Micro si macroelementele din

acvariile plantate si carentele

acestora
Exista un numar de 17 elemente esentiale necesare plantelor de acvariu. Acestea se
impart in doua grupe principale: microelemente si macroelemente.
Exista 8 microelemente importante : cupru, bor, mangan, molibden, zinc, fier,
nichel si clor.
De asemenea, exista 9 macroelemente importante: carbon, oxigen, hidrogen,
azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf si magneziu.
Am inclus in categoria macroelementelor carbonul, oxigenul si hidrogenul desi exista
pareri impartite daca sunt sau nu macronutrienti sau sunt elemente esentiale
neminerale.

Microelemente
Cupru(Cu) intra in compozitia diferitelor enzime responsabile de procesul
metabolic din plante. Cuprul favorizeaza sinteza hidratilor de carbon si a proteinelor.
Acesta evita degradarea prematura a clorofilei, plantele pastrand pentru timp
indelungat un aspect sanatos.
Absorbtia cuprului de catre plante se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 5.00-7.00
asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia cuprului incepe sa
scada drastic, tinzand spre 0 la Ph 8.5.
De asemenea, cuprul stimuleaza cresterea, intareste peretii celulari, are rol esential
in nitrificare si are rol de catalizator in formarea hormonilor de crestere.
Atentie, insa, nu trebuie sa se depaseasca valori ale cuprului de 0,03 mg/l deoarece
devine o otrava puternica.
Carenta de cupru - diminueaza sinteza hidratilor de carbon si a proteinelor. Ca si
efect vizibil al carentei de cupru observam: decolorarea si albirea varfurilor frunzelor
si cresterea rasucita a frunzelor tinere. Carenta de cupru este amplificata de o
situatie de stres(ex. tratamente cu hormoni de crestere).

Excesul de cupru cauzeaza carente de fier si ingalbenirea tesutului frunzei prin

distrugerea clorofilei si duce la incetarea cresterii radacinilor.

Bor(B) intra in compozitia peretilor celulari si a esterilor hidrati de carbon.

Regleaza actiunea hormonilor de crestere.
Absorbtia borului de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 5.00-7.00
asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia borului incepe sa
scada drastic, tinzand spre 0 la Ph 8.0.
Carenta de bor se manifesta printr-o crestere incetinita a plantelor. Ca si efect
vizibil al carentei de bor observam: plantele tinere si in special mugurii acestora sunt
deteriorate. Membaranele tesuturilor crapa provocand fisuri, radacinile se necrozeaza
la extremitati.

Excesul de bor cauzeaza carente de fier si ingalbenirea tesutului frunzei prin

distrugerea clorofilei si duce la incetarea cresterii radacinilor.

Mangan(Mn) este un activator de enzime participante la formarea clorofilei, la

fotosinteza, la reducerea nitratilor, la elaborarea de proteine si a vitaminei C.
Absorbtia mangan de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 5.00-6.5

asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita, absorbtia manganului incepe

sa scada drastic, tinzand spre 0 la Ph 9.0.
Carenta de mangan se manifesta prin: modificarea culorii frunzelor superioare
intr-un verde pal in cazul carentei usoare dupa care devin albicioase in cazul carentei
accentuate, in timp ce nervurile frunzelor raman verzi. Carenta de mangan poate fi
usor confundata cu carenta de fier, cu diferenta ca in cazul celei de fier spatiul dintre
nervurile frunzei se ingalbeneste total, in timp ce la cea de mangan apar doar pete
intre nervuri. Carenta de mangan poate fi indusa si de un exces de fier.

Excesul de mangan duce la aparitia pe frunzele mature de pete de un maro

inchis si ingalbenirea tesutului frunzei prin distrugerea clorofilei.

Molibden(Mo) este un component al diferitelor enzime. Este indispensabil in

procesul de reducere a nitratilor, inaintea asimilarii acestora de catre planta.
Absorbtia molibdenului de catre planta se face in functie de Ph. La valori ale Ph de
peste 7.00 asimilarea este maxima(100%).
Carenta de molibden in cazul acestei carente se observa o incetinire a cresterii
plantelor, precum si incetinirea fotosintezei. Se poate mai poate observa o acumulare
de azot nitritic in plante.
Simptomele carentei: crestere redusa, frunze de culoare verde deschis, frunzele
tinere vor avea forma incovoiata(ca o lingura).

