Teologia Cantarii Liturgice in Biserica Ortodoxa, Vasile Grajdian

Pr.
VASILE GR{JDIAN
TEOLOGIA CNT{RII LITURGICE

N BISERICA ORTODOX{
Aspecte de identitate
a cntrii liturgice ortodoxe
Editura Universit\ii Lucian Blaga din Sibiu

2000
Referen\i `tiin\ifici:
Episcop Prof.univ.Dr. LAUREN|IU (Liviu) Streza
Pr.Prof.univ.Dr.Nicu Moldoveanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale

GR{JDIAN, VASILE
Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox; aspecte de
identitate a cntrii liturgice ortodoxe / pr.Vasile Grjdian.Sibiu; Editura Universit\ii "Lucian Blaga", 2000
p.; cm.
ISBN 973-651-058-1
783
CUPRINS
Prefa\..........................................................................7
Cuvnt nainte................................................................11
Prescurtri folosite.............................................................12
Introducere
1. Aspecte de identitate formal ì necesitatea fundamentrii

teologice n cntarea liturgic ortodox.....13
2. Observa\ii metodologice....................................................17
Capitolul I: Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe
1. Cntarea n cadrul liturgic ortodox...........................................23

a. Slujba cntat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 3
b. Teologie ì realitate liturgic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 5
c. Aspectul trinitar.........................................................29
d. Caracterul hristologic....................................................32
2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe..................35

a. Simbolul liturgic........35
b. Cntare ngereasc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 0
c . Vie\uire cereasc - a s p ec tu l e s h ato lo g ic
a l s i m b o l i s m u l u i c n t r i i l i t u r g i c e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 2
d . Cu o gur ì o inim a slvi ì a cnta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 3
3. Timpul liturgic ì cntarea........................................................46

a. Probleme legate de practica liturgic a Octoihului
n Biserica Ortodox...........................................46
a1. Calendarul ì teologia timpului liturgic............50
a2. Ciclul liturgic...............................................53
a3. Ciclul Octoihului..................................................54
b. Semnifica\ia ciclului liturgic n tratatul Despre Sfntul Duh
al Sfntului Vasile cel Mare57
c. Sfin\irea timpului...68
Capitolul II: Alte aspecte teologice ale cntrii liturgice ortodoxe
1. Cuvntul n cntarea liturgic..................................................71

a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic
ì muzica pur......71
b. Caracterul biblic al cntrii liturgice.....75
b1. Sfnta Scriptur n cntarea bisericeasc..........76
3
b2. Paradigme biblice ale cntrii liturgice......82

c. Dogm ì cntare.........86
d. Cuvntul ntrupat. Teologia icoanei ì cntarea liturgic....88
d1. Vedere ì auzire la Sf.Teodor Studitul.........89
d2. Pseudo-morfoze istorice ale icoanei ì ale cntrii
biserice`ti: tabloul ì concertul religios..92
3
d . Alte aspecte comune ale icoanei ì ale cntrii liturgice.94
2. Spiritualitatea cntrii liturgice ortodoxe

(pnevmatologie)........................................................................97
a. Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc....................100
b. Deosebirea duhurilor n cntarea liturgic...........................104
c. Caracterul ascetic al cntrii ortodoxe.....................................107
c1. Caracterul ascetic al cultului ortodox..........................109
c2. Aspecte teologice........................................................112
c3. Ascez, jertf, iubire...................................................115
d. Oralitatea cntrii liturgice ortodoxe ca expresie a Duhului
Tradi\iei liturgice a Bisericii ì nota\ia muzical....................118
d1. Apari\ia trzie a manuscriselor liturgice muzicale......118
d2. Primele tiprituri muzical-liturgice.............................121
d3. Raportul dintre oralitate ì nota\ia muzical
n cntarea liturgic ortodox.....................................124
4
d . Sensurile liturgice ale oralit\ii....................................132
e. Mistic ì apofatic n cntarea liturgic.....................................134
3. Caracterul eclesial al cntrii liturgice ortodoxe....................139

a. Cntare bisericeasc. Legtura cu Sfnta Euharistie...........139
b. Eclesiologie ì Mariologie n cntarea ortodox.....................143
c. Reglementri referitoare la cntarea liturgic n hotrrile
Sfintelor Sinoade ecumenice ì locale...................................151
d. Cntre\ii Bisericii: psal\i ì ob`te...........................................158
e. Iconomie misionar ì pastoral n cntarea bisericeasc;
unitatea cntrii liturgice n Biserica Ortodox......................162
Capitolul III: Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical
Cntare ì muzic bisericeasc............................................167
1. Istoria muzicii ì istoria cntrii biserice`ti............................170

a. Schimbare ì permanen\........................................................170
b. Structuri generale ì sensuri specifice....................................174
c. Estetic filozofic ì teologie.................................................178
2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie

filozofic ì realitate teologic..............................................183
3. Problema instrumental.........................................................193
a. Instrumentum.................................................................198
b. Sensul liturgic al instrumentului............................................203
4
c. Cuvntul ca instrument.........................................................204
4. Cntarea bisericeasc ortodox n raport cu muzica

altor confesiuni ì culte........................................................210
Concluzii: Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe.....................213

Bibliografie...........................................................................217
Summary...............................................................................245
Table of Contents..................................................................253
Curriculum vitae...................................................................256
Declara\ie.............................................................................258
Prefa\
PREFA|{
Lucrarea de fa\, Teologia cntrii liturgice n Biserica

Ortodox, este rodul incontestabil al unei munci asidue a autorului,
Preot Vasile Grjdian (constituind teza sa de doctorat) ì este
important prin ineditul temei - la interferen\a dintre Teologia
liturgic ì Muzica bisericeasc - fapt care o nscrie justificat n
peisajul literaturii teologice contemporane.
Autorul este cunoscut deja prin activitatea sa didactic ì
prin studiile publicate, n care a anticipat multe dintre preocuprile
ì aspectele dezvoltate n prezenta lucrare.
De la nceput atrage aten\ia vasta ì diversificata
bibliografie (de peste 400 de titluri) pe care este ntemeiat tratarea
subiectului ales. Aceasta cuprinde, pe de o parte, numeroase
izvoare biblice ì patristice, iar pe de alt parte izvoare muzicale,
cr\i de slujb ì tipic, alturi de o bogat literatur de specialitate
n domeniul teologiei liturgice ì al muzicii biserice`ti. Remarcabila
extindere a informrii bibliografice se oglinde`te ì n cele peste
900 de note ce alctuiesc consistentul aparat critic
ntre problemele abordate se cuvin men\ionate n primul
rnd cele referitoare la caracterul liturgic al cntrii biserice`ti,
subliniindu-se contribu\ia teologiei romne`ti n aceat privin\
(Pr.D.Stniloae, Pr.Gh.oima). Aten\ia analizei este orientat spre
ampla func\ionalitate a cntrii liturgice ortodoxe, spre inseparabila
unitate dintre aspectul liturgic ì cel de cntare (dintre imnul
liturgic ì melodie) n cultul ortodox, reliefndu-se ncadrarea
specific n dimensiunea trinitar a slujbelor, cu o accentuat
particularitate hristologic, deoarece aspectul hristologic este ì
cel mai bine ilustrat n cntrile liturgice (p. ).
Simbolul liturgic are de asemenea o bineconturat
specificitate n cntarea ortodox. Unind dou realit\i cea
pmnteasc ì cea cereasc simbolul liturgic vde`te un caracter
epifanic ì este o expresie a legturii, sau constituie nsì legtura
ntre dou realit\i deosebite (chiar despr\ite) (p. 37). Astfel
7
simbolul dezvluie unitatea n cadrul deosebirii, iar la nivelul

persoanelor, caracteristic realit\ii liturgice, aceast unitate este
dezvluit ca ì comuniune (p. 37).
Dup cum ne nf\ièaz cuvintele imnelor ortodoxe
(Heruvicul, Trisaghinul etc.), cntarea bisericeasc este simbol al
cntrii ngere`ti, icoan a eshatonului ì expresie a unit\ii ntru
credin\.
Pornind de la practica Octoihului n Biserica Ortodox,
printele Vasile Grjdian analizeaz timpul din perspectiva liturgic
ì raportul (simbolic) cu ve`nicia. Acest raport, ce prive`te
manifestarea lui Dumnezeu n istorie, structureaz ciclurile liturgice
ale zilei, sptmnii, lunii ì anului, cu implica\ii directe ì asupra
organizrii cntrii liturgice. O aten\ie special este acordat
semnifica\iei ciclului liturgic n tratatul Despre Duhul Sfnt al
Sfntului Vasile cel Mare, unde gsim mai multe temeiuri pentru
semnifica\iile pascale ale ciclului de opt sptmni al Octoihului.
Un al doilea mare capitol al lucrrii se refer la alte aspecte
teologice ale cntrii liturgice ortodoxe. Cuvntul ocup un loc
privilegiat n cadrul rela\iei cu melos-ul (melodia, muzica), n
cntarea bisericeasc pstrndu-se unitatea originar a cuvntului
cntat - dincolo de exagerrile extremiste manifestate de-a lungul
istoriei n direc\ia unui primat al cuvntului rostit prozaic sau al
unei melodizri excesive.
Caracterul biblic al cuvntului n cntarea ortodox prive`te
ansamblul larg al expresiei Duhului Sfintei Scripturi, depìnd
n\elesul textual ngust. n acest sens cntarea este teologic (n
particular dogmatic), avnd temei n ntruparea Mntuitorului ì
conexndu-se la ntreaga problematic a teologiei sfintelor icoane.
Scrierile Sfntului Teodor Studitul prezint un interes aparte prin
referirile sale la vedere ì auzire, ce au semnifica\ie ì pentru
cntarea liturgic.
Cntarea liturgic ortodox este inevitabil duhovniceasc,
aspectele de spiritualitate fiind ntr-o strns determinare cu
ascetismul, n cadrul mai larg al vie\ii cre`tine n general. Oralitatea
este o alt caracteristic legat de spiritualitatea specific a cntrii
ortodoxe, iar dimensiunea mistic ì apofatic a acestei spiritualit\i
ì gse`te n tcere un corespondent pentru ntunericul divin,
la Sfntul Dionisie Areopagitul.
8
Prefa\
Cntarea liturgic ortodox este bisericeasc. Caracterul

su eclesial ì are rdcina n realitatea euharistic, ce constituie ì
actualizeaz sacramental Biserica. Expresii ale eclesialit\ii cntrii
ortodoxe gsim n imnografia mariologic ì n Sfintele canoane.
Capitolul final al lucrrii analizeaz raportul ntre cntarea
liturgic ortodox ì arta muzical. Aceasta l determin pe autor s
fac incursiuni n istoria fenomenului muzical ì al cugetrii despre
muzic, identificnd ntre altele sensurile speciale ale muzicii ì
cntrii, pe care Biserica le folose`te, mbisericindu-le continuu
n\elesurile (p. ). Istoricitatea cntrii biserice`ti este asociat
istoricit\ii, realit\ii istorice a Mntuirii, de o natur proprie,
teologic Ì liturgic.
O problem aparte n cadrul cultului ortodox a constituit-o
apari\ia, n urm cu cteva secole, a cntrii armonice, de sorginte
occidental, mai nti n Biserica Rus ì mai trziu n celelalte
Biserici Ortodoxe din Rsrit. Analiznd conceptul de armonic,
cu toate implica\iile lui filozofice mai ales n gndirea greac
autorul d o rezolvare no\iunii din perspectiva iconomiei liturgice,
unde orice simbol muzical armonic, la fel ca orice armonie
plastic (iconografic sau arhitectural), pune n legtur cu
realit\i mult mai importante ì mai nalte dect simplele
semnifica\ii armonice pmnte`ti (p. ).
Nu este exclus din cadrul analizei cntrii liturgice
ortodoxe nici spinoasa problem instrumental, strin Ortodoxiei
ì caracteristic unui Apus marcat de continue crize teologice. Se
observ cum, pe msur ce instrumentul muzical este ncorporat n
actul cultic, centrul spiritual al actului liturgic este mpins spre
latura estetic, iar nlocuirea cuvntului (definit de Evdokimov
drept loc teofanic) cu instrumentul nlocuie`te trirea liturgic cu
emo\ia estetic, expus ambiguit\ii.
Finalul capitolului al treilea pune n balan\ cntarea
bisericeasc ortodox n raport cu muzica altor confesiuni ì culte,
demonstrnd, dac mai era nevoie, valorile perene ale cntrii
ortodoxe - ale crei bog\ii de idei ì frumuse\i poetice depèsc, de
departe, ncercrile eùate ale unor spiritualit\i marcate de
secularizare.
Succintele concluzii generale ale lucrrii pun n lumina
condi\ia sine qua non a unei cntri liturgice ortodoxe, n contextul
larg al mntuirii neamului omenesc.
9
*
Teza Printelui Lector Vasile Grjdian s-a bucurat de bune
aprecieri ì din partea colorlal\i membri ai comisiei pentru
sus\inerea tezei de doctorat: Pr.Prof.univ.Dr.Nicolae D.Necula,
titularul disciplinei Teologie Liturgic de la Facultatea de Teologie
a Universit\ii din Bucure`ti (care a propus ì actualul titlu, mai
concis, al lucrrii titlul original fiind Teologia cntrii liturgice
n tradi\ia Bisericii Ortodoxe Aspecte de identitate a cntrii
liturgice ortodoxe), Pr.Prof.univ.Dr.Nicu Moldoveanu, titularul
disciplinei Muzic bisericeasc de la Facultatea de Teologie a
Universit\ii din Bucure`ti, Arhid.Prof.univ.Dr.Ioan Floca, titularul
dsciplinei Drept bisericesc de la Facultatea de Teologie Andrei
aguna a Universit\ii Lucian Blaga din Sibiu,
P.S.Prof.univ.Dr.Ioan Mihl\an, titularul disciplinei Misiologie ì
Ecumenism de la Facultatea de Teologie a Universit\ii din Oradea,
Arhid.Prof.univ.Dr.Constantin
Voicu,
titularul
disciplinei
Patrologie ì decanul Facult\ii de Teologie a Universit\ii din Alba
Iulia.
Observa\iile de con\inut sau privind redactarea ale celor
mai nainte men\iona\i au contribuit ntr-o msur important la
structurarea n forma actual a lucrrii.
n calitate de coordonator `tiin\ific ì n deplin
concordan\ cu aprecierile ì sugestiile distinìlor membri ai
comisiei de examinare, considerm c autorul nostru, P.C.Pr.Lector
Vasile Grjdian este pe deplin ndrept\it s-ì prezinte spre
publicare teza de doctorat. Mai putem aduga c ntrezrim n
persoana P.C.Sale un cadru de ndejde al teologiei noastre
romne`ti ì ndeosebi al muzicii biserice`ti.
+Episcop Prof.univ.Dr.LIVIU (LAUREN|IU) STREZA
10
CUVNT NAINTE
Prezenta tez de doctorat a fost posibil n cea mai mare
msur datorit lucrrilor anterioare ale profesorilor de Cntare
bisericeasc ì tipic de la Facultatea de Teologie din Sibiu,
Pr.Gheorghe oima ì Arhid.Ioan Popescu, crora li se cuvine cel
dinti cuvnt de mul\umire ì recuno`tin\. Mai mult chiar, acest
studiu poate fi considerat o modest contribu\ie n continuarea
scrierii lui Gheorghe oima, Func\iunile muzicii liturgice (Sibiu,
1945), deschiztoare de drumuri ntr-un domeniu n care cele mai
multe nemul\umiri ì aparente nempliniri se datoreaz de fapt
nen\elegerii sensurilor teologice ì biserice`ti ale cntrii liturgice
ortodoxe.
Datorez mul\umiri ì o adnc recuno`tin\ de asemenea
celorlal\i profesori de la Facultatea de Teologie din Sibiu, care au
contribuit la formarea mea teologic, precum ì celor de la
Facultatea de Teologie din Bucure`ti sau din alte pr\i, teologi ì
speciali`ti ale cror nume pot fi regsite n Bibliografia lucrrii ì a
cror munc ndelungat ì neobosit ne-a pus la dispozi\ie o att
de bogat informa\ie - iar n particular P.S.Episcop
Prof.univ.Dr.Liviu (Lauren\iu) Streza, ndrumtorul lucrrii, care a
ngduit ì a ncurajat un studiu dificil prin situarea sa la grani\a
dintre teologia liturgic ì muzicologie ì Pr.Prof.univ.Dr.Nicu
Moldoveanu, ale crui sfaturi competente n domeniul muzicologic
au influen\at hotrtor structurarea lucrrii.
Nu n ultimul rnd un cuvnt de aleas mul\umire ì
recuno`tin\ adresez nalt Prea Sfin\iei Sale, .P.S.Mitropolit al
Ardealului, Dr.Antonie Plmdeal, prin a crui grij am beneficiat
ntre anii 1994-1996 de o burs oferit de Conferin\a Episcopal
din Austria a Bisericii Catolice - la Facultatea de Teologie Catolic
a Universit\ii din Viena, n cadrul Thomaskolleg-ului - fapt care
mi-a permis ntr-o msur considerabil completarea informrii
bibliografice ì finalizarea lucrrii.
Pr.Vasile Grjdian
11
Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox
PRESCURT{RI FOLOSITE
GB
- Rev.Glasul Bisericii, a Mitropoliei Ungrovlahiei,

Bucure`ti, 1941 `.u.
IMR - Seria Izvoare ale Muzicii Romne`ti, Bucure`ti, 1976 `.u.
MA - Rev.Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1956 `.u.
Mansi- Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Edidit
J.D.Mansi, 31 vol., Floren\a 1759-1798.
MB - Rev.Mitropolia Banatului, Timiòara, 1951 `.u.
Mill.- Millenium of the Baptism of Russia - Third International
Church Study Conference Russian Orthodox Liturgical
Life and Art, Leningrad, Jan.31-Feb.5, 1988.
MMB - Seria Monumenta Musicae Byzantinae, Copenhague, 1935
`.u.
MO - Rev.Mitropolia Olteniei, Craiova, 1949 `.u.
Ort. - Rev.Ortodoxia, a Patriarhiei Romne, Bucure`ti, 1948 `.u.
PG - J.P.Migne, Patrologiae cursus completus, Series graeca,
Paris, 1857-1866 (161 vol.).
PL - J.P.Migne, Patrologiae cursus completus, Series latina, Paris,
1844-1864 (221 vol.).
PSB - Seria Prin\i ì Scriitori Biserice`ti, Bucure`ti.
SEB
- Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie ì
bizantinologie, vol.I-III, Bucure`ti, 1974-1992.
SEC - Seria Studies n Eastern Chant, Oxford - New York, 1966
`.u.
ST - Rev.Studii Teologice, a Institutelor teologice din Biserica
Ortodoxa Romn, Bucure`ti, 1949 `.u. (Serie noua).
Trad.- Vol. La Tradition, n seria La pense orthodoxe,
Nr.XVII/5, (Instit. Saint-Serge) Paris, 1992.
12
Introducere
INTRODUCERE
1. Aspecte de identitate formal ì necesitatea fundamentrii

teologice n cntarea liturgic ortodox
Sunt binecunoscute ì uòr de observat n practic o serie de

caracteristici ale cntrii liturgice n Biserica Ortodox. Ea este
doar vocal ì cuvntul este mereu prezent, unit cu melodia.
Mai poate fi observat o anumit simplitate general, un
caracter ce se define`te mai ales n raport cu muzica altor
confesiuni sau cu muzica laic ì care se refer, n afar de
caracterul doar vocal ì verbal men\ionat la nceput, la caracterul
predominant monodic (cntarea pe o singur voce)1,la simplitatea
eventualei armonii ì la lipsa unui interes deosebit (ì de natur
exclusiv estetic) pentru vreo diversitate muzical legat de nou,
mod, import sau exotism cultural etc. Acest ultim aspect poate fi
Deoarece monodia, ca termen, va mai fi folosit n cursul acestui studiu, ea fiind o

no\iune definitorie pentru cntarea bisericeasc de origine bizantin, o minim
precizare a sensului su devine de la nceput necesar. Astfel, avnd sensul ini\ial de
cntec la o singur voce, termenul se aplic la totalitatea muzicii al crui unic element
de expresie este melodia [...]. Monodia este opus [...] polifoniei, tehnic pe care se
bazeaz dezvoltarea muzicii culte europene din ultimul mileniu. Chiar ì atunci cnd
este executat n grup (vocal sau instrumental) monodia se limiteaz la un singur plan
melodic, realizat de to\i participan\ii. Executarea monodiei n grup poate da na`tere
cel mult unor neconcordan\e, constnd n reproducerea melodiei la octave sau alte
intervale (omofonie) sau cu mici abateri de la conturul ei originar (heterofonie), cf.
Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984, p.309 `.u.
1
13
pus n legtur cu unitatea ì stabilitatea cultului ortodox n

general2.
De asemenea, ca aspecte mai speciale, pot fi amintite
modalismul cntrii ortodoxe (cele opt glasuri ale Octoihului) ì
nota\ia neumatic de origine bizantin.
Toate acestea ar putea circumscrie un prim nivel de
identitate a cntrii liturgice ortodoxe, o identitate n planul
structurilor ì al formelor3 ì aceasta chiar n pofida destul de
numeroaselor excep\ii ntlnite n diferitele Biserici Ortodoxe, cum
ar fi cntarea armonic, introdus n multe Biserici Ortodoxe n
ultimele secole, sau folosirea foarte limitat a instrumentelor
muzicale - excep\ii care, totuì, nu fac dect s confirme regula,
constatarea general4.
A rmne ns doar la un nivel de identitate al formei este,
n mod practic, imposibil, deoarece, mai ales n vremuri cu
schimbri destul de repezi ì numeroase - cum sunt cele ale
ultimelor secole de istorie modern ì contemporan - problemele
nu ntarzie s apar.
Atunci cnd n unele Biserici Ortodoxe s-a introdus
cntarea coral armonic ì tonal - n Biserica Ortodox Rus
ncepnd cu sec.al XVII-lea, n celelalte n sec.al XIX-lea - deci
atunci cnd s-a renun\at la o parte din aspectele formale amintite
(este vorba despre aspectul monodic ì cel modal), s-a ivit
posibilitatea unei prime ntrebri: s-ar putea renun\a ì la alte
aspecte, de exemplu la aspectul vocal n favoarea folosirii ì a
instrumentelor ? Iar la un mod mai general: se poate renun\a la
Pr.Prof.Dr.Liviu Streza, Pstrarea unit\ii n savrìrea cultului divin ì importan\a ei
pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Romne. Combaterea inova\iilor ì practicilor

liturgice necanonice, MA XXXIV (1989), nr.2, p.29 `.u.
3
n afara slujbelor n sine, cu cr\ile de cult ì de cntri corespunztoare, care dau o

mrturie direct n acest sens, sunt interesante ì privirile generale din afara
Ortodoxiei, care remarc ntotdeauna aceste aspecte de identitate formal; v. spre ex.:
I.Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche), St.Ottilien, 1992; sau,
rezumativ: G.Galitis, Georg Mantzaridis, Paul Wiertz, Glauben aus dem Herzen (Eine
Einfhrung in die Orthodoxie), Ed.III, Mnchen, 1994, p.140-141.
4
Referitor la aceste probleme, care vor fi tratate sau men\ionate n cursul prezentului
studiu n legtur cu diferitele aspecte ale cntrii liturgice v. ì Irenus Totzke, Die
Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche, n Hermeneia, 1995, nr.3,
p.137-142.
14
Introducere
vreunul dintre aspectele caracteristice men\ionate fr a risca

pierderea unei anume identit\i a cntrii ortodoxe?
Lucrurile pot fi exprimate ì altfel, conexnd problematica
mai special a identit\ii cntrii liturgice la domeniul mai larg al
eclesiologiei: este cntarea liturgic ortodox, cu toate aspectele ei
particularizante, o parte esen\iala a Tradi\iei Bisericii sau - n
termenii identit\ii - este identitatea cntrii ortodoxe parte din
identitatea Bisericii? Dac da, n ce fel sau n ce fel trebuie
n\eleas aceast prtìe ì n ce msur - \innd seama c un
ortodox concepe n general credin\a sa ca un ansamblu integral
(s.n.), exprimat prin convingeri doctrinale ì prin cultul liturgic, ca
ì prin oricare atitudine pe care ì-o asum ca ì cre`tin?5
Acest fel de ntrebri nu au doar un caracter ipotetic ci au fost
puse, ntr-o form sau alta, la modul istoric concret - spre exemplu, n
a doua jumtate a secolului trecut, atunci cnd n cntarea Bisericii
Ortodoxe Romne curentul tradi\ional, de origine bizantin, s-a
ntlnit cu tendin\ele artei muzicale occidentale, din ce n ce mai
prezent la vremea aceea n Principatele Romne, ì cu cele ale
cntrii ortodoxe ruse`ti, aceasta din urm fiind puternic marcat de
evolu\iile armonice ì tonale ale muzicii apusene. Ecourile
frmntarilor de atunci, provocate de disputele dintre tradi\ionali`ti
ì moderni`ti6, nu s-au stins att de repede7, ele putnd fi regsite ì
astzi n ntrebarile celor care, din cnd n cnd, analizeaz
problemele modernizrii cntrii n Biseric8.
Problema prezint o anumit dificultate ì complexitate, pe
de o parte ntr-un sens teoretic (sau chiar teologic) pentru c,
J.Meyendorff, Le sens de la Tradition, n Trad., p.157 (tr.n.).
V. (rezumativ): Sebastian Barbu-Bucur, Axionul ngerul a strigat n armonizarea
lui D.G.Kiriak, n GB, XXXIV (1975), nr.7-8, p.764-765; Nifon Ploe`teanu, Carte de
muzic bisericeasc pe psaltichie ì pe note liniare pentru trei voci, Bucure`ti, 1902,
p.76.
7
Spre ex., la sfrìtul secolului trecut, n anul 1896, calugrii Mnstirii Neam\,
sus\intori ai cntrii tradi\ionale, reac\ionau destul de negativ cu ocazia concertului
corului condus de Gavriil Musicescu, cf. M.Gr.Poslu`nicu, Istoria musicei la romni,
Bucure`ti, 1928, p.93-95.
8
V. Pr.Prof.Gh.oima, Func\iunile muzicii liturgice, Sibiu, 1945, p.93-100 (cap.XI
Dac muzica instrumental poate ndeplini vreo func\ie cultic cre`tin);
Prof.Nicolae Lungu, Combaterea inova\iilor n recitativul liturgic, ST VII (1957),
nr.7-8, p.562-573.
5
6
15
generaliznd, ea se poate pune referitor ì la celelalte forme ale

cultului ì ale Bisericii n general, generndu-se astfel o problema a
formei9 cultice, respectiv biserice`ti10. Iar pe de alt parte
lucrurile au ì un caracter mai concret, prin ispita exercitat de
diversitatea formelor culturale (n particular, muzicale) ale
prezentului, la care alte confesiuni - catolic, protestant - au cutat
s rspund printr-un agiornamento propriu11.
Atitudinea adecvat fa\ de exemplul acestora, ca ì fa\ de
unele tendin\e inovatoare12 din Biserica Ortodox, necesit o
aprofundare teologic, pentru descoperirea unor criterii ct mai
bine fundamentate de apreciere a diferitelor situa\ii.
Aceste criterii nu pot fi gsite doar n domeniul formelor
exterioare ale cultului, respectiv ale cntrii liturgice, formele n
sine manifestnd de obicei o oarecare neutralitate tehnic vis-a-vis
de folosirea lor - adic se poate pune ntrebarea: de ce nu ì altfel ?
- pentru c ele nu au neaprat ì motiva\ia intrinsec (ì precis) a
folosirii lor selective. De aceea este necesar corelarea cu fondul
9
Fr a intra n problemele unei istorii a termenului de form, vom folosi un sens

contemporan comun, ndeajuns de larg acceptat, al formei ca expresie a unui fond
(con\inut). n acest sens, chiar la modul negativ extrem, al unei disocieri a formei de
un fond determinant, nc avem prin forma (astfel autonomizat) o expresie implicit
(inevitabil) a nsì acestei disocieri, ce permite nc s se ntrevad (chiar dac
foarte greu) fondul originar. n cultul cre`tin, ca expresie a unei realit\i superioare,
absolute, forma capt caracterul de simbol (liturgic). V. ì Ene Braniste, Liturgica
general, - cu no\iuni de art bisericeasc, arhitectur ì pictur cre`tin, ed.II,
Bucure`ti, 1993, p.689 `.u.
10
O analiz din punct de vedere ortodox a acestor probleme gsim la Pr.Prof.Dr.Ene
Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì
revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox, n Ort., XXI (1969), nr.2,
p.197-215; Idem, Cultul ortodox n cadrul lumii de azi, n MO, XXVI (1974), nr.3-4,
p.245-251; Dumitru Stniloae, Ortodoxia n fa\a unor fenomene actuale din
cre`tinismul apusean, Ort., XXVI (1974), nr.2, p.325-345; Pr.Prof.Dr.Nicolae
D.Necula, Tradi\ie ì nnoire n slujirea liturgic, Gala\i, 1996.
11
Pentru agiornamento-ul muzical catolic v. Claude Duchesneau, Michel Veuthey,
Musique et liturgie (Le document Universa Laus), Paris, 1988; pentru muzica
protestant v.concluziile studiului lui Oskar Shngen, Die moderne
Musikentwicklung und die Kirckenmusik, n vol. Musica sacra zwischen gestern und
heute, Gttingen, 1978, p.87 s.u.
12
Tendin\e observate ì combtute, spre ex., de Nicolae Lungu n stud.cit., sau de
Pr.Prof.Dr.Nicolae D.Necula n op.cit., p.27-30 (cap. Este ngduit s cntm alte
cntri n Biseric, n afar de cele ngduite n cr\ile de ritual ?).
16
Introducere
teologic, liturgic, ce st n spatele formelor, sus\inndu-le

realitatea ì determinnd sau mai bine spus chiar constituind inima
identit\ii lor.
n general simpla indicare a Tradi\iei biserice`ti ca
autoritate indiscutabil ce decide asupra formelor cultice nu este
suficient, putndu-se aluneca uòr spre n\elegerea simplist ì
pn la urm goal de con\inut a tradi\ionalismului ngust - cruia
i se opune gndirea teologic vie, ce este gata ntotdeauna s
rspund oricui cere socoteal de ndejdea sa (Petr.3,15).
O cercetare teologic aprofundat apare necesar mai ales
n situa\iile de confuzie, cnd, dac nu toate chiar, n orice caz
multe par a fi ngduite (sau necesare) ì trebuie pus cu
seriozitate ntrebarea care sunt cele de folos(I Cor.6,12) ?
2. Observa\ii metodologice
n cazul cntrii liturgice ortodoxe, fiind vorba pe de o
parte despre cntare - care ntr-o anumita perspectiva poate fi
considerat un caz particular de muzic - iar pe de alt parte
despre liturgic ortodox, mai ales dou metode ne stau la
dispozi\ie, metode nrudite n fondul lor teologic, bine definite de
unii teologi contemporani ì care pot fi folosite ì ca una singur,
fiindu-ì reciproc complementare. Aceste metode sunt aplicabile ì
n cazul studiului pe care l inten\ionm.
n primul rnd este vorba despre Teologia liturgic, aà
cum o aflm definit spre exemplu la Al.Schmemann: Sarcina
teologiei liturgice este de a da o baz logic explicrii slujbelor ì
ntregii tradi\ii liturgice a Bisericii. Aceasta nseamn, mai nti, a
gsi ì a defini conceptele ì categoriile care sunt capabile s exprime
ct mai deplin cu putin\ natura esen\ial a experien\ei liturgice; apoi
a conecta aceste idei cu sistemul de concepte pe care teologia l
folose`te pentru a expune credin\a ì nv\tura Bisericii ì, n sfrìt,
a prezenta datele separate ale experien\ei liturgice ca un ntreg
organic, n ultim instan\ ca nsì regula rugciunii fiin\nd n
17
Biseric ì determinndu-i regula credin\ei.13 Ca disciplin

teologic independent, ea are un obiect propriu, special, de studiu
- Tradi\ia liturgic a Bisericii - ì o metod specific: structurilor de
baz determinate de liturgica istoric n dezvoltarea lor, teologia
liturgic le descoper sensul, att n ntregul lor ct ì luate n
elementele lor separate, fixnd coeficientul liturgic al fiecrui
element ì marcnd semnifica\ia sa n ntreg, dnd slujbelor
biserice`ti o interpretare teologic consistent ì ferindu-le de
interpretri simbolice arbitrare14.
Este drept c deceniile care au trecut de la declararea
acestui program metodologic au cunoscut n literatura teologic
ortodox destul de pu\ine studii speciale de teologie liturgic (n
sensul definit de Al.Schmemann), care s se ocupe de partea
liturgic sau de elementul component al slujbelor care este
cntarea. n afar de capitolul consacrat Cntrii ì muzicii n
lucrarea men\ionat a lui Schmemann15, prea pu\ini autori ortodocì
- care altfel trateaz probleme de teologie liturgic n scrieri
importante, cum este spre exemplu cazul lui C.Andronikof16 sau
D.Staniloae17 - s-au apleacat ì asupra acestui subiect particular
care este cntarea liturgic18.
Mai trebuie remarcat ì faptul c, pe de alt parte, ndeosebi
studiile muzicologice ì imnografice ale ultimului secol au fost cele
care au abordat cntarea liturgic de o manier mai specializat,
aducnd importante contribu\ii la studierea istoriei bizantine ì post
bizantine a cntrii biserice`ti rsritene, ca ì la elucidarea unor
aspecte tehnice. Dintr-o ntreag pleiad de personalit\i ce au activat
n acest domeniu men\ionm doar pe J.B.Thibaud, H.J.W.Tillyard,
E.Wellesz, C.Heg, L.Tardo, O.Strunk, ntre mul\i al\i cercettori din
Apus ì alturi de cei la fel de numeroì din Rsrit - dintre ace`tia
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology, ed.III, New York,
1986, p.17 (tr.n.).
14
Ibid., p.22 (tr.n.).
15
Ibid., p.164-170.
16
Constantin Andronikof, Le sens des Ftes, Paris, 1970 tome I, 1985 tome II; Le sens
de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme), Paris, 1988.
17
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox,
Craiova, 1986.
18
O excep\ie notabil o gsim la idem, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a
unit\ii n dreapta credin\, Ort. XXXIII (1981), nr.1, p.58-72.
13
18
Introducere
din urm s amintim doar pe c\iva romni: I.D.Petrescu,

G.Pan\ru, G.Ciobanu, Titus Moisescu, Nicu Moldoveanu,
Sebastian Barbu-Bucur, Vasile I.Vasile, Hrisanta Marin etc.19
Un punct de vedere teologic ì liturgic poate aduce o
contribu\ie hotrtoare n privin\a valorificrii acestor rezultate, nu
numai ntr-un sens cultural general, `tiintific ì artistic20, ci ì n
via\a bisericeasc, ntr-o folosire pastoral ì liturgic21.
*
O a doua metod, complementar Teologiei liturgice mai
nainte men\ionat ì adecvat abordrii teologice a cntrii
liturgice este cea a Teologiei muzicii, definit, ntre al\ii, de
W.Kurzschenkel22 ì potrivit creia tratarea teologic a muzicii
poate folosi (ì de fapt trebuie s foloseasc n mod necesar)
rezultatele tuturor celorlalte discipline teologice - istorice, biblice,
sistematice, practice - ca ì ale muzicologiei laice, ce pot aduce
elemente importante domeniului su.
*
Pentru lucrrile mai importante n domeniu, v. de ex. Bibliografiile indicate la: Egon
Wellesz, A History of Byzantine Music and Hymnography, ed.II, Oxford, 1961,
p.428-441; Christian Hannick, Byzantinische Musik, stud. n Herbert Hunger, Die
(Handbuch
der
hochsprachliche
profane
Literatur
der
Byzantiner
Altertumswissenschaft, Abt.12 - Byzantinisches Handbuch, Teil 5, 8.Kap.), Mnchen,
1978, p.213-218; The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3, London,
Washington D.C., Hong Kong, 1980, p.553-566 (art. Byzantine Music); Titus
Moisescu, Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n manuscrise ì carte veche
romneasc, Bucure`ti, 1985, p.206-224 etc.
20
n acest sens vezi: Diac.Asist.Dr.Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cntrii psaltice n
19
Biserica Ortodox Romn - manuscrise muzicale vechi bizantine din Romnia

(grece`ti, romne`ti ì romno-grece`ti) pn la nceputul secolului al XIX-lea, BOR
XCII (1974), nr.1-2, p.102 `.u. (Concluzii. Perspective de valorificare a vechilor

cntri bizantine); Titus Moisescu, Valorificarea tezaurului de cultur muzical
bizantin n Romnia, BOR C (1982), nr.7-8, p.682-691; Gheorghe Ciobanu,
Valorificarea muzicii bizantine, n SEB, vol.III, Bucure`ti, 1992, p.119-122.
21
Ideea aceasta exista, spre ex., la ini\iatorii Seriei MMB, C.Hoeg, H.J.W.Tillyard,
E.Wellesz, n Introducerea la primul volum, Sticherarium, Copenhague, 1935, p.14; v.
ì Christian Hannick, Le texte de l'Oktoechos, partea a doua a studiului introductiv la
Dimanche, office selon les huit tons - Oktoichos, n La prire des glises de rite
byzantin, 3, Chevetogne (1971), p.60.
22
Winfried Kurzschenkel, Die theologische Bestimmung der Musik, Trier, 1971, p.3-6
(n Introducere).
19
Dintr-un punct de vedere metologic mai tehnic, economia

expunerii n acest studiu va urmri mereu o anumit msur n ceea
ce prive`te nivelul de aprofundare a celor cteva aspecte alese pentru
a defini specificul teologic ì liturgic al cntrii biserice`ti ortodoxe,
dup cum un echilibru va fi urmrit ì n accentul pus fie pe aspectele
de ordin muzical, fie pe cele de ordin liturgic ì teologic.
n ceea ce prive`te Izvoarele si Literatura de specialitate,
vor fi folosite - n afar de Sfnta Scriptur, scrieri ale Sfin\ilor
Prin\i ì cr\ile de cult sau de cntri - lucrrile a numeroì teologi
ortodocì ì, de asemenea, izvoare ì literatur teologic a altor
confesiuni, ca ì altfel de scrieri (muzicologice, istorice, filozofice,
estetice etc.) ce pot aduce date interesante pentru subiectul abordat.
Scrierile Sf.Parin\i ai Bisericii, cei mai mul\i rsriteni, vor
fi alese mai ales dintre ale acelora care au avut o pondere deosebit
pentru Tradi\ia liturgic a Bisericii, cum ar fi Sf.Vasile cel Mare,
Sf.Ioan Gur de Aur, Sf.Dionisie Peudo-Areopagitul, Sf.Niceta de
Remesiana, Sf.Maxim Marturisitorul, Sf.Ioan Damaschin, Nicolae
Cabasila.
Aria geografic ì istoric a lucrrii cuprinde, n general,
cntarea liturgic a ramurilor mai importante ale Ortodoxiei, n
primul rnd cea greceasc (subn\elegnd ì toat tradi\ia
bizantin), apoi cea ruseasc (slavon, n general), acordnd de
asemenea o aten\ie deosebit cntrii n Biserica Ortodox
Romn. Aceasta din urma poate fi interesant ì prin situarea sa
oarecum medie (nu numai istoric ì geografic) ntre celelalte dou
tradi\ii, greceasc ì slavon23 - ceea ce explic uneori un anume
caracter de sinteza al su24 - fiind totodat, n mod firesc, mai bine
cunoscut autorului acestui studiu.
23
Spre ex., n contextul existen\ei unei ndelungate tradi\ii literar-liturgice de limb

slavon (n redac\ie medio-bulgar) - cf.Pr.Prof.Dr.Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne, Chiìnau, 1993, p.136 - dezvoltarea bisericeasc pe teritoriul
Romniei a cunoscut totodat o important majoritate a manuscriselor muzicale
grece`ti, cf. Gheorghe Ciobanu, Manuscrise muzicale n nota\ie bizantin aflate n
Romnia, SEB vol.II, Bucure`ti, 1979, p.245-246; Idem, Limbile de cult la romni n
lumina manuscriselor muzicale, SEB vol.III, Bucure`ti, 1992, p.83-94.
24
Astfel, traducerea n limba romn a cntrilor liturgice (tiprite la nceputul
secolului al XVIII-lea) a avut la baz att variante grece`ti ct ì slavone`ti, cf.
Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Romne`ti ì a vie\ii religioase a romnilor, ed.II,
vol.II, Bucure`ti, 1930 (reprod. Bucure`ti, 1995), p.100.
20
Introducere
Afirmarea ortodoxiei Bisericii cre`tine din aceast zon

geografic ì istoric n privin\a cntrii liturgice nu va nseamna
neaparat vreo coborre sau judecare a op\iunilor istorice (ì)
muzical-liturgice ale altor confesiuni (n special Apusene), dect
cel mult n msura n care acestea, impunndu-se excesiv n
rentlnirile istorice ale ultimelor veacuri, risc s influen\eze
negativ manifestrile identit\ii ortodoxe a cntrii, cu urmri ì n
alte domenii ale vie\ii biserice`ti.
*
Dup aceast Introducere, trei capitole mari vor trata unele
aspecte definitorii ale cntrii ortodoxe: caracterul su liturgic
(Cap.I), alte cteva aspecte teologice, ntre care locul important al
cuvntului, spiritualitatea ì eclesialitatea cntrii (Cap.II), precum
ì raportul cu arta muzical (Cap.III), lucrarea ncheindu-se cu
cteva Concluzii generale.*
Denumirile n limba greac vor fi redate n sistemul clasic de transcriere (cf. Der
Duden in 12 Bnden, 20.Auflage, Band 1 - Rechtschreibung, Mannheim-LeipzigWien-Zrich, 1991, p.81).
O serie de citate mai lungi - care puteau fi grupate eventual ntr-o anex special - au
fost date totuì, pentru legtura lor cu firul expunerii, fie n cursul textului, atunci
cnd ele continuau n mod firesc ì consistent discursul, fie n notele de subsol, atunci
cnd aveau mai ales un caracter completiv n raport cu argumentarea.
*
21
Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe
CAPITOLUL I: CARACTERUL LITURGIC AL

CNT{RII ORTODOXE
1.Cntarea n cadrul liturgic ortodox
a. Slujba cntat
Locul important ocupat de cntare n cadrul slujbelor
Bisericii Ortodoxe este un fapt constatat de majoritatea celor care
cunosc cultul ortodox, iar speciali`tii liturgi`ti nu au fcut dect s
recunoasc ì s consemneze aceast realitate ca o caracteristic
bine stabilit.
Cntarea este unul dintre elementele cele mai importante
ale slujbelor ortodoxe1, ea fcnd parte dintre formele generale de
exprimare a cultului2.
Chiar la o privire de ansamblu, inevitabil inevitabil mai pu\in
amnun\it, a cultului ortodox, se observ c, n mod normal nu
exist slujb ortodox fr cntare3, care este o parte constitutiv,
de nedespr\it a slujbei4. - Cr\ile de slujb ì de cntri: Octoihul,
Mineiele, Triodul, Penticostarul, ca ì Ceaslovul, Liturghierul,
Molitfelnicul etc.5 cu cntri sau indica\ii privind cntarea aproape la
Ierom.Ilarion Alfeev, The Russian Theological Thinking about the Church Chant,
Mill. p.1, mss.dact. (tr.n.).
2
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica special, ed.II, Bucure`ti, 1985, p.15.
3
Georg Galitis, Georg Mantzaridis, Paul Wiertz, op.cit., p.140 (tr.n.).
4
Irenus Totzke, Dir singen Wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.21 (tr.n.).
5
Pentru a nu ncrca notele, v. edi\iile folosite ale cr\ilor de slujb ì de cntri n
Bibliografia de la sfrìt.
1
23
fiecare pagin, aduc ì ele o mrturie direct n aceast privin\,

nct cntarea apare uneori ca o necesar (s.n.) latur a cultului6.
Rela\ia intim a cntrii cu slujba - n cadrul acesteia a
fost exprimat ì n alte moduri, care fiecare lumineaz aspecte
calitativ deosebite: n cult, cntarea - dup textul ei - este tot o
rugciune (liturgic - n.n.), mai ales o rugciune de laud ì de
slvire [...]7 - iar rugciunea liturgic fiind oarecum ea nsì o
slujb - atunci cnd este luat separat - ì cntarea cu caracter
liturgic este aàdar, considerat oarecum n sine, o slujb.
Reciproc, legtura strans, nedespr\it, ntre cntare ì
slujb a fcut ca, uneori, slujba nsì s fie numit slujb cntat
(Asmatiki Akoluthia, la Simeon al Tesalonicului, n sec.al XVlea)8, sau pur ì simplu cntare9 - spre exemplu, n Biserica Rus,
pn n sec.al XVII-lea10.
Calitatea de cntare a slujbei cre`tine n general ì a celei
rsritene (ortodoxe) n special, poate fi urmarit pn n primele
secole ale erei cre`tine - cnd ea poate fi considerat ca o
consecin\ a continurii practicilor cultice sinagogale de ctre
primii (iudeo-) cre`tini11 ì existnd destule dovezi c Biserica a
celebrat cultul su de la nceput ì muzical12 - iar apoi n Bizan\,
unde s-a dezvoltat cultul pn la forma actual din Biserica
Ortodox ì unde este necesar s se situeze imnografia bizantin
(ì deci ì cntarea respectiv - n.n.) n ambientul su liturgic13.
Aceast situare special a cntrii fa\ de cultul ortodox
determin n mod esen\ial un caracter liturgic al cntrii biserice`ti
Thrasybulos G.Georgiades, Sakral und Profan in der Musik (1960), n vol.Kleine
Schriften (Mnchener Verffentlichungen zur Musikgeschichte, Band 26), Tutzing,
1977, p.99 (tr.n.).
7
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.706.
8
Cf.Alexander Schmemann, op.cit., p.163; cp. ì Oliver Strunk, The Byzantine Office
at Hagia Sophia, n vol. Essays on Music in the Byzantine World, New York, 1977,
p.114 `.u. (apud PG 155, 556; 624).
9
cf.Ibid., p.165.
10
Irenus Totzke, Dir singen Wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.22.
11
Alexander Schmemann, op.cit.,p.55 `.u., 164 `.u.
12
Douglas Webb, La doctrine de l'Eglise dans les hymnes de l'Eglise, n vol.L'Eglise
dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1979), Roma, 1980, p.335.
13
Egon Wellesz, op.cit., p.26.
6
24
ortodoxe, care poate fi considerat un aspect important al su, un

aspect definitoriu, de identitate.
*
Vorbind despre cntarea liturgic exist uneori ì tendin\a
de a se acorda o pondere mult mai scazut, sau chiar de a uita cel
de al doilea termen - liturgicul - tratndu-se aproape exclusiv
cntarea n sine14 ì pstrndu-se totuì impresia c obiectul de
studiu nu a fost trdat. Un motiv al acestei stri de lucruri ar fi
interesul specializat, muzical, al respectivelor studii.
Dar ì reciproc, n lucrrile de liturgic, cntarea sufer o
tratare general, din punct de vedere doar liturgic, deci tot
unilateral, ntre celelalte elemente constitutive ale slujbelor15.
O tratare integral adecvat (special ì specific) a cntrii
liturgice trebuie s \in seama de faptul c n cntarea liturgic sunt
dou lucruri: cntare ì (aspectul) liturgic16, formnd o unitate
inseparabil, n care elementul determinant este cel de al doilea,
liturgicul. Direc\ia aceasta este cea adoptat, destul de rar, n lucrri de
felul studiilor men\ionate ale lui Dumitru Stniloae17 sau Gheorghe
oima18. i aceasta este ì orientarea prezentului studiu.
b. Teologie ì realitate liturgic

Pentru a n\elege ntr-un plan mai concret determinarea
liturgic a cntrii ortodoxe, un prim pas este acela de a ncerca o
circumscriere a ctorva caractere principale ale realit\ii liturgice
ortodoxe.
n tratatele liturgice, la modul oarecum teoretic teologia
distinge ì descrie n slujba (bisericeasc) diferite aspecte
Lucrul este evident mai ales n lucrrile de tratare istoric ì muzicologic a cntrii
biserice`ti; exemple tipice ar putea fi: Egon Wellesz, op.cit., sau Seria MMB (1935
`.u.).
15
De ex. la Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general... (doar n ed.II), p.706-733.
16
Amde Gastou, La musique de l'glise (tudes historiques, esthtiques et
practiques), ed.II, Lyon, 1916, p.122 (tr.n.).
17
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a
unit\ii n dreapta credin\...
18
Pr.Prof.Gh.oima, Func\iunile muzicii liturgice
14
25
complementare: cel latreutic (al ritului propriu-zis, cu istoria sa),

cel soteriologic (al mntuirii), cel doxologic (al slvirii), cel
dogmatic (al con\inutului doctrinal, cu hristologia, pnevmatologia,
mariologia, hagiologia sa), cel ascetic (al con\inutului moral,
indicnd calea sfin\eniei), cel eshatologic (al prefigurrii actuale a
ve`niciei) etc.19
A vorbi ns despre slujba bisericeasc, deci a ncerca, chiar
ì numai rezumativ, o teologie a realit\ii liturgice necesit o serie
de precau\iuni metodologice, pentru c aceasta comporta un
aspect paradoxal: leit-ourgia [...] nseamn ac\iune, act, fapt,
realitate [...]. Este vorba deci de o abstragere de la [sau din]
dinamica ce constituie, totuì, natura ac\iunii liturgice. Un discurs
despre slujba bisericeasc reprezint o abstrac\ie ì o reduc\ie [...]
care nu poate epuiza sensul complet al slujbei. Aceasta [ntradevar] transcende discursul, utilizndu-l totodat20. Aàdar,
cuvntul despre slujb nu o poate epuiza sau nlocui pe aceasta;
dar, folosit fie n cadrul sau n afara slujbei, cuvntul poate (mcar
ntr-o oarecare msur) lumina, explica ceea ce se ntmpl n
slujb.
Mai ales atunci cnd cuvntul (cuvintele) se integreaz
slujbei ortodoxe, fiin\nd n slujb ca parte esen\ial a ei - nu exist
slujb fr cuvnt el lumineaz slujba, descoperindu-se totodat
pe sine nsuì. Dac ne referim doar la cteva momente ale Sfintei
Liturghii, faptul acesta apare n mod evident.
Spre exemplu, cuvintele Heruvicului, ca ì cele ale cntrii
din timpul Epiclezei (Pe Tine Te ludam...), descriu foarte clar
condi\ia ì lucrarea cntre\ului, sau ale liturghisitorului n general,
ca ì pe cele ale cuvntului ì cntrii liturgice nseì: icoan a cetelor
ngere`ti ì cu prtìe la lucrarea lor, cntre\ul (de fapt, soborul
preo\ilor ì cntre\ilor: carii / noi care...) aduce Fctoarei de
via\ Treimi ntreit sfnt cntare21, laudnd apoi,
Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)...,
p.15 (tr.n.); cp. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.62-66, 77-82.
20
p.21-22 (tr.n.).
21
Textul complet n Liturghier, Bucure`ti, 1956, p.133, dar ì n toate cr\ile cu
cntrile de la Sf.Liturghie: Noi, care pe Heruvimi cu tain nchipuim ì fctoarei
de via\ Treimi ntreit sfnt cntare aducem, toat grija cea lumeasc s o lepdm.
19
26
binecuvntnd, multumind, ì rugndu-se lui Dumnezeu n

timpul Epiclezei22. Aceste cuvinte, ca ì cele ale altor cntri
liturgice - de fapt ale tuturor cntrilor ortodoxe - pot fi socotite ca
find chiar enun\uri de teologie liturgic, att la modul teologhisirii
liturgice implicite, ct ì dintr-o perspectiv teologic mai
teoretic, cum e cea a tratatelor (teologice) de nuan\ mai
scolastic.
Despre slujba bisericeasc se mai poate spune c este
focarul n care ansamblul teologiei converge. Ea este locul
teologic prin excelen\23. i din acest punct de vedere este greu,
uneori chiar imposibil de conceput vorbirea, teologhisirea despre
slujb din afara slujbei, deoarece orice cuvnt despre slujb
implic o revelare a ntruprii acesteia - fie ì numai ca o
prelungire esen\ial a predicii, a omiliei sau exegezei liturgice24,
n concretizarea sau actualizarea faptului, realit\ii liturgice.
A considera suficient tratarea teologic a slujbei la
modul numai teoretic, oarecum exterior - ce ar marca de
fapt o ruptur ntre via\a liturgic , pe de o parte, ì teologie ,
pe de alt parte 25 - ar nseamna o alienare, o nstrinare de
n\elesul ì condi\ia (sau con`tiin\a de sine) autentic a
Teologiei. Acest fenomen de alienare uneori a teologiei n
decursul istoriei 26 a provocat de fapt ì apari\ia Teologiei
Ca pe mpratul tuturor s-l primim, pe Cel nconjurat n chip nevzut de cetele
ngere`ti. Aliluia, aliluia, aliluia.
22
Ibid., p.147: Pe Tine Te ludm, pe Tine Te binecuvntm, |ie \i mul\umim,
Doamne, ì ne rugm |ie, Dumnezeului nostru.
23
p.26 (tr.n.).
24
Alexis Kniazeff, L'homme nouveau d'aprs les vangiles dominicaux du temps de la
Pentecte, n vol. Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint Serge, XXXVI-e
semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.161.
25
Achille M.Triacca, Le sens thologique de la liturgie et/ou le sens liturgique de la
thologie. Esquisse initiale pour une synthse, n vol. La liturgie: son sens, son esprit,
sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint serge, XXVIII-e semaine
d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.321 s.u.
26
Alexander Schmemann, op.cit., p.10: apropriindu-ì structurile ì metodele
Apusului, teologia noastr (ortodox) a fost pentru mult timp ndepartat de una dintre
cele mai vitale ì mai naturale rdcini - de tradi\ia liturgic. n Apus, ruptura ntre
studiul teologic ì experien\a liturgica era deja o maladie cronica (tr.n.).
27
liturgice, ca o ncercare de reorientare a teologiei nspre realitatea

teologic a liturgicului, a slujbei27.
Avertismentele metodologice de mai nainte privind

teologhisirea liturgic rmn valabile ì pentru cazul particular al
cntrii liturgice, att de organic cuprins n ansamblul slujbelor
ortodoxe.
Cntarea liturgic ortodox fiind o parte din realitatea vie
care este slujba bisericeasc, orice fel de discurs teologic ce se
refer la ea, ca ì orice excurs muzicologic, istoric, estetic,
filozofic etc. trebuie s aibe inevitabil ì caracterul unui act totodat
teologic ì liturgic, pentru a avea o relevan\ autentic ì a se pstra
n Tradi\ia ortodox a exegezei liturgice, adic (pn la urm) n
chiar Tradi\ia de slujire liturgic a Bisericii.
De asemenea, ca realitate n legtur cu taina ì necuprinsul
Dumnezeirii, slujba bisericeasc este dincolo de analiza
conceptelor, de cercetarea semantic, de studiul exegetic, n general
de anatomia `tiin\ific, pentru care teologia consacr o bun parte
din munca sa [...]. De aceea (slujba bisericeasc - deci ntr-o
oarecare masur ì teologia liturgic ce se refer la ea - n.n.)
procedeaz nu pe calea speculativa ì demonstrativ (sau nu numai
- n.n.), ci pe calea asertativ ì afirmativ28.
Mai simplu ì mai direct exprimat, slujba bisericeasc29 implicit ì cntarea ei - se define`te mai ales prin ceea ce este ea, ca
ì prin ceea ce spune ì descoper ea nsì despre sine, modul de
operare al slujbei [...] (fiind, n primul rnd - n.n.) participarea la
taina [ei]30. i de aceea valoarea epistemologic a analizei

p.89.
28
Ibid., p.27 (tr.n.).
29
Ca terminologie (tehnic), folosim n acest studiu liturgic(ul) ì slujba
bisericeasc n general, ntr-o oarecare sinonimie - liturgicul prelund, de cate ori
va fi folosit, ceva din nuan\ele liturgicii, ca disciplin teologic, n sensul unei
con`tiin\e de sine a slujbei. Tot ntr-un sens apropiat folosim slujba bisericeasc,
ns de obicei mai particularizat.
30
p.23 (tr.n.).
27
28
liturgice este n func\ie de gradul su de interiorizare

experimental31.
n felul acesta, ì cntarea n-a fost niciodat vreun obiect
de cercetare teoretic abstract pentru Sfin\ii Prin\i; iar rezolvarea
problemelor (eventuale) se baza, de obicei, pe practica (s.n.) din
vremea lor a cntrii [..]. (i teologia mai trzie - n.n.), trebuie
subliniat, a recep\ionat nv\tura Sfin\ilor Prin\i prin prisma [...]
propriei experien\e a cntrii liturgice32.
c. Aspectul trinitar
ncercnd o aflare a sensului ì rdcinilor slujbelor
ortodoxe - care ar lumina ì sensul (liturgic al) cntrii - ì deoarece
liturgul nu realizeaz rugciunea sa dect n msura n care
particip la energia dumnezeiasc33, n mod necesar se ajunge la
Cel ce este nceputul tuturor lucrurilor, Dumnezeu cel n Treime.
Ce este slujba dumnezeiasc? A fi n comuniune cu Prea Sfnta
Treime, a avea partìe la Descoperirea dumnezeiasc, pentru a fi
viu [...]34.
Slujbele Bisericii Ortodoxe sunt structurate trinitar ì
theantropic35; ele vorbesc despre Dumnezeu, ndrumnd ì aducnd
pe om, n cadrul comuniunii eclesiale, spre comuniunea cu
Dumnezeirea cea Treimic - Tatl, Fiul ì Sfntul Duh.
n majoritatea rugciunilor ì cntrilor liturgice, Sfnta
Treime - izvorul primar ì \elul final al tuturor strduin\elor
Idem, Liturgique et liturgie - Methode et priere, n vol. La liturgie: son sens, son
esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint Serge, XXVIII-e
semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.21 (tr.n.).
32
Ierom.Ilarion Alfeev, op.cit., p.1 (tr.n.); cp. Thodore Grold, Les Pres de l'Eglise
et la Musique, Paris, 1931, p.IX.
33
Constantin Andronikof, Liturgique et liturgie - Mthode et priere..., p.20 (tr.n.).
34
p.9 (tr.n.).
35
Evangelos Theodorou, La phnomenelogie de la thologie trinitaire des textes
liturgiques orthodoxes, n vol. Trinit et Liturgie (Conferences Saint-Serge, XXX-e
semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.283 s.u.
31
29
(inclusiv al celor liturgice ale) omului - este permanent prezent36,

ntr-o diversitate ì bog\ie a expresiei teologice comparabil doar
cu cea iconografic37. Putem constata aceasta, spre exemplu, n
doxologiile trinitare, cel mai adesea cntate, cea mare38 sau cea
mic (Slav Tatalui ì Fiului ì Sfntului Duh...) - aceasta din
urm nso\e`te slujbele biserice`ti n ntreg cuprinsul lor39 - n
trisaghioane, de asemenea adesea cntate: Sfinte Dumnezeule,
Sfinte Tare, Sfinte Fr de moarte...40; Sfnt, Sfnt, Sfnt
Domnul Savaot...41), n ecfonisele rugciunilor (...Tatlui ì
Fiului ì Sfntului Duh...42).
Biserica fiind zidit dup chipul comuniunii Sfintei
43
Treimi , iar n timpul istoric al lumii adunndu-se ì formnduse prin (sau n) Sfintele Slujbe - Sfnta Euharistie constituind o
inim sacramental a acestora44 - este interesant de observat
rela\ia profund ce exist ntre Sfnta Treime ì cultul Bisericii,
care fiecare n parte determin n mod fiin\ial Biserica.
Constantin Harissiadis, La Trinit dans les offices de la Pentecote, n vol. Trinit et

Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,
1983), Roma, 1984, p.119-135.
37
V. referitor la iconografia treimic: Nicolas Ozoline, Les representations de la
Trinit dans l'iconographie byzantine, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences SaintSerge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984, p.195-212.
38
V., spre ex., n Doxologia mare de la Utrenie: Ludamu-te, bine Te cuvntm,
nchinmu-ne Tie, slvimu-Te, mul\umim Tie, pentru slava Ta cea mare. Doamne,
mprate ceresc, Dumnezeule, Printe atot\iitorule. Doamne Fiule, Unule-Nascut,
Iisuse Hristoase ì Duhule Sfinte., cf. Ceaslov, Iaì, 1990, p.67.
39
Doxologia mic este prezent n toate seriile de Stihiri, de obicei naintea
penultimei; v.,spre ex., Mrire... de la Doamne strigat-am sau de la Stihoavna ì
Troparele Vecerniei, de la Sedelnele, Antifoanele sau Laudele Utreniei etc., cf. Octoih
mare, ed.VI, Bucure`ti, 1975 (locurile respective pentru fiecare glas).
40
Ceaslov..., p.68.
41
Liturghier..., p.145.
42
Ibid., p.20, 21, 22 etc.
43
George Florovski, Rvlation, Experience, Tradition (Fragments thologiques),
Trad. p.66.
44
Alexander Schmemann, Euharistia - Taina mpr\iei, tr. de Boris Raduleanu,
Bucure`ti (1992), p.17 s.u.
36
30
n perspectiva acestui raport nu numai Sfnta Euharistie,

considerat oarecum n sine, poate fi definit ca ì cult trinitar45, ci
ntreg cultul eclesial este trinitar, att n ceea ce prive`te con\inutul
ct ì dinamica sa [...]46 ì deci este imposibil de determinat
natura actului liturgic fr o referin\ constant la misterul
trinitar.47
Astfel nct, plecnd de la caracterul general de chip
(icoan sau simbol) al slujbelor Bisericii n raport cu realit\ile
dumnezeie`ti48, se poate conchide c n dinamica comuniunii
(perihorezei) intratrinitare ì gsesc ntemeierea toate aspectele
esen\iale ale realit\ii liturgice49 - n particular (ì n mod implicit)
aceleaì cu ale cntrii liturgice.
45
Boris Bobrinskoy, Comment le Christ et le Saint Esprit se situent-ils l'un par

rapport l'autre dans la liturgie ?, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences
Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.29
s.u.
46
Idem., Le Mystre de la Trinit (cours de thologie orthodoxe), Paris, 1986, p.150
(tr.n.).
47
Ibid., p.150 (tr.n.).
48
Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia, trad.rom.de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae (sub
titlul Cosmosul ì sufletul, chipuri ale Bisericii), n Revista Teologic, 1944, nr.3-4,
p.170 (PG 91,664): Sfnta Biseric este [...] chip ì icoan a lui Dumnezu, ca una ce
are aceeaì lucrare cu El, prin imitare ì nchipuire; lucrarea din citatul precedent
subn\elege desigur ì slujbele Bisericii ì n special Sfnta Liturghie, ale crei
simboale sunt tlcuite n continuarea scrierii - v. Ibid., p.338-352 (cap.VIII-XXIV; PG
91,688-712).
49
Desigur, vorbind despre dinamic ì via\ (sau realitate) liturgic n legtur cu
Sfnta Treime, unde nu este schimbare sau umbr de mutare (Iac.1,17), trebuie s
rmnem n cadrul precau\iunilor unei Tradi\ii a teologhisirii (a vorbirii despre
Dumnezeu), privind putin\ele, sau mai degrab neputin\ele exprimrii lucrurilor
dumnezeie`ti prin cuvinte omene`ti. Astfel, cf. Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica, trad.
de Pr.Dumitru Fecioru, ed.III, Bucure`ti, 1993, p.16 (PG 94,792): Nu pot fi
exprimate cu claritate multe din acelea care se n\eleg n chip obscur despre
Dumnezeu, ci suntem sili\i s exprimm lucrurile, care sunt mai presus de noi, n felul
nostru omenesc de a fi [...]. i de aceea, spre exemplu nu putem ocoli chipul
timpului (asociat reprezentrilor noastre ce se refer la dinamic ì liturgic - n.n.),
cnd voim s ne imaginm ceea ce este mai presus de timp, cf. Sf.Grigorie de
Nazianz, Cele cinci cuvntri teologice, trad. de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae,
Bucure`ti, 1993, p.53 (PG 36,77; a treia cuvntare - n general, toate cele cinci
Cuvntri teologice cuprind numeroase considera\ii despre ceea ce astzi am putea
numi o metodologie a teologhisirii).
31
De asemenea, trebuie amintit faptul c n ceea ce prive`te

expresia teologic a cultului, dinamica formulrilor trinitare ale
acestuia evit analizele intelectuale ì abordrile scolastice50, iar
acolo unde antinomia trinitar reprezint exact limita
ra\ionamentului51 se poate spune c ntr-adevr, cultul opereaz
ceea ce teologia de `coal este incapabil de a cuprinde ì a n\elege
(de saisir et de raliser): el exprim ansamblul dogmei fr a fi
efectuat toate deduc\iile posibile ì imposibile, ì l mprtè`te n
mod viu inimii ì min\ii credincioìlor care fac experien\a realit\ii
sale liturgice.52
d. Caracterul hristologic
Aspectul trinitar al vie\ii liturgice cre`tine este ns n mod
necesar intim asociat caracterului su hristologic, iconomia
liturgic fiind n legtur cu lucrarea specific a Celei de a doua
Persoane dumnezeie`ti, prin care ì Sfnta Treime s-a descoperit n
modul cel mai desvrìt n cadrul Iconomiei Mntuirii: ntruct
ntruparea Fiului e momentul central al Iconomiei, Treimea nu
poate fi cunoscut n afara ntruprii53.
Fiul, despre care Tatl a mrturisit ì asupra Cruia s-a pogort
Duhul n chip de porumbel (Mt.3,16 s.u.), este Cel care face lucrarea Tatlui
(In.5,36: lucrurile pe care Mi le-a dat Tatl ca s le svrsesc sau In.10,25:
Lucrrile pe care le fac n numele Tatlui Meu) ì n Care Tatl se strvede
desvrìt (In.14,9: Cel ce m-a vzut pe Mine a vzut pe Tatl). El este de
asemenea Cel Care trimite Duhul Sfnt (In.15,26) ì instituie Sfnta
Euharistie (Lc.22,19 s.u.), inima ntregii slujiri liturgice a Bisericii54. De
aceea, raportul ntre caracterul hristologic ì cel trinitar al cultului cre`tin55
Evangelos Theodorou, op.cit., p.299.
Constantin Andronikof, La doctrine trinitaire du Triode, n vol. Trinit et Liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma,
1984, p.30 (tr.n.).
52
Ibid., p.34 `.u. (tr.n.).
53
Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, trad.de Maria Cornelia Oros, Sibiu, 1995,
p.166.
54
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.24.
55
n cadrul expresiei liturgice acest raport ntre aspectul trinitar ì cel hristologic poate
fi urmrit ì istoric, de ex. n cazul Sanctus-ului trinitar (Sfnt, sfnt, sfnt...) folosit
50
51
32
poate fi rezumat n constatarea c srbtorile ì slujbele

dumnezeie`ti ale Bisericii - care toate ì dezvluie un sens
hristologic56 - privesc de fapt lucrarea de mntuire a Fiului lui
Dumnezeu Tatl, n Duhul Sfnt57.
O serie de alte referiri la izvorul dumnezeiesc al realit\ii
liturgice le ntlnim n rugciunile ce vorbesc despre jertfelnicul
cel mai presus de ceruri la binecuvntarea tmiei58, sau despre
sfntul, cel mai presus de ceruri ì duhovnicescul su jertfelnic,
n ectenia dup sfin\irea Darurilor59. De asemenea, de pe
jertfelnicul dumnezeiesc al viziunii lui Isaia, unul dintre serafimi a
luat cu cle`tele crbunele pe care l-a atins de gura profetului,
rostind aceleaì cuvinte ca ì preotul dup mprtìre, la
Sf.Liturghie: iat, s-a atins de buzele tale ì va `terge toate
pcatele tale ì frdelegile tale le va cur\i(Is.6,7)60.
n legtur cu caracterul hristologic al slujbelor biserice`ti
trebuie observat c toate aceste referiri au trimitere totodat ì la
locurile biblice ce vorbesc despre Mntuitorul nostru Iisus Hristos
ca Arhiereu, Cel ce svrè`te cele sfinte, Arhiereul sau Preotul
prin excelen\, Care, prin Duhul cel ve`nic, s-a adus lui
Dumnezeu pe Sine Jertf fr de prihan (Evr.9,14) ì Care n-a
intrat ntr-o Sfnt a Sfintelor fcut de mini - nchipuirea celei
adevrate - ci chiar n cer (Evr.9,24), ca Slujitor Altarului ì
Cortului celui adevrat, pe care l-a nfipt Dumnezeu ì nu omul
(Evr.8,2).
Toate acestea capt o semnifica\ie aparte n perspectiva
simultaneit\ii sacramentale a Liturghiei cere`ti cu cea svrìt
ntr-un sens hristologic nc prin secolul al IV-lea, cf. Albert Gerhards, Le phnomne
du Sanctus adrese au Christ. Son origine, sa signification et sa persistance dans les

Anaphores de l'Eglise d'Orient, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-
Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.65-83.
56
Evangelos Theodorou, Le Christ dans le cycle des ftes de l'Eglise Orthodoxe, n
vol.idem (Le Christ dans la liturgie, Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine
d'tudes liturgiques, Paris, 1980 Roma, 1981), p.252.
57
Burkhard Neunheuser, Les ftes de l'anne liturgique: ftes du Christ ? (Comment
expliquer l'absence des ftes du Pre ?), n vol.idem, p.147.
58
Liturghier... , p.101 s.u.
59
Ibid., p.154.
60
V. ì ibid., p.164.
33
de preot pe pmnt61. Pentru c n slujba Bisericii nu doar preotul,

ci cre`tinul n general ì actualizeaz voca\ia sa ontologic de
liturghisitor62, de homo liturgicus, n virtutea preo\iei
mprte`ti (I Petr.2,9) la care omul este chemat63, ca ì
dimensiune a restaurrii chipului lui Dumnezeu n om, svrìt de
Arhiereul (Liturgul) cel ve`nic, Mntuitorul Iisus Hristos.
*
n cntrile liturgice aspectul hristologic este poate cel mai
bine ilustrat, ceea ce pare firesc dac ne gndim c ntregul cult

cre`tin ì de fapt nsì Biserica, sub toate aspectele ei, se
ntemeiaz pe ntruparea ì Jertfa Mntuitorului.
Din nenumratele cntri ale Bisericii cu caracter hristologic
- de fapt este foarte greu, dac nu chiar imposibil, de gsit n cr\ile
liturgice vreo cntare fr referire la Mntuitorul64 - s men\tionm
doar Lumin lin65 ì Unule nscut66, interesante pentru
vechimea lor67, pentru frecven\a deosebit a folosirii lor liturgice68
Gennade Limouris, Le sens et l'esprit de la liturgie d'aprs Saint Symeon de
Thessalonique (1416/17-1429), n vol. La liturgie: son sens, son esprit, sa mthode liturgie et thologie (Confrences Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes
liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982, p.134 `.u., apud Sf.Simeon al Tesalonicului
(PG 155,337-340); cp. ì Sf.Ioan Gur de Aur, Tratatul despre preo\ie, trad.de
Pr.D.Fecioru, Bucure`ti, 1987, p.58 ì 127 (PG 48,642; 681).
62
Paul Evdokimov, Iubirea nebun a lui Dumnezeu, trad. de Teodor Bakonsky,
Bucure`ti, 1993, p.29.
63
Constantin Andronikof, Homo liturgicus, n vol. Liturgie et Anthropologie
(Confrences Saint-Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989),
Roma, 1990, p.15-19; cp. ì idem, Tradition et devenir de la vie cretienne, Trad., p.17.
64
Chiar ì cntrile dedicate Sfin\ilor (n Mineie) implic totdeauna o trimitere la
Mntuitorul, Cruia Sfin\ii s-au fcut urmtori.
65
Liturghier..., p.30 `.u.: Lumin lin a sfintei slave a Tatlui ceresc, [...] Iisuse Hristoase! [...]
vznd lumina cea de sear, ludm pe Tatl, pe Fiul ì pe Sfntul Duh, Dumnezeu.
66
Unule Nscut, Fiule ì Cuvntul lui Dumnezeu, Cela ce e`ti fr de moarte ì ai primit
pentru mntuirea noastr a te ntrupa din Sfnta Nsctoare de Dumnezeu ì pururea Fecioar
Maria. Care neschimbat Te-ai ntrupat ì rstignindu-te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe
moarte ai clcat. Unul fiind din Sfnta Treime, mpreun mrit cu Tatl ì cu Duhul Sfnt,
mntuie`te-ne pe noi, cf. Octoih mic..., p.51.
67
Lumin lin dateaz, foarte probabil, nc din secolele II-III, cf.Pr.Prof.Dr.Ene
Brani`te, Liturgica specil..., p.70; iar Unule nascut este atribuit mpratului
61
34
ì pentru expresia explicit a aspectului hristologic, aflat n legtura

cu cel treimic.
2.Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe
a. Simbolul liturgic
Un alt aspect, aspectul simbolic, se impune prin
omniprezen\a sa n cadrul slujbelor biserice`ti, pn la a se putea
spune c toate elementele slujbei sunt simbolice69.
Simbolul, ca no\iune, prezint o mare complexitate a
corela\iilor sale - cu semnul, imaginea, alegoria etc.70 - ì o
deosebit subtilitate a nuan\elor ì sensurilor, aprnd n moduri
diferite att n filozofie, `tiin\e, arte, ca ì ntr-o folosin\ curent
mai comun71.
Etimologia ì sensurile istorice72 ale simbolului ì gsesc
ns o recapitulare ì o plinire desvrìt n simbolul liturgic
cre`tin (ortodox). Ca ì simbolul religios n general - orice simbol
religios autentic are de fapt ì un oarecare caracter liturgic,
implicnd cuvntul, actul etc. - simbolul liturgic dezvluie
(epifanic) omului Dumnezeirea, unind cele dou realit\i, cereasc
Justinian (527-565), cf. Pr.Prof.Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucure`ti,
1972, p.163, apud Sf.Gherman I al Constantinopolului, Comentariu liturgic (PG
XCVIII,404 D-405).
68
Lumin lin se cnt totdeauna la Vecernie, iar Unule nscut la Sf.Liturghie - v.
Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976, p.25, respectiv p.81.
69
Constantin Andronikof, Le sens de la liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)...,
p.54 (tr.n.).
70
Stephan Wisse, Das Religise Symbol - Versuch einer Wesensdeutung, Essen, 1963,
p.29-39.
71
Ibid., p.10-20.
72
Ibid., p.3-9.
35
ì pmnteasc - drept punct de contact ntre vzut ì nevzut73 prilejuind cunoa`terea, pe ct este cu putin\, a celor dumnezeie`ti,
dar mai ales mijlocind mprtìrea din acestea, dup chipul
rnduit, ontologic, de nsuì Dumnezeu.
Func\ia propriu-zis a simbolului nu este de a prenchipui
(ceea ce presupune lipsa celui prenchipuit), ci a descoperi ì a se
face prta` cu cel descoperit [...] simbolul [...] vine de la grecescul
simvllo: unesc, \in la un loc. Spre deosebire de simpla
prenchipuire, de simplul semn ì chiar de tain n ngustarea ei
scolastica, simbolul cuprinde dou realit\i: empiric, cea vzut
ì spiritual, cea nevzut, care sunt unite - nu n chip logic
(aceasta nseamn aceasta), nu prin asemnare (aceasta
prenchipuie aceasta) ì nici prin cauz-efect (aceasta este
cauza acesteia) ci epifanic (de la grecescul epifanea descoperire). O realitate descoper pe alta, dar - ì aceasta este
foarte important - descoper numai n msura n care nsuì
simbolul este prta` realit\ii spirituale ì este capabil s o ntrupeze
[...] simbolul, prin esen\a sa, une`te realit\i incomensurabile din
care una rmne raportat la alta - absolut alta.74 Nici semnul,
nici alegoria nu sunt deloc epifanice. Din contra, un simbol, n
spiritul Sfin\ilor Prin\i ì dup tradi\ia liturgic, con\ine n el
prezen\a a ceea ce simbolizeaz. El ndepline`te o func\ie de
relevare a sensului, ì, n acelasi timp, se constituie ca un
receptacul expresiv al prezen\ei.75
ncercnd o aprofundare n continuare a naturii simbolului
religios-liturgic, trebuie observat mai nti caracterul gnoseologic
antinomic (s.n.)76 al acestuia. Simbolul dezvluie, dar nu
nimice`te, nu acoper, nu epuizeaz Taina Dumnezeirii, n sensul
n care Dumnezeu s-a facut [...] cunoscut, att ct ne este cu
Pr.Prof.Dr.Ion Bria, Credin\a pe care o mrturisim, Bucure`ti, 1987, p.205.

Alexandre Schmemann, Euharistia - Taina mpr\iei..., p.44 `.u.
75
Paul Evdokimov, L'art de l'icone - Thologie de la beut, Paris, 1972, p.143 `.u.
(tr.n.).
76
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei,
ST seria II, IX (1957), nr.7-8, p.441.
73
74
36
putin\ s-l n\elegem.77 Fiin\a ì natura lui, ns, este cu totul

incomprehensibil ì incognoscibil.78
De asemenea, simbolul este o expresie a legturii, sau chiar
constituie nsì legtura ntre dou realit\i deosebite (chiar
despr\ite). Dar, dac pe de o parte, legtura are sens doar ntre
lucruri deosebite, pe de alt parte, ea este posibil doar dac exist
un ce(va) comun ntre cele dou realit\i. Aàdar, posibilitatea
(ontologic) ì necesitatea simbolului apare odat cu existen\a
deosebirii (ce poate cdea pn n despr\ire), ns totodat, ì
ntr-un sens complementar, posibilitatea sa este determinat de
unitatea originar a celor deosebite ì de necesitatea refacerii,
actualizrii acestei unit\i n cazul ruperii ei. Fr deosebire
simbolul nu are sens ì utilitate, fr unitate el nu este cu putin\.
Distinc\ia sau deosebirea nu trebuie s fac uitat unitatea, care
este la baz79.
Astfel, simbolul dezvluie unitatea n cadrul deosebirii, iar
la nivelul persoanelor, caracteristic realit\ii liturgice, aceast
unitate este dezvluit ca ì comuniune - care presupune ì ea ca o
dimensiune a ontologiei sale deosebirea persoanelor (liturgice).
n general manifestarea simbolic a omului se svrè`te
totdeauna ntr-o rela\ie interpersonal, deoarece fr receptarea
manifestrii, aceasta nu capt sens, n\eles, existen\ n duhul
cuiva; chiar auto-cunoa`terea, cunoa`terea de sine nsuì, se poate
spune c are legtur cu manifestarea proprie vzut ì cu
obiectivarea prin ceilal\i.
Raportul autentic ntre comuniune (unitate) ì deosebire (nu
despr\ire) ì are modelul desvrìt, dumnezeiesc, n Sfnta
Treime, unde regsim ì celelalte antinomii (tain-descoperire etc.)
caracteristice simbolului liturgic cre`tin ca ì altor aspecte ale
realit\ii liturgice - cele dumnezeie`ti, desigur, n\elegndu-le att
ct este cu putin\ min\ii omene`ti.
Din ve`nicie, Fiul este - putnd fi ì numit ca atare Simbolul desvrìt al lui Dumnezeu Tatl80, asemntor felului n
care Sf.Apostol Pavel l nume`te pe Mntuitorul nostru Iisus
Sf.Ioan Damaschin, op.cit., p.15 (PG 94,790-792).
Ibid., p.19 (PG 94,797).
79
Gennade Limouris, op.cit., p.138.
80
Stephan Wisse, op.cit., p.46.
77
78
37
Hristos icoana (chipul) lui Dumnezeu celui nevzut (Col.1.15)81 icoana ncadrndu-se n inten\ia simbolic general a Bisericii82.
Fiul este simbolul desvrìt pentru c este desvrìt acel
simbol care acoper cu totul Realitatea simbolizat,
semnificantul fiind ntru totul asemenea cu semnificatul, rmnnd
totuì deosebit de acesta. Simbolul desvrìt al lui Dumnezeu este
El nsuì Dumnezeu n ipostas distinct, Cuvntul lui Dumnezeu
fiind Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat [...] Cel de o
fiin\ cu Tatl (din Simbolul credin\ei)83. Cuvntul lui
Dumnezeu, prin faptul c exist prin el nsuì, se deosebe`te de
acela de la care are existen\a; dar prin faptul c arat n el nsuì pe
acelea pe care se vd la Dumnezeu, este identic cu el n ce prive`te
natura. Cci dup cum se vede desvrìre n toate la Tatl, tot
astfel se vede ì la Cuvntul nscut din el84
Dar descoperirea simbolic intratreimic a Tatlui n Fiul
nscut din ve`nicie nu poate fi separat de rela\ia cu Sfntul Duh.
Unimea Treimii nseamn existen\a din veac ì a celei de a treia
Persoane dumnezeie`ti, prin purcederea de la Tatl odat cu
na`terea Fiului. Prototipul divin al simbolului este complet odat cu
prezen\a Duhului Sfnt.
Astfel, simbolul desvrìt care este Cuvntul lui
Dumnezeu mpreun cu (sau ntru) Duhul Sfnt - ce se
odihne`te n Fiul ì l face cunoscut [...] [sau] l nso\e`te [...] [astfel
nct] niciodat Cuvntul n-a lipsit Tatlui, nici Duhul
Cuvntului85 - indic pe de o parte dimensiunea duhovniceasc
(pnevmatic), iar pe de alta parte, pe cea (inter)personal a oricarui
simbol. Simbolul dezvluie n Duh cuiva ceva sau - ì aceasta este
mult mai important pentru om ca persoan liturgic ì pentru
comuniunea la care el este chemat - pe cineva.
Sf.Ioan Damaschin, Cultul sfintelor icoane - Cele trei tratate mpotriva
iconocla`tilor, trad.ì stud.introd. de Pr.Dumitru Fecioru, Bucure`ti, 1937 (PG
81
94,1232-1420), p.XXXII `.u. (prezentare rezumativ n stud.introd.).

