Management Bancar Culegeri de Probleme C

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
Victoria Cociug, Liliana Cinic, Olga Timofei
MANAGEMENT BANCAR
Editura ASEM
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
CATEDRA „BĂNCI ŞI ACTIVITATE BANCARĂ”
Victoria Cociug, Liliana Cinic, Olga Timofei
MANAGEMENT BANCAR
CULEGERE DE PROBLEME
Editura ASEM
Chişinău, 2008
1
CZU 336.7(076.5)
C 59
Culegerea de probleme a fost examinată, aprobată şi
recomandată pentru editare la şedinţele Catedrei „Bănci şi
Activitate Bancară” (proces-verbal nr.5 din 25.10.07) şi
Comisiei Metodice a Facultăţii „Finanţe” (proces-verbal nr.5
din 03.12.07)
Recenzenţi: conf. univ. dr. Ala Darovanaia
conf. univ. dr. Margareta Covaliu
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII
Cociug, Victoria
Management bancar : Culeg. de probleme / Victoria
Cociug, Liliana Cinic, Olga Timoftei; Acad. de Studii
Econ. din Moldova. Catedra „Bănci şi Activitate bancară”.
– Ch. : ASEM, 2008. – 137 p.
Bibliogr. p. 136-137 (23 tit.)
ISBN 978-9975-75-393-7
200 ex.
CZU 336.7(076.5)
Autori:
conf. univ. dr. Victoria Cociug
lect. sup. dr. Liliana Cinic
lect. univ. Olga Timofei
ISBN 978-9975-75-393-7
© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

2
Cuprins
Introducere 5
1. Strategia de gestiune a lichidităţii 6
1.1. Estimarea necesarului de lichiditate prin metoda
simplă 6
mixtă 9
1.3. Calcularea lichidităţii bancare în conformitate cu
limitele impuse de Banca Naţională a Moldovei 11
1.4. Calcularea principalilor indicatori de apreciere a
lichidităţii bancare 15
1.5. Estimarea şi gestiunea riscului de lichiditate 28
Aplicaţii 34
2. Gestiunea pasivelor bancare 44
2.1. Calcularea gradului de suficienţă a capitalului 45
2.2. Analiza capitalului bancar propriu după
componente 52
2.3. Estimarea costului resurselor atrase 56
Aplicaţii 61
3. Strategii de gestiune a activelor bancare 69
3.1. Analiza structurii activelor bancare 69
3.2. Calcularea gradului de utilizare a activelor 71
3.3. Calcularea profitabilităţii activelor 73
3.4. Estimarea riscului de rată a dobânzii 78
Aplicaţii 83
4. Gestiunea activităţii de creditare 89
4.1. Calcularea structurii portofoliului de credit 89
4.2. Analiza portofoliului de credite după risc 91
4.3. Estimarea calităţii portofoliului de credite după
componentele lui 96
4.4. Calcularea profitabilităţii portofoliului de credite 99
4.5. Estimarea solvabilităţii clientului prin metoda
punctajului Z-Altman 101
Aplicaţii 105
3
5. Analiza eficienţei activităţii bancare 111
5.1. Componentele principale ale performanţei bancare 111
5.2. Analiza veniturilor bancare 112
5.3. Analiza cheltuielilor bancare 115
5.4. Calcularea indicatorilor de performanţă bancară 119
5.5. Calcularea relaţiei cauzale a indicatorilor de
performanţă bancară 127
Aplicaţii 130
Bibliografie 136
4
Introducere
Dificultăţile întâmpinate în activitatea social-economică
provin din absenţa atât a teoriei, cât şi a experienţei în a cunoaşte,
a analiza şi trata anumite procese atât la nivel macroeconomic, cât
şi la nivel microeconomic. Procesele macroeconomice rămân a fi
în afara intereselor noastre, toate eforturile de a semăna cunoştinţe
fiind orientate în domeniul managementului bancar.
Şi aceasta pentru că băncile, prin ampla lor implicare în viaţa
economică şi socială, constituie un element structural deosebit în
viaţa societăţii, a cărei bună organizare, permanentă şi eficientă
funcţionare condiţionează întreaga activitate economică. Mai mult
decât atât, falimentul unei bănci se transformă dintr-un eveniment
economic într-un eveniment social. Astfel, cunoaşterea şi buna
gestiune a activităţii bancare este ceva mai mult decât o măiestrie
în aria economicului, aceste abilităţi contribuind la creşterea
economică a întregii entităţi.
Performanţa globală a unei bănci caracterizează rezultatele de
ansamblu ale acesteia, dar şi de creştere a economiei, căci nu în
zadar unii indicatori macroeconomici conţin elemente de
rentabilitate a activităţii bancare, cum ar fi creşterea volumului de
credite, nivelul ratelor dobânzii la credite şi depozite, creşterea
capitalizării bancare.
Ideea cunoaşterii unor evenimente, cel puţin la nivel teoretic,
a condus la apariţia acestei culegeri de probleme. În ea sunt
concepute cele mai generale elemente teoretice şi unele studii de
caz, rezolvate pentru a face cât mai explicit procesul de
cunoaştere a materiei în cadrul studierii teoriei managementului
bancar, precum şi aplicaţii propuse pentru antrenamentul de sine
stătător.
Rămânem cu speranţa că această culegere vă va fi de folos şi
vă va stimula gustul cunoaşterii fenomenelor bancare.
Autorii
5
1. Strategia de gestiune a lichidităţii
Lichiditatea bancară reprezintă capacitatea unei bănci de a
transforma în orice moment activele sale cu costuri minime în
mijloace băneşti, necesare pentru a-şi onora obligaţiile sale la
solicitarea clienţilor săi, sau la necesitate în orice moment.
Insuficienţa de lichiditate duce la amânarea plăţilor şi
declararea insolvabilităţii bancare.
Cea mai importantă sarcină a gestiunii lichidităţii este
evaluarea, în mod corect, a necesităţilor de lichidităţi pentru
fiecare moment de timp şi acoperirea acestor necesităţi cu
costuri mici.
simplă
Problema gestiunii lichidităţii este duală: pe de o parte,
lipsa de lichiditate generează riscul de lichiditate şi
incapacitatea de-aşi onora obligaţiile la momentul dat, pe de
altă parte, excesul de lichiditate condiţionează micşorarea
profitabilităţii băncii. Din acest motiv, gestiunea eficientă a
lichidităţii bancare presupune determinarea necesarului de
lichidităţi.
Necesarul de lichiditate (NL) poate fi calculat sub 2
aspecte:
• sub aspectul cererii de lichiditate;
• sub aspectul ofertei de lichiditate.
Cererea de lichiditate poate fi condiţionată de: necesitatea
rambursării depozitelor scadente; potenţialul de creditare, adică
cererea de acordare a creditelor; necesarul de achitare a
datoriilor interbancare; necesarul de onorare a obligaţiunilor
curente scadente faţă de parteneri (achitarea serviciilor
procurate de bancă), acţionari (plata dividendelor) şi stat (plata
impozitelor) etc.
Oferta de lichiditate poate fi condiţionată de: atragerea de
depozite; încasarea creditelor scadente; procurarea de mijloace
6
băneşti pe piaţa interbancară; încasările din vânzarea serviciilor
bancare etc.
NL = Oferta de lichiditate −Cererea de lichiditate
Necesarul de lichidităţi, este un indicator derivat din
practica gestiunii de trezorerie, care se calculează pe zile,
săptămâni şi luni, rezultatele acestuia fiind interpretate după
cum urmează. Dacă:
NL > 0 – banca se va confrunta cu un exces de lichiditate, iar

excedentul de lichiditate peste limita admisibilă se va
plasa pe termen scurt în depozite pe piaţa
interbancară;
NL < 0 – banca se va confrunta cu insuficienţă de lichiditate,
activele lichide fiind insuficiente pentru onorarea
integrală a obligaţiilor, iar banca va trebui să recurgă
la surse urgente de finanţare, cum ar fi: împrumuturi
de pe piaţa interbancară, împrumuturi de la Banca
Centrală sau lichidarea unor active de portofoliu
înainte de termen;
NL = 0 – operaţiunile pasive şi active ale băncii sunt perfect
echilibrate, ceea ce se întâmplă, în realitate, foarte rar.
Exemplul 1.1.1
Banca Comercială în luna iunie va trebui să acorde noi
credite în sumă de 490 mln lei. Tot în această lună Banca speră
să procure bonuri de tezaur în valoare totală de 150 mln lei şi
va fi obligată să-şi achite datoriile scadente în valoare de 290
mln lei.
În luna corespunzătoare Banca presupune că va dispune de
depozite în sumă totală de 410 mln lei şi aşteaptă un flux
suplimentar de resurse depozitare în valoare de 300 mln lei.
Calculaţi valoarea necesarului de lichiditate pentru bancă
şi numiţi modalităţile de finanţare.
7
Rezolvare:
NL = Oferta de lichiditate – Cererea de lichiditate
NL = (410+300) – (490+150+290) = – 220 mln lei
Concluzie: necesarul de lichiditate constituie 220 mln lei,
iar pentru acoperirea deficitului de lichidităţi banca poate apela
la o sursă nedepozitară cum ar fi un credit centralizat.
Exemplul 1.1.2
Pentru luna curentă Banca Comercială prognozează:
• încasările din vânzarea serviciilor bancare:
- vânzarea cambiilor bancare persoanelor fizice şi
juridice în valoare de 210 mln lei;
- încasarea comisioanelor aferente transferurilor
interbancare – 60 mln lei;
• rambursarea depozitelor scadente în valoare de 548 mln
lei;
• încasarea creditelor scadente în sumă de 970 mln lei;
• acordarea creditelor clienţilor – 680 mln lei;
• deschiderea unui depozit bancar băncii corespondente
în sumă de 10 mln lei;
• plata impozitelor – 1,5 mln lei;
• plata dividendelor – 3 mln lei.
Care va fi valoarea necesarului de lichiditate pentru bancă?
Recomandaţi ce poate întreprinde Banca în cazul în care
oferta de lichidităţi va depăşi cererea.
Rezolvare:
1. Calculăm oferta şi cererea de lichiditate:
Oferta de lichiditate = 210 + 60 + 970 + 10 = 1250 mln lei
Cererea de lichiditate = 548 + 680 + 1,5 + 3 = 1232,5 mln lei
2. Calculăm necesarul de lichiditate:

NL = Oferta de lichiditate – Cererea de lichiditate
NL = 1250 – 1232,5 = 17,5 mln lei
8
Concluzie: pentru perioada analizată, banca înregistrează
un exces de lichidităţi în valoare de 17,5 mln lei. Banca deţine
următoarele posibilităţi de plasare eficientă a acestor
disponibilităţi băneşti: majorarea potenţialului creditar;
procurarea hârtiilor de valoare de stat, găsirea noilor
plasamente bancare etc.

mixtă
Istoric, s-au format mai multe principii de gestiune a
lichidităţii:
• principiul de gestiune prin active, care presupune că o
bancă se consideră lichidă numai dacă dispune de
cantităţi importante de active lichide;
• principiul de gestiune prin pasive, care presupune că o
bancă este lichidă dacă are acces la mijloacele lichide
pe piaţă în orice moment;
• principiul de gestiune mixt, care presupune că o parte
din necesarul băncii este finanţat din activele lichide
proprii, iar cealaltă parte – din posibilităţile de atragere
a resurselor la un moment dat de timp.
Metodologia estimarea necesarului de lichidităţi, bazată
pe principiul de gestiune mixt, presupune parcurgerea
următoarelor etape:
1. Structurarea tuturor pasivelor în 3 categorii mari, după
principiul urgenţei de rambursare:
a) pasivele urgente – toate pasivele care trebuie
rambursate în următoarele zile (conturile curente şi
depozitele scadente);
b) depozitele instabile – depozitele şi alte obligaţiuni
pe care banca le va achita în viitorul apropiat;
c) pasivele stabile – pasivele în care banca are
încredere că nu vor fi retrase în viitorul apropiat
(depozitele pe termen lung, depozitele interbancare
9
legate de conturile de corespondenţă, acţionarii şi
fondatorii băncii);
2. Prestabilirea unui coeficient (gradul de acoperire),
formulat din experienţa proprie pentru fiecare tip de
pasive, conform căruia banca va calcula necesarul de
mijloace lichide pentru a-l acoperi;
3. Calcularea sumelor respective, prin ponderarea fiecărui
tip de pasiv la coeficientul prestabilit şi corectarea
acestor sume cu rezervele formate de bancă pentru
fiecare tip de pasiv. De aceasta este nevoie pentru a
exclude dublarea sumelor deţinute în formă lichidă,
deoarece rezervele formate de bancă şi depuse pe cont
la Banca Naţională a Moldovei (BNM) acoperă parţial
depozitele ce vor fi rambursate.
4. La suma necesară de lichiditate pentru acoperirea
pasivelor se va mai adăuga şi cererea de credite
prognozată, care se va determina ca diferenţa dintre
potenţialul de creditare şi creditele acordate efectiv la
momentul dat.
Exemplul 1.2.1
O bancă şi-a calculat următoarele categorii de pasive:
Tipul de Gradul de Conturile curente Conturile la

pasive acoperire termen
urgenţe 95% 480000 -
nesigure 40% 1560000 1235600
stabile 5% - 12560000
Banca a determinat un potenţial de credit pentru perioada

curentă de 1256 mii lei, fiind acordate credite, actualmente, în
valoare de 1125 mii lei.
Să se determine necesarul de lichidităţi pentru banca dată,
dacă rezervele minime obligatorii sunt de 8% pentru depozitele
la vedere şi de 3% – pentru cele la termen.
10
Rezolvare:
Banca va avea nevoie de lichidităţi în valoarea pasivelor
posibile de a fi retrase plus posibilul de credite cerute. Astfel,
NL = 95% * (480000 – 480000 * 8%) + 40% * (1560000 –
1560000 * 8% + 1235600 – 1235600 * 3%) + 5% * (12560000
– 12560000 * 3%) + (1256000 – 1125000) = 2213172,8 lei
Concluzie: necesarul de lichidităţi al băncii reprezintă
2213172,8 lei şi, respectiv, banca poate apela la resursele
nedepozitare, precum sunt creditele descentralizate
(interbancare).
1.3. Calcularea lichidităţii bancare în conformitate cu

limitele impuse de Banca Naţională a Moldovei
În scopul promovării unui sector financiar puternic şi
competitiv, neadmiterii riscului excesiv în sistemul financiar,
protejării intereselor deponenţilor şi menţinerii de către
instituţiile financiare a unui nivel adecvat de lichiditate, Banca
Naţională a Moldovei a elaborat două principii de lichiditate în
vederea stabilirii legăturii adecvate dintre suma fondurilor
investite ale băncii (activele) şi suma resurselor financiare
(pasivele)1.
Principiul I al lichidităţii prevede ca suma activelor
băncii cu termenul de rambursare mai mare de 2 ani să nu
depăşească suma resurselor ei financiare.
K1 =
∑ activelor pe termen lung
≤1
∑ pasivelor pe termen lung
Activele pe termen lung luate în calculul principiului I de
lichiditate sunt:
(1) credite acordate băncilor cu termenul rămas până la
rambursare de 2 ani şi mai mult;
1
Regulamentul Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la lichiditatea băncii
din 08.08.97, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.64-
65/105 din 02.10.1997.
11
(2) credite şi plăţi cu avans acordate clienţilor cu termenul
rămas până la rambursare 2 ani şi mai mult;
(3) leasing financiar cu termenul rămas până la
rambursare 2 ani şi mai mult;
(4) cote de participare în capitalul agenţilor economici
(inclusiv a băncilor);
(5) hârtii de valoare investiţionale cu termenul rămas până
la scadenţă 2 ani şi mai mult;
(6) mijloace fixe.
Mijloacele rezervate în fondul de risc; amortizarea
mijloacelor fixe şi rezervele pentru reevaluarea activelor
menţionate mai sus vor fi scăzute din suma activelor pe termen
lung.
Pasivele pe termen lung sau resursele financiare vor fi
calculate ca suma dintre:
(1) capitalul normativ total;
(2) pasivele obţinute de la bănci şi pasivele obţinute de la
clienţi (excluzându-se depozitele de economii ale
persoanelor fizice) cu termenul rămas până la
rambursare 2 ani şi mai mult;
(3) 50% din suma pasivelor obţinute de la bănci şi ale
pasivelor obţinute de la clienţi (excluzându-se
depozitele de economii ale persoanelor fizice) cu
termenul rămas până la rambursare de la 1 până la 2
ani;
(4) 10% din suma pasivelor la vedere obţinute de la clienţi
(excluzându-se depozitele de economii ale persoanelor
fizice);
(5) depozitele de economii ale persoanelor fizice cu
termenul rămas până la rambursare 2 ani şi mai mult;
(6) 60% din suma depozitelor de economii ale persoanelor
fizice cu termenul rămas până la rambursare de la 1
până la 2 ani;
(7) 30% din suma depozitelor de economii ale persoanelor
12
fizice la vedere şi cu termenul rămas până la rambursare
de până la 1 an;
(8) obligaţiunile în circulaţie şi alte hârtii de valoare emise
de bancă cu termenul rămas până la scadenţă 2 ani şi
mai mult;
(9) 50% din suma obligaţiunilor în circulaţie şi altor hârtii
de valoare emise de bancă cu termenul rămas până la
scadenţă de până la 2 ani;
(10) 60% din suma rezervelor pentru pensiile lucrătorilor
băncii.
Principiul II al lichidităţii, care prevede că lichiditatea
curentă a unei bănci, exprimată ca coeficient al activelor
lichide la activele totale, nu trebuie să fie mai mică decât rata
procentuală stabilită, care, actualmente, este de 20%.
Active _ lichide
K2 = *100% ≥ 20%
Total _ active
În componenţa activelor lichide ale băncii se include:
- numerarul şi metalele preţioase;
- depozitele la Banca Naţională a Moldovei;
- hârtiile de valoare lichide;
- creditele şi împrumuturile interbancare nete (diferenţa
dintre creditele şi împrumuturile cu termenul rămas
până la rambursare până la o lună, acordate de bancă
altor bănci şi creditele şi împrumuturile cu termenul
rămas până la rambursare până la o lună, primite de
bancă de la alte bănci) cu termenul rămas până la
rambursare până la o lună.
Exemplul 1.3.1
Banca Comercială prezintă următoarea informaţie privind
activitatea sa financiară:
13
Trimestrul
precedent Trimestrul
Nr.
Indicatorii celui gestionar Normativele
crt.
gestionar (lei)
(lei)
1. Activele lichide 499 952 328 196 x
2. Activele pe termen lung 172 485 195 637 x
3. Activele totale 1 248 754 1 154 923 x
4. Pasivele cu termen de 318 506 309 025 x
rambursare > 2 ani
5. Principiul I al lichidităţii 0,54 0,63 ≤1
6. Principiul II al lichidităţii 40,04 28,42 ≥ 20 %
Calculaţi lichiditatea bancară, aplicând cele două principii

ale lichidităţii, formulate de legislaţia RM. Indicaţi normativele
înaintate de legislaţie vizavi de fiecare principiu al lichidităţii.
Înscrieţi rezultatele în tabel şi explicaţi-le.
Rezolvare:
1. Calculăm principiul I al lichidităţii:
172485 0,54
K = =
1(trim. precedent )
318506
195637 0,63
K = =
1(trim.gestionar )
309025
2. Calculăm principiul II al lichidităţii:
499952 40,04%
K = =
2(trim. precedent )
1248754
328196 28,42%
K = =
2(trim.gestionar )
1154923
Concluzie: ambii indicatori ai lichidităţii corespund
cerinţelor legislortive în vigoare. Pentru trimestrul gestionar, în
comparaţie cu trimestrul precedent celui gestionar, banca
înregistrează o creştere a principiului I al lichidităţii (principiul
14
I al lichidităţii ≤ 1), motivate de creşterea valorii activelor pe
termen lung şi micşorarea volumului de resurse financiare cu
scadenţa mai mare de 2 ani. Banca trebuie să fie perseverentă,
fiindcă cu astfel de tendinţe poate ajunge la depăşirea limitelor
legislative.
Principiul II al lichidităţii (principiul II al lichidităţii ≥
20%), pentru trimestrul gestionar, a înregistrat o scădere – cu
11,62%, faţă de trimestrul precedent. Diminuarea indicatorului
este explicată prin micşorarea semnificativă a activelor lichide
(cu 171 756 lei).
De facto, Banca nu încalcă normativele impuse de
legislaţie, dar dacă va continua majorarea indicatorului
principiului I al lichidităţii şi micşorarea indicatorului II al
lichidităţii, situaţia pentru bancă poate deveni critică.
1.4. Calcularea principalilor indicatori de apreciere a

lichidităţii bancare
Literatura de specialitate recomandă băncilor un sistem
integru de indicatori, în vederea evaluării de sine stătătoare a
lichidităţii. Pentru analiza corectă şi eficientă a lichidităţii,
indicatorii propuşi se calculează în dinamică, evaluându-se
tendinţa de modificare a acestora.
Indicatorii de lichiditate pot fi divizaţi în două grupe:
b) indicatori specifici privind lichiditatea stocată
(indicatori pe active) – poziţia monetară, lichiditatea
generată de titlurile de valoare, poziţia netă în raport cu
banca centrală etc.;
c) indicatori specifici privind lichiditatea cumpărată
(indicatori pe pasive) – indicele pasivelor foarte
lichide, indicele pasivelor foarte stabile, indicele
privind componenţa depozitelor etc.
15
Principalii indicatori pe active sunt:
1. Poziţia monetară, care reprezintă valoarea la un
moment dat a activelor lichide ale unei bănci. Se determină ca
raportul dintre valoarea tuturor activelor lichide ale unei bănci
la un moment dat şi activele totale.
Numerar +Cont.interb. +Numer.BNM

PM = Total_Active *100%
Gestiunea acestei poziţii este elementul principal al

gestiunii lichidităţii, având în vedere caracterul imediat al
obligaţiilor care exprimă nevoile de lichiditate bancară.
Activele care compun poziţia monetară sunt după cum
urmează:
a) numerarul, care reprezintă monedele metalice şi
bancnotele, aflate în posesia băncii la ghişee şi în
tezaur. Necesarul este estimat şi planificat, în funcţie de
volumul încasărilor şi plăţilor zilnice cu numerar;
b) disponibilul în conturi curente la alte bănci, care
reprezintă depozitele la vedere la băncile
corespondente;
c) sume de încasat de la alte bănci, care reprezintă
sumele în tranzit în sistemul bancar, respectiv, valoarea
instrumentelor de plată – cecuri, onorate de bancă,
depuse la băncile corespondente spre încasare;
d) disponibilul în contul de rezervă la Banca Centrală –
rezerva minimă obligatorie, care reprezintă
disponibilităţile în lei şi valută, păstrate în conturile
deschise la Banca Naţională a Moldovei.
Toate aceste elemente fie nu aduc deloc, fie aduc foarte
puţine venituri băncii.
Deci, o bună gestionare ar însemna minimalizarea lor.
Existenţa lor este necesară fie din motive de prudenţă pentru a
face faţă plăţilor imediate (numerarul şi disponibilul la alte
16
bănci), fie de tehnică bancară (sume de încasat de la alte bănci),
fie de legislaţie (rezerva minimă obligatorie).
Valoarea crescândă a acestui indicator desemnează
întărirea poziţiei de lichiditate în bancă, creşterea excesivă a
acestuia poate indica diminuarea profitabilităţii viitoare a
activităţii bancare.
Exemplul 1.4.1
În baza informaţiei prezentate de către banca comercială,
calculaţi poziţia monetară a băncii:
Suma la Suma la
Nr.
Indicatorii 31.12.2006 31.12.2007
crt.
(lei) (lei)
1. Mijloace băneşti în numerar 153 285 936 209 238 751
2. Mijloace băneşti datorate de
bănci
(conturi interbancare) 143 210 940 414 312 472
3. Mijloace băneşti datorate de 383 184 864 337 774 926
BNM
Total active 3 757 766 870 4 139 228 856
Rezolvare:
Calculăm poziţia monetară a băncii pentru:
PM 2006 = Numerar +Cont.interb. +Numer.BNM =

Total_Active
153285936 +143210940 +383184864
= = 18.09%
3757766870
PM 2007 = Numerar +Cont.interb. +Numer.BNM =

