: Am s-o fac!... Am s-o fac daca... STANLEY: Aha! Va sa zica vrei sa fie cu
scandal! Bine... sa facem scandal!
(Sare la ea, rasturnind masa. Blanche striga si-l ameninta cu sticla sparta, dar el o
apuca de brat.)
STANLEY: Tigroaico... Tigroaico! Da-i drumul sticlei, da-i drumul! Intlnirea asta ntre noi
doi trebuia sa aiba loc de la nceput!
(Blanche geme. Sticla cade. Ea se lasa moale n genunchi. Stanley i ridica corpul inert
si l cara spre pal. Trompeta si tobele jazului de la Four Deuces se aud puternic.)
.
TABLOUL 11
Cteva saplamni mai trziu. Stella mpacheteaza lucrurile
Blanchei. n baie se aude sunetul apei care curge. Perdelele sint partial deschise.
Stanley, Steve, Mitch siPablo stau n jurul mesei din bucatarie si joaca pocher. Aspectul
bucatariei este la fel de murdar, de groaznic va n noaptea
aceea catastrofala de pocher.
n jurul cladirii se vede un cer de culoare turcoaza. Stella a plns n timp ce aranja
rochiile nflorate n cufarul deschis. Eunice vine jos pe scari de la etajul de sus
si intra n bucatarie. La masa de pocher are loc o mica altercatie.
STANLEY: Daca tot ai intrat, joaca tare, ce dracu!
PABLO: Maldita sea tu suerte Z1
STANLEY: Tradu asa ca sa ntelegem, bulgare gras!
PABLO: mi njuram ghinionul!
STANLEY (teribil de exaltat) stii ce e aia noroc? Norocul este sa crezi ca ai noroc. Uite,
la Salerno. Am crezut ca am noroc. stiam ca patru din cinci nu se mai ntorc. Dar am
crezut si m-am ntors. Din asta mi-am facut o regula. Ca sa tii o pozitie de frunte n
cursa asta de soareci trebuie sa crezi n norocul tau.
MITCH: Tu... tu... tu... bam... bam... bam... bum... bum... bum...

(Stella se duce n dormitor si ncepe sa mpatureasca o rochie.)


1

Blestemata sa-ti fie soartaI (n lb. spaniola n text).

204
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Ce i cu tine?
EUNICE (treclnd pe Unga masa): Totdeauna am spus ca barbatii snt niste nesimtiti fara
sentimente, dar asta nu serveste la nimic. Faceti din voi niste porci. (Intra printre
perdele n dormitor.)
STANLEY: Ce s-o fi ntmplat cu ea?
STELLA: Ce face copilasul?
EUNICE: Doarme ca un ngeras. i-am adus niste struguri, (i pune pe un scaun si
coboara vocea.) Blanche?...
STELLA: Face baie.
EUNICE: Cum se simte?
STELLA: Nu vrea sa mannce nimic, dar a cerut ceva de baut.
EUNICE: Ce i-ai spus?
STELLA: I-am spus numai ca am aranjat sa ramna undeva n regiune. Amesteca asta
n mintea ei cu Shep Huntleigh. (Blanche deschide ncet usa de la baie.)
BLANCHE: Stella?
STELLA: Da, Blanche?
BLANCHE: Daca cineva ma cheama la telefon ct snt n baie, ia numarul si spune-le
ca am sa chem imediat.
STELLA: Bine.
BLANCHE: Rochia aia de matase, galbena, aceea "boucle", vezi daca nu-i mototolita.
Daca nu e, am s-o mbrac si am sa pun brosa argintie cu o piatra turcoaz, care
seamana cu o morsa. Le gasesti n cutia n forma de inima n care tin toate astea. si
Stella... mai cauta n cutia aia si un mic pachetel de violete artificiale ca sa le prind cu
brosa aia pe rever. (nchide usa, Stella se ntoarce spre Eunice.)

STELLA: Nu stiu daca am facut bine ce-am facut...