Ene Brani`te, Liturgica general..., p.446-450.
83
Liturghier..., p.142 (cp. Ioannes Karmires, Ta dogmatika kai symbolika mnemeia tes
orthodoxou katholikes ekklesia, Tom.I-II, ed.II, Atena, 1960 - reprod. Graz, 1968,
p.130).
84
Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica..., p.22 (PG 94,804).
85
Ibid., p.23 (PG 94,805).
82
38
n cadrul Crea\iei, caracteristica sau dimensiunea simbolic

se extinde, putndu-se vorbi despre o n\elegere simbolic a lumii
[...], strluminat de slava prototipurilor ei dumnezeie`ti86, ì n
acest sens liturgismul ortodox pstreaz n simbolismul su specific
un caracter cosmic ì antropologic87.
Omul, fcut dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu
(Fac.1,26), dezvluie deja prin aceasta o condi\ie simbolic, cu
implica\ia sau aplica\ia simbolic-liturgic corespunztoare, la fel
ca ì actul facerii omului din \rna ì insuflare dumnezeiasc
(Fac.2,7), n care o parte vzut (manifestat ca ì trup material, dar
ì ca act ì cuvnt), este legat de o parte nevzut, sufletul, pe care
n aceast rela\ie o ì descoper - ì n care, la rndul su, se
dezvluie, n duh - la fel ca ì celelalte n\elesuri ale celor vzute ì
nevzute.
Dar mai ales n ntruparea Mntuitorului aceast condi\ie
simbolic a fiin\ei umane capt un statut cu totul deosebit, legat de
ansamblul manifestrii dumnezeie`ti n Iconomia Mntuirii, unde
nsuì Dumnezeu, Care a zis: Strluceasc, din ntuneric,
lumina - El a strlucit n inimile noastre, ca s strluceasc
cuno`tin\a slavei lui Dumnezeu, pe fa\a lui Hristos(II Cor.4,6), Cel
ntrupat.
Ruperea comuniunii cu Dumnezeu, prin cderea omului,
fusese cea care a redus ì vederea simbolic (cu deschidere
transcendent) a celor dumnezeie`ti la imanentismul pmntesc al
pseudo-simbolismului idolatriei88. n simbolul cre`tin, ca urmare a
ntruprii Cuvntului, s-a putut nfptui ntoarcerea sensului
negativ al deosebirii - cel nspre despr\irea definitiv, absolut
(diavllo), aprut ca posibilitate odat cu libertatea acordat
fiin\elor ra\ionale - napoi nspre sensul pozitiv al bog\iei variet\ii
ì deosebirii creaturale, adic spre unitatea acesteia ntru Izvorul
de via\ dttor care este Dumnezeu - Cel ce a dat via\ tuturor la
Facere ì a Crui grij (Pronia dumnezeiasc) le men\ine n
existen\ (Ps.103,28-31).
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii
86
icoanei..., p.452.
Gennade Limouris, op.cit., p.134 s.u.

icoanei..., p.431 s.u.
87
88
39
Prin urmare, ntruparea a restabilit ordinea simbolic

originar a rela\iei omului ì a lumii cu Dumnezeu. Cele create, ì
mai ales omul, au devenit iarì capabile ca n ele s se descopere n mod vdit, ca s spunem aà, chiar cu riscul nuan\ei pleonastice Dumnezeirea. Iar prin Propovduirea ì Faptele Sale Mntuitorul a
instituit, ntr-un n\eles larg al termenului, iconomia liturgic a
simboalelor Bisericii, ca ì mijloace de actualizare a Mntuirii. n
felul acesta se poate vorbi despre o rela\ie ntre Revela\ie ì
simbol89 ì despre o relativ lips de libertate a omului (n sensul
arbitrarului ì subiectivului) n alegerea simbolului90 - n cazul celui
religios ì liturgic existnd ì (sau mai ales) o determinare
dumnezeiasc. Cu aceast rezerv ì n aceste condi\ii se poate
spune c toate elementele slujbei (slujbelor biserice`ti - n.n.) sunt
simbolice91.
*
Iar n celebrarea liturgic [care] este un ntreg (une
totalit) simbolic, ale crui elemente sunt toate [...] n
interdependen\92, cntarea (muzica) bisericeasc va avea ì ea, n
mod inevitabil, un caracter simbolic.
b. Cntare ngereasc
Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe ne este
dezvluit att n numeroase momente din slujbele Bisericii, ca ì de

multe fragmente din scrierile Sfin\ilor Prin\i ce vorbesc despre
cntare n mod direct, sau de alte fragmente patristice, al cror sens
teologic mai general poate fi asociat sau aplicat foarte uòr cazului
particular al cntrii.
n cadrul Sfintei Liturghii cuvintele Heruvicului ne indic
foarte direct o prima trimitere simbolic: noi, care pe heruvimi [...]
Stephan Wisse, op.cit., p.161.
Ibid., p.137.
91
p.54 (tr.n.).
92
Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.25 (tr.n.).
89
90
40
nchipuim (s.n.).93 Noi nseamn soborul liturghisitorilor, a
preo\ilor ce rostesc aceast rugciune ì a cntte\ilor ce o cnt,

adic cei care, dup cum spun mai departe cuvintele cntrii,
Fctoarei de via\ Treimi ntreit sfnt cntare aducem (s.n.)94.
Aàdar, nsuì actul cntrii liturgice, considerat oarecum n sine, se
descoper ca avnd valen\e simbolice, n sensul n care cei care cnt
nchipuie corurile ngere`ti, ntre chip (icoan) ì simbol existnd o
legtur bine definit n teologia ortodox95.
ns nchipuirea, prin nsuì faptul cntrii liturgice, a
ngerilor ce nevzut slujesc96, nu este dect o treapt intermediara
n simbolismul liturgic al cntrii. Scopul ultim, absolut, al slujbei,
ì deci ì al cntrii sale, nu este doar simbolizarea (nchipuirea)
strii ngere`ti n sine, ci mult mai mult. Aceast apropiere ì chiar
prtìe cu cetele ngere`ti are n vedere de fapt apropierea de
comuniunea, att ct este cu putin\ omului ì n general fiin\elor
create, cu Dumnezeu cel n Treime. n acest sens cuvintele
Heruvicului spun foarte limpede c noi care pe Heruvimi nchipuim
[...] Fctoarei de via\ Treimi ntreit sfnt cntare aducem [...] ca pe
mpratul tuturor s-L primim (s.n.).97
Sf.Vasile cel Mare spune ì el c psalmul este lucrul
ngerilor98, iar cei care-l cnt se mprtèsc de toate bunurile
duhovnice`ti de care au parte ì ngerii: dragostea, exactitatea
drept\ii, sfin\enia castit\ii, desvrìrea n\elepciunii ì toate
celelalte99, ns totodat, n acelaì loc, aminte`te c psalmul
Liturghier,..., p.133.
Ibid., loc.cit.
93
94

icoanei... (ST seria II, IX-1957, nr.7-8, p.427-452).
96
Liturghier..., p.274 (Heruvicul de la Liturghia Darurilor mai nainte sfin\ite).
97
Ibid., p.133.
98
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I), n Scrieri, Partea ntia, trad. de
95
Pr.Dumitru Fecioru, PSB nr.17, 1986, p.184 (PG 29,213). Este adevrat c n locul
citat Sf.Vasile cel Mare vorbe`te despre psalm, ns ceea ce spune referitor la acesta
se poate extinde uòr la ntreaga cntare liturgic a Bisericii, deoarece chiar dac la
vremea sa psalmii erau nc tipul cel mai uzitat de cntare, imnele mai noi ì fcuser
treptat loc ntre ace`tia, totodat mprtìndu-se, aà zicnd, din condi\ia lor. De fapt,
o nuan\ a acestei stri originare se regse`te chiar ì pn astzi n numirea generic
dat cntrii ortodoxe, de cntare psaltic.
99
Ibid., loc.cit. (PG 29,212 s.u.).
41
creeaz triste\ea cea dup Dumnezeu, [...] pentru c n Cartea

Psalmilor profetul, inspirat de Duhul, a artat harul cel de sus care
rsun n psaltire.100 Iarì se vede exprimat clar faptul c scopul
ultim, apropierea de cele dumnezeie`ti, este dincolo de psalm, de
cntare (fie ì ngereasc)- acolo de unde ì cntarea nsì se
mprtè`te n fiin\a sa, la fel ca ì puterile ngere`ti.
Iar lucrurile stau astfel pentru c ì ngerii, pe care i
nchipuim n apropierea noastr de cele dumnezeie`ti, ca puteri
slujitoare exist prin voia Tatlui, au fost aduse la existen\ prin
lucrarea Fiului ì s-au desvrìt prin prezen\a Duhului [...].
Puterile ngere`ti nu sunt prin firea lor sfinte [...] [ci] li s-a dat
sfin\enia de la Duhul.101
c. Vie\uire cereasc - aspectul eshatologic

al simbolismului cntrii liturgice
ns nchipuirea (simbolic) n cntare a puterilor ngere`ti
are ì alte semnifica\ii. Partìa la lucrul ngerilor nseamn
oarecum ì prtìe la vie\uirea (lor) cereasc, pentru c, dup
cum spune Sf.Maxim Mrturisitorul, referindu-se la cntarea
Trisaghionului, Doxologia sfin\itoare ntreit sfnt, cntat
nencetat de sfin\ii ngeri, nseamn n general deopotriv via\,
purtare ì mpreun cntare a dumnezeie`tii doxologii, care se va
nfptui n veacul viitor ntre puterile cere`ti ì pmnte`ti, trupul
oamenilor devenind nemuritor prin nviere ì ne mai ngreunnd
sufletul cu stricciunea sa ì nici ngreunndu-se, ci prin
schimbarea ntru nestricciune lund putere ì capacitate s
primeasc prezen\a lui Dumnezeu.102
Cuvintele Sf.Maxim Mrturisitorul vorbesc desluìt despre
un simbolism eshatologic al cntrii liturgice, deoarece n general
Ibid. (PG 29,213).
100
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh, n Scrieri, Partea a treia, trad. de
Pr.Prof.Dr.Constantin Corni\escu ì Pr.Prof.Dr.Teodor Bodogae, PSB nr.12,
Bucure`ti, 1988, p.52 s.u. (PG 32,136 s.u.)
102
Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia..., n Revista Teologic, 1944, nr.7-8
(partea a doua), p.351 (PG 91,709).
101
42
n\elegerea simbolic a lumii e o anticipare a lumii viitoare (s.n.),

strluminat de slava prototipurilor dumnezeie`ti. Acestea s-au
vzut n paradisul primordial, dar se vor vedea ì mai clar n
paradisul de dincolo. Arta care caut s fac strvezii prototipurile
lucrurilor, sau frumuse\ea culminant ì forma desvrìt a
lucrurilor vzute, este purtat astfel de o nostalgie a paradisului103.
n cazul cntrii acest aspect cu trimitere eshatologic apare
foarte pregnant conturat ì prin prezen\a (cu caracter liturgic a) acesteia
n multe locuri din Apocalips (Ap.5,9; 14,2 `.u.; 15,3 `.u.).
Oricum, chiar la modul mai comun, unul din sensurile
originare ale cntrii, acela de rostire srbtoreasc
(/solemn/ceremonial)104, sugereaz deja ceva despre depìrea prin
cntare a unei condi\ii prozaice, pentru c srbtoarea - n legtur
cu caracterul srbtoresc al rostirii cntate - a devenit n cre`tinism
simbol al partìei la mpr\ia cerurilor105.
d. Cu o gur ì o inim a slvi ì a cnta

Experierea vie\uirii cere`ti (eshatologice) n cntarea
bisericeasc nseamn totodat ì experierea iubirii dumnezeie`ti.
Cntatul psalmilor aduce, deci, cel mai mare bun: dragostea
spune Sf.Vasile cel Mare106 ì lucrul acesta se poate extinde n mod
firesc la ntreaga cntare bisericeasc, al crei model primar au fost
psalmii.
icoanei..., p.452.
104
Mit feierliche (srbtoreasc - s.n.) stimme vortragen, cf.Brockhaus
Enzyklopdie, ed.XIX, 20.Band, Mannheim, 1993, p.310; cp ì Ewald Jammers,
103
Musik in Byzanz, im ppstlichen Rom und im Frankenreich (Der Choral als Musik
der Textaussprache), Heidelberg, 1962, p.323: feierliche Aussprache des Textes.
105
Despre sensul srbtorii n cre`tinism, acela de simbol ì prtìe la mpr\ia
cerurilor, v.Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.180; cp.
ì Elie Melia, Le monolithisme de la liturgie orthodoxe, n vol. La liturgie: son sens,
son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint-Serge, XXVIII-e
106
Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,212).
43
Iar dragostea realizeaz ì unirea credin\ei107. Un ndemn

liturgic adresat credincioìlor nainte de rostirea Simbolului
credin\ei la Sfnta Liturghie dezvluie aceast legtur ntre iubire
ì credin\ (mrturisirea credin\ei): S ne iubim unii pe al\ii, ca
ntr-un gnd s mrturisim (Pe Tatl, pe Fiul ì pe Sfntul Duh,
Treimea cea de o fiin\ ì nedespr\it, dup cum rspund
credincioìi)108. n acest context cntatul mpreun este ca un lan\
care duce la unire; une`te poporul ntr-un singur cor.109
Cntatul mpreuna (din citatul precedent) se refer la
faptul cntrii n comun n cadrul liturgic, unde cntarea, mai ales
n aceast form, este expresia sau simbolul unit\ii ntru credin\ a
cre`tinilor (dincolo de faptul c este un mijloc de ntrire a acestei
unit\i)110.
Unitatea credincioìlor mai este exprimat n cntarea liturgic ì
prin folosirea cu predilec\ie a pluralului persoanei ntia: Noi, care pe
Heruvimi [...], dup cum am vzut mai nainte n cntarea Heruvicului111,
ì se pot da multe alte exemple. Subiectul liturgic nu este un eu, ci un noi,
cuprinznd ì eul-noi al ngerilor ì al sfin\ilor trecu\i din aceast via\, ba
n oarecare msur chiar al tuturor celor deceda\i ntru credin\, mai ales al
celor apropia\i nou.112
n felul acesta, unitatea ntru cntarea liturgic se extinde,
ntre altele, ì la puterile cere`ti care mpreun cu noi nevzut
slujesc113, Sf.Maxim Mrturisitorul vorbind, dup cum am vzut,
depre o mpreun cntare a dumnezeie`tii doxologii, care se va
nfptui n veacul viitor ntre puterile cere`ti ì pmnte`ti114 ì
care se nfptuie`te deja, sacramental, n slujba bisericeasc115.
Ibid., p.140 `.u.
107
108
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,212).

V. Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a
unit\ii n dreapta credin\..., p.58-72.
111
112
unit\ii n dreapta credin\..., p.71.
113
114
Sf.Maxim Mrturisitorul, op.cit. (partea a doua), p.351 (PG 91,709).
115
V., mai departe, n Cap.II al prezentei lucrri, 2,a.Cntare ngereasc ì inspira\ie
109
110
duhovniceasc.
44
De aceea, ndemnul Sfntului Vasile cel Mare de a cnta

Domnului ntr-un glas (s.n.), ntr-o suflare ì n unirea prin
dragoste116 l regsim, spre exemplu, ì n ecfonisul liturgic: i ne
d noua, cu o gur ì o inim a slavi ì a cnta prea cinstitul ì de
mare cuviin\ numele Tu [...]117.
La nivelul unui simbolism mai tehnic, n special cntarea
omofon, pe o singur voce, pare s fie mai adecvat ntruchiprii
unit\ii n Biseric a credincioìlor118, fiind, ntr-un fel, o ntrupare
sonor a comunit\ii eclesiale119.
i poate fi foarte interesant, n acest context, punctul de
vedere al unor teologi dintr-o Biseric (Biserica Romano-Catolic)
ce a fcut totuì din plin, n cursul istoriei sale ì pn n prezent, ì
experien\a cntrii armonic-polifonice: Cntatul la unison este
mult mai bogat n sens dect s-ar putea imagina. Indivizi (diferi\i)
se adun ì cnt mpreun o melodie. Sunt brba\i, femei, copii,
tineri, btrni [...], oameni dintr-un mediu mai modest sau mai
nstri\i [...], o ntreag varietate de profesiuni, de istorii personale,
de situa\ii familiale [...]. Fiecare are vocea sa caracteristic, timbrul
su [...]. Dar, n pofida acestei diversit\i, nu este dect o melodie,
nu este dect un singur sunet.
Cntarea la unison este singura manifestare uman prin care
indivizi aduna\i la un loc pot reuì s constituie un obiect sensibil
unic. Se poate s-ì dea mna pentru a forma un lan\: rezultatul este
c, n planul sensibil al vizualului, indivizii nu s-au topit ntr-unul
singur. Se poate vorbi mpreun, se poate chiar organiza vorbirea
comun: rmne (mereu) c fiecare vorbe`te n registrul su ì
exist attea registre c\i participan\i. Cntatul la unison, din
contra, permite s se ajung la realizarea unei entit\i care tope`te
aportul fiecrei individualit\i ntr-o comun ì unic manifestare
sonor.
Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.249 (PG 29,329).
116
117
Acest aspect va mai fi dezvoltat ì n prezenta lucrare n Cap.III.2. Harmonia -
118
concept muzical-tehnic, categorie filozofic ì realitate teologic.

119
Thrasybulos G.Georgiades, op.cit., p.99: tnende Verkorperung
Gemeinschaft (tr.n.).
45
der
Se n\elege atunci importan\a simbolic (s.n.) ì chiar

teologic (thologale) pe care o poate avea cntarea la unison ntr-o
slujb care are tocmai scopul ca ansamblul celor care particip la ea
s devin un singur ì acelaì trup; trupul tainic (mystique) al lui
Hristos. 120
3. Timpul liturgic ì cntarea
a. Probleme legate de practica liturgic a Octoihului

n Biserica Ortodox
Am amintit la nceputul acestui capitol despre o tendin\ ce
apare uneori n cazul studierii muzicii biserice`ti, de a lua n
considerare aspectele muzicale ì cele liturgice n mod unilateral ì
despr\ite unele de altele.
n acest sens, referindu-ne la cazul particular al Octoihului121
- cele opt glasuri biserice`ti putem fi tenta\i s ne gndim doar la
glasuri n sine, ca structuri muzicale122 - ì mai pu\in la succesiunea
lor regulat, sptmnal, cte un glas pe sptmn (cu excep\iile
Claude Duchesneau; Michel Veuthey, op.cit., p.154 `.u. (tr.n.).

n The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3..., p.524 `.u., articolul
Octoechus (Heinrich Husmann) deosebe`te cartea de slujb numit Octoih, n
care cntrile sunt aranjate dup glasuri - cte un glas pe sptamn, n cicluri de cte
opt sptmni, dup numrul glasurilor - de sistemul muzical (n sine) al celor opt
moduri (glasuri). n prezentul studiu vom trata mpreun cele dou accep\iuni, cea
liturgic - legat de sensul Octoihului ca ciclu ì carte de slujb - ì cea muzical, n
dinamica (istoric ì liturgic) a determinrii lor reciproce.
122
Gustave Reese, Music in the Middle Ages, New York, 1940, p.71: Etimologic,
Octoih sugereaz indirect ideea a opt formule muzicale de un anumit fel (tr.n.).
120
121
46
intercalrii unor cntri pe glasuri diferite din Mineie123). Ce se

poate trece astfel cu vederea sunt semnifica\iile celor ctorva
aspecte att de comune, nct au devenit aproape inobservabile:
faptul c sunt opt glasuri ì faptul c se schimb sptmnal.
Totuì, aceste aspecte se pot dovedi revelatoare mai ales din
punct de vedere liturgic, remarcndu-se ì prin stabilitatea lor n
cursul istoriei. Principiul Octoihului - adic organizarea liturgic a
imnelor pe opt sptmni la rnd, cntate pe opt glasuri diferite,
cte un glas pe sptmna, ciclu ce se repet continuu - apare
asociat numelui lui Sever al Antiohiei, deja spre sfrìtul sec.al Vlea124. Dar trebuie observat c la acesta era vorba nu att de
aranjarea cntrilor dup glasuri, ct mai ales dup primele opt
duminici ale celor àpte sptamni ce urmeaz Pa`tilor125. Astfel
nct, originar, semnifica\ia muzical a Octoihului lui Severus al
Antiohiei era foarte redus, dac era vreuna, deoarece chiar
pu\inele indica\ii privind glasurile, care apar n manuscris, par a fi
a`ternute de o mn mai trzie126. Ordonarea dup glasuri, ntr-un
sens mai apropiat de cel uzual astzi n Biserica Ortodox, apare
abia n manuscrise ulterioare, ncepnd de prin secolele XI ì
XIII127.
O alt men\iune, ce trimite la o perioad chiar mai timpurie,
apare n Pleroforia lui Ioan de Maiuma (pe la 515), ntr-un
fragment care se refer la o discu\ie dintre Avva Siluan (sec.al IVlea) ì un ucenic al su ì unde termenul de Octoih apare n mod
limpede ntr-un sens muzical-liturgic, fr ns a se putea preciza
detalii: ntr-o enumerare a ucenicului (cntrile) cele ale
V. nsemnrile de tipic privind glasurile ì combinarea cntrilor ciclului mineal,

fix n raport cu anul calendaristic, cu cele ale ciclului pascal, mobil ca dat, ce abund
n toate cr\ile de slujb pentru stran: n Mineie, Triod, Penticostar, Ceaslov, ca ì n
Tipic. Diferite edi\ii ale acestor cr\i sunt indicate n Bibliografia de la sfrìtul
lucrrii.
124
The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3..., p.524 `.u.
125
Eric Werner, The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) - A Study in
Musical Symbolism, n Hebrew Union College Annual, XXI, Cincinnati, 1948, p.224.
126
Ibid., p.233.
127
Klaus Wachsmann, Untersuchungen zum vorgregorianischen Gesang, Regensburg,
1935, p.87.
123
47
octoihului sunt puse dup rnduiala cntat a canoanelor ì a
ceasurilor128.
Se poate observa aàdar n cazul acestor foarte vechi
men\ionri istorice faptul c mai ales sensul tipiconal-liturgic apare
cu eviden\ - ì n al doilea rnd cel muzical.
Pe de alt parte, este interesant de remarcat faptul c astzi
structura muzical n sine a modurilor (glasurilor) biserice`ti nu ne
d nici o indica\ie asupra motivelor fixrii numrului lor la opt.
Astfel, n cadrul organizrii pe opt glasuri (octo-ihos) a cntrilor
liturgice, ntlnim n diferitele Biserici Ortodoxe glasuri sau
moduri - caracterizate de scri muzicale, formule melodice ì
caden\e specifice129 - crora uneori cu greu li se poate stabili o
nrudire pur muzical. Chiar n cadrul unei singure Biserici, cea
Romn, pot coexista mai multe tipuri de glasuri regionale, unele
destul de diferite130, n cadrul Octoihului, aà cum este cazul
cntrii psaltice propriu-zise131, alturi de care mai ntlnim
cntarea din Ardeal (dup Dimitrie Cun\anu)132 sau cea din
Banat133. Ca s nu mai vorbim de formulele armonice (!) ale
glasurilor cntrii liturgice ruse`ti134, att de ndeprtate de formele
originare.
De aceea, numrul glasurilor - ca moduri muzicale considernd ansamblul variantelor cntrii ce se practic n
Bisericile Ortodoxe, depè`te cu mult numrul opt. Mai mult,
chiar n teoria ì practica mai tradi\ional a cntrii psaltice,
variantele glasurilor pentru stilurile stihiraric ì irmologic, precum
Ibid., p.82, apud Patrologia Orientalia, 8, p.179 s.u.
Gheorghe Ciobanu, Istoricul clasificrii modurilor, SEB vol.II, Bucure`ti, 1979,
128
129
p.162 `.u.
130
Un studiu comparativ ntlnim la Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericeasc la
romni, SEB vol.I, Bucure`ti, 1974, p.342-387.
131
Acesteia i gsim descrise structurile, spre ex., la Prof.Nicolae Lungu,
Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice, ed.II,
Bucure`ti, 1969.
132
V.Dimitrie Cun\anu, Cntrile biserice`ti dup melodiile celor opt glasuri, ed.III,
Sibiu, 1932 (ed.IV, 1943).
133
V.Prof.Dimitrie Cusma, Pr.Ioan Teodorovici, Prof.Gheorghe Dobreanu, Cntri
biserice`ti, Timiòara, 1980.
134
Prezentate pe scurt la J.B.Rebours, Trait de psaltique - Thorie et practique du
chant dans l'glise Grecque, Paris, 1906, p.260-268.
48
ì cele ale stilului papadic, cu specificit\ile sale - alturi de scrile

muzicale modificate de ftorale ca mu`tar, nisabur, hisar - toate
mresc ì ele numrul modurilor cntrii liturgice ortodoxe135.
De asemenea, evolu\iile istorice n domeniul melodic
modal, ca ì deosebirile ce apar ntre teoria ì practica cntrii
psaltice de-a lungul timpului136, complic n plus datele problemei.
n toate aceste cazuri, deì principiul general de organizare
al Octoihului (ca organizare a cntrilor dup opt glasuri) se
consider c rmne valabil, oarecum la modul general, totuì,
numrul ì structura muzical a glasurilor nu ne poate spune de ce
numrul opt este preferat altora mai mari sau mai mici n ceea ce
prive`te modurile cntrii biserice`ti137, el neputnd fi dedus din
ra\iuni pur muzicale138.
n schimb exist numeroase indicii ale rela\iei foarte strnse
ì datnd de milenii (nc nainte de cre`tinism, la hiti\i139 ì vechii
evrei140) dintre calendar, cult ì muzic, pe de o parte, ì ntre
acestea ì numr, pe de alt parte - n cazul nostru intereseaz mai
ales numrul opt - rela\ie ce poate lmuri n bun msur ì
problemele apari\iei ì originii Octoihului141.
V., spre ex., capitolele despre glasuri la Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore
Costea, Prof.Ion Croitoru, op.cit. (Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969),
p.53-125.
136
Gheorghe Ciobanu, Studierea muzicii bizantine n Romnia, SEB vol.II, Bucure`ti,
1979, p.249.
137
Situa\ia este asemntoare definirii intervalului acustic asociat raportului 1/2 ca
octav, datorit mpr\irii sale n opt trepte (dintre care prima apare repetat la
octav), definire ì mpr\ire ce nu-ì gsesc nici o ra\iune pur acustic - pentru c pot
exista la fel de bine ì penta-, hexa- sau heptatonii (-cordii) n cadrul octavei
acustice (1/2), dup cum vedem la muzica altor popoare (India, China etc.) - trebuind
gsite alte motiva\ii, n afara celor pur acustice, eventual de natur simbolic,
religioas; cf. Eric Werner, op.cit., p.219.
138
David Wulstan, The origin of the modes, n Studies in Eastern Chant (ed.Egon
Wellesz and Milos Velimirovic), vol.II, Oxford, 1971, p.11; cp., n general,
dificult\ile criteriilor pur muzicale pentru definirea muzicii sacre (n mod necesar de
factur cultic, liturgic) n Apus, la Claude Duchesneau; Michel Veuthey, op.cit.,
p.130-133.
139
Eric Werner, op.cit., p.217.
140
Ibib., p.219 `.u.
141
Ibid., p.225.
135
49
a1. Calendarul ì teologia timpului liturgic

Primul dintre elementele asociate problematicii Octoihului
n enumerarea dinainte - calendarul - se refer n general la
mpr\irea ì msurarea timpului.
ntr-o perspectiv (deprimant ì oprimant) a msurrii
cantitative a duratei mecanice a existen\ei, calendarul ì cronologia
par s fi nlocuit percep\ia ritmului vital conferit cosmosului de
ctre Creator142. ntr-o viziune biblic ns, timpul - ca ì
dimensiune existen\iala (ontologic) a creatului - ì msurarea lui
ne conduc pn n zilele Crea\iei, cnd Dumnezeu a fcut lumea n
àse zile, odihnindu-se n ziua a àptea (Fac.1; 2,2) ì punnd mai
nainte, n ziua a patra, lumintori pe tria cerului, ca s lumineze
pe pmnt, s despart ziua de noapte ì s fie semne ca s
deosebeasc anotimpurile, zilele ì anii (s.n.) (Fac.1,14).
Pornind de la aceste date (putem spune revelate) se
dezvolt, n bun msur, o ntreag teologie a timpului, ì mai ales
a timpului liturgic. Timpul creatului (aprut odat cu Crea\ia) ì, n
particular, al omului ì perverte`te ì el firea, odat cu cderea
acestuia, ce a pervertit esen\a vremii (dure) sfin\ite, a sl`luirii
lui Dumnezeu cu oamenii (Ap.21,3) [...] n timp, ca ì durat
profanat a unei existen\e entropice, prad corup\iei (stricciunii) ì
marcat de procesul inexorabil al mor\ii143.
i timpul a fost mereu o problem, mai ales prin curgerea
sa, care i d o not caracteristic fa\ de alte dimensiuni fizice144.
Trecerea lumii acesteia (I In.2,17), legarea existen\ial a omului
Constantin Andronikof, Le Temps de la Liturgie, n vol. Eschatologie et Liturgie

(Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma,
1985, p.24 (tr.n.).
143
Idem, Le sens de la liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.55 (tr.n.).
144
Nicolas Ossorguine, La Rssurection du Christ en tant que victoire dfinitive sur la
mort travers le septime jour, d'aprs la liturgie orthodoxe, n vol. Le Christ dans la
liturgie, (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,
1980), Roma, 1981, p.151 `.u.
142
50
de timpul lumii145 ì sfrìtul timpului individual al vie\ii

pmnte`ti n moarte, toate au contrariat continuu sufletul omului,
creat de Dumnezeu pentru nemurire ì ve`nicie. ncercrile
neputincioase ale omului de a ieì din curgerea negativ a timpului
orb ì bolnav146, de regsire a timpului pierdut ì de
permanentizare a clipei147 nu au dus ns la nici un rezultat
deplin. Recuperarea timpului, n cadrul recapitulrii Ì
rscumprrii ntegi lumi, s-a putut realiza doar n Iconomia
Mntuitoare a ntruprii, prin nviere.
i deoarece, dup cuvintele Sfntului Teodor Studitul,
Liturghia (slujbele Bisericii - la liturgie) este recapitularea
Iconomiei Mntuirii148, n particular slujba i d timpului o calitate
specific, redeschizndu-i poarta ctre atemporalitatea ve`niciei149.
Este evident absurd ì imposibil de a opune n mod dialectic
timpul ì eternitatea pentru a ncerca lmurirea aspectului
atemporal al cultului. Nu exist nici un fel de msur comun, nici
un termen mediu, ntre timp ì eternitate. Aceasta nu este un timp
infinit, ob\inut prin adi\ionarea continu, la infinit, a unor unit\i
temporale [...]. Astfel, chiar dac cultul se svrè`te n ntregime
ntr-o durat (oarecare) ì chiar dac el ì desfòar n timp
elementele sale perceptibile (cuvinte, acte rituale, muzic... -s.n.),
totuì i este imposibil de a reda asemntor, n mod experimental,
transcendentul pe care l implic nu mai pu\in [...]. Dar i este la fel
de imposibil de a nu se referi la acest transcendent [...]. Pentru
aceasta, mijlocul prin excelen\ este simbolul [...]. Altfel spus, deì
slujba se desfòar n timp, ea simbolizeaz (figure) n orice
moment ve`nicia150.
Evangelos Theodorou, Temps et ternite dans la liturgie orthodoxe, n vol.

Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes
liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.282.
146
Paul Evdokimov. L'art de l'icone - Theologie de la beut, p.109, 117.
147
George Blan, Dincolo de muzic, Bucure`ti, 1967, p.7-25.
148
Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et
l'homme)..., p.67 (tr.n.), apud Sf.Teodor Studitul, Antirrheticus I,10 (PG 99,340 C).
149
Ibid. (Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie - La relation entre Dieu et
l'homme)..., p.53.
150
Ibid., p.54.
145
51
n timpul liturgic are loc astfel o depìre a categoriilor

ontologice de spa\iu ì timp151, iar legtura dintre ve`nicie ì timp n
cadrul liturgic prive`te, la modul simbolic, manifestarea lui
Dumnezeu n istorie152. O caracteristica a Dumnezeirii find
ve`nicia, este limpede c aceast rela\ie aduce o calitate cu totul
nou ì timpului istoric (al Istoriei Mntuirii), care ì gse`te
expresia n simbolismul liturgic.
n legtur cu aspectul simbolic al timpului liturgic, precum
ì cu temporalitatea caracteristic artei muzicale153 - care amndou
domenii implic, din dou direc\ii, ì cntarea liturgic - n raport
cu ve`nicia, este de observat c aceast rela\ie prive`te de fapt
eshatonul, cele de dup sau de dincolo de timp.
i n afar de expresia sa n unele slujbe specifice ale
Bisericii, cu cntrile respective - cum sunt, de pild, cele ale
Duminicii Lsatului sec de carne, a nfrico`toarei Judec\i154 sau
rnduiala Privegherii din ajunul Srbtorilor155 - dimensiunea
eshatologic a liturgismului cre`tin este o trstur originar a sa156
fiind prezent n ntreaga istorie a Bisericii157. Ea s-a manifestat nu
neaprat prin renun\area la lume158 ì ieìrea din istorie (din timp) Evangelos Theodorou, Temps et ternit dans la liturgie orthodoxe, n vol.
Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes
152
Ibid., p.286.
153
Adrian Iorgulescu, Timpul ì comunicarea muzical, Bucure`ti, 1991, p.5.
154
V. Constantin Harissiadis, L'eschatologie du Dimanche du Jugement dernier, n
vol.Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes
liturgiques, Paris, 1984), Roma, 1985, p.101-113.
155
La Priveghere Srbtorilor Utrenia, slujba dimine\ii, este svrìt ndat dup cea a
Vecerniei, care este slujba de sear, aà nct noaptea lumii acesteia dispare, fiind la
fel ca n Zilele Facerii: i a fost sear, ì a fost diminea\ (Fac. 1,5; 8; 13; 19; 23;
31), cf. Nicolas Ossorguine, Echatologie et cycles liturgiques, n vol. Eschatologie et
Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,
1984), Roma, 1985, p.219.
156
Alexander Schmemann, Introduction to liturgical Theology..., p.51 `.u., 68 `.u.
157
Aà, spre ex., regsim sensul eshatologic al liturgismului cre`tin, clar exprimat, la
Sf.Maxim Mrturisitorul, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Eglise et liturgie dans la
Mystagogie de Saint Maxime le Confesseur, n vol. L'Eglise dans la liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,1979), Roma,
1980, p.75.
158
Alexander Schmemann, Introduction to liturgical Theology..., p.52, 72.
151
52
ceea ce a putut fi, cel mult, cazul unor op\iuni individuale159 - ct

mai ales prin asumarea timpului ì sfin\irea lui.
a2. Ciclul liturgic

Sfin\irea timpului se petrece, ntr-un mod specific, n ceea
ce unii liturgi`ti numesc liturghia timpului (the Liturgy of
Time160; o alt traducere posibil este slujbele vremii) - adic n
ansamblul slujbelor organizate n ciclurile liturgice ale zilei,
sptmnii, lunii ì anului.
Existente ì la evrei, ca ì n religiile pre- sau post-cre`tine
ale altor popoare, ciclurile cultice calendaristice, ordonate n
func\ie de evenimentele astronomice (mi`carea astrelor: cea
aparent a soarelui ì cea a lunii)161 capt o semnifica\ie
sacramental cu totul deosebit n cultul cre`tin, ceea ce constituie
ì o parte important a noului adus de cre`tinism n lume162.
Repetarea ciclic a slujbelor ì srbtorilor cre`tine nu mai
nseamn cercul vicios al imanen\ei fr ieìre, ci este simbolul
Ibid., p.74.
Ibid., p.68 `.u.
159
160
161
Date prezentate rezumativ, dar care pot da o imagine suficient asupra problemelor
legate de timp ì calendar, la Hansjrg Auf der Maur, Feiern im Rhytmus der Zeit I Herrenfeste in Woche und Jahr, n Gottesdienst der Kirche (Handbuch der
Liturgiewissenschaft), Teil 5, Regensburg, 1983, p.16-62.
162
Aà, spre ex., studiul textelor din primele secole cre`tine privind rela\ia dintre
calendar ì Srbtoarea Pa`tilor dovede`te nendoielnic faptul c aceasta din urm nu
voia s fie altceva dect actualizarea evenimentului hristic istoric n lucrarea (ì
atitudinea cu direc\ionare - n.n.) eshatologic a comunit\ii (im eschatologischen
Handeln der Gemeinde). (tr.n.), cf. August Strobel, Texte zur Geschichte des
frhchristlichen Osterkalenders, n Liturgiewissenschaftliche Quellen und
Forschungen, Band 64, Aschendorf, Mnster, 1984, p.VI.
Iar aceast semnifica\ie nou a Pa`tilor poate fi extins la ntregul cult cre`tin,
deoarece orice srbtoare liturgic celebreaz sacramentul pascal, cf.Pierre Raffin,
La Fte de Noel, fte de l'vnement ou fte d'ide ?, n vol. Le Christ dans la
liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,
1980), Roma, 1981, p.178 (tr.n.); sau, altfel spus, evenimentul pascal constituie
misterul central ì dominant al cultului ortodox, care ì arunc razele peste ntregul
an liturgic, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.179.
53
liturgic transparent al ve`niciei163, care n mod vzut se

actualizeaz prin repetarea periodic (ciclic) a comuniunii
sacramentale cu ceea ce este ve`nic164.
Trebuie amintit c aceste cicluri sunt cele care organizeaz
ì cntarea liturgic n Biserica Ortodox, ele constituind deci, se
poate spune, un aspect caracteristic al cntrii liturgice nseì sensul liturgic al acesteia din urm fiind greu de despr\it de
sensurile liturgice ale ciclului (sau ciclurilor) - sau, altfel spus,
acestea au o deosebit relevan\ ì pentru cntarea liturgic.
n realitatea sacramental a ciclurilor liturgice cu valoare
simbolic, ce prilejuiesc o anume prtìe la ve`nicia veacului
viitor, cntarea nso\e`te practic toate slujbele ciclurilor liturgice, ì
n mod firesc se organizeaz dup structura acestora. Tipuri
speciale de cntri se cuprind n slujbele ciclului zilnic (la
Vecernie: stihirile la Doamne strigat-am, la stihoavne, troparele
etc.; la Utrenie: sedelne, antifoane, canoane, condace, luminnde
etc.), ale celui sptmnal (de ex. canoanele specifice fiecrei zile
din cursul saptmnii, n cadrul glasului de rnd din Octoihul
Mare), lunar (de ex. troparele, stihirile ì alte cntri din Mineie)
sau anual (cntrile specifice ale srbtorilor cu dat schimbatoare
dup Pa`ti, din Triod-Penticostar-Octoih, sau cele ale srbtorilor
cu dat fix din Mineie)165.
a3. Ciclul Octoihului

Un ciclu mai pu\in obi`nuit, n sensul eviden\ei
calendaristice naturale imediate, este cel al Octoihului, amintit la
nceputul subcapitolului, care se desfòar pe durata a opt
sptmni. Cele opt glasuri ale cntrilor urmeaz ciclurile de cte
opt sptmni (cte un glas pe sptmn) ce ì-ar putea avea o
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.70 `.u.; v. ì Paul
Evdokimov, L'art de l'icone - Theologie de la beut, p.110.
164
Ibid., p.114.
165
Pentru cntrile acestor cicluri ì rnduiala combinrii lor, v. cr\ile de slujb ì de
cntri corespunztoare, ca ì Tipicul bisericesc, indicate toate n Bibliografia final,
3.b.Cr\i de slujb ì tipic; (c2.Cr\i de cntri).
163
54
prenchipuire n calendarul stravechi al Pentacontadelor, de àpte

sptmni plus o zi, folosit de sumerieni, acadieni ì alte popoare
ale Orientului antic ì din care pot fi regsite astzi urme mai ales
n cincizecimile Postului Mare ì Pa`tilor166. S ne amintim ì
de ciclul celo opt duminici ce urmeaz Pa`tilor n Octoihul lui
Sever al Antiohiei.167
Dar realit\ile cultice pre-(sau ne-)cre`tine din domeniul
calendaristic men\ionate, ca ì teoriile muzicale ì cosmologice, sau
reprezentrile ì specula\iile mistico-simbolice legate de numr (n
particular numrul opt) ale filozofilor greci, ncepnd cu Pitagora168
ì mergnd apoi pn la gnosticii169, alchimi`tii170 ì neoplatonicii171
contemporani primelor secole cre`tine nu epuizeaz explicarea
genezei sensurilor teologice ì liturgic-simbolice ale Octoihului ì
ale celorlalte cicluri de slujbe a Bisericii Cre`tine. Este vorba,
desigur, cel mult despre penetrarea unor sugestii din direc\ia ideilor
amintite n expresile artistice ì liturgice ale cultului, adesea
independent de aspectele specific muzicale ì mai totdeauna sub un
primat clar al liturgicului172.
Acest proces s-ar putea ncadra n dou tendin\e paralele ì
complementare de a integra mo`tenirea religioas precre`tin [...] [ì]
de a nzestra cu o dimensiune universal mesajul lui Hristos. Prima
tendin\, ì cea mai veche, se manifest n asimilarea ì revalorizarea
simbolismelor ì scenariilor mitologice de origine biblic, oriental
sau pgn. A doua tendin\, ilustrat mai ales de specula\iile
teologice ce ncep din sec.al III-lea, se strduie`te s universalizeze
cre`tinismul cu ajutorul filozofiei grece`ti, mai ales al filozofiei
Eric Werner, op.cit., 223 `.u.
Ibid., p.224.
168
V. o trecere n revista a acestor idei antice la Thodore Grold, op.cit., p.2 s.u., 5471 (cap.II: L'esthtique musicale des derniers philosophes de l'antiquit).
169
Ibid., p.50-52; Eric Werner, op.cit., p.221 s.u.; Egon Wellesz, op.cit., p.64-71
(cap.II,V,a: Gnostic Formulae of incantation).
170
Klaus Wachsmann, op.cit., p.59-77. (cap.II,I: Die Theorie des Zosimos von
Panopolis); Egon Wellesz, op.cit., p.72-77 (cap.II,V,b: Greek alchemists on
music).
171
Thodore Gerold, op.cit., p.66-71; Egon Wellwsz, op.cit., p.55-60 (cap.II,III:
Neoplatonic Influences on musical Theory).
172
Klaus Wachsmann, op.cit., p.98; Gustave Reese, op.cit., p.75.
166
167
55
neoplatonice173, ca ì o omologare ì o unificare a tradi\iilor

religioase precre`tine174.
Mult mai mult ns este vorba despre o crea\ie teologic
original, care consider curgerea timpului prin sarbatorile anului
bisericesc, cu cntrile sale, ca o perioad de pregtire ntru
credin\ pentru cele viitoare, dar totodat trind (experiind)
eshatonul n prezent175. Iar baza fenomenului Octoihului n
Biserica Cre`tin este simbolismul liturgic al nv\turii ortodoxe
despre cea de-a opta zi176, pe care Sf. Vasile cel Mare o nume`te
icoana veacului177, veacul cel fr de moarte ì fr de
sfrìt178, asemuit de Sf.Maxim Mrturisitorul cu al optulea brbat
al femeii din pilda imaginat de saduchei spre a fi desluìt de
Mntuitorul (Mt.22,23-32) ì care se refer la vremurile ultime, ale
nvierii mor\ilor ì ale vie\ii viitoare, n care firea temporal ì-a
primit sfrìtul179. Sau, dup cum spune Sf.Ioan Damaschin, al
optulea veac este veacul ce va s fie [...] o singur zi nenserat,
cnd soarele drept\ii va strluci luminos peste cei drep\i180 pentru a nu alege dect un mic numr de exemple din scrierile unor
Sfin\i Prin\i care s-au bucurat de o recep\ie deosebit n Biseric ì
al cror nume este legat n mod special de domeniul liturgic181.
Mircea Eliade, Istoria credin\elor ì ideilor religioase, vol.II, ed.II, Bucure`ti, 1991, p.365 `.u.
Ibid., p.369.
175
Antonios E.Alygizakes, E Oktaehia sten ellinike leitourgike hymnografia,
Thessalonike, 1985, p.295.
176
Ibid., p.294; v. si p.55-82 (cap.2 Symbolismoi kai morfologikes proypotheseis).
177
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.II), trad. de Pr.Dumitru Fecioru, n
Scrieri, partea ntia, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.96 (PG 29,52).
178
Sf.Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie, trad. de Pr.Prof.Dr.Dumitru
Stniloae, n Filocalia, vol.III, Sibiu, 1948, p.133 (PG 90,392).
179
Ibid.,131-133 (PG 90,390-392).
180
Sf.Ioan Damaschin, Dogmatica..., p.46 (PG 94,864).
181
Sf.Vasile cel Mare, mai ales pentru Sf.Liturghie ce i poart numele, Sf.Maxim
Mrturisitorul pentru Mistagogia sa, una dintre cele mai vechi ì mai grandioase
tlcuiri ale Sf.Liturghii, iar Sf.Ioan Damaschin, cel pu\in pentru atribuirea tradi\ional
a alctuirii Octoihului.
173
174
56
b. Semnifica\ia ciclului liturgic n tratatul Despre Sfntul Duh al

Sfntului Vasile cel Mare
Un fragment din tratatul Despre Sfntul Duh al Sf.Vasile
cel Mare, n care acesta vorbe`te despre nv\turile nescrise ale
Bisericii, prezint un interes deosebit prin relevan\a sa teologic ì
liturgic pentru domeniul de care ne ocupm182.
n acest fragment, care este o tlcuire liturgic a unuia
dintre Sfin\ii Prin\i cei mai importan\i n legtur cu structurarea
cultului cre`tin, putem observa deja (n sec.al IV-lea !) cele mai
multe dintre sensurile elementelor ciclice existente ì astzi n
slujbele Bisericii Ortodoxe ì, implicit, n cntarea liturgic.
n primul rnd, atunci cnd Sfntul Vasile cel Mare se
refer la rugciunile pe care le facem stnd n picioare, n zi de
duminic (ì privind spre rsrit, cum spune cteva rnduri mai
nainte de fragmentul citat183) este n mod evident vorba despre un
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.80 `.u. (PG 32,189-192; dm n not
textul integral al traducerii, pentru a fi clar contextul general al analizelor ulterioare):
Facem rugciuni stnd n picioare, n zi de duminic, dar nu cunoa`tem to\i motivul.
(Facem aceasta) nu numai pentru a ne reaminti prin aceast pozi\ie, n ziua nvierii, de
harul ce ni s-a dat - de faptul c am nviat mpreun cu Hristos ì c trebuie s privim
ctre cele de sus - ci ì pentru c (aceast zi) pare s fie chipul veacului viitor. De
aceea, deì este nceputul zilelor (sptmnii), nu a fost numit de Moise prima, ci
una, Pentru c, zice (Scriptura), s-a fcut seara ì s-a fcut diminea\ (ì a avut loc) o
zi (Fac.1,5), ca ì cum aceeaì zi avea s aib loc de mai multe ori. Aceast zi este
una ì n acelaì timp a opta ì (simbolizeaz) pe acea cu adevrat una ì a opta zi, la
care s-a referit Psalmistul n unele suprascrieri ale psalmilor (Ps.6 ì 11); este starea
care se va arta dup acest timp, ziua cea fr de sfrìt, care nu cunoa`te seara nici a
doua zi, acel veac netrector ì fr sfrìt. Prin urmare, Biserica ì nva\ fiii s se
roage n aceast zi stnd n picioare, pentru ca prin continua reamintire a vie\ii celei
fr de sfrìt, s nu neglijeze (s-ì procure) merindele (necesare) n vederea mutrii
(la alt via\). Via\a viitoare, despre care credem c va avea loc n veacul viitor, este
simbolizat de toat (perioada) Cinzecimii. Cci acea zi una ì prima, nmul\it de
àpte ori cu àpte, alctuie`te perioada de àpte sptmni sfinte ale Penticostarului.
ncepnd cu Duminica, se reia acel ciclu de 50 de ori, sfrìnd cu Duminica. n felul
acesta (aceast perioad) se aseamn ve`niciei, care, ca ntr-o mi`care ciclic, ncepe
de la un punct ì la acelaì punct ajunge. Biserica ne-a nv\at c n aceast perioad
s facem rugciuni stnd n picioare, pentru ca s ne ridicm cu mintea de la cele
prezente la cele viitoare.
183
Ibid., p.80 (PG 32,189-192).
182
57
fapt sau, oricum, un cadru liturgic - pentru c imediat anterior

fuseser men\ionate slujbele ì jertfele (liturgice ale) Vechiului
Testament, n contextul altor nv\turi nescrise, transmise prin

Tradi\ie, despre practicile liturgice cre`tine obi`nuite: semnul
crucii, rnduielile Botezului etc.184
Dar, n mod special, este vorba despre ziua de Duminic, n
care cre`tinii se adunau pentru cultul lor, instituit de Mntuitorul,
nc din vremurile apostolice185.
n al doilea rnd, caracterul ciclic al slujbelor este de
asemenea limpede nf\isat, fiind pus n legtur cu structura
sptmnii (unde apare ì a opta zi, ca fiind tot una cu ziua cea una)
ì cu Cincizecimea, aceasta fiind socotit ca ì alctuit din àpte
sptmni (de àpte ori cte àpte zile), plus a opta duminic.
ns cel mai important aspect al textului analizat este
tlmcirea teologic ì liturgic pe care o d elementelor amintite,
tlmcire ntemeiat pe datele Revela\iei ì ale Tradi\iei. Ciclul
liturgic este simbolul ve`niciei (simbol liturgic, n contextul dat), fie
c este vorba de sptmn (n care a opta zi este iarì ziua cea una)
sau de Cincizecime, n care cele de àpte ori cte àpte zile (ca tot
attea zile-Duminici, ce reiau de 50 de ori Duminica nvierii) se
ncheie cu a opta Duminic (sptmnal) - aà nct ncepnd cu
Duminica [...] [ì] sfrìnd cu Duminica, n felul acesta [...] se
aseamn ve`niciei, care, ca ntr-o mi`care ciclic, ncepe de la un
punct ì la acelaì punct ajunge186.
Mult mai important dect asemnarea mi`crii ciclice cu
ve`nicia este ns semnifica\ia Duminicii, pe care Sf.Vasile cel Mare
o consider revelat, punnd-o n legtur cu nceputul tuturor
lucrurilor, consemnat n Cartea Facerii (1,5). Aceast zi, cea dinti,
de fapt cea una a Facerii ì a nvierii Domnului, pare s fie chipul
veacului viitor (s.n.) [...]. Aceast zi este una ì n acelasi timp a opta
ì (simbolizeaz) pe cea cu adevrat una ì a opta zi [...]; este starea
care se va arta dup acest timp, ziua cea fr de sfrìt, care nu
cunoa`te seara nici a doua zi, acel veac netrector ì fr sfrìt [...]
Via\a viitoare, despre care credem c va avea loc n veacul viitor,
Ibid., p.79 s.u. (PG 32,188 `.u.).

V. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.147 `.u. (cap.IV,2: Vechimea
184
185
srbtorii Duminicii).
Sf.Vasile cel Mare, op.cit., p.81 (PG 32,192).
186
58
este simbolizat de toat (perioada) Cincizecimii. Cci acea zi una

ì prima, nmul\it de àpte ori cu àpte, alctuie`te perioada de
àpte sptmni ale Penticostarului (s.n.).187
Asemnarea mi`crii ciclice cu ve`nicia - datorat
aspectului oarecum exterior ì chiar fizic al revenirii repetate n

acelaì punct - putea s sugereze, pe de o parte, caracterul
artificial, construit ì omenesc, al simbolului, iar pe de alt parte,
putea s induc un sens doar temporal, pmntesc, istoric,
ntructva cantitativ, n ceea ce prive`te ve`nicia. Dar Sf. Vasile cel
Mare este con`tient de marea deosebire dintre un simbol cu
rdcina n Revela\ia sau instituirea dumnezeiasc ì o alegorie
omeneasc188, aten\ionnd desluìt n aceast privin\.
O scurt parantez referitoare la folosirea ì aprecierea
deosebit a simbolului ì a alegoriei de ctre Sf.Vasile cel Mare poate
fi mai ales lmuritoare. Spre exemplu, n legtur cu Facerea, despre
cele spuse de nv\atii no`tri din Biseric [...] [ce] vorbesc despre
despr\irea apelor ì [care], sub pretextul unei nv\turi duhovnice`ti
ì a unor gnduri mai nalte, au recurs la alegorie, zicnd c prin ape
se n\eleg, n chip figurat, puterile spirituale ì netrupe`ti189 el arat c
trebuie s respingem cuvintele acestea ca pe ni`te interpretari fcute
n vis ì ca pe ni`te basme bbe`ti! S n\elegem prin ap, apa; iar
despr\irea fcut de trie s-o interpretm potrivit cauzei date de
Scriptur (s.n.)190, adic potrivit sensului spiritual revelat. Iar dac
apele cele mai presus de ceruri sunt luate vreodat spre slvirea
Stpnului ob`tesc al universului, noi pe acelea nu le socotim firi
cugettoare [...]. Iar dac cineva va spune c cerurile sunt puteri
contemplative, iar tria, puteri lucrtoare ì svrìtoare ale lucrrilor
pe care le au de ndeplinit, s privim cuvintele lui ca pe ni`te cuvinte
Ibid., p.80-81 (PG 32,192).
Idem, Omilii la Hexaemeron (Omilia a IX-a)..., p.170 s.u. (PG 29,188): Cunosc
187
188
legile alegoriei; nu le-am descoperit eu, ci le-am gsit n lucrrile altora. Cei care nu
interpreteaz cuvintele Scripturii n sensul lor propriu [...] adic cei care folosesc
interpretarea alegoric, au ncercat s dea credit Scripturii, punnd n seama ei
propriile lor idei, schimbnd sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj
figurat. nseamn, ns, s te faci mai n\elept dect cuvintele Duhului, cnd, n chip
de interpretare a Scripturii, introduci n Scriptura ideile tale. Deci, s fie n\eleas
Scriptura aà cum a fost scris.
189
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.III)..., p.107 (PG 29,73).
190
Ibid., p.108 (PG 29,76).
59
plcute, dar nu vom spune c sunt adevrate (s.n.). Tot aà nici roua,
bruma, frigul ì arì\a nu sunt firi spirituale ì nevzute, pentru c n

profe\ia lui Daniil sunt puse s laude pe Creatorul universului; iar cei
cu mintea sntoas socotesc cuvintele lui Daniil, interpretate n chip
spiritual (s.n.), ca ni`te cuvinte care completeaz slava adus
Ziditorului.191
Deci alegoriile ì cuvintele plcute fcute sub
pretextul unei nv\turi duhovnice`ti ì a unor gnduri mai nalte
sunt altceva dect cele interpretate n chip spiritual, ì acest fapt
pare sa fie un principiu general al teologhisirii la Sf.Vasile cel
Mare, dup cum vedem ì dintr-o alt mrturisire a sa: e vorba s
cercetez alctuirea lumii ì s contemplu universul, nu pe temeiul
principiilor filozofiei lumii, ci pe temeiul nv\turilor pe care
Dumnezeu le-a dat (s.n.) lui Moisi, slujitorul lui, Care i-a vorbit lui
Moisi aievea, nu prin enigme [...] [ì] nici nu cutam cuvinte care
s sune frumos la ureche, ci, n orice mprejurare, preferm
cuvintele cu n\eles bun.192
Iar n alt parte el avertizeaz c nimeni s nu compare
dumnezeiasca noastr nv\tur, care este simpl ì neme`teùgit
cu curiozit\ile celor care au filozofat despre cer. Pe ct de
frumoas este frumus\ea femeilor cinstite fa\ de a curtezanelor, pe
att este de mare ì deosebirea dintre nv\turile noastre ì
nv\turile filosofilor profani. Ace`tia prezint n nv\turile lor
probabilit\i siluite (s.n.); aici n Scriptur, adevrul st de fa\
(s.n.), lipsit de cuvinte me`teùgite.193
Revenind la fragmentul analizat se poate spune c ntr-un
astfel de context - pe care-l putem numi metodologic - Sf.Vasile cel
Mare lmure`te ì sensurile spirituale ale ciclului temporal, ale zilei
cea una ì ale Duminicii (sensurile spirituale fiind cele care dau
valoarea simbolic-liturgic), ntemeindu-le pe Sfnta Scriptur ì pe
interpretarea autentic a Tradi\iei Biserice`ti, transmis n cuvintele
cele de tain194 ale nv\turilor nescrise ale Bisericii195 - aà cum
Ibid.
Ibid.(Om.VI), p.131-133 (PG 29,117-121).
193
Ibid.(Om.III), p.107 (PG 29,73).
194
Ibid.(Om.II), p.95 (PG 29,49).
195
Idem, Despre Sfntul Duh..., p.81 (PG 32,193).
191
192
60
putem vedea ì n alte scrieri ale sale, spre exemplu n Omiliile la
Hexaemeron196.
n felul acesta, fa\ de sensul temporal cantitativ pe care-l

poate sugera ciclul singur, semnifica\ia revelat a Duminicii (care
este acelaì lucru cu o instituire dumnezeiasc a simbolului liturgic
care este Duminica197), asociat ciclului, aduce un incomparabil
plus calitativ. Duminica este chipul veacului viitor198, al
eshatonului. Ciclul liturgic, fie n cazul sptmnii (cu a opta zi
aceeaì ca ì cea una), sau n cel al Cincizecimii (cu a opta
Duminic ajungnd tot acolo de unde a plecat cu prima Duminic,
adica tot la Duminic), este simbol al ve`niciei nu numai pentru c
mi`carea ciclic se aseamn cu ve`nicia, ci mai ales pentru c
aceste perioade (sau timpuri liturgice) sfinte sunt ntr-un fel chipuri
sau extensiuni ale Duminicii199 - cea care este, aà cum am vzut,
simbolul eshatonului, chipul veacului viitor. Ve`nicia
simbolizat de ciclurile liturgice nu este o ve`nicie ciclic cu
coresponden\ mecanic sau fizic, ci este ve`nicia eshatonului
simbolizat de Duminic, n care prin nviere s-a restabilit pentru
crea\ia czut starea originar - sacramental deja, iar n mod
desvrìt n veacul viitor.
Fiind n legtur cu Dumunica, fiind alctuite (dup cum
spune Sf.Vasile cel Mare) de acea zi ì mprtìndu-se prin
aceasta din ve`nicia veacului viitor (cu al crui chip a fost
nvrednicit Duminica), ciclurile liturgice ì trag puterea
simbolic, n ultim instan\, din nvierea Mntuitorului, prin care
ì Duminica ì-a regsit chipul de zi cea una, acelaì cu cel de
Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.II)..., p.95 `.u. (PG 29,49-52).

S-ar putea vorbi despre o instituire liturgic a Duminicii n msura n care aceasta
este (sau actualizeaz liturgic ì simbolic) att Ziua Facerii ct ì a nvierii, iar mai
apoi ì a Pogorrii Duhului Sfnt, toate aceste evenimente ale Mntuirii aprnd
men\ionate ì n fragmentul analizat din scrierea Sf.Vasile cel Mare Despre Sfntul
Duh..., p.80-81 (PG 32,192); cp. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.146
(Sect.I, Partea a patra, Cap.IV,1., Temeiurile instituirii duminicii ca srbtoare
sptmnal).
198
Sf.Vasile cel Mare Despre Sfntul Duh..., p.80 (PG 32,192).
199
Cci acea zi (s.n.) una ì prima, nmul\it de àpte ori cu àpte, alctuie`te perioada
de àpte sptmni sfinte (s.n.) ale Penticostarului, cf.Ibid., p.81 (PG 32,192).
196
197
61
dincolo de sptmn, al zilei a opta (chip sfin\it ì prin Pogorrea

Sfntului Duh, la cellalt capt al Cincizecimii200).
Caracterul pascal al Duminicii este mprtìt astfel ì de
ciclurile liturgice ale Bisericii, care ì gsesc n el ntemeierea lor
simbolic-liturgic.
ntr-un mod nrudit cu problema rela\iei mai nainte amintit
dintre alegorie ì simbol, o remarc este necesar ì n legtur cu
folosirea numerelor la Vasile cel Mare, deoarece n fragmentul studiat
apare ziua cea una ì a opta, sptmna (ciclul de àpte zile sau de
sptmni de zile), cincizecimea (de cincizeci de zile) ì este `tiut c
preocuparea pentru numr201 constituia un lucru obi`nuit pentru
cugetarea pgn antic202 - ea nso\ind, dup cum am artat n
subcapitolul precedent, ì cristalizarea istoric a Octoihului. Un alt
fragment din tratatul Despre Sfntul Duh ajut la situarea corect n
aceast problem, atunci cnd avertizeaz asupra necesit\ii folosirii
cuvenite a numerelor, artnd c transmi\nd (nv\tura) despre
Tatl, Fiul ì Sfntul Duh (despre Sfnta Treime n.n.), Domnul nu s-a
folosit de numere [...] ci ne-a fcut cunoscut credin\a care duce la
mntuire (folosindu-se) de nume sfinte. Pentru c credin\a este cea
care ne mntuie`te, iar numrul a fost conceput ca semn care ne face
cunoscut totalitatea persoanelor [...] [cci] cele de necuprins sunt mai
presus de orice numr [...] [ì] dac trebuie s ì numrm (se cuvine
s fim aten\i) ca nu cumva prin aceasta s pctuim mpotriva
adevrului.203
n spiritul acestor considera\ii, ziua Duminicii, cea una ì a
opta, este chipul nvierii ì a veacului viitor (la fel ca ì
desfùrarea ei n ciclurile de àpte ì cincizeci de zile) nu n
virtutea vreunei specula\ii asupra poten\ialit\ilor simbolice ale
Cp. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.146 (Sect.I, Partea a patra,
Cap.IV,1: Temeiurile instituirii duminicii ca srbtoare sptmnal).
201
Este vorba despre preocuparea pentru numr att considerat n sine, matematic, ì
legat de msurtoare sau numrtoare, ca ì despre specula\iile filozofice, simbolice
ori alegorice n legtur cu numrul.
202
Un reflex al problemelor ntlnirii spiritului exact (`tiin\ific ntr-un sens restrns)
cu duhul Revela\iei l putem vedea ì la Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron
(Om.IX)..., p.170 `.u.(PG 29,189), acolo unde acesta vorbe`te despre inutilitatea
numerelor precise asociate msurtorii pmntului pentru referatul biblic al Crea\iei,
care cuprinde doar cele absolut necesare pentru mntuire.
203
Sf.Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfnt..., p.59 (PG 32,149).
200
62
numerelor respective, ci ca urmare a rnduielilor dumnezeie`ti,

descoperite n Iconomia Facerii ì Mntuirii.
*
n legtur cu aspectele muzicale ale Octoihului, desigur c
Sf.Vasile cel Mare nu vorbe`te nicieri, la modul direct, despre
vreo rnduire a cntrilor liturgice dup oarecare opt glasuri. ns
pentru aprecierea corect a situa\iei trebuie s \inem seama ì de o
serie de al\i factori. Astfel, n numeroase alte scrieri ale sale,
Sf.Vasile cel Mare d dovad de o bun informare ì uneori ne las
chiar s bnuim o oarecare pricepere n problemele muzicale ale
timpului su.
Termenii, referirile, alegoriile ì sugestiile de natur
muzical abund n opera sa. El face men\iune de unele moduri ale
muzicii grece`ti (doric,204 frigian205) - crora le cunoa`te efectele
asupra sufletului omenesc206, conform concep\iilor antice despre
ethos ì katharsis207 - ì cunoa`te de asemenea ideile de origine
pitagoreic ale filozofilor antici despre muzica (armonia)
sferelor208, produs (n descrierea Sf.Vasile cel Mare) de mi`carea
planetelor, care, pentru c se mi`c contrar mi`crii ntregului cer,
prin despicarea eterului, scot un sunet att de plcut si armonios,
nct ntrece dulcea\a cntecelor209, fr a putea fi ns auzit, din
cauza obi`nuin\ei210. Aminte`te fapte biblice211, legendare (despre
Idem, Omilia a XXII-a catre tineri, n Scrieri, Partea ntia, trad. de Pr.Dumitru
Fecioru, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.578 `.u. (PG 31,584).
205
Ibid., p.576 (PG 31,580).
206
Ibid., loc.cit.(p.576; PG 31,580); v. ì Ibid., p.578 `.u. (PG 31,584).
207
Asupra acestui subiect v. Hermann Abert, Die Lehre vom Ethos in der griechischen
Musik, Leipzig, 1899.
208
Thodore Grold, op.cit., p.2.
209
210
Ibid., loc.cit.(p.100; PG 29,57): asemnarea cu obi`nuin\a datorit creia fierarii
nu mai simt zgomotul din fierrii, pentru c li se bate mereu cu ciocanul n urechi
(loc.cit) poate trimite de asemenea la legenda potrivit creia Pitagora a descoperit
rela\iile numerice corespunzatoare sunetelor muzicale observnd zgomotul loviturilor
a patru ciocane btnd ntr-o fierrie, cf.Dem.Urm, Acustic ì muzic, Bucure`ti,
1982, p.93 s.u.
211
Sf.Vasile cel Mare, Omilia a XXII ctre tineri..., p.578 (PG 31,581-584): David,
poetul sfintelor cntri, (folosindu-se de acestea) a slobozit pe mpratul Saul, dupa
cum se spune, de duhul cel rau (I Regi, 16,23).
204
63
Pitagora212, despre cntecele sirenelor213) sau istorice (despre

Alexandru214), legate de muzic ì cntare ì descrie minu\ios (dar
judecndu-le foarte aspru) aspectele duntoare a muzicii pagne
din vremea sa - spectacole unde se cnt cntece de desfru ì de
ruìne215 - recomandndu-le cre`tinilor s se ab\in de la ea216.
Vorbe`te chiar despre exerci\iul dificil, intens ì de lung
durat, la care trebuie s se supun cel ce se ocup de cntare ì
muzic217 ì, ntr-o clasificare a artelor, aèaz cntatul la flaut,
alturi de dans, n rndul artelor numite practice218. Folose`te multe
compara\ii muzicale219 ì mai ales no\iunea de armonie, fie n
sensul propriu-zis muzical (dar urmrind totdeauna ì o trimitere
spiritual)220, fie ntr-unul mai general, aplicat de cele mai multe ori
ordinii dumnezeie`ti a Crea\iunii221, dar ì alctuirii omului ì rela\iei
dintre suflet ì trup (fapt)222, vorb ì fapt223, dintre Duhul lui
Ibid., p.578 `.u. (PG 31,584).
Ibid., p.569 (PG 31,569).
214
Ibid., p.576 (PG 31,580).
215
Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.IV)..., p.110 (PG 29,77). Cp. ì Ibid. (PG 29,80):
212
213
aceste spectacole desfrnate sunt o `coal ob`teasc de desfru pentru cei care stau ì
le privesc, iar melodiile armonioase ale flautelor ì ale cntecelor de ruìne se
nscuneaz n sufletele asculttorilor ì nu fac altceva dect s-i conving s se
desfrneze ì s joace dup ritmul chitarelor ì flautelor; v. ì Idem, Omilii la Psalmi
(Ps.I)..., p.190 (PG 29,224).
216
Idem, Omilia a XXII-a ctre tineri..., p.578 `.u. (PG 31,581): urechile s nu
primeasc n suflet cntece de ruìne [...]. De aceea trebuie s lua\i parte la aceast
muzic la mod acum tot att de pu\in ca ì la orice alt fapt ruìnoas.
217
Ibid., p.575 `.u. (PG 31,577-580).
218
Idem., Omilii la Hexaemeron (Om.I)..., p.78 (PG 29,17).
219
Idem, Omilia a XXII-a ctre tineri..., p.572 (PG 31,576): muzicantul nu ngduie
de bun sa voie s-i fie dezacordat lira ì nici dirijorul nu ngduie s aib un cor
care s nu cnte ct mai armonios.
220
Ibid., loc cit.(p.572; PG 31,576).
221
Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.I)..., p.78 (PG 29,20): Moisi \i-a artat pe
Me`ter, Care nu numai c a intrat n fiin\a tuturor celor din lume, dar a ì pus toate
pr\ile ei n armonie (s.n.) unele cu altele ì a fcut un tot armonic (s.n.),
corespunzator ì de acord cu El.; cp. ì Idem, Omilii la Hexaemeron (Om.III)...,
p.108 (PG 29,76): chiar adncul [...] cuprins ì el n corul ob`tesc al crea\iei [...]
potrivit glasurilor puse n el, mpline`te n chip armonios (s.n.) cntarea de laud n
cinstea Creatorului.
222
Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.236 `.u. (PG 29,505-508): Faptele trupului
nostru, care duc la slvirea lui Dumnezeu, sunt psalmi, atunci cnd trupul, n armonie
64
Dumnezeu ì sufletul omului224, sau n cazul armoniei

duhovnice`ti225 ce urmeaz contempla\iei dumnezeie`ti a aceluia
care-ì pune via\a n armonie (s.n.) cu o contempla\ie ca
aceasta226.
*
nc un aspect se cuvine s fie subliniat n fragmentul
analizat, din tratatul Sf.Vasile cel Mare Despre Sfntul Duh, ì
anume, este vorba despre dimensiunea duhovniceasc ì pastoral
a actelor liturgice ì simboalelor nf\iàte227. Prezentarea
semnifica\iilor simbolice ale Duminicii ì ale ciclului liturgic
(pascal) nu mbrac haina unei expuneri abstracte, pur
intelectuale, ci implic permanent pe cititor (ca ì pe autor) n
realitatea teologic ì liturgic-sacramental descris. Dincolo de
folosirea aproape exclusiv a persoanei ntia plural - facem
rugciuni [...] pentru a ne reaminti [...] de harul care ni s-a dat de faptul c am nviat mpreun cu Hristos ì c trebuie s privim
ctre cele de sus [...]228 - ce poate da impresia unei implicri
automate, formale, mai mult de natur gramatical, chiar ì n
cazul nuan\elor imperative - n aceast perioad s facem
rugciuni stnd n picioare, pentru ca s ne ridicm cu mintea de
la cele prezente la cele viitoare [...]229 - deci, dincolo de aceste
(s.n.) cu ra\iunea, ne face s nu svrìm nimic distonant n mi`crile noastre [...]. Lui
Dumnezeu i atribuim toat starea sufletului nostru, care este n armonie (s.n.) cu
faptele noastre.
223
Ibid. (Ps.XLVIII), p.311 `.u. (PG 29,436): Psaltirea este un instrument muzical
care scoate sunete n armonie (s.n.) cu melodia vocii. Aàdar psaltirea cea ra\ional se
deschide, mai cu seam atunci cnd faptele sunt svrìte n deplin acord cu
cuvintele.
224
Ibid. (Ps.XLV), p.299 (PG 29,416): poate privi tainele dumnezeie`ti [...] numai acela care
poate fi instrument muzical armonios (s.n.) al fgduin\ei, nct, n loc de instrumentul
muzical numit psaltire, sufletul lui s fie mi`cat prin lucrarea Sfntului Duh.
225
Ibid. (Ps.XXIX), p.239 (PG 29,312): To\i c\i sunt cuvioì ì pstreaz dreptatea
cea ctre Dumnezeu, toti aceia pot s cnte lui Dumnezeu psalmi n chip armonios
(s.n.), urmnd ritmurile cele duhovnice`ti.
226
Ibid. (Ps.XXVIII), p.224 (PG 29,285).
227
Unele dintre aceste aspecte, legate la modul general ì de cntarea liturgic, vor fi
tratate, n mod special, n Cap.II al acestui studiu, Alte aspecte reologice ale cntrii
liturgice ortodoxe.
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.80 (PG 32,192).

