Universitatea Ovidius, Constanţa

Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice

Specializarea: Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

Disciplina de studiu:
Ideologii Politice Contemporane

Tema Proiectului:

Avatar
-Între Conservatorism şi Socialism-
o aplicaţie virtuală

Student: Parlafes Alexandra-Cristina

Anul II – Grupa 1

Anul 2009-2010
 Cuprins:

Introducere..............................................................................................................
3

Conservatorismul şi Socialismul, două ideologii ale

realităţii...............................6

Între Conservatorism şi Socialism, două dimensiuni principiale.........................10

Bibliografie...........................................................................................................14

2
 Introducere:

În lumea imaginară transpusă de scriitori prin operele lor se încearca etern conturarea unei
lumi clădite pe baza unor elemente ale realităţii, sau mai degrabă realiste, însă ţinta este crearea
unei lumi ghidată după principii relativ diferit aplicate şi nu a unei simple utopii, ci a unei lumi
principiale prin transformarea acestui tărâm imperfect într-un tărâm unic plin de idealism,
moralitate şi principii, un tărâm cladit pe o viziune mai veche, însă în acelasi timp, un tărâm ce
se vrea a fi funcţional.
În “Avatar” povestea este conturată bineînţeles pe mai multe planuri, personaje, conflicte,
idei, tradiţii şi acţiuni, toate împletite în firul povestirii, “Avatar” spune povestea unui veteran
de război care fiind trimis pe o planeta numita Pandora descoperă ceva nou, prin intermediul
avatarului fratelui său geaman cunoaşte o altă civilizaţie, una la care probabil aspiră mulţi, sau
poate alţii nici nu reuşesc să şi-o imagineze, o lume perfectă, în care toată acţiunea este
elaborată în jurul cunoaşterii unei noi culturi de către personajului Jake Sully.
Cursul povestirii se conturează pe clasica tipologie, o specie invadează planeta unei alte
specii în scopul obţinerii de resurse şi astfel apare necesitatea şi inevitabilitatea conflictului,
însă povestea are mai multe viziuni, mai multe faţete, nu este prezentat doar conflictul standard
ci suntem introduşi în civilizaţia Na’vi. Efectele speciale sau evenimentele stereotipic
prezentate sunt mai puţin importante în acest moment, esenţial este modul în care o civilizaţie
poate evolua şi poate evita greşelile unei alteia.
Pe parcursul acestei analize ne propunem să studiem în special baza civilizaţiei Na’vi,
modul în care se dezvoltă şi în special prezentarea similitudinilor ideologice între cele doua
civilizaţii, cea umana şi cea Na’vi, deşi în definiţie conceptele ideologice nu sunt stabilite pe
acest tărâm, acestea sunt prezente prin forma gândirii.
Pe tot parcursul istorisirii se reliefează o multitudine de simboluri si mesaje. Interesantă
este abordarea eco prezentată, spre deosebire de crunta realitate contemporană a excesivităţii
exploatării planetei Terra, pe Pandora, populaţia Na’vi îşi respectă planeta, este evidenţiat şi
faptul că între Pandora şi populaţia aborigenă există o comunicare bioenergetică asemeni unui
întreg circuit electronic, totul este legat, totul vine şi pleaca de la Eywa.

3
 Un element ancestral introdus în povestire il reprezintă Eywa având ca omolog direct pe
zeiţa Gaia1, două entităţi, planeta care traieşte şi comunică în mod direct, simbolul unei reţele
de energie care curge prin toate lucrurile vii, începutul şi sfârşitul existenţei.
Principial se regăsesc elemente ale multor ideologii, însă cumulul de elemente indică o mai
mare compatibilitate între ceea ce reprezintă ideologia conservatoristă şi cea socialistă în
realitatea prezentată pe planeta Pandora.
Totul se poate contura între socialism şi conservatorism, idei teoretice puse în practică
într-o lume virtuală, o lume nouă, sau poate o prezentare a ceea ce ar putea reprezenta aceste
două ideologii prezente practic pentru o asemenea civilizaţie.
Pe parcursul lucrarii vor fi analizate pe rând aceste două ideologii şi maniera în care se
materializează în mediul societăţii Na’vi.
Fiecare element specific se poate regăsi, într-o societate se pot observa numeroase
manifestări ale unor gândiri ideologice, gândiri, sau teorii creatoare ale unei utopii.
Totuşi această societate nu poate fi numită propriu-zis drept utopie ci mai degraba un pas
către altceva, crearea societăţii perfecte nu va dispărea din tendinţele visătorilor nostalgici.
Am ales aceasta paralelă între conservatorism şi socialism din mai multe motive, deşi
temporal aparţin aceleaşi perioade “umane”, se evidenţiază şi gradul de complementaritate,
această lume principial încadrează o societate bazată fie pe motivaţia conservării unui anumit
nivel al dezvoltării sociale, fie pe necesitatea unei modernităţi, a unei schimbari sociale.
Orice civilizaţie poate aborda orice ideologie dar numai după ce s-au reliefat acele
caracteristici necesare în a fi indeplinite, dar în acelaşi timp nu putem stabili sau transforma

