Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Umiditateatea in Elemente de Zidarie Suport Curs
Umiditateatea in Elemente de Zidarie Suport Curs
VETBOOM
2005
1
PROGRAMUL
Leonardo da Vinci
PROIECT PILOT No.HU 170003-2003
Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor
VETBOOM
PARTENERI:
UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promotor(HU)
COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener
(DK)
(IRL)
(HU)
(IT)
(RO)
(RO)
(SK)
(SK)
AUTORI:
Prof.dr.ing. ANTONIO FRATTARI, Lect. dr.ing.ROSSANO ALBATICI
UNIVERSITATEA DIN TRENTO, Italia, FACULTATEA DE INGINERIE CIVILA SI
AMBIENTALA
TRADUCERE:
Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU
Asist.ing. SEBASTIAN PALACEAN
13
15
19
23
24
24
26
31
33
34
40
43
46
49
49
53
CAP. 2.1
g vapori de apa
vantului
c inghet-dezghet, actiunea
teren
din atmosfera
m lipsa de apa
o fortele electro-osmozei
termice insuficiente
Fig.2.1
c
g
h
-
i
m
l
o
+
Ascensiunea capilara este una dintre cauzele majore ale prezentei umezelii in
constructiile vechi, la nivelul subsolului sau imediat deasupra nivelului terenului
natural, respectiv al pavajului
strazii
(Fig.2.2).Umezeala
pierderilor
de
apa
din
diverse cauze
- nivelul ridicat al panzei
freatice
Fig.2.2 Efecte ale ascensiunii capilare a umezelii (igrasie)
Scurgerile de apa apar accidental din mai multe cauze: apa de ploaie colectata
defectuos, scurgeri din sistemul de drenaj, puturi, lucrari de colectare a apei dar si
apa provenita din condens. Oricare dintre aceste cauze poate provoca imbibarea
intr-o anumita masura a peretilor in contact cu terenul (Fig.2.3).
Apa subterana este apa care in mod natural exista in pamant la un nivel mai coborat
sau mai ridicat fata de nivelul rurilor invecinate si care variaza in functie de sezon
(Fig.2.4). Igrasia provocata de scurgeri are caracteristici specifice (Fig.2.6).
a
+
a
+
In cazul umiditatii provenite din scurgeri sau din apa subterana exista unele aspecte
caracteristice.
In cazul scurgerilor :
-
aceste imbibari afecteaza fie o singura cladire, fie un grup definit de cladiri
invecinate;
nivelul umezirii este mai ridicat pe fatadele nordice si nord estice, si scazut pe
fatadele expuse radiatiilor solare.
In cazul in care umiditatea provine din scurgeri sau din apa subterana, fenomenele
fizice care determina patrunderea si difuzia apei in zidarie sunt legate de diferite alte
fenomene.
Fig. 2.5
Fenomenul fizic care determina absorbtia si difuzia apei in elementele din zidarie
(Fig.2.7) au legatura cu:
-
infiltrarea directa;
capilaritatea;
fortele electro-osmozei.
b
+
c
Fig. 2.7
a fortele electro-osmozei
b infiltrarea directa a apei din teren
c ascensiunea capilara a umiditatii din sol
Fig. 2.8
Exista infiltrare directa atunci cand zidaria fundatiei este in contact direct cu panza
de apa subterana. Materialul din care este executata zidaria se imbiba (se satureaza)
cu apa si urca, prin fenomenul de capilaritate, in masa zidariei (Fig.2.8)
9
Cand suprafetele fundatiilor nu sunt in contact direct cu apa subterana, apa ajunge la
ele datorita fortelor capilare (cu cat sunt mai mici granulele si porii solului, cu atat
aceste forte sunt mai puternice). In general, lichidul continut in doua coloane care
comunica ramane la acelasi nivel atunci cand una dintre cele doua coloane are
dimensiuni minime, care se numesc si capilare; lichidul nu se mentine la acelasi
nivel, ci urca fata de coloana invecinata cu atat mai mult cu cat sectiunea coloanei
este mai mica (Fig.2.9). De aceea nivelul la care urca apa este invers proportional cu
diametrul porilor.
Datorita acestor forte, nivelul apei creste incepand de la nivelul superior al panzei
freatice spre straturile de deasupra, care au un continut de apa care va scadea
procentual in raport cu inaltimea, pana la cota terenului, ajungand in acest fel in
contact cu suprafata fundatiilor din zidarie.
In materialele higroscopice, cum este mortarul si majoritatea materialelor de
constructii, apa prezenta in zidarie poate depasi 30% in volum: de aceea este posibil
ca fiecare mc de zidarie sa retina pana la 300kg de apa.
Capacitatea
creste
de
ascensiune
odata
cu
capilara
descresterea
evident
odata
cu
cresterea
concentrarii de saruri.
Nivelul la care apa
capilaritate
variaza
se ridica prin
in
functie
de
Acesta este cauza pentru care romanii au folosit in elevatiile de zidarie materiale
poroase ca roca vulanica (care are o capaciate mare de absorbtie a apei, dar care
are si o buna capacitate de izolare termica) iar in fundatii au utilizat materiale solide
si compacte, ca granitul (silex, cremene).
Se pot observa totodata si reactiile materialului de baza, in doua variante: una activa
care transmite igrasia in acelasi fel sau mai intens decat mortarul, si una pasiva, fara
transfer de umiditate.
Umiditatea mortarului nu este suficienta pentru a produce patrunderea prin
ascensiune capilara a apei; pentru a se intampla acest lucru, intotdeauna trebuie sa
co-existe doua cauze:
- o alimentare continua cu apa de la teren la perete;
- o amorsare puternica a materialului inglobat in mortar (Fig.2.10).