Ibid., p.81 (PG 32,192).
228
229
65
aspecte ce pot prea nc exterioare, relevarea n\elesurilor

esen\iale pentru mntuire, ale cuvintelor, dar ì ale gesturilor
(actelor liturgice), este mai ales ceea ce implic personal. Astfel
nct, ca ntr-un mic rezumat al nv\turii de credin\, aflm c
facem rugciuni stnd n picioare, n zi de duminic [...] pentru a
ne reaminti prin aceast pozi\ie (s.n.), n ziua nvierii, de harul care
ni s-a dat - de faptul c am nviat mpreun cu Hristos, ì c trebuie
s privim ctre cele de sus (s.n.) [...]230, iar Biserica ì nva\ fii
s se roage n aceasta zi stnd n picioare, pentru ca prin continua
reamintire a vie\ii celei fr de sfrìt (s.n.), s nu neglijeze (s-ì
procure) merindele (necesare) n vederea mutrii (la alt via\).
Via\a viitoare, despre care credem c va avea loc n veacul viitor
(s.n. - ì care) este simbolizat de toat (perioada) Cincizecimii.231

Pentru credincioì ve`nicia veacului viitor este important nu ca ì
mrime ontologic independent de noi, ci ca ì via\ de care ne
mprtìm (devenind a noastra) ì pentru care trebuie s ne
strduim a o dobndi, adic a ne procura, de aici, merinde.
De asemenea, Biserica ne-a nv\at ca n aceast perioad
s facem rugciuni stnd n picioare, pentru ca s ne ridicm cu
mintea (s.n.) de la cele prezente la cele viitoare. Dup fiecare
ngenunchere ne ridicm pentru a arta c datorit pcatului am

czut la pmnt, ns datorit iubirii de oameni a Celui care ne-a
creat, am fost chema\i la cer (s.n.).232 Prin urmare, fiecare dintre
gesturile ì atitudinile liturgice - aici asociate ì semnifica\iilor

Duminicii ì celor ale ciclului liturgic al Cincizecimii - dezvluie o
bog\ie de n\elesuri simbolice ì de nv\turi mntuitoare, pe care,
n mod firesc (n ordinea iconomiei biserice`ti) suntem chema\i s
ni le apropriem.
Rezumnd, se poate spune ca Sf.Vasile cel Mare pleac, n
scurta sa expunere despre nv\turile nescrise ale Bisericii [...] care
au atta nsemnatate pentru credin\233, de la cuvinte ì gesturi
(rugciuni stnd n picioare duminica, ridicri dup ngenuncheri) pe
care credincioìi le svrèau deja n cadrul slujbelor, el
nemaifcnd dect s descopere nc ceva din sensul tainic, ascuns,
Ibid., p.80 (PG 32,192).
Ibid., p.81 (PG 32,192).
232
Ibid.(p.81; PG 32,192).
233
Ibid.(PG 32,193).
230
231
66
duhovnicesc, al respectivelor acte liturgice, care s ajute ca

mprtìrea din realitatea sacrmental s fie ct mai nemijlocit
(existen\ial, am spune astzi) ì progresarea ct mai nsemnat pe
calea mntuirii. Pentru c, n ultim instan\, Biserica (s.n.) ne-a
nv\at234 toate acestea.
*
Luate toate la un loc, adic sensurile pascale ì
eshatologice, ca ì cele duhonice`ti, ale Duminicii (ca ziua cea
una ì a opta) ì ale ciclurilor liturgice, mpreun cu datele
privind muzica contemporan lui rmase n scrierile Sf.Vasile cel
Mare - aceasta din urm avndu-ì originea n antichitatea elin
(modurile, ideile estetice etc.) sau iudaic (psalmii235 ì psalmodia,
ca modalitate specific de cntare a lor236) - ansamblul acestor date,
aàdar, ne conduc spre concluzia c dac nu chiar toate, n orice caz
majoritatea elementelor ì principiilor liturgice ì muzicale, care
vor duce mai trziu pn la structurarea actual a Octoihului sub
multiplele sale aspecte, existau ntr-o form destul de clar deja n
vremea Sf.Vasile cel Mare (sec.al IV-lea). i, lucru foarte
important, acesta considera o parte dintre ele - cele mai importante,
adic cele referitoare la aspectul liturgic ì simbolic - ca ì date ale
Tradi\iei, deci mult mai vechi !
Astfel, cei care au urmat mai trziu Sfntului Vasile cel
Mare n aceast direc\ie (mai ales Sf.Ioan Damaschin fiind, n
sec.al VIII-lea, un reper tradi\ional pentru structurarea Octoihului)
au trebuit s aduc numai un plus de organi(ci)zare n economia
liturgic general a Bisericii (n particular, a cntrii liturgice)
pentru a se ajunge la starea de astzi a slujbelor ortodoxe.
Iar la captul acestor considera\ii se impune n mod firesc
concluzia c structurii complexe muzical-liturgice actuale a
Octoihului, care poate fi pus n rela\ie cu diferitele specula\ii
mistico-simbolice legate de numrul opt sau cu realit\i cultice ì
calendaristice din marginea sau dinafara Bisericii cre`tine, cu att
Ibid.(PG 32,192).
234
Sf.Vasile cel Mare consider psalmii drept cntarea potrivit cre`tinilor, cf.
idem, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213): Psalmul este glas al
Bisericii; v. ì ibid. p.183 `.u. (PG 29,212 s.u).
235
Egon Wellesz, op.cit., p.35 `.u. (cap.I,IV: The Legacy of the Synagogue).
236
67
mai mult i pot fi cutate ì gsite originile autentice n nsì

nv\turile Bisericii despre ziua cea una ì a opta ì despre
Cincizecime, pstrate n Duhul Sfintei Tradi\ii ì ntemeiate pe
Descoperirea Dumnezeiasc.
c. Sfin\irea timpului
Cele opt Duminici ale Cincizecimii (cu toat bog\ia
semnifica\iei lor pascale, izvornd din evenimentul nvierii) se revars
n tot restul anului, desfùrndu-se n cincizecimile repetate ale
seriilor de cte opt sptmni ale Octoihului (ce cuprinde cntarile
nvierii237). Se poate spune c acestea adun sacramental timpul
lumii, (re)vrsndu-l n ve`nicia zilei cea una ì dinti a Crea\iei ì
nvierii, a mpr\iei lui Dumnezeu.
Vremea nvierii, Ziua nvierii (dup primele cuvinte ale
Canonului ì ale Slavei de la Laudele din Duminica nvierii)238,
care nu mai \ine seama de timpul msurat de anii ì lunile timpului
istoric, depìndu-l nemsurat, este prezent deja (sacramental) n
simbolul ciclului liturgic anual numit cu dat schimbtoare, ce ì
are nceputul (ì temeiul) n Duminica nvierii. Ciclul
Cincizecimilor Octoihului (ce continu pe cele ale Postului Mare
ì ale Penticostarului) este astfel simbolul liturgic continuu al
plinirii eshatologice, ce se suprapune peste ciclul anual (mai
istoric, cu dat fix) al Mineelor, prefcnd liturgic mereu
timpul istoric al Bisericii n ve`nicia eshatonului - sau, altfel spus,
timpul istoric al Bisericii fiind totodat, sacramental, veacul
viitor.
Apropriindu-ì ritmurile ciclurilor Crea\iei ì ale Mntuirii ziua (cea una ì a opta), sptmna Facerii, lunile ì anii
deosebi\i de luminatorii zilei a patra (Fac.1,14) ì
Dup cum spune subtitlul (sau titlul complet al) cr\ii Octoihului: Octoih Mare care cuprinde cntrile nvierii pentru toate zilele sptmnii pe cele opt glasuri
biserice`ti, cf.ed.VI, Bucure`ti, 1975.
237
238
Conf.univ.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Ene Brani`te, Prof.Onorar Chiril Pistrui,

Cntrile Penticostarului, Bucure`ti, 1980, p.9; 80.
68
cincizecimea descoperirilor vetero- ì neotestamentare (Pa`tile
cele vechi ì cele noi, Legea ì Pogorrea Duhului Sfnt), aceasta

din urma, cincizecimea, ì depìnd oarecum deosebirea
pmnteasc dintre cicluri, ca fiind chipul zilei cea una - slujbele
Bisericii sfin\esc timpul lumii, fcnd ca timpul istoric s devin
eonul Bisericii, iar evenimentele Mntuirii, deì petrecute istoric o
singur dat, s aib o finalitate eshatologic, prin actualizarea
sacramental n prezentul liturgic239.
n memorialul slujbelor Bisericii - comemorativ-anamnetic,
dar ì profetic - este depìt tridimensionalitatea timpului
pmntesc (trecut-prezent-viitor)240, fiind recuperate ntr-o
recapitula\ie sacramental toate evenimentele esen\iale241.
Poate n mod deosebit prin cuvintele cntrilor liturgice
lum parte ì noi la momentul n care Fctorul meu, Domnul,
lund \rn din pmnt ì nsufle\indu-m cu suflare de via\, ma nviat ì m-a cinstit a fi stpnitor pe pmnt tuturor celor
vzute ì locuitor mpreun cu ngerii (prima stihir a Triodului,
n Duminica lsatului sec de brnz - a Izgonirii lui Adam din
Rai)242, vedem cum Fecioara astzi, pe Cel mai presus de fiin\
na`te (Condacul Na`terii Domnului)243 sau nvierea lui Hristos
vznd [...] ne bucurm (din Slujba nvierii)244 etc. Alturi de to\i
sfin\ii, crora, la ndemnul cntrii, strgndu-ne laolalt, le
prznuim cu dreapt credin\ ì le cinstim cu laude preaslavita ì
cinstita lor pomenire (Slava de la Stihoavna Vecerniei din
Duminica Tuturor Stin\ilor)245, suntem prezen\i nu doar la
recapitularea celor trecute, ci (ntr-o actualizare profetic) ì a celor
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.69-72.

p.56.
241
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox...,
p.47, 75; cp. ì Evangelos Theodorou, La phnomnologie des relations entre L'Eglise
et la liturgie, n vol. L'Eglise dans la liturgie, (Confrences Saint-Serge, XXVI-e
semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.290 `.u.
242
Triod, ed.VII, Bucure`ti, 1970, p.100.
243
Mineiul pe luna decembrie, ed.V, Bucure`ti, 1975, p.408.
244
Penticostar, ed.VII, Bucure`ti, 1988, p.22.
245
Ibid., p.361.
239
240
69
viitoare246, pn la nfrico`toarea Judecat, fiindc sosit-a ziua,

iat naintea uìlor este judecata (Cntarea a patra din Canonul
Duminicii Lsatului sec de carne - a nfrico`toarei Judec\i)247
care pune astzi sfrìt tuturor srbtorilor (din Sinaxarul
Duminicii Lsatului sec de carne...)248.
n timpul recstigat ì prefcut, transfigurat n Sfintele
Slujbe ale Bisericii - simboale ale plinirii vremii (Mc.1,15) avem astfel, deja, ocazia pregustrii ve`niciei mpr\iei249.
Iar aceasta este posibil, desigur, nu datorit vreunor virtu\i
magice ale slujbelor (sau cntrii) n sine, ci prin prezen\a plenar
ì unic a lui Hristos (n multiplele sale dimensiuni: creator, istoric,
n slav, Domnul Parusiei ì Judec\ii), prezen\ ce este cu putin\
n Biseric, n slujbele ei, prin lucrarea Duhului Sfnt250.

p.46.
247
Triod..., p.43.
248
Ibid., p.46.
249
p.42, 44, 62 s.u.
250
Boris Bobrinskoy, Liturgie et eschatologie, n vol.Eschatologie et Liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1984), Roma,
1985, p.37.
246
70
Cap.II Alte aspecte teologice ale cntrii liturgice ortodoxe
CAPITOLUL II: ALTE ASPECTE TEOLOGICE ALE

CNT{RII LITURGICE ORTODOXE
1.Cuvntul n cntarea liturgic
a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic ì

muzica pur
Analiznd titlurile ctorva lucrri de referin\ privind
cntarea bisericeasc ortodox - Despre poezia imnografic din
cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc1, sau O istorie a muzicii ì
imnografiei bizantine2 (momentul istoric bizantin fiind cel mai
important pentru cristalizarea cntrii ortodoxe, cu notele sale
specifice, pstrate pn astzi) ì exemplele se pot nmul\i - putem
observa distinc\ia care se face ntre partea muzical ì cea
imnografic a cntrii liturgice. Acelaì lucru este valabil ì pentru
multe alte lucrri ce abordeaz specializat probleme ale cntrii
ortodoxe ì care analizeaz fie doar (sau mai ales) aspectele
muzicale, fie cele imnografice (ale cntrii).
|innd de o anumit metodologie `tiin\ific sistematic (de
factur scolastic), ce jeneaz adesea expresia teologic
rsritean, ortodox3, distinc\ia men\ionat (altfel acceptabil - cu
Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea
bisericeasc, Bucure`ti, 1937.
2
Egon Wellesz, op.cit.
3
Boris Bobrinskoy, (n) Le Mystre de la Trinit - cours de theologie orthodoxe..., p.9,
vorbe`te despre metoda clasic a teologiei occidentale [...] [n al crei] cadru
`colresc [expresia teologic] se simte incomod (mal l'aise) n numele Tradi\iei
1
71
aten\ionarea necesar asupra alunecrii posibile, din neaten\ie, spre

despr\ire) poate ntuneca nepermis de mult legtura de
nedesfcut dintre cuvnt ì melos (melodie, muzic) n cntarea
liturgic ortodox.
Imnografia, ca termen, trimite deja ctre o defini\ie posibil
a imnului, ca poezie (spre a fi) cntat. 4
i chiar unul dintre autorii lucrrilor men\ionate la nceput
(Egon Wellesz) remarca faptul c n cntarea bizantin (leagnul
cntrii ortodoxe) este imposibil, n orice caz, s fie luat n
considera\ie textul separat de muzic. Fuziunea cuvintelor ì a
muzicii este complet: textele nu pot fi apreciate separat de
melodii, nici melodiile separat de cuvintele cu care erau cntate5.
Ele sunt intim legate mpreun6.
Cu alte cuvinte [vorbind despre natura sau despre fiin\a
cntrii biserice`ti], cntarea este o sintez a melodiei ì a
cuvintelor omene`ti. Sensul acestei sinteze este o reciproc
mbog\ire a elementelor sale: cuvntul d melodiei con\inutul, iar
melodia d cuvntului o colora\ie emo\ional corespunztoare.7
Astfel, cuvntul mpreun cu melodia trebuie considerate,
n cntarea ortodox, ca o entitate (unitar)8, ca o realitate oarecum
de sine stttoare, cu o identitate proprie.
Cntarea liturgic, n aceast accep\iune, ì are originea n
cuvntul cntat al recitativului liturgic - uzual din cele mai vechi
timpuri pentru lecturile sau rostirile cultice9 - ca ì un fel deosebit
ortodoxe celei mai vii, celei mai autentice (tr.n.); la Panayotis Nellas, Omul - animal
ndumnezeit, trad. de Ioan I.Ica jr., Sibiu, 1994, p.2, atitudinea vis-a-vis de aceasta
stare de lucruri este mult mai radical: s te temi de sistem ca de leu, nva\ Prin\ii;
cp. ì Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu..., p.179: E util s ne amintim din
timp n timp c binecuvntarea fgduit fiilor lui Dumnezeu trece dincolo de
mijloacele de expresie teologic n limitele unui sistem dat.
4
Iosif Sava, Lumini\a Vartolomei, Dic\ionar de muzic, Bucure`ti, 1979, p.103, c.I.
5
Egon Wellesz, op.cit., p.VIII (tr.n.).
6
Ibid., p.157 (tr.n.).
7
Ierom.Ilarion Alfeev, The Russian Theological Thinking about the Church Music...,
p.1 (tr.n.).
8
9
T.Vladyshevskaya, Origin of the Russian Church Music and its Aesthetics, Mill., p.8,
mss. dact.
72
de rostire a cuvntului, sau ca o muzic nscut din rostirea,

articularea, n general din exprimarea sonor a cuvntului10.
Lund fiin\ ca urmare a ntruprii sonore a cuvntului n
rostire, melodicitatea unei ntorsturi, a unei melisme a acestei
rostiri cntate se poate uneori autonomiza, ca melos (muzical) de
sine stttor11.
Cntarea liturgic ortodox pstreaz ns unitatea originar
a cuvntului cntat, n care muzicalul melodic este doar un
aspect, o podoab a manifestrii sonore a cuvntului.
Autonomizarea mai nainte amintit a acestui din urm aspect, ca
art muzical (pur) n sine, poate avea loc mai ales n condi\iile
mai pu\in liturgice ale unei culturi laicizate12.
Astfel, n cadrul unit\ii originare cu poten\ialit\i
ambivalente a entit\ii care este cntarea, unul dintre aspecte (cel
melodic-pur muzical sau cel verbal-poetic, eventual prozaic) poate
fi supraevaluat n defavoarea celuilalt - n general n defavoarea
unui echilibru liturgic normal, firesc - lucru ce s-a ì ntmplat
uneori n cursul istoriei aproape bimilenare a cntrii cre`tine.
O prim exagerare a fost n direc\ia ascetist, care
considera cntarea n Biseric (melosul de fapt, cel ce nso\e`te
cuvntul) nu doar inutil, ci de-a dreptul nefast pentru evlavia ì
sntatea duhovniceasc cre`tin. De aceea, nc Sfntul Niceta de
Remesiana trebuia s rspund celor care socoteau inutil ì
nepotrivit vie\ii cre`tine cntarea de psalmi ì de imne13.
i chiar dac dintre ace`tia Avva Pavel Capadocianul, Avva
Siluan sau Ioan Scrarul se refereau n special la monahi, numrul
sus\intorilor patristici ai acestor opinii este destul de mare14 ì
prerile lor pot avea o oarecare importan\ ì pentru credinciosul
mirean.
Ewald Jammers, op.cit., p.20 ì 27.
Ibid., p.22.
12
Aceste considera\ii ar putea avea ì o oarecare valoare simbolic, sau cel pu\in
alegoric, n msura n care reflect felul n care - dup ce a aprut ca ì urmare a
manifestrii cuvntului (cel ce este important ì originar) - o parte a podoabei
(cosmos) cade n ispita ruperii de izvorul existen\ei sale.
13
Sf.Niceta de Remesiana, Despre folosul cntrii de psalmi (De psalmodiae bono),
trad.de St.C.Alexe, MB 1971, nr.1-3, p.135-142 (PL 68,371-376).
14
V. Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.65-69.
10
11
73
Avva Pavel Capadocianul spunea astfel c diavolul cu aceste

tropare ì cu cntarea cufund pe monah n slava deàrt, poate nc ì n
curvie15, iar Avva Siluan, amintind despre primejdia mndriei ì a
mpietririi inimii, arat cum cntarea pe mul\i n cele mai de jos ale
pmntului i-a pogort, nu numai mireni, ci ì preo\i, fiindc i-a moleìt
ì n curvie ì n alte patimi i-a prpstuit16.
Totuì, Sf.Niceta de Remesiana vorbea despre folosul
cntrii de psalmi (De psalmodiae bono)17 ì cum o bun parte,
poate cea mai mare, a imnografiei ortodoxe, ca ì codificarea
acesteia n Octoih, Triod, Penticostar ì Mineie este rodul
ostenelilor monahilor (Sf.Ioan Damaschin, Cosma Melodul,
Teodor ì Iosif Studitul ì mul\i al\ii) care au cultivat cntarea
liturgic n mnstiri ca Sf.Sava, Studion etc., putem spune astzi
c n Tradi\ia liturgic a Bisericii cntarea a avut ntotdeauna un loc
bine stabilit.
Este interesant de remarcat ì faptul c, n vremurile mai
apropiate, cei care au cerut ì ei diminuarea, pn la desfiin\are, a
cntrii n Biseric au invocat motive duhovnice`ti destul de diferite
fa\ de cele mai dinainte - ba chiar contrare, din direc\ia lucrurilor
lume`ti - ì anume, nevoia de adaptare la spiritul modern, care ar cere
o concentrare mai ales de factur intelectual ì o scurtare a slujbelor18.
Polul opus al dezechilibrului liturgic n privin\a cntrii este
cel al unui panmuzicism liturgic, ce d ntr-o oarecare masur
dreptate celor ce se mpotriveau cntrii n Biseric ì care se poate
na`te datorit unui exces de zel muzical, ca ì din mult ambi\ie
deàrt, dar din pu\intate de evlavie19.
Potrivit acestei exagerri, se cnt practic totul n slujb, fr
vreo distinc\ie, chiar ì cele care nu cer neaprat nve`mntare
melodic. Aà poate fi, spre exemplu, cazul Crezului, care, ca
declara\ie ì formul de credin\, sau ca expresie dogmatic
Patericul, Rmnicu-Vlcea, 1930. p.446-447., cf. ì Pr.Prof.Gheorghe Soima, op.cit.,
15
p.68.
Patericul..., p.220-221, cf. ì Gheorghe oima, op.cit., p.68 `.u.

Titlul scrierii Sf.Niceta de Remesiana (op.cit.).
18
Ion Popescu-Pasrea, Ce-i trebuie cntrii biserice`ti (despre Cuvntarea
P.F.Patriarh Miron la deschiderea cursurilor Academiei de Muzic Religioas), n
16
17
Cultura, XXVII (1938), nr.9-10, p.67-68.

19
Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.100.
74
concentrat ntr-un mod mai accentuat intelectual, este mai potrivit,

cel pu\in uneori, a fi rostit20.
n ansamblu ns, toate aceste evolu\ii secundare par doar
ni`te oscila\ii destul de pu\in nsemnate n jurul unui echilibru
normal al Tradi\iei liturgice ortodoxe, ntre melodia ì cuvntul
cntrii biserice`ti.
b. Caracterul biblic al cntrii liturgice

nc de la nceputul acestui studiu am subliniat prezen\a
permanent ì caracteristic a cuvntului n cntarea liturgic
ortodox. Dar cuvntul exist ì n multe alte feluri de cntare, nu
neaprat cu caracter religios - ì ne putem astfel gndi la cntarea
popular21, ca ì la alte genuri de cntare, cu un caracter laic, profan
- prezen\a cuvntului constituind ì la modul general o
caracteristic a cntrii (ca muzic vocal).
n cntarea bisericeasc ns, ì n slujba bisericeasc n
general, prezen\a cuvntului este determinant - n sensul c nu poate
lipsi, chiar ì atunci cnd nu este nso\it de melodie22. i aceast
prezen\ mbrac aspecte deosebite, de natur teologic, n virtutea
importan\ei con\inutului teologic al cuvntului23 ì conform
Ibid., p.100 `.u.
20
Speran\a Rdulescu, (n) Cntecul - tipologie muzical, Bucure`ti, 1990, arat c n

domeniul muzicii folclorice termenul cu cea mai larg dispersie ì frecven\ [...]
[este] pn n deceniile din urm, acela de cntare(p.12), ntre glas (muzic) ì
vorbe (poezie) existnd o legtur strns - uneori, se poate spune, chiar
inseparabil (p.70).
22
Un anume primat al textului (cuvntului) n economia cntrii liturgice ortodoxe
este evident ì din faptul c uneori textul cntrii poate fi doar citit, cntarea lui fiind
asociat uneori mai ales caracterului festiv al slujbei, cf.Alexander Schmemann,
Introduction to Liturgical Theology..., p.166.
23
Importan\a con\inutului cuvintelor, inevitabil teologic, n cntarea cre`tin, n
compara\ie cu placerea singur pe care ar provoca-o cntarea (orict de miestrit),
apare limpede exprimat spre ex. la Fericitul Augustin, n Confessiones (Mrturisiri)
X.XXXIII, tr. de Nicolae Barbu, PSB nr.64, Bucure`ti, 1985, p.230 (PL 32,799 s.u.):
la sunetele pe care le nsufle\esc cuvintele Tale, cnd sunt cntate cu voce suav ì
21
75
sensurilor celor mai proprii ale teologiei, ca ì cuvnt despre, ctre

Dunezeu sau n Duhul Cuvntului Su etc., care toate definesc mai
ales ceea ce am numit n aceast lucrare identitatea cntrii
liturgice ortodoxe.
b1. Sfnta Scriptur n cntarea bisericeasc

n primul rnd, n ceea ce prive`te cuvntul su, cntarea
liturgic ortodox are un caracter biblic, ì acest fapt poate fi n\eles
sub mai multe aspecte24.
Astfel, chiar la modul direct (textual), primele cntri
cre`tine au fost cntri din Vechiul ì din Noul Testament: mai nti
Psalmii ì apoi ì alte cntri sau fragmente scripturistice cu
caracter poetic, care fie au constituit modelele cntrilor canonului
imnografic de mai trziu, fie au intrat n cuprinsul diferitelor slujbe
ì se pstreaz pn astzi n cultul ortodox25.
i chiar dac nu avem n vedere doar aspectul pur textual n
legtur cu caracterul biblic al cntrilor, nc putem observa c
atunci cnd, treptat, cntrile Bisericii cre`tine au nceput s
cuprind ntre ele ì imne care nu mai preluau direct textul biblic,
acestea cutau s nu se deprteze prea mult de modelele lor
biblice26.
Pentru c acest caracter biblic al cntrilor biserice`ti nu se
refer, n mod strict, numai la litera textului biblic. Imnele cu
miestrit, mrturisesc, gsesc o oarecare plcere [...]. Totuì cnd mi se ntmpl ca
s m mi`te mai mult cntecul dect ceea ce se cnt, mrturisesc c pctuiesc,
meritnd pedeapsa, ì atunci a` prefera s nu aud pe cel care cnt.
Cp. ì cu prerile pro ì contra cntrii, men\ionate n subcapitolul precedent.
24
Faptul c unele tratate fac o mpr\ire a cntrilor biserice`ti n cntri de origine
biblic ì cntri de origine nescripturistic nu afecteaz caracterul biblic general al
cntrilor liturgice, care prive`te mai mult con\inutul revelat al Sfintei Scripturi prezent n toate cntarile ortodoxe - ì nu att aspectul pur textual, cel care este luat n
considera\ie n cazul mpr\irilor amintite; v. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica
general..., p.706.
25
Ibid., p.706-711.
26
Ibid., p.712 (v. ì exemplele de la pag.711 `.u.: Doxologia mic ì cea mare,
cntarea de la Litie Nsctoare de Dumnezeu, Fecioar, bucur-te...).
76
caracter dogmatic, aprute ca arm contra ereziilor, mai ales

ncepnd din sec.al IV-lea ì din care s-au dezvoltat mai trziu
celelalte forme imnografice - troparul, ca simpl strof, cu toate
variantele prezen\ei sale liturgice n diferitele serii de stihiri,
idiomele. prosomii etc., apoi condacul ì canonul27 - chiar dac
preau c se deprteaz ca text de cuvintele Sfintei Scripturi,
ntemeierea lor, n ceea ce constituia con\inutul de nv\tur a
Bisericii, rmnea tot (sau cel pu\in ì) biblic - la fel ca n cazul
dogmelor formulate n mod discursiv.
Aà nct, orice carte de slujb am deschide astzi, este practic
cu neputin\ s gsim vreo cntare care s nu aib vreo sugestie, nuan\
sau trimitere scripturistic. Iar aceasta rmne valabil chiar pentru
cntrile inspirate din faptele istoriei Bisericii - vie\i de sfin\i,
evenimente biserice`ti importante (ì altele) - pentru c, n ultim
instan\, toate capt relevan\ n lumina Istoriei Mntuirii (avnd n
centrul ei pe Mntuitorul Iisus Hristos), pe care Biblia o cuprinde ì o
pstreaz slujind nu att literei, ci duhului (II Cor.3,6).
Pentru a lua doar un exemplu care s ilustreze
complexitatea ì varietatea, totodat rafinamentul ì uneori
delicate\ea deosebit a rela\iei cu sensurile textului biblic, iat
nceputul Condacului Cuviosului Todosie, nceptorul vie\ii
calugre`ti de ob`te, a crui pomenire se svrè`te la 11 ianuarie:
Sdit fiind n cur\ile Domnului tu [...]28. n doar cteva cuvinte
suntem introduì ntr-un ntreg univers de asocieri biblice posibile,
alegorice ì simbolice, care toate lumineaz cte ceva din tainele
adevrurilor dumnezeie`ti. Sdit fiind [...] nseamn nu simplu
semnat, ca n Pilda Semntorului (Mt.13,3-23), unde smn\a
Cuvntului se putea ì irosi; distinc\ia subtil trimite la o lucrare
deosebit, ca aceea prin care Dumnezeu, dup ce a creat toate prin
Cuvntul Su, pentru om a manifestat o grija deosebit, nct lund
27
Pentru descrierea ì evolu\ia acestor forme imnografice, se pot consulta lucrrile:

bisericeasc..., p.53-100; Egon Wellesz, op.cit., p.171-245; sau, la modul rezumativ,
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.711-730.
28
Textul cf. Ceaslov, p.413: Sdit fiind n cur\ile Domnului tu, cu cuvioasele tale
bunt\i, frumos ai nflorit ì ai nmul\it fii ti n pustie, cu ploile lacrimilor tale
udndu-i, dumnezeiescule nceptor al turmelor dumnezeie`tilor locaùri. Pentru
aceasta strigm: Bucur-te, Printe Teodosie!.
77
Domnul Dumnezeu \rna din pmnt, a fcut pe om ì a suflat n

fa\a lui suflare de via\ (Fac.2,7), iar apoi Domnul Dumnezeu a
sdit (s.n.) o grdin n Eden [...] ì a pus acolo pe omul pe care-l
zidise (Fac.2,8).
Sdit fiind aminte`te ì de crinii cmpului fa\ de care
nici Solomon, n toat mrirea lui, nu s-a mbrcat ca unul dintre
ace`tia [...] [pe care] Dumnezeu astfel [...] [i] mbrac(Mt.6,2830), pentru c ì Cuviosului Teodosie i se spune mai departe n
cuvintele cntrii: frumos ai nflorit (s.n.) ì ai nmul\it fiii ti n
pustie29.
Densitatea alegoric ì simbolic30 cre`te n continuare,
odat cu aceste cuvinte din urm (ai nmul\it fiii ti n pustie).
Paternitatea (implicit) duhovniceasc a Cuviosului fa\ de fiii si
este dup chipul ì asemnarea31 celei dumnezeie`ti, adic este ca
o icoan a felului n care Cuvntul ì Fiul lui Dumnezeu celor c\i
L-au primit, care cred n numele Lui, le-a dat putere ca s se fac fii
ai lui Dumnezeu, care nu din snge, nici din poft trupeasc, nici
din poft brbateasc, ci de la Dumnezeu s-au nscut (Ioan 1,1213).
La modul simbolic, ce sugereaz ì chiar realizeaz
asocierea n cadrul liturgic a realit\ii istorice la relatarea
scripturistic, faptul c fiii Cuviosului Printe s-au nmul\it32 [...]
Ibid., loc.cit.
29
Este greu de despr\it `colre`te alegoria de simbol ntr-o cntare liturgic; \innd
seama de felul n care este definit simbolul liturgic n general, s-ar putea spune
eventual c aspectul mai alegoric al cntrilor dezvolt, desfòar fundamentul
revelat al simbolului.
31
Via\a ì lucrarea Cuviosului Teodosie poate arunca o lumin nou ì asupra acestor
cuvinte de la Fac.1,26 privind chipul ì asemnarea, deoarece felul n care Cuviosul
ì-a nmul\it fiii n pustie aminte`te att de filia\ia dumnezeiasc fcut posibil
oamenilor prin ntruparea Mntuitorului, ì care pline`te actul ini\ial al crerii omului
dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu, ca ì de plinirea duhovniceasc a
ndemnului adresat primilor oameni atunci cnd Dumnezeu i-a binecuvntat, zicnd:
cre`teti ì v nmul\i\i (s.n.) ì umple\i pmntul(Fac.1,28).
32
nmul\irea fiilor n pustie formeaz o unitate complex mpreun cu imaginea de
nuan\ agrar a ploilor lacrimilor [Cuviosului] udndu-i (care urmeaz mai departe
n cntare - vezi Ceaslov..., p.413) ì cu minunea consemnat n Sinaxarul Cuviosului,
despre felul cum un grun\ de gru, ce l-a binecuvntat ì l-a dat a fcut de se vrsa
din jitni\ele cele de gru, cf. (unei edi\ii mai vechi a) Mineiului pe Ianuarie, ed.II,
Bucure`ti, 1909, p.214 (Mineiul pe Ianuarie, ed.V, Bucuresti, 1975, p.209 `.u.
30
78
n pustie trimite la mplinirea profe\iilor Vechiului Testament
despre pmntul cel pustiit, care n ochii oricrui trector era o

pustietate [ì care] va fi lucrat [ì] atunci se va zice: acest pmnt,
alt dat pustiit, s-a fcut ca gradina Edenului (Iez.36,34 `.u.) sau
ale cuvintelor lui Isaia (35,1): Vesele`te-te pustiu nsetat33, s se
bucure pustiul; ca ì crinul s nfloreasc (v. ì considera\iile de
mai nainte despre sdit fiind [...] ai nflorit).
Iar tema pustiului trimite indiscutabil ì la lunga petrecere a
poporului lui Israel n pustie, nainte de a ajunge n Pmntul
Fgduit de Dumnezeu (Ie`.-Iosua)34.
Fr a intra n amanunte, s observam doar c stihurile ce
urmeaz (cu ploile lacrimilor tale udndu-i, dumnezeiescule
nceptor al turmelor dumnezeie`tilor locaùri) permit de
asemenea nenumrate ì ndrept\ite trimiteri biblice35, trebuind
aminte`te doar c Sfntul Teodosie a facut ì minuni). Toate mpreun sugereaz
sensurile (cu valoare euharistic ale) nmul\irii pinilor ì pe`tilor n loc pustiu,
numai prin binecuvntarea Mntuitorului (Luc.9,12-17), dup cum las s se n\eleag
ì Stihira a treia din Peasna a opta a Canonului Cuviosului: Fcutu-s-a
binecuvntarea minilor tale cu prea dumnezeiasc porunca lui Hristos [...]
pmntului celui neumed ap prea roditoare ì soare nclzitor. C graun\ul spre mult
roditur de gru fr semntur s-a hrnit, Mineiul pe ianuarie (ed.II, Bucure`ti,
1909), p.216.
33
nceputul Troparului unui alt Cuvios ì de Dumnezeu purttor Parinte al nostru,
Eftimie cel Mare (a crui pomenire se face la 20 ian.) preia chiar ntocmai cteva din
cuvintele profe\iei lui Isaia, asociindu-le unor cuvinte ì sensuri apropiate sau chiar
identice celor ale condacului analizat: Vesele`te-te pustie, ceea ce nu n`teai;
bucur-te ceea ce nu aveai dureri, c \i-a nmul\it \ie fii, brbatul doririlor celor
duhovnice`ti, cu bun credin\ sdindu-i (s.n.), cf.Ceaslov..., p.415; cp. textul
troparului ì cu: Veseleste-te, cea stearp, care nu n`teai [...] care nu te-ai zvrcolit
n dureri de na`tere, cci mai mul\i sunt fiii celei prsite, dect ai celei cu brbat, zice
Domnul (Is.54,1).
34
n Stihira a treia a Peasnei a àptea a Canonului Cuviosului se face chiar o referire
expres la Moise, cf.Mineiul pe Ianuarie, ed.V, Bucure`ti, 1975, p.208 (ed.II, 1909,
p.215).
35
ndrept\irea asocierilor biblice ale acestui text este dat, printre altele, ì de faptul
c alte cntri ale aceleiaì zile (11 ian., pomenirea Cuviosului Teodosie) fac de
asemenea trimitere clar la unele fapte consemnate n Sfnta Scriptur. Aà spre ex. n
Stihira a patra de la Peasna a opta a Canonului Cuviosului - v. Mineiul pe ianuarie,
ed.II..., p.216 - ni se spune cum n norul cel n\elegtor al dumnezee`tei lumini tu
intrnd Teodosie, ì tbli\a cu degetul lui Dumnezeu scriindu-\i n inima ta,
nv\turile bunei credin\e le-ai adus ucenicilor ti, ceea ce trimite n mod evident la
79
amintit ì faptul c asocierile biblice luate n considera\ie n aceast

analiz sunt doar o infim parte a celor posibile36.
Revenind iarsi la primul vers al Condacului Cuviosului,
cur\ile Domnului aten\ioneaz mai ales prin bogatele lor
semnifica\ii eclesiologice. Cuvintele Ps.133,1: Iat acum
binecuvnta\i pe Domnul toate slugile Domnului, care sta\i n casa
Domnului, n cur\ile casei Dumnezeului (s.n.) nostru (cuvinte care
de altfel sunt preluate n Prochimenul Vecerniei de Duminic spre
luni)37 ne fac s n\elegem c a fi sdit [...] n cur\ile Domnului se
cuvine doar slugilor Domnului. Dar totodat, dup cuvintele
Psalmului, cur\ile [sunt ale] casei Domnului, ceea ce trimite fie la
cur\ile cortului fcut de Moise (Ie`.27,9-19) dup cum i-a artat
Dumnezeu (Ie`.25,9;40) - ì care slujea nchipuirii ì umbrei celor
cere`ti (Evr.8,5), a Cortului celui adevrat, pe care l-a nfipt
Dumnezeu ì nu omul (Evr.8,2) - fie la cur\ile Templului (II
Paral.4,9) pe care nsuì Mntuitorul l-a asemnat cu templul
Trupului Su (Ioan 2,21), cel ridicat n trei zile dup ce a fost
drmat (Ioan 2,19 ì loc.par.). i El [fiind] cap Bisericii, care este
trupul Lui (s.n.) (Ef.1,22 `.u.), slugile Domnului din psalmul de
la nceput sunt cei pe care El [i-]a dat pe unii apostoli, pe al\ii
prooroci, pe al\ii evangheli`ti, pe al\ii pstori ì nv\tori (ca ì pe
Cuviosul Teodosie, de la al crui condac am plecat n excursul
nostru biblic - n.n.) spre desvrìrea sfin\ilor, la lucrul slujirii, la
Ie`.19,18-20: Iar Muntele Sinai fumega tot, c se pogorse Dumnezeu pe el n foc
[...] ì s-a suit Moise acolo; Ie`.20,21: i a stat poporul departe, iar Moise s-a
apropiat de ntunericul unde era Dumnezeu; Ie`.24,18: i s-a suit Moise pe munte ì
a intrat n mijlocul norului, Ie`.31,18: Dup ce a ncetat Dumnezeu de a grai cu
Moise, pe Muntele Sinai, i-a dat cele dou table ale legii, table de piatr, scrise cu
degetul lui Dumnezeu, Ie`.32,15-16: Dup aceea Moise, ntorcndu-se, s-a pogort
din munte, cu cele dou table ale legii n mn [...]. Tablele acestea erau lucrul lui
Dumnezeu ì scrierea era scrierea lui Dumnezeu spat pe table; cp. de asemenea
Ie`.34,1-4; 28 ì celelalte locuri scripturistice, pn la Rom.2,15: fapta legii scris n
inimile lor.
36
n cntrile liturgice aproape fiecare cuvnt (ploi, lacrimi, dumnezeiesc
nceptor, turme, dumnezeie`ti locaùri) poate fi apropiat multor locuri, fapte
sau parabole biblice (nu numai n sensul tehnic al unei concordan\e biblice),
dezvluindu-se cel mai adesea ntr-o mare bog\ie a semnifica\iilor, dup cum se
poate vedea ì n analiza prezent.
37
Octoih mic, Sibiu, 1970, p.11.
80
zidirea trupului (s.n.) lui Hristos (Ef.4,11 `.u.) - deci a Bisericii -
cruia to\i sunt mdulare [fiecare] n parte (I Cor.12,27)38.

n urma celor artate pn acum n cazul Condacului
Cuviosului Teodosie - o astfel de analiz putnd fi aplicat, chiar
ntr-un mod mai sistematic, textelor oricror cntari cuprinse n
cr\ile ortodoxe de slujb - se poate trage concluzia c ì pentru
imnografia cntrii biserice`ti, Biblia este Cartea Bisericii, cea n
care Biserica se recunoa`te nu la modul unui biblicism stereotip - n
Biseric Biblia nu e citit la rnd39 ci pentru c n ea a fost
fixat n scris nsì Revela\ia dumnezeiasc. Iar referirea la
subtextul biblic general n cazul fiecrei cntri n parte nseamn
de fapt (ì totodat) mprtìrea din inspira\ia dumnezeiesc a
Cuvntului lui Dumnezeu, Cel care a druit Bisericii Revela\ia
Mntuitoare, pstrat apoi n Sfnta Tradi\ie40.
38
Iat ì alte cntri ale zilei pomenirii Cuviosului, ale cror posibile trimiteri biblice
sprijinesc ì ele acest excurs (scripturistic) cu caracter eclesiologic: Cas de sfin\ite
bunt\i fcndu-te pe tine Teodosie, te-ai nvrednicit a locui n dumnezeiasca
Biseric a Nsctoarei de Dumnezeu, ì a o cerceta pe ea, c a vedea dumnezeiasca
strlucire ai iubit, ì acum vezi bun podoaba cortului celui adevrat, ì negrita
frumuse\e pe care o a ntemeiat Cel prea nalt (Stihira nti la Laudele Cuviosului),
cf. Mineiul pe ianuarie, ed.II..., p.218; sau cu adevrat pn la cortul cel minunat,
pn la casa lui Dumnezeu Teodosie ai trecut (Stihira a patra de la Laudele
Cuviosului), cf. Ibid., p.218 `.u.
39
Evangelos Theodorou, La phnomnologie des relations entre L'Eglise et la
liturgie..., p.279 `.u.
40
Nicolas Cernokrak, La Tradition et la Parole de Dieu, Trad. p.37: Pentru Tradi\ia
biblic, Sfnta Scriptur este Cuvntul lui Dumnezeu transmis oamenilor (hb. dbr;
gr.logos, rhma). Cuvntul este primit ì pstrat ca un precept, o realitate
comunicabil la toate genera\iile (omene`ti) precum cele Zece Cuvinte ale
Legmntului (Ie`.20,1-17). El devine o Tradi\ie vie ì ì pstreaz realitatea sa chiar
ì dac este transmis sub forme diferite ì variate (cf.Deut.5,6-21); iar Tradi\ia este
pzit (p.44) nu ca o liter moart, ci ca ì Cuvnt Viu, care pstreaz adevrul
credin\ei ì se transmite fie oral, fie scris (trad.n.); pentru problema hermeneutic a
exegezei autentice a Sfintei Scripturi doar n cadrul Sfintei Tradi\ii vii a Bisericii v. ì
Georges Florovsky, Rvlation, Exprience, Tradition (Fragments thologiques)...,
p.71 `.u.
81
b2. Paradigme biblice ale cntrii liturgice

Deosebit de important ì sugestiv pentru definirea
caracterului biblic al cntrii liturgice este ì rela\ia reciproc
prezen\ei textului ì sensurilor biblice n cntare, ì anume este vorba
despre prezen\a cntrii (ì a muzicii) n Sfnta Scriptur, prezen\
consemnat n deosebit de numeroase ì variate locuri ale acesteia41.
Pstrarea acestor men\ionri ale cntrii cultice (liturgice)
n cadrul cr\ilor ce formeaz Canonul Sfintelor Scripturi (stabilit
de Biseric n cursul primelor patru secole cre`tine42), poate avea ì
valoarea unui prim canon de indica\ii ì referiri, sau de exemple
ì modele pentru cntarea noului cult al Bisericii cre`tine.
Oricum, prezen\a modelelor biblice n cntarea bisericeasc se
poate constata att n preluarea textual a Psalmilor ì a altor cntri
sau fragmente din Vechiul sau din Noul Testament, ct ì n
structurarea unor cntri dup exemplul celor biblice (cum este cazul
odelor canoanelor) sau n modalitatea psalmodic a cntrii43. Dar
deja, odat cu extinderea ndrept\it teologic a caracterului biblic de
la un sens textual (privind citate scripturistice n cntri) la un sens
ce trimite la duhul Scripturii - de care se mprtèsc toate cntrile
ortodoxe, fr vreo excep\ie - ne situm n domeniul paradigmei
biblice (generice) referitoare la cntare, concretizat ì bogat ilustrat
n numeroasele men\iuni referitoare la muzic ì cntare aflate n
Sfnta Scriptur.
Iar n acest domeniu, dincolo de constatarea faptului
prezen\ei cntrii att n Vechiul , ct ì n Noul Testament, ì nc
O analiz biblic n acest sens aflm la Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n
Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii, ST seria II, XL (1988), nr.5,
p.88-95 (cap. Cntarea de cult n Vechiul Testament ì Cntarea de cult n Noul
Testament).
42
Pentru structurarea Canonului biblic v. F.Vigouroux, Dictionnaire de la Bible, Tome
II, Paris, 1899, col.134-184; rezumativ, n Dictionary of the Bible, IX ed., Edinburgh,
1910, p.348-350; sau Lexikon zur Bibel, herausgegeben von Fritz Rienecker,
Wuppertal, 1960, c.1247.
43
Eric Werner, The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in
Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I, London, New York, 1959,
p.577 `.u.
41
82
ntr-o msur remarcabil, mai pot fi fcute ì alte distinc\ii, de o

deosebit relevan\ teologic ì liturgic.
O prim observa\ie prive`te deosebirea clar ce se face n
Vechiul Testament ntre cei care cntau cu instrumente, muzican\ii,
ì cei care cntau cu vocea, cntre\ii - care apar, ì unii ì al\ii, n
situa\ii cu evident referire la cult (I Paral.15,27)44.
n Noul Testament - ì faptul nu este lipsit de semnifica\ie
pentru caracterul pur vocal al cntrii liturgice ortodoxe, ce s-a
pstrat pn n zilele noastre - instrumentele nu sunt men\ionate
aproape de loc, excep\ie fcnd cntre\ii din flaut ce apar cu
ocazia mor\ii fiicei lui Iair (Mat.9,23) sau compararea problemelor
vorbirii n limbi cu cele nensufle\ite, care dau sunet, fie fluier, fie
chitar, [ì care] de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaste
ce este din fluier, sau ce este din chitar? i dac trmbi\a va da un
sunet nelmurit, cine se va pregti de rzboi (I Cor.14, 7-8).
ns men\ionrile instrumentelor muzicale n cr\ile Noului
Testament nu dau nici o indica\ie ct de ct clar privind locul
eventual al muzicii instrumentale n cultul cre`tin primar - cu
excep\ia poate a cazului cu totul special al cr\ii Apocalipsei, unde
ns cadrul liturgic n care apar alutele sfin\ilor (Apoc.5,8) ì
trmbi\ele ngerilor (Apoc.8-9) este ceresc.
Disocierea instrumentelor de manifestrile cu semnifica\ie
cultic n Noul Testament poate fi legat de delimitarea clar de
pgnii sau ereticii contemporani primelor secole cre`tine (atunci
cnd s-a structurat canonul biblic), care foloseau instrumentele
muzicale ì n cult45 sau poate fi pus n paralel ì cu renun\area n
iudaism la instrumentele muzicale, n semn de triste\e dup
distrugerea Templului din Ierusalim46, uzan\ ce putea fi pstrat ì
de primii cre`tini, proveni\i dintre iudei.
O men\iune a cntrii cre`tine primare adeseori citat47,
care este deosebit de interesant prin faptul c introduce o serie de
Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n
cntrile Bisericii..., p.88; v. ì celelalte exemple la Ibid., p.91.
45
bisericeasc..., p.265 `.u.
46
Eric Werner, The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in
Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I..., p.334.
47
Spre ex. Ibid., p.209.
44
83
distinc\ii ntre felurile de cntare n uz la acea vreme, este cea a

Sf.Apostol Pavel de la Ef.5,19: Vorbi\i ntre voi n psalmi ì n
laude ì n cntri duhovnice`ti (s.n.), ludnd ì cntnd
Domnului, n inimile voastre; ì asemntor, la Col.3,16: Cnta\i
n inimile voastre lui Dumnezeu, mul\umindu-i, n psalmi, n laude
ì n cntri duhovnice`ti (s.n.).
n Sfintele Evanghelii se pstreaz ì relatarea faptului c la
Cina cea de tain, la sfrìt, nainte de a se ndrepta ctre gradina
Ghetsimani, Mntuitorul nsuì a cntat imne de laud (Mt.26,30;
Mc.14,2648) mpreun cu ucenicii Si. Aceasta poate fi considerat
eventual ca o indica\ie sau o recomandare - o instituire ar fi
probabil prea mult spus - n sensul folosirii cntrii n cultul
cre`tin49. O analiz mai atent a acestui fapt singular poate da ì
alte sugestii pentru n\elegerea rosturilor ndeplinite de cntarea
bisericeasc n slujbele Bisericii.
Singularitatea acestei relatri biblice const n aceea c doar
aici Dumnezeirea, o Persoan Dumnezeiasc, este asociat n mod
direct cntrii. n toate celelalte locuri unde cntarea (sau muzica)50
mai apare men\ionat este vorba de cntare de laud adus lui
Dumnezeu, fie c este vorta de Vechiul sau de Noul Testament51.
Aici ns, cnt nsuì Mntuitorul, Cuvntul lui Dumnezeu
Cel ntrupat.
Mai nti, situarea momentului n iconomia general a
Mntuirii este profund sugestiv ì plin de semnifica\ii. Fiul lui
Dumnezeu cnt n condi\ia - kenotic pentru Dumnezeire - a
ntruprii ca om. ntr-un fel, fcnd lucrul ngerilor - dup
cuvintele Sf.Vasile cel Mare52 - El pline`te desvrìt, ca trimis
(angelos) al Tatalui53, profe\ia vetero-testamentar care l numea
n ambele cazuri, textul gr.: kai hymnsantes exlton.

Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n
cntrile Bisericii..., p.92.
50
A se vedea distinc\ia ntre muzic (muzican\i) ì cntare (cntre\i) la Ibid., p.88,
nota 17; p.91.
51
Ibid., p.88-95.
52
53
Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc, tr.de Cicerone Iordchescu, ed.II,
Iaì, 1994, p.40 `.u. (PG 3,181).
48
49
84
nger de mare sfat (Is.9,5)54 - descoperind un alt aspect al kenozei

dumnezeiesti n ntrupare.
Dar mai ales faptul ntruprii Mntuitorului ca om, asociaz
episodului cntrii din Evanghelie sensuri particulare deosebite.
Mntuitorul nostru Iisus Hristos este Noul Adam (Rom.5,14:
Adam, care este chip al Celui ce avea s vin; ICor.15,45:
Adam cel de pe urm cu duh dttor de via\), este mplinirea
desvrìt a umanului, dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu
(Fac.1,26 `.u.) Altfel spus, n El se svrè`te restaurarea55 sau
regsirea condi\iei originare, paradisiace, a omului, cea pierdut de
primul Adam (Fac.3; Rom.5).
n legtur cu toate acestea, scurta descriere (antropologic)
a condi\iei umane autentice, fcut de Sf.Vasile cel Mare n Omilia
la Psalmul XXIX56, ne poate fi de ajutor pentru n\elegerea
sensurilor teologice ì liturgice mai adnci ale cntrii: Alctuirea
trupului omenesc este n chip figurat psaltire ì instrument armonic
muzical pentru nl\area de imne Dumnezeului nostru (s.n.)57.
De aceea, n acest moment - dup instituirea Sfintei
Euharistii ì ncheierea oarecum a lucrrii sale nv\toresti (ntr-un
fel, partea teologic discursiv), urmnd apoi plinirea58 Patimilor ì
a Crucii59 - Mntuitorul se face iarì ì nc mai mult icoana
Ibid., p.38-41 (PG 3,180-181), despre numele comun de nger.
54
55
Ca s folosim termenul consacrat de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, n lucrarea sa
Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943.

56
Psalm ce poart ì nsemnarea: Psalmul cntrii (!) de la inaugurarea casei lui David,
cf. Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.236 (PG 29,305).
57
Ibid., loc.cit.
58
Plinirea prin fapt (Mt.5,13) sau act (mai apropiat ca sens ì sugestie de actul
liturgic, sacramental) are n acest caz valoarea absolut, unic, a singurei jertfe
(Evr.10,12 ì 14) deoarece Mntuitorul a fcut aceasta o dat pentru totdeauna,

aducndu-se jertf pe Sine nsuì (Evr.7,27), pentru c El a intrat o dat pentru
totdeauna n Sfnta Sfintelor, nu cu snge de \api ì de vi\ei, ci cu nsuì sngele Su,
ì a dobndit o ve`nic rscumprare (Evr.9,12).
59
Acest loc al cntrii n Evanghelii mai poate sugera ceva ì despre situarea cntrii
biserice`ti (liturgice) undeva ntre teologia discursiv (prin cuvintele cntrilor, care
uneori preiau chiar formulri dogmatice - spre ex. Unule Nscut, Fiule ì Cuvntul
lui Dumnezeu..., cf.Octoih mic, p.51) ì teologhisirea liturgic, caracteristic
realit\ii sacramentale propriu-zise, n care cntarea se ncadreaz ca ì element
constitutiv. De fapt, ì mai bine spus, cntarea liturgic, avnd locuri comune cu
ambele domenii men\ionate, mprumut cte ceva din fiecare.
85
restabilirii ì plinirii rosturilor pe care Dumnezeu le-a rnduit

omului prin creerea sa: s fie, prin lucrarea Harului Sfntului Duh,
chip ì asemnare a lui Dumnezeu n lume, adic (dup cuvintele
Sf.Vasile cel Mare) instrument muzical al nl\rii de imne prin
care se revars descoperirea lui Dumnezeu n lume (In.7,38: Cel
ce crede n Mine, precum a zis Scriptura: ruri de ap vie vor curge
din pntecele lui), aà dup cum Fiul ì Cuvntul lui
Dumnezeu60 este Cel care l descoper desvrìt pe Dumnezeu
Tatl61, n Duhul Sfnt - ì care, dup ce ca ì Cuvnt creator l-a
descoperit pe Dumnezeu n Crea\ie62, din nou ì n mod desvrìt
l descoper pe Dumnezeu n ntrupare, El fiind acela care, dintre
Persoanele Sfintei Treimi, s-a ntrupat n Iconomia Mntuirii, lund
chip de om.
c. Dogm ì cntare.
Pentru a atrage aten\ia c slujbele bisericesti nu au doar un
caracter decorativ63 ì cntarile cuprinse n cr\ile de cult nu sunt
o simpl adi\ionare mecanic a unor crea\ii izolate ì arbitrare ale
unui misticism nociv ì/sau ale unui simbolism cutat64, s-a
subliniat adesea caracterul teologic, n sensul dogmatic, al
imnografiei (cntrii) liturgice ortodoxe.
Lucrul este de altfel evident dac se iau n considera\ie
cuvintele multora dintre cntri, care expun - uneori, am putea
Ca sa folosim cuvintele Antifonului al doilea de la Sf.Liturghie: Unule Nscut,

Fiule ì Cuvntul lui Dumnezeu, cf. Octoih mic..., p.51.
61
In.14,9: Cel ce M-a vzut pe Mine a vzut pe Tatl; cp. ì textele patristice
grupate la Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.80 `.u.
62
Fac.1,3: i a zis Dumnezeu: S fie [...], sau In.1,1-3: La nceput a fost Cuvntul
ì [...] Toate prin El s-au fcut(s.n.).
63
64
Idem., Le sens, l'esprit, la methodologie du Triode, n Vol.La liturgie: son sens, son
esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint-Serge, XXVIII-e
60
86
spune, la modul direct, ca formulare dogmatic65 - nv\turi cu

caracter dogmatic, hristologic ì trinitar66, sau privind
pnevmatologia67, soteriologia68, mariologia69 ì celelalte aspecte ale
Mntuirii70. Exist chiar o categorie de cntri care se numesc
Dogmatice tocmai n virtutea con\inutului lor dogmatic71 - la
fiecare glas stihirile numite ale Nscatoarei la i acum... de la
Doamne strigat-am ì de la Stihoavnele Vecerniilor mici ì mari ale
Duminicilor (considerate prin tradi\ie a fi crea\ia Sf.Ioan
Damaschin)72.
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.692: nv\tura sau dogma ortodox ì-a
gsit formele de exprimare n cadrul cultului su att n imnografia bizantin (canoane,
condace, tropare etc. - s.n.), ct mai ales n textele liturgice rsritene.
i formulrile dogmatice ale cntrilor rezist n rigoarea expresiei lor unei orict
de preten\ioase analize teologice, deì ele nu urmresc neaprat vreo mpr\ire
sistematic sau vreo clasificare scolastic a materiei teologice, corelnd de obicei
mai multe aspecte ale Mntuirii ntr-o modalitate poetic destul de complex - care
corespunde de fapt dificult\ilor teologhisirii omene`ti.
66
Aà este cazul imnelor Lumin lin de la Vecernie ì Unule nscut de la
Sf.Liturghie; v. textele cntrilor ì referiri bibliografice n Cap.I,1 al prezentului
studiu, Cntarea n cadrul liturgic ortodox.
67
Spre ex.: mprate ceresc, Mngietorule, Duhul adevrului, Care pretutindenea
e`ti ì toate le pline`ti; Vistierul bunt\ilor ì Dttorule de via\ [...],
cf.Liturghier..., p.106, care se cnta la Te Deum, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te,
Liturgica special..., p.522.
68
n general toate cntrile biserice`ti se refer totodat ì la ceea ce Dumnezeu a fcut
pentru mntuirea noastr; spre ex., la modul sintetic, ntlnim aceasta exprimat n al
doilea Antifon de la Sf.Liturghie: ì ai primit pentru mntuirea noastr a Te ntrupa,
cf.Octoih mic..., p.51.
69
Spre ex. Axionul obi`nuit al Liturghiei Sf.Ioan Gur de Aur: Cuvine-se cu adevrat
s te fericim, Nsctoare de Dumnezeu, cea pururea fericit ì prea nevinovat ì
Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce e`ti mai cinstit dect Heruvimii ì mai mrit
fr de asemnare dect Serafimii; care, fr stricciune, pe Dumnezeu Cuvntul ai
nscut; pe tine, cea cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, te mrim, cf.Ibid., p.57.
70
Alte exemple caracteristice v. la Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general.., p.731 `.u.
71
Ibid., p.730: Imnologia a avut de la nceput un caracter mai mult dogmatic, ea fiind
stimulat n mare msur de lupta cu ereticii. n aceste condi\ii imnologia s-a
transformat ntr-o adevarat replic dogmatic - doctrinar, aà cum putem desprinde
din textele multor cntri biserice`ti, ale cror titluri (s.n.) nseì sunt sugestive.
72
The Hymns of the Octoechus, transcribed by H.J.W.Tillyard, Part II, MMB Serie
transcripta, vol.V, Copenhague, 1947, p.XIV (studiul introductiv); referitor la aspectul
dogmatic unele dintre imnele sale (ale Sf.Ioan Damaschin - n.n.) sunt concise
formulri de doctrin (statements of doctrine), cf.Ibid., loc.cit. (tr.n.).
65
87
Dar ceea ce constituie mai ales o permanent valoare

teologic este faptul c n slujbele bizantine sinoadele de la
Niceea, Constantinopol, Efes ì Calcedon nu au fost pur ì simplu
transpuse din limbajul filozofic n cel al poeziei liturgice, ci ele
au fost tlcuite (revealed), aprofundate, n\elese, manifestate n
toata semnifica\ia lor73.
Forma doxologic pe care o mbrac nv\turile dogmatice
n cntarea ortodox este cea care, pe de o parte le fere`te pe
acestea de conceptualism74, pentru c fiin\a divin nu poate fi
exprimat prin concepte [...] [ì] orice concept relativ la Dumnezeu
este un simulacru, o imagine fals, un idol [...] al lui Dumnezeu, n
loc s ne reveleze pe Dumnezeu nsuì75, iar pe de alt parte ea
este expresia uimirii ce cuprinde sufletul cnd gnde`te la
Dumnezeu76 ì cnd nu mai este cu putin\ dect s ncerc sa laud
pe Dumnezeu, nu s vorbesc despre El77.
Este vorba de ncadrarea, sau mai bine spus de prtìa
cntrii la contextul teologic general al slujbelor ortodoxe78.
d. Cuvntul ntrupat. Teologia Icoanei ì cntarea liturgic

Chiar ì ntr-o perspectiv cultural laic, ce consider
cntarea ortodox ca pe o ndeletnicire cu caracter artistic, adic o
muzic oarecare, aceasta poate fi pus n paralel cu zugrvirea
icoanelor, considerat de asemenea ca ì un domeniu particular al
artelor plastice. Amndou apar, din aceasta perspectiv, ca dou
arte puse n slujba cultului, fiecare adresndu-se unei anume laturi
a sensibilit\ii omenesti, cntarea prin mijlocirea (sim\ului) auzului,
iar icoana a vzului.
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.219 `.u. (tr.n.)
Pr.Conf.Dr.Ion Bria, Spiritul Teologiei ortodoxe, Ort. XXIV (1972), nr.2, p.178.
75
Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944, p.31 (tr.n.).
76
Ibid., p.32.
77
Sf.Chiril al Ierusalimului, Cateheza a VI-a, trad.de D.Fecioru, vol.I, Bucure`ti, 1943,
p.154 (PG 33,545), cf.Pr.Conf.Dr.Ion Bria, Spiritul Teologiei ortodoxe..., p.185.
78
Slujba este focarul n care ansamblul teologiei converge. Ea este locul teologic
prin excelen\, cf. Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre
Dieu et l'homme)..., p.26.
73
74
88
ns, la fel ca ntreaga art sacra (ì deci la fel ca ì

cntarea bisericeasc, ce se ncadreaz n aceast art - n.n.), ì
aceea a icoanelor (pictura bisericeasc n general) nu poate fi
n\eleas n adevratul ei con\inut ì sens dect integrat n Biseric
ì n via\a ei liturgic ì sacramental. Rupta de Biseric ì de via\a
religioas, arta iconografic nu poate fi n\eleas dect par\ial ì
incomplet, dac nu cu totul eronat, aà cum se ì ntmpl
cteodat, n operele unora dintre istoricii sau criticii laici de
art79.
d1. Vedere ì auzire la Sf.Teodor Studitul

O paralel asemntoare, dar cu note concrete specifice,
referindu-se la vederea ì auzirea Cuvntului lui Dumnezeu, o
ntlnim la Sf.Teodor Studitul (+826). Acesta, punnd cele dou
elemente n legtur cu disputa iconoclast80, le dezvluie o
dimensiune esen\ial, de natur teologic - n sensul cel mai
propriu al cuvntului - pentru ca ì auzirea, care a dus mai trziu la
fixarea cuvntului n Scripturi, ì vederea, care a permis pictarea
icoanei, se ntemeiaz pe ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu:
Pr.Progf.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.411.
Scrieri clasice pentru teologia icoanelor sunt ì cele ale Sf.Ioan Damaschin, Cultul
sfintelor icoane - Cele trei tratate contra iconoclastilor, (PG 94,1232-1320); v. de
asemenea ì Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Teologia icoanelor, ST seria II, IV (1952), nr.34, mart.-apr., p.175-201; rezumativ, v. Idem, Liturgica general..., p.413-425 (sect.II,
partea V,B, cap.XII, 2.Doctrina Bisericii Ortodoxe despre sfintele icoane, 3.Temeiuri
biblice ì tradi\ionale ale cinstirii icoanelor).
n studiul nostru folosim scrierile Sf.Teodor Studitul mai ales pentru paralela pe care
o permite cu domeniul cuvntului auzit ì care poate fi sugestiv ì pentru cntarea
liturgic. Oricum, pentru cntarea ortodox este semnificativ faptul c, n Tradi\ia
Bisericii, amndoi Sfin\ii Prin\i aprtori ai icoanelor sunt asocia\i ì structurrii
unora dintre cele mai importante cr\i de slujb cuprinznd cntri - Sf.Ioan
Damaschin ca ì alctuitor al Octoihului, iar Sf.Teodor Studitul al Triodului; v. n
acest sens: Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì
cntarea bisericeasc..., p.111 `.u., p.121 `.u.; v. ì Filothei sin Agi Jipei - Psaltichia
rumneasc, ed.Sebastian Barbu Bucur, vol.IV: Stihirar-Penticostar, IMR vol.VII D,
documenta et transcripta, Buzu, 1992, p.495, 500 (Lexicon, articolele Octoih,
respectiv Triod).
79
80
89
Dar dup ce pentru suprema sa buntate Unul din Treime s-a

pogort la firea omeneasc fcndu-se ca ì noi [...] pentru aceasta
Hristos se reprezint n icoan ì Cel nevzut se vede, cci Cel ce
prin natura sa proprie e necircumscris a luat circumscrierea natural

a trupului nostru (s.n.), pentru ca s arate prin fapte ceea ce sunt
acestea dou iar nu ca una sau alta s nèle asupra ceea ce sunt ele
[...].81.
Cuvntul auzit din gura Mntuitorului ì fixat n scris n
Evanghelii de Apostolii Si se bucur, n raport cu priveli`tea
nf\i`rii Lui trupe`ti82 dintr-o icoan, de o anume egalitate.83,
ce trece ì asupra cntrii bisericesti, n virtutea caracterului sau
biblic general, de care vorbeam mai nainte84;
Este vorba de fapt despre o echivalen\ teologic: Dac cineva
ar atribui nl\area spiritual spre prototipuri prin veneratele icoane
elementelor materiale inferioare, ca ì cum ar fi condus spre nsì
vederea arhetipului fr ele, (numai) din auzire, ì n-ar admite faptul c
imita\ia pictural tcut este egal, cum zice marele Vasile, cu istorisirea
fcut prin cuvnt, acela este eretic. 85
Se poate vorbi chiar despre o ntietate a cuvntului, ce-i
drept mai mult silogistic, deoarece se folose`te oarecum cuvntul
auzit ì auzirea propoveduirii, fixat apoi n scris, pentru a
demonstra ndrept\irea icoanelor: Oare nu acelaì lucru trebuie
presupus ì gndit att despre priveli`tea nf\i`rii Lui trupe`ti ntr-un
tablou ct ì despre de-Dumnezeu-gravatele evanghelii? Pentru c
nicieri El n-a spus s se fixeze n scris cuvntul concentrat (al
propovduirii Sale), ci el a fost fixat n scris de Apostoli ì aà vine la
noi pn astzi. Ceea ce aici este fixat n scris pe hrtie prin
Sf.Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale - tratatele contra
iconomahilor (Al cuviosului ì Mrturisitorului Parintelui nostru Teodor Egumenul
Studionului ntiul Antiretic mpotriva iconomahilor), trad.de Ioan I.Ica jr., Alba
Iulia, 1994, p.75 (PG 99,332).
82
Ibid., p.84 (PG 99,340).
83
Ibid., p.87 (PG 99,344): eviden\a prin vedere este egal cu cea prin auzire; Ibid., p.91 (PG
99,348): Cci auzirea este deopotriv cu vederea ì nu se poate s nu existe amndou.
Fiindc cel ce suprim una suprim dimpreun, cu totul, ì pe cealalt. i dac le-ar suprima
pe amndou, ar desfiin\a venerarea oricrei persoane adevrate.
84
V. mai nainte, n prezenta lucrare Cap.II.1.b. Caracterul biblic al cntrii liturgice.
85
Sf.Teodor Studitul, op.cit, p.93 `.u. (PG 99,349-352)
81
90
cerneal, este fixat tot aà pe icoan prin felurite culori sau oricare
alte materii.86
Foarte interesant de remarcat este ì faptul c, plecnd de la
ideea circumscrierii prin ntrupare (Domnul nostru Iisus Hristos
Care a venit n trup este circumscris dup trup rmnnd
necircumscris dup natura sa divin87), pe care o asociaz
cuprinderii n gndire prin contempla\ie mental88, Sf.Teodor
Studitul o extinde apoi, ca principiu ì condi\ie (simbolic, s-ar putea
spune) a reprezentrii lor iconografice, pentru toate persoanele ì
realit\ile sfinte - Maica Domnului, Sfin\ii (cu msura adecvat a
nchinrii lor89), ngerii (deci ì pentru lucruri de natur pur
spiritual), Judecata viitoare etc. Cci zice marele Vasilie: ceea ce
nf\ièaz cuvntul istoriei aceasta arat ì pictura n tcere prin
imita\ie (Hom.19; PG 31,509). Astfel nct de aici suntem nv\a\i a
zugrvi nu numai cele ce cad sub sim\uri, pipit ì culoare, ci ì orice
alt lucru cuprins n gndire prin contempla\ie mental (s.n.). Pentru
aceasta s-a luat de la nceput (obiceiul) de a reprezenta nu numai pe
ngeri, ci ì Judecata viitoare, strile cele de-a dreapta ì cele de-a
stnga ì priveli`tea plin de triste\e ì cea plin de slav (a Iadului ì
a Raiului). Cci singur Dumnezeirea este cu totul necircumscris ì
nu exist nici o n\elegere mental cuprinztoare, nici nsemnare
acustic (s.n.) a naturii sale, drept pentru care este interzis
circumscrierea ei. Toate celelalte lucruri ns, ntruct sunt
circumdefinite fiind cuprinse cu mintea, sunt ì circumscrise prin
auzire (s.n.) sau privire, cci n ambele cazuri este vorba n mod egal
de acelaì lucru. 90
Toate acestea sunt valabile, printr-o analogie fireasc, ì
pentru cntrile liturgice (ale Maicii Domnului, Sfin\ilor, ngerilor,
faptelor istoriei Mntuirii), n virtutea echivalen\ei teologice mai
nainte amintite (cu valoare, evident, ì liturgic-sacramental)
dintre icoana vzut ì cuvntul auzit sau scris - cuvnt care se
cuvine a fi ì rostit sau cntat liturgic.
Ibid., p.84 (PG 99,340).

Ibid., p.92 (PG 99,349).
88
Ibid., p.84 (PG 99,341).
89
Ibid., p.91 `.u. (PG 99,348 `.u.).
90
Ibid., p.84 `.u. (PG 99,340 `.u.).
86
87
91
d2. Pseudo-morfoze91 istorice ale icoanei ì ale cntrii biserice`ti:

tabloul ì concertul religios
Un aspect ce atrage aten\ia l constituie acele evolu\ii
istorice ale icoanei ì ale cntrii biserice`ti care s-au orientat n
direc\ia tabloului ì, respectiv, a concertului religios.
n Apusul cre`tin, sensul teologic al icoanei, rezultat ì al
combaterii iconoclasmului (n Rsrit), a fost mult mai `ters
receptat, icoana fiind apreciat ndeosebi ca ornamenta\ie ì
auxiliar didatic ilustrativ pentru ne`tiutorii de carte92.
ns prin ornamenta\ie ì ilustra\ie se trecea deja spre
partea doar exterioar, a formei vzute, care putea fi tratat treptat ì
ca avnd o oarecare independen\ fa\ de realitatea dumnezeiasc pe
care o nchipuia93. i, dup o lung evolu\ie de-a lungul istoriei, ct
mai frumos-ul ornamenta\iei (cu o justificare ini\ial n respectul ì
venera\ia sacr) va ajunge s-ì fie suficient sie nsuì, astfel nct
opera de art - tabloul cu subiect religios - s poat fi luat n
considera\ie ì n mod autonom, n afara Bisericii ì abstras din
cadrul liturgic ì de sensul teologic.
O evolu\ie asemntoare a cunoscut n Apus ì cntarea
liturgic. Pornind de la cntarea gregorian94, ì uneori alturi de
pstrarea (sau revenirea) acestei cntri mai traditionale, ì-au fcut
loc treptat inova\ii tot mai ndrzne\e, cum ar fi nota\ia pozi\ional
(portativul, la fixarea cruia un rol important l-a avut benedictinul
Guido d'Arezzo, n jurul anului 100095), cntarea pe mai multe voci,
adic polifonia (ncepnd de prin secolele IX-XII, cultivat ì n centre
ca mnstirile din Chartres, Freury, Limoges ì care va evolua pn la
culmile atinse prin crea\ia lui J.S.Bach96) ì mai apoi viziunea
91
Termenul, folosit n legtur cu nstrinarea posibil a teologiei n raport cu condi\ia

sa autentic, este foarte potrivit ì pentru evolu\iile paralele ale concep\iilor despre
icoan ì cntarea liturgic, a cror esen\ este, dup cum aminteam n subcapitolul
precedent, de natur teologic; v. George Florovski, Ethosul Bisericii Ortodoxe, trad.
de Teodor Bodogae, MA XXVI (1981), nr.10-12, oct.-dec., p.742.
92
Paul Evdokimov, L'art de l'icone - Theologie de la beut..., p.144.
93
Ibid, p.146, 187.
94
V. o prezentare rezumativ n Dic\ionar de termeni muzicali..., p.221.
95
George Blan, O istorie a muzicii europene, Bucure`ti, 1975, p.42-43.
96
Ibid., p.45-47.
92
armonic97. S-a impus totodat din ce n ce mai mult ì muzica

instrumental (orga, ajuns n Apus prin sec.al VIII-lea, avnd mai
ales o situa\ie privilegiat n cult), pn la situa\ia de a ajunge un

gen independent ì major (n sec.al XVI-lea ì urmtoarele)98.
n acelaì timp s-a cristalizat istoric ì conceptul
spectacolului muzical, al concertului nu neaparat religios, a crui
desfùrare va avea loc, de regul, n afara spa\iului ì timpului
liturgic, desfùrarea lui n biseric fiind, aà zicnd, excep\ia.
Rena`terea a jucat ì aici un rol important, prin readucerea n
actualitate a unor valori specifice antichittii pgne.
n Rsrit, teologia icoanei, bine stabilit prin hotrrile
Sinodului al VII-lea ecumenic99, a permis evitarea, secole de-a
rndul, a evolu\iilor culturale secularizante descrise mai nainte,
care aveau loc n Apus. n cazul cntrii liturgice rsritene s-a
vorbit uneori despre dobndirea unei semnifica\ii proprii
independente n cadrul cultului - legat de aspectul sarbatoresc ì
oarecum deosebit de considerarea ntregului cult ca ì cntat,
aceasta ì ca urmare a condi\iilor schimbate, n secolele ce au urmat
lui Constantin cel Mare: catedrale mari sau amplificarea cultului ì
sub influen\a cultului imperial. Totuì a existat mereu, ì uneori n
pofida influen\elor seculare ce s-au manifestat n evolu\ia cntrii
liturgice, ì o tendin\ de pstrare a identit\ii sale liturgice, care
avea rdcini pe de o parte n conceptul srbtoresc al piet\ii
liturgice elenice, iar pe de alt prte, n tradi\ia biblic ì semitic
a cre`tinismului timpuriu, n ceea ce prive`te con\inutul ì forma
poetic100.
Odata cu rentlnirile istorice dintre cele dou culturi,
rsritean ì apusean, n ultimele cteva secole, ì cntarea liturgic
ortodox a fost supus unor noi influen\e, mai ales prin rspndirea
treptat a stilului polifonico-armonic. Atunci s-a putut observa uneori
c muzica coral care ptrundea n Biseric (n Biserica Romn,
dup mijlocul sec.al XIX-lea - n.n.) avea un vdit caracter laic, un
caracter de mprumut, cu totul strin ì nepotrivit spiritului Bisericii
Ibid., p.63.
Ibid., p.61.
99
V. Defini\ia credin\ei Sinodului VII Ecumenic de la Niceea - 13 octombrie 787,
trad.rom. n Sf.Teodor Studitul, op.cit., p.191-195 (Mansi XIII, 373-380).
100
97
98
93
Ortodoxe de Rsrit101. Sau, referitor la muzica liturgic mai

aproape de noi, n sec.XX, s-a remarcat de asemenea faptul c
dac-i vorba de efect pur teatral artistic, apoi ì un imn liturgic
ortodox [vocal] poate fi scris de aà manier [...]. [i] ntr-adevr,
ce alt efect poate avea un [astfel de] imn liturgic vocal, mai cu
seama un asa zis concert [...] ?102
ns ì n acest caz, cntarea liturgic ortodox a ncercat
s-ì pstreze, iar uneori s-ì regseasc, ethosul psaltic de
origine bizantin103, prin adoptarea treptat de ctre compozitorii de
muzic bisericeasc coral ai acestui secol a unui stil de armonizare
modal specific, adecvat cntrilor tradi\ionale104. Situa\ia aceasta
a putut fi ntlnit att n Biserica Ortodox Romn ct ì n
majoritatea celorlalte Biserici Ortodoxe. Ajunge s amintim
activitatea n aceast direc\ie a lui Ioannis Sakellaridis (1853-1938)
n Grecia, a lui Stevan Mokraniak (1856-1914) n Serbia, ca ì
activitatea de culegere a cntrilor tradi\ionale n Rusia, pe la
sfrìtul sec.al XVIII-lea, ì ncercarea de folosire a lor n
compozi\ii armonice, dup sfrìtul secolului trecut105.
d3. Alte aspecte comune ale icoanei ì ale cntrii liturgice

Se mai poate constata rela\ia profund, de natur teologic, ce
exist ntre icoan ì cntarea bisericeasc - aceasta din urm n\eleas
mai ales ca ì una dintre modalit\ile cuvntului rostit n slujb106 Prof.Nicolae Lungu, Liturghia psaltic pentru cor mixt, Bucure`ti, 1957, p.III (n
Prefa\).
102
103
Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeasc la romni n sec.XX, partea
II, BOR CIV (1986), mart.-apr., p.118.
104
Ibid., p.117, 124, 138 `.u.
105
Pentru evolu\iile n acest sens ale cntrii n Biserica Greac v. Frank Harry Desby,
The Modes and Tuning in neo-byzantine Chant, Michigan, 1974 (dissert.microfilm),
p.378 `.u.; iar o prezentare a situa\iei muzicii ì n celelalte Biserici Ortodoxe v. la
Irenus Totzke, Das antik-byzantinische und das modern-europische Erbe in der
orthodoxen Kirchenmusik, n Una Sancta, 1995, p.233-237.
106
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.687 (sau 691).
101
94
atunci cnd lum n considerare rolul pe care cele dou componente

liturgice (icoana ì cntarea) l au n cadrul slujbei biserice`ti.
n acest sens se poate vorbi despre importan\a catehetic ì
educativ-religioas a picturii biserice`ti107, deoarece icoanele sunt
un auxiliar pre\ios al Sfintelor Scripturi, al predicii ì al catehezei,
adic al Cuvntului dumnezeiesc scris ì vorbit.108 Iar din rolul
catehetic (instructiv) al icoanelor decurge n chip firesc ì rolul lor
educativ religios.109 La fel, n termeni ct se poate de asemantori
se poate vorbi ì despre rolul didactic-catehetic ì educativ al
cntrii biserice`ti110.
i paralela aceasta poate fi urmrit n continuare, prin
prisma raportului cu Sfnta Scriptur. Att icoana ct ì cntarea
sunt expresii (n modalitate artistic) ale Revela\iei cuprinse n
Sfnta Scriptur: Ceea ce este Scriptura pentru cei ce `tiu s
citeasca, aceea este pictura pentru cei nenv\a\i111 deoarece
Icoan ì Evanghelie sunt ntr-o strns legtur, se sprijin ì se
clarific reciproc, colabornd la rspndirea nv\turii cre`tine112.
Asemntor, Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta
Scriptur n cntrile Bisericii113 determin caracterul biblic general
al cntrii liturgice ortodoxe114.
Dac icoanele sunt memoriale permanent aductoare
aminte [...] a adevrurilor de credin\115 cntarile sunt de
asemenea izvorte din elanul ì dorin\a credincioìlor de a da o
Ibid., p.425-428 (Sec\. a II-a, Partea a cincea, B, XII, 4) - unde sunt de remarcat ì
107
numeroasele trimiteri patristice.

Ibid, p.425.
109
Ibid., p.427
110
Diac.Drd.Ioan Bo`tenaru, Muzica ì cultul n Biserica Ortodox, ST seria II, XXII
(1971), nr.1-2, p.113 `.u.
111
Sf.Grigore cel Mare, Epistolarum liber, Epistola X 13 (PL 27,1128 C), cf.
Pr.Prof.Dr.Ene Braniste, Liturgica generala..., p.425.
112
Ibid.(Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general...), p.425.
113
V. studiul cu acest titlu al lui Sebastian Barbu-Bucur, Cntarea de cult n Sfnta
Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile Bisericii... (ST seria II, XL (1988), nr.5,
p.86-104).
114
V. Cap.II,2 al prezentei lucrri, Caracterul biblic al cntrii liturgice.
115
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.426.
108
95
expresie mai puternic ì mai apropiat de sufletul lor, a nv\turii

cre`tine (s.n.)116.
Icoanele constituie un ndemn de a slavi pe Dumnezeu ì de
aceea Sfin\ii Prin\i subliniaz mai ales faptul c icoanele sus\in

amintirea slvirii lui Dumnezeu prin jertfele sfin\ilor ì martirilor
[...] [iar] prin icoana Mntuitorului slvim puterea dumnezeirii
Lui117. Dar, n cult, [ì] cntarea - dup textul ei - este [...] mai
ales o rugciune de laud ì de slavire (s.n.)118.
n general, despre cntrile liturgice se poate spune, la fel ca ì
despre icoane, c sunt modalit\i sau forme cultice necesare,
indispensabile, [...] reclamate de modul uman de cunoa`tere,
dependent de sim\uri ì de limitele impuse de spa\iu ì timp.119
*
Aspectele comune, asemnrile cntrii liturgice cu icoana
nu trebuie ns, desigur, s `tearg distinc\ia, deosebirea dintre ele.
Chiar ì numai referindu-ne la citatul precedent, sim\urile de care
este dependent modul uman de cunoa`tere sunt diferite n cazul
icoanei (vzul) ì al cntrii (auzul).
i fr a aprofunda implica\iile, poate fi interesant de
observat c vzul (vederea) presupune o rela\ie frontal cu cineva
(sau ceva) de vis-a-vis, oarecum fa\ ctre fa\ - ceea ce
aminte`te defini\ia originar a persoanei (ca ì prosopon), care n
aceast rela\ie ì afirm identitatea ì ì pline`te voca\ia de
comuniune120. n ceea ce prive`te auzul (ì auzirea),
omnidirec\ionalitatea (relativ) a recep\ionrii sunetului determin o
rela\ie mult mai cuprinztoare ì oarecum mai abstract ntre cel ce
aude ì cel sau ceea ce constituie sursa sunetului121.
Auzirea poate avea loc uneori ì atunci cnd vzul nu este cu
putin\ - eventual nu este nc posibil, n sensul unei anteriorit\i a
Ibid., p.732.
Ibid., p.426 `.u.
118
Ibid., p.706.
119
Ibid., p.426.
116
117
Pr.Prof.Dr.Ion Bria, Dic\ionar de teologie ortodox, Bucure`ti, 1981, p.298.