1
Numita dupa zeita antica greaca a pamantului, aceasta teorie isi imagineaza planeta noastra ca o entitate vie,
care respira si se autoregleaza.
Chimistul James Lovelock la o conferinta stiintifica in Princeton in 1969, provocand conceptul naturii ca un
simplu joc al sansei, Lovelock a postulat ca Pamantul ar putea foarte bine sa functioneze precum un organism viu
gigantic, organizand toate formele materiei organice si anorganice cu un tel definit – acela de a crea un mediu
pentru sustinerea vietii.
Un exemplu interesant poate fi concentratia invariabila de salinitate a apei de mare, care ramane la nivelul
optim pentru existenta vietii. Stiinta a descoperit ca apa din rauri trage in mod constant sarurile minerale in ocean,
si totusi cand apa de mare se evapora pentru a forma nori nu ia sarea cu ea. Daca am urmari un mod logic strict de
gandire am concluziona ca aceasta concentratie de sare din ocean ar trebui sa creasca cu trecerea timpului, dar
acest lucru nu are loc, concentratia de sare ramane neschimbata de secole. Conform celor care sustin Ipoteza Gaia,
acest lucru se datoreaza abilitatii unei fiinte colosale care mentine un echilibru intern – un fenomen care coincide
stiintific (desi este deseori aplicat la organismele celulare) cu “homeostaza.”
Ipoteza Gaia se confrunta cu notiunea predominanta ca conditiile potrivite pentru viata au fost mentinute timp
de mii de ani doar datorita sansei – procese izolate care lucreaza independent si care pur si simplu creaza aceasta
situatie. Credinta ca Pamantul este o fiinta vie este o idee care pana acum a castigat mai multi sceptici decat
sustinatori, dar mintile oamenilor se schimba pe masura ce dovezile continua sa iasa la iveala.
GAIA: A New Look at Life on Earth - James Lovelock, Oxford University Press, Oxford,1979

4
modalitatea gândirii pentru a se putea ajunge la acel acord de implementare ideatică, totul are
un parcurs al său.
Atât Conservatorismul cât şi Socialismul timpuriu prezintă un cumul de elemente ce se pot
regăsi în lumea aborigenă, însă pentru ca o anume ideologie să se muleze pe profilul unei
civilizaţii este necesară fie crearea unei noi noţiuni, fie înţelegerea ideologiei deja create şi
testate.

5
 Conservatorismul şi Socialismul, două ideologii ale realităţii

Atât Conservatorismul cât şi Socialismul reprezintă două ideologii2 în evoluţia societăţii,

