PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA SIBIU

DOMNULE PRIMPROCUROR,

Subsemnaţii Istrate Ioan Laurenţiu şi Ildiko Kingo (domiciliati in Mun.

Sibiu, Str. N. Iorga nr. 59, Ap 38, jud. Sibiu, CNP: 1761013083717), in
aplicarea prevederilor art. 222 C.proc.pen. formulez prezenta:

PLANGERE PENALA

prin care solicit angajarea raspunderii penale a numitilor Ratiu Rodica,

Dobrila Dan, Neagu Cosmin, Raceu Ioan, Brad Radu, Oprinescu Ramona, şi
alţii1, care actionand in calitate de inspectori fiscali din cadrul Directiei
Generale a Finantelor Publice Sibiu, precum şi BN Novac Cristina şi BN
Dodenciu Rodica s-au facut vinovati de savarsirea, impotriva mea, a
infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fapta
incriminata si sanctionata in temeiul art. 246 C.pen.2 urmând ordinele directe
a unei găşti de impostori, care s-au folosit de funcţiile publice pentru
sbminarea statului ROMÂN, respectiv:

Preşeditele ANAF Blejnar

Director Marian Morcoaşă
Director Ion Busuioc
În calitate de emitenţi la numeroase ordine şi adrese de interpretare,
contradictorii Legii 571/2003.

Mai ne îndreptăm plângerea noastră şi impotriva următorilor, care au

nesocotit legea 571/2003 emitând hotărâri ordonanţe de urgenţă nelegale şi
neconstituţionale, cu care şi-au promovat interesele şi m-au prejudiciat
modificând legea 571/2003:

HG 977/2004 semnată de Adrian Nastase şi Mihai Nicolae Tănăsescu

1
Numiti in continuare, generic, “faptuitori”.
2
Art. 246 Cod penal prevede urmatoarele: “Abuzul în serviciu contra intereselor
persoanelor. Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu,
cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta
cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani.”

1
HG 1514/2006 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Doina Elena Dascălu,
Vasile Blaga
HG 664/2008 semnată de Călin Popescu Tăriceanu şi Eugen Teodorovici
HG 960/2009 semnată de Emil Boc şi Gheorghe Pogea
OG 83/2003 semnată de Adrian Năstase, Mihai Nicolae Tănăsescu şi Marian
Florian Săniuţă, Ghe. Emacu
OG 94/2004 semnată de Adrian Năstase, Mihai Nicolae Tănăsescu
OG 43/2006 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Sebastian Teodor
Gheorghe Vlădescu
OG 123/2004 semnată de Adrian Năstase, Mihai Nicolae Tănăsescu
OG 138/2004 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Adriean Videanu, Ionel
Popescu
OUG 24/2005 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Ionuţ Popescu
OUG 45/2005 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Ionuţ Popescu
OUG 203/2005 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Sebastian Teodor
Gheorghe Vlădescu
OUG 21/2006 semnată de Vasile Blaga, Gheorghe Flutur, Cătălin Doica
OUG 33/2006 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Cătălin Doica, Ghe.
Eugen Nicolaescu
OUG 110/2006 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Sebastian Teodor
Gheorghe Vlădescu, Radu Mircea Berceanu
OUG 22/2007 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Sebastian Teodor
Gheorghe Vlădescu
OUG 106/2007 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Varujan Vosganian
OUG 155/2007 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Cătălin Doica, Aurel
Ciobanu Dordea, Septimiu Buzaşu, Cristian David
OUG 50/2008 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Attila Korodi, Varujan
Vosganian, Ludovic Orban, Adrian Ciocănea
OUG 51/2008 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Cătălin Marian Predoiu,
Liviu Radu, Adrian Ciocănea, Cătălin Doica
OUG 91/2008 semnată de Călin Popescu Tăriceanu şi Eugen Teodorovici
OUG 94/2008 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Gabriel Berca, Cristian
David, Iulian Buge, Cătălin Doica, Aurel Ciobanu Dordea
OUG 127/2008 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Cătălin Doica, Aurel
Ciobanu Dordea
OUG 200/2008 semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Cătălin Doica, Aurel
Ciobanu Dordea
OUG 29/2009 semnată de Emil Boc, Gheorghe Pogea
OUG 34/2009 semnată de Emil Boc, Gheorghe Pogea şi Marian Sârbu
OUG 46/2009 semnată de Emil Boc, Gheorghe Pogea şi Dan Nica