Total_Active
209238751 +414312472 +337774926 = 23.22%
= 4139228856
Concluzie: În cadrul băncii comerciale analizate ponderea
poziţiei monetare în dinamică înregistrează o creştere, ceea ce
17
determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii, însă
aceasta diminuează profitabilitatea ei. Problemele legate de
lipsa de lichidităţi nu sunt caracteristice acestei bănci, dar cu
cât este mai mare valoarea acestor disponibilităţi băneşti, cu
atât, respectiv, nu se investeşte, nu se creditează, ceea ce, în
consecinţă, nu generează profituri.
În general, este binevenită creşterea în dinamică a acestui
indicator.
2. Ponderea hârtiilor de valoare lichide (sau lichiditatea

generată de titlurile de valoare), reprezintă raportul dintre
valoarea hârtiilor de valoare, cu un grad înalt de lichiditate (de
cele mai dese ori aici se includ Hârtiile de Valoare de Stat
(HVS)) şi activele totale.
Hârtii_de_Valoare_de_Stat
HVl = Total_Active
*100%
Ponderea înaltă a acestui indicator presupune o lichiditate

înaltă corelată cu profitabilitatea.
3. Poziţia fondurilor de rezervă (sau poziţia netă, în raport

cu Banca Centrală), reprezintă raportul dintre suma mijloacelor
băneşti, datorate de Banca Centrală, diminuată cu valoarea
creditelor contractate de la aceasta şi activele totale ale băncii.
fond rezerva −Credite centralizate

Pfr = Total *100%
Total _ Active
Dinamica pozitivă a acestui indicator este favorabilă
pentru bancă şi desemnează o poziţie puternică a lichidităţii.
4. Coeficientul fondurilor imobilizate, care presupune

aprecierea ponderii fondurilor imobilizate în total active.
Kfi = Credite +Alte _ imobilizari *100%
Total _ Active
18
Scăderea indicatorului va determina creşterea lichidităţii,
creşterea indicatorului – creşterea profitabilităţii în defavoarea
lichidităţii.
Exemplul 1.4.2
În baza informaţiei prezentate de către Banca Comercială,
calculaţi indicatorii – poziţia fondurilor de rezervă şi
coeficientul fondurilor imobilizate:
Suma la Suma la
Nr.
Indicatorii 31.12.2006 31.12.2007
crt.
(lei) (lei)
1. Credite contractate de la BNM 3 427 500 5 459 678
2. Depozite la vedere 33 505 393 47 118 348
3. Depozite la termen 2 943 254 652 3 181 917 351
4. Credite şi cerinţe privind 2 582 610 559 2 751 708 869
leasingul financiar
5. Mijloace fixe 213 429 179 208 661 241
Total active 3 757 766 870 4 139 228 856
Rezerva minimă obligatorie la depozitele la vedere – 8%

Rezerva minimă obligatorie la depozitele la termen – 12%.
Rezolvare:
1. Calculăm poziţia fondurilor de rezervă:
Indicatorul Total fonduri de rezervă cuprinde rezerva
minimă obligatorie formată de Banca Comercială şi păstrată la
BNM.
Pentru a calcula poziţia fondurilor de rezervă, determinăm
care sunt rezervele minime obligatorii la resursele atrase ale
băncii:
Rezerva minimă obligatorie 2006 (depozite la vedere, la
termen) = (33 505 393 * 8%) + (2 943 254 652*12%) =
= 355 870 989,68
Rezerva minimă obligatorie 2007 = 385 599 549,96
19
Total_fond_rezerva − Credite_centralizate
Pfr 2006 = =
Total_Active
355870989 .68 − 3427500
= = 9,38 %
3757766870
Total_fond_rezerva − Credite_centralizate
Pfr 2007 = =
Total_Active
385599549.96 − 5459678
= = 9,18%
4139228856
Calculăm coeficientul fondurilor imobilizate:
Credite + Alte_imobilizari
Kfi 2006 = =
Total_Active
2582610559 + 213429179
= = 74,41%
3757766870
Credite + Alte_imobilizari
Kfi 2007 = =
Total_Active
2751708869 + 208661241
= = 71,52%
4139228856
Concluzie:
Poziţia fondurilor de rezervă este indicatorul care, de
asemenea, trebuie să se ţină de panta crescătoare, astfel
majorarea indicatorului fiind favorabilă pentru bancă. În
situaţia băncii analizate depistăm o diminuare a acestui
indicator, care se explică prin majorarea volumului de credite
centralizate contractate de către bancă.
Coeficientul fondurilor imobilizate trebuie să evolueze
descrescător, astfel, determinând o creştere a lichidităţii şi o
20
diminuare a profitabilităţii. Şi invers, creşterea coeficientului
duce la creşterea profitabilităţii în defavoarea lichidităţii. În
dinamică, banca înregistrează o scădere, favorizând
lichidităţile, dar ca şi în cadrul indicatorului poziţiei monetare
duce la diminuarea profiturilor. Adică: mai puţin se creditează,
mai puţin se imobilizează (în formă de mijloace fixe, utilaje,
echipamente etc.), lichidităţile, în consecinţă, cresc, fiind
însoţite şi de profituri scăzute.
5. Ponderea hârtiilor de valoare gajate, care se calculează

în dinamică, prin raportarea valorii hârtiilor de valoare gajate la
activele totale.
Hârtii_de_Valoare_Gajate
HVgajate = *100%
Total_Active
Creşterea indicatorului defavorizează poziţia lichidităţii.
Ponderea înaltă a hârtiilor de valoare gajate diminuează
posibilităţile de acoperire a insuficienţei de disponibilităţi
băneşti, prin vânzarea acestor instrumente financiare. Mai mult
ca atât, banca poate spera la credite centralizate doar dacă are
destule hârtii de valoare pentru a le depune ca gaj. Deci, acest
indicator reflectă nu numai lichiditatea stocată, dar şi
posibilităţile de acces la creditele centralizate.
Exemplul 1.4.3
calculaţi ponderea hârtiilor de valoare lichide şi hârtiile de
valoare gajate:
Suma la Suma la
Nr.
Indicatorii 31.12.2006 31.12.2007
crt.
(lei) (lei)
1. Hârtiile de Valoare de Stat 54 326 814 63 687 128
2. Hârtiile de valoare gajate 32 782 654 29 513 946
Total active 3 757 766 870 4 139 228 856
Rezolvare:
1. Calculăm ponderea Hârtiilor de Valoare Lichide (HVL)
21
în total active:
HVL2006 = * 100% =
Total_Active
54326814
= * 100% = 1,45%
3757766870
HVL2007 = *100% =
Total_Active
63687128
= 4139228856 *100% = 1,54%
2. Calculăm indicatorul hârtiilor de valoare gajate:

Hârtii_de_ Valoare_Ga jate
HVgajate 2006 = *100% =
Total_Acti ve
32782654 *100% = 0,87%

=
3757766870
Hârtii_de_Valoare_Gajate
HVgajate2007 = * 100% =
Total_Active
29513946
= *100% = 0,71%
4139228856
Concluzie: În bancă este o creştere şi a ponderii hârtiilor

de valoare lichide în total active ale băncii. Ponderea înaltă
presupune o lichiditate înaltă corelată cu profitabilitatea. În
dinamică, indicatorul trebuie să se majoreze.
Creşterea indicatorului hârtii de valoare gajate
defavorizează poziţia lichidităţii bancare, ceea ce nu este
caracteristic băncii în cauză. Pentru anul 2007 acest indicator s-
a diminuat cu câteva zecimi, faţă de anul precedent. Cu cât este
22
mai mare suma hârtiilor de valoare gajate, cu atât sunt mai mici
posibilităţile de acoperire a insuficienţei de disponibilităţi
băneşti, apelând la vânzarea acestor instrumente financiare.
Principalii indicatori pe pasive sunt:
1. Poziţia lichidităţii curente (indicele pasivelor foarte

lichide); acest indicator evaluează lichiditatea curentă a băncii,
şi anume capacitatea băncii de a-şi onora obligaţiile curente. Se
calculează prin raportarea valorii activelor curente la valoarea
pasivelor curente.
Activele curente includ: mijloacele băneşti în numerar;
mijloacele băneşti datorate de bănci; mijloacele băneşti
datorate de BNM, debitorii cu scadenţa de până la 1 lună.
Pasivele curente se calculează ca suma dintre depozite fără
dobândă (conturi curente), depozite la termen (cu scadenţa < 1
lună), hârtiile de valoare vândute, cu răscumpărare ulterioară şi
împrumuturile overnight.
Active _ curente
PLC =
Pasive _ curente
Când:
PLC > 1 – banca înregistrează un exces de mijloace
lichide, poziţia lichidităţii fiind una
favorabilă.
PLC < 1 – banca va înregistra insuficienţă de mijloace
lichide, respectiv, se confruntă cu problema
lichidităţii.
Exemplul 1.4.4
Calculaţi poziţia lichidităţii curente, aplicând informaţia
prezentată de Banca Comercială:
23
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
1. Mijloacele băneşti în numerar 153 285 936
2. Mijloacele băneşti datorate de bănci (conturi 143 210 940
interbancare)
3. Mijloacele băneşti datorate de BNM 383 184 864
4. Debitorii (cu scadenţa < 1 lună) 87 618 348
5. Depozitele la termen > 1 an 2 943 254 652
6. Depozitele fără dobândă (conturi curente) 33 505 393
7. Depozitele la termen (cu scadenţa < 1 lună) 1 975 325 715
8. Hârtiile de valoare vândute cu răscumpărare 0
ulterioară
9. Împrumuturile overnight 0
Total active 3 757 766 870
Argumentaţi impactul acestor indicatori asupra lichidităţii

bancare.
Rezolvare:
Calculăm poziţia lichidităţii curente:
Mijloacele băneşti în numerar 153 285 936
Mijloacele băneşti datorate de bănci 143 210 940
Active curente (conturi interbancare)
767 300 088 Mijloacele băneşti datorate de BNM 383 184 864
Debitorii (cu scadenţa < 1 lună) 87 618 348
Activele curente = 767 300 088

Pasivele curente = Depozitele fără dobândă (conturi
curente) + Depozitele la termen (cu scadenţa < 1 lună) +
+ Hârtiile de valoare vândute cu răscumpărarea ulterioară +
+ Împrumuturile overnight = 2 008 831 108 lei
PLC = Active _ curente = 767300088 = 0,38

Pasive _ curente 2008831108
Concluzie: În cadrul băncii analizate poziţia lichidităţii
curente este mai mică ca unu (poziţia lichidităţii = 0,38). În
cazul în care acest indicator este subunitar, banca înregistrează
24
un deficit de lichidităţi. Banca se va confrunta cu insuficienţă
de lichiditate, activele curente fiind insuficiente pentru
onorarea integrală a obligaţiilor, banca va trebui să recurgă la
surse urgente de finanţare.
2. Ponderea depozitelor de bază, care se calculează, prin
raportarea valorii depozitelor de bază la active totale.
Depozitele de bază, de obicei, sunt constituite din suma tuturor
depozitelor la termen şi depozitelor curente la care soldurile
restante se menţin constant în valori considerabile.
bază
Depozit de *100%
P depoz. de bază = Total _ Active
Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator, cu atât

este mai bine pentru lichiditatea băncii, deoarece scade nivelul
minim necesar al băncii în lichidităţi.
3. Componenţa depozitelor, care exprimă expunerea
băncii, în funcţie de depozitele la vedere şi depozitele la
termen.
Depozite_curente
Componenţa_depozitelor = *100%
Depozite_la_termen
Acest raport denotă stabilitatea resurselor financiare ale
băncii. Scăderea valorii acestui indicator va indica stabilitatea
înaltă a depozitelor şi, respectiv, va conduce la micşorarea
necesităţii băncii în mijloace lichide.
Exemplul 1.4.5
Calculaţi ponderea depozitelor de bază şi a componenţei
depozitelor bancare, utilizând informaţia prezentată de Banca
Comercială X:
25
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
1. Depozitele curente 33 505 393
Inclusiv: depozitele cu solduri restante stabile 3 500 260
2. Depozitele la termen 2 943 254 652
Explicaţi influenţa acestor indicatori asupra lichidităţii

bancare.
Rezolvare:
1. Calculăm ponderea depozitelor de bază:
Depozitele de bază = depozitele la termen + depozitele
curente cu solduri restante stabile = 2 946 754 912 lei
Pdepoz. _ de _ bază = Depozit _ de _ bază *100% =

Total _ Active
2946754912
= *100% = 78,41%
3757766870
2. Calculăm componenţa depozitelor:

Depozite_curente
Componenţa depozitelor = *100% =
Depozite_la_termen
33505393
= 2943254652 *100% = 1,13%
Concluzie: ponderea depozitelor de bază în cadrul băncii

comerciale este de 78,41%. Este un indicator care trebuie
analizat în dinamică pentru a face concluzii fundamentate şi de
a înainta soluţii de înlăturare a problemei. Este binevenită
creşterea acestui indicator.
Ceea ce ţine de componenţa depozitelor bancare, varianta
pozitivă prevede o pondere cât mai mică a depozitelor curente
26
în totalul depozitelor la termen. Banca Comercială analizată
deţine la moment indicatorul – componenţa depozitelor egală
cu 1,13%.
Este evident faptul că cu cât este mai mare ponderea
depozitelor la termen, cu atât este mai bine pentru poziţia
lichidităţii bancare.
4. Poziţia investiţiilor (investiţii sensibile la rata

dobânzii), care se determină ca raportul dintre activele
sensibile la rata dobânzii şi pasivele sensibile la rata dobânzii.
Activele sensibile la rata dobânzii (ASRD) includ:
creditele acordate clienţilor, hârtiile de valoare de stat, hârtiile
de valoare investiţionale. Pasivele sensibile la rata dobânzii
(PSRD) sunt: depozitele la termen, împrumuturile interbancare,
cambiile bancare emise etc.
ASRD
GAP = PSRD
Creşterea acestui indicator presupune că banca are
acoperiri din lichidităţi, inclusiv şi în cazul când rata dobânzii
este în creştere. Situaţia favorabilă presupune ca GAP-ul să
depăşească unitatea sau, cel puţin, să fie egal cu unu.
Exemplul 1.4.6
Calculaţi poziţia investiţiilor şi explicaţi influenţa acestui
factor asupra lichidităţii bancare, în baza informaţiei prezentate
de Banca Comercială X:
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
2. Creditele acordate clienţilor 2 582 610 559
3. Hârtiile de Valoare de Stat 54 326 814
4. Hârtiile de valoare investiţionale 226 855 738
5. Împrumuturile interbancare 92 715 101
6. Cambiile bancare vândute clienţilor 0
27
Argumentaţi impactul acestor indicatori asupra lichidităţii
bancare.
Rezolvare:
Pentru calcularea poziţiei investiţiilor este nevoie de a
determina componenţa activelor şi pasivelor sensibile la rata
dobânzii:
Activele sensibile la rata dobânzii = 2 863 793 111
Creditele acordate clienţilor
Hârtiile de Valoare de Stat
Hârtiile de valoare investiţionale
Pasivele sensibile la rata dobânzii = 3 035 969 753
Depozitele la termen
Împrumuturile interbancare
Cambiile bancare vândute clienţilor
GAP = ASRD = 2863793111 = 0,94
PSRD 3035969753
Concluzie: Pentru a recomanda acţiuni sau măsuri practice
pentru banca analizată este nevoie de o abordare dinamică a
acestui indicator. Este importantă creşterea indicatorului
poziţiei investiţiilor, care presupune că banca are acoperiri din
lichidităţi, inclusiv şi în cazul când rata dobânzii este în
creştere.
Situaţia favorabilă presupune ca GAP-ul să depăşească
unitatea sau, cel puţin, să fie egal cu unu. Banca în cauză
trebuie să-şi revadă tactica cu privire la atragerea resurselor
suplimentare sensibile la risc.
1.5. Estimarea şi gestiunea riscului de lichiditate

Metodele de evaluare a riscului de lichiditate diferă doar
prin modul de calcul al indicelui de lichiditate, ele având în
comun graficul de rate scadente. Metodele evaluării expunerii
la risc se bazează pe calculele indicelui de lichiditate, corelând
activele şi pasivele bancare sensibile la risc cu scadentele lor.
28
Calculul indicelui de lichiditate se poate face prin trei
metode:
a. Metoda decalajelor simple sau succesive, constă în

calculul pentru fiecare clasă de scadenţă a unui decalaj ca
diferenţa dintre active şi pasive, decalajul reprezentând un
indiciu de volum, durată şi scadenţă, specific fiecărei clase.
Calculele pun în evidenţă discordanţele de scadenţă, respectiv,
ieşirile masive de fonduri la care banca trebuie să facă faţă
perioadă după perioadă.
Exemplul 1.5.1
Calculaţi riscul de lichiditate prin metoda decalajelor
succesive. Explicaţi rezultatul.
Scadenţa Pasive Active Decalaje (pasive

structurate structurate nete)
D < 7 zile 4800 4200 (4800–4200)= 600
8 zile < D < 1 lună 6400 5000 1400
1 lună < D < 3 luni 8600 5400 3200
3 luni < D < 6 luni 5800 4200 1600
6 luni < D < 1 an 2000 2400 -400
1 an < D < 2 ani 1000 3400 -2400
2 ani < D < 5 ani 1400 2900 -1500
D > 5 ani 1500 4100 -2600
În formă grafică situaţia cu lichiditatea bancară se prezintă

în felul următor:
29
3000
2400 2600
2000
1500
1000
400
decalaj
0
-600
-1000
-1400 -1600
-2000
-3000 -3200
-4000
8zile<D< 1 luna 3 luni <D 6 luni <D 1 an<D 2 ani<D <
D <7 zile D > 5 ani
1 luna <D< 3 < 6 luni <1 an <2 ani 5 ani
decalaj -600 -1400 -3200 -1600 400 2400 1500 2600
scadenta
decalaj
scadenţa
Concluzie: Analizând activele şi pasivele structurate ale

băncii X, constatăm că pe perioada cuprinsă între o lună şi 3
luni, în cadrul băncii se va înregistra valoarea maximă a
deficitului în sumă de 3200 u.m. În ipoteza unui acces facil la
pieţe ordinea de preferinţă pentru finanţarea operaţiei ar fi:
• împrumut de la Banca Centrală pentru nevoi sezoniere,
• împrumut de pe piaţa interbancară,
• lichidarea înainte de termen a unor active din portofoliu
(eventual cu plată cu o operaţie de restructurare a
acestuia).
Dacă există restricţii, în ceea ce priveşte apelul la credite
ale Băncii Centrale (în principiu, cele mai ieftine), sau dacă
preţul acestora este prea ridicat (din considerente de politică
monetară), atunci soluţia cea mai avantajoasă rămân
împrumuturile interbancare (rezervele împrumutate). În
exemplul prezentat deficitul de lichiditate este temporar şi este
de preferat un împrumut de pe piaţa interbancară pentru
acoperirea sa.
În cadrul băncii X cel mai mare excedent de lichidităţi se va
înregistra în perioada mai mare de 5 ani, în valoare de 2600u.m.
30
De fapt, activele lichide sunt cel mai „prost plasament” bancar în
termenii de rentabilitate şi nivelul lor trebuie minimalizat. De
aici rezultă că, deşi la limită poziţia lichidităţii trebuie să fie
nulă, putem admite un excedent limitat justificat de un
comportament prudent. Mărimea absolută a acestui excedent
admisibil se poate stabili, fie în funcţie de cheltuielile de
gestiune a portofoliului (dacă sunt semnificative), fie în funcţie
de marja medie de eroare înregistrată anterior la aprecierea în
avans a poziţiei lichidităţii. Dacă aprecierea se face în funcţie de
cheltuieli, atunci mărimea limitei este egală cu valoarea minimă
a portofoliului de titluri ale datoriei publice pentru care
veniturile realizate în urma plasamentului le egalează pe cele de
gestiune a acestuia. Pentru mărimile excedentului de lichiditate
peste această limită se justifică plasarea sumelor disponibile pe
termen scurt, de preferat cu scadenţe în perioadele cu poziţia
lichidităţii negativă.
Analizând activele şi pasivele structurate ale băncii X,
constatăm că pe perioada cuprinsă între 1 an şi 2 ani în cadrul
băncii se va înregistra valoarea maximală a deficitului în sumă
de 2400 u.m., cel mai mare excedent de lichidităţi se va
înregistra în perioada de 1 lună – 3 luni. Sursele acoperirii
deficitului şi înlăturării riscului de lichiditate sunt:
• Vânzarea activelor cu un grad înalt al lichidităţii
(hârtiile de valoare de stat);
• Creditele centralizate şi decentralizate;
• Restructurarea activelor şi pasivelor băncii;
• Acoperirea deficitului din contul excesului de
lichidităţi din perioadele precedente.
b. Metoda decalajelor cumulative – graficul de scadenţă
este cumulat pe clase de scadenţă, calculul activelor şi
pasivelor cu aceeaşi scadenţă se face cumulat, iar decalajele
rezultate sunt, de asemenea, cumulate pe întreg orizontul de
timp.
31
Exemplul 1.5.2
cumulate. Explicaţi rezultatul.
(pasive nete)
structurate
structurate
Scadenţa
Decalaje
cumulat
cumulat
Active
Active
Pasive
Pasive
e
D < 7 zile 4800 4800 4200 4200 600
11200 9200
8 zile < D < 1 lună 6400 5000 2000
(4800+6400) (4200+5000)
1 lună < D < 3 luni 8600 19800 5400 14600 5200
3 luni < D < 6 luni 5800 25600 4200 18800 6800
6 luni < D < 1 an 2000 27600 2400 21200 6400
1 an < D < 2 ani 1000 28600 3400 24600 4000
2 ani < D < 5 ani 1400 30000 2900 27500 2500
D > 5 ani 1500 31500 4100 31600 -100
În formă grafică, riscul de lichiditate calculat, prin metoda

decalajelor cumulate, se prezintă în forma următoare:
0
-600
-1000 -2000
-2500
-2000 -4000
-5200
-3000 -6400
-6800
-4000
-5000
-6000
-7000
-8000
8zile<D<1 1 luna<D< 3 luni <D < 6 luni <D 1 an<D <2 2 ani<D <
D <7 zile
luna 3 luni 6 luni <1 an ani 5 ani
Decalaj -600 -2000 -5200 -6800 -6400 -4000 -2500
32
Decalajul maximal de 6800 reprezintă nevoile de finanţare,
ce se vor manifesta în decursul următoarelor 6 luni. Importanţa
acestei metode rezidă în calcularea cumulativă a insuficienţei
de lichidităţi, care permite managementului băncii să
soluţioneze problema de lichidare a riscului de lichiditate cu
care se poate confrunta banca în viitorul apropiat. Modalităţile
de acoperire a insuficienţei de lichidităţi au fost înaintate în
metoda precedentă.
c. Metoda numerelor, constă în ponderarea activelor şi
pasivelor fiecărei clase de scadenţă cu numărul mediu de zile al
fiecărei clase. Apoi, se calculează indicele de lichiditate ca raport
dintre suma pasivelor ponderate la suma activelor ponderate.
IL =
∑ pasive _ ponderate
∑ active _ ponderate
Dacă raportul este mai mare sau egal cu 1, banca nu are o
poziţie bună de lichiditate, dacă însă raportul este mai mic ca 1,
banca are o poziţie bună.
Exemplul 1.5.3
Măsurarea riscului de lichiditate prin metoda numerelor:
structurate
structurate
(durata/an)
ponderate
ponderate
Scadenţa
Ponderi
Active
Active
Pasive
Pasive
D < 7 zile 4800 4200 0.01 48 42

