Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Puterea Rugaciunii Lui Iisus
Puterea Rugaciunii Lui Iisus
RUGACIUNEA SI FELURILE EI
Sfantul Ioan Scararul spune ca : Rugaciunea dupa calitatea ei, este petrece
rea si unirea mistica a omului cu Dumnezeu. Iar dupa lucrare, este intarirea ini
mii, impacarea cu Dumnezeu, maica si fiica lacrimilor duhovnicesti, pod peste is
pite, zidul care ne apara de necazuri, sfaramarea razboaielor, lucrarea ingerilo
r, sporirea duhovniceasca a omului, hrana sufleteasca, luminarea mintii, securea
deznadejdii, nimicirea intristarii, bogatia monahilor, comoara celor ce se lini
stesc, imblanzirea maniei, oglinda sporirii duhovnicesti, descoperirea asezarii
sufletesti, prevestitoarea rasplatirilor viitoare, semnul slavei Ceresti (Scara C
uv. 28, pag. 307).
Sfantul Evagrie monahul spune ca: Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnez
eu, vlastarul blandetii, rodul bucuriei duhovnicesti si al multumirii, alungarea
intristarilor si a descurajarilor, urcusul mintii catre Dumnezeu, lucrare demna
de vrednicia mintii, sau intrebuintarea cea mai buna si curata a ei. Iar Dumnezei
escul Parinte Marcu Ascetul zice ca Rugaciunea este maica tuturor virtutilor .
Treptele rugaciunii sunt urmatoarele:
1. Rugaciunea vorbita sau orala
2. Rugaciunea mintii,este rugaciunea in care mintea cugeta la cuvintele rugaciun
ii
3. Rugaciunea mintii in inima, este rugaciunea in care se uneste cugetarea minti
i
cu simtirile duhovnicesti ale inimii.
4. Rugaciunea inimii sau rugaciunea de sine miscatoare este rugaciunea in
care inima se roaga mereu, fie ca omul mananca, fie ca doarme, fie ca vorbeste,
fie ca lucreaza.
5. Rugaciunea vazatoare, este rugaciunea in care sufletul omenesc vede suf
letul altor oameni, vede puterile ingeresti si cunoaste gandurile oamenilor.
6. Rugaciunea in extaz sau rugaciunea curata, duhovniceasca. Aceasta este
rugaciunea in care mintea omeneasca este rapita in Cer de catre Sfanta Treime si
este dusa in cele mai inalte contemplatii in Rai. Aceasta este rugaciunea cea m
ai presus de hotarele rugaciunii si se mai numeste si vedere duhovniceasca, iar
cel aflat in aceasta treapta a rugaciunii, spune asemenea cu Sfantul Apostol Pav
el ca, nu stie daca este in trup sau inafara de trup (II Corinteni 12,3).
Sporirea duhovniceasca in rugaciune, se face organic, dupa cum un copil cr
este si devine adult si apoi om matur, fara ca sa stie momentele in care a trecu
t peste aceste varste ale sale.
DATORIA CRESTINULUI DE A INVATA
SI PRACTICA RUGACIUNEA LUI IISUS
Duhul Sfant prin gura Apostolului Pavel ne porunceste: Rugati-va neincetat!
(I Tesaloniceni 5,17).
Dupa marturia Sfantului Duh: Frica de Dumnezeu este inceput al intelepciuni
i (Proverbe 1,7) si dupa marturisirea dumnezeiescului Parinte Isaac Sirul: Frica D
omnului este inceput a toata fapta buna atunci, dupa cum la toata fapta buna ince
put se face frica de Dumnezeu, tot astfel si la maica tuturor faptelor bune, car
e este sfintita rugaciune, inceput bun si temelie este frica de Dumnezeu. Tot as
tfel, din frica de Dumnezeu se naste infranarea de la patimi si trezvia atentiei
, prin care orice om se abate de la rau (Proverbe 15,29).
