Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
G Calinescu-Viata Si Opera Lui Ion Creanga
G Calinescu-Viata Si Opera Lui Ion Creanga
G. C{LINESCU
VIA|A +I OPERA
LUI
ION CREANG{
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0.09+929
C14
TABEL CRONOLOGIC
Chinez[.
Mai Apare nr. l al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor,
buletinul anual al Institutului.
1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne pen-
tru clasa a IX-a.
}ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate,
sub egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon.
Este numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[
]n 1958.
1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut
monografia Gr. M. Alexandrescu.
Apare ]n Contemporanul, pentru prima oar[, Cronica optimistului.
1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a
III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografi-
ile Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua.
Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpre-
un[ cu membri ai Institutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urme-
le lui Goga, Slavici, Blaga.
1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din
noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia
Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e
rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun
=i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i.
1958 C[l[torii de studii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacolele acas[ cu
Brezaia, Napoleon =i Fouché, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca.
Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=.
1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba
francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se con-
stituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria liter-
aturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[
solemn[ de c[tre Academia Rom`n[ =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul
]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii
clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 11
1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu
despre etapele crea\iei.
1971 Universul poeziei, Texte social-politice 19441945, Enigma Otiliei, Bi-
etul Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghi-
ar[ Cartea nun\ii.
1972 Studii de literatur[ universal[. Literatura nou[. Cartea nun\ii, iar ]n
francez[ =i englez[ Studii de poetic[.
1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu lu-
mea. Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creang[ (Via\a =i opera).
}nsemn[ri de c[l[torie; Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a
Bietului Ioanide.
1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[
a Laudei lucrurilor.
1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creang[ (Via\a =i opera), Bietul Ioanide,
Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i
Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899
1965) Biobibliografie.
1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[.
Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru.
1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George
C[linescu cu Al. Rosetti.
1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i opera), Cartea
nun\ii.
1979 Avatarii faraonului Tlà, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei.
Dumitru Micu public[ studiul G. C[linescu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar
Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu.
1980 Bietul Ioanide.
1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin G. C[linescu =i com-
plexele literaturii rom`ne.
1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
14 G. C[linescu
=i, c`nd avea pricin[ cu cineva, umbla dup[ ]mp[ciuire. Casa ]i era
mic[, precum sunt toate prin partea locului, =i cuptorul era locul de cin-
ste. C[mara era plin[ cu ce alc[tuie=te averea omului de munte, cu piei,
desagi, sumane, cear[, l`n[. Se g[seau chiar =i doftorii empirice, pre-
cum dohot de mesteac[n, bun pentru r`ie.
Nastasia, str[nepoata lui Ciubuc Clopotarul, era, dup[ ce f[cuse
=ase copii, o femeie sim\itoare, care l[cr[ma din nimic. Nu m`nca de
mil[ carne de vit[ =i bocea to\i mor\ii, rude =i str[ini, din cimitir. Dup[
at`ta maternitate, se mai pr[p[dea ]nc[ pentru copiii copiilor. Singur[-
tatea, lipsa oric[rui exerci\iu al sentimentelor, ]ntr-o via\[ petrecut[
numai cu torsul, cu \esutul, cu grelele treburi ale casei, dau femeilor
de \ar[ astfel de desc[rc[ri afective. Se pare c[, zdruncinat[ dup[
at`\ia prunci, Nastasia ]nf[\i=eaz[ =i un caz de sl[bire nervoas[. Era,
cum se zice, o femeie f[r[ minte, care se pierdea cu firea pl`ng`nd la
orice prostie =i fa\[ de care David putea trece cu drept cuv`nt ca un
om ]n\elept. Constitu\ia ei nervoas[ a trecut =i la fat[, Smaranda, care
dezv[luie=te tulbur[ri mai grele.
Ginerele lui David Creang[, so\ul Smarandei, era un +tefan a Petrei,
zis =i +tefan sin Petrea Ciubotariul, pentru c[ era la r`ndu-i feciorul
unui Petrea Ciubotariul. Precum se vede, cineva din neam f[cuse odat[
ciubote. +i cum porecla o poart[ str[mo=ul ]nsu=i, care era ]ns[ gosp-
odar, ]nseamn[ c[ exercitarea me=te=ugului trebuie ]mpins[ ]n veacul
cel[lalt. Dar moldovenii purtau pe atunci opinci, ]nc`t comer\ul cu
ciubote nu putea s[ prospere. E de b[nuit deci c[ =i familia ginerelui
era descins[ din Ardeal, de unde au venit mai toate me=te=ugurile.
De=i David nu pomene=te ]n Amintirile nepotului de aceasta, e foarte
firesc, cunosc`nd sistemul ]nchis al familiei ardelene=ti, ca David s[
fi ales pentru fata lui un consanguin. Fiind proasp[t venit[ de peste
mun\i, familia lui David trebuie s[ fi fost privit[, cum se obi=nuie=te,
cu oarecare ]mpotrivire, =i ca +tefan s[ ]ndr[zneasc[ s[ cear[ pe Sma-
randa lui David, frunta= ]n Pipirig, se cade s[ presupunem afinit[\i
de origine =i de situa\ii sociale. Faptul ]nsu=i c[ David Creang[, de=i
venit de aiurea, ajunge vornic ]n satul de alegere, dovede=te c[
24 G. C[linescu
to\i mai mici dec`t mine, de=i unul din ei m[car ar fi murit, dup[
=tirile noastre, demult. Ar fi o nevinovat[ sporire de fra\i ]n scopul
de-a ]nduio=a (228). Totu=i, progenitura Smarandei n-o cunoa=tem
deloc bine, =i povestitorul a p[strat ]n jurul ei o ciudat[ tain[. S[ nu
uit[m, dealtfel, c[ Amintirile lui Creang[ sunt oper[ literar[. Memo-
ria =ov[ie adesea, Vasile se face Alexandru, Ioana se face M[riuca =i
pruncii vorbesc ca oamenii mari. Creang[ nu =tie niciodat[ bine c`\i
ani are =i se contrazice de la m`n[ p`n[ la gur[. Pu\in dup[ moartea
tat[lui am v[zut c[ povestitorul ar[ta cum c[ acela murise la 30 iu-
nie. Peste trei ani o ]nsemnare pe o carte d[ data de 28 iunie. R[m`ne
hot[r`t c[ Ion Creang[ este ]nt`iul copil, n[scut ]n martie 1837, sau,
dup[ o mitric[, ]n iunie 1839. Tat[l avea atunci 30 de ani, deci se
]nsurase fl[c[u b[tr`n, iar mama avea v`rsta de 18 ani. }nt`mpl[rile
copil[riei din Amintiri par a fi luate din anii de la 1848 p`n[ la 1852,
data mergerii la F[lticeni. }n aceast[ epoc[ Creang[ are fra\i. Fra\ii
]i spun c[ m[tu=a M[riuca s-a sup[rat foc ]n pricina fur[rii pupezei.
Se pomene=te =i de sor[-mea Catrina. E vorba =i de Zahei. Smaran-
da se vaiet[ de nebuniile lui Ion =i ale lui Zahei. }n cas[ sunt vreo
cinci-=ase copii =i un prunc de \`\[ ]n albie. C`nd pleac[ la Ia=i, ]n
1855, ]l las[ pe tat[ ]ngrijorat de ce va face cu i=ti vreo =ase, afar[
de d`nsul. Creang[ punea deci un num[r conven\ional =i a=eza ]ntot-
deauna ]n albie un copil de \`\[, ca s[ dea icoana unei familii ]n care
procrea\ia se urmeaz[ ]ntruna. De fapt, numai de =ase copii ]mpre-
un[ cu Creang[ avem =tiri mai mult sau mai pu\in limpezi. Unul e
dat ca decedat. Un altul, scos de cutare biograf, e ]nc[ ]nnegurat.
Ni se d[ ca dovedit[ documentar na=terea ]n 1842 a unui b[iat
Ion (199). Lucrul e cu totul de necrezut. Ori numele e r[u citit, ori
acest Ion nu e al Smarandei. E cu neputin\[ ca p[rin\ii s[ dea la doi
copii consecutivi acela=i nume, c`nd cel dint`i n-a murit. Ion este peste
tot ]n Amintiri Creang[. Dar un b[iat, n[scut cam ]n aceast[ epoc[, a
fost. El trebuia s[ fie destul de mare dup[ 1848 ca s[ alc[tuiasc[ gru-
pul b[ie\ilor cu care se t[inuia povestitorul ]n =treng[riile lui. Acest
al doilea copil masculin, oricum se va fi numit, a trebuit s[ tr[iasc[ ]n
34 G. C[linescu
c[ ace=ti trei =edeau la Ia=i cu d`nsul. Tocmai c`nd Creang[ st[ s[-=i
lepede potcapul, sc`rbit de mizeriile vie\ii diacone=ti, Zahei intr[, ]n
mai 1868, ]n slujba bisericii Frumoasa, cu ]ns[rcinarea modest[ de
paracliser =i c`nt[re\. Colacii pl[cuser[ mult =i lui Ion, =i se pare c[
au decis =i cariera lui Zahei, care se spune c-ar fi avut =i un glas so-
nor, c[ruia nu-i da ]ns[ ]ngrijirea ce i se cuvenea, fiindc[-i pl[cea s[
sug[. La 31 de ani, la 8 noiembrie 1874, se a=ez[ la casa lui,
]nsur`ndu-se cu v[duva unui r[posat sublocotenent a=a se pretinde
cam de-o v`rst[ cu el, doamna Maria Dumitriu (n. Gheorghiu), de
aci ]ncolo madama Zaheia. Comedia ]n trei acte Dragoste chioar[ =i
amor ghebos, pe care o pl[nuia Creang[, era deci, precum se vede, o
parodiere a vie\ii lui Zahei. Psaltul Z[rghil[ se ]ndr[gostea de Maria
Tololoiu, ofi\ereasc[ alungat[ de la b[rbat. Tololoaia avea =i dou[ fete,
=i ]ntrebarea e dac[ ]ntr-adev[r madam Zaheia nu avusese copii c`nd
se c[s[torise cu psaltul nostru. Vorbirea strop=it[ a Tololoaiei pare
a fi de armeanc[ ori lipoveanc[. Paracliserul intr[ ]ntr-o societate de
senceri amici. C`nd Ion Creang[ a p[r[sit clerul, a devenit breveta-
riu la Monopolul tutunului, adic[ debitant, cum se afla ]n toamna
lui 1872. Zahei ]i va fi fost tovar[= =i instrument, fiindc[ dup[ 1874
el r[m`ne, sub acoper[m`ntul numelui fr[\esc, adev[ratul negustor
=i p[streaz[ ]ndeletnicirea =i dup[ moartea lui Ion (]n 1902 o avea)
=i, se pare, toat[ via\a. Fiindc[ povestitorul se constituie ac\ionar al
Primei societ[\i de economie din Ia=i, Zahei pune =i el ca fond una
mie lei. La 1 aprilie, 1894, dup[ 25 de ani de d[sc[lie bisericeasc[,
Zahei iese la pensie cu lei 55 lunar, urm`nd numai comer\ul de tutun
(200, 234). Nici vorb[ c[ avea oarecare stare, mul\umitoare pentru
pu\inele lui nevoi. La o vie a lui pe l`ng[ Ia=i mergea frate-s[u, Ion.
Suptul absorbea ]ntr-at`t existen\a bietului Zahei, ]nc`t au urmat
mustr[ri cu amenin\[ri de divor\ din partea madamei Zaheia, c[reia
so\ul i-a dat declara\ie cum c[ de la 29 iulie 1893 p`n[ la 1 iulie
1894 nu va mai gusta b[uturi spirtoase (234). Contractul n-a mai
fost re]nnoit. Din scris, dup[ figur[, Zahei se ]nf[\i=eaz[ ca un om
bl`nd, supus, scriind fratelui mai mare cu tot respectul (68), lipsit
36 G. C[linescu
sf[tuia pe Ileana, alt[ sor[ mai mic[, s-o lase ]n pace ca s[ \in[ casa ]n
bun[ stare =i s[ se foloseasc[ de venitul ei (68). Mihalache, so\ul, era
un Mihail Vasiliu, zis =i C[r[=in[ (70). }n iulie 1884 Tinca =i Mihalache
al ei par s[ fi fost ]n Ia=i, se vede la Zahei (68). La 5 iunie 1888 Creang[
trimitea iar ]mbr[\i=[ri Tinc[i =i lui Mihalache (70), la 18 iunie 1889
Ecaterina ]ns[=i, cu un s[rut m`inile, b[di\[ Ion, ]i cerea s[-i fac[ un
anume bine, dovedind c[ =tia s[ scrie. Apoi iar dispare. Se spune (234)
c[, afar[ de Ileana, surorile ar fi murit tinere. Numai Catrina pare s[ fi
murit cam de v`rsta Smarandei. }n 1893 nu mai tr[ia (187).
Maria s-a n[scut dup[ Catrina, dar c`nd, n-avem =tiri. Creang[
nu pomene=te nimic de ea, =i p`n[ la 1855 Maria putea fi doar prun-
cul din albie. }n 1856 se ive=te alt copil, deci na=terea Mariei trebuie
pus[ ]nainte de 1855. Mai nimic nu se =tie despre aceast[ sor[, care
totu=i a tr[it ]ndeajuns =i a avut urma=i. Se c[s[torise cu un Petre
Cozma, prin care avu o fat[, Sofia, m[ritat[ apoi cu Anton Grigoriu
=i progenitoare =i aceasta de al\i urma=i, care acum c`teva decenii, ]n
1924 (19), locuiau ]n chiar casa de la Humule=ti ]mpreun[ cu mama
lor. }n anul 1919 =edea acolo cu fata, ginerele =i nepo\ii chiar Maria,
bunica, moart[ ]n acela=i an, prin noiembrie (174). Ea ar fi murit
asfixiat[, lunec`nd pe ghea\[ =i c[z`nd cu capul ]n jos ]ntr-o f`nt`n[,
unde se dusese s[ scoat[ ap[ (234).
La 5 februarie 1856 s-a n[scut Teodor, botez`ndu-se ]n 8 februarie
de c[tre preotul Ioan Grigoriu de la Sf. Nicolai din Humule=ti, na=
fiind Teodor F`c[ (200). }n 1865 Creang[ cerea pentru el un atestat,
=i probabil ]l \inea ]n casa lui, ca =i pe Ileana, fiind copilul nev`rstnic
=i f[r[ mam[. De aici ]ncolo nu mai aminte=te nimeni nimic de el, de
unde putem trage ]ncheierea c[ s-a sf`r=it de t`n[r.
La 12 noiembrie 1858, dac[ sunt bine citite documentele, s-a n[scut
Ileana, ]n ]mprejur[ri triste, fiindc[ n-avea s[-=i cunoasc[ tat[l, mort
peste var[. A fost botezat[ la 15 noiembrie, tot ]n biserica Sf. Nicolai,
de c[tre preotul Teofan Foc=a, na= fiind Ion Gafton (200). R[m`n`nd
cur`nd =i f[r[ mam[, Ileana e luat[ la Ia=i de c[tre Creang[, =i acolo
trebuie s[ se fi aflat ]n 1865 =i ]n anii ce-au urmat, mult[ vreme, pentru
38 G. C[linescu
amintiri ale lui Creang[, care se ]ncep din epoca ]nv[\[turii de carte.
Cronologice=te, aceste amintiri sunt tare ]nc`lcite. Dup[ cr`mpeiul
de autobiografie, ar fi ]nceput s[ mearg[ la =coal[ ]n v`rst[ de vreo
11 ani, deci prin 1848. Dar cum ]nv[\[turile ]ncep ]nainte de holera
de la 1848 =i \in vreo doi ani, socotind bun[ ordinea ]nt`mpl[rilor
din Amintiri, atunci Creang[, duc`ndu-se la =coal[ de cu toamn[, a
]nceput ]nv[\area de carte ]n 1846, merg`nd ]ns[ din iarn[ =i mai
t`rziu, ]n 1847, av`nd ]ntre opt =i zece ani. P[rintele Ioan, om bun,
f[cuse pentru =coal[ o chilie la poarta bisericii, destul de ]nc[p[toare,
=tiind c[ avea patruzeci de ucenici. Putem s[ b[nuim c[ clasa func\iona
mai ]nspre prim[var[, c`nd era mai cald. }nv[\[tor era un om t`n[r,
voinic =i frumos, prec`t ni se spune, b[di\a Vasile a Ilioaiei (numit
alt[ dat[ =i a Vasilc[i), dasc[l al bisericii, care umbla din cas[ ]n cas[,
]ndemn`nd oamenii s[-=i dea copiii la carte. Num[rul =colarilor dove-
de=te bun[voin\a gospodarilor. Dasc[lului i se pl[tea un sorcov[\ de
cap =i aplica ni=te metode pedagogice foarte primitive. Pe ni=te foi
groase de h`rtie, at`rnate de c`te-un b[\, erau scrise slovele ]n =ir.
Dar ]nt`i pe o foaie era f[cut[ o cruce. To\i ziceau cruce-ajut[ =i
porneau mai departe la dezlegarea semnelor din v`rful b[\ului, =i care
erau az, buche, vede, glagore, dobro, iest =i celelalte. Asta era oare-
cum metodul lancasterian ]n floare pe atunci. Copiii treceau apoi la
descifrarea t[bli\elor de pe alte cr[cane, =i care cuprindeau silabe.
Dibuirea aceasta era slovenirea, iar foile laolalt[ se chemau tr[taji.
De la tr[taji, nefiind c[r\i de citire, treceau la ceaslov, ca s[ ]nve\e a
citi cuvinte legate. Cititul era deosebit, va s[ zic[, de scris, =i Creang[
nu ne spune dac[ a ]nv[\at s[ =i scrie. Pentru asta ]nv[\[torii puneau
]naintea ciracilor un strat de nisip ]ntr-o cutie de lemn. Oric`t de hazliu
ni se pare azi ca cineva s[ =tie s[ citeasc[ =i s[ nu poat[ scrie, acest
lucru, mul\umit[ metodului, era atunci cu putin\[. David Creang[ citea
Vie\ile sfin\ilor, ]ns[ socotelile =i le f[cea cu r[bojul. +i Smaranda
]nv[\ase s[ citeasc[, dar de scris desigur c[ nu scria. Materiei funda-
mentale a cititului la tr[taji =i ceaslov i se ad[ugau c`teva materii
secundare, c`ntarea la stran[, mersul cu Ajunul =i cu Boboteaza.
42 G. C[linescu
Orariul nu era din cele mai stricte. P[rintele =i b[di\a Vasile cam lip-
seau din clas, =i copiii intrau ]n cimitirul de l`ng[ biseric[, unde, cu
ajutorul ceaslovului unsuros, striveau mu=te =i bondari. Cercetarea
progresului se f[cea prin procitanii. }n fiece zi a s[pt[m`nii se schim-
ba o t[bli\[ pe b[\, iar s`mb[t[, un =colar mai mare, un monitor, ]i
procitea pe ceilal\i, adic[ ]i punea s[ spun[ lec\ia =i ]nsemna gre=elile.
Metodul acesta, lesnicios pentru ]nv[\[tor, s-a folosit mult ]n trecutul
nostru =colar, c[ci scriitori mai noi, ca Delavrancea, ]=i amintesc de
el. Ca mijloace de educa\ie moral[ se foloseau calul b[lan, Sf`ntul
Nicolai =i colacii. C`nd =colarii se purtau r[u, p[rintele ]i punea s[
]ncalece pe un fel de banc[, poreclit[ calul b[lan, =i-i corecta cu
Sf`ntul Nicolai, un bici de curele f[cut de mo= Fotea, cojocarul sat-
ului. Colacii de la biseric[ slujeau drept premii =i ]ndemn la =tiin\[.
La hramul bisericii, de Sf`ntul Nicolaie, veneau lume mult[ =i fe\e
multe biserice=ti, =i coliva era abundent[. Creang[ m[rturisea a fi fost
un b[iat ru=inos =i fricos =i de umbra lui. Dar totodat[, ru=inea fiind
un semn al temperamentului nervos, era ]n stare de ]mpotrivire =i
m`nie. Procitit de un Nic-a lui Costache, rival din pricina Sm[r[ndi\ei,
fata popii care urma =i ea ]nv[\[turile b[di\ei Vasile (=coala fiind
mixt[), Creang[, pe care-l numeau atunci Nic-a lui +tefan a Petrei,
ie=i ]ntr-o bun[ zi, prin mai, afar[ din clas[ =i fugi de-a dreptul acas[,
unde notific[ p[rin\ilor hot[r`rea lui de a nu mai merge la =coal[.
Firea lui Creang[ se dezv[luie a=adar ]nc[ din copil[rie. N[scut ]n
zodia Pe=tilor ca s[ ne exprim[m ]n termenii astrologici care pl[ceau
at`t lui Goethe era plin de contradic\ii. Va fi sfios =i violent, sim\itor
=i nep[s[tor, ]nc[p[\`nat ]n urm[rirea scopurilor sale, dar voind mai
multe lucruri deodat[, afemeiat ]nc[ din copil[rie, ]ntreprinz[tor, agre-
siv. Copilul a=a de sfios, care, numai din ambi\ia de a nu c[l[ri pe
calul b[lan, fuge de la =coal[, va arunca potcapul, furios la ]nt`ia
observa\ie a superiorilor. Creang[ este ]nc[ din copil[rie lene= =i totu=i
doritor de a ]nv[\a carte, st[ruitor ]ncet, ]n tihn[. Tat[-s[u ]l crede o
tigoare de b[iet, =i Creang[ ]nsu=i m[rturise=te c[, pus s[ fac[ vreo
treab[, o cam r[rea de pe-acas[. P[rintele Ioan caut[ s[ ]mbl`nzeasc[
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 43
Balo= (Bal=), iar profesor era un Nicolai Nanu, care avea reputa\ia
de om ]n\elept =i iscusit =i e venerat =i acum ca ]nt`iul ]nv[\[tor pe
valea Bistri\ei. El preda din 1840 =i-=i sf`r=ea cariera ]n 1850, peste
un an, c`nd se vede c-a murit. O cruce de piatr[ pe paji=tea de l`ng[
biseric[ aminte=te azi urma=ilor trecerea lui pe acolo: Aici odihne=te/
Nicolai Nanu/ ]nt`iul ]nv[\[tor/ ]n valea Bistri\ei/ la =coala lui Balo=/
din Bro=teni/ 18401850/ Aceast[ cruce/ s-a r[dicat/ ]n 1906/ de
cei/ recunosc[tori (145). Noii =colari aveau plete, cum purtau =i
gospodarii, =i profesorul, igienist, pune un b[iat s[-i tund[, Ionic[ =i
Dumitru pl`nser[ de frica slu\irii, =i pe drept cuv`nt, fiindc[ opera\ia
se face cu foarfecele, =i chiar acum, la \ar[, ]n Ardeal, se poate admi-
ra neregularitatea cu care b[rbierul improvizat taie p[rul copiilor.
