Lecia

furnicii

Antidot pentru lene: lectia furnicii

Furnica nu are nevoie de sef care sa vada daca munca

ei a fost indeplinita asa cum trebuie si nici de un ceas
desteptator care sa ii reaminteasca faptul ca o noua zi a
inceput.
Furnicile sunt foarte organizate. Chiar daca traiesc in
grupuri, folosesc acest lucru in favoarea lor pentru a crea o
munca in echipa mai buna. Poate ar trebui sa ne intrebam
si noi cum ne intelegem cu colegii de munca
Furncile se hranesc si se protejeaza neconditionat.
Si noi tindem sa actionam uneori in aceeasi modalitate, insa
vine un moment in care ne dorim o rasplata pentru ceea ce
oferim.

Furnicile sunt dependente unele de celelalte, insa

acest lucru nu dauneaza egoului lor. Recunoastem ca
nu putem afirma acest lucru si despre noi, deoarece, spre
deosebire de ele, rolurile din
triunghiul victima-agresor-salvator ne acapareaza deseori
fiinta, iar identificarea cu un anumit rol si asteptarile ca
celalat sa-si indeplineasca la randul sau rolul nu intarzie sa
apara.

Fiecare furnica ajuta la munca depusa. Ati vazut vreodata un

musuroi de furnici care munceste in timp ce altul sta si se
relaxeaza? Nici eu. Spre deosebire de oameni, furnicile cunosc
munca in echipa si se ajuta unele pe celelalte atunci cand au
de indeplinit o sarcina. Poate ca ar trebui sa urmam exemplul
lor atunci cand mai avem de facut un proiect in echipa, fie ca
tine de viata profesionala sau de cea personala.

Atunci cand un obstacol apare, lupta pentru scopul lor.

Persistenta este cuvantul ce defineste furnica si in acest
caz. Furnicile nu se lasa descurajate de marimea lor. Mai
mult decat atat, anumite specii de furnici pot cara o
greutate de 25 de ori mai mare decat greutatea lor. Faptul
ca se ajuta unele pe celelalte atunci cand intervine o
problema si fac tot posibilul de a o depasi impreuna este
poate un alt gest pentru care le putem admira.

 Poate ca lectiile pe care furnicile ni le ofera ar trebui sa ne

reaminteasca faptul ca oricat de mici am parea, vointa divina
poate interveni in actiunile umane atata timp cat exista un
mic efort si din partea noastra.
Poate ca uneori putem indeparta lenea prin faptul ca ne dedicam
celuilalt fara a dori ceva in schimb. Si nu numai ca reusim sa iesim
din zona de confort in care ne obisnuisem sa ramanem cuprinsi intre
aceleasi emotii si interactiuni, insa darul pe care nu il ravnim pentru
ca savarsim acest fapt, va veni sub o forma nestiuta.

Poate ca iesirea din starea de letargie pe

care o simtim uneori este primul pas de a
ne accesa un potential pe care nu il
cunoastemCa de fiecare data, alegerea
ne apartinede a ramane intr-o stare in
care asteptam sa se intample ceva, in care
credem ca exteriorul ne va fi un prieten
mai bun decat propriul imbold de a incepe
cautarea sau de a actiona treptat, dar sigur
precum furnica la care multi dintre noi
aspiram.