Cine are frica de Dumnezeu si pomenirea Lui in minte, unul ca acesta neinc
etat se roaga. Daca rugaciunea mintii n-ar fi obligatorie, atunci Duhul Sfant nu
ne-ar fi spus prin gura proorocului David: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata v
remea (Psalm 33,1; 102, 1-2). De asemeni nici dumnezeiescul Apostol Pavel
gura l
ui Hristos nu ne-ar fi poruncit: Rugati-va neincetat! (II Tesaloniceni 5,17).
Din aceste marturii ale Sfintei Scripturi intelegem ca trebuie sa ne rugam
tot timpul si in orice loc, dar mai ales la Biserica si la Sfintele Manastiri,
unde este mai puternic darul rugaciunii. Dar vor zice unii, cum putem sa ne ruga
m neincetat avand atatea munci grele de facut si o singura gura si un singur cuv
ant?
Dar bunul Dumnezeu, Cel ce toate cu negraita intelepciune le-a facut, Acel
a din inceput ne-a inzestrat cu indoit cuvant si indoita gura, spre a putea impl
ini cele ce prin Duhul Sfant avea sa le ceara de la noi. Deci, in afara de gura
trupului nostru, avem si o gura tainica a sufletului nostru. Cand omul vorbeste
despre cele ale vietii, cand mananca sau doarme, cum poate sa-L laude pe Dumneze
u? La aceasta raspunde Sfantul Vasile cel Mare, ca este o gura de taina a omului
dinauntru, prin mijlocirea careia omul devine partas cuvantului datator de viat
a a lui Dumnezeu, care este painea cea vie, care s-a pogorat din Cer.
Despre aceasta paine spune Sfantul Prooroc David: Gura mea am deschis si am
aflat (Psalm 118,131). Dumnezeu ne cheama sa deschidem aceasta gura tainica, pen
tru ca sufletul sa primeasca hrana cea vesnica, Harul Duhului Sfant. Dar inafara
de orice rugaciune tainica, Sfantul Isaac Sirul arata ca, orice gandire cu fric
a lui Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasca, orice grija a mintii pentru mantui
re si orice munca pe care o facem cu rabdare, smerenie si dragoste crestina spre
folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu, este de fapt o rugaciune,
si zice: Se cuvine sa cunoastem fratilor, ca orice vorbire ce se face in taina si
toata grija mintii pentru Dumnezeu si toata cugetarea celor duhovnicesti, in ru
gaciune se preface, ori cuvinte citite de ai spune, ori glasuri ale gurii spre d
oxologia lui Dumnezeu, ori grija de mantuire in Domnul, ori inchinaciuni ale tru
pului, ori cantare de psalmi prin cuvantare de stihuri si altele de acest fel, p
rin care se face invatatura rugaciunii curate si din care se naste Dragostea fat
a de Dumnezeu .
Este bine sa stim ca si simtirea de Dumnezeu fara cuvinte este o rugaciune
. Cand cineva munceste cu frica lui Dumnezeu si spre folosul semenilor si are pr
ezenta lui Dumnezeu in minte, unul ca acesta se afla intru simtirea de Dumnezeu
si este intru rugaciune. Daca la aceasta simtire de Dumnezeu adauga si cuvinte (
rugaciune), atunci este asemenea cu cel care peste focul aprins mai pune lemne.
Domnul nostru Iisus Hristos este unicul mijlocitor pentru Mantuirea noastr
a obiectiva. Numele Lui a imprumutat de la Dumnezeirea Lui o putere atotsfanta s
i nemarginita. Asadar, daca toata munca noastra o vom face simtind prezenta lui
Dumnezeu si rugandu-ne Lui, atunci toata viata noastra se va preface intr-o ruga
ciune neincetata plina de nadejdea mantuirii. Sa muncim, avand in gura noastra r
ugaciunea lui Iisus, in minte vederea lui Dumnezeu si sa ne rugam neincetat, ori
cand si oriunde, sau altfel spus, sa stam cu mintea in inima inaintea Domnului s
i sa ne rugam. Iar fara rugaciunea lucratoare si munca binecuvantata, nimeni nu
poate scapa de actiunea patimilor si a gandurilor de la diavoli.
