Sunteți pe pagina 1din 30

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE

GLOBALIZAREA ŞI IMPACTUL ACESTEIA


ASUPRA SISTEMULUI BANCAR

TEZĂ DE DOCTORAT

Conducător ştiinŃific:
Prof.univ.dr. Gheorghe Olah

Doctorand:
Daniel LaurenŃiu Bădulescu

Oradea
2007
I. CUPRINS

INTRODUCERE 6

CAPITOLUL I. Abordări şi controverse cu privire la conŃinutul şi


semnificaŃiile globalizării 8

1.1.Scurtă etimologie a noŃiunii 8


1.2. O primă controversă majoră: există sau nu globalizare? 10
1.3. Abordări ale globalizării 14
1.4. Controverse cu privire la conŃinutul schimbărilor şi activităŃilor globale 22
1.5. O trecere în revistă a activităŃilor globale 26
1.6. Controverse şi dispute cu privire la reacŃiile şi politicile în faŃa globalizării 32
1.6.1. Neoliberalismul 32
1.6.2. Reformismul 34
1.6.3. Radicalismul 36
1.7. Cauzele globalizării 38
1.7.1. RaŃionalismul 38
1.7.2. Capitalismul 40
1.7.3. InovaŃiile tehnologice 43
1.7.4. Reglementările 45
1.8.Opinii cu privire la periodizarea şi cronologia globalizării 48
1.9. Concluzii 53

CAPITOLUL II. Activitatea bancară şi globalizarea 56

2.1. Globalizarea financiară – formă de manifestare a globalizării în sfera


economică 57
2.1.1. Momente semnificative ale procesului de globalizare financiară 58
2.1.1.1. ApariŃia pieŃei eurodolarilor 58
2.1.1.2. Reciclarea petrodolarilor şi criza datoriilor 60
2.1.1.3. Dezechilibrele Nord-Nord şi avântul finanŃelor directe 60
2.1.2. Noua intensitate a globalizării financiare 64
2.1.3. Instabilitate şi crize – consecinŃe ale globalizării financiare 70
2.1.3.1. Instabilitatea monetară 70
2.1.3.2. Crizele financiare în Ńările emergente 75
2.2. Trecerea de la dimensiunea internaŃională la cea globală în activitatea
bancară – o abordare la nivel mondial 86
2.2.1. DistincŃia între activitatea bancară globală şi cea internaŃională 86
2.2.2. Globalizarea şi naŃionalitatea băncilor 88
2.2.3. Globalizarea bancară din punct de vedere regional 90
2.2.4. Cauzele evoluŃiei de la internaŃional la global 93
2.3. Restructurările bancare sub impulsul globalizării financiare – o abordare
macroeconomică 95
2.3.1. MutaŃiile profunde din sfera financiară – cauză a restructurărilor
bancare 95
2.3.1.1. InovaŃiile tehnologice şi financiare 95
2.3.1.2. Liberalizarea financiară 96
2.3.1.3. Procesul de dezintermediere 99
2.3.2. Amploarea şi formele restructurărilor 102
2.3.2.1. TendinŃa de concentrare bancară 102
2.3.2.2. Amploarea restructurărilor în principalele Ńări OECD 104
2.3.2.3. Formele restructurărilor bancare 107
2.4. Globalizarea şi noile strategii bancare – o abordare la nivel microeconomic 108
2.4.1. Noile strategii: provocarea secolului al XXI-lea 109
2.4.1.1. Afirmarea one-stop shopping 109
2.4.1.2. Orientarea strategică de tip conglomerat 111
2.4.1.3. Crearea de valoare prin multispecializare 111
2.4.1.4. ConcurenŃa reŃelelor non-bancare 113
2.4.2. Globalizarea şi apariŃia de noi activităŃi bancare 115
2.4.2.1. Băncile şi platformele multi-media 115
2.4.2.2. InternaŃionalizarea şi băncile de finanŃare şi de investiŃii 118
2.4.2.3. Managementul activelor: internaŃionalizare în creştere 119
2.4.2.4. O tentativă de sinteză a activităŃilor 120
2.4.3. Deschiderea spre exterior a băncilor 120
2.4.3.1. Principalele motive ale extinderii transfrontaliere 121
2.4.3.2. PrezenŃa capitalului străin în bănci 122
2.4.3.3. Băncile şi veniturile din exterior 125
2.5. Globalizarea în sfera bancară şi necesitatea unor noi metode de
management şi reglementare 127
2.5.1. Noile politici ale băncilor 128
2.5.2. Creşterea rolului reglementărilor prudenŃiale 131
2.5.3. Acordurile de la Basel şi importanŃa fondurilor proprii 132
2.6. Concluzii 134

CAPITOLUL III. Globalizarea bancară în Europa emergentă –


pătrunderea capitalului străin în Europa Centrală şi de Est 136

3.1. Cadrul economic general de implicare a capitalului străin în economiile


europene emergente 136
3.2. Cauze, motivaŃii şi forme ale pătrunderii băncilor străine în Europa Centrală
şi de Est 139
3.2.1. ConsideraŃii teoretice privind intrarea băncilor străine în regiune 139
3.2.2. O încercare de aplicare a teoriei banking-ului multinaŃional la
Europa Centrală şi de Est 141
3.3. Formele şi dimensiunile expansiunii capitalului străin în Ńările Europei
Centrale şi de Est 148
3.3.1. O privire regională 148
3.3.1.1. ConsideraŃii metodologice 148
3.3.1.2. CreanŃele externe ale băncilor raportoare BRI către
Europa Centrală şi de Est 151
3.3.1.3. PrezenŃa băncilor străine în regiune 156
3.3.2. Analize de Ńară 161
3.3.2.1. Estonia 161
3.3.2.2. Ungaria 163
3.3.2.3. Polonia 166
3.3.2.4. Slovenia 168
3.3.2.5. Cehia 171
3.4. Beneficii şi riscuri asociate pătrunderii capitalului străin în sectorul bancar 174

3
3.4.1. Transformarea instituŃională 174
3.4.2. ÎmbunătăŃirea eficienŃei 175
3.4.3. Băncile străine şi IMM-urile 179
3.4.4. Impactul sistemic şi stabilitatea financiară 180
3.5. Concluzii 183

CAPITOLUL IV. Capitalul străin în sistemul bancar românesc 186

4.1. O privire de ansamblu asupra procesului de reformă şi a stadiului de


modernizare a sistemului bancar din România 186
4.1.1. Reforma sistemului bancar din România 187
4.1.2. DeficienŃe ale reformei sistemului bancar în România 191
4.2. Dimensiunile penetrării capitalului străin în sistemul bancar românesc 195
4.2.1. CreanŃe externe, internaŃionale, locale ale băncilor străine faŃă de
România 195
4.2.2. Locul băncilor străine în sistemul bancar românesc 202
4.2.2.1. Scurt istoric al pătrunderii băncilor străine în România 203
4.2.2.2. SituaŃia actuală 205
4.3. InvestiŃiile străine directe în sectorul bancar românesc 220
4.3.1. łările de provenienŃă a capitalului 220
4.3.2. Principalele bănci străine din România 222
4.4. Rolul băncilor străine în asigurarea performanŃei sistemului bancar
românesc 233
4.4.1. Intermedierea financiară 233
4.4.2. PrudenŃialitatea 238
5.4.3. Profitabilitatea 243
4.5. Concluzii şi implicaŃii de politică economică 247

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE. Băncile în era globalizării 254

ANEXĂ. Chestionar aplicat managerilor de nivel top şi middle din bănci


străine din România 258

BIBLIOGRAFIE 261

II. CUVINTE-CHEIE:

Globalizare, activităŃi globale, cauzele globalizării, globalizare financiară, activitatea


bancară, restructurări bancare, strategii bancare, bănci străine, creanŃe transfrontaliere,
Europa Centrală şi de Est, România

4
III. SINTEZE

Teza de doctorat intitulată „Globalizarea şi impactul său asupra sistemului


bancar” este rodul preocupărilor mele teoretice, cât şi al experienŃei practice în
domeniul bancar de circa 15 ani. Ea are ca scop analiza mutaŃiilor suferite de
activitatea bancară şi de sistemele bancare sub impactul globalizării, cu privire
specială asupra Europei Centrale şi de Est şi asupra României. Teza este structurată pe
4 capitole şi reprezintă, după ştiinŃa noastră, prima abordare de asemenea anvergură a
implicării capitalului străin în sectorul bancar şi de credit în regiunea Europei Centrale
şi de Est.
Primul capitol, intitulat „Abordări şi controverse cu privire la conŃinutul
şi semnificaŃiile globalizării” îşi propune clarificarea unor aspecte conceptuale
specifice, în scopul facilitării unor abordări pertinente ale impactului globalizării
asupra sistemului bancar.
Cu rare excepŃii, discursul în termeni de globalitate/ global /globalizare/
globalism este de dată recentă, respectiv după anii 1980. Termenul s-a răspândit însă
cu repeziciune, utilizarea atât de frecventă a acestui nou termen, de la limbajul curent
până la discursul politic şi jurnalistic, datorându-se faptului că desemnează o
schimbare importantă, care necesită o nouă terminologie pentru descrierea noilor
realităŃi. Provocarea contemporană este de a defini precis aceşti termeni.
Oricât de paradoxal ar părea, într-o lume în care cuvântul „globalizare” este pe
buzele tuturor şi este considerat, pe rând, chintesenŃa răului universal dar şi panaceul
acestuia, există atât abordări care argumentează universalitatea şi ireversibilitatea
globalizării, cât şi unele care afirmă că, de fapt, globalizarea nu există, fiind un „mit”
fără acoperire în realitate. Există, astfel, trei mari şcoli de gândire, pe care Held,
McGrew, Goldblatt şi Perraton1 le identifică astfel: hiperglobaliştii2, scepticii şi
transformativiştii3. Dacă pentru hiperglobalişti globalizarea este singurul eveniment
cu adevărat important al istoriei contemporane, o nouă epocă, în care „tradiŃionalele
state-naŃiune au devenit unităŃi de afaceri nenaturale, chiar imposibile într-o economie
globală”4, în cealaltă extremă, ultrascepticii neagă existenŃa oricărui fel de globalizare.
De pe poziŃia ultrascepticilor, aşa-numita economie „globală” este un mit5, ceea ce
vădeşte o abordare a „globalizării” ca un fenomen exclusiv economic, asimilând-o în
primul rând cu o piaŃă globală perfect integrată. Aşa-numitele companii globale sunt
în realitate adânc ancorate în Ńările lor de origine, iar acŃiunile lor sunt în întregime
purtate de logica relaŃiilor interstatale6. În acest sens, afirmata „globalizare” nu a putut
şi nici nu va putea modifica acŃiunile de bază ale actorilor politicii mondiale, mai
precis ceea ce numim state suverane7. În acest timp, analiştii moderaŃi se află între
extremele ultra-scepticilor şi ale globaliştilor.

1
Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., Transformări globale. Politică, economie şi
cultură, Editura Polirom, Iaşi, 2004, pp. 26-34
2
sau globaliştii, după expresia lui Scholte
3
sau moderaŃii, după expresia aceluiaşi Jan Scholte
4
Ohmae, K., The End of the Nation State, Free Press, New York, 1995, p. 5
5
Zysman, J., The Myth of a Global Economy: Enduring National Foundations and Emerging Regional
Realities, în „New Political Economy“, vol. 1, nr. 2/1996, pp. 157-184
6
Kapstein, E. B., We are Us: The Myrh of the Multinational, în „The National Interest“, vol. 26/1991-
1992, pp. 55-62, www.nationalinterest.org
7
Krasner, S. D., International Political Economy: Abiding Discord, în „Review of International
Political Economy“, vol. 1, nr. 1/1994, pp. 13-19, http://www.jhu.edu/ripe/
Pentru transformativişti, între care Giddens, Rosenau şi Scholte sunt numele
cele mai reprezentative8, societatea trece printr-un proces de schimbări majore, fără
precedent la scara istoriei, dar şi de adaptare la o lume tot mai interconectată şi cu un
grad ridicat de incertitudine. Globalizarea este o forŃă care restructurează societatea,
instituŃiile de guvernare şi ordinea mondială, reorganizează economiile naŃionale,
deteritorializând activitatea economică, ce capătă dimensiuni transnaŃionale, astfel că
spaŃiul economic naŃional nu se mai suprapune peste limitele teritoriului naŃional9.
„Globalizarea economică este o realitate şi nu doar o continuare sau o revenire a
tendinŃelor din anii precedenŃi. […] Globalizarea se referă nu numai – sau nu în
primul rând – la interdependenŃa economică, ci la transformarea timpului şi spaŃiului
în care trăim”10.
Disputele şi confuzia asupra globalizării continuă în ceea ce priveşte definirea
şi abordarea noŃiunii de „globalizare”. Într-adevăr, adesea se invocă termeni legaŃi de
globalizare fără a indica explicit înŃelesul acestor termeni. De exemplu, diferiŃi
comentatori descriu globalizarea ca o „etapă a capitalismului”, ca un „modernism
târziu” sau ca „un nou mod de gândire”, fără a se preciza semnificaŃia acestora.
Pe rând, globalizarea este privită ca: internaŃionalizare (de exemplu, Paul
Hirst şi Grahame Thompson abordează globalizarea în termeni de „fluxuri largi şi în
continuă creştere ale comerŃului şi investiŃiilor de capital între Ńările lumii“11),
liberalizare (referindu-se la un proces de înlăturare a restricŃiilor impuse de autorităŃi
în calea schimburilor dintre Ńări, în scopul creării unei economii mondiale „deschise”,
„fără graniŃe”), universalizare (când Oliver Reiser şi B. Davies au inventat cuvântul
„a globaliza/globalizare” în anii 1940, aveau în minte „universalizarea” şi prevedeau
o „sinteză planetară a culturilor într-un umanism global”12), occidentalizare/
modernizare (urmând această idee, globalizarea este dinamică, pentru că structurile
sociale ale modernităŃii – capitalism, raŃionalism, industrialism, birocratism etc. – sunt
răspândite peste tot în lume, în acest proces ele distrugând implicit culturile existente
şi autodeterminarea locală; globalizarea este uneori descrisă ca un imperialism tip
McDonald’s sau, mai drastic, pur şi simplu colonializare13) şi, în fine,
deteritorializare. Urmând această ultimă interpretare, globalizarea implică o
reconfigurare geografică, astfel încât spaŃiul social nu mai este în întregime definit de
spaŃiu teritorial, distanŃe teritoriale sau graniŃe teritoriale. În acest sens, David Held et
al. definesc globalizarea ca fiind procesul care concretizează o transformare în
organizarea spaŃială a relaŃiilor sociale şi a tranzacŃiilor14, iar Lubbers şi Koorevaar
afirmă că „globalizarea este un proces în care distanŃele geografice au încetat să mai
fie un factor determinant în stabilirea relaŃiilor economice, politice şi social-
culturale”15.

