Povestea serii noastre

de Frumusanu Florentina
Seara asta e o seara speciala. A fost deja speciala si ziua prin asteptarea
momentului, dar asta e seara in care totul va fi minunat. E seara in care ne vom regasi
sufletele ratacite. Am ratacit deja prea mult si e timpul regasirii.
Dupa o mare agitatie, dupa multa tristete, tatal copilului revine acasa.
Emotii, imbratisari, bucurie. Lacrimi, regasire.
Mama, copilul si tatal la un loc. De cand asteptam astacopilul se arunca in
bratele barbatului caruia ii spune cu glas pierit: ai venit tata! Zi-mi ca e adevarat, ca nu e
doar visul meu. Te strigam in somn, mi-a zis mami. Ei ii era teama ca te-as putea uita. Si
mie. Uneori chiar uitam. Dar imi amintea ea.
Un tata de mult plecat e asa greu de apropiat apoi. Ce ne faceam daca uita de tot?
Copiii uita, adultii uita. Dar isi amintesc. Insa copiii ar fi frumos sa isi aminteasca tot ce e
frumos si sa fie fericiti, cit de fericiti e posibil in lumea in care traim.
Apoi mama. Si ea e fericita, isi imbratiseaza pe cei doi dragi ai ei. Si uita tot ce a
fost negru si urat pana atunci. Ii vine sa ramana asa, intr-o imbratisare continua, sa lase
orice departe. Dar isi aminteste ca e sotie si mama si se apuca de treaba. Lucruri banale,
marunte, pregatirea mesei, a baii, despachetarea, povestea de seara spusa impreuna din
nou. Ce mult a trecut de la ultima poveste de seara spusa de toti treisi ce bine e acum.
Eheheee dar povestea abia incepedar mai asteptam un pic, sa se odihneasca
tatal un pic, dupa drum apoiaction!
Punem pe pauza deocamdata. Ne revedem in curand!