Cp. aceste considera\ii cu cele despre ceea ce este cu putin\ a vedea (das
Sichtbare) ì ceea ce este cu putin\ a auzi (das Hrbare) la Thrasybulos
G.Georgiades, Musik und Schrift (1962), n vol.Kleine Schriften (Mnchener
Verffentlichungen zur Musikgeschichte, Band 26), Tutzing, 1977, p.107.
120
121
96
auzirii fa\ de vedere (aà cum credin\a este din auzire, iar auzirea
prin cuvntul lui Hristos Rom.10,17). Totuì limpezimea
desvrìt vine pn la urm din vederea fa\ ctre fa\ (I Cor
13,12: Cci vedem acum ca prin oglind, n ghicitur, iar atunci,
fa\ ctre fa\; acum cunosc n parte, dar atunci voi cunoa`te pe
deplin...).
De asemenea, legat tot de caracterul mai pu\in lmurit al
su n compara\ie cu ceea ce e vzut, sunetul, luat n sine (ì nu
n cazul cuvntului manifestat sonor) pare mult mai potrivit
semnalului simplu, aà cum este, spre exemplu, n cazul clopotului.
2. Aspecte de spiritualitate a cntrii liturgice ortodoxe

(Pnevmatologie)
n tratatul su Despre Sfntul Duh, Sfntul Vasile cel

Mare arat c nu poate s spun (cineva) c Iisus este Domnul
dect n Duhul Sfnt (I Cor.12,3) [...]. Pentru c nu este posibil s
adore (cineva) pe Fiul dect numai n Duhul Sfnt, nici nu este
posibil s invoce pe Tatl dect numai n Duhul nfierii122.
ntre altele, cuvintele mai nainte citate ale Sf.Vasile cel
Mare implic legtura cu Duhul Sfnt - altfel spus dimensiunea
duhovniceasc - a oricrei slujbe biserice`ti, n particular ì a
cntrii liturgice asociate acesteia, n care este cuvntat (s
spun), invocat (s invoce) ì adorat (s adore) Dumnezeu Cel
n Treime.
De altfel, n multe dintre scrierile sale Sf.Vasile cel Mare se
refer n mod special la acest aspect, adesea cu trimitere direct la
cntare - mai ales atunci cnd vorbe`te despre psalmi123, care se
Idem., Omilii la Psalmi..., p.181-344 (PG 29,209-493).
122
123
97
cntau n cult124 ì ale cror caracteristici pot fi uòr extinse, n

general, la toate cntrile de laud, aduse lui Dumnezeu125. Adunate
toate la un loc, aceste fragmente, alturi ì de alte fragmente biblice

sau patristice, pot constitui un mic tratat despre locul ì
importan\a Harului Duhului Sfnt n cntarea bisericeasc.
n primul rnd, latura duhovniceasc a cntrii \ine de nsì
constitu\ia omului, creat de Dumnezeu ca trup ì suflet, unite laolalt,
dar cu o ntietate a pr\ii spirituale. nc la Facere, doar dup ce
Domnul Dumnezeu [...] a suflat n fa\a lui suflare de via\ [...] s-a fcut
omul fiin\ vie (Fac.2,7). Iar mai apoi nsuì Mntuitorul a descoperit
valoarea nemsurat a sufletului - Cci ce-i folose`te omului s c`tige
lumea ntreag, dac ì pierde sufletul? Sau ce ar putea s dea omul, n
schimb pentru sufletul su?(Mc.8,36-37) - nv\nd pe ucenicii Si s
nu se team de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s-l ucid [...] [ci]
mai curnd de acela care poate ì sufletul ì trupul s le piard n
gheen(Mt.10,28).
Pe de alt parte, dac am fi alctui\i numai din suflet, neam n\elege unii cu al\ii numai prin gndire; dar pentru c sufletul
nostru ì zmisle`te gndurile ascuns n trup, ca sub o perdea, este
nevoie de cuvinte (ntre care cuvintele cntrii - n.n.) ì de nume ca
s facem cunoscute cele aflate n adncul nostru.126
Astfel partea duhovniceasc ocup ntotdeauna o pozi\ie
mai important, att n cuvntarea omeneasc, ct ì, n general, n
Egon Wellesz, op.cit., p.35-40 (cap.I,IV The Legacy of the Synagogue, a.
Psalmody).
125
Psalmii au fost primele cntri adoptate n cultul cre`tin, primii membri ai Bisericii
fiind iudei. ns n sec.al IV-lea, deci n vremea Sf.Vasile cel mare, imnele noi propriu-zis cre`tine, aparute ì sub influen\a cre`tinilor proveni\i din alte neamuri,
mereu mai numeroì - ocup treptat un loc tot mai important n slujbele Bisericii.
Astfel, n acelaì sec.al IV-lea Sf.Efrem Sirul nlocuia cuvintele eretice, ariene, ale
imnelor introduse n cult cu cuvinte conforme nv\turii ortodoxe, pstrndu-le
metrica ì melodia, cf.Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din cr\ile
de ritual ì cntarea bisericeasc..., p.38, apud Sozomen, Hist.Eccle., III,16 (PG
67,1089 `.u.); v.ì Egon Wellesz, op.cit., p.149.
De aceea, cele spuse despre cntarea psalmilor au valabilitate, desigur, ì pentru
restul cntrii practicate, atunci ca ì acum, n Biseric.
126
Sf.Vasile cel Mare, Omilia a III-a la cuvintele Ia aminte la tine nsu\i, trad. de
Pr.Dumitru Fecioru, n Scrieri, Partea ntia, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.365 (PG
31,197).
124
98
toate cele omene`ti, pentru c mai ales prin partea spiritual suntem
chip al Creatorului127.
Alturi de aceast ntietate n raport cu cele trupe`ti, aspectul
spiritual mai prezint ì o anumit subtilitate a manifestrii (sau
exprimrii), iar Sf.Vasile cel Mare scoate n eviden\ toate acestea
atunci cnd vorbe`te, spre exemplu, despre glas ì despre Glasul
Domnului n Sfnta Scriptur: n multe locuri din Scriptur vei gsi
cuvntul glas [...]. n noi glasul este sau aerul lovit sau felul acela de
aer pe care vrea s-l ntipreasc cel ce exprim ceva. Ce este, dar,
Glasul Domnului? Care din dou: se n\elege lovirea aerului sau aerul
lovit, care ajunge pn la auzul celui ctre care se ndreapt glasul, sau
nici una din acestea, ci glasul Domnului este ceva de alt gen, o
nchipuire a pr\ii conductoare a sufletelor oamenilor, crora
Dumnezeu vrea s le fac cunoscut propriul Su glas, n aà fel nct
nchipuirea aceasta are analogie (doar analogie - n.n.) cu nchipuirile
pe care adeseori le avem n vise. Dup cum nu din lovirea aerului n
nchipuirile din somn lum cuno`tin\ de unele cuvinte ì sunete ì
nici nu primim glasul din vis cu auzul, ci este prins de nsì inima
noastr (s.n.), tot aà trebuie s socotim ì glasul care vine de la
Dumnezeu la profe\i.128
Ca o urmare fireasc a acestui fel de a privi lucrurile, cel
ce cnt cu duhul129 poate fi asemanat cu fluierul [ce] este un
instrument muzical care are nevoie de suflare ca s poat scoate
melodia. De aceea socot c orice profet se nume`te n chip figurat
fluier, din pricina c este pus n mi`care de Sfntul Duh (s.n.).130
Dar nu numai despre profe\i este vorba - n cazul particular al
psalmilor, despre regele David - ci de to\i c\i sunt cuvioì ì
Cp. idem, Epistola 233, La ntrebarea lui Amfilohiu, trad. de Pr.Prof.Dr.Constantin
Corni\escu ì Pr.Prof.Dr.Teodor Bodogae, n Scrieri, Partea a treia, PSB nr.12,
Bucure`ti, 1988, p.480 (PG 32,864).
128
Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXVIII)..., p.226 `.u.(PG 29,288 `.u.); cp. ì cu Idem,
Despre Sfntul Duh..., p.53 (PG 32,136): Cuvntul nu trebuie n\eles (n Ps.32,6 n.n.) ca o anume vibrare a aerului, emis prin organele vocale, nici Duhul ca o suflare a
gurii, provenit din cile respiratorii, ci Cuvntul trebuie n\eles ca existnd de la
nceput cu Dumnezeu (Tatl), El nsuì fiind Dumnezeu, iar Duhul gurii lui
Dumnezeu (trebuie) n\eles ca fiind Duhul adevrului, Care de la Tatl
purcede(Ioan 15,26).
129
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX)..., p.245 (PG 29,321).
130
Ibid., p.244 (PG 29,321).
127
99
pstreaz dreptatea cea ctre Dumnezeu, to\i aceia pot s cnte lui
Dumnezeu psalmi n chip armonios, urmnd ritmurile cele
duhovnice`ti (s.n.).131 Pentru c de un duh profetic este animat cel ce
cnt cntarea cea nou ì nnoitoare a nv\turii Domnului [...],
[iar] dac poveste`ti chipul minunat, care depè`te toat firea, al
ntruprii Domnului, cn\i cntare nou ì strin; iar dac istorise`ti
rena`terea ì rennoirea ntregii lumi, nvechit de pcat, dac veste`ti
tainele nvierii, ì aà cn\i cntare nou ì ivit de curnd.132
a.Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc

n cadrul Crea\iei exist ì alte duhuri cu care omul, prin
partea sa netrupeasc, spiritual, vine n legtur. Acestea sunt
ngerii, duhuri create, duhurile slujitoare [care] exist prin voia
Tatlui, au fost aduse la existen\ prin lucrarea Fiului ì s-au
desvrìt prin prezen\a Duhului.133 Prezente n numeroase cntri
liturgice134, pentru subiectul nostru ele sunt interesante mai ales
prin pozi\ia specific pe care o ocup n iconomia duhovniceasc a
cntrii biserice`ti ì care s-ar putea rezuma n faptul transmiterii
inspira\iei duhovnice`ti (dumnezeie`ti) a cntrilor, ctre oameni.
Sf.Vasile cel Mare - n ale crui scrieri am remarcat mai
nainte importan\a aspectului duhovnicesc - spune totodat c
psalmul este lucrul ngerilor135. De unde rezult foarte simplu c cei
care cnt aceste cntri n Biseric fac ì ei lucrul ngerilor.
n mod asemtortor, Sf.Niceta de Remesiana spune c
aceast slujb (cntarea n.n.), dac este ndeplinit cu dreapt
credin\ ì cu devo\iune, este legat de ndeletnicirea ngerilor
(s.n.), care fr somn, fr odihn, nentrerupt laud pe Domnul din
ceruri ì binecuvinteaz pe Mntuitorul136.
Ibid., p.239 (PG 29,312).
Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.248 `.u. (PG 29,328).
133
134
Julius Tyciak, Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der
byzantinischen Liturgie, 2.unvernderte Auflage, Trier, 1979, p.29-35 (IV.Die Engel
131
132
- Die Lieder des Montag in der groen Oktoechos).

136
Sf.Niceta de Remesiana, op.cit., p.140 (PL 68,373).
135
100
Iar Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, referindu-se ì el la

unele cntri ale slujbelor, vorbe`te n mod repetat despre cntarea
cea sfnt ce este luat din inspira\ia profe\ilor celor insufla\i (s.n.)
de Dumnezeu137, n cadrul mai general al unei transmiteri ierarhice
a iluminrilor dumnezeie`ti, prin diferitele trepte ale ordinelor
ngere`ti: primul ordin, dup ce a fost iluminat, pe ct era cu
putin\, cu `tiin\a de Dumnezeu de ctre aceast buntate divin de
la obrìe, s-a comunicat pe rnd ì treptelor ce stau sub el, ca
ierarhie bine rnduit138, nct de aceea ì teologia a lsat
oamenilor, ca tradi\ie, imnuri pentru fiin\ele ce apar\in acestui
ordin139.
n ordinea dumnezeiasc a Crea\iei Ierarhia ndepline`te
astfel func\ia de mijlocitoare ntre Dumnezeu ì creaturi; ea
prime`te de sus ì comunic mai departe treptelor inferioare [...]; ea
e ac\iune sau lucrare [...], primind ì transmi\nd lumina de sus.140
*
Amintirea faptului c cel care cnt n Biseric este doar un
umil artizan141, a crui inspira\ie se datoreaz insuflrii
dumnezeie`ti ì ecourilor ndeprtate ale cntrilor ngere`ti - ì
acestea insuflate, la rndul lor, de Duhul Dumnezeiesc - nu se
pstreaz doar n scrierile patristice sau n tratatele teoretice despre
muzica bizantin142, ci ì n cntrile slujbelor ortodoxe, ntr-o
continuitate liturgic vie, nentrerupt pn astzi.
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia Bisericeasc, trad. de Cicerone
Teodorescu, Iaì, 1994, p.85 (PG 3,396); cp. ì cu ibid., p.112 (PG 3,485): cntarea
cea sfnt [...], ce vine de la profe\ii cei inspira\i de Dumnezeu [...], cntarea de laud
insuflat profe\ilor de ctre Dumnezeu.
138
Idem, Ierarhia cereasc..., p.48 (PG 3,212).
139
Ibid., p.47 (PG 3,212).
140
Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936), Iaì, 1993, p.67.
141
142
Ibid., p.58; cp. ì cu rezumatul aceluiaì autor dup tratatul lui DionisiePseudoareopagitul Despre ierarhia cereasc - referitor la muzica religioas ca ì
revela\ie, n scurtul studiu din Encyclopdie de la Pliade. Histoire de la Musique,I,
cf.Vladimir Fdorov, En guise d'introduction, n Encyclopdie des musiques sacres,
vol.II, Paris, 1969, p.135: Imnele ì cntrile Bisericii nu sunt dect reflexul muzicii
cere`ti, fcut auzibil urechilor omene`ti. Exist n cer o ierarhie, o ordine sfnt, o imagine
a frumuse\ii dumnezeie`ti. Ierarhia bisericeasc este echivalentul ei pe pmnt. mpreun
ele formeaz treptele unei scri care merge de la cel mai umil slujitor bisericesc la cele mai
137
101
ndeosebi pe alctuitorii de cntri, pe Sfin\ii melozi ai

Bisericii, cuvintele cntrilor liturgice i numesc aluta
dumnezeiescului Duh143, cu ngerii mpreun vorbitor[i]144, sau
adresdu-li-se direct: urmnd cetelor celor ngere`ti n\elepte, ai
repetat n lume cntrile acelora145 (Sf.Roman Melodul), alaut
care cn\i ale Duhului146, fcndu-te organ dumnezeiesc al
Duhului147 (Andrei Criteanul), sau trmbi\ tinuitoare,
de`teptnd pe to\i ctre cntarea cea duhovniceasc ì organ mi`cat
de Dumnezeu (s.n.)148 (Cuv.Iosif, scriitorul de cntri).
n duh, prin partea sa netrupeasc, omul (cre`tinul) cntre\
n Biseric (n slujbele acesteia) se ntlne`te ì se une`te cu
duhurile cele slujitoare n cntarea de slav, cea insuflat de Duhul
Sfnt, spre a fi nl\at Dumnezeirii. Aceast comuniune
angelantropic n slujire149, liturgic ì duhovniceasc, este
exprimat ì de cntarea Doxologiei Mari de la Utrenie - Slav
ntru cei de sus lui Dumnezeu ì pe pmnt pace, ntre oameni
bunvoire (Lc.2,14)150 - sau de cea a primei pr\i a Trisaghionului
serafimic (sau biblic) al Rspunsurilor Mari de la Sfnta Liturghie nalte ordine (rangs) ale Triadei, acolo unde Serafimii dn\uiesc n jurul Dumnezeirii ì
cnt imne slavei Sale cu buzele lor niciodat tcute.
Muzica cereasc a acestor imne nu este perceptibil nici chiar rangurilor inferioare ale
Triadei, dar ea le este descoperit lor de ctre Serafimi. Cobornd treptele scarii mistice,
revela\ia atinge treptele celor care posed inspira\ia dumnezeiasc, profe\ii ì sfin\ii, care
percep un slab ecou al imnelor cere`ti, pe care le pot apoi transmite muzicienilor inspira\i,
adic celor ce scriu imne. Muzicianul prime`te deci imnele cntate n cer ì le transmite pe
pmnt, astfel ca ele s devin perceptibile urechilor omene`ti (tr.n.).
143
Mineiul pe octombrie, ed.V, Bucure`ti, 1983, p.6 (Stihira ntia a Cuviosului la
Doamne strigat-am de la Vecernia din 1 oct.).
144
Ibid., p.17 (Marire, a Cuviosului, la Stihoavna Utreniei din 1 oct.).
145
Ibid., p.15 (Stihira a doua la Cntarea a 8-a a Canonului Sfntului, la Utrenia din 1
oct.).
146
Mineiul pe iulie..., p.29 (Stihira ntia la Doamne strigat-am de la Vecernia din 4
iul.).
147
Ibid., p.33 (Sedealna Sfntului la Utrenia din 4 iul.).
148
Mineiul pe aprilie, ed.V, Bucure`ti, 1977, p.27 (Stihira a doua la Doamne strigatam de la Vecernia din 4 apr.).
149
Constantin Andronikof, Le ciel et la terre, n vol. L'Eglise dans la liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979), Roma,
1980, p.3.
150
Cp. textul liturgic (identic), spre ex., n Ceaslov..., p.67.
102
Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot, plin este cerul ì pmntul de

slava Ta151 - care nu fac dect s pun n gura cntre\ilor
liturghisitori cntrile consemnate n locurile respective din Sfnta
Scriptur ca fiind ale ngerilor.
De fapt, chiar ì din modificarea liturgic operat n textul
biblic - plin este cerul ì pamntul (s.n.) de slava Ta (Liturghier),
fa\ de plin este tot pamntul (doar, n.n.) de slava Lui (Is.6,3) se poate n\elege c ea a avut n vedere ì o semnifica\ie nou a
acestui loc, n legtura cu misterul Liturghiei. Cerul ì pmntul
sunt pline de mrirea lui Dumnezeu n acest moment al slujbei,
pentru c n melodiile aceluiaì imn se unific glasul credincioìlor
de pe pamnt cu melodiile cetelor cere`ti, cerul ì pmntul rsun
n aceeaì clip de corul care proslve`te mrirea lui Dumnezeu152.
La fel, alturarea n Trisaghionul serafimic de la
Sf.Liturghie a cuvintelor ngere`ti pstrate n Vechiul Testament
(Is.6,3) cu cele ale oamenilor de la Intrarea n Ierusalim a
Mntuitorului, men\ionate n Evanghelii - Osana! Bine este
cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului! [...] Osana ntru cei
de sus! (Mc.11,9-10; cp.ì Mt.21,9; In.12,13)153 - indic de
asemenea comuniunea ntru slujire (n duh), a ngerilor ì a
oamenilor154.
Liturghier..., p.145; cp. ì textul scripturistic: Sfnt, sfnt, sfnt este Domnul
Savaot, plin este tot pamntul de slava lui!(Is.6,3).
152
Pr.Prof.Petre Vintilescu, Dou imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì
imnul serafimic, Pite`ti, 1927, p.60 `.u.; despre comuniunea liturgic, spiritual ì
mistic, din cadrul slujbei, ntre credincioì ì ngeri, pe de o parte, ì ntre ace`tia to\i
ì Hristos, pe de alt parte, v.ì ibid., p.15-17.
153
Pentru textul liturgic, v.Liturghier..., p.145: Osana ntru cei din nl\ime.
Binecuvntat este cel ce vine ntru numele Domnului. Osana, Celui dintru nl\ime.
154
Pr.Prof.Petre Vintilescu, Dou imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì imnul
serafimic..., p.56-58; cp. ì cu tlcuirea bogat n sensuri a acestui moment al Trisaghionului
la Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia..., p.351 (PG 91,709): Doxologia sfin\ioare ntreit
sfnt, cntat nencetat de sfin\ii ngeri, nseamn n general deopotriv via\, purtare ì
mpreun cntare (s.n.) a dumnezee`tii doxologii, care se va nfptui n veacul viitor ntre
puterile cere`ti ì pmnte`ti (s.n.) [...]. Iar n special, ea nsemn ntrecerea teologic a
credincioìlor cu ngerii ntru credin\ (s,n,); strlucirea deopotriv cu ngerii a vie\ii celor
activi, pe ct este cu putin\ oamenilor ì buna rostire a imnologiei teologice; n sfrìt,
n\elegerile, cntrile ì nentreruptele miscri ale contemplativilor privitoare la Dumnezeu,
deopotriv cu cele ale ngerilor, dup ct este cu putin\ oamenilor.
151
103
Iar cntarea Heruvicului sugereaz aceeaì realitate

sacramental155, fie c este vorba de Liturghia Sf.Ioan Gur de Aur Noi, care pe Heruvimi cu tain nchipuim, ì fctoarei de via\
Treimi ntreit sfnt cntare aducem [...]156 - sau de variantele
Heruvicului de la Liturghia Sf.Vasile cel Mare din Smbta cea Mare
- Sa tac tot trupul omenesc ì s stea cu fric ì cu cutremur [...] ì
merg naintea Acestuia cetele ngere`ti [...], Heruvimii cei cu ochi
mul\i ì Serafimii cei cu cte àse aripi [...] cntnd cntarea: Aliluia
[...]157 - ì de la Liturghia Darurilor mai nainte Sfin\ite - Acum
puterile cere`ti mpreun cu noi nevzut slujesc [...]158.
b.Deosebirea duhurilor159 n cntarea liturgic

Dar comuniunea cu duhurile netrupe`ti n cntarea
bisericeasc presupune o anume trezvie pentru deosebirea acestor
duhuri, deoarece, dup cum spune Sf.Vasile cel Mare, nu orice duh
aduce n cntare parfumul duhovnicesc160. Nu tot cel ce are n
gur cuvintele psalmului cnt Domnului, ci cel care nal\, din
inim161 curat (s.n.), cntrile de psalmi [...]. Dar c\i nu stau aici
V. comentariul la imnul Heruvimic n studiul lui Pr.Prof.Petre Vintilescu, Dou
imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì imnul serafimic..., p.35-49; v. de
asemenea, o compara\ie ntre variantele Heruvicului n ibid., p.30 `.u.
156
157
Ibid., p.201 `.u.
158
Ibid., p.274.
159
Dac este necesar un discernmnt spiritual n art, n general ì n legtur cu
sensurile icoanei, pentru a depì confuzia contemporan de valori cf.Archipr.Nicolas Ozoline, Image et spiritualit du discernement des esprits dans
l'art, n Les tudes thologiques de Chambsy nr.9, Chambsy-Gnve, 1990, p.226
- lucrul este la fel de adevrat ì pentru cntarea bisericeasc.
160
161
La Sf.Vasile cel Mare inima ì pstreaz n\elesul (prezent de altfel ì n
NoulTestament) de centru al omului luntric ì loc al ntlnirii omului cu
Dumnezeu, partea cea mai interioar a omului ì totodat ntregul lui; v. sensul neotestamentar al inimii la Pr.Prof.Grigorie T.Marcu, Antropologia paulin, n Seria
teologic, nr.20, Sibiu, 1941, p.44; cp. ì ibid., p.45: (inima este) punctul cardinal al
vie\ii luntrice omene`ti [...], sediul sau originea tuturor puterilor ì func\iunilor
suflete`ti ì sim\uale ale omului. Inima le rezum pe toate. Inima este omul nsuì.
155
104
n biseric venind de la desfrnri! C\i nu vin de la ho\ii! C\i nu

ascund n inima lor viclenie ì minciun! Se pare c au n inima lor
cntare de psalmi, dar nu cnt cu adevarat psalmi.162
Tot Sf.Vasile cel Mare aminte`te c Domnul le-a luat
demonilor puterea de a-l face cunoscut, pentru c nu este potrivit ca
demonii s vorbeasc de Mntuitorul.163 El arat c dup cum unui
picioar strmb nu i se potrive`te o ncl\minte dreapt, tot aà nici
lauda lui Dumnezeu nu se potrive`te inimilor stricate [...]. Aàdar,
pentru c lauda lui Dumnezeu este dreapt, este nevoie de o inim
dreapt, ca lauda s-i convin ì s i se potriveasc.164
Iar Sf.Ambrozie al Milanului aminte`te c acela care cnt
un imn o face cu o inim curat ì spiritual; el exclude din inima sa
orice fel de pasiuni omene`ti [...] [ì] starea sufletului su nu este
tulburat n nici un chip165, pentru c, dup cum arat Sf.Grigorie de
Nyssa celor cur\i\i se cuvine s laude pe Domnul.166
*
n tendin\a de a ncerca cercetarea aspectelor muzicale din
Biseric n func\ie numai de litera Sfintei Scripturi sau a scrierilor
Sfin\ilor Prin\i, se porne`te adesea doar de la acele fragmente ale
acestora n care se vorbe`te ad literam despre muzic sau cntare ì
despre aspecte n legtur cu acestea (instrumente, termeni muzicali
etc.)167. ns, cel pu\in n unele cazuri, poate fi la fel de productiv ì
aductoare ctre scop ncadrarea problemelor specific muzicale n
contextul mai larg teologic, liturgic, pastoral ì desigur istoric al
respectivelor scrieri, ceea ce ne aduce uneori mai aproape de
spiritul (duhul) lor - desigur pstrnd msura rigorii metodei
`tiin\ifice, pentru a evita specula\iile nentemeiate168.
Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.247 (PG 29,525).
164
Ibid., loc.cit.
165
Sf.Ambrozie al Milanului, Enarratio in Ps.XLIII, (PL 14,1155) cf.Thodore Grold,
op.cit., p.207 (tr.n.).
166
Sf.Grigorie de Nyssa, comentar la Ps.150 (PG 45,485 B), cf.Dumitru Stniloae,
Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox..., p.433.
167
Un exemplu n acest sens este culegerea de texte a lui James McKinon, Music in
early Christian literature, Cambridge, 1987.
168
A.Schmemann chiar propune, ntre scopurile Teologiei liturgice, ca printr-o
consistent interpretare teologic a slujbei biserice`ti, s fie eliberat aceasta de
162
163
105
Astfel, spre exemplu, cuvintele Sf.Apostol Pavel,

referitoare la prtìa cre`tinilor la jertfele pgnilor (I Cor.8169),
pot fi foarte uòr ì justificat aplicate cntrii cre`tine, att celei de
la nceputuri, ct ì pn astzi, n msura n care ì cntarea este
jertf de laud(Ps.49,24)170.
n acest caz este vorba despre aceeaì problem a
discernmntului spiritual, a deosebirii duhurilor, pentru a putea
decide ntre muzica bun ì muzica rea171. Deoarece hotrt c
nu orice compozi\ie muzical merit calificativul binelui, dup cum
nici orice melodie alctuit pe un text literar cultic nu poate fi
numit liturgic sau bisericeasc172. Fiind vorba, n ultim
instan\, despre o problem de spiritualitate, aceasta devine actual
ì cere un rspuns mai ales atunci cnd, sub presiunea diferitelor
feluri de muzic laic (profan, secularizat), se pune ntrebarea
acceptrii lor n cult ì deci este necesara desluìrea, ntre attea
spiritualit\i ce nso\esc aceste muzici, a inspira\iei autentice a
Duhului Sfnt, singura ce poate avea intrare n Biseric.
Concluziile Preotului muzician Gheorghe oima n aceast
problem rmn valabile, peste ani, pn astzi: Fire`te, o oper
rezultat dintr-o [...] inspira\ie luciferic poate oferi uneori aparen\ele
unui succes artistic; ea poate genera emo\ii pseudo-estetice, c`tignd
aprobarea ì admira\ia celor perverti\i sau superficiali, dar cre`tinul
duhovnicesc o poate demasca fr prea mare greutate sau ntrziere.
interpretri simbolice arbitrare (tr.n.), cf. Introduction to Liturgical Theology..., p.22.
Lucrul este valabil ì pentru cntarea liturgic, att timp ct aceasta este considerat
unul dintre elementele constitutive esen\iale ale slujbei (tr.n.), cf.ibid., p.164 (Cap.
Chanting and Music). Pe de alt parte, specula\ia arbitrar - nu numai simbolic este doar o alt extrem metodologic (n partea opus ngustimii literei
documentului), care mpiedic de asemenea perspectiva ì, n ultim instan\,
n\elegerea corect a obiectului cercetat.
169
Iar despre mncarea celor jertfite idolilor, `tim c idolul nu este nimic n lume ì
c nu este alt Dumnezeu dect Unul singur.[...] Dar nu to\i au cuno`tin\. Cci unii,
din obi`nuin\a de pn acum cu idolul, mannc din crnuri jertfite idolilor, ì
con`tiin\a lor fiind slab, se ntineaz. Dar nu mncarea ne va pune naintea lui
Dumnezeu. C nici dac vom mnca, nu ne prisose`te, nici dac nu vom mnca, nu ne
lipse`te. Dar vede\i ca nu cumva aceast libertate a voastr s ajung poticnire pentru
cei slabi (I Cor.8,4-9).
170
Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.39 `.u.
171
Ibid., p.81-92 (Cap.X Muzic bun ì muzic rea).
172
Ibid., p.81.
106
Muzica bun - ca ì orice oper de art bun - se deosebe`te de

muzica rea mai ales prin roade; la fel putem zice ì despre muzica
bisericeasc ì cea pretins bisericeasc. [...] ntr-adevr, dintre toate
criteriile dup care putem judeca valoarea religioas a unei
compozi\ii liturgice, cel mai sigur este acela al roadelor pe care le
culege ea n sufletele asculttorilor fiind cntat ì ascultat n
condi\ii bune. E drept c aplicarea acestui criteriu necesit vreme
ceva mai ndelungat, dar, n schimb, ì concluziile la care ajungem
pe aceast cale, sunt tot pe att de drepte. Astfel, o compozi\ie
muzical bisericeasc vom numi-o bun, dac, ntr-adevr, prin ea ne
sim\im pregti\i ì ndemna\i la rugciune, dac prin intermediul ei ne
putem chiar ruga, ntrebuin\nd-o ca vehicul al sentimentelor noastre
ndreptate ctre Dumnezeu, ì dac, cu un cuvnt, ea ndepline`te n
noi toate acele func\iuni cultice, pe care le-am vzut analiznd rostul
muzicii biserice`ti n cultul divin.173
c. Caracterul ascetic al cntrii ortodoxe

Cur\ia inimii ì a duhului, ce se cuvine s o aib cei care
cnt n Biseric, presupune un anevoios urcu` duhovnicesc, n
care prima treapt este purificarea, cur\irea de patimi printr-o
sus\inut ascez174. n acest sens cntrile Bisericii laud pe Sfin\ii
care au pus suiùri n inimile lor175, iar Sf.Vasile cel Mare
ndeamn n omiliile sale: Cur\i\i-v inimile, ca s rodi\i cu
duhul, pentru ca, ajungnd cuvioì, s pute\i cnta cu pricepere
psalmi Domnului.176
Exerci\iul nfrnrii este absolut necesar vie\ii cre`tine
pentru c, n rai, cderea omului s-a datorat tocmai lipsei de
nfrnare: Lepdat a fost Adam din desftarea raiului, prin
Ibid., p.83 `.u.
173
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì mistica ortodox, vol.I, Alba Iulia, 1993,

p.59-65.
175
Mineiul pe octombrie..., p.15 , (Stihira a doua la Cntarea a opta a Canonului
Sf.Roman Melodul - 1 oct.).
176
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXIX - Psalmul Cntrii de la inaugurarea
casei lui David)..., p.240 (PG 29,312).
174
107
mncarea cea amar, pentru nenfrnare (s.n.), nepzind porunca

stpnului, ì a fost osndit s lucreze pamntul din care a fost luat
ì cu multe sudori s mnnce pinea sa.177
n actul liturgic ne asumm ì noi pcatul strmoèsc, ntr-o
dialectic a iubirii cre`tine178, ce mbr\ièaz n comuniunea
eclesial ntreg neamul omenesc: Suflete al meu prea ticloase,
deprtatu-te-ai de Dumnezeu pentru nenfrnarea ta; lipsitu-te-ai de
desftarea raiului; de ngeri te-ai despr\it; n stricciune te-ai
pogort; o, ce cdere!179 Deci pentru aceasta noi s iubim
nfrnarea, ca s nu plngem afar din rai, ca ì acela (Adam - n.n.),
ci s intrm ntrnsul.180
Triod..., p.90 (Sedealna dupa Cntarea a treia a Canonului din Duminica Lsatului
177
sec de brnz - a izgonirii lui Adam din Rai).

Pe de o parte, ca ì cre`tini, ì dup chipul lui Hristos - care neputin\ele noastre a
luat ì bolile noastre le-a purtat (Mt.8,17; Is.53,4) - trebuie s ne asumm ì noi
greèlile prin\ilor no`tri, pentru iubirea cu care le suntem datori (precum Sam ì Iafet
au acoperit goliciunea tatlui lor - Fac.9,23; v. ì goliciunea protoprin\ilor dup
cdere - Fac.3,7-11). Dar asumndu-ne un pcat, suntem n pcat.
Pe de alt parte, a ncerca s ieìm din pcatul strmoèsc prin refuzul asumrii lui,
nseamn de fapt a reitera acest pcat (prin ruperea comuniunii de iubire cu prin\ii
no`tri), ntr-o filogenie spiritual n linie direct pn la protoprin\i - la fel cum
ace`tia s-au rupt din comuniunea de iubire cu Printele dumnezeiesc (Tatl [...] din
ceruri- Mt.6,9 ì Domnul de via\ fctorul- Crezul, cf.Liturghier..., p.142). Aàdar
ì refuznd asumarea pcatului rmnem n pcat.
Din acest cerc vicios al pcatului aductor de moarte, n care firea omeneasc a czut
prin neascultarea ì nenfrnarea protoprin\ilor, nu putem ieì (singuri) dect prin
venirea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care ca Dumnezeu adevrat a venit spre
noi, asumndu-ì totodat, ca om adevrat, pcatele noastre. De aceea a recunoa`te
c to\i au [am] pctuit n el [n Adam] (Rom.5,12), nseamn a recunoa`te n
acelasi timp nevoia de Harul lui Dumnezeu (al iubirii Sale de oameni, cf.
Liturghier..., p.157 - ecfonis la Sf.Liturghie nainte de frngerea Agne\ului - n.n.) ì
darul Lui [care] au prisosit asupra celor mul\i, prin harul unui singur om, Iisus
Hristos (Rom.5,15). ns Mntuirea, druit ì concretizat sacramental n Botez ì
celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, ì-o apropriaz fiecare prin strduin\ele personale,
care sunt ascez - v.ì Nicolae Cabasila, Despre via\a n Hristos, trad. de
Pr.Prof.Dr.Teodor Bodogae, Bucure`ti, 1989, p.135 `.u. (PG 150,502 `.u.).
179
Triodul..., p.91 (Stihira a doua de la Cntarea a àsea a Canonului din Duminica
Lsatului sec de brnz - a Izgonirii lui Adam din Rai).
180
Ibid., p.90 (Sedealna dupa Cntarea a treia a Canonului din Duminica Lsatului sec
de brnz...).
178
108
n general, ntreaga via\ cre`tin are un caracter ascetic,

vis-a-vis de ispitele lumii acesteia, credinciosul postind de
(anumite) bucate, dar urmrind totodat (sau mai ales) ì un post
duhovnicesc, nfrnndu-se de la gnduri, porniri ì sim\iri
necurate. Este vorba de un stil de via\, pe care, spre exemplu, l
propune mai ales Postul Mare, al Pa`tilor, ntr-o form bisericeasc
ì sacramental-liturgic dezvoltat de-a lungul unei ndelungate
Tradi\ii181.
c1. Caracterul ascetic al cultului ortodox

Privitor la via\a sacramental a Bisericii, dincolo de
aspectul particular al ndemnurilor ascetice men\ionate deja ale
cntrii liturgice, se poate spune c ntreg cultul ortodox are un
caracter ascetic - asceza, n general, referindu-se la orice nfrnare a
omului, care urmre`te un scop spiritual-religios182. Astfel, chiar la
o prim vedere, toate rnduielile posturilor ì ale slujbelor care
preced srbtorile apostolice, pe cele ale Maicii Domnului,
Na`terea ì nvierea, nu sunt altceva dect o ascez mblnzit ì
repartizat calendaristic, pentru pregtirea ì purificarea poporului,
n vederea contactului euharistic cu Dumnezeu183.
Alexander Schmeman, Postul cel Mare, trad. de Andreea Stroe ì Lauren\iu

Constantin, Bucure`ti, 1995, p.107 `.u.
182
Theologische Realenzyklopedie, vol.IV, Berlin-New York, 1979, p.195 `.u.:
No\iunea de ascez vine din grecescul asksis - [...] cultivare, exerci\iu [...].
Vorbirea de toate zilele a dat cuvntului ascez o sfer foarte bogat de in\elesuri
[...]. Nu exist o defini\ie unanim acceptat. Asceza nseamn totuì ntotdeauna vreo
form de abstinen\, prin propria alegere. Hotarrea liber, renun\area eroic ì
jertfirea personal caracterizeaz pe ascetul autentic [...]. Asceza se reazm
ntotdeauna pe premiza c trupescul, ntr-un fel sau altul, este subordonat
spiritualului; cp. ì Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de
teologie mistica, 1935-1936)..., p.26-28.
183
Ibid., p.114.
181
109
Ca izvoare ale vie\ii cre`tine, ale Vie\ii n Hristos184,

Sfintele Taine ale Bisericii - slujbele biserice`ti n ansamblul lor sunt astfel n legtur cu caracterul ascetic men\ionat.
Uneori strlucirea ì bogata podoab a slujbelor ortodoxe
par s infirme aceasta - ì ne putem gndi la bogatul ceremonial
liturgic din Bizan\, cu sute de slujitori n perioada de nflorire a
Marii Biserici, Sf.Sofia185. Dar nu trebuie uitat c slujbele
biserice`ti, att n ntregul lor, ct ì n pr\ile componente, se
supun unor rnduieli bine stabilite, care au ì sensul unei asceze n
contextul multitudinii de forme cultice posibile. n afar de un
tipic186 al slujbelor n general ì al fiecrei slujbe n parte, mai
exist ntotdeauna erminii187 ì un program iconografic188 al picturii
biserice`ti, o rnduial (chiar dac adesea local-istoric) a
construirii bisericilor189. Acestea din urm (rnduiala decorrii
picturale sau a construirii sfintelor lcaùri) au de asemenea o
motivare teologic sau urmeaz unor dezvoltri doctrinale190, la fel
ca toate cele legate de Biseric ì de cultul su.
La rndul su, cntarea bisericeasc a fost continuu
ordonat fie de tipicul celor opt glasuri, de diferitele stiluri
(recitativ, irmologic, stihiraric, papadic) sau de structurile
caracteristice formelor imnografice (ntre acestea existnd ì un
Nicolae Cabasila, op.cit., p.146 (PG 150,516); v. n general Cartea I, Via\a n
Hristos se dobnde`te prin Sfintele Taine (p.130-149; PG 150,493-520).
185
Egon Wellesz, op.cit., p.165: n timpul lui Justinian erau 60 preo\i, 100 diaconi, 90
subdiaconi, 110 lectori, 25 cntre\i, iar n timpul lui Heraclie 80 preo\i, 150 diaconi,
40 diaconi\e, 70 subdiaconi, 160 lectori ì 25 de cntre\i.
186
Tipicul (actualmente n uz n Biserica Ortodox Romn), Bucure`ti, 1976, nu este
dect captul momentan al unei lungi ì organice evolu\ii, ale crei nceputuri le
gsim, prin tradi\ie, la Sfntul Sava, n sec.V-VI (v. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica
general..., p.20) ì ale crei caractere constante pot fi observate n cursul ntregii
istorii a Bisericii - cp. spre ex. actualul tipic cu Le Typicon de la Grande glise
(Ms.Sainte-Croix, nr.40), ed. Juan Mateos, vol.I-II, n Orientalia Christiana
Analecta, nr.165-166, Roma, 1962-1963.
187
V. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Timiòara, 1979.
188
V. spre ex. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.410-584.
189
O prezentare rezumativa si bibliografie la Ibid., p.385-409.
190
Christopher Walter, L'Eglise dans les programmes monumentaux de l'art byzantin,
n vol.L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes
184
110
canon imnografic) toate supunndu-se nevoilor liturgice

specifice.
Evolund istoric de la forme ì structuri mai simple,
generale ì uneori vagi, n primele secole ale cre`tinismului, ctre
forme ì structuri tot mai complexe, mai bogate ì mai amnun\it
precizate, n perioadele mai trzii191 - ì pn astzi, mai ales n
slujbele mnstirilor ì ale catedralelor - regula prezent
totdeauna a nsemnat mereu o limitare asumat, o selec\ie necesar
limitativ, ntr-un fel o nfrnare pe care o putem numi ascetic, n
noianul posibilit\ilor oferite de lumea creat.
Scrierile ascetice ale Sf.Vasile cel Mare ilustreaz foarte
bine prezen\a regulei (sau rnduielii), ca ì expresie a spiritului
ascetic ce anim via\a cre`tin n general, aceasta ncadrnd ì
manifestrile sale liturgice (se poate spune la fel de bine ì
reciproc: via\a cre`tin ncadrndu-se n liturgismul Bisericii).
Astfel Regulile 20 ì 21 din Regulile morale se refer la Sf.Botez ì
respectiv Sf.mprtànie192. De asemenea, Regula (ntrebarea) 37
din Regulile Mari lmure`te Daca trebuie s se neglijeze lucrul
sub pretextul rugciunilor ì psalmodiei, ì ce timpuri sunt potrivite
pentru rugciune ì mai nti dac trebuie s se lucreze193, iar
Regula (ntrebarea) 307 din Regulile mici rspunde Dac se
cuvine s se nceap cntarea de psalmi sau rugciunea cu rndul
?, artnd cum aceasta s se pzeasc cu bun rnduial n
mul\imea chestiunilor importante, pentru ca nici lucrul s nu fie
socotit de mic importan\ ì de neglijat, nici regularitatea
(urmarea) a unei ì a doua persoane s nu dea banuial de mndrie
egumenului ì de dispre\ celorlal\i194.
Tot ntr-o legtur direct ì cu cntarea, Biserica a refuzat
ntotdeauna, ca regul, pompa ì efectele de tip teatral,
191
Exist ì o problematic a evolu\iei Tipicului n Biseric; v. spre ex. Alexander

Schmemann, Introduction to liturgical Theology..., p.91-147 (cap.III The Problem of
the Developement of the Ordo: the fourth and fifth Centuries) ì p.149-220 (cap.IV
The Byzantine Synthesis); cp. si Anton Baumstark, Liturgie compare, Chevetogne,
1940 (ed.III, rev.de Bernard Botte, 1953), p.16-32 (II.Les lois de l'volution
liturgique).
192
Sf.Vasile cel Mare, Scrieri, Partea a doua (Asceticele), trad. de Iorgu D.Ivan, PSB
nr.18, Bucuresti, 1989, p.122-124 (PG 31,736-741).
193
Ibid., p.276-280 (PG 31,1009-1016).
194
Ibid., p.457 (PG 31,1301).
111
spectacular, pstrnd deosebirea ì distan\a fa\ de acestea, chiar ì

n epocile de mare fast liturgic - deì ispita exemplului unei alte
alegeri a existat permanent de-a lungul istoriei cre`tinismului, n
particular a celui rsritean. Cre`tinii ns au refuzat dintru nceput
tot ceea ce \inea de spiritul teatral, pentru c teatrul, n general,
era prea intim legat de cultul vechilor zei pgni195.
Apoi, de-a lungul secolelor, Sfin\ii Prin\i au avertizat mereu
n acest sens: sunetul sau melodia s se cnte n concordan\ cu
sfnta religie, nu s se scoat strigte anevoioase ca ale tragedienilor,
ci s se arate adevrata cre`tintate din noi, s nu miroas a ceva
teatral196. Pentru c nu trebuie uitat faptul c n Bizan\, unde s-au
structurat oarecum definitiv rnduielile cultului ortodox actual, au
existat ì patru teatre mari, dintre care Teatrul cel Mare a durat
pn la sfrìtul imperiului197. Iar autori ce aèaz tendin\a ctre
formele teatrale ntre excesele muzicale de evitat n Biseric ntlnim
chiar ì pn astzi198.
c2. Aspecte teologice

Asceza general a vie\ii cre`tine, biserice`ti ì cultice apreciat ì n dimensiunea sa istoric - are de asemenea o
motiva\ie teologic mai profund, deoarece, ca ì chipuri ì
simboluri (simboale) ale Realit\ilor Dumnezeie`ti ì ale Iconomiei
Mntuirii, Biserica ì slujbele ei ì mprtèsc realitatea proprie
din realit\ile pe care le nchipuie, le simbolizeaz, ntr-o msur
conform rnduielii dumnezeie`ti199.
Astfel, dac n privin\a Dumnezeirii nseì este lipsit de sens
s vorbim despre vreun fel de limitare, chiar ì numai ascetic - poate
doar despre libertatea absolut a iubirii dumnezeie`ti de a-ì impune
sau asuma singur vreo limit - pentru c limitrile la Unimea
Vntia Cottas, Le thatre Byzance, Paris, 1931, p.40.
197
A.Vogt, Le Thtre Byzance et dans l'Empire du IVe au XIIIe sicle. I Le Thtre
profane, n Revue des questions historiques, LIX (oct.1931), p.257-296, cf. Egon
Wellesz, op.cit., p.365.
198
Amde Gastou, op.cit., p.45 `.u.
199
V. n prezenta lucrare Cap.I.2 .a. Simbolul liturgic.
195
196
112
Fiin\ei ì Treimea Persoanelor, cu toate atributele lor, ca ì celelalte

vorbiri despre Dumnezeu nu se refer de fapt dect la limitele
(ne)putin\ei noastre omene`ti de teologhisire200, odat cu Crea\ia
apare ì domeniul ascezei necesare. Creatul, ontologic, este o limitare
(n sine ì fa\ de Dumnezeu); el a fost fcut doar ntr-un anume
fel, dup libertatea hotrrii Dumnezeie`ti ì exist doar n msura
legturii cu Izvorul su - n Care ì omul ì poate gsi
nemrginirea, prin participarea la nemrginirea dumnezeiasc.
Creaturile ra\ionale, ngerii ì omul, n virtutea libert\ii
acordate prin crearea lor specific, pot alege (sau ì pot asuma,
prin voia lor liber) o anume ascez necesar n rela\ia cu Fctorul
lor. n cazul omului, Revela\ia Dumnezeiasc indica expres
structura (putem spune) ascetic a fiin\ei sale ì cadrul (de
asemenea ascetic) al exercitrii libert\ii sale: Apoi a zis
Dumnezeu: Iat, v dau toat iarba ce face smn\ de pe toat
fa\a pmntului ì tot pomul ce are rod cu smn\ n el. Acestea
vor fi hrana voastr [...] (Fac.1,29).
n legtur cu aspectul ascetic general pus n discu\ie ì cu
problema implicit a libert\ii omului, ndeosebi simbolul pomului
cuno`tin\ei binelui ì a rului atrage aten\ia n mod special: i a
fcut Domnul Dumnezeu s rsar din pmnt tot soiul de pomi,
plcu\i la vedere ì cu roade bune de mncat; iar n mijlocul raiului
era pomul vie\ii ì pomul cuno`tin\ei binelui ì rului [...]. A dat apoi
Domnul Dumnezeu lui Adam porunc ì a zis: Din to\i pomii din rai
po\i s mnnci, iar din pomul cuno`tintei binelui ì rului s nu
mnnci, cci, n ziua n care vei mnca din el vei muri negreìt!
(Fac.2,9;17).
Exist, n mod cert, o dialectic (sau o logic) paradoxal a
libert\ii ì a nfrnrii, pe care fiecare om trebuie s ì-o asume
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre numele divine, trad.de Cicerone
Iordachescu ì Theofil Simenschy, Iaì, 1993, p.143 (PG 3,980 `.u.): ns Unul cel
mai presus de substan\, Unul care exist, determin orice numr. El este principiu,
cauz, numr ì ordin ì a lui unul ì a numrului ì a oricrui numr existent. De
aceea, cnd divinitatea cea mai presus de toate este slvita ca unitate ì ca trinitate, ea
nu-i nici unitatea nici trinitatea pe care le cunoa`tem noi sau altcineva din cei ce exist
[...]. Cci nici o monad sau trinitate, nici un numr sau vreo unitate sau fecunditate,
nimic din cele existente sau din cele cunoscute vreuneia din cele existente, nu d la
iveal taina cea mai preus de orice ra\iune ì de orice minte a supra-divinit\ii celei
supra-existente n chip supra-substan\ial mai presus de toate.
200
113
inevitabil. Aspectul paradoxal const n faptul c omul rmne n

tensiunea libert\ii de la nceput (cea druit prin Facere ì porunca
dumnezeiasc, dinainte de alegere ì cdere) n msura n care
alege ascultarea ì nfrnarea, adic urmeaz op\iunea cu mai mic
libertate - cel pu\in aparent, ntruct ì ascultarea, ì nfrnarea par
a nsemna acceptarea unei limitri sau chiar suprimri a libert\ii
proprii de decizie ì de ac\iune. Dar alegerea aceasta mai nseamn
ì rmnerea n comuniunea cu Dumnezeu, Cel ce este izvorul
vie\ii201.
Celeilalte alegeri, a neascultrii de porunca dumnezeiasc,
ì deci a neasumrii ascetice a nfrnrii de ctre primii oameni, iau urmat suferin\a ì moartea, unde greu se mai poate vorbi despre
vreo libertate ulterioar. Aà nct alegerea cea bun, cu rmnerea
n libertate (ì via\) prin ascultarea de Tatl ceresc, omul o face
printr-un act liber de ascez: nfrnarea de la rodul pomului oprit.
i n general, n condi\ia (ontologic) creatural specific a
omului, libertatea se actualizeaz ì se concretizeaz, se men\ine
sau chiar se amplific prin alegerea ascetic. n acest sens, asceza,
ca alegere a nfrnrii (liber desigur, cci altfel nu ar mai fi
alegere propriu-zis) apare ca o expresie a libert\ii omului.
Abstrac\iunea oarecum tehnic a unei astfel de prezentri a
dinamicii libert\ii are dezavantajul ruperii - ca orice abstragere de ansamblul realit\ii umane ì al rela\iei acesteia cu divinitatea.
Pentru c, dintr-o perspectiv mai larg, ntreaga Istorie a Mntuirii,
nainte ì dup ntrupare, se nf\ièaz, am putea spune, ca o
ascez, o kenoz istoric a Dumnezeirii, care a permis mereu
rspunsul liber al (alegerii) omului ì care a fost modelul divin dup
chipul cruia omul s poat face alegerea (ascetic) cea bun. Aà au
fost epifaniile limitate sau proorocii singulari, pn la kenoza
Dumnezeirii n nsì ntruparea Mntuitorului Iisus Hristos, care a
venit chip de rob lund (Filip.2,7), iar nu cu nluciri
nfrico`ndu-ne202.
Ceva din icoana kenozei desvrìte, dumnezeie`ti, se
regse`te ì n smerenia arti`tilor cre`tini, ntre care - alturi
de zugravi de icoane, copi`ti, constructori de biserici ì al\i
Aghiazmatar, ed.IV, Bucure`ti, 1984, p.200: Ceata sfin\ilor a aflat izvorul vie\ii...
201
(din Slujba nmormntrii).

202
Ibid., p.179 (Slujba Sfe`taniei).
114
creatori - se numr ì at\ia imnografi, melozi sau numai

simpli cntre\i bisericesti. Kenoza auctorial a acestora, ce a
fcut ca de multe ori s nu li se mai pstreze nici mcar
numele, a lsat loc n schimb dezvluirii slavei dumnezeie`ti ì
iluminrii, n crea\iile lor, a cii care duce ctre mntuire203.
c3. Ascez, jertf, iubire

Iconomia Mntuirii, aà cum ne-o transmite ì ne-o
descoper Tradi\ia Bisericii, ne aduce n prim plan ì motiva\ia sau
criteriul fundamental al libert\ii (ì al alegerii), iubirea, ce ì are
rdcina ì ntruchiparea sa desvrìt n iubirea dumnezeiasc:
Dumnezeu aà a iubit lumea, nct pe Fiul su cel Unul Nascut La dat, ca oricine crede n El s nu piar, ci s aib via\ ve`nic
(Ioan 3,16).
Iubirea apare astfel ì ca motiva\ie fundamental a jertfei
(personale) adevrate. Ea este totodat ì motiva\ia ultim a ascezei
cre`tine, care n expresia ei suprem este tot jertf204, atunci cnd
este n\eleas ca ì jertfire a voii libere proprii, pn la moarte
(asculttor fcndu-se pn la moarte Filip.2,8), din iubire pentru
ceilal\i.
n felul acesta, iubirea este cea care d valoare ascezei,
chiar jertfirea pn la nimicire a trupului fiind nimic fr iubire205
(de a` da trupul meu ca s fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi
folose`te - I Cor.13,3). Prin iubire asceza, ca jertf, si atinge
msura sa autentic, absolut, avnd ca obiect nsì inima
existen\ial, spiritual a omului, cea daruit prin insuflarea Duhului
Mihail Diaconescu, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, I.Teologie ì estetic, Gala\i,
1996, p.195-326 (Cap. Kenoza artistului - Cteva aspecte ale doctrinei ortodoxe
despre kenoz. V. n special subcap. Kenoza - condi\ie a artistului, p.311 `.u.;
Kenoza auctorial, p.322 `.u.).
204
n defin\ia ascezei, men\ionat mai nainte, era remarcat faptul c hotrrea liber,
renun\area eroic ì jertfirea personal (s.n.) caracterizeaz pe ascetul autentic [...],
cf. Theologische Realenzyklopedie, vol.cit.(IV)..., loc.cit. (p.195 `.u.).
205
Cp. ì ibid., loc.cit.: Asceza se reazm ntotdeauna pe premiza c trupescul,
ntr-un fel sau altul, este subordonat spiritualului.
203
115
Dumnezeiesc (Fac.2,7) - adic nsuì sufletul omului, cel care este

(sau nu) lcaùl iubirii. Mai mare dragoste dect aceasta nimeni
nu are, ca sufletul lui s ì-l pun pentru prietenii si (Ioan 15,13).
Plinire a poruncii celei vechi (cea din Raiul de la nceput,
care a declanàt toat problematica libert\ii ì a nfrnrii),
porunca cea nou este cea a iubirii, dup Chipul ì n Duhul celei
Dumnezeie`ti: Porunca nou dau vou: s v iubi\i unul pe altul.
Precum eu v-am iubit pe voi, aà ì voi s v iubi\i unul pe altul.
(Ioan 13,34).
n iconomia slujbelor biserice`ti, icoan a Iconomiei
Dumnezeie`ti a Mntuirii, n raiul cuvnttor206 care este
Biserica, cea dup chipul Maicii Domnului, care s-a fcut ntru
totul asculttoare voii dumnezeie`ti (Iat roaba Domnului, fie mie
dup cuvntul tu - Lc.1,38), n prezentul liturgic al actualizrii
Iconomiei Mntuirii, Biserica n ntregul ei, ca ì prin fiecare
credincios n parte, reface mereu actul alegerii celei bune a iubirii ì
a nfrnrii de la ispit, urmnd pe Adam cel nou (Rom.5,14), Care
este Capul Bisericii (Ef.1,22), Calea ì Via\a cea adevrat (Ioan
14,6).
O singur Cale, ca ì o singur ndejde a chemrii [...]
(Ef.4,4), ce poate prea n aceast lume o limitare penibil, este
pentru om de fapt o ascez asumat, ca o jertf din iubire ì n
iubirea Bisericii, cea dup Chipul ì n Duhul iubirii dumnezeie`ti,
prin care se deschide calea nspre libertatea nemrginirii
dumnezeie`ti.
*
Cntarea bisericeasc ortodox, ca parte organic a vie\ii
liturgice, se mprtè`te n mod necesar att din caracterul ascetic
al acesteia, ct ì din motiva\ia sa teologic profund.
Pzindu-se dintru nceput de excesele pagne sau eretice de
tot felul, iar mai aproape de noi evitnd capcanele libert\ii formale
fr limite - aceasta din urm n numele unui individualism
auctorial ì a originalit\ii cu orice pre\, chiar ì cu pre\ul
pierderii sensului spiritual autentic207 - cntarea liturgic ortodox
206
Axionul de la Liturghia Sf.Vasile cel Mare: Ceea ce e`ti biseric sfin\it ì rai
cuvnttor [...], textul cf.Octoih mic..., p.57 `.u.
207
Mihail Diaconescu, op.cit., p.320.
116
s-a men\inut, ntr-un mod ce poate fi caracterizat drept ascetic, pe

firul nentrerupt al Tradi\iei Bisericii, nu doar refuznd radical ì
simplist influen\ele lumii, ci ì primindu-le uneori, ntr-o
comunicare dinamic - ns numai n urma unei judecti de valoare
ì a unei alegeri, a unei selec\ii continue sau chiar a unei prefaceri
eclesiale a acestor influen\e208.
Iar n ceea ce prive`te celelalte aspecte asociate ascezei
cre`tine, iubirea ì jertfa, acestea au fost mereu caracteristice
cntrii biserice`ti ortodoxe. Pentru c aceasta, n expresia sa
autentic, a fost ntotdeauna o jertfa de laud209, care aduce,
deci, cel mai mare bun: dragostea.210
d. Oralitatea211 cntrii liturgice ortodoxe ca expresie a Duhului

Tradi\iei liturgice a Bisericii ì nota\ia muzical
d1. Apari\ia trzie a manuscriselor liturgice muzicale
Un fapt ce atrage aten\ia celor care se ocup cu studiul
istoric al cntrii n Rsritul cre`tin este apari\ia relativ trzie a
manuscriselor cu nota\ie muzical.
208
V. aspecte concrete ale acestor atitudini ì evolu\ii n Cap.III al prezentului studiu,
Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical.

209
Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.49-52 (cap.III,IV Despre rugciunea cntat -
Caracterul jertfelnic al muzicii liturgice).

Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213); v. ì Cap.V al
prezentului studiu, 1.b.Cntarea ca Jertf de laud.
211
Sensul oralit\ii cntrii liturgice ortodoxe n acest capitol este n bun msur cel
indicat de Gheorghe Ciobanu, (n) La rythmique des neumes byzantins dans les
transcriptions de J.D.Petrescu et de Egon Wellesz par rapport la pratique actuelle, n
vol. Rhythm in Byzantine Chant, Hernen, 1991, p.26: [n cntarea bizantin, ce st
la baza cntrii liturgice ortodoxe] de la nceput a aprut o tradi\ie care s-a mbog\it
de-a lungul timpului ì care a fost transmis mai mult pe cale oral (s.n.) dect prin
scris. Aceast traditie a suplinit - prin transmisiune oral (s.n.) - ceea ce tratatele
teoretice uitau s ne spun. Probabil I.D.Petrescu avea dreptate cnd afirma: [...] n
via\a bizantin, nimic nu este mai puternic dect tradi\ia, mai ales oral (s.n.) (apud
I.D.Petrescu, Etudes de paleographie musicale byzantine, Bukarest, 1967, p.13).
210
117
Pentru primele secole cre`tine documentele muzicale sunt

de fapt surprinztor de pu\ine chiar pentru ntreaga cre`tintate,
studiul textelor epocii ducnd ctre o concluzie inevitabil: un
element important lipse`\e ntotdeauna: notatia muzical.212
Pentru nota\ia neumatic bizantin cercetrile sunt nevoite
s nceap din sec.al IX-lea, de cnd dateaz primul manuscris
muzical al unui Irmologhion213, n timp ce pentru nota\ia ecfonetic
putem avansa, destul de ipotetic, pn spre sfrìtul sec.al IV-lea,
cnd pare probabil a fi fost introdus n textele cre`tine214. n fapt,
n faza sa timpurie sistemul neumatic bizantin nu se deosebea prea
mult de cel ecfonetic215, cele dou sisteme evolund ì paralel216, iar
cel neumatic prelund uneori semne de la cel ecfonetic, mai
vechi217.
O explica\ie a lipsei documentelor cu nota\ie muzical
pentru secolele mai timpurii ar fi prigoana iconoclast a secolelor
VIII-IX, cu care ocazie s-ar fi distrus ì toate (!) manuscrisele
muzicale din cauza miniaturilor de icoane cu care erau
mpodobite218, sau datorit altor nenorociri istorice ì catastrofe
naturale - de exemplu, pentru secolele de nceput ale cntarii
ortodoxe ruse219.
Dar aceast explicatie nu st cu totul n picioare, deoarece,
pe de o parte, primitivitatea relativ a nota\iei primelor manuscrise
muzicale pstrate n cazul cntrii bizantine - cu imprecizia
intervalic220 a scrierii provenite din semnele prozodice grece`ti221,
a cror inventare este atribuita lui Aristofan din Bizantium, n sec.
Thodore Grold, op.cit., p.VIII.

214
C.Heg, La Notation ekfonetique, MMB Subsidia, vol.I, fasc.2, Copenhague, 1935,
p.38 `.u., cf.Egon Wellesz, op.cit. p.246 `.u.
215
216
Ibid., p.257.
217
Ibid., p.274.
218
Ibid., p.169 `.u.
219
Wastschenko Michail Iwanowitsch, Zur Frage des Ursprungs und der Entwicklung
der frheren Formen des russischen kirklichen Gesangs (Historiographischer Aspekt),
Mill., p.3, mss.dact.
220
221
Ibid., p.246.
212
213
118
al II-lea .H.222 - ar putea demonstra lipsa unui interes deosebit

pentru dezvoltarea unei nota\ii foarte precise a cntrii biserice`ti n
primele (totusi !) opt secole, deì nota\ia muzical greceasc antic
(mult mai bine precizat) aplicat la un text cre`tin este dovedit
nc din sec.III-IV223. Aceast lips de interes ca atitudine fa\ de
perfec\ionarea scrierii muzicale ar putea fi o explica\ie, dac nu a
lipsei totale a manuscriselor muzicale nainte de sec.al IX-lea, cel
pu\in a existen\ei unui numr foarte redus.
Lipsa receptivit\ii primilor cre`tini, dar ì mai trziu, pn n
Evul mediu apusean, fa\ de nota\ia muzical a antichit\ii, cu care au
venit n contact224, poate fi ì consecin\a unei atitudini de natur
spiritual, legat de refuzul folosirii instrumentelor muzicale nota\ia alfabetic a vechilor greci avea un pronun\at caracter
instrumental - ì de orientarea pronun\at a liturgismului cre`tin
ctre cuvnt ì spre un caracter vocal225.
Pe de alt parte, pentru anumite perioade s-au pstrat ì
manuscrise doar cu textele literare ale cntarilor226, dar care con\in
numeroase indica\ii asupra glasurilor sau melodiilor-modele pe
care trebuiau cntate. Aceste culegeri de texte ale cntrilor fr
nota\ie muzical erau numite Stichero-kathismatarion sau
Ibid., p.249.
222
Thodore Grold, op.cit., p.44 `.u.; Egon Wellesz, op.cit., p.152-156.

Continuitate n terminologie (chiar dac avnd sensuri schimbate) ì n preocuprile
muzicale teoretice se poate constata ncepnd din antichitate ì apoi n cursul ntregii
istorii bizantine, dup cum demonstreaz studiile lui Christian Hannick, Antike
berlieferungen in der Neumeneinteilung der byzantinischen Musiktraktate,
Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 26.Band, Wien, 1977, p.169-184. ì
Idem, Byzantinische Musik..., p.183-218; cp. ì Klaus Wachsmann, Untersuchungen
zum vorgregorianischen Gesang..., p.9, cf. cruia ar mai fi vorba, n afar de nota\ia
alfabetic greceasc antic, ì de nota\ia gnostic a celor àpte vocale, cu un statut
mai pu\in clar - dar care poate fi luat ntr-o oarecare msur n considera\ie, mai ales
fiind `tiut c n primele secole cre`tinii au venit n contact ì cu specula\iile
cosmologice ì alfabetico-mistice ale curentelor gnostice.
225
Ibid., p.20-22.
226
Spre ex., ntr-o aceeaì pagin n care deplnge pierderea total, n prigoana
iconoclast, a manuscriselor cu (eventuala) nota\ie muzical, Egon Wellesz, op cit.,
p.170, vorbe`te mai departe de alte manuscrise care au scpat distrugerii, pentru a fi
copiate ì mpodobite ulterior n mnstiri, ntre care vor fi fost, foarte probabil, ì
manuscrise care s fi transmis textele pstrate ale cntrilor - cum ar fi condacele lui
Roman Melodul, men\ionate n textul la care ne-am referit.
223
224
119
Tropologion, Kondakarion, Kanonarion, Makaristarion (dac ne
referim, spre ex., doar la cele n legtur cu Octoihul, nainte de

structurarea sa actuala ncepnd aproximativ cu sec.al XIV-lea227).
Cntrile puteau fi gsite n acelaì timp ì n culegerile
corespondente cu nota\ie (muzical) neumatic numite Irmologhion
sau Stihirar(ion)228. ns existen\a culegerilor liturgice de texte ale
cntrilor, fr nota\ie muzical, indic faptul folosirii lor ntr-o
larg msur n forma aceasta, ntr-o practic curent de factur
oral a cntrii biserice`ti229.
De fapt, este vorba despre o situa\ie asemntoare celei de
astzi, cnd Octoihul, Mineiele, Triodul, Penticostarul ì alte cr\i
de slujb, deì fr nota\ie muzical, con\in numeroase indica\ii
asupra glasurilor ì melodiilor (podobii, asemnnde) ce trebuie a fi
folosite, ì care se presupun a fi cunoscute dinainte, pe dinafar, ca
formule ì melodii.
Astfel, se poate vorbi n general despre o oarecare
predomina\a a unei anumite tradi\ii orale a cntrii biserice`ti
(liturgice), mai ales n epocile de nceput - dar pstrat ì mai
trziu, pn astzi - pu\inele exemplare ale cr\ilor cu nota\ie
muzical servind doar ca ghid mnemotehnic n executarea
cntrilor230.
d2. Primele tiprituri muzical-liturgice

Evolu\ii aproximativ asemntoare celor men\ionate
anterior se repet ì n cazul tipriturilor de muzic bisericeasc;
abia n sec. al XIX-lea, la aproape patru secole de la apari\ia
tiparului (!) este tiprit prima carte de cntri n nota\ie psaltic
Christian Hannick, Studien zu den Anastasima in den sinaitischen Handschriften,
Diss., Wien, 1969 (mss.dact.), p.7.
228
Ibid., p.8-10; Idem, Le texte de l'Oktoechos..., p.41-43.
229
O prezentare rezumativ a unei asemenea situa\ii la nceputurile cntrii n Biserica
Rus (sec.XI-XII) aflm la Wastschenko Michail Iwanowitsch, stud.cit., p.4-6.
230
Metallow Wassili Michailowitsch, Bogoslushebnoje penije Russkoj Zerkwi w
period domongolskij, M(oskwa), 1912, p.135, cf. Wastschenko Michail Iwanowitsch,
stud.cit., p.3.
227
120
(neumatic bizantin) ì anume Anastasimatarul lui Petru Efesiul Bucure`ti, mai 1820 - dup sistima nou a reformei hrisantice231.
i aceasta nu neaprat din cauza dificult\ilor tehnice, deoarece
prima carte de muzic tiprit n lume dateaz din anul 1500, cnd
Ottaviano dei Petrucci a tiprit la Vene\ia Harmonicae musices
Odhecaton, iar n pr\ile romne`ti, la Braòv ì Sibiu, Johannes
Honterus ì Gabriel Reilich tipreau muzic deja n sec.al XVI-lea
ì, respectiv, n sec.al XVII-lea232.
Alte tiprituri psaltice vor vedea apoi lumina tiparului n
anii imediat urmtori lucrrii lui Petru Efesiul (de la Bucure`ti, din
1820): la Paris, n 1821 (Chrisant), la Viena, n 1823 (Macarie
Ieromonahul), la Constantinopol, de la 1824 ncoace233.
i de asemenea ntr-un mod asemntor situa\iei
manuscriselor, cr\i tiprite cuprinznd doar textele literare ale
imnurilor pe cele opt ehuri (sau glasuri) apruser trei secole mai
devreme n aproximativ aceeaì (sau ntr-o apropiat) zon
romneasc - Octoihul publicat de Macarie la 1510234 ì apoi, n
repetate rnduri, de Coresi tot n cursul sec.al XVI-lea235.
*
Dar ì dup apari\ia tiparului psaltic, dou aspecte sunt de
men\ionat n mod special, care ì ele lumineaz raportul foarte
elastic, tot de factur oral, al cntrii ì al cntre\ilor fa\ de
litera scris.
Gheorghe Ciobanu, Teorie, practic, tradi\ie: factori complementari necesari
descifrrii vechii muzici bizantine, SEB vol.III, Bucure`ti. 1992, p.131; v.ì Titus
Moisescu, nceputurile tiparului muzical romnesc n nota\ie bizantin (Petru EfesiulMacarie Ieromonahul-Anton Pann), n Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n
manuscrise ì carte veche romneasc, Bucure`ti, 1985, p.82 `.u.
232
Ibid., p.81 s.u.; idem, Preliminarii la o codicologie specific manuscriselor
muzicale bizantine, n vol. idem (Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n
manuscrise ì carte veche romneasc...), p.72, nota 7.
233
Gheorghe Ciobanu, Teorie, practic, tradi\ie: factori complementari necesari
descifrrii vechii muzici bizantine..., p.131.
234
Pr.Prof.Dr.Mircea Pcurariu, op.cit., p.174; primele edi\ii n limba slavon ale
Octoihilui fuseser tiparite doar c\iva ani nainte, la Cracovia, n 1492 ì la Cetinje,
n 1494, cf. Christian Hannick, Le texte de l'Oktoechos..., p.59.
235
Gheorghe Ciobanu, Muzica romneasc n secolul activit\ii coresiene, SEB vol.III,
Bucure`ti, 1992, p.102.
231
121
Astfel, n Biserica Ortodox Romn se poate observa o

oarecare continuare a tradi\iei manuscrise, att n secolul trecut, ct
ì n secolul nostru, mai ales n prima sa parte236, mul\i dintre psal\i
alctuindu-ì culegeri proprii, selective, de cntri. Normarea pe
care o tipritur foarte rspndit o poate impune, se manifest n
domeniul cntrii nc destul de relativ. Cntre\ul bisericesc
prefer de multe ori adecvarea repertorial pe care i-o dicteaz
practica vie a slujbelor.
De asemenea, litera tipriturii muzicale este adesea
interpretat n practic destul de liber, varia\iile introduse ì
acumulate treptat ducnd la schimbri ì chiar producnd o
oarecare evolu\ie n timp, adesea ntr-o continuitate a obisnuin\elor
ì conform necesit\ilor unei adecvri stilistic-interpretative
locale237, pe care inten\iile de uniformizare, prin tiprituri238 sau
`coli de cntre\i organizate unitar239, nu le pot totdeauna
regulariza240.
n general, ì n domeniul cntrii biserice`ti, tendin\ele de
uniformizare (urmnd unui principiu al stabilit\ii ì uniformit\ii
236
Numrul mare de manuscrise psaltice din aceast perioad poate fi constatat

consultnd spre ex. Indicele (Psaltichii) la Gabriel trempel, Catalogul
manuscriselor romne`ti, vol.I (B.A.R. 1-1600), Bucure`ti, 1978, p.417; vol.II
(B.A.R. 1601-3100), Bucure`ti, 1983, p.489; vol.III (B.A.R. 3101-4413), Bucure`ti,
1987, p.482; vol.IV (B.A.R. 4414-5920), Bucure`ti, 1992, p.528.
237
Astfel, spre ex., formulele de aplicare dupa D.Cun\anu, n culegerea de Cntri
biserice`ti, Sibiu, 1994, p.209-216, redau o aplicare practic actual a glasurilor
notate de D.Cun\anu spre sfrìtul secolului trecut, redate anterior (p.33-54) cf.
Dimitrie Cun\anu, Cntrile biserice`ti dup melodiile celor opt glasuri...
238
Cum au fost n Biserica Ortodox Romn, la mijlocul secolului nostru,
Anastasimatarul uniformizat: Prof.N.I.Lungu, Pr.Prof.Gh.Costea, Prof.I.Croitoru,
Vecernierul, Bucure`ti, 1953; Prof.N.I.Lungu, Pr.Prof.Gh.Costea, Pr.Prof.Dr.Ene
Brani`te,Utrenierul, Bucure`ti, 1954 ì idem, Cntrile Sfintei Liturghii ì podobiile
celor opt glasuri, Bucure`ti, 1969.
239
V., pentru Biserica Ortodoxa Romn, Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucure`ti, 1953, p.101-120 (colile de cntre\i biserice`ti).
240
n Biserica Ortodox Romn, dup cr\ile de cntri uniformizate men\ionate mai
nainte, au aprut totuì ì cr\i de cntri con\innd variante regionale ale cntrii
biserice`ti, precum: Prof.Dimitrie Cusma, Pr.Ioan Teodorovici, Prof.Gheorghe
Dobreanu, Cntri biserice`ti... (Timiòara, 1980), pentru Banat ì Pr.Prof.Ioan Brie,
Cntri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988 ,pentru Ardeal.
122
cultului241), atunci cnd sunt exagerate, ele nu sunt neaprat o

expresie ideal a unit\ii, ci mai curnd o deformare a ei242. ntr-un
necesar echilibru liturgic243 ì ca o sacramental recapitulare a
diversit\ii244, unitatea de credin\ ì de via\ religioas ì gse`te
adevrata expresie ntr-o uniformitate doar relativ245. n cadrul
acesteia se poate vorbi, spre exemplu, despre stabilitatea ì
continuitatea tradi\iei bizantine a cntrii, ce poate fi urmrit sub
diferitele sale aspecte particulare ì dup reforma hrisantic de la
sfrìtul sec.al XVIII-lea ì nceputul sec.al XIX-lea246, pn la
variantele de azi ale cntrii liturgice din Biserica Ortodox247 - la
fel de bine ca ì n epoci mai ndeprtate248.
d3. Raportul dintre oralitate ì nota\ia muzical

n cntarea liturgic ortodox
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare

(evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox..., p.201.
242
Evangelos Theodorou, L'unit et le pluralisme liturgique, n vol. L'Eglise dans la
liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,
1979), Roma, 1980, p.377.
243
(evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult..., p.204; v. ì Idem, Cultul ortodox n cadrul
lumii de azi - Opinii ale unui teolog romn ortodox, MO XXVI (1974), nr.3-4, p.250
`.u.
244
Evangelos Theodorou, L'unit et le pluralisme liturgique..., p.377 `.u.
245
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Cultul ortodox n cadrul lumii de azi - Opinii ale unui
teolog romn ortodox..., p.247.
246
Jorgen Raasted, Intonation Formulas and Modal Signatures in Byzantine Musical
Manuscripts, MMB Subsidia, Vol.VII, Copenhagen, 1966, p.150.
247
V.spre exemplu, n Biserica Greac, la Markos Ph. Dragoumis, The Survival of
Byzantine Chant in the Monophonic Music of the Modern Greek Church, SEC Vol.I,
p.9-36.
248
O situa\ie interesant ntlnim atunci cnd se poate considera c - cel pu\in ntr-o
anumit msur - tradi\ia oral, mai stabil (!), este cea care normeaz conversiunea
unor texte muzical-liturgice, dintr-o nota\ie mai veche (bizantin arhaic - coislin)
ntr-una mai nou (medio-bizantin) cum este cazul unor cntri din Codex
Monasterii S.Sabbae 83, cf. Hirmologium Sabbaiticum (Cod.Saba 83), Ed. Jorgen
Raasted, MMB Serie principale, vol.VIII, Pars Principalis et Pars Suppletoria (Prima,
Secunda), Copenhague, 1968-1970.
241
123
Situa\ia prezentat pn acum poate fi pus n legtur cu

faptul c, n general, despre nota\ia muzical a cntrii liturgice
ortodoxe se pot spune aceleaì lucruri ca ì despre nota\ia bizantin
(ntr-un sens istoric mai strict), care era numai un aide-mmoire
(un ajutor mnemotehnic) pentru cntre\, nu doar n stadiul
timpuriu al nota\iei muzicale, cnd scara intervalelor nu era fixat,
dar ì n nota\ia sec.al XIII-lea, cu intervale fixate din punct de
vedere teoretic. Cntre\ul care folosea cr\ile de cntri cuno`tea
melodiile pe dinafar249. nv\nd oral cntrile, de pe buzele
nv\torului (aà cum este cazul cntrii bizantine timpurii)250,
cntre\ii [...] aveau nevoie de ajutorul (guidance) (textului
muzical-n.n.) [...] mai ales cnd un text nou era cntat pe melodia
unei cntri mai vechi251.
Practica amintit n citatul de mai sus, a folosirii unei
melodii mai vechi, bine cunoscute pe dinafar, pentru un text
literar-liturgic nou, pare s fie una dintre cele mai vechi n Biserica
cre`tin, dup cum pare a arta prezen\a ei n Bisericile vechiorientale252. i ea indic tot n sensul unei oralit\i muzicale - n
care scrisul, nota\ia muzical, are doar un rol mnemotehnic - la fel
ca ì structurarea specific a fiecarui glas bizantin n parte,
constituit dintr-un grup de formule melodice, fie de fixare ini\ial a
intona\iei, sau de aplicare curent253, cu un caracter deosebit de cele
ale altor glasuri254, ì care pot fi folosite n func\ie de text255.
Acest principiu structural s-a transmis prin tradi\ie tuturor
tipurilor de cntare ortodox, chiar dac formulele sunt
Egon Wellesz, op.cit., p.24 (tr.n.).
249
The Hymns of the Pentecostarium, transcribed by H.J.W.Tillyard, MMB Serie

transcripta, vol.VII, Copenhagen, 1960, p.X.
251
Egon Wellesz, op.cit., p.268 (tr.n.).
252
Cf.Klaus Wachsmann, op.cit., p.51-53 (unde este indicat ì literatur).
253
Ibid., p.54-56.
254
Egon Wellesz, op.cit., p.325 `.u.: construc\ia melodiei [n muzica bisericeasc
250
bizantin] se baza pe combinarea ì legarea mpreun a unui oarecare numr de

formule melodice caracteristice ale modului (glasului) n care cntarea era compus.
Modul [...] nu este doar o gam (scale), ci suma tuturor formulelor care constituie
calitatea unui Eh. Aceast defini\ie este n conformitate cu cea dat de Chrysanthe de
Madythe n a sa Mega Teortikon tis mousiks, Trieste, 1832, p.19 (tr.n.); v. ì ibid.
(E.Wellesz, op.cit.), p.340.
255
Ibid., p.349 `.u.
124
deosebite256. Este vorba, desigur, de cntarea tradi\ional de

stran sau de cea de ob`te, iar nu de lucrrile corale armonicpolifonice, de influen\ apusean ì cu un caracter mai mult
concertant, compuse special, de obicei pentru Sfnta Liturghie,
ncepnd cu sec.XVIII-XIX - mai nti n Biserica Rus257, apoi ì
n altele (Biserica Romn etc.)258.
Grupurile de formule pot fi memorate relativ uòr, pentru a
fi aplicate practic pe orice text liturgic, conform stilului adecvat,
irmologic sau stihiraric, nefiind neaprat necesar vreo nota\ie
muzical. Necesitatea acesteia apare mai ales atunci cnd trebuie
pstrat cumva n scris o melodic mai complicat ì mai pu\in
repetitiv, mai individualizat pentru o anumit cntare - care este
mult mai greu de memorat, la modul comun.
*
n legatur cu cele artate mai nainte, trebuie men\ionat ì
perfec\ionarea n Rsrit (Bizan\) a unei tradi\ii chironomice259 - n
care conductorul grupului de cntre\i se folosea de o combina\ie
ntre dirijatul n sens modern ì o gestic cu rol de ghid mnemonic,
pentru (ceilal\i) cntre\i, care cntau pe dinafar (s.n.)260. Aceasta
vorbe`te tot despre o tradi\ie oral general, la fel ca ì caracterul
(sau stilul) care ar putea fi numit stenografic, n cazul vechii nota\ii
bizantine, dinainte de reforma hrisantic, ce face necesar o
exegez ndeosebi a semnelor mari261 (ì ele n legtur cu
tradi\ia chironomic) ì care implic, iarì, o oarecare
mnemonic, asociat totdeauna oralit\ii.
*
Exemple de formule melodice ale glasurilor: pentru muzica bizantin n Ibid.,
p.411-427; pentru muzica bisericeasc rus n J.B.Rebours, op.cit., p.260-268; pentru
cntarea ortodox romneasc n I.Popescu-Pasrea, Principii de muzic bisericeascoriental (psaltic), Bucure`ti, 1939, p.35-65.
257
N.Trube\koi, op.cit., p.453.
258
Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Cntarea bisericeasc la romni n sec.al XIX-lea,
partea a doua, GB XLII (1983), nr.9-12, p.607 `.u.
259
Egon Wellesz, op.cit., p.287 `.u.
260
Ibid., p.288 (tr.n.).
261
Gregorios Th.Stathis, An Analysis of the Sticheron Tn lion krypsanta by
256
Germanos, Bishop of New Patres - The Old Synoptic and the New Analytical
Method of Byzantine Notation, SEC vol.IV, New York, 1979, p.180-186.
125
Dar oralitatea cntrii liturgice ortodoxe, pe care am

circumscris-o sub cteva aspecte caracteristice ì care acoper un
spa\iu istoric suficient de larg pentru a fi considerat un element de
identitate, privit sub aspect liturgic, dezvluie ì alte conexiuni. Ea
spune ceva despre o anumit concepere a cntrii mai ales ca (sau
n) act ì despre distinc\ia necesar ntre textul literar ì muzical al
cntrii ì actul cntrii.
La fel ca ì muzica, ce exist - sau ì certific existen\a doar n msura manifestrii sale sonore262, ì cuvntul sau cntarea,
liturgic, au nevoie de o ntrupare verbal, vocal263.
ntr-o ordine a simbolismului liturgic n care cntarea, ca
act liturgic (n cadrul liturgic general), vorbe`te despre Dumnezeire
ntr-o spontaneitate normal a cuvntrii (glsuirii), textul scris
poate introduce nc o treapt intermediar. ns mediile
(intermediare) au de obicei o tendin\ de autonomizare, de a fi
luate n sine. Astfel, spre exemplu, Sfnta Scriptur, tiparit ì
folosit doar pentru lectura particular, deci scoas din cadrul liturgic
de propovduire ì de receptare a Revela\iei, poate deveni o carte,
eventual idolatrizat, textul n sine putnd fi interpretat foarte posibil
greìt, la modul subiectiv, n lipsa criteriului liturgic - care este
bisericesc, n sensul rela\iei fundamentale ntre Liturghie ì Biseric.
Probabil nu ntmpltor, n secolul nostru, abandonarea modurilor de
transmitere oral - fa\ ctre fa\ (I Cor.13,12) ì gur ctre gur
(III Ioan 14), caracteristice liturgicului - n favoarea transmisiei
informatice, adesea aproape exclusiv no\ional, de tip enciclopedic,
de fiìer sau banc de date264 poate fi pus n legtur, mai ales n
Apus, cu o criz liturgic.
Aceste riscuri sunt evitate tocmai de modul ct mai direct,
i-mediat de mprtìre din realitatea dumnezeiasc a simbolului
liturgic autentic, iar i-medierea cntrii liturgice const ì n
oralitatea sa. Aceasta face parte din caracterul viu al slujbelor, care
cere imperios - ì realizeaz totodat - adecvarea, de asemenea vie,
a formelor, n particular ale cntrii, conform vie\ii Duhului - n
sensul avertismentelor neo-testamentare referitoare la litera (care)
Heinz-Gert Freimuth, Gotteserfahrung in der Musik, Zrich, Einsiedeln, Kln,
1983, p.16.
263
Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.142.
264
Ibid., p.142 `.u.
262
126
ucide, iar duhul face viu (II Cor.3,6) ì la neputin\a cr\ilor de a

cuprinde necuprinsul dumnezeiesc (sunt ì alte multe lucruri pe
care le-a facut Iisus ì care, dac s-ar fi scris cu de-amnuntul, cred
c lumea aceasta n-ar cuprinde cr\ile ce s-ar fi scris In.21,25),
ceea ce poate fi pus n legtur ì cu oralitatea ini\ial a tradi\iei
evanghelice265. n general, este vorba dspre Tradi\ia Bisericii, unde,
dup cuvintele Sfntului Vasile cel Mare, nu-mi va ajunge o zi ca
s vorbesc despre nv\turile nescrise (s.n.) ale Bisericii [...], cnd
exist attea (nv\turi) nescrise, care au atta nsemntate pentru
credin\266.
n sensul acesta, n unele perioade ale istoriei sale, nota\ia
muzical rsritean a evoluat ntr-o direc\ie cu totul diferit, n
compara\ie cu nota\ia muzical apusean. Astfel, spre exemplu n
epoca modern, reforma hrisantic a simplificat o nota\ie prea
complicat, ce ncuraja virtuozit\i vocale personale uneori cu o
discutabil valoare liturgic267, n timp ce nota\ia muzical
occidental - laic, evolund ntr-un ambient aliturgic - a devenit
tot mai sofisticat n form, cutnd s surprind pn la cel mai
mic amnunt fenomenul sonor, fizic-acustic (deci n special
forma sonor exterioar, considerat capabil s induc singur
con\inutul spiritual)268, culminnd cu dezvoltarea instrumentelor
tehnice actuale de nregistrare a sunetului, care (n)scriu tot mai
perfect fenomenul sonor - pe disc sau pe band, material sau
magnetic - pn n intimitatea vibra\iilor sale.
n acest caz este vorba, n ultim instan\, de o exacerbare
aproape magic a virtu\ilor instrumentale ale scrisului, ale cr\ii
scrise, ale literei, care n cazul nota\iei muzicale evoluate tinde s
surprind ct mai perfect nf\iàrea, expresia sonor a
ntruprii melodiei, a cuvntului n forma sa melodic.
Dar rostul cntrii, asemntor celorlalte componente
simbolice n cadrul liturgic, este mai pu\in reproducerea sonor ct
mai perfect a vreunor scrieri muzicale, ct revelarea
n\elesurilor mntuitoare, n Duhul Tradi\iei nentrerupte a
Bisericii.
Evangelos Theodorou, L'unit et le pluralisme liturgique..., p.382.
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.81 (PG 32,192 `.u.).
267
Constantin Floros, Einfhrung in die Neumenkunde, Wilhelmshaven, 1980, p.36.
268
Adrian Iorgulescu, op.cit., p.327.
265
266
127
*
Rentlnirea cultural dintre Rsrit ì Apus n ultimele
cteva secole, care a implicat ì aèzarea fa\ n fa\ a celor dou
tradi\ii liturgice muzicale, a declanàt o diversitate de fenomene,
ntre care preluarea unor stiluri noi de cntare sau adoptarea unei
nota\ii muzicale diferite.
n felul acesta, dup ce mai nti Biserica Ortodox Rus,
iar apoi ì alte Biserici Ortodoxe au adoptat cntarea polifonicoarmonic, n paralel ì odat cu predarea ei n `coli ì nota\ia
occidental s-a rspndit tot mai mult n Rsrit.
Acolo unde totuì cntarea de tradi\ie bizantin s-a
men\inut n continuare, n pofida tuturor vitregiilor politice269 ì
culturale270, aà cum a fost cazul Bisericii Ortodoxe Romne, a
aprut problema armonizrii celor dou tradi\ii muzicale,
rsritean ì apusean. n privin\a nota\iei muzicale, rela\ia dintre
nota\ia neumatic de origine bizantin ì cea occidental (liniar, pe
269
V. legile ce defavorizau cntarea psaltic tradi\ional ì chiar impuneau for\at

cntarea armonic de influen\ apusean n Biserica Ortodox Romn, la mijlocul
secolului trecut, n Grjdian Vasile, Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii
biserice`ti, n Studii ì cercetri de istoria artei (seria - teatru, muzic,
cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17.
270
Mihail Gr.Poslu`nicu, (n) Istoria musicei la romni..., p.23, rezuma astfel situa\ia:
la nfiin\area conservatoarelor de muzic [...] to\i tinerii cu dispozi\iuni muzicale
alese, cu voci distinse ì chiar tinerii psal\i ai bisericilor capitalei au alergat s-ì
asimileze arta muzical occidental. Aceasta a fost una dintre cauzele principale care
a determinat ca distinsa demnitate de psalt bisericesc care, pn la acea dat, era demn
apreciat, sa decad zi cu zi, ì lipsa elementelor muzicale s se simta tot mai mult n
Biserica Romn. Secularizndu-se apoi averile mnstirilor, mitropoliile ì
episcopiile, din lips de fonduri, sunt nevoite a desfiin\a scolile lor de psaltichie, cari
creeau, n adevr, elemente destoinice ì calitative n executarea musichiei. n lipsa
acestora, acum credincioìi nu mai agreau orice element afltor la strana bisericii, ì
ncep a prefera locaèle sfinte unde muzica occidental, prin alctuire de coruri
armonice, ncepe a lua, din ce n ce, propor\ii mai mari. [...] [Lipsa unei remunera\ii
demne ì, la 1875, desfiin\area procedeului concursurilor - n.n.] a determinat
decderea de astzi a acestui corp muzical [al psal\ilor - n.n.], spre paguba bisericii ì
jignirea moralei cre`tine`ti. La 1901 s-a mai ncercat o reabilitare a acestor
profesioni`ti, nfiin\ndu-se n acest scop o catedr de muzic bisericeasc la
Academia de muzic ì art dramatic din Bucure`ti [...] [ì] o catedr similar la
Conservatorul din Bucure`ti. N-au fost ns dect paliative, catedrele defiin\ndu-se
din lips de elevi.
128
portativ) a evoluat mai ales n sensul transcrierii celei rsritene pe

portativul apusean, mai pu\in invers271.
ntrebarea dac ì n ce masur aceast transcriere este
posibil ì recomandabil a cerut un rspuns ct mai adecvat
nevoilor biserice`ti-liturgice272.
n acelaì timp trebuie observat c, n afar de discu\iile ì
ncercrile din interiorul Bisericii Ortodoxe privind transcrierea
cntrilor liturgice, au mai existat ì preocuprile muzicologilor
apuseni pentru descifrarea vechilor manuscrise muzicale
bizantine273, acestea ns legate mai mult de interesul cunoa`terii
pur `tiintifice ì mai pu\in (sau chiar deloc) legate de via\a liturgic
concret a Bisericii.
De asemenea, mai trebuie men\ionat ì faptul c, pe de o
parte, exist chiar o istorie mai ndeprtat a acestor preocupri,
dac lum n considera\ie activitatea lui Hieronymus Tragodistes274,
care nc n sec. al XVI-lea stabilea o oarecare coresponden\ ntre
cele dou feluri de nota\ii, n formele contemporane lui. Iar pe de
alt parte, reforma hrisantic de la sfrìtul sec.al XVIII-lea ì
nceputul sec.al XIX-lea - prin simplificarea hotrt a nota\iei
rsritene, odat cu reducerea important mai ales a numrului
semnelor mari - venea ì ea oarecum, se poate spune, n
ntmpinarea eventualelor eforturi ulterioare de transcriere275, fiind
De ex. armonizrile pe nota\ie psaltic la Ion Popescu-Pasrea, Cntrile Sfintei
Liturghii scrise pe muzic bisericeasc ì armonizate pe 2 voci, Bucure`ti, 1924.
272
n Biserica Ortodox Romn: Ion Popescu-Pasrea, Problema transcrierii muzicii
psaltice, Cultura, XXV (1936), nr.9-11, p.19, col.II.; I.D.Petrescu, Transcrierea
muzicii psaltice n Biserica Ortodox Romn, Bucure`ti, 1937 (extras din BOR nr.12, 1937).
273
Literatur legat de aceast problem: H.J.W. Tillyard, Handbook of The Middle
Byzantine Musical Notation, MMB Subsidia, vol.I, fasc.1, Copenhague, 1935; Egon
Wellesz, op.cit.; Constantin Floros, Einfhrung in die Neumenkunde...; Idem,
Universale Neumenkunde, Kassel, 1970.
274
Hieronymus Tragodistes, ber das Erfordernis von Schriftzeichnen fr die Musik
der Griechen, herausgegeben von Bjarne Schartau, n MMB - Corpus Scriptorum de
re musica, Band III, Wien, 1990.
275
Spiritul de reform a nota\iei rsritene ntr-un sens mai occidental apare de
exemplu ì n ncercrile lui Agapie Paliermul sau cele ale lui Petre Efesiul, care a
tiprit ì trei cr\i n acest sens, de elaborare a unui sistem alfabetic de nota\ie
muzical, la nceputul sec.al XIX.lea, cf.Titus Moisescu, nceputurile tiparului
271
129
mult uùrata coresponden\a notelor apusene cu semnele

bizantine. Simplificarea pe care a operat-o reforma hrisantic n
scrierea psaltic urmarea ì ea mai ales considerente practice:
pentru tiprire, nv\are ì solfegiere276.
Concluziile celor care s-au ocupat, fie din nevoi biserice`ti,
fie pentru studiul `tiin\ific, de transcrierea cntrilor biserice`ti pot
fi rezumate, ntr-o oarecare msur, n afirmarea posibilit\ii
limitate de stabilire a unei coresponden\e aproximative ntre cele
dou sisteme de nota\ie277. Totodat este absolut necesar s se
pstreze scrierea psaltic, fiindc: 1.este garan\ia autenticit\ii ì
clasicit\ii acestei muzici ì 2.numai astfel se poate cerceta ì
verifica la origine cntarea psaltic, ce poate evolua ì, transcriindo mereu, poate deveni chiar un hibrid fr valoare, fa\ cu
progresele muzicale.278
Dificult\ile transcrierii cntrilor bizantine n nota\ia
occidental apare mai limpede dac se ia n considera\ie ansamblul
tradi\iilor muzical-culturale ì spirituale n care se ncadreaz cele
dou sisteme de nota\ie. Mai ales sistemele intona\ionale occidentale,
ì n special cel temperat, cu obiectivrile lor instrumentale279, pot reda
dificil subtilit\ile microtonale ale unei arte prin excelen\ vocale, ce
muzical romnesc n nota\ie bizantin (Petru Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton

Pann)..., p.90.
276
H.J.W. Tillyard, Handbook of The Middle Byzantine Musical Notation..., p.16.
277
Ion Popescu Pasrea, Problema transcrierii muzicii psaltice..., loc.cit. (p.19, col.II):
transcrierea muzicii psaltice se poate face, ns nu exact, acele nuan\e particulare

exprimate n scrierea psaltic, ce formeaz nsuì stilul ei, nu se pot traduce exact n
scrierea modern, cu notele de amnunt, chiar dac am introduce noi semne.
Se pot transcrie totuì buc\i uòare de muzic psaltic, n special cele irmologice,
pentru popularizare, ca ì diferite fragmente de cntri care pot servi ca motive pentru
compozi\ii muzicale.
278
Ibid., loc.cit.; n legtur cu importan\a nota\iei psaltice actuale pentru cercetarea
ì verificarea la origine a cntrii psaltice, cp. Gheorghe Ciobanu, La rythmique des
neumes byzantins dans les transcriptions de J.D.Petrescu et de Egon Wellesz par

rapport la pratique actuelle..., p.32: Trebuie studiat vechea tradi\ie (a cntrii
rsritene - n.n.) mai profund. Aceasta nu este posibil dect treptat, pornind de la
tradi\ia actual (ce include ì nota\ia psaltic n uz - n.n.) nspre vremea ndeprtat a
nceputului muzicii bizantine(tr.n.).
279
Dem.Urm, op.cit., p.505-507.
130
s-au transmis ndeosebi pe cale oral280. Pentru c muzica bizantin

[...] de\ine organic, n trupul sau, microtoniile. Nedezvoltndu-se n
forme armonice ì polifonice proprii, valen\ele expresive ale acestei
arte au crescut - ca o compensa\ie - n planurile ì substan\a melodic,
unde ì duc via\a lor ì microtoniile. ntr-adevr, partea original a
diastematicii bizantine - n spe\ a melodicii sale - const, printre
altele, n aceea c utilizeaz - n afara intervalelor obi`nuite muzicii
apusene - ì intervale mai mici dect semitonul [...]. Este greu s se
determine cu precizie mrimea acustic a acestor microtonii - uneori
sunt de dimensiuni nemsurabile [...]. Ele trebuie acceptate ca atare
[...], venind firesc din practica artistic vie, concret (s.n.)281.
Prin urmare, sistemele de nota\ie au valoare mai ales n
cadrul practicii muzicale a epocii respective282, nepotrivirile
intona\ionale sau coresponden\ele intona\ionale aproximative fiind
de mult observate n cazul transcrierilor ntre sisteme diferite de
nota\ie muzical283.
i chiar dac oralitatea tradi\iei muzicale bizantine nu este
cu totul n afar de posibilitatea cercetrii sistematice284, ea \ine de
dificult\ile cercetrii unei muzici strine ì ale ncercrii de a
sesiza miezul deosebirii285 fa\ de perspectiva obi`nuit a muzicii
occidentale, care de attea ori a deformat percep\ia autentic a
Tradi\iei Bizantine286. Uneori neputin\a traducerii discursive a
spiritului cntrii psaltice ntr-o terminologie `tiin\ific occidental
V. dificult\ile unei transcrieri fidele n nota\ia occidental a unei nregistrri

fonografice orientale la Carsten Heg, La Notation Ekphonetique..., p.132-135.
281
Victor Giuleanu, Melodica bizantin, Bucure`ti, 1981, p.32-34.
282
Thrasybulos G.Georgiades, Bemerkungen zur Erforschung der Byzantinischen
Kirchenmusik, n vol.Kleine Schriften..., p.196.
283
J.B. Rebours, op.cit., p.36.
284
Jorgen Raasted, Some Reflections on Byzantine Musical Style, SEC vol.I, Oxford,
1966, p.66 (tr.n.).
285
Thrasybulos G. Georgiades, Bemerkungen zur Erforschung der Byzantinischen
Kirchenmusik..., p.193 (tr.n.).
286
V. de ex. dificult\ile interpretrii unei scrieri teoretice bizantine prin prisma
mentalit\ii ra\ionaliste a sec.al XVIII-lea, la Lukas Richter, Psellus' Treatrise on
Music in Mizler' Bibliothek, SEC vol.II, Oxford, 1971, p.112-128.
280
131
a fcut ca oralitatea acestei cntri s fie caracterizat ca ì un

ntmpltor fie cum o fi (laisser aller)287.
d4. Sensurile liturgice ale oralit\ii

Dintr-o cu totul alt perspectiv, mult mai apropiat
spiritului ortodox, se poate spune ca n via\a liturgic a Bisericii nu
doar perfec\iunea vreunei forme muzicale, verbal-literare sau
liturgice este cea care conteaz, la modul exclusiv - ì deci ar trebui
n-scris ct mai desavrìt (dincolo de grija cuvenit evlaviei
normale) - ci prezen\a Duhului este cea care in-formeaz sufletul
omului n Taina Slujbelor Bisericii, ntru expresia fireasc a
simboalelor liturgice, ntre care se numr ì cntarea.
i aici se pot aplic, ntr-un sens mai general, cele spuse de
Sf.Vasile cel Mare despre felul cum noi cre`tinii nu alegem [...]
cuvintele pe care le folosim, nici nu urmrim aèzarea lor
armonioas. La noi nu sunt cizelri de cuvinte, nici nu cutam
cuvinte care s sune frumos la ureche, ci, n orice mprejurare,
preferm cuvintele cu n\eles bun (s.n.)288, deoarece cuvntul
adevrat, care iese dintr-o minte sntoas, este ì grieste
totdeauna la fel despre aceleaì lucruri; dar cuvntul felurit ì
me`teùgit este foarte ntortochiat ì lucrat cu grij, ia nenumrate
forme ì drumuri nebnuite, schimbndu-se dup gustul
asculttorilor.289
Perfec\ionarea ì complicarea nota\iei muzicale a mers ntradevr mn n mn cu dezvoltarea ì chiar sofisticarea pur
J.B. Rebours, Trait de psaltique. Theorie et practique du chant dans l'glise
greque..., p.239: Muzica noastr (occidental - n.n.) este mult prea precis pentru a
reda perfect le laisser aller inerent psalticii, laisser aller voit, care place
orientalilor ì de care ei nu par s se poat dispensa; cp.ì Ibid., p.259 `.u. (despre
opinia sceptic a unui ortodox grec vis-a-vis de preparativele ì repeti\iile necesare n
cazul cntrii armonice).
288
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.VI. Despre facerea lumintorilor)...,
p.133 (PG 29,120 `.u.).
289
Idem, Omilia a XII-a. La nceputul Proverbelor, n Scrieri, Partea ntia, trad. de
Pr.Dumitru Fecioru, PSB nr.17, Bucure`ti, 1986, p.475 (PG 31,400).
287
132
muzical, att n Rsrit ct ì n Apus290, uneori n cadrul unui

proces mai larg de autonomizare a cntrii ì muzicii vis-a-vis de
actul liturgic291. Aceasta a putut conduce, cel pu\in ntr-o oarecare
msur, ì la o nstrinare de condi\ia liturgic originar a cntrii
biserice`ti.
n cadrul unui echilibru liturgic normal ns, n care se
ncadreaz de obicei cntarea liturgic ortodox, scrierea (nota\ia)
ocup pozi\ia secund cuvenit ì, ntr-o anumit masur, necesar,
corespunztoare pr\ii vzute, trupe`ti, a lumii ì a omului - ca ì a
Bisericii ì a cultului - lsnd pr\ii nevzute, spirituale, locul dinti,
mai important fiind nscrierea acesteia n sufletul, n inima omului
- n duh, nu n liter (Rom.2,29).
Iar pentru cntarea liturgic ortodox rmn valabile o parte
dintre concluziile Preotului I.D.Petrescu privind cntarea bizantin,
cea care st la originea celei ortodoxe actuale: Muzica medieval
bizantin consemnat n manuscrise nu este moart. Ea nu este de
domeniul arhivelor ì al arheologiei. Ea a supravie\uit Bizan\ului ì
trie`te nc n Orientul cre`tin, pstrnd grafia sa, formulele sale,
indica\iile sale modale ì caden\ele sale, ethosul su, sensul su. Ea
a evoluat sub influen\a multor factori, care nu i-au alterat esen\a ì
originalitatea [...]. Corobornd datele teoretice, manuscrisele notate
ì tradi\ia [...] [pentru] a n\elege mai bine aceast muzic [...], ea
nu poate fi studiat n afara realit\ilor vii care se leag de trecutul
acestei arte.292
290
V. compara\ia ntre dezvoltarea nota\iei rotunde ì a cntrii calofonice n

Rsrit, ncepnd cu sec.al XII-lea, pe de o parte, ì dezvoltarea polifoniei ì
adoptarea portativului n Apus, pe de alt parte, dup ce n Est ca ì n Vest, rapida
cre`tere a repertoriului n cursul secolelor VII-VIII a nsemnat pentru muzic sfrìtul
tradi\iei orale ì nceputul nregistrrii n scris (written record), cf. Oliver Strunk, The
Classification and Developement of the Early Byzantine Notations, n Essays on
Music in the Byzantine World, New York, 1977, p.41 (tr.n.).
291
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.166.
292
Pr.I.D.Petrescu, Etudes de palographie musicale byzantine, Bucure`ti, 1967, p.223
(tr.n.).
133
e.Mistic ì apofatic n cntarea liturgic

ntr-o ncercare de a surprinde ì exprima ceva din
specificitatea cntrii liturgice ortodoxe, un binecunoscut teolog
ortodox contemporan arta c aceasta prive`te adncuri de tain,
valori cu neputin\ de msurat ale realit\ilor, persoanelor ì
darurilor cntate [...]. Prin cntare trim taina lui Dumnezeu, ne
unim cu existen\a sa negrit [...]. Prin cntare spunem mai mult
dect putem exprima prin indiferent care cuvinte [...], exprimm
inexprimabilul, apofaticul293.
Cuvintele citatului anterior ating, ntr-o sintez succint,
cele mai multe dintre aspectele rela\iei cntrii liturgice cu
domeniul misticului, acesta din urm n\eles ca adncire a
raportului dintre Dumnezeu ì om - adncire n care acest raport
devine, n ceea ce prive`te sesizarea lui, tot mai impalpabil, el
nefiind altceva dect unirea sufletului cu Dumnezeu [care] are,
deci, un caracter ascuns, tainic, mistic294.
*
De la nceput trebuie subliniate, pe de o parte rela\ia
misticii ortodoxe cu asceza295 - nefiind cu putin\ accesul la
adncurile dumnezeie`ti, fr o necesar purificare - iar pe de alt
parte caracterul su eminamente liturgic, pe care l gsim ca o
permanen\ a spiritualit\ii rsritene, de la Sf.Dionisie PseudoAreopagitul296 pn la Sf.Nicolae Cabasila297, ca s nu citm dect
pe doi dintre cei mai ilu`tri mistici ì totodat tlcuitori liturgici.
unit\ii n dreapta credin\..., p.58-59.
294
Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936)..., p.7; v. ì sensurile asociate termenului mistic n Ibid., p.9 `.u. (ca ì, n
general, ntreg cap.I Ce este Mistica, p.7-14).
295
Ibid., p.26.
296
Ibid., p.74 (rezumnd pe Sf.Dionisie Pseudo-Areopgitul): Mistica expus de el n
doctrina ierarhiilor e o mistic liturgic (s.n.), realizat n formele sensibile ale
Tainelor ì ale ritualului bisericesc. E mistica acelui simbolism propor\ionalizat
slbiciunii noastre, de care am pomenit. Dar aceast concep\ie liturgic se
completeaz cu doctrina lui despre mistica pur, expus n cartea Numelor divine ì n
Teologia mistic. De la contempla\ia misterelor n formele sensibile ale cultului la
293
134
Aceste dou aspecte, liturgic ì ascetic, ale misticii

ortodoxe, Heruvicul le indic n mod direct n chiar cadrul liturgic
(n care este cntat - legat ì de sensurile mistice ale cntrii
liturgice), att prin felul n care pe heruvimi cu tain (s.n.)
nchipuim ì fctoarei de via\ Treimi, ntreit sfnt cntare
aducem [...]298 ct ì prin ndemnul (ascetic n fond) ca toat grija
cea lumeasc de la noi s o lepdm (s.n.), ca pe mpratul tuturor
s-L primim [...]299. Pentru c de la nceputul ei, dar mai precis de
la cntarea Heruvicului (s.n.), Liturghia se desfaòar ntr-o not
mistic. Ca atare, n ntocmirea ceremonialului se observ tendin\a
vadit de a transpune cugetarea, sim\irea religioas ì pietatea pe un
plan superior, am putea spune suprasim\ual. n definitiv, Liturghia
urmre`te n ultim linie s realizeze n credincioì senza\ia aceasta
a supranaturalului sau experien\a unei vie\i divine, adic ntr-un
cuvnt, emo\ia mistic.300
Asocierea cntrii cu taina o ntlnim n numeroase chipuri
la Sfin\ii Prin\i. Sf.Vasile cel Mare, tlcuind psalmii (care au fost
primele cntri ale Bisericii, cei dinti cre`tini provenind dintre
iudeii obi`nuiti cu cntarea psalmilor, n cultul sinagogal301) arat
c Slava fiicei mpratului - adic a Miresei lui Hristos, care prin
nfiere a ajuns fiica mpratului - este nuntru (Ps.44,15). (Iar prin
aceste cuvinte) Psalmul ne ndeamn s pìm spre tainele din
adncul slavei biserice`ti (s.n.), pentru c frumuse\ea miresei este
nuntru.302
Iar n alt parte explic caracterul duhovnicesc al tainei prin
titlul Psalmului XLV: Pentru cele ascunse, adic pentru cele ce nu
pot fi rostite cu cuvntul, pentru cele ascunse n tain. Cnd vei
contempla\ia unitiv a spiritului desfcut de orice form sensibil nu e o solu\ie de
continuitate, ci o linie ascendent, care duce prin cele trei faze de purificare, de
iluminare ì de unire deiform.
Mistica liturgic este suportul misticii pure, iar ierarhia e cadrul ei. Fiindc mistica
dionisian e ncadrata organic n Biseric ì acesta e caracterul distinctiv al misticii
noastre ortodoxe.
297
V. Sf.Nicolae Cabasila, op.cit. (Despre via\a n Hristos...- PG 150,521-725).
298
299
Ibid., loc.cit.
300
Pr.Prof.Petre Vintilescu, Liturghierul explicat..., p.201.
301
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.706 `.u.
302
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XLIV)..., p.296 (PG 29,412).
135
ajunge la fiecare verset al psalmului, vei afla taina cuvintelor; vei

afla c nu oricine, la ntmplare, poate privi tainele dumnezeie`ti, ci
numai acela care poate fi instrument muzical armonios al
fgduin\ei, nct, n loc de instrumentul muzical numit psaltire,
sufletul lui s fie mi`cat prin lucrarea Sfntului Duh.303
*
De la Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul304, ntunericul
divin este o expresie devenit uzual pentru a caracteriza
adncurile apofatice ale cunoa`terii ì apropierii de Dumnezeire305.
Corespondentul auditiv al ntunericului (vizual), n
domeniul analogiilor ì al simboalelor spirituale, este tcerea306.
Aceasta nso\e`te intrarea n ntunericul divin la Sf.Dionisie PseudoAreopagitul: culmea cea mai nalt, cea supra-necunoscut ì suprastraluciroare a proorocirilor mistice, unde stau cufundate n ntunericul
supra-luminos al tcerii (s.n.) ini\iatoare de mistere tainele cele simple,
Idem, Omilii la Psalmi (Ps.XLV)..., p.299 (PG 29,416).
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistic, trad. rom.de Theodor
Simenschy, ed.II, Iaì, 1993, p.147-149 (Cap.I, Ce este ntunericul divin) (PG
3,997-1001).
305
V. de ex. la Vladimir Lossky, Thologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.21-41
(Chap.II Les tnbres divines); sau la Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì
mistica ortodox, vol.II, Alba Iulia, 1993, p.57-72.
306
n legtur cu cntarea sau cuvntarea este de observat c tcerea, ca termen, este
preferat lini`tii - aceasta din urm fiind folosit (ca lini`tire) mai mult pentru a indica
starea de dup depìrea patimilor ì a tulburrii suflete`ti. Astfel, n primul rnd ea
(neptimirea, n.n.) este o stare de lini`te (s.n.), de pace, de odihn a sufletului. Pe ct
de agitat, de neegal ì de tulburat este sufletul stpnit de patimi, care aici se aprind,
aici se potolesc, pe att de stpn pe sine, de calm ì de lini`tit (s.n.) este sufletul
eliberat de patimi. Aceasta este lini`tea (s.n.) monahilor, care nu e doar lipsa
zgomotului exterior, sau un dolce farniente, ci o stare c`tigat ì men\inut printrun concentrat efort de voin\, cf. ibid., vol.I, p.188
Tcerea n schimb, ca expresie spiritual, presupune fie o cuvntare anterioar, fie o
cuvntare posibil, deci poate presupune cuvntul ì cuvnttorul . (Facem abstrac\ie
de nuan\ele comune lini`tii ì tcerii, ce pot permite n anumite cazuri o folosire
sinonimic a termenilor.)
Valoarea acestor distinc\ii se eviden\iaz mai ales n raport cu caracterul mult mai
personal ì verbal al cntrii, adic legat de persoan ì cuvnt, cntrii putndu-i-se
opune tcerea mult mai potrivit dect lini`tea. Aceasta din urm, la rndul ei, se poate
opune mai adecvat sunetului n general, sau chiar muzicii (cu valen\ele sale ì sonorinstrumentale).
303
304
136
absolute ì imuabile ale teologiei307 nu se descoper dect acelora care

strbat toate cele necurate ì curate ì trecnd dincolo de toate culmile
sfinte las n urm toate luminile divine ì sunetele ì cuvintele cere`ti
(s.n.) ì ptrund n ntunericul n care se afl, dupa cum spune
Sf.Scriptura, Cel care-i dincolo de toate.308
Faptul c n ntr-o alt scriere a sa (Ierarhia cereasc),
Sfntul Dionisie Pseudo-Areopagitul indic luminile divine ì
sunetele ì cuvintele cere`ti (ca s folosim cuvintele citatului
precedent) drept mijloace de transmitere a descoperirilor
dumnezeie`ti prin treptele ngere`ti309 - mijloace de natur
spiritual desigur, material fiind doar ecoul lor n cntrile auzite
ale slujbelor Bisericii - pare s sprijine ideea treptelor apofatice310,
descoperirile ierarhice avnd ì ele, ca orice realitate de natur
spiritual, gradul lor propriu de apofatism.
Astfel, cu ct ne suim mai sus, cu att cuvintele se
mpu\ineaz, datorit contemplrii cuvintelor inteligibile [...] [ì]
cnd intrm n ntunericul cel mai presus de minte, vom gsi nu o
vorbire concisa, ci tcere absolut (s.n.) ì ncetarea gndirii.311
Iar n ncheierea tratatului su despre Ierarhia cereasc,
Sf.Dionisie Areopagitul aminte`te atitudinea pe care o socote`te
potrivit fa\ de `tiin\a cea supra-mundan ì anume cinstind cu
tcerea (s.n.) cele tainice, ce sunt mai presus de noi.312
i la Sfntul Vasile cel Mare tcerea este nso\itoare
apropierii de tainele dumnezeie`ti: din nv\tura prin\ilor no`tri
pstrat n tain, care bine au `tiut c prin tcere (s.n.) se pstreaz
caracterul sacru al tainelor [...] apostolii ì prin\ii, care au rnduit
de la nceput cele ale Bisericii, au pstrat n tain ì n tcere (s.n.)
caracterul sacru al tainelor [...]. Un fel de tcere (s.n.) este
obscuritatea de care se serve`te Scriptura, prin care ngreuiaz
n\elegerea dogmelor n folosul cititorilor.313
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistic..., p.147 (PG 3,997).

Ibid., p.148 (PG 3,1000).
309
Idem, Ierarhia cereasc..., p.49 `.u. (PG 3,240-241).
310
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì mistica ortodox..., vol.II, p.53 `.u.
311
Sf.Dionisie pseudo-Areopagitul, Teologia Mistic..., p.151 `.u. (PG 3,1033).
312
Idem, Ierarhia cereasc..., p.75 (PG 3,540).
313
Sf.Vasile cel Mare, Despre Sfntul Duh..., p.79 `.u. (PG 32,188 `.u.).
307
308
137
ntr-o astfel de perspectiv duhovniceasc se poate n\elege

mai bine ì chiar se poate depì aparenta contradic\ie ce a aprut
uneori ntre diferitele opinii privind folosul (sau lipsa de folos a)
cntrii n via\a cre`tin314. Despre o relativ inutilitate a cntrii
cu buzele s-ar putea vorbi, desigur, n legtur cu dimensiunea
spiritual a cntrii, sau referitor la cntarea ngerilor ce inspir pe
imnografi ì la adncimile apofatice ale teologiei doxologice. Dar
chiar ì n acest caz, ì \innd seama de alctuirea ontologic a
omului ca fiind creat cu trup ì suflet, este vorba mai curnd despre
o spiritualizare (pnevmatizare) a cntrii Bisericii.
3.Caracterul eclesial al cntrii liturgice ortodoxe
a.Cntare bisericeasc. Legtura cu Sfnta Euharistie

n Biserica Ortodox, aà cum am putut observa n mai
multe rnduri ì n prezenta lucrare, exist o folosire aproape
perfect sinonimic a termenilor cntare bisericeasc ì cntare
liturgic. Se poate spune c cel de-al doilea, cntare liturgic,
exprim o nuan\ mai tehnic de trimitere spre cult, ns ì cellalt
termen, cntare bisericeasc, de folosin\ curent mult mai larg,
subn\elege totdeauna cultul, slujbele Bisericii. Astfel nct,
vorbind despre muzica bisericeasc la romni, un specialist n
domeniu putea arta c despre o muzic bisericeasc (s.n.) la
V. n prezenta lucrare Cap.II.1.a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic
314
ì muzica pur.
138
romni se poate vorbi - ca la oricare alt popor - din momentul

adoptrii ì practicrii cultului cre`tin, de care este strns legat
(s.n.).315
Acelaì lucru putem observa consultnd oricare bibliografie
referitoare la cntarea bisericeasc a celorlalte Biserici Ortodoxe:
de fiecare dat este vorba despre cntarea folosit n cult, adic
despre cntarea liturgic316. i cnd este vorba despre muzica
bizantin, leagnul cntrii liturgice din Bisericile Ortodoxe
actuale, aceasta se refer n special la muzica Bisericii317, care a
fost totdeauna (prin excelen\) liturgic318.
Distinc\iile apusene ntre muzica sacr, liturgic ì
religioas319 au mult mai pu\in relevan\ n cntarea ortodox, ele
fiind cuprinse n caracterul bisericesc-liturgic al acesteia. Astfel nct
cntarea liturgic este desigur, dintr-un punct de vedere ortodox, ì
sacr ì religioas.
Reciprocitatea dintre bisericesc ì liturgic n cazul particular
al cntrii nu face dect s exprime reciprocitatea general,
fundamental, a celor dou aspecte, conform creia, pe de o parte,
slujbele constituie Biserica320, sau scopul slujbei este s constituie
Biserica321, iar, pe de alta parte, Biserica fiin\eaz prin eterna sa
actualizare ca Trup al lui Hristos, unit n Hristos prin Duhul Sfnt
[...] [n] Sfnta Euharistie [care] nu este doar cea mai important
dintre toate slujbele, [ci] ea este, de asemenea, izvorul ì \inta
ntregii vie\i liturgice a Bisericii (s.n.)322.
*
Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericeasc la romni..., p.162.

V. spre ex. Bibliografia lucrrii lui Irenus Totzke, Dir singen wir - Beitrage zur
Musik der Ostkirche..., p.254-263, ce adun literatur privind cntarea tuturor
Bisericilor rsritene.
317
318
Ibid., p.26 `.u.
319
Joseph Gelineau, Chant et musique dans le culte chrtien (Principes, lois, et
applications), Paris, 1962, p.73 `.u.
320
321
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.24 (tr.n.).
322
Ibid., loc.cit. (tr.n.).
315
316
139
Rela\ia cntrii biserice`ti cu Sfnta Euharistie - aceasta din

urma n\eleas n valen\ele sale eclesiologice323 ì, conform
citatului anterior, ca legtur esen\ial ntre realitatea liturgic ì
cea bisericeasc - descoper ns ì alte aspecte.
Astfel, ntre altele, cultul Bisericii Ortodoxe are un
caracter sacrificial [...]. El se ntemeiaz, adic, pe jertfa
rscumprtoare a Mntuitorului, actualizat n Biseric sub forma
nesngeroas a sacrificiului euharistic din Sfnta Liturghie [...]324.
n cadrul acestui cult, cntarea bisericeasc se mprtè`te, n mod
firesc, de caracterul sacrificial general325.
De fapt, caracterul de jertf al cntrii de laud, doxologice,
adresate lui Dumnezeu a fost observat nc din vremurile vechitestamentare ì de aceea Sf.Niceta de Remesiana, n scrierea sa
Despre folosul cntrii de psalmi (De psalmodiae bono), ntrebnd
dac se mai poate pune la ndoial faptul ca lui Dumnezeu i plac
cntrile, de vreme ce ele te fac s cuge\i la mrirea Creatorului326,
aminte`te mai apoi cuvintele Psalmistului care spune cu privire la cel
care aduce jertf de laud lui Dumnezeu: Voi luda numele
Dumnezeului meu cu cntare (s.n.) ì-L voi preamri. [i aceasta i
va fi Domnului mai plcut dect vi\elul tnr, cruia abia i rsar
coarne ì copite] (Ps.68,34 s.u.)327. Este vorba despre jertfa
duhovniceasc, mai mare dect toate jertfele de animale, despre
lauda duhovniceasc, svrìt din suflet ì dintr-o con`tiin\
curat328.
i este interesant de remarcat c termeni asemntori cu cei
folosi\i de Sf.Niceta de Remesiana n textul anterior cu referire
precis la cntare, apar ì n rugciunile de la Liturghia Sf.Vasile
Boris Bobrinskoy, Comment le Christ et le Saint Esprit se situent-ils l'un par

rapport l'autre dans la liturgie ?..., p.27 `.u.
324
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general..., p.77 `.u.
325
326
327
Ibid., p.138 `.u. (PL 68,37).
328
Ibid.; cp. ì: Jertfe`te lui Dumnezeu jertf de laud (s.n.) [...]. Jertfa de laud M
va slvi cu jertf de laud (s.n.) ì acolo este calea n care voi arta lui mntuirea
323
Mea (Ps.49,15; 24), la care face trimitere Sf.Niceta de Remesiana.
140
cel Mare, cu referire ns la Jertfa euharistic329: fr de osnd

stnd naintea slavei Tale, s-|i aducem jertf de laud (s.n.)330 ì
Prime`te-ne pe noi care ne apropiem de sfntul Tu jertfelnic,
dup mul\imea milei Tale, ca s fim vrednici a-|i aduce aceast
jertf duhovniceasc (s.n.) ì fr de snge331.
n legtur cu jertfa de laud, se poate observa c orice
laud adus de cineva altcuiva - de o persoan altei persoane, care
este Persoan dumnezeiasc n cazul doxologiei liturgice - ascunde
n sine o poten\ialitate de jertf total, absolut, de care numai
dragostea ce nu caut ale sale (I Cor.13,5) este capabil. i
aceasta este posibil deoarece persoana care aduce jertf de laud
(altuia), ntr-un fel se jertfe`te pe sine, se leapd de sine
(Mc.8,34), de tot egoismul su, n favoarea celuilalt332.
Astfel, prin integralitatea sa, jertfa de laud poate fi
asemnat cu o ardere de tot ì n cazul particular al cntrii
,,deoarece cntarea presupune [...] o rela\ie afectuoas cu obiectul
cntrii [...] o rela\ie total (s.n.) a fiin\ei care cnt333.
Dar chiar total, jertfa persoanei umane prin sine nsì este
insuficient pentru mntuire - care este n ultim instan\ scopul
oricarei jertfe, deci ì al celei de laud - din cauza limitrii
creaturale ì din cauza necur\iei omului czut, pmntesc, ce se
aduce jertf334. Doar prin unirea cu Jertfa desvrìt, cu totul
curat, a Mntuitorului Iisus Hristos, o persoan uman infinit ca
valoare, fiind totodat ì persoan divin335 ì prin mprtìrea din
puterea ei de via\ dttoare336, jertfa de laud ì doxologia care
este cntarea bisericeasc ì atinge condi\ia sa suprem, de jertf.
Nicolas Cernokrak, L'homme et le sacrifice cultuel de la Nouvelle alliance, n vol.
Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint Serge, XXXVI-e semaine d'tudes
liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.41 `.u.
330
Liturghier..., p.197 (Rugciunea ntia pentru credincioì).
331
Ibid., p.208 (Rugciunea punerii nainte).
332
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Legtura ntre Euharistie ì iubirea cre`tin, ST seria
II, XVII (1975), nr.1-2, ian.-febr., p.6.
333
Idem, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\...,
nr.1, p.58.
334
Idem, Legtura ntre Euharistie ì iubirea cre`tin..., p.8.
335
Ibid., p.9 `.u.
336
Ibid., p.12.
329
141
Cntarea din vremea Epiclezei exprim astfel, mai mult

dect simplul cuvnt prozaic, legtura dintre cuvntul de laud
(doxologia) ì mul\umirea (Euharistia)337 pentru binecuvntarea
prtìei la Jertfa cea dumnezeiasc ì mntuitoare338: Pe Tine Te
ludm, pe Tine bine Te cuvntm, |ie ì mul\umim, Doamne, ì
ne rugm |ie, Dumnezeului nostru339.
337
n legtur cu sensul eshatologic, originar, al Sfintei Euharistii, de realizare a

Bisericii ca ì actualizare a mpr\iei cerurilor ì de prtìe la aceasta n Sfnta
Liturghie, v. Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.79 `.u.;
de asemenea Idem, Euharistia, Taina mpr\iei..., p.178: ar fi poate mai bine ì mai
exact dac am spune simplu: Multumirea este trairea raiului (s.n.).
338
Ibid., p.181: Dup cum lumea este creat cu cuvntul cel bun al lui Dumnezeu, cu
binecuvntare, n sensul cel mai profund, ontologic al acestei combinri de cuvinte,
tot aà lumea se mntuie`te ì se restabile`te cu mul\umirea ì binecuvntarea druit
nou n templul lui Hristos.
339
142
b.Eclesiologie ì Mariologie n cntarea ortodox
Atunci cnd se constat de ctre unii cercettori

dezvoltarea relativ slab a eclesiologiei la Sfin\ii Prin\i rsriteni
(grecs)340 sau se caut n van n tradi\ia dogmatic a Rsritului
(o eclesiologie n\eleas ca - n.n.) o sociologie a Bisericii341 se
poate spune c fie se neglijeaz sau se uit (atunci cnd nu se
n\eleg greìt - aceasta ì datorit mutrii centrului de greutate al
problemei din domeniul teologic n domeniul sociologic)
numeroasele sugestii eclesiologice totuì foarte clare, aflate n
cntrile liturgice (n imnografia liturgic, dac ne referim doar la
textul cntrilor) cu caracter mariologic, att de bogat reprezentate
n cultul Bisericii Ortodoxe342.
Eclesiologia prezent n cntrile biserice`ti, ì ndeosebi n
cele adresate Maicii Domnului343, nu face de fapt dect s se nscrie
pe linia deja analizat, a caracterului teologic (dogmatic) al cntrii
liturgice ortodoxe n general344 ì reprezint ntr-un fel o mrturie a
cntrii despre Biseric, sau dinspre cntare ctre Biseric, n
cadrul raportului dintre cele dou realit\i.
Astfel, unele cntri o numesc pe Maica Domnului n mod
direct Biseric sfin\it345 ì Biseric nsufle\it346 sau Biseric ce a
Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.172 (tr.n.).
Ibid., loc.cit. (tr.n.) - cuvintele lui Vladimir Lossky, ce vor s aten\ioneze n
continuare asupra tradi\iei canonice a Bisericii Ortodoxe, sunt la fel de potrivite ì
pentru eclesiologia de factur mariologic, la care ne vom referi n continuare.
342
l'homme)..., p.272. Aspectele eclesiologice nu epuizeaz, desigur, bog\ia sensurilor
teologice ale cntrilor liturgice dedicate Prea Sfintei Nsctoare de Dumnezeu; v. ì
Julius Tyciak, Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der byzantinischen
Liturgie, 2.unvernderte Auflage, Trier, 1979, p.71-74 (XI. Marienauffassung in der
Oktoechos).
343
l'homme)..., p.277 s.u.
344
V. n prezenta lucrare Cap.II.1.c. Dogm ì cntare.
345
Octoih mic..., p.57 `.u. (Axionul de la Liturghia Sf.Vasile cel Mare).
346
Ceaslov..., p.267 (Acatistul Buneivestiri, Icosul al 12-lea); cp.ì Antologhion,
Timiòara, 1984, p.247: Biserica cea nsufle\it a sfintei mriri a lui Hristos (Stihira
a doua de la Doamne strigat-am la Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric a
Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu - 21 nov.) - citrile de cntri de la Praznicul
340
341
143
ncput pe Dumnezeu347, ndemnnd ca pe Maria Fecioara s o

ludm, c aceasta s-a artat [...] Biseric a Dumnezeirii (s.n.)348.
Trebuie observat c ì n acest caz, la fel ca n cel al multor altor
cntri liturgice349, nu este vorba att de vreo figur poetic, de o
metafor350, ct despre o realitate teologic ì sacramental.
Preacurata Fecioar Maria nu este doar - desfùrnd eventuala
metafor ntr-o compara\ie - ca o biserica. ci este chiar
dumnezeiasc Biseric cu adevrat (s.n.)351.
Iar alte cntri lmuresc ì dezvolt aceast numire dat
Maicii Domnului. Spre exemplu, deoarece unul dintre sensurile
Bisericii experiate de la nceput n cre`tinism este cel al inaugurrii
eshatologice a Eonului mpr\iei lui Dumnezeui352, ì Preacurata
Fecioar Maria este numit cea prin care s-a deschis raiul [...], cheia
mpr\iei lui Hristos353, sau chiar rai cuvnttor354 ì cer355,
alturi de alte imagini mai poetice, dar cu acelaì sens, mai ales n
virtutea sugestiilor tipologice ale trimiterilor scripturistice: scara
Intrrii n Biseric a Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, fcute ì n continuare dup
Antologhion... (preferat pentru c adun concentrat, n extras, cele mai multe dintre
cntrile care intereseaz n acest capitol) pot fi comparate ì cu textele cntrilor
(Praznicului Intrrii n Biseric...) din Mineiul pe Noiembrie, ed.V, Bucure`ti, 1983,
p.279-299.
347
Antologhion..., p.254 (Stihira glas 6 de la Miluie`te-m Dumnezeule..., la Utrenia
Praznicului Intrrii n Biseric...)
348
Octoih mare..., p.9 (Dogmatica glasului I la Doamne strigat-am, de la Vecernia
Mare).
349
Asemntor felului n care Sfin\ii sunt numi\i instrumente ale Duhului, nu doar la
modul (simplu) figurat - v. Cap.II,5. al prezentei lucrri, Problema instrumental.
350
Imaginea Preasfintei Fecioare, ca ì Icoan a Bisericii, apare desigur ì n metafore,
de obicei cu trimitere biblic (evanghelic); spre ex. staulul oilor cuvnttoare n
Icosul al 4-lea din Acatistul Buneivestiri, cf. Ceaslov..., p.260, ce aminte`te de
staulul oilor (s.n.) [...] [n care] cel ce intr prin u` este pstorul oilor [...], Pstorul
cel bun [care] ì pune sufletul pentru oile sale (Ioan 10,1-11).
351
Antologhion..., p.251 (Stihira Nsctoarei la i acum..., dup a doua Sedealn, la
Utrenia Praznicului Intrrii n Biseric...).
352
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.102 si 116.
353
Ceaslov..., p.264 (Icosul al 8-lea al Acatistului Buneivestiri; n Icosul al 4-lea al
Acatistului gsim un sens cu o nuan\ de actualizare: ceea ce deschizi (s.n.) uìle
raiului, cf.Ibid., p.260.
354
Octoih mic..., p.57 s.u.(Axionul la Liturghia Sf.Vasile cel Mare).
355
Octoih mare...,p.9 (Dogmatica la Doamne strigat-am de la Vecernia Mare a
Duminicilor, glas I).
144
cerului, pe care s-a pogort Dumnezeu356, pmntul fgduin\ei357

[...] cea dintru care curge miere ì lapte358 ì altele.
O aten\ie special suscit ì rela\ia Nsctoarei, ca ì icoan
a Bisericii, cu Templul Vechiului Testament, acesta din urm ca ì
prefigurare tipologic a Bisericii lui Hristos. Cntrile Praznicului
Intrrii n Biseric a Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu
lumineaz ì sensurile biblice, teologice ì sacramental-liturgice ale
acestei rela\ii.
Potrivit cntrilor - la care sunt ndemna\i to\i
credincioìi359 - Preacurata Fecioar astzi n Templu ca o jertf
fr prihan este adus [...] nauntru, n cortul lui Dumnezeu, n
luntrul altarului Lui (s.n.) s se hrneasc, spre loca` Celui ce S-a
nscut mai nainte de veci din Tatl fr stricciune, spre mntuirea
sufletelor noastre360. Defini\ia dogmatic cu caracter hristologic
din final lmure`te teologic scopul dumnezeiesc al ntregii iconomii
a evenimentelor prznuite, adic ntruparea pentru mntuirea lumii.
Celelalte elemente care apar n cntare ns, cum sunt jertfa ì altarul,
ne vorbesc deja ceva despre cadrul, sau, mai bine zis, despre
caracterul sacramental-liturgic al ntemeierii Bisericii, al crei chip
este Maica Domnului. Deja - pentru c este vorba, dup cum ne arat
prezen\a cortului lui Dumnezeu (ca ì a luntrului altarului lui) n
Ceaslov..., p.259 (Icosul al 2-lea al Acatistului Buneivestiri), cu aluzie la scara lui
356
Iacov (Fac.28,11-19) ì la ntruparea Mntuitorului, dar ì cu valoare eclesiologic, n

sensul Bisericii ca loc al ntlnirii lui Dumnezeu cu omul; cp. n acest sens ì cu usa
lui Dumnezeu, n Stihira a treia de la Stihoavna Vecerniei mici a Duminicilor, glasul
al VII-lea, cf. Octoih mare..., p.557.
357
Este de remarcat perspectiva eshatologic pe care o deschide aceast compara\ie,
cf.Alexis Kniazeff, Eschatologie et mariologie liturgique bizantine, n vol.
Eschatologie et liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes
358
Ceaslov..., p.262 (Icosul al 6-lea al Acatistului Buneivestiri); cp. cu Ies.3,8; 17.
359
Astzi credincioìi s dn\uim n psalmi ì n cntri, Domnului cntnd [...], cf.
Antologhion..., p.247 (Stihira nti de la Doamne strigat-am, la Vecernia Praznicului
Intrrii n Biseric...); ì aici, la fel ca n multe alte locuri, de data aceasta n legtura
cu Praznicul Intrarii n Biseric (aducerii la Templu) a Preacuratei Nsctoare de
Dumnezeu, poate fi semnificativ prezen\a ì ndemnul cntrii (sau prin cntare) spre
cntare, spre teologhisirea cea doxologic.
360
Ibid., p.248 (Stihira nti de la Litia Praznicului Intrrii n Biseric...).
145
cuprinsul cntrii, ì despre o prefigurare profetic361 sau despre o

pregtire cu caracter sacramental a Jertfei Mntuitorului, cel Care,
ca Slujitor Altarului ì Cortului celui adevrat (s.n.), pe care l-a
nfipt Dumnezeu ì nu omul (Evr.8,2), prin Duhul cel ve`nic, S-a
adus lui Dumnezeu pe Sine, jertf fr de prihan (s.n.)
(Evr.9,14).
Mai mult chiar, Nsctoarea de Dumnezeu este numit n
cntri la fel cum o laud ngerii lui Dumnezeu: aceasta este cortul
cel ceresc (s.n.)362, ì cinstind sfin\it cortul Lui, Chivotul cel
nsufle\it (s.n.), care pe Cuvntul cel nencaput L-a ncput363, cea
care n Sfnta Sfintelor este adus (s.n.)364, aà nct ngerii,
Intrarea celei Preacurate vznd, s-au mirat, cum Fecioara a intrat
n Sfnta Sfintelor (s.n.)365. Toate acestea exprim intimitatea
participrii Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu la lucrarea
dumnezeiasc, la iconomia liturgic a celor dumnezeie`ti,
rnduite spre mntuirea ntregii fpturi366.
n sfrìt, revenirea repetat a imaginii Nsctoarei ca
367
loca` , mpreun cu alaturarea ei de imaginea Templului368,
Oricum, Troparul Praznicului vorbe`te foarte clar despre acest caracter profetic al
Sbatorii: Astzi nainte-nsemnarea bunvoin\ei lui Dumnezeu ì propovduirea
mntuirii oamenilor, n templul lui Dumnezeu luminat, Fecioara se arat, ì pe Hristos
tuturor mai nainte l veste`te (s.n.), cf. Antologhion..., p.250.
362
Ibid., p.254 (Condacul Praznicului Intrrii n Biseric...); cp.ì Ibid., p.255 (Icosul
Praznicului).
363
Ibid., p.247 (Stihira nti de la Doamne strigat-am, la Vecernia Praznicului Intrrii
n Biseric...).
364
Ibid., p.256 (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la Laudele Praznicului Intrrii n
Biseric...).
365
Ibid., p.255 (Pripeal la Praznicul Intrrii n Biseric...).
366
Cp. ì cu ntregul liturgism al Iconomiei dumnezeie`ti descris de Sf.Apostol Pavel
n Epistola ctre Evrei, cap.7-9 (ì men\ionat mai nainte, n legtur cu caracterul
sacramental-profetic al aducerii ì Intrrii Preacuratei n Templu): avnd pe Hristos
Arhiereu [...] slujitor Altarului ì Cortului celui adevrat (Evr.8,1 `.u.), Care a
intrat o dat pentru totdeauna n Sfnta Sfintelor (Evr.9,12) ì prin Duhul cel ve`nic,
S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertf fr de prihan (Evr.9,14), ca s ridice
pcatele multora (Evr.9,28).
367
Ibid. (Antologhion...), p.247: loca` (s.n.) al lui Dumnezeu (n Stihira nti la
Doamne strigat-am de la Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric...); ibid., p.248: lui
Dumnezeu sfiin\it fiind spre loca` (s.n.) (Stihira nti la Litia Praznicului...); ibid.,
p.249: de asemenea n ideea locaùlui, spre sl`luirea (s.n.) mpratului tuturor, lui
361
146
poate fi de asemenea o sugestie ì pentru un concept eclesial (de

asemenea ì cu valen\e simbolice) cu caracter mai pronun\at de
localizare spa\ial369, ca Biseric-loca`, ce a cunoscut attea
ntrupri istorice370.
Iar acest aspect se ncadreaz mai departe ntr-o perspectiv
mult mai larg, pentru c numind-o pe Nsctoarea de Dumnezeu,
cea n attea feluri nchipuind Biserica, minune a toata lumea371,
de care se bucur cerul ì pmntul372, cntrile liturgice
sugereaz ceva ì despre dimensiunea cosmic a ntruchiprii
Bisericii373 de ctre Maica Domnului.
Hristos ì Dumnezeului nostru (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la Stihoavna

Praznicului...), cp ì cu ibid., p.256; spre sl`luirea (s.n.) mpratului a toate,
Dumnezeul ì hrnitorul a toat via\a noastr (Stihira Nsctoarei la Si acum..., de la
Laudele Praznicului...); ibid., p.251: te-ai artat loca` (s.n.) Luminii celei neapropiate
ì dumnezeie`ti (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la a doua Sedeln a
Praznicului...); ibid., p.256: loca` preasfin\it, n care Dumnezeu n chip de negrit a
locuit (Svetilna Nsctoarei, la Praznicul Intrrii n Biseric...).
368
Ibid., p.251: n dumnezeiescul Templu, ceea ce e`ti dumnezeiasc Biseric cu
adevrat (Stihira Nsctoarei la i acum..., de la a doua Sedeln a Praznicului Intrrii
n Biseric...); ibid., p.253: Astzi Biserica cea nsufle\it a marelui mprat n
Templu intr (la Marire..., dup Ps.50, de la Utrenia Praznicului...); ibid., p.254:
Astzi Biserica ce a ncput pe Dumnezeu, Nsctoarea de Dumnezeu, n Templul
Domnului se aduce (Stihira la Miluie`te-m Dumnezeule..., de la Utrenia
Praznicului...); sau chiar ì Preacurat Templu al Mntuitorului, cmara cea de mult
pre\ ì Fecioara, cf. ibid., p.254.(Condacul Praznicului...) etc.
369
Chiar n cazul unor tendin\e de spiritualizare a cultului, ideea prezen\ei lui
Dumnezeu ntr-un loc anume, n mijlocul poporului su, exista nc n iudaism. V., n
acest sens, Nicolas Koulomzine, L'Eglise-Temple de l'Esprit Saint, n vol. L'Eglise
dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1979), Roma, 1980, p.167-169.
370
ntr-un mod analog icoanei, care este simbol cu un pronun\at caracter liturgic al
ntruprii, ì Biserica-loca` - fiin\nd ntr-un anumit loc ì timp ì fiind, ntre altele, ì
expresia caracterului istoric al unei anume Biserici-comunit\i - poate afla o sugestie
n caracterul istoric concret al ntruprii Mntuitorului, care s-a petrecut ntr-un
anume loc ì la un anumit timp.
371
Antologhion..., p.253 (Sedealna de dup Polieleu a Praznicului Intrrii n
Biseric...).
372
Ibid., p.249 (Stihira nti de la Stihoavna Praznicului Intrrii n Biseric...).
373
Cp. ì cu Sf.Maxim Mrturisitorul, Mistagogia..., p.172 (PG 91,668): Dup un al
doilea n\eles spiritual [...] sfnta biseric a lui Dumnezeu este chip ì icoana a
147
Lsnd inevitabil deoparte multe alte sensuri teologice,

simbolice, tipologice sau alegorice ale imnografiei mariologice,
dificil de tratat la modul exhaustiv, mai ales datorit nenumratelor
rela\ii posibile, nu numai biblice, trebuie totuì amintite, pentru
valoarea lor eclesiologic, n special alte cteva dintre cele mai
importante imagini mariologice.
Astfel, ca Maic a Domnului, Mireas ì vas ales al
Duhului Sfnt374 - aà cum apare Maica Domnului n nenumrate
cntri biserice`ti375 - prin Preacurata Fecioar Maria se exprim,
ntr-o form liric, ns cu deplin justificare teologic [...] rela\ia
cu Dumnezeu cel n Treime, [...] ceea ce constituie de fapt
fundamentul nsuì al doctrinei eclesiale (s.n.)376. Iar filia\ia
mistic stabilit de nsuì Mntuitorul pe cruce, ntre Maica sa ì
ucenicul iubit (In.19,26-26), se extinde, cu o nuan\ de asemenea
eclesial, asupra tuturor cre`tinilor, urmaì ntru credin\ ai
apostolilor377.
Dar mai exist ì un alt aspect, deosebit de interesant, care
de asemenea completeaz n\elegerea Maicii Domnului ca icoan a
Bisericii ì totodat pune n legtur cu sensuri sacramentalliturgice. Acest aspect este cel care ar putea fi numit euharistic
sau de nuan\ euharistic ì, fiind de asemenea bogat reprezentat n
imnografia mariologic a Bisericii, prive`te rela\ia dintre
ntregului cosmos, constttor din fiin\e vzute ì nevzute, avnd aceeaì unitate ì
distinc\ie ca ì el.
374
Antologhion..., p.248 (Stihira Nsctoarei la i acum... de la Doamne strigat-am, la
Vecernia Praznicului Intrrii n Biseric...) este doar unul din multele exemple ce se
pot da ì pe care l-am ales doar pentru c adun toate cele trei numiri men\ionate ale
Preasfintei Fecioare ntr-o singur cntare: Dup ce te-ai nscut tu, Dumnezeiasc
Mireas (s.n.), Stpn, ai venit n Templul Domnului [...]. Iar cele cere`ti toate s-au
minunat, vznd pe Duhul Sfnt n tine sl`luindu-se (s.n.). Pentru aceasta [...] Maica
lui Dumnezeu (s.n.) mntuie`te neamul nostru cu rugciunile tale.
375
Exemple n acest sens, uòr de ales dintr-un numr imens posibil, stau la ndemn
practic n toate cntrile adresate Maicii Domnului. Pentru rela\ia (mai specific
exprimat ì avnd valoare eclesiologic deosebit, a) Maicii Domnului cu Sfnta
Treime, v. ì exemplele de la Constantin Andronikof, Le sens de la liturgie (La
relation entre Dieu et l'homme)..., p.277-279.
376
Ibid., p.279.
377
Ibid., p.274.
148
Preacurata Fecioar Maria pe de o parte ì Trupul ì Sngele

Mntuitorului nscut dintrnsa, pe de alt parte.
Astfel, ì dac lum n considera\ie numai cntrile
Nsctoarei de la Vecerniile Duminicilor, de mai multe ori apare
men\ionat faptul c Mntuitorul s-a ntrupat din Fecioara curat
trup lund378 sau, dup cum sunt adresate uneori cuvintele
cntrile direct Maicii Domnului: Preacurat [...] Cuvntul, Cel ce
este pricina tuturor [...], a luat trup din tine (s.n.)379, sau a svrìt
ntruparea Sa cu trupul cel luat din tine380. i, de asemenea, pe
Acesta L-ai nscut cu trup, pe Cel ce cu adevrat a luat firea
noastr din sngiurile tale (s.n.)381.
Prtìa Nasctoarei de Dumnezeu cu Trupul ì Sngele
Mntuitorului nseamn o alt prefigurare esen\ial, fiin\ial, a
Bisericii, n msura n care Biserica se actualizeaz, se realizeaz
ca Trup al lui Hristos (I Cor.12) n Sfnta Tain a Euharistiei382,
cnd din pinea ì vinul prefcute sacramental n nsuì prea curat
Trupul [...] [ì] nsuì scump Sngele383 Mntuitorului nostru Iisus
Hristos, se mprtèsc to\i credincioìi - Paharul binecuvntrii,
pe care-l binecuvntm, nu este, oare, mprtìrea cu sngele lui
Hristos? Pinea pe care o frngem nu este, oare, mprtìrea cu
trupul lui Hristos ? C o pine, un trup suntem cei mul\i; cci to\i
ne mprtìm dintr-o pine (I Cor.10, 16-17). Iar voi snte\i
trupul lui Hristos [...] (I Cor.12,27), fiindca Dumnezeu L-a dat pe
Octoih mare..., p.644 `.u.(Dogmatica Vecerniei Mari a Duminicilor, la Doamne

strigat-am, glasul al optulea).
379
Ibid., p.556 (Dogmatica glasului al àptelea, la Doamne strigat-am de la Vecernia
378
mic a Duminicii).
380
Ibid., p.467 (Dogmatica glasului al àselea, la Doamne strigat-am de la Vecernia
mic a Duminicilor); cp. ì cu ibid., p.195: Cci cu trupul cel luat din tine (s.n.), Fiul
tu ì Dumnezeul nostru, prin Cruce rbdnd patima, ne-a mntuit pe noi din
stricciune, ca un iubitor de oameni (Troparul Nsctoarei, la Vecernia Duminicilor,
glasul al treilea).
381
Ibid., p.377 (Stihira a doua a Nsctoarei de la Stihoavna Vecerniei mici a
Duminicii, glasul al cincilea).
382
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology..., p.24 `.u.
383
Liturghier..., p.311 `.u. (Rugciunea a 12-a din Rnduiala Sfintei mprtànii).
149
El cap Bisericii, care este trupul Lui (s.n.), plinirea Celui ce

plineste toate n to\i (Ef.1,22 `.u.)384.
De aceea, n Iconomia dumnezeiasc a Mntuirii, Taina
Nsctoarei de Dumnezeu - a crei Na`tere este dovedit ì lucrul
svrìt este mai presus de fire385, aà nct a o tlcui nu poate
limba386 - este totodat ì expresia Tainei Trupului lui Hristos, care
este Biserica387.
ntr-un sens de asemenea teologic, dar mai direct legat de
cntarea Bisericii, comuniunea sau prtìa sacramental cu caracter
eclesial a credincioìlor - ce sunt mdulare (fiecare) n parte ale
trupului lui Hristos (I Cor.12,27), adic ale Bisericii, care este trupul
Lui (Ef.1,22 s.u.) - cu Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu (ceea ce
este, cum am vzut mai nainte, Biseric sfin\it), nal\ ì doxologia
cntrii omene`ti dincolo de orice culme pe care ar fi putut-o aèza

eventual comuniunea (sacramental-liturgic) de cntare cu Sfin\ii
ngeri, cu Heruvimii (cum ne arat cntarea Heruvicului) sau cu
Serafimii (n cntarea Trisaghionului biblic)388. Pentru c, dup
cuvintele Axionului (o alt cntare bisericeasc), Maica Domnului
n general tema Trupului lui Hristos-Biseric prilejuie`te nesfrìte sugestii biblice

ì teologice sau liturgice, pentru c (spre ex.) Hristos, Adam cel de pe urm (I
Cor.15,45) ì-a luat trup din Preacurata Fecioar, smn\a Evei (Fac.3,15), cea care
era carne din carnea lui Adam (Fac.2,23), aà nct omul [...] se va uni cu femeia
sa ì vor fi amndoi un trup (Fac.2,24), iar Taina aceasta mare este [...] n Hristos ì
n Biserica (Ef.5,32) etc.
385
Octoih mare..., p.192 (Dogmatica de la Doamne strigat-am, la Vecernia mic a
Duminicilor, glasul al treilea). i continuarea cntrii - O. nfrico`toare Tain, care
ì cnd este n\eleas rmne negrit ì cnd este privit cu gndul, nu se poate
cuprinde cu mintea - trimite la cea mai bun tradi\ie a apofatismului teologic (ì
liturgic); cp. ì cu ibid., p.556: nfrico`toare ì de negrit este, cu adevrat, taina
care s-a svrìt n tine, Preacurat (Dogmatica de la Doamne strigat-am, la Vecernia
mic a Duminicilor, glasul al àptelea); v. n Cap.II,2,e. al prezentului studiu, Mistic
384
ì apofatic n cntarea liturgic.
386
C neobi`nuit fiind zmislirea, Curat, necuprins de minte este chipul na`terii

(continuarea cntrii), cf.ibid., p.558 (Dogmatica de la Doamne strigat-am, la
Vecernia mare a Duminicilor, glasul al àptelea); cp. ì cu ibid., p.642: Cum vom
luda taina cea necuprins de minte a na`terii tale (Dogmatica de la Doamne strigatam..., de la Vecernia mica a Duminicilor, glasul al optulea).
387
Alexis Kniazeff, Eschatologie et mariologie liturgique bizantine..., p.154.
388
O prezentare mai dezvoltat a acestui aspect v. n prezenta lucrare Cap.II.2.a.
Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc.
150
este mai cinstit dect Heruvimii ì mai mrit fr de asemnare

dect Serafimii389. Iar la modul cel mai concret, aceast comuniune
neasemuit se svrè`te sau se actualizeaz liturgic ì de fiecare
dat atunci cnd credincioìi cnt la Utrenie Imnul Preasfintei
Nsctoare de Dumnezeu: Mre`te suflete al meu pe Domnul, ì sa bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mntuitorul meu... (Luc.1,4655)390.
c. Reglementri referitoare la cntarea liturgic n hotrrile

Sfintelor Sinoade ecumenice ì locale
Dar nu numai cntrile liturgice vorbesc despre Biseric,
definind o anume eclesiologie, ci, la modul reciproc, ì Biserica,
ntr-o teologie eclesiologic (propriu-zis) vorbe`te despre cntare,
sitund-o n cadrul su general.
n acest sens, trebuie mai nti observat c, n bun msur,
eclesiologia ortodox se regè`te n spiritul bogatei Tradi\ii ì
literaturi canonice a Bisericii, care nu poate fi separat de
nv\tura dogmatic ì a crei expresie ì aplicare la domeniul
vie\ii sociale a Bisericii ntr-un fel ì este391.
Iar ca ì component a realit\ii ì vie\ii eclesial-liturgice, ì
cntarea bisericeasc (liturgic) a fost supus reglementrilor de
natur canonic. Colec\iile de canoane ale Bisericii Ortodoxe
cuprind mai multe canoane cu referire direct la cntarea
bisericeasc.
n general, destul de numeroasele canoane cu referire la
cntarea bisericeasc pot fi mpr\ite n dou categorii: canoane ce
se refer la cntre\ii biserice`ti ì canoane ce se refer propriu-zis
la cntare. Cteva dintre canoane, prin con\inutul lor mai complex,
pot fi ncadrate n ambele categorii.
*
Octoih mic..., p.57.
V. textul n Ceaslov..., p.57 `.u.
391
Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.172.
389
390
151
Dintr-un punct de vedere eclesiologic, este interesant de

remarcat c cele mai multe dintre canoane pot fi ncadrate n prima
categorie, cu referire la cntre\ii bisericesti, caracterul eclesial
definindu-se mai pu\in prin raportarea abstract la cntarea n sine,
ct mai ales prin referirea la cei care, ca ì cre`tini - cntre\i n
acest caz - constituie Biserica, drept mdulare ale sale.
Astfel, dincolo de faptul c toate canoanele ce se adreseaz
cre`tinilor sau clericilor392 n general pot fi aplicate n mod normal
ì cazului particular al cntre\ilor, o serie de canoane fac men\iune
special n privin\a acestora din urm. Canonul 26 apostolic
numr pe psal\i (cntre\i) ntre clericii de rang inferior care se pot
cstori393. Canonul 14 al Sinodului al IV-lea ecumenic (Calcedon,
451) completeaz cele dinainte indicnd c so\ia ì copiii
cntre\ului s nu fie eterodocì394.
Canonul 33 al Sinodului al VI-lea ecumenic (Trulan sau
quinisex - 692) insist asupra necesit\ii tunderii clericale ì n
cazul cntre\ilor395.
392
Cntre\ii fiind considera\i ca fcnd parte din rndul clerului inferior; v. ì mai
departe.
393
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe - note ì comentarii, 1991
(Sibiu), p.21: dintre cei care au intrat n cler ne^nsura\i, ornduim c se pot cstori
numai cite\ii ì psal\ii (cntre\ii), care vor; cp. Nicodim Mila`, Canoanele Bisericii
Ortodoxe - nso\ite de comentarii, trad. de Uro` Kovincici ì Nicolae Popovici, vol. I,
partea I, Arad, 1930, p.224 `.u. (Mansi I,33).
394
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.81 `.u.: De vreme ce n unele eparhii
(mitropolii) se permite cite\ilor (lectorilor) ì cntre\ilor s se cstoreasc (ì dup
hirotesie) sfntul sinod a ornduit (hotrt) s nu fie ngduit vreunuia dintre ace`tia
s ia femeie eterodox. Iar cei ce dintr-o astfel de cstorie au ì dobndit copii, dac
au apucat s-i boteze la eretici pe cei nscu\i dintr-nìi, s-i aduc pe ace`tia la
mpreunarea cu soborniceasca Biseric (n comuniunea Bisericii sobornice`ti), iar
dac nu i-au botezat, s nu poat (s nu le fie permis) s-i boteze pe ace`tia la eretici,
ì nici s-i lege spre cstorie cu eretic ori cu iudeu ori cu pgn, dect numai dac
fa\a (persoana) care va s se lege (prin cstorie) cu cel ortodox, a fgduit (promite)
c va trece la credin\a ortodox. Iar dac cineva ar clca aceast ornduire (hotrre) a
sfntului sinod, s fie supus pedepsei cannonice.; cp. Nicodim Milas, op.cit., vol. I,
partea II, Arad, 1931, p.225-228 (Mansi VI,1228).
395
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.118 `.u. : De vreme ce am cunoscut c n \ara
armenilor se rnduiesc (se introduc) n cler numai cei de neam preo\esc, - cei ce
ncearc s fac aceasta urmnd obiceiurile iudaice, - iar unii dintre ei chiar ì netunì
se aèaz cntre\i ì cite\i ai dumnezeiescului loca` (s.n.), am chibzuit mpreun, ca
152
Canonul 23 al Sinodului al cincilea local de la Laodiceea se
refer la ve`mintele liturgice ale psal\ilor, artnd c nu se cuvine

cite\ilor, sau psal\ilor, a purta orar, ì aà s citeasc sau s cnte396.
Alte canoane privesc direct conduita moral a cntre\ului.
Canonul 43 apostolic interzice cntre\ilor, alturi de alte categorii
de clerici (canonul 42) jocurile de noroc ì be\ia, sub amenin\area
afurisirii397.
Canonul 24 al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea
opre`te pe cei mai nainte aminti\i s intre n localuri publice
(crciumi)398.
Canonul 69 apostolic prevede caterisirea cntre\ului care
nu \ine Postul Pa`tilor ca ì cel de miercurea ì vinerea399.
De asemenea, cntre\ii, fr a fi men\iona\i expres, pot fi ì
ei socoti\i ntre cre`tinii sau clericii (n general) crora li se
de acum nainte s nu le fie permis celor ce voiesc a nainta pe oarecare n cler, s
caute la neamul celui ce se nainteaz, ci ispitindu-i dup rnduielile (normele), ce au
fost aèzate n sfintele canoane, dac ar fi vrednici s se numere n cler, - pe ace`tia
s-i nainteze slujitori biserice`ti, fie c s-au nscut din strmoì preo\i fie c nu. Dar
nici s nu se ngduie vreunuia dintre to\i, ca dup rnduiala celor numra\i n cler, s
rosteasc poporului cu glas tare, de pe amvon, cuvintele cele dumnezeie`ti, dect numai dac
vreunul ca acesta se nvrednice`te de tundere clerical (s.n.) ì prime`te n mod canonic
binecuvntarea de la propriul su pstor. Iar dac s-ar prinde cineva fcnd mpotriva celor ce
s-au scris mai nainte, sse afuriseasc.; cp. Nicodim Milas, op.cit., vol. I, partea II, Arad,
1931, p.400 `.u. (Mansi XI,957-960).
396
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.208; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea
I, Arad, 1934, p.99 (Mansi II,567).
397
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.30: episcopul ori presbiterul, ori diaconul,
petrecnd cu zaruri ì cu be\ii, ori s nceteze, ori s se cateriseasc (can.42),
respectiv ipodiaconul sau cite\ul sau cntre\ul (s.n.), aceleaì fcnd, ori s nceteze,
ori s se afuriseasc; aì`derea ì laicul (can.43); cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. I,
partea I, Arad, 1930, p.252 `.u. (Mansi I,37).
398
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.208): nu se cuvine ca cei ierarhice`ti, de la
presbiteri pn la diaconi, ì apoi cei din tagma bisericeasc pn la slujitorii
biserice`ti, ori cite\i, ori cntre\i (s.n.), ori exorci`ti, ori uìeri, ori celor din tagma
asce\ilor, s intre n crcium; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad,
1934, p.99 `.u. (Mansi II,567).
399
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.41: dac vreun episcop sau presbiter sau diacon
sau ipodiacon sau cite\ sau vreun cntre\ (s.n.), nu poste`te sfnta patruzecime a Pa`tilor
(marele post), sau miercurea ì vinerea, s se cateriseasc; afar dac numai dac ar fi
mpiedicat de slbiciunea trupeasc; iar dac ar fi laic s se afuriseasc; cp. Nicodim
Mila`, op.cit., vol. I, partea I, Arad, 1930, p.290-292 (Mansi I,44).
153
recomand o purtare cuviincioas la nun\i ì ospe\e, n canoanele

