Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Williams
Exteriorul unei cladiri cu etaj, in coltul unei strazi din New Orleans, denumita Cmpiile
Elizee si care uneste liniile de triaj cu fluviul. Cartierul este saracacios, dar spre
deosebire de cartierele asemanatoare din alte orase americane, mizeria are aci ceva
pitoresc, plin de farmec. Casele sint, in cea mai mare parte, din cherestea alba,
nnegrite de vreme, cu scari exterioare nguste si subrede, cu balcoane si frontoane
ciudat ornamentate. Cladirea are parter si un etaj. In fata, la intrare, cteva trepte, care
au
fost odata albe.
Este o dupa-amiaza trzie de mai, a nceput sa se ntunece. Cerul, care se vede
mprejurul cladirii de un alb ntunecat, are o culoare calda, albastra, umplnd scena cu
un anumit lirism si ndulcind oarecum atmosfera aceasta de decadere. Se poate
aproape simti rasuflarea calda a fluviului cafeniu printre pravaliile de pe chei, de unde
vine un vag parfum de banane si cafea. O atmosfera asemanatoare este evocata si de
cntecele muzicantilor negri de la barul de dupa colt. De fapt in aceasta parte din New
Orleans te afli totdeauna pe strada, imediat dupa colt, atras de un mic pian la care un
negru cnta fara ncetare, obsedant. Aceste blues-uri cntate la pian exprima spiritul
vietii ce se desfasoara aici. Doua femei, una alba si alta de culoare, stau afara, pe
trepte. Femeia alba este Eunice, care locuieste la etaj; cea neagra e o vecina, caci New
Orleans este un oras cosmopolit; n cartierele lui vechi, rasele se amesteca relativ cu
caldura si usurinta.
Peste muzica blues-urilor se suprapun vocile oamenilor 4e pe strada.
112
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
TABLOUL. 1
113
(De dupa colt vin doi barbati, Stanley Kovalski si Mitch. Slnt n vlrsta de 28-30 de ani,
mbracati simplu, n haine albastre de lucru. Stanley tine In miini bluza pe care o poarta
cnd
joaca
popice
si
un
pachet
patat
cu
rosu,
de la macelarie. Se opresc n fata scarilor.)
STANLEY (racnind): Hei, asculta! Stella!.,.. Baby!...
(Stella apare la balconul primului etaj. E o femeie tnara
si draguta, n jurul a 25 de ani si de o structura evident
foarte deosebita de a sotului ei).
BLANCHE (cu un umor trist si isteric): Mi s-a spus sa iau un tramvai numit Dorinta, sa-l
schimb cu unul numit Cimitire, sa merg sase statii, ca sa ajung n Cmpiile Elizee...
EUNICE: si chiar aici ai ajuns!...
BLANCHE: n Cmpiile Elizee?
EUNICE: Aici snt Cmpiile Elizee!
BLANCHE: Atunci probabil ca n-au nteles ce numar caut...
EUNICE: si ce numar cauti?
BLANCHE (se uita obosita la peticul de hirlie): sase treizeci si doi.
EUNICE: Nu trebuie sa mai cauti.
BLANCHE (nentelegind): O caut pe sora mea, Stella Dubois, vreau sa spun doamna
Stanley Kovalski...
EUNICE: Chiar aici sta. Numai ca a plecat adineaori.
BLANCHE: Cum?... locuieste... chiar n casa asta?
EUNICE: Ea locuieste la parter si eu deasupra.
BLANCHE: Oh... si... nu-i acasa?
EUNICE: N-ai vazut o popicarie dupa colt?
BLANCHE: Parca... Nu snt sigura.
EUNICE: E acolo si se uita la barbatul ei care joaca popice. (O pauza.) Vrei sa-ti lasi
geamantanul aici si sa te duci s-o cauti?
BLANCHE: Nu...
FEMEIA NEAGR: Ma duc sa-i spun ca ai venit...
BLANCHE: Multumesc.
FEMEIA NEAGR: Bine ai venit! (Iese.)
EUNICE: Nu te astepta?...
BLANCHE: Nu... Nu asta-seara.
8
114
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
EUNICE: Asa?... Nu vrei sa intri si sa te faci comoda pna se ntorc?
BLANGHE: Nu vad cum as putea...
EUNIGE: Noi sntem proprietarii, asa ca pot sa-ti deschid si sa te las nauntru...
(Se ridica si deschide usa de la parter. De dupa storuri se aprinde o lumina albastrudeschis. Blanche o urmeaza ncet in apartament. n timp ce interiorul se lumineaza,
spatiul din jur se ntuneca. Se vad doua camere, nu prea lamurit. Prima n care se intra
este o bucatarie, dar are un pat de campanie, care va fi folosit de catre Blanche.
Cealalta este o camera de dormit. n partea din fund a acesteia o usa ngusta da n
baie. Eunicc, n garda, observnd privirea Blanchei.)
Acum e cam dezordine, dar cind e curat e foarte dragut.
BLANCHE: Da?...
EUNICE: H-h... Asa... si va sa zica esti sora Stellei?
BLANCHE: Da... (Voind sa scape de ea.) Multumesc ca m-ai lasat sa intru...
EUNICE: Por nada, cum spun mexicanii... por nada. Pentru nimic. Stella mi-a vorbit de
dumneata.
BLANCHE: Da?...
EUNICE: Mi se pare ca mi-a spus ca esti profesoara. BLANCHE: Da.
EUNICE: si ca esti din Mississippi, nu?... BLANCHE: Da... '
EUNICE: Mi-a aratat o fotografie de la dumneata de-acasa, de la plantatie.
BLANCHE: Belle-Reve?
EUNICE: O casa mare de tot, cu coloane albe.
BLANCHE: Da...
EUNICE: Trebuie sa fie foarte greu sa tii o casa ca asta...
Apoi
Blanche
se
ridica
tine si sa spun... Oh, ce locuinta convenabila si asa de... Ha-ha! Oita mea draga ! N-ai
scos nici un cuvnt!
STELLA: Nici nu m-ai lasat, draga mea!...
(Rde, dar privirea pe care i-o arunca Blanchei este putin nelinistita.)
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: Bine, acuma vorbesti tu. Deschide gurita ta draguta si vorbeste, n timp ce
eu caut ceva de baut. Snt sigura ca trebuie sa ai ceva de baut n casa. Unde o fi? Oh,
las-ca gasesc eu, gasesc!...
(Se duce la dulap si ia sticla. Merge clatinindu-se si gifiie,
in timp ce ncearca sa rida. E cit pe ce sa scape sticla din
mina.)
STELLA (care a observat): Blanche, stai jos si lasa-ma pe mine sa-ti torn. Dar nu prea
stiu cu ce sa-ti dau. Poate este sifon n racitor. Asteapta putin, draga mea, imediat...
BLANCHE: Ah, nu, iubito... Nu merge asta-seara la nervii mei! Unde... Unde... Unde
este...?
STELLA: Stanley? La popice. i place teribil. Baietii au azi... am gasit putin sifon... o
partida.
BLANCHE: Numai putin Baby, putin de tot... Sa nu te sperii, sora ta n-a devenit o
betiva. E cald, snt zapacita si nfierbntata, si obosita, si nsetata! Acum stai jos si explica-mi si mie ce-i cu casa asta. Ce cauti tu ntr-o casa ca asta?
STELLA: stii, Blanche...
BLANCHE: Oh, nu vreau sa fiu ipocrita cu tine. Din contra, vreau sa fiu foarte sincera si
dreapta. Niciodata, niciodata, nici n visurile mele cele mai rele nu mi-am putut imagina
asa ceva. Numai Poe! Numai Edgar Allan Poe ar fi putut s-o faca! Cred ca de aici ncolo
ncep padurile bntuite de stafii. (Rde.)
STELLA: Nu, draga mea, de aici ncolo ncep liniile de triaj...
BLANCHE: Nu, acuma, serios, sa lasam gluma deoparte. De ce nu mi-ai spus nimic?
De ce nu mi-ai scris nimic, iubito, de ce mi-ai ascuns...
STELLA (cu grija, turnlndu-si si ei n pahar): Ce ti-am ascuns, Blanche?
iubito...
(Apoi scurt.)
Sa
schimbam
subiectul.
BLANCHE (amndou rznd stingherite): Stella, dar aici snt numai doua ncaperi. Nu
vad unde o sa stau eu.
STELLA: O sa stai aici.
BLANCHE: Ce fel de pat e asta? Unul din acelea demon-tabile? (Se asaz pe el.)
STELLA: Cum ti se pare?
BLANCHE^Yraw prea^ convinsa): Minunat, iubito. Nu-mi plac paturile prea moi. Dar nu
e usa ntre camere, si Stanley... e cuviincios, da?
STELLA: Stanley... e polonez, stii asta...
BLANCHE: Ah, da. Asta e ceva asa ca si irlandez, nu?
STELLA: stii...
BLANCHE: Dar nu asa ngmfat, nu?... (Rid amndoua, iar stingherite.) Mi-am adus
niste rochii dragute sa le port cnd ma voi vedea cu prietenii vostri...
STELLA: Mi-e teama ca nu-ti vor place.
BLANCHE: Cum snt?
STELLA: Snt prietenii lui Stanley.
TABLOUL 1
119
BLANCHE: Polonezi?
STELLA: De tot felul, Blanche.
BLANCHE: Tipuri... eterogene?
STELLA: Ah, da. Da, tipuri, asta e cuvntul.
BLANCHE: n orice caz, mi-am adus rochii dragute si am sa le port. Cred ca sperai sa
stau la un hotel, dar nu ma duc la hotel. Vreau sa fiu lnga tine, sa fiu cu cineva. Nu pot
sta singura. Din cauza ca poate ai observat - nu ma simt prea bine...
(Vocea i se fringe si privirea-i devine speriata.)
STELLA: Pari putin nervoasa, sau extenuata, sau asa ceva...
BLANCHE: Crezi ca Stanley o sa ma placa, sau o sa fiu doar o ruda n vizita? Nu-mi
pot da seama.
STELLA: O sa va mpacati bine amndoi, numai sa nu ncerci sa-1 compari cu oamenii
pe care-i ntlneam la noi acasa.
BLANCHE: Este att de... altfel?
STELLA: Da. Altfel de om.
BLANCHE: Cum adica? Cu cine seamana?
STELLA: Oh, nu poti descrie pe cineva pe care-1 iubesti! Uite o fotografie!
(i ntinde o fotografie.)
BLANCHE: E ofiter?
STELLA: E sergent-major n trupele de geniu. Astea snt decoratiile lui!
BLANCHE: Le avea atunci cnd l-ai ntlnit pentru
prima oara?
STELLA: N-avea grija ca nu m-a orbit cu toate alamurile
astea.
BLANCHE: Nu asta voiam sa...
STELLA: Dar, desigur, au fost lucruri care mai trziu mi-au placut...
BLANCHE: Cum ar fi originea lui civila! (Stella rlde nesigur.) Ce-a spus cnd a auzit ca
voi veni?
STELLA: Oh, Stanley nca nu stie.
BLANCHE (speriata): nca nu i-ai spus?
120
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STELLA: E mult timp plecat.
BLANCHE: Oh... calatorii?
STELLA: Da.
BLANCHE: Asta-i bine. Adica mi nchipui... nu-i asa?
STELLA (spunnd jumatate pentru sine): Mi-e foarte greu cnd e plecat, chiar si o
singura noapte.
BLANCHE: Ce spui!...
STELLA: si cnd pleaca o saptamna, aproape ca nnebunesc.
BLANCHE: Ce frumos!
STELLA: si cnd vine acasa plng pe umarul lui ca un copil... (si zmbeste.)
BLANCHE: Cred ca asta nseamna sa iubesti cu adevarat. (Stella o priveste cu un
zmbet radios.) Stella...
STELLA: Ce este?
BLANCHE (cu o izbucnire stingherita): Nu te-am ntrebat nimic din ceea ce ai crezut ca
am sa te ntreb. si de aceea astept de la tine sa ntelegi ceea ce am sa-ti spun.
STELLA: Ce anume, Blanche? (Figura i devine ngrijorata.)
BLANCHE: Stella, probabil ca ai sa ma nvinuiesti, stiu ca esti gata sa ma nvinuiesti,
dar nainte de a o face, gndeste-te bine, tu ai plecat. Eu am ramas si am luptat! Ai venit
la New Orleans si ai avut grija numai de tine. Eu am ramas la Belle-Reve si am ncercat
sa pastrez totul. Nu-ti spun asta ca o nvinuire, dar toata greutatea a cazut pe umerii
mei.