8
Giddens, A., The Consequences of Modernity, Polity Press, Cambridge, 1990; Giddens, A.,
Globalization: a keynote address, în „UNRISD News”, 15/1996, www.unrisd.org/; Rosenau, J., Along
the Domestic-Foreign Frontier, Cambridge University Press, 1997; Scholte, J. A., International
Relations of Social Change, Open University Press, Buckingham, 1993
9
Castells, M., The Rise of the Network Society, Blackwell, Oxford, 1996; Ruggie, J. G., Winning the
Peace: America and World Order in the New Era, Columbia University Press, New York, 1996
10
Giddens, A., A treia cale. Renaşterea social-democraŃiei, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 48
11
Hirst, P. şi Thompson, G., Globalisation: Ten Frecquently Asked Questions and Some Surprising
Answers, în „Soundings” vol. 4/1996, p. 48, http://www.soundingspub.com
12
Reiser, O. şi Davies, B., Planetary Democracy: an Introduction to Scientific Humanism and Applied
Semantics, New York, 1944, apud: Scholte, J. A., op. cit.
13
Ritzer, G., McDonaldizarea societăŃii, Editura Comunicare, Bucureşti, 2003
14
Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., op. cit., p. 40
15
Lubbers, R., Koorevaar, Jolanda, The Dynamic of Globalization, Tilburg University, 1998, p. 1

6
În ceea ce ne priveşte, considerăm că abordarea cu adevărat specifică,
distinctivă, este înŃelegerea globalizării ca deteritorializare. Aceasta înglobează, în
opinia noastră, toate celelalte înŃelesuri şi în acelaşi timp face diferenŃa specifică
necesară unei noi categorii. Deteritorializarea înseamnă şi presupune şi supra-
teritorialitate şi trans-naŃionalitate şi caracter transfrontalier, fără a se suprapune
perfect peste niciuna dintre cele de mai sus. Dacă ne este permis, am afirma chiar că
deteritorializarea se asociază uneori (în planul tranzacŃiilor financiare de exemplu) cu
ceea ce am numi detemporalizare, respectiv învingerea barierelor timpului, realizarea
de activităŃi, transmisiuni etc. on-line, în timp real, life, în direct, cu efect asupra unor
populaŃii întregi.
Globalizarea generează schimbări sociale şi economice profunde, afectând,
prin interconexiunile create între Ńări, instituŃii, oameni etc., ordinea socială mondială
şi generând schimbări profunde, în domenii dintre cele mai diverse.
În primul rând, globalizarea transformă natura activităŃii economice. PieŃele
globale, competiŃia globală şi managementul global au reprofilat fundamental
obiectivele, organizarea şi comportamentul firmelor. Globalizarea este larg asociată
cu revoluŃia tehnologică în transporturi, comunicaŃii şi procesarea datelor. Aceste
evoluŃii au schimbat ceea ce producem şi modul cum producem. MulŃi observatori au
caracterizat, în această perspectivă, economia globală ca „informaŃională”, „bazată pe
cunoştinŃe (sau cunoaştere)”, „post-industrială” sau „economie de servicii”16. Cu o
largă cuprindere, Alvin şi Heidi Toffler afirmă că istoria umanităŃii a intrat în „al
treilea val” al societăŃii informaŃionale, după „primul val” al vieŃii rurale şi „al doilea
val” al civilizaŃiei industriale17. Mai mult chiar, anumiŃi cercetători asociază
expansiunea relaŃiilor globale cu declinul sau chiar dispariŃia capitalismului. Astfel,
unele aserŃiuni vorbesc despre „capitalismul târziu”, sugerând că acest mod de
producŃie se apropie de final, sau despre „societatea post-capitalistă”, sugerând că am
depăşit deja capitalismul18. Tot mai multe activităŃi sunt în prezent „globale”: de la
telecomunicaŃii la pieŃe, producŃie, sferă monetară şi financiară, organizaŃii globale
etc.
Plecând de la diversitatea poziŃiilor privind abordarea globalizării şi natura
activităŃilor şi schimbărilor globale, există, de asemenea, poziŃii radical diferite în
ceea ce priveşte politicile de urmat vis-à-vis de globalizare. Pe de o parte, neoliberalii
argumentează că globalizarea trebuie să fie ghidată de forŃele pieŃei, iar autorităŃile
publice ar trebui doar să faciliteze această dinamică, fără a interveni în aceasta. În
contrast, reformiştii susŃin că globalizarea trebuie să fie permanent orientată prin
politici publice, incluzând măsuri statale şi suprastatale. Dintr-o poziŃie şi mai
radicală, tradiŃionaliştii caută măsuri de de-globalizare şi reîntoarcere la statu quo-ul
anterior, al pre-globalizării. În acelaşi timp, alŃi radicali, precum socialiştii globalişti şi
postmoderniştii, susŃin o continuare a globalizării, dar în tandem cu o transformare
revoluŃionară, dincolo de structura socială de tip capitalist sau raŃionalist19.
Globalizarea este susceptibilă la o varietate de explicaŃii. Anumite păreri
citează avansul tehnologic şi dinamica antreprenorială ca forŃe conducătoare din
spatele globalizării, în timp ce alŃii au subliniat rolul cadrului legislativ la început în
crearea premiselor şi apoi în dirijarea globalizării. Din punctul lor de vedere, marxiştii

16
Bryson, J. şi Daniels, P., Service Industries in the Global Economy, Ed. Elgar, 1998
17
Tofler, A., Al treilea val, Editura Politică, Bucureşti, 1983 şi: Tofler, A., Tofler, Heidi, A crea o nouă
civilizaŃie , Ed . Antet , 1995
18
Drucker, P., RealităŃile lumii de mâine, Editura Teora, 1994
19
Scholte, J. A, Globalization – a Critical Introduction, St. Martin's Press, New York, 2000, p. 33 şi
urm.

7
au văzut capitalismul ca motor al globalizării, în timp ce alte explicaŃii au găsit
cauzele primare în domeniul structurii cunoştinŃelor şi al politicii culturale.
Fiecare dintre aceste perspective luată individual oferă o înŃelegere nejustificat
de limitată. O cuprindere generală a globalizării ar trebui să combine elemente din
diferite abordări. O prea mare simplificare şi o înŃelegere simplistă pot genera politici
greşite. În cazul globalizării, relaŃiile sociale implică legături complexe care nu pot fi
reduse la o singură cauză precum statul, tehnologia, capitalismul sau imperialismul
cultural. În ceea ce ne priveşte, considerăm că globalizarea ca fiind cauzată şi
impulsionată de o serie de fenomene, foarte diferite dar totuşi inter-conectate, şi
anume:
- răspândirea raŃionalismului ca un cadru de cunoaştere dominant;
- anumite evoluŃii în dezvoltarea capitalistă;
- inovaŃii tehnologice în comunicaŃii şi procesarea datelor;
- construirea unui cadru de reglementare.
Este evident că modul de interpretare şi sensul pe care diferiŃi cercetători îl
atribuie termenului de globalizare îşi pun amprenta asupra periodizării şi istoriei
fenomenului. Între cele mai cunoscute abordări se numără:
- Roland Robertson20, pentru care globalizarea începe cu o fază germinală,
desfăşurată în Europa între 1400 şi 1750;
- Richard E. Baldwin şi Philippe Martin21, care identifică două „valuri” ale
globalizării, şi anume 1820-1914 şi 1960-prezent;
- David Held et al.22, pentru care globalizarea în etapa sa premodernă începe în
urmă cu 9000-11000 de ani în urmă;
- Jan Art Scholte23, care distinge două faze ale globalizării până în prezent,
precedate de o lungă perioadă (de circa 500 ani) de cristalizare a conştiinŃei
globale.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că este hazardat să vorbim de globalizare cu
500 de ani în urmă, era descoperirilor geografice şi ştiinŃifice ca şi formarea unei
conştiinŃe şi imaginaŃii universale făcând parte dintr-un proces natural de dezvoltare,
de progres, cu o tentă de internaŃionalizare imanentă acestuia. Globalizarea în faza ei
iniŃială îşi găseşte începuturile la mijlocul secolului al XIX-lea, fie că plasăm
momentul în 1840, conform unor calcule econometrice24, fie în 1851 odată cu prima
ExpoziŃie internaŃională, fie în 1885 odată cu Congresul de la Berlin. Totuşi,
considerăm noi, amploarea fenomenului şi mai ales diferenŃele fundamentale faŃă de
perioada anterioară disting clar perioada de după anii 1960. Mai degrabă am opta
pentru o interpretare (tributară parŃial concepŃiei franceze) cu două perioade, respectiv
o etapă de mondializare, situată după 1850, şi una de globalizare propriu-zisă, după
1960.
Al doilea capitol, intitulat „Activitatea bancară şi globalizarea” debutează
cu o analiză a globalizării financiare.
Dacă există un domeniu unde capitalismul s-a putut elibera total de
constrângerile impuse de timp şi spaŃiu, acesta este cel al finanŃelor. Mobilitatea
capitalului sub forma sa monetară nu este un fenomen nou, încă din Evul Mediu,

20
Robertson, R., Globalization, Sage, London, 1992, pp. 58-59
21
Baldwin, R. E., Martin, P., Two Waves of Globalisation: Superficial Similarities, Fundamental
Differences, NBER Working Paper 6904/1999, www.nber.org/papers/w6904
22
Held, D. et. al., op. cit., p. 461 şi urm.
23
Scholte, J. A., op. cit., p. 62 şi urm.
24
O’Rourke, K., Williamson, J., When did the Globalization Begin?, NBER Working Paper 7632/2000,
www.pse.ens.fr/hautcoeur/M1_histoireeco/orourkewilliamson_globalizationbegan.pdf

8
cambia facilitând realizarea de transferuri de fonduri prin simplul joc al hârtiilor.
ÎnsoŃind expansiunea internaŃională a schimburilor, creditul a fost la origine doar o
simplă prelungire în timp şi spaŃiu a decontărilor tranzacŃiilor comerciale, dar, foarte
repede, funcŃia financiară a devenit autonomă în raport cu sfera comercială.
Dezvoltarea finanŃelor internaŃionale după 1945 prezintă caracteristici
particulare. Multiplicarea problemelor legate de plăŃi şi a cazurilor de repudiere a
datoriilor din partea debitorilor suverani între cele două războaie, de la Rusia la
America Latină, a încurajat aplicarea unui sistem financiar multilateral public,
administrat de instituŃiile de la Bretton Woods. Paralel, contradicŃiile politicii
financiare americane trebuiau să antreneze formarea unei pieŃe internaŃionale a
capitalurilor private. Creşterea exponenŃială a acestei pieŃe începând cu anii 1960 nu a
fost deloc compatibilă cu menŃinerea regimului parităŃilor fixe promovate prin
acordurile Bretton Woods. Prăbuşirea acestui regim la începutul anilor 1970 a
determinat progresiv căderea tuturor obstacolelor în calea unei liberalizări complete a
mişcărilor de capital. Combinate cu revoluŃia comunicaŃiilor, politicile de
dereglementare au dus la întărirea procesului de globalizare financiară. Cea mai
recentă formă a globalizării, aceasta constă în apariŃia unei reŃele financiare globale,
funcŃionând permanent pe cvasitotalitatea fuselor orare, dar aduce cu sine şi
contrapartida inerentă acestei globalizări, instabilitatea monetară şi crizele financiare.
În ultimele două decenii, activitatea bancară internaŃională a cunoscut şi ea un
amplu proces de globalizare. Unele bănci, în loc de a colecta depozite dintr-o Ńară
pentru a acorda împrumuturi în altă Ńară, au adoptat o strategie de colectare de fonduri
şi acordare de credite în interiorul diverselor pieŃe naŃionale, graŃie implantării locale.
Altele şi-au axat dezvoltarea pe pieŃele financiare, încercând de asemenea să finanŃeze
local portofoliile de titluri naŃionale. Unele au optat pentru un model mondial de
bancă de retail sau activităŃi corporatiste, instituŃiile de credit făcând eforturi tot mai
mari pentru a răspunde nevoilor clientelei prin intermediul prezenŃei şi finanŃării
locale. AmbiŃia mondială (sau multinaŃională) astfel definită este diferită de conceptul
de bancă internaŃională, bazat pe colectarea de surse dintr-o Ńară pentru finanŃarea
împrumuturilor într-o alta. Principala diferenŃă între activitatea bancară globală şi cea
internaŃională Ńine de modul de finanŃare a activelor străine – creanŃe asupra
debitorilor aflaŃi în afara Ńării de origine. O bancă internaŃională utilizează fonduri
provenind de pe piaŃa sa internă, în timp ce o bancă globală utilizează fonduri
colectate chiar de pe piaŃa externă însăşi. Altfel spus, prima este centrată pe activităŃi
transfrontaliere, în timp ce a doua finanŃează economia locală prin resurse locale.
La nivel macroeconomic, băncile au început, odată cu mijlocul anilor 1980, să
fie cuprinse în mişcarea globală de liberalizare a activităŃilor financiare, ce a avut ca
efect creşterea puternică a presiunii concurenŃiale. Sectorul serviciilor financiare s-a
globalizat progresiv şi a căpătat o dimensiune mondială. Globalizarea financiară
corespunde constituirii unei vaste pieŃe mondiale a banilor. Începută în 1982, aceasta
se bazează pe trei factori, şi anume: decompartimentarea pieŃelor, dereglementarea
financiară şi dezintermedierea. Astfel, mutaŃiile financiare cu care se confruntă
sectorul bancar sunt determinate de globalizarea financiară în primul rând, dar şi de
inovaŃiile tehnologice şi financiare.
Toate aceste cauze au condus după anii 1990 la o serie de operaŃiuni de
restructurare şi consolidare în sectorul bancar. O primă formă de manifestare a
restructurărilor de pe pieŃele bancare naŃionale a fost concentrarea băncilor, cu efect
asupra reducerii importante a numărului de bănci şi de unităŃi bancare. În cursul
deceniului trecut, numărul fuziunilor şi achiziŃiilor în sectorul financiar mondial

9
(bănci, asigurări, societăŃi de investiŃii) a crescut de 6 ori25, pentru ca după anul 1999
să se înregistreze o scădere a numărului acestor operaŃiuni, în special în cadrul
Uniunii Europene26. Dacă faza iniŃială a constituit-o consolidarea la nivel naŃional,
majoritatea fuziunilor şi achiziŃiilor realizându-se în cadru naŃional, ulterior activitatea
s-a deplasat în afara graniŃelor. Din punct de vedere industrial, operaŃiunile de
restructurare bancară se exprimă prin operaŃiile de consolidare a bilanŃurilor sau a
fondurilor proprii prin fuziuni şi achiziŃii, care sunt cea mai spectaculoasă formă.
Restructurările bancare vizează un efort important de raŃionalizare a resurselor şi a
mijloacelor, în scopul reducerii cheltuielilor. Ele se manifestă prin două forme de
concentrare: concentrarea intra-sectorială şi concentrarea inter-sectorială. În primul
caz, raŃionalizarea şi eficientizarea decurg din economiile de scară rezultate din
creştere şi expansiune, iar în al doilea caz din economiile de gamă.
În plan microeconomic, de la o activitatea exercitată cvasi-artizanal, s-a ajuns
astăzi ca numai un grup bancar – Citigroup – să aibă peste 270000 angajaŃi, repartizaŃi
în 3200 de unităŃi prezente în 100 Ńări de pe 6 continente şi să gestioneze 200 milioane
de conturi ale clienŃilor27. Reorganizarea pe scară industrială a activităŃilor bancare a
fost facilitată de avântul tehnologiilor informatice şi de comunicare. Diversificarea
activităŃilor, regrupările, repoziŃionările strategice, toate acestea vizează reducerea
costurilor şi a riscurilor, precum şi dezvoltarea portofoliului de clienŃi. Liberalizarea
condiŃiilor de operare în bănci a dus la transformarea modului lor de organizare,
redefinirea competenŃelor şi a activităŃilor specifice. O adevărată reorientare strategică
tehnică şi comercială este pe cale de a se realiza în cadrul marilor grupuri
multispecializate prezente în marile centre financiare ale lumii. Toate sunt motivate de
căutarea de noi surse de creare de valoare şi de economii de scară. Este pe cale să se
realizeze un nou model de bancă, bazat pe noile activităŃi, dar confruntat, de
asemenea, cu provocarea globalizării, care se va accentua în deceniile următoare.
Ultima perioadă de timp a cunoscut o liberalizare fără precedent, prin
reducerea drastică a barierelor globale în calea concurenŃei. Dereglementarea produsă
peste tot în lume a permis consolidarea şi extinderea către tipuri tot mai variate de
instituŃii financiare. ÎmbunătăŃirile în procesele informatice, telecomunicaŃii şi
tehnologii financiare au facilitat extinderea geografică, permiŃând instituŃiilor să
administreze fluxuri tot mai mari de informaŃii din mai multe locaŃii şi să evalueze şi
gestioneze riscurile cu costuri mai mici, fără a avea neapărat o proximitate geografică
faŃă de clienŃi. Creşterea activităŃilor transfrontaliere ale companiilor nefinanciare a
mărit şi ea cererea pentru instituŃiile care furnizează servicii financiare dincolo de
frontiere.
Totuşi, industria serviciilor financiare în general, şi sectorul bancar în
particular, rămân departe de a fi deplin globalizate. Cu toată consolidarea bancară
masivă din Ńările dezvoltate, fuziunile şi achiziŃiile transfrontaliere au fost mai puŃin
frecvente28. Este foarte probabil ca industria bancară să nu devină niciodată complet
globalizată. Unele servicii bancare – cum ar fi creditarea micilor afaceri – ar putea
rămâne apanajul băncilor mici, locale, în timp ce alte servicii – cum ar fi creditele
sindicalizate – se pretează mai mult la a fi furnizate de instituŃii mari, globale. Un

25
Report on Consolidation in the Financial Sector, Group of Ten, BRI, 2001, p. 34
26
EU Banking Structures, Banca Centrală Europeană, oct. 2005, p. 8
27
www.citigroup.com
28
Report on consolidation in the financial sector, Group of Ten, BRI, 2001,
http://www.bis.org/publ/gten05.htm

10
studiu cu privire la amploarea globalizării industriei bancare29 constata că două treimi
din firmele multinaŃionale studiate alegeau o bancă cu sediul central în Ńara gazdă şi
mai puŃin de 20% dintre ele alegeau o bancă din Ńara lor de origine. Filialele
companiilor multinaŃionale preferă să folosească serviciile unei bănci care cunoaşte
piaŃa locală, cultura, limba şi reglementările locale, mai degrabă decât bănci care sunt
familiare cu condiŃiile de pe piaŃa Ńării de origine. Aceasta sugerează că extinderea
globalizării va rămâne limitată. Totuşi, în Ńările cu nivel scăzut de dezvoltare
financiară (cum ar fi fostele Ńări socialiste), multinaŃionalele preferă să lucreze cu
bănci din Ńările lor de origine sau cu bănci globale, decât cu bănci locale. Despre
Europa Centrală şi de Est însă, mai pe larg în capitolul următor.
Al treilea capitol, intitulat „Globalizarea bancară în Europa emergentă –
pătrunderea capitalului străin în Europa Centrală şi de Est” porneşte de la
analiza cadrului economic general de implicare a capitalului străin în economiile
europene emergente. Sunt analizate de asemenea cauzele, motivaŃiile şi formele
pătrunderii băncilor străine în Europa Centrală şi de Est.
În toate Ńările emergente, implicarea capitalului străin s-a realizat întâi pe calea
fluxurilor transfrontaliere (care au crescut de la cca. 500 miliarde dolari în 1990 la
aproape 1500 miliarde dolari în prezent30), şi abia apoi pe calea investiŃiilor directe,
respectiv implantarea de bănci străine. Dacă între anii 1990-1995, pe ansamblul Ńărilor
emergente, doar circa 10% din creanŃele externe erau locale (credite acordate de
sucursale şi subsidiare implantate local), restul de 90% fiind credite externe, în
prezent aproape jumătate din aceste fluxuri sunt creanŃe locale ale băncilor străine faŃă
de economiile emergente31.
Din punct de vedere teoretic, teoria banking-ului multinaŃional, dezvoltată de
H. Gruber32, a deschis un câmp nou de activitate pentru cercetări ulterioare. Unul
dintre principalii piloni ai teoriei este identificarea surselor de avantaje comparative în
banking-ul internaŃional, respectiv factorii care duc la alegerea unei anumite locaŃii.
Câteva precizări, care să particularizeze cadrul de aplicare a acestei teorii la realităŃile
Ńărilor europene post-comuniste, credem că sunt necesare.
În primul rând, intrarea capitalului străin în sectorul bancar din Ńările Europei
Centrale şi de Est poate fi definită ca fiind constituirea sau cumpărarea de instituŃii
bancare, care devin astfel bănci străine. Vorbind în general, există şi alte „vehicule”
pentru intrare, care nu privesc proprietatea directă, şi anume alianŃele strategice. În
cazul Ńărilor Europei Centrale şi de Est însă, dată fiind situaŃia economică instabilă şi
structura financiară subdezvoltată, intrarea capitalului străin s-a făcut exclusiv pe
calea proprietăŃii, respectiv cumpărarea unor entităŃi existente sau înfiinŃarea de noi
entităŃi.
În al doilea rând, trebuie făcută o precizare vis-à-vis de distincŃia între cele
două căi de internaŃionalizare, prin intrare de fluxuri sau entităŃi străine (inward)
respectiv prin ieşire (outward)33. InternaŃionalizarea de tip intrare descrie situaŃia în
care instituŃiile bancare străine intră într-o Ńară sau regiune şi/sau cea în care
activităŃile bancare dintr-o anumită Ńară sau regiune se exprimă în principal într-o
29
Berger, A. N. et al., To what extent will the banking industry be globalized? A study of bank
nationality and reach in 20 European nations, “Journal of Banking and Finance”, nr. 27/2003, pp. 383-
415
30
BIS Quarterly Review June 2006
31
idem
32
Grubel, H., A Theory of Multinational Banking, “Banca Nazionale del Lavoro Quarterly Review”, nr.
123/1977, pp. 349-363
33
Pintjens, S., The Internationalisation of the Belgian Banking Sector: A Comparison with the
Netherlands, University of Antwerp (RUCA), WP 94/06, 1994

11
monedă străină. InternaŃionalizarea de tip ieşire priveşte situaŃia în care instituŃii
bancare dintr-o Ńară îşi stabilesc prezenŃa în altă Ńară. Fără îndoială, în cazul Ńărilor din
Europa Centrală şi de Est, nivelul internaŃionalizării de tip intrare este ridicat, în unele
chiar foarte ridicat, cum vom constata mai târziu, în timp ce internaŃionalizarea de tip
ieşire este foarte rară34.
În al treilea rând, analiza activităŃilor bancare internaŃionale priveşte două
aspecte: problema modelelor de expansiune externă a băncilor, dintr-o perspectivă a
organizării industriale, şi problema rolului băncilor în fluxurile financiare
transfrontaliere35. CondiŃiile şi motivaŃiile principale ale investiŃiilor străine directe în
general sunt, conform cercetărilor realizate în literatura de specialitate, următoarele:
- motivaŃii care Ńin de eficienŃa internaŃionalizării: imperfecŃiunile pieŃei
produselor (cauzate în principal de barierele la intrare şi segmentarea pieŃei),
imperfecŃiunile pieŃelor factorilor de producŃie (legate de problema avantajelor
comparative ce ar putea fi obŃinute prin expansiune), economiile de scară şi de
gamă ce pot fi realizate prin expansiune;
- avantajele procurate de anumite locaŃii ca motive pentru intrare (abordarea
fiind aici concentrată pe explicarea locului specific în care se realizează
anumite implantări): servirea şi urmarea clienŃilor existenŃi în propria lor
expansiune internaŃională, intrarea pe o piaŃă în creştere, capabilă să ofere
oportunităŃi de câştig, precum şi obŃinerea controlului asupra unor surse de
materii prime.
Pentru a analiza formele şi dimensiunile expansiunii capitalului străin în
Europa Centrală şi de Est, trebuie să distingem două aspecte: activităŃile
transfrontaliere ale băncilor şi activităŃile subsidiarelor şi sucursalelor locale în Ńările
gazdă36.
Penetrarea băncilor străine într-o Ńară poate fi măsurată cu ajutorul a doi
indicatori simpli, respectiv numărul de bănci străine comparativ cu băncile autohtone
şi ponderea activelor deŃinute de băncile străine în total active bancare. Analiza este
completată însă cu volumul creditelor acordate de băncile raportoare BRI (Banca
Reglementelor InternaŃionale), pe baza datelor din statisticile consolidate. Acestea
reflectă dezvoltarea volumului total de credite acordate de bănci ce-şi au sediul central
într-o Ńară raportoare BRI – atât creditul transfrontalier cât şi cel derulat prin
subsidiarele locale. De asemenea, este analizată şi distribuŃia sectorială a creditelor
din Ńări raportoare BRI, precum şi creditul transfrontalier real din partea Ńărilor
raportoare BRI, creditul acordat de subsidiarele băncilor străine (atât Ńări raportoare
BRI cât şi neraportoare BRI) şi creditul acordat de bănci interne, locale. Ca urmare,
am construit patru indicatori de măsurare a penetrării băncilor străine, indicatori care
ne permit să analizăm împrumuturile şi depozitele efectuate de subsidiarele implantate
fizic în Ńara gazdă, precum şi împrumuturile transfrontaliere.
După 1990, la început mai timid, dar ulterior tot mai pregnant, Ńările Europei
Centrale şi de Est au devenit un receptor important al creditelor acordate de băncile
străine, fie transfrontalier fie local, prin subsidiare deschise în Ńările emergente ale
Europei. łările în curs de dezvoltare din Europa (unde se includ Ńările foste socialiste

34
cazul OTP Bank este unul dintre foarte puŃinele exemple în acest sens. OTP Bank este o bancă
ungară, ce şi-a deschis subsidiare în unele Ńări din regiune, între care şi România
35
Aliber, R., International Banking: A Survey, “Journal of Money, Credit and Banking”, XVI, part 2,
1984, pp. 661-678
36
Wachtel, P., Role of Foreign Banks in Central Europe Economies in Transition, în „Banking in
Transition Economies: Developing Market Oriented Banking Sectors in Eastern Europe”, ed. by
J.Bonin, K.Mizsei, I.Szekely, and P.Wachtel, Edward Elgar Ed., 1998

12
dar şi Cipru, Malta şi Turcia) cumulează cca. 2,6% din creanŃele externe pe ansamblu,
respectiv 27% din totalul creanŃelor externe către Ńările în curs de dezvoltare37.
Trebuie remarcat faptul că aceste creanŃe se realizează într-o măsură tot mai mare prin
subsidiarele locale ale băncilor străine (Ńările în curs de dezvoltare din Europa
cumulează aproape 5% din creanŃele locale ale subsidiarelor străine) şi mai puŃin prin
credit transfrontalier (unde Ńările în curs de dezvoltare din Europa totalizează 1,5% din
creanŃele internaŃionale)38. Se pare deci că Europa Centrală şi de Est a trecut de faza
implicării băncilor pe calea fluxurilor financiare, ajungându-se la investiŃii directe
(sucursale şi subsidiare implantate local), ceea ce înseamnă desigur o mai mare
stabilitate financiară şi expresia intenŃiei de implicare pe termen lung în regiune. Dacă
în 1995 creanŃele locale erau aproape nule şi 85% din creanŃele externe erau
transfrontaliere, zece ani mai târziu peste 50% din creanŃe sunt locale39. Acesta este
desigur şi rezultatul politicilor de liberalizare şi de privatizare intensificate în special
după 1995, conjugat cu „valul” fuziunilor şi achiziŃiilor bancare transfrontaliere de
după 1995. Principalele bănci creditoare sunt, după cum era de aşteptat, băncile
europene, care deŃin 87% din totalul creanŃelor externe asupra Ńărilor central şi est-
europene. Cum era de aşteptat, cea mai importantă destinaŃie a creanŃelor
transfrontaliere o reprezintă sectorul privat nebancar (cca. 50%), dar şi sectorul public
are o pondere importantă40.
SituaŃia pe Ńări receptoare ale acestor fluxuri reflectă locul fruntaş al noilor
state membre ale Uniunii Europene, urmate de statele candidate. Un număr de 5 Ńări
(Polonia, Ungaria, Rusia, Turcia şi Cehia) cumulează două treimi din creanŃele
externe către zona Ńărilor europene în curs de dezvoltare, reflectând o concentrare
accentuată către Ńările cele mai avansate economic sau, în cazul Rusiei, interesante
mai degrabă în perspectivă decât în momentul actual.
Creditul extern către Ńările Europei Centrale şi de Est se desfăşoară tot mai
mult prin prezenŃa fizică a băncilor străine în regiune. EvoluŃia operaŃiunilor – credite
şi depozite – ale băncilor multinaŃionale în Europa Centrală şi de Est în ultimii ani
reflectă creşterea activităŃii băncilor multinaŃionale după 1990, creştere care a
explodat după 1995. Implicarea este uşor mai mare la creditele acordate decât la
depozitele atrase, reflectând caracterul de importator net de capital al regiunii, urmare
a necesităŃilor de finanŃare crescute ale economiei. Dacă în 1990, Europa Centrală şi
de Est cumula 5% din creditele acordate de băncile multinaŃionale în Ńările în curs de
dezvoltare, în 2005 se ajungea la 23% din acestea41. Ca urmare, băncile străine au
ajuns să domine în prezent piaŃa bancară naŃională a acestor Ńări. După 1994 şi până în
prezent, ponderea băncilor străine în totalul instituŃiilor de credit din Europa Centrală
şi de Est a crescut de la 20% (pondere în numărul total al băncilor), respectiv 55%
(pondere în activele totale) la 60%, respectiv peste 70%42. În Ńări precum Estonia,
Slovacia şi CroaŃia, băncile autohtone sunt esenŃialmente deŃinute de străini, în Cehia,
Lituania, România şi Ungaria ponderea capitalului străin este de peste 80%43. Singura

37
calcule realizate pe baza datelor din: Consolidated Banking Statistics, first quarter 2005, BRI,
www.bis.org
38
idem
39
Gallego, S., García Herrero, A. şi Luna, C., Investing in the Financial Sector of Emerging Countries:
Potential Risks and How to Manage Them, BRI, 2005
40
calcule realizate pe baza datelor din: Consolidated Banking Statistics, first quarter 2005, BRI,
www.bis.org
41
Consolidated Banking Statistics, BRI, diferiŃi ani
42
Uiboupin, J., Implications of Foreign Bank Entry on Central and Eastern European Banking Market,
„Kroon&Economy” nr. 1/2004
43
idem

13
excepŃie notabilă este Slovenia, cu o pondere a băncilor străine mai mică de 30%.
PrezenŃa dominantă a capitalului străin este legată de privatizarea fostelor bănci de
stat, modul preferat de intrare fiind înfiinŃarea de subsidiare prin achiziŃionarea de
bănci locale şi mai puŃin crearea de sucursale.
În concluzie, putem afirma că realitatea actuală privind gradul de dezvoltare a
sectorului bancar şi prezenŃa capitalului străin în Ńările din Europa Centrală şi de Est
indică un grad de penetrare a capitalului străin de 46% pe ansamblul regiunii (faŃă de
25% în zona euro), cu mari diferenŃe pe Ńări, dar şi niveluri de concentrare ce arată o
preponderenŃă masivă a primelor 3 bănci din sistem (50%). Aceasta înseamnă că, dacă
scădem Rusia (unde oricum numărul băncilor este foarte ridicat şi Turcia, care nu este
o Ńară fostă comunistă), în celelalte 13 Ńări foste socialiste din regiune funcŃionează
404 bănci: cele mai mari 39 însumează 50% din activele sectorului bancar, iar restul
de 365 tot 50%44. Prin urmare, există premise suficiente pentru ca procesul de
concentrare şi consolidare bancară să continue, prin fuziuni şi achiziŃii probabil în
mare parte cu un cumpărător străin. Aceasta va mări gradul de penetrare a capitalului
străin pe piaŃa bancară central şi est-europeană. Şi să mai notăm că încă lipsesc „marii
jucători”: dintre primii şapte jucători regionali, doar trei se află în topul celor mai mari
20 bănci din lume după capitalizarea bursieră, încă un argument pentru continuarea
consolidării şi a transformărilor structurale la nivel regional.
PrezenŃa băncilor străine are o serie de avantaje incontestabile sub aspectul
îmbunătăŃirii eficienŃei economice şi a dezvoltării sistemului bancar, atât în mod
direct, cât şi prin presiunea pe care o impun celorlalte bănci din sistem prin
standardele aplicate. Totuşi, prezenŃa acestora nu este o condiŃie neapărat necesară
pentru dezvoltarea sistemului financiar, exemplul concret fiind furnizat de Slovenia,
Ńară cu un nivel ridicat de eficienŃă a sectorului bancar45 şi cu un grad ridicat de
intermediere financiară, chiar dacă prezenŃa băncilor străine este sub 25%, de departe
cea mai mică din regiune. Nu este nici neapărat o condiŃie suficientă, fapt ilustrat de
situaŃia României şi Bulgariei, cu un grad de prezenŃă străină mult mai ridicat decât în
cazul fostelor Ńări iugoslave, de exemplu, dar cu un grad de dezvoltare şi intermediere
financiară mai mic decât acestea46. Pătrunderea băncilor străine aduce fără îndoială o
serie de îmbunătăŃiri în mediul bancar şi cel economic general, dar nu trebuie
considerate ca un panaceu universal pentru toate problemele de subdezvoltare pe care
un sector bancar sau altul le-a moştenit din trecut sau pentru greşeli care au fost
comise din motive obiective sau subiective la un moment dat.
Mai mult, există totuşi o serie de riscuri, care nu trebuie pierdute din vedere.
Băncile multinaŃionale îşi selectează clienŃii, alegându-i pe cei mai buni, mai mari,
mai puŃin riscanŃi (este fenomenul pe care Christian Weller47 l-a numit cherry picking
– „a culege cireaşa de pe tort”). Băncile autohtone rămân cu clienŃii mai scumpi, mai
mici şi mai riscanŃi, concurenŃa pe care acestea o suportă din partea multinaŃionalelor
fiind foarte dură. Ca urmare, pe măsura creşterii implicării capitalului străin în băncile
din Europa Centrală şi de Est, scade oferta de credit48. Stabilitatea financiară indusă
de băncile multinaŃionale este reală, dar superficială: dacă băncile autohtone şi-ar

44
Banking and Finance Monitor, 2006, http://www.unicreditgroup.eu
45
Savin, D., Bank restructuring in Slovenia: questions and answers, Moct-Most 10/2000, pp. 347-361,
www.springerlink.com/index/U2623V545Q624T87.pdf
46
Bonin, J., Banking in the Balkans: the structure of banking sectors in Southeastern Europe,
„Economic Systems”, 28/2004, pp. 141-153
47
Weller, C. şi Hersh, A., Banking on Multinationals, Economic Policy Institute, nr. 178/2002
48
Weller, C., Multinational Banks in Developing and Transition Economies, Economic Policy Institute,
Technical Paper no. 241/2000

14
mări creditarea, stabilitatea sectorului bancar ar scădea, pentru că băncilor autohtone
le rămân de creditat clienŃii mai riscanŃi49. Reducerea creditului privează firmele de
resurse financiare pe care le-ar putea investi, astfel că în timp îşi reduc
competitivitatea, slăbind sectorul nefinanciar, iar apoi întreaga economie şi deci şi
sectorul financiar pe cale de consecinŃă. Mai mult, băncile multinaŃionale pot agrava
„baloanele” speculative (supraevaluarea activelor), ceea ce în final va duce la crize
financiare, transmise mai departe prin efectul de contagiune şi către Ńări înainte
stabile.
Fără îndoială că Ńările în curs de dezvoltare şi mai ales economiile emergente,
aflate în plin proces de „decolare”, au nevoie de resurse financiare. Guvernele trebuie
însă să reglementeze cu atenŃie activitatea băncilor străine, descurajând anumite
activităŃi (de exemplu speculaŃiile imobiliare), stimulând mai degrabă implantarea de
subsidiare decât de sucursale (subsidiarele fiind, cum am arătat, mai înclinate spre
nevoile economiei din Ńara gazdă), introducând metode selective de control al
capitalurilor pentru a-şi proteja economiile de mişcările destabilizatoare de capitaluri.
Participarea străină prin investiŃii directe, financiare sau bancare, va conduce oricum
la o influenŃă extinsă asupra economiei, iar guvernele (mai) pot veghea prin
reglementări clare ca acest control să nu devină în timp unul de tip neocolonialist. O
reglementare prudenŃială ex ante este mai bună decât o terapie de şoc ex post sau
decât vânzarea băncilor autohtone imediat după o criză financiară.
Al patrulea capitol, intitulat „Capitalul străin în sistemul bancar
românesc”, porneşte de la analiza stadiului reformei şi modernizării sistemului
bancar din România, pentru a aborda apoi pe larg dimensiunile, formele şi efectele
penetrării capitalului străin în sistemul bancar românesc.
Putem observa că, în intervalul 1998-2005, creanŃele externe ale băncilor
raportoare BRI faŃă de România au crescut de 7 ori. Creşterea acestora s-a realizat tot
mai mult pe seama creanŃelor locale şi tot mai puŃin pe seama celor internaŃionale.
Într-adevăr, creanŃele locale au crescut de 33 ori, în timp ce creanŃele internaŃionale au
crescut doar de 9,3 ori50. Astfel, ponderea creanŃelor locale în totalul creanŃelor
externe a crescut de la 9% în 1998 la 30,5% în 200551. Aceasta înseamnă că
penetrarea capitalului străin s-a realizat tot mai mult pe seama acordării de credit de
către subsidiarele şi sucursalele implantate local, care practic au explodat după 1998.
Aspectul global al finanŃării capătă astfel o importanŃă tot mai mare comparativ cu
aspectul internaŃional al finanŃării.
Principalele bănci creditoare sunt, în ordine, din: Austria, FranŃa, Olanda,
ElveŃia, Italia, Germania, SUA. De remarcat că 82% din creanŃele externe provin de la
bănci europene, iar primele trei Ńări (Austria, FranŃa şi Olanda) concentrează aproape
jumătate din totalul creanŃelor externe52.
O măsură mai cuprinzătoare a gradului de penetrare a capitalului străin este
însă cea care ia în considerare atât creditul transfrontalier, cât şi penetrarea directă,
sub forma băncilor străine implantate local. Într-adevăr, indicatorul de penetrare în
sens larg arată că 58% din stocul total de credit era furnizat de bănci multinaŃionale în
anul 199453, ceea ce reprezenta 6% din PIB. Creditul multinaŃionalelor era aproape în

49
Weller, C. şi Hersh, A., op. cit., p. 4
50
calcule realizate pe baza datelor din: Consolidated Banking Statistics, BIS, 1998-2004 şi BIS
Quarterly Review iunie 2006, www.bis.org
51
idem
52
idem
53
de Haas, R. T., Multinational Banks and Credit growth in Transition Economies, Universiteit
Utrecht, 2006

15
totalitate transfrontalier, în timp ce subsidiarele erau aproape absente, aşa cum rezultă
din indicatorul de penetrare în sens restrâns. Anul 1999 marchează o rupere de ritm, în
sensul că, mai ales în urma privatizărilor efectuate, băncile multinaŃionale au început
să fie mai active în creditare; creditarea a început să se realizeze relativ mai puŃin pe
calea creditului transfrontalier şi tot mai mult local, prin băncile implantate. Creşterea
creditului acordat de băncile multinaŃionale a continuat şi după respectivele
privatizări, în mod organic, şi ne aşteptăm ca, după 2006, respectiv privatizarea Băncii
Comerciale Române, trendul să se accentueze. Totuşi, trebuie să precizăm că valorile
efective trebuie luate cu prudenŃă, pentru că baza de date BankScope are date destul
de vechi şi incomplete despre România, chiar dacă ea este principala sursă de date
folosită în toate analizele de specialitate. Trendul este însă cert, fiind confirmat de
evoluŃia datoriei externe private a României şi a creditului acordat de subsidiarele şi
sucursalele băncilor străine în România, pe măsura intrării lor pe piaŃa bancară
românească.
Aşa cum am observat, implicarea capitalului străin faŃă de România se
desfăşoară tot mai puŃin pe cale internaŃională şi din ce în ce mai mult pe baze
globale, respectiv prin credite şi angajamente ale băncilor multinaŃionale implantate în
România într-o formă sau alta. Caracterul global al activităŃii bancare din România
poate fi analizat54 la modul cel mai simplu, dar şi cel mai elocvent în acelaşi timp,
prin pătrunderea efectivă a băncilor străine în România. Prin această pătrundere
efectivă înŃelegem intrarea şi creşterea (fie organică sau prin preluări, achiziŃii sau
fuziuni, fie în forma subsidiarelor sau a sucursalelor) prezenŃei şi implicării băncilor
multinaŃionale în România.
Pătrunderea acestor bănci s-a realizat pe fondul liberalizării economice şi
politice de după 1989 în România şi în contextul mai general al expansiunii băncilor
străine în Europa Centrală şi de Est. Pentru cazul României, în luna august 2006 am
realizat un studiu empiric, pornind de la un chestionar la care au răspuns un număr de
20 manageri de nivel top şi middle din bănci străine din România. Rezultatele acestui
chestionar, chestionar care s-a referit în prima parte la motivaŃiile intrării pe piaŃa
românească, sunt, în esenŃă, următoarele:
- principalele motive care au determinat băncile străine să intre în România
sunt, în ordinea importanŃei: căutarea de noi oportunităŃi de afaceri, strategia
generală de expansiune, furnizarea de servicii bancare clienŃilor străini
existenŃi şi urmarea lor în expansiunea în România;
- principalele activităŃi preferate de băncile străine sunt: finanŃarea corporatistă,
finanŃarea comerŃului internaŃional şi operaŃiunile valutare, precum şi
activităŃile de natura managementul activelor, tranzacŃiilor cu derivate,
consiliere, alte activităŃi;
- principalele atracŃii exercitate de România au fost considerate, la distanŃă
foarte mică unele de altele: dimensiunile pieŃei şi ritmul de dezvoltare,
oportunităŃile de expansiune şi câştigurile mari, ceea ce denotă caracterul
„oportunist” al expansiunii (de altfel un lucru normal într-o abordare
pragmatică), în căutarea de câştiguri şi oportunităŃi.
Toate aceste motive şi interese ale băncilor străine s-au modificat desigur în
decursul timpului, ducând treptat la o mai mare implicare locală a acestor bănci, spre
deosebire de intrările iniŃiale de la mijlocul anilor 1990. Modalitatea de expansiune s-

54
toate studiile referitoare la globalizarea activităŃii bancare şi penetrarea băncilor străine în Ńările
emergente utilizează aceiaşi indicatori. Nu mai cităm toate studiile pentru că ele au fost deja citate la
capitolul precedent, atât cele legate de penetrarea băncilor străine în Europa Centrală şi de Est cât şi în
celelalte Ńări emergente, din America Latină şi Asia

16
a schimbat de asemenea, în sensul că marile investiŃii greenfield au fost realizate
acum 10 ani, astăzi expansiunea realizându-se mai mult pe calea preluării unor bănci
existente, fie prin procesul de privatizare fie prin preluarea unor bănci private mai
mici. De altfel, aceasta este şi calea pe care 92% dintre managerii intervievaŃi au
menŃionat-o pentru expansiunea viitoare.
În ceea ce priveşte evoluŃia numărului băncilor străine şi a numărului total de
bănci, constatăm că, la sfârşitul anului 2005, sectorul bancar românesc cuprindea 33
de bănci, la care se adăugau 6 sucursale ale băncilor străine, în total deci 39 bănci.
Aceasta reflectă un trend de reducere a numărului de bănci, care în 1998 ajunsese la
45. Pe acest fond de concentrare (manifestat prin reducerea numărului de bănci) dar şi
de concurenŃă datorită numărului încă relativ mare de bănci, observăm o creştere a
numărului de bănci străine, fie că vorbim de sucursalele băncilor străine (persoane
juridice străine), fie de subsidiarele băncilor străine în România (persoane juridice
române). Astfel, numărul băncilor cu capital privat majoritar străin şi al sucursalelor
băncilor străine a crescut constant după 199555, de la 15 în 1995 la 30 în anul 200556.
O menŃiune: chiar dacă în numărul total de bănci cota băncilor străine nu este constant
crescătoare, în ceea ce priveşte ponderea în activele bilanŃiere, aceasta se majorează
continuu, de la 20% în 1998 la 62,2% în 200557, fapt ce demonstrează întărirea
poziŃiei lor în cadrul sectorului bancar.
ObservaŃiile pe care le-am realizat cu privire la rolul băncilor străine în
asigurarea performanŃelor sistemului bancar arată dinamismul mai mare al acestora
comparativ cu băncile autohtone, reflectat în implicarea mai mare în creditare. Acest
fapt se datorează atât accesului la sursele de finanŃare mai ieftine provenind de la
băncile mamă sau de la alte bănci din grup, cât şi unei mai mari apetenŃe pentru
asumarea de riscuri, dacă acestea sunt perfect acoperite. ReputaŃia bună de care se
bucură băncile multinaŃionale exercită o atracŃie asupra clienŃilor, atracŃie care,
coroborată cu calitatea produselor şi serviciilor oferite şi cu dobânzile competitive
practicate, a dus la expansiunea acestora în termeni de cotă de piaŃă şi la
profitabilitatea lor ridicată.
Întreaga cercetare pe care am realizat-o utilizând datele efective din bilanŃurile
băncilor comerciale şi din rapoartele BNR, completate cu ancheta în rândul
managerilor de bănci indică rolul pozitiv pe care băncile străine l-au jucat în procesul
de consolidare şi de creştere a performanŃelor sistemului bancar românesc. Nu există
evidenŃe ale unei eventuale subordonări a economiei faŃă de interesele unor grupuri
din afara Ńării, iar patriotismul fals înŃeles nu trebuie să orbească gândirea pragmatică,
în contextul actual. Nu trebuie pierdut din vedere că România a trecut prin crize
bancare puternice în anii 1997-1999, crize generate de băncile autohtone, în principal
cele de stat, dar şi de cele private. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere
contextul mai general actual: liberalizarea completă a contului de capital la 1
septembrie 2006 şi aderarea la Uniunea Europeană, care va face ca băncile străine să
poată opera în România mai uşor, nemaifiind obligate să obŃină o licenŃă din partea
BNR. Oricum, România este deja una dintre Ńările cu cea mai mare dominaŃie a
băncilor străine în sistemul bancar (88% din active, după privatizarea BCR, iar după
privatizarea CEC activele bancare controlate de străini vor depăşi 92%). Aceasta nu
înseamnă că băncile străine trebuie considerat neapărat mai bune, dată fiind şi
eterogenitatea lor. Pe piaŃa românească sunt prezente şi bănci multinaŃionale de
prestigiu, dar şi foarte multe bănci regionale. Criteriile de selecŃie trebuie să fie şi vor
55
primul an pentru care BNR oferă astfel de situaŃii
56
cf. BNR, Raport anual 2003, Raport anual 2005
57
idem

17
fi cele strict de performanŃă, indiferent de natura capitalului, autohton sau străin. Am
putea spune chiar, dacă afirmaŃia nu pare hazardată, că sistemul bancar românesc ar fi
ajuns dominat de băncile străine chiar şi prin dezvoltarea organică a acestora, în lipsa
privatizărilor58. O simplă privire a evoluŃiei cotelor de piaŃă ale principalelor bănci
doar în ultimii 7 ani (1998-2005) arată că, de exemplu, BCR (inclusiv Bancorex) a
pierdut în aceşti ani 40% din cota sa de piaŃă (dacă în 1998 avea, împreună cu
Bancorex, 41,4% din activele sistemului bancar, în 2005 ajunsese la 25,7%59. Cotele
de piaŃă pierdute de BCR şi de alte bănci (CEC) au fost trecute în special în contul
băncilor multinaŃionale care s-au dezvoltat de la zero şi al celor privatizate prin
investitori strategici (BRD-GSG). Unele bănci privatizate (Raiffeisen, Bancpost) nu
au obŃinut, totuşi, performanŃe la fel de notabile ca BRD-GSG.
Sigur că simpla existenŃă a unor bănci străine nu asigură de la sine stabilitatea
sistemului, respectiv capacitatea sistemului financiar de a aloca eficient resursele
economice, de a gestiona riscurile financiare şi de a face faŃă şocurilor sistemice pe
bază durabilă; uneori, chiar dimpotrivă. Rolul fundamental în asigurarea stabilităŃii
sistemului bancar revine Băncii NaŃionale. Acest rol natural al băncilor centrale este
justificat în primul rând prin poziŃia băncii centrale de unic furnizor de lichiditate
primară în vederea finalizării plăŃilor şi de decident în organizarea şi funcŃionarea
sistemului de plăŃi. De asemenea, o bancă centrală este interesată în cel mai înalt grad
în buna funcŃionare a sistemului bancar pentru asigurarea eficacităŃii mecanismului de
transmisie a impulsurilor monetare. Instabilitatea financiară conduce automat la
reducerea masei monetare şi creşterea puternică a cererii de bani ai băncii centrale,
situaŃie în care autoritatea monetară va fi obligată să injecteze lichiditate pentru
asigurarea stabilităŃii monetare. În ultimii ani, importanŃa asigurării stabilităŃii
financiare a crescut semnificativ, atât la nivelul autorităŃilor monetare, cât şi la cel al
instituŃiilor financiare internaŃionale, reflectând, pe de o parte, expansiunea şi
liberalizarea sistemelor financiare, iar pe de altă parte, incidenŃa unor crize financiare
sau şocuri exogene cu consecinŃe naŃionale şi internaŃionale negative deosebit de mari
(crizele financiare din Asia de Est în principal)60.
Una dintre direcŃiile prioritare de acŃiune pentru banca centrală priveşte
armonizarea cu cadrul legal, instituŃional şi de supraveghere al Uniunii Europene,
spaŃiu caracterizat prin larga liberalizare a circulaŃiei mărfurilor, serviciilor,
capitalului şi (mai puŃin) forŃei de muncă. Aplicarea cu succes a reglementărilor
europene depinde de existenŃa unor condiŃii prealabile stabilite de Comitetul de la
Basel şi care au o mare relevanŃă şi pentru cazul României: politici macroeconomice
sănătoase şi durabile; infrastructura publică dezvoltată; disciplina de piaŃă eficace;
proceduri corespunzătoare pentru rezolvarea eficientă a problemelor băncilor;
mecanisme de protecŃie sistemică.
Armonizarea standardelor şi corelarea lor cu cele cuprinse în Acordul Basel II
(Directiva nr. 12 din 2000, revizuită şi actualizată) vor conduce, pe de o parte, la
asigurarea unui cadru mai flexibil pentru stabilirea cerinŃelor de adecvare a
capitalului, în funcŃie de profilul de risc al instituŃiilor de credit, iar pe de altă parte, la
crearea premiselor pentru stabilitatea sistemului financiar. Reglementările cuprinse în
cei trei piloni ai Acordului Basel II privesc tocmai aceste cerinŃe legate de capitalurile
necesare pentru acoperirea riscurilor principale (riscul de credit, de piaŃă şi

58
privatizarea băncilor a fost o opŃiune îmbrăŃişată de România prin angajamentele internaŃionale (v.
IMF, România – Request for stand-by arrangement, October 2001 şi BNR , Strategia de dezvoltare a
sistemului bancar pe termen mediu)
59
cf. Rapoartele anuale BNR 1998-2005
60
BNR Raport anual 2005, pp. 57-58

18
operaŃional), de supravegherea adecvării capitalului şi întărirea disciplinei de piaŃă.
De asemenea, îmbunătăŃirea sistemului de supraveghere mai presupune îmbunătăŃirea
sistemelor de control intern ale băncilor, reglementarea expunerilor mari şi a expunerilor
faŃă de persoanele aflate în relaŃie specială cu băncile, supravegherea pe baze
consolidate, în contextul în care majoritatea băncilor sunt membre ale unor
conglomerate financiare.
Cu atât mai mult în condiŃiile unui sistem bancar dominat de bănci străine,
implicarea băncii centrale în monitorizarea, analiza şi evaluarea sistemelor financiare
naŃionale şi a principalelor pieŃe internaŃionale şi eficienŃa aceste intervenŃii sunt
determinante pentru stabilitatea sistemului. Să nu uităm că băncile străine au mai
multă libertate de mişcare în afara graniŃelor Ńării, iar o serie de măsuri luate de banca
centrală se pot dovedi ineficiente. Un exemplu foarte recent în acest sens îl furnizează
restricŃiile impuse de Banca NaŃională asupra creditelor în valută, care reprezintă în
prezent unul dintre riscurile cele mai mari din sistemul bancar în prezent. Într-adevăr,
în urma acestor restricŃii, marile bănci aparŃinând unor grupuri externe au continuat să
acorde credite în valută, externalizând o parte a acestora prin înregistrarea lor în
bilanŃurile băncilor mamă sau ale altor bănci „surori” din grup61.
Teza se încheie cu prezentarea concluziilor finale şi a posibilelor evoluŃii
viitoare. Principalele idei desprinse privesc:
• Globalizarea şi mutaŃiile asociate acesteia au transformat sistemele financiare,
prin întărirea legăturii între bănci şi pieŃele financiare;
• Băncile au profitat de mutaŃiile aduse de globalizarea financiară; ele au
evoluat şi şi-au adaptat activitatea la noile realităŃi;
• Marile bănci sunt actorii principali ai globalizării financiare;
• Băncile îşi redefinesc permanent activitatea;
• Restructurarea sectorului bancar răspunde unei logici industriale şi financiare;
• Reglementările bancare se sprijină pe o coordonare tot mai puternică între
autorităŃi, pieŃe şi instituŃii;
• Băncile europene se confruntă cu o triplă provocare, în căutarea atingerii
performanŃelor: creşterea eficienŃei, consolidarea, internaŃionalizarea şi
promovarea unei strategii de expansiune globală
• La nivelul Europei Centrale şi de Est, nivelul ridicat al prezenŃei băncilor
occidentale şi integrarea tot mai mare fac ca oferta de credit în aceste Ńări să
devină mai sensibilă la evoluŃiile economice externe. Ca urmare, sistemele
bancare ale acestor Ńări se confruntă cu câteva provocări majore: cooperarea
în sfera reglementărilor prudenŃiale între Estul şi Vestul Europei,
sustenabilitatea pe termen mediu şi lung a expansiunii creditului în regiune;
perspectiva adoptării euro. Aceasta din urmă, asociată cu pierderea
flexibilităŃii cursului de schimb, implică necesitatea asigurării unei
flexibilităŃi a economiilor naŃionale ale noilor state membre ale Uniunii
Europene, pentru a putea face faŃă şocurilor reale şi financiare fără a recurge
la ajustări ale cursului de schimb. Noile state membre, cu o largă prezenŃă a
băncilor străine, trebuie să se gândească bine înainte de a renunŃa prematur la
flexibilitatea cursului de schimb: aceasta ar putea fi necesară nu doar în
timpul episoadelor de instabilitate financiară, ci şi în perioadele normale.

61
se estimează ca băncile au mutat astfel peste graniŃă credite de cca. 3 miliarde euro, practica
externalizării fiind îmbrăŃişată de practic toate băncile străine: HVB, Raiffeisen, Bancpost, ING etc.
Rezultatul a fost din punct de vedere statistic reflectat în creşterea datoriei private externe, numai cea
pe termen scurt crescând cu 40% în 3 luni (martie-iunie 2006) – cf. Ziarul financiar 1 septembrie 2006

19
IV. BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi studii:

1. Adda, J., La mondialisation de l'économie, Ed. La Découverte, Paris, 2001


2. Aglietta, M., Macroeconomie financiară, Bucureşti, Editura Coresi, f.a.
3. Aglietta, M., L économie mondiale 2000, Paris, Ed. La Découverte, 1999
4. Ahumada, L., Banking Market Structure and Monetary Policy, Central Bank of Chile,
Santiago, 2004
5. Aliber, R., International Banking: A Survey, în “Journal of Money, Credit and Banking”, XVI,
part 2, 1984
6. Amel, D. şi Starr-McCluer, Martha, Market Definition in Banking: Recent Evidence, Federal
Reserve Board of Governors, 2001
7. Ayadi, R. et al., Les restructurations bancaires en Europe, OFCE, Paris, 2002
8. Ayadi, R., Mergers and acquisitions in European Banking: overview, prospects and future
research, CEPS, 2004
9. Baldwin, R. E. şi Martin, P., Two Waves of Globalisation: Superficial Similarities,
Fundamental Differences, NBER Working Paper 6904/1999
10. Barber, B., Jihad vs. McWorld, Editura Incitatus, Bucureşti, 2002
11. Bari, I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003
12. Bari, I., Globalizarea economiei, Editura Economică, Bucuresti, 2005
13. Bari, I. I., Restructurarea relaŃiilor financiar-valutare internaŃionale, teză de doctorat (cond.
şt. prof. univ. dr. Ovidiu Rujan), Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2006
14. Barnet, R. J. şi Cavanagh, J., Global Dreams: Imperial Corporations and the New World
Order, Simon and Schuster, New York, 1994
15. Barth, J., Caprio, G. şi Levine, R., Banking Systems Around the Globe: Do Regulation and
Ownership Affect Performance and Stability?, în “Financial Supervision and Regulation:
What Works and What Doesn’t?”, Ed. Frederick Mishkin, NBER, 2001
16. Basno, C. şi Dardac, N., Integrarea monetar-bancară europeană, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2001
17. Baudassé T. şi Montalieu T., Une note sur la crise du péso, Document de recherche du LEO,
no. 20/1996
18. Bauman, Z., Modernitatea lichidă, Editura Antet, 2000
19. Bădulescu, D., EvoluŃii contradictorii în activitatea bancară internaŃională, în „Analele
UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice, tom V, 1996, pp. 160-162;
20. Bădulescu, D. şi Bădulescu, Alina, Noua Europă şi moneda sa: euro, Editura UniversităŃii din
Oradea, 2000
21. Bădulescu, D., Management bancar-note de curs, Universitatea din Oradea, 2001
22. Bădulescu, Alina şi Bădulescu, D., Aspecte ale privatizării băncilor româneşti, în „Revista
română de istorie bancară”, nr. 1/2001
23. Bădulescu, Alina şi Bădulescu, D., Internetul şi expansiunea serviciilor bancare , în „Revista
română de istorie bancară”, nr. 1/2001
24. Bădulescu, D., Locul şi rolul instituŃiilor specializate ale Uniunii Economice şi Monetare în
procesul de integrare monetară, în “ConfluenŃe” nr. 5/2001
25. Bădulescu, D., Uniunea economică şi monetară şi moneda sa: euro, în “ConfluenŃe” nr.
5/2001
26. Bădulescu, D., Sisteme naŃionale de decontări în Ńări ale Uniunii Europene, în “Analele
UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe economice, tom XI/2002, pp. 28-31
27. Bădulescu, D., InstituŃii monetare centrale ale Uniunii Economice şi Monetare, în “Analele
UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe economice, tom XI/2002, pp. 32-37
28. Bădulescu, D., Euro şi sistemul de plăŃi trans-europene TARGET, în „Analele UniversităŃii
din Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice, tom XII, 2003, pp. 358-360
29. Bădulescu, D., Rolul şi locul Băncii Europene de InvestiŃii în arhitectura Uniunii Economice
şi Monetare, în „Analele UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice, tom XII, 2003,
pp. 361-362
30. Bădulescu, D., Modificări ale politicilor monetare ale băncilor centrale în anii '90, în
„Analele UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice, tom XIII/2004, pp. 39-43

20
31. Bădulescu, D., Aspecte cu privire la apariŃia, dezvoltarea şi obiectivele băncilor centrale, în
„Analele UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice, tom XIII/2004, pp. 44-49
32. Bădulescu, D., Bădulescu, Alina, FinanŃarea externă – dimensiuni şi efecte asupra Ńărilor în
curs de dezvoltare (II – De la criza datoriei suverane la crizele financiare sistemice), în
volumul Sesiunii internaŃionale de comunicări ştiinŃifice „Integrare şi globalizare”, vol. I,
Editura UniversităŃii din Piteşti, 2005
33. Bădulescu, D., Aspecte privind funcŃiile băncilor centrale (I), în „Analele UniversităŃii din
Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice, tom XIV/2005, pp. 526-530
34. Bădulescu, D., Aspecte privind funcŃiile băncilor centrale (II), în „Analele UniversităŃii din
Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice, tom XIV/2005, pp. 531-535
35. Bădulescu, D., Bădulescu, Alina, Aspecte ale globalizării financiare, în Analele UniversităŃii
Tibiscus, Timişoara, 2005
36. Bădulescu, D., Caracteristici şi tendinŃe în activitatea băncilor comerciale şi universale, în
volumul ConferinŃei ştiinŃifice internaŃionale Economie şi globalizare ECOTREND 2005,
Universitatea C. Brâncuşi Tg. Jiu, 3-4 iunie 2005
37. Bădulescu, D., ParticularităŃi naŃionale ale băncilor comerciale, în volumul ConferinŃei
ştiinŃifice internaŃionale Economie şi globalizare ECOTREND 2005, Universitatea C.
Brâncuşi Tg. Jiu, 3-4 iunie 2005
38. Bădulescu, D., Cauzele şi raŃiunile globalizării. O abordare sistemică, în volumul „TendinŃe
actuale ale aplicaŃiilor ciberneticii”, Academia de Cibernetică Ştefan Odobleja, Universitatea
din Oradea, 2005
39. Bădulescu, D., Aspecte privind locul şi poziŃia băncilor străine în peisajul băncilor
comerciale din România (I), în „Analele UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice,
tom XV/2006, pp. 522-526
40. Bădulescu, D., Aspecte privind locul şi poziŃia băncilor străine în peisajul băncilor
comerciale din România (II), în „Analele UniversităŃii din Oradea”, seria ŞtiinŃe Economice,
tom XV/2006, pp. 527-530
41. Bădulescu, D., Beneficii şi riscuri asociate pătrunderii capitalului străin în sectorul bancar,
prezentare făcută cu ocazia „Zilei economistului”, Universitatea din Oradea, Facultatea de
ŞtiinŃe Economice, 23 noiembrie 2006
42. Bădulescu, D., Abordări şi controverse cu privire la existenŃa globalizării, în volumul
ConferinŃei ştiinŃifice internaŃionale Economie şi globalizare ECOTREND 2006, Universitatea
C. Brâncuşi Tg. Jiu, 24-25 noiembrie 2006
43. Bădulescu, D., Abordări şi semnificaŃii asociate conceptului de globalizare, în volumul
ConferinŃei ştiinŃifice internaŃionale Economie şi globalizare ECOTREND 2006, Universitatea
C. Brâncuşi Tg. Jiu, 24-25 noiembrie 2006
44. Beatty, J., Lumea în viziunea lui Peter Drucker, Editura Teora, Bucureşti, 1998
45. Beck, Ulrich, Ce este globalizarea? Erori ale globalismului – răspunsuri la globalizare,
Editura Trei, Bucureşti, 2003
46. Beck, T., Demirgüç-Kunt, A. şi Maksimovic, V., Bank Competition and Access to Finance:
International Evidence, în „Journal of Money, Credit and Banking”, vol. 36, nr. 3/2004
47. Becker, J., La reciente crisis financiera en Argentina, Brasil y Uruguay. Analisis
comparative, IMF Working Paper, 2003
48. Bellon, J. B. şi Pastré, O., Reflexions sur les métiers bancaires, în O. Pastré (ed.)., „La
nouvelle économie bancaire”, Paris, 2005
49. Berea, A. O. şi Berea, O. A., Orientări în activitatea bancară contemporană, Editura Expert,
Bucureşti, 1999
50. Berger, A. et al., Globalization of Financial Institutions: Evidence from Cross-Border
Banking Performance, Brookings-Wharton papers on Financial Services, nr. 3/2000
51. Berger, A., Klapper, L. şi Udell, G., The ability of banks to lend to informationally opaque
small businesses, în “Journal of Banking and Finance” 25/2001
52. Berger, A. N. et al., To what extent will the banking industry be globalized? A study of bank
nationality and reach in 20 European nations, în “Journal of Banking and Finance”, nr.
27/2003
53. Béat J., L’échec du modèle thailandais: révélateur de la crise, în “Problèmes économiques”,
no. 2559/1998
54. Birdsall, N. şi de la Torre, A., Washington Contentious: Economic Policies for Social Equity
in Latin America, Carnegie Endowment for International Peace and Inter-American Dialogue,
2001

21
55. Bogdan, ConstanŃa şi Platon, A., Capitalul străin în societăŃile autonome din România în
perioada interbelică, Bucureşti, Editura Academiei, 1981
56. Bonin, J. Mizsei, K., Szekely, I. şi Wachtel, P., Banking in Transition Economies: Developing
Market Oriented Banking Sectors in Eastern Europe, Edward Elgar Ed., 1998
57. Bonin, J., Banking in the Balkans: the structure of banking sectors in Southeastern Europe, în
„Economic Systems”, 28/2004
58. Bonin, J., Hasan, I. şi Wachtel, P., Privatization matters: Bank efficiency in transition
countries, în “Journal of Banking and Finance”, 29/2005
59. Borio, C. şi Kostas, T., Restructuring in the global banking industry, BIS Quarterly Review,
August 1999
60. Bourguinat, H., Finance internationale, Thémis, PUF, 1992
61. Bozga, M., The Romanian Banking System Catching up on Europe, prezentare făcută la
Londra, disponibilă pe site-ul BNR
62. Bran, P. şi Costică, Ionela, Economica activităŃii financiare şi monetare internaŃionale,
Editura Economică, Bucureşti, 2003
63. Brecher, J. şi Costello, T., Global Village or Global Pillage: Economic Reconstruction from
the Bottom Up, South End Press, Boston, 1994
64. Buch, Claudia şi DeLong, G., Cross-Border Bank Mergers: What Lures the Rare Animal?,
Kiel Institute of World Economics, 2001
65. Burciu, A.; Sandu, P. şi Sandu, Gh., Activitatea bancară internaŃională, Editura Economică,
Bucureşti, 1999
66. Calomiris, C.W. şi Karceski, J., Is the bank merger wave of the 1990s efficient? Lessons from
nine case studies in mergers and productivity, University of Chicago, 1998
67. Cardim de Carvalho, F. J., New Competitive Stategies of Foreign Banks in Large Emerging
Economies: The Case of Brazil, în „Banca Nazionale del Lavoro Quarterly Review”, nr.
213/2000
68. Casson, M. C., Internationalisation of the firm as a learning process: a model of geographical
and industrial diversification, în „Revue d'économie industrielle”, special issue, 1995
69. Castells, M., The Rise of the Network Society, Blackwell, Oxford, 1996
70. Chirovici, E. O., NaŃiunea virtuală. Eseu despre globalizare, Editura Polirom, Iaşi, 2001
71. Choi, S. R. şi Tschoegl, A. E., Banks and the worlds financial centres 1970-1980, în:
Hermann, H. şi Lipsey, R., „Foreign Direct Investment in the Real and Financial Sector of
Industrial Countries”, Springer Verlag, Berlin, 2003
72. Claessens, S., Banking Reform in Transition Countries, Policy Research Working Paper nr.
1642/1997, Washington, D.C., The World Bank
73. Claessens, S., Demirgüç-Kunt, A. şi Huizinga, H., How does foreign entry affect domestic
banking markets?, în “Journal of Banking and Finance”, 25(5)/2001
74. Claessens, S. şi Laeven, L., What drives bank competition? Some international evidence,
World Bank Conference on Bank Concentration and Competition, Washington, 3-4 aprilie
2003
75. Clarke, G., Cull, R. şi Shirley, Mary, Bank privatization in developing countries: A Summary
of Lessons and Findings, în “Journal of Banking and Finance” nr. 29/2005
76. Cordellier, S., Mondializarea dincolo de mituri, Editura Trei, Bucureşti, 2001
77. Corm, G., Noua dezordine economică mondială la izvoarele insucceselor dezvoltării, Editura
Dacia, Cluj Napoca, 1996
78. Coyle, Diane, Guvernarea economiei mondiale, Editura Antet, f.a.
79. CreŃoiu, Gh., Cornescu, V. şi Bucur, I., Economie, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2003
80. Croitoru, L. şi Târhoacă, C., Utilizarea curbei randamentelor pentru evaluarea anticipaŃiilor
sistemului bancar despre starea economiei româneşti, Mimeo, Bucureşti, 2002
81. Croitoru, L., Russu, C. şi Târhoacă, C., Politica industrială a României din perspectiva
aderării la Uniunea Europeană: neutralitate vs. selectivitate, Studiu de impact în vederea
preaderării nr. 13/2004
82. Crystal, J. S., Dages, B. G. şi Goldberg, L. S., Has foreign bank entry led to sounder banks in
Latin America?, în „Current Issues in Economics and Finance” nr. 8/2002
83. D'Agostino, S., La mondialisation, Ed. Bréal, 2002
84. Dages, B. G., Goldberg, L. S. şi Kinney, D., Foreign and Domestic Bank Participation in
Emerging Markets: Lessons from Mexico and Argentina, în „Federal Reserve Bank of New
York Economic Policy Review”, 2000
85. Dăianu, D., Arieratele intra-întreprinderi în economia de tranziŃie, în „Oeconomica”, vol.
4/1993

22
86. Dăianu, D., Încotro se îndreaptă Ńările postcomuniste. Curente economice în pragul secolului,
Editura Polirom, Iaşi, 2000
87. Dăianu, D., Globalizarea: între elogii şi respingere, în: Dăianu, D. şi Vrânceanu, R.,
„România şi Uniunea Europeană”, Editura Polirom, Iaşi, 2002
88. De Boissieu, C., La restructuration bancaire et financière, Paris, 2001
89. De Carmoy, H., La banque du XXI-e siecle, Odile Jacob, Paris, 1995
90. De Haas, R. şi Van Lelyveld, I., Foreign bank penetration and private sector credit in Central
and Eastern Europe, în “Journal of Emerging Market Finance”, 3/2004
91. De Haas, R. şi van Lelyveld, I., Foreign banks and credit stability in Central and Eastern
Europe. A panel data analysis, în “Journal of Banking and Finance”, 30/2005
92. De Haas, R., Multinational Banks and Credit growth in Transition Economies, Universiteit
Utrecht, 2006
93. De Young R., Goldberg, L. şi White, L., Youth, adolescence, and maturity of banks: credit
availability to small businesses in an era of banking consolidation, în “Journal of Banking and
Finance” 23/1999
94. Demine, J., Banking in Europe: Past, Present and Future, în: Gaspar, V. et al., „The
Transformation of the European Financial system”, BCE, 2003
95. Demirgüç-Kunt, A., Levine, R. şi Min, H., Opening to foreign banks: issues of stability,
efficiency and growth, în S. Lee (ed.), ”The implications of globalisation of world financial
markets”, Seul, 2002
96. Diaz, B. et. al., Bank acquisitions and performance: evidence from a panel of European credit
entities, în “Journal of Economics and Business” 56/2004
97. Dimova, Dyliana, The Benefits of Privatizing Banks to Strategic Foreign Investors: A Survey
of Central and Eastern Europe, teză de doctorat, Stanford University, 2004,
www.econ.stanford.edu/academics/Honors_Theses/Theses_2004/Dimova.pdf
98. Dodescu, Anca, Statul şi economia de piaŃă, Editura Economică, Bucureşti, 2000
99. Drucker, P., RealităŃile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1999
100. Engerer, Hella şi Schrooten, M., Do foreign banks improve financial performane? Evidence
from EU accession countries, DIW, Berlin, 2004
101. Escudé, G, Burdisso, T., Catena, M., D’Amato, L., McCandless, G. şi Murphy, T., Las
MIPyMES y el Mercado de crédito en la Argentina, Working document 15/2001, Central
Bank of the Argentine Republic
102. Farrell, Diana; Key, Aneta şi Shavers, T., Mapping the Global Capital, în “The McKinsey
Quaterly”, Special Edition “Value and Performance”, 2005
103. Filipescu, N., Occidentalizarea postcomunistă, Editura Polirom, Iaşi, 2002
104. Fisher, A. şi Molyneux, P., A note on the determinants of foreign bank activity in London
between 1980 and 1989, în „Applied Financial Economics”, nr. 6/1996
105. Fontanel, J. (ed.), Civilisations, globalisation, guerre. Discours d'économistes, Presses
Universitaires de Grenoble, 2003
106. Friedman, T., Lexus şi măslinul, Editura FundaŃiei Pro, Bucureşti, 2001
107. Fukuyama, F., Încredere. VirtuŃile sociale şi crearea prosperităŃii, Editura Antet, f.a.
108. Gaftoniuc, Simona, Practici bancare internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995
109. Gallego, S., García Herrero, A. şi Luna, C., Investing in the Financial Sector of Emerging
Countries: Potential Risks and How to Manage Them, Banca Reglementelor InternaŃionale,
2005
110. Gardels, N., Schimbarea ordinii globale văzută de marii lideri ai lumii, Editura Antet, f.a.
111. Gardo, S., Romania. Knockin’ on EU Doors, în „Banking in South-Eastern Europe”, Bank
Austria Creditanstaldt Report, septembrie 2005
112. Gardner, Ed. şi Molyneux, P., Changes in Western European Banking, London, Unwin
Hyman, 1990
113. Gaspar, V. et al, The Transformation of the European Financial System, BCE, 2003
114. Geithner, T., Implications of growth in credit derivatives for financial stability, BIS Review
55/2006
115. Geoffron, P. şi Saïdane, D., Du réseau aux réseaux: concurrence et surcapacités dans
l'industrie bancaire, în „Revue d'économie industrielle” nr. 78/1996
116. Georgescu, F., Basel II – o nouă etapă pentru modernizarea sistemului bancar românsc,
Banca NaŃională a României, noiembrie 2005
117. Georgescu, F., Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementărilor Basel II în sistemul bancar
românesc, Banca NaŃională a României, februarie 2006
118. Giddens, A., The Consequences of Modernity, Polity Press, Cambridge, 1990

23
119. Giddens, A., Globalization: a keynote address, în „UNRISD News”, 15/1996
120. Giddens, A., A treia cale. Renaşterea social-democraŃiei, Editura Polirom, Iaşi, 2001
121. Gierszewska, G. (ed.), Banki Zagranicz ne w Polsce , Zeszyty PBR-Case no. 24, 1996
122. Gillian, G., Asigurarea depozitelor: Practici actuale şi cele mai bune practici, IMF Working
Paper No. 99/54, aprilie 1999
123. Gilpin, R., Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global, Editura
Polirom, Iaşi, 2004
124. Goldberg, L. S., When is US bank lending to emerging markets volatile?, NBER Working
Paper 8209/2001
125. Goldberg, L., Financial-sector FDI and host countries; new and old lessons, NBER Working
Paper No. 10441/2004
126. Gordon, M. şi Shapiro, E., Capital Equipment Analysis: the Required rate of Profit, în
“Management Science”, nr. 3/1956
127. Gore, C., The Rise and Fall of the Washington Consensus as a Paradigm for Developing
Countries, în “World Development”, vol. 28, nr. 5/2000
128. Green, C., Murinde, V. şi Nikolov, I., Are Foreign Banks in Central and Eastern Europe more
Efficient than Domestic Banks?, lucrare prezentată la Colocviul internaŃional Stability and
Efficiency of Financial Markets in Central and Eastern Europe, 12-14 iunie 2003, Talin
(http://magpie.lboro.ac.uk/dspace/bitstream/2134/350/1/erp03-05.pdf)
129. Grubel, H., A Theory of Multinational Banking, în “Banca Nazionale del Lavoro Quarterly
Review”, nr. 123/1977
130. Hannan, T. H., Bank commercial loans markets and the role of market structure : evidence
from surveys of commercial lending, în “Journal of Banking and Finance”, nr. 15/1991
131. Havrylchyk, Olena, Efficiency of the Polish banking industry: foreign vs national banks,
lucrare prezentată la Colocviul internaŃional Stability and Efficiency of Financial Markets in
Central and Eastern Europe, 12-14 iunie 2003, Talin
132. Havrylchyk, Olena şi Jurzyk, Emilia, Profitability of foreign and domestic banks in Central
and Eastern Europe: does the mode of entry matter?, www.eu-financial-
system.org/Nov2005_Papers/Havrylchyk_Jurzyk.pdf
133. Hawkins, J. şi Dubravko, M., The banking industry in the emerging market economies:
competition, consolidation and systemic stability – an overview, în “The banking industry in
the emerging market economies”, BIS Papers, nr. 4, August 2001
134. Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D. şi Perraton, J., Transformări globale. Politică, economie
şi cultură, Editura Polirom, Iaşi, 2004
135. Hermann, H. şi Lipsey, R., Foreign Direct Investment in the Real and Financial Sector of
Industrial Countries, Springer Verlag, Berlin, 2003
136. Hirst, P. şi Thompson, G., Globalizarea sub semnul întrebării. Economia internaŃională şi
posibilităŃi de guvernare, Editura Trei, Bucureşti, 2002
137. Hoogvelt, A., Globalization and the Postcolonial World: The New Political Economy of
Development, Macmillan, London, 1997
138. Hoschka, T., Cross-Border Entry in European Retail Financial Services, London, 1993
139. Huntington, S. P., Ciocnirea civilizaŃiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, f.a.
140. Iordan, Marioara; Iordache, Floarea şi Chilian, Mihaela, Sistemul bancar românesc în
perioada 1990-2003: restructurare în contextul integrării europene, Institutul de Prognoză
Economică, Bucureşti, 2005
141. Isărescu, M. C., ReflecŃii economice. PieŃe, bani, bănci, Editura Expert, Bucureşti, 2001
142. Jeanneau, S. şi Micu, M., Determinants of international bank lending to emerging market
countries, BIS Working Paper No. 112/2002
143. Jennar, R.-M., Pourquoi s'opposer à la globalisation, în vol. „Attac: Pour une mondialisation
à finalité humaine”, Attac, 2002
144. Jones, K. şi Critchfield, T., The Declining Number of U.S. Banking Organizations: Will the
Trend Continue?, Federal Deposit Insurance Corporation, 2004
145. Kauffer, R., CorporaŃiile americane în luptă contra Europei, Editura Incitatus, f.a.
146. Khoury, S. J., Dynamics of International Banking, Praeger, New York, 1980
147. Kim, T., International Money and Banking, Routledge, London, 1993
148. Kim, H. E. şi Lee, B. Y., The effects of foreign bank entry on the performance of private
domestic banks in Korea, 2003
149. KiriŃescu, C., Dobrescu, E. M., Băncile. Mică enciclopedie, Bucureşti, Editura, Expert, 1998
150. Konopielko, L., Foreign Banks Entry into Central and East European Markets: Motives and
Activities, în “Post-Communist Economies”, vol. 11, nr. 4/1999

24
151. Korten, D. C., CorporaŃiile conduc lumea, Editura Antet, 1995
152. Kouyoumdjian, M., Bank Industry Risk Analysis: Republic of Slovenia, London, Standard &
Poor’s, 2001
153. Kraft, E., Characteristics and behavior of foreign banks during and after the banking crisis.
în: The 5th Conference on Financial Sector Reform in Central and Eastern Europe - The
Impact of Foreign Bank Entry, Talin, 2002
154. Kregel, J. A., Universal banking, US banking reform and financial competition în EEC, 1992
155. Lee, S. (ed.), The implications of globalisation of world financial markets, Seul, 2002
156. Levitt, Theodore, The Globalization of Markets, în „Harvard Business Review”, mai-iunie
1983
157. Litan, E. R., Masson, P. şi Pomerleano, M., Open Doors: Foreign Participation in Financial
Systems in Developing Countries, Washington, D.C., Brookings Institution Press, 2001
158. Lubbers, R. şi Koorevaar, Jolanda, The Dynamic of Globalization, Tilburg University, 1998
159. Lubochinsky, Catherine şi Metais, J., La banque à géometrie variable, „Revue d'économie
financière”, nr. 12-13/1990
160. Maddison, A., Dynamic Forces in Capitalist Development, Oxford University Press, 1991
161. Magri, S., Mori, A. şi Rossi, P., The entry and the activity level of foreign banks in Italy: An
analysis of the determinants, Bank of Italy, 2004
162. MaliŃa, M., Zece mii de culturi, o singură civilizaŃie, Editura Nemira, Bucureşti, 1998
163. Marin, D., Economie contemporană – Ce este globalizarea?, Editura Economică, Bucureşti,
2000
164. Marin, D., Globalizarea şi aproximările ei, Editura Economică, Bucureşti, 2004
165. Martin, H.-P. şi Schumann, H., Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999
166. Martinez Peria, S. şi Mody, A., How foreign participation and market concentration impact
bank spreads: evidence from Latin America, World Bank Conference on Bank Concentration
and Competition, Washington, 2003
167. Martinez Peria, S., Powell, A. şi Vladkova Hollar, I., Banking on foreigners: The behavior of
international bank lending to Latin America, 1985–2000, World Bank Working Paper No.
2893/2002, Washington, DC
168. Mathieson, D. J. şi Roldos, J., Foreign banks in emerging markets, în: E. R. Litan, P. Masson
şi M. Pomerleano (ed.), “Open Doors: Foreign Participation in Financial Systems in
Developing Countries”, Washington, D.C., The Brookings Institution Press, 2001
169. Mathieson, D. J. şi Roldos, J., The Role of Foreign Bank in Emerging Market, în: E. R. Litan,
P. Masson şi M. Pomerleano (ed.), „Open Door. Foreign Participation in Financial System in
Developing Countries”, Washington, D.C., The Brookings Institutions, 2001
170. McCauley, R. şi Seth, R., Foreign bank credit to US corporations: the implications of offshore
loans, în “Federal Reserve Bank of New York Quarterly Review”, vol 17/1992
171. McGrew, A. şi Lewis, P. G., Global Politics: Globalization and the Nation States, The Polity
Press, Cambridge, 1993
172. Milanovič, B., The Two Faces of Globalization : Against Globalization as We Know it , în
“World Development”, vol. 31, nr. 4/2003
173. Molyneux, P., Altunbas, Y. şi Gardener, E. P. M., Efficiency in European Banking.
Chichester, John Wiley & Sons, 1996
174. Morgan, D. şi Strahan, P. E., Foreign bank entry and business volatility: Evidence from US
and other countries, în: Ahumada, L., „Banking Market Structure and Monetary Policy”,
Central Bank of Chile, Santiago, 2004
175. Murgu, N; Ştefănescu, P. şi Isărescu, M., Afaceri şi căderi financiare în lumea capitalului,
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1979
176. Naisbitt, J., Global Paradox: the Bigger the World Economy, the More Powerful Its Smallest
Players, Brealey, London, 1994
177. Nini, G, The role of local banks in promoting external finance, a study of syndicated lending
to emerging market borrowers, BIS Papers, 24 martie 2004
178. O’Rourke, K. şi Williamson, J., When did the Globalization Begin?, NBER Working Paper
7632/2000
179. Ohmae, K., The End of the Nation State, Free Press, New York, 1995
180. Ohmae, K., The Borderless World: Power and Strategy in the Interlinked Economy, Collins,
London, 1990
181. Olah, Gh., Economie mondială, Editura UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2000
182. Palmer, D., US bank exposure to emerging-market countries during recent financial crises, în
“Federal Reserve Bulletin”, February 2002

25
183. Păun, N., Bani şi bănci în structuri europene, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1995
184. Peek, J. şi Rosengren, E., Bank consolidation and small business lending: it’s not just bank
size that matters, în “Journal of Banking and Finance” 22 (6)/1998
185. Peek, J. şi Rosengren, E., Implications of the Globalization on the banking sector: The Latin
American Experience, în “New England Economic Review”, sept.-oct. 2000
186. Pilloff, S., Bank Merger Activity in the United States 1994-2003, Board of Governors of the
Federal Reserve System, staff study 176/2004
187. Pintea, Al. şi Ruscanu, Gh., Băncile în economia românească 1774-1995, Editura Economică,
Bucureşti, 1995
188. Pintjens, S., The Internationalisation of the Belgian Banking Sector: A Comparison with the
Netherlands, University of Antwerp (RUCA), WP 94/06, 1994
189. Pinto, B. şi Gurvich, E., Lessons from the Russian Crisis of 1998 and Recovery, IMF Working
Paper, 2004
190. Plihon, D., Couppey-Soubeyran, J. şi Saïdane, D., Les banques-acteurs de la globalisation
financière, La Documentation Française, Paris, 2006
191. Podzun de Buraschi, Marta, Crisis externas y financieras de la década del noventa, în
“Actualidad Económica” nr. 51/2001
192. Popescu, Maria D., Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Editura Expert, Bucureşti, 1999
193. Postelnicu, Gh. şi Postelnicu, C., Globalizarea economiei, Editura Economică, Bucureşti,
2000
194. Porter, M., Avantajul concurenŃial, Editura Teora, Bucureşti, 2001
195. Prasad, E., Rogoff, K., Wei, S. şi Kose, A., Effects of Financial Globalisation on Developing
Countries: Some Empirical Evidence, IMF, 2003
196. Pujals, G., Délocalisations et externalisations dans le secteur financier, Revue de l'OFCE nr.
94-2005
197. Rajan, R. şi Zingales, L., Banks and Markets: The Changing Character of European Finance,
în Gaspar, V. et al., „The Transformation of the European Financial system”, BCE, 2003
198. Reiser, O. L. şi Davies, B., Planetary Democracy: an Introduction to Scientific Humanism
and Applied Semantics, Creative Age Press, New York, 1944
199. Rey, Hélène, La mondialisation financière, www.princeton.edu/~hrey/mondialisationrev2.pdf
200. Rhoades, S. A., The Efficiency Effects of Bank Mergers: An Overview of Case Studies of 9
Mergers, în “Journal of Banking and Finance”, 22 (3)/1998
201. Ritzer, G., McDonaldizarea societăŃii, Editura Comunicare, Bucureşti, 2003
202. Robertson, D., A Markov View of Bank Consolidation: 1960-2000, WP 4/2001, Office of the
Comptroller of the Currency
203. Robertson, R., Globalization, Sage, London, 1992
204. Rodrik, D., Growth Strategies, Harvard University, mimeo,
http://www.ksg.harvard.edu/rodrik/
205. Rosa, J. J., Deux stratégies pour les entreprises et les États , în “Figaro Économie”, 18 mai
2001
206. Rosenau, J., Along the Domestic-Foreign Frontier, Cambridge University Press, 1997
207. Rotaru, C., Managementul performanŃei bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2001
208. Ruggie, J. G., Winning the Peace: America and World Order in the New Era, Columbia
University Press, New York, 1996
209. Rujan, Ov., Teorii şi modele în relaŃiile economice internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti,
1994
210. Rujan, Ov., Economie internaŃională, Editura Economică, Bucureşti, 2005
211. Savin, D., Bank restructuring in Slovenia: questions and answers, Moct-Most nr. 10/2000
212. Schembri, L., FDI in emerging markets by Canadian insurance companies: an overview,
Banca Reglementelor InternaŃionale, 2003, www.bis.org/publ/cgfs22ca2.pdf
213. Scholte, J. A., International Relations of Social Change, Open University Press, Buckingham,
1993
214. Scholte, J. A., Globalization and Social Change, Transnational Associations, Bruxelles, 1998
215. Scholte, J. A., Globalization – a Critical Introduction, St. Martin's Press, New York, 2000
216. Sebastian, M. şi Hernansanz, C., The Spanish bank Strategy in Latin America, SUERF, Paris,
WP 9/2000
217. Sitescu, P., Băncile comerciale, în „Enciclopedia României” vol. IV, Bucureşti, Editura
Imprimeria NaŃională, 1943
218. Soros, G., Criza capitalismului global. Societatea deschisă în primejdie, Editura Polirom, Iaşi,
1999