EUNICE: Ce altceva puteai sa faci?
STELLA: Nu pot sa cred toata povestea ei si sa continui sa traiesc cu Stanley.
EUNICE: Nici sa nu crezi. Viata trebuie sa mearga nainte, Orice s-ar ntmpla, trebuie
sa mergi nainte,
(Usa de la baie se deschide putin.)
BLANCHE: (privind afara): E senin afara?
TABLOUL II
205
STELLA: Da, Blanche. (Catre Eunice.) Spune-i ca arata bine.
BLANCHE: Te rog, trage perdelele mai nainte sa ies afara.
STELLA: Snt nchise.
STANLEY: Tu ct vrei?
PABLO: Doua.
STEVE: Trei.
(Blanche apare In lumina aurie a usii. Are o stralucire
tragica n halatul de satin rosu care-i muleaza formele
sculpturale ale corpului. Cind Blanche intra n dormitor,
ncepe sa se auda Varsoviana.)
BLANCHE (cu o vivacitate trista si isterica): Tocmai mi-am spalat parul...
STELLA: Da...
BLANCHE: Nu snt sigura daca am scos sapunul...
EUNICE: Ce par frumos...
BLANCHE (acceptnd complimentul): E o problema! N-a chemat nimeni?

STELLA: De unde, Blanche?


BLANCHE: De la Shep Huntleigh...
STELLA: A... nu! nca, nu, iubito.
BLANCHE: Ce curios? Eu...
(Auzind vocea Blanchei, mna lui Mitch care tine cartile
se lasa n jos si privirea i ramne fixa. Stanley l bate pe
umar.)
STANLEY: Hei, Mitch, intra si tu...
(Sunetul acestei voci o socheaza pe Blanche. Are un gest nervos, formndu-i numele cu
buzele. Stella da din cap si priveste repede n alta parte. Blanche sta linistita cteva
clipe cu oglinda argintata pe dos, n mina, cu o privire plina de perplexitate dureroasa
ca si cum toata experienta omeneasca i s-ar reflecta pe fata. In cele din urma, Blanche
vorbeste, dar cu o isterie subita.)
BLANCHE: Ce se ntmpla aici?
206
UN TRAMVAI NUMIT DORINTA
TABLOUL n
207
(Se uita de la Slella la Eunice si napoi la Stella. Vocea ei ridicata strapunge
concentrarea jucatorilor. Mitch pleaca mai jos capul, dar Stanley mpinge scaunul napoi
ca si cum ar fi gata sa se ridice. Steve l opreste, punndu-i o mina pe brat.)
BLANCHE (continulnd): Ce s-a ntmplat aici? Vreau sa mi se explice ce se ntmpla
aici!
STELLA (mortificata): Sssst! Sssst!
EUNICE: Ssst! sssst! Iubito.
STELLA: Blanche, te rog.
BLANCHE: De ce va uitati asa la mine? E ceva care nu-mi merge?

EUNICE: Arati minunat, Blanche. Nu arata minunat?


STELLA: Ba da!
EUNICE: Am auzit ca pleci ntr-o excursie...
STELLA: Da, da... Blanche pleaca. n vacanta...
EUNICE: Snt verde de invidie...
BLANCHE: Ajuta-ma, ajuta-ma sa ma mbrac!
STELLA (ntinzndu-i rochia):

Asta e?

BLANCHE: Da, asta. De-abia astept sa ies de aici. Locul asta e o capcana!...
EUNICE: Ce jacheta frumoasa! si ce draguta nuanta de albastru!
STELLA: E culoarea liliacului!
BLANCHE: Amndoua va nselati. E albastru della Robbia. Albastrul n care snt pictate
Madonele. Strugurii astia snt spalati?
(Pune mna pe strugurii adusi de Eunice.)
EUNICE: Huh?
BLANCHE: Spalati, am spus. Snt spalati?
EUNICE: Snt de'la Magazinul Francez.'
BLANCHE: Asta nu nseamna ca snt spalati. (Suna clopotele catedralei.) Clopotele
astea... snt singurul lucru curat n cartier. Ei... acuma am sa plec. Snt gata.
EUNICE (soptind): Vrea sa plece mai nainte ca sa vina el.
STELLA: Asteapta, Blanche.
BLANCHE: Nu vreau sa trec prin fata oamenilor astora.
EUNICE: Atunci asteapta pna se termina jocul.
i
STELLA: Stai jos si...