STELLA: Cel mai bun lucru pe care l-am avut de facut a fost sa-mi aranjez viata,
Blanche.
BLANCHE (ncepe sa se agite cu intensitate): stiu, stiu. Dar tu esti cea care a parasit
Belle-Reve, nu eu. Eu am ramas si am luptat pentru el, am sngerat pentru el, aproape
am murit pentru el!
STELLA: Blanche, stapneste-te! Ce-i cu iesirea asta isterica? Spune-mi ce s-a
ntmplat? Ce nseamna ca ai luptat si ai sngerat? Ce fel de...
BLANCHE: Eram sigura, Stella. Eram sigura ca asta va fi atitudinea ta fata de...
STELLA: Fata de ce?...
TABLOUL 1
121
BLANCHE (ncet): De pierderea... de pierderea...
pierdut...? Nu se poate! BLANCHE: Da, Stella...
STELLA:
Belle-Reve... S-a
(Se uita tinta una la alta, pe deasupra mesei acoperite cu linoleum galben. Blanche
clatina ncet din cap, iar Stella si muta ncet privirea spre miinile ce si le tine
mpreunate pe masa. Muzica blnes-urilor creste n intensitate. Blanche si atinge
fruntea cu batista.)
STELLA: Dar cum a fost? Ce s-a ntmplat?
BLANCHE (sarind imediat): Tu ma ntrebi ce
s-a ntmplat?
STELLA: Blanche!
BLANCHE: Tocmai tu esti cea care stai aici si ma acuzi?
STELLA: Blanche!
BLANCHE: Eu, eu, eu am primit loviturile n fata si n trupul meu. Toate mortile astea.
Defilarea nesfrsita " catre cimitir! Tata, mama! Margaret, n felul acela ngrozitor! Att de
mare nct nu putea fi pusa n sicriu. Dar care a ars cum arde gunoiul 1 Tu de-abia ai
avut timp sa vii la nmormntare, Stella! Dar nmormntarile nu snt nimic n comparatie
cu mortii! nmormntarile snt linistite, dar mortii nu ntotdeauna. Uneori respiratia le e
ragusita, alteori horcaie, si alteori striga cu disperare catre tine:'Nu ma lasa! Chiar si cei
batrni striga uneori: Nu ma lasa! Ca si cum tu ai putea sa-i opresti. nmormntarile snt
tacute, cu flori delicate. si n ce sicrie falnice snt pusi! Daca n-ai fost acolo la capati
cnd strigau: Nu ma lasa! n-ai sa poti banui niciodata lupta groaznica ce se da pentru o
rasuflare si pentru snge. Nici nu poti visa asa ceva, dar eu am vazut! Am vazut! Am
vazut! si acum stai aici, n ochii tai citesc cum ma acuzi ca am lasat sa se piarda pro prietatea! Cum Dumnezeu crezi ca s-a platit toata aceasta durere si toti mortii astia?
Caci moartea este scumpa, miss Stella! si iessie,'varul acela batrn, imediat dupa Margaret. Coasa nspaimntatoare a mortii se fixase la poarta casei noastre, Stella!
Cartierul ei general era la Belle-Reve. Asa, iubito, asa mi-a alunecat printre degete!
Care dintre ei' ne-a lasat ceva? Care dintre ei ne-a lasat macar vreo
122
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
polita de asigurare? Numai balrnul Jessie, o sula de dolari ca sa-i platim sicriul. Asta a
fost tot, Stella! si eu... cu bietul meu salariu de la scoala. Acuza-ma! Stai aici, te uiti tinta
la mine si te gndesti ca eu am pierdut proprietatea. Eu am pierdut-o? Tu unde erai? Cu
polonezul tau... n pat,,.
se
ntoarce
repede
la
balustrada
scarii): Nu! Nu la
iese
din
nou
(Mitch se face ca nu aude, spune "Noapte buna la toti" si pleaca cntnd. Se aude
de sus vocea lui Eunice.)
EUNICE: Vino odata sus! Am facut un castron de spa-ghetti si l mannc singura!
STEVE (mergnd sus): i-am spus si ti-am si telefonat ca jucam. (Catre baieti.) Bere
rasuflata!
EUNICE: Nu mi-ai'telefonat de loc!
STEVE: i-am spus de dimineata, si la prnz ti-am telefonat...
EUNICE: Sa nu mai vorbim de asta. Numai vino odata acasa!
STEVE: Vrei sa scrie si n ziare?
(Se aud risete si larma de glasuri de la barbatii care-si iau. ramas bun. Stanley
deschide usa de la bucatarie si intra. Este de statura mijlocie, solid. Fiinta lui radiaza o
fericire animalica, ce se reflecta in toate miscarile si atitudinile, nca de linar, principalul
scop al vietii sale au fost fpjn.eilp. primea sau da placerea nu cu o usoara nepasare,
subordonindu-i-se, ci cu forta si orgoliul unui cocos mpaunat. De la aceasta
preocupare absorbanta, care-l satisface, pornesc toate celelalte manifestari ale vietii lui,
ca de exemplu sinceritatea cu barbatii, pretuirea unui umor gros, dragostea pentru
bautura, mncare si jocuri, pentru masina lui, radioul lui, pentru tot ce-i apartine si
poarta emblema lui de afemeiat vulgar. Pe femei le categoriseste dintr-o privire din
punct de vedere sexual, nchipuindu-si frnturi de imagini care-l determina cum
anume sa le zimbeasca.)
BLANCHE (retragndu-se involuntar sub privirea lui): Dumneata trebuie sa fii
Stanley. Eu snt Blanche. STANLEY: Sora Stellei? BLANCHE: Da. STANLEY: Hello!
Unde-i mititica?
124
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: n baie.
STANLEY: Aha. N-am stiut ca vii la noi.
BLANCHE: Eu... am...
o yolca.)
Este ora sase, n dupa-amiaza urmatoare. Blanche face baie. Stella si termina
toaleta. Rochia imprimata a Blanchei este ntinsa pe patul Stellei.
Stanley intra de afara prin bucatarie, lasnd usa deschisa, n timp ce se aude acel
vesnic blue de dupa colt.
STANLEY: Ce-s toate maimutarelile astea?
STELLA: Oh, Stan! (Se repede sa-1sarute, ceea ce accepta ntr-o atitudine exagerat de
demna.) Ma duc cu Blanche sa mncam la Galatoire's, si de acolo mergem la un teatru.
Asta pentru ca azi e ziua voastra de pocher...
STANLEY: si cu masa mea ce se ntmpla? Eu nu ma duc sa mannc la Galatoire's.
STELLA: i-am pus ceva rece la gheata.
STANLEY: Bine, dar asta nu-i tot att de elegant.
STELLA: Am sa ncerc sa o tin pe Blanche n oras pna terminati voi partida, pentru ca
nu stiu cum ar privi ea asta. Asa ca o sa mergem ]a unul din localurile mici din cartier, si
ai face bine sa-mi dai niste bani.
STANLEY: Ea unde e?
STELLA: Face o baie fierbinte ca sa-si linisteasca nervii. E foarte deprimata.
STANLEY: Din ce cauza?
STELLA: A trecut printr-o mare nenorocire.
STANLEY: Daaa...?
STELLA: Stanley, stii ca... am pierdut Belle-Reve?
STANLEY: Locul acela de la tara?
TABLOUL 2
127
STELLA: Da.
STANLEY: Cum?
STELLA (vag): Oh, a trebuit sa fie cedat... sau asa ceva. (O pauza n care Stanley se
gndeste, n timp ce Stella si schimba rochia.) Cnd ai s-o vezi spune-i ceva dragut
despre felul cum arata. si... ah, nu pomeni despre copil. Nu i-am spus nca nimic. Vreau
sa astept pna se va mai linisti...
STANLEY (amenintator): Asa?
STELLA: si cauta s-o ntelegi si sa fii dragut cu ea, Stan.
BLANCHE (cinlnd n baie):
Din tara cu apa albastra ca cerul Au adus roaba o fata...
STELLA: Nu se astepta sa ne gaseasca ntr-o casa att de mica. stii... eu, n scrisori, iam prezentat lucrurile putin altfel...
STANLEY: Da?
STELLA: si admira-i rochia si spune-i ca arata minunat. Asta e foarte important pentru
Blanche. Este mica ei slabiciune.
STANLEY: Aha, nteleg. Acuma sa ne ntoarcem putin napoi si sa-mi spui unde e locul
ala de la tara?
STELLA: Ah... da...
STANLEY: Despre ce e vorba? As vrea sa aflu ceva amanunte n chestiunea asta.
STELLA: Mai bine sa nu vorbim prea mult despre asta pna nu se linisteste.
STANLEY: ha, asa care va sa zica. Surioara Blanche nu poate fi plictisita cu amanunte
de afaceri n momentul acesta...
STELLA: Ai vazut cum era aseara...
STANLEY: Mda... am vazut. Dar ia sa ne uitam si noi putin la actul de vnzare.
STELLA: N-am vazut nici unul.
STANLEY: Nu ti-a aratat nici o hrtie, sau vreo chitanta? Sau ceva n genul asta, nu?
STELLA: Pare ca n-ar fi fost vndut.
128
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Atunci ce dracu' s-a ntmplat, a cedat-o asa, pentru binefaceri?
STELLA: Sssst... te aude.
STANLEY: Putin mi pasa daca ma aude. Sa vad hrtiile.
STELLA: N-a fost nici o hrtie. Nu mi-a aratat nici o hrtie, si mie putin mi pasa de hrtii.
STANLEY: Ai auzit vreodata de Codul Napoleon?
STELLA: Nu, Stanley, n-am auzit niciodata de codul Napoleon, si daca as fi auzit nu
vad ce legatura...
STANLEY: Atunci stai putin sa te lamuresc eu, baby, n vreo doua chestii...
STELLA: si...
STANLEY: n statul Louisiana, noi avem codul Napoleon si, potrivit lui, ceea ce apartine
sotiei, apartine si sotului si viceversa. De exemplu, daca eu am o anumita proprietate,
sau tu ai o anumita proprietate...
STANLEY: Perle... frnghii de perle... Ce este sora asta a ta? Pescuitoare de perle? si
bratari de aur masiv. Unde snt perlele si bratarile tale de aur, Stella?
STELLA: Sssst! Linisteste-te, Stanley!
STANLEY: si diamante! O coroana pentru o mparateasa!
STELLA: O diadema de strass pentru o toaleta de bal.
STANLEY: Ce e aia strass?
STELLA: Ceva foarte apropiat de sticla!
STANLEY: Ma iei peste picior? Am si o cunostinta care lucreaza la un magazin de
bijuterii. Am sa-1 chem sa le vada. Aici este plantatia ta, sau ce-a mai ramas din ea.
STELLA: Nici nu-ti dai seama ce stupid si ce ngrozitor esti. si acum nchide cufarul
pna nu iese ea din baie.
STANLEY (izbeste n cufarul aproape nchis si
bucatarie): Kowalski-ii si DuBois-ii au conceptii diferite.
se
asaza
pe
masa
din
STELLA (suparata): Da, ntr-adevar, slava Domnului! Eu ma duc afara. (si ia palaria
albasi manusile si se ndreapta spre usa de iesire.) Vino afara cu mine pna se mbraca
Blanche.
STANLEY: De cnd mi dai ordine?
STELLA: Preferi sa stai aici si s-o insulti?
STANLEY: Al naibii ti mai merge gura. Stau aici!
(Stella iese pe usa. Blanche iese din baie ntr-un halat de satin rosu.)
9 - Teatru american contemporan, VQJ. JJ
130
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE (linistita): Hallo,
Stanley!
Snt
pata, mbaiata, parfumata; ma simt ca un nou-nascut.
STANLEY (si aprinde o tigara): Asta-i bine.
gata,
proas-
BLANCHE (trgnd perdelele de la fereastra): Iarta-ma putin, pna mi pun rochia cea
noua...
STANLEY: Te rog, mbraca-te... Blanche.
BLANCHE (trage perdelele dintre camere): Am nteles ca aici va avea loc o mica
partida de carti la care noi, doamnele, n mod politicos, nu sntem invitate.
STANLEY (sumbru): Da...?
(Blanche si scoate halatul si si pune o rochie imprimata.)
BLANCHE: Unde-i Stella?
STANLEY: A iesit afara.