Cei care se nevoiesc la ascultare la Sfintele Manastiri, in viata de obste
, mai repede biruiesc patimile, caci prin munca, rabdare si taierea voii lor, lo
vesc deodata patimile in piept si in cap si, prin lovituri repetate, ajung sa le
omoare desavarsit. Pentru cei ce sunt in singuratate (pustie), lupta este numai
cu gandul, care este tot atat de slaba in lucrarea ei, ca lovitura pricinuita d
e atingerea uei muste, de aceea omorarea patimilor in singuratate seprelungeste
mult timp si aproape intotdeauna, ea nu este propriu-zis o omorare, ci o amortir
e pe un anumit timp, pana cand nevoitorul se va intalni cu cauzele patimilor. In
acest caz, patimile ca fulgerele se aprind si de nu se va trezi cineva cu puter
e mare, rugaciune si post aspru, nu ramane nevatamat.
Iata de ce Sfintii Parinti poruncesc sa biruim patimile cu post, prin lupt
a cu ele in viata de obste si numai dupa aceea sa mergem in pustie.
Mirenii care vor sa se lupte cu patimile, vor avea ispite de la cei din ca
sa lor, de la oamenii cu care lucreaza sau cu care se intalnesc. De aceea ei tre
buie sa aiba un duhovnic sporit la manastire, facand ascultare binecuvantata si
astfel fiind sub canonul duhovnicului si intariti prin darul sfintei manastiri,
vor putea mai usor sa se mantuiasca. Asadar, nu se cuvine sa ne avantam mai inai
nte de vreme spre o sporire desavarsita in rugaciunea inalta, de care, dupa Sfan
tul Isaac Sirul: abia se invredniceste unul din zece mii .
Noua celor patimasi si neputinciosi ne este destul sa vedem macar urma lin
istii mintale, adica rugaciunea mintii lucratoare, prin care se alunga din inima
atacurile vatamatoare si vrajmase ale gandurilor rele. In aceasta consta lucrar
ea noilor incepatori, prin care, daca vrea Dumnezeu, se poate ajunge si la rugac
iunea inalt-contemplativa. Crestinii devin prin Sfantul Botez, fii ai lui Dumnez
eu, dupa Har (Galateni 3, 27).
Dumnezeu este Tatal nostru iar noi suntem copii Lui preiubiti. Mama noastr
a este Maica Domnului. Asa dupa cum un copil sta de vorba cu mama si ii spune to
ate lucrurile pe care vrea sa le faca si se roaga ei, asa si noi trebuie sa ne r
ugam Maicii Domnului Mama noastra. Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maic
ii Sale si prin Preacurata Maica Sa ne va milui pe noi si ne va implini cererile
cele mantuitoare.
Cadem in pacate pentru ca nu rezistam ispitelor ce vin de la trup, de la o
ameni si de la diavoli. Si nu rezistam la ispite pentru ca nu suntem intariti de
harul lui Dumnezeu. Iar harul lui Dumnezeu nu ne intareste pentru ca nu mergem
la Biserica, nu postim, nu ne spovedim, nu ne rugam si nu ne impartasim cu Sfint
ele Taine. Daca muncesti in manastire si te rogi, esti fiu al lui Dumnezeu dupa
har. Daca muncesti fara sa te rogi, esti asemenea unui rob.
Ca si in muncile trupesti, in practicarea rugaciunii omul trebuie sa aiba
dreapta socoteala. Astfel, postul aspru, asceza peste masura, pentru a primi dar
urile dumnezeiesti, il vor duce pe nevoitor la mandrie si chiar la iesirea din m
inti. Sa ne rugam neincetat, dar in mod special la orele 12, 15, 18, 21, 24, 3,
6 si 9. Rugaciunea care se face in acelasi timp, in mai multe locuri si de catre
mai multi crestini, ne va innoi pe noi si va schimba duhul tarii. Inainte de a
adormi, sa practicam rugaciunea lui Iisus pe respiratie, sa spunem Crezul, sa ne
insemnam cu Sfanta Cruce. Daca ne rugam cand muncim, Dumnezeu prin Prea Curata
Sa Maica, va ajuta lucrarea noastra. Daca nu ne vom ruga, mintea noastra va face
tot felul de planuri, care unele vor reusi iar altele ori, pentru ca Dumnezeu n
e smereste, nu vor reusi.