(Blanche se ntoarce ncet si, ezitnd, se lasa sa cada pe un scaun.)


BLANCHE: Pot sa simt aerul marii. Tot restul vietii am sa mi-1 petrec pe mare. si cnd
am sa mor, am sa mor pe mare. stii cum am sa mor? (la un strugure.) Am sa mor
mncnd un strugure nespalat n mijlocul oceanului. Am sa mor cu mna mea n mna
unui foarte dragut medic de vapor, unul foarte tnar, cu o mustata blonda si cu un ceas
mare de argint. "Biata doamna", mi va spune el, "chinina nu-ti face nici un bine.
Strugurele asta nespalat ti-a dus sufletul n cer".
(Se aud sunnd clopotele catedralei.)
si voi fi ngropata pe mare, cusuta ntr-un sac alb si curat, si aruncata peste bord la
amiaza, n stralucirea verii si ntr-un ocean att de albastru ca si (suna clopotele) ochii
primului meu iubit!
(Un doctor si o sora foarte voinica apar de dupa coltul cladirii si urca treptele de la
intrare. Gravitatea profesiunii lor este exagerata; este ntiparit pe ei acel prestigiu
infailibil al institutiilor de stat cu cinica lui detasare. Doctorul suna. Murmurul jocului s-a
ntrerupt.)
EUNICE (soptind Stellei): Ei trebuie sa fie! (Stella si duce degetele la gura.)
BLANCHE (ridicndu-se ncet): Ce este? EUNICE (prefcndu-se
ocazie): Scuza-ma un moment sa vad cine suna la usa... STELLA: Da.

ca

pentru

(Eunice se duce n bucatarie.)


BLANCHE (intens): Ma ntreb daca e pentru mine. (La usa are loc o convorbire n
soapta.)
EUNICE (intorcndu-se vioaie): Cineva ntreaba de Blanche. BLANCHE: Atunci este
pentru mine! (Privestesperiata de
208
UN TRAMVAI NUMIT DORIN
la una la alta si apoi prin portiere. Varsoviana se aude slab.) Este domnul din Dallas pe
care-1 astept?
EUNICE: Asa cred, Blanche.
BLANCHE : nca nu snt complet gata.
STELLA: Roaga-1 sa astepte afara.

BLANCHE: Eu...
(Eunice iese napoi prin portiere. Tobele suna foarte usor.)
STELLA: E mpachetat totul?
BLANCHE: Articolele mele de toaleta snt nca afara. STELLA: Ah!
EUNICE (ntorcndu-se): Ei asteapta n fata casei. BLANCHE: "Ei"? Cine snt "ei"?
EUNICE: Este o doamna cu el.
BLANCHE: Nu-mi nchipui cine poate sa fie "doamna" asta. Cum e mbracata?
EUNICE: E destul de... destul de simplu mbracata.
BLANCHE: Se poate sa fie... (Vocea i se pierde nervoasa.)
STELLA: Mergem, Blanche?
BLANCHE: Trebuie sa trec prin camera asta?
STELLA: Merg si eu cu tine.
BLANCHE: Cum arat?
STELLA: Minunat.
EUNICE (ca un ecou): Minunat!
(Blanche trece speriata printre draperii.
deschide. Blanche intra In bucatarie.)

Eunice

le

trage

pentru a i le

BLANCHE (catre barbati): Va rog sa nu va ridicati. Trec numai pe-aici.