Nanu d[ celor doi copii lec\ii dup[ puterea lor =i-i pune s[-]nve\e pe
dinafar[ }ngerul a strigat, propriu-zis s[-nve\e s[-l c`nte. Din nefericire,
precum =tim, r`ia caprelor Irinuc[i trecu =i asupra celor doi =i, cu
toate ungerile cu le=ie =i sc[ld[rile ]n Bistri\a rece, vindecarea nu se
produse. Profesorul nu mai primea pe pacien\i la =coal[ =i merindele
se sf`r=eau. O ]nt`mplare sup[r[toare gr[bi deznod[m`ntul. Juc`ndu-
se ]n v`rful dealului, cei doi pr[v[lir[ o st`nc[ de sus drept ]n apa
]nv`lvorat[ =i l[ptoas[ de spume, ]ns[ prin casa Irinuc[i =i prin trupul
unei capre. }nsp[im`nta\i, =trengarii ]=i fac iute boccelele ]n lipsa gazdei,
sar pe o plut[ =i pornesc ]n jos, spre Borca, la fratele =i unchiul Vasile.
Se ]ndreptase vremea, fiind aproape de Florii. }n Duminica ]ns`=i a
Floriilor t[iar[ din nou mun\ii ]mpreun[ cu doi pl[ie=i c[l[ri, ]nspre
Pipirig. O viforni\[ nea=teptat[ ]i opre=te o noapte ]n drum. Nastasia
boce=te c`nd ]i vede =i-i vindec[ radical de r`ie cu dohot de mesteac[n.
}n S`mb[ta Pa=tilor Ionic[ era iar la Humule=ti =i-i tr[gea la biser-
ic[ un }ngerul a strigat, spre uimirea \[ranilor =i legitima m`ndrie a
Smarandei. Toat[ vara =i toamna, Ionic[ se bucur[ de o just[ vacan\[,
dealtfel nu cu totul inactiv[, fiindc[ p[rin\ii aveau nevoie de el: trebuia
s-ajute la tors, la piept[nat, la n[v[dit, la f[cut \evi cu sucala =i alte
opera\ii din industria casnic[ a l`nei. }n iarn[ ]ns[ Smaranda izbuti a
]ndupleca pe +tefan al ei s[ dea pe b[iat la psaltul de la biserica Ador-
48 G. C[linescu
nu putur[ dormi, nici =edea mult din pricina \`n\arilor. Relele vie\ii
de c`mpie se ar[tar[ muntenilor ]n toat[ goliciunea, =i Luca Mo=neagu
n-avu dec`t dispre\ pentru cei din vale =i dorin\a de a se ]ntoarce c`t
mai repede cu zmeii ]n mun\ii cu izvoare reci. Pornir[ deci ]nainte
de ivirea zorilor =i o luar[ spre Ruginoasa, ]ntov[r[=indu-se cu ni=te
c[r[u=i de =indril[ de frica \iganilor l[ie\i. La T`rgul-Frumos ]=i poto-
lesc foamea cu harbuji, iar la Podul Leloaiei, acum Podul-Iloaiei, fac
un nou popas. Zmeii osteniser[ detot, =i c[l[torii mergeau mai mult
pe jos, ]n batjocura drume\ilor. La bariera P[curarilor, la care ajunser[
c[tre asfin\it, un fl[c[uan glume\ ]i ]nt`mpin[ cu ironii ustur[toare:
Mo=ule, ie sama de \ine bine telegarii ceia, s[ nu ieie v`nt; c[
Ia=ul ista-i mare, =i Doamne fere=te, s[ nu faci vreo primejdie!...
De ru=ine, viitorii seminari=ti se ascund sub un \ol, iar mo= Luca,
jignit, ]mproa=c[ pe glume\ cu ]njur[turi colorate cu elemente bib-
lice. Ajung noaptea ]n ceairul Socolei, =i aici o priveli=te curioas[ li se
]nf[\i=eaz[ ochilor. D[sc[lime de prin toate jude\ele de la catihe\ii
desfiin\a\i, p[rin\i, preo\i =i \[rani, lume tot b[rboas[, =edea ]ngr[m[-
dit[ pe iarb[ ]n a=teptarea zilei urm[toare.
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 59
vedere, este un lucru ce poate n-a fost, dar care n-ar fi de mirare.
Creang[ mai \inea ]n chip deosebit =i la familie, =i nu mai poate fi
]ndoial[ c[ =i-a purtat potcapul nou prin Humule=ti, spre bucuria
Smarandei, prin Pipirig, =i pestetot unde avea rubedenii, inaugur`nd cu
jovialitatea-i cunoscut[ noua existen\[ =i chefuind cu tovar[=ii din sat.
De noua lui stare Creang[ nu fu mul\umit ]nc[ de la ]nceput, fi-
indc[-l vedem mi=c`ndu-se ca s[ scape din ea. O ceart[ se isc[ cu
socrul, care, zicea ginerele g`lcevos, nu-i d[ ]ntre\inerea pe un an,
cum a f[g[duit, l-a f[cut surugiu, r`nda=, a ]ncercat s[-l sugrume.
Dicasteria, c[tre care f[cu pl`ngere, l-ar fi \inut arestuit. }n fine, socru =i
ginere se ]mp[car[. Peste un an, la 19 decembrie 1860, diaconi\a d[dea
na=tere unui b[iat, Constantin. Starea de diacon era precar[, =i Creang[
se va fi g`ndit s[-=i gr[beasc[ ]naintarea, ]nscriindu-se la Facultatea de
teologie, care, ]n urma unui raport al lui Kog[lniceanu, se deschisese cu
mare solemnitate la 26 octombrie 1860. }n anul =colar 18611862
Creang[ este printre cei 14 studen\i care frecventeaz[ facultatea ]mpre-
un[ cu Gh. Ien[chescu, Gh. Posa, G. Erbiceanu =i al\ii (72). }=i d[duse
v`rsta de 24 de ani, n[scut, prin urmare, cam prin 1836.
Facultatea n-a mers bine =i dup[ ]nc[ un an de t`njal[, pe care nu
l-a mai urmat Creang[, se desfiin\eaz[. Creang[ se ar[ta oricum
nehot[r`t ]n determinarea viitorului. }n septembrie 1858 se ]nscri-
sese la =coala preparandal[ (179), f[r[ a o urma ]ns[, desigur din
lips[ de mijloace. }n a=teptarea g[sirii unei neveste, ]=i cump[rase ]n
ianuarie 1859 un Abécédaire pour la jeunesse =i o Mic[ gramatic[
francez[ (234). S[ se cultive? Nu prea. Creang[ nu ]nv[\a nimic f[r[
scop. Probabil ]n vederea continu[rii ]n alt chip a studiilor, a d[rii
unor examene. }n 1862 frunz[rise c[r\ile destul, =i, ]nc`ntat de ini\iere,
isc[lea ]n glum[ Le diacre Creangue (225). Se poate crede c[ diaconul,
de=tept, a priceput at`t din manualele lui c`t s[-l ajute ]n restul vie\ii
la dezlegarea unor r`nduri fran\uze=ti, dar, ]n ciuda tuturor gramatici-
lor =i manualelor de conversa\ie franceze =i germane, nu e cu putin\[
s[ fi ajuns la gustarea limbii franceze de vreme ce n-avea c[r\i
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 71
t`n[rul diacon ]=i puse fr`u gurii =i r[bd[ pe socru. Dup[ alte =tiri,
]nc[ din iunie 1864 se afla la Golia, venit acolo poate din toamna lui
1863. De acolo, p`n[ ]n 1866, a trecut ]n alt[ parte (236). Dar c[ nu
suferea pe socru, se vedea dintr-aceea c[, pe dat[ ce ]mprejur[rile ]i
]ng[duie, fuge iar la B[rboiu. }mprejur[rile acelea sunt u=or de ghic-
it. La 8 octombrie 1863 Titu Maiorescu fusese numit director al =colii
preparandale ]n locul lui Anton Velini, sub direc\ia c[ruia =coala
ajunsese a nu mai atrage dec[t trei concuren\i. De aceea cursurile
]ncepur[ abia la 8 ianuarie 1864, c`nd se prezentar[ 23 de concuren\i,
dintre care numai unul se retrase. Printre ei se aflau Ion Creang[ =i
Gh. Ien[chescu.
IV. CREANG{ INSTITUTOR
Titu Maiorescu n-avea dec`t 22 de ani c`nd, la 4 decembrie 1862,
sosea la Ia=i ca profesor la Universitate =i director al Liceului Na\ional.
Acest t`n[r cu studii temeinice ]n str[in[tate avea de pe atunci fiziono-
mia care st`rne=te cultul =i ura. Elegant ]n redingota lui neagr[, cu
acela=i barbi=on ce-i d[ o v`rst[ abstract[, etern[, cu o privire calm[,
sociabil[, dar pe deasupra veacului, Maiorescu este chiar de la ]nceput
exponentul profesorimii culte de purt[ri aulice, care ]nlocuie=te vechea
clas[ boiereasc[. Este rece =i totu=i fratern, are toate darurile
c[peteniei. Activitatea lui la Ia=i a trebuit s[ fie la ]nceput a=a de ab-
sorbitoare =i de frenetic[, ]nc`t ]n ace=ti ani el n-a f[cut nici o ]nsem-
nare zilnic[, a=a cum obi=nuia. Reputa\ia lui fu deopotriv[ mare ]n
sfera conduc[toare =i ]n public. C`nd Odobescu se hot[r] s[ reorgan-
izeze =coala preparandal[, se g`ndi deci, ]n chip firesc, la Titu Maio-
rescu. +coala preparandal[ era un fel de institut, premerg[tor =colii
normale, care-=i propunea s[ dea oarecare preg[tire pedagogic[ vii-
torilor dasc[li. Institu\ia mersese prost sub Velini =i fiindc[ cursi=tii n-
aveau nici m[car patru clase primare, dar =i din lipsa de program
serios =i profesori preg[ti\i. Profesorii vremii nu predau, ci propuneau
c[r\i, =i cutare ]nv[\[tor nu putea pune note =colarilor la biografiile
domnilor rom`ni pentru c[ elevii n-au avut pe ce s[ ]nve\e (179).
Cursul era numai de un an =i se preda pedagogia de c[tre un profe-
sor care n-o =tia unor ascult[tori care n-o ]n\elegeau, =i =tiin\ele nat-
urale, dup[ clasific[rile lui Linnè. Director, administrator, profesor de
cele dou[ materii =i autor didactic era acela=i obscur Velini. Titu Maio-
rescu e ]nsp[im`ntat =i nu se sfie=te s[-=i spun[ neted impresia: Cine
74 G. C[linescu
era programul, dar pentru ni=te feciori de \[ran de soiul lui Tr[snea
el era destul de greu, =i Creang[ ar fi m[rturisit c[ la ]nceput nu prea
]n\elegea bine (217). A trebuit r[bdare mult[ din partea lui Maiores-
cu =i limpeziciunea ce-i era caracteristic[ pentru a introduce pe ni=te
absolven\i de =coal[ primar[ ]n tainele psihologiei =i ale pedagogiei.
De fapt, preparanzii n-aveau =tiin\[ mul\umitoare de carte =i nu =tiau
s[ se exprime cum trebuie, =i silin\a directorului merse mai ales ]n
aceast[ direc\ie. Institutul, c[ruia Maiorescu ]i propunea numele de
+coala normal[ Vasilian[ de la Trei Ierarhi din Ia=i, se afla ]n ograda
vestitei biserici din Strada Mare. O zvelt[ clopotni\[ cu ceas se afla
atunci ]n poart[, sem[n`nd cu turnul Goliei, av`nd adic[ bolt[ jos,
dou[ ]nalte r`nduri sprijinite pe fal=i pila=tri =i false coloane, ]n sf`r=it,
un al treilea r`nd mai scurt, acoperit cu o c[ciul[ de tabl[ ]n stil ba-
roc lipovenesc. La dreapta clopotni\ei, cum intrai din strad[, era in-
ternatul =colii pentru cei care veneau din provincie =i a c[rui mobil[
se compunea sub Velini din paturi de fier, cu saltele de paie, mese de
tei de un cot p[trat, scaune f[r[ sp[tare, =fe=nic de alam[ =i patru
lighene de lut cu ibricele lor. }n acest internat rustic Creang[ n-a stat,
el, care avea locuin\[ =i nevast[. }n ograda bisericii se afla totodat[ =i
=coala primar[ de la Trei Ierarhi, a c[rei clas[ I avea trei sec\iuni.
Maiorescu g[si nimerit s[-=i fac[ din ea o =coal[ de aplica\ie, =i astfel
preparanzii, spre a se deprinde cu predarea, fur[ ]ns[rcina\i s[ \in[
disciplina =colarilor ]n cele =ase clase =i s[ asiste la lec\ii. Deosebit de
aceasta, spre a-i deda la scris =i la limpedea exprimare, directorul ob-
lig[ pe preparanzi s[ redacteze acas[ observ[rile pedagogice f[cute
la curs asupra regulilor gramaticale. Directorul lua apoi aceste com-
puneri, le critica sub raportul stilului =i al ortografiei =i le ]napoia
]ndreptate. El st[ruia asupra bunei g`ndiri, a ordinii ]n caiet, a or-
tografiei. Ca s[ deprind[ pe viitorii ]nv[\[tori cu buna citire =i cu anal-
izarea pe loc a ortografiei, directorul le f[cea o or[ pe s[pt[m`n[
dictando la tabl[ =i-i punea s[ recite fabule. Astfel a urmat p`n[-n
var[ Creang[, fiind =colar ]n zilele de lucru =i slujitor al bisericii dumi-
nica. }nv[\[m`ntul lui Maiorescu se potrivea cu firea lui =i trebuie s[-
76 G. C[linescu
dea gre=elile unii altora (47). Dac[ nu era ateu, nu era totu=i nici
mistic, fiindc[ \[ranul ]n genere este ]ndoit asupra descinderii pe
p[m`nt a dumnezeirii =i nu amestec[ cerul cu biserica. Dumnezeu,
acolo unde este, cite=te ]n inimile drep\ilor =i nu os`nde=te un om
numai fiindc[ nu merge la biseric[, de dragul popii. Popa-i cu patru
ochi. Popa are picioare de cal, gur[ de lup, obraz de scoar\[ =i
p`ntece de iap[. Popa are m`n[ de luat, nu de dat. Creang[ venea
de la Humule=ti cu un dispre\ de \[ran care munce=te fa\[ de preotul
care str`nge. Desp[r\irea de Ileana ]l f[cu du=man =i pe popi, =i pe
c[lug[ri. De fapt, clerul ]nalt era ]nc[ de origine greceasc[, precum
era egumenul de la Golia, =i ]n ura diaconului intra =i xenofobia sa.
Critica lui Creang[ se ]ndrept[ numai asupra formelor care sunt
de=arte atunci c`nd nu se \in de bunul-sim\. }ntruc`t lan\ul de aur =i
crucea scump[ sunt mai bine v[zute de Dumnezeu dec`t crucea de
lemn =i sfoara de c`nep[ ale p[rintelui Duhu? Biserica s-a ]n\epenit
]n forme goale. Se poate b[nui c[ frecventarea cursurilor =i prelegilor
lui Maiorescu, care ]n 1867 \inuse c`teva prelec\iuni populare, ]ntre
altele despre budism, sucise pu\in capul diaconului, ]mping`ndu-l spre
concep\ia unui Dumnezeu pentru to\i, acela=i ]n varietatea de forme
indiferente ]n sine. Atunci, fire=te, toate tradi\iile bisericii sunt eresu-
ri f[r[ nici un con\inut. Ce-i pas[ lui Dumnezeu dac[ m[n`nci post
ori nu, atunci c`nd natura omului cere nutriment? Deci Creang[,
spune anecdota, m`nc[ odat[ ]n chip demonstrativ pasc[ =i cozonaci
]n Vinerea Mare =i puse s[-i fiarb[ o ulcic[ de fasole ]n ziua de Pa=ti.
Pe la ]nceputul anului 1868 se d[deau la Teatrul Na\ional reprezen-
ta\ii rom`ne=ti cu piese ca Descoperirea Americei =i Istoria fiilor lui
Eduard, de form[ melodramatic[, ]ns[ cu nimic scandalos ]n cuprins.
Teatrul, g`ndi diaconul, este oper[ de cultur[, oper[ folositoare, de
vreme ce afli ]nt`mpl[ri din istorie. +i se duse la Descoperirea Ameri-
cei, tr[g`nd dup[ sine, probabil, =i pe Gh. Folescu, de la biserica Go-
liei. }n aceea=i stare de spirit =i poate ]nvoi\i cu Creang[, merser[ la
teatru economii Ioan Pompilian de la Metocul Maicilor, Vasile Pom-
pilian de la Sf. Spiridon =i Alex. Ionescu de la Sf. Ilie. Gh. Ien[chescu,
94 G. C[linescu
sericii rom`ne, Creang[ puse m`na plin de ciud[ pe o pu=c[ (de unde
se vede c[ v`na haiduce=te pe la Humule=ti, c`nd nu era ]n calea su-
periorilor, de=i fiu-s[u pretindea mai t`rziu c[ diaconul preg[tise odat[
pu=ca s[ se omoare pentru cutare ms. 3.757, ff. 10 12), se
repezi pe u=[ afar[ =i o desc[rc[ ]n p`cla de ciori. Tocmai atunci p[=ea
]n ograda bisericii protopopul, care, descoperind ]n Nembrodul cu
halat pe diacon, zise uimit:
Dar bine, diacone, unde s-a mai v[zut fa\[ bisericeasc[
umbl`nd cu pu=ca?
Creang[ r[spunse iar ]n stilul lui Nastratin:
D-apoi eu nu-s judan, cinstite p[rinte, s[ m[ tem de pu=c[! (6).
Poate c[ isprava cinegetic[ n-ar fi ajuns la urechile lui Calinic, dac[
Curierul de Ia=i, prin pana nu se =tie c[rui r[uvoitor, du=man politic
desigur, n-ar fi divulgat-o sub titlul Tragerea la \int[ =i v`natul la p[s[ri
]n mijlocul ora=ului (200). Mitropolitul, citind articolul, ]ng[lbene=te
ca de o mare primejdie amenin\`nd biserica =i d[ la 6 mai protoi-
ereului C. Bu\ureanu ]ns[rcinarea de a cerceta grabnic cazul. Protoi-
ereul se ]nf[\i=[ diaconului =i-l ]ntreb[ dac[ a tras cu pu=ca, iar di-
aconul r[spunse f[r[ codire c[ a tras ]ntr-adev[r cu pu=ca, ceea ce
trebuie s[ fi ]ncurcat pe sfin\ia-sa. Desigur c[ =i acum Creang[ str`nse
]n logica lui sarcastic[ mintea simpl[ a protoiereului, cer`ndu-i
instruc\iuni asupra chipului celui mai nimerit =i mai potrivit canoanelor
de a sc[pa turlele unei biserici de necuviin\a ciorilor. Afacerea era
absurd[ =i ridicol[, =i lumea trebuie s[ fi f[cut haz mare, spre
satisfac\ia lui Creang[. Mitropolitul care sc[pase de pu=c[ ]n polob-
ocul oferit de Creang[, neput`nd ]ncadra ]n canoane acest caz
neprev[zut, dup[ o scurt[ oprire de la serviciul divin, ]l iert[ din nou.
Popa Sm`nt`n[, limbut, umplu probabil ora=ul cu povestea v`n[torii
de ciori =i a ]nfund[rii mitropolitului ]n chestia mergerii la teatru,
repet`nd, ne putem ]nchipui, prietenilor vorbele de duh spuse proto-
popului. Totu=i, se d[du oarecum pe brazd[, ca s[ nu piard[ leafa de
diacon ori locuin\a, de vreme ce r[mase la Golia ]nc[ trei ani.
98 G. C[linescu
Onorabile p[rinte,
Domnule ministru,
V[z`nd comunicatul ]n Monitoriu No. 155 am fost dureros sur-
prins de a m[ vede =i de d-voastr[, dle ministru, condamnat, f[r[ s[
fi fost ascultat, =i eliminat din corpul ]nv[\[tor, f[r[ s[ fi fost supus
judec[\ei, precum cere legea instruc\iunei publice.
Permite\i-mi, v[ rog, dle ministru, ca macar dup[ faptul ]ndeplinit
al destituirei mele nejudecate s[ viu a v[ ruga s[ binevoi\i a asculta
justificarea mea de acuz[rile ce s-au adus ]n contr[-mi.
Simpla expunere a faptelor, ]nc`t prive=te desbr[carea mea volunta-
r[ de haina clerical[, v[ va ar[ta, sper, motivele pu\in serioase ce au
determinat persecutarea mea de c[tr[ superiorii mei spirituali.
V[ anecsez ]nt`iu ]n contestul seu copia esact[ de pe raportul ]ngr-
108 G. C[linescu
Profesore privatu
I. Creang[ (68)
Titu Maiorescu =tiau, unii, abia citi =i scrie, ]nc`t directorul se v[zuse
silit a le preda ad`ncile =tiin\e ale gramaticii, ortografiei =i celor patru
opera\iuni. Cu simplificarea ortografiei rom`ne, cu venirea ]n ]nv[\[-
m`nt a unor profesori mai preg[ti\i, precum =i datorit[ ]nr`uririi Ar-
dealului, care avea un ]nv[\[m`nt mai ]naintat, se introduse ]n =coal[
metoda scriptoleg[, aceea prin care cititul se-nva\[ odat[ cu scrisul.