2
În temeiul art. 34 lit. d) prin raportare la art 35 c.proc.pen. va solicit reunirea
acestei cauze cu cea care il priveste pe faptuitorul Raceu Ioan (plangere
penala facuta de Dl. Secu Simion Florian, Presacan Ioan 2464/P/2010,
Gancea 2465/P/2010), datorita evidentei legaturi intre cele doua infractiuni.

Inca de la inceput, tin sa subliniez faptul ca subsemnatul am fost vatamat

prin modul defectuoas de indeplinire a atributiilor de serviciu de catre
faptuitori, conduita in legatura cu care faptuitorii au insistat sistematic sa
persiste, cu toate ca subsemnatul am facut tot ce mi-a stat in putinta sa atrag
atentia faptuitorilor in legatura cu caracterul penal al faptelor acestora. In
aprecierea periculozitatii faptuitorilor urmeaza a avea in vedere si
imprejurarea ca acestia au actionat in coautorat, urmandu-se a se avea in
vedere dispozitiile art. 23 C.pen.3, prin raportare la prevederile art. 75 alin.
(1) lit. a)4 si art. 78 alin. (1) din C. pen.5

In fapt,

La data de 13.10.2010 a fost emis un proces verbal (11843) de catre Directia

Generala a Finantelor Publice Sibiu în care se face vorbire de un inscris
numit „INVITATIE” prin care mi-a fost cerut sa ma prezint la sediul
institutiei, „pentru determinarea situatiei de fapt fiscale”, avand asupra mea
contracte doveditoare a tranzactiilor imobiliare din patrimoniul personal in
perioada 2006-2009. Inscrisul sus mentionat a fost semnat de catre
faptuitori. Solicitand informatii suplimentare legate de scopul pentru care
este necesar a fi prezentate inscrisurile sus mentionate, mi-a fost comunicat
3
Art. 23. Cod penal prevede urmatoarele: „Participantii. Participanti sunt persoanele
care contribuie la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în calitate de autori,
instigatori sau complici.”
4
Art. 75. Cod penal prevede urmatoarele: „Circumstante agravante. Urmatoarele
împrejurari constituie circumstante agravante: a) savârsirea faptei de trei sau de mai
multe persoane împreuna;”
5
Art. 78. Cod penal prevede urmatoarele: „Efectele circumstantelor agravante : « În
cazul în care existã circumstante agravante, persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsã
pânã la maximul special. Dacã maximul special este neîndestulãtor, în cazul închisorii se
poate adãuga un spor de pânã la 5 ani, care nu poate depãsi o treime din acest maxim,
iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.”

3
de catre Raceu Ioan, ca urmeaza a se proceda la efectuarea unei inspectii
fiscale (art. 94 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala) in vederea
impunerii mele ca platitor de taxa pe valoare adaugata, pentru tranzactii
imobiliare realizate in perioada 2006-2009. Procesul Verbal face vorbire că
nu am prezentat nici un document solicitat, dar nu face vorbire de cererile
pentru îndeplinirea cerinţelor prealabile cu privire la legalitatea controlului,
pentru care s-a purtat o corespondenţă activă cu adresele 5178/29.04.2010,
13258/23.12.2009, 13259/23.12.2009, 10377/29.03.2010,
10069/13.04.2010, 4109/08.04.2010, 11660/09.04.2010, 4216/12.04.2010,
1962/18.02.2010, 1948/18.02.2010, 12163/02.12.2009, 12504/10.12.2009,
12604/11.12.2009, 56/05.01.2010, 544/08.01.2010, 213/08.01.2010,
323/12.01.2010, 12363/07.12.2009, 1511/10.02.2010 şi 1512/10.02.2010,
semnate în general de aceleaşi persoane, Raceu Ioan şi Oprinescu Ramona,
fără a îndeplini o funcţie de control a contestaţiilor şi de independenţă a
actului administrativ, determinând nulitatea acestuia.