Cei care vin si se roaga la Sfintele Manastiri vor reaprinde mai tare focu
l si darul Sfantului Duh in inimile lor. Trebuie sa ne rugam neincetat pentru ca
neincetat suntem ispititi de patimile trupului, si sufletului de catre oameni s
i de catre diavoli. Cand ne rugam, Harul Duhului Sfant vine si indeparteaza ispi
tele care vin asupra noastra.
Iata de ce duhovnicii trebuie sa practice si sa invete pe ucenici, Rugaciu
nea lui Iisus.
Si, dupa cum invata un Sfant Parinte: Cand oala de mancare se afla pe foc,
nu se apropie de ea musca, dar cand se raceste vine musca si se aseaza in ea .
Tot astfel si de omul care este aprins cu focul Duhului Sfant, nu se aprop
ie diavolul . Cel mai mult lupta diavolii pe crestinii care se roaga. Orice cresti
n cand se roaga, poate observa cu mintea pe diavol, care cauta sa-l intrerupa de
la rugaciune, ratacindu-i gandurile in toate colturile lumii si la toate pacate
le care le-a facut sau le-ar putea face. Caci stie diavolul ca nimic nu-l lupta m
ai tare, decat rugaciunea cea catre Dumnezeu , ne spune Avva Agaton (Patericul Egi
ptean, pagina 25).
SUFLETUL OMENESC, ICOANA VIE A
PREASFINTEI TREIMI
Creat dupa chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,26), prin minte, cuvant si voint
a -Treimea Umana crestinul este chemat sa devina asemenea cu Dumnezeu, prin virt
ute si sfintenie, (Matei 5, 48) care se obtine cu ajutorul harului lui Dumnezeu,
prin practicarea virtutilor crestine. Asemanarea cu Dumnezeu infatiseaza starea
de deplina sfintenie, dreptate si moralitate ce poate fi atinsa prin statornici
a in fapte bune, crestine de catre om. Acest lucru depinde de puterea actiunilor
spirituale si morale omenesti, iar pe de alta parte cu ajutorul Harului Dumneze
iesc.
Prin Sfantul Botez omul cel vechi este inmormantat cu Hristos, pentru ca i
mpreuna cu El sa invieze (Galateni 3,27), devenind astfel purtator de Hristos sa
u Hristofor. In acest fel, intra prin Iisus Hristos in Trupul Sau Tainic (Mistic
), iar TREIMEA DUMNEZEIASCA locuieste acum inlauntrul inimii sale (Ioan 17,21) s
i il indumnezeieste prin energiile Sale Divine necreate. Treimea Umana, ca chip
al SFINTEI TREIMI, trebuie sa se adanceasca in asemanare, ramanand in legatura d
ragostei dumnezeiesti, pentru ca cel ce nu face aceasta isi sfasie sufletul trei
mic, desfacand mintea de cuvant si de vointa (ne spune parintele Staniloaie Dumi
tru). Pacatele si diavolii destrama treimea umana astfel incat:
-mintea in loc sa fie smerita si luminata de Duhul Sfant, devine mandra si
plina de intunecimea pacatelor;
-cuvantul in loc sa fie plin de har si de mireasma Duhului Sfant, devine p
lin de putoarea pacatelor;
-inima in loc sa fie smerita si jertfelnica pentru mantuirea aproapelui, d
evine impietrita si plina de iubirea de sine.
Crestinul are minte, cuvant si duh. Iar mintea nu este fara de cuvant, nic
i cuvantul fara de duh; si acestea sunt una in alta si in ele insele. Caci minte
a graieste prin cuvant si cuvantul se arata prin duh. Prin aceasta, omul poarta
un chip al Sfintei Treimi.