Fig. 2.10
Efectele igrasiei
in cladiri
Cu
cat
grosimea
elementului de zidarie
este mai mare, cu atat
umiditatea
absorbita
din teren este transmisa la o inaltime mai mare. De fapt, la un continut egal de
umiditate (exprimat in procente), peretii cu grosime mare vor avea o cantitate de apa
mai insemnata la suprafata de la care aceasta se poate evapora, indiferent de
straturi, astfel incat, cu cat sunt mai grosi peretii cu atat cantitatea de apa retinuta
este mai mare si va ajunge la niveluri mai ridicate.
Din observatiile efectuate s-au desprins urmatoarele concluzii:
- la stalpii izolati, nivelul la care se ridica umezeala este egal cu grosimea acestora
(Fig.2.11);
- in peretii exteriori, inaltimea la care ajunge igrasia variaza de la 1.5~4 ori grosimea
peretelui (Fig.2.12, 2.13);
- in peretii interiori, nivelul superior al igrasiei variaza intre 2~5 ori grosimea peretelui
(Fig.2.14).
11
Fig. 2.12
Fig. 2.13
Fig. 2.14
12
este
suprafata
deplasat
peretelui.
de
vant
pe
Evapoarea
Tabelul 2.1
MATERIALE
Caramizi (in medie)
Calcar/piatra de var (in medie)
Mortar cu intarire la aer
Beton cu agregate din roci
vulcanice
Beton celular (in medie)
Beton structural
p
0.28
1.2
0.25
1.4
1.2
1.6
De aceea, in cazul unui perete din blocuri de piatra calcaroasa (p=1.2) si mortar de
var, cu grosimea de 2 m, timpul de uscare va fi:
t = 1.2 x 2002 = 48,000 zile, ceea ce inseamna aproximativ 131 ani
Un astfel de timp de uscare poate sa creasca daca este afectat de fenomene care
fac evaporarea dificila, cum ar fi o ventilare slaba, insuficienta expunere la soare,
atmosfera umeda si temperaturile prea scazute.
In Tabelul 2.1 sunt ilustrate valorile coeficientului de evaporare pentru cateva dintre
materialele cele mai comune.
In diagrama din Fig.2.16 sunt exprimate in mod aproximativ temperaturile necesare
in functie de timpul necesar pentru uscarea materialelor (la acelasi volum, suprafata
si conditii de mediu)
Fig. 2.16
14
condensul.
lui
sa,
diagrama
(diagrama
Fig.2.18)
Mollier
sau
asa-numita
psihrometrica
aerului
permite
umed
punerea
in
15
de un kilogram de aer uscat, iar pe ordonata - diferitele valori ale temperaturii aerului.
In interiorul diagramei se afla curbele de umiditate relativa egala.
Curba umiditatii relative de 100% este curba de saturatie
Pentru conditii date ale aerului (temperatura si umiditate relativa) se poate determina
grafic temperatura la care apare condensul.
Fenomenul de aparitie a condensului poate produce, in situatii specifice, o serie de
deteriorari la peretii si invelitoarea unei cladiri. Cauzele care determina aparitia apei
din condens si modul de manifestare sunt diferite.
In cladiri, factorii care produc umezeala sunt de trei categorii (Fig.2.19):
-
factori interiori
factori exteriori
Factorii interiori actioneaza atat in incaperile umede (bucatarii, bai, etc) cat si in
spatiile cu destinatii speciale care nu sunt ventilate corespunzator (spalatorii,
bucatarii, localuri aglomerate) sau in prezenta elementelor umede (pereti de subsol).
Factorii exteriori sunt legati de temperaturile exterioare scazute care apar in
anotimpurile reci si care pot genera diferente semnificative intre temperatura
exterioara si cea interioara a peretilor.
Factori care se datoreaza unei proiectari sau executii defectuoase:
-
punti termice;
Fluxul vaporilor, in miscarea sa, tinde sa treca prin elementele de inchidere ale
cladirii (zidaria) intre fata interioara si exterioara.
Daca suprafetele cu care vaporii ajung in contact au o temperatura scazuta, atunci
vaporii continuti in aer vor depasi limita corespunzatoare valorii de saturare iar
vaporii in exces vor condensa.
16
b
Fig. 2.19
Factori interni:
a vapori de apa
Factori externi:
Tempeatura interioara
Ti > Te
pe
suprafata
materialelor
sau
sau
finisajelor;
-
in masa elementului;
pe
suprafata
materialelor
evidentiata
(Fig.2.20).
17
de
picaturile
de
apa
Condensul
creaza
cele
mai
grave
probleme in elementele realizate din straturi cu materiale diferite, atunci cand intre
acestea apare si un strat de izolatie termica. Difuzia are loc prin straturile mai mult
sau mai putin poroase, ceea ce va face ca acestea sa opuna o rezistenta mai mica
sau mai mare la difuzia vaporilor spre exterior.
Fenomenul de condens ia nastere din valori ale presiunii de saturatie bine definite in
functie de temperaturile diferitelor straturi. Pe suprafata elementului sunt vizibile
efectele sub forma de umflaturi, cu fisuri in tencuiala, pete datorita mucegaiului si
agentilor bilogici.