53 ì 54 ale Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea400.
n ceea ce prive`te canoanele celeilalte categorii, cu referire
la cntarea n sine, acestea pot fi submpr\ite, la rndul lor, n
canoane privind textul cntrilor ì canoane privind maniera de
execu\ie a cntrii.
*
Canoanele n legtur cu textul cntrilor liturgice pot fi
corelate cu caracterul biblic al cntrii biserice`ti n general, care
constituie un aspect definitoriu a acesteia401 ì care este expres
indicat n unele canoane ale Bisericii: Astfel, spre exemplu, ctre
sfrìtul sec. al IV-lea, la Sinodul al cincilea local de la Laodiceea,
prin canonul 59402 se recomand ca n Biseric s se cnte doar
cntri autorizate (canonice) cu text luat din Sfnta Scriptur
(s.n.)403, canonul urmtor (60) artnd ì care sunt cr\ile care
alctuiesc canonul Sfintei Scripturi404.
i chiar dac nu a fost cuprins n colec\iile mai trzii de
canoane ale Bisericii Ortodoxe, fiind ns important prin situarea sa
n epoca sinoadelor ecumenice, un alt canon, cel de al 12-lea al
Sinodului de la Braga (563) este interesant a fi men\ionat deoarece
lrge`te oarecum cadrul biblic al cntrilor liturgice, indicnd ca
acestea s se inspire n orice caz din textele scripturistice405.
Iar atunci cnd textul cntrilor liturgice devenea purttorul
unor idei care rtceau de la dreapta credin\ Biserica a luat de
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.215: nu se cuvine ca, cre`tinii, mergnd la
nun\i, s joace sau s sar, ci s mnnce sau s dejuneze cuviincios, precum se
cuvine cre`tinilor (can. 53), respectiv nu se cuvine ca cei ierarhice`ti ori clericii, s
priveasc oarecare spectacole la nun\i sau la ospe\e, ci mai nainte de a intra
teatrali`tii, s se scoale ì s plece (can.54); cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea
I, Arad, 1934, p.115 (Mansi II,572 `.u.).
401
V. n prezenta lucrare Cap.II.1.b. al Caracterul biblic al cntrii liturgice.
402
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.216: nu se cuvine s se citeasc n biseric
cntri speciale, nici cr\i necanonice, ci numai cele canonice ale Testamentului
Vechi ì Nou; cp. Nicodim Mila` op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.117 `.u.; v. ì
Egon Wellesz, A History..., ed.II, Oxford, 1961, p.147, apud Mansi II,574c.
403
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.217.
404
Ibid., p.216 `.u. (Mansi II,574c).
405
Egon Wellesz, op.cit., p.147, apud Mansi IX,778 c-d.
400
154
asemenea o pozi\ie hotrt. n acest sens canonul 81 al Sinodului VI

ecumenic recomand, mpotriva ereziei monofizite, ca textul
Trisaghionului s fie cntat doar cu cuvintele cuvenite ì fr nici
un alt fel de adaus nelegiuit406.
n cadrul celeilalte categorii de canoane privind direct
cntarea, cea privind maniera de execu\ie a cntrilor, canonul 17
al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea, indic alternarea
cntrilor (a psalmilor) cu citirile n timpul slujbelor biserice`ti407.
*
Dou canoane prezint un interes deosebit prin caracterul
lor complex, privind totodat att persoana cntre\ului ct ì
cntarea bisericeasc.
Primul dintre ele, canonul 15 al Sinodului al cincilea local, de
la Laodiceea precizeaz referitor la cntre\i c n Biseric trebuie s
cnte doar cntre\ii canonici care cnt din carte408.
Studii istorice, liturgice ì canonice aprofundate au observat
c indica\ia referitoare la cntre\i n acest canon nu trebuie
interpretat neaprat ca ì oprind cntarea n comun a credincioìlor
(aceasta avnd o mare valoare pastoral ì bisericeasc n general), ci
mai mult n sensul ndrumrii de ctre cntre\i409 a executrii
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.142 `.u.: De vreme, ce am aflat c n unele
\ri, la cntarea cea ntreit sfnt (trisaghion), dup sfinte fr de moarte, se roste`te n
chip de adaus: Cel ce te-ai rstignit pentru noi, miluie`te-ne pe noi, iar c acesta
(adausul), mpreun cu nelegiuitul eretic care a nscocit o actfel de rostire, s-a lepdat
din cntarea cea de acest fel, ca strin de dreapta credin\, ì noi ntrind cele mai
nainte statornicite, cu toat evlavia de ctre Sfin\ii no`tri Prin\i, i dm anatemei pe
cei care, ì dup ornduirea de fa\, - primesc n biseric o astfel de rostire, sau n
vreun alt chip o adaug la cntarea cea ntreit sfnt (trisaghion). Iar dac cel ce calc
cele ornduite este din cinul preo\esc (sacerdot), poruncim s se despoaie de vrednicia
preo\easc, iar dac este laic sau monah s se afuriseasc; cp. Nicodim Mila`, op.cit.,
vol. I, partea II, Arad, 1931, p.458-462 (Mansi XI,977).
407
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.207: nu se cuvine a se mpreuna cntarea
psalmilor n adunrile slujbelor dumnezeie`ti, ci n intervalul de dup fiecare psalm s
se fac citire; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.95 `.u.
(Mansi II,567).
408
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.206 `.u. afar de cntre\ii canonici, care se
urc pe amvon ì cnt din carte (s.n.), altora nu li se permite s cnte n Biseric; cp.
Nicodim Mila`, op.cit., vol. II, partea I, Arad, 1934, p.94 `.u. (Mansi II,567).
409
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.207.
406
155
cntrii credincioìlor n calitate de speciali`ti sau cunosctori ai

tehnicii muzicale a timpului410. Iar n ceea ce prive`te maniera de a
cnta, indica\ia ca n biseric s se cnte numai din carte pare s
se refere, cel mai probabil, la observarea ì respectarea cntrilor
(n special, a textelor cntrilor) tradi\ionale, fixate n cr\ile de
slujb, aceasta fiind calea cea mai la ndemn ì mai sigur de a
evita greèlile ì rtcirile de tot felul.
Celalalt canon, al 75-lea al Sinodului al VI-lea ecumenic,411
prive`te ì el att la conduita cntre\ilor n Biseric ct ì la maniera
de interpretare a cntrilor biserice`ti, artnd c trebuie s se cnte
fr strigte netocmite sau silind firea spre rcnire [...], ci cu mult
luare aminte412. Canonul se refer ì la con\inutul adecvat cntrilor
ì anume cele care Bisericii [...] sunt potivite [...] [ì] cuviincioase
(s.n.)413. De asemenea, este reliefat dimensiunea moralduhovniceasc ì mistic a cntrii atunci cnd se arat cum cu mult
luare aminte ì smerenie, s [se] aduc cntri lui Dumnezeu cel ce
vegheaz asupra celor ascunse (s.n.)414. Iar toate acestea au chiar ì
un temei revela\ional, cci sfntul cuvnt a nv\at (s.n.) pe fiii lui
Israel s fie cucernici (III Moise, 15,31)415.
Aprofundarea sensurilor acestui canon poate permite ì alte
considera\ii interesante asupra naturii profunde, de esen\
teologic, a cntrii liturgice. Astfel, rcnirea nseamn, ì la
modul mai general, ieìrea din cntare, deci ieìrea din armonia
acesteia ì din prtìa la realit\ile duhovnice`ti, cere`ti, al cror
simbol este cntarea. Rcnirea poate exprima (dac mai poate
exprima ceva) cel mult o dezordine, o lips de armonie spiritual - n
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Temeiuri biblice ì tradi\ionale pentru cntarea n comun a
credincioìlor, ST VI (1954), nr.1-2, p.33.
411
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.140:voim, ca cei ce se afl n Biseric spre a
cnta, s nu se foloseasc de strigte netocmite (fr de rnduial, vaiete), ì s sileasc
firea spre rcnire, nici s zic ceva pe deasupra (mai mult) dect dintre cele care Bisericii
[...] sunt [...] potrivite, [...] [ì] cuviincioase, ci cu mult luare aminte ì smerenie, s-i
aduc cntri lui Dumnezeu cel ce vegheaz asupra celor ascunse, cci sfntul cuvnt a
nv\at pe fiii lui Israel s fie cucernici (III Moise 15,31); cp. Nicodim Mila`, op.cit.,
vol. I, partea II, Arad, 1931, p.452-454 (Mansi XI,976).
412
Arhid.Pr.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.140 (Mansi XI,976).
410
Ibid.
Ibid.
415
Ibid.
413
414
156
planul vzut (auzit, n cazul acesta) al simbolului liturgic, ea silind

vocea s se ndeprteze de cuvnt ì de sunetul cu aspect ì sens
muzical. Rcnetul este deci mult mai apropiat de zgomotul fizic,
obiectual ì entropic416, fr inspira\ia unui sens mai nalt, ntr-o
ierarhie spiritual417, aà cum este cazul inspira\iei cntrii
biserice`ti.
Iar atunci cnd este silit spre rcnire, prsind cuvntul,
duhul - n ambivalen\a sensurilor trupe`ti ì duhovnice`ti ale
cuvntului418 - nceteaz de a mai fi duhul cuvntului, pentru c
aceasta nseamn ieìrea dintru ale Sale (roadele Duhului Sfnt fiind ì
pacea , blnde\ea, nfrnarea - cf. Gal.5,22 `.u., asemntoare cu cele
aduse de cntare419) ì dincolo de faptul c Duhul nu poate fi silit,
pentru c sufl unde vrea (Ioan 3,8).
Lipsa de Duh al Cuvntului n cazul rcnetului face ca
acesta s fie totodat opusul strigtului nearticulat de biruin\
Apropierea de zgomot nseamn ì apropierea de materialitatea pur a sensurilor
celor mai deczute ale instrumentalismului, n care partea spiritual, expresie ì a
persoanei n cazul cntrii, tinde s fie anulat - putndu-se observa c, n final,
anularea oricrui sens spiritual nseamn ì anularea oricarei identit\i sau chiar
existen\e posibile. V. ì n prezenta lucrare Cap.III. 3. Problema instrumental.
417
V. sensul spiritual al Ierarhiei, de in-formare a celui mai mic (mai de jos) de ctre
cel mai mare, mai nalt, spre asemnarea ì unirea cu Dumnezeu, la Sf.Dionisie
Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc..., p.35-37 (cap.III, Ce este ierarhia ì care
este folosul ei ?; PG 3,164-168).
418
n limba greac acelaì termen, pnevma, denume`te ì vntul (suflu, suflare) ì
Duhul, cf. La Bible - Traduction oecumnique, Paris, 1988, p.1557 (nota i, la Ioan
3,8); cp. ì Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc..., p.72 (PG 3,333-336):
Ar putea chiar spune cineva c numele de vnt, atunci cnd se ntrebuin\eaz pentru
suflare, nseamn ì asemnarea duhurilor cere`ti cu Dumnezeu; cci ì acesta este un
chip ì un simbol al energiei divine [...] cu privire la calitatea firii sale de a se mi`ca ì
de a produce via\; (cu privire) la purtarea lui nesilit ncoace ì ncolo ì la taina
necunoscut ì nevzut a nceputului ì sfrìtului mi`crii sale; caci tu nu `tii, se
spune, de unde vine ì unde se duce (Ioan 3,8).
V. ì considera\iile despre glas, care este n legtur ì cu suflarea ì cu duhul ì este
ì suport al cntrii, ca ì felul acela de aer [...] care ajunge la auzul celui ctre care
se ndreapt [...] [sau ca cel care] prins de nsì inima noastr [...] vine de la
Dumnezeu [...], la Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.XXVIII)..., p.226 `.u.
(PG 29,289).
419
Idem, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,212): psalmul este lini`te a
sufletelor, conductor al pcii; potole`te tulburarea ì vlvtaia gndurilor, nmoaie
mnia sufletului ì nfrneaz pe cel desfrnat.
416
157
nl\at Domnului, pricinuitorul victoriei (Ioan 16,33), de care

vorbe`te Sf.Vasile cel Mare420 sau de jubila\ia descris de Fericitul
Augustin ì n care nu se mai spun cuvinte, ci este vorba despre o
cntare a bucuriei fr cuvinte421. n aceste cazuri cntarea trece
spre cele de dincolo de cuvnt, plecnd ns de la cuvnt. n
rcnire, din contra, se neglijeaz pur ì simplu cuvntul, cu toate
implica\iile litugice ce decurg din aceasta, czndu-se eventual
prad slavei deàrte a vocii n sine, doar puternic sau frumoas
sonor, a cntre\ului.
Prin mul\imea ì densitatea trimiterilor, acest canon (75
Trulan) poate fi considerat ca ì constituind, ntr-o sintez, un
adevarat program estetic ì cu caracter teologic ì eclesiologic
totodat al cntrii biserice`ti, delimitrile sale fa\ de aspectele
profane, lume`ti, rmnnd valabile pn astzi.
d. Cntre\ii Bisericii: psal\i ì ob`te

ntre canoanele pstrate n Tradi\ia Bisericii am amintit ì
canonul 15 al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea, care
recomand ca n Biseric s cnte numai cntre\ii canonici422.
ntr-o interpretare ngust, canonul pare s indice doar pe cntre\ii
ce ar putea fi numi\i profesioni`ti - adic avnd un statut special n
Biseric datorit pregtirii lor muzicale deosebite. Din acest motiv,
mai ales atunci cnd, spre exemplu, n Biserica Ortodox Romn s-a
pus n discu\ie problema cntrii n comun, s-a cutat o interpretare
ct mai autentic a acestui canon, n sensul unei corelari cu ntreaga
Tradi\ie a cntrii n Biserica Cre`tin, mai ales c unora cntarea n
Omilii la Psalmi (Ps.XXXII)..., p.249 (PG 29,329); cp. ì cu cntare de biruin\

cntnd, strignd, glas nl\nd ì graind de la Sf.Liturghie, cf.Liturghier... , p.144.
421
Enarratio in Ps.XCIX (PL l37,1272), cf.Egon Wellesz, op.cit., p.41.
422
Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca, op.cit., p.206 `.u.; cp. Nicodim Mila`, op.cit., vol. II,
partea I, Arad, 1934, p.94 `.u. (Mansi II,567).
420
158
comun le aprea n vremurile mai noi ca fiind rezultatul unei

influen\e strine de spiritul adevratei Ortodoxii423.
ns concluziile a destul de numeroase studii, ntemeiate pe
mrturii patristice sau istorice424, au artat suficient de clar c pot fi
considera\i canonici ì credincioìi care, la un moment sau altul
al slujbei, particip la cntare. ncepnd cu ndemnul Sf.Apostol
Pavel: vorbi\i ntre voi n psalmi ì n laude ì n cntri
duhovnice`ti (Ef.5,19), care n mod evident nu se adreseaz doar
vreunor cntre\i specializa\i, ì amintind dintre multele mrturii
patristice n acest sens doar pe cea a Sf.Niceta de Remesiana, care
arat cum trebuie s se cnte n comun425, se poate afirma, bine
fundamentat teologic n legtur cu rnduiala slujbelor biserice`ti,
c orice credincios este totodat ì un cntre\ care aduce laud
slavei dumnezeie`ti - chiar dac uneori au existat discu\ii privind
tefan Felea, Cntarea n comun, Cultura, XXVII (1938), nr.4-5, p.37-39; v. ì

Z.Datculescu, S fie mai mult n\elegere, Cultura, 1934, nr.1, p.11 `.u., cf.
Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Preocupri de muzic ì muzicologie n Biserica
Ortodox Romn n ultimii cincizeci de ani (1925-1975), ST seria II, XXIX (1976),
nr.3-4, p.279; sau Ene Vlase, Cntarea n comun, Cultura, 1938, nr.6-8, p.61 `.u.,
cf. Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Preocupri de muzic ì muzicologie n Biserica
Ortodox Romn n ultimii cincizeci de ani (1925-1975)..., p.297.
424
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Temeiuri biblice ì tradi\ionale pentru cntarea n comun a
credincioìlor..., p.17-38; Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun,
mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta credin\..., p.58-72; v. ì Pr.Prof.Petre
Vintilescu, Cntarea poporului n biseric, n lumina Liturghierului, BOR LXIII
(1945), nr.9, p.409-432, cf. (rezumat la) Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Preocupri
423
de muzic ì muzicologie n Biserica Ortodox Romn n ultimii cincizeci de ani

(1925-1975)..., p.297 `.u. etc.
425
Sf.Niceta de Remesiana, op.cit., p.141 (PL 68,374): glasul nostru al tuturor (s.n.)
nu trebuie s fie distonant, ci unit (ca unul singur). Nu unul s-o ia proste`te nainte, iar
altul s rmna n urm, sau unul s coboare glasul iar altul s-l ridice; ci s se
sileasc fiecare s-ì integreze glasul, cu smerenie, nuntrul sunetului corului care
cnt, iar nu s ias n eviden\ n chip necuviincios, ridicnd glasul sau lundu-o
nainte ca spre o prosteasc fal, ì nici s nu caute plcerea oamenilor [...]. Iar cel ce
nu-ì poate contopi glasul cu al celorlal\i, mai bine pentru el este s tac sau s cnte
cu voce nceat [...] astfel ì va ndeplini ì datoria slujbei ì nici nu va tulbura
adunarea fra\ilor care cnt (s.n.); cp. Mag.t.C.Alexe, Foloasele cntrii biserice`ti
n comun dup Sf.Niceta de Remesiana, BOR LXXV (1957), nr.1-2, p.165-182.
159
cntarea femeilor n Biseric426 sau (mai pu\in) privind cntarea

copiilor427.
Pe de alt parte, aceast participare a credincioìlor la
cntare nu nseamn anularea func\iei specializate de cntre\, care
ì ea poate fi urmarit de-a lungul unei ntreagi istorii a cntrii
cre`tine ì poate fi considerat ì ea ca fcnd parte integrant din
Tradi\ia Bisericii. S men\ionm doar faptul c cea mai mare parte
a imnografiei ì, n bun msur, ì a melodiilor cuprinse n cr\ile
de slujb biserice`ti este totuì crea\ia unor melozi, imnografi,
melurgi etc.428, care aveau o pregtire deosebit, superioar
majorit\ii celorlal\i credincioì, n domeniul cntrii liturgice429 ca s nu mai spunem c, foarte probabil, de obicei aceast pregatire
rspundea ì unei druiri, unui talent sau har cu totul deosebit
pentru cntare430.
Dintre mrturiile istorice s amintim doar faptul c, de-a
lungul a multe secole, Marea Biseric din Constantinopol a numrat
mereu ntre slujitorii si un numar de 25 de cntre\i, mpr\i\i n
Johannes Quasten, Musik und Gesang in den Kulten der heidnischen Antike und
christlichen Frhzeit, n Liturgiegeschlichtliche Quellen und Forschungen, Heft 25,
426
Mnster, 1930, p.111-132.

Ibid., p.133-141.
428
Spre ex., o ntreag list a acestora (a celor care apar n cr\ile de cult ale Bisericii
Ortodoxe) se gse`te la Pr.Prof.Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din
cr\ile de ritual ì cntarea bisericeasc... (n Anexa B).
429
Caracterul special(izat) al pregtirii necesare pentru o mai serioas cunoa`tere a cntrii
este artat ì de truda ndelungat prin care se dobnde`te aceast pregtire. n acest sens
Troparul ctre ucenici al lui Hrisafi spune foarte clar c Cel ce va s nve\e Musichia
[...] trebuie`te-i mult rbdare ì trebuie`te-i multe zile [...], cf. Sebastian Barbu-Bucur,
Cultura muzical de tradi\ie bizantin pe teritoriul Romaniei, Bucure`ti, 1989, p.85 `.u. (n
cap.II: nv\mntul psaltic pn la Reforma lui Hrisant, C.Elemente teoretice la Filotei
sin Agi Jipei - gramatica muzical).
430
Toate acestea sunt n legatur cu darurile (ì inspira\ia) Harul Duhului Sfnt, o
realitate mereu prezent n istoria cntrii biserice`ti. Acest aspect este exprimat ì n
caracterizrile liturgice ì poetice specifice ale melozilor, imnografilor ì cntre\ilor
Bisericii. Spre ex. Sf.Ioan Damaschin este numit Aluta de Duhul insuflat (s.n.),
cf. Mineiul pe decembrie..., p.24 (Stihira ntia a Cuviosului la Doamne strigat-am...
de la Vecernia din 4.dec), ì de aceea el este fluier cu dulce viers, trmbi\ cu sunet
mare , ceter dulce cnttoare [...], organ frumos cnttor (s.n.), insuflat de adierile
Mngietorului, cf. Ibid., p.27 (Mrire... a Cuviosului de la Sedealna a doua a
Utreniei din 4 dec.).
427
160
dou cete a cte 12, avnd fiecare cte un conductor numit

domestic431 - mai trziu, pentru strana din stnga, lampadar432 - ì
un protopsalt ca ì conductor peste to\i sau uneori doar pentru
strana din dreapta)433. Liste de protopsal\i, lampadari ì domestici
exist, cu o remarcabil continuitate, pn n perioada postbizantin434.
Structurarea n timp ì a unui repertoriu de cntri mai
dificile, ce nu puteau fi cntate de ctre oricare dintre credincioì, a
fcut s apar ca necesar ì cntre\ul specializat. Tipul de
repertoriu amintit, cuprins n cr\i numite Psalticon, Asmaticon,
Calofonicon, Antologhion435 era legat ì de apari\ia nota\iei
muzicale (ce presupunea o nv\are specializat a sa) ì de
dezvoltarea ciclurilor zilnice de slujbe, bogate n cntri (Vecernia,
Utrenia)436, ce se svrèsc n mnstiri ì catedrale ì la care nu
particip majoritatea credincioìlor (sau ace`tia participa n numr
mai mic).
Punerea problemei ns ntr-un mod oarecum antagonic n
privin\a raportului dintre cntre\ ì ntregul comunit\ii care
particip la cntare pare s fie doar exagerarea distinc\iei, a
deosebirii care exist n mod firesc ntre cei doi termeni ai
raportului cntre\ specializat-ob`te. Iar aceast exagerare poate s
mearg pn la despr\irea total a celor dou pr\i, dup felul n
care au evoluat lucrurile, spre exemplu, mai ales n muzica laic
european a ultimelor secole, unde specializrile despr\itoare au
devenit foarte clare, ntre compozitor, interpret, asculttor,
critic, editor etc.437
n cadrul echilibrului liturgic normal al cntrii biserice`ti amntit de mai multe ori n cursul acestui studiu, n legtur ì cu alte
aspecte - comuniunea liturgic-sacramental a credincioìlor capt o
Filothei sin Agi Jipei, op.cit., vol.IV: Stihirar-Penticostar, IMR vol.VII D,
documenta et transcripta, Buzu, 1992, p.490 (art.Domestic, n Lexiconul anexat).
432
Ibid., p.493 (art. Lampadar).
433
Ibid., p.498 (art. Protopsalt).
434
Christos Patrinelis, Protopsaltae, Lampadarii and Domestikoi of the Great Church
during the post-Byzantine Period (1453-1821), SEC vol.III, Oxford, 1973, p.141-170.
435
Egon Wellesz, op.cit., p.143-145.
436
Ibid., p.125-129.
437
Jacques Challey, 40 000 de ani de muzic - Omul descoperind muzica, Bucure`ti,
1967, p.171-255.
431
161
expresie adecvat n cntarea n comun, n respectul totodat al

darurilor specifice fiecruia dintre mdulare n parte (I Cor.12,27),
ntre care se numr ì harisma cntrii (Cnd v aduna\i mpreun,
fiecare dintre voi are psalm, are nv\tur, are descoperire, are
limb, are tlmacire: toate spre zidire s se fac - I Cor.14,26),
urmnd ì n aceasta exemplul cetelor ngere`ti care mpreun stau
naintea Dumnezeirii cntare de biruin\ cntnd438, dar care ì
ele au totdat mai mari voievozi [...] [ì] cpetenii439.
La modul concret, Ion Popescu-Pasrea - care, ca preèdinte
al Asocia\iei generale a cntre\ilor biserice`ti din Romnia timp de
mai multe decenii n prima jumtate a acestui secol, a fost ì unul
dintre cei mai autoriza\i ì fideli exponen\i al idealurilor cntrii
biserice`ti din totdeauna - rezuma solu\ia posibil a acestei probleme,
artnd cum n fiecare parohie trebuie s fiin\eze cte un cor
religios-popular [...] condus de cntre\ul de stran440, totul
ncadrndu-se astfel ntr-o complementaritate natural a rosturilor
muzicale ale psaltului ì ob`tii.
e. Iconomie misionar ì pastoral n cntarea bisericeasc; unitatea

cntrii liturgice n Biserica Ortodox
n perspectiva capitolelor parcurse pn acum, un anumit
caracter al cntrii liturgice ortodoxe, numit eventual misionar ì
pastoral, poate fi definit pe de o parte ca un aspect particular al
raportului mai cuprinztor al Bisericii cu lumea n general, iar pe de
alt parte n legtur cu raportul specific al cntrii biserice`ti cu
muzica sau cu muzicile lumii - acestea din urm n\elese ca
necre`tine (profane sau ale altor religii) sau numai neortodoxe (n
sensul apartenen\ei lor la alte confesiuni cre`tine)441.
Liturghier..., p.144 (la Rspunsurile mari).
Ceaslov..., p.399 `.u. (Troparul ì Condacul la Soborul Mai-marilor Voievozi ì
438
439
cetelor nceptori Mihail ì Gavriil ì al tuturor cere`tilor puteri - 8 nov.).

440
Marin I.Predescu, Preèdintele Asocia\iei noastre generale a fost pensionat,
Cultura, XXV (1936), nr.9-11 (numr omagial), p.2, col.II.
441
V. n prezenta lucrare ì Cap.III Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical.
162
i mai ales dou aspecte sau dou atitudini complementare

circumscriu identitatea de natur teologic, spiritual ì liturgic, a
cntrii biserice`ti ortodoxe n aceast privin\.
n primul rnd, este vorba despre afirmarea clar a
identit\ii cntrii Bisericii prin (de)osebirea de alte muzici,
strine de Biseric. Pstrarea permanent a deosebirii, a tensiunii
hiatusului fa\ de lume442, asigur cntrii biserice`ti noutatea
continu a mesajului su pentru aceast lume - care este de fapt
acelaì cu mesajul Bisericii - sau, folosind o imagine evanghelic, i
pstreaz cntrii biserice`ti puterea de a sra (Mt.5,13). Acest
lucru poate fi urmrit de la nceputul cre`tinismului, n separarea
hotrt de excesele antice ale muzicilor pagne443 ì pn la
refuzul exagerarilor de orice fel ale muzicilor mai moderne, ca o
caracteristic ascetic (de care am vorbit mai nainte) a cultului
Bisericii ì a vie\ii cre`tine n general.
Inevitabil, prin aceast atitudine cntarea bisericeasc
propune ceva deosebit de ceea ce este al lumii, sau, altfel spus,
face misiune n lume, influen\nd ì provocnd schimbri, ca parte
a misiunii Bisericii n lume. Iar cntarea Bisericii fiind ndeosebi
liturgic, se poate vorbi ì despre un caracter misionar general al
vie\ii liturgice cre`tine, aceasta din urm n\eleas ntr-un sens
larg444.
ntr-un al doilea rnd, schimbrile provocate (roade ale
caracterului misionar) determin, nc o alt atitudine,
complementar, a cntrii biserice`ti vis-a-vis de lume. Astfel, rela\ia
cu lumea avnd un caracter dinamic ì complex, exist ì o
comunicare reciproc vie, prin care roadele prefacerilor determinate
n lume sau n muzica acesteia sunt primite n Biseric. Acest lucru
este valabil de asemenea dintru nceputurile cntrii cre`tine, fie c a
fost vorba despre psalmodia vechilor evrei sau de imnul elin, de
V. muzica de ruptur la Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.70 `.u.,

159.
443
Johannes Quasten, op.cit., despre atitudinea de respingere a cre`tinilor din primele
secole fa\ de muzica pagn de cult (p.81-83), fa\ de obiceiurile muzicale pgne
(pompa diaboli) la nunt (p.180-185) ì nmormntare (p.217-224), ca ì fa\ de
muzica de teatru (p.186-189).
444
Elie Melia, op.cit., p.146.
442
163
aclama\iile antice445 sau chiar de instrumentele muzicale - cu rezerva

necesar, care n Biserica Ortodox a fcut s fie acceptate doar
clopotul ì toaca - iar, mai aproape de noi, este vorba despre
cntarea coral armonic. Toate au suferit o ncre`tinare446, care a
fost totodat o mbisericire, gsindu-ì intrarea n Biseric ì
devenind, n msuri diferite, bunuri fire`ti ale acesteia447.
Echlibrul ntre men\inerea deosebirii fa\ de muzicile lumii
ì acceptarea acestora n Biseric, ca urmare a prefacerii lor ntr-un
sens cre`tin, define`te iconomia Bisericii n aceasta privin\.
Aceasta, desigur, nu poate fi tratat simplist, la nivel de re\et,
deoarece fiecare situa\ie concret a cerut ì cere o apreciere
special, n particularitatea devenirii sale istorice ì ntr-o
perspectiva eclesial general, ce prive`te pn la urm realitatea
dinamic a siturii Bisericii n lume ì, reciproc, a lumii n
Biseric448.
Concep\ia ì practica iconomic, o permanen\ a Tradi\iei
biserice`ti, explic multe dintre aparentele contradic\ii ce se pot
constata n decursul istoriei bimilenare a cntrii cre`tine. Aà este
cazul respingerii uneori a cntrii, iar alteori a sublinierii foloaselor ei
n Biseric449, sau cel al disputelor ce au nso\it introducerea cntrii
armonice n Biserica Ortodox450. De fiecare dat ì ntr-un mod
specific atitudinile respective au urmrit doar foloasele biserice`ti ì
duhovnice`ti, aà dup cum se poate vedea limpede din cuvintele
Vntia Cottas, op.cit., p.57: Aclama\ia liturgic este, ca s spunem aà, preludiul
copilriei muzicii biserice`ti (tr.n.).
446
Asemntor (n msura n care se poate spune aceasta) transformrii unor srbtori
ì ceremonii pgne ntr-un sens cre`tin, cf. Ibid., p.8-31.
447
Diverse manifestri ale muzicii profane, cum este polifonia sau folosirea
instrumentelor, pot fi consacrate, sacralizate, n cadrul cultului Bisericii, mcar ntro anumit msur, cf. Thrasybulos G.Georgiades, Sakral und Profan in der Musik
(1960)..., p.100.
448
Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Eglise et liturgie dans la Mystagogie de Saint Maxime le
Confesseur..., p.74.
449
V. n prezenta lucrare Cap.II.1.a. Cntarea liturgic ortodox ntre rostirea prozaic
ì muzica pur.
450
V. n prezenta lucrare Cap.III.2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie
filozofic ì realitate teologic.
445
164
care au ajuns pn astzi ale celor ce au sus\inut diferitele pozi\ii451.

i dac privim prin prisma roadelor, a urmrilor istorice, toate au
slujit ntr-un fel sau altul la zidirea sufleteasc a credincioìlor.
Acest adevrat tezaur, ce cuprinde attea experien\e ì
evolu\ii muzical-liturgice, consemnate ì pstrate n Tradi\ia
Bisericii, constutie o parte nsemnat a cadrului pastoral, oarecum
din interiorul Bisericii, ce asigur credincioìlor accesul la
mprtìrea cu Harul Duhului Sfnt. n lumina acestuia ì n
perspectiva ve`niciei Revela\iei dumnezeie`ti se valorizeaz pn
la urm ì toate nout\ile dialogului cu lumea, inclusiv cele
muzicale.
*
Diversitatea ì complexitatea raportului Bisericii cu lumea,
n particular privind raportarea cultului ortodox fa\ de variatele
forme culturale profane sau religioase din afara sferei ortodoxe, nu
mpiedic totodat afirmarea hotrt a unit\ii cultice a Bisericii
Ortodoxe, ca expresie a unit\ii canonice ì a nv\turii de
credin\452.
n cazul cntrii liturgice, ca parte integrant a cultului
ortodox, unitatea sa se eviden\iaz cu claritate mai ales n legtur cu
originea bizantin comun a cntrii practicate actualmente n toate
Bisericile Ortodoxe, fie c este vorba de puternica influen\ bizantin
de la nceputurile cntrii n Biserica Rus453, de pstrarea n bun
msur neschimbat a cntrii bizantine n Biserica Greac454, sau de
evolu\iile din celelate Biserici Ortodoxe.
n acest sens, spre exemplu, concluziile celor care s-au
ocupat de variantele regionale ale cntrii din Biserica Ortodox
Romn vorbesc toate la fel de limpede despre caracterul unitar al
451
Aà dup cum se poate vedea la Avva Pavel Capadocianul ì la Avva Siluan, care
se opuneau cntrilor, cf. Patericul..., p.446-447, (respectiv) 220-221. Dar ì Sf.Niceta
de Remesiana, op.cit., cu argumente asemntoare, sus\inea foloasele cntrii.
452
Pr.Prof.Dr.Liviu Streza, Pstrarea unit\ii n savrìrea cultului divin ì importan\a
ei pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Romne. Combaterea inova\iilor ì practicilor

liturgice necanonice..., p.29 `.u.
453
T.Vladyshevskaya, op.cit. (Origin of the Russian Church Music and ist Aesthetics,
Mill., mss.dact.), p.2.

Markos Ph.Dragoumis, op.cit. (The Survival of Byzantine Chant in the
Monophonic Music of the Modern Greek Church, SEC vol.I, Oxford, 1966, p.9-36.)
454
165
acestor variante, consecin\ a rdcinii bizantine comune ì a

dezvoltrilor istorice n care comunicarea reciproc a fost posibil
nu doar ntre regiunile romne`ti, ci ì cu alte centre importante ale
Ortodoxiei: Aàdar, dac influen\a folclorului este aproape
inexistent, iar cea a muzicii profesioniste se reduce la unele
preluri teoretice, asemnrile structurale ale mai tuturor
variantelor intracarpatice cu unele c^ntri din vechea muzic

bizantin ì din muzica post-chrysantic sunt indiscutabile. De
aceea, este greu de admis c muzica de cult din Transilvania ì cea

bn\ean ar avea o alt origine dect bizantin. Dac am depistat
n ceea ce se cnt n prezent n Transilvania ì Banat existen\a
unor elemente ì chiar cntri comune vechii muzici bizantine, ca ì
celei post-chrysantice, avem aici dovada cert c melodiile
intracarpatice au evoluat n strns legtur cu cele din Muntenia ì

Moldova, iar toate la un loc cu cntrile de la Constantinopol ì
Muntele Athos. Aceast constatare este deosebit de pre\ioas
pentru c dovede`te unitatea cultural-muzical a romnilor din
toate provinciile istorice. 455
Toate aceste dovezi ale unit\ii originare din Biserica
Ortodox n domeniul cultic ì muzical justific de asemenea ì

Arhid.Lect.Ioan Popescu, Muzica bisericeasc n Transilvania, n vol. Contribu\ii
transilvnene la teologia ortodox, p.316 `.u.; cp. ì Pr.Lect.Dr.Vasile Stanciu,
Muzica bisericeasc ortodox din Trasilvania, Cluj-Napoca, 1996, p.259: muzica
bisericeasc ortodox din Transilvania are aceeaì origine, ca ì cea psaltic,
practicat n principate, n cultura muzical bizantin ce s-a dezvoltat n cuprinsul
Imperiului Bizantin ì care s-a rspândit n \rile apar\intoare acestui imperiu, cu
popula\ie preponderent ortodox. [...] Dup reforma hrisantic din 1814, Ardealul
Ortodox [...] a conservat o cultur muzical profund romneasc, dar care nu s-a
deprtat niciodat de filonul psaltic bizantin.
455
166
sprijin n bun msur ì eforturile care se depun adesea, pe un

plan sau altul, pe calea uniformizrii (s.n.) liturgice ì muzicale,
att de necesar n Biserica noastr 456.
Pr.Prof.Dr.Nicolae D.Necula, op.cit., p.30.
456
167
CAPITOLUL III: CNTAREA LITURGIC{ ORTODOX{ I

ARTA MUZICAL{
Cntare ì muzic bisericeasc

n domeniul liturgic cre`tin-ortodox se folosesc actualmente
ntr-o oarecare sinonimie ì termenul de muzic bisericeasc, ì
cel de cntare bisericeasc (sau liturgic)1.
Acest lucru este justificat, ntr-o bun msur, de referirea
la aceeaì realitate liturgic - putndu-se spune c muzica specific
cultului Bisericii Ortodoxe este cntarea, ca muzic vocal.
Analiznd rela\ia dintre cei doi termeni, se poate observa
c, ntr-o clasifica\ie caracteristic artei muzicale, cntarea este un
caz particular, o specie tehnic a muzicii n general. Din acest
punct de vedere cntarea este muzic vocal2, ce se deosebe`te de
cea instrumental sau, eventual, de cea vocal-instrumental. De
asemenea, n aceeaì perspectiv, cntarea liturgic cre`tin
ortodox apare ca un caz ì mai particularizat, ntre numeroase alte
feluri de cntare sau, ì mai numeroase, de muzic, ale altor
confesiuni, religii, culturi, popoare etc.
Astfel, att din punctul de vedere al diversit\ii geografice,
ct mai ales al celei istorice, cntarea ortodox apare ca ì
subordonat categorial cntrii n general, respectiv muzicii. i
dac este destul de acceptat ideea ca muzica a aprut, eventual sub
1
Se poate observa aceasta ì n titlurile unor lucrri de specialitate sau a unor cr\i fie
de cntri, fie de muzic bisericeasc, spre ex.: Nifon N.Ploe`teanu, op.cit. (Carte
de muzic bisericeasc pe psaltichie ì pe note liniare pentru trei voci, Bucure`ti,
1902); Ion Popescu-Pasrea, Principii de muzic bisericeasc oriental (psaltic)...;
dar tot Ion Popescu-Pasrea public ì Cntrile Sfintei Liturghii scrise pe muzic
bisericeasc ì armonizate pe 2 voci ..., etc.
2
Cf.Brockhaus Enzyklopdie, ed.XIX, 20.Band..., loc.cit. (p.310), una dintre
rdcinile etimologice ale verbului a cnta (singen) se refer la a exprima (sau a
expune) cu voce (s.n.) solemn (mit feierliche stimme vortragen - tr.n.).
168
Cap.III Cntarea liturgic ortodox ì arta muzical
forma cntrii, din cele mai vechi timpuri ale umanit\ii3, n ceea ce
prive`te cntarea cre`tin, aceasta este inevitabil legat de apari\ia
istoric a cre`tinismului.
Oricum, chiar dac muzica sau cntarea n general sunt
no\iuni mai mari (de o mai mare generalitate), din punctul de
vedere doar muzical relevan\a specific, teologic, a cntrii
liturgice ortodoxe se dovede`te destul de srac.
Cu totul altfel stau lucrurile dac privim cntarea liturgic
din interiorul Tradi\iei biserice`ti. Ca ì purttoare a cuvintelor
omene`ti - icoane ale Cuvntului Mntuitor4: pe Cuvntul cel
prea nalt, din cuvntul Lui cunoscndu-L (Axionul din Joia
Mare)5 - se poate vorbi despre o preeminen\ teologic a cntrii n
raport cu celelalte feluri de muzic6. Iar ca simbol n cadrul
simbolismului general al slujbelor Bisericii, cntarea liturgic
ortodox se asociaz rosturilor generale ale liturgismului cre`tin:
actualizarea Descoperirii dumnezeie`ti ì ndreptarea omului ctre
mplinirea sa mntuitoare ì ndumnezeitoare.
Etimologia celor doi termeni folosi\i este ì ea sugestiv:
muzica trimite pn n antichitatea pagn, la numele fiicelor lui
lui Jupiter ì ale Memoriei7 - forma adjectival mousikos, derivat
Ibid., 8.Band, 1989, p.387: Cntarea (der Gesang) - n legtur cu faptul de a cnta
(singen) - este una dintre cele mai vechi manifestri culturale ale omului (s.n.). [...]
[Pe de alt parte] dac ea [cntarea] ar fi mai veche dect muzica instrumental este
[un fapt ce poate fi] considerat ndoielnic (tr.n.).
4
n perspectiva Revela\iei Dumnezeie`ti ì legat de capacitatea ontologic a omului de
a cuvnta, Dumnezeu a fcut (pe oameni, n.n.) dup chipul ì asemnarea Lui,
mprtìndu-le din puterea cuvntului Lui [...] ì fiind cuvnttori, cf. Sf.Atanasie
cel Mare, Cuvnt despre ntruparea Cuvntului, trad. de Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae,
n vol. Scrieri, partea I, PSB nr.15, Bucure`ti, 1987, p.92 (PG 25,101).
5
Triod..., p.512 (Irmosul Cntrii a IX-a a Canonului din Joia Mare).
6
Faptul c de regul cntarea este legat de cuvinte sau de text (cf. Brockhaus
Enzyklopdie..., 8.Band, loc.cit.-p.387), face ca s se poata vorbi despre o
preeminen\ a cntrii ì n general, ca ì cuvnt mpodobit prin cntare, fa\ de
orice alt fel de muzic. Deoarece cuvntul, la rndul su, este legat de instrumentul
nnscut care este vocea, iar n func\ie de aceasta ì cntarea apare ca cea mai
natural, ì de aceea posibil (la modul istoric) ì primar form de muzic a omului.
7
Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.5, apud. Sf.Isidor, Tractatus de musica, PL
82,163.
169
din mousa-muz8 - ì putem urmri folosirea predilect a

termenului pentru denumirea generic a oricrei muzici, adesea
fr nici o legtur cu religiosul, pn n contemporaneitate.
E drept ca unii teologi ai Evului Mediu au cutat ì o
origine biblic a muzicii - din cuvntul egiptean moys-ap, de
unde provine numele lui Moise (cel scos din ap- Ies.2,10)9...
n schimb, posibilit\ile cntrii de a indica nspre religios,
chiar nspre bisericesc10, sunt evidente ì explic (n cazul limbii
romne, dar nu numai) o anume predilec\ie a folosirii sale. Aà este
cazul att n traducerile biblice (n Psalmi, n Cntarea Cntrilor,
n Noul Testament11), ct ì n limbajul bisericesc (nu numai
liturgic) tradi\ional12, dup cum putem vedea, spre exemplu, n
canoanele biserice`ti ce se refera la cntare13 ì chiar n legiuirile
mai noi14.
Totuì, revenind la folosirea ì sinonimic a muzicii ì a
cntrii de care vorbeam la nceputul acestui capitol, putem spune
c, ntr-o deschidere irenic ì misionar ctre lume, Biserica le
folose`te pe amndou, mbisericindu-le continuu n\elesurile.
Hans Bernhard Meyer, Hansyrg Auf der Maur `.a., Gottesdienst der Kirche,
Handbuch der Liturgiewissenschaft, Teil 3 - Gestalt des Gottesdienstes, ed.II,
Regensburg, 1990, p.132 (cap.24: Singen und musiziren, red. de Ph.Harnoncourt,
H.B.Meyer, H.Hucke).
9
Ibid., loc.cit.
10
De ex., n Dictionarul explicativ al limbii romne, Bucure`ti, 1975, termenul
cntare este singurul ce aduce ì un sens bisericesc (p.158), comparativ cu muzica
(p.580).
11
V, spre exemplu, cntarea Mntuitorului mpreun cu ucenicii si, dup Cina cea de
Tain (Mt.26,30; Mc.14-26).
12
Ivan V.Gardner chiar propunea folosirea termenului cntare liturgic (liturgischen
Gesang) n locul muzicii bisericesti, cf.Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur
Musik der Ostkirche)..., p.107, nota 3.
13
Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca, op.cit.: p.21,30, 41, 81, 118, 140, 206 `.u., 208, 216; cp.
Nicodim Mila`, op.cit., vol.I, partea I, Arad, 1930, p.224 `.u., 252 `.u., 290-292; vol.I,
partea II, Arad, 1931, p.225-228, 400 `.u., 444 `.u., 452-454, 458-462; vol.II, partea I,
Arad, 1934, p.94-96, 99 `.u., 115, 117 `.u.
8
170
1.Istoria muzicii ì istoria cntrii biserice`ti
a. Schimbare ì permanen\
Considernd cntarea liturgic a Bisericii cre`tine doar ca pe
un caz particular de muzic, se poate ntreprinde un studiu orict de
larg al ei din punct de vedere muzicologic, chiar fcnd oarecum
abstrac\ie de teologia sa, sau incluznd determinrile biserice`ti ale
cntrii printre al\i factori n general - considera\i de o pondere egal
sau comparabil, tehnic vorbind - cum ar fi cel istoric, cel socialpolitic, cultural etc. n situa\ia aceasta ns se poate ntmpla ca
accentul accentul pus pe devenirile continue sau schimbrile istorice
ale diferitelor aspecte ale cntrii s umbreasc relevan\a liturgic (ì
cea teologic ì bisericeasc general) a permanentului specific
paradigmei cre`tine, prezente n cntarea liturgic cre`tin.
Este adevarat c se poate face o analogie ntre dezvoltarea
muzicii polifonice n Apus ì cea a cntrii calofonice
(nfrumuse\ate) n Rsrit, ncepnd mai ales dup sec. al XIlea15. Sau se poate observa apari\ia unor inova\ii n cntarea
Bisericilor Ortodoxe, ctre sec. al XVII-lea ì al XVIII-lea, ca ì
mai trziu, pn n secolul nostru16, cum ar fi cntarea armonic, la
nceput n Biserica Rus17 ì apoi ì n celelalte18, sau apari\ia unor
variante melodice noi n cntarea psaltic (pentru a lua numai un
De ex. n Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne..., p.101-120 (colile de cntre\i
biserice`ti).
15
Oliver Strunk, The Classification and Developement of the Early Byzantine
Notations..., p.41.
16
Aceste evolu\ii se pot nscrie n dinamica mai larg a unor tendi\e din cultura
european a acestor secole, fie de sacralizare a muzicii laice, fie de secularizare a
muzicii biserice`ti; v. Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der
Ostkirche)..., p.41-44.
17
Idem,
Die
Russische
Kirchenmusik
als
Spiegelbild
Europischer
Wechselbeziehungen, n Musica sacra, 114.Jahrgang (1994), Heft 6, Nov.-Dez.,
p.467 s.u.
18
Idem, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche..., p.137-142; Idem,
14
Das antik-byzantinische und das modern-europische Erbe in der orthodoxen

Kirchenmusik..., p.234-238.
171
exemplu, n manuscrisele Bibliotecii Academiei Romne mai apar

nc cinci variante pentru Stihirile nvierii de la Utrenia
Duminicilor19, n afar de cea veche, atribuit prin tradi\ie lui Ioan
Glykys20).
Dar accentuarea schimbrilor survenite n anumite
momente sau perioade istorice - oricum n sensul unor paì
minimi ai unor evolu\ii, nici pe departe revolu\ii21 - nu trebuie s
duc la neglijarea aspectelor (complementare ale) altor tendin\e ì
evolu\ii care au corectat uneori sau, oricum, au ncadrat schimbrile
respective ntr-o linie de constant a Tradi\iei. Astfel, n cazul
cntrii armonice (aprut ca o inova\ie muzical trzie), aceasta
fie a pstrat n Biserica Ortodox simplitatea tradi\iei orale a
cntrii prin cristalizarea unor formule armonice ale glasurilor22,
aplicate adesea destul de improvizatoric n cazul cntrii ruse`ti23,
fie a evoluat mai departe ctre o armonizare de factur modal a
vechilor cntri tradi\ionale de stran, spre exemplu n cntarea
bisericeasc romneasc24.
De asemenea ca o expresie eventual a pstrrii
neschimbate a mesajului Bisericii n cultul su25, s-a putut
demonstra adeseori o anume permanen\, sau mai bine spus o
Numite ì Voscresne sau Eothinale.
Adriana irli, Repertoriul tematic ì analitic al manuscriselor psaltice vechi
(sec.XIV-XIX). I.Anastasimatarul, Bucure`ti, 1985, p.452-479; pentru manusrisele
respective, v. ì Biblioteca Academiei Romne, Catalogul manuscriselor grece`ti,
tom.I (Constantin Litzica), Bucure`ti, 1909; tom.II (Nestor Camariano), Bucure`ti,
1940.
21
Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.52 `.u.
22
J.B.Rebours, op.cit., loc.cit.
23
Irenus Totzke, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche..., p.141.
24
Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeasc la romni n sec.XX..., partea
II, p.138 `.u.
25
Cntrile biserice`ti, ca ì toate rnduielile cultului, se poate spune c sunt
guvernate de principiul stabilit\ii ì uniformit\ii cultului, care nu ngduie
modificarea ori suprimarea lor dup capriciul sau gustul personal al liturghisitorilor
sau al unei Biserici locale [...]. Pe acestea Biserica le pstreaz neschimbate, pentru c
ele men\in legtura de continuitate cu trecutul istoric, pentru c exprim ì sus\in
doctrina ortodox, [...] unitatea ei, omogenitatea vie\ii religioase (a spiritualit\ii)
ortodoxe, unitatea extern a Bisericii, cf. Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de
19
20
actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult,

din punct de vedere ortodox..., p.201.
172
relativ constan\ istoric a multora dintre cntrile biserice`ti26.

Aà este cazul Condacului Na`terii Domnului (Fecioara astzi),
care se cnt cu o melodie asemntoare, n punctele sale
caracteristice, de cel pu\in aproape o mie de ani27. La fel, la
Pripelele lui Filotei Monahul, fost logofat al lui Mircea cel
Batrn, melodia care circul n prezent - cel pu\in la Romnii din
Muntenia, Moldova, Transilvania de sud, inclusiv Blajul, ì din
Bucovina - este vechea melodie creat de Filotei, ajuns pn la
noi cu nensemnate modificri28.
Este ì cazul multor altor cntri, dintre care nu mai
men\ionm dect Eothinalele n varianta atribuit lui Ioan Glykys
(ì doar pentru c le-am amintit mai nainte n legtur cu noile
lor variante, aprute mult mai trziu). Aceast variant melodic
poate fi urmarit ì n manuscrisele din sec.XI-XII29, ca ì n
altele din secolele urmtoare (sec.XIII-XIV), cu nota\ie mediobizantin30, pn n manuscrisele sec. al XVIII-lea - la acestea din
Diac.Asist.Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cntrii psaltice n Biserica Ortodox
26
Romn - manuscrise muzicale vechi bizantine din Romnia (grece`ti, romne`ti ì

romno-grece`ti) pn la nceputul secolului al XIX-lea..., p.99 `.u., 104-140 (Anexe
cu exemple); cp. ì concluzia asupra studiilor comparate ale lui I.D.Petrescu, la

Gheorghe Ciobanu, Studierea muzicii bizantine n Romnia..., p.249: studiile
bizantinistului romn demonstreaz acest adevar n mod strlucit - c aceeaì cntare
circul pe perioade de cteva secole aproape fr schimbri n linia melodic.
27
Sebastian Barbu-Bucur, Cultura muzical de tradi\ie bizantin pe teritoriul
Romaniei..., p.24.
28
Gheorghe Ciobanu, Pripelele lui Filotei Monahul, SEB vol.II, Bucure`ti, 1979,
p.292: (continuarea citatului) Ne este dovedit acest lucru de structura acesteia (a
melodiei n.n.), care este aceeaì cu a ehului I bizantin, aà cum ne este cunoscut din
manuscrisele secolelor XIII-XVIII, iar pe de alt parte de pstrarea n form att de
asemntoare n proviinciile romne`ti men\ionate.
29
Specimina notationum antiquiorum, Ed. Oliver Strunk, MMB Serie principale Facsmils, vol.VII, Pars Principalis et Pars Suppletoria, Copenhague, 1966: p.65-68
(Grottaferrata, Badia greca, E.a.7. Sticherarion, Stichera Eothina ff.188v-192), p.6972 (E.a.11. Triodion, Stich.Eoth. ff.20-21v), p.82-87 (S.Salvatore 51, Oktoechos,
Stich.Eoth. ff.69v-72), p.157-171 (Sinai, Monastery of St.Catherine, 1242, Triodion,
Stich.Eoth. ff.208-215).
30
Sticherarium (Codex Vindobonensis Theol.Gr.181), Ed.Carsten Hoeg,
H.J.W.Tillyard, Egon Wellesz, MMB Serie principale, vol.I, Copenhague, 1935,
fol.307r-311v; Sticherarium Ambrosianum (Cod.Ambrosianus A 139 sup), Edd.Lidia
Perria et Jorgen Raasted, MMB Serie principale, vol.XI, Pars Principalis et Pars
Suppletoria, Copenhague, 1992, 298r-301v.
173
urm aflnd o surprinztoare fidelitate n potrivirile melodice ale

traducerilor romne`ti din manuscrisul lui Filotei Sin Agi Jipei31,
sau n copiile acestuia32. Schimbrile nensemnate care se pot
constata de-a lungul acestei lungi perioade de timp sunt legate fie de
evolu\ia nota\iei muzicale (de la diastematica aproximativ, sau mai
corect spus adiastematismul nota\iei paleobizantine pn la
complexitatea nota\iei cucuzeliene), fie de nuan\ele stilistice, privind
amplificarea treptat a unor ntorsturi melodice.
Dar chiar ì n cazul varientrii melodice, sau chiar armonice,
a cntrilor de-a lungul istoriei, elementul principal al cntrii care este
cuvntul a rmas neschimbat n textul cntrilor. Fiind purttorul prin
excelen\ al sensului, al nv\turii transmise prin cntare, din cuvnt s-a
dezvoltat nsì cntarea cre`tin ca o rostire cntat, mai mult dect
din vreo oarecare muzic33.
Despre constan\a sau neschimbabilitatea cuvntului
cntrilor biserice`ti se poate vorbi ì n cazul traducerilor, care
mereu au fost mbunt\ite n interpretarea pe care o presupune
orice traducere a textului original, ì care mereu a fost cea a
Duhului Bisericii. Din acest punct de vedere imnul Lumin lin
de la Vecernie, ntre multe alte cntri de o vechime apreciabil, ne
conduce pn n primele veacuri ale erei cre`tine (sec.II-III),
doxologia din rnduiala Utreniei (Slav ntru cei de sus lui
Dumnezeu...), n forma actual, mpreun cu imnele Unule
Pentru transcrieri n nota\ia apusean: H.J.W.Tillyard, Eothina anastasima, The Morning Hymns
of the Emperor Leo, part I, Annual of the British School at Athens, XXX (1932), p.86-108; part
II, XXXI (1933), p.120-147, mss. folosite: (1)Atheniensis 974, (2)Cantabrigiensis, Trinitatis 256
(B.11,17), (3)British Museum, Additional Manuscripts, 26,865, (4)Bibl.Ambrosiana, Milan, 733
(O.28 sup.), (5)Sinaiticus 1242, (6)Sinaiticus 1244), (7)British Museum, Harl.5544, (8)British
Museum, Ad.17,718; idem, The Hymn of the Octoechus, (Part II), transcribed by H.J.W.Tillyard,
MMB Srie transcripta, vol.V, Copenhague, 1947, p.60-84 (Eothina anastasima), mss.folosite:
(1)Codex Vindobonensis Theol.Gr.181, compar et parfois corect avec (2)Atheniensis 974,
(3)Atheniensis 884, (4)Cantabrigiensis, Trinitatis 256 (B.11,17), (5)Codex Peribleptus, Library of
University College, Cardiff.
31
Filothei sin Agai Jipei - Psaltichia rumneasca, ed. Sebastian Barbu-Bucur, vol.II:
Anastasimatar (B.A.R., mss.rom.61), IMR vol.VII B - documenta et transcripta,
Bucure`ti, 1984; fol.104v-109v, transcript. p.277-304.
32
Anastasimatarul de la Cluj-Napoca (B.U.-C.N., ms.rom.1106), IMR vol.VIII,
Monumenta et Transcripta, ed. Hrisanta Trebici-Marin, Bucure`ti, 1985; fol.83r-97r,
trascript. p.328-249.
33
Ewald Jammers, op.cit., p.15 `.u., 20 `.u.
174
Nascut ì Sfinte Dumnezeule din rnduiala Sfintei Liturghii

dateaz sigur din sec.V-VI, iar Axionul, imnul de preamrire a
Maicii Domnului, a intrat n uzul ritului bizantin aproximativ nc
prin sec.al X-lea34.
Raportarea cuvintelor cntrilor biserice`ti la textul
scripturistic, deseori chiar citarea lui - textul scripturistic fiind de o
recunoscut stabilitate, datorat naturii ì importan\ei con\inutului
su revelat - raportare statornicit (n sec.IV-VI) ì prin unele
canoane35, a contribuit de asemenea la stabilitatea cntrilor n
planul textului literar, ct ì n cel al unei tradi\ii psalmodice de
rostire sau cntare36.
b. Structuri generale ì sensuri specifice

Pe de alt parte ns, determinarea uneori a unor structuri
constante comune - mai ales cnd se trece dincolo de deosebirile
dintre culturi ì religii - - poate s nu spun nimic sau prea pu\in
despre noul esen\ial, din punct de vedere religios, adus de
cre`tinism. Aà ar fi, spre exemplu, observarea rspndirii n egal
msur a principiului Octoihului, de origine calendaristic ì
simbolic-alegoric, la numeroase popoare, pe o ntins arie
religioas ì ncepnd nc cu aproximativ un mileniu .H. n
Orientul antic, la vechii evrei, iar mai apoi pn la cre`tinii din
Siria, Bizan\, Roma, ca ì la arabi37. Acest fapt nu dezvluie
neaprat noile semnifica\ii, legate de nviere, ale celor opt glasuri
n cultul ortodox, n func\ie de care ì cele observate anterior capt
alte n\elesuri38.
(evolu\ie) ì revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox..., p.200 `.u.
35
36
Prof.Nicolae Lungu, Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc,
34
ST seria II, nr.3-4, 1949, p.238-242.

Musical Symbolism..., p.211-255 (v. n special p.254 `.u.: Concluzii).
38
V. n prezenta lucrare Cap.I.3.a. Probleme legate de practica liturgic a Octoihului n
Biserica Ortodox.
37
175
Sau, n mod asemntor, reliefarea structurilor melodicii

bizantine39 spune prea pu\in despre sensul lor liturgic, care este
totuì esen\ial pentru iconomia bisericeasc general, n cadrul
creia s-a dezvoltat melodica respectiv.
n astfel de cazuri perspectiva teologic este absolut
necesar pentru valorizarea acestor studii (altfel valoroase
`tiin\ific) ì n cadrul Tradi\iei Bisericii, n afara cruia ele risc
falsificarea sau eludarea sensului profund al obiectului lor. Se poate
aminti, n acest context, zdrnicia eforturilor sec.al XIX-lea de a
n\elege cntarea bizantin prin prisma ideilor romantice ale
dezvoltrii stilistice progresive ì ale originalit\ii subiective,
creatoare, care erau la mod n acea vreme, dar care ignorau
complet adevratul izvor al inspira\iei imnografilor cre`tini, ì
anume contemplarea realit\ilor dumnezeie`ti40.
Istoricitatea apari\iei ì dezvoltrii cntrii cre`tine, odat
cu apari\ia ì dezvoltarea cre`tinismului - iar tehnic vorbind, prin
sinteza unor elemente ale culturii muzicale ì liturgice a vechilor
evrei cu cele ale culturii grece`ti (eleniste), alturi de alte influen\e,
n dinamica istoric41 - trebuie n\eleas ì conform naturii ei
proprii, de esen\ teologic ì liturgic. Altfel spus, trebuie
n\eleas mai pu\in n sensul unei dezvoltri ì a unei eventuale
decderi ulterioare n sine, n cadrul timpului istoric, ct n termenii
istoricit\ii (ai realit\ii istorice a) Mntuirii. Acesteia din urm ì
determinrii sale specifice i se subordoneaz ì cntarea cre`tin,
att ca realitate istoric particular, ct ca ì component liturgic
ce particip la actualizarea sacramental a acestei Istorii a
Mntuirii.
De aceea cntarea cre`tin, liturgic prin esen\a sa,
manifestndu-se n lume - deì rdcinile ì finalitatea sa de natur
religioas sunt transcendente n raport cu lumea - aduce nu att o
noutate de natur muzical-artistic, cultural, comun ì perisabil
prin asemnarea cu alte nout\i (poate doar, cel mult, la modul
implicit), ct determin mai ales reevaluarea celor vechi, a
elementelor ì aspectelor muzicale deja existente, nvierea,
Victor Giuleanu, op.cit.
41
Aceasta este o concluzie comun majorit\ii studiilor de specialitate, spre ex. la
Gheorghe Ciobanu, Muzica bizantin, SEB vol.I, Bucure`ti, 1974, p.418-424.
39
40
176
nnoirea ì prefacerea ontologic a ceea ce este adevrat ì ve`nic n

ele, nc de la Facerea lor. Dac Biserica, n istorie, este (ì) partea
de lume ce a suferit o prefacere sacramental ntr-o pregustare a
mpr\iei cerurilor42, cntarea liturgic este muzica ce ì-a regsit
fiin\a sa autentic, adic obrìa sa cereasc43, func\ia sa cea mai
glorioas, (de a fi, ca art) mijlocitoarea cultului divin44, prtìa
la frumuse\ea dumnezeiasc45 ì, n con`tiin\a prezen\ei divine
[...], adevratul loc al inspira\iei sale46 - n func\ie de care are sens
ì valoare (chiar la modul negativ) orice alt stare a muzicii.
ntr-o astfel de perspectiv, nu att cntarea liturgic
bisericeasc se adapteaz pastoral sau misionar - deì ì acest
aspect este adevrat - ì sufer influen\e ale muzicii (sau muzicilor)
lumii ì istoriei, sau devine ceea ce este prelund elemente strine,
ci mai ales, prin preze\a n lume ì istorie - n Biseric - a Duhului
lui Hristos, muzica lumii sufer prefacerea n cntare liturgic
cre`tin47.
Orice noutate sau inova\ie muzical n sine se dovede`te
trectoare n consumarea istoric a modelor deì trebuie
observat c o noutate care se nveche`te nu este o noutate
autentic, la modul absolut, ci are doar valoarea unei relative
nout\ii. i chiar valorile considerate perene ale muzicii profane
(capodopere ale curentelor artistice istorice occidentale:
preclasicismul, clasicismul, romantismul etc.)48 ridic probleme
axiologice fundamentale prin evolu\iile, nscute adesea din
n Biserica slavei tale stnd, n cer a sta ni se pare (Troparul de la sfrìtul

Utreniei svrìte n Postul Mare), Ceaslov..., p.69.
43
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasc..., p.47 `.u. (PG 3,236).
44
Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, ed.III, Iaì, 1994, p.92.
45
Ibid., p.112.
46
Ibid., p.185.
47
Situa\ia este asemntoare rela\iei noii culturi (n particular a teologiei) cre`tine n
raport cu vechea cultur (respectiv filosofia) pagn: Chestiunea principal e c nu
fondul filosofiei grece`ti umplea forma cre`tin, ci fondul nou al credin\ei se mbrca
n forma acestei filosofii, rectificnd-o ì potrivind-o pe trupul cre`tin, cf. Nichifor
Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 1935-1936)..., p.58.
48
Interesant viziunea de sintez asupra acestor probleme la Adrian Iorgulescu, op.cit.,
p.296 `.u.
42
177
nega\ie49, pe care le-au determinat ì care au dus la crizele muzicii

contemporane, crize de natur formal, dar ì de sens50.
Noutatea cre`tinismului ns este ve`nic ì absolut, n
51
Duh , neavnd nevoie de schimbri cutate ì repetate n form,
pentru vreo noutate de sens, pentru c Hristos, Mijlocitorul unui
nou (s.n.) testament (Evr.9,15), prin Duhul cel ve`nic, S-a adus
lui Dumnezeu pe Sine (Evr.9,14) ì a intrat o dat pentru
totdeauna n Sfnta Sfintelor (Evr,9,12).
n cazul particular al cntrii liturgice pot aprea tot felul de
schimbri, fie foarte lente, n rstimpul multor genera\ii - sub forma
unor mici varia\ii ce se acumuleaz n cadrul unei oralit\i
caracteristice52 - fie mai bru`te, ca n cazul unor reforme53 (care
ns ì ele caut de fapt prin re-form doar restabilirea expresiei
unei identit\i autentice, originare). Dar chiar ì n cazul unor astfel
de schimbri este vorba ntotdeauna despre o dinamic iconomic a
Duhului Tradi\iei biserice`ti, care mereu revalorizeaz mesajul
Mntuirii, n rennoirea formelor (prin in-formarea lor), uneori
surprinztor, prin contrast ì reac\ie54, dar niciodat n sensul gratuit
sau strin al unor inten\ionalit\i sau spiritualit\i pur culturale,
artistice etc.
c. Estetic filozofic ì teologie
Ibid., p.307 `.u., 313.

Ibid., p.287, 312, 317.
49
50
51
ntru nnoirea Duhului (Rom.7,6).

V. n prezenta lucrare Cap.II.2.d. Oralitatea cntrii ortodoxe ca expresie a Duhului
52
Tradi\iei liturgice a Bisericii; nota\ia muzical.

53
Cum a fost, de ex., reforma hrisantic, la nceputul sec. al XIX-lea.

Introducerea oarecum for\at, n secolulal XIX-lea, a cntrii armonice n Biserica
Romn a determinat o reac\ie a sus\intorilor cntrii psaltice tradi\ionale ì totodat
o reevaluare a specificului su romnesc, n cadrul ethosului ortodox general, aà
cum se poate vedea n prima jumtate a secolului nostru, mai ales prin activitatea lui
Ion Popescu-Pasrea; se poate consulta, n acest sens, colec\ia revistei Cultura, a
cntre\ilor biserice`ti din Romnia, 1911-1945. V. ì Grjdian Vasile Cntarea
bisericeasc n concep\ia lui Ion Popescu-Pasrea, Sibiu (Facultatea de Teologie Lucrare de licen\), 1990, mss. dact.
54
178
La apari\ia cre`tinismului, filozofia greac cunoscuse deja

secole de evolu\ie ì de dezvoltare, structurndu-se n numeroase
curente, `coli, sisteme, n care ì avea locul ì cugetarea despre
muzic55. De aceea, n mod firesc, la Sfin\ii Prin\i ai Bisericii din
primele secole cre`tine (dar ì de mai trziu), care erau buni
cunosctori ai filozofiei pgne antice56, se ntlnesc multe dintre
ideile despre muzic ale filozofilor dinainte sau chiar contemporani
lor, cu referire la cntarea din Biseric ì, desigur, ncadrate ntr-o
viziune general cre`tin57.
Dinamica prelurilor n cre`tinism, a adaptrilor ideilor
filozofiei antice, n particular ale ideilor estetice, rmne n
continuare interesant deoarece ea se ncadreaz n dinamica mai
general a raporturilor dintre filozofie - aceasta adesea profan - ì
teologia cre`tin, ce au continuat pn astzi, cu o aplicare special
la cazul cntrii ì al muzicii. Astfel, identitatea cntrii biserice`ti
ortodoxe s-a definit (ì se define`te mereu) ì prin raportarea, nu
neaprat simplist - ori antagonic, ori de acceptare fr
discernmnt - la concep\iile fiecrei epoci privind muzica.
Deoarece n aceste concep\ii pot fi regsite multe dintre ideile
fundamentale ale filozofiei antice, reactivate ì dezvoltate ntr-o
mare diversitate n secolele ce-au urmat Rena`terii, atitudinile
Sfin\ilor Prin\i n acest domeniu rmn ì astzi, n cea mai mare
msur, exemplare.
Se poate spune c criteriul central al acestora n aprecierea
ideilor filozofice este Descoperirea dumnezeiasc, ce s-a desvrìt
n Iconomia Mntuirii prin ntruparea ì nvierea Mntuitorului
nostru Iisus Hristos, ì care se pstreaz autentic n Biseric, n
Sfnta sa Tradi\ie, prin lucrarea Duhului Sfnt. Iar Sfnta Scriptur,
la care ei fac cel mai adesea referire, reprezint fixarea n scris a unei
pr\i esen\iale a Revela\iei, fapt ce a avut loc de asemenea n cadrul
V. (rezumativ) la Thodore Grold, op.cit., p.54-71 (Chap.II, L'esthtique musicale
des derniers philosophes de l'antiquit).
56
Unii dintre ei - spre ex. Sf.Vasile cel Mare ì Sf.Grigorie de Nazianz - au studiat la
`coli din centre renumite ale lumii antice, cum era Atena - v. Berthold Altaner, Alfred
Stuiber, Patrologie, 9.Aufl., Freiburg, Basel-Wien, 1980, p.290 ì 298.
57
V. spre ex. numeroasele trimiteri muzicale la Sf.Vasile cel Mare, n Cap.I.3.b. al
prezentei lucrri, Semnifica\ia ciclului liturgic n tratatul Despre Sfntul Duh al
Sfntului Vasile cel Mare.
55
179
unei dinamici eclesiale, totdeauna pnevmatice, a Tradi\iei. n lumina

acestei perspective teologice sunt situate toate celelalte idei, ntre
care ì cele referitoare la cntare ì muzic.
Se pot ilustra toate acestea prin cteva exemple concrete ì
n primul rnd, prin problema inspira\iei muzicale, altfel spus, a
originii muzicii n sufletul omului.
Filozofii ì arti`tii antichit\ii considerau aproape unanim c
inspira\ia artistic este de origine divin58.Dar deja Philodem din
Gadara vorbe`te doar despre un caracter pur formal al muzicii, care
nu are nici o legtur cu divinitatea ì cu mi`crile sufletului, iar
scepticul Sextus Empiricus o consider cel mult ca un obiect de
divertisment59.
Ambele direc\ii s-au pstrat de-a lungul timpului, existnd
ì concep\ii mai eclectice, ca spre exemplu la Cicero60, iar n Evul
mediu prevalnd ideea inspira\iei divine61. Dar cu ct ne apropiem
de prezent, prerile asupra actului artistic, n particular muzical,
devin tot mai variate, cele dou direc\ii antice mai radicale
putnd fi regsite n diferite propor\ii, uneori amestecate sau cu o
aparen\ terminologic nou.
Astfel, n epoca iluminist Bacon pleda n Novum
Organum pentru independen\a imagina\iei artistice fa\ de tutela
interpretrilor mistice [...] [iar] din secolele al XVII-lea ì al XVIIIlea se avanseaz treptat spre n\elegerea naturii profund omene`ti a
actului creator, n sensul c, la originea acstuia se afl capacit\ile
sensibile ì intelectuale ale artistului, materializate cu deosebire n
ipostaza imagina\iei ì fanteziei (tez atacat din unghiuri
diferite, dar care revine n textele lui G.Vico, W.von Humboldt, iar
n secolul al XIX-lea n cele ale lui Kant sau Hegel). Spre finele
veacului trecut ì la nceputul veacului nostru au aprut ì alte situri
postulnd suprema\ia voin\ei (Schopenhauer), a elanului vital
(Guyau), a intui\iei (Bergson ì Croce), a incon`tientului (Brton), a
instinctelor refulate (Freud) ì aà mai departe. Nici arti`tii n-au
rmas n afara dezbaterii. Groso modo, ei s-au plasat fie n zona
idealizarii actului creator, ì pe o pozi\ie agnostic (darul creator Adrian Iorgulescu, op.cit., p.78.
Thodore Grold, op.cit., p.56 `.u.
60
Ibid., p.57.
61
Adrian Iorgulescu, op.cit., loc.cit.
58
59
180
declara L.Blaga - este un mister cu totul insondabil ce apar\ine

incon`tientului uman), fie n zona unui obiectivism reduc\ionist,
mbr\iàt printre al\ii de scriitori ca E.A.Poe sau P.Valry, de
compozitori ca Schnberg sau Webern, de pictori ca Picasso sau
Mondrian, care au accentuat exclusiv latura artizanal a procesului,
fr a fi procupa\i de metafizica acestuia62.
Chiar ì acest lung citat nu poate nc nici pe departe
rezuma marea diversitate a prerilor n circula\ie ì dintre care
multe, folosite mai mult sau mai pu\in con`tient, pot fi regsite ì n
aprecierile contemporane asupra cntrii biserice`ti ortodoxe. Spre
exemplu, rmnnd n grani\ele teologiei ortodoxe ì fcndu-se
mai mult ecoul obi`nuin\elor terminologice ale muzicologiei vremii
(estetica lui Dimitrie Cuclin), Preotul Prof.Gh.oima putea vorbi
ntr-o lucrare a sa63 despre unele dintre cele mai de seama legi ale
esteticii [...] [cum ar fi] legea echilibrului vital sau despre
afinit\ile psiho-muzicale ale omului64 ì func\iunile psihomuzicale, ce ar corespunde unui numr nebnuit de func\iuni
psihice65 etc.
Iar n domeniul prerilor comune sau curente, multe dintre
ideile filozofice ì estetice men\ionate pot fi recunoscute n
cerin\ele ì recomandrile privind adaptarea (for\at ?) a
cntrii biserice`ti la standardele artistice ale timpului, uitndu-se
c aceasta cu greu s-ar mai putea regsi uneori n diversitatea
centrifug ì n caracterul adesea efemer al gusturilor ì curentelor
artistice muzicale ì c n iconomia slujbelor biserice`ti teologicul
ì liturgicul este cel care structureaz artisticul.
Am amintit deja ì extrema estetic opus, formalist, a
indiferen\ei afective a muzicii, care poate fi urmrit de-a lungul
istoriei muzicii pn la formele sonore n mi`care ale lui
E.Hanslick n secolul trecut, dar cu adep\i, ntr-o form sau alta, ì
n secolul nostru66. n general ns, se poate spune c ignorarea sau
raportarea doar vag, ì la nivelul nuan\elor, a epocii patristice fa\
Ibid., p.78 `.u.
62
Pr.Prof.Gh.oima, op.cit. (Func\iunile liturgice ale muzicii, Sibiu, 1945).

Ibid., p.18 `.u.
65
Ibid., p.20 `.u.
66
Adrian Iorgulescu, op.cit., p.147 `.u.
63
64
181
de estetica formalist67 a rmas n Biseric normativ pn astzi,

cntrile ì cntre\ii cutnd ì cntnd totdeauna n slujbe cele
ale Duhului68.
Se mai pot aminti ì alte aspecte specifice ale cntrii liturgice
ortodoxe care ì pot gsi coresponden\e ì nrudiri n diversitatea
expresiilor filozofice ì estetice, ncepnd din antichitate ì pn astzi.
Spre exemplu, pentru a mai aminti doar alte cteva astfel de paralele
posibile, corespunztor dimensiunii apofatice a cntrii biserice`ti n
raportarea la taina dumnezeiasc, muzica ncepe acolo unde se termin
sunetul; ea este transcenden\a senza\iilor sonore ì nu sunetul69 asemntor misterului cu totul insondabil ce apar\ine incon`tientului
uman al lui Blaga, mai nainte citat.
La fel, n legtur cu capacitatea cntrii de a exprima un
con\inut anume (deci legat de capacit\ile semantice ale
muzicii70), chiar mai mult dect cuvntul singur, care prin precizia
sa poate fi uneori mai limitativ71, aspect care n cntarea bisericeasc
prive`te, cum am vzut, expresia ì lucrarea celor ale Duhului, n
planul filozofic nc la Aristotel apare ideea mimesis-ului, adic a
imita\iei n muzic ì arte n general a strilor suflete`ti72. Aceast
idee va face istorie, n cadrul cre`tinismului fiind preluat de
scolasticism ì favoriznd uneori n arta bisericeasc apusean
expresia unui imanentism pmntesc, n detrimentul trimiterii
transcendente73. Mult mai trziu, mai ales n Romantism, afectivul
Mineiul pe iulie, ed.V, Bucure`ti, 1984, p.29: Ce te vom numi pe tine acum,
Andree [...], alut care cn\i ale Duhului (s.n.) (Stihira ntia de la Doamne strigatam, la Cuv.Andrei Criteanul, n 4 iul.).
Pentru o expunere mai detaliat a concep\iei cre`tine despre inspira\ia cntrilor
biserice`ti, v. n prezenta lucrare Cap.II.2.a. Cntare ngereasc ì inspira\ie
67
68
duhovniceasc.
Adrian Iorgulescu, parafrazndu-l pe Sergiu Celibidache, n op.cit., p.203.

V. Octavian Nemescu, Capacit\ile semantice ale muzicii, Bucure`ti, 1983, p.46.
71
Referitor la poten\ialul su expresiv, uneori incontrolabil, surprinztor sau subiectiv,
muzica se prezint ca un sistem semiotic n care orice situa\ie din planul expresiei
este deschis unor interpretri diferite ì de aceea are diferi\i interpretan\i, cf.
Umberto Eco, Tratat de semiotic general, trad. de Anca Giurescu ì Cezar Adina,
Bucure`ti, 1982, p.121.
72
Thodore Grold, op.cit., p.136 `.u.
73
Paul Evdokimov, L'art de l'icone - Theologie de la beut..., p.145 `.u.
69
70
182
ì emotivitatea de factur foarte pmnteasc au ajuns s aib o

ponderea deosebit.
i nu putem prsi acest domeniu al rela\iei muzicii cu
via\a sufleteasc, emo\ional, a omului fr a face men\iune de
sistemul grandios elaborat de greci privind ethos-ul diferitelor
moduri, genuri, ritmuri, teorii [care] n-au rmas strine autorilor
cre`tini74 ì care se refer la caracterul foarte specific al diferitelor
tipuri de cntri sau al componentelor acestora (mod, ritm etc.) ca
ì la influen\a pe care toate acestea le exercit asupra sufletului
omului. Concep\ii apropiate pot fi ntlnite pn azi ì n cntarea
rsritean, n diferite expresii sau accep\iuni75.
n astfel de situa\ii, ca ì n multe altele, felul deosebit de
selectiv n care teologia cre`tin a receptat ideile filozofice (n
Thodore Grold, op.cit., p.144 s.u. (tr.n.); de asemenea, la Hermann Abert, op.cit.,
se gse`te o prezentare amnun\it a concep\iilor antice despre ethos. Cp. (rezumativ
ì cu o generalizare n direc\ia altor culturi antice) Eric Werner, The Sacred Bridge 74
The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First
Millennium, vol.I..., p.102: Rezultatul procesului de sublimare a gndirii magice
n(spre) cea religioas este doctrina muzical a ethos-ului, convingerea adnc

nrdcinat a tuturor vechilor civliza\ii c muzica este capabil s creeze (s
influe\eze), la fel de bine ca ì s exprime, anumite emo\ii clar circumscrise. Fiecare
tip de muzic, fiecare mod, are un ethos al su propriu, un caracter inerent cruia
asculttorul i va rspunde (va reac\iona) ntr-un fel presupus definit ì
invariabil.(tr.n.).
75
Evanghelos A.Moutsopoulos, Modal Ethos in Byzantine Music. Ethical Tradition
and Aesthetical Problematic, n Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 32/7
(1982), p.3-6; v. spre ex., n legtur cu acest aspect al ethos-ului, n cntarea ì
muzicologia romneasc a ultimului secol, la Ion Popescu-Pasrea, Principii de
muzic bisericeasc-oriental (psaltic)..., p.27: n muzica bisericeasc, bucuria,
ntristarea, tnguirea, durerea, patimile suflete`ti cat s fie exprimate ntr-un chip
deosebit ì ntr-o anumit scar; de ex. durerea ì ntristarea trebuie s se exprime cu
Ehul al VI-lea [...], Tnguirea, umilin\a, cin\a se exprim cu Eh.II [...]; iar Victor
Giuleanu (n) op.cit., p.233 `.u., ntre altele caracterizeaz glasul al V-lea ca fiind
unul din cele mai frumoase moduri bizantine - cu melodii de amploare ì inflexiuni
modale deosebit de expresive [...] [care] prezint un plus de elan melodic, mai ales n
variantele stihiraric ì papadic [...]. Pe fondul de interiorizare pe care l
caracterizeaz cntarea stihiraric au fost create melodiile cele mai expresive ì mai
rspndite ale modului plagal 5. Ele dau, n bun parte, personalitatea ì configura\ia
distinct (s.n.) a acestui mod n contextul celorlalte - chiar ì fa\ de propriul su
autentic - n repertoriul stihiraric al plagalului 5 ntlnindu-se modele de o frumuse\e
artistic aparte.
183
particular cele despre muzic, care aveau aplicare ì la cntarea

liturgic) poate gsi un exemplu tipic la Sf.Vasile cel Mare, care n
Omilia a III-a la Hexaemeron situeaz exact concep\ia antic
despre muzica sferelor, artndu-i limitele n contextul viziunii
revela\ionale cre`tine despre Crea\ie76.
n general, chiar ì atunci cnd se poate vorbi despre
preluri sau influen\e dinspre partea filozofic, estetic ì
muzicologic, antic (pagn) sau contemporan (laic), ì la fel ca
n cazul prelurii ì continurii mo`tenirilor muzicale sau
liturgice precre`tine77, este vorba nu att de vreo noutate n form,
ct de noutatea radical n Duh, (n care toate se nnoiesc), de
cheia nou a piet\ii liturgice, profund schimbate n cre`tinism,
ce prilejuie`te o nou lectur a celor vechi78 ì n care ì cntarea
apare ntr-o lumin cu totul nou.
2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie filozofic ì

realitate teologic
n cultul ortodox cntarea armonic ì-a fcut apari\ia doar

n ultimele cteva secole, sub influen\a occidental, mai nti n
Biserica Rus79, apoi ì n celelalte Biserici Ortodoxe80 (n Biserica
Cum ar fi cea iudaic - v. Eric Werner, The Sacred Bridge - The Interdependence of
Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First Millennium, vol.cit.(I...)
ì vol.II, New York, 1984.
78
79
N.Trube\koi, Cntarea bisericeasc ortodox rus, Ort. XII (1960), nr.3 (dup
Revista Patriarhiei din Moscova, 1959, nr.10-12), p.452-453.
80
Pentru o prezentare sintetic a introducerii cntrii armonice, n cursul ultimelor
dou secole, n toate celelalte Biserici Ortodoxe (dup cea Rus), v. lucrrile deja
citate ale lui Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)...;
idem, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche...; idem, Das antik76
77
byzantinische und das modern-europische Erbe in der orthodoxen Kirchenmusik...
184
Ortodox Romn spre jumtatea secolului trecut81) extinzndu-se

pn n secolul nostru ì n Diaspora ortodox, spre exemplu n
Biserica Greac din America (dup 1940)82, fr ns a se impune
exclusiv - cntarea monodic, tradi\ional, rmnnd s fie
cultivat ì ea mai departe83.
Introducerea cntrii armonice nu s-a fcut fr probleme,
cel pu\in n Biserica Ortodox Romn, unde impunerii for\ate, de
ctre domnitorul Alexandru Ioan Cuza84 - dup alte ncercri mai
pu\in concludente85 - i-au urmat decenii de dispute aprige ntre
moderni`ti ì tradi\ionali`ti, pentru ì, respectiv, contra cntrii
armonice86.
Mai trebuie observat ì faptul c, n general, cntarea
monodic este forma originar a cntrii cre`tine, ì n Biserica
Apusean muzica polifonico-armonic dezvoltndu-se abia dup
nceputul mileniului al doilea87, ulterior (ì uneori paralel) coralului
gregorian, monodic.
Oricum, att ct a fost sau este nc prezent n cntarea
liturgic ortodox - ì chiar n cntarea liturgic cre`tin n general aspectul muzical-armonic nu a cunoscut nici pe departe evolu\iile din
muzica european, n legtur ì cu conceptul armonic tonal, de la
sfrìtul secolului trecut ì n secolul nostru, care au dus la atonalism,
serialism, aleatorism ì celelalte modernisme din domeniul
Diac.Conf.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeasca la romni n secolul al XIXlea, partea II..., p.607 s.u.
82
Frank Harry Desby, The Modes and Tuning in neo-byzantine Chant..., p.379; vezi si
Christos Vrionides, Byzantine Hymnology, The Divine Services of the Greek
Orthodox Church, II ed., Massachusetts, 1980.
83
Pentru caracterul complex al rela\iei dintre cntarea monodic tradi\ional ì muzica
armonic, este interesant faptul c o referire la aceasta din urm exista chiar n
lucrarea, fundamental pentru evolu\iile cntarii psaltice, a lui Chrysanthe de
Madythe, Theoretikon mega tes mousikes, Triest, 1832 (retip. Atena, 1977), 452-462
(p.218-222).
84
Decretul nr.101 din 18 ianuarie 1865, publicat n Monitorul.Jurnal oficial al
Principatelor Unite Romne, nr.17, 23 ian.-4 febr.1865, p.89, col.II-III; v. ì Vasile
Grjdian, Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii biserice`ti..., p.13-17.
85
Gheorghe Ciobanu, Valorificarea muzicii bizantine..., p.126.
86
Sebastian Barbu-Bucur, Axionul ngerul a strigat n armonizarea lui D.G.Kiriak...,
p.764-765; Nifon N.Ploe`teanu, op.cit., p.76.
87
George Blan, O istorie a muzicii europene..., p.45-47, 63.
81
185
muzical88. Din acest punct de vedere se poate spune c muzica coral

ortodox a rmas n urma celei laice ì ajunge s comparm, spre
exemplu, factura armonizrii cntrilor liturgice ortodoxe, realizate
de D.G.Kiriak pe la sfrìtul secolului trecut ì nceputul secolului
nostru89, cu realit\ile muzical-armonice neobi`nuite, de avangard,
ale aceleiaì perioade, din crea\iile lui Schnberg, Debussy, Ravel,
Stravinski etc.
Pentru a ncerca desluìrea ra\iunilor liturgice ì teologice ale
siturii cntrii ortodoxe vis-a-vis de aspectul muzical armonic, este
necesar, mai nti, o oarecare lmurire a no\iunii de armonie n
general - ce poate arunca apoi o oarecare lumin ì asupra sensurilor
bogate ale armoniei n cadrul liturgic ortodox.
Harmonia nsemna n greaca veche echilibru, potrivire
ntre pr\ile unui tot, n\elegere, aranjament, iar prin extensiune
semantic ì sunete melodice, mod muzical (o anumit succesiune
de sunete). Din harmonia a derivat substantivul harmonike `tiin\a
nln\uirii sunetelor succesive, deci `tiin\a melodiei. Trebuie
precizat c vechii greci nu n\elegeau prin harmonia sau harmonik
o nln\uire de acorduri muzicale (sens care are o vechime doar de
cteva secole), ci [...] legile succesiunii sunetelor ì ale intervalelor,
studiul modurilor muzicale ca succesiuni de intervale corespunznd
logicii melodice (s.n.) [...]. Romanii [...] au preluat termenul
harmonia cu acelaì n\eles90.
Se poate deci remarca faptul c, deja originar, armonia avea
att un sens mai general, categorial, cu un remarcabil poten\ial
filozofic, aplicabil la numeroase realit\i, ct ì un sens mai special,
strict muzical ì care se aplica la aspectul pur melodic, monodic, al
cntrii. Ambele sensuri, cel general-filozofic ì cel muzical, au
fost mereu prezente n istoria Bisericii, mbrcnd aspecte dintre
cele mai variate.
Adrian Iorgulescu, op.cit., p.307 `.u.