Harul dumnezeiesc (Energie Divina Necreata) trebuie sa lumineze mintea noa
stra, s-o aduca la puritate, restabilind facultatile rationale si intuitive orie
ntate spre contemplatie si indumnezeire. Iar cand plinatatea harului va umple in
ima, se va revarsa si in afara, patrunzand din suflet in trup, transformandu-l d
in muritor in nemuritor, din stricacios in nestricacios, facandu-l iradiator de
buna mireasma, taumaturg si theofor (exemplu moastele sfintilor).
Cea mai sigura si scurta cale a unirii mistice dintre minte, cuvant si ini
ma cu Mantuitorul Iisus Hristos, se realizeaza prin rugaciunea inimii (rugaciune
a lui Iisus) si munca binecuvantata. Spunea Parintele Paisie Olaru: Toate virtuti
le crestinesti ajuta mintea sa castige Dragostea Dumnezeiasca, dar mai mult deca
t toate, rugaciunea curata. Rugaciunea lui Iisus curata firea umana de pacate mai
repede decat orice fapta buna, deoarece ea are ca lucrare si indeletnicire poru
nca cea mai mare si mai cuprinzatoare decat celelalte porunci, aceea de a iubi o
mul pe Dumnezeu din tot sufletul sau, din toata inima sa, din toata virtutea sa
si din tot cugetul sau si pe aproapele, ca pe sine insusi. In mod deosebit, pent
ru implinirea acestei porunci, dar si pentru implinirea celorlalte, i se da omul
ui Darul cel mai presus de fire al lui Dumnezeu, pentru a se putea ruga si curat
i. Prin rugaciune se poate curati deplin si cat mai repede atat mintea cat si in
ima omului. Si dupa cum trupul care nu respira este mort, tot astfel si sufletul
care nu se roaga neincetat (1 Tesaloniceni 5,17), este mort.
Lucrarea Rugaciunii lui Iisus este simpla, nu necesita nici un fel de stud
ii, nici un fel de cunostinte inalte. Nu se cere nimic altceva decat dragoste in
flacarata pentru Mantuitorul Iisus Hristos si repetarea ei neincetata, cu atenti
e, cu frica de Dumnezeu si cu duh smerit. Nu se cere de la inceput rugaciunea in
imii sau celelalte faze mai inalte ale ei, ci numai repetarea ei cu buzele mai i
ntai, apoi alternativ cu buzele si cu mintea si asa mai departe.
Noi sa facem ceea ce este omeneste, adica repetarea rugaciunii asa cum est
e ea, chiar si necurata la inceput, si Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc
, adica urcarea noastra pe treptele mai inalte ale rugaciunii.
RUGACIUNEA ORALA (VORBITA)
Primul fel de rugaciune este rugaciunea vorbita, care este granita cea mai
de jos a rugaciunii. Duhul Sfant ne spune Doamne strigat-am catre Tine, auzi-ma!
Ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine. (Psalm 114, 1).
Daca am fi multumiti sa ramanem la acest fel de rugaciune in viata, atunci
ar insemna sa stam pe treapta cea mai de jos a rugaciunii si sa avem pomenirea
lui Dumnezeu numai in gura si pe limba noastra, iar cu mintea si cu inima sa ne
aflam departe de El dupa cuvantul Sfintei Scripturi: De aceea poporul acesta se a
propie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe (Isai
a 29,13).
Dupa cum nici un lucru nu este fara de inceput, afara de Dumnezeu, tot ast
fel si rugaciunea are un inceput rugaciunea orala, care este Slavoslovie si ruga
ciune catre Dumnezeu, care se face prin cantare de psalmi, de tropare, canoane s
i alte rugaciuni, ce se gasesc in Ceaslov, Acatistier si alte carti de slujba.