Desi efectele nu sunt vizibile pe
termen scurt, prezenta condensului
in
interiorul
constructie
umezelii,
elementelor
determina
datorita
de
aparitia
absorbtiei
Fig. 2.22
18
solul
este
solid,
compact.
c
viteza
pe
teren,
Fig. 2.23
20
Apa de ploaie care vine in contact cu cladirea, poate patrunde prin tencuiala, cand
aceasta are discontinuitati in structura sa, sau prin fisuri cauzate de tasarile
diferentiate ale fundatiilor, impingeri ale boltilor, dilatare termica (care poate provoca
Fig.2.28
Fig.2.27
o separare intre rostul de mortar si piatra de zidarie), deplasari ale cladirii in general,
provocate de alte cauze, sau prin rosturile dintre elementele de acelasi tip (panoupanou) sau elemente diferite (panou-cadru) (Fig.2.27). In anumite zone, in
apropierea marii, sarea transportata de ploaie contribuie la o degradare rapida a
zidariei.
Una dintre conditiile care faciliteaza patrunderea apei este prezenta caramizilor, chiar
si la grosimi mici. Totusi, nu este recomandabil sa se combata fenomenul aplicand
pe zidarie o tencuiala pe baza de ciment,
deoarece aceasta va limita evaporarea apei
provenite din condens continuta in masa
zidariei. Fisurile larg raspandite, ca rezultat al
variatiilor de
temperatura
sezoniere,
vor
21
Patrunderea apei are loc in principal prin rosturi, care absorb apa de 4 sau 5 ori mai
mult decat caramida; pentru a reduce absobtia la faa caramizilor, rosturile trebuie sa
aiba dimensiuni reduse si sa fie bine umplute.
Daca inainte de a fi puse in opera caramizile nu au fost umezite, ele vor absorbi apa
din rostul de mortar, intensificand capilaritatea. Reducerea dimensiunii rostului de
mortar va conduce la aparitia fisurilor superficiale intre mortar si caramida, ceea ce
va favoriza patrunderea apei (Fig.2.30, 2.31). Din acest motiv, umezeala din
precipitatii patrunde in peretii din zidarie de caramida doar pana la 6-7 cm sub
tencuiala, iar uscarea se poate produce in cateva zile.
O alta cauza frecventa a patrunderii apei sunt fisurile si deteriorarile/deformarile
suprafetelor orizontale (Fig.2.32 - 2.35).
Fig.2.31
Fig.2.30
Fig.2.33
Fig.2.32
Fig.2.35
Fig.2.34
22
Fig.2.36
Fig.2.37
Fig.2.38
23
CAP.2.2
25
sulfatii
clorurile
carbonatii
azotatii
eflorescentele.
Sulfatii si sarurile derivate din acidul sulfuric (H2SO4) sunt prezente in atmosfera
ca reziduuri din combustia benzinei, dar in special din arderea combustibilului folosit
la incalzire care contine anhidrida sulfuroasa. Este foarte periculos pentru materialele
componente ale zidariei, in special daca reactioneaza cu carbonatul de calciu
(CaCO3).
Una dintre posibilele reactii este urmatoarea:
CaCO3 + H2SO4 + 2H2O = CaSO4.2H2O + H2CO3
Carbonat
Acid
de calciu
Sulfuric
Apa
Var
Acid
Carbonic
26
Clorurile sunt saruri care rezulta din acidul clorhidric (HCl). Ele sunt prezente ca
cloruri de sodiu mai ales in zonele de din apropierea marii. Clorura de sodiu are in
primul rand un efect fizic. Sarea care precipita dintr-o solutie saturata ocupa un
volum mai mare decat acela al solutiei. Sa consideram de exemplu apa sarata (apa
care contine cloruri de sodiu) care patrunde intr-o fisura si care ulterior se evapora cu
depunerile de saruri corespunzatoare.
Incetul cu incetul fisura se colmateaza pana cand o noua umezire va dizolva sarea,
obtinandu-se o solutie saturata, care ca urmare a evaporarii va produce despicarea,
fisurarea materialului si, in
final, a peretelui (Fig.2.47).
Clorura
de
sodiu
poate
Clorurile
sunt
Clorura de
Clorura
Hidroxid de
de Calciu
Magneziu
de Calciu
Magneziu
Anhidrida
Carbonat
de Calciu
Carbonica
de Calciu
Apa
carbonatilor
constituie
ca
bicarbonatului
consecinta
de
calciu
spalarii
[Ca(HCO3)2],
CO2 + H2O
Anhidride
Carbonice
= H2CO3
Apa Anhidride
Carbonice
CaCO3
+ H2CO3
Carbonat
de calciu
= Ca(HCO3)2
Acid
Bicarbonat de Calciu
sau
Carbonic
Carbonat acid de
Calciu
Azotatii sunt o grupa de saruri care deriva din acidul azotic HNO3 si din acidul azotos
HNO2.
In mod normal ei sunt higroscopici (face exceptie azotatul de potasiu) si foarte solubili
in apa. Originea azotatilor este legata de fenomenul de descompunere a materialelor
organice. Prezenta lor este intensificata de folosirea acidului azotic ca ingrasamant. In
sol, acestia se gasesc sub forma de azotat de sodiu NaNO3. Dintre azotati, cel mai
periculos pentru constructii este azotatul de calciu:
2HNO3 + CaCO3 = Ca(NO3)2 + H2CO3
Acid
Carbonat
Azotat
Acid
Azotic
de Calciu
de Calciu
Carbonic
Sarurile pot sa absoarba o cantitate mare de apa si vapori. In stare solubila,
cristalizeaza la o temperatura de 25 grade si la o umiditate relativa de aprox. 50%.