Vă aduc la cunoştinţă că în perioada 2005-2009 am efectuat

tranzacţii imobiliare, dar nu am păstrat o evidenţă a acestor
tranzacţii pentru că notarul le-a încadrat ca tranzacţii civile în
baza art 771 CF.

ANAF susţine că a trimis mai multe invitaţii pentru un control

inopinant. Noi nu am refuzat controlul ci am cerut temeiul legal al
controlului, spunându-ni-se că Invitaţia nu este act administrativ. Dacă nu
este act administrativ nu am obligaţia legală să-l urmez. Controlul fiscal
care rezultă în completarea unui Proces Verbal (art 97 alin 2 CPF)
poate fi de două feluri inopinat sau încrucişat (art 97 alin 1 lit a şi
b CPF). În invitaţia 11356 şi 3469 avem de aface cu un control
tematic, care poate fi finalizat numai cu un Raport de Inspecţie
Fiscală (art 109 CPF). Art. 96 CPF face vorbire numai de două
tipuri de inspecţie fiscală- generală şi parţială, controlul tematic
nefiind precizat în controalele permise de lege. Ca urmare acest
proces verbal este nul pentru folosirea unei metode de control
nepermise de lege.Pe lângă procesul verbal pentru un control
tematic la documente cu privire la transferul proprietăţii
imobiliare din patrimoniul personal, pentru perioada 01.01.2005-
31.12.2009, a mai fost emis proces verbal de sechestru
asigurator (398570 si 398563/14.10.2010) şi Decizia de instituire
a măsurilor asiguratorii nr 11844/13.10.2010.

4
Procesul verbal este făcut într-un mod lipsit de profesionalism, cu
încălcarea elementelor cerute de Codul Inspectorului Fiscal.

Până la data comunicării Procesului verbal de sechestru

asigurator şi al deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, nu s-
a îndeplinit procedura legală cu privire la avizul de inspecţie
fiscală, nu aveam datorii înregistrate la ANAF, conform
certificatului fiscal eliberat de ANAF, nu s-a modificat baza de
impunere, nu s-a comunicat modificarea bazei de impunere, nu s-
a efectuat un control fiscal legal şi nu s-a emis şi comunicat o
decizie fiscală. Presupunând că ANAF doreşte verificarea noastră,
acest lucru nu se poate face decât în urma „reîncadrării formei
unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al
tranzacţiei.” Aplicând principiul bunei credinte de la art 12 CPF şi
al respectării stricte a interpretării legii de la art 13 CPF,
momentul constituirii bazei de impunere este precedat de acte de
procedură fiscală obligatorii:
• înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului
legal de depunere a declaraţiei fiscale
• dreptul de a fi ascultat şi a exprima un punct de vedere al
contribuabilului (art. 9 alin.1 CPF
• reîncadrarea din patrimoniul personal în cel comercial al
persoanei fizice, se face conform cu art. 11 CF, fiind
necesară dispoziţia scrisă de modificare a bazei de
impunere conform art 43 CPF, constituire care trebuie să
respecte legea in vigoare (codul civil, codul comercial etc.)
după care se face aplicarea art. 86 alin 1 CPF,
• înregistrarea fiscală (art 85 CPF),
• comunicarea către contribuabil a înregistrării fiscale (art. 78
CPF),
• dreptul de a contesta (art 43 alin 2. lit i. CPF) această
reîncadrare
• verificarea ANAF (art. 90 CPF).