8 zile < D < 1 lună 6400 5000 005 320 250
1 lună < D < 3 luni 8600 5400 0.16 1376 864
3 luni < D < 6 luni 5800 4200 0.37 2146 1554
6 luni < D < 1 an 2000 2400 0.75 1500 1800
1 an < D < 2 ani 1000 3400 1.5 1500 5100
2 ani < D < 5 ani 1400 2900 3.5 4900 10150
D > 5 ani 1500 4100 7.5 11250 30750
Suma 31500 31500 X 23040 50510
33
După ponderare se va calcula indicele de lichiditate ca
raport:
IL = ∑
pasive _ ponderate 23040
= = 0,46
∑ active _ ponderate 50510
Dacă indicele de lichiditate ponderat rezultat este egal cu 1
sau apropiat de acesta, înseamnă că asigură o corelaţie
satisfăcătoare a activelor şi pasivelor. Dacă indicele de
lichiditate este mai mic decât 1, arată că acoperirea activelor pe
termen lung se realizează din resurse pe termen scurt, ceea ce
formează un risc de transformare. Dacă raportul este mai mare
sau egal cu 1, banca are deficienţe cu lichiditatea (risc de
lichiditate curentă).
Indicele de lichiditate este de 0,46, deci, este subunitar. El
trebuie să fie aproape de unu. În acest caz, este necesar să se
execute transformarea pasivelor pe termen scurt în pasive pe
termen lung.
Aplicaţii
Problema 1
Banca Comercială în luna octombrie va trebui să acorde
noi credite în sumă de 375 mln lei. Tot în această lună Banca
speră să procure bonuri de tezaur în valoare totală de 98 mln lei
şi va fi obligată să-şi achite datoriile scadente în valoare de 264
mln lei.
În luna corespunzătoare Banca presupune că va dispune de
depozite în sumă totală de 385 mln lei şi aşteaptă un flux
suplimentar de resurse depozitare în valoare de 350 mln lei.
Calculaţi valoarea necesarului de lichiditate pentru bancă şi
numiţi modalităţile de finanţare.
Problema 2
În luna decembrie anul curent Bancă Comercială planifică
34
să acorde noi credite în sumă de 450 mln lei, să procure bonuri
de tezaur în valoare totală de 108 mln lei şi va fi obligată să-şi
achite datoriile scadente în valoare de 350 mln lei.
Tot în această lună Banca presupune că va dispune de
depozite în sumă totală de 450 mln lei şi aşteaptă încasarea
creditelor scadente în valoare de 250 mln lei. Calculaţi valoarea
necesarului de lichiditate pentru bancă şi numiţi soluţii de
redresare a rezultatelor scontate.
Problema 3
Pentru luna curentă Banca Comercială prognozează:
• încasările din vânzarea serviciilor bancare:
- vânzarea cambiilor bancare persoanelor fizice şi
juridice în valoare de 290 mln lei;
- încasarea comisioanelor aferente transferurilor
interbancare – 95 mln lei;
• rambursarea depozitelor scadente în valoare de 650 mln
lei;
• încasarea creditelor scadente în sumă de 1200 mln lei;
• acordarea creditelor clienţilor – 1100 mln lei;
• deschiderea unui depozit bancar băncii corespondente
în sumă de 15 mln lei;
• plata impozitelor – 3 mln lei;
• plata dividendelor – 5 mln lei.
Care va fi valoarea necesarului de lichiditate pentru bancă?
Recomandaţi ce poate întreprinde Banca în cazul în care
oferta de lichidităţi va depăşi cererea.
Problema 4
Să se determine necesarul de lichidităţi pentru banca X, în
următoarele condiţii:
a) rezervele minime obligatorii sunt de 9% pentru
depozitele la vedere şi 2% – pentru cele la termen;
b) banca şi-a calculat următoarele categorii de pasive:
35
Conturile Conturile la
Gradul
Tipul de pasive curente termen
de acoperire
(lei) (lei)
urgente 90% 560 000 -
instabile 45% 1 230 000 1 190 600
stabile 7% - 10 240 000
Potenţialul creditar pentru perioada curentă este de 2130

mii lei, fiind acordate credite, actualmente, în valoare de 1950
mii lei.
Problema 5
Să se determine necesarul de lichidităţi pentru banca Z, în
a) rezervele minime obligatorii sunt de 15% pentru
depozitele la vedere şi 6% – pentru cele la termen;
b) banca şi-a calculat următoarele categorii de pasive:
Conturile Conturile la
Gradul de
Tipul de pasive curente termen
acoperire
(lei) (lei)
urgente 95% 890 000 -
instabile 30% 1 250 000 1 350 000
stabile 5% - 15 245 000
Potenţialul creditar pentru perioada curenta este de 2580

mii lei, fiind acordate credite, actualmente, în valoare de 2250
mii lei.
Problema 6
Calculaţi lichiditatea bancară, aplicând cele două principii
ale lichidităţii, formulate de legislaţia RM. Indicaţi normativele
înaintate de legislaţie vizavi de fiecare principiu al lichidităţii.
Înscrieţi rezultatele în tabel şi explicaţi-le. Banca Comercială
prezintă următoarea informaţie privind activitatea sa financiară:
36
Trimestrul Trimestrul
Nr.
Indicatorii precedent celui gestionar Normativele
crt.
gestionar (lei) (lei)
1. Activele lichide 1 890 578 490 1 957 487 308 x
2. Activele pe termen 3 244 195 996 4 260 083 180 x
lung
3. Activele totale 5 712 650 343 6 607 957 832 x
4. Pasivele cu termen de 3 713 425 524 6 343 224 734 x
rambursare > 2 ani
5. Principiul I al ? ? ?
lichidităţii
6. Principiul II al ? ? ?
lichidităţii
Problema 7
calculaţi poziţia monetară a băncii:
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
1. Mijloace băneşti în numerar 268 345 215
2. Mijloace băneşti datorate de bănci (conturi
1 195 943 780
interbancare)
3. Mijloace băneşti datorate de BNM 652 184 963
Problema 8
calculaţi şi analizaţi evoluţia poziţiei monetare a băncii:
Nr. 2006 2007
Indicatorii
crt. (lei) (lei)
1. Mijloace băneşti în numerar 291 057 950 209 238 751
2. Mijloace băneşti datorate de bănci 414 312 472
(conturi interbancare) 655 066 086
3. Mijloace băneşti datorate de BNM 457 487 308 337 774 926
Total active 6 307 957 832 4 139 228 856
37
Problema 9
calculaţi indicatorii – poziţia fondurilor de rezervă şi
coeficientul fondurilor imobilizate:
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
1. Credite contractate de la BNM 6 872 346
2. Depozite la vedere 53 544 932
3. Depozite la termen 4 386 428 658
4. Credite şi cerinţe privind leasingul financiar 3 632 862 195
5. Mijloace fixe 215 943 451
Rezerva minimă obligatorie la depozitele la vedere – 10%.

Rezerva minimă obligatorie la depozitele la termen – 15%.
Problema 10
calculaţi şi analizaţi evoluţia, în timp, a indicatorilor – ponderii
hârtiilor de valoare lichide şi a hârtiilor de valoare gajate:
Nr. 2006 2007

Indicatorii
crt. (lei) (lei)
1. Hârtiile de Valoare de Stat 78 359 268 195 359 268
2. Hârtiile de valoare gajate 39 457 314 25 457 314
Total active 8 452 349 215 10 452 349 215
Problema 11
Calculaţi poziţia lichidităţii curente în dinamică, aplicând
informaţia prezentată de Banca Comercială.
Explicaţi influenţa acestor indicatori asupra lichidităţii
bancare.
38
Nr. 2006 2007
Indicatorii
crt. (lei) (lei)
1. Mijloacele băneşti în
179 589 373 291 057 950
numerar
2. Mijloacele băneşti datorate
de bănci (conturi 393 394 563 655 066 086
interbancare)
3. Mijloacele băneşti datorate
414 578 490 457 487 308
de BNM
4. Debitorii (cu scadenţa < 1
197 794 533 357 391 444
an)
5. Depozitele la termen 3 713 425 524 4 843 224 734
6. Depozitele fără dobândă
45 819 280 57 413 824
(conturi curente)
7. Depozitele la termen (cu
1 118 411 614 1 603 232 723
scadenţa < 1 an)
8. Hârtiile de valoare vândute
35 378 485 49 812 371
cu răscumpărare ulterioară
9. Împrumuturile overnight 15 000 000 0
Total active 4 712 650 343 6 307 957 832
Problema 12
Calculaţi poziţia investiţiilor şi explicaţi influenţa acestui
factor asupra lichidităţii bancare, în baza informaţiei prezentate
de Banca Comercială X. Argumentaţi impactul acestor
indicatori asupra lichidităţii bancare.
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
2. Creditele acordate clienţilor 2 582 610 559
3. Hârtiile de Valoare de Stat 54 326 814
4. Hârtiile de valoare investiţionale 256 987 560
5. Împrumuturile interbancare 156 000 035
6. Cambiile bancare vândute clienţilor 37 598 741
39
Problema 13
Calculaţi ponderea depozitelor de bază şi a componenţei
depozitelor bancare, utilizând informaţia prezentată de Banca
Comercială X. Explicaţi influenţa acestor indicatori asupra
lichidităţii bancare.
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
1. Depozite fără dobândă (conturi curente) 38 505 393
Inclusiv: cu solduri restante stabile 2 400 569
2. Depozite la termen 3 112 659 821
Problema 14
Să se determine indicatorii de lichiditate pe active în
dinamică, dacă Banca Comercială „Mobiasbancă” are
înregistrate în bilanţ următoarele date:
Nr. 31.12.2004 31.12.2005

ACTIVE
crt. (lei) (lei)
1. Numerar în casierie 6 161 962 10 840 332
2. Mijloace băneşti la alte bănci 6 559 465 13 784 595
3. Mijloace băneşti la BNM 8 850 202 4 829 538
4. Credite overnight 8 990 276 0
5. Valori mobiliare, inclusiv: 20 874 096 32 870 108
- valori mobiliare investiţionale 177 520 675 870
- Hârtii de Valoare de Stat 20 696 576 32 194 238
6. Credite acordate 52434946 844736560
7. Mijloace fixe 14 220 096 21 633 150
8. Alte imobilizări 122 568 277 493
9. Alte active 2 748 104 3 425 099
Total active 120 961 715 172 133 961
40
Problema 15
Sunt prezente următoarele date dintr-un bilanţ consolidat
(mii lei):
Active Pasive
Anul Anul
Anul Anul
Tipul prece- Tipul prece-
curent curent
dent dent
Mijloace băneşti în Depozite la termen
numerar 679 758 1511 2856
Mijloace băneşti Depozite fără
datorate de bănci 827 378 dobândă (curente) 415 321
Hârtii de Valoare Depozite la termen
de Stat 358 803 (cu scadenţa < 1 an) 344 853
Hârtii de valoare
Credite cu vândute cu
728 1948 630 544
scadenţa < 1 an răscumpărare
ulterioară
Credite şi alte Împrumuturi
plasamente 1139 2131 overnight 1028 1348
Total Activ 4941 6801 Total Pasiv 4941 6801
Să se calculeze indicatorii de pasiv ce determină

lichiditatea băncii.
Problema 16
Determinaţi dacă banca corespunde Principiului II al
lichidităţii băncii, în baza următoarelor date:
Nr. Suma,
Indicatorii
crt. lei
1. Numerar 8 000 000
2. Hârtii de valoare lichide 1 500 000
3. Depozite la BNM 4 000 000
4. Credite şi împrumuturi interbancare nete cu termenul
rămas până la rambursare până la o lună 2 795 860
Total active 60 000 000
41
Problema 17
Calculaţi riscul de lichiditate prin metoda numerelor.
Explicaţi rezultatul.
Scadenţa Pasive structurate Active structurate
D < 7 zile 3800 4200
8 zile < D < 1 lună 6400 4500
1 lună < D < 3 luni 3200 5900
3 luni < D < 6 luni 5800 5200
6 luni < D < 1 an 4500 2400
1 an < D < 2 ani 4800 6400
2 ani < D < 5 ani 3400 1900
D > 5 ani 6500 6100
Problema 18
succesive şi decalajelor cumulate. Explicaţi rezultatul.
D < 7 zile 3800 4200
8 zile < D < 1 lună 6400 4500
1 lună < D < 3 luni 3200 5900
3 luni < D < 6 luni 5800 5200
6 luni < D < 1 an 4500 2400
1 an < D < 2 ani 4800 6400
2 ani < D < 5 ani 3400 1900
D > 5 ani 6500 6100
Problema 19
simple şi metoda numerelor. Explicaţi rezultatul.
D < 7 zile 5600 3450
8 zile < D < 1 lună 8500 2560
1 lună < D < 3 luni 5500 4560
3 luni < D < 6 luni 6450 5600
6 luni < D < 1 an 2560 8500
1 an < D < 2 ani 3560 6500
2 ani < D < 5 ani 4580 5890
D > 5 ani 5800 6900
42
Problema 20
cumulate şi metoda decalajelor succesive. Explicaţi rezultatul.

D < 7 zile 5800 4800
8 zile < D < 1 lună 4500 4400
1 lună < D < 3 luni 4800 3200
3 luni < D < 6 luni 3400 5800
6 luni < D < 1 an 4500 4500
1 an < D < 2 ani 3800 4800
2 ani < D < 5 ani 6400 3400
D > 5 ani 6200 8500
Problema 21
Calculaţi riscul de lichiditate prin metoda numerelor.
Explicaţi rezultatul.

D < 7 zile 2300 2800
8 zile < D < 1 lună 2800 2900
1 lună < D < 3 luni 3200 2800
3 luni < D < 6 luni 3500 2900
6 luni < D < 1 an 4500 4000
1 an < D < 2 ani 3800 2500
2 ani < D < 5 ani 6400 8900
D > 5 ani 7100 6800
43
2. Gestiunea pasivelor bancare
Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate

sectoare din întreaga societate, iar regulile privind capitalul
bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă din aceste
reglementări. Această importanţă deosebită, care se acordă
capitalului bancar, se datorează faptului că băncile sunt, de
fapt, intermediari pe piaţa financiară, şi, astfel, nu-şi folosesc
decât, într-o măsură foarte mică, propriile resurse.
Capitalul bancar propriu este un element bilanţier,
regăsit în partea de pasiv al bilanţului bancar, structura-i fiind
determinată de sursele de provenienţă a elementelor lui. Astfel,
putem desemna doua elemente majore ale capitalului propriu –
aportul acţionarilor băncii, element parvenit din exterior, şi
capitalul realizat, prin sedimentarea profiturilor anilor
precedenţi şi a celui din anul în curs de gestiune, fiind un
element de creaţie internă a băncii.
Elementele capitalului propriu, formate prin atragerea
mijloacelor financiare din exterior, sunt:
- acţiunile simple sau ordinare2;
- acţiunile privilegiate sau preferenţiale;
- surplusul de capital, care se formează în procesul de
plasament atât al acţiunilor simple, cât şi a celor
privilegiate ca diferenţa dintre preţul de emisiune a lor
şi valoarea nominală, indicată în prospectul de
emisiune.
Elementele capitalului propriu, formate pe parcursul
activităţii băncii, în urma realizării unei activităţi profitabile,
sunt:
- fondurile (obligatorii şi neobligatorii), care reprezintă
părţi de profit net, stocate la decizia acţionarilor băncii
sau, prin urmare, a acţiunii unor acte de reglementare;
- beneficiul nerepartizat, care reprezintă suma
2
În legislaţia RM acţiunile sunt specificate drept ordinare şi preferenţiale.
44
beneficiului acumulat ce rămâne în posesia băncii după
repartizarea profitului realizat.
Însă, în activitatea curentă a băncii de cele mai dese cazuri
se utilizează o altă noţiune de capital – capitalul reglementat
sau capitalul normativ total. Dacă capitalul propriu conţine
doar resursele cei aparţin băncii, cu drept de proprietate, atunci
Capitalul Normativ Total este mai mult un element de referinţă
pentru estimarea eficienţei activităţii bancare, care conţine şi
elemente împrumutate.
2.1. Calcularea gradului de suficienţă a capitalului

Necesitatea gestiunii capitalului propriu se determină în
funcţie de două aspecte:
- din punct de vedere al corespunderii cerinţelor de
reglementare;
- din punct de vedere al creşterii volumului şi calităţii lui.
Sub primul aspect se determină gradul de suficienţă a
capitalului sau adecvarea lui. Adecvarea capitalului presupune
stabilirea convenţională a nivelului minim de capital, în funcţie
de anumiţi parametri ce reflectă dimensiunea activităţii băncii
şi a riscurilor asociate, de natură să asigure o corelaţie dintre
beneficiile obtenabile şi pierderile potenţiale, datorate asumării
unui anumit nivel de risc.
CNT
GsC = *100% ≥ 12% 3, unde:
Ar
GsC – gradul de suficienţă a capitalului;
CNT – capitalul normativ total;
Ar – suma activelor ponderate la risc.
Capitalul Normativ Total reprezintă baza de capital
pentru băncile comerciale din Republica Moldova şi este suma
3Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, nr.269

din 17 octombrie 2001. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.130 din
26.10.01.
45
elementelor de capital bancar, aflat la dispoziţia băncii, care are
capacitatea de a acoperi pierderile din activitatea riscantă a ei.
Capitalul Normativ Total este format din Capitalul de
gradul I + Capitalul de gradul II – Cotele de participare în
alte bănci.
Capitalul de gradul I conţine:

1. Capitalul Acţionar Permanent:
• Acţiuni ordinare/acţiuni simple, cu surplusul de
capital aferent.
• Acţiuni preferenţiale necumulative fără o scadenţă
fixată şi, respectiv, surplusul de capital, obţinut de
la plasarea lor la preţul de emisiune, ce depăşeşte
valoarea lor nominală.
2. Beneficiul nedistribuit
Din suma capitalului acţionar şi profitului nedistribuit, în
conformitate cu regulamentul BNM cu privire la capital4, se
scade partea neformata a rezervelor pentru pierderile la
credite şi se deduce şi valoarea activelor nemateriale nete,
deţinute de bancă.
Capitalul de gradul II conţine:

1. Capitalul acţionar suplimentar:
- Acţiunile preferenţiale cumulative şi parţial
cumulative cu scadenţă nefixată.
- Surplusul de capital atribuit acţiunilor preferenţiale
cumulative şi parţial cumulative, inclusiv acţiunilor
preferenţiale convertibile în acţiuni ordinare sau în
alte clase de acţiuni preferenţiale.
2. Capitalul împrumutat sub forma datoriilor subordonate
cu scadenţă nefixată, cu condiţia că corespund următoarelor
4Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, nr.269

din 17 octombrie 2001. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.130 din
26.10.01.
46
cerinţe:
a) sunt neasigurate şi complet achitate;
b) nu sunt recuperabile la cererea deţinătorului;
c) rambursarea datoriei este solicitată de către
deţinător peste un termen nu mai mic de 5 ani de la
data apariţiei acesteia şi cu condiţia obţinerii
permisiunii prealabile de la Banca Naţională;
d) pot fi disponibile pentru a acoperi pierderile fără ca
banca să fie nevoită să înceteze activitatea;
e) în cazul lichidării, datoria se achită după onorarea
cerinţelor tuturor creditorilor băncii, dar înaintea
satisfacerii cerinţelor acţionarilor;
f) contractul să nu stipuleze clauze, care ar putea anula
caracteristicile datoriilor subordonate.
Aportul datoriilor subordonate la formarea CNT este
limitată – ele nu vor depăşi 50% din suma capitalului de gradul I.
3. Capitalul împrumutat sub forma datoriilor subordonate
cu scadenţă fixată şi acţiunile preferenţiale, răscumpărarea
şi/sau convertirea cărora este prevăzută, prin decizia de emitere
a lor, recuperabile cu termen limitat, cu condiţia că îndeplinesc
a) sunt neasigurate şi complet achitabile;
b) au un termen minimal fix până la scadenţă nu
mai mic de cinci ani;
c) nu sunt recuperabile până la scadenţă la cererea
deţinătorului;
d) în cazul lichidării, datoria se achită după onorarea
cerinţelor tuturor creditorilor băncii, dar înaintea
satisfacerii cerinţelor acţionarilor;
e) contractul să nu stipuleze clauze, care ar putea anula
caracteristicile datoriilor subordonate;
f) în ultimii cinci ani până la scadenţă se va aplica în
fiecare an o amortizare de 20% pentru a reflecta
descreşterea valorii acestor instrumente;
47
CNT de gradul II nu poate să depăşească ca volum CNT
de gradul I.
Pentru determinarea activelor ponderate la risc Ar, toate
activele bancare se separă în patru categorii mari, ţinând cont
de posibilitatea de a le pierde în urma apariţiei factorilor de risc
de credit (de nerambursare). În această ordine de idei, cele mai
puţin riscante active sunt acelea existente la bancă sub formă
de bani în casierie sau pe cont la BNM sau sub formă de bonuri
de trezorerie, iar cele mai riscante sunt creditele curente
acordate clientelei, care au o probabilitate mai mare de a nu fi
rambursate. În corespundere cu această logică de idei, activele
se ponderează cu coeficienţii de risc 0%, 20%, 50%, şi 100%,
după cum urmează:
1.Categoria 0 procente:
• Numerarul.
• Conturile la Banca Naţională a Moldovei, inclusiv
rezervele obligatorii.
• Cambiile de trezorerie.
• Partea creditelor asigurate cu depozite băneşti
consemnate la banca care a acordat creditul.
• Numerarul – instrumente în proces de încasare.
• Hârtiile de Valoare de Stat.
• Creditele garantate de către Guvernul RM sau
asigurate prin Hârtii de Valoare de Stat.
• Depozitele în băncile Republicii Moldovei şi ale
ţărilor-membre ale Organizaţiei de Cooperare şi
Dezvoltare Economică 5.
• Plasamentele la termen mai mare de un an în băncile
Republicii Moldova şi ale ţărilor-membre ale
5
Ţările-membre ale OCDE: Australia, Austria, Belgia, Marea Britanie,
Germania, Grecia, Danemarca, Irlanda, Islanda, Spania, Italia, Canada,
Luxemburg, Mexic, Ţările de Jos, Noua Zeelandă, Norvegia, Portugalia,
SUA, Turcia, Finlanda, Franţa, Cehia, Elveţia, Suedia, Japonia.
48
Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică.
3. Categoria 50 procente:
• Activele asigurate prin prima ipotecară rezidenţială,
în stare de acumulare a dobânzii.
• Depozitele şi plasările pe termen scurt în băncile altor
ţări (cu excepţia OCDE şi Republicii Moldova).
• Acreditivele pentru care banca duce răspundere
materială în cazul neexecutării.
• Terenul, clădirile, utilajele.
• Creditele curente şi fără dobândă.
• Altele, nereflectate în alte categorii.
Exemplul 2.1.1
O bancă comercială are înregistrate în bilanţul său
următoarele date:
1) numărul de acţiuni în circulaţie – 350 000 bucăţi, cu
valoarea nominală = 10 lei (3.500.000 lei), inclusiv
acţiunile preferenţiale cumulative cu dividend fix – 50 000
bucăţi, cu aceeaşi valoare nominală (500.000 lei)
2) fondul de rezervă al băncii – 1.200.000 lei
3) beneficiul nerepartizat – 1.400.000 lei
4) fondul de amortizare – 620.000 lei
5) fondul de risc – 840.000 lei
6) alte fonduri – 250.000 lei
7) datoriile subordonate – 2.400.000 lei
8) activele clasificate, în funcţie de risc:
categoria I – 4.200.000 lei (0%)
categoria II – 6.800.000 lei (20%)
categoria III – 3.200.000 lei (50%)
categoria IV – 1.900.000 lei (100%)
- Determinaţi, valoric, diferenţa dintre capitalul
propriu şi capitalul normativ total.
- Calculaţi CNT, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
49
- Determinai gradul de suficienţă a capitalului.
Rezolvare:
1. Calculăm capitalul propriu al băncii:
Capitalul propriu = ∑ fondurilor + beneficiul nerepartizat
Capitalul propriu = 3.500.000 + 1.200.000 + 620.000 +
250.000 +840.000 + 1.400.000 = 7.810.000 lei
2. Calculăm CNT:
Capitalul de gradul I = 3.000.000 + 1.400.000 =
4.400.000 lei
Capitalul de gradul II = 2.400.000 + 500.000 =
2.900.1 lei
CNT = 4.400.000 + 2.900.000 = 7.300.000 lei
3. Determinăm gradul de suficienţă a capitalului:

CNT
GsC = *100% =
Ar
7300000 4200000*0% + 6800000* 20% +
= =150%
3200000*50% +1900000*100%
Concluzie: banca analizată este extrem de

supracapitalizată, ceea ce vorbeşte despre un management
necalitativ al activelor bancare.
Exemplul 2.1.2
Corespunde oare Banca Comercială cerinţelor privind
suficienţa capitalului, dacă:
1. Numerarul 15.000 lei
2. Cambiile de trezorerie 35.000 lei
3. Numerarul – instrument în proces de încasare 17.000 lei
4. Creditele garantate de către Guvernul RM 48.000 lei
5. Depozitele până la 1 an în băncile RM 50.000 lei
6. Activele asigurate prin prima ipotecară rezidenţială
40.000 lei
50
7. Terenul, clădirile, utilajele 100.200 lei
8. Creditele curente 150.600 lei
9. Creditele expirate 23.000 lei
10. CNT 68.000 lei
Rezolvare:
CNT
GsC = *100%
Ar
1. Calculăm suma activelor ponderate la risc:

Ar = (15.000*0%) + (35.000*0%) + (17.000*20%) +
+ (48.000*20%) + (50.000*20%) + (40.000*50%) +
+ (100.200*100%) + (150.600*100%) + (23.000*100%) =
= 316.800 lei
2. Calculăm suficienţa capitalului ponderat la risc:
68000
GsC= *100% = 21,46%
316800
Concluzie: indicatorul suficienţei capitalului determină
capacitatea de a acoperi pierderile provocate de activele
riscante ale băncii din contul capitalului normativ total. În RM,
conform legislaţiei în vigoare, CNT ≥ 12%. Banca analizată
respectă cerinţele privind normativul suficienţei capitalului
ponderat la risc.
Exemplul 2.1.3
Banca Comercială prezintă următoarele date:
Acţiunile emise şi achitate ale băncii – 12500 bucăţi
Valoarea nominală a acţiunii – 100 lei
Rezervele din profiturile anilor precedenţi – 651000 lei
Rezervele obligatorii pentru fondurile de garanţie – 421000 lei
Profitul nerepartizat al anului precedent – 125000 lei
Activele ponderate la risc – 25612380 lei
Să se determine dacă banca are un capital adecvat,
51
conform normei Cooke.
Rezolvare:
Suficienţa capitalului = Capitalul propriu / Activele
ponderate la risc * 100%
Suficienţa capitalului = (12500 * 100 + 651000 + 421000 +
+ 125000) / 25612380 = 9.55 %
Concluzie: Conform Convenţiei de la Basel, GSC trebuie
să fie > 12%, deci, banca nu are capital suficient pentru a-şi
continua activitatea. Ea ar trebui să-şi majoreze capitalul sau să
scadă ponderea operaţiunilor riscante.
2.2. Analiza capitalului bancar propriu după componente

Motiv pentru analiza capitalului bancar serveşte
posibilitatea apariţiei insolvabilităţii la bancă, riscul lipsei de
capital este probabilitatea apariţiei stării de insolvabilitate
pentru o bancă la un moment dat de timp.
Analiza se efectuează prin calcularea multiplicatorului
capitalului şi indicatorilor de analiză a riscului de capital,
împrumutaţi din practica băncilor Statelor Unite ale Americei.
Multiplicatorul capitalului (EM) permite aprecierea
nivelului de utilizare a capitalului propriu în activitatea
bancară. Cu cât acest indicator este mai înalt, cu atât mai multe
active sunt create dintr-un leu de capital propriu.
Multiplicatorul _ capitalului = EM = Total _ Active

Capital _ propriu > 1
Multiplicatorul capitalului variază proporţional cu
ponderea capitalului în total pasive bancare şi cu cât această
pondere este mai mare, cu atât riscul bancar şi multiplicatorul
capitalului sunt mai mici. Pentru aducerea acestui indicator la
nivelul de 10, considerat optim, se impune atragerea de clienţi
şi creşterea numărului de unităţi teritoriale (sucursale, agenţii).
Cei mai reprezentativi indicatori de analiză a riscului de
52
capital sunt:
- gradul de acoperire a capitalului propriu de active
(K1) – pune în relaţie valoarea capitalului propriu cu
mărimea băncii, demonstrează în ce măsură activele
sunt acoperite de capital propriu sau câte din toate
activele banca poate să-şi permită să le piardă. O
valoare inferioară a acestui indicator semnalizează
capacitatea redusă a băncii de a atrage fonduri de piaţă,
pentru a face faţă nevoilor de lichiditate şi de a absorbi
pierderi neanticipate peste un anumit timp. De
asemenea, indică limitarea posibilităţii de dezvoltare şi
extindere viitoare, atât în ceea ce priveşte baza de
clienţi, cât şi participarea băncii la formarea de capital.
Capitalul _ propriu
K1 = Total _ Active *100%
- gradul de utilizare a capitalului propriu (K2) –
demonstrează procesul de utilizare a capitalului propriu,
indică în ce proporţii creditele acordate de bancă sunt
acoperite cu fonduri proprii. Nivelul redus al acestui
indicator poate implica o responsabilitate mai redusă a
băncii în cazul acordării de credite, datorită faptului că
banii sunt atraşi, banca răspunzând în limita capitalului
propriu. Se consideră ca fiind indicată o proporţie de
minim 10-15% ale fondurilor proprii în total active
profitabile.
Capitalul _ propriu
K 2 = Active _ profitabile *100%
- gradul de îndatorare al băncii (K3) – arată măsura în

care banca a atras resurse sub formă de depozite, din
care apoi s-au acordat credite. Dacă îndatorarea este
prea mare, volumul depozitelor fiind de 30-40 ori mai
mare decât fondurile proprii ale băncii, atunci este
53
suficient ca un singur client să dea faliment şi să nu
restituie creditele, ca banca să nu poată suporta paguba
şi să fie afectată, în mod negativ, din punct de vedere
financiar. În ţările dezvoltate băncile practică un nivel
de îndatorare de la 15 până la 20 ori capitalul propriu.
Capitalul _ propriu
K3 = Total _ depozite *100%
Exemplul 2.2.1
Analizaţi evoluţia capitalului bancar propriu după
componente, utilizând datele prezentate de banca comercială
„ABC”:
Active Pasive
2006 2007 2006 2007
Tipul Tipul
(lei) (lei) (lei) (lei)
Depozite la
HV de Stat 456 000 403 000 826 000 764 000
vedere
HV Capital
537 000 523 000 1 089 000 2 351 000
investiţionale propriu
Credite şi alte Depozite la
2 477000 3 657000 1 059 000 1 634 000
plasamente termen
Total Activ 4 550 000 5 886 000 Total Pasiv 4 550 000 5 886 000
Rezolvare:
1. Calculăm Multiplicatorul capitalului (EM):
Active _ totale
EM = Capitalul _ propriu ;
4550000 4,18;
EM 2006 = =
1089000
5886000 2,50.
EM 2007 = =
2351000
2. Calculăm indicatorii de analiză a riscului de capital:
54
Capitalul _ propriu
K1 = Active _ totale *100%;
1 089 000
K12006 = *100% = 23,93%;
4550000
2351000
K12007 = *100% = 39,94%;
5886000
Capitalul _ propriu
K 2 = Active _ profitabile *100%;
K 2 2006 = 1089000 = 31%;

456000 + 537000 + 2477000
K 2 2007 = 2351000 = 51%;

403000 + 523000 + 3657000
Capitalul _ propriu
K3 = Total _ depozite *100%;
K 3 2006 = 1089000 *100% = 57,77%;

826000 + 1059000
K32007 = 2351000 *100% = 98,04%.

764000 + 1634000
Concluzie:
Multiplicatorul capitalului se calculează cu scopul aprecierii
nivelului de utilizare a capitalului propriu în activitatea bancară.
Cu cât acest indicator este mai înalt, cu atât mai multe active sunt
create dintr-un leu de capital propriu. Acest coeficient a scăzut,
ceea ce denotă o diminuare a capacităţii capitalului propriu de a
crea active, însă nivelul acestuia oricum a rămas în limitele
admisibile (este mai mare ca unu).
Valoarea indicatorilor de analiză a riscului de capital a
crescut, ceea ce caracterizează diminuarea expunerii băncii la
55
riscul de insolvabilitate. Evoluţia fiecărui coeficient, în parte,
poate fi comentată după cum urmează:
- majorarea K1 demonstrează că a crescut măsura de
acoperire a activelor de capitalul propriu, respectiv,
banca în anul 2006 putea să-şi permită să plaseze
riscant 23,93% din activele sale, iar în anul 2007
valoarea acestora a crescut până la 39,94%, ceea ce
denotă că banca nu se supune riscului de insuficienţă de
capital;
- creşterea coeficientului K2 demonstrează utilizarea
eficientă a capitalului propriu, adică raportul în care
activele profitabile au fost acoperite din sursele
capitalului propriu, care a crescut în anul 2007 până la
51% (de la 31%, în anul precedent);
- majorarea coeficientului K3 caracterizează gradul de
îndatorare a băncii, cu cât este mai mare, cu atât riscul
de insolvabilitate este mai mic, respectiv, în anul de
gestiune gradul de îndatorare a băncii a scăzut.
2.3. Estimarea costului resurselor atrase

Evaluarea costului resurselor permite managerilor băncii
să decidă asupra preţului diferitelor categorii de resurse pentru
a le selecta, în funcţie de posibilităţile de plasamente şi de
dobânzile, pe care acestea le generează.
Volumul cheltuielilor bancare cu resursele atrase se va
determina:
m
C = ∑ i j * Pj ,
j=1
unde:
C – cheltuielile de atragere a resurselor bancare;
Pj – volumul pasivului de tip j;
ij – rata dobânzii, plătită pentru pasivul de tip j.
Rata medie a dobânzii ( i ), plătită pentru o unitate
56
monetară de capital atras, se va determina prin raportarea
cheltuielilor respective la volumul total de resurse atrase.
Cheltuieli le_de_atra gere_a_res urselor
i= Total_resu rse_atrase *100 %
Plăţile asupra dobânzilor nu limitează cheltuielile bancare

cu resursele atrase, fiind necesară calcularea cheltuielilor la o
rata critică, sau costurile marginale:
∑s i Di + CO
Cm = *100%, unde:
∑ A prof .
Σ siDi – plăţile asupra dobânzilor;
CO – alte cheltuieli operaţionale ale băncii, altele decât
dobânzile;
ΣAprof. – suma activelor profitabile ale băncii.
Cheltuielile calculate, în acest mod, sunt la o rată critică a
rentabilităţii, deoarece, pentru a-şi menţine profitabilitatea,
banca nu-şi poate permite să plaseze aceste resurse la o
dobândă mai mică decât această rată.
Variaţia frecventă a ratelor de dobândă conferă
cheltuielilor medii ponderate nesiguranţă şi irealitate.
Costul marginal al resurselor atrase evaluează costul
achitat de bancă pentru a cumpăra o unitate suplimentară
de resurse, pe care aceasta le poate investi:
C m = i * D ' − i * D, unde:
D´ – resursele atrase la o rată de dobândă nouă;
D – resursele atrase la rata de dobândă veche;
i – rata de dobândă, estimată ca aceea la care se pot plasa
resursele atrase.
Acest indicator reprezintă în valoare absolută volumul
modificării costurilor bancare cu atragerea resurselor, însă
pentru a putea fi comparabil cu rata de rentabilitate la
57
plasamente este necesară transformarea lui în valoare relativă.
Cm
rC m = * 100%
D'
Rata costului marginal rCm al resurselor atrase poate fi
comparată cu rentabilitatea marginala a plasamentului pentru a
se concluziona asupra bonităţii lui.
În cazul majorării ratelor de dobândă de către bancă,
costurile marginale vor creşte, dat fiind faptul că banca este
obligată să achite dobânzile majorate nu numai pentru resursele
atrase suplimentar, dar şi să ofere aceeaşi rentabilitate la
depuneri clienţilor vechi, care acceptase, de fapt, dobânda
anterioară majorării. Analiza costurilor marginale permite
determinarea limitei valorice până la care banca poate să-şi
extindă volumul resurselor atrase atâta timp, cât cheltuielile
marginale de atragere a noilor resurse nu vor face să scadă
veniturile marginale din plasamentul lor.
Exemplul 2.3.1
În baza informaţiei prezentate de Banca Comercială,
evaluaţi costul resurselor atrase:
Volumul depozitelor la termen (scadenţa 3 luni) –
8 520 700 lei, cu rd = 14,5%
16 985 355 lei, cu rd = 15%
Volumul depozitelor la termen (scadenţa 1 an) –
25 356 425 lei, cu rd = 15,5%
Certificatele de depozit (scadenţa 1 an) – 22 345 980 lei,
cu rd = 16%
Calculaţi rata medie a dobânzii plătită pentru o unitate
monetară de capital atras.
Rezolvare:
1. Calculăm costul resurselor atrase:
58
m
C = ∑ i j * Pj = (14,5% * 8 520 700) +
j=1
+ (15% * 16 985 355) + (15,5% * 25 356 425) +
+ (16% * 22 345 980) = 11 288 907,43 lei
2. Determinăm rata medie a dobânzii pentru o unitate

monetară de capital atras:
Chelt._de_ atragere_r esurse_ban c.
i= Total_resu rse_atrase *100 % =
11288907 ,43
= *100% = 15,42%
73208460
Concluzie: pentru a atrage un volum de resurse în valoare

de 73 208 460 lei (suma tuturor depozitelor bancare şi a
certificatelor de depozit), Banca Comercială va plăti dobânzi
aferente tipurilor de resurse atrase în sumă de 11 288 907,43
lei. Pentru o unitate de capital atras banca achită o rată medie a
dobânzii de 15,42%.
Exemplul 2.3.2
Banca Comercială cunoaşte despre faptul că plăţile asupra
dobânzilor nu limitează cheltuielile bancare cu resursele atrase,
de aceea, în baza informaţiei propuse de această instituţie
financiară calculaţi costurile marginale:
Cheltuielile de atragere a resurselor atrase – 11 288 907,43
lei
Cheltuielile operaţionale – 190 152 565 lei
Creditele – 2 582 610 559 lei
Hârtiile de Valoare de Stat – 54 326 814 lei
Hârtiile de valoare investiţionale – 226 855 738 lei
59
Rezolvare:
1. Calculăm suma activelor profitabile:
Activele profitabile = 2 582 610 559 + 54 326 814 +
+ 226 855 738 = 2 863 793 111
2. Calculăm costurile marginale:
∑ si Di + CO
Cm = * 100% =
A
∑ prof .
11288907 .43 +190152565
= *100% = 7,03%
2863793111
Concluzie: în cazul în care Banca Comercială evaluează

costurile marginale a resurselor atrase, acestea reprezintă rata
critică a rentabilităţii, pentru a-şi menţine profitabilitatea, banca
nu-şi poate permite să plaseze aceste resurse la o dobândă mai
mica decât această rată.
Exemplul 2.3.3
În perioada cuprinsă între 1 ianuarie-31 mai anul curent
Banca Comercială X a atras depozite la termen în valoare de 2
mln lei cu o rată a dobânzii de 14%. De la 1 iunie până la
sfârşitul anului de gestiune banca a atras depozite în sumă de
850 000 lei la o rată a dobânzii de 16%. Evaluaţi costul
marginal achitat de bancă pentru a cumpăra o unitate
suplimentară de resurse pe care aceasta le poate investi. În baza
costului marginal calculaţi rata costului marginal.
Rezolvare:
1. Calculăm costul marginal achitat de bancă pentru a
cumpăra o unitate suplimentară de resurse pe care
aceasta le' poate investi:
C m = i * D – i * D = 850 000 * 0,16 –
– 2 000 000 * 0,14 =136 000 – 280 000 = – 144 000 lei
60
2. Calculăm rata costului marginal:
C 144000
r = m *100% = = 16,94%
Cm
D' 850000
Concluzie: Pentru a cumpăra o unitate suplimentară de
resurse banca va cheltui suplimentar 144 000 lei.
Rata costului marginal, care este de 16,94% pentru situaţia
analizată, reprezintă rata maximală la care banca poate atrage
resursele suplimentare necesare pentru plasamentele sale.
Pentru a se concluziona asupra bonităţii sale, rata costului
marginal rCm al resurselor atrase poate fi comparată cu
rentabilitatea marginală a plasamentului.
Aplicaţii
Problema 1
următoarele date:
• numărul de acţiuni în circulaţie 4750.000 buc. cu
VN=10 lei, din care acţiunile preferenţiale cumulative
cu dividend fix 45.000 buc. cu aceeaşi VN
• fondul de rezervă a băncii ..........................2.450.000 lei
• beneficiul nerepartizat.................................4.982.000 lei
• fondul de amortizare......................................875.620 lei
• fondul de risc..................................................983.541 lei
• alte fonduri.....................................................750.000 lei
• datoriile subordonate...................................1.956.000 lei
• activele: categoria I – 3.753.345 (0%)
categoria II – 8.962.348 (20%)
categoria III – 2.843.974 (50%)
categoria IV – 1.657.321 (100%)
- Determinaţi, valoric, diferenţa dintre capitalul propriu şi
CNT;
- Calculaţi CNT, în conformitate cu legislaţia;
61
Problema 2
Sunt prezente următoarele date:
Acţiunile emise şi achitate ale băncii – 125000 bucăţi
Rezervele obligatorii pentru fondurile de garanţie –
421000 lei
Profitul nerepartizat al anului precedent – 125000 lei
Activele ponderate la risc – 2561238 lei
Să se determine dacă banca are un capital adecvat.
Problema 3
Corespunde oare Banca Comercială cerinţelor legale
privind suficienţa capitalului, dacă:
Numerarul ............................................................98.000 lei
Numerarul – instrument în proces de încasare......65.000 lei
Creditele garantate de către Guvernul RM...........73.000 lei
Depozitele până la 1 an în băncile RM.................99.000 lei
Activele asigurate prin prima ipotecară rezidenţială.....87.000 lei
Terenurile, clădirile, utilajele..............................157.800 lei
Creditele curente.................................................138.600 lei
Capitalul Normativ Total......................................95.000 lei
Problema 4
Calculaţi când baca corespunde cerinţelor privind
suficienţa capitalului, dacă:
Acţiunile ordinare în circulaţie 58 600 lei
Acţiunile preferenţiale necumulative emise cu termen
nelimitata în circulaţie 18 000 lei
Surplusul de capital 21 500 lei
Profitul nedistribuit 15 600 lei
Mărimea necompletată a fondului de risc 8 000 lei
62
Activele nemateriale nete 5 600 lei
Datoriile subordonate 25 000 lei
Cotele de participare în capitalurile altor bănci 5 000 lei
Activele ponderate la risc 600 000 lei
Problema 5
evaluaţi costul resurselor atrase:
9 475 350 lei, cu rd = 15,5%
25 498 358 lei, cu rd = 16%
33 846 156 lei, cu rd = 16,5%
cu rd = 17%
Problema 6
Evaluaţi costul resurselor atrase în baza informaţiei
prezentate de Banca Comercială:
8 565 480 lei, cu rd = 14%
26 984 538 lei, cu rd = 15%
43 640 200 lei, cu rd = 16%
cu rd = 17%
63
Problema 7
În baza informaţiei propuse de Banca Comercială, calculaţi
costurile marginale de atragere a resurselor bancare:
Cheltuielile de atragere a resurselor atrase – 7 549 123,5 lei
Operaţiunile de leasing – 1 783 421 128 lei
Hârtiile de valoare corporative – 174 176 156 lei
Problema 8
În baza informaţiei propuse de Banca Comercială, calculaţi
Cheltuielile de atragere a resurselor atrase – 12 200 890,57 lei
Creditele privind leasingul financiar – 1 500 350 lei
Hârtiile de valoare investiţionale – 250 800 700 lei
Problema 9
Banca Comercială Y a atras depozite la termen în valoare
de 4 mln lei, cu o rată a dobânzii de 12,5%, apoi a atras
depozite în sumă de 1 658 024 lei la o rată a dobânzii de 14%.
Evaluaţi costul marginal achitat de bancă pentru a cumpăra
o unitate suplimentară de resurse pe care aceasta le poate
investi. În baza costului marginal, calculaţi rata costului
marginal.
Problema 10
Banca Comercială Z a atras depozite la termen în valoare
de 8 mln lei, cu o rată a dobânzii de 11,5%, apoi a atras
depozite în sumă de 4 500 250 lei la o rată a dobânzii de 13%.
Evaluaţi costul marginal achitat de bancă pentru a cumpăra
64
o unitate suplimentară de resurse pe care aceasta le poate
investi. În baza costului marginal, calculaţi rata costului
marginal.
Problema 11
componente, utilizând datele prezentate de Banca Comercială
„X”:
Active Pasive
Tipul 2006, lei 2007, lei Tipul 2006, lei 2007, lei
Depozite la
HV de Stat 567 000 403 000 937 000 764 000
vedere
HV Capital
648 000 523 000 2 190 000 2 250 000
Credite şi alte Depozite la
3 588000 4 768000 2 059 000 2 634 000
plasamente termen
Problema 12
componente, utilizând datele prezentate de Banca Comercială
„Y”:
Active Pasive
Tipul 2006, lei 2007, lei Tipul 2006, lei 2007, lei
Depozite
HV de Stat 250 000 355 000 32 273 205 19 838 201
la vedere
HV Capital
3 977 389 0 106 599 784 122 581 418
Credite şi alte Depozite
96 782 487 129 274 695 76 509 440 113 349 955
plasamente la termen
65
Problema 13
următoarele date:
1) numărul de acţiuni în circulaţie 32.000 bucăţi, cu
VN=100 lei, din care acţiunile preferenţiale cumulative
cu dividend fix 2.500 buc. cu aceeaşi VN
2) fondul de rezervă a băncii ...........................4.800 mii lei
3) beneficiul nerepartizat.............................185 235 mii lei
4) reducerile pentru perderi la credite............77 763 mii lei
5) datoriile subordonate................................................ 0 lei
6) activele din categoria I – 451 228 mii lei (0%)
categoria II – 281 305 mii lei (20%)
categoria III – 613 841 mii lei (50%)
categoria IV – 960 906 mii lei (100%)
- Determinaţi diferenţa valorică dintre capitalul
propriu şi CNT,
Problema 14
Corespunde oare banca comercială privind suficienţa
capitalului, dacă:
Numerarul ............................................................62 527 lei
Mijloacele băneşti datorate de bănci...................230 264 lei
Mijloacele băneşti datorate de BNM..................244 664 lei
Depozitele până la 1 an plasate la BNM...............98 651 lei
Creditele garantate de către Guvernul RM...........29.345 lei
Acţiunile corporative............................................17 321 lei
Depozitele până la 1 an în băncile RM.................50 217 lei
Activele asigurate prin prima ipotecară rezidenţială .18.566 lei
Terenul, clădirile, utilajele..................................112 223 lei
Creditele curente.................................................927 263 lei
CNT....................................................................252 404 lei
66
Problema 15
Să se determine dacă banca are un capital adecvat,
conform normei Cooke, în baza următoarelor date:
Acţiunile emise şi achitate ale băncii – 207 526
Rezervele obligatorii pentru fondurile de garanţie – 17 658 lei
Profitul nerepartizat a anului precedent – 377 023 lei
Activele ponderate la risc – 3 154 815 lei
Problema 16
Evaluaţi costul resurselor atrase, în baza informaţiei
prezentate de banca comercială şi calculaţi rata medie a
dobânzii plătită pentru o unitate monetară de capital atras:
Volumul depozitelor de economii ale persoanelor fizice –
15 752 mii lei, cu rd = 5,5%
1 913 675 mii lei, cu rd = 14%
2 219 178 mii lei, cu rd = 14,5%
4 741 201 mii lei, cu rd = 15%
Problema 17
În baza informaţiei propuse de banca comercială, calculaţi
Cheltuielile de atragere a resurselor atrase – 132 102 686 lei
Operaţiunile de leasing – 0 lei
Total Hârtii de valoare – 281 182 552 lei
67
Problema 18
Calculaţi dacă baca corespunde cerinţelor privind
suficienţa capitalului la 01.01.08.
- acţiunile ordinare în circulaţie – 411 000 u.m.
- acţiunile preferenţiale necumulative emise cu termen
nelimitat în circulaţie – 50 000 u.m.
- surplusul de capital – 17 000 u.m.
- profitul nedistribuit – 153 000 u.m.
- mărimea necompletată a fondului de risc – 52000 u.m.
- activele nemateriale nete – 236 000 u.m.
- datoriile subordonate – 125 000 u.m.
Activele ponderate la risc – 1 860 000 u.m.
Problema 19
În perioada cuprinsă între 1 ianuarie 30 august anul curent
banca comercială X a atras depozite la termen în valoare de 3
mln lei cu o rată a dobânzii de 17%. De la 1 septembrie până la
sfârşitul anului de gestiune banca a atras depozite în sumă de 1
500 000 lei la o rată a dobânzii de 18%.
Calculaţi costul marginal achitat de bancă pentru a
cumpăra o unitate suplimentară de resurse pe care aceasta le
poate investi. În baza costului marginal calculaţi rata costului
marginal.
Problema 20
Acţiunile emise şi achitate ale băncii – 15 500 bucăţi, cu
valoarea nominală a acţiunii – 100 lei;
Rezervele constituite – 550 000 lei;
Profitul nerepartizat al anului precedent – 425 000 lei;
Activele ponderate la risc –34 002 550 lei.
Să se determine dacă banca are un capital adecvat
cerinţelor legislative.
68
3. Strategii de gestiune a activelor bancare
Activele bancare – disponibilităţile băncii ce generează
profit sau asigură activitatea normală a băncii.
Necesitatea gestiunii activelor reiese din capacitatea
acestora de a genera profituri şi a expune activitatea băncii la
riscuri, iar gestiunea performantă a activelor va tinde să
găsească punctul optim între profitabilitate şi risc.
3.1. Analiza structurii activelor bancare
Ca structură activele bancare vor fi restricţionate de
limitele impuse de autorităţile monetare. Gestiunea corectă în
această direcţie va diminua cheltuielile bancare excepţionale
privind amenzile, precum şi diminuarea costurilor posibile
provocate de supraevaluarea posibilităţilor bancare în unele
activităţi.
Activele pot fi structurate în:
• Activele monetare (bani);
• Portofoliul de hârtii de valoare;
• Portofoliul de credite;
• Imobilizările (clădiri, mijloace fixe).
Determinând ponderea fiecărui component în structură
băncile îşi aranjează structura activelor, în conformitate cu
strategia şi scopul urmărit. Pentru a-şi atinge scopul de
maximizare a profitului, băncile tind să majoreze ponderea
activelor generatoare de profit în total active. Acest proces
poate condiţiona:
• Diminuarea ponderii activelor lichide – lipsuri
temporare de lichidităţi ce duc la creşterea cheltuielilor
prin procurarea urgentă a resurselor.
• Diminuarea investiţiilor în imobilizări – pierderea
clientelei, deoarece se face pe baza închiderii de filiale
sau refuzului de modernizare a mijloacelor fixe şi
reţelelor informatice existente.
Structura ideală a activelor ar fi:
69
YActivele monetare – 10%
YPortofoliul de hârtii de valoare – 30%
YCreditele – 50-55%
YImobilizările – 2-5%
Exemplul 3.1.1
La data de 31.12.2005 banca a evaluat activele, după cum
urmează:
Nr. Suma, Gruparea activelor
Indicatorii
crt. mii lei profitabile/neprofitabile
1. Hârtii de valoare investiţionale 6034,3 profitabile
2. Mijloace băneşti în numerar 19563,7 neprofitabile
3. Rezerve obligatorii plasate în profitabile (dacă sunt
BNM deţinute în cont special,
10201,7 bonificat cu dobânzi)
4. Mijloace băneşti datorate de bănci 6189,1 neprofitabile
5. Mijloace băneşti datorate de BNM 1743,3 neprofitabile
6. Credite şi leasing, net în stare de neprofitabile
neacumulare 2449,8
7. Dobânda sporită ce urmează să fie neprofitabile
primită 1627,3
8. Credite şi leasing, net pe care se profitabile
acumulează dobânda 38252,2
9. Conturi Nostro în bănci 19322,1 profitabile
10. Mijloace fixe, net 14963,0 neprofitabile
11. Altă avere imobilă 8611,4 neprofitabile
12. Alte active 8621,5 neprofitabile
Grupaţi indicatorii prezentaţi în tabel în: active generatoare

de dobândă (profitabile) şi active negeratoare de dobândă
(neprofitabile). Calculaţi valoarea fiecărui grup şi determinaţi
suma activelor totale de care dispune banca.
Rezolvare:
Activele generatoare de dobândă = 73810,4 mii lei
Activele negeneratoare de dobândă = 63769,1 mii lei
Total active = 73810,4 + 63769,1 = 137579,5 mii lei
70
Concluzie: Activele totale ale băncii sunt constituite din
active generatoare şi negeneratoare de dobândă. Analiza denotă
ponderea majoră a activelor generatoare de dobândă,
constituind 53,6% din total active. În cadrul acestui grup de
active locul de lider îl deţin operaţiunile de creditare şi leasing,
pe care se acumulează dobândă (27,8%).
Din grupa activelor negeneratoare de dobândă ponderea
majoră o deţin mijloacele băneşti în numerar, constituind
14,2%.
3.2. Calcularea gradului de utilizare a activelor