V. Sebastian Barbu-Bucur, D.G.Kiriak - contribu\ii la armonizarea melodiilor
psaltice, GB XXXIII (1974), nr.7-8, iul.-aug., p.696-705; idem, Axionul ngerul a
strigat n armonizarea lui D.G.Kiriak..., p.763-778; Alexander Sumsky, Studien zur
88
89
rumnischen Kichenmusik um 1900 - Dumitru Georgescu Kiriak und der neo-modale

Stil, Gersau, 1986, p.115-244.
90
Dem.Urma, op.cit. (Acustic ì muzic, Bucure`ti, 1982), p.29.
186
Sfin\ii Prin\i, fcndu-se uneori ecoul cre`tin al unor idei

mai vechi, puteau vorbi astfel despre felul armonios n care
Dumnezeu a organizat ntregul univers. Sfntul Vasile cel Mare,
demonstrnd unitatea ì concordan\a elementelor crea\iei, arta
cum se face un cerc ì o hor armonioas (s.n.), toate de acord ì
n n\elegere unele cu altele91. Sfntul Clement Alexandrinul,
Sfntul Grigorie de Nyssa, Sf.Ambrozie, Fericitul Augustin,
Sfntul Atanasie ì mul\i al\ii ntrebuin\eaz no\iunea armoniei ntrun mod asemntor92.
i celalalt sens, doar muzical, al armoniei, putem spune c
se pstrez pn astzi n cntarea ortodox - ncepnd cu
antichitatea greac ì ntr-o succesiune continu, prin Bizan\ - ì
anume n forma originar sau, oricum, apropiat, care se refer la
melodie ì la `tiin\a nln\uirii sunetelor ntr-o melodie
armonioas, dat fiind faptul c muzica specific, sau cel pu\in
tradi\ional a Rsritului cre`tin a rmas cntarea monodic, deci
melodic prin excelen\.
Fr a ncerca o cercetare a eventualei geneze a vreunuia
dintre cele dou sensuri prin derivarea din celalalt - fie prin
extinderea sensului armoniei muzicale la alte realit\i (ceea ce i-ar
fi adaugat un poten\ial filozofic), ori prin aplicarea potrivirii
armonice generale la cazul particular al sonorului ì muzicii - totuì
o observare a rela\iei dintre ele poate da sugestii interesante ì
pentru perspectiva liturgic a cntrii biserice`ti.
Un experiment cu origini aproape legendare, la care se
refer majoritatea celor care au aprofundat problemele armoniei
muzicale, este cel ntreprins cu monocordul de ctre Pitagora93, n
urma observrii rela\iei muzicale, plcut auzului, dintre sunetele
produse de ciocanele dintr-o fierrie94.
Sf.Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron (Om.IV)..., p.116 (PG 29,92); cf. ì
92
V. ibid.(Thodore Grold, op.cit.), p.74-76, 82 etc., unde sunt adunate mai multe
mrturii n acest sens.
93
Dem.Urma, op.cit., p.28 `.u.
94
Ibid., p.94.
91
187
Cu ajutorul monocordului95 sau a altei construc\ii

experimentale analoge (de ex. cu tuburi de diferite lungimi, ca n
cazul orgii ì a instrumentelor de suflat) se poate stabili o
coresponden\ ntre propor\iile simple (adica exprimabile prin
mumere naturale simple - 1,2,3...) ale lungimii corzii luate n
ntregime fa\ de pr\i ale ei (sau fa\ de alte corzi de dimensiuni
propor\ionale), pe de o parte, ì consonan\ele sau impresia de
consonan\ a sunetelor produse de coarda n ntregul ei, n rela\ie
melodic (sunetele n succesiune) sau armonic (sunete produse
simultan) cu cele produse de pr\ile ei sau de alte corzi, de
dimensiuni diferite corespunztoare96, pe de alt parte.
O privire aruncat asupra elementelor componente ale
experimentului poate trezi deja o serie de ntrebri ndrept\ite. Apar
no\iunile de propor\ie, numr, senza\ia de consonan\, sau, ntr-o
sinonimie comun, de armonie, care toate pot fi asociate ideii de
armonie. Se poate vorbi ì despre o propor\ie armonioas, de o armonie
exprimabil numeric, matematic, cu toate sensurile ce s-au dezvoltat
ulterior n istoria matematicii97, dar totdeauna, ì n ultim instan\, este
vorba despre o asociere a senza\iei sau impresiei de armonie.
O prim ntrebare este de ce anumite propor\ii, de obicei
mai simple, ì nu altele dintre mrimi dau impresia de armonios
ì, n particular, de ce rela\ia corespunztoare ntre sunete d
aceeaì impresie? Sau mai nti impresia sonor a prut armonioas
ì apoi a fost asociat, extins la mrimile vizibile corespunztoare,
de exemplu, construc\iei monocordului, sau se poate vorbi ì despre
o armonie doar plastic, vizual, pur ì simplu? Apoi mai este ì
numrul98, care ca no\iune - ca abstrac\iune, idee sau construct
mintal - poate strni de asemenea ntrebri referitoare la sensul ì
fiin\a sa (subiect care depè`te ns cadrul acestui studiu).
95
Monocordul l folosea ì n secolul nostru un teoretician al cntrii psaltice (!),

Stylianos Chourmouzios, n lucrarea sa O Damaskinos, din 1934, cf.Frank Harry
Desby, op.cit., p.312 `.u.
96
La Dem.Urma, op.cit., p.128 `.u., gsim o descriere a construc\iei experimentale ì a
concluziilor matematice; v. indicarea unei bogate literaturi n domeniu la ibid., p.519530 (Anexa II).
97
Ibid., p.310-312.
98
Ibid., p.375 `.u.
188
Astfel, n cazul armoniei muzicale, att fiecare element n

parte - propor\ia dintre mrimile fizice, exprimat numeric, senza\ia
de armonie - ca ì rela\ia dintre elemente pot constitui subiecte
serioase de medita\ie.
n plus, aceste ntrebri implic n mod necesar termenul lor
mediu, comun, care este omul ì n care se unesc n mod att de
uimitor toate aceste armonii att de deosebite - cele sensibile,
vizuale ì auditive, mai artistice, cu cele numerice, mai ra\ionale
ì mai `tiin\ifice.
Rspunsul, aà cum s-a vzut n cursul istoriei, a putut fi
eventual cel al unei generalizri filozofice, privind aspectul
ontologic al armoniei universale, macrocosmice, cu un
corespondent n aspectul armoniei microcosmosului uman, capabil
de reflectare ì de rela\ie cu cel dinti99. n cadrul unei astfel de
viziuni, orice echilibru, ì el armonic - sau dezechilibru, pna la
anularea unuia dintre termeni - ntre cele dou aspecte, macro- ì
micro-cosmic, este de asemenea posibil, n func\ie de felul definirii
armoniei, adic fie poten\nd armonia interioar a omului, psihic
ì subiectiv, exprimabil mai ales prin art ì n filozofiile
umanului, fie avansnd n direc\ia obiectivrilor `tiin\ifice ì
filozofice, considerate adecvate macrocosmosului. Acesta este
locul diversit\ii, a sistemelor filozofice sau de tot felul, `tiin\ifice,
artistice (estetice), politice etc., care structureaz fiecare o
perspectiv cultural ì istoric asupra armoniei sau armoniilor
lumii - lume care poate deveni uneori ì strin prin posibila sa
impersonalitate, aà cum este cazul unor viziuni `tiin\ifice
moderne. Armonia ì dobnde`te n toate aceste domenii un
strlucitor statut de categorie filozofic.
Dar orict ar putea fi de grandioas n sine aceast viziune
macro- ì micro-cosmic totodat a armoniei100, ea este nemsurat
Sf.Grigorie de Nyssa, Comentar la titlurile psalmilor, PG 45,240-244, cf.
p.427: Am auzit pe careva dintre n\elep\i, care vorbea despre firea noastr, c omul
e o lume mic (s.n.) ce are n sine toate ale lumii mari (s.n.). Frumoasa ntocmire a
tuturor celor din el este o armonie muzical (s.n.).
100
Ibid. (Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia
ortodox...), p.428: Tot universul este o uria` muzic general (s.n.), format din
nenumrate melodii ale pr\ilor, iar n om se reflect aceast muzic n mod deosebit
prin afectivitatea lui con`tient.
99
189
depìt de ncadrarea armoniei n viziunea revela\ional,

teologic, n care Dumnezeu cel atotputernic, Unul n Fiin\ ì
ntreit n Persoane, este creatorul tuturor celor vzute ì nevzute, a
lumii ì a omului - acesta din urm creat ntru demnitatea chipului
ì asemnrii cu Dumnezeirea101 - iar armonia este o consecin\
fireasc, o ra\iune ì un simbol al n\elepciunii divine102.
n perspectiva crea\ional, ì aspectul psihologic sau
subiectiv al armoniei capt o dimensiune cu totul nou calitativ,
dimensiunea duhovniceasc, n care armonia se desvrè`te n
depìrea despr\irilor dintre obiectiv ì subiectiv103, dntre suflet ì
lumea (sau fapta) vzut104, sau dintre nseì cele dinluntru ale
omului105. i aceasta se ntmpl fie c este vorba de reflectarea sau
rspunsul la diversitatea chiar a armoniilor de tot felul ale lumii ce
mpr`tie 106, fie de legtura dintre pr\ile componente ale
sufletului (mai `tiin\ific-ra\ionale sau mai sensibil/afectiv-artistice ì
celelalte107) toate tinznd spre armonia desvrìt care se realizeaz
Vladimir Lossky, Theologie mystique de l'Eglise d'Orient..., p.109: Dac omul
con\ine n el toate elementele din care se compune universul, nu aceasta este
adevrata sa perfec\iune, titlul su de glorie. [...] Perfec\iunea omului nu rezid n
ceea ce l asimileaz ansamblului celor create, ci n ceea ce l distinge de lume
(cosmos), asimilndu-l Creatorului. Revela\ia ne nva\ c omul a fost creat dup
chipul ì asemnarea lui Dumnezeu(tr.n.).
102
p.428 `.u.: Iar pentru c toat armonia (s.n.) aceasta negrit de variat ì totuì
unitar are ca fctor, sau ca armonizator pe Dumnezeu, se poate spune c toat este
n El din veci n mod virtual, deì El este mai presus de ea. Precum toate formele, cu
frumuse\ea lor, sunt virtual n El, cel mai presus de forme, aà toate armoniile
muzicale (s.n.) sunt n El, cel mai presus de ele.
103
Idem, Ascetica ì mistica ortodox, vol.II..., p.12 `.u.
104
Ibid., p.174: Fiin\a n normalitatea ei e o armonie ì armonia iradiaz lumin. Dar
de normalitatea unei fiin\e \ine ì integrarea ei n ansamblul existen\ei.
105
Ibid., vol.I, Alba Iulia, 1993, p.90-92.
106
Ibid., p.85.
107
Ibid., p.92: n lumina acestei concep\ii (patristice - n.n.), am n\elege de ce inima
101
sau starea iubitoare a sufletului are n cre`tinismul ortodox ì o func\ie gnoseologic,

iar n\elegerea adevrat a min\ii este totodat ì dragoste fa\ de ceea ce n\elege
(s.n.). Duh este un aspect ì nos altul al aceluiaì suflet simplu. Duhul sau
inima cuprinde n sine mintea, sau n\elegerea ì ra\iunea, cum cuprinde

Duhul Sfnt pe Tatl ì pe Fiul. De asemenea n\elegerea cuprinde n sine inima,
sau iubirea ì ra\iunea, iar ra\iunea, n\elegerea ì iubirea.
190
prin unirea, pe ct este cu putin\, ntru unimea (unitatea) cea

neamestecat a vie\ii dumnezeie`ti108.
Aspectelor foarte particulare ì concrete ale armoniei
monocordului lui Pitagora, la un capt al cugetrii omene`ti, i
rspund la celalalt - care nu mai este doar un capt cele ale
Iconomiei divine a Crea\iei ì Mntuirii.
*
n iconomia liturgic, ntr-o logic fireasc, orice simbol
muzical armonic (la fel ca armoniile plastice, iconografice ì
arhitecturale) pune n legtur cu realit\i mult mai importante ì mai
nalte dect simplele semnifica\ii armonice pmnte`ti. Iar sensul,
n\elesul ì ra\iunea de a fi a armoniei, sub toate aspectele posibile, ì
are izvorul n armonizatorul desvrìt care este Dumnezeu109.
De aceea, n Biseric, simbolul armonic-muzical care este
cntarea liturgic, s-a dezvoltat ntr-o iconomie eclesial specific a
Tradi\iei ortodoxe, creia nu totdeauna i putem gsi uòr traducerile
discursive ì explica\iile ra\ionale - ea \innd adesea de domeniul
cilor ascunse ì al ra\iunilor tainice, n\elese doar de credin\.
Armonia cntrilor biserice`ti, n orice caz, nu-ì epuizeaz
n\elesul prin vreo reducere la sensul muzical contemporan al
termenului, care este mai mult tehnic ì indic, la modul general,
doar simultaneitatea producerii mai multor sunete muzicale, ce pot fi
organizate n acorduri sau structuri sonore mai complexe.
Armonia cntrii bisericesti prive`te ndeosebi acordul
su cu rosturile slujirii liturgice. n acest sens armonia va
mbrca sensuri multiple ì lrgite, putndu-se vorbi, de exemplu,
despre armonia duhovniceasc a slujbei, ce implic pe to\i cei ce
particip la slujb, pe oameni ca ì puterile ngere`ti.110
Am amintit mai nainte valen\ele simbolice ale cntrii
liturgice pe o singur voce, la unison, referitoare la capacitatea de a
sugera unitatea111 - unitatea credincioìlor ntru unimea credin\ei ì
ntru prtìa la unimea vie\ii n Hristos, la care suntem cu to\ii
Ibid., vol.II, p.149 `.u.
108
Idem (Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae), Spiritualitate ì comuniune n Liturghia

ortodox..., p.428.
110
V. n prezenta lucrare Cap.II.2.a. Cntare ngereasc ì inspira\ie duhovniceasc.
111
V. n prezenta lucrare Cap.I.2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe.
109
191
chema\i112. n legtur cu acest aspect trebuie observat c, ntre

toate armoniile sonore (muzicale) posibile, unisonul (intervalul de
prim) este cel mai consonant interval, cel mai perfect din punct de
vedere armonic113. Cntatul liturgic al mai multor credincioì la
unison nseamn astfel, ntre altele, men\inerea sau straduin\a
mcar, la modul concret114, spre men\inerea n cea mai perfect
armonie muzical - ca ì analogie corespunztoare, dac nu chiar ca
ì un simbol (liturgic, n cadrul slujbei) al armoniei desvrìte care
este unitatea. Cntatul la octava, n cazul cntatului la unison luat acesta deci ntr-un sens larg, care, la modul concret prive`te ì
cntatul la octav al unor voci diferite ca registru, precum vocile de
brba\i ì femei sau copii - nu e mai pu\in perfect armonic dect
cntatul la unison(ul) propriu-zis.
Se pot reaminti aici ì asocierile simbolice ale rela\iei dintre
octav (ca ì intervalul pn la dublul sau jumtatea frecven\ei
sunetului fundamental, interval ce sun la fel de perfect ca ì prima
unisonului) ì octava considerat ca ì intervalul pn la al optulea
sunet diatonic, de asemenea fa\ de sunetul fundamental. La fel ca ì
n cazul Octoihului, mpr\irea octavei (ca interval produs de
rela\ia cu jumtatea sau dublul corzii) n àpte intervale diatonice115,
astfel nct al optulea sunet este repetarea la octav a celui dinti
(repetare n virtutea consonan\ei perfecte a celui de al optulea
Cp. Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Spiritualitate ì comuniune n Liturghia
ortodox..., p.429: n felul acesta ntelegem cum cntarea comuna n biseric (de
obicei pe o voce - n.n.) e ì ea un mijloc prin care se restabile`te armonia fiin\elor
umane n Hristos, sau se nainteaz spre o tot mai mare unitate n Hristos, care va
112
ajunge la desvrsire n via\a viitoare, cnd oamenii vor slavi pe Dumnezeu n mod
nencetat mpreun cu ngerii, ntr-o desvrìta armonie (s.n.) ntre ei, cnd n toat
crea\iunea va fi restabilit imnul netulburat de laud nal\at lui Dumnezeu.
113
De aceea, din punctul de vedere al unui evolu\ionism artistic, primele dou
rapoarte (1/1 ì 1/2, considernd frecven\e n loc de lungimi de coard) sunt cele mai
simple, dar nu duc la nimic; unisonul ì octava sunt drumuri nchise, fundturi
acustico-muzicale (s.n.), cf. Dem Urm, op,cit., p.377.
114
n realitate este vorba despre o (h)eterofonie, n care vocile merg mpreun
chiar fr a respecta precizia univocal a cntrii gregoriene, ntr-o bog\ie (implicit
armonic) a numeroaselor aproxima\ii melodice datorate oralit\ii ì uneori
spiritului improvizatoric, creator, al cntrii Rsritului, cf. Irenus Totzke, Dir singen
wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.28.
115
Care structureaz scara ce st la baza sistemului de moduri sau glasuri biserice`ti
att apusene, ct ì rsritene.
192
sunet cu cel dinti, cele doua sunete aflndu-se la dublul sau

jumtatea frecven\ei unul fa\ de cellalt), pare s fie ì ea n
legtur cu semnifica\ii simbolice strvechi, pstrate n
cre`tinism116.
i tot n legtur cu semnifica\iile simbolice ale cntrii
liturgice ortodoxe - dincolo de aspectul armonic n sensul
contemporan al armoniei, al simultaneit\ii sau verticalittii
sonore muzicale ì pstrndu-ne n sensul stravechi, pur melodic, al
armoniei, care este ì cel al cntrii ortodoxe tradi\ionale, pur
melodice, de origine bizantin - n tratatele teoretice referitoare la
cntarea bizantin isonul, adic repetarea sau men\inerea aceluiaì
sunet ì care este, ntr-un fel, echivalentul melodic al primei
armonice, cel ce men\ine linia melodic ntr-o unitate
desvrìt, dincolo de tensiunile armoniei melodice, (isonul
deci) este numit nceputul, mijlocul, sfrìtul ì adunarea tuturor
semnelor (psaltichiei - n.n.)117. Mai este considerat ì ca un rege
ntre semne ì chiar ca un chip al Treimii118 ì aceasta nu numai n
privin\a nota\iei n sine, ci ì a melodiei nsì119 - ceea ce astzi
poate prea destul de curios, dar ntr-o perspectiv simbolic, sau
cel pu\in alegoric, n care cei vechi excelau, lucrurile sunt mult
mai motivate.
nc o treapt pe scara esen\ializrii simbolice a armoniei
liturgice sonor-muzicale duce, dincolo de sunetul cel unu al
isonului, la depìrea ì a acestei minime tensiuni sonore n tcerea,
pacea sau lini`tea fizic, de lips a sunetului, dar cu asocierile
simbolice sau alegorice corespunztoare120, n care se na`te orice
sunet ì orice cuvnt cu n\eles121, aà cum este ì n cazul cntrii
liturgice.
Musical Symbolism..., p.218-223.
117
Filothei sin Agi Jipei, Psaltichia rumneasc, ed.Sebastian Barbu-Bucur, vol.II:
Anastasimatar..., p.65 (mss.f.68), transcrierea la p.113.
118
Die Hymnen des Sticherarium fr September, bertragen von Egon Wellesz, MMB
Serie transcripta, Vol.I, Copenhague, 1936, p.XVIII.
119
120
V. n prezenta lucrare Cap.II.2.e. Mistic ì apofatic n cntarea liturgic, despre
ntunericul divin ì tcere.
121
Sf.Vasile cel Mare, Omilia a III-a la cuvintele: Ia aminte la tine nsu\i..., p.365
(PG 31,200): Dac e tcere adnc ì lini`te, cuvntul popose`te n urechile
116
193
*
ntr-o concluzie general la aceast problem se impune cu
insisten\ faptul c n cntarea bisericeasc ortodox ì armonia
mbrac sensuri corespunztoare simbolismului liturgic, ce ì au
concretizarea mai ales n forma monodic tradi\ional ì care
depèsc accep\iunile limitative, tehnice, ale armoniei muzicale
dezvoltate mai ales n Apus de-a lungul ultimului mileniu.
3. Problema instrumental
n cultul Bisericii Ortodoxe nu se folosesc instrumentele

muzicale - sau cel pu\in, nu n sensul folosirii lor curente. Este
adevrat c exist clopotul ì toaca, ì uneori clopo\elul de altar, dar
se poate observa c, de regul, acestea se folosesc n afara spa\iului
liturgic propriu-zis - clopotele sunt n clopotni\, iar toaca se bate n
fa\a sau n jurul bisericii - ì, de asemenea, n afara timpului slujbei,
cel mai adesea naintea acesteia.
Folosirea clopotului sau a clopo\elului n interiorul slujbei,
de ex. n anumite momente ale Sfintei Liturghii, se limiteaz la
semnale de aten\ionare sau de marcare a acelor momente. De
asemenea, unele procesiuni, festivit\i, nmormntri (prohodiri) sunt
acompaniate, n anumite momente, de sunetul clopotelor122. Totuì,
n general, folosirea instrumentului are un caracter de excep\ie123 sau
cu totul secundar124, eventual facultativ, ì oricum, n aceste cazuri
muzica instrumental se reduce la cteva semnale sonore.
asculttorilor ca ntr-un port lini`tit ì nebntuit de vnturi [...]. Face\i aàdar, prin
tcere, lini`te cuvintelor mele.
122
Despre tipicul folosirii clopotelor, v. Tipic bisericesc..., p.290-292.
123
V.Irenus Totzke, Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche..., p.137
`.u.
124
Caracterul excep\ional sau secundar al folosirii instrumentelor muzicale n cultul
cre`tin este evident, fie c este vorba de men\ionri aproximative din primele secole
ca, spre ex., la Sf.Ioan Gura de Aur, In Ps.149,3, cf.Thodore Grold, op.cit., p.124,
fie n cazul folosirii, mai ales cu rol ritmic, a unor instrumente de percu\ie (trianglu,
194
*
Dar exist - ì a existat de la nceputurile cre`tinismului,
dup cum vedem din numeroasele mrturii patristice125 - o
problem a folosirii (sau nefolosirii) instrumentelor muzicale n
cultul cre`tin. Sau cel pu\in n cazul folosirii limitate, ca n Biserica
Ortodox, care folose`te clopotele ì toaca, lucrurile se pot
reformula n sensul msurii n care pot fi ntrebuin\ate, asociate
cultului, instrumentele muzicale. Problema a rmas mereu n
actualitate126 din cteva motive care este interesant a fi men\ionate.
n primul rnd, instrumentele muzicale sunt ì au fost
permanent prezente n muzica majorit\ii religiilor - avnd adesea
func\ii rituale sau fiindu-le asociate origini mitice (divine)127 - ca ì
n toate muzicile cu caracter laic, profan128.
Pe un plan mai practic, la marile festivit\i, laice sau
religioase, n spa\ii mari, deschise (n aer liber), s-au putut observa
concret o serie de calit\i sonore (tehnice) ale unor categorii de
instrumente. Mai ales instrumentele de percu\ie (tobe, timpane,
talgere etc.) ì cele de suflat (trompete, trmbi\e), prin tria
sunetului lor pot servi la (co)ordonarea ritmic a mul\imilor, de ex,
n cazul procesiunilor, sau la transmiterea de semnale puternice,
acolo unde vocea omeneasc singur era prea slab sau unde mai
multe voci nu puteau fi coordonate prin gestica dirijoral din cauza
distan\ei ì ntrzierii sunetului, a marii mul\imi sau a altor
factori obiectivi.
Este de remarcat faptul c ì n Bizan\ orga, spre exemplu,
era folosit pentru semnale n cadrul unor procesiuni ce puteau
talgere) n Biserica Copt actual (vechi-oriental), deci n zona rsritean, mai
apropiat de Ortodoxia propriu-zis, cf. Ireneus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur
Musik der Ostkirche)..., p.220.
125
Thodore Grold, op.cit., p.123-134 (cap. Instrumentele muzicale) grupeaz
multe din aceste mrturii (Sf.Clement Alexandrinul, Atanasie, Vasile cel Mare, Ioan
Gur de Aur ì al\ii), majoritatea clar mpotriva folosirii instrumentelor de ctre
crestini; v. ì p.180-190 (cap. Instrumente reale sau instrumente imaginare ?).
126
Pr.Prof.Gh.oima, op.cit., p.93-100 (cap.XI Daca muzica instrumental poate
indeplini vreo func\ie cultic cre`tin).
127
V., la modul general, Encyclopdie des musiques sacres, vol.I, Paris, 1968; sau
Curt Sachs, The History of Musical Instruments, ed.II, London, 1942, p.25, 34.
128
Lucrul este evident pentru orice Istorie a muzicii.
195
porni chiar din biseric, dar totdeauna n afara timpului ì spa\iului

cultic al Bisericii129. Astfel nct, problema instrumentului muzical
s-a men\inut, pn la urm, n legtur cu ncadrarea sa n
economia (sau iconomia) cultic, n slujbele Bisericii.
n vremurile mai noi, argumente n favoarea ncadrrii
instrumentelor n cult vin n special din direc\ia celorlalte mari
confesiuni cre`tine, care le folosesc n cadrul cultului lor, cea
catolic (unde mai ales orga ì-a c`tigat, de-a lungul timpului, un
loc privilegiat130) ì cea protestant - muzica instrumental atingnd
uneori culmi artistice ì spirituale greu de contestat, cum este, spre
exemplu, cazul crea\iei lui J.S.Bach131.
Mai poate fi amintit ì aspectul muzicii ì muzicologiei
culte, mai ales occidentale, uneori cu o mare ncrctur de idei,
dezvoltate n ultimele cteva secole132 ì care, datorit mai ales massmediilor actuale, a cunoscut o att de mare rspndire, pn ntr-att
nct se poate crea cteodat impresia c muzica instrumental ar
putea fi folosit ì n cultul Bisericii, la fel cum este de altfel folosit
n multe alte situa\ii festive, ceremoniale. Dar este vorba de o muzic
culta, cultivat, ì nu cultica, ci laic - cel mult para-cultic,
dac lum n considera\ie tot ceremonialul ce nso\e`te desfùrarea
unui concert sau spectacol muzical.
Dintr-un alt punct de vedere, n ultimele cteva secole
(aproximativ din sec.al XVIII-lea), instrumentul muzical ì-a facut
apari\ia din ce n ce mai insistent n domenii imediat apropiate
cultului ortodox - ba chiar se poate spune c uneori, ntr-un mod
insidios, ì n interiorul cultului, n cadrul cntarii liturgice.
Astfel Gheorghe oima remarca faptul c n cazul
jocurilor133 complexe de clopote134, acordate n aà fel nct s
Egon Wellesz, op.cit. (A History of Byzantine Music and Hymnography...), p.105109, 366.
130
Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.173.
131
Winfried Kurzschenkel, op.cit., p.22-32.
132
Dintr-o bogat literatur, v. spre ex. doar lucrarea lui George Blan, Muzica ì
lumea ideilor, Bucure`ti, 1973.
133
De remarcat faptul c n Apus, unde instrumentul ì-a gsit o mai ntins utilizare n
cultul cre`tin, s-a pstrat distinc\ia (terminologic) ntre a cnta la un instrument play, jouer, spielen (oarecum a juca) - ì a cnta vocal - chanting, chant, Gesang; cp.
Thrasybulos G. Georgiades, Sakral und Profan in der Musik (1960)..., p.100.
129
196
poat reproduce unele melodii ì manevrate mecanic sau electric, sar putea vorbi deja despre o folosire muzical-instrumental a lor n
cadrul slujbelor135. De asemenea, frecventele pr\i de cor mut,
care nso\esc pe cte un solist (n cntarea bisericeasc coral
armonic - n.n.), nu sunt oare asemntoare unor acompaniamente
instrumentale ? Cnd nu produce cuvinte, ci numai sunete
vocalizante, sau nazale, prin ce se deosebe`te organul vocal uman
de un instrument muzical, dect prin timbrul su carnal ì prin
faptul c este manevrat de voin\a noastr ceva mai direct.136
i n domeniul predrii ì teoriei psaltichiei tradi\ionale (pur
vocale), instrumentele de un fel sau altul au ocupat un loc uneori
destul de important. Se uit adesea c Hrisant de Madit, principalul
creator al sistimei celei noi (reforma care-i poart numele,
hrisantic, ì pe care a realizat-o mpreun cu Grigorie
Protopsaltul ì Hurmuz Hartofilax la nceputul secolului trecut137) a
folosit n Mega Theoretikonul138 su, pentru definirea acustic a
intervalelor diferitelor ehuri, instrumentul cu corzi de origine
oriental numit pandoura139, la care se pare c excela - ca ì al\i
protopsal\i ce cntau la diferite instrumente orientale (!) - ì pe care
l ì recomanda, alturi de ney (un instrument de suflat din familia
flautelor sau a fluierelor, de asemenea de origine rsritean, pe
care se puteau ob\ine ì intervale mai mici de un semiton140, deci
era adecvat microtoniilor cntrii psaltice).
ncepnd cu anul 1881, Patriarhul Joachim III a nsrcinat o
comisie de speciali`ti cu stabilirea unor parametri ct mai preciì ai
cntrii psaltice; se poate spune c se urmarea un fel de
standardizare a bazei tonale, a tempo-urilor - prin folosirea
134
Se poate observa de asemenea c, ntr-o reciprocitate a folosirii sale biserice`ti,

clopotul apare ì ca instrument muzical n cadrul orchestrei simfonice, v. Dic\ionar de
termeni muzicali..., p.102.
135
Pr.Prof.Gheorghe oima, op.cit., p.97 `.u.
136
Ibid., p.98 `.u.
137
Titus Moisescu, nceputurile tiparului muzical romnesc n nota\ie bizantin (Petru
Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton Pann)..., p.84; Gheorghe Ciobanu, Teorie,
practic, tradi\ie - factori complementari necesari descifrrii vechii muzici

bizantine..., p.130.
138
Chrysanthe de Madyte, op.cit.
139
Cf.Frank Harry Desby, op.cit., p.95 `.u.
140
Ibid., p.227.
197
metronomului (!) - ì a textelor cntrilor. Aceast comisie

cuprindea mai mul\i muzicieni care cuno`teau bine att muzica
european occidental, ct ì pe cea rsritean - spre exemplu,
dintre ace`tia Eustratios Papadopoulos era psalt, pianist ì violonist
- ì a construit un instrument muzical special, numit psalterion, cu
ajutorul cruia octava era mpr\it n cele 72 (n practic doar 36,
de fapt) de intervale necesare definirii tuturor tipurilor de scri
folosite n cntarea psaltic, corectndu-se unele imperfec\iuni ale
sistemului lui Hrisant141. Psalterionului i-au urmat alte instrumente,
cu func\ii asemntoare, numite harmonium sau phthongometron
(msurtor de tonuri)142. S-ar putea da ì alte exemple143.
n Biserica Ortodox Romn, doi dintre cei mai importan\i
sus\intori ai cntrii psaltice tradi\ionale, tefan(ache) Popescu n
a doua jumtate a secolului trecut144 ì Ion Popescu-Pasrea n
prima jumtate a secolului nostru145 au fost ì buni violoni`ti,
folosind vioara n predarea psaltichiei.
Exemplele s-ar putea nmul\i ì datorit faptului c foarte
mul\i dintre cei care s-au ocupat de muzica bisericeasc ortodox
au venit n legtur ì cu problemele muzicii instrumentale n
accep\iunea apusean, n contextul circula\iei culturale
caracteristice ultimelor secole146.
Cu toate acestea, instrumentele muzicale nu ì-au gsit
locul n cultul Bisericii Ortodoxe, aà cum ì-au gsit n alte
confesiuni cre`tine ì un teolog ortodox putea rezuma cteva dintre
motivele serioase, de natur teologic, ale acestei situa\ii, artnd
cum slujitorii biserice`ti (le collge sacerdotal) ì credincioìi
formeaz un singur corp liturgic n care fiecare ì ndepline`te
Ibid., p.247-254.
Ibid., p.274.
141
142
143
Despre Stylianos Chourmouzinos ì folosirea de ctre el a monocordului (n secolul

nostru) am amintit n subcap. anterior, (III.)2. Harmonia - concept muzical-tehnic,
categorie filozofic ì realitate teologic.

tefan Berechet, Figuri de dascli, Iaì, 1941, p.21-22, cf. Paraschiv Florian,
Protopsaltul Ion Popescu-Pasrea - 40 de ani de la moarte, Bucure`ti (Instit.Teol
144
Univ.), 1983, tez de lic.dact., notele bibl. 7 ì 8.

145
tefan Berechet, op.cit., p.19, cf. Paraschiv Florian, op.cit., notele bibl. 5 ì 6.
146
Spre ex. Preotul Prof.Gheorghe oima, autorul lucrrii adesea citate n acest studiu,
Func\iunile muzicii liturgice (Sibiu, 1945) a fost ì un cunoscut compozitor de muzic
simfonic.
198
func\ia sa caracteristic. Aceast unitate uman explic de ce

Ortodoxia nu a admis niciodat folosirea n Biserica a
instrumentelor muzicale, a sunetelor fr cuvinte, deoarece s-a
socotit tocmai c doar vocea omeneasc (este) singura care ì
poate asuma demnitatea de a rspunde (seule peut revtir la dignit
de rpondant) Cuvntului lui Dumnezeu, iar corul care cnt ntrun dingur duh (d'une seule me) este cea mai adecvat expresie a
Trupului, unit cu corul ngerilor147.
a. Instrumentum
Pentru aprofundarea n continuare a problemei ì reliefarea
unui concept al instrumentului muzical n cadrul vie\ii liturgice
ortodoxe, o prim etap ar fi aprofundarea teologic a conceptului
de instrument n general, deoarece foarte uòr se poate observa
faptul c instrumentul muzical este doar un caz particular ntre
instrumentele - sau uneltele, ntr-o sinonimie acceptabil148 folosite de om. Folosite de om trimite ns la raportul omului cu
aceste instrumente-unelte, raport ce se circumscrie problemei mai
generale a tehnicii149 ì a raportului omului cu aceasta.
n general, culturile ì civliza\iile istorice prezint ì un
aspect instrumental-tehnic, ce prive`te n special ac\iunea omului
asupra materiei - ntr-un fel manipularea acesteia. Chiar dac
tehnica-tehnologia poate mbrca un caracter mai abstract, teoretic,
n defini\ia sa - ca ansamblu de procedee [...] abilitate (savoirPaul Evdokimov, L'Orthodoxie, Delachaux et Niestl, 1959, p.240, cf. Claude
Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.169.
148
Instrumentum nseamn unealt n limba latin, iar n dic\ionare, adesea, cei doi
termeni, instrument ì unealt, sunt defini\i foarte asemntor: Instrument 1.Obiect fabricat, servind la o munc, la o opera\ie [...], cf. Grand Larousse
Universel, tome 8, Paris, 1991, p.5618, col.III-5619,I; Unealt - 1.Obiect fabricat,
utilizat [...] pentru a realiza o opera\ie determinat, 2.Element al unei activit\i, care
nu este dect un mijloc, un instrument (s.n.), cf.Ibid., tome 11, p.7696, col.III-7697,I
(tr.n.).
149
Tehnica se asociaz cu instrumentul-unealta mai ales ca ì Tehnologie: 1.Studiul
uneltelor [...] 2.Ansamblu de unelte [...] cf. Ibid., tome 14, p.10090, col.II (tr.n.).
147
199
faire)150, studiu [...] ì teorie general a tehnicilor (n cazul

tehnologiei)151 - legtura cu latura practic [...], cu uneltele ì
materialele152 o ancoreaz n material.
Asemntor, chiar `n cazul tehnicilor spirituale, ntlnite
n diferitele culturi ì religii, este vorba, cel pu\in n fazele de
nceput, (ì) de o ac\iune asupra trupescului omului, asupra
aspectului sau material - prin ascez sau alte tehnici fizice
prezente n ini\ieri, yoga etc.; n ultim instan\, ucenicii se
mprtèsc de cele ale nv\torului n stare trupeasc fiind ì prin
cuvnt sonor, trupesc, manifestat fizic, acustic.
Teologic ì biblic, primul act instrumental-tehnic al omului,
n sensul mai comun al manipulrii materiei, coincide cu primul act
men\ionat scripturistic al libert\ii omului dup cderea prin
pcat: dup ce Adam ì Eva, femeia lui, au mncat din rodul
pomului oprit atunci li s-au deschis ochii la amndoi ì au
cunoscut c erau goi, ì au cusut frunze de smochin ì ì-au fcut
acoperminte (Fac.3,7).
Prima carte a Vechiului Testament ne mai spune c, dintru
nceput a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l fcuse ì l-a
pus n grdina cea din Eden, ca s-o lucreze ì s-o pzeasc
(Fac.2,15). Dar lucrul omului nainte de cdere mbrca cu totul
alte aspecte. Omul se mi`ca n libertatea ascultrii de porunca
dumnezeiasc de a nu mnca din pomul cuno`tintei binelui ì a
rului (Fac.2,17). Libertatea omului avea oarecum, n termenii
ace`tia, un caracter dialogal - poruncii dumnezeie`ti, omul urmnd
s-i rspund, pozitiv sau negativ.
La fel, ì lucrul omului avea un caracter dialogal.
Cuvantului creator al lui Dumnezeu i rspundea cuvntul omului, ce
numea, (re)cuno`tea cele create de Dumnezeu: i a zis Domnul
Dumnezeu: Sa fie [...] (Fac.1,3 `.u.), pentru ca mai apoi Domnul
Dumnezeu, Care fcuse din pamnt toate fiarele cmpului ì toate
psrile cerului, le-a adus la Adam, ca s vad cum le va numi; aà ca
toate fiin\ele vii s se numeasc precum le va numi Adam [...]. i a
pus Adam nume tuturor [...] (Fac.2,19-20).
Ibid., p.cit., col I.
Ibid., col.II.
152
Ibid., col.I `.u.
150
151
200
Nu doar la modul general s-a pstrat amintirea acestei

conlucrri a lui Adam cu Dumnezeu, ci chiar cuvintele lui Adam sunt
men\ionate biblic la numirea femeii, pe care Dumnezeu a facut-o din
coasta lui Adam: i a zis Adam: Iat acesta-i os din oasele mele ì
carne din carnea mea; ea se va numi femeie (Fac.2,23)153.
Aàdar, nainte de cdere lucrarea omului era n Cuvnt, n
Cuvntul lui Dumnezeu (sub toate aspectele) ì n comuniune cu
Dumnezeu - ì libertatea, ì lucrul omului avnd un caracter
dialogal, teandric (sau teantropic).
Dupa cdere, omul (ì) ia singur ini\iativa coaserii
ve`mintelor de frunze, instrumentul de acoperit goliciunea, fr
vreun dialog cu Fctorul su. Acesta este un fapt important pentru
semnifica\iile actului tehnic uman: deja omul e singur; n homo
faber mai apare doar homo, omul face singur, fr dialog cu
Dumnezeu, fr Cuvntul lui Dumnezeu, fr cuvnt. Implicit
toate tehnicile sunt suspecte de magie154. Cderea omului con\ine
n sine - ì pentru prima oar men\ionat scripturistic - facutul gol
(de cuvnt) al omului: femeia, socotind [...] a luat [...] ì a mncat
ì a dat brbatului su ì a mncat ì el (Fac.3,6)155.
Singurtatea vis-a-vis de Dumnezeu a omului n lucrarea lui
- devenit tehnic, indiferent (neutr) ì material - s-a
manifestat ì n ncercarea sa istoric de a-ì ameliora starea vie\ii
pmnte`ti, de a ocoli suferin\a ì a ntrzia moartea, mai ales (ì
uneori doar) prin tehnic, n timp ce monahii, asce\ii cre`tini, care
caut cu tot deadinsul refacerea comuniunii cu Dumnezeu, ncearc
mereu s-ì reduc partea tehnic, material ì lumeasc, a vie\ii
pmnte`ti.
Dar ncrederea omului n instrumentele tehnice ascunde ì
alte implica\ii. Omul, chiar fcut dup chipul ì asemnarea lui
Dumnezeu (Fac.1,26), rmne totuì doar o creatur. Fiind vorba de
153
Pentru rela\ia dintre tehnica ì comuniune ce va fi abordat n continuare, poate fi

semnificativ ì faptul c prima lucrare concret men\ionat a omului, numirea femeii,
n cadrul conlucrrii divino-umane, a fost o lucrare spre plinirea omului prin
comuniune: Nu este bine s fie omul singur [...] (Fac.2,18).
154
Mircea Eliade, op.cit., vol.I, ed.II, Bucure`ti, 1991, p.170.
155
Referitor la ruperea comuniunii prin pcat, ar putea fi interesant de aprofundat ì
rela\ia ntre a lua ì a da, n legtura cu comuniunea, aceasta din urm nseamnnd
mai mult a fi n comuniune dect a avea, prin a lua ì a da.
201
o ncredere a omului n sine nsuì numai ì n faptele minilor sale,

tehnica doar omeneasc nseamn o nchidere (prin ncrederea doar
n ceea ce e creat) n imanent, care este esen\a oricarei idolatrii156.
Accesul la transcendent, ce se poate face doar prin venirea acestuia n
ntmpinarea omului, cere n acelaì timp ì deschiderea omului spre
transcendent, ce \ine de esen\a oricarei Liturghii autentice, care
reface comuniunea dialogal originar. Altfel este deschis calea
catre insuficien\a falselor transcenden\e spirituale ale unor
divinit\i (zeit\i) secunde, demonice prin ruperea legturii cu
adevratul Dumnezeu. n cazul mijlocirii de ctre duhuri secundare a
transcenden\ei, ngerul este angelos, sol, vestitor, doar n msura n
care este sol al voii ì realit\ii dumnezeie`ti, cu care este n
comuniune - altfel el este diavol.
n felul acesta, orice cult, ca ì eventualele derivate de
factur cult-ural, inclusiv cele tehnice, fr dialogul cu
Dumnezeu - n Biseric prin Harul Duhului Sfnt - alunec
inevitabil spre idolatrie. Iar ac\iunile omului, care cer cuvintele
dialogului necesar al omului cu Fctorul su, dac sunt goale de
legtura cu Dumnezeu, tind s se abat spre magie.
Acesta este ì unul dintre motivele pentru care Biserica, cu
foarte rare excep\ii, a refuzat de timpuriu folosirea instrumentelor
muzicale n cult: ele erau folosite pe scar larg, ì cu urmri
considerate nefaste pentru via\a cre`tin, n pompa satanic a
cultelor pagne, idolatre157.
Este necesar ì distinc\ia (pe de o parte) ntre operarea cu
materia - n general ac\iunea omului n trup, ce include ì
instrumentul tehnic - care, la fel ca ì materia n sine, nu este
neaprat un ru n sine ì (pe de alt parte) mentalitatea, sau, mai
bine zis aspectul spiritual negativ care nso\e`te ì uneori determin
aceast activitate material, desfùrat n orizontul creatului.
Distinc\ia poate fi facut n felul n care, spre exemplu, Sf.Maxim
Mrturisitorul deosebea pmntul blestemat n faptele lui Adam
(s.n.) [care] este trupul lui Adam, necontenit blestemat prin faptele
lui, adic prin patimile min\ii lipit de pmnt, la nerodirea virtu\ilor,
icoanei..., p.431 `.u.
157
156
202
care sunt fapte ale lui Dumnezeu158 de ra\iunile lucrurilor,

ntocmite nainte de veacuri n Dumnezeu [...] [astfel nct] din
contemplarea n\eleapt a crea\iunii (s.n.) desprindem ra\iunea care
ne ilumineaz cu privire la Sfnta Treime, adic la Tatl, la Fiul ì
Duhul Sfnt [...]. Cci nsì zidirea ì strig prin fpturile din ea ì
ì veste`te celor ce pot s aud cu mintea cauza sa, preamrind-o n
chip ntreit, descoperind adic pe Dumnezeu ì Tatl ì puterea lui
negrit ì dumnezeirea, sau pe Fiul Su cel unul nscut ì pe Duhul
ceu Sfnt (Ps.18,2)159.
Tot la nivelul spiritual al mentalit\ilor, instrumentul poate fi
regsit ì n forme mai abstracte, fr legtur direct cu materialul,
de pild ca ì instrumentalism - definit ca doctrin filozofic
considernd ideile ì teoriile ca ì unelte necesare ac\iunii160. i nsì
ambi\ia (de fapt iluzia) explicrii sau descrierii lumii doar prin
concepte filozofice, `tiin\ifice etc.161 - conceptualismul matematic
ocupnd un loc privilegiat prin generalitatea valen\elor sale
instrumentale - ascunde un obiectivism (sau obiectualism) de tip
instrumental, n care omul, n mod egoist, deci ptima`, prin
abstragerea din comuniune, opereaz doar cu obiecte materiale sau
spirituale, aflate la discre\ia sa, eventual n sisteme filozofice,
`tiin\ifice, chiar teologice. De fapt, patima are prin fire de-a face
numai cu obiecte, iar pe acestea le caut numai pentru c pot fi
complet sub stpnirea eu-lui, la discre\ia lui. Dar obiectele sunt
prin firea lor finite, att ca izvoare de satisfac\ie, ct ì ca durat,
trecnd uòr n neexisten\, prin consuma\ie. Chiar cnd patima are
nevoie ì de persoana uman pentru a se satisface, o reduce ì pe
aceasta tot la caracterul de obiect, sau vede ì folose`te din ea
numai latura de obiect, scpndu-i adncurile indefinite ascunse n
latura de subiect.162
Sf.Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Talasie..., p.30 (PG 90,277).
Ibid., p.45 `.u. (PG 90,293-296).
160
Grand Larousse Universel, tome 8..., p.5619, col.I (tr.n).
161
Aici ì gse`te locul ì concep\ia medieval despre cele trei feluri de muzic:
musica mundana - ce se raporteaz la ntregul univers, humana - ce \ine de natura
omului (n special vocal) ì instrumentalis, ce prive`te instrumentele ì care ar putea
aprea ca ì sintetiznd, unind caracteristici ale celorlalte dou - v. rezumativ la
162
Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Ascetica ì mistica ortodox, vol.I..., p.68; v.ì p.73:
Aproape orice patim caut s reduc pe semeni la treapta inferioar a unor obiecte.
158
159
203
Reduc\ionismul poate opera aàdar nu doar asupra lumii

nensufle\ite (aceasta fiind mai uòr reductibil la formule,
eventual matematizate, ce pornesc de la cuvntul explicativ, dar se
autonomizeaz apoi ca ì abstrac\ii, pn la uitarea originii lor
verbale). El se poate aplica, mai mult sau mai pu\in permis, ì
persoanei umane - sau omului n general, explicat (mai mult sau
mai pu\in) mecanic, fizic, biologic, psihologic etc. ì apare chiar ì
n alunecarea nspre suficien\a explicrii sistematice a realit\ilor
dumnezeie`ti, ceea ce i s-a reproàt viziunii de tip scolastic. Cele
dumnezeie`ti nsa, n realitatea lor spiritual, sunt ireductibile. n
general, reduc\ionismul cantitativ ì repetitiv al formulei,
ngduit oarecum monotoniei nensufle\itului, nu mai este
aplicabil aspectului calitativ de natur spiritual al fiin\ei sau
persoanei ì nesfrìtei druiri nemonotone a Tainei lor163.
b. Sensul liturgic al instrumentului

Atunci cnd am vorbit despre simbolul liturgic164 am
amintit numeroasele corela\ii ì sensuri ale no\iunii de simbol. Mai
ales n legtur cu simbolurile formulelor, eventual matematice,
se poate atribui ì simbolului un anume redu\ionism, n sensul n
care, la modul foarte simplu, un singur simbol poate fi asociat la
att de multe alte lucruri.
Trecnd peste faptul c n formule simboalele capt ceva
din sensul semnului - avnd de multe ori un caracter special, chiar
specializat, ì exprimnd de obicei idei rezultate dintr-un proces de
abstractizare - trebuie observat c aparen\a eventual de reduc\ionism
al simbolului religios-liturgic nseamn cu totul altceva. i anume, n
acest caz este vorba de o recapitulare, n sensul recapitulrii
svrìte n Iisus Hristos - ca toate sa fie iarì unite (recapitulate anakefalaiosasthai) n Hristos, cele din ceruri ì cele de pe pmnt toate ntru El (Ef.1,10). Astfel nct despre un reduc\ionism propriuzis al simbolului s-ar putea vorbi numai daca simbolul ar fi redus
doar la semn sau alegorie, metafor, figur de stil etc. - ncetnd
ns, n aceasta situa\ie, s mai fie simbol.
Idem, Teologia Dogmatic Ortodox, vol.I, Bucure`ti, 1978, p.13.
V. n prezenta lucrare Cap.I.2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe.
163
164
204
n cadrul liturgic ortodox, n slujbele Bisericii, simbolul

liturgic este mult mai mult ì chiar altceva dect un instrument,
eventual conceptual. Sau altfel spus, dac totuì am vorbi despre
instrumentul simbolic, adic despre simbol ca instrument
liturgic, atunci nsuì instrumentul capt cu totul alte n\elesuri.
c. Cuvntul ca instrument
Aà cum am putut vedea, izvorul vie\ii liturgice cre`tine
este treimic165, cu un accent specific asupra Cuvntului lui
Dumnezeu. n ordinea revela\ional, se poate spune c
Instrumentul Dumnezeiesc al Crea\iei ì Mntuirii este nsuì
Cuvntul lui Dumnezeu, ipostaziat n Persoana Treimic a Fiului.
Iar n slujbele, n Liturghia Bisericii, Cuvntul - n Duhul Sfnt actualizeaz istoria Mntuirii.
n jurul Cuvntului ntrupat n slujb se adun, se explic,
se organizeaz ì devin ceea ce sunt toate componentele simbolice
ale slujbei166. Cuvintele liturgice, icoane ale Cuvntului
Dumnezeiesc (pe Cuvntul cel Preanalt din cuvntul Lui
cunoscndu-L167), lumineaz n primul rnd realitatea tuturor
celorlalte simboale, ì prin ele ale tuturor lucrurilor n general,
situndu-le n ordinea dumnezeiasc a slujbei ì totodat n
Iconomia general a Mntuirii.
Preotul ì comunitatea rostesc sau cnt cuvintele
Revela\iei pstrate n Tradi\tie, dar de fapt cuvintele rostite de ei
sunt cele care i-au nv\at ì i nva\ - prin harul Duhului Sfnt ì
n succesiunea nentrerupt a Tradi\iei biserice`ti - despre Cuvntul
lui Dumnezeu ntrupat, Mntuitorul Iisus Hristos. Prin cuvintele ì
actele slujbei biserice`ti - actele liturgice sunt, ntr-un fel, tot
ntrupri sacramentale, liturgice ale Cuvntului - Cuvntul este cel
ce adun ì ndrum comunitatea spre comuniunea cea
dumnezeiasc.
V. n prezenta lucrare Cap.I.1. Cntarea n cadrul liturgic ortodox.
V.Alexander Schmemann, Euharistia, Taina mpr\iei..., p.71-85 (cap.4 Taina
Cuvntului).
167
Triod..., p.512 (Irmosul Cntrii a noua a Canonului din Joia Mare).
165
166
205
De aceea, ì n cntarea liturgic ortodox, cuvintele sunt de

fapt acelea care organizeaz, structureaz cntarea comunit\ii sau
a psaltului, chiar privind lucrurile la modul concret - ritmic,
melodic, ca ì ethos sau sub toate celelalte aspecte. Cntatul pur
instrumental, muzica pur instrumental n cadrul cultului, chiar
dac poate crea un ambient sonor ì afectiv ce pare adecvat
reculegerii sau solemnit\ii168, este deficitar din punctul de vedere
al fundamentrii autentic teologice (nu doar teoretice) ì a
simbolismului su liturgic. Instrumentul muzical fr cuvnt este
lipsit de teologie n cult, n orice accep\iune am considera
termenul.
Chiar cntatul acompaniat de instrument - n cazul n care
instrumentul, cntnd melodia mai puternic, are un rol de
coordonare a cntrii ob`tii liturgice169 - mut centrul de greutate
al aten\iei de la cuvntul coordonator la instrumentul ì
muzicalul coordonator. ntr-un astfel de caz, n economia
simbolic a slujbei apare o rsturnare: ntr-o ordine liturgic ì
simbolic normal nensufle\itul putnd s fie el cel ce
urmeaz a fi eventual nsufle\it de cuvnt, dar nu s aib un rol
principal de nsufle\ire - fie doar ì ca mijloc de coordonare,
n cazul concret al acompaniamentului muzical-liturgic
(coordonator). Cuvntul concretizat n cuvintele slujbei, ca
instrument liturgic, nu este cuvntul-obiect al unei tratri
filologice a literei cuvntului, ci este cuvntul viu, rostit ì
cntat - vocal - de cel care particip la slujb, pentru c Duhul
Cuvntului trie`te n el.
*
Acustic ì material, vocea este, la rndul su,
instrumentul exclusiv al cuvntului - instrument muzical n cazul
cntrii cuvntului - pentru c ea este instrumentul specific al
omului, prin care acesta exprim cuvntul. Iar aceasta \ine deja de
situa\ia ontologic a omului, a oamenilor, pe care Dumnezeu i-a
fcut dup chipul ì asemnarea Lui, mprtìndu-le ì din puterea
Claude Duchesneau, Michel Veuthey, op.cit., p.90 `.u.

Ibid., p.88.
168
169
206
cuvntului Su [...], fiind ca un fel de umbre ale Cuvntului ì fiind

cuvnttori170.
Astfel, ntr-o spiritualizare (pnevmatizare) de natur
liturgic a instrumentului se poate vorbi despre o relativ
instrumentalitate liturgic ì simbolic att a cuvntului, chip al
instrumentalit\ii iconomiei dumnezeie`ti a Cuvntului, ct ì a
vocii ì chiar a omului creat dup chipul Dumnezeirii, de fiecare
dat pstrndu-se n\elesul specific al atribuirii termenului de
instrument.
Fa\ de aceste instrumente ale slujirii divine, orice alte
instrumente apar ntr-o situa\ie simbolic ì liturgic evident
inferioar ì deci insuficient, ceea ce explic ì nevoia
alegorizarii oricror alte instrumente, inclusiv a celor muzicale
propriu-zise, n direc\ia nchipuirii unor realit\i spirituale,
omene`ti sau dumnezeie`ti. ndeosebi instrumentele muzicale care
apar n cr\ile Vechiului Testament au suferit aceast interpretare
alegoric, n epoca patristic171.
Oarecum ntr-o direc\ie reciproc, ì caracterul de
instrument al omului slujitor, liturghisitor, este adesea pus n
eviden\ de compara\ia cu instrumentele muzicale. Deja
Sf.Clement Alexandrinul vorbea, la modul general, despre om ca ì
despre instrumentul prin excelen\ al Logosului dumnezeiesc172.
Dar ndeosebi imnografia bisericeasc abund n astfel de
compara\ii. i pentru a alege pe unul dintre Sfin\ii Bisericii care nu
este neaparat n legtur cu alctuirea de cntri, spre exemplu
Sf.Ierarh Nicolae, acesta este numit n Acatistul su timpan, care
dai sunet de dumnezeiasc glsuire [...], chimval bine rsuntor
[...], trmbi\a Sfintei Treimi [...] (s.n.).173
Dac ncercm s aprofundm acest fel de compara\ii,
vedem c este vorba de mult mai mult dect de simple figuri de stil.
Atunci cnd Sfin\ii Bisericii sunt numi\i (ca s ne referim totuì ì
la melozii ì imnografii Bisericii): trmbi\ tinuitoare [...] ì
organ mi`cat de Dumnezeu (Cuv.Iosif, scriitorul de cntri,
Sfntul Atanasie cel Mare, op.cit., loc.cit. (p.92; PG 25,101).
Theodore Grold, op.cit., p.125-133.
172
Proteptic, I (PG 8,60), cf. Theodore Grold, op.cit., p.125.
173
Ceaslov..., p.296 (Icosul VII).
170
171
207
pomenit la 4 aprilie)174, aluta care cn\i Duhului (Cuv.Andrei

Criteanul, 4 iulie)175, vioara cea de cntare, struna cuvintelor
Duhului (Cuv.Roman Melodul, 1 octombrie)176, toate acestea
exprim o viziune antropologic, ce este caracteristic Sfin\ilor
Prin\i.
Sf.Vasile cel Mare explic foarte limpede aceast idee,
aratnd c alctuirea trupului omenesc este n chip figurat psaltire
ì instrument armonic muzical pentru nl\area de imne
Dumnezeului nostru. Faptele trupului nostru, care duc la slvirea
lui Dumnezeu, sunt psalmi, atunci cnd trupul, n armonie cu
ra\iunea, ne face s nu svrìm nimic distonant n mi`crile
noastre. Iar cntare este tot ce \ine de contempla\ie nalt ì de
teologie177. Iar un teolog ortodox al secolului nostru exprima
aceeaì idee, chiar dac folosind un sens mai general al
instrumentului: Dumnezeu pentru a se manifesta n noi ì n
sufletul nostru, atunci cnd vrea, El nu are nevoie nici de trupul
nostru, nici de sufletul nostru, dect n msura n care acest trup ì
acest suflet sunt simple instrumente (s.n.), prin care mrturia lui
Dumnezeu se manifest ctre noi178.
*
La un mod mai concret, atunci cnd cntarea vocal este
bogat mpodobit din punct de vedere armonic, polifonic, timbral
ì ritmic prin nso\irea instrumentelor, centrul spiritual al actului
liturgic, n general, se mut spre estetic - fie ì numai spre
aspectul tehnic al acestuia, prin aten\ia pe care o solicit o
complexitate ì (deci) o dificultate n execu\ie mai mare, a unei
muzici mai elaborate artistic.
Lipsa cuvntului n locul central al slujbei. sau n general
lipsa cuvntului n situa\ia muzicii de cult pur instrumentale - ì
este vorba nu de oricare cuvinte, ci de cele n legatur cu Revela\ia,
de cuvnt ca loc teofanic179, care descoper pe Dumnezeu Mineiul pe aprilie..., p.27 (la Vecernie, Stihira a doua la Doamne strigat-am).
Mineiul pe iulie..., p.29 (la Vecernie, Stihira ntia la Doamne strigat-am).
176
Mineiul pe octombrie..., p.6 (la Vecernie, Stihira a doua la Doamne strigat-am).
177
178
Nichifor Crainic, Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936)..., p.206.
179
Paul Evdokimov, L'art de l'icone (Thologie de la beaut)..., p.92.
174
175
208
provoac inevitabil probleme simbolic-liturgice. n cultul cre`tin,

cntatul pur instrumental (le jeu pur d'un instrument) nu constituie
niciodat un (act) ritual propriu-zis. [...] sunetul muzical pe care nul acompaniaz nici un cuvnt este echivoc (s.n.): capabil de o nalt
semnifica\ie spiritual, el scap, dac este singur, n\elegerii (
l'inteligence) discursive180.
O mentalitate instrumental aplicat cntarii poate `terge
distinc\ia originar clar ntre vocal ì instrumental, nscnd o
confuzie ce ncepe odat cu abstractizarea melodiei de cuvnt ì
cntarea ei cu un instrument181. Instrumentul pare a putea suplini
vocea, chiar persoana care cnt, ì i se pot atribui, n mod
idolatric, valen\e (pseudo) personale.
Mai mult, pe un plan spiritual, aceeaì mentalitate
instrumental ì poate fi suficient sie nsì, ca joc al fanteziei
creatoare a omului (care poate avea ì preten\ii gnoseologice),
voind uneori chiar s se substituie participrii la miracolul ce
ntrece orice nchipuire a Descoperirii Dumnezeie`ti, n care cele
ce ochiul n-a vzut ì urechea n-a auzit, ì la inima omului nu s-au
suit, pe acestea le-a gtit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El (I
Cor.2,9; Is.64,3).
Astfel, mai pu\in evident este importan\a activit\ii
imaginare declanàte de intimitatea cu diferite modalit\i ale

materiei. Lucrnd cu un silex sau cu un ac primitiv, legnd piei de
animale sau panouri de lemn, pregtind o undi\ sau un vrf de

sgeat, modelnd o statuet n lut, imagina\ia deceleaz analogii
nebnuite ntre diferite niveluri ale realului; uneltele ì obiectele sunt
ncrcate de nenumrate simbolisme, lumea lucrului microuniversul care confisc aten\ia me`teùgarului timp
ndelungat - devine un centru misterios ì sacru, bogat n
semnifica\ii182. i de asemenea, la niveluri variate de cultur
(dovad de mare vechime), se pare c exist o legtur intim ntre
arta faurului, tehnicile oculte (àmanism, magie, practica vindecrii
etc.) ì arta cntecului (s.n.), a dansului, a poeziei183.
Joseph Gelineau, op.cit., p.189; v. ì ibid, loc.cit., nota 295.
Curt Sachs, The Rise of Music in the Ancient World - East and West, London,
1944, p.47.
182
Mircea Eliade, op.cit., vol.I, p.43.
183
Ibid.,p.63.
180
181
209
ntr-o astfel de perspectiv, instrumentul muzical posed o

anumit supra-suficien\, redundan\ sau chiar lips de necesitate
simbolic ì liturgic, ce afecteaz echilibrul ì iconomia simbolic
a slujbei - instituit, n ultim instan\, revela\ional - rtcind ì
falsificnd participarea omului la realitatea liturgic. De aceea,
clopotul ì toaca par simbolul sonor suficient al lumii afar de
om, suficient datorit reduc\ionismului men\ionat mai nainte,
posibil n reprezentarea celor nensufle\ite ì nepersonale.
Estetic, pseudo-spiritual sau confuzional, instrumentul
folosit excesiv deturneaz sufletul de la rosturile fundamentale ale
slujbei biserice`ti: legtura cu Dumnezeu a omului, spre mntuirea
ntru Iisus Hristos, n Duhul Sfnt.
*
Exist totuì un viitor al instrumentelor n Liturghia
ve`nic a mpr\iei lui Dumnezeu, cnd, dup cum vedem n
Apocalips, la trmbi\a cea de apoi (I Cor.15,52) fptura nsì
se va izbvi din robia stricciunii, ca s fie prta` la mrirea fiilor
lui Dumnezeu (Rom.8,21), ì alutele (Apoc.5,8) sau trmbi\ele
(Apoc.8,2) vor fi ì ele prezente, desigur ntr-un mod spiritual184, n
cntarea de slav pe care toat fptura (Apoc.5,13) o va nl\a
Dumnezeirii n cerul nou ì pmntul nou (Apoc.21,1).
4. Cntarea bisericeasc ortodox n raport cu muzica altor

confesiuni ì culte
Un caz particular al rela\iei cntrii liturgice ortodoxe cu
muzicile din afara Bisericii este cel care apare n cadrul
ecumenic, altfel spus n cadrul rela\iilor cu muzicile celorlalte
confesiuni cre`tine (de obicei apusene).
Winfried Kurzschenkel, op.cit., p.110.
184
210
Sunt bine cunoscute, de-a lungul secolelor, situa\iile de

influen\are reciproc a Rsritului ì a Apusului - de-ar fi s
amintim doar contribu\ia Bizan\ului la cristalizarea muzicii
gregoriene185 ì la introducerea orgii186 n Biserica Apusean, sau
influen\a apusean n cazul introducerii cntrii armonice n
Bisericile Ortodoxe187, sau originea comun a nota\iilor neumatice
folosite n Rsrit ì n Apus ncepnd cu secolele VIII-IX188 etc.
Tabloul diversit\ii solu\iilor muzicale adoptate ì folosite
de diferitele confesiuni, ca ì complexitatea interdependen\elor
muzicale interconfesionale pot da o oarecare imagine a
numeroaselor modalit\i de comunicare prin muzic nu numai ntre
confesiuni, ci ì n general, ntre Biseric ì lume. n acest sens,
unele dintre stilurile muzical-liturgice ale Ortodoxiei, cum este cel
bizantin sau stilul coral al Bisericii Ruse, au devenit bunuri
culturale universale, depìnd cadrele na\ionale ì confesionale189.
ns trebuie observat c toate aceste exemple venerabile
amintite se refer la procese ndelungate, desfùrate pe durate
foarte ntinse, uneori de-a lungul a secole de istorie, fapt ce a
permis o selec\ie ì o recep\ie eclezial de natur s evite
declanàrea unor crize n cadrul schimburilor muzicale ecumenice.
De aceea ele nu pot argumenta sau scuza mprumuturi muzicale
grbite n cultul ortodox, fenomene la care asistm cteodat, n
cadrul unor adevrate confuzii liturgice ì confesionale
contemporane.
Despre cntrile cu totul deosebite de cele pe care le
cuprind cr\ile ortodoxe de cult, ca melodie ì con\inut [...] [care]
au nceput s ptrund ì sunt cntate n biserici, fiind preferate ì
de unii preo\i slujitori sau cntre\i biserice`ti, [...] socotind c
prin aceasta atrag lumea la biseric [...], trebuie s spunem, fr
òvial, c ele nu sunt de tradi\ie ortodox, ci sunt inspirate din
185
Modelul bizantin pentru nceputurile muzicii gregoriene este men\ionat n

nenumrate lucrri de specialitate; v. spre ex. (rezumativ) Dic\ionar de termeni
muzicali..., p.221 (art. Muzica gregorian).
186
n Europa apusean a evului mediu, prima org apare n anul 757, cnd mpratul bizantin
Constantin Kopronymos face cadou o org regelui Pippin, cf. Ibid., p.357.
187
V. n prezenta lucrare Cap.III.2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie
filozofic ì realitate teologic.

188
Constantin Floros, Einfhrung in die Neumenkunde..., p.10-16.
189
Irenus Totzke, Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche)..., p.163.
211
cntarea cultic protestant ì neoprotestant. Dac ne referim la

con\inutul lor, [...] la unele laturi ale nv\turii de credin\, [...]
acestea sunt prezentate insuficient ì pueril [...] [ì] din punct de
vedere catehetic sau doctrinar, nu sunt de folos. Fa\ de
imnografia ortodox att de bogat n idei doctrinare ì n
frumuse\e poetic, acestea sunt ncercri nereuìte de poezie
religioas care ntre\in ì cultiv un cre`tinism pesimist, bazat pe
pcat, suferin\ ì ntristare, fr ca din ea s transpar bucuria
nvierii ì transfigurrii omului ì a firii nconjurtoare. n ceea ce
prive`te melodiile acestor cntri, acestea merg de la muzic
popular la vals, de la doin la roman\, dar numai cntare
bisericeasc nu este. [...] Ea nseamn desconsiderarea cntrii
biserice`ti autentice, plin de con\inut doctrinar ì de frumuse\e,
ì a melodiei tradi\ionale a muzicii biserice`ti, care te ndeamn la
rugciune ì medita\ie, iar nu la dans sau la distrac\ie.190
De asemenea, nu introducerea instrumentelor muzicale
[...] sau a unor cntri de influen\ protestant sau sectar, strine
de duhul autentic ortodox, sunt cile de a atrage [...] la biseric, ci o
intens ì sus\inut lucrare de educa\ie ì instruire religioas.
Biseric Ortodox nu are nevoie de asemenea mijloace, cnd ea are
o muzic att de cald ì de apropiat sufletului omenesc, crend
cea mai propice atmosfer de rugciune. Biserica trebuie s rmn
mediu de nl\are sufleteasc, de medita\ie ì de rugciune ì s nu
fie transformat n discotec sau loc de distrac\ie. [...] Sacrul ì
profanul nu se confund. 191
Pr.Prof.Dr.Nicolae D.Necula, op.cit., p.28-30.

Ibid., p.19; v. ì Vasile Gavril, Bog\ia spiritual ì frumuse\ea cntrii biserice`ti
fa\ de cntrile gruprii Oastea Domnului (lucrare de seminar, alctuit n cadrul
pregtirii doctoratului n teologie, sub ndrumarea Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu),
mss.dact.
190
191
212
Concluzii Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe
CONCLUZII CONDI|IA CNTRII LITURGICE

ORTODOXE
Referitor la identitatea specific a cntrii liturgice n

Biserica Ortodox, la captul parcurgerii tuturor capitolelor
prezentei lucrri se impun o serie de concluzii generale:
1. Cntarea Bisericii Ortodoxe este n primul rnd
liturgic1, fiind intim legat de slujbele biserice`ti. Considerarea
cntrii ortodoxe la modul abstract, adic rupt de cadrul su
liturgic firesc, nu face dect s-i altereze identitatea autentic ì s-i
rpeasc dimensiunea sa cea mai important, definitorie, cea care
constituie, ntr-un fel, inima sau sufletul su.
2. Cuvntul ocup un loc esen\ial, n cadrul unei teologii ì
a unei spiritualit\i caracteristice, ceea ce explic raportarea
complex a cntrii liturgice ortodoxe, ca ì cntare bisericeasc2,
fa\ de muzica din afara Bisericii3. Altfel spus, cntarea liturgic
ortodox este cu necesitate bisericeasc, adic are sens ì relevan\
- telogic, spiritual etc. - doar n cadrul Bisericii.
3. De asemenea, se mai poate observa c exist o anumit
condi\ie teologic secund a cntrii liturgice ortodoxe. Astfel,
dac despre cuvntul liturgic singur, luat oarecum n sine, se poate
spune c este simbol liturgic epifanic al nsuì Cuvntului
Dumnezeiesc ntrupat sau loc teofanic prin exelen\, deci este
simbol mai necesar sau direct al Dumnezeirii, n schimb despre
cntare se poate vorbi mai ales ca despre o manifestare sau un
atribut al duhurilor secunde, create, n sensul n care Sf.Vasile cel
Mare numea psalmul [...] lucrul ngerilor4, iar Sf.Dionisie PsudoAreopagitul punea inspira\ia imnelor biserice`ti pe seama
Cap.I al lucrrii.
Cap.II.
3
Cap.III.
1
2
Sfntul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi (Ps.I)..., p.184 (PG 29,213).
213
procesiunii lor prin treptele Ierarhiei cere`ti, chiar dac inspira\ia

ultim ì are izvorul n Harul Dumnezeiesc.
Acest lucru apare evident ì din situarea cntrii n economia
textului biblic, mai ales a celui nou-testamentar, care a fost preluat ì
oglindit apoi ì n iconomia slujbelor biserice`ti. Conform acestei
iconomii biblico-liturgice, cntrile biblice ale ngerilor - Sfnt,
Sfnt, Sfnt este Domnul Savaot (Is.6,3) sau Slav ntru cei de sus
lui Dumnezeu ì pe pmnt pace, ntre oameni bunvoire! (Lc.2,14) sunt ì locul liturgic n care, dup cuvintele Sf.Grigorie de Nyssa, are
loc ntlnirea firii noastre cu ngerii5 ntru lauda adus Dumnezeirii
prin cntrile preluate ì n slujbele Bisericii.
ns ndeosebi n lumina ntruprii cntarea bisericeasc ì
dezvluie plinirea condi\iei sale ì n acest sens mai ales locurile
biblice care vorbesc despre cntarea Mntuitorului mpreun cu
ucenicii Si (Mt.26,30; Mc.14,26) sunt dttoare de bogate sugestii.
n (ì prin) Ipostasul Mntuitorului firea omeneasc rspunde lui
Dumnezeu, aà cum un instrument bun rspunde celui care cnt
cu el ì aà cum omul rspundea n Rai Cuvntului Dumnezeiesc; ì
ce cuvnt de rspuns se cuvine lui Dumnezeu mai mult dect
Doxologia, cntarea de laud, jertfa de laud, dup cuvintele
psalmilor, prelua\i ì n cultul Bisericii (Ps.68,34; 49,24).
ncadrat n Iconomia Mntuirii, rspunsul doxologic al
omului prive`te natura sa cea mai intim ì n acest sens cntarea
liturgic, pe care omul o nal\ lui Dumnezeu este expresia a ceea
ce este omul nsuì, aflat pe calea mntuirii, n sensul cel mai nalt,
pnevmatic, atingnd identitatea sa spiritual ca simbol al
pregustrii, deja, a strii viitoare, a eshatonului. Omul ce nainteaz
pe calea mntuirii este (sau devine) el nsuì cntarea ce rspunde,
ce se aduce naintea lui Dumnezeu - iarì, dup chipul ì ntru
nsì Jertfa Mntuitorului: Caci Tu e`ti Cel ce aduci ì Cel ce Te
aduci [...] Hristoase, Dumnezeul nostru6.
Dar, pe lng omul cruia i este restabilit condi\ia originar
de cntre\, de instrument de cntare a Dumnezeirii(aà cum
vedem la Sfin\ii Bisericii), ì ntreaga fptur [care] mpreun
Sf.Grigorie de Nyssa, Comentar la titlurile psalmilor, PG 45,481-485,
cf.Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a
unit\ii n dreapta credin\..., p.69.
6
5
214
Concluzii Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe
suspin [...] a`teptnd [...] rscumpararea (Rom.22 `.u.) este

chemat s se ridice din starea n care a ajuns prin cderea primilor
oameni la cntarea cea nou a nvierii, la armonia corului ntregii
crea\ii restaurate prin Jertfa Mntuitorului, n care toat fptura
[laud] [...] pe Domnul7 n identitatea sa specific. Astfel cele
nensufle\ite nu mai au nevoie s fie prefcute n vreun instrument
muzical de lucrarea omeneasc, pentru c fiecare dintre ele ì are
deja glasul su specific, druit prin crea\ie.
Iar omul, capabil s recunoasc ì s numeasc (Fac.2,19
`.u.), ntru cur\ia Duhului, adevrul ì ra\iunile autentice,
originare, ale tuturor celor create, ì pstreaz un loc special n
acest cor ob`tesc al crea\iei, loc la care este ndrept\it prin
creerea sa deosebit, dup chipul ì asemnarea lui Dumnezeu
(Fac.1,26-27). El se simte chemat s rzbat chiar ì dincolo de
cntarea lucrurilor lumii acesteia, spre chipul nevzut al Cntrii
cerului nou ì pmntului nou (Apoc.21,1), al cntrii
duhovnice`ti (Ef.5,19; Col.3,16) ce nu mai are nevoie de cuvinte
ì cntari auzite, rostite cu buzele, ì care, aà cum nva\ Sf.Prin\i,
se desvrè`te n tcere, atunci cnd cuvintele se mpu\ineaz ì
ncepe tcerea absolut8, ce corespunde, sau este un alt chip al
ntunericului divin al Tainei dumnezeie`ti9.
n toate acestea caracterul secund al cntrii men\ionat mai
nainte - ì care la modul ontologic este de fapt o expresie, un simbol
al caracterului creat, deci inevitabil secund, al fpturii - prin
Mntuitorul ì gse`te plinirea ultim, cea mai nalt a sa, care este
prtìa dup har la firea cea dumnezeiasc (II Petr.1,4), ntru
ndumnezeirea la care sunt chema\i to\i ì toate. i aceasta
Ibid., p.71 (Stih nainte de Evanghelie, la Utrenia Duminicilor).
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistic..., p.151 `.u. (PG 3,1033).
9
Ibid., p.147 `.u. (PG 3,997-1001).
7
8
215
ndrept\e`te n ultim instan\ numirile de sfinte10 ì

dumnezeie`ti11 ce se dau cntrilor Bisericii.
Sf.Dionisie pseudo-Areopagitul, Ierarhia bisericeasca..., p.93, 85, 92, 112 (PG

3,396; 425; 428; 485);v. ì Sf.Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeie`tii Liturghii, tr.
de Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Bucure`ti, 1989, p.31 (PG 150,376).
11
Sf.Dionisie pseudo-Areopagitul, Ierarhia bisericeasc..., p.94 `.u. (PG 3,429-432).
10
216
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. Edi\ii ale Sfintei Scripturi
- Biblia sau Sfnta Scriptur, Bucure`ti, 1982.

- La Bible - Traduction oecumnique, Paris, 1988.
- Novum Testamentum Graece, (E.Nestle, K.Aland), 27.revidierte
Auflage, Stuttgart, 1993.
2. Dic\ionare, enciclopedii, lexicoane, concordan\e

- Brockhaus Enzyklopdie, ed.XIX, 8.Band, Mannheim, 1989;
20.Band, 1993.
- Computer-Concordanz zum Novum Testamentum Graece, Berlin,
New-York, 1980.
- Dictionnaire d'archeologie chretienne et de liturgie, Cabrol-Leclerc,
tome III, I partie, Paris, 1948.
- Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984.
- Dic\ionarul explicativ al limbii romne, Bucure`ti, 1975.
- Dictionary of the Bible, IX ed., Edinburgh, 1910.
- Dizionario patristico e di antichita cristiane, vol.I, Roma, 1983.
- Encyclopedie des musiques sacres, vol.I-III, Paris, 1968-1970.
- Evangeliches Kirchenlexikon, zweiter Band, Gttingen, 1989.
- Grand Larousse Universel, tome 8, 14, Paris, 1991.
- A Greek-English Lexicon, compiled by H.G.Lidell-R.Scott, ninth
ed.reprint., Oxford, 1985.
- Lexikon fr Theologie und Kirche, Freiburg im Breisgau, 1962.
- Lexikon zur Bibel, herausgegeben von Fritz Rienecker, Wuppertal,
1960.
- Musik in Geschichte und Gegenwart, Band II u.XVI, Mnchen,
1989.
- Musik Lexikon (Hugo Riemann), ed.XI, Berlin, 1929.
- New Catholic Enciclopedia, vol.X, Washington, 1967.
217
- The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol.3, London,

Washington D.C., Hong Kong, 1980 (art.Byzantine Music, p.553566).
- A Patristic Greek Lexicon, ed.by G.W.H.Lampe, D.D., Oxford,
1961.
- Theologische Realenzyklopdie, Berlin, 1977 (Band I), 1978 (Band
III), 1994 (Band XXIII).
Bria, Pr.Prof.Dr.Ion
- Dic\ionar de teologie ortodox, Bucure`ti, 1981.
Ionescu, Gheorghe C.
- Lexicon (al celor care, de-a lungul veacurilor, s-au ocupat cu muzica
de tradi\ie bizantin n Romnia), Bucure`ti, 1994.
Sachs, Curt
- Real-Lexikon der Musikinstrumente, Berlin, 1913.
Sava, Iosif; Vartolomei, Lumini\a
- Dic\ionar de muzic, Bucure`ti, 1979.
Vigouroux, F.
- Dictionnaire de la Bible, Tome II, Paris, 1899.
3.Izvoare
a. Literatur patristic ì post-patristic
Sf.Atanasie cel Mare
- Cuvnt despre ntruparea Cuvntului, tr. de Dumitru Stniloae, n
vol. Scrieri, partea I, PSB nr.15, Bucure`ti, 1987.
Fericitul Augustin
- Confessiones (Mrturisiri), tr. de Nicolae Barbu, PSB nr.64,
Bucure`ti, 1985.
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul
- Ierarhia cereasc ì
- Ierarhia bisericeasc, tr. de Cicerone Iordchescu, ed.II, Iaì, 1994.
- Despre numele divine, tr. de Cicerone Iordchescu ì Theodor
Simenschy,
- Teologia mistic, tr. de Theodor Simenschy, ed.II, Iaì, 1993.
Sf.Grigorie de Nazianz
- Cele cinci cuvntri teologice, tr. de Dumitru Stniloae, Bucure`ti,
1993.
218
Bibliografie
Sf.Ioan Damaschin
- Dogmatica, tr. de Dumitru Fecioru, ed.III, Bucure`ti, 1993.
- Cultul sfintelor icoane - Cele trei tratate contra iconocla`tilor, tr. de
Dumitru Fecioru, Bucure`ti, 1937.
Sf.Ioan Gur de Aur
- Tratatul despre preo\ie, tr. de D.Fecioru, Bucure`ti, 1987 (p.21-154,
ntr-un volum unic, mpreun cu scrierile despre preo\ie ale
Sf.Grigorie de Nazianz ì Sf.Efrem Sirul).
Sf.Maxim Mrturisitorul
- Mistagogia, tr. de Dumitru Stniloae (sub titlul Cosmosul ì sufletul,
chipuri ale Bisericii), n Revista Teologic, 1944, nr.3-4, p.162181, nr.7-8, p.335-356.
- Rspunsuri ctre Talasie, tr. de Dumitru Stniloae, n Filocalia,
vol.III, Sibiu, 1948.
Sf.Niceta de Remesiana
- Despre folosul cnarii de psalmi, tr. de tefan C.Alexe, n MB,
1971, nr.1-3, p.135-142.
Sf.Nicolae Cabasila
- Tlcuirea Dumnezeie`tii Liturghii, tr. de Ene Brani`te,
- Despre via\a n Hristos, tr. de Teodor Bodogae, Bucure`ti, 1989.
Sf.Simeon al Tesalonicului
- Tractat asupra tuturor dogmelor credin\ei noastre ortodoxe,
tr.rom.tip. de Toma Teodorescu, Bucure`ti, 1865-1866.
Sf.Teodor Studitul
- Iisus Hristos prototip al icoanei Sale tratatele contra
iconomahilor, tr.de Ioan I.Ica jr., Alba Iulia, 1994.
Sf.Vasile cel Mare
- n Scrieri, Partea ntia, tr. de Dumitru Fecioru, PSB nr.17,
Bucuresti, 1986:
- Omilii la Hexaemeron, p.69-180.
- Omilii la Psalmi (la Ps.I, VII, XIV, XXVIII, XXIX,
XXXII, XXXVI, XLIV, XLV, XLVIII,
LIX, LXI, CXIV), p.181-344.
- Omilia a III-a la cuvintele Ia aminte la tine nsu\i, p.365375.
- Omilia a XII-a, La nceputul Proverbelor, p.467-487.
- Omilia a XXII-a ctre tineri, p.566-582.
- n Scrieri, Partea a doua, tr. de Iorgu D.Ivan, PSB nr.18, Bucure`ti,
1989:
- Asceticele, p.55-98.
- Regulile morale, p.99-197.
- Cuvnt ascetic II, p.198-204.
219
- Cuvnt ascetic III, p.205-208.