Zinc(Zn) este un activator de enzime,favorizand sinteza clorofilei si a hormonilor

de crestere.
Absorbtia zincului de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 5.00-7.00
asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia zincului incepe sa
scada drastic, tinzand spre 0 la Ph 9.0.
Carenta de zinc se manifesta prin reducerea sintezei hidratilor de carbon si a
proteinelor. Aceasta carenta face ca plantele sa nu creasca, ramanand pitice si in
cazuri extreme cresterea este intrerupta si frunzele mor si cad.

Excesul de zinc poate produce carente de fier plantelor sensibile la fertilizarea

cu fier.

Fier(Fe) element essential in formarea clorofilei. El este catalizat de mai multe

enzime si activat de mai multe procese fiziologice ca respiratia, fotosinteza si fixarea
azotului.
Absorbtia fierului de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 4.00-6.00
asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia fierului incepe sa

scada drastic, tinzand spre 0 la Ph 9.0.

Activitatea radacinilor permite solubilizarea si absorbtia fierului. Radacinile acidifica
peretii propriilor celule precum si o mica parte din solul inconjurator.Fierul este mai
solubil si asimilabil in mediu acid. In plus, in mediu acid fierul se combina cu
molecule organice pentru crearea unui complex chelat.
Carenta de fier simptomele carentei apar la frunzele tinere care se decoloreaza,
cu exceptia nervurilor care raman verzi. Planta isi incetineste cresterea si intr-un
stadiu avansat frunza capata o culoare alb galbui, apoi se necrozeaza.

Excesul de fier fierul se poate acumula in cantitati relativ mari(de ordinul a

cateva sute de mg/l) fara efecte vizibile.
Intoxicatia cu fier duce la o culoare de bronz a frunzei.

Nichel(Ni) rolul sau este mai putin cunoscut

Clor(Cl) - are importanta prin prisma efectelor clorurilor de saruri in legatura cu

reglarea incarcarii electrice din procesele fiziologice ale plantei.
Carenta de clor - se manifesta prin decolorarea si ofilirea frunzelor tinere.
Aceasta decolorare are loc pe suprafetele netede dintre nervurile frunzei (limbului).
In cazuri mai avansate ale carentei apare pe partea superioara a frunzelor mature o
culoare specifica de bronz.

Excesul de clor

Macroelemente
Carbon(C) este un element necesar pentru constructia structurii de baza a
plantelor. Acestea contin peste 40% carbon in structura de baza asa ca introducerea
de carbon in apa este vitala. Plantele isi iau carbonul necesar din dioxidul de
carbon(CO2) din apa.
Acesta(CO2) se gaseste in apa datorita descompunerii resturilor organice, din

respiratia plantelor si pestilor, dar cel mai mult se obtine prin injectia de CO2.
Absorbtia carbonului de catre plante se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 5.007.00 asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia carbonului
incepe sa scada drastic.
Carenta de carbon apare datorita consumarii de care plante a rezervelor
disponibile de carbon.
Se manifesta prin frunze mici, crestere lenta, depozite albiciose pe frunzele
plantelor(datorita decalcifierii biologice).

Excesul de carbon este de fapt excesul de dioxid de carbon. Acesta nu

dauneaza plantelor dar ucide in mod sigur pestii.

Oxigen(O) este elementul esential pentru respiratia tuturor organismelor

inclusiv a plantelor.
Cantitatea de oxigen din apa este invers proportionala cu temperatura.
Carenta de oxigen apare datorita suprapopularii bazinului, plantelor putine,
filtrelor murdare, luminii slabe care impiedica procesul de fotosinteza, plantelor

lipsite de aportul altor nutrienti, incalzirii excesive a apei.

Excesul de oxigen este o alta problema serioasa deoarece in apa cu foarte mult
oxigen apar procesele de oxidare puternica care duc la aparitia carentei generale de
microelemente, macroelemente precum si la carenta de vitamine. Rezultatul, in
prima faza, este aparitia masiva a algelor si in cazurile grave duce la moartea
plantelor.

Hidrogen(H) componenta majora a plantelor si a compusilor organici.