fiecare în parte are elementele specifice şi gânditorii specifici ce vor fi prezentaţi probabil în
rândurile ce urmează prin elementele gândirii lor.
Fiecare ideologie sau doctrină este creată din prisma unor necesităţi şi a unor principii
contemporane vitale pentru ceea ce înseamna o evoluţie socială, fiecare element este esenţial în
împletitura unei societăţi, fie că vorbim despre conservatorism, socialism sau poate chiar şi
totalitarism evidenţiem elemente specifice folosite în a încadra şi cataloga o anumită societate.
În ceea ce priveşte conservatorismul am putea spune că acesta s-a format în antagonie cu
liberalismul şi cu ideile elaborate de acesta, în timp ce socialismul se afla în opoziţie cu ceea ce
reprezintă capitalismul, totuşi rezultatul este acelaşi, o societate gândită pe principii.
Conservatorismul este ideologia care apără libertatea echilibrată, în faţa a ceea ce ar
reprezenta schimbarea societăţii într-o manieră impractică şi inutilă. Este ideologia care preferă
o libertate relativ limitată, dar reală, decât una absolută, dar abstractă şi irealizabilă.
Pentru conservatori, societatea este un organism inerţial, pe care nu trebuie să-l bruschezi
prin mişcari sau acţiuni revoluţionare; libertatea şi echilibrul social sunt două elemente
importante oricărei societăţi conturându-se prin adaptarea şi valorificarea graduală a tradiţiilor.
Michael Oakeshott, unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai conservatorismului,
defineşte doctrina în felul următor: ”A fi conservator înseamnă a prefera familiarul
necunoscutului, a prefera ceea ce s-a încercat neîncercatului, faptul misterului, realul
posibilului, limitatul nemărginitului, ceea ce este aproape îndepărtatului, ceea ce este îndeajuns
supra-abundenţei, acceptabilul perfectului, râsetul de azi beatitudini utopice…”
Limita conservatorismului este scrisă de tradiţia, armonia şi integrarea comunitară, pe
fondul responsabilităţii fiecărui cetăţean şi al respectului faţă de datorie.

2
Ideologia se defineşte ca un ansamblu de convingeri şi de expresii cu caracter simbolic, ce permit
prezentarea, evaluarea şi interpretarea lumii în funcţie de un anumit model, preferat de către un gânditor, o clasă
socială, un regim, o cultură sau o epocă istorică. Ideologia este o matrice de gândire care ne oferă instrumentele şi
argumentele necesare pentru a justifica un regim politic sau o formă de acţiune şi pentru a le demonta şi discredita
pe altele.

6
 Andrew Vincent vorbeşte de cinci posibile interpretări diferite ale conservatorismului:
ideologia aristocratică3, doctrină pragmatic-ideologică4, viziunea situaţională 5, o dispoziţie a
minţii sau obişnuinţei6 şi în final o interpretare ideologică7.
Clinton Rossiter identifică patru varietăţi de conservatorism, unul temperamental, care
trimite la natura inerţială a omului, la frica lui în faţa necunoscutului şi a schimbării, un
conservatorism posesiv, ce se referă la ataşamentul individului faţă de proprietatea sa şi în
general faţă de tot ce-i aparţine (statut social, reputaţie, putere etc), conservatorismul practic
referitor la manierele acţionale sancţionate social, precum şi la înţelegerea de către fiecare om a
necesităţii de a-şi adapta scopurile individuale la interesul comunitar şi în final
conservatorismul filosofic.
Pentru Edmund Burke conservatorismul s-a opus mereu diferitelor idei revoluţionare,
precum: perfectibilitatea speciei umane prin schimbarea condiţiilor economice şi sociale; ideea
progresului şi dezvoltării naturii umane către o societate a binelui suprem; convingerea în
triumful raţiunii, probabil toate aceste idei sunt respinse şi de civilizaţia Na’vi, dar asta doar
din cauza necunoaşterii.
Conservatorismul este convins că ideea unei naturi umane universale şi derivatele ei,
egalitatea, libertatea şi drepturile naturale, reprezintă doar o utopie a liberalismului.
Cunoaşterea despre om nu poate fi decât una concretă, a situaţiilor particulare în care acesta se
manifestă.
Se accentuează în acelaşi timp ca omul nu este o simplă “maşinarie raţională”, ci o
combinaţie de emoţii, gânduri şi motivaţii contradictorii, deşi lumea contemporană tinde să se
tehnologizeze ea însăşi, omul creat pentru a face o anume acţiune, fără sentimente sau dorinţe,
tehnologia tinde să se transforme într-o scuza a umanităţii pentru a reacţiona într-o anumită
manieră.

3
Ipostază în care este o doctrină negativă ce exprimă reacţia aristocraţiei semi-feudale împotriva Revoluţiei
Franceze
4
Este văzut ca o formă de pragmatism politic, fără un conţinut teoretic elaborat. Orice idee politica, culturală
sau economică, indiferent de sursa ei, chiar şi liberală, dacă funcţionează în practică este utilă pentru politica
conservatoare.
5
Orice ordine instituţională trebuie apărată şi consolidată ca ţi cum ar fi una conservatoare, in acest sens,
conservatorii sunt cei înrădăcinaţi într-o formă de viaţa instituţionalizată, care apară ordinea socială de orice tip în
“situaţiile” când instituţiile sunt ameninţate de idei transcendente: revoluţie, reforma, o nouă ordine economică şi
socială, etc.
6
Conservatorismul este o dispoziţie naturală a fiinţelor umane care preferă obiceiurile sau căile verificate de
istorie, unora noi şi nefamiliare
7
Conservatorismul nu este identificat cu o anumită situaţie istorică sau clasă socială, ci constituie un
ansamblu de idei şi perspective asupra istoriei.