Agregatele prin care trec solutiile de nitrati, suporta agresiunea datorita cristalizarii
29
sarurilor. Coroziunea se produce atunci cand, tot sub efectul acidului carbonic,
azotatul de calciu se transforma in carbonat de calciu iar apoi in bicarbonat de caciu:
Ca(NO3)2 + H2CO3 = 2HNO3 + CaCO3
Azotat de
Acid
Acid
Carbonat
Caciu
Carbonic
Azotic
de Calciu
CaCO3 + H2O + CO2 = Ca(HCO3)2
Carbonat Apa
Bioxid de Bicarbonat
de Calciu
Carbon
de Calciu
Alte fenome tipice de degradare chimica sunt eflorescentele. Ele apar ca pete
albicioase, curate sau amorfe, de natura alcalino-pamantoasa. Ele sunt formate din
sulfati, carbonati, nitrati etc., care se pot afla in materialele de baza ale zidariei sau in
pamant.
Eflorescentele se formeaza in contact cu umezeala care urca din teren prin
capilaritate sau care patrunde datorita infiltratiilor directe din exterior.
Formarea eflorescentelor se datoreaza prezentei ceei in atmosfera, care favorizeaza
reactiile descrise anterior, interactionand cu calcarul din zidarie, formand astfel
sulfatul de calciu care are ca urmare formarea de cristale.
Daca umezeala provine din teren, ea este deja saturata cu saruri; ca urmare a
evaporarii, se depoziteaza pe suprafetele libere a peretilor producand depozite pe
fata exterioara si obturarea multiplelor canale din apropierea aceleiasi suprafete.
Totul se transforma intr-o crusta superficiala localizata la baza elevatiei din zidarie.
Atunci cand va avea loc un nou transport de umezeala din sol, aceasta crusta
blocheaza posibilitatea sa de a ajunge la perete, astfel ca se ridica la cote mai inalte,
formand noi cristale in vecinatatea primelor care sunt impinse spre exterior, prima
crusta iesind din planul suprafetei peretelui si generand fenomenul de avarie care
continua apoi in acelasi mod.
Un fenomen aparent asemanator cu eflorescenta, dar fundamental diferit, are loc in
cazul mortarului de var.
Mortarul de var se deterioreaza atunci cand exista o dubla circulatie a umezelii, din
exterior spre interior si invers, la aceeasi fata.
Acest fenomen poate avea loc numai deasupra terenului si pornind de la exterior: din
reactia apei meteorice cu CO2,in combinatie cu CaCo3 din perete, odata cu incetarea
ploii urmeaza procesul de uscare a suprafetei, producand o revenire a apei catre
suprafata, de data aceasta saturata cu saruri de calciu. Evaporarea apei si a sarurilor
30
de CO2 in exces, duce la formarea carbonatului de calciu care precipita sub forma
unui invelis superficial (Fig.2.49, 2.50).
Fenomenul tinde sa se stabilizeze deoarece stratul format creste densitatea
superficiala a peretelui, inchizand progresiv porii si blocand patrunderea in
continuare a apei provenite din ploi.
Fig.2.50
Fig.2.49
31
Fig.2.51
Fig.2.52
Fig.2.54
Fig.2.53
32
Pentru a verifica ponderea sarurilor care ar putea produce aparitia petelor intunecate,
se poate face foarte usor o verificare la fata locului.
Va fi nevoie sa se extraga din zidaria veche (neafectata de eflorescente sau pete) o
proba cu diametru de 4 pana la 7 cm si cu o lungime de aproximativ 15 cm, dupa
care va fi necesara o proba cu aceleasi dimensiuni, realizata din zidaria noua.
Aceste doua probe sunt fixate
intr-un
mortar
cu
aceleasi
Fig. 2.55
se scot din apa si se lasa sa usuce in aer liber. Daca mortarul nu contine saruri
solubile sau materiale organice, probele vor ramane nealterate, iar in caz contrar, pe
suparafata lor se va observa inceputul formarii unor eflorescente albicioase sau pete
inchise la culoare.
CAP.2.3
ZIDRIEI UMEDE
Metode de masurare
Exista diferite metodologii si aparate pentru masurarea umezelii in zidarie. In acest
scop, este foarte important sa se cunoasca umiditatea din incaperea invecinata,
realizabila prin masurarea umiditatii aerului. Principalele aspecte ce se vor trata:
- comportarea la actiunea apei a materialelor componente ale zidariei;
- comportarea peretilor la actiunea apei si masurarea continutului de umiditate;
- masurarea umiditatii unei incaperi;
- masurarea umiditatii aerului;
- formarea apei de condens;
33
Gm G
%
G
unde G este greutatea pietrei iar Gm este greutatea pietrei saturate cu apa.
Din literatura curenta se pot gasi tabele cu procentul de apa pe volum continut de
diferite materiale, in conditii de submersie totala (Tabelul 2.2).
Tabelul 2.2
Materialul de constructie
Coeficientul de imbibare
Tuf
50%
Caramida (manufactura)
50%
Mortar de var sau cu cenusa 35%
vulcanica
Caramida
35%
Calcar moale
l 25%
Travertin
20%
Mortar de ciment
20%
Mortar de var
20%
Caramizi de calitate (compacte)
l 20%
Gresie
1.5-7%
Calcar compact
l 4%
Porfir
0.2-0.7%
Granit
0.1-0.6%
Bazalt
0.1-0.3%
34
este
comportarea
probei
30.4
28.1
13.9
21.7
35
29.7
25.6
9.1
15.8
29.7
23.7
5.8
15.0
29.7
18.0
5.5
14.5
Intr-un perete, dupa ce s-a stabilit accesul apei pana la o anumita inaltime, exista un
echilibru al umezelii care va face ca apa care patrunde de la baza sa se evapore in
masura in care ajunge pe suprafata peretelui in contact cu aerul.