26
219. Soros, G., Despre globalizare, Editura Polirom, Iaşi, 2002
220. Spiridon, M., Bichi, C. şi Drăgulin, I., Sistemul bancar: dinamica reformei, slăbiciuni şi
provocări, CEROPE, 2002, www.cerope.ro/workingp.aspx
221. Stiglitz, J., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Bucureşti, Editura Economică, 2003
222. Stiglitz, J., More Instruments and Broader Goals: Moving toward the Post-Washington
Consensus, http://www.wider.unu.edu/publications/annual-lectures/annual-lecture-1998.pdf
223. Stiglitz, J., Towards a New Paradigm for Development: Strategies, Policies and Processes,
http://siteresources.worldbank.org/NEWS/Resources/prebisch98.pdf
224. Stoica, Ov. (coord.), Efecte ale integrării europene asupra sistemului bancar românesc,
Editura UniversităŃii Al. I. Cuza, Iaşi, 2005
225. Storf, O., Foreign Banks in the Transformation Process. Hungary and Poland, Frankfurt,
Deutsche Bank, 2000
226. Strahan, P. şi Weston, J., Small business lending and the changing structure of the banking
industry, în “Journal of Banking and Finance” nr. 22 (6-8)/1998
227. Talley, S., Giugale, M. M. şi Polastri, R., Capital Inflow Reversals, Banking Stability and
Prudential Regulation in Central and Eastern Europe, World Bank Working Paper nr.
2023/1998
228. Taylor, P. J., Beyond Containers: Internationality, Interstateness, Interterritoriality, în
“Progress in Human Geography”, vol. 19, nr. 1/1995
229. Toffler, A., CorporaŃia adaptabilă, Editura Antet, f.a.
230. Toussaint, E., La finance contre les peuples. La bourse ou la vie, Paris, Syllepses, 2004
231. Tschoegl, A., Entry and Survival: The Case of Foreign Banks in Norway, The Wharton
School, 1997
232. Turliuc, V., Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002
233. Uiboupin, J. şi Sorg, M., The Entry of Foreign Banks into emerging markets: an application of
the eclectic theory, University of Tartu, 2006,
www.emselts.ee/konverentsid/EMS2006/2_Rahandus_ja_pangandus/Janek_Uiboupin.pdf
234. Van der Vennet, T. R., The effets of mergers and acquisitions on the efficiency and
profitability of EC credit institutions, în “Journal of Banking and Finance”, nr. 20/1996
235. Van der Zwet, A., The blurring of distinctions between different financial sectors: fact or
fiction?, De Nederlandsche Bank, Amsterdam, OS vol. 1, nr. 2/2003
236. Wachtel, P., Role of Foreign Banks in Central Europe Economies in Transition, în: J. Bonin,
K. Mizsei, I. Szekely şi P. Wachtel (ed.), „Banking in Transition Economies: Developing
Market Oriented Banking Sectors in Eastern Europe”, Edward Elgar Ed., 1998
237. Wagner, N. şi Iakova, D. , Financial Sector Evolution in the Central European Economies:
Challenges in Supporting Macroeconomic Stability and Sustainable Growth, IMF Working
Paper, nr. 141/2001
238. Walter, I. şi Gray, P., Protectionism and International Banking, în “Journal of Banking and
Finance”, 7, 4/1983
239. Weidinger Şoşdean, Corina, Euro şi pieŃele financiare internaŃionale, Editura Mirton,
Timişoara, 2005
240. Weill, L., Banking efficiency in transition economies: the role of foreign ownership, lucrare
prezentată la Colocviul internaŃional Stability and Efficiency of Financial Markets in Central
and Eastern Europe, 12-14 iunie 2003, Talin
241. Weller, C., Multinational Banks in Developing and Transition Economies, Economic Policy
Institute, Technical Paper no. 241/2000
242. Weller, C. şi Hersh, A., Banking on Multinationals, Economic Policy Institute, issue no.
178/2002
243. Williamson, J., What Washington Means by Policy Reform, Washington, Institute for
International Economics, 1990
244. Zăpodeanu, Daniela, Politici monetare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
245. Zoli, E., Cost and Effectiveness in Banking Sector Restructuring in Transition Economies,
IMF Working Paper nr.157 /2001
246. *** Accounting for the resilience of the EU banking sector since 2000, Banca Centrală
Europeană, Buletin lunar iulie 2004
247. *** Asset Securitisation, Basel Committee on Banking Supervision Consultative Document
Supporting Document to the New Basel Capital Accord, 2001
248. *** Banking in South-Eastern Europe, studiu BA-CA, septembrie 2005

27
249. *** Basel II: International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards: a
Revised Framework, Banca Reglementelor InternaŃionale,
http://www.bis.org/publ/bcbs107.htm
250. *** Capital Flows to Emerging Market Economies, Institute of International Finance,
Washington D. C., 19 ianuarie 2005
251. *** Consolidation and diversification in the euro area banking sector, Banca Centrală
Europeană, Buletin lunar mai 2005
252. *** EU Banking Structures, Banca Centrală Europeană, Buletin lunar octombrie 2005
253. *** Finance for Growth: Policy Choices in a Volatile World, World Bank Report, Oxford
University Press, 2001
254. *** Foreign direct investment in the financial sector of emerging market economies, raport
către Banca Reglementelor InternaŃionale, 2004
255. *** International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards, Basle, July
1988, http://www.bis.org/publ/bcbs04a.htm
256. *** L'avenir de la banque à reseau. Etude sur les perspectives d'évolution mondiale, Deloitte
and Touche Conseil, 1996, http://www.deloitte.com/
257. *** L'économie mondiale, CEPII, 2001
258. *** Les offensives des groupes bancaires européens, diponibil pe www.xerfi.fr
259. *** Report on consolidation in the financial sector, Group of Ten, 2001,
http://www.bis.org/publ/gten05.htm
260. *** Report on EU Banking Structures, Banca Centrală Europeană, octombrie 2005
261. *** The Cusp of a Revolution: how Offshoring will Transform the Financial Services
Industry, Deloitte Research, 2003, www.oswmag.com/CMS/upload/WP/54_Deloitte-Global-
Financial-Services-Offshoring.pdf
262. *** Statistic Release, US Federal Financial Institutions Examination Council, 31 martie 2006,
http://www.ffiec.gov/pdf/e16/e16_200512.pdf

Documente oficiale:

1. BIS Quarterly Review decembrie 2004, decembrie 2005, iunie 2006, Banca Reglementelor
InternaŃionale
2. BIS Annual Report, 2002, Banca Reglementelor InternaŃionale
3. Consolidated Banking Statistics, Banca Reglementelor InternaŃionale, 1998-2004
4. Development and Globalization Report, UNCTAD, 2004
5. Global Development Finance: Financing the Poorest Countries, Banca Mondială, 2002
6. Global Stability Forum Report, Fondul Monetar InternaŃional, 2002
7. Global Development Finance, Banca Mondială, 2004
8. OECD Economic Survey, 2005
9. Raport anual, Banca NaŃională a României, 1993-2006
10. Raport asupra stabilităŃii financiare, Banca NaŃională a României, 2006
11. Raport Bank Austria Creditanstalt 2004
12. Rapoarte anuale HVB Bank 2000-2005
13. Raport anual BRD 2000
14. Rapoarte anuale BRD-Groupe Société Générale, 2001-2005
15. Rapoarte anuale Raiffeisen Bank, 2003-2005
16. Rapoarte anuale BCR, 2000-2005
17. World Development Indicators, Banca Mondială, 2004, 2005, http://web.worldbank.org/
18. World Investment Report, UNCTAD, 2001, 2005
19. World Economic Outlook, Fondul Monetar InternaŃional, mai 1997

Site-uri web:

1. http://www.abnamro.ro/
2. http://www.alphabank.ro/ro/despre_noi/domenii_de_activitate.htm
3. http://www.bancacrfirenze.ro/
4. http://www.banca-romaneasca.ro/main.php
5. http://www.bancpost.ro
6. http://www.bcr.ro

28
7. http://www.bis.org
8. http://www.bnpparibas.net/banque/portail/particulier/
9. http://www.capitalia.it:80/capwww/pages_en/inv01a_en.htm
10. http://www.citibank.com/romania/
11. http://www.citigroup.com
12. http://www.datamonitor.com/
13. http://www.egnatiabank-rom.ro
14. http://www.emporiki.ro/EmporikiBank/Ro/Home/default.asp
15. http://www.epaynews.com/statistics/bankstats.html
16. http://www.eurobank.gr/online/home/generic.aspx?id=3&mid=333&lang=en
17. http://www.finansbank.ro/
18. http://www.garantibank.ro/
19. http://www.grupposanpaoloimi.com/scriptIr/investor/eng/gruppo/eng_presenza_internazionale
20. http://www.italo-romena.ro/
21. http://www.ingbank.ro/
22. http://www.nbg.gr/en/investor.asp?P_ID=554
23. http://www.otpbank.ro/ro/
24. http://www.piraeusbank.gr/ecPage.asp?id=242383&lang=2&nt=96&sid=
25. http://www.primet.ro
26. http://www.revue-banque.fr/
27. http://www.sanpaoloimi.ro/
28. http://www.socgen.com/indexen.htm
29. http://www.sparkasse.at/erstebank/group
30. http://www.unicredit.ro/unicredit.nsf/index?
31. http://www.volksbankromania.ro/ro/

Baze de date:

1. BankScope, http://www.bvdep.com/BANKSCOPE.html
2. MGI Global Financial Stock Database,
http://www.mckinsey.com/mgi/publications/gcm/images/
3. Mergers and Acquisitions, http://www.gsionline.com/livedgar/mergersacquisitions.html
4. World Economic Outlook Database, FMI,
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2006/02/data/

Reviste (colecŃii din diferiŃi ani):

1. Applied Financial Economics


2. Banca Nazionale del Lavoro Quarterly Review
3. Capital
4. Current Issues in Economics and Finance
5. Federal Reserve Bank of New York Economic Policy Review
6. Journal of Banking and Finance
7. Journal of Emerging Market Finance
8. Journal of Economics and Business
9. Journal of Money, Credit and Banking
10. Post-Communist Economies
11. Revue d'économie financière
12. Revue d'économie industrielle
13. Săptămâna financiară
14. Ziarul financiar
15. The Banker
16. World Development

29
V. Curriculum Vitae

Numele şi prenumele: Bădulescu Daniel LaurenŃiu


Data şi locul naşterii:17.10.1967, Craiova
Domiciliul: Oradea, Str. Horea nr. 38
Starea civilă: căsătorit

EducaŃie:
- 1982-1986: Liceul de matematică-fizică Nicolae Bălcescu Craiova
- 1987-1992: Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de
ComerŃ
- 1998-1999: Universitatea din Oradea, ciclul de studii aprofundate în
specialitatea Economia integrării
- din 2002: doctorand în Economie la Universitatea din Oradea
- 2004-2005 : Universitatea din Oradea, Master Formarea profesorilor

Cursuri de perfecŃionare:
- Institutul Bancar Român – curs de FinanŃarea comerŃului internaŃional,
1994
- Banca Comercială Română – cursuri de: PlăŃi internaŃionale, cambii,
bilete la ordin etc., 1992-1999
- ABN AMRO Bank (Romania) – cursuri de: Risc, management etc.,
2001-2002
- CECCAR (Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor AutorizaŃi din
România) – curs de evaluare economică, 1998
- Cursuri de management la Banca łiriac

ExperienŃă profesională:
- 1992 – 1995: Banca Comercială Română, Sucursala Oradea, economist
- 1995 – 2000: Banca Comercială Română, Sucursala Oradea, şef serviciu
operaŃiuni valutare
- 2001 – ian. 2003: ABN AMRO Bank (România), Sucursala Oradea,
director operaŃiuni
- ian. 2003 – prezent: Banca łiriac (din 2006, Banca HVB łiriac),
Sucursala Oradea, director
- din 2003, lector titular la Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe
Economice, Catedra de Economie

CărŃi şi studii publicate :


- cărŃi: Noua Europă şi moneda sa: euro (coautor 50%), Editura
UniversităŃii din Oradea, 2000
- cursuri universitare: Tehnica operaŃiunilor de comerŃ exterior,
Universitatea din Oradea, 2000; Management bancar, Universitatea din
Oradea , 2001 ; Tehnici de plăŃi, Universitatea din Oradea, 2002
- lucrări publicate: cca. 40

Limbi străine cunoscute:


- engleza - fluent
- franceza - bine
- rusa - bine