A nu reglementa corespunzător plata obligaţiei bugetare sau a

opera cu neclarităţi legislative apoi a trece la măsuri de
executare silită neîndeplinind minime proceduri prealabile legale
este un act grav care generează consecinţe negative şi abuzuri
fiscale. Organul fiscal are obligaţia îndeplinirii răspunderii legale
şi să dovedească vinovăţia, dispoziţiile art. 108 CPF cu aplicarea
echitabilă a legii. Noi ne-am îndeplinit toate obligaţiile fiscale
cerute de încadrarea conform art. 771 CF, în totală transparenţă,

5
îndeplinindu-ne obligaţiile din art. 22 CPF, actele fiind comunicate
de notarii publici, iar ANAF nu a reclamat, nu a sesizat, nu a
calculat obligaţii către buget conform procedurii de la art 772 CF,
altele decât cele pe care le-am achitat. În cauză nu există dovezi
cu privire la existenţa vinovăţiei, nici o intenţie de a încălca
legea, iar accesoriile pot fi calculate numai dacă există o dată
scadentă stabilită de organul fiscal şi nerespectarea acesteia de
către noi, ori asemenea act nu există.

Nu este mai putin adevarat ca, actualul sens de interpretare a dispozitiilor

legale nu a fost identificat pana in toamna anului 2009 nici de angajatii
ANAF (care nu au pretins niciodata TVA pentru vanzarea de imobile), nici
de notarii publici (ce poarta raspunderea indicarii exacte a obligatiilor de
plata ale vanzatorilor si cumparatorilor potrivit cu art. 1, 6 si 43 din Legea
36/1995), si nici macar de juristii bancilor care au finantat, in cele mai multe
cazuri, achizitia de imobile. O teza contrara ne-ar conduce la ideea (cel putin
interesanta) a faptului ca inspectorii fiscali se fac vinovati de savarsirea
infractiunii de neglijenta in serviciu pentru faptul ca au prejudiciat bugetul
de stat pana in anul 2010 prin nepretinderea de TVA pentru aproximativ
1.000.000 de acte de vanzare. Continui cu aspecte făptuite de notarii publici
care si-au încalcat responsabilitatea fată de mine, eliberând acte cu caracter
privat, fără acordul meu, când legea este clară şi aceştia putând elibera actele
numai unei autorităţi locale, nu şi uneia centrale (art 59 alin 4 CPF). Dacă
ANAF este corect în pretinderea TVA, atunci notarii m-au prejudiciat pentru
că nu mi-au adus la cunoştinţă de existenţa înregistrării în scopuri de TVA şi
nu mi-au consemnat în acte valoarea TVA, nici mie nici cumpărătorului.

Cu privire la art. 14 din Legea 554/2004 există două condiţii

cumulative :
1. cazul bine justificat – instanţa trebuie să reţină faptul că din
analiza actelor administrativ fiscale ce trimit la unele texte
de lege din codul fiscal, care intră în contradicţie cu însăşi
codul fiscal, dar şi cu art. 3 din codul comercial ce defineşte
actele de comerţ într-o altă interpretare decât organul
fiscal, de faptul că inspectorul apreciază aplicarea sau nu a
unor obligaţii fiscale sunt împrejurări de natură a contura
suspiciuni relative la temeinicia acestora.
2. prevenirea pagubei iminente – instanţa trebuie să reţină
faptul că noi nu avem înregistrată nici o obligaţie fiscală
conform certificatului fiscal şi nu am fost încadraţi în baza
vreunui temei legal, suma semnificativă care urmează a fi

6
 recuperată determină iminenţa pagubei fără să se facă
dovada vreunei acţiuni ostile din partea noastră.

De remarcat că pentru prevenirea abuzurilor Art. 14 din Legea

554/2004, este raportat la Recomandarea R/89/8/13.09.1989
privind protectia judiciară provizorie în materie de contencios
administrativ şi Recomandarea 16/2003 privind executarea
deciziilor administrative şi judiciare în materia dreptului
administrativ.

Este de subliniat faptul ca, faptuitorii au manifestat interes fata de

imprejurarea ca in perioada 2005-2009 subsemnatul am construit cu
mijloace financiare proprii, un imobil / mai multe imobile, fiecare cu mai
multe unitati locative, pe care ulterior le-am valorificat prin vanzare.