BLANCHE: Numai o clipa... Vreau sa te rog ceva.
STANLEY: Ce anume?
BLANCHE: Sa ma nchei la spate. Poti sa intri. (Stanley intra printre perdele cu o privire
mocnita.) Cum arat?
STANLEY: Arati bine.
BLANCHE: Multumesc. Acuma ncheie-ma.
STANLEY: Nu ma prea pricep.
BLANCHE: Voi barbatii, cu degetele nendemnatice... Pot sa trag un fum din tigara ta?
STANLEY: Ia o tigara'ntreaga.
BLANCHE: Ah, multumesc... Oh... parca mi explodeaza plamnii.
STANLEY: Stella si cu mine te-am ajutat sa despachetezi.
BLANCHE: Da? Tu, desigur, ai lucrat bine si repede.
STANLEY: Arata de parca ai fi dat o raita prin marile magazine din Paris...
BLANCHE: Ha, ha! Rochiile snt pasiunea mea...
STANLEY: Cam ct poate sa coste o bucatica de blana ca asta?
BLANCHE: Asta? Asta a fost omagiul unui admirator al meu.
BLANCHE (zmbind): stii, niciodata nu mi-au placut oamenii insipizi. De aceea, cnd team vazut aseara, mi-am spus: Sora-mea s-a casatorit cu un barbat. Binenteles ca asta
a fost tot ce am putut sa spun despre tine.
STANLEY (tunnd): Sa ispravim odata!
BLANCHE (astupndu-si urechile cu palmele): Ooooo!
STELLA (strignd de pe scari): Stanley, vino ncoace si las-o pe Blanche sa se mbrace!
BLANCHE: M-am si mbracat, iubito!
STELLA: Atunci vino odata...
STANLEY: Am o mica discutie cu sora ta.
9*
132
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE (senina): Iubito, fa-mi un serviciu. Da o fuga si adu-mi o nghetata... Dar de
lamie, scumpo. Te rog frumos.
STELLA (ezitnd): Da, bine...
(Iese dupa coltul cladirii.)
BLANCHE: Biata de ea, era aici afara si ne auzea, si am impresia ca nu a nteles att de
bine ca mine despre ce este vorba... In regula. Acuma, domnule Kowalski, hai sa nu
mai vorbim cu doua ntelesuri. Snt gata sa raspund la toate ntrebarile. Nu am nimic de
ascuns. Despre ce este vorba?
STANLEY: n statul Louisiana exista ceva care se cheama Codul Napoleon, si asta
spune ca tot ce poseda nevasta-mea este si al meu, si viceversa.
BLANCHE: Vai de mine, dar ce aer de judecator ai...?
(Se stropeste cu pulverizalorul si n joaca ii stropeste si
pe Stanley. El ii ia pulverizalorul si l pune pe masa de
toaleta. Blanche isi da capul pe spate si rlde.)
STANLEY: Daca nu as sti ca esti sora neveste-mi, cine stie ce-ar trebui sa cred despre
tine.
BLANCHE: Ca de exemplu?
STANLEY: Nu ma prosti! stii despre ce este vorba.
BLANCHE (pune valorizatorul pe masa): Foarte bine. Cartile pe fata. Asta-mi place. (Se
ntoarce catre Stanley.)stiu ca am spus o multime de minciuni, dar la urma urmei
farmecul unei femei este cincizeci la suta iluzie. Dar cnd e vorba de ceva important cu
adevarat, atunci spun adevarul, si adevarul este acesta: nu mi-am nselat nici sora, si
nici pe tine, si nici pe nimeni altcineva n toata viata mea.
STANLEY: Unde snt actele? n cufar?
BLANCHE: Tot ce am este n cufarul asta! (Stanley se duce la cufar, II deschide brusc
si ncepe sa umble n el.)Dar ce Dumnezeu ti nchipui? Ce-o fi n capul tau de copil?
Ca va ascund ceva si ca ncerc sa-mi nsel ntr-un fel sora? Mai bine lasa-ma pe mine.
Ya fi mai rapid si mai simplu... (Se duce la cufar si scoate de acolo o cutie.) Mai toate
hrtiile mele snt n cutiuta asta. (O deschide.)
TABLOUL 2
133
STANLEY: si asta ce e? (Arata o alta legatura de hrtii.)
BLANCHE: Astea snt scrisori de dragoste ngalbenite de vreme, toate de la acelasi
baiat. (Stanley i le ia, ea i striga cu asprime.) Da-mi-le napoi!
STANLEY: Mai nti sa le vad!
BLANCHE: Minile tale le murdaresc!
STANLEY: N-o lua asa! (Desface panglica si ncepe sa le examineze. Blanche ncearca
sa i le smulga si scrisorile cad pe jos.)
BLANCHE: Acum, dupa ce le-ai mnjit, am sa le ard.
STANLEY (o priveste batjocoritor): Ce dracu scrie n ele?
BLANCHE (pe jos, ncercnd sa le adune): Niste poezii scrise de un baiat care a murit.
L-am lovit n felul n care ncerci sa ma lovesti pe mine, dar nu poti. Nu mai snt tnara si
vulnerabila. Dar tnarul meu sot era, si eu... sa nu mai vorbim despre asta. Numai dami-le napoi.
da toata
cutia. Stanley
examineze hrtiile.)
duce
la
masa
si
BLANCHE (lund un plic mare continlnd mai multe acte): Aici snt mii de hrtii, adunate
de sute de ani; ele au amputat Belle-Reve, bucata cu bucata, caci usuraticii nostri
bunici, si tati, si unchi, si frati si-au pierdut pamnturile
134
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
TABLOUL
135
pentru fabuloasele lor pacate trupesti, ca s-o spun pe sleau. r (si scoate ochelarii cu un
rs ostenit.) Cuvntul asta de patru \ litere, amor, ne-a irosit toata plantatia, pna cnd n
cele ,' din urma - si Stella poate sa controleze asta - s-a dus t si casa, si cei douazeci
de acri de pamnt, inclusiv un cimitir unde - afara de mine si de Stella - zac acum
toti." (Pune pe masa continutul plicului.) Aici e totul, numai hr-tii. i le dau ca zestre!
Ia-le, rasfoieste-le. Poti sa le nveti pe de rost, daca vrei! Cred chiar ca e de-a
dreptul minunat sa-ti dai seama ca n cele din urma Belle-Reve este gramada asta de
hrtii, ajunsa n minile tale mari si capabile!... Ce-o fi cu Stella ca nu vine odata cu
nghetata aia? (Se lasa pe spate si nchide ochii.)
perdele si prin fereastra lata de la strada. Pentru moment este o liniste desavrsila ca
naintea unui pot mare.
STEVE: Mai ai ceva de spus? PABLO: Mai poti spune ceva? STEVE: Da-mi doua
carti. PABLO: Tu, Mitch? MITCH: Eu nu merg. PABLO: Una.
MITCH: Mai vrea cineva un gt? STANLEY: Da. Eu!
PABLO: De ce nu se duce cineva pna la Chinezu sa aduca niste pastrama?
AfiLOUL 3
137
STANLEY: Eu pierd si tu vrei sa mannci! Mai departe! Deschide cineva? Deschid eu!
Ia-ti dosul de pe masa, Mitch! La pocher nu-i nevoie de altceva dect de carti, re-lansuri
si whisky.
(Se ridica putin clatininda-se si arunca pe jos niste coji de pepene.)
MITCH: Faci pe nebunu, da?
STANLEY: Gte?
STEVE: Da-mi trei.
STANLEY: Una.
MITCH: Iar nu merg. As vrea sa plec acasa.
STANLEY: Taca-ti gura.
MITCH: S-a mbolnavit mama. si nu doarme pna nu ma ntorc.
STANLEY: Atunci de ce nu stai cu ea acasa?
MITCH: Ea mi-a spus sa ies, asa ca am iesit, dar n-am nici o placere. Tot timpul ma
gndesc cum s-o fi simtind.
STANLEY: Pentru numele lui Dumnezeu, atunci du-te acasa.
PABLO: si ce ai?
STEVE: Culoare!
MITCH: Voi toti snteti casatoriti. Dar daca moare mama, eu ramn singur. Ma duc la
baie.
STANLEY: ntoarce-te repede, si-o sa-ti dam biberonul.
MITCH: Am plecat. (Trece prin dormitor si intra n baie.)
STEVE (artnd cartea): Trei bucati. (Povestind In timp ce joaca.) Fermierul asta batrn
statea jos n spatele casei si dadea porumb la puii de gaina, cnd deodata aude o cotcodaceala grozava si gaina aia tnara vine lacoma n goana pe lnga peretele casei cu
cocosul chiar dupa ea si care voia s-o prinda.
STANLEY (impacientat din cauza povestirii): Joaca!
STEVE: si cnd cocosul a vazut ca fermierul dadea graunte la pui, a frnat, si a lasat
gaina, si a nceput sa ciuguleasca si el. si atunci fermierul a spus: Doamne
Dumnezeule, fa asa sa nu ma apuce foamea!
(Steve si Pablo rid. Surorile apar de dupa coltul cladirii.)
138
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STELLA: nca mai joaca.
BLANCHE: Cum arat?
STELLA: Foarte bine, Blanche.
BLANCHE: Mi-e foarte cald si tremur. Asteapta sa ma pudrez, si pe urma intram. Pot sa
intru asa?
STELLA: Sigur ca da. Esti la fel de proaspata ca o margareta !
BLANCHE: Una culeasa de cteva zile.
(Stella deschide usa si ele intra.)
STELLA: Ah, baieti! Tot mai snteti aici?
STANLEY: Unde ati fost?
STELLA: Am fost cu Blanche la un spectacol. Blanche, domnul Gonzales si domnul
Hubbell.
pe
cea
de
sus? (Rde
mai
sa clipeasca. El se asaz apoi din nou la masa de pocher, Doi dintre oameni se
cearta.) N-am auzit cnd ai spus,
PABLO: Nu i-am spus, Mitch?
MITCji; Nu eram atent...
TABLOUL 3
141
i
PABLO: Dar atunci ce faceai?
STANLEY: Privea printre draperii. (Se ridica din nou si nchide perdelele.) Da odata
cartile si joaca. Asa snt unii, cnd cstiga n-au astmpar. (Mitch se ridica n timp ce Stanley se ntoarce la masa.) (Striga.) Stai jos!
MITCH: Ma duc. Ies din joc.
PABLO: Sigur ca n-are astmpar. Cu sapte hrtii de cinci dolari, care-i umfla buzunarele
ca niste mingi...
STEVE: Mine ai sa-1 vezi la casierie ca-i schimba n maruntis...
STANLEY: si cnd o sa vina acasa ai sa-1 vezi ca-i baga la pusculita pe care i-a dat-o
maica-sa de Craciun.(Jucnd.) Pentru el jocul asta este ca o picatura ntr-un ocean...
(Mitch rde stingherit, trece printre draperii si apoi se opreste.)
BLANCHE (cu delicatete): Hallo! Camera copiilor e ocupata...
MITCH: Am baut bere...
BLANCHE: Mie nu-mi place berea.
MITCH: E o bautura pentru vreme calduroasa.
BLANCHE: Oh, nu cred... pe mine totdeauna ma ncalzeste si mai tare. Nu ai cumva o
tigara?
(si-a pus un capot visiniu de satin.)
MITCH: Cum sa nu. .
Da?
BLANCHE: Nu pot sa stau la lumina unui bec gol, dupa cum nu pot sa aud expresii mai
grosolane, sau sa vad ceva vulgar.
MITCH (aranjnd abajurul): Cred ca noi va facem impresia unei adunaturi cam din topor.
BLANCHE: Ma adaptez usor... la mprejurari.
MITCH: E bine sa poti fi asa. Esti n vizita la Stella si la Stanley?
BLANCHE: Stella nu se simte asa bine n ultima vreme si am venit s-o ajut putin. E
foarte muncita. \
MITCH: Nu esti...?'
BLANCHE: Maritata? Nu, nu! Snt o profesoara fata batrna.
MITCH: Profesoara poate esti, dar fata batrna sigur nu esti!
\
tatea dumneavoastra.
MITCH: si zi asa... Esti profesoara...
BLANCHE: Da. Ah, da... i
muzica... (Blanche
rde
BLANCHE: Nici o aritmetica, domnule, nici o aritmetica. (Riznd.) Nici nu stiu tabla
nmultirii. Nu. Am nefericirea sa fiu profesoara de limba engleza, si am misiunea sa fac
ca o banda de tineri Romeo, derbedei si baieti de pravalie sa-i pretuiasca pe
Hawthorne, Whitmann I
si Poe.