(Trece repede spre usa de iesire. Stella si Eunice o urmeaza. Jucatorii de pocher stau
in picioare stingaci, in afara de Mitch care sta jos la masa, cu ochii n pamnt. Blanche
paseste afara. Se opreste brusc si respiratia i se opreste.
DOCTORUL: Buna seara.
BLANCHE: Dumneata nu esti domnul pe care 11 astept. (Tresare brusc si se ntoarce
napoi pe scari. Se opreste linga
TABLOUL 11
209

Stella care este chiar n afara usiisispune cu un suierat speriat.) Domnul acesta nu este
Shep Huntleigh. (Se aude n depar-tare cntndu-se Varsoviana. Stella priveste napoi la
Blanche, iar Eunice o tine de brat pe Stella. Un moment de tacere. Nici un zgomot in
afara de Stanley care amesteca, stpn pe el, cartile. Blanche si tine din nou rasuflarea
si se strecoara n casa. Intra cu un zmbet ciudat, cu ochii mari deschisi si stralucitori.
De ndata ce sora ei a trecut pe Unga ea, Stella nchide ochii si si nclesteaza minile.
Eunice o apuca n brate ca un sprijin. Apoi se duce sus, spre apartamentul ei, Blanche
se opreste nauntru la usa. Mitch sta tot cu ochii plecati, privin-du-si minile de pe masa,
n timp ce ceilalti se uita la Blanche cu curiozitate. n cele din urma Blanche trece pe
Unga masa spre camera de culcare. Dintr-o data Stanley si mpinge scaunul napoi si
se ridica blocndu-i drumul. Sora o urmeaza n apartament.)
STANLEY: Ai uitat ceva?
BLANCHE: Da! (ipnd.) Da! Am uitat ceva!
(Fuge pe Unga el n dormitor. Umbre livide apar pe perete n forme curioase si
sinuoase. Melodia Varsovianei seaude straniu contorsionata, acompaniata de strigate si
zgomote ca de jungla. Blanche apuca speteaza unui scaun ca pentru a se apara.)
STANLEY (soptit): Doctore,
mai
bine
intra
si adresndu-se sorei): Sora, scoate-o afara.

dumneata.

DOCTORUL (soptit

(Sora nainteaza pe o parte, Stanley pe de alta. Lipsita de orice nsusire mai delicata de
feminitate, sora este o aparitie deosebit de sinistra n hainele ei severe. Are o voce
puternica si lipsita de muzicalitate, ca un clopot de pompieri.)
SORA: Hello, Blanche!
(Aceasta salutare este reluata, ca un ecou, de alte voci
misterioase dincolo de pereti, ca si cum ar fi reverberata
printr-un defileu de stnci.)
14
210
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Spune ca a uitat sa ia ceva.
(Ecoul suna ca niste suieraturi amenintatoare.)
SORA: E n regula.

STANLEY: Ce-ai uitat, Blanche?


BLANCHE: Eu... Eu...
SORA: N-are nici o importanta. O sa le luam mai trziu.
STANLEY: Sigur... O sa le trimitem o data cu cufarul.
BLANCHE: Nu te cunosc! Nu te cunosc! Vreau sa fiu lasata n pace!... Va rog!
SORA: Hai, Blanche...
ECOURILE (ntr-induse si slabind): Hai, Blanche, hai, Blanche!
STANLEY: N-ai uitat dect niste praf de talc si cteva sticle goale de parfum, n afara
doar daca vrei sa iei cu tine abajurul de hrtie. Vrei sa-1 iei?
(Se duce la masa de toaleta si apuca abajurul scotndu-l de pe becul electric si
intinzndu-i-l. Blanche striga ca si cum abajurul ar fi fost ea nsasi. Sora paseste hotart
spre ea. Blanche tipa si ncearca sa treaca pe Unga ea. Toti barbatii sar n picioare.
Stella alearga afara la portal, cu Eunice care vine s-o ncurajeze; se aud vocile confuze
ale barbatilor din bucatarie. Stella se ascunde n mbratisarea Eunicei, sub portal.)
STELLA: Oh, Doamne, Eunice, ajuta-ma! Nu-i lasa sa-i faca asta. Nu-i lasa s-o
loveasca. Oh, Doamne, oh, Doamne, sa n-o loveasca. Ge-i vor face, ce-i vor
face? (ncearca sa scape din bratele Eunicei.)
EUNICE: Nu, nu, draga mea. Stai aici. Nu te mai duce nauntru. Stai cu mine si nu te
uita.
STELLA: Ce i-am facut surorii mele? Oh, Doamne! Ce i-am facut surorii mele?
EUNICE: Ai facut ceea ce trebuia sa faci. Singurul lucru pe care puteai sa-1 faci. Ea nu
putea sa stea aici, si n nici o alta parte nu se mai putea duce. (n timp ce Stella si
Eunice vorbesc n fata usii, vocile barbatilor din bucatarie se suprapun. Mitchse
ndreapta spre baie. Stanley i taie calea s-l blocheze
TABLOUL ii
si-l mpinge. Mitch nainteaza si-l loveste. Stanley l mpinge napoi. Mitch cade la masa
plngnd cu hohote.)
(In timpul acestor scene Sora o tine strns pe Blanche de
mina ca s-o mpiedice sa fuga. Blanche se ntoarce salbatec