Azot(N) joaca un rol major in metabolismul plantelor. Azotul este un element

esential al fotosintezei care permite transformarea materiei minerale in tesut vegetal.
Absorbtia azotului de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 6.00-8.00
asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia azotului incepe sa
scada drastic, tinzand spre 45% la Ph 9.0. Atunci cand azotul este adus sub forma
amoniacala(Nh4+ sau NH3), in mediu aerobic, nitrificarea are loc rapid: oxidarea
NH3 in NO2 de catre bacteriile Nitrosomonas apoi oxidarea NO2 in NO3 de catre
bacteriile Nitrobacter. Aces lucru se petrece in mod permanent intr-un acvariu si este
cunoscut sub numele de ciclul azotului.
Azotul se gaseste in sol sub forma organica sau minerala. Plantele nu pot absorbi
azotul organic. Mineralizarea azotului organic se face prin amonificare si nitrificare.
Aceasta transformare este efectuata de catre microorganismele prezente in sol.
Carenta de azot in cazul acestei carente vom avea o vegetatie mediocra,
pipernicita si subdezvoltata. Frunzele vor avea o culoare verde pal-galbui, apoi se vor
ingalbeni de tot si uneori vor avea tente de culoare rosie.
Problema este mai vizibila la baza plantei. Azotul este transportat prin planta, el fiind
transferat de la frunzele batrane catre cele tinere, in caz de deficienta.
Pentru majoritatea plantelor ingalbenirea incepe de la varful frunzei si se dezvolta pe
lungimea marginilor acesteia.

Excesul de azot in cazul excesului de azot plantele vor fi slabe, cu frunze

suculente, lungi si subtiri de culoare verde inchis.

Fosfor(P) favorizeaza cresterea generala a plantelor, in special sistemul de

radacini, tulpinile si tijele(in cazul echinodorusului). Necesarul de fosfor este mai
ridicat in timpul dezvoltarii puilor de plante si la inceputul cresterii acestora.
Acest element este necesar in transferul de energie(ATP), transmiterea de caractere
ereditare(acizi nucleici), fotosinteza si reducerea glucidelor.
Absorbtia fosforului de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 6.507.50 asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia fosforului incepe
sa scada, tinzand spre 70% la Ph 8.50 si revine la maxim la Ph 9.00.
Fosforul este present in sol sub forma de fosfati. Acestia sunt fie dizolvati in apa, fie
fixati pe particulele din sol, fie in minerale. De asemenea, se mai gaseste si sub
forma organica. Fosforul sub forma organica este mineralizat lent. Ciclul fosforului
este dependent de caracteristicile fizice si chimice ale solului.
Carenta de fosfor provoaca colorarea violacee sau verde intens a frunzelor si
reducerea dezvoltarii plantei.
Carenta de fosfor poate fi primara sau indusa de un Ph crescut intr-un sol calcaros,
de un Ph scazut, in prezenta aluminiului sau in cazul unui exces de ioni de nitrati sau
sulfati.

Excesul de fosfor duce la carente de fier sau zinc.

Potasiu(K) este foarte mobil in interiorul plantei si este foarte rapid distribuit
catre diferitele parti ale acesteia.
Potasiul joaca un rol fundamental in absorbtia cationilor si in acumularea proteinelor
de hidrati.
Potasiul favorizeaza sinteza, deplasarea si acumularea de acizi aminici din planta.
In lipsa potasiului planta nu poate utiliza corect azotul.
Absorbtia potasiului de catre planta se face in functie de Ph. La valoarea Ph 5.80
asimilarea este maxima (100%) si se mentine odata cu cresterea Ph. Potasiul din sol
se gaseste numai sub forma de minerale. El provine din descompunerea mineralelor
din sol sau din ingrasaminte.
O parte din potasiu este fixat in frunze de catre anumite argile si nu este asimilabila
pana ce nu este eliberata fie in solutie, fie pe compusii argilo humici din sol.
Carenta de potasiu provoaca scurtarea tulpinilor intre noduri, reducrea taliei
plantelor si ingalbenirea marginilor frunzelor, cele tinere fiind atacate primele.
Ingalbenirea ajunge in interiorul limbului care se necrozeaza. Exista un contrast
evident intre zonele decolorate ale limbului si verdele puternic ale zonelor
nedecolorate. Carenta poate fi primara prin lipsa potasiului din mediul nutritiv sau
indusa, prin eliminarea potasiului de catre calciu sau excesul de azot.

