Sunteți pe pagina 1din 2

Bunul D-zeu s-a apucat sa creeze cadre didactice.

Era in a sasea zi de munca si


stia ca avea o responsabilitatea extraordinara, caci educatoarele aveau sa
influenteze sufletele pline de sensibilitate ale atator copilasi. Deodata aparu un
inger si-l intreba:
-Iti ia mult timp sa-l duci la bun sfarsit?
-Da ,raspunse D-zeu,doar ai citit ce specificatii tehnice are aceasta
comanda,EDUCATOARE
-Trebuie sa se ridice deasupra tuturor copiilor,desi trebuie sa se puna la mintea
lor.
-Trebuie sa fie capabila sa faca 180 de lucruri in acelasi timp care nu au nici o
legatura cu obiectul pe care-l preda..
-Trebuie sa comunice cunostinte fundamentale pentru ei si in cele mai multe
cazuri sa aiba si dreptate.
-SA-SI GASEASCA MAI MULT TIMP PENTRU ALTII DECAT PENTRU SINE.
-Sa aiba vesnic pe fata un zambet care poate rezista reduceriilor de
salariu,copiilor problema si parintiilor ingrijorati.
-Sa continuie sa-si faca meseria atunci cand parintii ii pun fiecare miscare la
indoiala,iar altii nu o sustin.
-Sa aiba sase perechi de maini.
-Sase perechi de maini ?!,se mira ingerul. Asta e imposibil.
-Ei bine, zise D-zeu, nu mainile sunt problema. Cel mai greu e cu cele trei perechi
de ochi.
Ingerul il privi neincrezator. Trei perechi de ochi la un model standard?
D-zeu aproba din cap: o pereche ca sa-l vada pe copil asa cum este in realitate si
nu cum l-au etichetat altii. Alta pereche este la spate pentru ca educatoarea sa
vada ceea ce nu e de vazut, dar trebuie cunoscut. Ochii din fata sunt doar pentru
ca sa inteleaga cum actioneaza copilul, pentru a putea reflecta asupra
acestuia astfel:
,,Inteleg si cred in tine, fara macar sa-i spuna copilului un cuvant.
-Doamne , zise ingerul , acesta este un proiect foarte mare si cred ca ar trebui si
maine sa lucrezi la el.
-Nu pot , zise D-zeu, caci sunt foarte aproape de a crea ceva asemanator Mie. Ea
vine la munca si cand este bolnava, are un loc special in inima pentru copiii care
nu sunt ai ei, intelege toate framantarile prin care trec cei aflati in dificultate
Ingerul se uita cu atentie la modelul pe care-l crea D-zeu.
-Are inima blanda, spuse ingerul.
-Da , zise D-zeu ,dar si dura. Nu-ti poti inchipui ce poate indura sau ce poate face
aceasta educatoare, daca e nevoie.
-Poate sa gandeasca, intreba ingerul?

-Nu numai sa gandeasca ,dar si sa faca rationamente si compromisuiri.


Ingerul se apropie sa se uite bine la modelul pe care l-a creat D-zeu. si-i trecu
degetele peste obrazul acestuia.
-EI , bine Doamne, zise ingerul, se pare ca ai facut o treaba buna, dar pe undeva
pica. Ti-am spus eu ca ai pus prea multe in acest model. Nu poti sa-ti imaginezi
ce stres ai pus pe umerii acestei educatoare.
D-zeu se apropie si culese picatura de apa de pe obrazul educatoarei. Picatura
sclipea in soare.
-Nu curge nimic, spuse, El. Este o lacrima.
-O lacrima? Ce este aceea ,intreba ingerul? La ce foloseste o lacrima?
D-zeu raspunse dupa indelunga chibzuiala:
-este pentru bucuria si mandria de a vedea un copil cum reuseste sa rezolve si
cea mai mica sarcina.
-este pentru singuratatea copiilor carora le e greu sa se adapteze si pentru
compasiunea fata de sentimentele parintiilor lor.
-vine din durerea de a nu putea sa ajungi la unii copii si dezamagirea pe care o
simt acei copii.
-vine adesea, atunci cand educatoarea a stat un an cu o grupa si trebuie sa-si ia
ramas bun de la acei copii .
-Doamne ! zise ingerul, chestia cu lacrima este grozava Esti un geniu!
D-zeu ii arunca o privire grava:
Nu eu am pus lacrima acolo!!!