Ca orice individ responsabil, inainte de a vinde unitatile locative construite

m-am consultat specialisti (contabili, juristi, inclusiv personal anjajat ANAF
din Sibiu) care m-au asigurat ca vanzarea de imobile, chiar cu caracter
repetat, nu poate conduce la nasterea obligatiei de plata de TVA atata vreme
cat vanzarea se face de catre persoane fizice neinregistrate, din propria
initiativa, ca subiecte platitoare de TVA. Mi s-a aratat faptul ca, inregistrarea
ca platitor de TVA s-ar putea face de catre o persoana fizica fie ca urmare a
liberei sale alegeri fie ca urmare a indeplinirii unei cerinte legale.

In ceea ce priveste prima ipoteza, aceasta nu a fost indeplinita si pentru

faptul ca pana la data de 31.12.2009 nu existau norme legale care sa prevada
inregistrarea ca platitor de TVA pentru persoanele fizice neinregistrate ca
persoane fizice autorizate sau ca membre ale unor asociatii familiale (Legea
304/2004, inlocuita acum de O.U.G. 44/2008)6. In acest context am aflat ca
inregistrarea in vederea platii de TVA ar fi un beneficiu pentru un vanzator,
care prin inregistrare dobandeste dreptul de a-si deduce suma de bani
incasata cu titlul de TVA de la cumparator. De asemenea, persoana
inregistrata ca platitoare de TVA, are dreptul de a-si deduce sumele de bani
platite cu titlul de TVA, la achizitionarea de materiale si servicii utilizate
pentru edificarea imobilului. Or, fata de dispozitiile legale care
conditioneaza inregistrarea ca platitor de TVA de existenta unei manifestari
de vointa din partea beneficiarului, ar ar fi o conditie sine qua non ca
persoana fizica sa hotarasca in acest sens.

6
Despre acest fapt am luat cunostiinta in momentul in care, prezentandu-ma la Administratia Finantelor
Publice Sibiu, am fost informat ca s-a pus sechestru.

7
In ceea ce priveste posibilitatea de nastere a obligatiei de plata de TVA, in
lipsa manifestarii de vointa in acest sens, din partea persoanei fizice, am fost
asigurat ca, de lege lata, nu exista un text legal care sa oblige o asemenea
persoana fizica la plata de TVA, pentru tranzactii imobiliare. O asemenea
concluzie se intemeiaza pe argumentul ca art. 127 din Codul comercial nu
indica in mod expres ca tranzactiile cu imobile sunt generatoare de obligatie
de plata de TVA. Un asemenea text normativ trebuie coroborat cu ansamblul
reglementarilor din Codul comercial (din care rezulta ca vanzarea
cumpararea de imobile nu poate fi calificata fapt de comert obiectiv)7.

Este adevarat ca in temeiul pct. 3 alin. ( 1) din Normele metodologice de

aplicare a Titlului VI “Taxa pe valoare adaugata” din legea nr 571/2003
privind Codul Fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificarile si
completarile ulterioare, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din
vanzarea locuintelor proprietate persoanala sau a altor bunuri care sunt
folosite de catre acestea pentru scopuri personale, in situatiile in care se
constata ca activitatea respective este desfasurata in scopul obtinerii de
venituri cu caracter de continuitate, exista obligatia de plata de TVA in
sensul art 127 alin. (2) din codul fiscal. La o prima vedere s-ar deduce ca ar
exista temei legal pentru a se intemeia teza ca exista obligatia de plata de
TVA pentru cel care a vandut locuinte cu caracter de continuitate. Insa, daca
ar fi sa dam relevanta principiului ierarhiei legilor, teza indicata anterior este
total lipsita de temei. Astfel, textul art. 127 alin. (1) C.fiscal nu face nicaieri
referire la tranzactii cu locuinte. Prin expresia „exploatarea imobilelor
corporale si necorporale” urmeaza a se intelege orice act expresia a
prerogativelor de folosinta (usus si fructus) nu si dispozitia juridica care ar
implica instrainarea.

