Atmosfera

Introducere

Atmosfera Terrei un strat de gaze care

inconjoara planeta noastra, retinuta de forta de
atractie gravitationala a Pamantului.
Printre rolurile atmosferei se numara:
protejarea
vietii
prin
absorbtia
radiatiei
ultraviolete, incalzeste suprafata prin acumularea
caldurii, retinerea vanturilor stelare (impreuna cu
campul magnetic), reduce diferentele de
temperatura intre zi si noapte, ofera gazele
necesare organismelor.

Atmosfera are o masa de aproximativ , adica 5

miliarde de megatone (masa Pamantului fiind
de , insemnand 6 milioane de miliarde de
megatone, raportul celor doua mase fiind de ),
din care este concentrata intr-o distanta de 11
km fata de sol.
Densitatea atmosferei este de la nivelul marii,
masurata prin metode indirecte.

Cu cat ne indepartam de sol, atmosfera

devine din ce in ce mai rarefiata. La o distanata
de 100 km fata de sol s-a stabilit limita atmosferei
uzuala, desi se simt efectele sale inca de la 120
km fata de sol. Limita sa reala se determina pe
baza densitatii ei care trebuie sa fie egala cu cea
a spatiului interstelar(pe baza frecventei atomilor
de hidrogen); astfel a fost stabilita la peste 30
000 km fata de sol. Atmosfera exercita o presiune
la suprafata Pamantului de 101 325 Pa.

Proprietatile,compozitia si
structura atmosferei

Compozitia atmosferei
Compozitia atmosferei terestre este destul
de variata, diferente mai semnificative
observandu-se intre diferitele sale zone odata
cu cresterea altitudinii.
In procent dominant, atmosfera este
alcatuita din trei gaze: azotul, oxigenul si
argonul (gaz nobil), acestea regasindu-se in
toata masa sa.

Compozitia atmosferei
Printre multele substante si particule care
alcatuiesc atmosfera se numara: azotul,
oxigenul, argonul, kriptonul, xenonul, metanul,
heliul, protoxid de azot, monoxid de azot
dioxid de azot, sulf si azot, freoni, hidrogen,
ozon, oxizi de clor, miuoni, pioni, electroni,
nuclee atomice (in plasmosfera si in cadrul
aurorelor boreale), iar lista poate continua.
Unele substante precum freonii sunt rezultatul
emisiilor de substante din activitatile umane.

Compozitia atmosferei
Principalele gaze care
alcatuiesc atmosfera:
Gaze

Volum

Nume

Formula

in %

Azot

N2

78.084

Oxigen

O2

20.946

Argon

Ar

0.9340

Dioxid de carbon

CO2

0.0397

Neon

Ne

0.001818

Heliu

He

0.000524

Metan

CH4

0.000179

Compozitia atmosferei
Printre rolurile gazelor in atmosfera se
numara:
Oxigenul este necesar tuturor vietuitoarelor
pentru asigurarea arderilor celulare care
mentin viata;
Ozonul impiedica razele UV nocive in
cantitati prea mari sa ajunga pe suprafata
planetei;

Compozitia atmosferei
Azotul,

fiind
principalul
component,
tempereaza puterea oxidanta a oxigenului
si a altor gaze, care, daca ar fi fost singure
in atmosfera, ar fi impiedicat supravietuirea
si aparitia speciilor;
Apa si dioxidul de carbon sunt gaze cu
efect de sera care asigura mentinerea
temperaturii
intr-un
interval
optim,
impiedicand diferentele prea mari.

Strucura atmosferei
Atmosfera este alcatuita
din cinci staturi succesive:
Troposfera: 0 la12 km
Stratosfera: 12 la50 km
Mezosfera: 50 la 80 km
Termosfera: 80 la 700 km
Exosfera: 700 la peste
10,000 km

Strucura atmosferei
Exosfera
Exosfera este stratul ce se intinde de la
zona de dupa termosfera si pana in spatiul
interplanetar. Acest strat este foarte rarefiat,
fiind alcatuit in principal din molecule si atomi
de hidrogen, atomi de heliu si cantitati extrem
de mici de gaze mai grele ca azot si oxigen
atomic si molecular sau bioxid de carbon. In
aceasta zona moleculele pot parcurge sute
de kilometri intre ciocnirile cu alte molecule.

Strucura atmosferei

Termosfera
Termosfera este stratul de pana in exosfera;
aceasta este foarte rarefiata, dar mult mai densa
decat exosfera. Moleculele si atomii detin energii
cinetice corespunzatoare unei temperaturi de ,
dar din cauza distantelor interatomice foarte mari
nu ar fi resimtita aceasta temperatura de un om.
Aici se afla ionosfera si plasmosfera, termosfera
fiind stratul care retine fondul de radiatii cosmice
(particule cu energii enorme).

Strucura atmosferei
Termosfera
Tot aici se afla majoritatea satelitilor, cat si
Statia Spatiala Internationala. Aici se produc
aurorele boreale si australe.