A=a predau acum fo=tii elevi ai lui Maiorescu, ]ns[ n-aveau abece-
dare. Un abecedar scriptologic, compilat dup[ manuale str[ine, d[duse
la iveal[ ]n 1864 un evreu Schwartz, care se g`ndise la copiii de la
=colile confesionale evreie=ti. Metoda Cursului de scriere =i citire i se
p[ruse chiar lui Maiorescu escelent[, numai c[ M. Schwartz nu =tia
bine rom`ne=te. D-lui zicea Maiorescu a f[cut tot ce a putut,
dar tot ce a putut d-lui ]nc[ nu este suficient (9). De fapt, Schwartz
fusese la Maiorescu pentru ]ndreptarea manualului ]n privin\a limbii,
acesta ]l trimisese la Darzeu, institutor mai cult, ]ns[ manualul nu se
alesese cu nici o ]mbun[t[\ire, pentru c[ probabil institutorii rom`ni
socoteau c[ nu se cade cu nici un chip s[ lase pe un evreu s[ se ame-
stece, unde credeau f[r[ dreptate ei, nu-i este locul. Rom`neasca bi-
etului evreu este jalnic[: mama dete mie p`ne, m`nca mult[ chin[,
vara e verde, zise c[ el c[zu din zi ]n zi, ho\ul a h[\uit calul,
Domnul face mil[ de noi, juna trebuie s[ se ]nve\e, c`nt[ hor[,
servule dute sus, junima ]=i bate joc (11, 203). }nc[ din primii ani
de ]nv[\[m`nt Creang[ ]ncepu s[ str`ng[ material ]n vederea unui
manual pe care g[si cu cale s[-l fac[ ]n unire cu al\ii, ca s[-l poat[
r[sp`ndi mai bine, =i dup[ trei ani de institutorat se a=ez[ la treab[.
Str`nse abecedare ardelene=ti =i str[ine, =i, ca s[ le poat[ citi, ]ncepu
chiar s[ ia lec\ii de limba francez[ de la colegul I. A. Darzeu. Dar se
plictisi cur`nd =i se ]ncredin\[ probabil c[ pentru o treab[ a=a de sim-
pl[ ca ]nv[\area scrierii =i cititului ajunge o minte dreapt[ =i o bun[
st[p`nire a limbii na\ionale. Pe am`ndou[ socotea c[ le are cu pris-
osin\[. Amintirile prietenilor despre aceast[ parte a activit[\ii poves-
titorului privesc o epoc[ mai lung[, deoarece Creang[ =i-a muncit
mereu c[r\ile, pref[c`ndu-le, corect`ndu-le. Omul fiind acela=i
118 G. C[linescu
Cum vi se pare vou[?! Ian asculta\i: Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[
se face?... Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face?... Din in ca =i din
c`nep[... Din in?... Din in?... din in ca =i din c`nep[?... din c`nep[...
Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face...
Ei, dar d[-o dracului zice C. Grigorescu ce tot o fr[m`n\i
=i-o ]nv`rte=ti at`ta?!...
Ei, asculta\i cum vine, zice Creang[. Din in ca =i din c`nep[, tot
p`nz[ se face...
Ei, cum vine, cum vine!... dac-o tot suce=ti acolo... adaug[ C.
Grigorescu.
Ei, las[-l, s[ vad[ cum vine, zice preotul Ien[chescu, sco\`nd
portabacul, s[-=i fac[ o \igar[.
Creang[ ]=i pune m`inile la urechi =i cete=te ]nainte, cu diferite
]ntreruperi =i diferite accentu[ri de cuvinte: Din in ca =i din c`nep[
tot p`nz[ se face...
Preotul Ien[chescu, cu chipul lui de Crist cam blond, =ade la cap[tul
mesei spre st`nga, cu cotul st`ng pe mas[, =i ]=i fumeaz[ lini=tit \iga-
ra. C. Grigorescu, ro=covan, cam m[runt, dar bine legat, chiar cam
gras, se scoal[ de pe scaun, ]=i trece de vreo c`teva ori m`na prin p[r,
d[ de vreo dou[ ori din cap la dreapta =i la st`nga, ca =i cum ar fi voit
s[-=i dezmor\easc[ g`tul, apoi s-apuc[ de f[cut \igar[.
R[ceanu, cam sp`n la fa\[, =ade p`n-acum cu coatele pe genunchi
=i cu b[rbia rezemat[ ]n m`ini, ]n palme =i se uit[ ]n p[m`nt.
Creang[, cu m`inile la urechi, ]i d[-nainte: Din in ca =i din c`nep[
tot p`nz[ se face.
Stau a=a o bucat[, poate vrun sfert de or[, apoi R[ceanu se scoal[
=i iese afar[.
C. Grigorescu se ridic[ =i el =i iese dup[ R[ceanu. Preotul Ien[chescu
se uit[ dup[ Grigorescu, mai st[ o bucat[, =i haide, iese =i el afar[.
Prietenii ]=i pierd vremea prin sat p`n[ seara, uit`ndu-=i de
Creang[. C`nd se-ntorc, autorul, ]nd`rjit, =edea tot la mas[ =i scanda:
Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face. (217)
Propozi\iunea nu se afl[ ]n dialogul Inul =i c[me=a, =i inten\ia de
caricatur[ a anecdotei este ]nvederat[. }ns[ prietenii povesteau asta
122 G. C[linescu
Drumul-de-fer
Creang[
Cine cite=te, f[r[ a cunoa=te destinul autorului, aceste poezii pline
de haz ]n n[stru=nicia lor nu poate b[nui c[ din micul =tiutor de carte
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 127
lovit unui b[iat =i d[du mingii o lovitur[ zdrav[n[. Mingea zbur[ de-
parte, ]ns[ c[zu ]n m`inile unuia din b[ie\i.
« }i un cuc, ]i un cuc!» strigar[ atunci copiii ]n limba specialit[\ii.
Creang[ examin[ serios situa\ia =i, d`ndu-se deoparte spre a se
a=eza pe iarb[ zise:
« Apoi de acum ne-au scos din b[taie!» (201)
Dup[ un ceas de joac[, diaconul ]=i v`ra copiii ]n clas[, ]i punea s[
spun[ rug[ciunea, ]mpreun[ cu el, desigur, =i apoi le da drumul
milit[re=te ]n =iruri de c`te doi, cu porunca de a se p[stra r`nduiala
aceasta c`t mai departe ]n ora=. Dup[ un astfel de ]nceput de =coal[,
copiii erau nu se poate mai bucuro=i =i dup[ amiaz[ veneau cu toat[
voio=ia. Acum Creang[ sta iar de vorb[, ]ntreb`ndu-i am[nun\it cu m[i
\`c[ ]n sus, m[i \`c[ ]n jos cum ]i cheam[: Care le e numele de botez?
Dar cel dup[ tat[, ori dup[ mam[? Cum se nume=te t`rgul? Pe cine au
ca vecini? Astfel de ]ntreb[ri u=oare lini=tea pe toat[ lumea asupra firii
=colii =i d[dea oricui sentimentul c[ =tie ceva. Ceasului de convorbire
]ntre copii =i institutor ]i urma iar[=i un ceas de recrea\ie, dup[ care
afar[, ori ]n clas[, Creang[ f[cea cu copiii pu\in[ gimnastic[. O ]nv[\ase
de la Soueris ori de la altcineva, fapt este c[ institutorul era foarte
m`ndru de aceast[ noutate. P[rintele Vasile Grigorescu, fostul lui cati-
het supleant la F[lticeni, vizit`ndu-l la =coala din P[curari, r[mase mi-
rat de ceea ce nu mai v[zuse ]n nici o =coal[, anume, de gimnastica
m`inilor pe care o f[cu Creang[ cu copiii la sf`r=itul unei ore (68).
A doua zi institutorul intra ]n miezul lucrurilor, dar f[r[ nici o carte,
c[ut`nd numai s[ ]ndrepte aten\ia copiilor spre fiin\e =i lucruri,
f[c`ndu-i s[ le observe bine =i s[ le deosebeasc[. }ntreb[rile, ]n duhul
Pov[\uitorului, pe care le punea ca s[ ajung[ pe calea socratic[ la
definirea no\iunilor erau hazlii, ba chiar pu\in cam n[stru=nice. Ast-
fel de ]ntreb[ri trebuie s[ fi st`rnit ]n clas[ un chicot necurmat, dac[
cumva le-a pus:
« V[zut-a-\i m`\[? ]ntreba, de pild[, Creang[.
Am v[zut m`\[! r[spundea acela pe care se oprise degetul in-
130 G. C[linescu
stitutorului.
C`te picioare are m`\a?
M`\a are patru picioare.
C`te urechi are m`\a?
R`sete ]n clas[.
M`\a are dou[ urechi.
C`te cozi are m`\a?
Alt chicot =i r[spuns biruitor:
M`\a are o coad[.
C`\i ochi are m`\a?
M`\a are doi ochi.
C`te aripi are m`\a?
R`sete clocotitoare.
M`\a n-are aripi.
Dar pene are m`\a?
M`\a n-are pene.
Ce are m`\a ]n loc de pene?
M`\a are p[r.
M`\a m[n`nc[ f`n?
M`\a nu m[n`nc[ f`n.
Ce m[n`nc[ m`\a?
M`\a m[n`nc[ =oareci, vr[bii, lapte, pe=te, p`ne, carne, sl[nin[ etc.
Ce be m`\a?
M`\a be ap[.
Unde-i place ei s[ doarm[?
M`\ei ]i place sa doarm[ pe cotru\[.
Ce treab[ face m`\a?
M`\a prinde =oareci.
Poate m`\a cotcod[ci?
M`\a nu poate cotcod[ci.
Poate m`\a zbura?
M`\a nu poate zbura.
Pentru ce?»
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 131
teresul copiilor treaz. Mai mult dec`t pedagogie, este aici o pl[cere
de a spune =i o nevinovat[ de=ert[ciune. Mai toate pove=tile tip[rite
Creang[ le-a citit copiilor ]n clas[. Sim\ea nevoia unui public, =i desigur
c[-=i zicea c[ nimeni mai mult dec`t un copil nu e ]n stare de a-=i da
seama de valoarea unui basm. Copiii ]i ghiciser[ sl[biciunea =i, ca s[
scape de lec\ie, ]i d[deau ghes s[ le povesteasc[, ceea ce Creang[
f[cea dup[ ce gusta din plin voluptatea de a se l[sa rugat.
« O poveste, dom Creang[... strigau copiii. O poveste!... O pov-
este!
Iar cu pove=ti... trece timpul...
V[ rug[m, dom Creang[, o poveste!»
Creang[ se pref[cea sc`rbit de lipsa lui de autoritate:
« V-am deprins cu pove=tile estea, =i n-apuci una... dou[, dom
Creang[, o poveste, =i iar poveste.» (20)
Sau: «Bat[-v-ar p`rdalnica, m[i b[ie\i, s[ v[ bat[; da ce socoti\i
voi, c[ eu ]s sac f[r[ fund de pove=ti? C[ dintr-un sac cu f[in[, dac[
iei =i tot iei mereu, de la o vreme se m`ntuie f[ina: da voi a=tepta\i
pesemne ca din sacul meu s[ nu se mai m`ntuie pove=tile? Face\i =i
voi cum f[cea odat[ un om»...(223)
+i cu chipul acesta Creang[ spunea povestea. Pentru el =coala este
o petrecere, un loc de dezl[n\uire a limbu\iei lui grase, o rememo-
rare a copil[riei lui din Humule=ti, care este partea cea mai bogat[ a
vie\ii sale, peste care, fire simpl[, nu poate trece. }n clas[ e dasc[l =i
]n acela=i timp =colar =i, cum e greu s[ te amesteci ]n via\a copiilor
f[r[ s[ st`rne=ti uimire =i g[l[gie, Creang[ g[se=te pricini, simul`nd
necesitatea pedagogic[. Ni=te copii se dau iarna cu s[niu\a pe lunecu-
=ul r`pei de la Sc[ricica. Institutorul fierbe de dorul de a luneca =i el
pe sanie. Dup[ pu\in[ codire, ]=i arunc[ o ca\aveic[ ]n spinare =i-=i
]ndeas[ c[ciula pe cap, iese afar[, opre=te s[niu\a de la coad[ =i apoi,
a=ez`ndu-se pe ea, ]=i d[ v`nt copil[re=te, vestind d[sc[le=te c[ vrea
s[-nve\e pe muco=i cum trebuie s[ c`rmeasc[ cu piciorul sania la
cotitur[ (214). Ca s[-=i fac[ cheful de a spune o ur[tur[ ca la
Humule=ti, Creang[ ]nchipuie o lec\ie de lectur[ demonstrativ[. El
avea s[ citeasc[ urarea, =i copiii, ca s[ se-n\eleag[ rostul Plugu=orului,
numai strig[tura. Deci Creang[ zise cu tot av`ntul din tinere\e (89):
134 G. C[linescu
Acum Creang[, redevenit \[ran, ]ncepu s[-=i tr[iasc[ via\a a=a cum
o ]n\elegea el. Odat[ cu bojdeuca ]=i lu[ =i o \iitoare, pe care o f[cu
proprietar[, cump[r`nd la 25 iunie 1879 casa de la Maria +tef[niu-
Ciogolea cu u=oara ap[sare a unui bezm[n c[tre biserica Buna Vestire,
pe o anume Tinca Vartic, fat[ din prostime, care pare s[ fi avut nu
mai mult de 19-20 de ani. C[ va fi fost dintre frumu=ele ori de=teapt[
=i cu haz la vorb[, este cu putin\[. Cu des[v`r=ire sigur este c[ \[\aca
era =i ea fiic[ din popor, f[r[ nici o cultur[ =i probabil =i f[r[ =tiin\[
de carte, cu nici o b[nuial[ de ce poate cuprinde mintea unui om pe
deasupra sferei ei. Ea nu v[zu ]n Creang[ dec`t un om cu care
tr[ie=ti, =i dac[ la ]nceput, diaconul fiind ]nsurat, nu era drept s[
pretind[ cununie, mai apoi nunta i se p[ru de prisos, deoarece la \ar[
concubinajul este r[sp`ndit, socotindu-se ca o c[snicie foarte legal[,
dar f[r[ cununie, ]n care uniunea aproape animal[ nu e lipsit[ totu=i
de statornicie =i nu e privit[ cu dispre\ de ceilal\i. Lui Creang[ fata ]i
pl[cu =i poate c[, av`nd-o pe ea ]n vedere, f[cu pe scoar\a c[r\ii =tiu-
ta ]nsemnare: Ast[zi, 16 ianuariu 1872, s-a ]nt`mplatu unu pl[cutu
accident pentru mine. S-ar p[rea totu=i c[ abia dup[ oarecare vreme
diaconul cuceri pe frumoasa din |ic[u =i-o aduse ]n cas[ (225). Dac[
prietenii, vorbind de Tinca, o vor numi femeie, ori menajer[, dup[
cum cerea ging[=ia fa\[ de Creang[, pu\in ]ncurcat fa\[ de preten\iile
de la ora=, =i vor observa c[ \[\aca sta tot ascuns[ =i ferit[ de b[rba\i,
aceasta nu ]nseamn[ c[ povestitorul avu vreodat[ no\iunea subtil[
de menajer[. Pentru el Tinca fu o \iitoare, adic[ un soi de nevast[
f[r[ binecuv`ntare religioas[, c[reia ]i cerea =i-i d[dea ce se cuvenea
]n adev[rata via\[ s[n[toas[, f[r[ fumuri. }i cerea s[ se \ie cu el, s[-l
spele, s[-l coase, s[-i g[teasc[ bucate, s[-i ]ngrijeasc[ copilul =i s[-=i
vad[ de treburile ei; ]i d[dea culcu=, m`ncare =i-i pu=ca din c`nd ]n
c`nd o b[taie sor[ cu moartea, ca s[ se =tie c[ femeia neb[tut[ e ca
moara neferecat[. El ]i zice nu f[r[ considera\ie Tinco, iar ]n scrisori,
de ochii lumii, Domni=oara Tinca. Familia ]ns[ =tiind cum stau lucru-
rile, =i mai obi=nuit[ cu acest fel de trai, ]i zic cu mult respect \[\ac[,
duduc[, ori chiar Ecaterina Creang[ (200). Cu Tinca diaconul de-
142 G. C[linescu
\ar[ fu dus[ p`n[ ]n cele din urm[ am[nunte. Slobod ]n c[ma=a lui
de p`nz[ desf[cut[ pe pieptul p[ros, Creang[ se urc[ la pr`nz ]n pat,
se chince=te pe el =i, rezemat cu spatele de o pern[ la perete, trage
l`ng[ el o m[su\[ scund[ cu trei picioare, din acelea pe care \[ranii
r[stoarn[ m[m[liga, =i m[n`nc[ acolo singur, f[r[ muiere, slujit nu-
mai de ea, a=a cum se =i cuvine, =i frecat de m`\ii s[i, care trec pe sub
mas[ =i-l g`dil[ pe la nas cu cozile (217). Ozana fu ]nchipuit[ printr-
un pu\ cu ap[ rece. Lipsea numai =tioalna ]n care se sc[lda la
Humule=ti. Fu =i aceasta ]nf[ptuit[ ]n chipul unei putine puse ]n cer-
dacul de dindos, ]n care Creang[ intr[ gol, =ez`nd pe un sc[una= =i
scriind ceasuri ]ntregi pe o sc`ndur[ pus[ deasupra (234). }n lipsa
nisipului cald, care cur[\[ epiderma, Creang[ ]=i alina m`nc[rimea
pielii sale cu ajutorul unei lop[\ele de lemn crestate, f[cut[ anume
pentru sc[rpinare (29). }=i f[cu ve=minte t[iate, ce-i drept, ora=ene=te,
nefiind chip altfel, dar din =eiac aspru m`n[stiresc, din sumani de
noaten adus de pe la Neam\, croi\i larg, ca trupul s[ fie ]n voie. Pe
cap ]=i puse iarna c[ciul[ brum[rie, iar vara p[l[rie larg[, ]n picioare
ciubote trainice, cu tureatc[ lung[, =i pe deasupra, neav`nd ]ncotro,
iarna, palton tivit cu =iret verde. }n m`n[ lu[ un baston gros, nodu-
ros, mai pu\in ca s[ fie asemeni cu al\ii, c`t ]n amintirea b[\ului cu
care ]mpungea c`inii =i ]ndemna vitele (223, 68). Pentru a avea spre
sear[ sentimentul c[ el din cerdac m`na turmele care treceau pe dealul
Ciricului =i ca s[ se simt[ acolo sub bolta de stele ca la st`n[ la V[ratec
ori prin p[r\ile Bistri\ei, c`nta dintr-un fluier de lemn (172).
Dar m[i ales ]ncepu s[ m[n`nce. Dup[ ce-=i puse, ca +tefan a Petrei,
curechi ]n putin[ =i mu=chi afumat de porc ]n podul =indrilit al casei,
m`nca bucate humule=tene, ]ns[ mai ales sarmale =i pl[cinte cu po-
alele-n br`u f[cute cu julf[ (84). H`lpavul care ]n sat f[cea ochi dulci
fetelor fecioare, ]nveselindu-le cu din\i de fasole =i barb[ de l`n[, spre
a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni unui lup fl[m`nd.
Spre a se deosebi de f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac,
ca adev[rat rom`na= face ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i
d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu z[moreal[.
El nu se-ncurc[, asemeni boierilor sfriji\i, rup`nd cu degetele-i groase
144 G. C[linescu
soane, este sigur c[ lui Creang[ ]i veni o parte bun[. }n afar[ de acest
c`=tig =i de salariul de institutor, el trebui s[ aib[ de asemeni venitul
cuvenit de la debitul de tutun, care-i apar\inea, de=i pe m`inile lui
Zahei, pentru c[ Creang[ nu era om s[ renun\e la toate drepturile ]n
favoarea fratelui. |in`nd seam[ =i de faptul c[, de bine, de r[u, avea
cas[ proprie, Creang[ a fost un institutor cu stare. Copil, prieteni ]l
]ndeamn[ totdeauna la felurite cheltuieli, f[r[ s[ se-ntrebe dac[ are
bani sau nu, =tiind c[ are. Cei apropia\i de el, care-i =tiu bine rostur-
ile, ca tipograful Ioan S. Ionescu =i preotul Gh. Ionescu, ]l socotesc
avar. Creang[ are obiceiul s[ spun[: Cum am fost eu s[rac ieri =i
alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n toat[ via\a, apoi nu am
fost de c`nd sunt (107), dar glume=te, deoarece de la reprimirea ]n
]nv[\[m`nt el n-a putut s[ se afle niciodat[ ]n lips[. Bojdeuca lui
nu e un semn de mizerie, ci de regresiune la sat. C[tre sf`r=itul vie\ii,
mai dedat cu via\a or[=eneasc[ =i ]ncurcat de renumele lui =i n[vala
at`tor tineri ]n b`rlogul s[u, Creang[ ]ncepe a se ru=ina, de=i ]n fun-
dul sufletului nu poate crede cu dinadinsul c[ locuin\a lui are vreun
cusur. Ca un fel de ]ndrept[\ire ]=i descria el bojdeuca lui Maiorescu,
simul`nd umilin\a =i s[r[cia:
}n bojdeuca, unde locuiesc eu, dorm afar[ =i pe vremea asta, ]n
18 spre 19 septemvrie. De ve\i avea r[bdare, c[ bun[tate totdauna
a\i avut, ve\i ]ntreba poate, unde-i bojdeuca mea? V[ voi r[spunde
respectuos; ]n mahalaua |ic[u, ce-i mai zic =i Valea Pl`ngerii, strada
|ic[ul-de-Sus no. 4 (dac[ se mai poate numi strad[ o huidicioar[ dos-
nic[, plin[ de noroi p`n[ la genunchi c`nd sunt ploi mari =i ]ndelun-
gate, zise =i putrede, =i la secet[ geme colbul pe d`nsa). Iar bojdeuca
de c[su\[ ]n care locuiesc eu de vreo 18 ani e de v[l[tuci =i pov`rnit[
spre c[dere pe zi ce merge, de n-ar fi rezemat[ ]n vreo 24 de furci de
stejar, =i acelea putrede. Iarna dorm ]ntr-o od[i\[ toat[ hrentuita, iar
vara ]ntr-un cerd[cel din dos, ]ncep`nd de pe la mai =i sf`r=ind pe la
octombre, c`nd este vremea bun[, cum ]i acum. A=a
m-am deprins. (6).