- Regulile Mari, p.209-312.
- Capitolele Regulilor mici, p.313-468.
- Constitu\iile ascetice, p.469-528
- Epistola (ascetic) 2, Ctre prietenul Grigorie, p.531-536.
- n Scrieri, Partea a treia, tr. de Constantin Corni\escu ì Teodor
Bodogae, PSB nr.12, Bucure`ti, 1988:
- Despre Sfntul Duh, p.15-92.
- Epistole, p.115-625.
Migne, J.P.
- Patrologiae cursus completus, Series latina, Paris, 1844-1864, 221
vol.; Series graeca, Paris, 1857-1866, 161 vol. (pentru compararea
citatelor patristice folosite).
b. Cr\i de slujb ì tipic
- Liturghier, Bucure`ti, 1956 (ì ed.din 1987).
- Molitfelnic, Bucure`ti, ed.IV, 1984.
- (Aghiazmatar, ed.IV, Bucure`ti, 1984).
- Ceaslov, Iaì, 1990.
- Octoih mare, ed.VI, Bucure`ti, 1975.
- Octoih mic, Sibiu, 1970.
- Triod, ed.VII, Bucure`ti, 1970; ed.VIII, 1986.
- Penticostar, ed.VII, Bucure`ti, 1988.
- Mineie pe:
Ianuarie, ed.II, Bucure`ti, 1909; ed.V, 1975.
Februarie, ed.V, Bucure`ti, 1976.
Martie, ed.V, Bucure`ti, 1977.
Aprilie, ed.V, Bucure`ti, 1977.
Mai, ed.V, Bucure`ti, 1978.
Iunie, ed.IV, Bucure`ti, 1972.
Iulie, ed.V, Bucure`ti, 1984.
August, ed.IV, Bucure`ti, 1974.
Septembrie, ed.V, Bucure`ti, 1984.
Octombrie, ed.V, Bucure`ti, 1983.
Noiembrie, ed.V, Bucure`ti, 1983.
Decembrie, ed.VI, Bucure`ti, 1991.
- Antologhion, Timiòara, 1984.
- Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976.
220
Bibliografie
Pentru eventuala comparare a textelor cntrilor cu versiunile lor n limba

greac:
- Euchologion mega, Roma, 1873.
- Horologion, Roma, 1876.
- Parakletike (Oktoechos e megale), Roma, 1885; Atena (?).
- Triodion, Roma, 1879; Atena, 1967.
- Pentekostarion, Roma, 1889; Atena, 1959.
- Menaia, 6 vol., Roma, 1888-1901; 12 vol., Atena (?).
c. Izvoare muzicale
(Majoritatea lucrrilor citate ca izvoare muzicale sunt nso\ite de
introduceri, prefe\e etc. sau chiar de studii ample - cum este cazul
edi\iilor de documente muzicale bizantine care sunt folosite adesea n
lucrare.)
c1. Paleografie muzical bizantin
Izvoare ale muzicii romnesti (IMR):
- Vol.VII A-D, documenta et transcripta, Filothei sin Agi JipeiPsaltichia romneasc, ed. Sebastian Barbu-Bucur:
vol.I: Catavasier, Bucure`ti, 1981;
vol.II: Anastasimatar, Bucure`ti, 1984;
vol.III: Stihirariul, Bucure`ti, 1986;
vol.IV: Stihirar-Penticostar, Buzu, 1992.
- Vol.VIII, Monumenta et transcripta, Anastasimatarul de la ClujNapoca (ms.1106), ed. Hrisanta Trebici-Marin, Bucure`ti, 1985.
Monumenta Musicae Byzantinae (MMB):
- Serie principale - Facsmils:
- Vol.I, Sticherarium (Codex Vindobonensis Theol.Gr.181),
Ed.Carsten Hoeg, H.J.W.Tillyard, Egon Wellesz,
Copenhague, 1935.
- Vol.V.A, Fragmenta chiliandarica palaeoslavica (Mss.307 ì
308 man.Chiliandari), Copenhagen, 1957.
- Vol.VII, Specimina notationum antiquiorum, Ed. Oliver
Strunk, Pars Principalis et Pars Suppletoria, Copenhague,
1966.
- Vol.VIII, Hirmologium Sabbaiticum (Cod.Saba 83), Ed.
Jorgen Raasted, Pars Principalis et Pars Suppletoria (Prima,
Secunda), Copenhague, 1968-1970.
221
- Vol.IX, Triodium Athoum, Edd. Enrica Follieri et Oliver

Strunk, Pars principalis et Pars suppletoria, Copenhague,
1975.
- Vol.X, Sticherarium Antiquum Vindobonense (Cod.
Vindobonensis Theol.Gr.136), Ed. Gerda Wolfram, Pars
Principalis et Pars Suppletoria, Vindobonae, 1987.
- Vol.XI, Sticherarium Ambrosianum (Cod.Ambrosianus A 139
sup), Edd.Lidia Perria et Jorgen Raasted, Pars Principalis et
Pars Suppletoria, Copenhague, 1992.
- Transcripta:
- Vol.I, Die Hymnen des Sticherarium fr September,
bertragen von Egon Wellesz, Copenhague, 1936.
- Vol.III, The Hymns of the Octoechus, Part I, transcribed by
H.J.W.Tillyard, Copenhagen, 1940.
- Vol.V, The Hymn of the Octoechus, Part II, transcribed by
H.J.W.Tillyard, Copenhague, 1947.
- Vol.VII, The Hymns of the Pentecostarium, transcribed by
H.J.W.Tillyard, Copenhagen, 1960.
Thibaut, Jean-Baptiste
- Monuments de la Notation Ekphontique et Hagiopolite de l'glise
Grecque, Saint Petersbourg, 1913.
c2. Cr\i de cntri
n nota\ie post-hrisantic ì liniar
(Dintre deosebit de numeroasele cr\i de cntri biserice`ti, ca ì
dintre multele culegeri corale, men\ionm n aceast Bibliografie doar
cteva, alturi de cele men\ionate n cursul lucrrii, n aà fel nct, luate
mpreun, s poat da o imagine de ansamblu suficient asupra
domeniului tratat.)
Cun\anu, Pr.Prof.Dimitrie
- Cntrile biserice`ti dup melodiile celor opt glasuri, ed.III, Sibiu,
1932 (ed.IV, Sibiu, 1943).
Ploe`teanu, P.S.Nifon N.
- Carte de muzic bisericeasc pe psaltichie ì pe note liniare pentru
trei voci, Bucure`ti, 1902.
222
Bibliografie
Popescu-Pasrea, I.
- Catavasier (ce cuprinde catavasiile de peste tot anul, svetelnele ì
voscresnele nvierii, precum ì doxologiile mici ì mari pe 8 glasuri),
Bucure`ti, 1927.
Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Croitoru, Prof.Ion
- Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucuresti, 1953 (ed.II,
1974).
Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene
- Anastasimatarul uniformizat: Utrenierul, Bucure`ti, 1954 (ed.II,
1974).
- Cntrile Sfintei Liturghii ì podobiile celor opt glasuri, Bucure`ti,
1960 (ed.III, 1969).
Lungu, Prof.Nicolae; Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene; Popescu, Pr.Chiril
- Cntrile Penticostarului, Bucure`ti, 1980.
Cusma, Prof.Dimitrie; Teodorovici, Pr.Prof.Ioan; Prof.Dobreanu,
Gheorghe
- Cntri biserice`ti, Timiòara, 1980.
Brie, Pr.Prof.Ioan
- Cntri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988.
(Colectiv)
- Cntrile Sfintei Liturghii ì alte cntri biserice`ti, Bucure`ti, 1992.
Grajdian, Pr.Lect.Vasile
- Cntri biserice`ti, Sibiu, 1994.
c3. Muzic coral (armonic-polifonic)
Popescu-Pasrea, Ion
- Cntrile Sfintei Liturghii scrise pe muzic bisericeasc ì
armonizate pe 2 voci, Bucure`ti, 1924.
Lungu, Prof.Nicolae
- Liturghia psaltic pentru cor mixt, Bucure`ti, 1957.
Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu
- Repertoriu coral, Bucure`ti, 1983.
Vrionides, Christos
- Byzantine Hymnology, The Divine Services of the Greek Orthodox
Church, II ed., Massachusetts, 1980.
223
d. Tratate despre cntarea liturgica ortodox,

gramatici ale muzicii psaltice
Monumenta Musicae Byzantinae
- Corpus Scriptorum de re musica:
- Band I - Gabriel Hieromonachos, Abhandlung ber den
Kirchengesang, herausgegeben von Christian Hannick und
Gerda Wolfram, Wien, 1985.
- Band II - (The Treatrise of Manuel Chrysaphes, The
Lampadarios) On the Theory of the Art of Chanting and on
certain erroneus Vievs that some hold about it, text,
Translation and Commentary by Dimitri E.Conomos, Wien,
1985.
- Band III - Hieronymus Tragodistes, ber das Erfordernis von
Schriftzeichnen fr die Musik der Griechen, herausgegeben
von Bjarne Schartau, Wien, 1990.
Chrysanthe de Madythe
- Theoretikon mega tes mousikes, Triest, 1832 (retip. Atena, 1977).
Popescu-Pasrea, Ion
- Principii de muzic bisericeasc-oriental (psaltic), Bucure`ti,
1939.
Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Croitoru, Prof.Ion
- Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969.
e. Alte izvoare
- Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure`ti, 1953.
Christ, W.; Paranikas, M.
- Anthologia graeca Carminum Christianorum, Lipsiae, 1871 (reprod.
Hildesheim, 1962).
Cuza, Alexandru Ioan
- Decretul nr.101 din 18 ianuarie 1865, publicat n Monitorul.Jurnal
oficial al Principatelor Unite Romne, nr.17, 23 ian.-4 febr.1865,
p.89, col.II-III.
Dionisie din Furna
- Erminia picturii bizantine, Timiòara, 1979.
Floca, Arhid.Prof.Dr.Ioan N.
- Canoanele Bisericii Ortodoxe - note ì comentarii, (Sibiu) 1991.
Karmires, Ioannes
- Ta dogmatika kai symbolika mnemeia tes orthodoxou katholikes
ekklesia, Tom.I-II, ed.II, Atena, 1960 - reprod. Graz, 1968.
224
Bibliografie
Mansi, J.D.
- Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, 31 vol.,
Florenta, 1759-1798; retip. Paris, 1901 - ed.reprod. Graz, 1960.
Mateos, Juan (ed)
- Le Typicon de la Grande glise (Ms.Sainte-Croix, nr.40), vol.I-II, n
Orientalia Christiana Analecta, nr.165-166, Roma, 1962-1963.
McKinnon, James (edited by)
- Music in early Christian literature, Cambridge, 1987.
Mila`, Nicodim
- Canoanele Bisericii Ortodoxe - nso\ite de comentarii, tr. de Uros
Kovincici ì Nicolae Popovici, Arad, vol.I, partea I - 1930, partea II
- 1931, vol. II, partea I - 1934.
Strobel, August
- Texte zur Geschichte des frhchristlichen Osterkalenders, n
Liturgiewissenschaftliche Quellen und Forschungen, Band 64,
Aschendorf, Mnster, 1984.
4. Literatur de specialitate
a. Teologie, liturgic
Altaner, Berthold; Stuiber, Alfred
- Patrologie, 9.Aufl., Freiburg, Basel-Wien, 1980.
Andronikof, Constantin
- Le sens des Ftes, Paris, 1970 tome I, 1985 tome II.
- Le ciel et la terre, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences
Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1979),
Roma, 1980, p.1-18.
- Liturgique et liturgie - Mthode et priere, n vol. La liturgie: son
sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences
Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981),
Roma, 1982, p.17-27.
- La doctrine trinitaire du Triode, n vol. Trinit et Liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1983), Roma, 1984, p.17-35.
- Le Temps de la Liturgie, n vol. Eschatologie et Liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1984), Roma, 1985, p.17-33.
225
- La Thotokos mdiatrice du salut dans la liturgie, n vol. La Mre

de Jsus-Christ et la communion des saints dans la liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXXII-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1985),Roma, 1986, p.29-44.
- Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme), Paris,
1988.
- Homo liturgicus, n vol. Liturgie et Anthropologie (Confrences
Saint-Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989),
Roma, 1990, p.15-24.
- Tradition et devenir de la vie cretienne, Trad., 1992, p.11-20.
Baumstark, Anton
- Liturgie compare, Chevetogne, 1940 (ed.III, rev.de Bernard Botte,
1953).
- Nocturna laus - Tipen frchristicher Vigilienfeir und ihr Fortleben
vor allem im rmischen und monastischen Ritus, Aus dem Nachlass
herausgegeben von Odilo Heiming, n Liturgiewissenschaftliche
Quellen und Forschungen, Heft 32, ed.II (fotomechanischer
Nachdruck der 1957 erschienenen Ausgabe), Aschendorff, Mnster,
1967.
Bobrinskoy, Boris
- Comment le Christ et le Saint Esprit se situent-ils l'un par rapport
l'autre dans la liturgie ?, n vol. Le Christ dans la liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1980), Roma, 1981, p.27-35.
- Liturgie et eschatologie, n vol. Eschatologie et Liturgie
Paris, 1984), Roma, 1985, p.35-46.
- Le Mystre de la Trinit (Cours de thologie orthodoxe), Paris,
1986.
Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene
- Teologia icoanelor, ST seria II, IV (1952), nr.3-4, mart.-apr., p.175201.
- Idei, principii ì preocupri sociale n cultul Bisericii Ortodoxe, ST
seria II, V (1953), nr.7-8, iul.-aug., p.432-458.
- Cultul ortodox ca mijloc de promovare a dreptei credin\e, a
dragostei, a pcii ì a bunei n\elegeri ntre popoare, ST seria II, V
(1953), nr.9-10, sept.-oct., p.626-642.
- Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì
revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox, Ort.XXI
(1969), nr.2, p.197-215.
- Cultul ortodox n cadrul lumii de azi - Opinii ale unui teolog romn
ortodox, MO XXVI (1974), nr.3-4, p.245-251.
226
Bibliografie
- Eglise et liturgie dans la Mystagogie de Saint Maxime le

Confesseur, n vol. L'Eglise dans la liturgie (Confrences SaintSerge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris,1979), Roma,
1980, p.67-79.
- Liturgica special, Bucure`ti, 1985.
- Liturgica general - cu no\iuni de art bisericeasc, arhitectur ì
pictur cre`tin, ed.II, Bucure`ti, 1993.
Bria, Pr.Prof.Dr.Ion
- Ecleziologia comuniunii, ST seria II, XX (1968), nr.9-10, p.669-681.
- Spiritul teologiei ortodoxe, Ort.XXIV (1972),nr.2, p.177-194.
- Credin\a pe care o mrturisim, Bucure`ti, 1987.
Cernokrak, Nicolas
- La Tradition et la Parole de Dieu, Trad., p.37-53.
- L'homme et le sacrifice cultuel de la Nouvelle alliance, n vol.
Liturgie et Anthropologie (Confrences Saint Serge, XXXVI-e
semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma, 1990, p.33-45.
Crainic, Nichifor
- Nostalgia paradisului, ed.III, Iaì, 1994.
- Sfin\enia - mplinirea umanului (curs de teologie mistic, 19351936), Iaì, 1993.
Dalmais, Irne-Henri
- L'Eglise icone du Mystre: la Mystagogie de S.Maxime le
Confesseur, une ecclsiologie liturgique, n vol. L'Eglise dans la
liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes
Diaconescu, Mihail
- Prelegeri de estetica Ortodoxiei, I.Teologie ì estetica, Gala\i, 1996.
Evdokimov, Paul
- L'art de l'icone - Theologie de la beut, Paris, 1972, tr.rom. de
Grigore Moga ì Petru Moga, Bucure`ti, 1992.
- Iubirea nebun a lui Dumnezeu, tr. de Teodor Bakonsky, Bucure`ti,
1993.
Felmy, Karl Christian
- Die Orthodoxe Theologie der Gegenwart, Darmstadt, 1990.
Florovsky, Georges
- Ethosul Bisericii Ortodoxe, tr. de Teodor Bodogae, MA XXVI
(1981), nr.10-12, p.734-749.
- Rvlation, Exprience, Tradition (Fragments thologiques),
Trad.,p.54-72.
Galitis, Georg; Mantzaridis, Georg; Wiertz, Paul
- Glauben aus dem Herzen (Eine Einfhrung in die Orthodoxie),
ed.III, Mnchen, 1994.
227
Gerhards, Albert
- Le phnomne du Sanctus adrese au Christ. Son origine, sa
signification et sa persistance dans les Anaphores de l'Eglise

d'Orient, n vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-
Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma,

1981, p.65-83.
Harissiadis, Constantin
- La Trinit dans les offices de la Pentecte, n vol.Trinit et
Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes
- L'eschatologie du Dimanche du Jugement dernier, n vol.
Eschatologie et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e
Kniazeff, Alexis
- L'Eglise de l'Ancienne Alliance et la liturgie byzantine, n vol.
L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e
- Eschatologie et mariologie liturgique bizantine, n vol.
Eschatologie et liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e
- L'homme nouveau d'aprs les vangiles dominicaux du temps de la
Pentecte, n vol. Liturgie et Anthropologie (Conferences Saint
Serge, XXXVI-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1989), Roma,
1990, p.143-161.
Koulomzine, Nicolas
- L'Eglise-Temple de l'Esprit Saint, n vol. L'Eglise dans la liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1979), Roma, 1980, p.167-182.
Limouris, Gennade
- Le sens et l'esprit de la liturgie d'aprs Saint Symeon de
Thessalonique (1416/17-1429), n vol. La liturgie: son sens, son
esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences Saint Serge,
XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981), Roma, 1982,
p.129-141.
Lossky, Vladimir
- Thologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944.
- Vederea lui Dumnezeu, tr. de Maria Cornelia Oros, Sibiu, 1995.
Marcu, Grigorie T.
- Antropologia paulin, n Seria teologica, nr.20, Sibiu, 1941.
Melia, Elie
- Le monolithisme de la liturgie orthodoxe, n vol. La liturgie: son
228
Bibliografie
Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981),

Roma, 1982, p.143-154.
Meyendorf, P.Jean (John)
- Le sens de la Tradition, Trad., p.151-161.
Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae D.
- Tradi\ie ì nnoire n slujirea liturgic, Gala\i, 1996.
- Doctrina ì via\a religioas a Bisericii Copte reflectate n textele
liturgice, tez de Doctorat, Bucure`ti, 1977.
Nellas, Panayotis
- Omul - animal ndumnezeit (pentru o antropologie ortodox), tr. de
Ioan I.Ica jr., Sibiu, 1994.
Neunheuser, Burkhard
- Les ftes de l'anne liturgique: ftes du Christ ? (Comment expliquer
l'absence des ftes du Pre ?), n vol. Le Christ dans la liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1980), Roma, 1981, p.143-149.
Ossorguine, Nicolas
- La Rssurection du Christ en tant que victoire dfinitive sur la mort
travers le septime jour, d'aprs la liturgie orthodoxe, n vol. Le
Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e semaine
d'tudes liturgiques, Paris, 1980), Roma, 1981, p.151-167.
- La Sainte Trinit et le temps pascal, n vol. Trinit et Liturgie
(Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1983), Roma 1984, p.179-184.
- Echatologie et cycles liturgiques, n vol. Eschatologie et Liturgie
Paris, 1984), Roma, 1985, p.207-226.
Ouspensky, Leonide
- La Thologie de l'icone (dans l'Eglise orthodoxe), Paris, 1980.
Ozoline, Archipr.Nicolas
- Les reprsentations de la Trinit dans l'iconographie byzantine, n
vol. Trinite et Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXX-e semaine
- Image et spiritualit du discernement des esprits dans l'art, n Les
tudes thologiques de Chambsy nr.9, (Chambsy-Gnve), 1990,
p.225-239.
Raffin, Pierre
- La Fte de Nol, fte de l'vnement ou fte d'ide ?, n vol. Le
Rezu`, Pr.Petru
- Teologia ortodox contemporan, Timiòara, 1989.
229
Schmemann, Alexander
- Introduction to Liturgical Theology, ed.III, New York, 1986.
- Theologie liturgique. Remarques methodologiques, n vol. La
liturgie: son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie
(Confrences Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques,
Paris, 1981), Roma, 1982, p.17-27.
- Euharistia, Taina mpr\iei, tr. de Boris Rduleanu, Bucure`ti
(1992).
Schneider, Theodor
- Zeichnen der Nhe Gottes - Grundriss der Sacramententheologie,
ed.VI, Mainz, 1992.
Schulz, Hans-Joachim
- Die Byzantinische Liturgie Glaubenszeugnis und Symbolgestalt,
Trier, 1980.
Stan, Liviu
- Ontologia Juris, n Seria teologica, Sibiu, 1943.
Stniloae, Pr.Prof.Dr.Dumitru
- Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943.
- Simbolul ca anticipare ì temei al posibilit\ii icoanei, ST seria II, X
(1957), nr.7-8, p.427-452.
- Revela\ia prin acte, cuvinte ì imagini, Ort., XX (1968), nr.3, p.347377.
- Ortodoxia n fa\a unor fenomene actuale din cre`tinismul apusean,
Ort., XXVI (1974), nr.2, p.325-345.
- Legtura ntre Euharistie ì iubirea cre`tin, ST seria II, XVII (1975),
nr.1-2, p.3-32.
- Teologia Dogmatic Ortodox, vol.I-III, Bucure`ti, 1978.
- Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta
credin\, Ort. XXXIII (1981), nr.1, p.58-72.
- Spiritualitate ì comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986.
- Ascetica ì mistica ortodox, vol.I-II, Alba Iulia, 1993.
Streza, Pr.Prof.Dr.Liviu
- Pstrarea unit\ii n svrìrea cultului divin ì importan\a ei pentru
unitatea Bisericii Ortodoxe Romne. Combaterea inova\iilor ì

practicilor liturgice necanonice, MA XXXIV (1989), nr.2, p.29-36.
- Originea ì sensul divin al cultului ortodox, MO XLI (1989), nr.3,
p.40-51.
Theodorou, Evangelos
- La phnomnologie des relations entre L'Eglise et la liturgie, n vol
Eglise dans la liturgie, (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine
- L'unit et le pluralisme liturgique, n vol. Idem, p.377-394.
230
Bibliografie
- Le Christ dans le cycle des ftes de l'eglise Orthodoxe, n vol. Le

- Le sens, l'esprit, la mthodologie du Triode, n vol. La liturgie: son
Saint-Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981),
Roma, 1982, p.305-320.
- La phnomnologie de la thologie trinitaire des textes liturgiques
orthodoxes, n vol. Trinit et Liturgie (Confrences Saint-Serge,
XXX-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1983), Roma, 1984,
p.283-300.
- Temps et ternit dans la liturgie orthodoxe, n vol. Eschatologie et
Liturgie (Confrences Saint-Serge, XXXI-e semaine d'tudes
Todoran, Pr.Prof.Dr.Isidor; Zgrean, Arhid.Prof.Dr.Ioan
- Teologia dogmatic, Bucure`ti, 1991.
Triacca, Achille M.
- Le sens thologique de la liturgie et/ou le sens liturgique de la
thologie. Esquisse initiale pour une synthse, n vol. La liturgie:
son sens, son esprit, sa mthode - liturgie et thologie (Confrences
Saint Serge, XXVIII-e semaine d'tudes liturgiques, Paris, 1981),
Roma, 1982, p.321-337.
Vintilescu, Pr.Prof.Petre
- Misterul liturgic, Bucure`ti, 1929.
- Liturghierul explicat, Bucure`ti, 1972.
Walter, Christopher
- L'Eglise dans les programmes monumentaux de l'art byzantin, n vol.
L'Eglise dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e
Zuzek, Roman
- Christologie et sotriologie de la prire de l'Hymne des Chrubins, n
vol. Le Christ dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVII-e
231
b. Lucrri referitoare la muzica bisericeasc ì imnografie

(teologie, istorie, teorie, estetic etc.)
Alexe, t.C.
- Foloasele cntrii biserice`ti n comun dup Sf.Niceta de Remesiana,
BOR LXXV (1957), nr.1-2, p.165-182.
Alfeev, Ilarion
- The Russian Theological Thinking about the Church Chant, Mill.,
mss.dact.
Alygizakes, Antonios E.
- E Oktaehia sten ellinike leitourgike hymnografia, Tesalonic, 1985.
Barbu-Bucur, Sebastian
- D.G.Kiriak - contribu\ii la armonizarea melodiilor psaltice, GB
XXXIII (1974), nr.7-8, iul.-aug., p.696-705.
- Axionul ngerul a strigat n armonizarea lui D.G.Kiriak, GB
XXXIV (1975), nr.7-8, p.763-778.
- Ac\iunea de romnire a cntrilor psaltice ì determinrile ei
social-patriotice. Filoteri sin Agi Jipei ì al\i autori din sec. al

XVIII-lea, BOR XCII (1980), nr.7-8, iul.-aug., p.836-856.
- Cntarea de cult n Sfnta Scriptur ì Sfnta Scriptur n cntrile
Bisericii, ST seria II, XL (1988), nr.5, p.86-104.
- Cultura muzical de tradi\ie bizantin pe teritoriul Romniei,
Bucure`ti, 1989.
Bentas, Christos J.
- The Treatrise on Music by John Laskaris, SEC vol.II, Oxford, 1971,
p.21-27.
Bitere, Pr.Drd.tefan
- Dispozi\ii canonice cu privire la muzica bisericeasc, mss.dact.
Bo`tenaru, Ioan
- Muzica ì cultul n Biserica Ortodox, ST seria II, XXII (1971), nr.12, p.110-118.
- Profesorul Ion Popescu Pasrea ì uniformizarea cntrii psaltice, ST
seria II, XXIII (1971), nr.9-10, nov.-dec., p.727-735.
Braniste, Pr.Prof.Dr.Ene
- Temeiuri biblice ì tradi\ionale pentru cntarea n comun a

credincioìlor, ST seria II, VI (1954), nr.1-2, p.17-38.
Busch, Richard v.
- Untersuchungen zum byzantinischen Heirmologion - Der Echos
Deuteros, Hamburg, 1971.
232
Bibliografie
Ciobanu, Gheorghe
- Muzica bisericeasc la romni, BOR XC (1972), nr.1-2, p.162-195.
- SEB vol.I, Bucure`ti, 1974 - studiile:
coala muzical de la Putna, p.265-277,
Cultura muzical bizantin pe teritoriul Romniei pn n

secolul al XVIII-lea, p.278-286,
Manuscrisele psaltice romne`ti din secolul al XVIII-lea,
p.287-296,
Cultura psaltic romneasc n secolele al XVII-lea ì al

XVIII-lea, p.297-306,
Muzica bizantin, p.418-440;
- vol.II, Bucure`ti, 1979 - studiile:
Istoricul clasificrii modurilor, p.136-163,

Vechimea genului cromatic n muzica bizantin, p.164-169,
Manuscrise muzicale n nota\ie bizantin aflate n Romnia,
p.245-246,
Studierea muzicii bizantine n Romnia, p.247-251,

Raportul dintre text ì melodie n muzic psaltic
romneasc, p.257-262,
Raportul dintre muzica liturgic romneasc ì muzica
bizantin, p.263-268,
Pripelele lui Filotei Monahul, p.269-292,
Manuscrisele muzicale de la Putna ì problema raporturilor
muzicale romno-bulgare n perioada
medieval, p.306-322,
Manuscrisul lui Evstatie protopsaltul de la Putna (1511),
p.323-378;
- vol.III, Bucure`ti, 1992 - studiile:
Adoptarea muzicii bizantine ca muzic de cult.Vechime.

Ci de ptrundere, p.54-60,
coala muzical de la Putna, p.61-76,
Limbile de cult la romni n lumina manuscriselor muzicale,
p.83-94,
Muzica romneasc n secolul activit\ii coresiene, p.95100,
Muzica de cult bn\eana. Origine. Vechime. Specific,

p.101-118,
Valorificarea muzicii bizantine, p.119-122,

Teorie, practic, tradi\ie factori complementari necesari
descifrrii vechii muzici bizantine, p.123128,
233
Cercetri in domeniul muzicii bizantine ntreprinse n

Romnia, p.143-145.
- Theorie, pratique, tradition, facteurs complementaires indispensables
pour dechiffrer l'ancienne musique byzantine, n Jahrbuch der
sterreichischen Byzantinistik, 32/7 (1982), p.29-37.
- La rythmique des neumes byzantins dans les transcriptions de

J.D.Petrescu et de Egon Wellesz par rapport la pratique actuelle, n
vol. Rhythm in Byzantine Chant, Hernen, 1991, p.21-35.
Conomos, Dimitri E.
- The late byzantine and slavonic Communion Cycle: Liturgy and
Music, Washington, D.C., 1985.
Cuclin, Dimitrie
- Le role du chant gregorien dans le pass jusqu' nos jours et du
chant byzantin dans l'avenir, Bucure`ti, 1936.
Desby, Frank Harry
- The Modes and tuning in neo-Byzantine Chant, Michigan, 1974
(dissert.microfilm).
Dvai, G.
- The musical study of Koukouzeles in a 14th Century Manuscript, n
Acta Antiqua Academiae scientiarum Hungaricae, Tom.VI,
Fasc.1-2, p.213-235, Budapest, 1958.
Dinc, George
- Chipuri de ierarhi: compozitori, traductori, prelucrtori ì mari
cntre\i ai muzicii biserice`ti, GB XXXIV (1975), nr.7-8, p.812823.
Dragoumis, Markos Ph.
- The Survival of Byzantine Chant in the Monophonic Music of the
Modern Greek Church, SEC vol.I, Oxford, 1966, p.9-36.
Duchesneau, Claude; Veuthey, Michel
- Musique et liturgie (Le document Universa Laus), Paris, 1988.
Egender, Nicolas
- Clbration du Dimanche, prima parte a studiului introductiv la
Dimanche, office selon les huit tons - Oktoichos, n La prire des
glises de rite byzantin, 3, Chevetogne (1971), p.11-36.
Felea, tefan
- Cntarea n comun, Cultura, XXVII (1938), nr.4-5, p.37-39.
Florian, Paraschiv
- Protopsaltul Ion Popescu-Pasrea - 40 de ani de la moarte, Bucure`ti
(Instit.Teol Univ.), 1983, tez de lic.dact.
Floros, Constantin
- Universale Neumenkunde, Kassel, 1970.
- Einfhrung in die Neumenkunde, Wilhelmshaven, 1980.
234
Bibliografie
Freimuth, Heinz-Gert
- Gotteserfahrung in der Musik, Zrich, Einsiedeln, Kln, 1983.
Gardner, Johann von
- Gesang der russisch-orthodoxen Kirche bis zu Mitte des
17.Jahrhunderts, Wiesbaden, 1983 - Band I, 1987 - Band II.
Gastou, Amde
- Les origines du Chant Romain, Paris, 1907.
- La Musique d'glise - tudes historiques, esthtiques et practiques,
ed.II, Lyon, 1916.
Gavril, Vasile
- Bog\ia spiritual ì frumuse\ea cntrii biserice`ti fa\ de cntrile
gruprii Oastea Domnului (lucrare de seminar, alctuit n cadrul
pregtirii doctoratului n teologie, sub ndrumarea Pr.Prof.Dr.Nicu
Moldoveanu), mss.dact.
Gelineau, Joseph
- Chant et musique dans le culte chrtien - principes, lois et
applications, Paris, 1962.
Georgiades, Thrasybulos G.
- Kleine Schrifte, n Mnchener Verffentlichungen zur
Musikgeschichte, Band 26, Tutzing, 1977 - studiile:
Sakral und Profan in der Musik (1960), p.97-105,
Musik und Schrift (1962), p.107-120,
Sprachschichten in der Kirchenmusik (1962), p.121-131,
Bemerkungen
zur Erforschung der Byzantinischen

Kirchenmusik, p.193-214.
Grold, Thodore
- Les Pres de l'Eglise et la Musique, Paris, 1931.
Ghiu`, Benedict
- Faptul rscumprrii n imnografia Bisericii Ortodoxe, ST seria II,
XXII (1970), nr.1-2, p.70-103.
Giuleanu, Victor
- Melodica bizantin, Bucure`ti, 1981.
Grjdian, Pr.Lect.Vasile
- Cntarea bisericeasc n concep\ia lui Ion Popescu-Pasrea, Sibiu
(Facultatea de Teologie - Lucrare de licen\), 1990, mss. dact.
- Aspecte de spiritualitate a cntrii liturgice ortodoxe, Revista
teologic, serie noua, II (74), nr.4,1992, p.44-51.
- The chanting of psalms in the Roumanian Orthodox Church Tradition, Influences, Actuality, n IAH (Internationalen
Arbeitsgemeinschaft fr Hymnologie) Bulletin, nr.20, 1992, p.155161.
235
- Monarch Alexandru Ioan Cuza's Decree Nr.101 of January 18, 1865
- Its Influence over the Developement of Chanting in the Rumanian

Church, n IAH Bulletin, nr.21, 1993, p.86-96.
- Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii biserice`ti, n Studii ì
cercetri de istoria artei (seria - teatru, muzic, cinematografie),

tomul 40, 1993, p.13-17.
- Teologia persoanei n cntarea bisericeasc ortodox, n vol.
Persoana ì comuniune, Sibiu, 1993, p.290-294.
- Caracterul doxologic al cntrii biserice`ti, n Revista Teologic,
serie noua, IV (76), nr.1, 1994,p.13-19.
- Simbolul liturgic n cntarea bisericeasc ortodox, n Revista
teologica, serie nou, IV (76), nr.2, 1994, p.42-51.
Hannick, Christian
- Studien zu den Anastasima in den sinaitischen Handschriften, Diss.,
Wien, 1969, mss.dact.
- Le texte de l'Oktoechos, a doua parte a studiului introductiv la
Dimanche, office selon les huit tons - Oktoichos, n La prire des
glises de rite byzantin, 3, Chevetogne, 1971 (?), p.37-60.
- Antike berlieferungen in der Neumeneinteilung der byzantinischen
Musiktraktate, n Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik,
26.Band, Wien, 1977, p.169-184.
- Byzantinische Musik, in Herbert Hunger, Die hochsprachliche
profane
Literatur
der
Byzantiner,
(Handbuch
der
Altertumswissenschaft, Abt.12 - Byzantinisches Handbuch, Teil
5), Mnchen, 1978, 8.Kap., p.183-218.
- Les Lectionnaires Grecs de l'Apostolos avec Notation Ekphontique,
SEC vol.IV, New York, 1979, p.76-80.
- Probleme der Rhytmik des byzantinischen Kirchengesangs Ein
Rckblick auf die Forschungsgeschichte, n vol. Rhythm in
Byzantine Chant, Hernen, 1991, p.1-19.
Heg, Carsten
- La Notation Ekphonetique, MMB Subsidia, vol.I, fasc.2,
Copenhague, 1935.
- The Oldest Slavonic Tradition of Byzantine Music, from
Proceedings of the Britisch Academy, vol.XXXIX, London, 1953,
p.37-66, I-IV.
Jammers, Ewald
- Musik in Byzanz, im ppstlichen Rom und im Frankenreich (Der
Choral als Musik der Textaussprache), Heidelberg, 1962.
Kurzschenkel, Winfried
- Die theologische Bestimmung der Musik, Roma, 1968.
236
Bibliografie
Lungu, Nicolae
- Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc, ST
seria II, I (1949), nr.3-4, p.238-251.
- Cntarea n comun a poporului n biseric, ST seria II, III (1951),
nr.1-2, p.28-35.
- Cntarea n comun ca mijloc de n\elegere a dreptei credin\e, BOR
LXX (1952), nr.11-12, p.890-899.
- Problema transcrierii ì uniformizrii cntrilor psaltice n Biserica
noastr, ST seria II, VIII (1956), 3-4, p.241-249.
- Combaterea inova\iilor n recitativul liturgic, ST seria II, VII (1957),
nr.7-8, p.562-573.
Moisescu, Gh.I.
- Mijloace pentru promovarea artei bizantine tradi\ionale, Ort.XIII
(1961), nr.4, p.590-599.
Moisescu, Titus
- Valorificarea tezaurului de cultur muzical bizantin n Romnia,
BOR C (1982), nr.7-8, p.682-691.
- Prolegomene bizantine - Muzica bizantin n manuscrise ì carte
veche romneasc, Bucure`ti, 1985 - studiile:
Putna - un puternic centru de cultur muzical medieval

romneasc, p.28-43,
Preliminarii la o codicologie specific manuscriselor
muzicale bizantine, p.68-80,
nceputurile tiparului muzical romnesc n nota\ie bizantin
(Petru Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton
Pann), p.81-100,
Bibliografia muzicii vechi bizantine n Romnia, p.206-224.
Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu
- Izvoare ale cntrii psaltice n Biserica Ortodox Romn -
manuscrise muzicale vechi bizantine din Romnia (grece`ti,

romne`ti ì romno-grece`ti) pn la nceputul secolului al XIXlea, BOR XCII (1974), nr.1-2, p.131-280.
- Manuscrise muzicale bizantine cu nota\ie antechrysantica din
Biblioteca Sfntului Sinod ì Biblioteca Palatului Patriarhal din
Bucure`ti, GB XXXIV (1975), nr.7-8, p.806-812.
- Preocupri de muzic ì muzicologie n Biserica Ortodox Romn
n ultimii cincizeci de ani (1925-1975), ST seria II, XXIX (1976),
nr.3-4, p.263-297.
- Muzica bisericeasc la romni n secolul al XIX-lea, partea I, GB

XLI (1982), nr.11-12, p.883-915; partea II, XLII (1983), nr.9-12,
p.594-625.
237
- Muzica bisericeasc la romni n sec.XX, partea I, BOR CIII (1985),

nr.7-8, p.615-636; partea II, CIV (1986), nr.3-4, p.117-139.
Moutsopoulos, Evanghelos A.
- Modal Ethos in Byzantine Music.Ethical Tradition and Aesthetical

Problematic, n Jahrbuch der sterreichischen Byzantinistik, 32/7
(1982), p.3-6.
Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae
- Cntarea cultic n Biserica Copt Ortodox, GB XXXVIII (1979),
nr.7-8, iul.-aug., p.773-781.
Palikarova Verdeil, R.
- La Musique byzantine chez les Bulgares et les Russes (du IXe au
XIVe sicle), MMB Subsidia, vol.III, Copenhagen, 1953.
Pan\iru, Grigore
- Nota\ia ì ehurile muzicii bizantine, Bucure`ti, 1971.
Paraschiv, Florian
- Protopsaltul Ion Popescu-Pasrea - 40 de ani de la moarte, Bucure`ti
(Instit.Teol Univ.), 1983, tez de lic. dact.
Patrinelis, Christos
- Protopsaltae, Lampadarii, and Domestikoi of the Great Church
during the post-Byzantine Period (1453-1821), SEC vol.III, Oxford,
1973, p.141-170.
Petrescu, I(oan) D(umitru).
- Etudes de palographie musicale byzantine, Les Idiomles et le
canon de l'Office de Nol, Paris, 1932.
- Les principes du chant d'eglise byzantin, extrait du Bulletin de
l'Institut archologique bulgar, tome IX, Sofia , 1935.
- Transcrierea muzicii psaltice n Biserica Ortodox Romn,
Bucure`ti, 1937 (extras din BOR nr.1-2, 1937).
- Etudes de palographie musicale byzantine, Bucarest, 1967.
Pennington, A.E.
- Seven Akolouthiai from Putna, SEC vol.IV, New York, 1979, p.112133.
Popescu, Arhid.Lect.Ioan
- Muzica bisericeasc n Transilvania, n vol. Contribu\ii
transilvnene la teologia ortodox, p.305-317.
Popescu-Pasrea, Ion
- Reguli pentru citirea Apostolului ì a Evangheliei, n Cultura, III
(1913), nr.9-10, p.114-116.
- Problema transcrierii muzicii psaltice, n Cultura, XXV (1936),
nr.9-11, p.19.
- Compozi\ii ì compozitori de muzic bisericeasc, n Cultura,
XXVI (1937), nr.4, p.38-39.
238
Bibliografie
- Spiritul profan n cntarea coral romneasc, n Cultura, XXVI

(1937), nr.10-11, p.95.
- Ce-i trebuie cntrii biserice`ti, n Cultura, XXVII (1938), nr.9-10,
p.67-68.
- Muzica bisericeasc, n Muzica romneasc de azi (P.Ni\ulescu),
Bucure`ti, 1939, p.597-602.
- Evolu\ia cntrii psaltice n Biserica Ortodox Romn, n
Cultura, XXIX (1940), nr.3, p.21-23; nr.7-10, p.75-76; XXX
(1941), nr.1-2, p.8.
Quasten, Johannes
- Musik und Gesang in den Kulten der heidnischen Antike und
christlichen Frhzeit, n Liturgiegeschlichtliche Quellen und
Forschungen, Heft 25, Mnster, 1930.
Raasted, Jorgen
- Intonation Formulas and Modal Signatures in Byzantine Musical
Manuscripts, MMB Subsidia, vol-VII, Copenhagen, 1966.
- Some Reflections on Byzantine Musical Style, SEC vol.I, Oxford,
1966, p.57-66.
Rebours, J.-B.
- Trait de psaltique. Theorie et practique du chant dans l'glise
greque, Paris, 1906.
Reese, Gustave
- Music in the Middle Ages, New York, 1940 (3.3 Byzantine
Chant).
Richter, Lukas
- Psellus' Treatrise on Music in Mizler' Bibliothek, SEC vol.II,
Oxford, 1971, p.112-128.
Schltterer, Reinhold
- Geschichtliche und musikalische Fragen zur Ison-Praxis, Jahrbuch
der sterreichischen Byzantinistik, 32/7 (1982), p.19-27.
Shngen, Oskar
- Theologie der Musik, Kassel, 1967.
Stanciu, Pr.Lect.Dr.Vasile
- Muzica bisericeasc ortodox din Trasilvania, Cluj-Napoca, 1996.
Stniloae, Pr.Prof.Dr.Dumitru
- Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unit\ii n dreapta
credin\, Ort.XXXIII (1981), nr.1, p.58-72.
Stathis, Gregorios Th.
- An Analysis of the Sticheron Tn lion xrpsanta by Germanos,
Bishop of New Patras, SEC vol.IV, New York, 1979, p.177-227.
Strunk, Oliver
- Essays on Music in the Byzantine World, New York, 1977 - studiile:
239
Intonations and signatures of the Byzantine Modes, p.19-36,

A first Look at Byzantine Psalmody, p.37-39,
The Classification and Developement of the Early
Byzantine Notations, p.40-44,
The Byzantine Office at Hagia Sophia, p.112-150,
Some Observations on the Music of the Kontakion, p.157164,
The Antiphons of the Oktoechos, p.165-180.

Melody Construction in Byzantine Chant, p.191-201.
Byzantine Music in the Light of Recent Research and
Publication, p.241-254,
Tropus and Troparion, p.268-276,
The Chants of the Byzantine-Greek Liturgy, p.297-330.
irli, Adriana
- Repertoriul tematic ì analitic al manuscriselor psaltice vechi
(sec.XIV-XIX).I.Anastasimatarul, Bucure`ti, 1985.
oima, Pr.Prof.Gheorghe
- Func\iunile muzicii liturgice, Sibiu, 1945.
tefanescu, N.I.
- Influen\a muzicii poeziei lirice eline asupra muzicii cre`tine din
epoca primar, ST seria II, XVII (1965), nr.1-2, ian.-febr., p.33-44.
umski, Alexander
- Studien zur rumnischen Kichenmusik um 1900 - Dumitru
Georgescu Kiriak und der neo-modale Stil, Gersau, 1986.
Tardo, Lorenzo
- L'Ottoeco nei mss. melurgici, Grottaferrata, 1955.
Tiby, Ottavio
- La Musica Bizantina, Teoria e storia, Milano, 1938.
Tillyard, H.J.W.
- Eothina anastasima, The Morning Hymns of the Emperor Leo, part I,
Annual of the British School at Athens, XXX (1932), p.86-108;
part II, XXXI (1933), p.120-147.
- Handbook of The Middle Byzantine Musical Notation, MMB
Subsidia, vol.I, fasc.1, Copenhague, 1935.
Totzke, Irenus
- Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche), St.Ottilien, 1992.
- Die Russische Kirchenmusik als Spiegelbild Europischer
Wechselbeziehungen, Musica sacra, 114.Jahrgang (1994), Heft 6,
Nov.-Dez., p.463-476.
- Die Bedeutung des Chorals in der Musik der Ostkirche,
Hermeneia, 1995, nr.3, p.135-147.
240
Bibliografie
- Das antik-byzantinische und das modern-europische Erbe in der

orthodoxen Kirchenmusik, Una Sancta, 1995, nr.3, p.229-245.
Trube\koi, N.
- Cntarea bisericeasc ortodox rus, Ort. XII (1960), nr.3, p.448-457
(dup Revista Patriarhiei din Moscova, 1959, nr.10-12).
Tyciak, Julius
- Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der
byzantinischen Liturgie, 2. unvernderte Auflage, Trier, 1979.
Velea, Pr.Marin
- Originea ì evolu\ia semiografiei cntrii biserice`ti, ST seria II,
XVII (1965), nr.9-10, p.593-620.
- nceputurile muzicii corale romne`ti, laice ì biserice`ti, BOR
XCVIII (1980), nr.1-2, p.232-242.
- coala muzical de la Putna n context general romnesc Ì balcanic
- sec.XV-XVI, BOR CII (1984), nr.3-4, mart.-apr., p.232-237.
Vintilescu, Pr.Prof.Petre
- Doua imne ngere`ti n Liturghie - Imnul heruvimic ì imnul
serafimic, Pite`ti, 1927.
- Despre poezia imnografic din cr\ile de ritual ì cntarea
bisericeasc, Bucure`ti, 1937.
- Cntarea poporului n biseric, n lumina Liturghierului, BOR LXIII
(1945), nr.9, p.409-432.
Vladyshevskaya, T.
- Origin of the Russian Church Music and ist Aesthetics, Mill.,
mss.dact.
Wachsmann, Klaus
- Untersuchungen zum vorgregorianischen Gesang, Regensburg,
1935.
Wastschenko, Michail Iwaniwitsch
- Zur Frage des Ursprungs und der Entwicklung der frheren Formen
des russischen kirchlichen Gesangs - historiographischer Aspekt,
Mill., mss.dact.
Webb, Douglas
- La doctrine de l'Eglise dans les hymnes de l'Eglise, n vol. L'Eglise
dans la liturgie (Confrences Saint-Serge, XXVI-e semaine
Wellesz, Egon
- A History of Byzantine Music and Hymnography, ed.II, Oxford, 1961.
Werner, Eric
- The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) A Study in
Musical Symbolism, Hebrew Union College Annual, XXI,
Cincinnati, 1948, p.211-255.
241
- The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in

Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I, London,
New York, 1959; vol.II, New York, 1984.
Wiesner, Kurt
- Kleine biblische Geschichte der Musik, Leipzig, 1960.
Williams, Edward V.
- The Treatement of Text in the Kalophonic Chanting of Psalms 2,
SEC vol.II, Oxford, 1971, p.173-193.
- The Kalophonic Tradition and Chants for the Polyeleos Psalm 134,
SEC vol.IV, New York, 1979, p.228-241.
Wulstan, Davi
- The origin of the modes, SEC vol.II, Oxford, 1971, p.5-20.
5. Literatur auxiliar
Abert, Hermann
- Die Lehre vom Ethos in der griechischen Musik, Leipzig, 1899.
- Die Musikanschaung des Mittelalters, Halle, 1905.
Blan, George
- Dincolo de muzic, Bucure`ti, 1967.
- Muzica ì lumea ideilor, Bucure`ti, 1973.
- O istorie a muzicii europene, Bucure`ti, 1975.
Berechet, tefan
- Figuri de dascli, Iaì, 1941.
Biblioteca Academiei Romne
- Bibliografie romneasc veche (1508-1830), tom.I-IV (Ion Bianu IIV; Nerva Hodo` I-III; Dan Simonescu III-IV), Bucure`ti,
1903,1910,1912-1936,1944;
Supliment
(Daniela
Poenaru),
Trgovi`te, 1973.
- Catalogul manuscriselor romne`ti, tom. I-IV (Ion Bianu I-III,
Remus Caracas II; G.Nicolaiasa III; Gabriel trempel, Florica
Moisil, Lileta Stoianovici IV), Bucure`ti, 1907(I),1913(II),1967(IV);
Craiova,1931(III).
- Catalogul manuscriselor grece`ti, tom.I (Constantin Litzica),
Bucure`ti, 1909; tom.II (Nestor Camariano), 1940.
Brancuì, Petre
- Istoria muzicii romne`ti (Compendiu), Bucure`ti, 1969.
Challey, Jacques
- 40 000 de ani de muzic - Omul descoperind muzica, Bucure`ti,
1967.
242
Bibliografie
Cottas, Vntia
- Le thatre Byzance, Paris, 1931.
Cuclin, Dimitrie
- Tratat de estetic muzical, Bucure`ti, 1933.
Eco, Umberto
- Tratat de semiotic general, trad. de Anca Giurescu ì Cezar Adina,
Bucure`ti, 1982.
Eliade, Mircea
- Istoria credin\elor ì ideilor religioase, vol.I-III, ed.II, Bucure`ti,
1991.
Firca, Gheorghe
- Structuri ì func\ii n armonia modal, Bucure`ti, 1988.
Giuleanu, Victor
- Principii fundamentale n teoria muzicii, Bucure`ti, 1975.
Iorga, Nicolae
- Istoria Bisericii Romne`ti ì a vie\ii religioase a romnilor, ed.II,
Bucure`ti, 1928 vol.I, 1930 vol.II (reprod. Bucure`ti, 1995).
Iorgulescu, Adrian
- Timpul ì comunicarea muzical, Bucure`ti, 1991.
Nemescu, Octavian
- Capacit\ile semantice ale muzicii, Bucure`ti, 1983.
sterreichische Nationalbiblioteck
- Katalog der griechischen Handschrieften, Teil 1-4 (Herbert Hunger
1-4, Otto Kresten 2-3/2, Christian Hannick 3/2-4) Wien, 1961-1994.
Pcurariu, Pr.Prof.Dr.Mircea
- Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Chiìnau, 1993.
Panaitescu, P.P.
- Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romne, vol.I,
Bucure`ti, 1959.
Poslu`nicu, Mihail Gr.
- Istoria musicei la romni, Bucure`ti, 1928.
Rdulescu, Cornel
- Primele traduceri romne`ti ale cr\ilor de ritual, secolele XVI-XVIII
(studiu istoric-liturgic ì lingvistic, partea a III-a), GB XXXIV
(1975), nr.7-8, p.779-806.
Rdulescu, Speran\a
- Cntecul - tipologie muzical, Bucure`ti, 1990.
Sachs, Curt
- Geist und Werden der Musikinstrumente, Berlin, 1929.
- The History of Musical Instruments, ed.II, London, 1942.
- The Rise of Music in the Ancient World - East and West, London,
1944.
243
trempel, Gabriel
- Catalogul manuscriselor romne`ti, vol.I (B.A.R.1-600), Bucuresti,
1978; vol.II (B.A.R. 1601-3100), 1983; vol.III (B.A.R. 3101-4413),
1987; vol.IV (B.A.R. 4414-5920), 1992.
Urm, Dem
- Acustic ì muzic, Bucure`ti, 1982.
Wisse, Stephan
- Das religise Symbol - Versuch einer Wesensdeutung, Essen, 1963.
Wrner, Karl H.
Geschichte der Musik, ein Studien und Nachschlagebuch,
fnfte, durchgesehene und erweiterte Auflage, Gttingen, 1972.
244
Bibliografie
THE THEOLOGY OF THE LITURGICAL CHANT

IN THE TRADITION OF THE ORTHODOX CHURCH
IDENTITY ASPECTS OF THE LITURGICAL CHANT
Summary
Some of the characteristics of the Liturgical Chant in the
Orthodox Church are well known. It is Vocal and the Word is
always present, united/part of the melody.
Also noticed is a certain General Simplicity, an aspect that
stands out somewhat when compared with the more elaborate music
of other confessions or laic music and it refers, besides the vocal and
verbal aspects mentioned above, to its predominantly monodic
character (chanting in one voice, melodically not harmonically). Even
when present, eventual harmony is simple lacking any interest,
esthetically or otherwise, in new musical diversities, fashionable or
exotic. This one last aspect can be defined as tightly related to the
unity and stability of the Orthodox Cult, in general.
Of notice as a special aspect could be mentioned the
modalism of the Orthodox Chant (the eight voices of the
Octoih) and the neumatic notation of byzantine origin.
All of these aspects could define a first level of identity of
the liturgical Orthodox Chant, a structural identity as much as a
form identity, despite certain exceptions encountered within the
Orthodox Church that only confirm the rule.
To remain at a level of identity of form is, practically,
impossible because within a certain historic time frame like the last
few modern centuries problems will arise.
When the harmonic chanting was introduced in the
Orthodox Church (In the Russian Orthodox Church in the 17th
century and the others starting with the 19th century), when the
Orthodox Church renounced some of the form mentioned above
(referring to the monodic aspect) a question came to mind: could
we renounce other aspects, say, the vocal aspect in favor of using
instruments? And more generally put: can we renounce other
245
characteristics, mentioned above, without the risk of loosing a

certain identity of the Orthodox Chant?
To put it in a different way and in the same time connecting
the special particularity of the liturgical chant to the larger domain
of Eclesiology: is the liturgical chant, with its particularities, an
integral and essential part of the Tradition of the Orthodox Church
or, in terms of identity, is the identity of the Orthodox Chant a part
of the identity of the Orthodox Church itself? If the answer if Yes,
in what way and/or to what extent, considering that an Orthodox
regards its general belief as an ensemble, as a whole, expressed
through conviction and liturgical cult as much as through a certain
attitude assumed as christian1?
All these questions not only have a hypothetical character
but they were asked in one form or another, historically speaking,
for instance, in the second half of the 19th century when within the
Romanian Orthodox Church when the trends of western music
(being vigorously introduced within the three independent
provinces which later became Romania) met with the already
established Russian Orthodox harmonic music, which was already
strongly influenced by the western musical culture a century and a
half earlier. The echoes of the struggle back then, generated by the
disputes between the traditionalists and modernists are still
heard and even today when, from time to time the problems of
the modernization of chanting (or music) within the Orthodox
Church are being analyzed.
The Question presents a certain difficulty and complexity,
theoretically speaking (and one can even say, theological), because,
generalizing, can also refer to other forms of cult and Church in
general, generating a question of the form of Church Cult,
respectively2. On the other hand, this issue has a more concrete
J.Meyendorff, Le sens de la Tradition, vol. La Tradition, srie La pense
orthodoxe, Nr.XVII/5, Instit. Saint-Serge, Paris, 1992, p.157 (tr.n.).
2
For an analysis of the orthodox aspect of these questions see Ene Brani`te,
1
Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) ì

revizuire (adaptare) n cult, din punct de vedere ortodox, n Ort., XXI (1969),
nr.2, p.197-215; Idem, Cultul ortodox n cadrul lumii de azi, n MO, XXVI
(1974), nr.3-4, p.245-251. Cp. Dumitru Stniloae, Ortodoxia n fa\a unor
246
Bibliografie
character through the temptation exercised by the diversity of

various cultural, musical forms present in other confessions
(Catholics, Protestants) and an answer was sought though its own
agiornamento3
The adequate attitude vis--vis the agiornamentos
mentioned above as well as vis--vis the certain innovative
tendencies within the Orthodox Church require a deep theological
search to reach certain fundamental criteria to understand and
appreciate certain diverse situations.
These criteria cannot be found on the surface of certain cult
forms, respectively of the liturgical chant, the forms within
showing usually a certain technical neutrality vs. their use. The
question is: why not other ways? and the answer should be:
because other ways do not necessarily present the precise
motivation of a selective use. Because of that it requires a
correlation with the theological and liturgical ground that stands
behind the forms supporting its reality and determining, or
better said representing the heart of their identity.
Generally, the single mention of a Tradition of the Church
as an indisputable authority to decide on the cultic forms is not
enough, leaving room for the erroneous simplistic understanding,
and ultimately empty of the narrow traditionalism opposed
(by) to the theological thought that is always alert to respond to
anyone asking questions about its abouts (Petr.3,15).
A comprehensive theological study appears as a necessity,
more so in situations of confusion when if not all then many
are considered allowed or musts and the real question should
seriously be: are they necessary (I Cor.6,12)?
*
When speaking of the liturgical orthodox chant, on one
hand we are speaking of a chant (which, to a certain extent can be
fenomene actuale din cre`tinismul apusean, Ort., XXVI (1974), nr.2, p.325-
345.
For the catholic musical agiornamento" see Claude Duchesneau, Michel
Veuthey, Musique et liturgie (Le document Universa Laus), Paris, 1988; for
protestants, see the conclusions of the study done by Oskar Shngen, Die
moderne Musikentwicklung und die Kirckenmusik, in vol. Musica sacra
zwischen gestern und heute", Gttingen, 1978, p.87 `.u.
247
considered as some form of music) and on the other hand of the

orthodox liturgy (worship). And so, there are two methods
available, both related within their theological ground, well defined
by some contemporary theologists and that can be used as one,
since they complement one-another.
We are speaking of the theological liturgy as defined by Al.
Schemann, which, as an independent theological discipline has its
one special objective of study the liturgical Tradition of the
Church and a specific method: the fundamental structures
determined by the Historical Liturgy in their development, the
Theological Liturgy uncovers their purpose as a whole and also as
separate elements4, among which is the chant.
The second method, complementary and adequate to the
theological approach of the liturgical chant, is the theology of
music, as defined, among others, by W. Kurtzschenkel5 and
according to whom, the theological treatment of music could use
(and must use) the results of all other theological disciplines,
historical, biblical, systematic, practical, as well as the laic
musicology that can bring important elements to its domain.
Credit should be given to certain musicology and
hymnology studies within the last century that approached
liturgical chanting as a specialty matter, bringing important
contributions and discoveries in the study of the byzantine (and
also post-byzantine) history of the Eastern Church Chanting, as
well as clarifications on certain technical specifics. These studies
also touched liturgical and theological aspects, but it was a
superficial touch without profundity (and therefore?), but finally
these studies could serve as basic materials in the study of
theological or liturgical matters.
The Historic-Geographical extension of this domain
specifically regards certain more important branches of the
liturgical chanting within the Orthodox Church, mainly the Greek
branch (as a direct descendent from the byzantine tradition) and the
Slavic branch, mainly represented by the Russian Orthodox
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology, ed.III, New
York, 1986, p.17 (tr.n.).
5
Winfried Kurzschenkel, Die theologische Bestimmung der Musik, Trier,
1971, p.3-6 (in Introduction).
4
248
Bibliografie
Church. We will focus preferentially on the Romanian Orthodox

Church and the interesting median situation of the Romanian
Orthodox Church between the two main branches, Greek and
Russian.
To talk about the identity of the liturgical chanting also
means to try to understand its current identity without ignoring the
understanding of its roots, going all the way back to the first few
centuries of Christianity and trying to convey the "orthodoxy" of its
continuity within the whole history of the Church in general and
Eastern Christian Church in particular (more so after 1054 AD).
Confirming the Orthodoxy of the Christian Church from a liturgical
chanting point of view does not mean necessarily lowering or
judging historical and liturgical-musical options and choices of
other confessions (western specifically), maybe only to the extent
to which the western branches of Christianity, at various points
throughout their parallel history, have excessively attempted to
influence the eastern branch to the point of negatively impact such
discussed identity, with repercussions in other domains of the
Church.
*
The liturgical character of the orthodox chant (Cap.I) is
what essentially marks the intimate, profound relationship between
the chant and the Tradition of the worship, creating what sometime
it is called the chanting worship. To talk about worship (and
therefore, to talk about the Chanting within) assumes a specific
doxological theology in relationship with the liturgical reality
(I.1.c) - which theology could explain the trinitarian and
christological characteristic of this liturgical reality. The specific
symbolism of the orthodox liturgical chant (I.2) constitutes a
particular case of the liturgical symbol (as essential liturgical
element - I.2.a) and imagines the angelical chanting (I.2.b) within
the liturgical doxology, as a sacramental experience of eshaton
("Heavenly Life" I.2.c) and an expression of the unity of the
ecclesial communion (With one voice and one heart we may
glorify and praise I.2.d)
The approach to the relation between the liturgical time and
chanting (I.3) implicates problems related to the liturgical practice
of the Oktoechos in the Orthodox Church (I.3.a) where the
249
elements of the calendar play an important part in a theology of

liturgical time (I.3.a1). Also, the liturgical cycle (I.3.a2) the cycle
of the Oktoehos representing a special case (I.3.a3) discover its
theological significations in the On the Holy Spirit" treatise of St.
Basil the Great (I.3.b), all reference to the time finding his
fulfillment (with)in the sanctification of the time (I.3.c), that is
occurring within (and through) the worship of the Church.
The identity of the orthodox liturgical chant may also be
defined by other theological aspects (Cap.II). The Word within the
chanting occupies a special place, located somewhere at the border
between prose (the prosaic recital) and pure music (II.1.a). The
Biblical character is determinant (II.1.b) through the presence of
the Holy Bible in the chanting (II.1.b1), through the biblical
paradigm of the liturgical chant (II.1.b2) and also through the
dogmatic character of the liturgical chant (II.1.c). The Incarnation
of the Word, on which the theology of the Icons is based, permits a
series of parallels between it and the liturgical chant (II.1.d), such
as the report between seeing and hearing at St. Theodore of
Studium (II.1.d1), the historical "pseudo-morphosis" of the Icon
and the Chant in the the religious picture and (the religious) concert
(II.1.d2) or other common aspects of the Icon and the liturgical
chant (II.3.d3).
The specific spirituality (pnevmatology) of the orthodox
liturgical chant (II.2) has its roots in the procession of the divine
inspiration of the "angelical chants" through the Heavens and
Churchs hierarchical steps clearly explained in St. Dionisius

Pseudo-Areopagitus writings as well as in the liturgical texts
(II.2.a).
An authentic spirituality assumes a distinction of spirits
in the liturgical chant (II.2.b), as well as an ascetic character (II.2.c)
this constitutes a general characteristic of the orthodox worship
(II.2.c1), and its theological aspects are being defined within a
complex relationship with sacrifice and love (II.2.c3).
The oral aspect of the orthodox liturgical chant is as an

expression of the Spirit of the Liturgical Tradition in the Church
(II.2.d), aspect that can be observed also in the late introduction of
musical liturgical manuscripts (II.2.d1) and of the first printed
musical liturgical materials in the Orthodox Eastern (II.2.d2). In the
250
Bibliografie
relationship between the oral aspect and the musical notation, the
written notation takes a back seat (being only mnemotechical) and

the transcription of various orthodox liturgical chants in linear
western musical notation is possible only in limited fashion
(II.2.d3), the psaltic notation having its own specific relevance
(with)in the liturgical meanings of the oral character (II.2.d4).
The mystical and apofatical aspect appears in the
liturgical chants specifically related to the mystery of God - the
divine darkness having a correspondence into the stillness (II.2.e).
The eclesial character of the orthodox liturgical chant (II.3)
is clearly defined in the corresponding naming of chanting in the
Church or of the Church as it is called, which explains the
significance of sacrifice and gratitude, especially in the light of
the Church appearing to be built and actualized through the
(liturgical) sacrifice of the Holy Eucharist (II.3.a).
A rich ecclesiological theology is found in the marialogical
liturgical chants (II.3.b) and in the regulations referring to the
chanting in the Church of the Holy Ecumenical and local Councils

(II.3.c).
The chanting in the Church is performing by specialized

Protopsaltes as much as by all the faithful people (the whole
christian gathering/assembly), in a natural distribution of specific

duties (II.3.d).
The missionary and pastoral oikonomia in the church

chanting regards the dynamic dialog between the Church and the
world, as much as a dialog within itself, which does not obstruct
the efforts towards a unity of the liturgical chant in the Orthodox
Church (II.3.e).
The "chanting" side of the liturgical orthodox chant is base
for its relationship with the musical art (Cap.III) - "chant"
constitutes a particular case of "music" - and the terms chant and
music represent different etymological and theological
motivations. The reciprocal determination between the musical art
and the chanting in the Church can be followed throughout the
history of music and (of) the liturgical christian chant (III.1), either
through the (ever) changing aspect and the permanence (III.1.a), or
under the aspect of certain general structures with specific
251
meanings (III.1.b), as well as in the particular correlation between

the (musical) philosophical aesthetics and (the) theology (III.1.c).
The musical harmony, with its origins in the old concept of
Harmonia, with numerous techno-musical, philosophical /
categorical and theological connotations (III.2), entered late and
with difficulty (within the last two centuries) in the orthodox
liturgical context, which, through its specifics imposes a deeper
understanding of it, versus the current, purely musical

understanding.
The instrumental problem, which has made that only the
bell and the metal plaque (bellboard) be accepted in the Ortodox
Church (III.3), requires a more profound understanding of the
general notion of instrumentum (III.3.a) and an adequate
understanding in a liturgical sense of the instrument (III.3.b). The
Word, as a liturgical instrument (III.3.c) defines completely
different meanings, fact documented also by numerous practical
aspects.
A general conclusion of this studys current considerations
could characterize the condition of the orthodox liturgical chant as
one secondary in right in the general liturgical oikonomia concept,
a reflection of the created character of all those who glorify God
into the chanted doxology, a condition which finds itself fulfilled
through the Incarnation of Christ and the entire Oikonomia of the
Salvation.
(Petru Grajdian)
252
Bibliografie
TABLE OF CONTENTS
Preface..............................................................................................7
Authors Word................................................................................11
Abbreviations..................................................................................12
Introduction
1. Aspects of formal identity and the necessity of theological

ground in the orthodox liturgical chant ..............................13
2. Methodological observations .................................................17
Chapter I: The Liturgical Character of the Orthodox Chant
1. The Chant within the Orthodox Liturgical Context .....................23

a. The Chanted Worship ............................................................23
b. Theology and (the) liturgical reality .........................................25
c. The Trinitarian aspect ...............................................................29
d. The Christological character .....................................................32
2. The Specific Symbolism of the Orthodox Liturgical Chant.....35

a. The liturgical symbol ................................................................35
b. The Angelic Chant concept ...................................................40
c. The Heavenly Life the eshatological aspect in
the symbolism of the liturgical chant ............................................42
d. With one voice and one heart we may glorify and praise.......43
3. The Liturgical Time and the Chant. .........................................46

a. Problems related to the liturgical practice of the Oktoechos
within the Orthodox Church ....................................................46
a1. The calendar and the theology of the liturgical time.....50
a2. The liturgical cycle .......................................................53
a3. The cycle of the Oktoechos........................................54
b. The signification of the liturgical cycle in the work of
St.Basil the Great On the Holy Spirit...................................57
c. Sanctification of the time ..........................................................68
Chapter II: Other theological Aspects of the Orthodox Liturgical Chant

1. The Word in the Liturgical Chant............................................71
a. The orthodox liturgical chant between the
prosaic recitative and pure music.....................................71
b. The Biblical character of the liturgical chant ...........................75
253
b1. The Bible in the liturgical chant ...................................76

b2. The Biblical paradigm of the liturgical chant ...............82
c. Dogma and the chant .................................................................86
d. The Incarnated Word. The theology of the Icon
and of the liturgical chant .........................................................88
d1. Seeing and hearing to St.Theodore of Studium ......89
d2. The historical pseudo-morphosis of the Icon and
of the chant in the Church: the religious picture and
the religious concert .........................................................92
d3. Common aspects of the Icon and of the liturgical chant..94
2. The Spirituality of the Orthodox Liturgical Chant

(Pnevmatology).............................................................................97
a. The angelic chant and the divine inspiration .........................100
b. The distinction of spirits in the liturgical chant ....................104
c. The ascetic character of the orthodox chant ..............................107
c1. The ascetic character of the orthodox worship .............109
c2. Theological aspects ......................................................112
c3. Ascetic, sacrifice, love .................................................115
d. The oral aspect of the orthodox liturgical chant as an
expression of the Spirit of the Liturgical Tradition in the
Church and the musical notation ................................................118
d1. The late manuscripts of written liturgical music ..........118
d2. The first printed liturgical music ..................................121
d3. The relationship between the oral aspect and the musical
notation within the orthodox liturgical chant ...............124
4
d . The liturgical meaning of the oral aspect .....................132
e. Mystical and apophatical in the liturgical chant ....................134
3. The Ecclesial Character of the Orthodox Liturgical Chant.139

a. The chant in the Church and its relation to the Holy Eucharist..139
b. Eclesiology and mariology in the orthodox chant......................143
c. Regulations for the liturgical chant in the rulings of the
Holy Ecumenical and local Councils.......................................151
d. The chanting in the Church: Protopsaltes and the whole
christian assembly....................................................................158
e. The missionary and pastoral oikonomia in the Church Chanting.
The unity of the liturgical chant in the Orthodox Church........162
Chapter III: The Orthodox Liturgical Chant and Music as an Art
Church Chant and Church Music..........................................167
1. The History of Music and the History of Church Chant.............170

a. Change and permanence...........................................................170
b. General structures and specific concepts..................................174
c. Philosophical esthetics and theology.........................................178
254
Bibliografie
2. Harmonia musical concept, philosophical category

and theological reality...........................................................183
3. The Instrumental Problem......................................................193
a. Instrumentum...............................................................198
b. The liturgical meaning of the instrument.........................203
c. The Word as Instrument..................................................204
4. The Chanting in the Orthodox Church vis--vis the music

of other Christian Confessions..............................................210
Conclusions: The condition of the Orthodox Liturgical Chant..213

Bibliography..............................................................................217
Summary....................................................................................245
Table of Contents.......................................................................253
Curriculum Vitae.......................................................................256
Declaration.................................................................................258
255
CURRICULUM VITAE
M-am nscut la 1 ianuarie 1953, n Municipiul Bucuresti,

ca primul dintre cei doi copii ai prin\ilor mei Vonifatie ì Motrica,
romni ortodocì.
n anul 1975 am absolvit Conservatorul Ciprian
Porumbescu din Bucure`ti, activnd apoi ca profesor de muzic ì
instrumentist (violonist).
n anul 1986 am fost admis ca student al Institutului
Teologic de grad Universitar din Sibiu, pe care l-am absolvit n
anul 1990, sus\innd ca tez de licen\ lucrarea Cntarea
bisericeasc n concep\ia lui Ion Popescu -Pasrea, alctuit sub
ndrumarea Arhid.lect.Popescu Ioan.
ncepnd cu anul 1990 am urmat cursurile de doctorat ale
Facult\ii de Teologie Andrei aguna din Sibiu, sec\ia Liturgic,
avnd ca ì ndrumtor pe P.S.Episcop Prof.univ.Dr LAUREN|IU
(Liviu) Streza al Caransebeùlui. Lucrrile realizate n aceast
perioad, dintre care o parte au fost publicate n reviste de
specialitate, sunt urmatoarele:
1.Caracterul doxologic al cntrii biserice`ti, publicat n
Revista Teologic, serie noua, IV (76), nr.1, 1994, p.13-19.
2.Considera\ii teologice asupra cntrii biserice`ti.
3.Preocupri de muzic bisericeasc la compozitorii romni
(privire general).
4.Aspecte de spiritualitate a cntrii liturgice ortodoxe, publicat
n Revista teologic, serie noua, II (74), nr.4, 1992, p.44-51.

5.Simbolul liturgic n cntarea bisericeasc ortodox, publicat n
Revista teologica, serie noua, IV (76), nr.2, 1994, p.42-51.
6.Legisla\ia lui A.I.Cuza ì evolu\ia cntrii biserice`ti,
publicat n Studii ì cercetri de istoria artei (seria - teatru,
muzic, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17; ntr-o form
prescurtat ì cu titlul Monarch Alexandru Ioan Cuza's Decree
Nr.101 of January 18, 1865 - Its Influence over the
Developement of Chanting in the Rumanian Church, publicata
ì n IAH Bulletin, nr.21, 1993, p.86-96.

7.Estetic ì liturgic n cntarea bisericeasc ortodox (n curs de
publicare la Revista teologic).
8.Permanen\ ì schimbare n cntarea liturgic ortodox (n
curs de publicare la Revista teologic).
9.Aspecte omiletice ale Prohodului Domnului.
Alte studii, articole, cronici ì recenzii am mai publicat n
diverse reviste ì periodice. n anul 1994 am publicat pentru uzul
studen\ilor Facult\ii de Teologie din Sibiu o culegere de Cntri
biserice`ti.
Am fost hirotonit preot n anul 1990 ì din acelaì an am
activat ca ì asistent suplinitor, iar din 1992 ca ì lector titular
pentru Muzic bisericeasc ì Ritual, n cadrul Facult\ii de
Teologie din Sibiu. n paralel am dirijat Corul Catedralei
Mitropolitane din Sibiu.
n anii 1994-1996 am fost bursier al Conferin\ei episcopale
din Austria a Bisericii Catolice, la Facultatea de Teologie Catolica
a Universitatii din Viena, perioada n care am finalizat lucrarea
Teologia cntrii liturgice n Tradi\ia Bisericii Ortodoxe - Aspecte
de identitate a cntrii liturgice ortodoxe, n vederea sus\inerii ei
pentru ob\inerea titlului de doctor n teologie.
Sunt cstorit din anul 1977 cu Cornelia Grjdian ì avem
patru copii.
257
DECLARA|IE
Subsemnatul Pr.Grjdian Vasile declar c pentru pregtirea

lucrrii: Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox - Aspecte
de identitate a cntrii liturgice ortodoxe, pe care o prezint ca tez
de doctorat la sec\ia practic, specialitatea Liturgic, nu am folosit
alte lucrri n afara celor men\ionate n note ì n lista bibliografic,
lucrarea nefiind copiat ì apar\inndu-mi n ntregime.
Pr.Vasile Grjdian
258

Teologia Cantarii Liturgice in Biserica Ortodoxa, Vasile Grajdian

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teologia Cantarii Liturgice in Biserica Ortodoxa, Vasile Grajdian

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr.

TEOLOGIA CNT{RII LITURGICE

Editura Universit\ii Lucian Blaga din Sibiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale

1. Aspecte de identitate formal `i necesitatea fundamentrii

Capitolul I: Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

1. Cntarea n cadrul liturgic ortodox...........................................23

2. Simbolismul specific al cntrii liturgice ortodoxe..................35

3. Timpul liturgic `i cntarea........................................................46

Capitolul II: Alte aspecte teologice ale cntrii liturgice ortodoxe

1. Cuvntul n cntarea liturgic..................................................71

b2. Paradigme biblice ale cntrii liturgice......82

2. Spiritualitatea cntrii liturgice ortodoxe

3. Caracterul eclesial al cntrii liturgice ortodoxe....................139

Capitolul III: Cntarea liturgic ortodox `i arta muzical

Cntare `i muzic bisericeasc............................................167

1. Istoria muzicii `i istoria cntrii biserice`ti............................170

2. Harmonia - concept muzical-tehnic, categorie

4. Cntarea bisericeasc ortodox n raport cu muzica

Concluzii: Condi\ia cntrii liturgice ortodoxe.....................213

Lucrarea de fa\, Teologia cntrii liturgice n Biserica

simbolul dezvluie unitatea n cadrul deosebirii, iar la nivelul

Cntarea liturgic ortodox este bisericeasc. Caracterul

+Episcop Prof.univ.Dr.LIVIU (LAUREN|IU) STREZA

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

- Rev.Glasul Bisericii, a Mitropoliei Ungrovlahiei,

1. Aspecte de identitate formal `i necesitatea fundamentrii

Sunt binecunoscute `i u`or de observat n practic o serie de

Deoarece monodia, ca termen, va mai fi folosit n cursul acestui studiu, ea fiind o

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

pus n legtur cu unitatea `i stabilitatea cultului ortodox n

pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Romne. Combaterea inova\iilor `i practicilor

n afara slujbelor n sine, cu cr\ile de cult `i de cntri corespunztoare, care dau o

vreunul dintre aspectele caracteristice men\ionate fr a risca

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

generaliznd, ea se poate pune referitor `i la celelalte forme ale

Fr a intra n problemele unei istorii a termenului de form, vom folosi un sens

teologic, liturgic, ce st n spatele formelor, sus\inndu-le

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Biseric `i determinndu-i regula credin\ei.13 Ca disciplin

din urm s amintim doar pe c\iva romni: I.D.Petrescu,

Biserica Ortodox Romn - manuscrise muzicale vechi bizantine din Romnia

XCII (1974), nr.1-2, p.102 `.u. (Concluzii. Perspective de valorificare a vechilor

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

Dintr-un punct de vedere metologic mai tehnic, economia

Spre ex., n contextul existen\ei unei ndelungate tradi\ii literar-liturgice de limb

Afirmarea ortodoxiei Bisericii cre`tine din aceast zon

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

CAPITOLUL I: CARACTERUL LITURGIC AL

1.Cntarea n cadrul liturgic ortodox

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

fiecare pagin, aduc `i ele o mrturie direct n aceast privin\,

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

ortodoxe, care poate fi considerat un aspect important al su, un

b. Teologie `i realitate liturgic

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

complementare: cel latreutic (al ritului propriu-zis, cu istoria sa),

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe

binecuvntnd, multumind, `i rugndu-se lui Dumnezeu n

Pr.Vasile Grjdian Teologia cntrii liturgice n Biserica Ortodox

liturgice, ca o ncercare de reorientare a teologiei nspre realitatea

Avertismentele metodologice de mai nainte privind

Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)...,

Cap.I - Caracterul liturgic al cntrii ortodoxe