Sfintii Parinti, tinand seama de pruncia noastra duhovniceasca au randuit
ca impreuna cu lucrarea poruncilor lui Hristos, sa citim psalmi, canoane, rugaci
uni si sa cantam tropare statornicite de Duhul Sfant spre slavoslovia lui Dumnez
eu in Biserica si ca pravila (rugaciune personala) acasa.
Rugaciunea orala este utila si cand mintea noastra este risipita si tubura
ta de ganduri in timpul activitatilor zilnice sau cand ne sculam din somn cu min
tea risipita, sa cantam Doxologia, tropare si alte rugaciuni catre Dumnezeu si P
rea Curata Lui Maica, catre Sfinti. Vom observa ca dupa o perioada de timp, mint
ea noastra se aduna si ne putem ruga. Rugaciunile care strabat ca fulgerul spre
cer sunt: stihuri din psalmi, din Acatiste si Prochimene.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!
Bucura-te, bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul, cu cinstitul ta
u acoperamant!
sau:
sau:
sau:
sau:
Sunt oameni care merg pentru prima data la anumite grupari religioase, bud
iste, brahmanice si sectare si prin rugaciunile si meditatiile care se fac acolo
, simt caldura de la firea umana sau in cel mai rau caz, caldura desfranarii si
cred ca aceasta este caldura Duhului Sfant. Insa aceasta este o lucrare diavolea
sca, care ii indeparteaza pe multi de la Mantuitorul Iisus Hristos.
In Romania, unul din exemplele cele mai edificatoare, este secta antihrist
ica-yoga a lui Bivolaru. Pentru ca se iubesc pe sine si nu iubesc smerenia lui H
ristos si jertfelnicia pentru mantuirea aproapelui, oamenilor le plac mai mult i
nvataturile si faptele insotite de duhul mandriei, a slavei desarte, a iubirii d
e arginti, a maniei, a uciderii, a desfranarii, a minciunii, a lacomiei
Pentru ca nu se roaga si mintea nu se intoarce in inima inspirand focul Du
hului Sfant, oamenii fumeaza.
RUGACIUNEA MINTII IN INIMA
In timpul acestei rugaciuni, se uneste cugetarea mintii cu simtirile duhov
nicesti ale inimii.
Rugaciunea, ca si stiinta vietii
ctica si nu prin insusirea unei teorii
eincetat (1 Tesaloniceni 5,17), in tot
e prezent Dumnezeu cu Harul Sau. Cand
din cap in inima. (Sbornicul, 2, Cap.
Rugati-va neincetat!
La Sfantul Botez, diavolul este scos din profunzimea inimii omului si cres
tinul primeste Harul Duhului Sfant si pe Mantuitorul Iisus Hristos in inima sa (
Galateni 3,27), devenind astfel fiu al lui Dumnezeu dupa har (1 Ioan, 3,1).
Crestinii au un Tata sus in Cer
Maica Domnului.
Crestinii sunt copiii lui Dumnezeu cei prea iubiti, iar mama lor este Maic
a Domnului. Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a rugat lui Dumnezeu Ta
tal ca: Slava pe care Tu Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum
noi una suntem. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru uni
me si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iu
bit pe Mine (Ioan 21, 22-24).
Iar Sfantul Apostol Pavel ne spune:
.
Episcopul Sfant Ignatie Branceaninov, care a fost un mare lucrator si inva
tator al rugaciunii inimii, ne arata ca, rugaciunea are doua perioade.
In perioada cea dintai, cel care se roaga, este lasat sa se roage numai cu
puterile lui proprii; Harul lui Dumnezeu fara indoiala ca il ajuta pe cel care
se roaga, insa nu isi descopera prezenta Sa. In acest timp, patimile ascunse din
inima se pun in miscare, silindu-l pe lucratorul rugaciunii la nevointa smereni
ei; biruintele si infrangerile se inlocuiesc unele pe altele, iar vointa libera
a omului si slabiciunile lui, se arata cu toata limpezimea.