Gradul de utilizare a activelor bancare poate fi analizat
prin analiza veniturilor generate de ele.
Principalele venituri şi cheltuieli ale unei bănci sunt
veniturile din dobânzile încasate sau de încasat şi cheltuielile
cu dobânzile plătite.
Principalii indicatori ce pot fi recomandaţi la analiza
gradului de utilizare a activelor bancare sunt, după cum
urmează:
Coeficientul de fiabilitate (K1) arată capacitatea băncii de
a genera profit în viitor. Dacă coeficientul este în creştere,
atunci fiabilitatea băncii este în normă.
Active _ profitabil e
K1 = Total _ active *100%
Activele profitabile ale băncii, în literatura de specialitate,

mai pot apărea sub denumirea de active lucrative, valorificate,
investiţionale etc. Oricare nu ar fi denumirea lor, esenţa rămâne
aceeaşi, ele reprezintă operaţiunile băncii ce generează venituri.
Veniturile, la rândul lor, pot fi sub formă de dobânzi sau
neaferente dobânzilor (dividende, diferenţe de cost a activelor
etc.).
71
Gradul de utilizare a activelor (GUA) reprezintă o
mărime ce depinde de rata dobânzii pe piaţă şi de structura
activelor bancare, maximalizarea indicatorului poate fi realizată
pentru un nivel dat al ratei dobânzii pe piaţă prin creşterea
activelor considerate cele mai rentabile (această creştere
conduce însă şi la mărirea riscurilor bancare).
Venituri_a fererente_dobânzii +Venituri_n eaferente_dobânzii
GUA = Total_active *100%;
sau
Venituri _ totale
GUA = Total _ active *100%.
Exemplul 3.2.1
Valoarea, Valoarea,
Indicatorii Indicatorii
mii lei mii lei
Activele totale 36500 Activele lucrative 23500
Veniturile aferente 4120 Venitul non- 611
dobânzilor dobândă
Calculaţi coeficientul de fiabilitate şi gradul de utilizare a

activelor bancare.
Rezolvare:
1. Calculăm coeficientul de fiabilitate:
Active _ profitabile 23500
Kf = *100% = *100% = 64,38%
Total _ active 36500
2. Calculăm gradul de utilizare a activelor:

Venit. _ afer. _ dob. +Venit. _ neafer. _ dob.
GUA = Total _ active *100% =
72
4120 + 611
= *100% = 12,96%
36500
Concluzie: Coeficientul de fiabilitate arată capacitatea

băncii de a genera profit în viitor. Dacă coeficientul este în
creştere, atunci fiabilitatea băncii este în normă. Indicatorul
gradul de utilizare a activelor exprimă capacităţile managerilor
de a gestiona eficient cu resursele bancare. Pentru o analiză
eficientă este binevenită abordarea în dinamică a ambilor
indicatori.
3.3. Calcularea profitabilităţii activelor

Gestiunea marjei dobânzii bancare devine obiectiv de
analiză a riscului în operaţiunile active şi pasive, deşi prin
natura sa, marja dobânzii bancare este un indicator de
rentabilitate.
Marja dobânzii este principalul indicator de rentabilitate
pentru intermediarii financiari. În esenţă, acest indicator
măsoară raportul dintre veniturile obţinute din dobânzi şi
cheltuielile cu plata dobânzilor.
Marja absolută a dobânzii bancare (MA) este un
indicator frecvent utilizat în practica bancară şi se calculează
prin expresia:
MA = Veniturile aferente dobânzilor – Cheltuielile

aferente dobânzilor
Nivelul ei exprimă capacitatea băncii de a-şi acoperi

cheltuielile cu dobânzile bonificate la depozite, certificate de
depozit etc. din veniturile obişnuite prin încasarea dobânzilor la
creditele acordate. Marja dobânzii trebuie sǎ fie stabilitǎ astfel,
încât sǎ asigure susţinerea sarcinii bancare (diferenţa dintre alte
cheltuieli bancare şi alte venituri bancare), precum şi obţinerea
unui profit satisfăcător.
73
Marja bancară relativă (SPREAD) se calculează ca
raportul dintre nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul
mediu al ratei dobânzii/pasive * 100, în conformitate cu
formula ce urmează:
Venituri_din_dobânzi
SPREAD = Active_profitabile * 100% −
Cheltuieli_cu_dobânzi
− * 100%
Total_resurse_atrase
Marja netă din dobânzi (NIM) rezultǎ din raportarea

marjei absolute la activele productive * 100.
NIM = Venituri_d in_dobânzi −Cheltuieli _cu_dobânz i *100%
Active_pro fitabile
Dacă scade rentabilitatea netă a unui activ care lucrează,

banca pierde din valoarea capitalului.
Maximalizarea profitabilităţii poate fi efectuată din
următoarele surse:
• Majorarea volumului de active profitabile.
• Diminuarea cheltuielilor din dobânzi prin găsirea unor
plasamente mai rentabile.
• Majorarea încasărilor din dobânzi prin găsirea unor
plasamente mai rentabile.
• Diminuarea cuantumului de resurse atrase.
Majorarea profitului băncii din dobânzi se face pe seama
majorării cantităţii de active profitabile, a ratelor dobânzii la
activele existente, precum şi sub influenţa a ambilor factori.
Cea mai mare pondere în profitul majorat o are majorarea ce
ţine de creşterea ratelor dobânzii, deoarece banca nu-şi poate
permite majorarea cantităţii activelor profitabile la nesfârşit.
74
Exemplul 3.3.1
În baza următoarelor date, propunem să calculaţi marja
bancară relativă din dobânzi (SPREAD):
- Veniturile aferente dobânzilor – 3156 mln lei
- Cheltuielile aferente dobânzilor – 1993 mln lei
- Activele productive (profitabile) – 23100 mln lei
- Pasivele pentru care se achită dobânda – 21500 mln lei
- Capitalul propriu – 2050 mln lei
Rezolvare:
Venituri_din_dobânzi
SPREAD = Active_profitabile * 100% −
Cheltuieli_cu_dobânzi
− * 100%
Total_resurse_atrase
3156 1993
SPREAD = *100% *100% =
23100 − 21500
= 13,66% − 9,26% = 4,4%
Concluzie: Marja bancară relativă este de 4,4%.
Exemplul 3.3.2
În baza următoarelor date marja netă din dobânzi (NIM):
- Total active – 30105 mln lei
Rezolvare:
Venit. _ aferent. _ dobânzii− Cheltuieli_ aferente_ dobânzii
NIM = *100%
Active_ productive
3156 − 1993
NIM = *100 = 5,03%
23100
Concluzie: marja netă din dobânzi (NIM) este egală cu
5,03%.
75
Exemplul 3.3.3
Să se determine marja bancară absolută, marja bancară
relativă şi marja netă din dobânzi, dacă:
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Activele totale 36500 Cheltuielile cu dobânzi 3240
Veniturile din
4120 Activele lucrative 23500
dobânzi
Venitul non-dobândă 611 Resursele atrase 16400
Rezolvare:
1. Calculăm marja bancară absolută:
Marja _ bancară _ absolută =
= Venituri _ din _ dobânzi − Cheltuieli _ cu _ dobânzi =
= 4120 − 3240 = 880 (mii _ lei)
2. Calculăm marja bancară relativă (SPREAD):
Venituri _ din _ dobânzi

SPREAD = Active _ profitabile *100% −
Cheltuieli _ cu _ dobânzi
− *100%
Total _ resurse _ atrase
4120 3240
SPREAD = *100% − *100% = 17,53% −19,75% = −2,22%
23500 16400
3. Calculăm marja netă din dobânzi (NIM):

Venit. _ aferent. dobânzii −Cheltuieli aferente dobânzii
NIM = *100%
Active _ productive
4120 − 3240
NIM = *100% = 3,74%
23500
76
Concluzie:
Calculele realizate denotă o situaţie nefavorabilă la
indicatorul marjei bancare relative, acesta luând valoare
negativă. Observăm că în cadrul băncii volumul activelor
profitabile nu cu mult depăşesc pasivele pentru care se plăteşte
dobândă, ceea ce conduce la înregistrarea pierderilor: se atrag
multe resurse pentru care se plătesc bani, dar aceste resurse nu
sunt eficient plasate pentru a recupera cheltuielile suportate de
bancă în direcţia de atragere a disponibilităţilor temporar libere.
Exemplul 3.3.4
În baza situaţiei prezentate de Banca Comercială, calculaţi
marja absolută a dobânzii şi marja procentuală netă a dobânzii:
(lei)
Nr.
Indicatorii 31.12.2004 31.12.2005 31.12.2006
crt.
1. Veniturile din 450 000 570 000 595 000
dobânzi
2. Cheltuielile cu plata 290 000 270 000 368 500
dobânzilor
3. Activele profitabile 1 300 000 1 650 000 2 530 000
4. Resursele 1 180 000 1 300 000 2 340 000
împrumutate
Rezolvare:
1. Calculăm marja bancară absolută:
Marja_bancară_absolută = Venituri_din_dobânzi –
Cheltuieli_cu_dobânzi;
MA 2004 = 450 000 – 290 000 = 160 000 (lei)
MA 2005 = 570 000 – 270 000 = 300 000 (lei)
MA 2006 = 595 000 – 368 500 = 226 500 (lei)
2. Calculăm marja netă din dobânzi (NIM):
Marja _ absolută
NIM = Active _ profitabile *100%;
77
NIM 2004 = 160000 *100% = 12,31% ;
1300000
NIM 2005 = 300000 *100% = 18,19% ;
1650000
NIM 226500 *100% = 8,95%.
2006 =
2530000
Concluzie: conform calculelor efectuate marja absolută

fructificată de bancă pentru anul 2005 s-a dublat, faţă de anul
2004, pentru ca în anul 2006 din nou să înregistreze o
descreştere. Dacă marja absolută reprezintă valoarea absolută a
rezultatelor activităţii bancare, atunci marja procentuală netă a
dobânzii este reflecţia procentuală a ponderii marjei absolute în
totalul activelor investite, care pentru anul 2005 a fost unul din
cei mai semnificativi pentru banca în cauză.
3.4. Estimarea riscului de rată a dobânzii

Analiza riscului ratei dobânzii porneşte de la clasificarea
activelor şi pasivelor bancare, după cum urmează:
- activele şi pasivele cu dobânzi fixe, care diferă ca
scadenţă şi condiţii de remunerare;
- activele şi pasivele cu dobânzi variabile care au perioade
de reevaluare a dobânzii mai mari sau baze de indexare
diferite.
Pentru a analiza efectul modificării ratei dobânzii trebuie
să determinăm poziţia băncii atât faţă de activele şi pasivele cu
dobândă fixă, cât şi faţă de cele cu dobândă variabilă.
Poziţia băncii se calculează ca diferenţa dintre activele şi
pasivele cu acelaşi mod de calcul al dobânzii.
Astfel, poziţia băncii poate fi:
a) scurtă, dacă volumul activelor este mai mic decât
volumul pasivelor cu acelaşi mod de calcul al dobânzii. Din
punct de vedere al situaţiei băncii, în acest caz, ea diferă, în
78
funcţie de modul de calcul al dobânzii şi al tendinţei ratei
dobânzii pe piaţă. De exemplu, dacă activele şi pasivele au
dobânzi fixe şi există o tendinţă de creştere a ratei dobânzii,
atunci situaţia este favorabilă, deoarece costurile cu resursele ar
fi crescut mai mult decât veniturile. Invers, dacă activele şi
pasivele au dobânzi variabile, atunci situaţia este favorabilă
când există tendinţa de scădere a ratei dobânzii, deoarece
costurile cu resursele scad mai mult decât veniturile, ceea ce s-
ar fi pierdut ca avantaj, dacă dobânzile erau fixe;
b) lungă, dacă volumul activelor este mai mare decât
volumul pasivelor cu acelaşi mod de calcul al dobânzii. Din
punct de vedere al băncii, situaţia este favorabilă când fie
dobânda este fixă şi tendinţa ratei dobânzii este în scădere, fie
dobânda variabilă şi tendinţa ratei dobânzii este crescătoare, în
ambele cazuri marja dobânzii fiind mai mare;
c) neutră când activele şi pasivele cu acelaşi mod de calcul
al dobânzii sunt egale. Este o situaţie aparent ideală, dar dificilă
de realizat şi împiedică banca să speculeze variaţia ratelor
dobânzilor pe piaţă în favoarea sa.
Întrucât legătura dintre risc şi profit este directă şi pentru
a-şi putea corela costurile şi veniturile cu evoluţia pieţei,
băncile vor prefera să deţină o bună parte din active şi pasive
cu dobândă variabilă.
Diferenţa dintre activele sensibile la dobândă şi pasivele
sensibile la dobândă se numeşte gap.
GAP = Activele sensibile la rata dobânzii – Pasivele

sensibile la rata dobânzii
El se calculează pe diferite scadenţe sau perioade până la
prima posibilă modificare de dobândă. În practică termenul de
reevaluare a fluxurilor financiare este de 90 zile.
Gap-ul se poate calcula nu numai ca diferenţă, ci şi ca un
raport de sensibilitate între activele sensibile şi pasivele
sensibile la variaţia ratei dobânzii:
79
ASRD
GAP = PSRD
Echivalenţa între cele două metode este următoarea:

- poziţie scurtă înseamnă gap negativ şi raport de
sensibilitate mai mic decât 1;
- poziţie lungă înseamnă gap pozitiv şi raport de
sensibilitate mai mare decât 1;
- poziţie neutră înseamnă gap egal cu 0 şi raport de
sensibilitate egal cu 1.
Fluctuaţiile ratei dobânzii luate în calcul cu menţinerea
diferenţei dintre rata dobânzii active şi cea pasivă, pot să
afecteze venitul net din dobânzi al băncii, în funcţie de valoarea
gap, după cum urmează:
- gap pozitiv şi rata dobânzii pe termen scurt creşte,
venitul din dobândă creşte mai mult decât cheltuielile
cu dobânzi, deoarece mai multor active li se fixează un
preţ nou, efectul fiind creşterea venitului net din
dobândă;
- gap pozitiv şi rata dobânzii pe termen scurt scade,
venitul net din dobândă scade mai mult decât
cheltuielile cu dobânzi, ducând la diminuarea venitului
net din dobândă;
- gap negativ şi rata dobânzii pe termen scurt creşte,
cheltuielile cu dobânzi cresc mai mult decât veniturile
din dobânzi, deoarece mai multor pasive li se fixează
noul preţ. Marja dintre câştigul mediu al băncii pe
activele valorificate (care aduc câştiguri) şi costul
mediu al pasivelor purtătoare de dobândă scade. Deci,
venitul net din dobândă scade;
- gap negativ şi rata dobânzii pe termen scurt scade, mai
multor pasive decât active li se atribuie un nou preţ la
rate mai scăzute, ceea ce duce la creşterea venitului net
din dobândă;
80
- gap zero şi rata dobânzii se modifică crescător sau
descrescător, venitul net din dobândă rămâne
nemodificat, deoarece schimbările din venitul net din
dobândă sunt egale cu schimbările în cheltuielile cu
dobânzi.
Această analiză gap este foarte importantă, deoarece, în
funcţie de anticiparea evoluţiei ratei dobânzii, se pot lua
diferite măsuri, fie speculative sau de protecţie, utilizând
instrumente derivate, fie de schimbare a structurii activelor şi
pasivelor.
Metoda gap-ului ajută la administrarea venitului net din
dobândă (NIM).
Astfel, variaţia venitului net din dobândă se determină
conform următoarei expresii:
∆MA = gap*iprog.,
unde:
∆MA – variaţia marjei absolute din dobânzi
iprog. – evoluţia presupusă în ratele de dobânzi
Dacă banca doreşte să-şi crească, sistematic, marja netă
din dobândă, ea va prognoza cu precizie evoluţia ratei dobânzii,
în funcţie de care apoi îşi va ajusta gap-ul.
Pentru determinarea interdependenţei dintre modificările
ratelor dobânzii şi modificările marjei nete din dobânzi şi
marjei absolute (MA) se utilizează relaţia:
MA ∆gap
=
∆MA gap
∆NIM gap ∆i
= * ,
NIM AP NIM
unde:
i – rata dobânzii, presupusă a fi existentă pe piaţă la un
moment dat;
AP – activele profitabile ale băncii.
81
Aşadar, dacă se aşteaptă creşterea ratelor de dobândă, gap-
ul negativ va micşora marja absolută. Şi invers, dacă banca
poate stabili un gap pozitiv, atunci la creşterea ratei dobânzii va
creşte şi MA, numai doar dacă ratele dobânzii cresc mai mult
decât nivelul scontat, banca va avea o creştere neaşteptată a
MA. Dacă ratele vor scădea, atunci gap-ul negativ va aduce
creşterea marjei absolute din dobânzi.
Exemplul 3.4.1
Să se determine Gap şi NIM, aplicând următoarele date ale
băncii Х.
Indicatorii Active % Pasive %
Sensibile la rata dobânzii 60000 12% 50000 10%
Nesensibile la rata dobânzii 20000 15% 35000 8%
Nelucrative 20000 - 15000 -
Total 100000 100000
Ce se va întâmpla dacă rata dobânzii va scade cu 4% sau
va creşte cu 4%?
Rezolvare
1. Calculăm Gap-ul:
Gap = Active sensibile la rata dobânzii – Pasive sensibile
la rata dobânzii = 60000 – 50000 = 10000 u.m.
2. Calculăm NIM:
Venit. _ aferent. dobânzii −Cheltuieli aferente dobânzii
NIM = *100%
Active _ productive
(60000 * 0,12 +20000 * 0,15) - 50000 * 0,1 +35000 * 0,08)

NIM = *
60000 + 20000
* 100% = 3%
3. Calculăm NIM în cazul majorării RD cu 4%:
(60000 * 0,16 + 20000 * 0,15) - 50000 * 0,14 + 35000 * 0,08)
NIM = 60000 + 20000 *
*100 % = 3,5%
82
4. Calculăm NIM în cazul micşorării RD cu 4%:
(60000 * 0,8 +20000 * 0,15) - 50000 * 0,06 +35000 * 0,08)

NIM = *
60000 + 20000
* 100 % = 2,5%
Concluzie: Conform analizei efectuate constatăm că Gap-
ul în banca Х este pozitiv, creând băncii o situaţie favorabilă în
cazul când rata dobânzii este în creştere. În acest caz, activele
sensibile la modificarea ratei dobânzii depăşind pasivele
sensibile la modificarea ratei dobânzii se vor reevalua mai
repede decât pasivele.
În cazul Gap-ului pozitiv însoţit de majorarea ratelor de
dobândă, în bancă se va înregistra creşterea profitului NIM cu
0,5%. În cazul Gap-ului pozitiv însoţit de micşorarea ratelor de
dobândă, în bancă se va înregistra micşorarea profitului NIM
cu 0,5%.
În cazul Gap-ului negativ situaţia este inversă.
Aplicaţii
Problema 1
În baza următoarelor date, propunem să calculaţi marja
bancară relativă din dobânzi:
Problema 2
În baza următoarelor date marja netă din dobânzi (NIM):
83
Problema 3
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Veniturile din dobânzi 4120 Activele lucrative 23500
Problema 4
calculaţi coeficientul de fiabilitate şi gradul de utilizare a
activelor bancare.
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Veniturile din dobânzi 4120 Venitul non-dobândă 611
Problema 5
Să se determine Gap-ul и NIM, aplicând următoarele date
ale băncii Х.
Ce se întâmplă dacă Rd se va majora cu 3%?
Explicaţi ce se întâmplă dacă Rd se va micşora cu 3%?
Demonstraţi.
Indicatorii Activele Dobânda Pasivele Dobânda

Total 60000 60000
84
Problema 6
Sunt prezente următoarele date:

Nesensibile la rata 45000 15% 20000 8%
dobânzii
Nelucrative 15000 - 20000
Total 100 000 100 000
Să se determine Gap-ul и NIM. Ce se va întâmpla dacă RD

va creşte cu 2%?
Problema 7
Calculaţi marja bancară relativă din dobânzi, dacă
cunoaştem că:
- Veniturile aferente dobânzilor – 364 293 mii lei
- Cheltuielile aferente dobânzilor – 155 609 mii lei
- Total portofoliu de credite – 2 479 260 mii lei
- Total portofoliu investiţional – 281 182 mii lei
- Depozitele la termen – 2 943 254 mii lei
- Capitalul propriu – 626 014 mii lei
- Hârtiile de valoare vândute cu răscumpărare ulterioară –
0 lei
- Alte împrumuturi – 92 715 mii lei
Problema 8
În baza următoarelor date, marja netă din dobânzi (NIM):
- Veniturile aferente dobânzilor la Hârtiile de valoare
investiţionale – 9 819 mii lei
- Veniturile aferente dobânzilor la Hârtiile de valoare
cumpărate pentru vânzare – 393 mii lei
- Veniturile aferente dobânzilor şi comisioanele la credite
– 341 907 mii lei
- Cheltuielile aferente dobânzilor la împrumuturile
overnight – 3 mii lei
85
- Cheltuielile aferente dobânzilor la alte împrumuturi – 8
594 mii lei
- Total cheltuielile aferente dobânzilor la depozite – 147
011 mii lei
- Total active – 3 757 766 mii lei
- Total portofoliu de credite – 2 479 260 mii lei
- Total portofoliu investiţional – 281 182 mii lei
Problema 9
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Activele totale 4 139 228 Cheltuielile cu dobânzi 82 439
Veniturile din 218 029 Activele lucrative 2 852 872
dobânzi
Venitul non-dobandă 83 678 Resursele atrase 3 281 239
Problema 10
În baza situaţiei prezentate de Banca Comercială, calculaţi
marja absolută a dobânzii şi marja procentuală brută a
dobânzii. Argumentaţi rezultatele obţinute (mii lei).
Nr.
Indicatorii 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007
crt.
1. Veniturile din dobânzi 289 5413 364 293 218 029
2. Cheltuielile cu plata 132 568 155 609 82 439
dobânzilor
3. Activele profitabile 3 105 782 3 757 871 4 139 128
4. Resursele împrumutate 2 985 135 3 131 752 3 421 372
Problema 11
calculaţi coeficientul de fiabilitate şi gradul de utilizare a
activelor bancare.
86
(mii lei)
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Activele totale 4 139 Activele lucrative 3 757
Veniturile din dobânzi 364 Venitul non-dobandă 83
Problema 12
Să se determine Gap-ul şi NIM, aplicând următoarele date
ale băncii Х. Ce se întâmplă dacă Rd se va majora cu 2%?
Explicaţi ce se întâmplă dacă Rd se va micşora cu 2%?
Demonstraţi.
Indicatorii Activele rd, % Pasivele rd, %
Total 85000 60000
Problema 13
Sunt prezentate următoarele date:
Sensibile la RD 66000 12% 55000 10%
Nesensibile 20000 15% 30000 8%
Total 100000 100000
Să se determine Gap-ul şi NIM. Cum trebuie să varieze

rata dobânzii, ca banca să obţină o majorare a profitului?
Problema 14
Sensibile la RD 55000 12% 66000 10%
Nesensibile 30000 15% 20000 8%
Total 100000 100000
87
Să se determine Gap-ul şi NIM.
Ce se va întâmpla dacă rata dobânzii va scade cu 2%?
Ce se va întâmpla dacă rata dobânzii va creşte cu 2%?
Problema 15

Sensibile la RD 55000 12% 66000 10%
Nesensibile 30000 15% 20000 8%
Total 100000 100000
Să se determine Gap-ul şi NIM.