De asemenea, cei care au edificat constructii nu intra in categoriile

enumerate de teza a I-a a art. 127 alin. (1) C. fiscal: „producatori,
comercianti sau prestatori de servicii”. Desigur, cei care au tranzactionat cu
locuinte din patrimoniul personal sunt mentionati in normele metodologice
insa aceste norme sunt adoptate prin hotarare de guvern (act normativ cu
forta juridica inferioara legii 571/2003), act prin care nu se poate modifica
sau completa acte juridice cu forta juridica superioara. In conclusie, nu se

7
Este adevarat ca prin coroborarea prevederilor art. 4 si 12 din Codul comercial, si tranzactiile cu imobile
al putea deveni fapte de comert insa numai subiective. Avem in vedere ipoteza vanzarilor si cumpararilor
de imobile facute de persoane care anterior s-au inregistrat ca si comercianti (prin manifestare de vointa din
partea lor). Deci, caracterul comercial rezulta din calitatea subiectului si nu invers.

8
poate acorda relevanta normelor metodologice decat in masura in care nu se
aduce atingere sensului de interpretare a art. 127 alin. (1) C. fiscal.

Pentru intelegerea corecta a ansamblului dispozitiilor legale este de subliniat

existenta a doua clasificari separare: o clasificare in temeiul careia
persoanele se impart in persoane impozabile si persoane neimpozabile
(clasificare care are in vedere criteriul defipt de art. 127 alin. (2) C.fiscal) si
clasificarea in activitati impozabile si activitati scutite de plata de TVA
(clasificare care are in vedere criteriul defipt de art. 141 C.fiscal). Apreciez
ca aceasta distinctie este importanta sub aspectul evidentierii faptului ca
domeniul celor doua clasificari nu coincide, existand, astfel spre exemplu
operatiuni netaxabile efectuate de persoane impozabile. Bunaoara, vanzarea
de terenuri neconstruibile (agricole) de societati comerciale nu obliga la
plata de TVA (in drept, art. 141 alin. (1) lit.f ) din C.fiscal). Dar este
important de subliniat ca operatiunile efectuate de persoanele neimpozabile
nu pot fi considerate taxabile. Bunaoara, vanzarea de locuinte noi din
patrimoniul personal, fara caracter de continuitate (pentru a respecta ipoteza
art. 3 din normele metodologice) nu poate conduce la plata de TVA.

Intelegerea demersului logic detaliat mai sus este important pentru

evidentierea veritatii tezei potrivit careia art. 141 alin. (2) lit. f) C. fiscal nu
trebuie inteles in sensul ca toate tranzactiile cu locuinte noi, in masura in
care se depaseste valoarea prag, ar conduce la plata de TVA. Practic, ipoteza
de reglementare a art. 141 este numai aceea a operatiunilor desfasurate de
persoane care anterior s-au inregistrat la plata de TVA si pentru care
vanzarea de terenuri agricole sau locuinte vechi este scutita de plata TVA.
Pe de alta parte, o teza contrara celei evidentiate in cuprinsul preznetei ar
conduce la ideea absurda ca orice operatiune cu teren construibil sau
locuinta noua (cu valoare peste valoarea prag) ar conduce la plata de TVA.
Bunaoara, nu se poate accepta ca daca o persoana fizica ar vinde, o singura
data intr-un an, un teren construibil dobandit prin mostenire (pe o valoare
mai mare de valoarea prag) ar trebui sa plateasca TVA. Impiedica aceasta
idee criteriul de delimitare avut in vedere de art. 127 – „continuitatea”,
caracteristica ce nu se gaseste intrunita in ipoteza supusa atentiei.

In concluzie, dincolo de caracterul complet al problemei dedusa analizei,

teza in sensul ca vanzarea de locuinte noi din partea subscrisului ar impune
la plata de TVA este total lipsita de temei legal.