In a doua perioada, Harul lui Dumnezeu isi arata simtit prezenta si lucrar
ea Sa, unind mintea cu inima si dand puterea de a se face rugaciunea fara raspan
dire, cu plans si caldura duhovniceasca in inima. Aceasta a doua rugaciune vine
de la cea dintai. Acum, atentia mintii din timpul rugaciunii atrage inima spre i
nvoire si cand se intareste atentia, invoirea inimii se transforma intr-o unire
a inimii cu mintea. In sfarsit, in timpul atentiei care s-a unit cu rugaciunea,
mintea se pogoara in inima, pentru cea mai adanca liturghie a rugaciunilor (Sbor
nicul 2, p. 263). Sfantul Varsanufie, aratand ca prin osteneala si durerea inimi
i se agoniseste rugaciunea inimii, ne sfatuieste, zicand: Osteneste-te cu durere
de inima sa-ti agonisesti caldura duhovniceasca si rugaciunea si Dumnezeu ti le
va da pe amandoua si le vei avea totdeauna. Numai sa stii ca uitarea le izgonest
e pe acestea, nascandu-se in noi din nepasare si din lene. Sfantul Ignatie Brance
aninov, aratand cum trebuie evitata inselarea de la diavoli de catre lucratorul
rugaciunii mintii si a inimii, zice urmatoarele: Rugaciunea facuta cu gura, orici
ne ar face-o nu va cadea cu ea in inselarea vrajmasului. De aceea mai intai de t
oate, trebuie sa ne tinem tare de rugaciunea facuta cu gura, iar mai pe urma de
acea a mintii facuta cu smerenie. Apoi, cui ii vine usor si fata de cine voieste
Dumnezeu, sa treaca si la cea a inimii, dupa indrumarea Sfintilor Parinti, care
prin incercare le-au trecut pe acestea toate (Sbornicul 2, p. 126).
Potoiereul Avramie Necrasov, invatand despre rugaciunea inimii spune: Trebu
ie ca tu sa te indeletnicesti cu rugaciunea inimii, chiar in timpul muncilor tal
e obisnuite, in adancul sufletului tau, rostind cu frica si cu credinta: Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.
Sa nu fii fara de rugaciune nici o clipa Daca nu vrei sa te rogi, inseamna
ca nu vrei sa fii cu Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus sa fie respiratia sufletului
tau. Preadulcele Iisus sa nu iasa din mintea si inima ta Tine-te cu mintea si in
ima ta de tine, in omul cel dinauntrul tau.
Deprinde-te cu smerenia si rabdarea. Insingureaza-te cat mai des in camara
inimii tale si vorbeste acolo cu Dumnezeu, prin rugaciunea mintii in inima ! Ea
va umple sufletul tau cu o astfel de dulceata si bucurie duhovniceasca, incat n
u vei mai vrea sa-ti cauti mangaierea in nimic din cele pamantesti. In inima, in
templul dinauntru al sufletului, savarseste totdeauna slujba cuvantatoare, prin
rugaciunea lui Iisus, cu mintea in inima.
Daca nu poti sa stai mult la rugaciune cu trupul, indeletniceste-te mai mu
lt cu rugaciunea mintii si a inimii. Mai mult ca orice, pazeste gura de vorbarie
desarta si de mandrie! Caci nimic nu pune atata piedica inimii si caldurilor di
n inima, ca vorbaria desarta.
Sfantul Ioan de Kronstadt zice: Cu ochii inimii mele vad cum il inspir in c
hip gandit pe Hristos, in inima mea, cum El intra in ea si indata o linistete si
o indulceste In timpul rugaciunii, tine-te de regula potrivit careia, este mai b
ine sa zici cinci cuvinte din inima, decat zece mii de cuvinte cu limba.
Prin minte se intelege si activitatea mintii, care consta in ganduri si in
telesuri. Mintea este puterea care le produce pe acestea sau dupa marturia Sfint
ei Scripturi, inima, in care mintea isi are izvorul si radacina. Aceasta putere
a mintii fiind partea privitoare a sufletului nostru si cea mai de seama putere
a lui, ni-l arata pe suflet ca fiind cugetator.