7
 Păstrarea şi cultivarea tradiţiei este ceea ce dă sens identităţii, conservatorismul este
tradiţionalist pentru că priveşte schimbarea, în special cea radical-revoluţionară, ca pe o
ameninţare la adresa stabilităţii sociale şi politice cu urmări violente şi chiar sângeroase.
Conservatorismul este profund sceptic în legătură cu politicile raţionaliste deduse din
abstracţii intelectualiste precum principii, idealuri sau teorii, adevarata fundaţie fiind prin
tradiţie, totul se conturează prin pragmatism.
Firescul şi autenticitatea unei asemenea atitudini politice se sprijină pe o supoziţie mai
profundă a conservatorismului, societatea vazută ca un organism viu, o altă trăsătură esenţială a
conservatorismului, cu propriile lui legi naturale de evoluţie. Indivizii nu pot fi concepuţi în
afara acestui tot organic în care au un loc bine determinat.
Edmund Burke spunea ca „împrejurarile (care pentru unii domni nu înseamna nimic) sunt
cele care dau, de fapt, fiecărui principiu politic culoarea sa distinctivă şi efectul său aparte.
Împrejurările sunt cele care fac dintr-un sistem civil şi politic ceva binefăcător sau ceva
dăunator omenirii.”
În esenţă ideile conservatorismului sunt în primul rând libertăţile individuale care sunt mai
importante pentru conservatorism decât egalitatea însăşi, trebuie reţinut totuşi faptul ca
libertăţile nu sunt cele pe care ţi le oferă societatea din mărinimie, fiecare drept pe care îl avem
îl avem din însaşi faptul că ni-l asumăm.
Conservatorismul este împotriva concentrării puterii politice în mâna oricui, şi mai ales a
mulţimilor; se insistă asupra unei teorii organice a societăţii, care să includă o ierarhizare a
grupurilor şi a claselor dar şi o cooperare între ele. De aici se deduce că ideea de comunitate în
care interesele sale sunt totdeauna deasupra intereselor individuale, în acelaşi timp işi asumă un
respect aproape sacru pentru tradiţie şi moştenirea culturală, raţiunea şi proprietatea sunt
metode de rezolvare a problemelor sociale
Pe de alta parte, Socialismul, sau ulterior doctrina social-democrată reprezintă doctrina
politică ce are la bază principiile egalităţii şi dreptăţii sociale şi lipsită de exploatare, ale
protecţiei sociale a categoriilor cetăţenilor defavorizaţi, prin limitarea puterii claselor sociale
avute, îndeosebi a monopolurilor.
Geneza doctrinei politice are la bază, pe de o parte, ideile socialiştilor utopici, iar pe de altă
parte, ideile marxiste din a doua jumătate a secolului trecut.
Ideile socialismului utopic au apărut o dată cu manifestarea relaţiilor de producţie
capitaliste care, deşi marcau un element de progres pe calea dezvoltării societăţii, generau,