In procesul de uscare a unui material umed datorita unei ventilari puternice, se
disting doua faze. In prima faza, are loc evacuarea umezelii de pe suprafetele
saturate la o viteza si temperatura constanta, in timp ce procentul continutului de apa
scade constant. Dar la un anumit punct, numit punct de inflexiune va avea loc o
scadere rapida a evaporarii, sau mai degraba o cadere propriu zisa.
Aceasta este cea de a doua faza a procesului de uscare, care debuteaza prin
scaderea procentului de umezeala sub un nivel limita de valoare data. Explicatia unui
astfel de comportament poate fi aceea ca atunci cand suprafata unui material este
saturata, se va comporta ca o extensie a apei, astfel ca viteza de evaporare va
depinde doar de capacitatea de a retine aerul, ceea ce face ca sa nu depinda de
calitatea materialului care se usca.
Cand suprafata nu mai este saturata (punctul de inflexiune) ea este accesata in
continuare de apa provenita din interior, dar cu o viteza mai mica decat cea necesara
pentru a alimenta evaporarea, deoarece alimentarea cu apa a scazut mult. Astfel se
obtin caracteristicile de capilaritate pentru fiecare material: rezistenta pe care o are
apa atunci cand ajunge la suprafata variaza de la material la material si, in
consecinta, si viteza de evaporare depinde de aceasta.
Absorbtia de apa a peretilor de fatada are loc datorita atragerii in mod natural, pe
scara larga, a umiditatii din atmosfera si ploii care uda fatada respectiva. O astfel de
absorbtie va fi mai mare daca apa care ajunge in contact cu materialele este sub
presiune, ca in cazul in care ploaia este presata de vant pe fatada. Absorbtia apei se
poate masura intr-un mod simplu.
Cunoscand puterea de patrundere a apei fara presiune (absorbtia de apa) si pe
aceea a apei sub presiune (patrunderea apei), este bineinteles relevant sa se
inteleaga bine tot ceea ce implica o anumita stare de degradare.
Respectand conditiile de igiena si confort, permeabilitatea la vaporii de apa a
peretilor este deosebit de importanta.
Masurarea absorbtiei de apa se face prin mijloace simple. Dupa pregatirea unei
suprafete fara depuneri de grasimi, mortare de var, zugraveli sau alte straturi
protectoare, se va preleva o proba dintr-un perete vechi, fie ca este de ipsos, mortar,
caramida sau piatra, se va introduce sub o sursa de apa, lasand sa cada picatura cu
36
Timpul in secunde
2-3
300
3
3600
5
13
2870
2
13-15
80-100
10-12
7
Masurarea patrunderii apei poate fi facuta direct pe pereti, tencuiti sau nu, sau pe
probe extrase preventiv.
Instrumentul de masura este compus dintr-un tub de sticla gradat, indoit in unghi
drept la capatul inferior, cu sectiune circulara avand suprafata de 1 cmp. Lungimea
tubului masurata de la punctul 0 pana la axul capatul inferior indoit este de 12 cm
(Fig.2.57).
Tubul este fixat pe suprafata verticala a peretelui cu mastic din plastic, impermeabil,
umplut cu apa pana la nivelul 0. Apoi incepe masurarea timpului, luand ca unitate de
37
prin
capilaritate.
In
practica
se
Fig. 2.57
Dupa masurare, ca date finale vor fi considerate mediile ponderate ale citirilor.
Evaporarea naturala care are loc intr-o ora, reduce in continuare cantitatea de apa
absorbita, astfel incat cantitatile obtinute sunt mai degraba teoretice si trebuie
considerate ca fiind doar informative. Este util sa se faca cel putin o comparatie cu
38
1.70
1.62
100
95.3
1.50
88.2
1.20
70.6
0.30
17.6
0.15
8.8
0.06
3.5
0.10
0.00
0.00
dintre
care
una nu a
fost tratata
hidrofug
higrometrograful
higrometrul de dispersie
analizatorul Drager
Higrometrul cu fir de par se bazeaza pe
proprietatile firului de par si ale anumitor fibre
organice de a se lungi pe masura cresterii
umiditatii
aerului
si
care
da
valori
de
compus din doua termometre identice, amplasate unul langa celalalt pe acelasi
stativ, unul este termometrul uscat, care are bulbul liber ca si cele ale termometrelor
obisnuite, iar celalalt este termometrul umed si are bulbul invelit in materiale textile,
care se pastreaza umede in timpul masurarii, prin intermediul unei surse de la care
apa accede prin fenomenul de capilaritate (Fig.2.59). Odata masurata diferenta de
temperatura dintre cele doua elemente, va fi suficient sa se caute valorile in tabelele
atasate la acest instrument, in care se indica umiditatea relativa corespunzatoare
situatiei reale.
Fig. 2.59
Un alt instrument subsidiar care deriva din primul este un higrometru cu fir de par
atasat unui instrument de inregistrare grafica in forma de tambur rotitor (Fig.2.60).
O alta versiune este termohigrograful care pe aceeasi hartie gradata inregistreaza
una sub alta diagramele (zilnica, saptamanala sau lunara) umiditatii relative si ale
temperaturilor.
41
Fig. 2.60
Fig.2.61
Fig.2.62
42
Condensul
Cand umiditatea relativa ajunge la saturatie incepe fenomenul de condens, care
reprezinta trecerea apei din stare de vapori in stare lichida si depunerea ei pe
suprafetele reci. Acest fenomen are loc partial si in incaperile in care masa de aer se
apropie dar nu depaseste limita de saturatie: de exemplu, in straturile de aer in
contact cu pardoseala sau cu peretii reci (din cauza temperaturilor mai scazute ale
suprafetelor). Intr-un astfel de strat se ajunge usor la starea de saturatie si la
formarea apei din condens: in acest caz obisnuim sa spunem ca aerul este umed,
ajungand sa acopere pardoseala sau peretele cu o pelicula umeda si opaca, in
special atunci cand suprafete lor nu sunt absorbante, cum este cazul peretilor vopsiti
sau placati si al pardoselilor din marmura, gresie etc.