144
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE:
lumina noptii. Pentru o clipa se aude blues-wZ cnlat la pian. n cele din urma, Stanley
apare poticnindu-se, mbracat pe jumatate, la usa de jos, apoi pe treptele de lemn pna
pe trotuar, n fata casei. si da capul pe spate ca un cine care urla si ncepe sa strige
numele neveste-si:Stella! Stella! Iubito! Stella!)
STANLEY: Stellahhhh!
EUNICE (strigind din usa apartamentului): Nu mai urla acolo si du-te de te culca!
STANLEY: Vreau sa vina papusica mea! Stella! Stella!
EUNICE: N-o sa vina, asa ca linisteste-te. Sa te nveti minte!
STANLEY: Stella!
EUNICE: Nu se poate sa bati o femeie si dupa aia s-o chemi napoi! Nu mai vine! si o
sa aiba si un copil! Puturo-sule! Javra poloneza! Poate o sa puna lumea mna pe tine si
o sa te stropeasca cu furtunul de incendiu ca ultima data...
STANLEY (umil): Eunice, vreau sa vina fetita la mine.
EUNICE: Ha! (Trnteste usa.)
STANLEY (cu o violenta care ar vrea sa crape cerul): Stellaaaaaaaaa!
(Se aud sunetele tinguitoare si joase ale clarinetului. Usa de sus se deschide din nou si
Stella coboara n capot, pe scarile nguste si subrede. Are lacrimi n ochi si parul
despletit i cade pe umeri si git. Se privesc tinta unul pe altul. Apoi se mbratiseaza cu
un geamat de animal ntr-un gest de ocrotire. Stanley cade n genunchi pe trepte si si
lipeste fata de pnlecul ei. Ochii Stellei se ncarca de tandrete cnd i prinde capul si ii
apropie de ea. Stanley
TABLOUL 3
147
,
deschide usa, o ia n brate si o duce n apartamentul ntunecat. Blanche iese n capot
si coboara nspaimntata.)
BLANCHE: Unde-i mica mea surioara. Stella! Stella!
(Se opreste la usa apartamentului ntunecat al surorii sale. si tine deodata respiratia.
Coboara pe trotuar n fata casei. Priveste n dreapta si n stinga, ca n fata unui
sanctuar. Muzica se aude din ce n ce mai ncet. Mitch apare de dupa colt.)
Stanley zace pe jos n fata camerei de baie. Usa de afara este usor ntredeschisa si se
vede un cer stralucitor de vara. Blanche apare n usa. A petrecut o noapte de insomnie
si aspectul ei este complet deosebit de al Stellei. si preseaza cu nervozitate, de buze,
degetele ndoite, In timp ce priveste prin usa, nainte de a intra.
BLANCIIE: Stella!
STELLA (misclndu-se lenes): Hmmh!
(Blanche scoate un geamat si alearga In dormitor, arun-cndu-se jos linga Stella, ntr-un
acces de tandrete isterica.)
BLANCHE: Baby, surioara mea!
STELLA (ndepartndu-se de ea): Blanche, ce e cu tine?
(Blanche se ridica ncet n fata patului, privindu-si sora cu degetele presate pe buze.)
BLANCHE: A plecat?
TABLOUL 4
149
STELLA: Stan? Da!
BLANCHE:
Se ntoarce?
STELLA: Nu!
BLANCHE: Ba da! Asa e! si situatia ta este mai rea dect a mea. Numai ca tu nu-ti dai
seama de asta. Eu am safac ceva. Am sa-mi adun toate puterile si am sa-mi fac o alta
viata.
STELLA: Da?
BLANCHE: Pe cnd tu esti prinsa aici. si asta nu e bine, caci nca nu esti batrna. Mai
poti sa scapi!
STELLA (clar si raspicat): Nu snt prinsa nicaieri si nu vreau sa scap de nicaieri.
BLANCHE (nu-i vine a crede): Ce spui, Stella?
STELLA: Am spus ca nu snt prinsa nicaieri de unde as vrea sa scap. Uita-te la
dezordinea din camera asta! si la sticlele astea goale! Au baut doua lazi asta-noapte.
Mi-a promis azi-dimineata ca se va lasa de partidele astea de pocher, dar stii bine ct
poate sa tina o asemenea fagaduiala. Ei bine, asta e placerea lui, tot asa dupa cum a
mea este cinematograful sau bridge-u\. Oamenii trebuie sa-si tolereze unul altuia
obisnuintele, asa cred.
BLANCHE: Nu te nteleg. (Stella se ntoarce catre ea.) Nu-ti nteleg aceasta indiferenta.
Asta e un fel de filozofie chinezeasca.
STELLA: Ce fel de...?
BLANCHE: Toata... ntortocherea si mormaiala asta... o lampa sparta... sticle de bere...
dezordine n bucatarie... ca si cum nimic neobisnuit nu s-ar fi ntmplat!
(Stella ride; ia matura si-o nvirteste n mini.)
nadins mi scuturi asta n fata... STELLA: Nu.
TABLOUL 4
151
BLANCHE: Ispraveste. Lasa matura. Nu vreau sa faci curatenie dupa el.
STELLA: si atunci cine o sa faca? Tu?
BLANCHE: Eu? Eu!
STELLA: Nu, asta nu se poate!
BLANCHE: Oh, stai, lasa-ma sa ma gndesc. Numai sa-mi functioneze creierul. Trebuie
sa facem rost de niste bani, asta-i singura cale.
STELLA: n orice caz e bine sa faci rost de bani.
BLANCHE: Asculta-ma. Am o idee. (ncet, pune o tigara n tigaret.) Iti mai aduci aminte
de Shep Huntleigh? (Stella clatina din cap.) Sigur ti aduci aminte! Am fost colega cu el
la scoala, si un timp am. fost buni prieteni. Ei bine...
STELLA: Ei...?
BLANCHE: Am fost la el iarna trecuta. stii ca am fost de
Craciun la Miami?
STELLA: Nu.
BLANCHE: Ei bine, am fost. Am facut excursia asta ca o investitie, spernd sa ntlnesc
pe cineva care sa aiba un milion de dolari...
STELLA: Ai facut asta?
BLANCHE: Da. Am fost la Shep Huntleigh. Am fost la el, pe bulevardul Biscayne, n
seara de Craciun... n masina lui... un Cadillac decapotabil, lung ca o casa...
STELLA: Cred ca de-abia putea sa circule n aglomeratie...
BLANCHE: Ai auzit de sonde petrolifere?
STELLA: Da, demult.
BLANCHE: Are o multime, n tot Texasul. Texasul i varsa literalmente aur n toate
buzunarele.
STELLA: Nu mai spune!
BLANCHE: Tu stii ce indiferenta snt la bani. Nu ma gndesc la bani dect n ceea ce te
priveste pe tine. Dar el poate face ceva, sigur ca poate...
STELLA: Sa faca ce... Blanche?
BLANCHE: Sa ne deschida... un magazin!
STELLA: Ce fel de magazin?
BLANCHE: Oh, un magazin oarecare. Poate s-o faca numai cu jumatate din ce arunca
nevasta-sa la curse...
152
UN TRAMVAI NUMIT DORINTA
STELLA: E casatorit?
BLANCHE: Iubito, as mai fi eu aici daca n-ar fi casatorit? ( Stella rde usor. Blanche se
ridica si se duce repede la telefon. Vorbeste ascutit.) Cum pot obtine legatura cu
Western Union? Operatorule!... Western Union!
STELLA: sta e un telefon automat, draga mea.
BLANCHE: Nu pot sa fac nimic, snt prea,..
STELLA: Fa litera O.
BLANCHE: O?
STELLA: Da. "O" pentru operator!
(Blanche se glndeste un moment, apoi pune telefonul jos.)
BLANCHE: Da-mi un creion. N-ai o bucata de hrtie? Sa scriu mai nti ce am sa-i
spun... (Se duce la masa de toaleta si ia un servetel de hrtie si un creion de sprncene,
ca sa scrie cu el.) sa... sa vedem... (Musca creionul.)"Draga Shep. Sora mea si cu
mine ntr-o situatie disperata."
STELLA: Iarta-ma.
BLANCHE: "Sora mea si cu mine ntr-o situatie disperata. Amanunte mai trziu. Te-ar
interesa...? (Musca iar creionul.) Te-ar interesa..." (Arunca creionul pe masa si se
ridica.) Nu se poate face nimic prin telefon!
STELLA (rznd): Nu fi caraghioasa, draga.
BLANCIIE: Dar ma gndesc la ceva. Am apucat sa ma gndesc la ceva. Nu rde, nu rde
de mine, Stella! Te rog, te rog... stai putin sa vad ce mai am n poseta! Asta-i tot. (Apuca
poseta deschisa.) saizeci si cinci de centi de arama n banii statului!
STELLA (merglnd spre birou): Stanley nu-mi da o suma anumita. i place sa plateasca
singur totul, dar azi-dimi-neata mi-a dat zece dolari ca sa linisteasca lucrurile. Ia tu cinci,
Blanche, mie-mi ajunge restul.
BLANCHE: Oh, nu, Stella!
STELLA (insistind): stiu cum ti se ridica moralul, daca ai niste bani n buzunar.
BLANCHE (continund cu nervozitate): "Cei mai multi dintre prietenii surorii mele se duc
vara n nord, dar unii au case pe coasta, si acolo a fost un sir nesfrsit de petreceri,
ceaiuri, cocteiluri si dejunuri..."
(Sus, n apartamentul Hubbell-ilor se aude scandal.) STELLA: Mi se pare ca Eunice se
cearta cu Steve. (Se aud zbieretele mnioase ale lui Eunice.)
EUNICE: Am aflat eu despre tine si blonda aia! STEVE: E o minciuna sfruntata!
158
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
EUNICE: Nu ma prostesti pe mine. N-am nimic contra sa stai jos la "Four Deuces", dar
sa nu te prind sus.
STEVE: Da cine m-a vazut sus?
EUNICE: Te-am vazut eu cum dadeai trcoale
chem politia de moravuri.
n jurul balconului. Am sa
ce-si
nnoada
(Figura Blanchei are o mica tresarire. Se duce dupa sticla de colonie si si uda batista,
n timp ce raspunde cu atentie.)
BLANCHE: Da, oricine cunoaste pe cineva pe care-1 cheama Shaw!
STANLEY: sta unul pe care-1 cheama Shaw are impresia ca te-a ntlnit n Laurel, dar
cred ca te confunda cu altcineva, din cauza ca pe acest altcineva 1-a ntlnit la un hotel
numit "Flamingo".
(Blanche
neaza cu
ride,
cu
respiratia
taiata,
batista parfumata tmplele.)
timp
ce
si
tampo-
BLANCHE: Mi-e frica si mie ca m-a confundat cu acest "altcineva". "Hotelul Flamingo"
nu e genul de local n care as vrea sa fiu vazuta.
160
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: li cunosti?
BLANCHE: Da. L-am vazut si i-am simtit mirosul.
STANLEY: nseamna ca ai fost foarte aproape daca ai putut sa-1 mirosi...
BLANCHE: Mirosul de parfum ieftin e foarte patrunzator.
STANLEY: sta al tau e scump?
BLANCHE: 25 de dolari uncia. si aproape s-a terminat. N-ar fi rau sa-ti aduci aminte
asta de ziua mea de nastere.
(Vorbeste degajat, dar n voce are o nota de frica.)
STANLEY: Shaw te-o fi confundat. Se duce tot timpul la Laurel, asa ca poate sa se
intereseze si sa lamureasca orice confuzie.
(Se ntoarce si trece printre draperii. Blanche nchide ochii ca si cum ar fi gata sa lesine.
i tremura minile, cnd duce din nou batista la frunte. Steve si Eunice vin de dupa colt.
Steve o line pe Eunice pe dupa umeri; ea sughite cu putere, n timp ce el i ciripeste
Four Deuces.
"
care...
TABLOUL 5
161
BLANCHE: Niciodata nu am fost destul de tare sau de capabila sa ma apar singura.
Cnd oamenii snt delicati - oamenii delicati trebuie sa straluceasca si sa se nflacareze poarta culori delicate, culori de aripi de fluture, si pun... un abajur de hrtie n jurul
becurilor... Dar nu ajunge safii delicat. Trebviie sa fii delicat si atragator. si eu... ma
vestejesc. Nu stiu cta vreme nca am sa mai pot pacali. (Se lasa seara si s-a ntunecat.