9
In final, pentru a sublinia sublimul absurdului, este de evidentiat si o alta
imprejurare. Mi s-a comunicat in mod constant de catre inspectorii fiscali ca
demersurile sunt facute in vederea realizarii unei inspectii fiscale (in drept
art. 94 si urmatoarele din C.proc.fiscala). Or, scopul inspectiei fiscale, astfel
cum in mod expres arata art. 94 citat anterior, este verificarea legalitatii si
conformitatii declaratiilor fiscale. Adica a unor inscrisuri (declaratii 208)
care, nu emana de la mine ci de la notarul care a autentificat actul de
vanzare. Aceasta deoarece, fata de dispozitiile art. 83 alin. (3) lit. g) C.fiscal,
daca nu sunt inregistrat ca platitor de TVA prin initiativa mea, NU SUNT
OBLIGAT LA COMPLETAREA DE DECLARATII LA VANZAREA DE
IMOBILE. Notarul este obligat a completa asemenea declaratii, dar ce face
el nu ma priveste. Actele acestuia produc efecte numai pentru el nu si pentru
mine. Aceasta teza este expresia principiului de drept definit de art. 973
C.civ.. „res inter alios acta necve nocere necve prodesse potest” (principiul
relativitatii efectelor actului juridic). In concluzie, daca se impune efectuarea
unei inspectii fiscale relative la verificarea legalitatii si conformitatii
declaratiilor fiscale urmeaza a fi chemat la organul de control notarul si nu
eu.

Nu in ultimul rand, este de subliniat si faptul ca abuzul este evident fata de

imprejurarea ca regimul juridic al TVA-ului se aplica doar partial.
Beneficiile acestui regim juridic, precum posibilitatea de a cere rambursarea
de TVA platit pentru materiale, inapoi de la Stat sau deducerea cheltuielilor
cu edificarea constructiei, nu mi se aplica.

In drept,

Apreciez ca fapta persoanelor indicate in partea introductiva a prezentei de a

proceda la acte de inspectie fiscala in vederea emiterii unei decizii de
impuneri fiscale prin care sa se retina obligatia mea de plata de sume de bani
reprezentand TVA restant pentru perioada 2005-2009, si eventual al
accesoriilor calculate la acesta, reprezinta, in opinia mea, elementul material
al laturii obiective a continutului constitutiv al infractiunii de abuz in
serviciu (in forma fapt consumat si nu tentativa).

Astfel cum am aratat anterior, inspectorii fiscali mi-au comunicat intr-o

forma foarte clara imprejurarea ca solicitarea inscrisurilor si invitarea la
sediul organului de control sunt etape ale controlului fiscal in vederea
impunerii la plata de TVA restant. Or, fata de imprejurarea ca faptuitorii, din
simpla analiza a evidentelor orgalelor fiscale din care rezulta ca nu sunt

10
inregistrat prin vointa mea ca subiect fiscal al platii de TVA, acestia puteau
realiza ca nu pot face obiectul unui control fiscal intemeiat pe studierea
actelor de transfer a dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte, invitatia si
solicitarea de acte sunt facute cu incalcarea atributiilor de servici ale dansilor
care obliga la limitarea exercitarii atributiilor de servici numai fata de
persoane impozabile (ase vedea Capitolul V alin 1 lit a): „În îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu inspectorii de control fiscal sunt obligaţi să respecte
Constituţia, legile ţării, reglementările şi normele privind controlul fiscal,
regulamentul de organizare şi funcţionare.)”

In masura in care invitatia si solicitarea de acte va fi urmata de emiterea unui

proces verbal de control sau a unor decizii de impunere sau instituire de
masuri asiguratorii (propriri sau sechestre) urmeaza a se retine caracterul
continuat al faptei si agravarea raspderii in sensul art. 41 din Codul penal.

Sub aspectul laturii subiective, apreciez ca este intrunita si cerinta formei de

vinovatie ceruta de lege: intentia. In masura in care acceptati teza ca intre
mine si faptuitori au existat polemici aprinse, in care am incercat sa ii
lamuresc in legatura cu caracterul abuziv al manifestarilor acestora8, nu se
poate accepta ca acestia au actionat din ignoranta.