In contextul acestei proprietati de umezire, aerul depinde si de umditatea absoluta
deoarece un metru cub de aer poate prelua o cantitate de umiditate cu atat mai
mare, cu cat mai redus era continutul initial, deoarece umiditatea absoluta scade pe
masura ce scade temperatura; astfel, aerul rece va avea capacitatea de evaporare
cea mai mare.
2.3.3 MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR
Masurarea poate fi facuta la suprafata sau in profunzime.
Masurarea la suprafata are ca scop stabilirea cantitatii de apa continuta in primi 1020 mm din grosimea zidariei.
Masurarea in profunzime are ca scop sa stabileasca continutul de apa al unui perete
pentru grosimi de 15-20 cm.
Instrumentele de masurare a umiditatii in elementele de zidarie sunt variate:
Instrumentele folosite pentru masurarea la suprafata sunt: aparatul electric de
masurare la suprafata, in versiunea cu ac, cu electrozi-placa si aparatul de masurare
a microundelor.
Instrumentele folosite pentru masurarea in profunzime se bazeaza pe masuratori
efectuate pe probe prelevate din grosimea peretelui; acestea sunt: scara gradata
pentru metoda masei, un recipient ermetic din otel pentru metoda carburilor.
Metoda electrica de masurare la suprafata poate verifica starea de umiditate a
tencuielii pe o grosime de 15-20 mm fara a cerceta si starea peretelui.
43
Fig.2.63
Fig.2.64
Fig.2.65
Fig.2.66
- prelevarea probelor devine mult mai simpla daca exista o foreza electrica,
avand grija sa nu se exercite o presiune prea mare si sa nu se foloseasca un
numar prea mare de rotiri, care ar putea produce supraincalzirea si, ca
urmare, la evaporarea unei parti din umiditate, obtinandu-se astfel rezultate
eronate;
- probele, cu exceptia cazului in care dorim sa facem doar o cercetare
superficiala, trebuie extrase de la o adancime de 15-20 cm, adica dintr-o
zona in care peretele nu mai este influentat de umiditatea atmosferica.
- in ceea ce priveste numarul probelor, este intotdeauna recomandabil sa fie
cat mai multe, pentru a obtine valori medii statistice cat mai precise; aceasta
operatie nu este indicata la peretii care prezinta probleme de rezistenta; in
acest caz se vor lua probe numai de la suprafata, cu ajutorul unei dalte.
- la constructiile noi este suficienta prelevarea a trei probe de la inaltimea de
un metru din fiecare perete, deoarece umiditatea este uniform distribuita in
probele prelevate de la 5-6 camere;
- la constructiile vechi, pe fiecare verticala se colecteaza cte trei probe la
distanta de un metru intre ele, de exemplu la 0.40 -1.40 - 2.40 m de la
pardoseala;
Materialele crapate trebuie puse intr-un borcan de sticla perfect etan si uscat. Daca
aceste borcane sunt apoi pastrate in locuri protejate impotriva temperaturilor extreme
(foarte cald, foarte rece), analiza poate fi facuta dupa o luna sau chiar mai mult, de la
prelevarea probelor. Borcanele trebuie numerotate pentru a nu fi confundate ulterior.
Cu metoda masei se face o masurare in adancime prin prelevarea unei probe al
carei continut de apa se va masura de doua ori: inainte si dupa uscarea probei.
Diferenta dintre greutatea materialului in stare umeda (Pu) si cea in stare uscata (Ps)
va da masa cantitatii de apa coninut, procentul de ap stabilindu-se cu relatia:
a=
Pu Ps
*100
Pu
45
Fig.2.67
Fig.2.68
se introduc in recipient 10 grame din acest praf, extras din perete si 10 grame
scuturand energic recipientul metalic, sferele metalice din interior vor sparge
fiola iar praful de carbura de calciu se va amesteca cu cel extras din zidaria umeda.
La acest stadiu, reactia dintre carbura de calciu si ap va produce un gaz (acetilena)
in cantitate proportionala cu cantitatea de ap continuta in praful extras din perete,
aflat in recipient. Din valoarea inregistrata de manometru se poate stabili procentul
coninutului de apa.
Fig.2.72
adancime
47
Din diagrama sectiunilor umede ale unor incaperi succesive, mai este posibila
stabilirea directiei din care patrunde apa.
Patrunderea umezelii este caracterizata nu atat de valoarea cea mai mare a
continutului procentual de umiditate din zidarie, cat de marimea zonei in care se
extinde umezeala si de valoarea medie a procentului aferent.
De asemenea, din punct de vedere igienic si in concordanta cu criteriile formulate
anterior in ceea ce priveste evaporarea, se presupune ca degradarea este
proportionala mai mult cu evaporarea de pe suprafa decat cu procentul coninutului
de apa, atunci cand acesta este ridicat.
48
CAP.2.4
TEHNICI DE RESTAURARE
Apa prezenta in zidarie produce degradari directe, sau poate produce o crestere a
actiunilor chimice si bilogice.
Scopul interventiilor va fi acela de a reduce la maxim prezenta apei, deoarece este
imposibil sa fie eliminata complet, intrucat zidaria nu va fi niciodata mai uscata decat
mediul in care se afl.