VIII. CREANG{, EMINESCU +I JUNIMEA
rau cr`=mele pe unde era vinul mai bun =i pastrama mai fraged[
=edeau pe lavi\[, ca la sate, sau jos pe iarb[, pun`nd =i c`te un \igan
s[ le zic[, cum c`nta Mihai scripcarul din Humule=ti (62). Ei mer-
geau dac[ nu la bol\ile lui Amira, la cr`=m[ lui |`ru, ]n T`rgu=or, sau
la chir Costache, ]n Nicolina, unde Creang[ avea gustul s[-=i frig[ sin-
gur pastram[ sau carne de porc, ho\e=te, pe c[rbuni pu=i ]ntr-un h`rb
=i apoi s[-i spele s[r[tura d`nd de du=c[ o ulcea de vin. La cr`=me
boiere=ti, precum Café de Paris, Café Restaurant de Lafitte, restau-
rantul Franzos nu mergeau, nefiind acolo c`rna\i cu usturoi =i nici
slobozenia de a sta jos pe rogojini. Chema\i de junimi=ti ]n localuri mai
sub\iri, ei refuzau, dar cu r`sete ]nfundate de ironie. Se mistuiau
c`teodat[ zile ]ntregi, m`n`ndu-se din cr`=m[ ]n cr`=m[ =i ocolind ur-
bea pe dinafara barierelor, lu`nd-o din jos, din =esul Bahluiului, ocol-
ind-o pe la Bariera P[curarilor, urc`nd pe la Copou =i ivindu-se ca
n[lucile colb[ite deasupra Ciricului, de unde se l[sau ]n bojdeuc[ (175).
E foarte cu putin\[ dar ca Eminescu, ]nveselit de comèdiile lui
Creang[, s[-l fi ]ndemnat s[ scrie, de nu cumva Creang[ scrisese mai
dinainte o poveste cu g`ndul de a o pune ]n manual, dar f[r[ s[ cread[
c[ ar fi bun[ la ceva.
Scrie, m[i tat[ Iancule, scrie tot ce-ai spus i-ar fi spus Emines-
cu s-o aud[ =i al\ii, c[ e minunat de bine! Creang[ s-ar fi temut ca
nu cumva sa r`d[ boierii de el (14). }n toamn[, ]ns[, dus de Emi-
nescu, citi la Junimea Soacra cu trei nurori, care =i ap[ru la
l octombrie 1875 ]n Convorbiri literare. Junimea fu ]nc`ntat[. P`n[
atunci folclori=tii societ[\ii erau greoiul Slavici =i Miron Pompiliu. Carp,
Pogor, ca adev[ra\i boieri, ridicau din umeri, Pogor, teribil ]ntotdeau-
na =i opozi\ionist, ]n fond f[r[ a crede el ]nsu=i ]n ce spunea, \ip`nd:
« Ce-mi vorbi\i de poezii populare? Poezie descriptiv[ lipsit[ de
orice sentimente!»
Soacra cu trei nurori pl[cu, f[r[ ca totu=i junimi=tii s[-=i fi dat sea-
ma ]n ce st[ meritul. }i uimi probabil vocabularul, fiindc[ pe atunci
mi=carea folcloristic[ nu luase ]nc[ ]nceput. Povestea, ]nc[ st`ngace,
era, ca mai toate pove=tile de mai t`rziu ale lui Creang[, o nuvel[ din
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 159
tre. Prin califica\ia de poporal cei mai mul\i afectar[ ]ns[ a socoti
produc\ia lui ca de o spe\[ cu totul inferioar[, ori m[car spontan[ =i
primar[, ]n nici o leg[tur[ cu literatura cult[. Dar fostul diacon avea
haz =i-l traser[ de limb[, ceea ce nu era greu, s[-=i dea pe fa\[ reper-
toriul. Astfel, b[rd[h[nosul Creang[ deveni m[sc[riciul Junimii,
p[pu=eriul, mijloc sigur de a scoate tuturor lacrimi de r`s. Creang[,
vesel =i limbut din fire, nu v[zu nici un fel de ]njosire ]ntr-asta, mai
ales c[ g[si prilejul de a mu=ca ]n pilduri pe cine putu, pricin[ de
alte nepotolite r`suri. Astfel, poporalul Creang[ deveni idolul lui
Pogor, dispre\uitor al poeziei populare ca s[ a\`\e spiritele, dar mare
iubitor de glume. }ncet-]ncet, Creang[ trecu de la scaunul dinspre u=[,
pe care sta smerit, ]n fruntea adun[rii, l[f[indu-se cu toat[ f[ptura-i
groas[ =i mi=c`nd ]ndr[zne\ basmaua-i ro=ie. Acum Pogor ]=i f[cuse
din fostul diacon psaltul glumelor sale. C`nd cineva se preg[tea s[
citeasc[ ceva mai lung, Pogor c`nta preo\e=te:
« Acum s[ ascult[m sf. evanghelie a lui Schopenhauer, ori Con-
ta, cetire!»
Creang[, serios, r[spundea din col\ul lui cu glas de bas profund:
« S[ lu[m amiiinte!
Pace \ie, cetitorule!» binecuv`nta Pogor, =i lectura ]ncepea. (167)
Creang[ r`dea plin, hohotitor, cutremur`nd pere\ii. }ncepu s[ fie
trebuitor, c[utat. Junimii ]i pl[ceau lucrurile corosive, adic[ m[sc[ri-
cioase, =i se f[cuse regula c[ anècdota primeaz[, orice lectur[ serio-
as[ put`nd fi ]ntrerupt[ dac[ se ivea o anècdot[. Caragiani era spe-
cializat ]n corosivele de culoare oriental[. Creang[ deveni anecdotis-
tul na\ional. C`nd ap[rea ]n Junimea, era numaidec`t ]ntrebat:
« Creang[, ce ne-ai adus pentru ast[-sear[?
El scria greu =i aducea rar. }ns[ numaidec`t ad[uga:
N-am adus nimic, dar dac[ voi\i, v[ spun o anecdot[.
Junimi=tilor le pl[ceau ]ns[ anecdotele corosive =i institutorul mai
]ntreba, cu vorbele p[pu=arilor:
Pe uli\a mare sau pe uli\a mic[?» (175)
Cum mai toat[ lumea dorea pe uli\a mare, Creang[ povestea ]n
r`setele celor mul\i =i pudoarea c`torva ca A. Naum versiuni inedite
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 161
din Mo= Nichifor, Povestea lui Ion cel prost =i alte de acestea, r[mase =i
]n manuscris, dar picate ]n m`inile unui doctor, care v[zu se vede ]n
ele semnele dezechilibrului (225). Totu=i, corosivele au fost, ]n lip-
sa lui Titu Maiorescu, care nu le gusta, pl[cerea Junimii, =i Emines-
cu, ]ncurajat, se l[s[ ]n voia acestei nevinovate sl[biciuni de urmele
c[reia foiesc manuscrisele sale, ]n ciuda falselor ru=in[ri ale istori-
cilor. Creang[ nu punea dealtfel nici o perversitate, fiindc[ poezia
popular[ (expurgat[ de V. Alecsandri) e plin[ de obscenit[\i. Emines-
cu se va fi convins =i aici, pun`nd fapta ]n acord cu filozofia lui Scho-
penhauer, c[ spiritele inocente sunt ca florile, lipsite de pudoare. }ns[
Creang[, v[z`nd c[ se face haz de vorbirea lui verde, v`r[ expresia
simpl[ pe unde poate =i nu se sfie=te a zice ]n scrisoare:
Altfel, suntem s[n[to=i: numai caracuda, urgisit[ de soart[, alearg[
=i ea dup[ nevoile ei, mai ca t[unul cu paiul ]n cur (231, III).
Devenit literat, Creang[ intr[ la grijuri mari. Era muncit de senti-
mentul r[spunderii =i se umplea de toate sudorile c`nd se apuca s[
compun[ ceva. Dac[ era var[, Creang[ se desc[l\a =i se dezbr[ca,
pun`ndu-=i c[me=oiul, sau intra de-a dreptul ]n putina cu ap[, dac[ nu
cumva se-nchidea ]n clasa lui de la =coal[. De obicei, se scoal[ ]n zorii
zilei, pe la patru diminea\a, =i se a=az[ pe nem`ncate la lucru. Scrie cu
condeiul de plumb pe tot felul de petice ori pe coli ]ntregi, =terge, trim-
ite cu semne ]n alt[ parte =i nu sufer[ pe nimeni pe l`ng[ sine. Scriind
povestea Harap Alb, ]n c[ma=a lui =i cu o ca=chet[ pe cap, ]n prim[vara
anului 1877, povestitorul nu =tiu c[ \arul trecuse Prutul, c[ se declar-
ase r[zboiul =i c[ un ofi\er rus, Petru Kuzminschi, despre care scrise
Eminescu ]n Curierul de Ia=i, se sinucisese ]n apropierea chiar a
]mp[ratului (107, 5). C`nd noaptea, t`rziu, Creang[ se treze=te din
canonul lui, se pune pe o m`ncare cr`ncen[ (107). Acum el e preo-
cupat de soiul compunerii, vrea s[ =tie dac[ e bun[ sau nu. Emines-
cu, c[ruia o cite=te, refuz[ s[-l ]ndrepte. El zice:
« Las[, Creang[, ai s[ cite=ti ]n Junimea, tu n-ai nevoie s[ fii
corectat de nimeni!» (62)
}ns[ Creang[ =tie c[ orice lucru de isprav[ trebuie dres =i iar dres,
162 G. C[linescu
Uite ce. Am scris aice mai pe larg =i mai am[nun\it ce mi-am mai
adus aminte de pe-acas[, din vremea copil[riei. +i dac[ e ceva, a= vrea
s[ le tip[resc; dac[ nu, s[n[tate. Dac[ ar fi dl Maiorescu aice, he-hei,
el de mult mi-ar fi spus curat, pe =leau; dar dac[ nu-i, ce s[ fac?
Cu aceste vorbe, scoate din buzunar un caiet =i ]ncepe s[-mi cete-
asc[. Cete=te buc[\i de ici, de colo, de-acas[ de la el, despre prietenul
lui, de p[rintele cutare, despre cum a ]nv[\at el gramatica cu formele
pronumelor: mi-\i-i, ni-vi-li =i altele. Mergeam am`ndoi pe trotuar,
pe strada P[curari, cu umbrelele deschise ]n ploaie, pe la poarta pen-
itenciarului, de la Jockey-Club p`n[ la vale, pe la casele lui Praja.
Noroc c[ ploua =i nu prea era lume pe strad[, s[ se ]mpiedece de
umbrelele noastre. Mergeam am`ndoi, el cetind =i uit`ndu-se din c`nd
]n c`nd la mine, s[ vaz[ dac[ ]l ascult.
Dup[ ce scrisese =i publicase ]n Convorbiri literare cinci pove=ti,
Creang[ ]=i puse ]n cap s[ fac[ o adev[rat[ nuvel[, probabil ]ncredin\at
]n sinea lui c[ va scrie mai bine dec`t at`\ia. Compuse deci Mo= Nichi-
for Co\cariul, ]n care nu se petrece, din punct de vedere epic, mai
nimic. Un harabagiu pleac[ la drum cu o evreic[ =i popose=te peste
noapte ]ntr-o p[dure, av`nd ni=te stric[ciuni la c[ru\[, at`t =i nimic
mai mult. Toat[ substan\a nuvelei este zugr[virea pe cale dialogic[ a
lui mo= Nichifor. Departe de a fi o compunere poporal[, bucata era
cea dint`i mare nuvel[ rom`neasc[. }ndoit, Creang[ o subintitul[ pov-
estire glumea\[. Fie c[ nuvela cuprindea la ]nceput unele am[nunte
mai corosive (mo= Nichifor fiind un fel de Nastratin al lui Creang[),
fie c[ junimi=tii, a\`\a\i de Eminescu, fur[ sensibili la frumuse\ile com-
punerii, succesul ]n Junimea fu at`t de mare, ]nc`t Maiorescu, de
la Bucure=ti, curios, ceru la 10 noiembrie 1876 manuscrisul pentru
cinci zile (231, V).) La Bucure=ti se ]ntocmise o alt[ Junime, ]n core-
sponden\[ cu cea de la Ia=i. Istoria lui Creang[ f[cu =i aci cel mai
mare haz, veselia fiind, pare-se, tot ce se cerea de la un autor popo-
ral (231, V). Junimea din Ia=i hot[r], cum era =i firesc, publicarea ei,
=i Creang[ ceru ]napoi cu mult[ smerire pentru ]ndr[zneal[ manuscri-
166 G. C[linescu
sul, pip[ind opinia lui Maiorescu prin umilin\e pref[cute, sub care se
ghice=te totu=i o con=tiin\[ artistic[ neted[ =i ironic[:
D-voastr[ cred c[ ve\i fi r`s =i de mine =i de d`nsa, =i cu drept
cuv`nt: pentru c[ este e copil[rie, scris[ de un om mai mult b[tr`n
dec`t t`n[r; da bine, da r[u, D-zeu =tie. Eu at`ta =tiu numai c[ am
scris lung, pentru c[ n-am avut timp s[ scriu scurt. Dar ce am scris =i
cum am scris, am scris... (232)
La 29 noiembrie 1876 Maiorescu ]napoia prin Jacques Negruzzi
manuscrisul, mul\umind pentru scrisoarea hazlie (231, I) =i f[r[ a da
deocamdat[ nici o judecat[. Critica urm[ ]ntr-o scrisoare c[tre N. Gane
din 6/18 decembrie 1876, unde, dup[ ce socotea nuvela lui Gane C`nele
B[lan, cu toate rezervele de am[nunt, drept una din cele mai frumoa-
se scrieri, =i admira Strigoii lui Eminescu destul de rece, strecur[ lui
Negruzzi ideea curioas[ c[ nuvela n-ar trebui publicat[:
Mul\umesc ]nc[ o dat[ d-lui Creang[ pentru trimiterea lui Mo=
Nichifor Harabagiul. Ca tot ce scrie Creang[, =i povestea lui mo= Nichi-
for este foarte interesant[ ]n felul ei =i adev[rat rom`neasc[. Dac[ s-
ar ]nt`mpla s[ o tip[reasc[ Convorbirile (ceea ce ]ns[ eu n-a= face,
fiindc[ istoria prea este din Borta... Cald[, =i atunci ce ar zice dud-
uca de la Vaslui, care =tia poate numai de Borta Rece), atunci sunt
de p[rere s[ se schimbe ceva la ]nceput. Este vorba acolo de un clo-
pot d[ruit =i de Ciub[r-vod[; ceea ce seam[n[ prea mult cu Slavici
Popa Tanda. }ns[ Creang[ este ]nsu=i original =i nu are trebuin\[ de a
imita pe Slavici. +i ]n alt loc mai este o imitare a lui Slavici; e pe
pagina 2-a a manuscrisului trimis mie, sus, unde vorbe=te de iepele
tinere =i albe ale harabagiului =i ]ntrebuin\eaz[ forma stilistic[: iepe,
fiindc[ voia s[ aib[ m`nji; albe, fiindc[ ]i luminau la drum. Aceast[
repetire a adjectivelor cu explic[ri este iar[=i copiat[ din Popa Tanda
(Valea-Sac[, vale, fiindc[... sac[, fiindc[...) (91)
Creang[ care asculta smerit ce-i spuneau al\ii =i se f[cea a privi la
Maiorescu ca la un sf`nt, nu \inu seam[ aproape deloc de observarea
criticului. }n sufletul lui, el era dar ]ncredin\at c[ a scris cum a scris
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 167
Iubite prietene,
d[dea (41). Totu=i, cererea lui Creang[ este inoportun[, fiindc[ era
mai ]n m[sur[ el ca fost diacon s[-=i ajute prietenul. El are despre
cei mari concep\ia de atunci a unor oameni din popor, care so-
cotesc c[ un locuitor de la ora= are menirea s[ dea la to\i. At`t de
pu\in s[rac era totu=i Creang[, ]nc`t ]n toamna anului 1881 el =i al\i
opt institutori ]mpreun[ cu I. S. Ionescu, tipograf, cump[rar[ de la
Junimea Tipografia Na\ional[, la care r[mase asociat p`n[ la moarte
(107). E cu putin\[ ca Maiorescu, plictisit de prea desele interveniri
]n favoarea lui Constantin, s[ fi ]ncercat s[ scape delicat de Creang[,
spun`nd c[ nu e acas[ ]ntr-o zi la Bucure=ti, c`nd acesta l-ar fi c[utat
]n alt[ zi dec`t ]n miercurea literar[. Dar se poate s[ fie =i o p[rere a
lui Creang[ c[ Maiorescu era la fereastr[, ori o gre=eal[ din partea
feciorului. Fapt este c[ povestitorul ar fi avut acest sentiment =i ar fi
povestit ]nt`mplarea altora cu lacrimi ]n ochi (89). Unii oameni nu
]n\eleg niciodat[ eticheta =i sunt gata s[ vad[ m`ndrie boiereasc[
acolo unde e numai disciplin[ a vie\ii. Dac[ Creang[ era sup[rat din
pricina lui Costache, nu prea e de crezut c[ v[zu un gest teribil ]n
apelarea la Junimea, de vreme ce =i el ]n\elegea ca cei mari s[ te
ajute b[ne=te c`nd e=ti la ananghie. A=a precum Eminescu ponegrea
pe Maiorescu c`nd era nec[jit, putea s[ fac[ =i Creang[, =i nu trebuie
s[ ne l[s[m deloc ]n=ela\i de formulele sentimentale folosite pe fa\[.
Maiorescu g[se=te purt[rile lui Jacques Negruzzi ordinare, ale lui
Eminescu ordinare =i ale multor altora din cei de aproape la fel.
Creang[ s[rut[ m`na lui Maiorescu =i-i trimite lui Negruzzi =tiri ]ncura-
jatoare cu privire la alegeri. +i, cu toate astea, cineva crede a-l fi v[zut
chiar ]n anii ace=tia vot`nd nu cu junimi=tii, cum era firesc, ci tot cu
liberalii (217). Sufletul omenesc este complex, =i Creang[ putea s[
aib[ totodat[ slav[ pentru Maiorescu =i oarecare egoism. Dup[ c`teva
luni, prin iunie, Constantin pare potolit de exalt[rile lui, nu f[r[ a
visa s[ fie milionar ca s[ plece la Constantinopol, la Napoli. Deocam-
dat[, unitatea ]l trimitea ]n Dobrogea pe l`ng[ Babadag. }n septem-
brie 1881 Creang[ se afl[ iar la Bucure=ti. Se vede c[ cineva l-a sf[tuit
s[ intre ]n spital, fiindc[ se afla atunci ]n Spitalul Br`ncovenesc, unde
182 G. C[linescu
Salutare C. C. Ionic[,
Doresc mult ca acest mic bilet s[ v[ ]nt`mpine ]n momentile de
fericire =i s[n[to=i dimpreun[ cu toat[ familia dv.; c`t despre mine
de voi\i a =ti, sunt bine etc. (68).
binele miere sau orice materii zaharoase. Gre=it[ era, dup[ el,
afirma\ia c[ greierul e lene=, deoarece acum s-ar fi =tiut c[ nici furni-
cile nu str`ng nimic pentru iarn[, c[z`nd ]n amor\eal[. N[dejde era
ateu =i, ne\in`nd seama de vremuri =i de ]mprejurarea c[ avea de-a
face cu un diacon, c[ =coala se ]ntemeia atunci pe un teism, oric`t de
]mbl`nzit prin =tiin\a experimental[, propozi\ia m`na cea nev[zut[
a lui D-zeu a f[cut s[ r[sar[ plantele! i se p[rea ridicol[. Alte
observa\ii erau mai drepte, dar se scoteau din ele concluzii exager-
ate. Pentru c[ se spunea gre=it c[ stomacul, ma\ele, maiul =i
r[runchii servesc la mistuire, nesocotindu-se func\ia rinichilor, pen-
tru c[ prin articularea insectelor se ]n\elesese ]mp[r\irea lor ]n trei
p[r\i, cap, piept =i p`ntece, N[dejde striga cu bucuria unui autodi-
dact: Fal=.... Dac[ m-a= apuca s[ fac ciubote, de=i de c`nd sunt n-
am f[cut o bort[ cu sula, dar cred c[ tot a= face mai bine ciubote
dec`t buc[\ile =tiin\ifice ale dlui autoriu, lumin[toriu al copiilor.
N[dejde ataca numai partea =tiin\ific[, atribuind-o lui R[ceanu =i lui
Grigorescu, l[uda ]ns[ colaborarea lui Creang[ =i ]ndeosebi P[cal[,
Inul =i c[me=a, Acul =i barosul, Jup`nul grieru= (149). Asta m[guli pe
Creang[, care, spre a dovedi c[ ]n fond nu era de alt[ p[rere, public[
]n Contemporanul din 16 decembrie 1881 =i cel din 1 ianuarie 1882
ni=te poezii populare, acelea auzite de la mama B[la=a ]n Spitalul
Br`ncovenesc. }ns[ era ]n joc soarta comercial[ a c[r\ii, c[ci critica
ap[ruse la 15 septembrie, c`nd se-ncep =colile, =i atunci Creang[, ca
mai cu prestigiu =i mai de condei, face chiar ]n Contemporanul (re-
dactorul era om civilizat) o }nt`mpinare la critica domnului I. N[dejde
asupra p[r\ei =tiin\ifice etc. (16 octombrie 1881). R[spunsul e plin de
bun-sim\ =i de duh:
Stimabile domn,
}n l[comia d-voastr[ de a fi autorul geografiilor tuturor jude\elor
din Rom`nia, f[r[ nici o sfial[, a\i copiat planul =i metoda din cartea
noastr[, ]ntitulat[: Geografia jude\ului Ia=i, pentru clasa a II-a primar[-
urban[ =i a III-a rural[. +i, pentru jude\ul Ia=i a\i cules de-a gata tot
198 G. C[linescu
gini.» (46)
Tot ce face el trebuie iertat de boieri, ]ng[duit cu bun[voin\[.
Eu, dup[ cum m[ cuno=ti scrie el lui Conta ]n stil nevinovat
parc[ ]nnebunisem de entuziasm. +i de, prost oi fi, dar inim[ mare
am. (134)
Lui Slavici ]i compune un fel de epistol[ de om prost, cu zic[tori,
]n care las[ dinadinsul s[ treac[ c`te o vorb[ tare, fiindc[ a=a vorbesc
pro=tii, care n-au avut de unde ]nv[\a purt[ri mai alese.
Ca fiu din popor, admit ]n totul p[rerile d-voastr[; nu m-am pu-
tut opri de a v[rsa lacrimi v[z`nd nenorocirea ce ne amenin\[... Vor-
ba ceea: Capra [a=a =i pe dincolo] =i oaia trage ru=ine; ]ntr-un sat f[r[
c`ni se plimb[ mi=eii f[r[ b[\ etc. (231, III)
La peste dou[zeci de ani de la cunoa=terea lui Titu Maiorescu,
acum c`nd era ]nv[\[tor cu vaz[, autor didactic invidiat, fost mem-
bru ]n Consiliul permanent, scriitor notoriu, tradus chiar ]n nem\e=te,
deliciul Junimii, omul respectat p`n[ acolo ]nc`t a i se ]mpinge me-
diocrul b[iat prin cele mai ]nalte proptele, c`nd ]n sf`r=it putea s[
vorbeasc[ cu Maiorescu ca oamenii, neted =i cu demnitate, Creang[,
care totu=i ]=i botezase un cotoi Titu, se pierdea ]n cele mai bufone
umiliri de om prost de pe la sate (6):
]n mijloc.
