FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI

SPORT
Rolul profesorului n formarea
conduitelor etice ale elevilor
Profesor indrumator: Popescu
Veronica
Student: Ieremie Constantin

,,Preul omului st n iscusina duhului

su i n cinstea purtrii sale.
(Proverb romnesc)

Rolurile profesorului

 1.

Rolul profesorului nteles drept

comportament. Studiind literatura de
specialitate aparuta ntre 1980 si 1990, autorii
au constatat ca, n unele lucrari, prin "rolul
profesorului" se nteleg comportamentele
caracteristice profesorului. Cele mai multe
dintre aceste comportamente pot fi observate
n scoala, n timpul unei zile de lucru. Cnd nu
sunt n clasa cu elevii, profesorii sunt n
cabinete, n laboratoare sau pe hol, corecteaza
lucrari, pregatesc lectiile viitoare sau
ndeplinesc alte sarcini n folosul scolii. Aceasta
nu nseamna ca toti profesorii se comporta
exact la fel, dar o persoana care nvata sa
traiasca ntr-un anume fel (ca profesor) este
mai probabil sa faca aceste actiuni si nu altele

 Profesorilor

le este caracteristic sa faca mai

multe lucruri, ceea ce ngreuneaza studierea
rolului lor. Uneori dificultatile tin de context,
de exemplu se poate studia rolul profesorului
n clasa, n scoala sau n alt context unde
pozitia sociala a profesorului este
recunoscuta si relevanta. Alteori dificultatile
sunt de ordin functional, de exemplu,
profesorul transmite informatii elevilor, le
este consilier, le evalueaza rezultatele etc.;
fiecare sarcina solicita activitati diferite si se
poate ntmpla ca profesorul sa nu reuseasca
n toate.

 2.

Rolul ca pozitie sociala. Pozitia sociala a

unei persoane se refera la anumite
caracteristici recunoscute si etichetate de
societate. Persoanele care se ocupa de
instruirea elevilor sunt numite de obicei
"profesori", "instructori", "maistri" etc.
Autorii care s-au preocupat de pozitia
sociala a profesorului si-au concentrat
atentia mai ales asupra celor din
nvatamntul preuniversitar si mai putin
asupra celor din nvatamntul universitar.

 Putinele

studii care au aparut referitoare la

prestigiul profesorului plaseaza aceasta
profesie printre cele preferate de clasa de
mijloc. S-a emis ideea ca este un prestigiu
"special, dar ntunecat"; pe de o parte
munca profesorului este vazuta ca avnd
aura unei "misiuni speciale", pe de alta parte
profesorul si-a mai pierdut din autonomia pe
care o avea n conducerea procesului
didactic, deoarece devine din ce n ce mai
mult functionarul scolii. Indiferent de motiv,
profesia didactica nu atrage la fel de mult ca
altele (medic sau avocat, de exemplu).

ceea ce priveste averea unui profesor, cele

mai multe studii arata ca salariul este
suficient pentru a ntretine o singura persoana
si nu o familie. n cazul n care sotia nu
lucreaza, sotul profesor ajunge sa-si ia o a
doua slujba pentru a-si completa salariul.

Studiile asupra autoritatii profesorului,

nteleasa ca putere de a-i face pe altii sa-i
urmeze hotarrile, se refera mai ales la relatia
cu scoala si cu elevii. n relatia cu scoala el se
supune unei ierarhii si primeste ordine de la
superiorii sai (sefi de catedra, specialisti,
directori). n ceea ce priveste relatia cu elevii
nsa, profesorul este considerat n continuare
atotstiutor, cel ce detine controlul asupra
notelor si promovarii elevilor.

 3.

n sfrsit, un al treilea grup de autori citati

in Enciclopedia Internationala a Educatiei,
folosesc expresia "rolul profesorului" pentru
a se referi la asteptarile carora profesorul
trebuie sa le faca fata si care vin din partea
parintilor, elevilor, directorilor, politicienilor,
membrilor societatii si din partea
profesorului nsusi. Aceste asteptari au fost
dezbatute pe larg de autorul romn E. Paun.

 Stilul

profesorului i bazele puterii sale

Un factor important al evoluiei climatului

din clas, pentru participarea elevilor, l
reprezint profesorul. Interveniile sale se
constituie n strategii de control, control ce
poate fi mai mult sau mai puin strns.
Progresul nvmntului nseamn slbirea
controlului profesorului, nu dincolo de un
anumit prag i instaurarea unei atmosfere
relaxate de nvare, n condiiile locomoiei
optime a grupului spre scopul pe care i l-a
propus. Controlul exercitat de profesor pare
s se afle ntr-o relaie de proporionalitate
invers cu intensitatea interaciunii elevilor,
dei un grad redus de control e necesar
pentru a asigura focalizarea discuiilor dintre
elevi pe sarcina colar.

Rolul profesorului rmne mereu n prim plan n

opera de formare a personalitii elevilor. Cu toate
c a sporit i influena altor factori n procesul
educaiei, profesorul i pstreaz numeroase
prerogative n acest domeniu, el fiind principalul
modelator al personalitii elevilor i n formarea
conduitelor elevilor, ncepnd de la imprimarea unei
conduite externe, pn la formularea aspiraiilor i
idealurilor lor de via.
Efectele activitii i personalitii
profesorului au fcut obiectul unor cercetri de
pedagogie, psihologie pedagogic i de sociologia
educaiei, urmrindu-se ridicarea eficienei
activitii pedagogice n general i a profesorului n
special. Sporirea funciei profesorului de confident,
consilier, transmitor al valorilor culturale, a lrgit
cmpul de activitate i a accentuat
interdependenele.