8
totuşi, în mod inevitabil, şi inegalităţi sociale. Ca o reacţie la această realitate, apar în domeniul
gândirii social-politice idei egalitariste cunoscute sub numele de socialism utopic.
"Utopia" lui Thomas Morus şi "Cetatea soarelui" a lui Tomasso Campanella, în care se
imaginează o societate în care relaţiile sociale bazate pe proprietatea obşteasca, care elimină
exploatarea omului de către om şi în care munca devine obligatorie pentru toţi membrii
societăţii, în timp ce repartiţia bunurilor se realizează după necesităţi considerate modeste,
aproape austere devine esenţială.
Formarea ideologiei social–democrată este strâns legată de apariţia şi dezvoltarea
proletariatului în epoca modernă.
Social-democraţia încearcă să fie o sinteză a teoriei şi acţiunii, a scopului socialist şi a
mijloacelor politice democratice, un compromis rezonabil între ideea echităţii sociale şi
realitatea diferenţierilor individuale.
Alături de ideea libertăţii, Europa modernă a promovat şi ideea de egalitate ce însemna
tratarea nediscriminatorie a tuturor indivizilor în raport cu legile.
Pe la începutul veacului al XIX-lea, însă, tot mai mulţi filosofi considerau că egalitatea
juridică este în fapt inoperantă, câtă vreme există mari diferenţe de avere între oameni, sărăcia
exagerată a celor mai mulţi dintre cetăţeni şi bogăţia exagerată a unei minorităţi face
imposibile deopotrivă libertatea şi egalitatea juridică.
Dorinţa de a fi egali cu cei puternici şi bogaţi i-a animat pe oamenii simpli, dar i-a sedus şi
pe mulţi intelectuali idealişti, poporul şi filosofii deopotrivă au ajuns să accepte uneori
sacrificarea idealului libertăţii, pentru a face posibil un anume fel de egalitate.
Ideile socialismului utopic vor fi continuate de ideologia socialismului revoluţionar, ce îi
are ca fondatori pe Karl Marx şi Friedrich Engels, în concepţia lor, pentru a se ajunge la
adevărata egalitate de substanţă economică, nu e suficient să se experimenteze organizări de tip
utopic, ci trebuie schimbată întreaga ordine socială şi economică, prin revoluţie proletară.
Este dificil să vorbim de o doctrină socialistă singulară, sistematizată, şi la care să ne putem
referi ca la o teorie originară, există, mai degrabă, socialisme în diferite contexte istorice care
se suprapun deseori cu alte ideologii.
Baza socialismului este conturată în jurul unor principii precum ideea de comunitate,
principiul fraternităţii preluat din Revoluţia Franceză, noţiunea de echitate socială, de
necesitate, de proprietate privată şi elementul de clasă socială, pe baza tuturor acestor elemente
fiind clădit corpusul de idei al ceea ce va reprezenta viitoarea împărţire a socialismului.

9
 Între Conservatorism şi Socialism, două dimensiuni principiale

Dacă am privi universul din prisma dezvoltării politice probabil cu toţii am fi profund
dezamăgiţi, însă în acelaşi timp acest fapt ne prezintă şi o uşurinţă a imaginarului, cine nu îşi
pune întrebarea “Ce ar fi dacă?”, cine nu are măcar un moment în care să spună “Dar dacă ar fi
fost ...”.
Într-o lume imaginară totul este posibil, James Cameron creează o altă realitate, nu este
accentuată doar acţiunea în ordinea ei cronologică ci şi o cu totul altă lume, o lume în care
importantă este originea, tradiţia. De la începutul evoluţiei fiecărei civilizaţii, indiferent că
această evoluţie a fost într-o manieră pur evoluţionistă lent sau revoluţionară, aceasta s-a
cantonat întotdeauna pe anumite structuri cognitive, economice, sociale sau politice.
Pentru a fixa în conştiinţa colectivă aceste transformări din sfera politicului, modernitatea a
dezvoltat un discurs ideologic, structurat pe coordonatele a trei mari doctrine: liberalismul,
conservatorismul şi socialismul, însă asta se întâmpla într-o lume reală nu în imagimarul
artistic al regizorului.
Limbajul politic complicat (pe care îl folosise până nu demult filosofia) a fost înlocuit cu
un limbaj direct, simplu, în care termenii cei mai utilizaţi au devenit, după caz: libertatea şi
democraţia, tradiţia şi datoria, egalitatea economică şi dictatura proletariatului etc.
Două dimensiuni principale am putea aborda, pe de-o parte îşi face apariţia idea de
conservatorism printr-o viziune clădită pe moderaţie şi gradualism, având ca temei înţelegerea
naturii umane ca fiind una prin excelenţă imperfectă, şi o cu totul altă dimensiune a unei
societăţi sociale ce necesită evoluţie, modernitatea conturată prin schimbare atât politică cât şi
industrială, două lumi, una a civilizaţiei invadatoare şi cealălaltă a populaţiei aborigene.
Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă aceste două ideologii este necesară înţelegerea
elementelor ce le compun, chiar dacă prin urmărirea unor astfel de elemente se poate observa
lipsa lor din contextul social.
„Socialiştii, democraţii de toate nuanţele, chiar şi liberalii au o ţintă, căci au mitul fericirii
viitoare la îndemână, cu care ei dau concepţiei lor o unitate ideală. Conservatorii nu au acest