Stella se duce In dormitor si aprinde becul de sub abajurul de hrtie. Ia o sticla cu o
bautura slaba.) Ma asculti?
STELLA: Nu te ascult atunci cnd devii morbida... (Vine cu sticla spre Blanche.)
un strigat ascutit.)
STELLA (speriata de strigat): Ce s-a ntmplat ?
BLANCHE: Chiar pe fusta mea cea alba...
STELLA: Oh... ia servetul meu... sterge usurel...
BLANCHE (revenindu-si ncet): stiu... usurel... usurel.
STELLA: S-a patat?'
BLANCHE: De loc. Ha, ha! Asta nu nseamna noroc?
(Se asaza sfirsita si bea recunoscatoare. ine paharul cu amindoua miinile si continua
sa rida putin.)
STELLA: Ce tot chicotesti acolo?
BLANCHE: Nu stii de ce! (Continua nervoasa.) Mitch... Mitch vine la ora sapte. Cred ca
ncep sa devin nervoasa din cauza relatiilor dintre noi. (ncepe sa vorbeasca repede si
fara sa rasufle.) N-a obtinut nimic de la mine, n afara de un sarut de noapte buna, asta
e tot ce i-am dat, Stella. Vreau sa ma respecte. Caci barbatii nu doresc ceea ce pot
obtine prea usor. Iar pe de alta parte pierd repede orice interes. Mai ales cnd fata are
peste treizeci. Ei cred ca o fata peste treizeci de ani - este - n termeni vulgari "trecuta"... si eu nu vreau sa fiu "trecuta". Sigur ca el... el nu stie... adica eu nu i-am
spus care este vrsta mea adevarata.
STELLA: De ce esti att de sensibila cnd este vorba de vrsta ta?
BLANCHE: Din cauza loviturilor grele pe care le primeste vanitatea mea. Ce vreau este
- si el asa ma crede - sa fiu cumsecade si de treaba... tu stii. (Rlde ascutit.) Vreau sa-1
nsel atta nct sa-1 fac sa ma doreasca...
STELLA: Blanche, dar tu l vrei?
BLANCHE.- Vreau sa ma odihnesc! Vreau sa rasuflu iarasi linistita! Da! l vreau pe
Mitch... cu tot dinadinsul! GnTABLOUL 5
163
deste-te! Daca s-ar ntmpla... Pot sa ramn aici si sa nu mai fiu o problema pentru
nimeni...
Hei, Stella!
sec si se uita speriat spre usa.) Tinere... tinere... i-a spus vreodata cineva ca arati ca
un tnar print din O mie si una de nopti? (Tnarul rde stingherit si sta pe loc ca un copil
rusinat. Blanche i vorbeste foarte
TABLOUL 5
165
domol.) Asa e, tinere. Vino aici. Vreau sa te sarut, numai o data, usor si dulce, pe
gura. (Fara sa mai astepte ca el sa accepte, se duce la el si-l saruta pe gura.) Acum
fugi repede, fugi. Ar fi frumos sa te pastrez, dar vreau sa devin cuminte
si sa nu ma mai ating de copii.
(Tnarul o priveste un moment. Blanche li deschide usa si-i face o bezea, in timp ce el
coboara scarile cu o privireuluita. Blanche ramne putin visatoare dupa ce tinarul a
disparui. Atunci apare de dupa colt Mitch, cu un buchet de trandafiri.)
BLANCHE (vesela): Uite cine vine! Cavalerul Rozelor... nti nclina-te politicos n fata
mea... si apoi da-mi-le. Ahhh... Mergi!
(Se uita la el pe deasupra florilor, apasindu-le cochet pe buze. Mitch radiaza de
multumire si e mindru de el.)
TABLOUL 6
Este aproape ora doua, n aceeasi noapte. Se vede peretele exterior al casei.
Blanchc si Miteh vin. Epuizarea totala, pe care doar un om neurastenic o poate simti,
este evidenta In vocea si n purtarea Blanchei. Mitch este flegmatic, dar deprimat. Au
fost probabil n parcul de distractii de la Pontchartrain, caci Mitch cara o statueta de
ghips, reprezentnd-o pe Mae West, din acelea care se dau ca premii la baracile de tir
sau la jocurile de noroc de la blci.
BLANCHE (oprindu-se extenuata la capatul scarii): n sfrsit... (Mitch rde si el
stingherit)... n sfrsit...
MITCH: E trziu de tot si esti obosita.
BLANCHE: Pna si vnzatorii de tamale au plecat de pe strazi si tu ai stat cu mine pna
la sfrsit. (Mitch rde din nou stingherit.) Cum ai sa ajungi acasa?
MITCH: Ma duc pe jos pna la Bourbon si de acolo am sa iau vreun tramvai ntrziat.
BLANCHE (rde strimbindu-se): Tramvaiul acela numit Dorinta, mai e nca pe linii la
ora asta?
MITCH (cu greutate): Mi-e teama ca nu te-ai prea distrat asta-seara, Blanche.
BLANCHE: i-am stricat-o...
MITCH: Nu, nu-i adevarat, dar tot timpul m-am gndit ca nu te-am distrat de loc...
BLANCHE: Pentru ca eu n-am putut sa fiu la naltime. Asta e iot. Niciodata nu m-am
straduit atta sa fiu vesela,
TABLOUL S
167
si tot n-a iesit nimic. Dar pentru ca am ncercai merit un premiu. Caci am ncercat!
MITCH: De ce ai ncercat daca nu-ti facea placere?
BLANCHE: Pentru ca m-am supus legilor naturii.
MITCH: si ce spun legile astea?
BLANCHE: Este una care spune ca Doamna trebuie sa-1 distreze pe Domn, altfel n-ai
nici o sansa. Vrei sa vezi daca poti sa-mi gasesti cheia n poseta? Cnd snt obosita
degetele mi snt tare nendemnatice.
MITCH (umblnd n poseta): Asta e?
BLANCHE: Nu, dragule, asta e cheia de la cufarul meu, pe care curnd va trebui sa-1
fac.
MITCH: Vrei sa spui ca ai sa pleci n curnd?
BLANCHE: Mi-am depasit timpul cuvenit ca musafir.
MITCH: Asta e?
(Muzica scade.)
BLANCHE: Evrika! Iubitule, deschide usa n timp ce eu ma mai uit o data la cer. (Se
reazim de usa. Mitch o deschide si rmne stngaci n spatele ei.) Caut Pleiadele, cele
sapte surori, dar fetele nu snt acasa asta-seara. Ba da, snt, snt, Dumnezeu sa le
binecuvnteze! Uite-le pe toate la un loc, venind acasa de la mica lor partida de bridge...
Ai reusit sa deschizi? Bun baiat! Mi se pare ca vrei sa pleci.
(Mitch se codeste si tuseste putin.)
MITCH: Pot sa... hm... sa-ti spun noapte buna si sa... te sarut...?
BLANCHE: De ce ma ntrebi ntotdeauna daca poti?
MITCH: Pentru ca niciodata nu stiu daca vrei sau nu.
BLANCHE: De ce ti pui attea ntrebari?
MITCH: n seara aceea cnd eram lnga lac si... te-am sarutat, tu...
BLANCHE: Iubitule, nu m-am suparat ca m-ai sarutat, din contra, mi-a placut foarte
mult. Era cealalta mica - familiaritate - pe care nu trebuia sa o ncurajez... Nu am fost
suparata. Absolut de loc. Ba chiar am fost flatata ca tu... ma doreai. Dar iubitule, tu stii
tot asa de bine ca si mine ca o fata singura, o fata singura de tot pe lume trebuie
168
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
sa-si stapneasca foarte Line simturile, ori daca nu, e pierduta.
MITCH (solemn): Pierduta?
BLANCHE: Cred ca ai cunoscut fete carora le place sa se piarda. Genul acela care se
pierde imediat, la prima ocazie.
MITCH: Tu mi placi exact asa cum esti, pentru ca nici una din fetele pe care le-am
cunoscut... nu era ca tine!(Blanche se uita la el cu gravitate; apoi izbucneste n rs si si
pune palma peste gura.) Rzi de mine?
BLANCHE: Nu, iubitule. Stapnul si stapna casei nca nu s-au ntors, asa ca hai sa
intram nauntru. Sa-ti ofer un paharel nainte de culcare. si sa nu aprindem luminile,
vrei?
MITCH: Orice vrei tu!
^~^\ (Blanche o ia naintea lui In bucatarie. Peretele exterior al cladirii se ntuneca
si interioarele celor doua odai se vad in ntuneric.)
BLANCHE (rmnnd n prima odaie): Cealalta camera e mult mai confortabila, asa ca
treci acolo. Daca auzi ceva scrtind prin ntuneric sa stii ca snt eu care caut ceva de
baut.
MITCH: Vrei sa bei ceva?
BLANCHE: Vreau ca tu sa bei ceva! Ai fost asa de nelinistit si de solemn toata seara. si
eu la fel. Amndoi am fost solemni si nelinistiti toata seara, si pentru aceste putine clipe
care ne-au mai ramas din viata noastra mpreuna... vreau sa creez... la joie de
viere1...] Aprind o luminare.
MITCH: Foarte bine.
BLANCHE: O sa fim foarte boemi. O sa ne nchipuim ca sntem la o mica cafenea de
artisti pe malul stng al Senei, la Paris! (Aprinde un capat de luminare si-l asaza ntr-o
sticla.) Je suis la Dame aux Camelias! Vous etes Armnd /2 ntelegi franceza?
1
TABLOUL 6
169
MITCH (cu greutate): Nu... nu... Eu...
BLANCHE: Voulez-vous coucher avec moi ce soir? Vous ne comprenez pas? Ah, quel
dommage l1 Vreau sa spun ca e un lucru grozav de bun... Am gasit ceva... Exact pentru
doua nghitituri si fara nici un rest, iubitule.
MITCH (cu greutate): E... bine.
(Blanche intra n dormitor cu bauturile si cu luminarea.)
BLANCHE: Stai jos! De ce nu-ti scoti haina? si desfa-te la guler.
MITCH: Nu, mai bine asa.
BLANCHE: Nu. Vreau sa te simti comod.
MITCH: Ma simt prost din cauza ca am transpirat enorm. Mi se lipeste camasa pe mine.
BLANCHE: Transpiratia este sanatate. Daca lumea n-ar transpira, ar muri n cinci
minute. (i ia haina.) E draguta. Ce material e asta?
MITCH: I se spune alpaca.
BLANCHE: Oh, alpaca.
MITCH: Este o alpaca foarte usoara.
Vrei sa te culci cu mine asta-seara? Nu ntelegi? Ah, ce pacat! (n lb. franceza n text.)
170
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
moale, dar acum l am tare. Asa de tare, nct cineva poate sa dea cu pumnul n el si
nici nu simt. Ia da! Hai! Vezi?
BLANCHE: (l loveste usor): Teribil! (si duce mina la piept.)
MITCH: Ghici cfc cntaresc?
BLANCHE: Oh, stiu eu?... cam... optzeci de kilograme?
MITCH: Mai zi o data!
BLANCHE: Nu ai atta?
MITCH: Ba nu. Mai mult.
BLANCHE: De, stiu eu? Esti nalt si poti cntari foarte mult, fara sa pari greoi.
BLANCHE: Asta-i putin spus. Daca Stella n-ar astepta un copil, n-as suporta sa mai
stau aici.
MITCH: Nu se poarta bine cu tine?
BLANCHE: Este insuportabil de grosolan. Ma jigneste n toate felurile.
MITCH: n ce fel, Blanche?
BLANCHE: n toate felurile posibile.
MITCH: Ma mira ca-aud asta!
BLANCHE: De ce?
MITCH: Pentru ca... pentru ca nu vad cum cineva ar putea sa fie rau cu tine...
BLANCHE: Este cu adevarat o situatie ngrozitoare. Vezi,
172
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
TABLOUL e
173
aici nu poti fi singura. Noaptea snt numai perdelele astea ntre cele doua camere. Se
plimba noaptea numai n chiloti. si trebuie sa insist sa nchida usa de la baie. Toata
promiscuitatea asta nu e necesara. Probabil ca te ntrebi de ce nu plec. Am sa-ti spun
foarte sincer. Salariul unui profesor de-abia i ajunge pentru cheltuielile de ntretinere. Nam economisit nici un banut anul trecut, si a trebuit sa vin aici pe vara. De aceea a
trebuit sa-1 suport pe sotul surorii mele. si de aceea e si el nevoit sa ma suporte,
evident mpotriva vointei lui... Mai mult ca sigur ca ti-a spus ce mult ma uraste...!