De asemenea, imi este cunoscuta si imprejurarea ca inspectorii fiscali invoca

ordinul superiorului consemnat in punctul de vedere oficial al Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala – astfel cum rezulta din “NOTA”
inregistrata sub nr 866013/02.09.2009. Totusi, indiferent de ce ar scrie intr-
un asemenea act, el nu poate fi considerat exonerator de raspundere fata de
evidenta incalcare a legii ce il caracterizeaza. Astfel cum s-a statuat corect in
doctrina juridica si in practica judecatoreasca, ordinul superiorului nu este
exonerator de raspunere in cazul in care este vadit ilegal. Or, neaprecierea
caracterul vadit ilegal urmeaza a se retine in culpa faptuitorilor. Nu este
lipsit de semnificatie si faptul ca organul judiciar sesizat prin intermediul
prezentei ar putea cerceta si participatia penala din partea autorilor notei
indicate anterior (a se vedea ordinul 1753/2003 Capitolul VII lit c):
„Inspectorii de control fiscal sunt obligaţi să îndeplinească toate sarcinile

8
desi, lamurirea din partea mea ar fi trebuit sa fie redundanta atata vreme cat se
presupune ca persoane in functia de inspector fiscal (cu scoala si experienta in aplicarea
dispozitiilor legale) pot „citi” un textele legali indicate anterior si pot intelege ca nu se
pot deda la un asemenea comportament atisocial de genul celui reclamat in cuprinsul
prezentei.

11
dispuse de conducătorii ierarhici, cu condiţia ca acestea să nu contravină
dispoziţiilor legale).”

De asemenea, relevant in ceea ce priveste latura subiectiva a continutului

constitutiv al infractiunii urmeaza a se retine si imprejurarea ca organul de
control s-a „trezit” cu privire la obligatia de plata de TVA abia la sfarsitul
anului 2009, invocand obligatii de plata de TVA incepand cu ----. Or, in
aceasta perioada nu a apreciat ca as fi fost obligat la plata de TVA, accepand
sa primeasca plati de impozit de 3% calculat pentru instrainarea de imobile
de catre persoane fizice (care sunt sunt subiecti fiscali in ceea ce priveste
obligatia de plata de TVA). Or, atitudinea pasiva a faptuitorilor, pe o
perioada asa de indelungata, nu poate decat fi in deplina concordanta cu teza
interpretarii corecte a dispozitiilor legale, in sensul indicat de mine in partea
introductiva a prezentei.

In concluzie, urmeaza ca organul judiciar sa aprecieze asupra caracterului

periculos al faptelor persoanelor indicate in partea introductiva si a
periculozitatii faptuitorilor, din perspectiva urmatoarelor argumente:
• Multitudinea de acte materiale;
• Multitudinea de persoane vatamate (ridic acest argument deoarece
cunosc faptul ca ar fi subiect pasiv al abuzului si alte persoane);
• Vrecventa acestor fapte la nivelul tarii;
• Consecintele grave asupra patrimoniului subsemnatului.

In masura in care, societatea nu intelege sa dea un avertisment serios si ferm

unor asemenea indivizi deosebit de periculosi, care la adapostul functiilor
oficiale, abuzeaza de ascendenta ce le-o confera legea asupra persoanelor
particulare, fara indoiala ca notiunea de stat de drept va fi golita total de
continut. Poate ca astazi suntem noi victimele interpretarii abuzive a legii.
Poate ca maine victime ale acelorasi fapte vor fi cei apropiati dumneavoastra
sau chiar dumneavoastra. Se poate ca raul sa fie oprit cat timp nu este prea
tarziu.

Drept pentru care solicit luarea masurilor care se impun.

Alăturat vă ataşez un material cu privire la incălcarea legislaţiei fiscale cu

privire la promulgarea de ordonanţe şi hotărâri fără a se respecta legea şi
constituţia.

12
Istrate Ion Laurenţiu

13