10
mit. Ei nu au ca ceilalţi putinţa să amestece utopia şi realitatea după voie, ci trebuie să se ţină
numai pe tărâmul realităţii”8. În ceea ce va contura tema analizată nu este necesară această
noţiune a realităţii, întreaga abordare fiind una de natură ipotetica.
Elementul de bază atât al conservatorismului cât şi al civilizaţiei Na’vi il reprezintă ideea
de tradiţie, societatea încă este în punctul în care se formează, îşi face apariţia dimensiunea
spirituală, în care populaţia se dezvoltă în limitele şi după voinţa spiritului Eywa. Arborele
vieţii, legătura cu stramoşii, diferitele dansuri şi formule magice rostite pentru vindecarea
răniţilor, împământenitul cult al stramoşilor, o lume în care nimic nu este lăsat în voia sorţii, tot
este prin bunavoinţa spiritului.
Ceea ce reprezintă tradiţia9 reprezintă în esenţa întreaga cultură sau societate a populaţiei
Na’vi, orice schimbare radicală este respinsă, strămutarea forţată pentru obţinerea de resurse de
căre rasa invadatoare; din acest punct îşi face apariţia ideea de comunitate, nevoia eternă de
socializare şi comunicare, nevoia de uniune şi solidaritate.
Existenţa diferitelor culturi naţionale este o dovadă pentru conservatorism că politica
reprezintă aspiraţiile fiecărui popor, exprimă evoluţia particulară a unei anumite tradiţii, de
aceea nu putem avea pretenţia sa asimilam complet o anumită ideologie tuturor civilizaţiilor,
însă vor exista întotdeauna elemente comune.
Prin prisma evenimentelor se evidentiaza şi ideea de solidaritate, fraternitate, unirea
poporului pentru binele comun, eliberarea de invadatori, cu ajutorul lui Neytiri şi a lui Tsu'Tey,
noul lider al tribului Omaticaya, Jake reuşeste să adune mii de Na'vi din alte clanuri.
„Conservatorii nu sînt contra progresului, ci contra falsificării acestui progres prin
concepţii mistice. Ceea ce ei vor, este progresul real”10, faptul că populaţia umană se oferă să
culturalizeze populaţia Na’vi prin construirea de şcoli şi spitale nu reprezintă neapărat o
evoluţie necesară, în încercarea de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu populaţia băştinaşă, oamenii de
ştiinţă crează hibrizi oameni-Na'vi numiţi avatari, controlaţi de operatori umani potriviţi din
punct de vedere genetic, însă precum Tsahik spune, “E greu să umpli un pahar care e deja
plin”, însă uneori se uită că mintea nu-i un vas care trebuie să fie umplut, ci un foc care trebuie

8
C. Radulescu-Motru, discursul „Conceptia conservatoare si progresul”, dec.1922
9
Frank Outlaw spunea “Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe. / Ai grija de vorbele
tale pentru ca se vor transforma in fapte. / Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri. / Ai
grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau... / Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta
destinul tau...viata ta.”
10
Ibidem