MITCH: Nu cred ca te uraste.
BLANCHB: Ma uraste! Sau atunci de ce ma insulta? Prima oara cnd am dat cu ochii de
el, mi-am spus: omul asta este calaul meu! Omul asta ma va distruge, numai daca...
MITCH: Blanche.
BLANCHE: Da, draga...
MITCH: Pot sa te ntreb ceva?
spunnd: Allan? Allan? Baiatul acela? si-a pus revolverul n gura si a tras, ca i-a sarit
afara osul de la ceafa! (Se agita si si acopera fata.) Asta din cauza ca... n timp ce
dansam... si nefiind n stare sa ma stapnesc, i-am spus dintr-o data: "Am vazut! stiu
totul! Esti dezgustator..." si atunci reflectorul acela pe care-1 proiectasem asupra lu-i mii
s-a stins din nou si niciodata, nici macar pentru o clipa, n-a mai stralucit pentru mine
vreo lumina mai tare iect lumnarea asta din bucatarie...
(Mitch se ridica stingaci si paseste ncet nspre ea. Polca se aude mai tare.
Mitch se opreste lnga Blanche.)
MITCH (lund-o ncet n brate): Ai nevoie de cineva. si eu am nevoie de cineva. Crezi ca
am putea, Blanche, tu si cu mine?
(Blanche se uita la el un moment fara sa-l vada. Cu un scncet moale i cade n brate.
Face un efort de a vorbi printre sughituri, dar cuvintele nu vin. El i saruta fruntea, apoi
ochii si n cele din urma buzele. Polca scade din nou. Rasuflarea i se taie si se sfrseste
ntr-un lung suspin de recunostinta.)
BLANCHE: Uneori... Dumnezeu... dintr-o data.
A
TABLOUL 7
O dupa-amiaza trzie, n mijlocul lui septembrie. Draperiile snt deschise si masa este
pusa ca pentru sarbatorirea
unei zile de nastere, cu tort si flori. Stella termina de aranjat masa n timp ce intra
Stanley.
STANLEY: Pentru ce snt toate astea?
STELLA: E ziua de nastere a Blanchei, iubitule.
STANLEY: E aici?
STELLA: In baie.
STANLEY (imitnd-o): "Spalndu-si ceva"?
STELLA: Asa cred.
STANLEY: De cta vreme sta acolo?
STELLA: A stat toata dupa-masa.
zgomot.
Stanley
rde
dur.
Stella
STELLA: Nu cred nici una din povestile astea, si omul ala al vostru e josnic si ticalos
daca poate sa difuzeze asa ceva. S-ar putea ca ceva sa fie n parte adevarat. Sora mea
are unele curiozitati pe care eu nu le aprob, pricinuite de supararile de acasa. Ea
totdeauna a fost cam... zapacita!
STANLEY: Zapacita?
STELLA: Cnd era tnara, foarte tnara s-a casatorit cu un baiat care scria poezii... Era
teribil de frumos. Cred ca Blanche nu 1-a iubit, ci a adorat pna si pamntul pe care
calca! L-a adorat si a crezut despre el ca este un zeu. Dar cnd a aflat...
STANLEY: Ce?
STELLA: Tnarul asta frumos si talentat era un degenerat. Omul ala de la voi nu te-a
informat si despre asta?
STANLEY: Tot ce-am vorbit cu el erau numai chestii recente. Trebuie sa fie mult timp de
la povestea asta...
STELLA: Da... e mult timp de atunci...
(Stanley vine la ea si o ia de umeri cu dragoste. Stella
se retrage ncet din bratele lui. ncepe automat sa puna
niste mici lumnarele rosii n tortul de pe masa.)
12*
180
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Cte luminari pui n tort? STELLA: Ma opresc la douazeci si cinci. STANLEY:
Mai asteptati pe cineva? STELLA: L-am chemat si pe Mitch sa vina pentru tort si
nghetata...
(Stanley e putin jenat. Aprinde o tigara de la o alta pe care abia a terminat-o.)
STANLEY: Eu nu l-as astepta pe Mitch asta-seara.
(Stella se opreste din treaba pe care o face si se uita lung la Stanley.)
STELLA: De ce?
STANLEY: Mitch este un camarad de-al meu. Am fost mpreuna n acelasi regiment.
Lucram n aceeasi uzina si sntem n aceeasi echipa de popice. Crezi ca m-as mai
putea uita n ochii lui daca...?
STELLA: Stanley, Stanley Kowalski... i-ai spus si lui...?
STANLEY: Al dracului sa fiu daca nu i le-am spus! As fi avut pe constiinta tot restul vietii
mele daca as fi stiut tot ce ti-am spus si l-as fi lasat sa fie prins...
STELLA: Mitch a terminat cu ea?
STANLEY: Tu n-ai termina, daca...
STELLA: Te-am ntrebat: Mitch a terminat cu ea?
(Se aude vocea Blanchei, limpede ca un clopotel. Cint: Dar n-ar mai fi prefacatorie
daca tu n-ai crede-n mine.)
STANLEY: Nu. Nu cred ca e neaparat necesar sa fi terminat cu ea, dar e lamurit!
STELLA: Stanley, Blanche crede ca Mitch vrea... vrea sa se casatoreasca cu ea. si eu,
de asemeni, speram.
STANLEY: De... nu se va casatori cu ea. Poate ca voia, dar n-o sa se mai arunce ntrun bazin plin cu rechini nfometati... acuma! (Se ridica.) Blanche! Oh, Blanche! As
putea, te rog, sa intru si eu la mine n baie?
BLANCHE: Da, sigur ca da, domnule! Poti sa astepti o secunda pna ma usuc?
STANLEY: Dupa ce am asteptat o ora, cred ca o secunda o sa treaca ca un fulger!
TABLOUL 7
181
STELLA: si acuma nu mai are serviciu. Ce se va face?
STANLEY: Aici nu mai sta dect pna marti. Cred ca stii asta, nu? si ca sa fiu mai sigur iam luat eu biletul. Un bilet pentru autobuz!
STELLA: Mai nti de toate, Blanche nu va pleca cu autobuzul!
STANLEY: O sa mearga cu autobuzul si o sa-i si placa.
STELLA: Nu, nu va merge, nu, nu va merge, Stanley!
curmezisul terenului gol dinspre cartierul comercial, sugerat de punctele mici ale
ferestrelor luminate sau ale ferestrelor care
reflecta soarele ce apune.
Cei trei se afla la sfirsitul unei nereusite mese de aniversare.
Stanley e posomorit. Stella este ncurcata si trista. Blanche
are un surls abia schitat si artificial pe fata trasa. Al
patrulea loc de la masa este gol.
BLANGHE (dintr-o data): Stanley, spune-ne o gluma sau o anecdota care sa ne faca sa
rdem. Nu stiu de ce sntem cu totii att de solemni. O fi din cauza ca nu a venit cava lerul meu? (Stella ride ncet.) E prima oara n experienta mea cu barbatii - si am ceva
experienta - ca unul nu vine la ntlnire. Ha,'ha! Nici nu stiu cum s-o iau. Spune-ne o
istorioara caraghioasa, Stanley! Ceva sa ne mai nveseleasca.
STANLEY: Nu prea cred sa-ti placa anecdotele mele, Blanche.
BLANCHE: mi plac cnd snt amuzante, dar sa nu fie indecente...
STANLEY: Nu cunosc nici una destul de subtire pentru gustul tau...
BLANCHE: Atunci lasa-ma pe mine sa-ti povestesc una.
TABLOUL 8
183
STELLA: Da, da, Blanche, spune-ne una. stiai attea...
(Muzica scade.)
BLANCHE: Stai sa-mi aduc aminte... Trebuie sa cotro-baiesc prin repertoriu. Ah, da!
Mie mi plac anecdotele cu papagali. si voua va plac? Ei bine, asta e una cu o fata
batrna si un papagal. Fata asta batrna avea un papagal care njura ngrozitor si care
stia mai multe expresii vulgare dect domnul Kowalski...
STANLEY: Hm...
BLANCHE: si singura cale ca sa-1 faci sa taca era sa-1 acoperi cu un capac peste
colivie, asa ca sa creada ca e noapte si sa se culce. Ei bine, ntr-o dimineata, fata
batrna tocmai luase capacul de pe colivie cnd pe cine credeti ca vede venind spre ea?
Pe pastor. Se repede napoi, acopera papagalul, si apoi l pofteste pe pastor sa intre.
Papagalul a stat linistit, ca un soarece, dar tocmai cnd ea l ntreaba pe pastor ct zahar
vrea sa-i puna n cafea, papagalul tipa deodata tare: "Mama ei, da ce scurta a fost ziua
asta!"
(si da capul pe spate si ride. Stella face un efort nereusit de a parea amuzata. Stanley
nu da nici o atentie povestirii, dar reuseste sa faca asa ca, peste masa, sa nfiga
furculita ntr-o bucata de costita si s-o manince cu degetele.)
BLANCHE: Dupa toate aparentele, domnul Kowalski nu se amuza.
STELLA: Domnul Kowalski este prea ocupat sa mannce ca un porc pentru ca sa se
mai gndeasca la altceva...
STANLEY: Asta cam asa e, baby.
STELLA: Ai fata si degetele dezgustator de grase. Du-te si spala-te pe mini, si ajuta-ma
sa strng masa.
STANLEY (trinteste o farfurie pe podea): Uite asa strng eu masa! (i apuca bratul.) si sa
nu mai vorbesti n felul asta cu mine! "Porc, polonez, scrbos, vulgar". M-am saturat sa
tot aud vorbele astea la tine si la sora-ta! Voi ce credeti ca snteti? Niste regine?
Aduceti-va aminte ce-a spus Huey Long: Fiecare barbat e un rege! si aici eu snt regele!
Sa nu uitati!
(Arunca jos o ceasca si o farfurioara.)
184
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
Eu mi-am strns de la masa, vreti sa strng si de la voi?
(Stella ncepe sa plnga ncet; Stanley se ridica, se ndreapta spre usa, aprinzindu-si o
tigara. De dupa colt se aud muzicantii negri.)
BLANCHE: Ce s-a ntmplat cnd eram n baie? Ce ti-a spus, Stella?
STELLA: Nimic, nimic, nimic!
BLANCHE: Cred ca ti-a spus ceva despre Mitch si despre mine. Tu stii de ce n-a venit
Mitch si nu vrei sa-mi spui!
(Stella da din cap neputincioasa.)
Ma duc sa-1 chem.
BLANCHE: Oh, da, Stanley? Nu ma asteptam. Nici nu stiu de ce Stella vrea sa serbeze
ziua asta. si eu care am uitat cnd mplineste ea... douazeci si sapte! Vrsta e un subiect
pe care prefer sa-1 ignorez...'
STANLEY: Douazeci si sapte?
BLANCHE (repede): si ce e? E pentru mine?
STANLEY (ii ntinde un mic plic): Sper ca o sa-ti placa!
BLANCHE: Dar e, dar e... e un...
STANLEY: Un bilet! Un bilet de ntoarcere la Laurel! Pentru autobuz! Pe marti!
(Se aude mereu ncet si continuu cntindu-se Varsoviana. Stella se ridica brusc si se
ntoarce cu spatele. Blanche ncearca sa zmbeasca. Apoi i lasa pe amndoi si fuge n
camera de alaturi. si strnge gtul cu mina si fuge n baie.
Se aud tusele si sunete
nabusite.) Buun!
STELLA: Nu era nevoie de asta. STANLEY: Nu uita tot ce mi-a facut! STELLA: Nu era
nevoie sa fii att de crud cu cineva care e asa de singur cum e ea! STANLEY: Delicata
mai e!
STELLA: Este. A fost. N-ai cunoscut-o pe Blanche cnd era copil. Nimeni, nimeni nu a
fost att de delicat si de buna-credinta ca ea. Dar oameni ca tine au nselat-o si au
TABLOUL 8
187
facut-o sa devina alta. (Stanley se duce n dormitor, se schimba, si pune o camasa de
matase, stralucitoare, pentru popice. Ea l urmeaza.) Acuma vrei sa te duci sa joci
popice?
STANLEY: Binenteles!
STELLA: N-ai sa te duci. De ce ai facut asta?