si o zglrie. Femeia masiva ii imobilizeaza bratele. Blanche


striga ragusit si cade n genunchi.)
SORA: Unghiile astea trebuiesc taiate. (Doctorul vine n camera si se uita la
Blanche.) Camasa, doctore? DOCTORUL: Numai daca e neaparat necesar.
(si scoate palaria si se individualizeaza. Devine uman. Vocea i este politicoasa si
ncurajatoare cnd vine n fata Blanchei, si se nclina. Cnd i rosteste numele spaima ei
dispare putin. Umbrele livide de pe pereti dispar, strigatele inumane si zgomotele
nceteaza si chiar plnsul ei ragusit se calmeaza.)
DOCTORUL: Domnisoara Dubois!
(Blanche
ntoarce
fata
spre
el
si
l
priveste
disperata. Doctorul zmbeste si apoi i spune sorei.)

cu

rugaminte

Nu va fi nevoie.
BLANCHE (cu voce slaba): Spune-i sa plece de linga mine. DOCTORUL (catre
sora): Pleaca.
(Sora o lasa. Blanche ntinde minile spre doctor; el o
prinde cu gentilete si o sprijina de brat, conducnd-o printre
draperii.
BLANCHE (tinndu-se strns de bratul lui): Oricine ai fi, eu totdeauna am depins de
bunatatea strainilor.
(Jucatorii de pocher se retrag cnd Blanche si doctorul trec prin bucatarie spre usa din
fata. Blanche l lasa sa o conduca ca si cum ar fi oarba. Cnd ies, Stella, care sta ghemuita pe cteva trepte mai sus pe scara, si striga sora.)
STELLA: Blanche, Blanche, Blanche!
(Blanche merge fara sa se ntoarca, urmata de doctor si de sora. Trec dupa coltul casei.
Eunice coboara si-i pune
14*
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
Stellei copilul in brate. Este nvelit ntr-un scutec albas-tru-deschis. Stella ia, plingnd,
copilul. Eunice coboara si intra n bucatarie unde barbatii, afara de Stanley, se ntorc

ncet la locurile lor de la masa. Stanley a iesit afara si s-a oprit la picioarele
scarii, uitndu-se la Stella.)
STANLEY (putin nesigur): Stella?
(Stella plnge cu o disperare neomeneasca. Este o oarecare voluptate n lipsa de
control cu care-si da drumul lacrimilor, dupa plecarea surorii sale.)
STANLEY (cu multa dragoste, mingietor): Hai, iubito. Hai, dragostea mea... Hai...
dragoste, dragostea mea.(ngenuncheaza Unga Stella si degetele lui gasesc rscroitura
bluzei.) Hai, dragoste. Hai, hai, dragoste...(Suspinele ei voluptuoase si murmurul
senzual scad si se pierd, acoperite de pian si de trompeta surda.)
STEVE: Jocul asta e cu toate cartile pe dos..
CORTINA