Trei criterii fundamentale vor fi aplicate separat sau simultan in cel de-al doilea caz:
- aerarea
- prevederea de bariere (straturi hidroizolante)
- evacuarea/eliminarea umiditii
Alegerea criteriului care va fi folosit poate fi influenat de sursa de producere a
umiditatii sau/si de starea in care se afla zidaria.
2.4.1 AERAREA
Criteriul de ventilare se bazeaza pe conceptul de presiune a vaporilor. Apa este o
substanta care in conditii normale se prezinta in stare lichida. Cu toate acestea, la
orice temperatura ea se gaseste si in stare de vapori. Daca se ia un recipient inchis,
plin cu apa, va fi imposibil sa se creeze un gol la suprafata lichidului, deoarece va
exista un proces continuu de trecere din starea de vapori in starea lichida si invers,
pentru a restabili echilibrul dintre cele doua faze. Marind presiunea , la inceput va
condensa o cantitate mai mare de vapori pentru a pastra echilibrul dintre cele doua
faze; scazand in volum, lichidul se va evapora pentru a menine echilibrul prin
cantitatea de vapori.
Presiunea de echilibru depinde de temperatura si se numeste presiunea vaporilor.
Daca containerul nu este inchis, vaporii se vor dispersa in mediul inconjurator si, ca
urmare, lichidul va continua sa se evapore pana cand concentratia vaporilor din
atmosfera va fi capabila sa exercite presiune. Acest lucru nu se intampla in spatii
mari si nici chiar in cele mici daca sunt aerisite. Schimbul continuu de aer provoaca
evacuarea vaporilor, care trebuie inlocuiti continuu. Daca lichidul nu se reface, dupa
un anumit punct acesta va trece in intregime in stare de vapori.
49
Legea ventilatiei se poate aplica atunci cand mediul inconjurator permite schimbul
continuu de aer (caz in care este necesar sa se mareasca suprafata de ventilatie),
sau cand o asemenea conditie poate fi creata. Metodele utilizate pentru aerare sunt:
-
metoda Knapen
sifoane, vara, se raceste si risca sa nu se mai incarce cu vapori sau, si mai rau, ca o
parte din umiditate sa condenseze.
Din acest motiv, aplicarea acestei proceduri nu este costisitoare in timp, iar sezonul
cald o limiteaza (Fig.2.77)
Fig.2.75
Fig.2.76
urma
se
vor
aseza
Fig.2.77
Fig.2.78
Cand nu este posibil sa sa creeze un spatiu de aer exterior, sau cand este nevoie sa
se asigure o protectie impotriva infiltrarii apelor meteorice, spatiul de aer se
realizeaza la interior (Fig.2.81): acesta poate fi inchis sau ventilat. In primul caz este
asigurata protectia termica deoarece spatiul de aer este etan la apa, migratia
vaporilor este lasata in intregime pe seama capacitatii de respiratie a peretelui si
care, din acest motiv, poate sa fie inexistenta daca peretele este impermeabilizat. In
cel de-al doilea caz, nu exista izolatie termica datorita fluxului de aer, cu toate
acestea umezeala este indepartata.
Pentru a nu permite infiltrarea apelor meteorice este necesar sa se asigure ca gaurile
de comunicare cu exteriorul sa fie indreptate in jos.
Spatiul de aer inchis este absolut ineficient pentru eliminarea umiditatii; spatiile
deschise sunt eficiente daca se asigura ventilarea mecanica si daca umiditatea este
absorbita numai de la fata verticala a peretelui.
O alta cale de elimina apa din elementele de constructie este aceea de a exploata
dinamica umiditatii, care se refera la faptul ca apa circula in interiorul zidariei de la o
fata la cealalta, sau pe aceasi fata. Materialele de constructii sunt formate din
micropori (capilare) si macropori. Marindu-le pe acestea din urma, se va mari si
suprafata expusa la aer (formata prin cresterea suprafetei porilor exteriori) si deci
ventilarea zidariei. Daca umiditatea relativa exterioara este mai redusa decat cea din
masa elementului, va avea loc o deplasare a umiditatii spre exterior. Aproape
intodeauna are loc, concomitent, atat o deplasare spre interior cat si una spre
exterior (spre exemplu in cazul apelor meteorice); in acest caz uscarea se produce
cand viteza primei este mai mare decat a celei de a doua.
52
de
conditiile
valoarea
caracteristice
umiditatii
ale
si
de
mediului
INTRODUCEREA
STRATURILOR
HIDROFUGE (BARIERE)
Patrunderea apei este posibila datorita
porozitatii zidariei, in special cand porii
Fig. 2.81
54
Fig. 2.82
a executarea carotelor
b taiere
c injectare cu mortar epoxidic
a.
Fig. 2.83
b.
a inlaturarea tencuielii
b taierea cu fierastraul
c asezarea alternativa a straturilor din
impaslitura de fibre de sticla
55
c.
Fig. 2.84
Fig.2.89
Fig. 2.90
58
In prima faza se indeparteaza tencuiala pana la 40 cm sub nivelul celui mai ridicat
planseu, daca este vorba de impregnare pe orizontala, urmarind nivelul liber al
terenului. Sunt facute gauri cu diametrul de 10 mm la distante de 10 sau 12 cm si la
adancimi de la 10 pana la 20 cm, in functie de tipul de zidarie. Dupa saturare
aparatele de injectare sunt extrase. Apoi, gaura este prelungita si reincepe
impregnarea (Fig.2.92).
Pentru zidaria din caramida
sunt necesare doua gauri
(Fig.2.93 a), in functie de
modul de tesere. Presiunea
este de 5 atm.