Puterea noastra cugetatoare nu este inchisa in inima ca intr-un vas oareca
re, fiindca nu este trupeasca, si nici nu se afla afara de ea, ca ceva mai mult
decat ea, ci exista in inima ca intr-un organ al sau. Acest lucru ni-l spune ins
usi Dumnezeu in Sfanta Lui Evanghelie: nu cele ce intra in gura spurca pe om, ci
cele ce ies din gura, caci gandurile ies din inima omului (Matei 15, 11-19).
Deci inima este camara ascunsa a mintii si cel dintai organ trupesc al min
tii ganditoare. Iar Dumnezeu a trimis pe Duhul Sau in inimile noastre, care stri
ga: Avva Parinte! (Galateni 4,6).
Deci, cel care are mintea afara de inima sa, este in afara Imparatiei lui
Dumnezeu, care se afla in inima sa (Luca 17, 21).
Sfantul Isaac Sirul spune ca diavolul se nevoieste sa spurce necontenita r
ugaciune a inimii, apoi apleaca mintea noastra ca sa defaime vremea cuvenita rug
aciunii si pravilei, pe care sutem datori a le face. Si asa, intai slabanogeste
gandul nostru, indemnandu-ne sa ne impartasim inainte de vreme de hrana. Iar dup
a caderea mintii si risipirea infranarii, se aluneca in desfranare si inversunar
e.
Cand se va invrednici cineva de petrecerea neincetata in rugaciunea inimii
, a ajuns la capatul tuturor faptelor bune si de aceea s-a facut locas al Sfantu
lui Duh. Daca cineva nu a primit cu adevarat darul Mangaietorului, nu poate sa p
etreaca in rugaciunea inimii. Pentru ca Duhul Sfant, cand se va salaslui in om, n
u inceteaza din rugaciune, caci insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negr
aite (Romani 8, 26). Atunci, fie ca omul doarme sau este treaz, sau mananca, sau
bea, fie ca ar lucra, bunele miresme ale rugaciunii odraslesc in inima sa fara o
steneala si atunci rugaciunea nu mai are hotar, ci in toata vremea este cu dansu
l; chiar daca ar inceta in afara lui, aceasta rugaciune insa, in ascuns, il sluj
este mereu.
Care este semnul celor desavarsiti in rugaciunea inimii?
Cand se va misca pomenirea lui Dumnezeu in mintea lui, indata inima se porn
este spre dragoste de Dumnezeu, iar ochii lui izvorasc lacrimi cu indestulare, c
aci dragostea are obiceiul de a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unu
ia ca acesta nu-i lipsesc lacrimile duhovnicesti, fiindca nu-i lipseste niciodat
a prilejul care-l duce spre pomenirea lui Dumnezeu, astfel incat si in somn vorb
este cu Dumnezeu. Caci dragostea are obicei de a lucra unele ca acestea, si acea
sta este desavarsirea oamenilor in viata acestora. (Cuv. 85, p. 398-399).
Fiind intrebat Sfantul Isaac Sirul care este semnul celor desavarsiti in c
uratia inimii, care se face pe cat este cu putinta omului pe pamant, indeosebi p
rin rugaciunea curata a inimii, a raspuns: Cand va vedea cineva ca toti oamenii s
unt mai buni si nu i s-ar arata lui ceva mai necurat, atunci este cu adevarat cu
rat cu inima. Unul ca acesta implineste cuvantul Apostolului care zice: Nu faceti
nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul so
coteasca-l mai de cinste decat el insusi. (Filipeni 2, 3).
Roadele duhovnicesti ale rugaciunii inimii.
Dupa invataturile Sfintilor Parinti si ale marilor lucratori ale rugaciuni
i lui Iisus, roadele duhovnicesti ale rugaciunii lui Iisus sunt: luarea aminte s
i smerenia, umilinta, adunarea gandurilor, caldura duhovniceasca a inimii, conce
ntrarea atentiei in inima, privirea din ce in ce mai atenta a gresalelor si paca