Construirea autonomiei elevului - una din

responsabilitatile profesorului
Clasa scolara nu este doar locul unde, n cadrul unui
ritual academic, se trateaza un subiect din programa.
n acest spatiu se nvata n acelasi timp si o lectie de
viata. Clasa constituie un sistem social care reuneste
diferite grupuri (profesori, elevi, parinti) ai caror
membri depind unii de altii, fiind supusi unei miscari
de influenta reciproca ce determina echilibrul
functional al grupului. Fiecare grup cere de la
membrii sai diferite forme de comportament. n rolul
de mediere pe care l exercita, profesorul nu este
neutru, deoarece este implicat n situatia respectiva
prin tot ceea ce spune, ceea ce crede, ce face, cu
ntreaga sa personalitate. Dupa tonul pe care l
adopta, privirea aruncata, gestul schitat, mesajul sau
ia o valoare specifica pentru toti elevii si are
rezonante particulare pentru unii dintre ei

Afirmarea personalitatii elevilor

O alta transformare profunda pe care o sufera

individul aflat la vrsta adolescentei o reprezinta
afirmarea personalitatii. ntrebarea pe care apare
cel mai des este Cine sunt eu? Pentru a raspunde
la ea este nevoie de un proces de cautare a
identitatii pentru a descoperi unicitatea fiecarui
individ, setul sau particular de atitudini, credinte,
abilitati. ntrebarea aceasta apare n toate
etapele de vrsta, dar la adolescenta ea capata
accente mai profunde, datorita schimbarilor care
se petrec: corpul capata proportiile unui organism
adult, ntr-un timp relativ scurt, capacitatea de
gndire abstracta creeaza pentru prima data
posibilitatea de a de vedea pe sine n termeni de
trecut, prezent si viitor.

 De

multe ori adultii (parinti si profesori), nu

nteleg aceste ncercari de cautare a
identitatii. Exista cteva comportamente care,
daca nu sunt corect ntelese por periclita
calitatea relatiilor adulti - adolescenti:
1. A da vina pe autoritate. Adesea,
adolescentii si imagineaza o lume ideala si
asteapta ca toti din jur sa fie perfecti. Orice
abatere din partea adultilor este privita cu
nemultumire si criticata. Parintii si profesorii
care nu considera criticile ca pe ceva personal
vor putea sa ntretina relatii bune cu
adolescentii si sa-i faca sa nteleaga ca nimeni
nu e perfect, nici macar ei.

2. Placerea de a argumenta. Adolescentii vor sa-si

exerseze abilitatea de a gasi ct mai multe nuante
ale unei probleme. Daca adultii ncurajeaza si
participa la aceste argumentari, evitnd elegant
discutiile prea personale, vor putea sa-i ajute pe
tineri sa-si consolideze puterea de a-si sustine
argumentele.
3. Manifestarea constiintei de sine. Adolescentii pot
sa se transpuna n postura celorlalti si sa se
gndeasca la ce se gndesc si ei. Problema este ca
nu reusesc sa distinga ntre ceea ce este interesant
pentru ei si ceea ce este interesant pentru ceilalti si
au impresia ca toti gndesc despre ei asa cum
gndesc ei nsisi. De exemplu, un baiat care-si aude
parintii vorbind n soapta "stie" ca vorbesc despre el,
iar o fata care aude doi baieti rznd "stie" ca rd de
ea. Cel mai important este ca adultii sa evite sa
critice sau sa ridiculizeze n public pe adolescenti.

4. Manifestarea autocentrismului.
Adolescentii cred ca sunt speciali, unici, ca n
cazul lor nu sunt valabile regulile care
guverneaza lumea, ca sunt protejati de o
putere magica. Asa se pot explica
numeroasele comportamente autodistructive:
sarcini nedorite, accidente de circulatie,
consum de droguri. Relele, cred adolescentii,
se ntmpla altora si nu lor. Sarcina adultilor,
parinti si profesori, este de a-i face pe acesti
tineri sa dezvolte asteptari realiste si sa tina
cont de riscurile actiunilor lor.
5. Indecizia. Adolescentii ezita cnd trebuie sa
ia o decizie pentru ca sunt constienti de
multitudinea variantelor pe care le-ar putea
alege.

 Profesorii

constituie o categorie usor de

diferentiat de alte profesii. n orice moment
profesorul este implicat n ntregime ntr-o
situatie specifica spatiului educational. n
rolul de mediere pe care l exercita, profesorul
nu este neutru, deoarece este implicat n
situatia respectiva prin tot ceea ce spune,
ceea ce crede, ce face, cu ntreaga sa
personalitate. Dupa tonul pe care l adopta,
privirea aruncata, gestul schitat, mesajul sau
ia o valoare specifica pentru toti elevii si are
rezonante particulare pentru unii dintre ei (S.
Marcus si colab., 1999, p. 11).