Pentru
materiale
non-
absorbante (Fig.2.93 b si
2.94) gaurile sunt facute pe
doua randuri (la 15 cm pe
primul rand, si la 25 sau 35
a.
b.
Fig. 2.93
probelor pentru studierea consistentei si a morfologiei zidariei, se realizeaza o preconsolidare a materialului de umplutura care va duce la impregnarea (la partea
superioara) a peretilor invecinati.
Tencuiala este aplicata la sfarsitul celei de-a treia faze; ea trebuie sa fie
macroporoasa pentru a evita capilaritatea, permitand respiratia.
Fig. 2.94
Fig. 2.95
a
b
c
d
pregatirea gaurilor
pregatirea injectorului
inceperea injectarii
injectoare in functiune
Metodele fizice in cazul planseelor sunt folosite pentru evita accesul umiditatii in
elementele de inchidere orizontale (plansee intermediare, finisaje) care in general
sunt produse de condens, de apele meteorice sau ascensiunea capilara a apei din
teren. Aceste dezavantaje sunt evitate prin folosirea unor ecrane impermeabile
(Fig.2.96, 2.97).
60
Fig. 2.96
Fig. 2.97
Ecranele superficiale sunt folosite pentru a impedica trecerea apei prin zidarie, din
mediul exterior spre cel interior, pentru a proteja structura impotriva degradarilor de
origine chimica consecinte ale actiunilor chimice ale agentilor atmosferici, sau/si ale
poluarii atmosferei.
Aceste bariere pot fi realizate cu ajutorul metodelor fizice sau chimice.
Barierele realizate prin metode fizice sunt folosite inainte de toate pentru a anticipa
fenomenele de infiltrare si formare a condensului in masa elementului atunci cand nu
exista izolatie termica in perete sau acoperis. In acest caz vaporii prezenti in
incapere la temperaturi mari, patrund si condenseaza in punctul in care temperatura
este egala cu temperatura de roua, umezind elementul de constructie. Astfel de
probleme sunt cu atat mai grave cu cat incaperile sunt au o umiditate interioara mai
ridicata (bai, bucatarii, etc.) si cu cat sezonul rece este mai lung.
Remediul consta in indepartarea tencuielii care acopera elementul, examinarea
acestuia si apoi aplicarea unui strat termoizolator care limiteaza transmisia caldurii,
impiedicand atingerea valorii temperaturii de roua.
Termoizolatia nu trebuie sa fie traversata de apa
sau vapori deoarece isi pierde calitatile si se
deterioreaza.
Pentru evita aceste pericole se aseaza o bariera de
Fig.2.98 asezarea hidroizolatiei
si a stratului cu rol de bariera
impotriva patrunderii umezelii
vapori este formata dintr-o membrana impermeabila (aluminiu sau rasini sintetice
Fig.2.98).
Cu ajutorul metodelor chimice se realizeaza bariere superficiale sau impregnari.
Barierele superficiale se executa prin vopsire sau aplicarea unui jet (spray). In ultimul
caz, picaturi disperse se imprastie in atmosfera si se depoziteaza formand o bariera
impermeabila care inchide toti porii. Daca ajung pe plante, picaturile disperse inchid
porii, sufocandu-le. In acelasi mod sunt periculoase si pentru oameni, de aceea
exista masuri specifice care trebuie luate in astfel de cazuri (Fig.2.99).
Aceste metode care constau in acoperirea zidariei cu substante impermeabile
(Fig.2.100), au si dezavantaje, deoarece satureaza porii la suprafata impiedicand
peretele sa respire, astfel ca vaporii din interior, atunci cand se formeaza, pot sa
produca umflari locale ale stratului de hidroizolatie, distrugandu-l si facandu-l inutil.
Din acest motiv, atunci cand se opteaza pentru acest tratament este necesar sa se
tina cont de macro- si mocro-climat, precum si de caracteristicile zidariei.
Fig.2.99
Fig.2.100
62
a.
b.
Fig. 2.101
a sapatura
b dren: (1) hidroizolatie, (2) strat de protectie, (3) dren din piatra.
64
c.
e.
a
b
c
d
e
f
d.
a.
b.
f.
Fig. 2.102
65
piatra de drenaj
tub colector
trotuar
teren
piatra
pietris
b.
a.
Fig.2.103
Daca fundatiile se gasesc intr-un teren saturat cu apa, cu un strat inferior absorbant
(de exemplu pietris) sapaturile sunt executate pana la acest strat; apele colectate vor
fi absorbite de un astfel de teren. Aceasta solutie poarta denumirea de pu absorbant
(Fig.2.103 a si b).
Ca urmare, se va obtine o coborre a pnzei freatice in jurul cladirii.
Metoda electro-osmozei a fost conceputa si patentata in Elvetia, unde s-au facut
primele aplicatii.
Diferenta de potential dintre terenul de la o anumita adancime si zidarie determina
deplasarea apei inspre polul negativ - in acest caz, terenul (Fig.2.104).
Spre deosebire de aceasta, exista si metoda bazata pe principiul inversarii polaritatii:
Un fir de cupru este pus in contact cu peretele (ingropat sau fixat lejer pe suprafata),
la o inaltime de 80 cm de la pardoseala (Fig.2.105); apoi cateva elemente din cupru
sunt inserate in zidarie si legate cu fir de cupru la distante de 50 cm intre ele
(Fig.2.106).
Circuitul este inchis cand se face legatura cu terenul, sub nivelul primului planseu.
Adancimea se stabileste in faza de proiectare in functie de modul de masurare a
potentialului.
66
Fig.2.106
67