STANLEY: N-am facut nimanui nimic. Ia mna de pe camasa. Ai sa mi-o rupi!
STELLA: Vreau sa stiu de ce? Spune-mi de ce?
STANLEY: Cnd ne-am cunoscut, tu si cu mine, stiai ca snt vulgar. Aveai dreptate,
baby. Eram vulgar ca noroiul. Mi-ai aratat atunci fotografia casei aleia cu coloane. Eu team dat jos de pe coloane si te-am asezat linga mine, si ce fericita ai fost cnd te-am
facut sa vezi luminile alea colorate... Nu eram fericiti mpreuna, si n-a fost totul bine
pna a venit ea? (Stella face o usoara miscare. Privirea i rataceste, ca si cum o voce de
undeva ar fi chemat-o pe nume. ncepe sa se miste ncet si rasuflnd din greu din
dormitor spre bucatarie, cltinndu-se si rezemndu-se cnd de speteaza scaunului,
cnd, de marginea mesei, cu o privire oarba si oscul-tind parca ceva. Stanley termina de
mbracat camasa si nu este atent la ce se petrece cu ea.) si n-am fost noi fericiti
mpreuna? N-a fost totul cum trebuie? Pna cnd a venit ea. Netam-nesam, descriinduma ca pe o maimuta. (si da deodata seama de ce se petrece cu Stella.) Hei, ce-i cu
tine, Stella! (Se repede la ea.)
STELLA (linistita): Du-ma la spital!
(Este linga ea, sprijinind-o si, n timp ce ies, i murmura^ cuvinte ce nu se disting.)
TABLOUL 9
Ceva mai tirziu, in aceeasi seara. Blanc/u; sta ghemuita, ntr-o pozitie de tensiune, ntrun fotoliu din dormitor, pe care l-a acoperit cu o pinza n dungi verzi si albe. E mbracata
n rochia de satin rosu. Pe masa, Unga ea, este o sticla cu bautura si un pahar. Se
aude melodia vivace si febrila a Varsovianei. Melodia o obsedeaza; bea ca sa scape de
ea
si
de
dezastrul
care
o
nconjoara,
si
pare
ca
sopteste cuvintele cntecului. Un ventilator electric se
nvrteste de partea cealalta.
Milch vine de dupa colt n haine de lucru. Camasa albastra
de bumbac si pantaloni. E nebarbierit. Urca scarile pna
la
usa si suna.
Blanche
tresare.
189
(i ofera buzele. Mitch nu le observa si trece pe Unga ea
n camera. Blanche se uita cu frica dupa el, n timp ce
intra
dormitor.)
Aaa... dar ce rece esti! si mbracat att de nengrijit! si nici macar nu te-ai barbierit!
Jignirea cea mai de neiertat pentru o doamna! Dar te iert! Te iert pentru ca este o
usurare sa te vad. Ai oprit polca pe care o aveam n cap. Te-a obsedat vreodata si pe
tine ceva? Nu, sigur ca nu, pe tine, nger nevinovat ce esti, nu te-a obsedat niciodata
nimic...
MITCH (o priveste n timp ce Blanche umbla dupa el vorbind. Este clar ca el a baut
ceva nainte de a veni ncoace): E nevoie sa mearga ventilatorul asta?
BLANCHE: Nu.
MITCH: Nu-mi plac ventilatoarele...
BLANCHE: Atunci nchide-1. Eu n-am nevoie de el. (Apasa pe buton si ventilatorul se
opreste ncet. si drege glasul cu greutate, n timp ce Mitch se asaza pe patul din
dormitor si si aprinde o tigara.) Nu stiu daca este ceva de baut... n-am cautat...
MITCH: N-am nevoie de bautura lui Stanley...
BLANCHE: Nu e a lui Stanley. Nimic din ce e aici nu e al lui Stanley. Dupa aparente,
unele lucruri snt de fapt ale mele! Ce mai face mama ta? Se simte bine?
MITCH: De ce?
BLANCHE: In noaptea asta se ntmpla ceva, dar n-are nici o importanta. Nu vreau sa
confrunt martorii. As vrea numai... (Duce mna la frunte, vag polca rencepe)... sa ma
prefac ca nu observ nimic schimbat la tine! Ah! Din nou melodia asta...
MITCH: Care melodie...?
BLANCHE: Varsoviana! Polca pe care o cntau atunci cnd Allan... Asculta!
(Se aude n departare o mpuscatura de revolver. Blanche parca-si
revine usurata.)
Acolo, acum mpuscatura! Totul se termina dupa asta... (Polca se opreste din
nou.) Da... acuma s-a terminat. MITCH: Ce-i cu tine! i-ai iesit din minti?
190
TABLOUL 9
191
MITCH: Nici dupa-amiezele nu te-am vazut!
BLANCHE: si cine-i de vina?
MITCH: Niciodata n-ai vrut sa iesi cu mine dupa-masa.
BLANCHE: Mitch, dar tu esti la uzina dupa-amiaza.
MITCH: Smbata dupa-masa nu. Uneori te-am rugat sa vii cu mine smbata, dar
totdeauna ai gasit o scuza. Niciodata n-ai vrut sa iesi nainte de ora sase, si atunci
numai n localuri unde nu era multa lumina.
BLANCHE: E un nteles ascuns n asta, dar nca nu l-am prins.
MITCH: ntelesul e ca niciodata nu te-am vazut bine la fata, Blanche. Sa aprindem
lumina aici! 'BLANCHE (speriata): Lumina? Ce lumina? Pentru ce?
MITCH: Lampa asta cu abajurul de hrtie. (Ia abajurul de pe bec. Blanche scoate un
suspin speriat.)
BLANCHE: Pentru ce faci asta?
MITCH: Asa am sa pot sa te vad o data bine!
BLANCHE: Vrei cu adevarat sa ma jignesti?
MITCH: Nu. Vreau sa fiu realist.
BLANCHE: Nu vreau realitatea. Vreau iluzia! (Mitch rde.) Da! Da! Vreau iluzia. Am
ncercat s-o dau oamenilor. Le-am falsificat lucrurile. Nu spun adevarul. Spun ceea ce
ar trebui sa fie adevarul. si daca asta este un pacat, atunci sa fiu blestemata! Nu
aprinde lumina!
MITCH (ntoarce comutatorul. ntoarce becul spre ea si o priveste fix. Blanche si
acopera fata sistriga: Stinge lumina I) (ncet si cu amaraciune.) N-are importanta ca esti
mai batrna dect mi-am nchipuit. Dar toate celelalte, Dumnezeule ! Toate gogosile
despre idealurile tale de moda veche si toata prefacatoria cu care m-ai tras pe sfoara
toata vara. Oh, stiam ca nu mai ai saisprezece ani, dar eram destul de prost sa cred ca
cel putin esti cumsecade.
BLANCHE: si cine ti-a spus ca nu snt cumsecade? Iubitul meu cumnat? si tu l-ai
crezut?
MITCH: nti l-am facut mincinos. Apoi am controlat toata povestea. L-am ntrebat pe
omul nostru care calatoreste pe la Laurel. si dupa aia am vorbit la telefon direct cu
negustorul ala.
BLANCHE: Cine e negustorul acela?
192
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
MITCH: Kiefaber.
BLANCHE: Negustorul Kiefaber din Laurel? l cunosc. S-a legat de mine pe strada. Lam pus la locul lui. si ca sa se razbune mi scoate fel de fel de vorbe.
MITCH: Trei oameni, Kiefaber, Shaw si Stanley se jura ca-i asa...
BLANCHE: Trei lei, paralei, cine altul e ca ei!
MITCH: si n-ai locuit la un hotel care se cheama Flamingo?
BLANCHE: Flamingo? Nu, la Caracatita! Am stat la un hotel care se cheama Caracatita!
MITCH (stupid): Caracatita?...
BLANCHE: Da, o caracatita mare! Acolo mi aduceam victimele! (si mai toarna un
pahar.) Da! Am avut multe legaturi cu necunoscuti. Dupa moartea lui Allan, legaturile cu
necunoscutii erau singurul lucru care mi se parea ca mai poate umple locul gol din
inima... Cred ca era spaima, numai spaima, care ma ducea de la unul la altul, cautnd
undeva o aparare, ici, colo, n locurile... cele mai nepotrivite chiar, si la urma, la un baiat
de saptesprezece ani; dar, cineva a scris directorului ca "Femeia aceasta nu corespunde moralmente pozitiei pe care o are!"
(si da capul pe spate cu un rs convulsiv si hohotit. Apoi repeta cele de mai
sus, ofteaza si bea.)
Adevarat? Da. Asa cred - necorespunzatoare, ntr-un fel sau altul - n orice caz. si am
venit aici. Nu aveam alt loc unde sa ma duc. Fusesem scoasa din joc. stii ce nseamna
sa fii scos din joc? Tineretea mea se dusese la gunoi si... te-am ntlnit. Mi-ai spus ca ai
nevoie de cineva. si eu aveam nevoie. Am multumit lui Dumnezeu ca te-am ntlnit,
pentru ca pareai mai bun, o crapatura n stnca lumii, n care puteam sa ma ascund. Dar
cred ca am nadajduit prea mult! Kiefaber, Stanley si Shaw legasera prea strns o
tinichea de coada pisicii...
(O pauza. Mitch se uita lung la ea fara sa vorbeasca.)
BLANCHE:
Niciodata n-
(De dupa colt vine o vnzatoare ambulanta. Este o mexicana oarba, cu un sal negru,
avind buchete din florile acelea de staniol, batatoare la ochi, pe care mexicanii din
paturile de jos le poarta la nmormintari si la alte ceremonii. Striga abia auzit.)
FEMEIA MEXICAN: Flores. Flores. Florespara losmuertos. Flores. Flores.1
BLANCHE: Ce e? Oh, e cineva afara... (Deschide usa si se uita la femeia mexicana.)
FEMEIA MEXICAN (este la usa si-i ofera Blanchei niste flori): Flores! Flores para los
muertos?
BLANCHE: (nfiorata): Nu, nu. Nu acum! Nu acum! (Fuge napoi n apartament, trntind
usa.)
FEMEIA MEXICAN (se ntoarce si ncepe sa se ndeparteze pe strada.): Flores para
los muertos...
(Polca scade.)
BLANCHE (ca pentru ea): Te sfarmi si te vestejesti si... pareri de rau... nvinuiri... "Daca
as fi fost asa, nu m-ar durea atta!"
FEMEIA MEXICAN: Corones para los muertos. Corones2...
BLANCHE: Mosteniri... Hm... si alte lucruri... ca niste fete de perna patate de snge...
Trebuiesc schimbate aster-nuturile... Da, mama! Dar n-am putea sa avem o negresa
mica pentru asta? Nu, nu, sigur ca nu putem. Toate s-au dus n afara de...
FEMEIA MEXICAN: FLORES!...
BLANCHE: Moartea. Eu stateam aici si ea statea dincolo, si moartea era att de
aproape ca si tine... si nu ndrazneam sa admitem nici macar ca am auzit de ea!
FEMEIA MEXICAN: Flores para los muertos, flores... flores.
Flori. Flori. Flori pentru morti. Flori. Flori (n lb. spaniola n text).
de
admiratori.
sticla deasupra capului.) Ha-ha! Ploua din cer. (li ntinde sticla.) Hai sa ngropam
securea si sa bem un pahar de mpacare! Ce zici?
BLANCHE: Nu. Multumesc!
STANLEY: E o noapte importanta pentru noi am ndoi. Tu ai sa ai un milionar si eu un
copil!
(Stanley
se
duce
la
dulapul
scoata ceva din sertarul de jos.)
din
dormitor
si
ncearca
sa
STANLEY: Te-am dibuit de la nceput! Nici un moment n-ai reusit sa mbrobodesti ochii
astia! Ai venit n casa asta si ai mprastiat pe aici pudra si parfum, si ai acoperit becul cu
un abajur de hrtie, si ia uite ca dintr-o data casa s-a prefacut n Egipt, si tu esti regina
Nilului! Stnd pe tron si dnd pe gt lichiorul meu! Ma faci sa rd! Ha! Ha! Ma auzi? Ha!
Ha! Ha! (Intra n dormitor.)
BLANCHE: Sa nu intri aici!
(Pe
pereti,
in
jurul
lui
Blanche,
apar
umbre
sini de o forma amenintatoare si grotesc. Blanche si
livide.
Umbrele
200
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
tine respiratia, trece la telefon si agita crligul telefonului. Stanley se duce
in baie si nchide usa.)