Strucura atmosferei
Mezosfera

Mezosfera este stratul de mijloc al

atmosferei. Temperaturile de aici sunt
scazute, in jur de . Aici se dezintegreaza
majoritatea meteoritilor care patrund in
atmosfera Pamantului.

Strucura atmosferei
Stratosfera

Stratosfera este al doilea strat al

atmosferei. Aici se afla stratul de ozon.
Temperaturile se incadreaza in jurul a , iar
presiunea are o valoare de fata de cea de la
nivelul marii. Vremea de aici este foarte
stabila,
nefiind
intalnite
fenomenele
meteorologice turbulente din Troposfera.

Strucura atmosferei
Troposfera
Troposfera este primul strat atmosferic
intercalandu-se cu alte invelisuri planetare
(aerul patrunde in sol). Aici e concentrata 80%
din masa atmosferei, iar componentele
principale sunt azotul si oxigenul in forma
moleculara. Este cel mai cald strat al
atmosferei. In troposfera sunt intalnite aproape
toate fenomenele meteorologice cunoscute.

Strucura atmosferei
Troposfera
Este incalzita in principal de caldura captata
de sol in timpul zilei. Desi inaltimea medie
este de 12 km, inaltimea acesteia variaza
intre 9 km (la poli) si 17 km (la ecuator).
Troposfera, precum e usor observabil, este
bogata in vapori de apa.

Strucura atmosferei: Alte straturi

Patura de ozon
Patura de ozon se afla in stratosfera.
Precum s-a mentionat la compozitia
atmosferei, ozonul ne protejeaza de surplusul
de raze ultraviolete prin reactii fotochimice
reversibile in prezenta fotonilor de energie mai
inalta. In acest strat concentratia ozonului este
de aproape 30 de ori mai mare decat in alte
parti a atmosferei: 10 ppm (parti per milion) in
comparatie cu 0.3 ppm.

Strucura atmosferei:Alte straturi

Patura de ozon
Ozonul reprezinta un alotrop al oxigenului ca element
chimic (alti alotropi fiind oxigenul molecular, oxigen
ciclic, etc.)
Ozonul in concetratii foarte mici
Prezinta beneficii pentru corpul
Uman, fiind folosit la tratamente. Totusi, ozonul e un
gaz foarte toxic si coroziv si totodata un oxidant
puternic. Clasificarea EU:

Strucura atmosferei: Alte straturi

Patura de ozon
Mecanismul de absorbtie a razelor UV este
urmatorul: oxigenul molecular se descompne
in prezenta fotonilor UV si se transforma in
oxigen atomic care in contact cu alta molecula
de oxigen formeaza o molecula de ozon;
aceasta fie s descompune in prezenta altor
cuante UV ori reactioneaza cu inca un atom
de oxigen si formeaza doua molecule de
oxigen.

Strucura atmosferei: Alte straturi

Patura
de ozon
Reactiile fotochimice sunt urmatoarele:

Acestea sunt prezentate si in schema:

Strucura atmosferei: Alte straturi

Strucura atmosferei: Alte straturi

Ionosfera
Ionosfera reprezita o patura de particule
ionizate de radiatia solara si cea cosmica (pe
langa cea solara). Aceasta patura este cea care
absoarbe si ne protejeaza de ratiatii cu energii
foarte mari (chiar depasindu-le pe cele din
acceleratoarele de particule) precum protoni (in
jur de 90% din fondul de radiatii), fotoni gamma,
neutroni, mezoni, miuoni, etc. Ionosfera intra in
relatie directa cu magnetosfera.

Aurorele

Aurorele
Aurorele sunt lumini naturale produse in
zonele altitudinale inalte ale Terrei. Ele sunt
produse de vanturile solare si razele cosmice.
De fapt, acestea sunt alcatuite in ce mai mare
parte din plasma. Pe langa infatisarea lor este
impresionanta energia razelor cosmice care
produc aceste specaculoase fenomene,
energii ce po ajunge la nivel macroscopic, dar
vorbind de particule subatomice.

Aurorele
Se

vehiculeaza energii de pana la

eV
(electron-volti) = 1000 EeV = 1 ZeV = 160 J.
Exemple de reactii nucleare sau intre
particule:

Aurorele

De ce e cerul albastru?

Cand lumina trece prin atmosfera, aceasta fie trece direct,

fie interactioneaza cu moleculele gazelor din atmosfera,
astfel radiatia se numeste radiatie directa (ceea ce vedem
daca ne uitam direct la Soare). Radiatia indirecta este cea
care a interactionat cu particulele din atmosfera (nu iti vezi
umbra in zilele cu nori pe cer). Un fenomen numit
imprastiera Rayleigh este cel care face cerul albastru si
apusurile rosii. Fotonii de lumina vizibila cu frecvente mai
mari (cei albastrii) interactioneaza mult mai usor cu
moleculele din atmosfera (in special cle de azot). La apus
Pamantul este astfel pozitionat incat razele Soarelui trec
printr-un strat mult mai gros de atmosfera si cele albastre
si o buna parte din cele galbene vor fi prea imprastiate sau
chiar absorbite pentru a mai ajunge la ochii nostri.