Cum trebuie să varieze rata dobânzii ca banca să obţină o
majorare a profitului?
Problema 16
La data de 31.12.2008 banca a evaluat activele, după cum
urmează:
Nr. Suma, Gruparea activelor
Indicatorii
crt. mii lei profitabile/neprofitabile
1. Hârtii de valoare investiţionale 8000
2. Mijloace băneşti în numerar 25000
3. Rezerve obligatorii plasate în BNM 9000
4. Mijloace băneşti datorate de bănci 5000
5. Mijloace băneşti datorate de BNM 1800
6. Credite şi leasing, net în stare de 2400
neacumulare
7. Dobânda sporită ce urmează să fie 459
primită
8. Credite şi leasing, net pe care se 38002
acumulează dobânda
9. Conturi Nostro în bănci 18500
10. Mijloace fixe, net 16800
11. Altă avere imobilă 5890
12. Alte active 8900
88
Grupaţi indicatorii prezentaţi în tabel în active generatoare
de dobândă (profitabile) şi active negeratoare de dobândă
(neprofitabile). Calculaţi valoarea fiecărui grup şi determinaţi
suma activelor totale de care dispune banca.
4. Gestiunea activităţii de creditare
Creditele sunt principalele active ale unei bănci şi

generează cea mai mare parte a veniturilor din exploatare.
Activitatea de creditare implică un risc prin însuşi faptul că
este foarte uşor să dai cu împrumut, dar sunt situaţii în care este
o artă să reuşeşti să-i recuperezi.
Riscul de credit poate fi definit ca riscul înregistrării de
pierderi sau al nerealizării profiturilor, ca urmare a
neîndeplinirii de către client a obligaţiunilor contractuale.
Decizia de creditare se bazează pe elemente de anticipare din
activitatea împrumutatului (realizarea cash flowului previzionat
şi a unor indicatori financiari), ceea ce implică evaluarea
riscului şi acceptarea lui în cunoştinţă de cauză. În consecinţă,
riscul nu poate fi evitat, ci doar prevenit şi diminuat.
Calitatea portofoliului creditar se stabileşte după următorii
criterii: structură; lichiditate (termen de scadenţă); gradul de
utilizare; profitabilitate; stabilitate.
4.1. Calcularea structurii portofoliului de credit

După structură portofoliu creditar se descompune în
funcţie de următoarele criterii:
1. În funcţie de tipul debitorului, avem:
- creditele acordate persoanelor fizice;
- creditele acordate persoanelor juridice;
2. În funcţie de tipul creditului (ipotecare, de consum),
scopul creditului permite determinarea gradului de bonitate al
fiecărui tip de credit pentru bancă. Din experienţa anilor
precedenţi banca stabileşte ce tipuri de credite sunt cele mai
89
profitabile şi puţin riscante pentru ea, pentru a stimula creşterea
volumului acestor credite în portofoliu.
3. În funcţie de ramura creditată, sunt credite acordate
persoanelor juridice, care se împart în subgrupe după ramuri
(industrie, comerţ, agricultură), se va determina tipul de credit,
care este optim pentru bancă şi care necesită a fi dezvoltat.
Exemplul 4.1.1
În baza informaţiei privind dezvăluirea creditară a băncii
comerciale, determinaţi structura portofoliului de credite:
creditelor acordate
acordate, mii lei
Rata medie a
dobânzii, %
∑ creditelor
Tipul creditului
Numărul
Creditele acordate agriculturii 52 68 648,9 21,10

Creditele acordate industriei/comerţului 128 76 780,5 21,58
Creditele acordate industriei energetice 7 4 640,6 22,08
Creditele acordate pentru construirea drumurilor 0 0,0 0,00
Creditele acordate pentru imobil 2 1 007,0 22,01
Credite de consum 269 9 009,5 21,83
Creditele acordate Guvernului 0 0,0 0,00
Creditele acordate băncilor 0 0,0 0,00
Creditele acordate pentru construcţia funiciară 5 4 662,1 21,66
Total credite 463 164 748,6 21,74
Tipul clientului
Creditele acordate persoanelor fizice 328 83 327,5 21,65
Creditele acordate persoanelor juridice 135 81 421,1 21,83
Concluzie: Conform informaţiei tabelului în cauză, se

propune clasificarea şi structurarea portofoliului de credite
după două categorii: direcţia de utilizare şi tipul debitorului,
care beneficiază de credit. În componenţa portofoliului de
creditare locul de leader îl deţin creditele de consum, cu o
90
pondere de 58% din totalul creditelor acordate
(269/463*100%), fiind urmate de creditele acordate
industriei/comerţului, cu o pondere de 27,6% din total
(128/463*100%).
Ceea ce ţine de tipul clienţilor – debitori ai băncii, în cazul
dat, locul unu este deţinut de persoanele fizice (cu creditele de
consum contractate de la bancă).
Unul din cele mai înalte preţuri ale creditului, oferit de
banca în cauză, este dobânda de 22,08% aferentă creditelor
acordate industriei energetice. Rata dobânzii aferentă creditelor
acordate persoanelor fizice nu este cu mult mai mică decât cea
acordată persoanelor juridice, care se explică prin insuficienţa
de lichidităţi de care „suferă” populaţia şi de gradul de
accesibilitate a contractării creditelor.
De fapt, structura portofoliului de credite denotă tendinţele
de dezvoltare ale economiei naţionale. Populaţia are o
înclinaţie exagerată spre consum. Posibilitatea de a iniţia o
afacere este neatractivă şi riscantă. Este cu mult mai uşor să
păstrezi banii în conturile bancare cu ridicarea la scadenţă a
ratei dobânzii şi să nu te „aventurezi” în business-ul mic şi
mijlociu. Din aceste considerente, înregistrăm ponderi scăzute
ale creditelor direcţionate în ramurile energeticii, construcţiei
drumurilor, construcţiei imobilului etc.
4.2. Analiza portofoliului de credite după risc
Pentru a acoperi pierderile, în urma apariţiei riscurilor,
generate de activitatea de creditare, şi a-şi menţine stabilitatea,
banca creează un fond special, numit fond de risc – pentru
acoperirea pierderilor de credite.
În acest scop, banca clasifică toate creditele eliberate de ea în
5 categorii mari, după expunerea lor la riscul de nerambursare:
- Standard: creditul se va considera standard, dacă este la
termen, sunt respectate toate condiţiile contractului şi nu este
nici un motiv de a considera că banca, în prezent sau pe viitor,
va fi supusă riscului pierderii.
91
- Supravegheat: creditul este cu probleme potenţiale,
legate de starea financiară a clientului, precum şi de asigurarea
acestuia. Asemenea credite cer atenţie din partea conducerii
băncii, deoarece dacă nu vor fi luate măsuri privind
soluţionarea acestor probleme, ele pot conduce la deteriorarea
activului şi la reducerea probabilităţii în privinţa satisfacerii, pe
viitor, a pretenţiilor băncii aferente acestuia.
- Substandard: când există riscul pierderilor, mai înalt
decât cel obişnuit, provocat de unul din următorii factori:
a) situaţia financiară a debitorului este nefavorabilă sau se
înrăutăţeşte;
b) asigurarea (dacă aceasta există) este insuficientă sau se
înrăutăţeşte;
c) alţi factori nefavorabili, care provoacă îngrijorare în
privinţa posibilităţii debitorului de a satisface pretenţiile
băncii, în conformitate cu condiţiile existente.
Asemenea angajament condiţional necesită o atenţie
deosebită din partea conducerii băncii, deoarece există
probabilitatea că banca va suporta pierderi, dacă nu vor fi
înlăturate neajunsurile.
- Dubios (îndoielnic): când există probleme care pun la
îndoială şi scad probabilitatea satisfacerii pretenţiilor
actuale/viitoare ale băncii aferente creditului în volum deplin,
în baza circumstanţelor, condiţiilor create, precum şi a valorii
de piaţă a asigurării şi în cazul în care activul este asigurat.
Probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există
anumiţi factori importanţi, concreţi şi bine argumentaţi care, în
curând, se vor realiza şi care pot contribui la satisfacerea totală
sau parţială a pretenţiilor actuale/viitoare ale băncii aferente
creditului. Clasificarea acestui credit în categoria compromise
(pierderi) se amână până la o determinare mai precisă a stării lui.
- Compromis (pierderi): La momentul clasificării
creditului nu pot fi satisfăcute pretenţiile actuale/viitoare ale
băncii aferente.
92
În conformitate cu prevederile legale6, băncile sunt
obligate să formeze şi să menţină reducerile/provizioanele
pentru pierderi la credite nu mai jos de nivelul legal prevăzut.
În aşa mod, fondul de risc pentru pierderi la credite va fi
format, prin ponderarea fiecărui tip de credit la coeficientul de
risc aferent, după cum urmează:
Credite standarde – 2%;
Credite supravegheate – 5%;
Credite substandarde – 30%;
Credite dubioase – 60%;
Credite compromise – 100%.
O analiză a portofoliului de credite după risc poate oferi o
informaţie despre corectitudinea modelelor de estimare a
riscului de credit la etapa de acordare a creditelor, fiindcă este
o acţiune analitică post-factum. Pentru a estima gradul global
de risc de credit (K1), asumat de bancă, se poate calcula
coeficientul asigurării contra riscului de credit, prin raportarea
fondului de risc, format prin defalcările din cele cinci tipuri de
credite clasificate la reducerile pentru pierderi la active şi a
provizioanelor pentru pierderi la angajamentele condiţionale:
fondul de risc
K1 = *100%
portofoliul de credite
Acest coeficient de evidenţă a riscului de credit poate fi
utilizat la evaluarea eficienţei politicii de credit a băncii, precum şi
a mecanismelor de detectare a riscului de credit la etapa
conlucrării cu debitorul, la evaluarea mărimii minime a fondului
de risc. O tendinţă pozitivă în gestiunea riscului de credit, la nivel
de portofoliu, este diminuarea mărimii acestui coeficient pe
parcursul perioadei de analiză a activităţii bancare.
6
Regulamentul cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor
condiţionale şi formarea reducerilor pentru pierderi la active şi
provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiţionale Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 149-152, din 21.09.2007.
93
În practica internaţională fondul de risc global nu trebuie
să depăşească 15%, deoarece portofoliul creditar este
suprariscant.
Situarea acestui indicator în limitele de 10-15% va
desemna expunerea portofoliului de credite la un grad de risc
sporit, între limitele 5-10% se va aprecia la nivelul unui risc
acceptabil, iar până la 5% este portofoliu sigur.
Exemplul 4.2.1
Să se stabilească suficienţa mărimii fondului de risc, dacă
se cunoaşte că: creditele standarde constituie 145 000 u.m.,
supravegheate – 21 400 u.m., substandarde – 45 780 u.m.,
dubioase – 7500 u.m., compromise – 1350 u.m. Fondul de risc
constituit reprezintă 20 000 u.m.
Rezolvare:
Mărimea
% în fondul
Tipul creditului Suma, u.m. fondului
de risc
de risc, mii lei
Standard 145000 2 2900
Supravegheat 21400 5 1070
Substandard 45780 30 13734
Dubios 7500 60 4500
Compromis 1350 100 1350
Total x x 23554
Concluzie: fondul de risc efectiv format la bancă este cu

3554 u.m. mai mic decât se prevede, conform legislaţiei în
vigoare. Pentru a minimaliza expunerea la riscuri şi a se
conforma prevederilor legislative, banca trebuie să completeze
fondul de risc în valoarea deficitului calculat.
Exemplul 4.2.2
Să se stabilească expunerea la risc sau fondul de risc
global, dacă se cunoaşte că: creditele standarde reprezintă
145 000 u.m., supravegheate – 21 400 u.m., substandarde –
94
45 780 u.m., dubioase – 7500 u.m., compromise – 1350 u.m.
Rezolvare:
Mărimea
Suma, % în fondul
Tipul creditului fondului
u.m. de risc
de risc, mii lei
Standard 145000 2 2900
Substandard 45780 30 13734
Dubios 7500 60 4500
Compromis 1350 100 1350
Total 221030 x 23554
Mărimea fondului de risc

Fondul de risc global = K 1 = *100% =
∑ portofoliului de credite
23554
= 221030 *100% = 11,6%
Concluzie:
Fondul de risc global se caracterizează printr-un risc sporit,
dar se încadrează în limita admisibilă, deoarece este mai mic de
15%.
Exemplul 4.2.3
Calculaţi fondul de risc global al portofoliului de credite al
băncii comerciale X, dacă:
Nr. Suma creditului % în fondul Fondul de risc

crt. (mii lei) de risc, (mii lei)
1. 1 500 000 2 300 000
2. 800 000 5 40 000
3. 530 000 30 159 000
4. 117 500 60 70 500
5. 295 300 100 295 300
Total 3 242 800 x 594 800
95
Rezolvare:
Fondul de risc al băncii = 612 425 lei
Calculăm fondul de risc global:
Fondul_de_risc 594800
K1 = * 100% = * 100 = 18,34%
Portofoliul_creditar 3242800
Concluzie: conform cerinţelor internaţionale de creditare
FR ≤ 15%. Portofoliul de credite în cadrul băncii X este
incorect gestionat, fapt demonstrat prin valoarea fondului de
risc global = 18,34%. Banca trebuie să tindă spre micşorarea
creditelor dubioase şi compromise, şi să majoreze ponderea
creditelor standarde în portofoliul său de credite.
4.3. Estimarea calităţii portofoliului de credite după

componentele lui
O analiză calitativă a portofoliului de credit în domeniul
riscului presupune departajarea portofoliului în credite
performante, care sunt creditele Standarde şi Supravegheate.
Îmbunătăţirea calităţii portofoliului de credite este dată de
creşterea următorului coeficient:
creditele _ performante
K2 = *100%
Nivelul creditelor clasificate nefavorabil este suma totala
a creditelor clasificate, precum Substandard, Dubios şi
Compromis. O comparare a nivelului creditelor clasificate
nefavorabil pe parcursul unei perioade de analiză va indica
tendinţele negative în calitatea portofoliului de credite şi
aceasta ar putea avea, ca rezultat, necesitatea majorării
defalcărilor la reducerile pentru pierderi la active şi a
provizioanelor pentru pierderi la angajamentele condiţionale.
creditele _ neperformante
K3 = *100%
96
Pentru a obţine o imagine mai clară, valoarea creditelor
neperformante trebuie comparată cu Capitalul Normativ
Total, şi cu Activele Totale, după cum urmează:
K4 = *100%
CNT
K5 = *100%
Activele _ Totale
O normă curentă în Republica Moldova la moment este că
dacă totalul creditelor clasificate ca neperformante depăşesc
50% din Capitalul Normativ Total, atunci calitatea activelor
este categoric joasa.
O altă analiză utilă a coeficientului este de a compara
nivelul creditelor expirate cu Total credite. În mod normal,
când creditele expirate reprezintă 20%, sau mai mult, din
portofoliul de credite al băncii, atunci calitatea activelor este
joasă şi orice rezultat de peste 40% este o problemă serioasă
pentru bancă.
creditele_expirate
K6 = *100%
portofoliul_de_credite
Creditele expirate şi în stare de neacumulare a dobânzii
sunt:
• creditele dubioase si compromise;
• creditele cu termenul expirat de 90 zile şi mai mult;
• creditele cu achitarea la vedere la care a fost expirată
prima plată a dobânzii;
• creditele rambursate, prin plăţi parţiale egale, la care a
fost expirată rata de amortizare a creditului.
O analiză a raportului pierderilor efective la media de
credite acordate (în total sau după portofoliul pe sector) pe
parcursul unei perioade de timp va indica evoluţia
managementului riscului de credit.
97
pierderile la credite
K7 = *100%
Dacă coeficientul creşte, aceasta poate însemna un risc
sporit pentru bancă, generat de diminuarea efectelor politicilor
creditare ale băncii sau de incapacitatea băncii de a se conduce
de o politică stabilită sau de expansiunea activităţilor de
creditare ale băncii în domeniile cu un risc mai înalt.
Exemplul 4.3.1
Determinaţi fondul de risc real al portofoliului de credite al
băncii Y, dacă fondul de risc prognozat pentru acest portofoliu
este în mărime de 50000 u.m. Efectuaţi analiza calitativă a
portofoliului de credite al băncii.
Clasificarea Suma creditului % în FR Fondul de Risc
1 2 3 4=2*3
Standard 150 000 2% 3 000
Supravegheat 78 500 5% 3 925
Substandard 32 400 30% 9 720
Dubios 27 300 75% 20 475
Compromis 18 000 100% 18 000
Total 306 200 55 120
Concluzie: Conform analizei efectuate, am determinat că

suma creditelor, cu un nivel mic al riscului, constituie 75%
(150000+78500 = 228500 / 306200 * 100% = 75%) în
portofoliul creditar al băncii Y şi, corespunzător, suma
creditelor, cu un nivel înalt al riscurilor, constituie 25%
(32400+27300+18000 = 77700 / 306200 * 100% = 25%).
Banca în cauză trebuie să tindă spre minimalizarea creditelor,
cu un nivel înalt al riscurilor. Riscul de credit poate fi înlăturat
prin intermediul următoarelor metode:
• Majorarea calităţii creditelor eliberate;
• Acordarea creditelor doar clienţilor cu o situaţie
economico-financiară bună;
• Majorarea rentabilităţii creditare.
98
În urma analizei efectuate a portofoliului de credite al
băncii Y, am determinat că fondul de risc al portofoliului este
de 55120 u.m., depăşind mărimea fondului de risc prognozat
(50000 u.m.) cu 5120 u.m., de asemenea, putem considera că
portofoliul de credite al băncii Y este satisfăcător gestionat, din
considerentele că suma creditelor, cu un nivel jos al riscului,
constituie ¾ din portofoliul total.
Exemplul 4.3.2
În baza indicatorilor prezentaţi de banca comercială, faceţi
o analiză privind reducerile pentru credite şi calitatea
portofoliului de credite al băncii:
(mii lei)
Indicatorii 31.12.1998 31.12.1999
1. Capitalul Normativ Total 23820,8 34325,2
2. Portofoliul de credite 45198,7 43824,7
3. Reducerile pentru pierderi la credite 7588,9 9736,8
I 3/1 31,9% 28,4%
II 3/2 16,8% 22,2%
Concluzie: din tabel se observă că indicatorul I –

reducerile pentru pierderi la credite/capitalul normativ total s-a
diminuat de la 31,9% la 31.12.1998 până la 28,4% la
31.12.1999, ceea ce se datorează creşterii capitalului băncii, în
măsură mai mare, comparativ cu creşterea reducerilor pentru
pierderi la credite, însă, la indicatorul II – reducerile pentru
pierderi la credite / portofoliul de credite a crescut la bancă de
la 16,8% la 31.12.1998 până la 22,2% la 31.12.1999, ceea ce
ne arată că calitatea portofoliului de credite se înrăutăţeşte sau
denotă o calitate joasă a managementului portofoliului creditar.
4.4. Calcularea profitabilităţii portofoliului de credite
Profitul este, în final, scopul esenţial al acţionarilor unei
bănci, iar obiectivul –creşterea valorii băncii, prin prevenirea şi
diminuarea riscurilor, precum şi întărirea şi creşterea poziţiei
băncii pe piaţă. Principala sursă de profituri în activitatea
99
bancară sunt operaţiunile de creditare. Iar rezolvarea problemei
profitabilităţii portofoliului de credite duce la îndeplinirea
scopului managementului bancar.
Profitabilitatea portofoliului de credite poate fi analizată şi
apreciată cu ajutorul indicatorilor ce urmează:
- gradul de profitabilitate al portofoliului de credite (Pn):
încasările_dobândă− plăţile din dobândă− chelt._cr._neperform.
Pn = * 100%
profitul_creditar
Acest indicator determină rentabilitatea netă a unui leu

credit alocat.
În formula prezentată toate tipurile de credite sunt
echivalate, de aceea, se recomandă să se stabilească
profitabilitatea netă pentru diverse tipuri de credite, problema,
însă, constă în stabilirea resurselor, care finanţează aceste
credite. Indicatorul ce urmează permite băncii determinarea
rentabilitabilităţii fiecărui credit, în parte.
- rentabilitatea creditelor bancare (Pcr):
încasările _dobândă − plăţile din dobândă −chelt._ope ration.