11
întreţinut. Din inerţia obişnuinţei evoluţiei într-un anumit ritm, schimbarea radicală sau bruscă
poate crea o stare de fals.
Referitor la producţia sa, Cameron declară ca Avatar abordează impactul omenirii asupra
mediului natural şi avertizează asupra pericolelor la care suntem supuşi dacă nu se vor
întreprinde urgent măsuri pentru a fi într-un echilibru perfect cu pământul. Condamnă de
asemenea consumerismul şi iubirea excesivă faţa de tehnologie.
Societatea este cladită cu un caracter organic, văzută ca un întreg, ca un organism viu,
Eywa, fiecare individ îşi are locul bine stabilit, formarea fiecărui individ este limitată de
capacităţile acestuia şi de timpul potrivit.
Nu se poate spune că în imaginarul uman se crează doar o umbră a unei societăţi în care
evoluţia să fie bazată pe pragmatism, fiecare individ ce aparţine civilizaţiei Na’vi se dezvoltă în
baza unor limite.
Societatea Na’vi este ierarhizată tot în limita sistemului spiritual, există mai multe clanuri,
fiecare dintre acestea au un lider spiritual, în cazul clanului Omaticaya şeful clanului este
Eytucan, tatăl lui Neytiri (viitoarea preoteasă a clanului) şi soţia acestuia Tsahik, cea care
interpretează vocea lui Eywa, fiind urmat de populaţie, ce la rândul ei se împarte în funcţie de
îndeletniciri.
Există o ierarhie înnascută ce nu se poate modifica, însă asta nu implică acele declivaje pe
care le creează împărţirea pe clase sociale, acestea sunt înlăturate prin evoluţia continuă a
societăţii.
Două elemente care stau în opoziţie categorică le reprezintă ideea de proprietate
considerată vitală de către ideologia conservatoristă şi proprietatea comună noţiune susţinută
de socialism. În societatea Na’vi populaţia este împărţită în clanuri, clanuri ce locuiesc fiecare
în câte un “Hometree”, elementul de proprietate fiind total inexistent.
Se poate spune că atât ideologia conservatoare cât şi cea socialistă îşi găsesc aplicare în
societatea Na’vi chiar dacă din punct de vedere normativ nu este arogată nici o limitare
conceptuală, prin simplul fapt că aceste elemente îşi fac apariţia în mod vizibil.
Conceptual orice ideologie îşi poate regăsi aplicare într-o lume virtuală, în planul Avatar
însă mai sunt şi alte elemente ce trebuiesc luate în vedere, în societate nu există un sistem
economic vizibil, astfel evoluţia “industrială” nu îşi poate face apariţia; printr-o manieră
interpretativă se afişează populaţia invadatoare care din cauza epuizării resurselor planetare
porneşte în căutarea altora noi, de aceea conservarea îşi face din nou apariţia.

12
 Simpla afişare a unor elemente precum ideea de tradiţie, cea de pragmatism, viziunea
organică asupra societăţii, ideea de autoritate sau chiar ideea de proprietate tipice
conservatorismului aflate în completarea ideilor de comunitate, solidaritate, echitate socială,
necesitate, elementul de clasă socială sau proprietate comună devenind insuficinte, o societate
nu poate fi cladită pe imitaţii.
Teoria formelor fără fond poate fi citată şi în această situaţie însă ceea ce trebuie reţinut
este că deşi există puncte comune, fiecare civilizaţie îşi are propriul destin şi propria evoluţie,
nimic nu trebuie forţat, trebuie să existe o evoluţie firească.
Două dimensiuni principiale pot fi identificate însă nu neapărat cooptate, alegerea unui
sistem sau crearea acestuia depinde strict de societatea pentru care este clădit, între socialism şi
conservatorism nu există nici o reacţie de adversitate.
Dacă folosim orice experienţă pentru a spori cunoştinţele pentru a le folosi spre binele
omenirii, aceasta va produce o schimbare atât în noi cât şi în lumea noastră, cunoaşterea este
putere şi poate că cel mai bine este să înveţi din greşelile altora, pentru ca viaţa e prea scurtă
pentru a le face tu însuţi pe toate.

13
Bibliografie:

Literatură de Specialitate:

1. Alina Mungiu-Pippidi,”Doctrine politice- Concepte universale şi realităţi

romaneşti”,Polirom,1998
2. “Britannica CONCISE ENCYCLOPEDIA’’, Editura ENCYCLOPEDIA
BRITANNICA, Chicago • London • New Delhi • Paris • Seoul • Sydney • Taipei •
Tokyo, (Trademark Reg. U.S. Pat. Off.) Printed in Peru, 2006 (pag 1776)
3. Edmund Burke, Reflecţii asupra Revoluţiei din Franţa, Editura Nemira, Bucureşti,
2000
4. Florian Tănăsescu “Doctrine şi Instituţii Politice”,Fundatia Romania de Mâine , 2006
5. Gustave Le Bon, “Psihologia Multimilor”, Editura Anima, traducere din limba franceza
Oana Vlad si Mariana Ghitoc, dupa “Psychologie des foutes par Gustave Le Bon” 1937
6. Hans Hermann Hoppe - Teoria socialismului şi capitalismului, traducere din limba
engleză de Emanuel-Mihail Socaciu
7. James Lovelock “GAIA: A New Look at Life on Earth “, Oxford University Press,
Oxford,1979
8. Michael Oakeshott, Raţionalismul în politică, Editura ALL, Bucureşti, 1995

14