Excesul de potasiu dezechilibrele mari de potasiu vor duce in prima faza la

carente de magneziu si apoi de calciu.
In reactie cu fierul rezulta fosfatul de fier, un precipitat, care cauzeaza carente de
fier.

Calciu(Ca) joaca un rol important in mentinerea pemeabilitatii membranei

celulare precum si a integritatii celulei.
Activeaza enzimele raspunzatoare de mitoza, diviziune si crestere. De asemenea,
joaca un rol important in neutralizarea acizilor organici.
Absorbtia calciului de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 6.80-8.50
asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia calciului incepe sa
scada.
Carenta de calciu este rara si se traduce prin urmatoarele simptome: frunze
mici si infasurate la extremitati, ingalbenire care devine bruna spre rosu si apoi se
necrozeaza, in special la frunzele tinere.

Excesul de calciu provoaca carente de magneziu sau potasiu.

Sulf(S) - este un constituent al acizilor aminici. Joaca un rol fundamental in

metabolismul vitaminelor.
Absorbtia sulfului de catre planta se face in functie de Ph. La atingerea valorii Ph
6.00 asimilarea este maxima(100%) si ramane asa cu cresterea Ph. In sol sulful se
gaseste in stare minerala si organica. Chiar si in cazul unui sol bogat in sulf exista
totusi foarte putin sulf direct asimilabil de catre planta. Aceasta absoarbe sulful
numai in forma minerala. Sulful urmeaza un ciclu de transformare similar celui al
azotului.
Carenta de sulf este in general asemanatoare cu cea de azot. Totusi in timp ce
carenta de azot se manifesta mai puternic la mugurii noi, carenta de sulf afecteaza in
general planta in totalitate.
Dezvoltarea plantei este redusa.
Frunzele tinere devin verde pal spre galben.
Tulpinile devin rigide si casante.
In cazul unei carente moderate, observam ca frunzele superioare se curbeaza, in
timp ce frunzele inferioare au un aspect normal.
Carenta este in general primara.

Excesul de sulf provoaca imbatranirea si moartea prematura a frunzelor

Magneziu(Mg) este un component al clorofilei si joaca un rol important in

fotosinteza. Magneziul este raspunzator de circa 300 procese enzimatice si in
particular este raspunzator de cele legate de metabolismul carbohidratilor.
Are rol in stabilitatea membranei celulare, in transportul ionic intern regulat,
favorizeaza sinteza proteinelor, zaharurilor si lipidelor, regularizeaza reducerea
nitratilor si influenteaza absorbtia si transportul fosfatilor.
Absorbtia magneziului de catre planta se face in functie de Ph. Intre valorile Ph 6.708.70 asimilarea este maxima(100%). Peste aceasta limita absorbtia magneziului
incepe sa scada.
Carenta de magneziu apare la frunzele mature. Se observa o decolorare care
incepe intre nervuri, in final ajungandu-se la necrozarea frunzei.
Aceasta carenta poate fi primara sau indusa prin exces de potasiu sau prin asfixierea
radacinilor.

Excesul de magneziu nu provoaca simptome specifice. Totusi interfereaza cu

absorbtia cationilor si poate duce la incetinirea ratei de crestere
Carentele nutritive ale plantelor
Absenta sau insuficienta unui element nutritive provoaca aparitia de semne
exterioare ce permit diagnosticarea unei carente.
Exista doua tipuri de carente.
Carente primare - se bazeaza pe inexistenta sau deficienta, in sol, a unuia sau mai
multor elemente nutritive.
Carente induse presupune existenta in sol a nutrientului dar asimilarea lui de
catre planta este dificila. Acest lucru se poate intampla datorita Ph defavorabil, a
unor dezechilibre dintre elementele minerale si organice, etc. De asemenea si alti
factori diversi de crestere(lumina, temperatura, sufocarea radacinilor) pot cauza
carente induse.

Atentie!!!!!!

Suprafertilizarea poate duce la carente induse ale altor

elemente. Din acest motiv recomand folosirea numai a fertilizantilor pentru

acvaristica.