Operator! Operator! Da-mi interurbanul, te rog... Vreau sa-mi dai legatura cu domnul
Shep Huntleigh din Dallas! N-are nevoie de adresa, este foarte cunoscut acolo. ntrebati
pe oricine. Asteapta! Nu! Nu pot sa gasesc acuma!... Te rog sa ntelegi, eu... Nu! Nu!
Asteapta!... Un moment... E cineva care... Nimic! Continua, te rog!
(Pune telefonul jos si merge grabita in bucatarie. Noaptea se umple de voci inumane ca
strigatele din jungla. Umbrele livide se misca sinuos ca flacarile pe pereti. Prin peretele
din spate al camerelor, care devine transparent, se vede trotuarul. O prostituata a
pacalit un betiv. Acesta o urmareste pe trotuar, o prinde si ncepe o bataie. Un politist
fluiera, ii desparte. Figurile dispar.) Citeva clipe mai tirziu. Femeia neagra apare de
dupa colt cu o poseta pe care prostituata a pierdut-o pe trotuar. Cauta nervoasa prin ea.
Blanche si apasa pe buze degetele si se ntoarce ncet la telefon. Vorbeste ntr-o
suierare ragusita.)
BLANCHE: Operator! Operator! Nu-mi mai da interurbanul. Da-mi serviciul de mesagerii
urgente Western-Union! Nu mai e timp!... Western-Union! (Asteapta cu
nerabdare.) Western-Union? Vreau sa... transmit mesajul asta! "In mprejurari disperate,
disperate! Ajuta-ma! Snt prinsa n cursa. Prinsa n..." Oh!
(Usa de la baie se deschide cu violenta si Stanley iese afara in pijamaua lui
stralucitoare de matase. Rde strm-bindu-se la ea n timp ce si ncheie curelusa
nflorata pe care o are la talie. Blanche murmura si se da napoi de la telefon. Stanley
se uita lung la ea cam cit ai numara pna la zece. Atunci se aude la telefon un clinchet
tare si aspru.)
STANLEY: Ai lasat telefonul deschis!
(Se duce spre telefon hotaril si l pune n furca. Dupa ce l-a pus la loc se uita la ea din
nou, cu gura strmbndu-i-se
TABLOUL 10
201
ntr-un suris, n timp
de blue cntate la pian
apropie.
Blanche
pna cnd acesta a
202
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
BLANCHE: Am s-o fac!... Am s-o fac daca... STANLEY: Aha! Va sa zica vrei sa fie cu
scandal! Bine... sa facem scandal!
(Sare la ea, rasturnind masa. Blanche striga si-l ameninta cu sticla sparta, dar el o
apuca de brat.)
STANLEY: Tigroaico... Tigroaico! Da-i drumul sticlei, da-i drumul! Intlnirea asta ntre noi
doi trebuia sa aiba loc de la nceput!
(Blanche geme. Sticla cade. Ea se lasa moale n genunchi. Stanley i ridica corpul inert
si l cara spre pal. Trompeta si tobele jazului de la Four Deuces se aud puternic.)
.
TABLOUL 11
Cteva saplamni mai trziu. Stella mpacheteaza lucrurile
Blanchei. n baie se aude sunetul apei care curge. Perdelele sint partial deschise.
Stanley, Steve, Mitch siPablo stau n jurul mesei din bucatarie si joaca pocher. Aspectul
bucatariei este la fel de murdar, de groaznic va n noaptea
aceea catastrofala de pocher.
n jurul cladirii se vede un cer de culoare turcoaza. Stella a plns n timp ce aranja
rochiile nflorate n cufarul deschis. Eunice vine jos pe scari de la etajul de sus
si intra n bucatarie. La masa de pocher are loc o mica altercatie.
STANLEY: Daca tot ai intrat, joaca tare, ce dracu!
PABLO: Maldita sea tu suerte Z1
STANLEY: Tradu asa ca sa ntelegem, bulgare gras!
PABLO: mi njuram ghinionul!
STANLEY (teribil de exaltat) stii ce e aia noroc? Norocul este sa crezi ca ai noroc. Uite,
la Salerno. Am crezut ca am noroc. stiam ca patru din cinci nu se mai ntorc. Dar am
crezut si m-am ntors. Din asta mi-am facut o regula. Ca sa tii o pozitie de frunte n
cursa asta de soareci trebuie sa crezi n norocul tau.
MITCH: Tu... tu... tu... bam... bam... bam... bum... bum... bum...
204
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Ce i cu tine?
EUNICE (treclnd pe Unga masa): Totdeauna am spus ca barbatii snt niste nesimtiti fara
sentimente, dar asta nu serveste la nimic. Faceti din voi niste porci. (Intra printre
perdele n dormitor.)
STANLEY: Ce s-o fi ntmplat cu ea?
STELLA: Ce face copilasul?
EUNICE: Doarme ca un ngeras. i-am adus niste struguri, (i pune pe un scaun si
coboara vocea.) Blanche?...
STELLA: Face baie.
EUNICE: Cum se simte?
STELLA: Nu vrea sa mannce nimic, dar a cerut ceva de baut.
EUNICE: Ce i-ai spus?
STELLA: I-am spus numai ca am aranjat sa ramna undeva n regiune. Amesteca asta
n mintea ei cu Shep Huntleigh. (Blanche deschide ncet usa de la baie.)
BLANCHE: Stella?
STELLA: Da, Blanche?
BLANCHE: Daca cineva ma cheama la telefon ct snt n baie, ia numarul si spune-le
ca am sa chem imediat.
STELLA: Bine.
BLANCHE: Rochia aia de matase, galbena, aceea "boucle", vezi daca nu-i mototolita.
Daca nu e, am s-o mbrac si am sa pun brosa argintie cu o piatra turcoaz, care
seamana cu o morsa. Le gasesti n cutia n forma de inima n care tin toate astea. si
Stella... mai cauta n cutia aia si un mic pachetel de violete artificiale ca sa le prind cu
brosa aia pe rever. (nchide usa, Stella se ntoarce spre Eunice.)
Asta e?
BLANCHE: Da, asta. De-abia astept sa ies de aici. Locul asta e o capcana!...
EUNICE: Ce jacheta frumoasa! si ce draguta nuanta de albastru!
STELLA: E culoarea liliacului!
BLANCHE: Amndoua va nselati. E albastru della Robbia. Albastrul n care snt pictate
Madonele. Strugurii astia snt spalati?
(Pune mna pe strugurii adusi de Eunice.)
EUNICE: Huh?
BLANCHE: Spalati, am spus. Snt spalati?
EUNICE: Snt de'la Magazinul Francez.'
BLANCHE: Asta nu nseamna ca snt spalati. (Suna clopotele catedralei.) Clopotele
astea... snt singurul lucru curat n cartier. Ei... acuma am sa plec. Snt gata.
EUNICE (soptind): Vrea sa plece mai nainte ca sa vina el.
STELLA: Asteapta, Blanche.
BLANCHE: Nu vreau sa trec prin fata oamenilor astora.
EUNICE: Atunci asteapta pna se termina jocul.
i
STELLA: Stai jos si...
ca
pentru
BLANCHE: Eu...
(Eunice iese napoi prin portiere. Tobele suna foarte usor.)
STELLA: E mpachetat totul?
BLANCHE: Articolele mele de toaleta snt nca afara. STELLA: Ah!
EUNICE (ntorcndu-se): Ei asteapta n fata casei. BLANCHE: "Ei"? Cine snt "ei"?
EUNICE: Este o doamna cu el.
BLANCHE: Nu-mi nchipui cine poate sa fie "doamna" asta. Cum e mbracata?
EUNICE: E destul de... destul de simplu mbracata.
BLANCHE: Se poate sa fie... (Vocea i se pierde nervoasa.)
STELLA: Mergem, Blanche?
BLANCHE: Trebuie sa trec prin camera asta?
STELLA: Merg si eu cu tine.
BLANCHE: Cum arat?
STELLA: Minunat.
EUNICE (ca un ecou): Minunat!
(Blanche trece speriata printre draperii.
deschide. Blanche intra In bucatarie.)
Eunice
le
trage
pentru a i le
Stella care este chiar n afara usiisispune cu un suierat speriat.) Domnul acesta nu este
Shep Huntleigh. (Se aude n depar-tare cntndu-se Varsoviana. Stella priveste napoi la
Blanche, iar Eunice o tine de brat pe Stella. Un moment de tacere. Nici un zgomot in
afara de Stanley care amesteca, stpn pe el, cartile. Blanche si tine din nou rasuflarea
si se strecoara n casa. Intra cu un zmbet ciudat, cu ochii mari deschisi si stralucitori.
De ndata ce sora ei a trecut pe Unga ea, Stella nchide ochii si si nclesteaza minile.
Eunice o apuca n brate ca un sprijin. Apoi se duce sus, spre apartamentul ei, Blanche
se opreste nauntru la usa. Mitch sta tot cu ochii plecati, privin-du-si minile de pe masa,
n timp ce ceilalti se uita la Blanche cu curiozitate. n cele din urma Blanche trece pe
Unga masa spre camera de culcare. Dintr-o data Stanley si mpinge scaunul napoi si
se ridica blocndu-i drumul. Sora o urmeaza n apartament.)
STANLEY: Ai uitat ceva?
BLANCHE: Da! (ipnd.) Da! Am uitat ceva!
(Fuge pe Unga el n dormitor. Umbre livide apar pe perete n forme curioase si
sinuoase. Melodia Varsovianei seaude straniu contorsionata, acompaniata de strigate si
zgomote ca de jungla. Blanche apuca speteaza unui scaun ca pentru a se apara.)
STANLEY (soptit): Doctore,
mai
bine
intra
si adresndu-se sorei): Sora, scoate-o afara.
dumneata.
DOCTORUL (soptit
(Sora nainteaza pe o parte, Stanley pe de alta. Lipsita de orice nsusire mai delicata de
feminitate, sora este o aparitie deosebit de sinistra n hainele ei severe. Are o voce
puternica si lipsita de muzicalitate, ca un clopot de pompieri.)
SORA: Hello, Blanche!
(Aceasta salutare este reluata, ca un ecou, de alte voci
misterioase dincolo de pereti, ca si cum ar fi reverberata
printr-un defileu de stnci.)
14
210
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
STANLEY: Spune ca a uitat sa ia ceva.
(Ecoul suna ca niste suieraturi amenintatoare.)
SORA: E n regula.
cu
rugaminte
Nu va fi nevoie.
BLANCHE (cu voce slaba): Spune-i sa plece de linga mine. DOCTORUL (catre
sora): Pleaca.
(Sora o lasa. Blanche ntinde minile spre doctor; el o
prinde cu gentilete si o sprijina de brat, conducnd-o printre
draperii.
BLANCHE (tinndu-se strns de bratul lui): Oricine ai fi, eu totdeauna am depins de
bunatatea strainilor.
(Jucatorii de pocher se retrag cnd Blanche si doctorul trec prin bucatarie spre usa din
fata. Blanche l lasa sa o conduca ca si cum ar fi oarba. Cnd ies, Stella, care sta ghemuita pe cteva trepte mai sus pe scara, si striga sora.)
STELLA: Blanche, Blanche, Blanche!
(Blanche merge fara sa se ntoarca, urmata de doctor si de sora. Trec dupa coltul casei.
Eunice coboara si-i pune
14*
UN TRAMVAI NUMIT DORINA
Stellei copilul in brate. Este nvelit ntr-un scutec albas-tru-deschis. Stella ia, plingnd,
copilul. Eunice coboara si intra n bucatarie unde barbatii, afara de Stanley, se ntorc
ncet la locurile lor de la masa. Stanley a iesit afara si s-a oprit la picioarele
scarii, uitndu-se la Stella.)
STANLEY (putin nesigur): Stella?
(Stella plnge cu o disperare neomeneasca. Este o oarecare voluptate n lipsa de
control cu care-si da drumul lacrimilor, dupa plecarea surorii sale.)
STANLEY (cu multa dragoste, mingietor): Hai, iubito. Hai, dragostea mea... Hai...
dragoste, dragostea mea.(ngenuncheaza Unga Stella si degetele lui gasesc rscroitura
bluzei.) Hai, dragoste. Hai, hai, dragoste...(Suspinele ei voluptuoase si murmurul
senzual scad si se pierd, acoperite de pian si de trompeta surda.)
STEVE: Jocul asta e cu toate cartile pe dos..
CORTINA