Bunicul meu

Un glas cald se auzi de indata ce m-am apropiat de usa.

-Bine ai venit, draga mea!
Era bunicul care de fiecare data ma asteapta cu drag si cu
buzunarele pline de bunatati.Stand in fotoliul lui, arata ca un rege
pe tronul sau.Privirea blanda plina de intelepciunea batranetii cu
sprancenele inca negre,doar cu cateva fire de par albe,ii da un
aer solemn.
Are un suflet de aur si ajuta pe oricine are nevoie. Este calm dar si
plin de haz,toate povestile lui au pilde bine intelese si sunt pline
de umor.
S-a intamplat odata cand ne plimbam prin parc sa ne intalnim cu
un caine ranit la un picior care parea si turbat. Eu m-am speriat
dar bunicul a zis sa nu imi fac griji ca e ranit si speriat.Mai tarziu
ne-am intors cu putina paine si un bandaj pentru piciorul cainelui.
Apoi de fiecare data cand treceam cu bunicul pe acolo,cainele se
gudura la picioarele lui.Se spune ca animalele simt sufletul mai
bine ca oameniiiar bunicul meu are un suflet bun.Vorba aceea
Cine nu are bunic,sa-si cumpere

Dobra Sara, clasa a iv-a