Pcr = suma_credi telor *100%
Exemplul 4.4.1
Conform informaţiei oferite de banca comercială, analizaţi
portofoliul de credite, după gradul de profitabilitate al
portofoliului creditar şi rentabilitatea fiecărui credit:
Valoarea, Valoarea,
Indicatori Indicatorii
mii lei mii lei
Suma creditelor 2 582 610 Plăţile din dobândă 155 609
Încasările din 364 293 Cheltuielile 150 454
dobândă operaţionale
Profitul creditar 208 683 Cheltuielile creditare 8 568
neperformante
Total active 27 356 413 Total datorii 5 651 800
100
Rezolvare:
1. Calculăm gradul de profitabilitate al portofoliului
creditar:
Încas._dob. −Plăţi_dob. −Chelt._credit._neperf.
Pn = *100 =
profitul_creditar
364293 − 155609 −8568
= *100 = 95,89%
208683
2. Calculăm rentabilitatea fiecărui credit:

Încas._dob . − Plăţi_dob. − Chelt._ope raţion.
Pcr = *100 =
Suma_credi telor
364293 − 155609 −150454
= *100 = 2,25%
2582610
Concluzie: gradul de profitabilitate al portofoliului de
credite indică la rentabilitatea netă a unui leu credit alocat şi, în
cazul băncii noastre, fiecare leu credit acordat aduce băncii
aproape sută la sută profit (95,9%). Dar, aplicarea acestui
indicator presupune că toate tipurile de credite sunt echivalate
între ele, însă sunt credite profitabile şi credite compromise.
Din aceste considerente, este binevenită stabilirea
profitabilităţii fiecărui tip de credit, dar şi, în acest caz, apar
probleme, legate de identificarea resurselor din care se
finanţează creditul. În linii generale, fiecare credit acordat de
către bancă aduce o rentabilitate de 2,25%.
4.5. Estimarea solvabilităţii clientului prin metoda
punctajului Z-Altman
Solvabilitatea clienţilor bancari este o stare financiar-
economică, care dă încredere în capacitatea debitorului de a
rambursa creditul bancar, în condiţiile menţionate în contract.
Pentru aprecierea solvabilităţii clientului, în condiţiile actuale,
băncile folosesc următorii indici economici:
101
• coeficienţii lichidităţii bilanţului organizaţiei
economice;
• coeficientul acoperirii creanţelor cu active pe termen
scurt;
• coeficientul atragerii mijloacelor împrumutate;
• coeficientul asigurării debitorului cu mijloace proprii.
Modelul punctajului se bazează pe coeficienţii bonităţii
debitorului, însă aceşti coeficienţi nu sunt analizaţi individual
pentru fiecare client, ci îşi au o ponderare în cifra rezultatului
final, în conformitate cu importanţa lor. Însumându-se
coeficienţii ponderaţi, se obţine un indicator sumativ, care se
compară cu schema de acordare a creditelor, adoptată de bancă
şi transcrisă în politica de creditare. Dacă indicatorul respectiv
a depăşit limita minimală stabilită de bancă, creditul va fi
acordat, dacă nu – nu va fi acordat. Pentru creditele aprobate,
în funcţie de acelaşi indicator sumativ, se vor forma şi
condiţiile contractului. Pentru un indicator performant dobânda
va fi mai mică, iar pentru unul mediu – mai mare.
Termenul de Z-analiză a fost introdus de Altman,
Haldeman, Narayanan în anul 1977. Ei au constatat că
următorii şapte parametri fac deosebirea dintre firmele
profitabile şi cele mai puţin profitabile:
• Venitul de pe urma acordării creditelor;
• Stabilitatea profitului;
• Deservirea datoriilor;
• Cumularea profitului;
• Lichiditatea;
• Capitalizarea;
• Mărimea portofoliului de credite.
Aceşti parametri sunt utili şi la determinarea profitului
scontat, a riscului sau a variaţiei profitului, posibilităţii
debitorului de a-şi onora obligaţia de plată, profitului pe termen
lung, a lichidităţii, a legăturii dintre capitalul acţionar şi credite,
a mărimii portofoliului creditar.
102
Acest model conţine cinci ecuaţii, soluţionarea cărora
ajută la gestionarea eficientă a portofoliului creditar:
capitalul_circulant
X1 = total_active ;
profitul_nerepartizat
X2= total_active ;
profitul_brut
X 3 = total_active ;
preţul_de_piaţă_al_capitalului
X4= total_datorii ;
total _ credite
X 5 = total _ active ;
Modelul Z-analiză foloseşte metode statistice sau analiza

multilaterală. Forma liniară a acestui model este:
Z = 1.2X1+ 1.4X2+ 3.3X3+ 0.6X4+ 1.0X5
Interpretarea dată de Altman scorului „Z” a fost
următoarea:
Z < 1,8 – starea de faliment este inevitabilă;
Z > 2,7 – situaţia financiară este bună şi banca poate avea
încredere în firma respectivă, ca fiind solvabilă
următorii doi ani;
1,8 < Z < 2,7 – situaţia financiară este dificilă, cu
performanţe vizibil diminuate,
apropiate de pragul falimentului.
Relansarea activităţii unei firme, aflate
în această situaţie, se poate face dacă
adoptă o strategie financiară
corespunzătoare.
103
Exemplul 4.5.1
Societatea comercială „Julia” SRL are deschis cont la
Banca X şi doreşte să contracteze credite, prezentând
următoarele date financiare la 31 decembrie anul Y:
Nr. Valoarea
Indicatorii
crt. (mii lei)
1. Capitalul circulant 122450
2. Cifra de afaceri 274550
3. Total Activ 400100
4. Profitul reinvestit 15250
5. Profitul brut (înainte de impozitare) 35700
6. Dobânzile plătite 5350
7. Datoriile pe termen lung (peste 1an) 60700
8. Capitalizarea bursieră 59100
Calculaţi, după modelul Altman, punctajul Z, pentru a

stabili eventuala apariţie a falimentului şi, respectiv, a riscului
de rambursare a creditelor angajate.
Rezolvare:
Z = 1,2X1 + 1,4X2 + 3,3X3 + 0,6X4 + 1,5X5
capitalul _ circulant 122450
X1 = = = 0,30
total _ active 400100
profitul_nerepartizat profitul_reinvestit 15250
X2= = = = 0,038
total_active total_active 400100
profitul_până_la impozitare + plata_dobânzilor
X3 = profitul_brut = =
Total_active Total_active
35700 +5350
= = 0,10
400100
preţul_de_piaţă_al_capitalului
X4 = Total_datorii =
104
Capitalizarea_bursieră 59100
= = = 0,97
Datoriile_pe_termen_lung 60700
Total credite Cifra de afaceri 274550

X5 = = = = 0,68
Total active Total active 400100
Z = (1,2*0,3) + (1,4*0,038) + (3,3*0,10) + (0,6*0,97) + (1,5*0,68)=2,37
Concluzie:
Valoarea punctajului Z, după modelul lui Altman, pentru
Societatea Comercială „Julia” SRL constituie 2,37, respectiv,
este cuprinsă în intervalul 1,8 < Z < 2,7, ceea ce reflectă o
situaţie financiară dificilă, cu performanţe vizibil diminuate,
apropiate de pragul falimentului. Relansarea activităţii unei
firme, aflate în această situaţie, se poate face dacă adoptă o
strategie financiară corespunzătoare.
Aplicaţii
Problema 1
băncii Y, dacă fondul de risc, prognozat pentru acest
portofoliu, este în mărime de 50000 u.m.
Efectuaţi analiza calitativă a portofoliului de credite al
băncii.
Nr. Suma creditului

Clasificarea creditelor
crt. (lei)
1. Standard 37 542 689
2. Supravegheat 32 681 166
3. Substandard 1 265 812
4. Dubios 32 659
5. Compromis 5 482 367
105
Problema 2
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Încasările din 658 104 Cheltuielile 298 304
dobândă operaţionale
Profitul creditar 985 248 Cheltuielile creditare 12 652
neperformante
Total active 84 657 671 Total datorii 6 218 442
Problema 3
băncii comerciale X, dacă:
Nr. crt. Clasificarea creditelor Suma creditului (lei)
1. Standard 3 579 423
3. Substandard 913 546
4. Dubios 124 187
5. Compromis 150 500
Problema 4
Societatea Comercială „Soarele” SRL are deschis cont la
Nr. crt. Indicatorii Suma (mii lei)
106
de nerambursare a creditelor angajate.
Problema 5
În baza informaţiei privind dezvăluirea creditară a băncii
comerciale, determinaţi structura portofoliului de credite:
a dobânzii, %
acordate, mii
Rata medie
creditelor
creditelor
Numărul
acordate
Tipul creditului
Suma
lei
Creditele acordate agriculturii 45 89 648,9 21,10
Creditele acordate industriei/comerţului 145 86 780,5 21,58
Creditele acordate industriei energetice 5 5 640,6 22,08
Creditele acordate pentru construcţia drumurilor 1 0,0 0,00
Creditele acordate pentru imobil 5 3 007,0 22,01
Creditele de consum 365 15 009,5 21,83
Creditele acordate Guvernului 0 0,0 0,00
Creditele acordate băncilor 6 0,0 0,00
Creditele acordate pentru construcţia funciară 0 7 662,1 21,66
Total credite
Tipul clientului
Creditele acordate persoanelor fizice 357 95 327,5 21,65
Creditele acordate persoanelor juridice 215 78 421,1 21,83
Problema 6
băncii Y, dacă fondul de risc, prognozat pentru acest
portofoliu, este în mărime de 50000 u.m. Efectuaţi analiza
calitativă a portofoliului de credite al băncii.
Clasificarea creditelor Suma creditelor, lei
Standard 316 512 105
Substandard 879 320
Dubios 651 345
Compromis 518 953
107
Problema 7
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Incasările din dobândă 341 907 Cheltuielile operaţionale 150 454
Cheltuielile creditare
Total active 3 787 654 neperformante 65 327
Problema 8
BC „X”, dacă:
Nr. crt. Clasificarea creditelor Suma creditului, lei
1. Standard 4 326 521 815
3. Substandard 62 743 856
4. Dubios 3 842 357
5. Compromis 1 951 258
Problema 9
Societatea Comercială „Soarele” SRL are deschis cont la
Nr. crt. Indicatorii Mii lei
108
Problema 10
În baza indicatorilor prezentaţi de banca comercială, faceţi
o analiză privind reducerile pentru credite şi calitatea
portofoliului de credite al băncii:
Indicatorii 31.12.1998 31.12.1999
1. Capitalul Normativ Total 626 014 585 717 855 954
2. Portofoliul de credite 2 479 260 559 2 615 008 468
3. Reducerile pentru pierderi la credite 103 350 000 139 700 276
I
II
Problema 11
Societatea Comercială „Vista” SRL are deschis cont la
Banca ABC şi doreşte să contracteze credite, prezentând
Nr. Valoarea
Indicatorii
crt. (mln lei)
1. Capitalul circulant 8 900

Problema 12
Determinaţi surplusul sau deficitul rezervei pentru pierderi
109
la credite, având următoarele date:
1. Rezerva efectiv formată – 280 mii lei;
2. Creditele clasificate la 01.01.04;
a) standarde – 2000 mii lei;
b) supravegheate – 150 mii lei;
c) substandarde – 85 mii lei;
d) dubioase – 35 mii lei;
e) compromise – 15 mii lei.
Determinaţi gradul global de expunere la risc al
portofoliului creditar.
Problema 13
portofoliul de credite după gradul de profitabilitate al
Valoarea, Valoarea,
mii lei mii lei
Suma creditelor 3 479 260 Plăţile din dobîndă 18 594
Incasările din dobândă 1 341 907 Cheltuielile operaţionale 1 150 454
Cheltuielile creditare 165 327
Total active 4 787 654 neperformante
Problema 14
Societatea Comercială „Visto” SRL are deschis cont la
Banca J şi doreşte să contracteze credite, prezentând
Nr. Valoarea
Indicatorii
crt. (mln lei)
1. Capital circulant 500
4. Profit reinvestit 2500
5. Profit brut (înainte de impozitare) 58900
6. Dobânzi plătite 2560
7. Datorii pe termen lung (peste 1an) 189000
110
5. Analiza eficienţei activităţii bancare
5.1. Componentele principale ale performanţei bancare

Performanţele bancare – suma indicatorilor de
profitabilitate, lichiditate şi solvabilitate, care permit de a se
concluziona despre poziţia băncii pe piaţă şi realizările
acesteia.
Indicatorii de apreciere a performanţelor bancare au o
mare expresivitate, reflectând o multitudine de aspecte: gradul
de generare a profitului, eficienţa operaţională şi managerială
etc. Aceşti indicatori rezultă din datele contabile, care reflectă
perioada de referinţă .
Analizând indicatorii performanţelor bancare prezentaţi de
literatura de specialitate, s-a realizat gruparea lor, în funcţie de
principalele direcţii şi obiective ale managementului bancar.
Astfel, se pot departaja următoarele grupe de indicatori:
• indicatorii pentru aprecierea eficienţei de ansamblu a
activităţii bancare;
• indicatorii pentru evaluarea calităţii activelor;
• indicatorii pentru aprecierea solvabilităţii şi lichidităţii;
• indicatorii pentru aprecierea profitabilităţii şi
rentabilităţii;
• indicatorii pentru analiza veniturilor şi costurilor
bancare.
Stabilirea indicatorilor de performanţă, care urmează a fi
utilizaţi şi aria lor de aplicabilitate, este o cerinţă esenţială a
unei analize corecte a activităţii, în caz contrar, existând riscul
unor concluzii eronate care pot să influenţeze, în mod negativ,
activitatea. Deşi urmărirea unui anumit indicator, luat izolat, se
poate dovedi, uneori, folositoare, în special, pentru a-i analiza
111
evoluţia, concluziile generale asupra unei activităţi nu pot fi
trase decât prin analiza unui set caracteristic şi suficient de larg
de indicatori de performanţă care să evidenţieze faţetele
multiple ale unei activităţi complexe, precum este activitatea
bancară. Şi pentru că în capitolele anterioare s-a realizat o
analiză a indicatorilor de lichiditate, de calitate a activelor, de
solvabilitate (analiza capitalului), acest capitol va fi destinat
analizei profitabilităţii bancare, a veniturilor şi costurilor unei
bănci.
5.2. Analiza veniturilor bancare

Veniturile bancare sunt împărţite după mai multe criterii:
• după sursa de apariţie:
- veniturile provenite din dobânzi;
- veniturile non-dobândă.
• după provenienţa din posturile de bilanţ:
- veniturile provenite din portofoliul de credite;
- veniturile provenite din portofoliul investiţional;
- veniturile provenite din taxe şi comisioane;
- alte venituri provenite din activitatea bancară
(diferenţele pozitive de curs valutar).
• după caracterul veniturilor:
- veniturile cu caracter permanent – aduse de
portofoliul de credite, investiţional şi comisioane;
- veniturile cu caracter aliatorii – veniturile din
vânzarea gajului, diferenţe de curs valutar.
Analiza veniturilor bancare se face după următoarele
criterii:
1) după volum – este benefică creşterea volumului de
venituri în dinamică, indiferent de structura lui;
2) după structură – se analizează structura veniturilor în
volum total, determinându-se tipurile de active cele mai
rentabile pentru bancă;
3) în dinamică – evoluţia activelor atât în volum, cât şi în
112
structură;
4) analiza factorială – determinarea factorilor care au dus
la creşterea sau diminuarea veniturilor.
În cadrul analizei posibilităţilor de creştere a veniturilor se
modelează 2 factori cu caracter intern:
- posibilitatea creşterii volumului activelor profitabile;
- posibilitatea creşterii ratei dobânzii la activele existente.
Sub incidenţa primului factor rezultatul financiar va fi:
∆V = ( At − At−1 ) * it −1 ,
unde:
∆V – variaţia încasărilor din dobânzi;
At – cantitatea de active, bonificate cu dobândă la
momentul de referinţă;
At-1 – cantitatea de aceleaşi active la momentul de timp
anterior studiului;
it-1 – dobânda practicată la momentul de timp anterior
studiului.
Sub incidenţa celui de-al doilea factor:
∆V = (it − it −1 ) * At −1 ,
unde it – dobânda practicată la momentul de referinţă.
Influenţa cumulată a ambilor factori, care poartă
denumirea de variaţia mixului
∆M = (it – it −1 ) * ( At – At −1 )
Modificarea mixului bancar nu poate fi determinată ca
suma influenţelor ambilor factori, ea fiind prezentă mai mult ca
o rezonanţă a modificărilor încasărilor, în urma variaţiei ratei
de dobândă şi a soldurilor restante de active.
Concluzii deduse din modelarea analizei factoriale:
1) modelul factorial poate determina ce parametri şi în ce
măsură influenţează profitul bancar;
2) posibilităţile de creştere a profitului depinde de
creşterea volumului activelor profitabile şi de
posibilităţile de creştere a ratelor dobânzii la activele
113
bancare;
3) banca poate majora profitul său nu numai prin creştere
activelor profitabile, dar şi prin modificarea ponderii
diferitelor tipuri de active în total portofoliu, astfel încât
activele mai profitabile să deţină o pondere mai mare.
Exemplul 5.2.1
Activele Încasările din

Perioada Dobânda
profitabile dobânzi
Perioada I 100 000 10% 10 000
Perioada II 125 000 12% 15 000
Să se determine căror factori i se datorează creşterea

încasărilor din dobânzi.
Rezolvare:
1. Determinăm variaţia încasărilor din dobânzi:
∆ V = Vt – Vt-1 = 15000 –10000 = 5000
2. Determinăm creşterea încasărilor din dobânzi sub

incidenţa variaţiei activelor profitabile:
∆V = ( At − At−1 ) * it −1 = (125000 – 100000) * 0,1 = 2500
3. Determinăm ponderea factorului creşterii activelor

profitabile în ∆V:
2500
*100% = 50%
5000
Deci, sub incidenţa acestui factor (creşterea activelor
profitabile) s-a produs 50% din creşterea venitului din dobânzi.
4. Estimăm creşterea încasărilor din dobânzi sub incidenţa
factorului creşterii ratei dobânzii:
114
∆V = (it − it −1 ) * At −1 = (0,12 – 0,10)* 100 000 = 2000
5. Determinăm ponderea factorului creşterii ratei de

dobândă în ∆V:
2000
*100% = 40%
5000
Se observă că creşterea ratei de dobândă a adus 40% din
∆V, celelalte 10% se datorează influenţei cumulative a ambilor
factori.
6. Estimăm creşterea încasărilor din dobânzi sub incidenţa

cumulativă a ambilor factori:
∆M = (it − it−1 ) * ( At − At−1 ) =
= (125000–100000)* (0,12–0,10) = 500
500
Ponderea: *100% = 10%
5000
Variaţia cumulativă a ambilor factori se numeşte mix
bancar.
Concluzie:
Analiza factorială a variaţiei încasărilor din dobânzi denotă
că aceasta s-a datorat, în cea mai mare parte (50%), incidenţei
factorului creşterii activelor profitabile. Majorarea dobânzilor a
influenţat creşterea veniturilor din dobânzi cu 40%, celelalte
10% se datorează influenţei cumulative a ambilor factori.
5.3. Analiza cheltuielilor bancare

Cheltuielile bancare influenţează invers proporţional
profitul bancar, de aceea, analizei lor li se va acorda o atenţie
sporită, pentru a găsi posibilităţile de micşorare a volumului
lor.
Cheltuielile bancare se grupează după mai multe criterii:
115
1. În funcţie de sursa de provenienţă a cheltuielilor,
deosebim:
• cheltuielile cu dobândă (dobânda lor este
considerabilă în total cheltuieli bancare);
• cheltuielile non-dobândă.
2. În funcţie de structura bilanţului, cheltuielile se
divizează în:
• cheltuielile operaţionale privind atragerea resurselor
şi gestiunea lor;
• cheltuielile privind gestiunea portofoliului hârtiilor
de valoare;
• cheltuielile necesare pentru asigurarea funcţionării
băncii:
- cheltuielile cu salariile;
- cheltuielile de amortizare a mijloacelor fixe;
- alte cheltuieli de gospodărire.
• alte cheltuieli bancare:
- penalităţile achitate de bancă;
- diferenţele negative de curs valutar;
- plăţile pentru reţelele de transmitere a
informaţiei.
Cheltuielile se analizează după structură, pondere, prin
analiza statică şi dinamică, precum şi analiză factorială.
Analiza factorială a cheltuielilor presupune găsirea
posibilităţilor de micşorare a cheltuielilor, cu dobânzi şi
determinarea factorilor care influenţează volumul cheltuielilor
cu dobândzi. Se presupune că cheltuielile cu dobânzi sunt
influenţate de 2 factori:
- volumul resurselor bonificate cu dobândă;
- rata dobânzii plătită la aceste resurse.
Sub incidenţa primului factor rezultatul financiar va fi:
∆Chdob. = (Pt − Pt −1 ) * it −1 ,
unde:
116
∆ Chdob. – variaţia cheltuielilor aferente dobânzilor;
Pt – cantitatea de resurse atrase, bonificate cu dobândă la
momentul de referinţă;
Pt-1 – cantitatea de aceleaşi pasive la momentul de timp
anterior studiului;
it-1 – dobânda practicată la momentul de timp anterior
studiului.
Sub incidenţa celui de-al doilea factor:
∆Chdob. = (it − it −1 ) * Pt −1 ,
unde it – dobânda practicată la momentul de referinţă.
Influenţa cumulată a ambilor factori, care poartă
denumirea de variaţia mixului:
∆Chdob. = ∆M = (it − it −1 ) * (Pt − Pt −1 )
Concluzii deduse din modelarea analizei factoriale:
1) cheltuielile bancare cu dobânzile pot fi diminuate, prin
alegerea unor resurse mai ieftine (sub influenţa
factorului II);
2) se pot diminua cheltuielile cu dobânzi, prin implicarea
mai activă a resurselor proprii în finanţarea activelor şi
reducerea volumului de resurse atrase din finanţarea
activelor profitabile.
Exemplul 5.3.1
Resursele atrase
Cheltuielile cu
Perioada bonificate cu Dobânda
dobânzi
dobândă
Perioada I 100 000 8% 8 000
Perioada II 130 000 9% 11 700
Să se determine căror factori i se datorează creşterea

cheltuielilor cu dobânzi.
117
Rezolvare:
1. Determinăm variaţia cheltuielilor cu dobândzi:
∆Chdob. = (Cht − Cht −1 ) = 11700 – 8000 = 3700
2. Determinăm creşterea cheltuielilor aferente dobânzilor
sub incidenţa variaţiei volumului resurselor atrase
bonificate:
∆Chdob. = (Pt − Pt −1 ) *it −1 = (130000 – 100000)*0,08 = 2400
3. Determinăm ponderea primului factor în variaţia
cheltuielilor cu dobânzi:
2400
*100% = 64,8%
3700
Deci, sub incidenţa acestui factor (creşterea volumului
resurselor atrase bonificate) s-a produs 64,8% din creşterea
cheltuielilor aferente dobânzilor.
4. Estimăm creşterea cheltuielilor aferente dobânzilor sub

incidenţa factorului creşterii ratei dobânzii plătită la
aceste resurse:
∆Chdob. = (it − it −1 ) * Pt −1 = (0,09 – 0,08)* 100 000 = 1000
5. Determinăm ponderea factorului creşterii ratei de

dobândă în variaţia cheltuielilor aferente dobânzilor:
1000
*100% = 27%
3700
Se observă că creşterea ratei de dobândă a adus 27% din
∆ Chdob., celelalte 8,2% se datorează influenţei cumulative a
ambilor factori.
6. Estimăm creşterea cheltuielilor aferente dobânzilor sub
incidenţa cumulativă a ambilor factori:
∆Ch dob. = ∆M = (i t − i t −1 ) * (Pt − Pt −1 ) =
= (130000 – 100000)* (0,09 – 0,08) = 300
118
300
Ponderea: *100% = 8,2%
3700
Variaţia cumulativă a ambilor factori se numeşte mix
bancar.
Concluzie:
Analiza factorială a variaţiei cheltuielilor aferente
dobânzilor denotă că aceasta s-a datorat, în cea mai mare parte
(64,8%), incidenţei factorului creşterii volumului resurselor
bonificate cu dobândă. Majorarea dobânzilor plătite la aceste
resurse a influenţat creşterea cheltuielilor aferente dobânzilor
cu 27%, celelalte 8,2% se datorează influenţei cumulative a
ambilor factori.
5.4. Calcularea indicatorilor de performanţă bancară