« Voi p[stra aceast[ fotografie zice unul ca o adev[rat[
icoan[.
Da, bine faci, dragul meu! r[spunde Creang[, s-o p[strezi ca
pe icoana r[stignirii lui Hristos!»
Vorbirea ]i este pres[rat[ de zic[tori, cuvinte, rostiri, cimilituri
pe care dealtfel =i le ]nseamn[ pe tot locul. Ca =i eroii pove=tilor lui,
la tot pasul Creang[ are pe limb[ vorba ceea.
Vorba ceea: ziua se teme de bivol =i noaptea ]ncalec[ pe d`nsul.
(225)
Vorba ceea [cimilitura r`mei]: ap[r[-m[ de g[ini, c[ de c`ni nu
m[ tem. (229)
Vorba ceea: capra b... =i oaia trage ru=ine. (231, III)
Vorba ceea: cum =i-o face omul nu i-o face nici dracul. (217)
Zice c[ =oaricele, c`nd nu-ncape-n bort[, ]=i mai leag[ =i-o tidv[
de coad[. A=a =i eu. (217)
C`nd nu e vorba ceea, sunt alte culori \ar[ne=ti:
«Te-am a=teptat de Cr[ciun s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[
nu pot striga valeu, =i cuv`ntul s-a dus ca fumul ]n sus =i de venit n-ai
mai venit.»
St[i oleac[, m[i b[iete zice Creang[ c`nd cineva ]l ]ntreab[ ce e
cu piesa de teatru pe care spune c[ are de g`nd s-o scrie cu trenchea-
flenchea, trei lei p[rechea, nu se face treab[ ]n lumea asta! (5)
Acestea sunt numai foarte pu\ine f[r`mituri din sacul povestitorului.
}nainte de a scrie, el ]=i juca folclorul, =i tot ce spun eroii lui spusese el
pe uli\ele Ia=ului =i ]n Junimea. S[-i deschidem opera; Creang[ con-
tinu[ s[ vorbeasc[ ]n zic[torile, cimiliturile =i n[zb`tiile lui:
Lat[ peste lat[, peste lat[ ]mbojorat[, peste ]mbojorat[
cr[c[nat[, peste cr[c[nat[ m[ciulie, peste m[ciulie limpezeal[,
peste limpezeal[ g[lbeneal[ =i peste g[lbeneal[ hudule\.
Ipate, care d[ oca pe spate
+i face cu m`na, s[-i mai aduc[ una.
212 G. C[linescu
Vorba ceea:
Vin la mama de m[ cere.
De m-a da, de nu m-a da,
Peste noapte mi-i fura.
Vorba ceea:
La pl[cinte
}nainte
+i la r[zboi
}napoi.
Vorba ceea: fiecare pentru sine, croitor de p`ne.
Vorba ceea: r[u-i cu r[u, dar e mai r[u f[r de r[u.
Vorba ceea:
Da-mi, Doamne, ce n-am avut,
Sa m[ mir ce m-a g[sit.
Vorba ceea:
Vi\a-de-vie tot ]nvie,
Iar vi\a-de-boz, tot r[goz.
Vorba ceea: Zi-i lume =i te m`ntuie.
Vorba ceea: Leag[ calul unde zice st[p`nul.
Vorba ceea: Frica p[ze=te bost[n[ria.
Vorba ceea: Omul sfin\e=te locul.
Vorba ceea: G[sise un sat f[r[ c`ni =i se plimba f[r[ b[\.
Vorba ceea:
Poftim, pung[, la mas[,
Dac[ \-ai adus de-acas[...
Vorba c`ntecului:
F[-m[, mam[, cu noroc,
+i macar m-arunc[-n foc.
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 213
Vorba c`ntecului:
Fugi de-acolo, vin[-ncoace!
+ezi bini=or, nu-mi da pace!
Vorba c`ntecului:
De-ar =ti omul ce-ar p[\i,
Dinainte s-ar p[zi.
Vorba ceea: A ajuns oul mai cuminte dec`t g[ina.
Vorba ceea: +ede h`rbu-n cale =i r`de de oale.
Vorba ceea: Gol[tatea ]ncunjur[, iar[ foamea d[ de-a dreptul.
Vorba ceea:
De pl[cinte r`de gura,
De v[rzare =i mai tare.
Vorba ceea:
Dec`t coda= ]n ora=,
Mai bine-n satul t[u frunta=.
Vorba ceea:
Pielea rea =i r[p[noas[
Ori o bate, ori o las[
Vorba ceea: Nu pl[te=te bogatul, ci vinovatul.
Vorba ceea:
Nici toate-ale doftorului, De ce petreci,
Nici toate-a duhovnicului. De ce-ai mai petrece.
Vorba ceea: Dac[ s-a da baba jos din c[ru\[, de-abia i-a fi mai
u=or iepei.
Sacul este neispr[vit. Creang[ are c`te o zic[toare pentru fiece
]mprejurare =i le scoate una dup[ alta cu o poft[ de vorb[ ame\itoare.
Despre el se poate spune ca =i despre Popa Duhu: +i c`te ponturi [=i
214 G. C[linescu
rghe, c[zur[ ploi toren\iale, cu grindin[ c`t aluna. Prin mai vremea
se r[cise, iar viile erau distruse. Toat[ luna mai =i iunie plou[, grindin[
=i tr[sni. Creang[ venea la =coal[ tocmai de departe, din ruinosul
|ic[u, =i se-ntorcea acas[ prin gloduri =i b[ltoace ]ntr-un bordei a
c[rui =indril[ nu putea \ine piept puhoaielor. +coala ]l obosea, copiii
]l sup[rau. Era ocupat treizeci de ore pe s[pt[m`n[ cu =coala, pentru
care trebuia s[ fac[ patru drumuri pe zi prin ploaie =i noroi. Se
apropiau examenele, cu tot soiul de formalit[\i, =i se sim\ea v`rstnic
=i greoi (229). }nte\it de atacuri, Creang[ ceru pe var[ bilet gratuit
de b[i de la Epitropia Spiridoniei =i plec[ din nou, ]n iulie, pare-se, la
Sl[nic. Fu ]nso\it ]n tren de t`n[rul N. A. Bogdan, care ]i fusese cu
dou[zeci de ani ]nainte =colar =i fa\[ de care ]=i dezlega iar[=i sacul
cu snoave, spre oroarea cucoanelor din vagon. La T`rgul-Ocnei m`nc[
toate felurile de bucate ale birtului g[rii, spre uimirea celor de fa\[,
=i b[u o jum[tate de oc[ de vin vechi. Apoi merse ]n tr[sur[ la o alt[
cr`=m[ =i ceru unei fete o cof[ de ap[, pe care o ]napoie aproape
goal[.
« Hehei, b[iete drag[! zise el t`n[rului mirat, a=a m[n`nc[ =i
a=a bea rom`na=ul adev[rat, cel n[scut =i crescut la coarnele plugu-
lui, nu ca f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac, cari numai
p[rc[ tot bumbac m[n`nc[ =i bumbac se trezesc ]ntr-o zi ]n loc de
carne =i oase!» (23)
La Sl[nic, Creang[ st[ ]n aceea=i odaie cu N. A. Bogdan. El se scoal[
]n zorii zilei, de la trei diminea\a, =i merg s[ bea ap[ mineral[ de la
izvor. Seara face b[i calde ]ntr-o cad[ de zinc, spre deosebire de al\ii,
care o fac ]n cad[ de lemn, =i apoi urmeaz[ ]ngurgitare de ap[ min-
eral[ de la alt izvor. Aceast[ cur[ nu putea aduce vreo vindecare pro-
priu-zis[ a bolii, =i doctorul se g`ndise s[ fac[ mai pu\in primejdioa-
se atacurile, sc[z`nd ceva din greutatea grasului bolnav. Creang[ era
a=a de greu, ]nc`t pode\ul de lemn de peste p`r`ul Sl[nic trosnea
c`nd trecea el. N. A. Bogdan, care colaboreaz[ la Liberalul din Ia=i,
trimite gazetei o cronic[ semnat[ Dan, intitulat[ B[ile de la Sl[nic
(53), unde, cu foarte pu\in duh, vorbe=te de p[rintele Sm`nt`n[
(16 iulie 1885):
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 217
din trei sc`nduri putrede. Una din sc`nduri se rupe sub pa=ii grei ai
povestitorului (a=a cel pu\in pretinde cronica, cu inten\ie de glum[).
Creang[, respir`nd aerul de munte, care-i amintea de valea Bistri\ei,
de Bro=teni, de gazda cu capra r`ioas[, simte de=tept`ndu-i-se pofta
de m`ncare. +i m[n`nc[, arunc`nd haina de pe el =i =ez`nd jos pe
iarb[ \[r[ne=te, cu o l[comie care ]ngroze=te pe comeseni. }n chipul
acesta, fire=te, nu se putea vindeca. Avea atacuri chinuitoare ]n somn,
care speriau pe tovar[=ul de odaie. Din aceast[ pricin[ tocmai r[m`nea
ziua cu o poft[ nebun[ de vorb[ =i de veselie. Spunea tovar[=ului
pove=ti, snoave, la mas[ sau pe drum, st`nd sub un fag, ori merg`nd
la cap[tul satului, la mulsul caprelor, s[ bea lapte proasp[t. Le spunea
=i stihuri populare, ca, de pild[:
Frunz[ verde siminoc, Toate macin[ la gr`u.
Purcesei ]ntr-un noroc Dar la moara cea din josu
Pe-ntunericu de foc, O turnat puicu\a-n co=u,
Nimerii la alt[ cas[, +-o turnat gr`u =i sacar[,
Cu nevasta mai frumoas[, Ca s[ fac[-o azimioar[,
+i b[rbatu n[t[r[u, Fr[m`ntat[-n l[cr[mioare
Acolo s[ fiu =i eu. +i coapt[ la \i\i=oare,
Frunz[ verde =-un =al[u, S[ de puiului s[ moar[.
+apte mori ]s pe-un p`r[u,
Starea lui Creang[ nu se ]mbun[t[\i prea mult =i bolnavul se ]ngr-
ijora. El ]ntrebase pe Constantin, de la Viena, dac[ cineva poate muri
dintr-asta =i-l ]ndemnase, pe c`t se vede, s[ consulte doctorii din Vi-
ena (68). Cu interes va fi citit ]n Liberalul din acel an un Avis foarte
important, care f[g[duia vindecarea sigur[ =i radical[ a epilepsiei prin
altceva dec`t prin bromural de potasiu. Specialistul era la Berlin, se
numea S. Riebschläger, dar cerea 20 de franci ca s[ comunice miste-
rioasa formul[, ]nc`t e sigur c[ ]n astfel de condi\ii Creang[ nu l-a
consultat. C`nd se-ntoarse la Ia=i, vremea era trist[, ploioas[, f[cut[
pentru a ]nchide inima omului. Plouase toat[ vara. }n iulie fusese ura-
gan, la 10 august, o ploaie toren\iala, de c`teva ceasuri, pref[cuse
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 219
Suru, care s[rea pe cleamp[ =i deschidea u=a (6). El, care ]mbia pe
Eminescu s[ vin[ s[ vad[ Ciricul ]nz[pezit, se ar[ta ru=inat de bojdeuc[.
« Apoi din v[ile ieste mi-i ru=ine zicea el c[l[uzind p`n[ la
porti\[ pe musafir dac[ m-a vedea un om. Cine =tie ce-a zice: a
zice c[ sunt beat, sau cine =tie ce!»
El ]=i lua un r[mas bun plin de umor, dar =i de enigm[ dureroas[:
« Cu bine =i s[n[tate, =i de acum ]ntr-o mie de ani bej[nie!»
}ntr-o zi, Eduard Gruber, care se ocupa, spre dispre\ul lui Maiores-
cu, de o curiozitate a hiperesteziei f[r[ mult[ importan\[, numit[
audi\ie colorat[, =i voia s[ ]ntemeieze stilistica pe observa\ii psiholo-
gice experimentale, veni singur la bojdeuc[ =i suci, se vede, ]n toate chipu-
rile pe Creang[, care trebuie s[ se fi l[sat curios =i cam m`ndru pe so-
coteala psihologului, fiindc[ Gruber d[du apoi aceast[ sentin\[: c[
Creang[ este un puternic tip sensual =i auditiv; c`nd scrie el e foarte
emo\ionat, acum r`de singur, acum ]i vin l[cr[mile ]n ochi, face mi=c[ri
involuntare, transpir[ ne]ncetat =i respir[ greoi, ca =i cum ar merge re-
pede. C`nd scrie, parc[ aude fraza c[ i-o repet[ cineva la urechi, apoi
=terge, scrie =i iar =terge, p`n[ ce fixeaz[ cuvintele =i ]n\elesul frazei.
(5)
A=a mergeau lucrurile c`nd din Bucure=ti se auzir[ ve=ti rele. Em-
inescu ]nnebunise din nou =i fusese iar[=i internat. Creang[ se
fr[m`nta cu idio\ia lui ]n Ia=i, ]n vreme ce la Bucure=ti poetul med-
ita \eava metafizic[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. +i deodat[, la
mijlocul lui iunie, se auzi =tirea cea grozav[: Eminescu murise. Aceast[
veste trebui s[ zguduie sufletul bolnavului. Fu v[zut pl`ng`nd ca un
copil =i adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presim\irea mor\ii
se ]nnegri =i mai tare ]n inima lui. De acum el se g`ndi cu seriozitate
la stingere =i-ncepu s[-=i pun[ ]ntreb[ri asupra vie\ii viitoare. Ca di-
acon, nu prea se g`ndise la astfel de lucruri, luat de necazurile vie\ii,
=i nici seminarul nu avea obiceiul s[ r[scoleasc[ sufletul cu ni=te prob-
leme care nu trebuie popilor de \ar[. Cu o ad`nc[ =i calm[ smerenie
scrie el popii Gheorghe din T`rgul-Neam\, plec`ndu-se nu ca nepot,
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 227
Ioan Creang[
L-a t[iat el, cum l-a t[iat, apoi a ]nceput a cotrob[i prin chilna c[ru\ei
Acum, c`nd ghicim c[ bulicher ]nseamn[ c[su\[, g`rne\ par, chiln[
o parte a co=ului c[ru\ei, cuvintele ]ncep s[ sugereze =i acustic: buli-
cher d[ sonuri de fier h`j`it, a cioc`rti imit[ cioplirea surd[ a lemnului,
chiln[ scoate un uruit de lan\uri. Dar nici bul, nici cioc`r, nici g`r, nici
chil, ca sonuri goale, nu exprim[ nimic, c[ci bul intr[ ]n cuv`ntul bulg[re
cu ecouri surde, cioc`r, ]n cioc`rlan nu are nimic de-a face cu procesele
onomatopeice, g`r este ]n g`rl[ fluid, =i chil este ]n chilim p`slos. Sin-
gura impresie estetic[ ce iese din sonuri ]n r`ndurile citate este uimi-
rea de a auzi din gura cuiva un limbaj a=a de neprev[zut. Dar =i asta
face parte din reprezentarea propriu-zis[ a vie\ii. Pornind de la aceast[
iluzie acustic[, cutare editor se str[duie=te s[ statorniceasc[ un text
din care s[ nu fug[ nici un sunet autentic, ca nu cumva frumuse\ea
limbii s[ ias[ stricat[. El transcrie cu ]ngrijire b[zd[ganie =i p`clit,
de=i aceste forme, departe de a fi pl[cut sun[toare, trezesc ]n cea mai
mare parte dintre rom`ni, obi=nui\i cu limba autorilor clasici, un senti-
ment de nepl[cere =i chiar b[nuiala c[ ar fi la mijloc vreo gre=eal[ de
tipar.
A studia deosebit limba lui Creang[, ca o pricin[ esen\ial[ a emo\iei
artistice, este o eroare. Totu=i, o limb[ a lui Creang[, sau, mai bine
zis, a eroilor lui Creang[, exist[. O oper[ dramatic[ tr[ie=te prin con-
flict, prin structura sufleteasc[ a eroilor, ]ns[ limba este =i ea un ele-
ment al acestei structuri. Dac[ ]ndrept[m vorbirea lui Ca\avencu =i a
lui Pristanda, ace=ti eroi mor, c[ci limbajul e un mod al lor de ex-
isten\[. Limba lui Caragiale nu are ]n sine valoare estetic[, ci este
numai o modalitate de reprezentare. Acela=i fenomen se petrece ]n
opera lui Creang[, ]n bun[ parte dialogic[. A admira limba povestito-
rului ]n sine ]nseamn[ a afirma c[ ea trebuie s[ plac[ oricui ]n te-
meiul esteticii acustice. Dar nu e deloc dovedit c[ limba lui Creang[
e frumoas[, =i e chiar cu putin\[ ca vreunui nemoldovean accentul
dialectal s[-i produc[ oarecare irita\ie. Nimic nu sun[ muzical ]n:
« Gata, jup`ne Strul; numai s-ad[p iepu=oarele iestea».
Nici iepu=oare, nici iestea n-au o acustica mai estetic[. }ns[ cree-
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 233
apoi ]i scoate limba afar[, i-o str[punge cu acul =i i-o presur[ cu sare
=i cu piperiul, a=a c[ limba ]ndat[ se umfl[ =i soacra nu mai putu zice
nici c`rc! +i slab[ =i st`lcit[ cum era, c[zu la pat bolnav[ de moarte.
Apoi nurorile, dup[ sf[tuirea celei cu pricina, a=ezar[ baba ]ntr-un
a=ternut curat, ca s[-=i mai aduc[ aminte de c`nd era mireas[; =i dup[
aceea ]ncepur[ a scoate din lada babei valuri de p`nz[, a-=i da ghiont
una alteia =i a vorbi despre st`rlici, toiag, n[s[lie, poduri, paraua din
m`na mortului, despre g[inile ori oaia de dat peste groap[, despre
strigoi =i c`te alte n[zdr[v[nii ]nfior[toare; ]nc`t numai aceste erau
deajuns, [ba =i de ]ntrecut] s-o v`re ]n groap[ pe biata bab[.
Iaca fericirea visat[ de mai ]nainte, cum s-a ]mplinit!
D[nil[ Prepeleac se poate juca aproape ]n ]ntregime. Intona\ia cu-
vintelor, gestul ghicit cu care eroul le spune, acestea sunt totul:
« Prietene, zise D[nil[, nu mi-i da capra ceea, s[-\i dau carul
ista?
Apoi... d[... capra mea nu-i de cele s[ritoare, =i-i bun[ de lapte.
Ce mai la deal, la vale; bun[, nebun[, na-\i carul =i d[-mi-o[...]
Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu capra =tiu ]ncaltea c[ bine l-am
boit[
].
De-a= ajunge mai degrab[ ]n t`rg, zise Prepeleac, s[ scap de
r`ia asta[
]
Bun ]nt`lni=ul, om bun! zise D[nil[.
Cu bine s[ dea Dumnezeu!
Nu vrei s[ facem schimb? s[-\i dau capra asta =i s[-mi dai g`sca?
N-ai nimerit-o, c[ nu-i g`sc[, ci-i g`nsac; l-am cump[rat de
s[m`n\[.
Da, d[-mi-l, d[-mi-l! c[-\i dau =i eu o s[m`n\[ bun[...
De, mi-i da ceva adaos, poate s[ \i-l dau; iar[ de nu, norocul
g`=telor de-acas[; c[ are s[ fac[ un otrocol prin ele, de s-a duce vest-
ea![
]
Na! c-am sc[pat de dracul, =i-am dat peste tat[-s[u: aista m[
asurze=te. Las c[ te-nsor eu =i pe tine acu=, [m[i bucluca=ule] [
]
Na-\i-o fr`nt[, c[ \i-am dres-o! Dintr-o p[reche de boi [de-a
240 G. C[linescu
mai mare dragul s[ te ui\i la ei], am r[mas c-o pung[ goal[. M[i, m[i,
m[i, m[i! Doar =tiu c[ nu mi-i acum ]nt`i[a=i dat[], s[ merg la drum;
dar parc[ dracul mi-a luat min\ile.»
Cea mai original[ manier[ de a trata fabulosul se dezv[luie ]n Pov-
estea lui Stan P[\itul. Desf[=urarea scenic[ este p[strat[ aproape pes-
tetot, dar cu o not[ neprev[zut[. Fantasticul e tratat realistic, cu mult[
culoare local[ \[r[neasc[. Dracul, pref[cut ]n copil, se ]nf[\i=eaz[ la
poarta lui Stan =i dup[ aceasta urmeaz[ apoi un dialog ce pare rupt
din via\a zilnic[:
|ib[! Hormuz; na! Balan; nea! Zurzan: da\i-v[ ]n l[turi [co-
tarle]!... Da de unde e=ti tu, m[i \ic[? =i ce cau\i pe-aici, spaima
c`inilor!
De unde s[ fiu, b[dic[? Ia sunt =i eu un b[iet s[rman, din toat[
lumea, f[r[ tat[ =i mam[, =i vreu s[ ]ntru la st[p`n.
S[ ]ntri la st[p`n? D-apoi tu nici de p[scut g`=tele nu e=ti bun...
Cam de c`\i ani [i fi tu?
Ia poate s[ am vreo treisprezece ani.
Ce spui tu, m[i?... Apoi dar bine-a zis cine-a zis c[ vrabia-i tot
puiu dar [numai] dracul o =tie de c`nd ]i... Eu de-abia \i-a= fi dat =epte,
mult opt ani. Dar ce, Doamne iart[-m[; pesemne c[ =i straiele aces-
tea pocite fac s[ ar[\i a=a de sfrijit =i ]nchircit. Am mai v[zut d[un[zi
]mbl`nd pe-aci prin sat un ciofligar de-alde tine, dar acela era oleac[
mai chipos =i altfel ]mbr[cat! etc.
Dialogul e plin de autenticitate, ]ns[ f[r[ ad`ncimea nuvelistic[ el
n-ar fi putut constitui o observa\ie. Efectul literar vine din originala
al[turare a miraculosului cu cea mai specific[ realitate, =i e din c`mpul
comicului. Eroii sunt ]n ]n\elesul bun literar, vulgari. Dumnezeu, sfin\ii,
zmeii, ]mp[ra\ii, ]mp[r[tesele vorbesc ca ni=te fiin\e ce =i-au uitat
cuviin\a rangului, d`ndu-=i pe fa\[ ingenuitatea sufleteasc[. Graiul
lor e humule=tean, dar nu pentru aceasta sunt valoroase pove=tile,
nu pentru c[, dup[ cum socotesc unii, acel grai ar fi fost ridicat la
poten\a artistic[, ci fiindc[ oric`nd contrastul dintre starea social[ =i
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 241
lui Creang[ e doar lene=[ =i se duce la =ez[toare, f[r[ nici o alt[ bu-
curie. }n schimb, fata mo=ului face ni=te munci de \[ranc[ de munte.
Din bog[\ia tabloului etnografic, din \[r[nia dialogului, din naiva idee
de bog[\ie a fetei harnice iese tot umorul pove=tii. Fata babei e slut[,
\`fnoas[ =i s-alint[ ca cioara-n la\ Ea e sora cea de scoar\[.
Fata mo=ului munce=te de nu-=i mai str`nge picioarele. Ea e piatr[
de moar[ ]n cas[, iar sor[-sa, busuioc de pus la icoane. Fata babei
este g[tit[ duminica de parc-a lins-o vi\eii. Gura babei umbl[ cum
umbl[ meli\a. Mo=neagul este un gur[-casc[, se uit[ ]n coarnele
ei. }n casa lui a apucat a c`nta g[ina, fiindc[ dac[ ]ndr[zne=te s[
se ]ntreac[ cu dedeochiul, baba =i fata ei ]l umple de bogdaprosti.
Factorii miraculo=i se ]nf[\i=eaz[ fetei harnice gonite de acas[ ]n chip
de munci grele, resping[toare. O c[\ea bolnav[ cere s[ fie ]ngrijit[,
un p[r se roag[ s[ fie cur[\at de usc[turi, o f`nt`n[ vrea s[ fie r`nit[,
un cuptor strig[ s[ fie lipit, Sf`nta Duminec[ o pune s[ dea de m`ncare
la felurite jivine. R[splata este =i ea dintre cele mai modeste, ]n nep-
otrivire cu at`ta mi=care de for\e supranaturale. Cuptorul ]i d[ ali-
venci, f`nt`na ]i d[ ap[ =i dou[ pahare de argint, p[rul ]i d[ pere,
c[\elu=a ]i d[ o salb[ de galbeni (cum are orice fat[ mai cu stare de
la \ar[,) =i Sf`nta Duminec[ o lad[ (cea mai pre\ioas[), din care ies
cirezi de vite =i turme de oi (cam ce are un \[ran chiabur de munte).
Ca ]ncheiere, fata mo=ului se m[rit[ cu un om bun =i harnic,
nesc[p`nd, prin urmare, nici acum de trebi.
Nici Stan, din Povestea lui Stan P[\itul, nu se ajut[ mai bine cu
dracul. Savuros este tocmai amestecul de miraculos =i de rural. Pov-
estitorul nu poate s[-=i ]nchipuie o lume mai complicat[ dec`t aceea
din Humule=ti, dar pe aceasta o ]nf[\i=eaz[, ]n chip original pentru o
poveste, cu mijloace de nuvel[ modern[. Gesturile, vorbele eroilor
sunt urm[rite =i notate cu exactitate. Stan se scoal[ de noapte, face
m[m[lig[ ]mbr`nzit[ =i ce-a mai dat D-zeu, pune m`ncarea ]n traist[,
]njug[ boii la car, zice Doamne-ajut[, =i se duce la p[dure s[-=i aduc[
un car de lemne. Alt[ dat[ luase ceaunul de pe foc, s[ mestece
m[m[lig[. Sunt c`teva mi=c[ri elementare, dar caracteristice pentru
246 G. C[linescu
previzibile prin deduc\ie, dar sunt totdeauna noi. }n nuvel[ ]ns[ eroii
nu fac nimic, ci numai se ]nf[\i=eaz[ at`ta vreme c`t[ este necesar[
curgerii ]ntregului lor con\inut sufletesc. Din aceast[ cauz[ nuvela
treze=te mai degrab[ sentimentul contemplativ dec`t pe cel epic =i este
cu at`t mai bun[ cu c`t lectura d[ nevoia mai multor respir[ri de
contempla\ie. Eroul e nu at`t un om ]n ac\iune, c`t o figur[ simpl[,
cu mecanic[ sufleteasc[ elementar[ egal[ totdeauna, vizibil[ oric`nd.
Nuvelistul a preferat ]ntotdeauna pe micul-burghez, pe provincial, pe
func\ionarul m[runt, pe acela, ]n sf`r=it, care nu poate fi niciodat[
eroul unei drame oric`t de grozave ar fi momentele prin care trece,
fiindc[ el nu are nici o putin\[ de a ie=i din automatismul lui. Nuvela
are mari ]nrudiri cu comedia, precum se vede, =i Caragiale a scris
comedii =i nuvele, dar n-a scris romane. Eroii de nuvel[ se aleg prin-
tre oamenii comuni cu con\inut sufletesc s[rac. Definind un individ,
nuvelistul define=te astfel ]ntreaga lui spe\[. Care este metoda de
observa\ie a nuvelistului? Notarea gesturilor uniforme. Este de observat
c[ adev[ratul nuvelist la noi =i aiurea a prezentat totodat[ figuri de
oameni, dar =i figuri de animale. Un c`ine este un erou de nuvel[. El
are un automatism care ilustreaz[ un sentiment dominant =i-i d[ un
soi de personalitate pasiv[, fiindc[ niciodat[ el nu va face acte epice.
}n locul animalului nuvelistul a preferat s[lb[ticiunea uman[, fiin\a care
s-a adaptat numai pentru o form[ de via\[. O dat[ ce nuvelistul a
dezv[luit automatismul eroului, el nu mai are ce spune, c[ci eroul de
nuvel[ fiind inadaptabil, nu poate fi pus ]n situa\ii noi. Inadaptabili-
tatea personajului de nuvel[ face ca acest fel de nara\iune s[ aib[ ]n
chip necesar o atmosfer[, o culoare documentar[. Micul impiegat scrutat
]n gesticula\ia lui monoton[, ]n mediul original, d[ prilejul unei nuve-
le. Scos din atmosfera lui =i pus ]n ]mprejur[ri excep\ionale, ]=i arat[
insuficien\a, =i atunci se na=te drama pentru care trebuie alt[ tehnic[
=i alte dimensiuni. Eroul de nuvel[ se exprim[ mai cu seam[ prin ticuri
de gesticula\ie =i de vorbire. El ]=i face un monolog, transformat uneori
]ntr-un fals dialog, care cuprinde toat[ atitudinea lui ]n via\[. Pe dat[
ce personajul =i-a spus monologul, =i-a dezv[luit toat[ mecanica =i nu
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 253
mai are de aci ]ncolo nimic nou de comunicat. Eroul de roman poate
s[ intre la infinit ]n intrigi noi, figura de nuvel[ n-are dec`t o singur[
prezen\[ posibil[, aceea a formulei sale. Eroii lui Caragiale sunt per-
sonaje de comedie =i de nuvel[ totodat[ =i sunt inamovibili. Dup[ ce
Trahanache =i-a dezv[luit m[=in[ria, este sigur c[ ]n alt[ ]mprejurare
nu va fi ]n stare de o alt[ atitudine verbal[. Me=te=ugul nuvelistului st[
]n alegerea celui mai tipic moment reprezentativ. Dac[ eroul este impi-
egat, acest moment poate fi ducerea la slujb[, dac[ e pensionar pro-
vincial cultivarea gr[dini\ei. Mo= Nichifor Co\cariul fiind harabagiu,
Creang[ a ales unul din drumurile lui cu harabaua. C[ru\a=ul face toate
mi=c[rile automatismului s[u, ]=i spune tot monologul =i nuvela s-a
]ncheiat prin epuizarea figurii. O alt[ nuvel[ cu acela=i personaj nu
mai este cu putin\[, pentru c[ eroul e o figur[ cu manifestare rotativ[.
}n orice alt[ ]mprejurare mo= Nichifor va spune cu siguran\[ acelea=i
vorbe =i va face acelea=i mi=c[ri. Tot umorul buc[\ii st[ ]n a ]ncetini,
spre o mai bun[ intuire, gesturile tipice ale personajului, ]n a-l l[sa s[-
=i r[stoarne toate expresiile care rezum[ firea =i experien\a lui. Nu
Creang[ scrie bine, oric`t de necontestat[ ar fi bog[\ia vorbirii lui, ci
mo= Nichifor este cu mult[ culoare autentic. F[r[ acest substrat al
autenticit[\ii unui suflet mecanic, toat[ problema de stil nu are nici o
importan\[.
Nuvela se desf[=ur[ numai ]n gesturi =i expresii rotative. C[ru\a
lui mo= Nichifor este legat[ cu teie, cu curmeie, oric`nd, ideea de
progres fiind exclus[ din formula nuvelei. C`nd c[ru\a merge, fele=tio-
cul =i posteuca fac mereu tronca, tranca! tronca, tranca!. Iepele lui
mo= Nichifor sunt albe ca z[pada, fiindc[, schimb`ndu-le, le ]nlocu-
ie=te cu iepe de acela=i fel. Deci oric`nd harabagiul este recunoscut
]n mijlocul lumii schimb[toare prin semnele lui neschimb[toare. Este
]n purtarea lui ceva din acea rigiditate care produce sentimentul comic,
]ns[ nu ]mpins[ la bufonerie. Propriu-zis, mo= Nichifor nu e un indi-
vid, ci o spe\[, ca to\i eroii de adev[rat[ nuvel[, =i ca atare latura
neschimbat[ e aceea care define=te. C`nd c[ru\a urc[ la deal, haraba-
giul, ca s[ nu-=i speteasc[ iepele, spune aceste vorbe repetabile:
254 G. C[linescu
el din toat[ inima, de-\i ie auzul; =i de cade jos, crede ca l-a tr`ntit
calul, =i pe b[\ ]=i descarc[ m[nia ]n toat[ puterea cuv`ntului...
Creang[ vrea de data aceasta s[ exprime sentimente. }ns[, de=i
sim\irea nu-i lipse=te, el nu-n\elege deloc tehnica muzical[ a liricii.
Creang[ nu e ]n stare dec`t s[ aud[ pe al\ii vorbind, =i ]n chipul aces-
ta poate comunica indirect =i emo\iile. Stan P[\itul ]=i exprim[, obiectiv,
sentimente delicate c`nd zice:
« Apoi d[, nu =tiu cum s[ mai zic =i eu; pesemne p[catele mi te-au
scos ]nainte, m[i Chiric[. Eu g`ndesc s-o pornesc pe treab[; fata-i hazul-
ie =i m-a f[rm[cat de-acum.»
Aceste vorbe sunt ginga=e ca document, nu sunt poezie. C`nd
Creang[ vrea s[-=i subiectiveze sentimentele, le sf[r`m[ ]n concepte,
le face triviale. Poeziile lui nu sunt st`ngace numai formal, ci funda-
mental prozaice, conceptuale:
Ar fi un mare p[cat To\i ]n graba alergar[,
Omul lene= de-ajutat. To\i, cu to\i ]ntr-o unire
+ti\i Dumnezeu ce a dat . . . . . . . . .
Omului c`nd l-a creat? Azi am bani, azi am parale,
Membre bune-ndem`noase, Azi de lume joc ]mi bat,
Creieri ]n cap de ajuns }n cazin =i-n tribunale
. . . . . . . . . Sunt primit =i-mbr[\i=at,
Clopo\elul de la gar[ Sun[, sun[, pung[, sun[,
A dat semnul de pornire, C[ to\i joac[ pe-a ta strun[.
Un fel de desc[rcare liric[ este =i profesiunea de iubire a satului
din Amintiri IV. Ea este cel pu\in naiv[ =i f[r[ valoare deosebit[, partea
aceasta fiind acum scris[, nu spus[:
Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curg[toare =i lim-
pede ca cristalul, ]n care se oglinde=te cu m`hnire Cetatea Neam\ului
de-at`tea veacuri! [Asta este la Creang[ elegia romantic[ a ruinelor!]
Dragi-mi erau tata =i mama, fra\ii =i surorile =i b[ie\ii satului, tovar[=ii
mei de copil[rie, cu care ]n zile geroase de iarn[ m[ desf[tam pe
ghia\[ =i la s[niu=; iar vara, ]n zile frumoase de s[rb[tori, c`nt`nd =i
266 G. C[linescu
din tradi\ia oral[, operele lor nu sunt mai pu\in c[rtur[re=ti, structura
scrierilor lor fiind aceea=i ca ]n opera lui Rabelais: adic[ o jovialitate
enorm[, care ]n[bu=[ cel mai ne]nsemnat fapt ]ntr-un roi de citate. }n
nici un chip Anton Pann, autor de mare valoare pe nedrept subpre\uit,
nu este un culeg[tor. Formula lui este aceea a lui Rabelais, grindina
de cita\iuni prin asocia\ie, erudi\ie =i joyeuseté:
Omul ]nd[r[tnic toate d-a-ndaratele le face.
Tu umbli s[-l ]mbl`nze=ti
+i mai r[u ]l ]ndr[ce=ti.
El
Pentru o musc[ ]=i d[ palme.
+i
Pentru un purice ]=i arde plapoma.
Pentru un =oarece
Las[ s[ arz[ =i moara,
Numai =oarecii s[ moar[.
De aceea zice:
R[ul ce =-]l face omul singur,
nimenea altul n-ar putea sa i-l fac[.
c[
O\etul tare vasul s[u =-]l strica.
Omul ]nd[r[tnic
Ce apuc[ se usuc[,
+i
Toate d-a-ndaratele ]i merg.
Adic[:
Dup[ ploaie, chepeneag.
+i
Dup[ moarte, cal de ginere.
El nu =tie c[:
Toat[ graba stric[ treaba.
+i
Cine se gr[be=te cur`nd ostene=te.
274 G. C[linescu
Valeu! Ce spui?!
+i iar se ascunde l`ng[ mo= Nichifor.
Ce-i t`n[r, tot t`n[r; ]\i vine a te juca, jup`ne=ic[, a=a-i? =i dup[
cum v[d, ai noroc c[ eu ]mi \in firea, nu m[ prea tem de lup; dar s[
fie altul ]n locul meu...»
Scriitori ca Creang[ nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e
b[tr`n, greu de sub]n\elesuri, aproape echivoc =i unde experien\a s-a
condensat ]n formule nemi=c[toare, tuturor cunoscute, a=a ]nc`t op-
era literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor elemente toc-
ite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor de cuvinte s[ r[sar[
peste c`teva veacuri, ]ntr-o epoc[ de umanism rom`nesc. N[scut cu
mult mai devreme, Creang[ s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche
=i deci =i un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[ la satul de munte de dincolo
de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i-=i exprim[
experien\a impersonal =i aforistic.
XV. CREANG{ }N TIMP +I SPA|IU. REALISMUL
fel: duc`nd vi\eii la suhat =i sufl`nd asupra ei un v`nt r[u, ei ielele i-au
luat gura =i picioarele. Ceea ce e un fel de a stabili, folcloric, etiologia bolii.
Dac[ privim pove=tile lui Creang[ ca folclor, se pune ]ndat[ ]ntreba-
rea ]n ce const[ realismul lor. Se face o gre=eal[ c`nd din acest unghi
de vedere se vorbe=te de elementul particular =i oral care ar da via\[
unor scheme. Realismul basmelor populare e de natur[ schematic[,
=i cel care le spune caut[ s[ nu ]ngroa=e nota stilistic. Altfel n-ar fi
]n\eles. S[ ]nlocuim, dac[ vre\i, cuv`ntul schem[ cu simbol fantastic.
Acest simbol cuprinde ]n sine o observa\ie milenar[, fiind dinainte
constituit. I. G. Hahn =i Laz[r +[ineanu au ]mp[r\it basmele ]n ciclu-
ri, =i ultimul clasific[ Povestea lui Harap Alb ]n ciclul faptelor
excep\ionale. }ntr-un studiu sus\in`nd ideea stereotipiei basmelor, am
adoptat ipoteza c[ un basm e compus din c`teva situa\ii-=abloane,
un fel de elemente prefabricate, scutind pe narator de efortul inven\iei.
Bine]n\eles, =abloanele se desf[=ur[ urm[rind un \el final, cum s-ar
zice, o idee moral[. Aceast[ ipotez[ e mai ]n concordan\[ cu clasifica\ia
Aarne Thompson, care ]ns[ f[r`mi\eaz[ basmul mozaical. Folcloris-
tic vorbind, Povestea lui Harap Alb e un basm din cele mal autentice
=i cu =abloane, unele plurimilenare =i de o circula\ie euro-asiatic[ larg[.
S[ ne oprim asupra c`torva =abloane =i asupra semnifica\iei schematice
a eroilor. Un ]mp[rat Verde (trecem peste cromatica ]mp[ra\ilor),
neav`nd dec`t fete, cere de la frate-s[u un fiu s[-i urmeze ]n scaun.
Tat[l se g`nde=te la fiul cel mai mare =i-l pune la ]ncercare. Doi fii
renun\[; mezinul ]nvinge spaima cu ursul ascuns sub pod, care e tat[-
s[u. E mai viteaz ca al\ii? Nu. Dar mezinul e milos, d[ de poman[ un
ban unei babe, care e Sf`nta Duminec[, =i aceasta ]nva\[ ce trebuie
s[ fac[. Mezinul, ]n general, are o ]nsu=ire moral[ cu care supline=te
alte deficien\e. Singur n-ar izb`ndi nimic; prin bun[tate, ]=i face aux-
ilii care ]l scot din impas.
}ntre altele, Harap Alb cere tat[lui calul pe care l-a avut ca mire =i
care e un cal n[zdr[van, nu numai un mijloc de locomo\ie, ci =i o
inteligen\[ excep\ional[, av`nd =i grai. +i caii lui Ahile aveau astfel
de daruri, de care aminte=te =i Gr. M. Alexandrescu:
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 289
istoric[ din epoca absolutismului regal este stilul propriu al lui Per-
rault, exact, muzical, ca al lui Racine, sau mai t`rziu spiritual, ca al
lui Voltaire. Pove=tile lui Perrault nu pot fi ]nregistrate nici ele pe band[
de magnetofon. Ele apar\in artistice=te literaturii franceze culte.
Acela=i e cazul lui Creang[. Numai sub acest aspect de scriitor cult
se poate vorbi de realism ]n sensul limitat al cuv`ntului. Unul din
procedeele realistice ale scriitorului Ion Creang[ este determinarea
caracterelor ce ies din vagul simbolistic. }mp[ratul, tat[l feciorilor,
are ambi\ familial =i e tipul probozitorului:
« Ce m`nca v[d eu bine c[ ai, zice el c[tre fiul mijlociu; despre
asta nu e vorb[, f[tul meu, zise craiul posomor`t, dar ia spune\i-mi,
ru=inea unde o pune\i? Din trei feciori, c`\i are tata, nici unul s[ nu fie
bun de nimica? Apoi drept s[ v[ spun, c[ atunci degeaba mai strica\i
m`ncarea, dragii mei... S[ umbla\i numai a=a frunza fr[sinelului toat[
via\a voastr[ =i s[ v[ l[uda\i c[ sunte\i feciori de craiu, asta nu miroas[ a
nas de om... Cum v[d eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea
voastr[; la Sf`ntul A=teapt[ s-a ]mplini dorin\a. Halal de nepo\i ce are!»
}mp[ratul Verde e om naiv, m`ndru de averile sale =i capabil de a
se entuziasma de minunile naturii =i de industria oamenilor.
Pe unde s[ se g[seasc[, nepoate! vorbe=te el de ni=te pietre scumpe.
Ia ]n p[durea Cerbului. +i Cerbul acela este tot b[tut cu pietre scumpe,
mult mai mari =i mai frumoase dec`t aceste. Mai ]nt`i, cic[ are una ]n
frunte, de str[luce=te ca un soare. Dar nu se poate apropiè nimene de
Cerb, c[ci este solomonit =i nici un fel de arm[ nu-l prinde; ]ns[ el, pe
care l-a z[ri, nu mai scap[ cu via\[. De aceea fuge lumea de d`nsul de-=i
scoate ochii; =i nu numai at`ta, dar chiar c`nd se uit[ la cineva, fie om
sau orice dihanie a fi, pe loc r[m`ne moart[. +i cic[ o mul\ime de oa-
meni =i de s[lb[ticiuni zac f[r[ suflare ]n p[durea lui, numai din ast[
pricin[; se vede c[ este solomonit, ]ntors de la \`\[ sau dracul mai =tie
ce are, de-i a=a de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie s[ =tii nep-
oate, c[ unii oameni ]s mai a dracului dec`t dracul; nu se ast`mp[r[
nici ]n ruptul capului; m[car c[ au p[\it multe, tot cearc[ prin p[durea
lui, s[ vad[ nu l-ar pute g[bui cumva? +i care dintre ei are ]ndr[zneal[
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 293
mare =i noroc mai mare, umbl`nd pe acolo, g[se=te din ]nt`mplare c`te-o
piatr[ de aceste, picat[ de pe Cerb, c`nd se scutur[ el la =apte ani o
dat[, =i apoi acelui om nu-i trebuie alt[ negustorie mai bun[. Aduce
piatra la mine =i i-o pl[tesc c`t nu face...
}mp[ratul Ro= este acru, c`rcota=. De pild[:
« Bine, voinice, zise ]mp[ratul posomor`t; a veni ea =i vremea
aceea. }ns[ eu mai am o fat[ luat[ de suflet tot de o v`rst[ cu fata
mea; =i nu e deosebire ]ntre d`nsele nici la frumuse\[, nici la stat,
nici la purtat. Hai, =i dac[-i cunoa=te-o care-i a mea adev[rat[, ie-\-o
=i duce\i-v[ de pe capul meu, c[ mi-a\i scos peri albi de c`nd a\i ven-
it. Iaca m[ duc s[ le preg[tesc, zise ]mp[ratul. Tu vin[ dup[ mine =i
dac[-i g`ci-o, ferice de tine a fi! Iar de nu, lua\i-v[ catrafusele =i ]nce-
pe\i a v[ c[r[b[ni de la casa mea, c[ci nu v[ mai pot suferi.»
Sp`nul e pref[cut, miorl[itor:
« C`t despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice sp`nul,
oft`nd
Numai ce folos? Omul bun n-are noroc: asta-i =tiut[; rogu-te
s[ nu-\i fie cu sup[rare, drume\ule, dar fiindc[ a venit vorba de-a=a,
=i spun ca la un frate, c[ din cruda copil[rie, slujesc prin str[ini, =i
]ncaltea nu mi-ar fi ciud[, c`nd n-a= vrea s[ m[ dau la treab[, c[ci cu
munca m-am trezit. Dar a=a, muncesc, muncesc =i nu s-alege nimica
de mine; pentru c[ tot de st[p`ni calici mi-am avut parte. +i vorba
ceea: la calic sluje=ti, calic r[m`i...»
Dar mai determina\i sunt Fl[m`nzil[, Geril[ =i ceilal\i. }nt`i au un
caracter de grup; de=i solidari ]n p[r\ile esen\iale, sunt g`lcevo=i, o
\in ]ntruna ]ntr-o ciorov[ial[. C`t despre Geril[, acesta trece la fapte,
la pozne mali\ioase. De pild[:
« Numai din pricina voastr[ am r[cit casa, c[ci pentru mine era
numai bun[, cum era. Dar a=a p[\e=ti dac[ te iei cu ni=te bicisnici.
Las c[ v-a mai p[li el berechetul acesta de alt[ dat[. +tii c[ are haz =i
asta? Voi s[ v[ l[f[i\i =i s[ huzuri\i de c[ldur[, iar[ eu s[ cr[p de frig.
Buuun[ treab[! S[-mi dau eu lini=tea mea, pentru hat`rul nu =tiu cui!
Acu= v[ t`rn`esc prin cas[, pe rud[ pe s[m`n\[; ]ncaltea s[ nu se
aleag[ nimica nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
294 G. C[linescu
Despre via\a lui Ion1 Creang[ avem, peste ceea ce =tim din Amintirile lui,
foarte pu\ine =tiri. Sunt ]n genere informa\ii anecdotice de la oameni care
sau l-au cunoscut prea la suprafa\[ =i t`rziu, sau n-au avut ]n\elegerea unui
om de valoarea lui. La amintiri se adaug[ documentele. Cercet[ri ]n Arhive-
le Statului din Ia=i =i din Bucure=ti, ]n Arhivele Mitropoliei din Ia=i, culege-
rea coresponden\ei de pe la rude =i prieteni au l[murit multe puncte din
biografia lui Creang[. }n fruntea cercet[rilor de documente st[ economul D.
Furtun[.
Trebuie ad[ugat c[ cu fiecare document ivit starea civil[ a lui Creang[
devine mai complicat[. }n general, atestatele sunt reconstituite cu martori,
dar ]nsemnarea din mitric[ poate fi pus[, ]n aceste vremuri, la ]ndoial[. De
asemeni, pachetele de documente din arhive au adesea o dat[ global[, =i
datarea induce ]n eroare. Din fericire, substan\a biografiei lui Ion Creang[
r[m`ne statornic[.
Ca =i ]n cazul lui Eminescu, am ]ncercat a face portretul lui Creang[
interpret`nd documentele. N-am f[cut descoperiri noi , afar[ de pu\ine (de
acum ]nainte nici nu se mai pot afla dec`t doar preciziuni de date), dar
pricep[torul ]n materie ]=i va da seama, credem, de felul nostru de a citi =i
de al altora. Judec[\ile asupra operei le-am unit cu nara\iunea biografic[
]ntr-un portret totalitar, deoarece opera se afl[, ]ntruc`t ]l prive=te pe Creang[,
str`ns legat[ de existen\a lui. Portretul acesta este o lucrare de curat[ =tiin\[.
Informa\ia este riguroas[ =i complet[, orice propozi\ie e documentat[. }n
sfor\area de a crea literar, nu ne folosim dec`t de mijloacele pe care le ofer[
compozi\ia, ]nl[tur`nd, de pild[, din text discu\ia izvoarelor, neintroduc`nd
]n nara\iune elementele anacronice. Dialogurile sunt cita\iuni, descrip\iile
sunt bizuite pe observa\ie =i izvoare. Spre a folosi amintirii lui Creang[, f[c`nd
1
Adopt[m pe Ion =i nu pe Ioan, chiar dac[ vreodat[ or[=ene=te Creang[ ar fi sem-
nat Ioan Creang[, deoarece ]n Amintiri povestitorul e chemat mereu Ion =i pentru c[
acesta e numele adev[rat rom`nesc, fiind fa\[ de Ioan, ceea ce Mihai este fa\[ de
Mihail.
300 G. C[linescu
VIA|A
Manuscrise la Academia Rom`n[: ms. 4. 074 (Scrieri de Ion Creang[,
cump[rat de la dl Em. G`rleanu la 26 februarie 1908); ms. 3. 757 (Scrisori
primite de Ion Creang[ de la fiul s[u C. I. Creang[ =i de la rude ale sale, ]n
anii 18801891. Cump[rat de la Isr. Vuppermann1 din Ia=i, la 19 iunie 1907).
Documente originale la Institutul de istorie literar[ =i folclor.
1. GH. ADAMESCU, Contribu\iuni la bibliografia rom`neasc[, Bucure=ti, I,
1921, p. 121123; II, 1923, p. 182183; III, 1928, p. 133134.
2. F. ADERCA, De vorb[ cu dl I. Slavici, ]n Mi=carea literar[, II, 1925, nr. 12.
3. Adunarea scrierilor lui Ion Creang[, ]n Lupta, VI, nr. 1. 025 din 14 ianuarie
1890.
4. V. ALECSANDRI, Scrisori, I, ed. Il Chendi =i E. Carcalechi, Bucure=ti, «Socec»,
1904.
5. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Convorbiri lit-
erare, XXXIII, nr. 12 din 15 decembrie 1899, p. 10731084.
6. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Biografia lui I. Creang[, ]n Ioan Creang[, Opere
complete, cu o biografie, Partea I, Bucure=ti, «Biblioteca pentru to\i»,
nr. 28.
7. Aniversarea mor\ii lui Ion Creang[ (o scrisoare a lui I. C), ]n Ion Creang[,
XIII, nr. 2 din februarie 1920, p. 1718.
8. ECON. I. ANTONOVICI, O cerere a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 2
din februarie 1911, p. 41.
9. Anuarul Institutului Vasile Lupu (+coala normal[ de la Trei Ierarhi din Ia=i)
pe anul =colar 18631864. Publicat de directorul Titu Maiorescu, Iassi,
1864.
10. Anuarul Universit[\ii din Ia=i pe anul =colar 18951896, Bucure=ti, 1897,
p. 89.
11. V. I. ATANASIU, Abecedare =i abecedari=ti, ]n Era nou[ din 26 mai, 16
iunie =i 25 august 1891.
1
F[r[ ]ndoial[, gre=it: trebuie s[ fie anticarul Kuppermann.
302 G. C[linescu
54. AR. DENSU+IANU, Istoria limbii =i literaturii rom`ne, ed. a II-a, 1894, p.
178, 331.
55. V. DORIN, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 1 din ianu-
arie 1911, p. 4.
56. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, VII, 1902, p. 130133.
57. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, XXXVI, 1928 (v. XXIV), p. 16.
58. Dou[ acte, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 2425.
59. EMILGAR [EMIL G~RLEANU], Ioan Creang[, ]n Arhiva (Ia=i) XIII, 1902,
p. 311343.
60. EMILGAR, Asupra biografiei lui Ioan Creang[, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I,
1904, p. 8286.
61. EMILGAR, Note relative la manuscriptele =i edi\iile operilor lui Ion Creang[,
]n F[t-Frumos (B`rlad), I, 1904, p. 2428.
62. EMILGAR, Ioan Creang[ =i Mihai Eminescu, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I,
1904, p. 8286.
63. Eminescu comemorativ, Album artistic literar ]ntocmit de Octav Minar,
Ia=i [1909].
64. M. EMINESCU, Scrieri politice =i literare, I, Bucure=ti, «Minerva», 1905,
p. 243283, passim.
65. I. P. FLORANTIN, C[r\ile didactice ]n clasa I primar[, ]n Liberalul (Ia=i),
VIII, din 13 mai, 12 iunie =i 22 august 1887.
66. [I. P.] F[LORANTIN], O neomenoas[ specul[ cu c[r\i didactice, ]n Lupta, IV,
nr. 303 din 18 iulie 1887.
67. DUMITRU FURTUN{, O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[ VII,
noiembriedecembrie 1914, nr. 1112, p. 292293.
68. DUMITRU FURTUN{, Cuvinte =i m[rturii despre Ion Creang[, cu prilejul
]mplinirii a 25 de ani de la moartea sa, Bucure=ti, «L. Alcalay», [1915].
69. ECON. D. FURTUN{, }nc[ o scrisoare inedit[ a lui I. Creang[, ]n Ramuri,
XX, 1926, nr. 34, p. 136.
70. ECON. D. FURTUN{, Anii de suferin\[ ai lui Ion Creang[ (Trei scrisori
necunoscute), ]n N[zuin\a rom`neasc[, V, 1926, nr. 3, p. 3739.
71. ECON. D. FURTUN{, Facultatea de teologie din Ia=i, Dorohoi, 1926.
72. ECON. D. FURTUN{, Din trecutul Facult[\ii de teologie din Ia=i, ]n Tudor
Pamfile, IV, 1926, p. 8789.
73. ECON. D. FURTUN{, O scrisoare a lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava),
I, 1926, p. 7172.
74. ECON. D. FURTUN{, Creang[ inedit (O scrisoare a sa din 1862), ]n F[t-
Frumos (Suceava), II, 1927, p. 3337.
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 305
cembrie 1914.
135. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Bucure=ti, Bibl. «Lumina», nr.
2223, p. 44, 5051.
136. Monitorul oficial nr. 155 din 14/15 iulie 1872, p. 927.
137. LECA MORARIU, Anul na=terii lui Creang[, ]n Junimea literar[, XII, 1923,
p. 455.
138. LECA MORARIU, Pentru autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n
Junimea literar[, XIII, 1924, p. 63.
139. LECA MORARIU, Iar[=i autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n Ju-
nimea literar[, XIV, 1925, p. 92.
140. LECA MORARIU, Coperta noastr[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 215.
141. LECA MORARIU, Ileana Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 322
324.
142. LECA MORARIU, Ne complet[m coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea
literar[, XIV, 1925, p. 330.
143. LECA MORARIU, Spi\a neamului lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIV,
1925, p. 330331.
144. LECA MORARIU, Grigore Ciubuc «Clopotarul», ]n Junimea literar[, XIV,
1925, p. 331.
145. LECA MORARIU, Drumuri moldovene, reproducere din Glasul Bucovi-
nei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925.
146. LECA MORARIU, Institutorul Creang[, reproducere din Glasul Bucovi-
nei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925.
147. L[ECA] M[ORARIU], Data mor\ii lui Zahei Creang[, ]n Junimea literar[,
XV, 1926, p. 41.
148. L[ECA] M[ORARIU], Iar[=i coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea liter-
ar[, XV, 1926, p. 41.
149. LECA MORARIU, Iar[=i un inedit portret al Ilenei Creang[, ]n Junimea
literar[, XV, 1926, p. 78.
150. L[ECA] M[ORARIU], Pentru l[murirea unei scrisori a lui Creang[, ]n Jun-
imea literar[, XV, 1926, p. 91.
151. LECA MORARIU, Omul Ion Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), I, 1926,
p. 120121.
152. LECA MORARIU, Iar[=i scrisorile lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava),
I, 1926, p. 123.
153. LECA MORARIU, Creang[ la «Junimea», ]n F[t-Frumos (Suceava), I,
1926, p. 158.
154. LECA MORARIU, Pentru cea mai artistic[ scrisoare a lui Creang[, ]n
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 309
176. JEAN PASCAL, La bojdeuca lui Creang[ din |ic[u, ]n Lumea, XIV, nr. 3.977
din 17 septembrie 1931.
177. Pentru amintirea lui Creang[, Ia=i, 1918.
178. HORIA PETRA-PETRESCU, La morm`ntul lui Ion Creang[, ]n Rom`nul
(Arad), I, nr. 259 din 26 noiembrie/9 decembrie 1911.
179. VASILE PETROVANU, Istoricul =colii normale «Vasile Lupu», III, ]n An-
uarul =colii normale «Vasile Lupu», II (19261927), III (19271928).
180. G. POLCOVNICUL, Ion Creang[, preparand la Institutul «Vasile Lupu»,
]n Revista critic[, II, 1928, p. 112117.
181. GH. POLCOVNICUL, Atestatul de ]nv[\[tor a lui Ion Creang[, ]n Ioan
Neculce, fasc. 7, 1928, p. 254255.
182. GH. POLCOVNICU, Polemica dintre Creang[ =i I. N[dejde, ]n Vremea =colii,
II, 1929, p. 341.
183. E. PRECUP, Via\a =i opera lui I. Creang[, Gherla, 1921.
184. LUCIAN PREDESCU, Contribu\iuni la istoria literar[, ]n Junimea liter-
ar[, XVIII, 1929, p. 384388.
185. LUCIAN PREDESCU, Contrbu\iuni la istoria literar[ (I. Creang[ =i profe-
soratul), ]n Arhiva (Ia=i), XXXVII, 1930, p. 253.
186. LUCIAN PREDESCU, O scrisoare a lui Creang[ datat[ gre=it, ]n Convor-
biri literare, LXIII, 1930, p. 10621064.
187. LUCIAN PREDESCU, C`\iva membri ai familiei Creang[, ]n Revista
Arhivelor, vol. III, 19301931.
188. LUCIAN PREDESCU, Pe marginea unei scrisori a lui Ioan Creang[, ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.154 din 11 martie 1931.
189. LUCIAN PREDESCU, Divor\ul lui Ion Creang[ (complet[ri inedite), ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.281 din 11 august 1931.
190. LUCIAN PREDESCU, Data na=terii lui Ion Creang[ (preciz[ri inedite), ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.329 din 6 octombrie 1931.
191. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (date noi), ]n Cuget clar,
IV, 1931, p. 289295.
192. LUCIAN PREDESCU, Unde a r[posat Ion Creang[, ]n Convorbiri literare,
LXIV, 1931, p. 265266.
193. LUCIAN PREDESCU, Date noi despre familiile Creang[ =i Ciobotariu, ]n
Adev[rul literar =i artistic, X, 1931, nr. 541.
194. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (Date noi), ]n Adev[rul,
XLIV, nr. 14. 631 din 12 septembrie 1931.
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 311
*}n afar[ de acest articol, cercet[torul se poate scuti de a mai consulta celelalte
articole ale autorului, ]ntruc`t substan\a lor a fost absorbit[ ]n volumul de la nr. 200.
312 G. C[linescu
210. C. S{TEANU, Din via\a lui Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, XI,
1932, nr. 611.
211. C. S{TEANU, Creang[ la =coala lui Bra=oveanu. C`teva reminiscen\e ped-
agogice =i anecdotice ale unui elev al s[u, ]n Adev[rul, XLVII, nr. 15.031
din 1 ianuarie 1933.
212. PETRU GH. SAVIN =i GH. +U+NEA, Din via\a lui Ion Creang[, ]n Ion
Creang[, II, 1909, nr. 12, p. 335.
213. GR. GR. SCORPAN, Furtun[, clopotni\[ =i castrave\i, ]n Revista critic[, V,
1931, p. 129131.
214. G. SEM, De vorb[ cu dl Jean Bart, ]n Adev[rul literar =i artistic, VII, 1926,
nr. 287.
215. I. SIMIONESCU, Bojdeuca lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20
decembrie 1914.
216. IOAN SLAVICI, Amintiri, Bucure=ti, «Cultura na\ional[», 1924.
217. TH. D. SPERANTIA, Amintiri despre Ion Creang[, Ia=i, «Via\a rom`neas-
c[», 1927.
218. Statutele primei Societ[\i de Economie din Urbea Ia=i, ed. a VI-a, Ia=i,
1910.
219. ARTHUR STAVRI, Ion Creang[ (schi\[ biografic[), ]n Revista nou[, II,
1889, nr. 1112, p. 475477.
220. R. +[U|U], Bojdeuca lui Creang[, ]n Opinia (Ia=i), XXII, din 23 aprilie
1926.
221. RUDOLF +U|U, Despre libr[rii =i libr[riile vechi din Ia=i, Ia=i, 1929.
222. VIRGIL TEMPEANU, Pe urmele «Amintirilor» (Folticenii ]n «Amintirile»
lui Creang[), ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 2631.
223. C. TEODORESCU-BOROAIA, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[,
VII, noiembrie-decembrie 1914, nr. 1112, p. 293296.
224. I. TEODORESCU (BRO+TENI), C`teva note despre institutorul I. Creang[,
]n Tudor Pamfile, IV, 1926, p. 35.
225. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Noti\[ asupra manuscriptelor lui Ioan
Creang[, ]n +ez[toarea, V, 1899, nr. 12, p. 209216.
226. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, O nou[ edi\ie a scrierilor lui Creang[
]n +ez[toarea, vol. VII, 1902, p. 155156.
227. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Cuvinte din «Amintirile» lui Creang[
t[lm[cite de ]nsu=i Creang[, ]n +ez[toarea, vol. VIII, 19031904, p.
156161.
228. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Asupra vie\ii lui Ion Creang[, ]n +ez[toa-
rea, vol. VIII, 19031904, p. 162163.
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 313
OPERA
241. N. IORGA, }ncercare de critic[ =tiin\ific[, ]n Convorbiri literare, XXIV, 1890,
nr. 3, p. 244258.
242. G. IBR{ILEANU, Scriitorii rom`ni =i str[ini, Ia=i, 1926.
243. I. IORDAN, Limba lui Creang[, ]n Via\a rom`neasc[, XXIX, nr. 11 din
noiembrie 1937, p. 7175.
Oric`t de paradoxal s-ar p[rea, ]n afar[ de aceste scurte ]ncerc[ri =i
EDI|II
244. Metod[ nou[ de scriere =i cetire pentru uzul clasei I primar[ de institu-
torii: I. Creang[, C. Grigorescu, Gh. Ien[chescu, N. Climescu, V.
Recénu, =i A. Simionescu. Ed. a doua. Tip[rit[ cu spesele Societ[\ii
]nv[\[turii poporului rom`n din districtul =i comuna lassy. Pre\ul 43
parale sau 33 bani. Iassy. Tipografia H. Goldner, 1868.
245. }nv[\[toriul copiilor, carte de cetit ]n clasele primare cu litere, slove =i
buchii curpinz`nd ]nv[\[turi morale =i instructive de institutorii: C.
Grigorescu, I. Creang[ =i V. Receanu, Iassy. Tip. H. Goldner, 1871.
246. Pov[\uitoriu la cetire prin scriere dup[ sistema fonetic[ de institutorii:
Gheorghe Ien[chescu =i Ioan Creang[. Iassy. Tipo-Litografia H. Gold-
ner, 1876.
247. Geografia jude\ului Ia=i, Cu planul ora=ului Ia=i, contururile pl[=ilor =i
conturul jude\ului pentru clasa II-a primar[ urban[ =i pentru clasa III-
a primar[ rural[, de ambe sexe de institutorii: V. Receanu, Gh. Ien[ches-
cu =i I. Creang[. Ia=i. Tipografia D. Gheorghiu, strada Ipsilanti nr. 9.
1879.
248. I. CREANG{, Opere complete, cu o prefa\[ de D. Marmeliuc, Cern[u\i,
1924.
249. I. CREANG{, Opere complete, cu o introducere de Const. Botez, prefa\[
=i list[ de cuvinte de G. T. Kirileanu =i Il. Chendi, Bucure=ti, «Cartea
rom`neasc[», 1925.
[Edi\ia Marmeliuc e bogat[ (proz[, poezii, articole, scrisori); edi\ia
G. Kirileanu e singura cu caracter relativ critic. }n ea, precum =i ]n
operele d-lor Jean Boutière, Lucian Predescu =i N. |imira=, se g[sesc
indica\ii bibliografice asupra publica\iilor didactice =i a laturii edito-
riale a operei lui Creang[.]
250. ION CREANG{, Opere, cu o introducere despre realismul lui I. Creang[
de G. C[linescu, Editura pentru literatur[ =i art[, 1954.
APRECIERI
Dintre cititorii lui G. C[linescu desigur c[ nu voi fi fost singurul =ocat de
aceast[ m[rturisire pe care o face ]n prefa\a Istoriei literaturii rom`ne: Nu
pentru satisfac\ii de critic =i istoric literar am ]ntreprins aceast[ oper[. Cei
care cunosc mai de aproape activitatea noastr[ =tiu c[ critica (de=i pentru
unii mai notorie) ne este o preocupare secundar[ la care am fi renun\at dac[
ar fi ]ng[duit condi\iile actuale. +i dup[ ce depl`nge, la noi, absen\a unei
con=tiin\e de tradi\ie de tradi\ie critic[, dup[ cum se ]n\elege G.
C[linescu afirm[ c[, pentru a nu fi desf[=urat eforturi literare ]n gol, a so-
cotit necesar ]nt`i de toate s[ se documenteze, cu alte cuvinte s[ investigheze
critic ]n urm[ =i ]n jur, ]n epoci mai vechi sau mai apropiate, ca =i ]n contempora-
neitatea literar[ imediat[. O asemenea con=tiin\[ de tradi\ie n-am g[sit-o c`nd
am ]nceput a scrie. +i atunci am hot[r`t s[ ne document[m pentru noi. Natura
studiilor universitare =i lucr[rile istorice f[cute la Roma ne-au dat familiarizar-
ea cu epoca veche, c`\iva ani de critic[ de jurnal ne-au dat prilejul unui con-
tact deplin cu literatura actual[. Pentru epoca mijlocie a clasicilor am ales doi
scriitori, pe care i-am studiat monografic (Eminescu =i Creang[.[...]
La apari\ie, ]n 1932, Via\a lui Mihai Eminescu a fost ]nt`mpinat[ neunitar,
cu iritare =i mari proteste ]n mediile ]nrobite mentalit[\ilor pios-culturale =i
cu adeziune imediat[ de exponen\ii criticii calificate. Unii au v[zut ]n ea un
sacrilegiu, ceilal\i o izb`nd[ extraordinar[ a spiritului critic, un eveniment al
literaturii rom`ne.
Situa\ia s-a repetat ]n 1941, la apari\ia Istoriei, amplificat[ ]n propor\ii
datorit[ momentului, dar cu acela=i ]n\eles: viziunile autentic ]nnoitoare pro-
duc =ocuri, despart apele de uscat, radicalizeaz[ pozi\ii, sunt supuse la ata-
curi, care nu o dat[ trec mariginile literaturii strict.
Violen\a respingerii noului na=te ]ns[ reflexul de solidarizare al con=tiin\e-
lor avizate, cum s-a ]nt`mplat =i ]n cazul primei c[r\i a lui G. C[linescu.
Ibr[ileanu [...] c[ este monumentul cel mai impun[tor ce i s-a ridicat p`n[
316 G. C[linescu
de tipul Rabelais care ]ns[ ]n loc de citatul cult are ]n fiece moment pe buze
vorba ceea sau povestea c`ntecului: Scriitori ca Creang[, ]=i ]ncheie criticul
studiul, nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e b[tr`n, greu de ]n\elesuri,
aproape echivoc =i unde experien\a s-a condensat ]n formule nemi=c[toare, tutu-
ror cunoscute, a=a ]nc`t opera literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor
elemente tocite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor s[ r[sar[ peste c`teva
veacuri, intr-o epoca de umanism rom`nesc. N[scut cu mult mai devreme, Creang[
s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche =i deci un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[
la satul de munte de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i-
=i exprim[ experien\a impersonal =i aforistic. }ntr-un cuv`nt, Creang[ e ]n vizi-
unea lui G. C[linescu un scriitor clasic, un moralist.
Aceste dou[ monografii, primele de acest fel la noi, ca =i sus\inuta activi-
tate de cronicar literar mai ales la Adev[rul literar =i artistic, erau suficiente
pentru a vedea ]n G. C[linescu pe viitorul critic =i istoric al literaturii rom`ne
dup[ E. Lovinescu, a c[rui oper[ p[ria ]ncheiat[ odat[ cu compendiul de Is-
toria literaturii rom`ne contemporane din 1937. Ceea ce i se cerea ]n plus era
o expunere teoretic[ a metodei care s[ justifice aplica\iile sale, o estetic[ pe
care alt interpret al lui Eminescu, Tudor Vianu, o publicase ]ntre 19341936
(exact c`nd G. C[linescu se ocupa de opera lui Eminescu). Aceasta poate fi
p`n[ la un punct motivarea apari\iei ]n 1939 a volumului Principii de estetic[.
[...]
Cu aceste preliminarii, la distan\[ de numai doi ani, dar desigur cu o
prepara\ie mai veche, G. C[linescu f[cea sa apar[ ]n 1941 Istoria literaturii
rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, oper[ monumental[ prin propor\ii (950
de pagini in quarto) c`t =i prin con\inut, f[r[ echivalent ]nainte. Numai N.
Iorga se mai ]ncumetase p`n[ atunci s[ cerceteze (]n decurs de 33 de ani =i
]n opt volume, plus o introducere sintetic[) fenomenul literar rom`nesc de la
origini p`n[ ]n contemporaneitate, cu excep\ional talent, r[mas ne]ntrecut ]n
ceea ce prive=te epoca veche =i faza de tranzi\ie, ]n sc[dere ]ns[ pe m[sur[ ce
]nainta ]n perioada modern[. Iorga era un istoric propriu-zis, un admirabil
istoric al culturii, dar un critic literar mai pu\in avizat =i de gust capricios. G.
C[linescu aducea pentru prima dat[ ]n istoriografia literar[ rom`n[ o per-
sonalitate deosebit de ]nzestrat[ ]n percep\ia fenomenului literar din nu im-
port[ ce etap[ istoric[ =i ce loc, o intui\ie care trebuie pus[ f[r[ ]ndoial[ pe
seama voca\iei, a instinctului sau creator nativ, dar =i pe seama unei exem-
322 G. C[linescu
[...] George C[linescu a fost una din cele mai cuprinz[toare personalit[\i
ale culturii rom`ne=ti din ultimele noastre patru decenii, c[ spiritul s[u activ,
continuu prezent, divers =i ingenios, a fecundat cultura noastr[ ]n mai toate
sectoarele ei, c[ a fost omul catedrei =i al bibliotecii, gazetar, eseist, critic, istoric
literar =i, nu mal pu\in, poet =i romancier, =i c[ ]n toate aceste discipline, arte sau
profesiuni a pus aceea=i pasiune, aceea=i nestins[ sete de investiga\ie =i cunoa=tere,
acela=i patos al prelegerii, acelea=i infinite resurse ale imagina\iei =i fanteziei.
Era un vorbitor agreat pentru spontaneitatea =i debitul monologului s[u de o
pururi inedit[ prospe\ime, iar conferen\iarul de pe catedr[, din =edin\ele solemne
ale Academiei sau de la tribuna Marii Adun[ri Na\ionale era urm[rit cu delectare
intelectual[, pentru amplitudinea, ca =i pentru originalitatea, pitoreasc[ =i inci-
siv[, a expunerii. Poet al vie\ii cotidiene =i al medita\iei temerare, George C[linescu
a practicat imagina =i metafora nu numai ]n versuri, iar cele mai izbutite dintre
stan\ele lui sunt acelea ]nrudite cu odele, at`t de bogate ]n referin\e, ale lui Hora\iu.
Romanul lui George C[linescu ]mbr[\i=eaz[ o arie din cele mai vaste, de la Cartea
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 323
nun\ii, cu evocarea unor aromite paradisuri arhaice, =i p`n[ la vastele fresce so-
ciale din Bietul Ioanide =i Scrinul negru, ]n care, la fel cu Balzac, cu Stendhal sau
cu Zola, cronica epocii contemporane e prezentat[ ]ntr-o viziune critic[, uneori
=arjat[ =i grotesc[, ]ntotdeauna ]ns[ str[lucitoare, c[ci resursele de stil, portretis-
tice =i de atmosfer[ ale romancierului sunt infinite. Criticul =i istoricul literar au
mers m`n[ ]n m`n[, =i dac[ marea sa istorie a literaturii de la origini p`n[ acum
un sfert de veac, =i nu mai pu\in compendiul ei concentrat, au putut nemul\umi
pe unul sau altul dintre cititori, fie pentru anume severit[\i de judecat[, fie pen-
tru anume fatale injusti\ii, dou[ calit[\i nu i-au putut fi t[g[duite: dramatismul
antrenant al expunerii =i solida substructur[ documentar[. C[ci George C[linescu,
ca =i Iorga, ca =i Densusianu, ca =i Bogdan-Duic[, a fost =i un cercet[tor asiduu al
arhivelor =i al manuscriselor. R`vna aceasta l-a dus la explorarea manuscriselor
eminesciene, ]ntreprins[ acum aproape patru decenii, care a marcat o dat[ istor-
ic[ ]n regenerarea studiilor eminesciene =i ale c[ror rezultate au fost: continuu
reeditata biografie sau cele cinci volume analitice despre opera poetului. Aceleia=i
r`vne se datoreaz[ monografiile lui Ion Creang[, Nicolae Filimon, Grigore Alex-
andrescu, precum =i enormul material arhivistic risipit ]n paginile revistei Institu-
tului de istorie literar[ fi folclor al Academiei, pe care l-a condus de la ]ntemeiere
=i p`n[ ]n clipa din urm[. Visul s[u cel mai scump ]n direc\ia aceasta era s[
conduc[ la bun sf`r=it tratatul colectiv de Istoria literaturii rom`ne, din care n-a
avut fericirea sa vad[ realizat dec`t primul volum.
Dar despre toate acestea, ca =i despre foarte multe altele, c[ci bibliografia
c[linescian[ e una dintre cele mai comprehensive, vor scrie cu dragoste =i pe
]ndelete to\i aceia care ]i vor frecventa opera, a=a cum au f[cut-o =i ]n timpul
vie\ii sale, deoarece marea personalitate a lui George C[linescu va fi de-a
pururi un exemplu =i un izvor nesecat de ]nv[\[tur[, de frumuse\i de art[ =i
de generoase sugestii.
PERPESSICIUS, C`nd George C[linescu ne p[r[se=te..., ]n vol. Alte men\iuni
de istoriografie literar[ =i folclor, III (19641967), Editura pentru liter-
atur[, Bucure=ti, 1967, p. 155, 158.
[...] Am cules de prin rafturile bibliotecii c[r\ile lui, c`te le mai am. S-au
adunat pe masa mea, ca =i pe masa lui de-odinioar[, multe volume, vreo
dou[zeci, =i desigur c[ nu toate cele pe care le-a publicat el =i nici toate c`te
324 G. C[linescu
au ap[rut dup[ moartea lui. A=ez la mijloc Istoria literaturii rom`ne de la origini
p`n[ ]n prezent. }mi place =i acum, a=a cum mi-a pl[cut ]ntotdeauna, s[ com-
par aceast[ carte cu un podi= de mare ]n[l\ime, un Pamir central al literaturii
noastre, de pe care po\i sa prive=ti =i departe =i ]n ad`ncime; lucrare uria=[,
f[cut[, dup[ c`te =tiu eu, ]ntr-un timp nu prea lung ]n ce prive=te redactarea
(nu ]ns[ =i informa\ia, care desigur c[ a durat ani), oper[ a unui om care
avea grija stabilirii de perspective istorice, un mare talent de portretist =i un
sim\ ager =i subtil al caracteriz[rilor acerbe.
C[linescu avea o colosal[ putere de lectur[, bine ordonat[, niciodat[ la
]nt`mplare. La el bucuria cititului, pl[cerea de-a parcurge milioane de r`nduri
tip[rite, cu speran\a mereu ]ndoit[ a surprizei se asocia cu o curiozitate pur
intelectual[, cu nevoia explor[rii spirituale, a cercet[rii ]n ad`ncime =i a de-
scoperirii. Totodat[ el avea o imagina\ie ]n agita\ie continu[, o putere de
inven\ie literar[ ce se simte de la cea mai mic[ fraz[ a lui p`n[ la marile
perioade verbale =i care =i-a g[sit un teren larg de dezvoltare ]n romanele lui,
mai ales ]n Bietul Ioanide =i ]n Scrinul negru, vaste reconstruc\ii dup[ un plan
propriu al unor realit[\i existente ]n esen\a lor, reconstruc\ii care, lucru rar,
sunt pasional subiective =i ]n acela=i timp buc=ite de observa\ia aspr[ a critic-
ului doritor s[ ajung[ la adev[rul vie\ii ceea ce constituie un ansamblu de
mi=c[ri ale g`ndirii lui C[linescu, ce domin[ =i dirijeaz[ at`t opera sa de ro-
mancier c`t =i aceea de istoric literar =i de critic literar. El observa totul cu
am[nun\it[ ascu\ime, ]nregistra date exacte ]n imense fi=e mintale, pe care
apoi le interpreta, uneori cu o mare repeziciune, care ]ns[ nu excludea nicio-
dat[ ad`ncirea, =i \intea mereu, =i ]ntotdeauna cu succes, s[ desprind[ din
noianul de detalii caracteristici generale profunde. +i toate acestea ]=i g[seau
]ntotdeauna, tot a=a de repede =i de sigur cum se iviser[ ]n minte, expresia
viguroas[ =i vie =i, de fiecare dat[, cea mai potrivit[.
Stilul omului, ]n conversa\ie, de pe catedr[, ]n adun[ri, era pe m[sura
stilului s[u ]n scris, era original, neprev[zut, tot ce putea fi mai contrar
banalit[\ii curente =i mediocrit[\ii comode. C[linescu impresiona nu numai
prin scris ci =i prin ac\iunea direct[ a vorbei sale explozive, dens[ f[r[ meta-
fore, grea de idei, b[t[ioas[ c`teodat[ din cauz[ c[ firea lui b[nuitoare ima-
gina uneori obstacole chiar acolo unde nu erau dar care, ]=i zicea el, puteau
oric`nd s[ se iveasc[, fapt ce d[dea celor ce nu-l cuno=teau bine impresia c[
era animat de un ursuz spirit de contradic\ie. Nu era ]ns[ a=a. El, din fire,
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 325
c`nd ai ]nceput s[ cite=ti un studiu al lui C[linescu nu-l mai la=i p`n[ nu-l
ispr[ve=ti de citit, furat de el ca =i de povestitorii iscusi\i. Rar am ]nt`lnit
aceast[ ]nsu=ire la vreun istoric literar sau la vreun critic literar, =i chiar per-
ceput la c`\iva dintre ace=tia, interesul acesta de pur[ art[ literar[ nu are
constan\a cu care apare la C[linescu.
+i c`te n-ar mai fi de spus despre el! }mi vin ]n minte vorbele lui Paul
Valéry la sf`r=itul unui studiu al sau despre Stendhal: On nen finirait plus
avec Stendhal. Je ne vois pas de plus grande louange C`nd ai ]nceput s[
vorbe=ti de Stendhal nu-\i vine s[ mai sf`r=e=ti. Nu v[d ce laud[ mai mare
poate fi. Iat[ o pre\uire care se potrive=te tot a=a de bine =i lui C[linescu.
Alexandru PHILIPPIDE, C[linescu, ]n vol. Scrieri, 4, Editura Minerva,
Bucure=ti 1978, p. 451453.
C[linescu a fost ]n tot timpul carierei sale de p`n[ acum, ]ntr-o perioad[
de peste de 30 de ani (p`n[ ]n 1959, p`n[ la v`rsta de 60 de ani n. e: ) un
mare muncitor. Sunt sigur c[ n-a existat zi a existen\ei sale laborioase care s[
nu fi fost asaltat[ de multele lui sarcini. I-au pl[cut cercet[rile mig[loase de
arhiv[, descoperirile de izvoare noi din care au curs =tiri inedite cu privire la
via\a scriitorilor, la epoca =i la operele lor, ]mbog[\ind astfel cu materiale
pre\ioase, ]ntinsa sa Istorie a literaturii rom`ne, ca =i paginile publica\iei Stu-
dii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, devenit[ de pe acum, mai ales prin
cotribu\iile lui C[linescu, un instrument indispensabil pentru cercet[torii ]n
aceste domenii.
Sprijinit pe truda investiga\iei infinetizimale, C[linescu concepe larg =i
nu preget[ ]n fa\a sintezei celei mai ]ndr[zne\e. Aceast[ tendin\[ s-a vestit de
timpuriu, =i astfel nu ]n fazele ]naintate ale carierei sale, c`nd sintezele pot fi
a=teptate, ci aproape de ]nceputuri, C[linescu a ]ntreprins o prezentare a
]ntregii evolu\ii a literaturii noastre, o lucrare foarte original[, cu o solid[
temelie a informa\iei, cu analize, caracteriz[ri =i aprecieri de literatur[ com-
parat[, uneori foarte ]ndr[znea\[ =i uimitoare, dar niciodat[ cenu=ie, banal[ =i
filistin[. Aplic`nd o metod[ care prin r[d[cinile ei urc[ p`n[ la Sainte-Beuve,
C[linescu reconstituie ]n scriitor pe om, ]nf[\i=`ndu-l pe acesta ]n neuitate por-
Ion Creang[ (Via\a =i opera) 327
afectiv[ ]n fa\a operei studiate s-ar lipsi de temelia lucr[rii lui. Orice cerce-
tare ]n literatur[ porne=te de la impresia literar[, adic[ de la realitatea emo-
tiv[ a operei.
Expresia emo\iei ]=i are deci locul ei ]n studiile de istorie =i critic[ literar[
fiindc[ aceast[ emo\ie justific[ analizele, aprecierile, explic[rile prin care se
completeaz[ cercetarea literar[.
Tudor VIANU, Cuv`ntul acad. T. Vianu [La 60 de ani de la na=terea lui G.
C[linescu], ]n vol. Scriitori rom`ni, III. Edi\ie ]ngrijit[ de Cornelia Botez.
Antologie de Pompiliu Marcea, Colec\ia B.P.T., Editura Minerva, Bucure=ti,
1971, p. 300304.
Lauda lucrurilor.
Nimeni dintre contemporanii no=tri nu a fost, ]ntr-un chip mai profund,
eminescian ca George C[linescu, nu a resim\it cu o mai mare gravitate a spir-
itului dorin\a de a desface enigmele existen\ei =i de a reface unitatea, pleni-
tudinea ini\ial[ a lumii.
F[r[ a abstractiza prea mult detaliile fizionomiei sale morale, omul sin-
tetiza ]n mintea sa mai mult de un ev de ]n\elepciune, privea totul din per-
spectiva devenirii istorice, judeca faptele estetic, atent la toate procesele ob-
scure ale materiei.
Se ]nt`mpl[ cu G. C[linescu un fapt foarte curios. Portretul spiritual =i
temperamentul lui artistic nu se fixeaz[ ]n cadrul unui curent sau =coli liter-
are. }n multe direc\ii estetice dintre cele dou[ r[zboaie, c`nd el s-a afirmat ca
personalitate de prim rang, nu-i afli locul, =i c`nd pari a ]n\elege c[ a aderat
la vreuna, consta\i c[ punctul s[u de vedere era altul. Ca etstetician =i critic a
comb[tut, din punctul de observa\ie al unui fin ra\ionalism, ortodoxismul
g`ndirist =i miturile noii spiritualit[\i. Curentele de avangard[ le-a privit cu
un hot[r`t scepticism, re\in`nd, ]n imensa confuzie de glasuri =i voca\ii oarbe,
dorin\a legitim[ de ]nnoire a expresiei. Dintre tipurile posibile de roman,
preferin\a lui merge spre romanul obiectiv, balzacian. }n Proust descoper[
permanen\ele =i virtu\ile balzacianismului. Cere prozei rom`ne prea liric[
=i subiectiv[ regrecizarea, ]ntoarcerea spre obiectivitate =i monumentali-
tate, spre crea\ia de tipuri =i observa\ia caracterelor. Clasicismul, pe care ]l
define=te ]ntr-un eseu, constituie, la G. C[linescu, un program estetic ulterior
completat, dar nu abandonat ]n esen\a lui. Ideea sa e c[ prozatorul trebuie s[
vad[ categorial, s[ fac[ oper[ de clasificare, observ`nd ]n tot momentul faptele
din perspectiva universalului. Un astfel de principiu este foarte cuprinz[tor =i
permite acceptarea mai multor formule epice. Aplic`ndu-l, G. C[linescu
recunoa=te ]n Istoria literaturii rom`ne valabilitatea prozei de esen\[ prous-
tian[ a lui Camil Petrescu, psihologismul obiectivat din romanele Hortensiei
Papadat-Bengescu, realismul lui Liviu Rebreanu, epica rapsodic[, derivarea
faptelor ]n mit, evocarea fabuloas[ din scrierile lui Mihail Sadoveanu.
De=i calitatea de critic nu =i-o recunoa=te, G. C[linescu a fost un mare
critic. Nu =tiu dac[ epoca noastr[ a cunoscut, ]n alt[ parte a lumii, ]n alte
literaturi, unul de for\a geniului s[u. Comentariului literar, G. C[linescu i-a
332 G. C[linescu
O capodoper[ critic[ e, ]n felul ei, Via\a lui Ion Creang[ (1938), devenit[,
]n 1964, la o nou[ edi\ie, Ion Creang[ (Via\a =i opera). G. C[linescu nu a
schimbat nimic ]n esen\[: datele, optica, interpretarea sunt acelea=i, numai
portretul totalitar, realizat prin fuziunea nara\iunii biografice cu judec[\ile
asupra operei, e completat cu un capitol nou, sintetic: Creang[ ]n timp =i spa\iu.
Realismul. }n spiritul ]ntregii scrieri, se subliniaz[, aici, inefabilul lui Creang[,
realismul, ]n sensul limitat al cuv`ntului, lipsa de personalitate moral[ =i
de Weltanschaung individual ale crea\iei. [...] G. C[linescu atinge, aici, unul
din punctele cele mai personale ale interpret[rii sale. Pentru el, Creang[ e un
artist excep\ional, un erudit rafinat al lumii s[te=ti, ]nc`t forumula de scriitor
poporal, potrivit[ lui Ispitescu, e minimalizatoare =i, ]n fond, fals[, ]n cazul
autorului Amintirilor =i Pove=tilor, crea\ii individuale, cu procedee tipice scrii-
torilor de geniul lui Rabelais =i, ]n linia lui, Sterne =i Anatole France. Ideea
unui Creang[ c[rturar, estet al filologiei a scandalizat, dar G. C[linescu,
incoruptbil, merge mai departe =i vorbe=te de nescio quid-ul operei, de nota
inanalizabil[, muzical[ a crea\iei, introduc`nd pe bonomul institutor, autor de
dr[cii =i p[t[r[nii, ]ntr-o familie de comediografi superiori ai cuv`ntului. [...]
De aici, monografia se dedic[ exclusiv analizei operei. Verva ei polemic[
nu scade. [...] Reala frumuse\e a pove=tilor =i basmelor decurge din caracterul
lor simbolic =i universal.
Pove=tile, adev[rate nuvele \[r[ne=ti, ]n maniera veche, dezvoltat[, ]n
forme fabuloase observa\ii morale milenare; arta esen\ial[ a lui Creang[ e
aceea de comediograf. Ca =i Caragiale, Creang[ caracterizeaz[ dialogic =i
pune accentul pe umorul verbal. Am`ndoi sunt ni=te mari histrioni, caracteri-
zare menit[, ca =i altele, s[ scandalizeze spiritele a=ezate, pioase, crescute ]n
credin\a c[ despre un scriitor mare trebuie spuse numai fraze frumoase. G.
C[linescu ]ncalc[, =i aici, tradi\ia, introduc`nd formulele plastice, cu o deta=are
ce dovede=te o ]ncredere total[ ]n exactitatea intui\iei critice =i a stilului. Acest
bivol de geniu, polifag boln[vicios, ]n via\a de toate zilele, amator de pr`nzuri
]mbel=ugate =i narator de p[t[ranii deocheate, e, judec`nd estetice=te lucru-
rile, un creator excep\ional, comparabil ]n epoca lui cu Eminescu =i Caragi-
ale.[...]
Din acest punct de vedere, Creang[, a=a cum ]l ]n\eleg genera\iile mai
noi, e ]n bun[ parte crea\ia lui G. C[linescu.
Eugen SIMION, Prefa\[, ]n vol. G. C[linescu. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion
Creang[ (Via\a =i opera), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989, p.
331333, 339, 342.
334 G. C[linescu
G. C[linescu
ION CREANG{
(Via\a =i opera)
Ap[rut: 1998. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 14,70. Coli editoriale: 15,69. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA»
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Ecaterina Gu\u
Tehnoredactor: Olga Perebikovski
Corector: Sergiu Ababii
Redactor: Tudor Palladi
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. .
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i