Optimizarea raportului dintre veniturile şi costurile băncii,
care influenţează, în mod direct, profitul bancar, căile de
realizare a profitului, cuantumul acestuia şi factorii, care
acţionează direct asupra eficienţei sunt apanajul
managementului bancar.
Analiza profitabilităţii reprezintă un obiectiv foarte
important al managementului bancar care vizează:
- optimizarea resurselor şi plasamentelor băncii;
- optimizarea decontărilor intra şi interbancare;
- raţionalizarea cheltuielilor de funcţionare;
- încasarea la timp a dobânzilor calculate;
- promovarea unor produse şi servicii bancare noi;
- atragerea de clienţi noi, profitabili.
Evaluarea profitabilităţii unei bănci comerciale se bazează
pe indicatorii profitabilităţii bancare, indicatorii cu o mare
expresivitate, care reflectă o multitudine de aspecte privind
gradul de realizare a profitului.
Practica bancară internaţională utilizează o serie de
indicatori, care stabilesc nivelurile profitabilităţii pentru o
119
bancă şi care reprezintă elementele, ceea ce literatura de
specialitate occidentală denumeşte, în mod obişnuit, analizei
venitului. Principalii indicatori ai acestei analize sunt:
- rentabilitatea capitalului, determinată ca raportul dintre
venitul net şi capitalul propriu şi exprimă eficienţa
utilizării capitalului propriu;
- rentabilitatea activelor, determinată ca raportul dintre
venitul net şi activele totale şi exprimă eficienţa
utilizării activelor;
- multiplicatorul capitalului, definit ca raportul dintre
activele totale şi capitalul propriu şi arată eficienţa
globală a utilizării capitalului propriu;
- rata profitului net, indicator ce reprezintă procentul de
profit realizat din veniturile totale din operaţii;
- gradul de utilizare a activelor, definit ca raportul dintre
venitul total din operaţii şi totalul activelor.
Schematic esenţa acestei analize se prezintă astfel:
ROE
Rentabilitatea activelor Multiplicatorul capitalului
Rata Gradul de utilizare Analiza capitalului

profitului net a activelor propriu
Marja netă Marja netă Gestiunea corelată

din dobânzi non-dobândă a activelor şi pasivelor
Analiza veniturilor şi cheltuielilor
Rentabilitatea capitalului propriu ROE reflectă

eficienţa cu care managementul utilizează capitalul investit în
bancă.
120
Indicatorul se determină astfel:
profitul _ brut
ROE = Capitalul _ propriu *100% ,
sau pentru a efectua analiza băncilor din diferite sisteme
fiscale:
profitul _ net
ROE = Capitalul _ propriu *100%
Acest raport, care determină şi rata de recuperare a
investiţiei acţionarilor, trebuie comparat cu rata medie a
dobânzii la depunerile pe termen şi, bineînţeles, cu rata inflaţiei
aferente perioadei supuse analizei. Mărimea tipică a acestui
indicator în ţările dezvoltate este de aproximativ 10-12%.
O rată a rentabilităţii financiare mai ridicată poate fi
efectul unui capital mic, sau expresia capacităţii crescute de a
obţine prin împrumut resurse suplimentare.
Satisfacerea acţionarilor impune ca rata de recuperare a
investiţiei să fie mai mare decât rata medie a dobânzii ajustată
cu rata inflaţiei.
Rentabilitatea activelor ROA reflectă capacitatea
managementului băncii de a folosi eficient resursele de care
dispune banca, în scopul maximalizării profitului.
Indicatorul se calculează astfel:
profitul _ net
ROA = Activele *100%
Pentru o comparativitate a două sau mai multe bănci din
diferite sisteme fiscale, se va utiliza:
profitul _ brut
ROA = Activele *100%
Această rată dă o apreciere generală a profitabilităţii
bancare. În ţările dezvoltate mărimea tipică a acestei rate este
de 0,5-1%. Băncile de dimensiuni foarte mari, de obicei,
înregistrează rate mici.
121
În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială a acestui
indicator, se poate de menţionat că:
- un trend în scădere arată că banca este în dificultate;
- un trend în creştere este expresia unor rezultate
pozitive, dar poate fi şi expresia unui risc excesiv de
către bancă.
Multiplicatorul capitalului (EM) este inversul
solvabilităţii patrimoniale sau efectului de pârghie, arătând şi
gradul de îndatorare al băncii, respectiv, de câte ori sunt mai
mari activele decât capitalul propriu:
Activele
EM =
Capitalul _ propriu
Denumirea de multiplicator al capitalului presupune câte
unităţi de activ sunt generate de o unitate de capital propriu.
Prin această interpretare indicatorul este unul de rentabilitate,
activele fiind efectul, iar capitalul propriu-efortul. Acest
indicator reflectă capacitatea managementului de a concura cu
celelalte bănci privind atragerea sumelor disponibile din
economie, ştiut fiind faptul că cu cât o bancă poate atrage mai
multe resurse, cu atât rentabilitatea sa va fi mai mare.
Rata profitului net (Rpn), reprezintă raportul dintre
profitul net şi veniturile din exploatare, arată, de fapt, care este
raportul între cheltuielile şi veniturile din exploatare, precum şi
eficienţa acestor cheltuieli aferente gestionării resurselor şi
plasamentelor, a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii:
R pn = profitul_net
venitul_operaţional*100%
Gradul de utilizare a activelor (GUA), respectiv, raportul
dintre veniturile din exploatare şi activele totale, ceea ce arată
capacitatea conducerii de a investi în activele care produc
venituri.
122
Venitul_operaţional
GUA = Avtivele_profitabile *100%
Pe lângă aceşti indicatori, care sintetizează performanţa
activităţii băncii, a mai fost menţionat în capitolele anteriore şi
indicatorul NIM.
Marja netă a dobânzii (NIM), care reprezintă diferenţa
dintre veniturile şi cheltuielile cu dobândă raportat la activele
valorificabile (profitabile, lucrative etc.). Mărimea marjei ne
arată capacitatea managementului de a controla structura
activelor purtătoare de dobânzi şi de a urmări asigurarea
finanţării cu resurse purtătoare de dobânzi cât mai mici. În
general, marja netă a dobânzii variază între 3-10%.
Veniturile_din_dobânzi −Cheltuielile_cu_dobanzi
NIM = Activele_profitabile *100%
Spreadul, care reprezintă diferenţa dintre dobânda medie

activă calculată ca raportul dintre venitul din dobânzi şi
activele purtătoare de dobândă, şi dobânda medie pasivă
calculată ca raportul dintre cheltuielile cu dobânzi şi pasivele
purtătoare de dobândă. Spreadul măsoară eficacitatea funcţiei
de intermediere a băncii, în ceea ce priveşte atragerea şi
plasarea de bani, precum şi intensitatea concurenţei pe piaţă.
Cu cât concurenţa este mai acerbă, cu atât spreadul tinde să
se reducă, ceea ce forţează managementul să găsească căi şi
mijloace prin care să se majoreze venitul din serviciile bancare
şi să reducă cheltuielile de funcţionare. Mărimea indicatorului
depinde atât de costul resurselor atrase, cât şi de utilizarea lor
în plasamente cu dobânzi cât mai mari, dar şi cât mai sigure,
deoarece în calcul se iau veniturile realizate.
Veniturile_din_dobânzi Cheltuielile_cu_dobânzi
SPREAD = *100% − *100%
Activele_profitabile Total_resurse_atrase
123
Exemplul 5.1.1
Sunt prezentate următoarele date din activitatea unei bănci
(mln lei):
Indicatorii Valoarea Indicatorii Valoarea

Profitul net 34 Veniturile din dobânzi 1875
Veniturile din operaţiunile 21 Activele lucrative 12612
cu HV
Total datorii 14440 Capitalul social 14
Venitul non-dobândă 501 Cheltuielile non- 685
dobândă
Rezervele în fondurile 930 Rezervele din profit 381
obligatorii
Determinaţi:
- rentabilitatea capitalului propriu;
- rentabilitatea activelor totale;
- rentabilitatea activelor lucrative ale băncii.
Rezolvare:
1. Calculăm rentabilitatea capitalului propriu ROE:
profitul _ net
ROE = Capitalul _ propriu *100%
Capitalul propriu = Suma rezervelor + Capitalul social =
= 930+381+14 = 1325
Sau/şi
Capitalul propriu = Total active – Total datorii = 15765 –
– 14440=1325
34
ROE = *100% = 2.57%
1325
2. Calculăm rentabilitatea activelor totale ROA:

34
ROA = profitul _ net *100% = *100% = 0.22%
Activele 15765
124
3. Calculăm rentabilitatea activelor lucrative ROA:
profitul _ net 34
ROA = *100% = *100% = 0.27%
Activele _ lucrative 12612
Concluzie: Rentabilitatea capitalului propriu al băncii

creează posibilităţi de comparaţie între mai multe bănci, cu
diferite grade de capitalizare. Este normal pentru o bancă ca
ROE în dinamică să crească. ROE demonstrează eficienţa
utilizării capitalului propriu sau câte unităţi de profit net au fot
create de o unitate de capital propriu. ROA este indicatorul care
determină câte unităţi de profit net au fost create de activele
băncii comerciale.
Comparând rezultatele obţinute cu mărimea tipică ale
acestor rate în sistemul bancar, putem vorbi despre o
rentabilitate scăzută a capitalului şi activelor băncii analizate.
Exemplul 5.1.2
Calculaţi rentabilitatea activelor băncii ROA şi marja
relativă din dobânzi (spread), în baza următoarelor date:
- Profitul net după impozitare – 79 mln lei;
- Veniturile aferente dobânzilor – 3156 mln lei;
- Cheltuielile aferente dobânzilor – 1993 mln lei;
- Total active – 30105 mln lei;
- Activele productive (profitabile) – 23100 mln lei;
- Pasivele pentru care se achită dobânda – 21500 mln lei;
- Capitalul propriu – 2050 mln lei.
Rezolvare:
Profitul _ net 79
1. ROA = *100% = = 0,26%
Total _ active 30105
2. Veniturile_din_dobânzi
SPREAD = Activele_profitabile *100% −
125
Cheltuielile_cu_dobânzi
− pasivele_achit._dobânzi *100%
3156 1993
SPREAD = *100 *100 = 13,66% − 9,26% = 4,4%
23100 − 21500
Concluzie: în cadrul băncii analizate ROA este egal cu

26%, ceea ce înseamnă că activele totale ale băncii au generat
26% profit net. Marja relativă din dobânzi egală cu 4,4% este
pozitivă şi reflectă gestiunea eficientă a activelor profitabile,
care, în afară de acoperirea cheltuielilor aferente dobânzilor,
generează şi profitul aferent dobânzilor încasate.
Exemplul 5.1.3
Calculaţi rentabilitatea capitalului şi marja netă din
dobânzi (NIM), în baza următoarelor date:
- Profitul net după impozitare – 79 mln lei
Rezolvare:
Profitul_net 79
ROE = *100 = *100% = 3,85%
Capitalul_propriu 2050
Venitul_aferent_dobânzile − Cheltuielile_aferente_dobânzii
NIM = * 100%
Activele_productive
NIM = 3165 − * 100 % = 5,03 %

1993
23100
126
Concluzie: ROE este indicatorul de rentabilitate a
capitalului propriu, adică o unitate de capital propriu, care
generează băncii analizate 3,85% profit net. NIM este
indicatorul, care înregistrează creşterea sau diminuarea
profitului bancar.
5.5. Calcularea relaţiei cauzale a indicatorilor de

performanţă bancară
Între indicatorii de rentabilitate a capitalului (ROE) şi
rentabilitatea activelor (ROA) există următoarea relaţie
cauzală:
Activele
ROE = ROA* *100% = (ROA* EM ) *100%
Capitalul _ propriu
Relaţia este cunoscută şi sub denumirea de modelul Du
Pont.
Rentabilitatea activelor (ROA) reprezintă raportul dintre
profitul net şi activul bilanţier. Având în vedere că profitul net
rezultă din veniturile obţinute din valorificarea activelor, acest
indicator se poate descompune în alţi indicatori, astfel:
- rata profitului net (Rpn), respectiv, raportul dintre
profitul net şi veniturile din exploatare, care arată, de fapt, care
este raportul dintre cheltuielile şi veniturile din exploatare,
precum şi eficienţa acestor cheltuieli aferente gestionării
resurselor şi plasamentelor, a riscurilor şi asigurării funcţionării
băncii;
- gradul de utilizare a activelor (GUA), respectiv, raportul
dintre veniturile din exploatare şi activele totale, ceea ce arată
capacitatea conducerii de a investi în activele care produc
venituri.
ROE = GUA* Rpn * EM
Produsul celor doi indicatori (GUA şi Rpn) reprezintă
ROA care, prin aceste două componente, este o apreciere
generală a profitabilităţii băncii.
127
Mărimea multiplicatorului (EM) este restricţionată de
reglementările privind solvabilitatea bancară.
Corelaţia indicatorilor în cadrul formulei Du Pont oferă
managementului bancar posibilităţi de a desprinde elementele,
care ajută la luarea unor decizii care trebuie să îmbunătăţească
eficienţa activităţii bancare.
Astfel, mărimea multiplicatorului capitalului ajută
managementul să ia decizii în următoarele domenii:
- ce surse de finanţare trebuie utilizate cu precădere (cele
proprii sau cele atrase);
- cum trebuie promovate produsele şi serviciile destinate
atragerii clienţilor;
- care sunt şansele şi costul unei noi emisiuni de acţiuni;
- ce dividende trebuie plătite acţionarilor.
Din această relaţie se poate concluziona că o bancă, chiar
dacă are un ROA scăzut, poate obţine un ROE mare, prin
folosirea maximă a resurselor atrase şi folosirea minimă a
capitalului propriu, cu alte cuvinte, cu cât multiplicatorul
capitalului (EM) este mai mare, cu atât ROE este mai mare.
Deci, în timp ce eficienţa reprezentată de ROA scade,
banca trebuie să-şi asume riscul de îndatorare, în aşa fel, încât
să mulţumească acţionarii.
Exemplul 5.2.1
Calculaţi multiplicatorul capitalului (EM), dacă:
- ROE constituie 16,65%;
- Profitul băncii după impozitare – 9,2 mln lei;
- gradul de utilizare a activelor (GUA) – 12,6%;
- veniturile operaţionale totale – 108,9 mln lei.
Urmăriţi relaţia cauzală a indicatorilor de performanţă
bancară.
Rezolvare:
1. Utilizând relaţia cauzală dintre indicatorii de
128
performanţă bancară, deducem formula de calcul a
multiplicatorului capitalului (EM):
ROE = ROA* EM sau ROE = GUA * Rpn * EM,
unde:
EM – multiplicatorul capitalului;
GUA – gradul de utilizare a activelor;
Rpn – rata profitului net.
profitul_net_după_impozitare
Rpn =
Veniturile_operaţion._totale
Înlocuind rata profitului net cu formula de calcul a

acestuia, vom obţine următoarea relaţie:
profitul_net_după_impozitare
ROE = GUA* veniturile_operaţion._totale * EM
Respectiv, multiplicatorul capitalului băncii se va calcula

după cum urmează:
ROE
EM =
profitul net după impozitare
* GUA
veniturile _ operation. _ totale
Sau
EM = ROE
Rpn * GUA
2. Calculăm multiplicatorul capitalului băncii (EM). Se

operează în coeficienţi:
0,1665
EM = = 15,64
9,2
* 0,126
108,9
129
Concluzie:
Multiplicatorul capitalului este indicatorul care determină
procesul de utilizare a capitalului sau a activelor curente, altfel
spus, câte unităţi de active curente au fost create de o unitate a
capitalului propriu.
În cazul nostru, o unitate a capitalului propriu a generat
15,64 unităţi de active curente.
Aplicaţii
Problema 1
Să se determine rentabilitatea activelor şi marja relativă
bancară, dacă:
(mln lei)
Profitul net 420 Cheltuielile cu dobânzi 3240
Acţiunile în circulaţie 2700
Total datorii 16540 (cantitate)
Veniturile din dobânzi 4120 Cheltuielile non-dobândă 725
Problema 2
Să se determine ROE şi marja bancară netă (NIM), dacă:
(mln lei)
Activele totale 36500 Active lucrative 23500
Total datorii 16540 Acţiunile în circulaţie 2700
(cantitate)
Venitul non-dobandă 611 Resursele atrase 16400
Problema 3
Să se determine multiplicatorul capitalului şi marja relativă
absolută, utilizând datele prezentate de banca comercială:
130
(mln lei)
Total datorii 16540 Acţiunile în circulaţie 2700
(cantitate)
Venitul non-dobandă 611 Resursele atrase 16400
Problema 4
Calculaţi multiplicatorul capitalului băncii, dacă:
- ROE constituie 15,25%
- Profitul băncii după impozitare – 3,6 mln lei
- gradul de utilizare a activelor (GUA) – 13,99%
- veniturile operaţionale totale – 99,8 mln lei
Urmăriţi relaţia cauzală a indicatorilor de performanţă
bancară.
Problema 5
Calculaţi ROA şi marja relativă din dobânzi (SPREAD), în
baza următoarelor date:
Problema 6
Determinaţi ROE şi marja netă din dobânzi (NIM), dacă
dispunem de următoarele date:
131
Problema 7
(mii lei):

Profitul net 92 113 Veniturile din dobânzi 218 029
Activele totale 4 139 Cheltuielile cu dobânzi 82 439
228
Veniturile din operaţiunile 4 625 Activele lucrative 2 855 872
cu HV
Total datorii 3 421 Capitalul social 717 855
372
Venitul non-dobandă 83 678 Cheltuielile non-dobandă 103 285
Rezervele în fondurile 12 128 Rezervele din profit 377 023
legale obligatorii
Determinaţi rentabilitatea capitalului propriu, a activelor

totale şi celor lucrative ale băncii.
Problema 8
(mln lei):

Profitul net 34 Veniturile din dobânzi 1875
Veniturile din operaţiunile 21 Activele lucrative 12612
cu HV
Total datorii 14440 Capitalul social 14
Venitul non-dobandă 501 Cheltuielile non-dobandă 685
Rezervele în fondurile 930 Rezervele din profit 381
legale obligatorii
132
Determinaţi rentabilitatea capitalului propriu, a activelor
totale şi celor lucrative ale băncii.
Problema 9
Calculaţi ROA şi marja relativă din dobânzi (SPREAD), în
baza următoarelor date:
- Activele productive (profitabile) – 35 000 mln lei
- Pasivele pentru care se achită dobânda – 29 500 mln lei
- Capitalul propriu – 8 500 mln lei
Problema 10
Determinaţi ROE şi marja netă din dobânzi (NIM), dacă
dispunem de următoarele date:
- Activele productive (profitabile) – 35 000 mln lei
- Pasivele pentru care se achită dobânda – 29 500 mln lei
- Capitalul propriu – 8 500 mln lei
Problema 11
O bancă are un volum de active profitabile de 650 000 mii
lei, care sunt plasate la o dobândă medie de 15%.
Să se determine cu cât vor creşte veniturile din dobânzi,
dacă:
1) activele profitabile vor creşte cu 50 000 mii lei;
2) rata de dobândă va creşte cu 5%.
Să se determine şi influenţa cumulativă a ambilor factori.
133
Problema 12
O bancă are un volum de active profitabile de 350 000 mii
lei, care sunt plasate la o dobândă medie de 16%.
Să se determine cum se vor modifica veniturile din
dobânzi, dacă:
1) activele profitabile vor scădea cu 50 000 mii lei;
2) rata de dobândă va creşte cu 5%.
Problema 13
O bancă are un volum de resurse atrase de 800 000 mii lei,
care sunt bonificate cu o dobândă medie de 11%.
Să se determine devierea cheltuielilor aferente dobânzilor,
dacă:
1) volumul de resurse va creşte cu 120 000 mii lei;
2) rata de dobândă plătită va creşte cu 2%.
Problema 14
O bancă are un volum de resurse atrase de 200 000 mii lei,
care sunt bonificate cu o dobândă medie de 10%.
Să se determine devierea cheltuielilor aferente dobânzilor,
dacă:
1) volumul de resurse va descreşte cu 20 000 mii lei;
2) rata de dobândă medie plătită se va micşora cu 2%.
Problema 15
O bancă deţine resurse atrase în valoare de 750 000 mii lei,
care generează o dobândă medie de 12%.
Se doreşte o scădere a cheltuielilor aferente dobânzilor cu
10 000 mii lei. Ce scenariu propuneţi băncii?
134
Problema 16
O bancă deţine active profitabile în valoare de 700 000 mii
lei, care generează o dobândă medie de 14%.
Se doreşte o creştere a veniturilor din dobânzi cu 10 000
mii lei. Ce scenariu propuneţi băncii?
Problema 17
Calculaţi multiplicatorul capitalului băncii, dacă:
- ROE constituie 16,25%
- Profitul băncii după impozitare – 4,6 mln lei
- Gradul de utilizare a activelor (GUA) – 12,18%
- Veniturile operaţionale totale – 88,8 mln lei
Urmăriţi relaţia cauzală a indicatorilor de performanţă bancară.
Problema 18
Calculaţi rentabilitatea capitalului şi marja netă din dobânzi
(NIM), în baza următoarelor date:
Problema 19
Calculaţi rentabilitatea activelor băncii ROA şi marja
relativă din dobânzi (SPREAD), în baza următoarelor date:
135
Bibliografie:
1. Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, nr.64-65 din 02.10.97.
2. Basno C., Dardac N. Produse, costuri şi performanţe
bancare. Editura Economică, Bucureşti, 2000.
3. Dănilă N., Berea A. Managementul bancar: fundamente
şi orientări, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
4. Dedu V., Gestiunea bancară, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999.
5. Dedu V., Management bancar, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
6. Niţu Ion, Managementul riscului bancar, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
7. Roxin L., Gestiunea ricurilor bancare, Bucureşti,1997.
8. Stoica M., Management bancar, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
9. Антонов Г. Н., Банковский портфель, Политиздат,
Москва, 1994.
10. Лаврушин, Банковское дело, Политиздат, Москва, 1992.
11. Насленченков Ю. «Финансовый менеджмент в
коммерческом банке», Москва, 1996.
12. Петров А. «Анализ кредитоспособности коммерчес-
кого банка», Бухгалтерия и банки №6 / 1999.
13. Полушкин В. «Анализ доходности коммерческого
банка», Банки и финансы №3 / 1998.
14. Синки В. «Управление финансами в коммерческих
банках», Москва, 1994.
15. Balduzzi P., Elton E.J., Green F.C., Economic news and
the yield curve: evidence from the U.S. Treasury market.
– New-York University working paper, July 1999.
16. Beltratti A., Consiglio A., Zenios S.A. Scenario modeling
for the management of international bond portfolios. –
The Wharton Financial Institutions Center working paper
136
№98-20.
17. Bierwag G.O., Kaufman G.G. Coping with the risk of
interest rate fluctuations: a note. – Journal of Business,
July 1977, Vol.50, No.3.
18. Burt Edwards, Руководство по кредитному менеджменту,
Москва: ИНФРА-М., 1996.
19. Basle Committee on Banking Supervision.
20. Diamond Douglas W., Measuring liquidity in financial
markets, Washington, 2002.
21. McNuaghton D., Banking Institution in Development
markets,Washington, 1994.
22. Timothy W. Koch, Bank management, The Dryden Press,
a division of Holt, Rinehart and Winston, Inc. 1988.
23. Diamond Douglas W., Liquidity, banks, and markets:
effects of financial development on banks and the
maturity of financial claims. – Washington, 1996.
137
Redactor – Maria Năstase
Rectificare computerizată – Tatiana Vais
Redactor tehnic-designer – Feofan Belicov
Semnat pentru tipar 14.02.2008

Coli de autor 6,2. Coli edit. 7,7.
Coli de tipar 8,7. Format 60 × 84 1/16.
Comanda Tirajul 200 ex.
Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM

tel. 402-986
138

Management Bancar Culegeri de Probleme C

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Management Bancar Culegeri de Probleme C

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Victoria Cociug, Liliana Cinic, Olga Timofei

CATEDRA „BĂNCI ŞI ACTIVITATE BANCARĂ”

Victoria Cociug, Liliana Cinic, Olga Timofei

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

NL > 0 – banca se va confrunta cu un exces de lichiditate, iar

2. Calculăm necesarul de lichiditate:

1.2. Estimarea necesarului de lichiditate prin metoda

Tipul de Gradul de Conturile curente Conturile la

Banca a determinat un potenţial de credit pentru perioada

1.3. Calcularea lichidităţii bancare în conformitate cu

Calculaţi lichiditatea bancară, aplicând cele două principii

1.4. Calcularea principalilor indicatori de apreciere a

Numerar +Cont.interb. +Numer.BNM

Gestiunea acestei poziţii este elementul principal al

PM 2006 = Numerar +Cont.interb. +Numer.BNM =

PM 2007 = Numerar +Cont.interb. +Numer.BNM =

2. Ponderea hârtiilor de valoare lichide (sau lichiditatea

Ponderea înaltă a acestui indicator presupune o lichiditate

3. Poziţia fondurilor de rezervă (sau poziţia netă, în raport

fond rezerva −Credite centralizate

4. Coeficientul fondurilor imobilizate, care presupune

Rezerva minimă obligatorie la depozitele la vedere – 8%

5. Ponderea hârtiilor de valoare gajate, care se calculează

2. Calculăm indicatorul hârtiilor de valoare gajate:

32782654 *100% = 0,87%

Concluzie: În bancă este o creştere şi a ponderii hârtiilor

Principalii indicatori pe pasive sunt:

1. Poziţia lichidităţii curente (indicele pasivelor foarte

Argumentaţi impactul acestor indicatori asupra lichidităţii

Activele curente = 767 300 088

PLC = Active _ curente = 767300088 = 0,38

Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator, cu atât

Explicaţi influenţa acestor indicatori asupra lichidităţii

Pdepoz. _ de _ bază = Depozit _ de _ bază *100% =

2. Calculăm componenţa depozitelor:

Concluzie: ponderea depozitelor de bază în cadrul băncii

4. Poziţia investiţiilor (investiţii sensibile la rata

1.5. Estimarea şi gestiunea riscului de lichiditate

a. Metoda decalajelor simple sau succesive, constă în

Scadenţa Pasive Active Decalaje (pasive

În formă grafică situaţia cu lichiditatea bancară se prezintă

Concluzie: Analizând activele şi pasivele structurate ale

În formă grafică, riscul de lichiditate calculat, prin metoda

D < 7 zile 4800 4200 0.01 48 42

Potenţialul creditar pentru perioada curentă este de 2130

Potenţialul creditar pentru perioada curenta este de 2580

Rezerva minimă obligatorie la depozitele la vedere – 10%.

Nr. 2006 2007

Nr. 31.12.2004 31.12.2005

Să se calculeze indicatorii de pasiv ce determină

Scadenţa Pasive structurate Active structurate

Scadenţa Pasive structurate Active structurate

Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate

2.1. Calcularea gradului de suficienţă a capitalului

3Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, nr.269

Capitalul de gradul I conţine:

Capitalul de gradul II conţine:

4Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc, nr.269

3. Determinăm gradul de suficienţă a capitalului:

Concluzie: banca analizată este extrem de

1. Calculăm suma activelor ponderate la risc: