Curs Management Bancar

UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
MANAGEMENT BANCAR
- SUPORT DE CURS -
BUCUREȘTI
2018
MANAGEMENT BANCAR
CUPRINS
INTRODUCERE / 4
Unitatea de învăţare nr. 1 – NOȚIUNI INTRODUCTIVE / 6

1.1. Structura sistemului financiar / 6
1.2. Sistemul financiar nebancar / 7
1.2.1. Piața de capital / 7
1.2.2. Instituțiile nebancare / 8
1.3. Sectorul bancar / 9
1.3.1. Piața monetară interbancară / 9
1.3.2. Piața valutară interbancară / 10
1.3.3. Instituțiile de credit / 10
1.4. Indicatori de evaluare a sistemului bancar / 15
1.5. Tema de control / 17
1.6. Testul de evaluare / 17
1.7. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 1. / 18
Unitatea de învăţare nr. 2 – RISCURILE BANCARE / 19

2.1. Tipuri de riscuri / 19
2.1.1. Riscul de organizație / 19
2.1.2. Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) / 20
2.1.3. Riscul de piață / 24
2.1.4. Riscul de schimb (riscul cursului valutar) / 24
2.1.5. Riscul de solvabilitate / 24
2.1.6. Riscurile operaționale / 25
2.2. Cerințe prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare / 25
2.4. Testul de autoevaluare / 27
2.5. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 2 / 28
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 1

MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învăţare nr. 3 – PRODUSELE BANCARE DE ECONOMISIRE / 29

3.1. Caracteristicile generale ale produselor bancare de economisire / 29
3.2. Tipuri de produse bancare de economisire / 31
3.2.1. Contul de economii / 31
3.2 2. Contul escrow / 33
3.2.3. Depozitul overnight automat / 34
3.2.4. Depozitul la termen / 35
3.2.5. Certificatul de depozit / 38
3.3. Calcularea soldului și dobânzii la produsele bancare de economisire / 40
Unitatea de învăţare nr. 4 – PRODUSELE BANCARE DE CREDITARE / 44

4.1. Creditul bancar – particularități / 45
4.1.1. Tipuri de credite bancare / 45
4.1.2. Componentele contractului de credit bancar / 46
4.2. Rambursarea creditelor bancare / 51
4.2.1. Rambursarea principalului total al creditului la expirarea scadenței inițiale a
creditului / 53
4.2.2. Rambursarea prin părți sau rate de capital egale pe fiecare perioadă de rambursare a
creditului / 53
4.3. Restructurarea creditelor bancare / 54
4.3.1. Rescadențarea creditelor bancare / 54
4.3.2. Reeșalonarea creditelor bancare / 55
4.3.3. Refinanțarea creditelor bancare / 56
4.4. Credite bancare pentru populație / 56
4.4.1. Tipuri de credite bancare pentru populație / 56
4.4.2. Creditul restant pentru persoane fizice și recuperarea acestuia de către bancă / 59
4.4.3. Sursa de rambursare la creditele pentru persoanele fizice / 60
4.4.4. Credite bancare pentru persoane juridice nebancare / 62

MANAGEMENT BANCAR
4.5. Credite bancare pentru persoanele juridice nebancare / 64

4.5.1. Criterii de comparație a creditelor solicitate băncilor de companii și firme / 64
4.5.2. Tipuri de credite bancare pentru activitatea de exploatare a agentului economic / 64
4.5.3. Creditele pentru activitatea de investiții / 69
Unitatea de învăţare nr. 5 - ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI INSTITUȚII DE

CREDIT / 72
5.1. Bilanțul bancar al unei instituțiii de credit / 73
5.1.1. Operațiunile pasive / 73
5.1.2. Operațiunile active / 73
5.2. Contul de profit și pierdere bancar la o instituție de credit / 76
5.2.1. Venituri totale / 78
5.2.2. Cheltuieli totale / 80
5.3. Reguli contabile de evaluare a elementelor din situațiile financiare ale instituției de
credit / 83
5.4. Indicatori de eficiență bancară / 86
5.6. Testul de evaluare / 89
BIBLIOGRAFIA ÎNTREGULUI SUPORT DE CURS /91

NOTIȚELE CURSANTULUI / 94

MANAGEMENT BANCAR
INTRODUCERE
Cursul Managementul bancar se adresează studenţilor Facultății de Știinţe Economice.

Cursul prezintă probleme specifice managementului bancar cu care se confruntă
instituțiile de credit din sectorul bancar. El trece în revistă principalele concepte utilizate de către
managementul bancar:
- sectorul financiar;
- sectorul bancar;
- instituțiile de credit;
- piața monetară interbancară;
- piață valutară interbancară;
- operațiunile derulate în cadrul instituțiilor de credit;
- tipuri de riscuri bancare;
- cerințe prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare;
- produse bancare de economisire;
- produse bancare de creditare;
Există două obiective principale pentru acest curs:
- îmbunătăţirea abilităţii studenţilor pentru a gândi logic asupra problemelor de
management bancar;
- îmbunătăţirea abilităţii studenţilor pentru analiză şi modelare, ce poate fi utilizată pentru
evaluarea şi îmbunătăţirea activității bancare la orice nivel.
Cursul se concentrează asupra importanţei sectorului bancar în economia națională şi
nevoii educaţiei în managementul bancar. Integrarea perspectivelor este necesară pentru a asigura
faptul că studentul înţelege complexitatea, provocările şi atractivitatea activității bancare în cadrul
economiei mondiale, caracterizată printr-o intensificare a procesului de globalizare.
În cadrul primei unități de învățare sunt abordate instituțiile de credit (clasificări,
indicatori ai sistemului bancar), în ce-a de-a doua sunt explicate riscurile bancare (clasificări) și
cerințele prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare, în timp ce ultimele două unități de
învățare sunt prezentate principalele operațiuni bancare de creditare și economisire.
Cursul este destinat a oferi o orientare de principiu aliniată la normele europene și
mondiale, a prezenta studenților formele, structurile și cerințele generale în domeniu. De aici
derivă insistența asupra unor exemple din țările dezvoltate și referiri la organismele internaționale,

MANAGEMENT BANCAR
la rolul lor în promovarea reglementărilor și normelor de comportament, menite să influențeze

pozitiv stabilitatea activității bancare și a vieții economice pe plan mondial.
Cursul Management bancar este structurat în cinci unităţi de învăţare (capitole), fiecare
dintre acestea indicând următoarele elemente: competenţe specifice unităţii de învăţare; cuprins al
unităţii de învăţare; teme de control; bibliografie specifică unităţii de învăţare.
Evaluarea cunoștinţelor constă în evaluarea finală, concretizată prin examenul susţinut în
perioada de sesiune.

MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învăţare nr. 1

NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Obiectivele unității de învățare nr. 1

După studierea acestui capitol, veți putea:
- să cunoașteți structura sistemului financiar, a sectorului bancar și a celui nebancar;
- să evidenţiaţi caracteristicile pieței monetare interbancare, ale pieței valutare interbancare;
- să prezentaţi operațiunile desfășurate în cadrul băncilor comerciale;
- să comparaţi activitatea băncilor de economii cu cea a băncilor de investiții;
- să recunoaşteţi indicatorii de evaluare ai sistemului bancar;
- să explicaţi importanța ratei de rentabilitate financiară în cadrul sistemului bancar.
Cuprinsul unității de învățare nr. 1:

1.1. Structura sistemului financiar
1.2. Sectorul financiar nebancar
1.2.1. Piața de capital
1.2.2. Instituțiile nebancare
1.3. Sectorul bancar
1.3.1. Piața monetară interbancară
1.3.2. Piața valutară interbancară
1.3.3. Instituțiile de credit
1.4. Indicatori de evaluare a sistemului bancar
1.5. Tema de control
1.6. Testul de autoevaluare
1.7. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 1
1.1. STRUCTURA SISTEMULUI FINANCIAR

Sistemul financiar, ca în orice economie, are următoarea structură:
- sistemul bancar;
- sistemul financiar nebancar;

MANAGEMENT BANCAR
- autoritățile de reglementare și supraveghere, de implementare a politicii monetare;

- diverse instituții.
a) Sectorul bancar:
- instituțiile de credit;
- piața monetară interbancară;
- piața valutară interbancară.
b) Sectorul financiar nebancar:
- piața de capital;
- piața asigurărilor;
- fonduri private de pensii;
- instituții nebancare.
c) Autoritățile de reglementare și supraveghere ale sectorului bancar și financiar-
nebancar, de implementare a politicii monetare; de exemplu:
- Banca Națională a României (B.N.R.), care asigură reglementarea și supravegherea
sistemului bancar, implementarea politicii monetare din țara noastră;
- Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), care asigură reglementarea și
supravegherea pieței de capital, pieței asigurărilor, fondurilor de pensii private.
d) Diverse instituții
- CENTRALA INCIDENTELOR de PLĂȚI (CIP): prin intermediul căruia se asigură
administrarea instrumentelor de plată din punct de vedere bancar, cât și din punct de vedere
social;
- CENTRALA RISCURILOR BANCARE reprezintă o structură specializată în colectarea,
prelucrarea, stocarea informațiilor privind expunerea fiecărei instituții de credit din
sistemul bancar românesc față de acei debitori persoane fizice și juridice, care au beneficiat
de credite al căror nivel cumulat depășește o sumă limită de raportare sau care înregistrează
întârzieri în rambursarea ratelor, precum și a informațiilor referitoare la fraudele cu carduri;
- BIROUL de CREDIT colectează date referitoare la persoanele fizice cu credite contractate
de la instituții de credit și de la instituții financiare nebancare (asigurate împotriva riscului
financiar de neplată la o societate de asigurări). Această instituție prelucrează, de asemenea
aceste informații în vederea creării de baze de date, însă poate oferi participanților (instituții
de credit, instituții financiare nebancare) informații și analize în scopul identificării și
cuantificării riscului de credit, reducerii acestuia în cazul debitorilor persoane fizice;

MANAGEMENT BANCAR
- ROMCARD este instituția care se ocupă cu autorizarea, procesarea și decontarea

operațiunilor cu carduri bancare, gestionarea bazelor de date ale acestora;
- FONDUL de GARANTARE a DEPOZITELOR în SISTEMUL BANCAR girează produsele
bancare de economisire ale persoanelor fizice și juridice, îndeplinește rolul de
administrator special (lichidator) al instituțiilor de credit.
1.2. SISTEMUL FINANCIAR NEBANCAR

Cuprinde piața de capital și instituțiile nebancare.
1.2.1. Piața de capital

Este cunoscută și sub numele de piață a banilor pe termen mediu și lung.
Cuprinde:
- Piața acțiunilor - totalitatea acțiunilor
O acțiune reprezintă un titlu de valoare cu venit variabil numit dividend, fără scadență.
Acest venit este variabil, întrucât marimea lui depinde de valoarea profitului net obținut de
căte o societate comercială (din care se va scădea impozitul aferent).
- Piața obligațiunilor – totalitatea obligațiunilor
O obligațiune este un titlu de valoare cu venit fix, cu scadență la termen mediu și lung. Se
emite pentru a acoperi nevoile de resurse financiare ale persoanelor juridice, precum: statul,
primăriile, Consiliile Județene, bănci și companii.
Atât piața actiunilor, cât și cea a obligațiunilor pot forma piețe primare (atunci când sunt
emise pentru prima dată astfel de titluri), dar și piețe secundare (așa-numitele piețe organizate,
bursele de valori).
- Piața derivatelor financiare – piețele care tranzacționează contracte de tip futures și
options.
- Intermediarii (brokerii) - în calitate de reprezentanți ai persoanelor juridice și fizice.sunt
singurii cu drept de realiza tranzacții pe piețele de capital (conform reglementărilor Legii
Pieței de capital).
1.2.2. Instituțiile nebancare

Acestea oferă clienților produse și servicii financiare cu specific bancar: societățile de
credit ipotecar, societățile de leasing, societățile de credit de consum, casele de amanet etc.

MANAGEMENT BANCAR
Activitatea lor este reglementată și supravegheată de către Banca Națională a României,

fiindu-le interzise următoarele operațiuni: atragerea de la persoane fizice și juridice de depozite
sau alte fonduri rambursabile, emiterea de obligațiuni, acordarea de credite condiționate de
achiziționarea/vânzarea de acțiuni aparținând instituției nebancare respective.
1.3. SECTORUL BANCAR

Reprezintă cea mai importantă componentă a sistemul financiar atât din România, cât și
din celelalte țări membre ale Uniunii Europene. Motivul: intermedierea financiară în cazul acestor
state este preponderent bancară.
Sectorul bancar este format din:
- Piața monetară interbancară;
- Piața valutară interbancară;
- Instituțiile de credit.
1.3.1. Piața monetară interbancară

Este cunoscută și sub denumirea de piață a banilor pe termen scurt, întrucât scadența
instrumentelor tranzacționate este de maxim 1 an. Cele mai folosite dintre instrumentele
tranzacționate sunt depozitele interbancare, urmate de certificatele de depozit emise de bănci.
Iată care sunt câteva dintre trăsăturile acestui tip de piață:
- cererea și oferta instituțiilor de credit și a băncii centrale se exprimă în moneda națională;
- prețul rezultat în urma cererii și ofertei de depozite interbancare este rata dobânzii
interbancare, care se modifică în timp. Pe piața monetară interbancară din București, aceste
rate sunt ROBID (cotația BID) și ROBOR (cotația ASK). De regulă, valoarea ROBID ar
trebui să fie mai mică în comparație cu cea ROBOR. ROBID reprezintă rata dobânzii
depozitelor în lei atrase de bănci de la alte bănci, în timp ce ROBOR este rata dobânzii la
depozitele în lei plasate de bănci la alte bănci. Aceste două tipuri de rate (în special
ROBOR) sunt considerate indici de dobândă de referință, pe care băncile îi folosesc în
determinarea ratelor de dobândă la produsele bancare de economisire si creditare oferite
clienților nebancari. Pentru zona euro, indicele de dobândă interbancar de referință poartă
numele de EURIBOR, fiind considerat drept etalon pentru ratele de dobândă la
disponibilitățile în moneda euro;
- scadențele principale pentru depozitele interbancare sunt: o zi, o săptămână, o lună, 3
luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni;

MANAGEMENT BANCAR
- piața monetară interbancară este reglementată și supravegheată de către banca centrală.
1.3.2. Piața valutară interbancară

Are următoarele caracteristici:
- este reglementată și supravegheată de banca centrală;
- cererea și oferta este reprezentată de cantități de valute. Pentru România, cursul de schimb
de referință este EUR/RON;
- participanții pe această piață sunt instituțiile de credit și banca centrală;
- cursul leului față de euro are cea mai mică volatilitate din regiune. Cursu1 EUR/RON are
flotare controlată sau curs de schimb flexibil sau dirty floating (în sensul că BNR
intervine pe piața valutară interbancară prin vânzări, cumpărări de euro contra lei).
1.3.3. Instituțiile de credit

Se consideră sistemul bancar reprezentat de totalitatea instituțiilor de credit dintr-o
economie. Dezvoltarea în timp a sistemului bancar s-a realizat pe baza încrederii reciproce dintre
instituțiile de credit și clienții lor.
Potrivit reglementărilor bancare, în România, instituțiile de credit au următoarea
structură:
- bănci comerciale (se mai numesc bănci universale sau de depozit);
- bănci de economisire-creditare în sistem locativ;
- bănci de credite ipotecar;
- organizații corporatiste de credit.
Băncile comerciale
Efectuează toată gama de operațiuni bancare și anume:
1) atrage fonduri bănești în lei și valută de la alte entități persoane fizice și juridice
prin intermediul produselor bancare de economisire;
2) acordă credite în lei și valută persoanelor fizice și juridice prin intermediul produselor
produselor bancare de creditare;
Realizând operațiunile de la 1) și 2) se poate spune că bancile comerciale realizează
funcția tradițională (clasică) de intermediere bancară.
3) realizează operațiuni de încasări și plăți în numerar prin casieria băncii;
4) realizează operațiuni de transferuri (viramente) intrabaneare și interbancare de monedă
scripturală (sau bani de cont);

MANAGEMENT BANCAR
5) emite carduri bancare;

6) oferă consultanță și asistență financiară pe probleme legate de gestiune financiară a
a întreprinderii, investiții financiare, evaluarea activelor;
7) emite efecte de comerț (cambii, bilete la ordin), acceptă la plată, scontează, girează și
avalizează efectele de comerț;
8) emite și acceptă pentru plată cecuri bancare;
9) efectuează operațiuni de acreditive documentare și incasso-uri;
10) emite scrisori de garanție bancară;
11) participă la acordarea de credite consorțiale interne și internaționale;
12) cumpără și vinde valută (schimburi valutare), aur și metale prețioase sub orice formă;
13) efectuează depozitare pentru obiecte de valoare, proprietate a unor persoane fizice și
juridice;
14) administrează portofolii de active financiare atât pentru contul propriu, cât și pentru
conturile clienților;
15) realizează operațiuni de tranzacționare (vânzări și cumpărări pe piețele secundare) pe
piața titlurilor de stat, acțiunilor, obligațiunilor, piața monetară interbancară,
piața valutară interbancară, piețele derivatelor financiare, piețele de mărfuri (în principal
piețele futures de petrol și aur) atât pe cont propriu, cât și pe contul terților persoane fizice
și juridice (brokeraj financiar) în limitele legii bancare;
15) acționarea ca dealer pe piața primară a titlurilor de stat și ca agent custode pentru
deținătorii de titluri de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice;
17) realizează activități de depozitare pentru fondurile deschise și închise de investiții
financiare;
18) distribuția (vânzarea) de produse financiare cu specific de piață de capital (de exemplu
titluri de participare ale fondurilor deschise de investiții, acțiuni emise de o societate
comercială pe acțiuni în cadrul unei IPO) și de asigurări;
19) alte activități bancare si financiare prevazute în reglementările bancare în vigoare.
Structura organizatorică a unei bănci comerciale:
O bancă comercială are o structură organizatorică ierarhizată formată din:
- centrala băncii nu este în general unitate operativă, fiind formată din departamentele de
conducere, analiză, administrare;
- sucursalele băncii sunt unități operative care oferă clienților toate produsele și serviciile
băncii. Sucursala nu are personalitate juridică;

MANAGEMENT BANCAR
- agențiile bancare sunt unități operative care funcționează în zone unde nu se justifică
funcționarea unei sucursale bancare. Agenția este subordonată unei sucursale, de regulă celei
mai apropiate. Agenția bancară nu desfășoară toate tipurile de operațiuni bancare ale băncii
de care aparține, predominând în principal operațiunile de valori mici;
- reprezentanțele unei bănci în străinătate;
- chioșcuri virtuale (de exemplu, cele aferente ING Bank în România).
Băncile de economisire-creditare în sistem locativ
Scopul final al acestora este finanțarea investițiilor imobiliare cu destinație locativă de către
populație: achiziționarea unei locuințe; modernizarea, reabilitarea, extinderea unei locuințe,
construcția unei locuințe; achiziționarea unui teren pentru construcția unei locuințe sau pentru
vânzarea ulterioară a acestuia. Economisirea-creditarea se face în general în monedă națională.
Rata dobânzii atât la etapa de economisire, cât și la etapa de creditare este mult mai mică decât
rata medie de dobândă din sistemul bancar pentru prdusele bancare de economisire, respective de
creditare. În general, rata dobânzii este fixă.
Exemple de bănci de economisire-creditare în România: Raiffeisen - banca pentru locuințe,
BCR – banca pentru locuințe.
Băncile de credit ipotecar
Sunt instituții de credit specializate care acordă credite debitorilor pentru realizarea de
investiții imobiliare. Pe partea de pasive, banii utilizati pentru acordarea creditelor sunt obținuți
de aceste bănci în principal din emisiunea de către acestea de obligațiuni ipotecare (adică
obligațiuni garantate cu creditele ipotecare din portofoliul de activ al bancilor ipotecare).
Exemple de bănci ipotecare în SUA: Fannie Mae, Freddie Mac.
Nu se permite prin lege ca băncile de credit ipotecar să atragă depozite de la public.
Organizațiile cooperatiste de credit
Reprezintă asociații neguvernamentale care oferă aproape toată gama de operațiuni
bancare pe care le realizează băncile comerciale, în principal: produse bancare de creditare,
produse bancare de economisire, plăți și decontări. Capitalul social al organizației cooperatiste
de credit este format din părți sociale de valoare egală aparținând membrilor cooperatori.
În România, organizațiile cooperatiste de credit au apărut pe la 1850 sub denumirea de
bănci populare, cu activitate bancară în zona rurală. Inițial, produsele și serviciile bancare au fost
oferite numai membrilor cooperatori. Mai târziu, produsele și serviciile bancare au fost oferite
atât membrilor cooperatori, cât și altor clienți care nu sunt membri cooperatori.

MANAGEMENT BANCAR
În prezent, în România există CREDITCOO - organizație cooperatistă de credit formată

dintr-o bancă centrală cooperatistă și băncile cooperatiste afiliate acesteia. Banca centrală
cooperatistă reprezintă interesele comune ale băncilor cooperatiste afiliate în fața BNR,
instituțiilor publice și instanțelor judecătorești, De asemenea, banca centrală cooperatistă
supraveghează respectarea de către băncile cooperatiste afiliate a reglementărilor bancare.
Alte instituții financiare care pot fi considerate instituții de credit.
Având în vedere faptul că realizează intermediere financiară, mai pot fi considerate
instituții de credit următoarele instituții financiare:
1) Băncile de economii (engl., savings banks) sunt instituții financiare al căror obiectiv
principal este acceptarea de depozite de la populație. În Europa, băncile de economii au apărut
în secolele al XVII-lea și al XIX-lea în scopul de a oferi produse bancare de economisire pentru
toate categoriile de persoane fizice.
În prezent, băncile de economii din Europa sunt focalizate pe activitățile bancare pentru
persoane fizice (retail banking), oferind diferite tipuri de produse și servicii bancare persoanelor
fizice și întreprinderilor mici și mijlocii: plăți și decontări, produse bancare de economisire,
produse bancare de creditare.
2) Băncile de investiții (engl., investment banks) sunt instituții financiare care au apărut
în 1933, după Marea Depresiune, în SUA prin Glass-Steagal-Act. Atunci, au fost separate
activitățile bancare ale unei bănci de investiții de cele ale unei bănci comerciale. La momentul
apariției lor, băncilor de investiții li se interzicea să atragă produse bancare de economisire de la
public și nu erau supuse reglementărilor bancare - din această cauză băncile de investiții au mai
fost denumite shadow-banks, inclusiv datorită transparenței reduse a acestor entități.
Exemple de bănci de investiții:
- în SUA: Lehman Brothers, Merril Lynch, JP Morgan, Goldman Sachs;
- în Marea Britanie: Barchlays Capital;
- în Japonia: Nomura Securities.
Băncile de investiții se caracterizează printr-un grad ridicat de levier (engl., leverage) -
calculat ca raport datorii totale/capitaluri proprii.
În SUA, pentru a derula activitatea, băncile de investiții erau reglementate și supravegheate
de Securities and Exchange Commission și Financial Industry Regulatory Authority.
Criza financiară recentă a relevat o serie de dificultăți financiare la băncile de investiții.
Lehman Brothers a falimentat, Merril Lynch a fost preluată de către Bank of America.

MANAGEMENT BANCAR
În plină criză financiară (în anul 2008), unele dintre aceste bănci de investiții din SUA au
devenit companii de tip holding financiar, fiind reglementate și supravegheate de banca centrală
FED SUA; aceste companii de holding financiar primesc începând cu anul 2008 credite de
refinanțare de la FED SUA, li se permite să accepte depozite de la public, iar valoarea gradului de
levier este mai redus începând cu anul 2008.
Operațiunile principale realizate de băncile de investiții sunt:
1) Se implică în intermedierea ofertelor publice inițiale (Initial Public Offert
- IPO). IPO reprezintă o vânzare pentru prima dată pe piața primară a acțiunilor unei
companii. Această companie trebuie să plătească intermediarului care derulează IPO (adică
băncii de investiții) un comision. Pentru ca o ofertă publică inițială de acțiuni să aibă
succes, trebuie ca prețul de subscriere al acțiunilor să fie mai redus decât o valoare
fundamentală (sau intrinsecă) a acțiunii.
2) Se implică în realizarea restructurării companiilor prin tehnici de tipul LBO (Leverage
by Out). LBO constă în preluarea controlului de persoane juridice și/sau fizice ale unei
companii, Aceste persoane obțin preluarea controlului pe baza unui credit obținut de la o
bancă (sau mai multe) de investiții. Ulterior, persoanele respective vor rambursa creditul
către banca de investiții pe baza fluxurilor financiare obținute de la compania la care
acestea dețin pachetul majoritar de acțiuni acum.
3) Se implică în intermedierea de investiții private în companii deținute public. Acestea
se adresează unui număr restrâns de investitori, iar companiile care fac obiectul lor au
dificultăți financiare sau ca obiect de activitate tehnologia;
4) Se implică în derularea de operațiuni de fuziuni (engl., mergers) și achiziții (engl.,
aquisitions).
Fuziunea presupune că două sau mai multe companii să fie transformate
într-una singură.
Achiziția constă în preluarea unei companii de către alta, rămânând în final
doar a doua companie care a absorbit-o pe prima. Achiziția se poate realiza fie prin
cumpărarea de către a doua companie a pachetului de acțiuni al celei dintâi, fie pur
și simplu, prima companie este cumpărată activ cu activ de către a doua companie .
5) Sunt formatori de piață (engl., market makers) pentru tranzacționarea pe piețele
secundare de derivative financiare, obligațiuni, valute, rnărfuri, acțiuni.
Formatorul de piață oferă tot timpul cantități pentru respectivele instrumente
tranzacționabile, atât pe partea de cumpărare (cotațiile BID), cât și pe partea de vânzare

MANAGEMENT BANCAR
(cotațiile ASK); cu alte cuvinte, formatorul de piață lichidează piața secundară. Formatorul
de piață câștigă de regulă din spread-ul dintre prețul ASK (mai mare) și cel BID (mai mic).
6) Realizează distribuția (vânzarea) de unități de fonduri de pensii, fonduri mutuale,
fonduri de hedging.
7) Realizează rapoarte de cercetare a pietelor financiare, atât pentru scopul
propriu, cât și pentru clienții lor investitori și traderi.
8) Intermedierea tranzacțiilor cu instrumente financiare pe piețele secundare.
9) Administrează portofolii de active financiare.
10) Activitate specifică băncilor comerciale (dacă li se permite în țările în care își
desfășoară activitatea).
1.4. INDICATORI DE EVALUARE A SISTEMULUI BANCAR

Considerăm că sistemul bancar este format din totalitatea instituțiilor de credit dintr-o
economie. Se întâlnesc o mulțime de indicatori de evaluare a acestui sistem.
A) Gradul de penetrare demografică, reprezentat de:
- numărul de depozite la termen atrase de la persoane fizice la 100.000 de locuitori;
- numărul de credite bancare acordate persoanelor fizice la 100.000 de locuitori;
- numărul de conturi bancare curente deschise pentru persoanele fizice la 100.000 de
locuitori;
- numărul de sucursale bancare la 100.000 de locuitori;
- numărul de ATM-uri bancare la 100.000 de locuitori;
- numărul de carduri bancare la 100.000 de locuitori.
B) Gradul de intermediere bancară
Exprimă mărimea sistemului bancar în raport cu activitatea economică; trebuie să aibă
o valoarea cât mai mare; formula de calcul este:
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢ț𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑒
IB = x 100
𝑃𝐼𝐵
unde
PIB = produsul intern brut
C) Indicatori ai structurii bilanțiere a sistemului bancar
- Active curente (sau lichide)/Total active;
- Produse bancare de creditare acordate sectorului privat/Total active;
- Produse bancare de economisire ale sectorului privat/Total active;

MANAGEMENT BANCAR
- Capital propriu/Total active.

D) Indicatori ai sursei de proveniență a capitalului social al sistemului bancar
- numarul de instituții de credit cu capital majoritar străin;
- ponderea capitalului social deținut de entitățile străine în total capital social al instituțiilor
de credit.
E) Gradul de concentrare bancară
Se exprimă ca pondere (CP) a sumei activelor primelor cinci instituții de credit în
activul total al instituțiilor de credit. Există trei intervale în care s-ar putea încadra
valoarea acestui tip de indicator:
- când CP aparține intervalului (0, 40%], rezultă concentrare bancară scazută;
- când CP aparține intervalului (40%; 60%], rezultă concentrare bancară moderată;
- când CP este mai mare decât 60%, rezultă concentrare bancară ridicată.
Concentrarea bancară exprimă puterea de piață a instituțiilor de credit. Cu cât este mai
mare concentrarea bancară, cu atât puterea de piață este mai ridicată și invers, puterea de piață
redusă presupune o concentrare bancară redusă.
Gradul mediu spre ridicat de concentrare bancară are avantajul că băncile sunt mai solide,
stabile din punct de vedere financiar, fiind câteva bănci de dimensiuni mari care domină sistemul
bancar. Pe de altă parte, concentrarea bancară medie și mai ales cea ridicată reduce concurența
dintre toate instituțiile de credit, datorită dominanției unor bănci mari; cu toate acestea concurența
se poate manifesta între băncile mari, care domină sistemul bancar.
F) Indicatori de profitabilitate ai sistemului bancar
– Rata de rentabilitate a capitalurilor proprii sau rata de rentabilitate financiară:
RRF = Profit net al sistemului bancar/Capital propriu al sistemului bancar;
- Rata de rentabilitate a activelor sau rata de rentabilitate economică:
RRE = Profit net al sistemului bancar/ Activ total al sistemului bancar;
- Cheltuieli totale ale sistemului bancar/Venituri totale ale sistemului bancar.
G) Indicatori ai stabilității financiare a sistemului bancar
- Indicatorul de lichiditate al sistemului bancar = Lichiditatea efectivă a sistemului
bancar/Lichiditatea necesară a sistemului bancar.
Un nivel minim pentru acest indicator este de 1.
Lichiditatea efectivă reprezintă suma activelor instituțiilor de credit + angajamente
bancare primite de instituțiile de credit + sume de primit aferente instrumentelor financiare
derivate.

MANAGEMENT BANCAR
Lichiditatea necesară reprezintă suma datoriilor instituțiilor de credit + angajamente

bancare date de instituțiile de credit + sume de plătit aferente instrumentelor financiare
derivate.
- Indicatorul de solvabilitate pentru riscul de credit = Fonduri proprii calculate ale
instituțiilor de credit/Suma activelor și elementelor din afara bilanțului ponderate cu
procentele de risc de credit.
Un prag minim procentual pentru indicatorul de solvabilitate este de 8 (pentru prudență
bancară mai redusă) sau 10 (pentru prudență bancară mai ridicată).
- Raportul produse bancare de creditare acordate clienților nebancari/ produse bancare de
economisire pentru clienții nebancari.
Este indicat ca valoarea acestui raport să fie mai mică sau egală cu 100%.
- Costul riscului de credit reprezentat de ponderea creditelor restante (credite cu întârzieri
la rambursarea ratelor) în totalul creditelor acordate de către instituțiile de credit.
- Lichiditatea curentă este reprezentată de raportul dintre total active curente ale sistemului
bancar și total pasive curente ale sistemului bancar, unde curent se referă la maturitatea de
maxim o lună.
Este optim ca indicatorul sa fie mai mare sau egal cu 1.
1.5. TEMA DE CONTROL

1. Structura sistemului financiar.
2. Structura sectorului bancar.
4. Definiți acțiunea.
5. Definți obligațiunea.
6. Instrumentele tranzacționate pe piața monetară interbancară.
1.6. TESTUL DE AUTOEVALUARE

1. Care dintre următoarele tipuri de instituții financiare nu face parte din categoria instituțiilor de
credit:
- băncile comerciale;

MANAGEMENT BANCAR
- băncile de economisire-creditare în sistem locativ;

- băncile de investiții;
- băncile de credit ipotecare;
- organizațiile corporatiste de credit.
2. Care dintre elementele de mai jos nu fac parte din structura organizatorică a unei bănci
comerciale:
- centrala băncii;
- sucursalele băncii;
- agențiile bancare;
- punctele de lucru;
- reprezentanțele unei bănci în străinătate.
3. Care dintre enunțurile de mai jos nu reprezintă un indicator al structurii bilanțiere a sistemului
bancar:
- Active curente (sau lichide)/Total active;
- Profitul net/ Total active;
- Produse bancare de creditare acordate sectorului privat/Total active;
- Produse bancare de economisire ale sectorului privat/Total active;
- Capital propriu/Total active.
1.7. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. 1
1. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1994), Monedă. Credit. Bănci, Editura Didactică și
Pedagogică, București
2. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1999), Monedă. Credit. Bănci – aplicații și studii de
caz, Editura Economică, București
3. Bistriceanu, G., (2014), Noțiuni bancare fundamentale, Editura Economică, București
4. Rapoarte anuale bănci comerciale din România
5. www.bcr.ro
6. www.bnr.ro
7. www.zf.ro

MANAGEMENT BANCAR

RISCURILE BANCARE

- să definiți riscurile bancare;
- să cunoașteți principalele tipuri de riscuri bancare;
- să prezentaţi caracteristicile riscului de lichiditate;
- să comparați riscul de lichiditate cu riscul de solvabilitate;
- să explicaţi cerințele prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare.

2.1. Tipuri de riscuri
2.1.1. Riscul de organizație
2.1.2. Riscurile de contrapartidă (de parteneriat)
2.1.3. Riscul de piață
2.1.4. Riscul de schimb (riscul cursului valutar)
2.1.5. Riscul de solvabilitate
2.1.6. Riscurile operaționale
2.2. Cerințe prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare
2.1. TIPURI DE RISCURI

Activitatea unei bănci poate fi supusă riscurilor pe două planuri:
- pe de o parte, fiind organizată sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni se poate
confrunta cu riscurile proprii organizațiilor;
- pe de altă parte, funcționând ca un intermediar în procesul circulației capitalurilor se poate
confrunta cu riscurile bancare clasice.

MANAGEMENT BANCAR
2.1.1. Riscul de organizație

Riscul de organizație rezultă din faptul că banca este o afacere în care sunt angajate
persoane și resurse, care se pot confrunta cu riscuri generatoare de profituri/ pierderi.
În calitate de societate comercială, banca poate fi supusă:
- riscului de organizare, ca rezultat al acțiunii oamenilor;
- riscului de material;
- riscului de mediu ambiental.
Riscul de organizare reprezintă un risc de calitate profesională care poate să antreneze
erori mici/mari cu efecte nesemnificative/catastrofale. Din acest motiv este imperativ necesar ca
banca să acorde atenție desosebită:
- nivelului de pregătire profesională a personalului angajat;
- dotării clădirilor în care își desfășoară activitatea cu echipamente și instalații specifice
(seifuri, mijloace de alarmă și pază).
Riscul de nefuncționare (riscul de pană) este tipul de risc ce acționează în zona
materială. Protecția se asigură prin echipamente de înaltă performanță, prin circuite de rezervă,
prin verificarea preventive, cu regularitate, a regimului de funcționare și prin asigurări
corespunzătoare de acoperire a riscurilor.
Sfera riscului mediului ambiental se referă, cu precădere, la reglementările de ordin
juridic sau fiscal și la influențele negative pe care acestea le pot exercita asupra activității băncii
și profiturilor sale.
Deși situațiile arătate mai sus sunt comune și altor întreprinderi din alte ramuri, modul de
manifestare este tipic bancar, ceea ce înseamnă că și acest tip de riscuri generale se include între
cele realmente specifice și intră în raza măsurilor de prevenire și supraveghere instituite de
societate pentru a asigura limitarea acestor riscuri de amplă rezonanță socială.
2.1.2. Riscurile de contrapartidă (de parteneriat)

Îndeplinindu-și atribuțiile profesionale, băncile desfășoară relații de parteneriat cu
deponenți creditori și îndeosebi cu o multitudine de debitori, titulari de credite sau alte persoane
beneficiare ale serviciilor fumizate de bancă.
Funcție de operațiunile efectuate, banca se angajează în diferite riscuri specifice de
parteneriat decurgând din credite, legate de dobânzi sau cursuri valutare.
Desemnate cu diferite denumiri, aceste riscuri sunt expresia aceluiași risc - de partener.
Ele acționează adesea în corelare, fiind generate și multiplicate prin legături de cauză și efect.

MANAGEMENT BANCAR
Adesea, unele le determină pe altele. Astfel se explică de ce se afirmă că riscul bancar este
multiplu.
Principalele forme ale riscurilor de contrapartidă sunt:
A) Riscul de credit
Într-o formulare general este riscul pierderilor determinate de încălcarea obligaiilor
debitorilor prevăzute în contractul de credit. Întârzierea plății dobânzilor sau ratelor reprezintă
manifestari ale unui asemenea risc.
În forma sa extremă sau finală, riscul creditului aduce băncii pierderi prin falimentul
debitorului, situație în care pierderile sunt irecuperabile.
Falimentul unui client este, în sine, un rezultat al unei evoluții care s-a degradat în timp
și ale cărei etape inițiale sau ulterioare, mai lente sau mai rapide, trebuie să fie percepute și
considerate optime de orice creditor normal. Astfel că banca, în mod necesar, pentru prevenirea
riscului creditului, trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strictă selecție a debitorilor.
Una dintre măsurile principale de prevenire a riscurilor este în domeniul bancar și anume
sistemul de delegare a deciziilor de acordare a creditelor în funcție de riscuri.
Stabilirea deciziilor privind creditele acordate întreprinderilor se realizează, de regulă,
prin analiza complexă și multilaterală a proiectelor, prin prisma eficienței economice și a
posibilității de a asigura prin potențialul lor rambursarea creditului în condițiile date.
Pe de alta parte, rezultatele analizei financiare a situației globale într-o perioadă
semnificativă și în toate amănuntele sale, ca și aprecierile fundamentate asupra motivației
profesionale, comportamentului moral și credibilității echipei de conducere a întreprinderii sunt
expresive și obligatorii.
În ceea ce privește distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesitățile lor
casnice, familiale, tehnologia modern de acordare se axează pe utilizarea metodelor informatice,
prin utilizarea metodelor de credit scoring, sisteme în care o importanță deosebită o au criteriile de
selecție. Acestea trebuie să fie restrânse ca număr, dar de mare semnificație în măsură să asigure
o departajare în alegerea clienților potențiali.
Experiența tărilor dezvoltate subliniază necesitatea dezvoltării portofoliului de informații
cu privire la toți clienții băncii și a unei baze de prelucrare a informațiilor de referință, ca o cale
principală de consolidare a poziției băncii în raporturile sale cu clienții, independent de talia lor și
ca o armă redutabilă în prevenirea și evitarea riscului creditului.
Având o continuitate deosebită în selectarea clienților, actualizarea peermanentă a bazei
de date permite urmărirea condițiilor de utilizare a creditului până la rambursare, sesizându-se din

MANAGEMENT BANCAR
timp orice schimbări în patrimoniul și evoluția activității clientului care ar afecta îndeplinirea
obligațiilor contractuale ale debitorului.
Întrucât riscul de credit este principalul risc ce trebuie combătut, societatea, respectiv
statul, prin legi și comunitatea bancară, prin norme precise, creează băncilor un sistem de protecție
(prin cadrul de control intern și extern asupra băncilor), care trebuie să fie promovat permanent,
în primul rând de ele însele.
B) Riscul de lichiditate
Reprezintă pentru bănci dificultatea în a procura resursele necesare pentru a face față
propriilor angajamente la un moment dat.
Trebuie să deosebim riscul de lichiditate, ce se referă la disponibilitatea imediată a
fondurilor plasate, de riscul de solvabilitate, care are drept bază de referință acoperirea finală a
pasivelor existente prin active valorificabile și, în ultimă instanță, capacitatea de a acoperi prin
capital propriu angajamentele privind resursele mobilizate.
În general, riscul intervine în caz de retragere masivă a depozitelor de către clientelă,
urmare a pierderii încrederii într-o bancă dată sau față de ansamblul sistemului bancar.
Riscul de lichiditate are ca punct de plecare comportamentul unui oarecare număr de
deponenți, care, dintr-un motiv sau altul decide, dintr-o dată, fără a anticipa în prealabil, retragerea
depozitelor.
Pentru bancă, acest comportament are o serie de urmări negative care, utilizate în scară,
determină pierderi din ce în ce mai importante. Mai întâi, băncile vor utiliza toate disponibilitățile
existente, inclusiv cele din conturile băncii de la banca centrală.
În continuare băncile se vor angaja la contractarea de împrumuturi de la alte bănci, tot
mai costisitoare, în condițiile în care, cererea crește pe masură ce se extinde comportamentul
deponentilor.
În paralel, se procedează și la lichidarea activelor (titluri și alte dețineri), care sub imperiul
oportunității prin forțarea pieței pot duce la pierderi importante.
Rareori criza de lichiditate afectează o singură bancă. Este mereu posibilă extinderea
crizei de lichiditate în sistem. Poate să intervină o criză de lichiditate a întregului sistem bancar.
De asemenea, în condițiile specifice ale contemporaneității, cresc riscurile bancare în
ansamblul lor, cresc pierderile din credite nerambursate de către clienți în dificultate, ceea ce
reduce rentabilitatea băncilor. Pe de altă parte, orientările spre plasamente de capital, proprii
acestei etape, reduc pregnant volumul depozitelor bancare și reduc baza de afaceri a băncilor.

MANAGEMENT BANCAR
Lupta băncii, de prevenire și înlăturare a riscului de lichiditate, este firească pentru

procesul de intermediere în care băncile sunt angajate, întrucât activele băncilor au o lichiditate
mai redusă decât cea care caracterizează pasivele.
Se pune problema care trebuie să fie, dincolo de situațiile de conjunctură tensionate,
comportamentul normal al băncilor pentru asigurarea lichidității.
Deci obținerea lichidității implică pentru bancă, pe de o parte, în general, un efort sporit
pentru îmbunătățirea tuturor indicatorilor de performanță și randament și creșterea tuturor laturilor
imaginii sale. Pe de altă parte, băncile trebuie să depună un efort deosebit pentru perfecționarea
determinării cât mai exacte a necesităților de resurse prin calcule previzionale întemeiate, în
măsură să reflecte amploarea și regularitatea, să determine evoluția modularizată a cerințelor față
de piața monetară.
C) Riscul dobânzii
Reprezintă riscul diminuării veniturilor bancare (deci și a profiturilor), ca urmare a
mișcărilor ratei dobânzii.
Acest risc afectează pe toți participanții în relațiile de credit, dar angajarea băncii,
deopotrivă și în calitate de debitor și în calitate de creditor determină o angajare deosebit de
riscantă a băncilor.
Mecanismul de influențare este relativ simplu, acționând în condițiile în care evoluția
dobânzii pe piață se modifică față de cea prevăzută în contract:
- dacă dobânzile cresc, veniturile sporesc pentru creditor, iar obligațiile sunt și ele mai mari
pentru debitori;
- dacă dobânzile scad, veniturile creditorului se diminuează, iar obligațiile debitorului se
micșorează.
Iată că interesele părților sunt opuse și deschise deci unei posibilități de renegociere între
parți pe durata contractului (relatiei).
În acest sens se face adesea referire la o speță perfidă de opțiuni "ascunse" sau "implicite"
existente în relațiile curente între creditori și debitori. Un prim exemplu este relevant prin
rambursările anticipate pe care debitorul le poate solicita în cazul în care dobânzile scad față de
contract, în scopul de a obține renegocierea contractului și a se bucura de un regim în favoare prin
dobânzi mai mici. Pe de altă parte, creditorii băncii, deponenții, au si ei privilegiul să denunțe în
orice moment contractul și să-și retragă depunerile, situație la care recurg în condițiile în care
dobânzile cresc. Ei au posibilitatea să facă depuneri la noile rate ale dobânzii mai avantajoase.

MANAGEMENT BANCAR
2.1.3. Riscul de piață

Se referă la deviațiile nefavorabile ale valorii de piață, ale pozițiilor, pe timpul duratei
minime necesare pentru lichidarea pozițiiilor.
Poziția este definită ca fiind deținerea de titluri sau de devize, deci de active. Ea poate fi
și o deținere de pasive. Aceasta poate caracteriza situația deținerilor, a averilor.
Riscul de piață intervine datorită faptului că prețurile acestor valori sunt determinate de
piață, evoluează (de exemplu, pentru o poziție se înregistrează o scădere ce poate fi continuă sau
o modificare în evoluție). Important este termenul de sesizare a acestei mișcări pentru a se lua
măsuri. Aceasta înseamnă că, în mod curent, se consideră normal ca pozițiile ce devin nefavorabile
să fie lichidate cât mai repede pentru a diminua pierderile.
Deci, acest tip de risc se determină pornind de la instabilitatea parametrilor de piață:
dobânda, cursul de schimb, indici bursieri. Această instabilitate este măsurată în mod current prin
volatilitate.
A controla riscul de piață înseamnă a se asigura că variațiile valorii unui portofoliu de
instrumente trebuie să rămână inferioare unui plafon stabilit. În funcție de această limită,
optimizarea se realizează prin structurarea și restructurarea portofoliului, fără a neglija costul
tranzacțiilor (de transformare în lichidități a unui activ), mai mari în situația lipsei de lichidități.
2.1.4. Riscul de schimb (riscul cursului valutar)

În epoca modernă, stabilirea cursului de schimb are la bază teoria parității puterii de
cumpărare (PPC), conform căreia un bun identic, produs oriunde, are același preț. Rezultă că
modificările prețurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb.
Nivelul cursului de schimb poate fi, în acest context, influențat sau nu de modoficarea
dabânzilor în cele două țări (fapt determinat de mobilitatea capitalului).
Modificare dobânzilor poate conduce la migrarea capitalurilor.
Concluzionând, putem spune că acest tip de risc poate fi definit ca riscul de a înregistra
pierderi decurgând din evoluția cursului de schimb; este strâns legat de riscul ratei dobânzii.
2.1.5. Riscul de solvabilitate

Este riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi pierderile eventuale.
Acest risc depinde, pe de o parte, de fondurile proprii disponibile, de posibilitățile proprii
de a răspunde solicitanților, iar pe de altă parte, de mărimea și gradul de risc al operațiunilor
asumate (riscuri asumate).

MANAGEMENT BANCAR
În funcție de acest risc, devine pregnantă necesitatea ca banca să aiba posibilitatea de

acoperire a lui, adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. În ultimele
decenii s-a constatat o creștere a riscurilor care au determinat o creștere a capitalurilor și a
necesității vehiculării și promovării noțiunii de corespondență a capitalurilor cu riscurile asumate.
Adecvarea fondurilor proprii în funcție de riscuri ocupă un loc central în gestiunea
riscurilor, devenind pivot al reglementărilor prudențiale. Se are aici în vedere acțiunea normei
Cooke, aplicată încă din anul 1992, care urmărește să realizeze o proporție minimală între
capitaluri și activele riscante (8%).
În mare masură, se observă că acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor
negative ale riscurilor, care reprezintă pierderi pentru bănci.
2.1.6. Riscurile operaționale

Sunt determinate de calitatea activelor băncii, a compartimentelor ce îndeplinesc funcțiile
sale de bază. Riscurile fundamentale din acest domeniu se manifestă legat de:
- sistemul de transfer al fondurilor; dacă documentația privind tranzacțiile și clauzele
contractuale nu este înregistrată sau nu este cunoscută, rezultă că măsura riscurilor poate fi eronată.
- modul de operare a instrumentelor de plată; dacă back office-ul nu funcționează corect,
atunci fiabilitatea operațiunilor, termenele, contabilizarea vor suferi, rezultând pierderi.
Riscurile operaționale sunt diferite de cele financiare, dar și ele pot aduce prejudicii
clienților. Ele pot fi comensurabile sau incomensurabile, fiind foarte importante pentru imaginea
băncii, care este promovată în randul publicului prin diverse mijloace.
În prezent, riscurile prezintă un rol tot mai important în activitatea de gestiune a unei bănci.
Fără o politică corespunzătoare de identificare și prevenire a lor, banca poate fi expusă unor situații
de o deosebita gravitate.
2.2. CERINȚE PRUDENȚIALE PRIVIND PREVENIREA RISCURILOR

BANCARE
În literatura de specialitate se folosește adesea termenul de reglementări bancare și
prudențiale. Se subliniază faptul că există o reglementare prin legi și alte norme asimilate pentru
a asigura (ca și pentru alte domenii de activitate) un cadru legal necesar desfășurării acestei
profesiuni și pentru statuarea unor relații bine conturate și responsabile între bănci și numeroșii lor
parteneri (clienții băncii).

MANAGEMENT BANCAR
Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condițiile de aport,
mod de operare și alte îngrădiri, delimitări și limitări pentru unele laturi specifice ale activității.
Prin natura relațiilor specifice între bănci și clienți, toate normele cu caracter general, de
organizare a comerțului de bancă, creează temeiul de determinare a unor obligații sau privind
protejarea unor drepturi, include o mare doză de rezonanțe prudențiale.
Pe de altă parte, legile de organizare bancară prevăd ca atare cerințe prudențiale.
Accepția clasică a reglementării prudențiale clasice implică forma condițiilor juridice financiare și
a ratelor de gestiune.
Necesitatea unei atitudini prudențiale impuse bancilor prin lege decurge, în primul rând,
din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Situația economică și financiară a agenților
economici și a persoanelor fizice, a familiilor este pe larg îmbinată în procesul serviciilor bancare
și orice destabilizare a băncilor poate conduce la multiple fenomene de criză în economie, în viața
organizațiilor și a familiilor.
Stabilitatea economiei, luată în ansamblul său, are ca principal pilon de susținere
stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcționarea normală a băncilor în toate atribuțiile lor
importante: prelucrarea și administrarea depozitelor intermediare și executate în derularea plăților
în economie, furnizarea de credite, mijlocirea în relațiile cu străinătatea etc.
Dereglările din activitatea unei bănci au, prin natura locului băncilor în economie și a
cadrului de relații cu clienții, un puternic pericol de contagiune.
Mulțimea clienților imprimă procesului de percepție și interpretare a fenomenelor un
mare grad de subiectivism și creează circuite rapide de răspândire a unor zvonuri nefondate,
generând fenomene de panică, cu consecințe grave, uneori pe baza unor aprecieri relative și lipsite
de temei privind situația unei bănci. Se creează fenomenul de respingere și suspiciune pentru toate
băncile și au loc spontan campanii furtunoase de retragere a depozitelor. Se inițiază, astfel, condiții
pentru dezechilibrarea situației lichidității și trezoreriei, pentru multe bănci dezvoltându-se adesea
crize greu de stăpânit, cu consecințe nefaste.
Reglementările prudențiale reprezintă o măsură necesară și utilă și pentru a preveni
înclinația managerilor către profituri mari și rapide de genul marii lovituri, care adesea implică
renunțarea la cele mai elementare măsuri preventive.
Crearea prin lege a unui lanț de limitări menite să descurajeze riscurile extreme, spiritul
aventurier și angajările riscante constituie o piedică importantă împotriva riscurilor nejustificate.
Paradoxal, uneori chiar măsurile de prevenire creează, potrivit unor interpretări,
posibilități de limitare și acoperire a unor riscuri și prin aceasta climatul necesar de a se angaja în

MANAGEMENT BANCAR
afaceri riscante. Astfel, dacă riscul întreprinzătorului bancher se limitează la nivelul acțiunilor sale,
dacă în favoarea deponenților acționează sistemul de asigurare a depozitelor, în sarcina
managerului bancher ramân mai puține răspunderi și, în consecință, devine posibil ca atracția
pentru risc să acționeze mai puternic.
Reglementările prudențiale au ca sferă de aplicabilitate spațiul național, făcând referiri
directe către legile și normele statuate de fiecare țară.
Creșterea continuă a riscurilor bancare în epoca contemporană, concomitent cu
intensificarea relațiilor de colaborare, a dus la internaționalizarea reglementărilor, în sensul
elaborării unor norme naționale potrivit principiilor acceptate de mai multe țări, de genul
grupurilor internaționale de studii organizate de Banca Reglementelor Internaționale de la Basel
sau aplicarea normelor comunitare, elaborate sub forma directivelor europene, în sistemul Uniunii
Economice Europene.

1. Riscul bancar – scurtă prezentare.
2. Clasificarea riscurilor bancare.
3. Principalele forme ale riscurilor de contrapartidă.
4. Deosebiri între riscul de piață și riscul dobânzii.
5. Norma Cooke.

1. Identificați definiția corectă a riscului de lichiditate pentru bănci:
a) riscul care se referă la dificultatea în a procura resursele necesare pentru a face față
propriilor angajamente la un moment dat;
b) riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi pierderile eventuale;
c) risc de calitate profesională care poate să antreneze erori mici sau mari cu efecte
nesemnificative sau catastrofale;
d) riscul determinat de calitatea activelor băncii;
e) riscul diminuării veniturilor bancare.

MANAGEMENT BANCAR
2. Cerințele prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare se regăsesc în literatura de

specialitate sub titulatura:
a) norme bancare;
b) reglementări bancare și prudențiale;
c) legi bancare;
d) dispoziții bancare;
e) uzanțe bancare.
3. Stabilirea deciziilor privind creditele acordate organizațiilor se realizează în primul rând prin:
a) compararea mai multor proiecte aparținând unor societăți cu obiecte de activitate identice;
b) examinarea capitalului social subscris al acestora;
c) determinarea valorii de piață a acțiunilor acestora;
d) analiza complexă și multilaterală a proiectelor;
e) evaluarea activelor circulante deținute de către acestea.

2. Basno, C.; Dardac, N., (2002), Management bancar, Editura Economică, București
3. Rapoarte anuale BNR
4. Rapoarte asupra stabilității financiare BNR
5. www.bcr.ro
6. www.bnr.ro
7. www.zf.ro

MANAGEMENT BANCAR

PRODUSE BANCARE DE ECONOMISIRE

- să definiți și să enumerați principalele produse bancare de economisire;
- să evidenţiaţi principalele elemente care le deosebesc de produsele tangibile;
- să prezentaţi caracteristicile contului de economii, contului escrow;
- să comparaţi depozitul overnight automat cu depozitul la termen;
- să enumerați tipurile de depozite la termen;
- să recunoaşteţi şi să explicaţi principalele deosebiri generale dintre depozitul la termen și contul
de economii;
- să calculați soldul și dobânda la produsele bancare de economisire.

3.1. Caracteristicile generale ale produselor bancare de economisire
3.2. Tipuri de produse bancare de economisire
3.2.1. Contul de economii
3.2 2. Contul escrow
3.2.3. Depozitul overnight automat
3.2.4. Depozitul la termen
3.2.5. Certificatul de depozit
3.3. Calcularea soldului și dobânzii la produsele bancare de economisire
3.1. CARACTERISTICILE GENERALE ALE PRODUSELOR BANCARE

DE ECONOMISIRE
Pentru bănci, produsele bancare de economisire reprezintă fonduri bănești împrumutate de
către acestea de la clientelă, reflectându-se în pasivul bilanțier ca obligații bănești sau bani care

MANAGEMENT BANCAR
pot fi utilizați apoi pentru realizarea de plasamente pe partea de activ bilanțier.

Pentru clienții (persoane fizice și juridice) care achiziționează produsele bancare de
economisire, acestea din urmă reprezintă oportunități de a-și crește disponibilitățile bănești proprii
pe anumite intervale de timp. Economisirea înseamnă și înlocuirea unui consum prezent cu un
posibil consum viitor.
Foarte importantă este alegerea băncii la care vor fi plasate economiile. Este bine ca
persoana care economisește să se intereseze despre: ratele dobânzilor la produsele bancare de
economisire ale băncii corespunzător diferitelor maturități, acționarii băncii, performanțele băncii,
rețeaua de sucursale și agenții ale băncii, orele de lucru cu publicul, altte servicii oferite de bancă,
calitatea produselor și serviciilor bancare oferite. Aceste aspecte se pot obține de pe web-site-urile
financiar-bancare, publicațiile financiare de radio și televiziune.
În general, banii economisiți prin produsele bancare de economisire sunt garantați de către
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
În funcție de moneda de economisire, produsele bancare de economisire pot fi atât în lei,
cât și în valută (euro, dolari americani, franci elvețieni).
Alegerea monedei de economisire se poate face în funcție de:
- rata dobânzii și randamentul sumelor de bani economisite. În general, cu cât rata inflației
din economia care are o anumită monedă este mai mare, cu atât rata dobânzii este mai
mare. Astfel, rata dobânzii pentru sumele economisite în lei este mai mare decat rata
dobânzii pentru sumele economisite în euro, dolari sau franci. Este recomandabil ca
băncile să ofere produse de economisire clienților la rate de dobândă real pozitive;
- ritmul anual de apreciere sau depreciere a monedei de economisire comparativ cu altă
valută de referință dintr-o țară, respectiv ritmul anual de scădere sau creștere a cursului
de schimb valutar dintre moneda de economisire și valuta de referință. În general ritmul
ridicat de depreciere a monedei de economisire față de valuta de referință ar trebui sa fie
acoperit printr-o rată de dobândă mai ridicată la moneda de economisire decât la valuta
de referință și invers (de exemplu, deprecierea leului față de euro este contrabalansată de
rate de dobânzi mai mari la economiile în lei decat la cele în euro);
- destinația banilor economisiți la scadență. În general, dacă banii vor fi folosiți în mai
puțin de un an, este recomandat ca ei sa fie depuși în moneda în care vor fi cheltuiți. De
exemplu, dacă peste 6 luni, suma economisită va fi folosită pentru plata unei mașini în
euro, atunci economisirea ar trebui sa fie făcută în aceeași monedă, euro.

MANAGEMENT BANCAR
În caz contrar, există riscul ca fluctuațiile valutare să diminueze suma disponibilă. La

economisirea pe perioade lungi de timp (mai mari decat un an), trebuie să se aibă în
vedere primele două aspecte pe care le-am precizat anterior.
Alte informații care trebuie să fie cunoscute de persoana care achiziționeaza un produs
de economisire sunt:
- comisioanele bancare legate de achiziționarea și lichidarea produsului de economisire,
eventualele penalități care trebuie plătite în anumite condiții;
- necesitatea existenței și a unui cont curent atașat pentru unele produse bancare de
economisire;
- necesitatea existenței unui sold minim obligatoriu pentru constituirea unui depozit sau
cont de economii;
- posibilitatea sau nu a depunerii unor sume suplimentare în contul de depozit la termen
fără întreruperea acestuia;
- permisiunea sau nu a retragerii de numerar din contul de depozit la termen înainte de
termenul de maturitate fără a întrerupe depozitul, iar dacă există această permisiune, care
sunt noile condiții ale depozitului.
3.2. TIPURI DE PRODUSE BANCARE DE ECONOMISIRE

Principalele modalități de economisire oferite de bănci sunt reprezentate de:
- contul de economii;
- contul escrow;
- depozitul overnight automat;
- depozitul la termen;
- certificatul de depozit.
3.2.1. Contul de economii

Contul de economii este un produs bancar de economisire care îmbină caracteristicile
unui cont curent cu caracteristicile unui depozit la termen.
Caracteristicile conturilor de economii sunt următoarele:
- se caracterizează prin flexibilitatea sumelor depuse și retrase prin cont, permițând la
orice moment de timp depunerea de sume suplimentare de bani sau retragerea de bani
(asemănare cu contul curent), fiind necesară, de regulă, existența permanentă a unui sold

MANAGEMENT BANCAR
minim. Dacă nu este menținut permanent acest sold minim, atunci contul de economii se
desființează și se transferă sumele din el în contul curent;
- contul de economii se constituite pe o perioadă (maturitate) nedeterminată sau cu alte
cuvinte nu are scadenta;
- rata dobânzii bonificată de bancă la acest tip de cont este mai mare decât în cazul contului
curent, fiind comparabilă (este în general puțin mai mică) cu rata dobânzii la depozitul la
termen.
Modalitățile prin intermediul cărora se poate aplica rata dobânzii:
- la banii existenți în sold, se aplica o singură rată de dobândă, indiferent de mărimea
soldului contului de economii;
- rata dobânzii diferă în funcție de soldul existent al contului de economii, crescând cu cât
soldul contului de economii se majorează. Această modalitate este numită remunerare pe
tranșe progresive a disponibilităților din contul de economii.
Rata dobânzii la disponibilitățile din contul de economii este variabilă (în cazul
modificării ratei dobânzii de către bancă, această nouă rată de dobândă se va aplica la soldul
contului de economii în ziua următoare):
- este posibil ca pentru retragerea de bani din contul de economii în orice moment de timp
si fără penalizări, băncile să ofere o rată de dobândă mai mică, iar în cazul în care clientul
nu alege o astfel de opțiune, sumele din cont să fie remunerate în condiții mai avantajoase;
- este posibil ca prin contul de economii să se realizeze fie toate operațiunile bancare
curente caracteristice contului curent, fie nerealizarea tuturor operațiunilor bancare
curente (de exemplu, nu este permisă realizarea de plăți din contul de economii astfel că
pentru acest lucru, banii pentru realizarea plăților trebuie transferați din contul de
economii într-un cont curent și abia apoi se vor face plățile). Aceste precizări se regăsesc
în contractul (convenția) de cont de economii;
- contul de economii are capitalizare de dobândă. În general, la conturile de economii în
lei, plata dobânzii și capitalizarea dobânzii se face la sfârșitul fiecărei luni calendaristice.
La conturile de economii în valută, plata și capitalizarea dobânzii se face, în general,
trimestrial. Dobânda se calculează zilnic la soldul contului de economii, iar la sfârșitul
fiecărei luni (sau trimestru, după caz), banca face transferul dobânzii aferente lunii sau
trimestrului scurs, în contul de economii al clientului;
- este posibil ca băncile să perceapă comisioane de deschidere de cont de economii,

MANAGEMENT BANCAR
comisioane de administrare a contului de economii (pot să lipsească în cazul lipsească în

cazul în care contul de economii face parte dintr-un pachet de produse și servicii bancare),
comisioane de retragere de numerar și de transfer al banilor prin virament interbancar
către alte conturi.
Concluzionând, contul de economii îi permite posesorului o economisire flexibilă, prin
depunerea și gestionarea banilor cu ușurință, beneficiindu-se în același timp de rate de dobândă
mai mari decât la disponibilitățile bănești din contul curent.
3.2.2. Contul de escrow

Contul escrow este deschis la cererea clienților titulari plătitori, persoane fizice și juridice,
în condițiile în care aceste persoane doresc să pună la dispoziția unui terț beneficiar (persoană
fizică sau juridică) o anumită sumă de bani în lei sau în valută, în anumite condiții. Aceste condiții
se referă la transferul banilor de către bancă spre terțul beneficiar și sunt menționate într-o
convenție încheiată de bancă cu cele două parți (plătitorul și beneficiarul).
Există următoarele caracteristici ale contului escrow:
- titularului plătitor îi este garantată păstrarea depozitului până în momentul depunerii
către beneficiar a documentației prevăzute în convenție, iar banca a considerat
corespunzătoare documentația depusă și a dispus efectuarea plății către beneficiar;
- titularul plătitor are dreptul recuperării sumei totale din soldul contului escrow dacă
termenul de depunere a documentației de către beneficiar a expirat sau dacă beneficiarul
se află în situația de faliment dovedit legal;
- beneficiarului îi este garantată încasarea drepturilor sale, în limita disponibilului existent
în contul escrow și în cazul îndeplinirii condițiilor stipulate în convenția încheiată;
- dobânda aferentă contului escrow este bonificată titularului sau beneficiarului, în funcție
de clauzele contractuale;
- titularul plătitor poate avea acces la sumele din contul escrow doar în situația expirării
termenului prevăzut în convenție pentru depunerea de către beneficiar sau în alte situații
menționate în convenție;
- în general, rata dobânzii aferentă contului de depozit escrow este mai mică decât rata
dobânzii practicată de bancă pentru depozitele la termen obișnuite.
Un exemplu de utilizare a unui cont escrow este cazul în care un cumpărător al unui bun
imobiliar solicită deschiderea unui cont escrow din surse proprii, pentru maximum 15 zile. Suma

MANAGEMENT BANCAR
de bani depusă în contul escrow reprezintă contravaloarea tranzacției de vânzare/cumpărare a

imobilului, fiind blocată această sumă de către bancă până în momentul îndeplinirii condițiilor din
contractul de vânzare/cumpărare.
Daca tranzacția imobiliară nu se realizează în perioada de valabilitate a contractului de
cont escrow, suma de bani din contul escrow plus dobânda aferentă rămân la dispoziția clientului
care a dorit cumpărarea imobilului.
3.2.3. Depozitul overnight automat

Depozitul overnight automat este destinat valorificării superioare a disponibilităților
existente la sfârșitul fiecărei zile calendaristice în contul/urile curent/e ale clienților, constituie
automat de către bancă în baza mandatului dat de aceștia. Depozitul overnight automat se
adresează cu precădere clienților persoane juridice ai băncilor.
Scadența depozitului overnight automat este de o zi calendaristică.
Constituirea unui depozit overnight se realizează automat de către bancă în procesul de
închidere a fiecărei zile calendaristice prin virament din contul/urile curente indicate de client,
exprimate în aceeași monedă, în contul de depozit overnight automat, cu respectarea sumei minime
de constituire stabilite de bancă.
Depozitul overnight se lichidează automat la scadență, numai prin virament în contul/urile
sau subcontul/urile din care s-a constituit depozitul overnight.
La solicitarea clientului, banca poate stabili o anumită limită de sumă pentru fiecare
cont/subcont curent indicat în convenția (contractul) de depozit overnight automat, în funcție de
care se inițiază viramentul automat în contul de depozit overnight, ca de exemplu:
- dacă soldul contului curent este mai mare decat limita de sumă stabilită de client, atunci
banca virează automat în contul de depozit overnight suma care excede această limită de
sumă;
- dacă soldul contului curent este mai mic sau egal cu limita de sumă stabilită de client,
atunci banca nu efectuează niciun virament automat în contul de depozit overnight.
Pentru a dispune de un depozit overnight automat, clientul trebuie să încheie o convenție
(contract) de depozit overnight automat. De regulă, convenția de depozit overnight automat are o
perioadă de valabilitate de maxim un an de la data încheierii acesteia și se poate prelungi fie
automat pe o nouă perioadă de valabilitate egală cu cea stabilită inițial, fie pe baza unui act
adițional în situația în care clientul solicită o altă perioadă de valabilitate decât cea stabilită inițial.

MANAGEMENT BANCAR
Concluzionând, depozitul overnight automat conferă titularilor, în principal, următoarele

avantaje: flexibilitate, gestionarea superioară a lichidităților bănești disponibile prin rate de
dobândă mai mari decât la conturile curente, economie de timp ca urmare a realizării automate a
operațiunilor de constituire și lichidare a depozitului overnight.
3.2.4. DEPOZITUL LA TERMEN

Depozitul la termen este principalul produs bancar de economisire oferit de bănci. Fiind
un produs de economisire tradițional, oferă posibilitatea de a plasa o sumă de bani pe o perioadă
(termen) prestabilită. Pentru a achiziționa un depozit la termen, este necesară deschiderea unui
cont bancar curent atașat contului de depozit la termen.
Depozitele la termen sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul
Bancar.
Pentru constituirea unui depozit la termen nu se percepe, în general, niciun comision
bancar, dar întrucât operațiunea de deschidere a contului de depozit bancar la termen este
condiționată de deschiderea unui cont curent, deponentul trebuie să plăteasca comisioane bancare
aferente contului curent atașat. În general, deschiderea mai multor depozite la termen la aceeași
bancă implică existența unui singur cont curent deschis la această bancă.
În contractul de depozit la termen încheiat între deponent și bancă, se precizează: rata
dobânzii convenită între cele două părți - bancă și client - maturitatea inițială sau scadența inițială
pentru care se constituie depozitul, modalitatea de plată a dobânzii, procedura prin care deponentul
poate apela la disponibilitățile sale înainte de expirarea maturității (termenului). De regulă, băncile
aplică penalități sau plătesc o dobândă mai mică decât cea specificată în contractul de depozit la
termen (adică dobânda egală cu cea oferită în cazul disponibilităților din conturile curente) dacă
deponentul decide să retragă disponibilitățile înainte de termen.
În cazul în care depozitul bancar la termen este constituit de către un client debitor la un
credit drept garanție la banca unde debitorul contractează creditul, atunci acest depozit la termen
se numește depozit colateral (cash colateral). Acest depozit colateral rămâne blocat pe toată
perioada rambursării împrumutului, putând fi disponibil clientului debitor pentru lichidare numai
după rambursarea integrală a creditului. În caz de executare silită, ca urmare a nerambursării
creditului la scadență, banca va intra în proprietatea sumelor depuse în depozitul colateral.
Maturitățile (duratele sau scadențele) inițiale ale depozitelor la termen sunt în general pe
termen scurt: o săptămână, o lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni. În situațiile în care băncile doresc

MANAGEMENT BANCAR
stimularea economisirii pe termene mai îndepărtate, inclusiv ca urmare a nevoilor de fonduri ale
băncilor, se pot oferi de către bănci și depozite la termen cu termene de 1,5 ani, 2 ani și chiar 3 ani
de zile.
Există următoarele tipuri de depozite la termen:
1) în funcție de modul de plată a dobânzii, acestea pot fi:
- depozite la termen cu capitalizare a dobânzii. În acest caz, periodic, dobânda se adaugă
la suma de bani depusă inițial în contul de depozit, iar la noul sold al contului de depozit
se aplică din nou rata de dobândă. Depozitele cu capitalizare a dobânzii au în mod
obligatoriu clauză de prelungire automată;
- depozite la termen fără capitalizare a dobânzii. În acest caz, la sfârșitul maturității
inițiale a depozitului, dobânda se transferă în contul curent atașat depozitului, cont curent
care-i asigură titularului depozitului acces la aceasta;
2) în funcție de reînnoirea sau prelungirea automată a depozitului la termen pe același
termen ca cel inițial din contractual de depozit la termen, există:
- depozit la termen cu prelungirea automată a depozitului: la sfârșitul maturității inițiale
a depozitului, depozitul se prelungește automat pe un termen egal cu maturitatea inițială
a depozitului. Depozitul se va prelungi cu rata dobânzii practicată de bancă la data
prelungirii, indiferent dacă rata dobânzii este fixă. Astfel, rata dobânzii fixe se modifică
la expirarea maturității inițiale a depozitului - pe următorul termen, rata de dobândă fixă
are altă valoare. De asemenea, daca depozitul are opțiunea de capitalizare a dobânzii,
dobânda se adaugă la suma depusă inițial. Pentru maturitatea următoare egală cu
maturitatea inițială, rata dobânzii se va aplica la suma inițială plasată în depozit + dobânda
obținută pe maturitatea inițială precedentă;
- depozit la termen fără prelungire automată. În acest caz, depozitul la termen va avea
maturitate sau scadența inițială unică și nu va exista capitalizare. De asemenea, la sfârșitul
maturității inițiale a depozitului, suma depozitului se va transfera în contul curent atașat
depozitului la termen (pentru care se va calcula dobânda la vedere), iar depozitul la
termen se desființează. Depozitele la termen fără prelungire automată sunt foarte întâlnite
în cazul ofertelor promoționale de depozite la termen ale băncilor;
3) în funcție de variabilitatea ratei dobânzii, există:
- depozite la termen cu rata de dobândă variabilă. În acest caz, banca modifică rata
dobânzii pe parcursul maturității depozitului, în funcție de evoluția ratelor dobânzilor

MANAGEMENT BANCAR
pieței interbancare. Ratele dobânzilor pieței interbancare (cotațiile interbancare) sunt

reprezentate de:
- ROBOR (pentru depozitele interbancare în lei);
- EURIBOR (pentru depozitele interbancare în euro);
- LIBOR (pentru depozitele interbancare în dolari americani);
- depozite la termen cu rată de dobândă fixă. La aceste depozite, banca asigură o rată de
dobândă fixă pe maturitatea din contract a depozitului, indiferent de evolutia ratelor
dobânzilor pe piață. Este recomandabilă achiziționarea acestor depozite mai ales în cazul
în care se anticipează scăderea ratei dobânzii pe piața interbancară;
4) în funcție de alte optiuni stabilite de bancă în scop de marketing, există:
- depozite la termen cu plata periodica a dobânzii. În acest caz, la anumite intervale de
timp (de exemplu lunar), banca plătește clientului dobânda acumulată până la intervalul
respectiv, astfel că se primește dobânda înainte de termenul final (data maturității) al
depozitului la termen. La unele bănci, pentru aceste tipuri de depozite se bonifică rate mai
mici de dobândă decât ratele dobânzilor oferite la depozitele standard;
- depozite la termen cu dobânda platită în avans. În acest caz, clientul primește dobânda
calculată pentru perioada aleasă chiar în momentul în care deschide depozitul la termen;
- depozite la termen cu opțiunea de a retrage o parte din numerar înainte de termenul de
maturitate. Pentru acest tip de depozit, indiferent de perioada (maturitatea) depozitului,
se poate retrage o parte din suma depusă înainte de scadența depozitului. De obicei, pentru
aceste tipuri de depozite, băncile bonifică rate de dobândă mai mici decat ratele
dobânzilor oferite la depozitele standard;
- depozite la termen cu dobânda care crește odată cu prelungirea perioadei inițiale de
constituire. De exemplu: rata dobânzii pentru primul trimestru este de 7, pentru al doilea
trimestru este de 7,25, pentru al treilea trimestru este de 8,50, iar pentru ultimul trimestru
este de 10.
Avantajul acestor depozite constă în faptul că nu obligă clientul la termene lungi,
acesta putând primi o dobândă mai mare dacă economiile rămân în depozit pentru mai
multe perioade. În cazul în care se dorește economisirea printr-un depozit bancar la
termen pe o perioadă mai lungă (unu-doi ani), este necesară verificarea dacă dobânda
primită la acest tip de depozit cu dobânda crescătoare este mai mare decât dobânda care
se primește în cazul în care se plasează aceeași sumă de bani într-un depozit la termen

MANAGEMENT BANCAR
standard pe aceeași perioadă de timp.

Eventualele costuri ale unui depozit la termen sunt reprezentate de:
- comision de deschidere cont curent și comision de administrare a contului curent atașat
contului de depozit (numai dacă deponentul nu are deja deschis un cont curent bancar la
banca unde își constituie depozitul la termen);
- penalități adiționale, care pot interveni pe parcursul depozitului, în funcție de nevoile și
dorințele clientului deponent (de exemplu: la retragerea banilor din depozit înainte de
maturitatea din contract a depozitului la termen, penalizarea îmbracă forma unei dobânzi
mai mici decat cea din contract);
- comisionul de retragere de numerar (de exemplu: 0,4-0,5 aplicat la suma în numerar
retrasă din depozit) este un cost care se poate percepe de către bancă la retragerea
numerarului din contul de deposit. Acest comision poate fi aplicat atât în cazul retragerii
banilor înainte de maturitate, cât și la expirarea scadenței inițiale a depozitului. Dacă
depozitul este pe termen scurt (de exemplu, pe o lună de zile), există riscul ca dobânda
bonificată să fie mai mică decât comisionul de retragere de numerar din contul de depozit.
Din această cauză, este recomandabil transferul bancar al sumelor din depozitul la termen,
și mai puțin retragerea de numerar.
Potrivit legislației fiscale și datelor istorice, dobânda la depozitele la termen poate fi
impozitată. Impozitul de dobândă aferent depozitelor persoanelor fizice se reține de către bănci
(metoda de stopaj la sursă) și se virează statului; în cazul persoanelor juridice, dobânda la
depozitele la termen nu se impozitează la sursă, dobânda brută incluzându-se în veniturile
financiare ale acestora - care apoi intră la calculul impozitului pe profit al persoanelor juridice.
3.2.5. CERTIFICATUL DE DEPOZIT

Certificatul de depozit este un produs bancar de economisire sub forma unui titlu de
valoare emis de bancă, care atestă depunerea unei sume de bani, reprezentând un titlu de credit pe
termen.
Certificatele de depozit pot fi nominative (netransmisibile) sau nenominative (la
purtător). Pot fi instrumente cu rise minim și lichiditate ridicată, putând fi utilizate de către
deținător în diverse scopuri, ca de exemplu: scontare, gaj, garanții atât pentru diverse credite, cât
și pentru scrisorile de garanție bancară și instrumentele financiare derivate oferite de bănci.
Certificatul de depozit ca titlu de valoare are scadente și valori nominale prestabilite de bancă.

MANAGEMENT BANCAR
Scadențele (maturitățile) certificatelor de depozit sunt de: o lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni, un
an și se poate ajunge și până la 2 sau 3 ani, în funcție de bancă.
Spre deosebire de depozitele la termen, certificatul de depozit are avantajul că poate fi
răscumpărat (vândut băncii de către client) înainte de scadența certificatului de depozit. În general,
banca nu percepe penalizări de dobândă la răscumpararea înainte de scadență, dobânda bonificată
calculându-se în acest caz, de la data achiziționării certificatului de deposit și până la momentul
răscumpărării certificatului de depozit.
În general, rata dobânzii pentru certificatul de depozit ramâne fixă pe toata maturitatea
titlului. Este posibil ca unele bănci să nu perceapă comisioane bancare la cumpărarea și la
răscumpărarea la termen a certificatelor. Instituția de credit asigură confidențialitatea și siguranța
depunerilor iar, la cerere, poate asigura păstrarea în casete de valori sau grupuri sigilate a
certificatelor până la data scadenței acestora.
Există două tipuri de certificate de depozit:
- certificate de depozit cu dobândă (cu cupoane);
- certificate de depozit cu discount.
În cazul certificatului de depozit cu dobândă, clientul îl achiziționează plătind inițial
valoarea nominală a certificatului, iar la scadență clientul încasează de la bancă valoarea nominală
plus dobânda. În general, nu este necesară deținerea unui cont curent bancar pentru achiziționarea
unui certificat de depozit cu dobândă.
La certificatele de depozit cu discount, clientul achiziționează certificatul plătind pe el un
preț de achiziție (preț mai mic decât valoarea nominală a certificatului de depozit cu discount).
Discountul este dobânda, iar la scadență posesorul certificatului de depozit cu discount obține
valoarea nominală a acestuia (care include dobânda). În general, pentru achiziționarea unui
certificat de depozit cu discount, este necesară deținerea unui cont curent și a unui cont pentru
certificate de depozite cu discount.
Certificatul de depozit cu discount se poate vinde înainte de scadență la prețul de
răscumpărare afișat de bancă în ziua răscumpărării (de exemplu, afișat pe pagina web a băncii),
Rata dobânzii la certificatele de depozit este comparabilă ca marime cu cea a depozitelor
la termen. Datorită faptului că rata dobânzii la un certificat de depozit este fixă pe perioada de
maturitate a acestuia, este avantajoasă achiziționarea unui certificat de depozit în cazul în care
ratele dobânzilor la moneda în care este denominat certificatul de depozit sunt pe o tendință
descrescătoare.

MANAGEMENT BANCAR
3.3. CALCULAREA SOLDULUI ȘI DOBÂNZII LA PRODUSELE

BANCARE DE ECONOMISIRE
În toate contractele produselor bancare de economisire, rata dobânzii se calculează anual
(se exprimă în procente).
Avem următoarele notații:
S - suma inițială depusă în contul de depozit la termen;
Sf - soldul contului depozitului la termenen (suma finală a depozitului) după mai mulți
multipli de maturități (perioade) ale depozitului;
R = rata nominală anuală de dobândă din contractul de depozit bancar;
r = rata de dobândă ca fracție zecimală pe perioada (maturitate inițială) a depozitului.
Există următoarele cazuri:
a) rl = rata anuală de dobândă din contractu1 de depozit/12, dacă maturitatea inițială
este o lună;
b) rt = rata anuală de dobândă din contractul de depozit/4, dacă maturitatea inițială este
un trimestru;
c) rs = rata anuală de dobândă din contractul de depozit/2, dacă maturitatea inițială este
un semestru;
d) ra = rata anuală de dobândă din contractul de credit, dacă maturitatea inițială este de
un an.
De asemenea, este posibil ca banca să calculeze pe zi dobânda, prin utilizarea ratei
dobânzii pe zi (rata anuală a dobânzii din contractul de depozit împărțită la 360 zile sau 365 zile,
după caz);
T = perioada de timp pe care sunt plasați banii, adică intervalul de timp în care se
economisesc banii prin bancă. T include unul sau mai mulți multipli de maturități inițiale ale
depozitului, dacă există prelungire automată a depozitului la termen;
Df = dobânda corespunzătoare soldului contului de depozit Sf. Tot timpul, pentru
determinarea dobânzii, se înmulțețte soldul contului de depozit cu rata de dobândă corespunzătoare
termenului pe care sunt depuși banii;
Sunt două situații:
1) Dacă se depune suma S în contul depozit la termen la momentul inițial, în cazul în care
scadența depozitului la termen este unică, atunci:

MANAGEMENT BANCAR
Df = S x r, iar Sf = S + Df
2) Dacă există capitalizare a dobânzii, atunci soldul contului de depozit și dobânda sunt
de:
Sf = S x (l + r1) x (l + r2) x ... x (l + rn)
Df = Sf - S
unde:
i = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅
1, … , 𝑛
n = numărul total de perioade (zile, luni, trimestru, semestru, an), capitalizarea realizându-
se pe perioadă:
r1, r2, … , rn = ratele de dobândă pe perioadă
În cazul certificatului de depozit cu dobândă, clientul îl achiziționează plătind inițial
valoarea nominală a certificatului, iar la scadență clientul încasează de la bancă valoarea nominală
+ dobânda:
Dobânda = Valoarea nominală a certificatului de depozit cu dobanda x Rata dobânzii
aferentă scadenței.
La certificatele de depozit cu discount, clientul achiziționează certificatul plătind un preț
de achiziție (PA) (preț mai mic decât valoarea nominală (VN) a certificatului de depozit cu
discount). Discountul este dobânda (D), iar la scadență posesorul certificatului de depozit cu
discount obține valoarea nominală a acestuia (care include dobânda).
Sunt valabile următoarele relații la certificatul de depozit cu discount:
VN = PA + D
𝑉𝑁−𝑃𝐴 1
R= x x 100
𝑃𝐴 𝑇
unde:
R = rata anuală de dobândă aferentă certificatului de depozit cu discount;
T = scadența sau maturitatea certificatului de depozit cu discount exprimată în ani și
fracțiuni de an (interval dintre momentul achiziționării certificatului de depozit cu
discount până la expirarea scadenței acestuia).

MANAGEMENT BANCAR

1. Definiți produsele bancare de economisire.
2. Enumerați principalele modalități de economisire oferite de către bănci.
3. Explicați modalitatea de aplicare a ratei dobânzii la contul de economii.
4. Contul escrow.
5. Comparați depozitele la termen și contul de economii.

1. În general, banii economisiți prin produsele bancare de economisire sunt garantați de:
a) Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar;
b) ROMCARD;
c) Biroul de Credit;
d) Centrala Riscurilor Bancare;
e) TransFond.
2. Indicați componenta care nu este cuprinsă în eventualele costuri ale unui depozit la termen:
a) comision de deschidere cont curent;
b) comision de administrare a contului;
c) penalități adiționale;
d) dobândă;
e) comision de retragere de numerar.
3. Identificaţi formularea ce nu se constituie în criteriu de clasificare a depozitelor la termen:

a) în funcție de modul de plată a dobânzii;
b) în funcție de convenția încheiată între bancă și client;
c) în funcție de reînnoirea sau prelungirea automată a depozitului la termen pe același termen ca
cel inițial din contractual încheiat;
d) în funcție de variabilitatea ratei dobânzii;
e) în funcție de alte opțiuni stabilite de bancă în scop de marketing.

MANAGEMENT BANCAR
5. Rapoarte asupra inflației BNR
4. www.banknews.ro
5. www.bizwords.ro
6. www.bnr.ro
6. www.efinance.ro
4. www.legislație.rol.ro
7. www.zf.ro

MANAGEMENT BANCAR

PRODUSE BANCARE DE CREDITARE

- să definiți creditele bancare, să evidenţiaţi principalele caracteristici ale acestuia;
- să prezentaţi costul total al unui credit bancar;
- să explicaţi modalitățile principale de rambursare a creditelor bancare la termen;
- să prezentați modalitățile de restructurare a creditelor bancare;
- să faceți comparaţie între creditele bancare pentru populație şi cele pentru persoanele juridice
nebancare;
- să definiți: linia de credit, descoperitul de cont, scontarea cambiilor și/sau biletelor la ordin,
factoringul;
- să evidențiați caracteristicile creditului pentru activitatea de investiții.

4.1. Creditul bancar - particularități
4.1.1. Tipuri de credite bancare
4.1.2. Componentele contractului de credit bancar
4.2. Rambursarea creditelor bancare
4.2.1. Rambursarea principalului total al creditului la expirarea scadenței inițiale a creditului
4.2.2. Rambursarea prin părți sau rate de capital egale pe fiecare perioadă de rambursare a
creditului
4.3. Restructurarea creditelor bancare
4.3.1. Rescadențarea creditelor bancare
4.3.2. Reeșalonarea creditelor bancare
4.3.3. Refinanțarea creditelor bancare
4.4. Credite bancare pentru populație
4.4.1. Tipuri de credite bancare pentru populație
4.4.2. Creditul restant pentru persoane fizice și recuperarea acestuia de către bancă
4.4.3. Sursa de rambursare la creditele pentru persoanele fizice

MANAGEMENT BANCAR
4.4.4. Credite bancare pentru persoane juridice nebancare

4.5. Credite bancare pentru persoanele juridice nebancare
4.5.1. Criterii de comparație a creditelor solicitate băncilor de companii și firme
4.5.2. Tipuri de credite bancare pentru activitatea de exploatare a agentului economic
4.5.3. Creditele pentru activitatea de investiții
4.1. CARACTERISTICILE CREDITULUI BANCAR

Creditul bancar reprezintă un împrumut de fonduri bănești acordat de către o instituție de
credit (în calitate de împrumutător sau creditor) unei persoane fizice sau juridice în calitate de
împrumutat (debitor), pe o anumită perioadă de timp (maturitate inițială), cu un anumit scop, contra
unui cost al creditului (dobânda + eventuale comisioane bancare).
Creditul bancar se acordă în general contra unor garanții și în baza unor contracte
încheiate între părți, ce reglementează drepturile și obligațiile dintre cele două părți (bancă și
client).
Potrivit legii bancare, creditul bancar reprezintă orice angajament de punere la dispoziție
sau acordare a unei sume de bani ori prelungirea scadenței unei datorii, în schimbul obligației sau
a altor cheltuieli legate de această suma sau orice angajament de achiziționare a unui titlu care
încorporează o creanță ori a altui drept la încasarea unei sume de bani.
Într-o explicație pragmatică, creditul bancar înseamnă, pentru persoana ce-l obține de la
bancă, un consum (investiție) prezent pe datorie urmat de o plată în viitor.
La nivelul economiei, creditul bancar permite dezvoltarea (creșterea) economică prin:
- facilitarea schimburilor comerciale;
- stimularea producției;
- stimularea investiției și consumului.
4.1.1. Tipuri de credite bancare

Creditele bancare se clasifică în funcție de:
- destinatari: populație, companii, administrații locale și publice, alte instituții de credit;
- maturitatea sau scadența sau durata inițială.

MANAGEMENT BANCAR
În funcție de maturitatea inițială, creditele bancare sunt:

a) credite pe termen scurt (având maturitatea inițială <= 1 an);
b) credite pe termen mediu (cu maturitatea inițială > 1 an și <= 5 ani);
c) credite pe termen lung (cu maturitatea inițială > 5 ani);
- garanțiile aduse;
- moneda de acordare a creditului.
După moneda de acordare a creditului, avem:
a) credite în moneda națională (lei, după caz);
b) credite în valută (euro, dolari americani, yeni, franci elvețieni).
4.1.2. Componentele contractului de credit bancar

Contractul de credit bancar este un contract încheiat între o bancă și un client al său,
beneficiar al unui credit, prin care banca, în calitate de împrumutător, se obligă să pună la dispoziția
împrumutatului o anumită sumă de bani, contra unei dobânzi și a altor costuri ale creditului pe care
trebuie să le plăteasca clientul debitor.
Astfel, debitorul se obligă să utilizeze creditul în scopul pentru care a fost contractat, să
ramburseze creditul conform unui grafic (scadențar) stabilit de comun acord și să plăteasca
dobânda, alte costuri non-dobânda (comisioane bancare) și eventualele penalități, în caz de
nerespectare a uneia dintre clauzele convenite.
În contractul de credit trebuie să se regăsească:
a) drepturile și obligațiile părților pe întreaga durată a derulării creditului;
b) garanții asiguratorii;
c) măsuri ce se vor lua dacă una dintre părți nu respectă clauzele contractului;
d) alte clauze.
Un element foarte important în accesarea (atât de către persoane fizice, cât și de către
persoane juridice) unui credit bancar este reprezentat de costul total al unui credit bancar. Astfel,
costul total al unui credit bancar este format din:
1) Dobânda este principalul cost al creditului bancar. Dobânda se determină prin
aplicarea ratei dobânzii la soldul rămas de rambursat din credit (partea nerambursată din capitalul
împrumutat inițial), fiind calculată la perioade de timp clar stipulate în contractul de credit. Rata
de dobândă este un procent anual, iar modul ei de modificare este descris în contractul de credit.

MANAGEMENT BANCAR
La creditele bancare, se regăsesc următoarele tipuri de rate de dobânzi:

- rata dobânzii fixă (de exemplu: 7, 9 sau 15 etc.). În acest, caz nivelul procentual anual
al ratei dobânzii din contractul de credit și prin urmare și rata de dobânda aferentă pe
diferite perioade de rambursare - lună, trimestru, semestru, an - ramân nemodificate (fixe)
pe toată perioada de rambursare a creditului, clientul debitor putând să-și estimeze cu
precizie ridicată costul cu dobânda al creditului bancar;
- rata dobânzii variabilă (modificabilă sau indexabilă). În acest caz, rata anuală a
dobanzii din contractul de credit este calculată în funcție de o rată de dobândă
interbancară (indice sau cotație interbancară) la care se adaugă o marjă fixă de risc de
credit precizată în contractul de credit. Marja de risc de credit (se mai numește marjă de
dobândă) se determină în funcție de punctajul scoring al clientului debitor. În momentul
în care ratele de dobândă de pe piața interbancară scad (sau se majorează după caz)
dobânda de plătit la rambursarea creditului se ajustează (scade, respectiv crește). Această
modalitate de calcul a ratei dobânzii pentru un credit bancar este transparentă. Este
necesară însă în aceste condiții identificarea de către client a factorilor determinanți ai
ratei dobânzii (care determină modificarea acesteia din urmă). La creditele cu rată de
dobandă variabilă, cotațiile de dobândă interbancare folosite sunt reprezentate de:
ROBOR (pentru creditele în lei), EURIBOR (pentru creditele în euro), LIBOR (pentru
creditele în dolari americani sau franci elvețieni).
Aceste cotații interbancare au următoarea semnificație:
- ROBOR reprezintă nivelul mediu de referință, calculat de Banca Națională a României,
al ratelor dobânzilor pentru depozitele în lei, cu diferite maturități, plasate de bănci pe
piața monetară interbancară din România. Cotațiile interbancare ROBOR se găsesc
afișate pe site-ul BNR, în paginile serviciului Reuters, în presa financiară și alte web-site-
uri financiar-bancare; .
- EURIBOR reprezintă nivelul mediu de referință al ratelor dobânzilor pentru depozitele
în moneda euro, cu diferite maturități, plasate de bănci pe piața monetară interbancară din
zona euro. Cotațiile interbancare EURlBOR se găsesc afișate pe site-ul Băncii Centrale
Europene, în paginile serviciului Reuters, în presa financiară și alte web-site-uri
financiar-bancare;
- LIBOR reprezintă nivelul mediu de referință al ratelor dobânzilor pentru depozitele în
moneda dolar american sau franc elvețian dupa caz, cu diferite maturități, plasate de bănci
pe piața monetară interbancară de la Londra. Cotațiile interbancare LIBOR se găsesc

MANAGEMENT BANCAR
afișate pe site-ul British Bankers Associations, în paginile serviciului Reuters, în presa

financiară și alte web-site-uri financiar-bancare.
Maturitățile reprezentative ale cotațiilor interbancare ROBOR, EURlBOR sau LIBOR
sunt: overnight, o săptămână, o lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni.
La indexarea ratei dobânzii la credite, cele mai utilizate maturități ale ratelor de dobândă
interbancare de mai sus sunt: o lună, 3 luni, 6 luni, 12 luni. În aceste condiții, banca va face o
reevaluare a ratei dobânzii (adică modifică rata de dobândă) la fiecare o lună, 3 luni, 6 luni,
respectiv 12 luni după caz (una dintre aceste maturități care este specificată în contractul de credit
bancar reprezintă de fapt și frecvența de rambursare a creditului);
- rata dobânzii revizuibilă: în acest caz, rata dobânzii utilizată pentru determinarea
dobânzii de rambursat a creditului poate fi modificată de bancă în funcție de o serie de
factori care nu sunt ușor de verificat de clientul debitor (de exemplu: se precizează în
contractul de credit că rata de dobânda este revizuită de bancă în funcție de evoluția
costurilor de refinanțare, politica autorității monetare, nivelul ratelor dobânzilor de pe
piață sau efectiv este stipulat: "conform normelor interne"). Banca își va respecta obligația
să notifice clientul debitor cu privire la noua rată de dobândă. Pentru clientul debitor,
acest tip de rată de dobândă are marele dezavantaj al lipsei de transparență a modului de
calcul al ratei dobânzii; clienții ar trebui să evite acest tip de credit;
- rata de dobanda mixtă: la începutul acordării creditului, rata dobânzii este fixă pentru
o perioadă de timp bine determinată (de exemplu: unu-trei ani), devenind apoi variabilă.
Acest tip de dobândă este des întâlnit în cazul ofertelor promoționale ale băncilor.
Ofertele promoționale la credite cu rate de dobânzi destul de mici în comparație cu piața,
dar pe o perioadă limitată, presupun, de regulă, o rată de dobândă variabilă mult mai mare
decât rata de dobândă inițială fixă.
2) Comisioane și alte taxe bancare: în prezent, tendința acestora este de creștere, putând
uneori să ajungă ca mărime dobânda (dacă se însumează).
Astfel, băncile percep numeroase comisioane bancare/taxe bancare și anume:
- comisionul de analiză a dosarului de credit: banca creditoare percepe acest tip de
comision pentru analiza documentației dosarului de credit bancar, ca un procent din
valoarea nominală a creditului sau ca o sumă fixă minimă (de exemplu: 0,3 din suma
creditului, dar minim 50 de euro). În cazul unui credit de valoare nominală mică, dacă
valoarea comisionului va fi o sumă fixă, raportul procentual dintre comisionul de analiză
și valoarea nominală a creditului poate însemna un cost procentual destul de ridicat;

MANAGEMENT BANCAR
- comisionul de acordare este perceput o singură dată de către bancă la momentul

acordării creditului și este reprezentat de un procent din valoarea nominală a creditului
acordat sau de o sumă fixă de bani. Comisionul de acordare poate fi plătit de client din
fonduri proprii sau poate fi reținut de bancă din valoarea creditului acordat. Acest
comision variază de la bancă la bancă; de exemplu: comision de acordare de 1.000 lei sau
de 1%, 2%, 3% sau 4% din valoarea nominală a creditului;
- comisionul de administrare, perceput de bancă în funcție de frecvența de rambursare
a creditului. De exemplu, la un credit rambursat lunar, comisionul de administrare trebuie
să fie plătit lunar de client, iar în cazul unui credit rambursat cu frecvență trimestrială,
acesta va fi plătit de client băncii în fiecare trimestru. În general, valoarea acestui
comision se calculează ca un procent (de exemplu: 0,1%, 0,2% sau 0,5%) din soldul
rămas de rambursat din credit sau poate fi stabilit ca sumă fixă (de exemplu, 100 sau 50
de euro). Prin mărimea lui, dacă este stabilit ca procent din soldul rămas din credit pe
fiecare perioadă de rambursare, acest comision de administrare poate crește foarte mult
rata totală de plată a creditului pe fiecare perioadă de rambursare;
- comisionul de rambursare anticipată (în avans) a creditului reprezintă un comision
perceput de bancă atunci când împrumutatul dorește să ramburseze creditul înainte de
ultima dată a maturității (scadenței) inițiale a creditului. Acest comision se calculează ca
procent (de exemplu 0,5% sau 1% sau 2% sau 3%) din suma din credit rambursată
anticipat. În cazul unor credite cu rată de dobândă variabilă, comisionul de rambursare
anticipată poate fi zero;
- costurile de schimb valutar în cazul creditelor în valută care sunt folosite/rambursate
în moneda națională;
- comisionul de evaluare garanții, în special în cazul garanțiilor imobiliare;
- costul înregistrării gajurilor în arhiva electronică mobiliară;
- costul radierii garanțiilor după ce s-a rambursat în totalitate creditul;
- comisioane pentru renegocierea sau modificarea condițiilor creditului;
- primele de plată aferente asigurărilor solicitate (dacă sunt solicitate) de bancă
pentru asigurările de viață, asigurarea imobilului ipotecat, asigurarea autovehiculului
gajat, a echipamentelor sau a stocurilor (în cazul persoanelor juridice debitoare);
- penalitățile sunt percepute de bancă atunci când împrumutatul înregistrează întârzieri
la plata obligațiilor asumate prin contractul de credit. Penalitățile se determină prin

MANAGEMENT BANCAR
înmulțirea procentului de penalitate cu suma totală (mai puțin penalitățile deja existente)
a restanțelor zilnice de plătit din rata totală de plată la credit;
- alte costuri suplimentare generate de utilizarea unui credit bancar:
- comision de deschidere a contului curent atașat contului de credit;
- comision lunar sau anual după caz, pentru adrninistrarea contului curent atașat
contului de credit;
- comisioane de retragere numerar și cele aferente plăților realizate prin transferuri intra
și interbancare;
- comisionul de depunere numerar sau aferent transferului bancar pentru rambursarea
ratelor la credit;
- comisionul de eliberare extras de cont.
Din punct de vedere al monedei de acordare a creditului bancar se pot face următoarele
precizări, dacă se compară un credit în lei și un credit în euro:
- în general, rata de dobândă este mai redusă la creditele în euro decât la creditele în lei,
întrucât mărimea inflației din România încă este mai mare decât cea din zona euro. Astfel,
din punct de vedere al dobanzii este de preferat un credit bancar in euro in detrimentul
celui in lei;
- în condițiile incertitudinii destul de ridicate legate de evoluția cursului de schimb
euro/leu, creditele în euro prezintă dezavantajul major că implică un risc de curs de
schimb sau valutar pentru persoanele (fizice și juridice) din România care le accesează și
au venituri în lei (adică se pot expune unei majorări suplimentare a ratei de rambursat la
credit în condițiile de depreciere a leului față de euro), ajungând în cele din urmă cu mult
mai scumpe decât creditele în lei;
- pe măsură ce România se apropie de aderarea la zona euro, se va tinde către o echivalență
dintre avantajele celor două tipuri de credite (în lei și în euro).
Din punct de vedere al variabilității ratei dobânzii, se poate menționa că nu neapărat un
credit cu rată de dobândă fixă este mai avantajos din punct de vedere al costului decât un credit cu
rată de dobândă variabilă și invers.
În cazul ratei dobânzii fixe, mărimea acesteia depinde în principal de percepția băncii
creditoare cu privire la evoluția viitoare a ratei dobânzii; astfel, dacă banca anticipează o creștere
în viitor a ratelor de dobândă, mai mult ca sigur că ratele de dobândă fixe vor fi mai mari decât
cele variabile din prezent.

MANAGEMENT BANCAR
Pe de altă parte, la rata de dobândă variabilă, în cazul unor tipuri de credite, marja de risc
de credit rămâne nemodificată pe perioadele rambursării creditului până la expirarea scadenței
inițiale a acestuia, fluctuând doar cotația de dobândă interbancară utilizată la indexare.
În cazul unor credite există perioadă de grație cu privire la rambursarea dobânzii și/sau a
părții din principalul creditului. Cea mai întâlnită este perioada de grație cu privire la principal,
adică perioada de timp de la începutul acordării creditului, în care debitorul va plăti doar dobânda
aferentă capitalului împrumutat.
În anumite cazuri, dacă perioada de grație se referă atât la dobândă, cât și la principal,
atunci dobânda se acumulează devenind scadentă după perioada de grație, când urmează să fie
platită. Elementul perioadă de grație este în general utilizat în cazul creditelor pentru investiții,
pentru a acorda un răgaz debitorului de a da în folosință obiectul investiției respective.
Uneori, ratele la credite nu sunt rambursate la timp și/sau în totalitate către bancă. În cazul
în care se ajunge la imposibilitatea onorării plăților ratelor la credite ale debitorului, iar
restructurarea acestor credite nu se mai poate realiza, banca va căuta să-și recupereze creanțele de
credit de la debitor prin executare silită.
Executarea silită se va face de bancă prin executori proprii sau alte societăți specializate,
în numele băncii sau în nume propriu.
4.2. RAMBURSAREA CREDITELOR BANCARE

În general, rambursarea creditelor bancare se face în rate. Creditele care se rambursează în
rate se mai numesc și credite la termen (engl., term loans).
Există două modalități principale de rambursare a creditelor bancare la termen:
a) rambursarea principalului total al creditului la expirarea scadenței inițiale a acestuia;
b) rambursarea prin părți sau rate de capital (de credit sau de principal) egale pe fiecare
perioadă de rambursare a creditului. În acest caz, dacă rata dobânzii rămâne constantă,
suma de rambursat lunar consemnează trend de scădere de la prima rată către ultima,
datorită faptului că soldul creditului rămas de rambursat scade.
Este posibil ca la unele credite să existe și o schemă de rambursare flexibilă sau iregulară
sau sezonieră și anume: când clientul debitor are un venit sezonier, va fi acceptat de către bancă
să plătească rate de rambursat mai mari în lunile cu încasări ridicate din vânzări și rate de rambursat
mai mici în perioadele de timp cu încasări reduse.

MANAGEMENT BANCAR
Fie următoarele notații:

S = valoarea nominal a creditului bancar;
R = rata dobânzii din contractual de credit bancar, exprimată în %;
r = rata nominală de dobândă a creditului pe perioada de rambursare. Perioadele de
rambursare pot fi: lună, trimestru, semestru, an. Întâlnim următoarele cazuri:
- r = R/12, dacă rambursarea are frecvență de rambursare lunară;
- r = R/ 4, dacă rambursarea are frecvență de rambursare trimestrială;
- r = R/ 2, dacă rambursarea are frecvență de rambursare semestrială;
- r = R, dacă rambursarea are frecvență de rambursare anuală.
n = numărul total de perioade de rambursare din cadrul scadenței sau maturității inițiale
T a creditului;
i = numărul de ordine al perioadei de rambursare a creditului;
f = frecvența de rambursare; f poate fi lunară, trimestrială, semestrială sau anuală;
T = maturitatea inițială sau scadența creditului (maturitatea fixată la începutul acordării
creditului, prin contractul de credit; reprezintă un multiplu n de perioade de
rambursare de același fel;
Pi = partea sau rata din principal cu numărul de ordine i;
Ri = rata de rambursat cu numărul de ordine i;
Di = dobânda corespunzătoare numărului de ordine i;
Di = Si x r;
Si = soldul din credit rămas de rambursat, după ce s-au rambursat i -1 părți din credit Pi;
r = rata de dobândă ca fracție zecimală pe o perioadă de rambursare corespunzătoare
frecvenței f;
Pi, Ri, Di se determină pe fiecare perioadă de rambursare cu numărul de ordine i și cu
frecvența de rambursare f;
Ri = Pi + Di, pentru i = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅

1, … , 𝑛 − 1

MANAGEMENT BANCAR
4.2.1. Rambursarea principalului total al creditului la expirarea scadenței (maturității)

inițiale a creditului
În general, în acest caz scadența creditului este pe termen scurt, de maxim un an.
Există următoarele relații pentru dobândă și rata de rambursat:
Di = S x r;
Ri = Di, pentru i = ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
1, … , 𝑛 − 1
Rn = Dn + S.
Pentru 2) se folosește o rată de dobândă constantă pe perioada de rambursare a creditului.
În momentul când rata de dobândă se modifică, se utilizează apoi rata de dobândă modificată.
Trebuie avut în vedere tot timpul că dobânda de rambursat este rata dobânzii pe perioada de
rambursare x soldul rămas de rambursat din credit.
4.2.2. Rambursarea prin părți sau rate de capital (de credit sau de principal) egale pe fiecare
perioadă de rambursare a creditului
În acest caz, există următoarele relații:
𝑆
P1 = P2 = P 3 = … = P n = P =
𝑛
Ri = Pi + Di
R1 = P1 + D1 = P + r * S
R2 = P2+ D2 = P + r * S2 = P + r* (S - P)
……………………………………………….
Rn = Pn + Dn = P + Dn = P + r * [S - (n - l) * P] = P + r * P
Dacă pe perioada de rambursare i a creditului apar și alte comisioane de plată, atunci,

există următoarele relații:
Rata totală de plată pe perioadă = Rata de rambursat + Comisioane de plătit
pe perioadă pe perioadă
Rata de rambursat pe perioadă = Rata de credit + Dobânda

pe perioadă pe perioadă

MANAGEMENT BANCAR
4.3. RESTRUCTURAREA CREDITELOR BANCARE

Dacă un credit bancar nu se rambursează corespunzător (debitorul plătește ratele cu
întârziere), banca va căuta tot timpul într-o primă fază o posibilă soluție de restructurare a acestui
credit. Clientul trebuie să agreeze restructurarea creditului. Dacă și după restructurare rambursarea
creditului se va face cu întârziere sau chiar deloc, atunci se va recurge la executarea silită a
garanțiilor aferente creditului.
Restructurarea creditelor bancare poate fi mai avantajoasă pentru bănci decât executarea
silită a garanțiilor reale la credite în condițiile unor posibile scăderi ale prețurilor acestora față de
momentul inițial al acordării creditelor (de exemplu: scăderea prețurilor imobilelor).
Restructurarea creditelor trebuie văzută de debitori ca o posibilitate de relaxare a
rambursărilor și poate fi aplicată atât la solicitarea clientului, cât și la sugestia băncilor. În orice
situație în care apare o solicitare a restructurării unui credit, trebuie să existe o colaborare între
bancă și client. Băncile trebuie să efectueze o nouă analiză cu privire la capacitatea debitorului de
rambursare viitoare a creditului restructurat.
Restructurarea creditelor bancare trebuie văzută și ca o modalitate de depășire de către
clientul debitor a dificultăților temporare cu care se confruntă. Debitorul trebuie să se preocupe în
continuare de obținerea fondurilor bănești necesare rambursării datoriilor implicate de credit.
Există trei modalități de restructurare a creditelor bancare:
- rescadențare;
- reeșalonare;
- refinanțarea.
4.3.1. Rescandențarea
Constă în modificarea scadenței (datei de rambursare) și/sau a sumei de plată a uneia sau
mai multor rate de rambursat la creditul existent în sold, fără a se depăși maturitatea inițială din
contractul de acordare a creditului.
Această metodă are următoarele caracteristici:
- este necesară încheierea unui act adițional la contractul de credit cu inserarea unor
clauze specifice;
- se generează un nou grafic de rambursare;
- se menține durata (maturitatea) de creditare inițială din contractul de credit;
- se modifică datele de rambursare (scadențele de rambursare) a ratelor de credit din
scadențarul inițial;

MANAGEMENT BANCAR
- în cazul existenței unor sume restante, acestea pot fi incluse în soldul creditului,
conducând la majorarea acestuia;
- există posibilitatea acordării unei perioade de grație de până la 12 luni cu privire la
principal, în care clientul debitor va achita numai dobânzile;
- există posibilitatea acordării unei perioade de grație totale de până la 12 luni, în care
clientul nu va plăti rate de principal, comisioane și nici dobânzi aferente. Aceste sume
vor fi plătite la sfârșitul perioadei de grație sau eșalonat, prin includerea acestora pe
perioadele de rambursare în soldul creditului;
- se poate percepe de către bancă un comision de restructurare la data semnării actului
adițional contractului de credit.
4.3.2. Reeșalonarea
Constă în modificarea scadenței (datei de rambursare) și/sau a sumei de plată a uneia sau
mai multor rate de credit existent în sold cu depășirea duratei inițiale (maturității inițiale) de
acordare a creditului și/sau încadrarea creditului în altă categorie, după caz (termen mediu, termen
lung), dar fără a depăși durata maximă de creditare pentru produsul de creditare în cauză.
Această modalitate de restructurare are următoarele caracteristici:
- depășirea scadenței (duratei inițiale) de acordare a creditului se poate face cu
încadrarea în durata (maturitatea) maximă de creditare pentru produsul respectiv;
- se modifică datele de rambursare a ratelor de credit din scadențarul inițial;
- în cazul existenței unor sume restante, acestea pot fi incluse în soldul creditului rămas
de rambursat, conducând la majorarea acestuia;
- există posibilitatea acordării unei perioade de grație, de exemplu de până la 12 luni,
în care debitorul va achita numai dobânzile;
- există de asemenea posibilitatea acordării unei perioade de grație totale de până la 12
luni, în care debitorul nu va plăti rate de principal, comisioane și nici dobânzile
aferente. Aceste sume se vor plăti însă integral la sfârșitul perioadei de grație sau
eșalonat, prin includerea acestora pe perioadele de rambursare în soldul creditului;
- se poate percepe de către bancă un comision de restructurare la data semnării actului
adițional contractului de credit;
- se încheie un act adițional la contractul de credit cu inserarea unor noi clauze
menționate mai sus și generarea unui nou grafic de rambursare.

MANAGEMENT BANCAR
4.3.3. Refinanțarea
Constă în acordarea unui nou credit pentru rambursarea creditului/creditelor aflate în
derulare și care înregistrează sume neachitate la scadența ratelor de rambursat. Aceasta metodă de
restructurare are următoarele caracteristici:
- se încheie un nou contract de credit, în funcție de produsul de creditare ales, cu
inserarea unor noi elemente privind creditul de restructurare;
- există posibilitatea consolidării a două sau mai multe credite într-unul singur, creditul
nou acordat având caracteristicile unuia din cele restructurate;
- maturitatea sau durata de creditare a noului credit nu va depăși durata maximă de
creditare a produsului de creditare ales pentru noul credit;
- în cazul existenței unor sume restante (rate de principal și dobânzi), acestea pot fi
incluse în soldul creditului, conducând la majorarea acestuia;
- în cazul existenței unor datorii la bugetul general consolidat al statului, există
posibilitatea ca în situația în care clientul debitor nu dispune de suficiente fonduri
bănești lichide pentru a le achita anterior restructurării, acesta să poată solicita băncii
includerea în noul credit și a acestor datorii;
- există posibilitatea acordării unei perioade de grație în care clientul va achita numai
dobânzile;
- se poate percepe de către bancă un comision de restructurare la data semnării noului
contract de credit.
4.4. CREDITE BANCARE PENTRU POPULAȚIE

Creșterea veniturilor populației prin angajarea masivă în procesele economice, prin
nivelul înalt al productivității muncii și prin amplitudinea spiritului de prevedere și economisire,
caracteristici ale evoluției contemporane în toate țările dezvoltate, a făcut din populație un factor
major în desfășurarea raporturilor de credit.
4.4.1. Tipuri de credite bancare pentru populație

1) Creditul de consum
Creditele de consum sunt creditele acordate persoanelor fizice, scopul acestor credite fiind
fie satisfacerea nevoilor personale ale solicitantului și/sau ale familiei acestuia, fie achiziționarea
de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investiții imobiliare/achiziția unui imobil.

MANAGEMENT BANCAR
Creditele bancare de consum acordate populației sunt de mai multe tipuri:

- credite pentru nevoi personale;
- credite pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată;
- credite pentru vacanță;
- credite pentru studii;
- credite pentru servicii (tratamente) medicale.
Creditele pentru nevoi personale pot fi cu ipotecă pe un imobil sau fără garanții ipotecare.
În general, creditele de nevoi personale fără garanții ipotecare au costuri mai ridicate decât
creditele cu garanții ipotecare.
În cazul creditelor pentru nevoi personale, creditul poate fi folosit de către clientul debitor
pentru orice scop sau cu alte cuvinte pentru nevoi nenominalizate, pentru care nu este necesară
justificarea scopului la bancă. Astfel, banii dintr-un credit pentru nevoi personale pot fi utilizați ca
surse de constituire a avansului pentru achiziționarea unei locuințe prin credit.
Creditele pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, creditele de vacanță,
de studii și pentru servicii (tratamente) medicale sunt acordate numai pentru scopul pentru care au
fost solicitate băncii. Cu alte cuvinte, dacă o persoană fizică are o cerință specifică pentru care
există un produs dedicat în portofoliul de produse al băncii, este recomandat să apeleze la un astfel
de credit specializat.
La creditele pentru vacanță, banii din credit sunt folosiți cu scopul achitării contravalorii
vacanțelor pe care le dorește clientul. Creditul pentru vacanță poate fi obținut fie de la bănci, fie
direct de la agențiile de turism agreate de bancă. Cu o parte din banii din creditul pentru vacanță
se pot acoperi costurile pentru sejur și transport, iar cu ceea ce ramâne din bani, în numerar sau în
cont, se plătește restul de cheltuieli pentru vacanță.
Creditele pentru bunuri de folosință îndelungată sunt acele credite de consum utilizate
de populație pentru achiziționarea de autoturisme, aparate electronice și electrocasnice, produse
IT, mobilă, alte bunuri de folosință îndelungată.
Creditele pentru servicii medicale sunt credite de nevoi curente obținute și utilizate de
către pacienții cabinetelor sau clinicilor medicale.
Creditele pentru studii sunt reprezentate, în general, de credite acordate studenților pentru
acoperirea cheltuielilor cu plata studiilor și a cheltuielilor cu transportul, cazarea și hrana (în cazul
studiilor în străinatate).
În general, scadența sau maturitatea inițială a creditului de consum (perioada de timp pe
care se acordă creditul) este de maximum 5 ani.

MANAGEMENT BANCAR
Potrivit reglementărilor bancare referitoare la creditul de consum, instituția de credit care

acordă creditul de consum trebuie să informeze consumatorul de credite de consum despre
caracteristicile esențiale ale creditelor acordate, printre care cele mai importante sunt: rata dobânzii
și modul de calcul al ratelor de plată lunare, procedurile și condițiile de rambursare, comisioanele
și penalitățile percepute, condițiile de modificare a ratelor dobaâzilor, condițiile generale de
creditare pe care orice solicitant al unui împrumut trebuie să le îndeplinească, informații despre
asigurările de viață și/sau imobiliare solicitate pentru acordarea creditelor, dar și informații despre
costurile aferente ipotecării imobilului (dacă este cazul).
2) Creditele imobiliare-ipotecare
Creditele imobiliare-ipotecare sunt acordate de bănci populației pentru scopul de
investiție imobiliară și anume:
- achiziționarea unei locuințe (imobil);
- construcția unei locuințe (imobil);
- modernizarea sau extinderea unei locuințe (imobil);
- achiziționarea unui teren pentru construcția unui imobil sau pentru cumpărarea terenului
la preț redus și apoi la creșterea prețului (să fie vândut terenul);
- refinanțarea unor împrumuturi imobiliare-ipotecare similare.
Deși scopurile pentru care se acordă sunt relativ aceleași, există următoarele deosebiri
între creditul imobiliar și creditul ipotecar:
- garanțiile aferente celor două tipuri de credite. Astfel, în cazul creditului imobiliar,
garanția este reprezentată de ipoteca asupra imobilului sau terenului achiziționat prin
credit sau a altui imobil sau teren aflat în proprietatea împrumutatului sau a unei terțe
persoane, dar și de alte garanții, ca de exemplu: garanții personale reprezentate de unul
sau doi giranți, cesiunea veniturilor împrumutatului și a unor polițe de asigurare în
favoarea băncii. În cazul creditului ipotecar, se garantează doar cu imobilul (cu destinație
locativă, comercială sau industrială) sau cu terenul ce au fost cumpărate prin credit. Se
poate solicita un credit ipotecar și pentru o construcție, garanția fiind reprezentată în acest
caz de ipoteca pe teren și construcția care se va ridica ulterior pe acest teren.
- creditul ipotecar este reglementat din punct de vedere juridic prin Legea creditului
ipotecar nr. 190/1999, cu modificările ulterioare (OUG nr. 201/ 2002, Legea nr. 34/2006,
OUG nr. 174/2008). Aceasta lege stabilește mai multe clauze: obiectul creditului,
destinația lui, garanția, maturitatea minimă etc.

MANAGEMENT BANCAR
Creditul imobiliar este acordat de bănci pe baza prevederilor Codului Civil, dar și în
conformitate cu normele bancare și politica bancară proprie fiecărei bănci:
- creditul ipotecar este o componentă a creditului imobiliar, creditul imobiliar având sfera
de cuprindere mai mare decât cel ipotecar;
- din punct de vedere al ratei dobânzii, potrivit Legii creditului ipotecar, la creditele
ipotecare se poate utiliza doar rata de dobândă variabilă, indexată în funcție de o cotație
de dobândă interbancară. Nu există precizări în legi cu privire la stabilirea ratei dobânzii
la creditul imobiliar.
În general, creditele ipotecare sunt utilizate cu frecvență ridicată la finanțarea unor
construcții de imobile noi, în timp ce creditele imobiliare sunt utilizate în principal la finanțarea
achizițiilor de imobile deja construite.
Creditele imobiliare-ipotecare sunt în general credite pe termen mediu și lung. Scadența
maximă a creditelor imobiliare-ipotecare poate ajunge și până la 30 de ani sau chiar mai mult.
Important este în general, ca la expirarea perioadei de rambursare a creditului imobiliar-ipotecar,
debitorul să nu depășească vârsta legală de pensionare.
Scadența îndepărtată a acestor credite se datorează și sumei ridicate a creditului în
comparație cu venitul solicitantului de credit, ce implică și o perioadă mai mare de rambursare.
În condițiile valorii ridicate a acestui credit, în general, băncile solicită avans propriu (de
exemplu: 15-30%) la finanțarea imobilului în completarea creditului imobiliar-ipotecar.
În condițiile maturității îndepărtate a acestor credite, creditele imobiliare-ipotecare sunt
considerate credite de investiții ale populației.
La accesarea unui credit imobiliar-ipotecar, banca creditoare solicită persoanei fizice
debitoare cesionarea veniturilor din asigurarea de viață a solicitantului în favoarea băncii pe durata
creditării, dar și cesionarea veniturilor din asigurarea imobilului în favoarea băncii.
4.4.2. Creditul restant pentru persoane fizice și recuperarea acestuia de către bancă
După doar câteva zile de la expirarea termenului la care ar fi trebuit plătită rata totală de
rambursat pe lună, banca notifică restanțierul persoană fizică pe toate căile posibile și cât de des
posibil. Persoana fizică va primi SMS-uri, scrisori și telefoane. Dupa aproximativ o lună, sistemul
băncii va înregistra persoana fizică în cauză ca restanțier în Biroul de Credit. Din acest moment,
persoanei fizice cu restanță la credit îi va fi dificil să mai obțină un alt împrumut, fie el și unul de
refinanțare, fapt care limitează substanțial posibilitatea acesteia de a scapa de executarea silită.
Persoanele fizice cu restanțe la credite înregistrate în baza de date a Biroului de Credit sunt șterse

MANAGEMENT BANCAR
automat după patru ani doar dacă fac dovada că în perioada amintită și-au achitat toate datoriile
restante și nu au mai acumulat altele noi.
Următorul pas se face de către bancă atunci când datoria ajunge la 90 de zile, adică trei rate
consecutive neplătite. Banca are acum doua opțiuni: fie declanșează în nume propriu procedura de
executare silită a debitorul restant, fie vinde creditul către o companie specializată în recuperarea
creanțelor. A doua variantă este mult mai ieftină pentru bănci. Dacă banca decide, totuși, să rezolve
cu propriile sale departamente de executori cazul, executarea silită este o variantă mai puțin
avantajoasă pentru client. Primul pas este identificarea surselor de venit ale datornicului și poprirea
conturilor care se află în posesia acestuia.
Dacă datornicul nu mai are venituri, pentru că a rămas șomer, de exemplu, banca va trece
la identificarea proprietăților pe care acesta le deține și la valorificarea lor pentru acoperirea
creanței. Atenție, faptul că împrumutul nu este garantat cu ipotecă nu înseamnă că banca nu poate
trece la executarea locuinței datornicului.
Potrivit Codului de Procedură Civilă, în România creditorul poate trece la executarea
oricărui bun aflat în posesia debitorului până la acoperirea integrală a creanței. Foarte important,
pe toată durata derulării procedurilor, datoria către creditor va crește ca urmare a adaugării de taxe
și comisioane penalizatoare. Dacă în cazul creditelor bancare suma suplimentară nu este extrem
de mare (5-10% în plus după 90 de zile), în cazul persoanelor care au luat credite de la instituții
financiare nebancare penalizările sunt mult mai mari. Astfel, soldul final de plată se mărește ca
urmare a neachitării debitului aferent fiecărui extras de cont, lunar, la soldul final adăugându-se
cohtravaloarea diferenței din suma datorată, precum și dobânda pentru sumele neachitate integral
până la data scadentă, penalizări pentru plata întârziată și comisioane de depășire de limită.
4.4.3. Sursa de rambursare la creditele pentru persoanele fizice

Deoarece principala sursa de venit a persoanelor fizice este salariul, acesta din urmă este
și principala sursa bănească de rambursare a creditului pentru populație. Pe lângă salariu, alte tipuri
de venituri eligibile luate în considerare de bănci la rambursarea creditelor pentru populație sunt:
- venituri din pensii;
- venituri din chirii;
- venituri din cesiunea drepturilor de autor;
- venituri obținute de navigatori;
- venituri din comisioane din vânzări;
- venituri din dividende;

MANAGEMENT BANCAR
- venituri din dobânzi;

- venituri din activități liberale (medici, avocați, notari publici, arhitecți);
- venituri din transferuri de titluri mobiliare;
- venituri din tichete de masă;
- venituri din diurnă;
- alte venituri acceptate de bănci și dovedite prin acte legale.
Datorită faptului că unele dintre aceste venituri nu sunt neaparat permanente (sau
repetitive), este posibil ca băncile să le ajusteze diminuându-le cu un coeficient de ajustare. De
exemplu, veniturile din chirii, drepturi de autor, veniturile din străinătate sunt luate în calcul la
determinarea venitului disponibil prin înmulțirea coeficientului de ajustare (între 40% și 90%) cu
valoarea acestor venituri.
Ca urmare a faptului că principalul venit al persoanelor fizice este venitul din salarii,
rambursarea creditelor pentru populație se face lunar.
Suma maximă de credit pe care o persoană fizică o poate obține de la bancă este direct
proporțională cu venitul disponibil lunar al debitorului (și codebitorilor, după caz).
Pentru venitul disponibil lunar al debitorului (plus codebitori, după caz), există următoarea
relație:
Venit disponibil lunar = Suma veniturilor nete totale lunare ale debitorului (și
codebitorilor după caz) - Cheltuielile de subzistență pe lună - Alte rate lunare de plătit la alte
credite și/sau leasing
Conform reglementărilor bancare în vigoare, băncile pot stabili individual propriile
niveluri pentru gradul de îndatorare a debitorilor. Gradul de îndatorare reprezintă cât la sută din
venitul disponibil lunar poate să suporte debitorul pe fiecare lună pentru plata ratei la credit. Gradul
de îndatorare (GI) este un raport dintre rata totală lunară de plată a debitorului (RTLP) și venitul
disponibil lunar (VD):
𝑅𝑇𝐿𝑃
GI = x 100
𝑉𝐷
unde:
RTLP = Dobânda lunară de rambursat + Parte din principalul creditului de rambursat +
Eventuale comisioane lunare de plata.
Gradul de îndatorare a debitorului persoana fizică se determină de bancă ca nivel maxim
în funcție de punctajul scoring al debitorului (ratingul de credit al debitorului). Cu cât ratingul de
credit este mai bun, cu atât gradul maxim de îndatorare este mai ridicat și invers.

MANAGEMENT BANCAR
Nivelul acestor cheltuieli de subzistență se determină de la caz la caz pentru fiecare

persoană fizică, în funcție de numărul membrilor de familie. Cheltuielile de subzistență se pot
calcula și pe baza coșului minim de consum al familiei și zonei geografice de reședință a
debitorului. În general, fiecare bancă stabilește un cost fix de cheltuieli de subzistență pe membru
de familie.
Rata totală lunară maximă de plată pentru credit se determină, potrivit relațiilor de mai
sus, prin înmulțirea gradului de îndatorare cu venitul disponibil lunar. GI este mai mic decât 100%,
datorită riscului de rată de dobândă, al riscului de curs de schimb, erori în prognoza venitului
disponibil, dar și a apariției unor cheltuieli neprevăzute pentru debitorul persoană fizică. Exemple
pentru gradul de îndatorare: 45%, 50%, 60% etc.
4.5. CREDITE BANCARE PENTRU PERSOANE JURIDICE NEBANCARE

O companie are trei cicluri de activitate:
- exploatarea;
- investiția;
- finanțarea ce permite obținerea de fonduri bănești necesare desfășurării ciclurilor de
exploatare și investiții ale companiei.
Una dintre modalitățile de finanțare ale companiilor este reprezentată de finanțarea
bancară a celor două tipuri de nevoi de finanțare ale companiilor:
a) nevoi rezultate din ciclul de exploatare (activitate curentă sau pentru capitalul de lucru).
Acestea au un caracter permanent și sunt pe termen scurt. Aceste nevoi de exploatare ale companiei
sunt finanțate prin credite bancare de exploatare (pentru activitatea curentă sau de trezorerie a
companiei), care sunt de regulă cu scadență pe termen scurt;
b) nevoi rezultate din ciclul de investiții și sunt pe termen mediu și lung. În consecință,
aceste nevoi de investiții sunt finanțate prin credite bancare de investiții, care sunt de regulă, pe
termen mediu și lung.
Garanțiile acceptate de bancă pentru creditele acordate companiilor sunt reprezentate de:
- garanții reale imobiliare:
- ipoteca.
- garanții reale mobiliare:
- depozit bancar (cash colateral), certificate de depozit cu dobândă, certificate de depozit
cu discount;

MANAGEMENT BANCAR
- soldul creditor al conturilor curente;

- titlurile la ordin și titlurile nominative;
- acțiunile;
- cesiunea de creanță;
- echipamente, instalații;
- planul de afaceri.
- garanții personale:
- scrisori de garanție bancară;
- avalizarea cambiilor și biletelor la ordin;
- garanții de companie/firmă;
- garanții emise de fonduri de garantare;
- garanții emise de statul român și de autoritățile adrninistratiei publice locale;
- asigurare de risc financiar de neplată.
- alte garanții.
Se recomandă ca o bancă să fixeze anumite criterii de eligibilitate eliminatorii pentru
debitorul persoană juridică, ca de exemplu:
- compania/firma funcționează de minim un an;
- cifra de afaceri este în creștere în ultimul an;
- datele financiare ale firmei/companiei denotă existența profitului net și a capitalurilor
proprii pozitive conform ultimului bilanț;
- firma/compania nu figurează în Centrala Incidentelor de Plăți cu incidente de plata
majore în ultimele 6 luni;
- firma/compania se încadrează în primele 3 categorii de performanță financiară (A, B,
C) stabilite pe baza ratingului său de credit;
- firma/compania nu înregistrează datorii restante la bugetul de stat și/sau bugetul
asigurărilor sociale și de sănătate mai vechi de 30 zile, sau se obligă prin clauză
contractuală să plăteasca integral până la data utilizării creditului;
- niciuna din companiile/firmele din grup nu a înregistrat în ultimele 12 luni mai mult de
3 ori datorii restante de cel mult 15 zile față de bancă la niciunul din creditele acordate și
nici nu a cauzat pierderi băncii.
Neîndeplinirea unuia/unora dintre criteriile de eligibilitate de mai sus atrage dupa sine,
neprimirea creditului solicitat de companie/firmă de la bancă.

MANAGEMENT BANCAR
4.5.1. Criterii de comparație a creditelor solicitate băncilor de companii și firme

Există următoarele criterii de comparație a creditelor solicitate băncilor de companii și
firme, din punctul de vedere al acestora din urmă:
- cifra de afaceri minima; de regulă, se specifică de către bănci o limită minimă a cifrei
de afaceri a companiilor debitoare. Astfel, posibila companie debitoare este condiționată
de bancă la solicitarea creditului;
- avansul sau procentul de contribuție proprie la valoarea investiției (de exemplu: de la
0% până la 20-25%);
- garanțiile, acoperă în general pana la 100-120% din valoarea creditului și a dobânzii
cumulate aferente;
- valoarea maximă a creditului acordat de bancă clientului debitor, stabilit de regulă în
funcție de fluxul monetar (cash-flow-ul) acestuia;
- rata dobânzii, variază în funcție de client, riscul afacerii, de indicatorii de performanță
financiară. O modalitate de fixare a ratei dobânzii pentru debitorul companie este
următoarea:
Rata dobânzii din contractul de credit = EURIBOR (pentru euro) sau ROBOR (pentru lei)
sau LIBOR (pentru dolarul american, francul elvețian sau yenul japonez) + o marjă de risc de
credit a debitorului (unu până la opt puncte procentuale). În general, pentru companiile mari, marja
de risc de credit este mai redusă decât pentru companiile și firmele mici, care sunt percepute ca
fiind mai riscante;
- perioada de grație (perioada de timp în care nu se plătesc dobânda și/sau comisioanele
și/sau partea din principal): de la zero până la doi ani. Creditele pentru proiectele mari de
investiții au de regulă perioadă de grație mai mare;
- maturitatea inițială a creditelor. Scadențele maxime (duratele inițiale maxime) sunt
stabilite de bancă pe baza strategiei adoptate în domeniul creditării și în funcție de
activitățile economice creditate și posibilitățile de rambursare ale debitorilor;
- flexibilitatea, rapiditatea, receptivitatea relațiilor bancă-client.
4.5.2. Tipuri de credite bancare pentru activitatea de exploatare a agentului economic
În funcție de criteriul amintit mai sus avem:

MANAGEMENT BANCAR
A) Linia de credit
Se acordă pentru cheltuieli cu activitatea curentă, de exploatare a agentului economic (nu
pentru investiții). Banca fixează limita maximă a creditului. Maturitatea (sau scadența creditului)
poate fi de la un an până la cinci ani. Agentul economic trebuie să ramburseze toată suma de credit
tras din limită și dobânda acumulată până la expirarea scadenței creditului.
Linia de credit are perioadă de utilizare de maxim un an de zile (de regulă). În perioada
de utilizare, clientul trage banii din limita maximă a creditului, oricând dorește, neregulat din punct
de vedere al frecvenței. Clientul trage banii cand vrea, în perioada de utilizare și rambursează banii
când vrea până la scadență. Dacă banii trași (inclusiv dobânda acumulată) nu sunt depuși toți la
scadență, se trec la restanțe.
Derularea liniei de credit se face pe contul curent al clientului. După expirarea perioadei
de utilizare de un an (perioada de utilizare poate fi mai mică de un an, de exemplu 6 luni), clientul
nu mai poate să tragă niciun ban din credit - pentru că a expirat perioada de utilizare, chiar dacă a
tras mai puțin decât limita maximă stabilită de bancă disponibilă de tras. Dacă după un an, clientul
vrea să tragă mai mult și deja a cheltuit toată suma din limita maximă a creditului, clientul nu mai
poate să tragă mai mult decât dacă i se majorează limita maximă. Linia de credit funcționează în
sistem revolving = banii primiți și rambursați de client sunt utilizați mai apoi ca un credit.
Revolving = ceea ce clientul rambursează, poate utiliza.
De exemplu, limita este de 10.000, clientul a tras 8.000, rambursează 2.000, rezultă că
mai are acum de tras din credit 6.000 (10.000 - 8.000 + 2.000 - dobânda calculată). Dobânda se
capitalizează (se adaugă la soldul creditului tras). Practic, cu cât trece mai mult timp și clientul nu
trage nimic din limita maximă, el are mai puțin de tras din credit.
Rambursarea creditului: nu este o regulă de rambursare din punct de vedere al frecvenței
de timp, poate aduce banii când vrea în decursul maturității de 5 ani.
Limita maximă la linia de credit este mai mare decât la descoperitul de cont.
Rata dobânzii este variabilă, o modalitate de stabilire a acesteia fiind următoarea:
ROBOR overnight + marja de risc de credit.
B) Descoperitul de cont (overdraft)
Se acordă pentru activitatea curentă. Perioada de utilizare și scadența sunt egale. În
general, scadența este de maximum un an. Overdraftul are revolving pentru toată perioada de
utilizare și scadența (clientul pune bani și scoate bani). Dobânda se capitalizează și la overdraft.
Se derulează și descoperitul de cont pe cont curent.

MANAGEMENT BANCAR
Suma creditului este mai mică la descoperit de cont decât la linia de credit. Nu există
regularitate la tragerea și rambursarea banilor. Nu există rate de credit fixate. Și aici dobânda este
calculată zilnic de bănci și capitalizată, de regulă lunar. Dacă se depășeste limita maximă numai
cu dobânda calculată, atunci este penalizat clientul.
Rata dobânzii este variabilă = ROBOR overnight + marja de risc de credit.
Rata dobânzii la overdraft este mai mare decât la linia de credit.
Dacă un client are două linii de credit diferite și un descoperit de cont pe lei, trebuie să
aibă trei conturi curente diferite.
În conditiile în care acest client mai are un depozit la termen în plus, trebuie să aibă patru
conturi curente în aceeași monedă.
C) Scontarea cambiilor și/sau biletelor la ordin
Scontarea cambiilor și/sau biletelor la ordin reprezintă un credit pe termen scurt ce se
acordă de bănci clienților companii care sunt posesorii legali (beneficiari) ai unor efecte de comerț
(cambii, bilete la ordin) și doresc încasarea înainte de scadență a sumei înscrise pe acestea și este
destinată finanțării activității curente (plăți de furnizori, impozite, salarii, taxe, rambursări ale altor
rate de credite) în funcție de necesitățile clientului. Scontarea titlurilor de credit permite fluidizarea
plăților, generând continuitate în desfășurarea activității curente. Prin scontare, creditul comercial
(mijlocit prin emiterea cambiillor și/sau biletelor la ordin) se transformă în credit bancar.
Valoarea creditului = valoarea nominală a - scontul – comisionul de gestiune
acordat prin scontare cambiilor/biletelor
la ordin scontate
Scontul = Dobânda pe termen scurt

= valoarea nominală x rata dobânzii x perioada de timp în fracțiuni
a cambiilor de scontare de an de la scontare până
la scadență
Operațiunea de scontare se realizează pe baza unui contract de scont sau a unui acord-
cadru de scont cu valabilitate, în general, de până la maxim 12 luni.
În general, băncile impun mai multe condiții companiilor posesoare de efecte de comerț
care doresc scontarea acestora. Astfel, se acceptă la scontare cambia/bilete la ordin care
îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:
- solicitantul este beneficiarul cambiilor/biletelor la ordin prezentate la scont, cu condiția
ca aceste titluri să nu se afle într-un șir de giruri;

MANAGEMENT BANCAR
- trasul/emitentul efectului de comerț trebuie să fie de regulă client al băncii ce realizează

scontarea, iar în cazul în care acesta este client al altei societăți bancare din țară sau din
străinatate, titlul trebuie să fie avalizat pentru întreaga sumă care apare pe acesta de o
bancă agreată de banca ce realizează scontarea;
- în cazul în care emitentul/trasul este clientul băncii, el trebuie să nu figureze la Centrala
Incidentelor de Plăți cu incidente de plăți majore pe o perioadă anterioară de minim un
an;
- efectele de comerț nu sunt declarate la Centrala Incidentelor de Plăți ca fiind pierdute,
furate, distruse sau anulate;
- emiterea titlurilor de credit .prezentate la scontare trebuie să aibă la bază tranzacții
comerciale concretizate în documente contractuale și documente justificative, care să
ateste efectuarea prestației plătibilă prin cambie/bilet la ordin.
D) Factoringul
Reprezintă un contract încheiat între o parte (denumită aderent), furnizoare de mărfuri
sau prestatoare de servicii și o societate bancară sau o instituție financiară specializată (denumită
factor), prin care aceasta din urmă asigura finanțarea, urmărirea creanțelor și prezervarea contra
riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare, creanțele născute din
vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți. Factoringul este un produs bancar des
utilizat de întreprinderile mici și mijlocii.
Utilizarea factoringului are un impact imediat asupra cash-flow-ului clientului,
transformând încasările la termen în încasări la vedere. Factoringul permite dezvoltarea afacerii
fără imobilizarea activelor societății debitoare în garanții materiale și, în egală măsură, un
management eficient al creanțelor.
Factoringul are următoarele caracteristici:
- reprezintă un pachet complex de servicii care asigură:
- finanțarea pe baza facturilor provenite din livrări de mărfuri, executări de lucrări și
prestări de servicii;
- administrarea creanțelor;
- se acordă finanțare in lei si/sau valuta pentru creantele comerciale pe care c1ientulle
detine din diverse contracte comerciale in lei si/sau valuta;
- de regulă, banca fixează un nivel maxim al finanțării la momentul inițial al preluării
facturilor de la aderent (de exemplu, 80-90% din contravaloarea facturilor în momentul

MANAGEMENT BANCAR
cumpărării creanțelor de către bancă), diferența de 20-10% din facturi urmând a fi platită
de banca aderentului la încasarea facturilor de către factor de la debitorul aderentului;
- perioada de finanțare este pe termen scurt (de exemplu 180 de zile de la data emiterii
facturilor);
- se adresează: agenților economici, producători, comercianți de bunuri sau prestatori de
servicii la care probabilitatea apariției unui litigiu legat de produsele/serviciile supuse
factoringului este redusă. Nu se pretează derulării prin factoring produsele care necesită
grad mare de finisare, produsele unicat, o piață de desfacere extrem de restrânsă, precum
și activitatea de construcții;
- sunt necesare mai multe condiții pentru derularea factoringului:
- produsele/serviciile facturate trebuie să fie livrate/prestate efectiv către clienți; ---
- facturile să nu fie cesionate în favoarea altor datorii/obligații;
- scadența facturilor să nu depașească termenul fixat de bancă (de exemplu 180 de
zile de la emitere);
- dacă încasările din contractele propuse a fi derulate prin factoring au fost cesionate
băncii în baza unor contracte de credit de producție/investiții, finanțarea prin
factoring poate fi acordată numai dacă sumele respective rambursează creditul
acordat anterior.
Factoringul are în felul acesta următoarele avantaje pentru aderent:
- plata imediată a facturilor, în ziua prezentării facturilor la unitatea bancară teritorială,
după aprobarea tranzacțiilor și semnarea Acordului-cadru de factoring;
- plata creanțelor înainte de scadență, încasarea "la termen" transformându-se în încasare
"la vedere";
- acces la lichidități într-un timp mult mai scurt decât în cazul unui credit, obținându-se
astfel o îmbunătățire a cash-flow-ului;
- flexibilitate în utilizarea fondurilor obținute prin finanțare, în funcție de necesitățile
imediate, nefiind necesară justificarea destinației plăților;
- finanțare fără garanții materiale:
- consultanță gratuită de specialitate din partea reprezentanților băncii la întocmirea
documentației necesare obținerii finanțării;
- flexibilitate în negocierea costurilor;
- documentație redusă pentru obținerea finanțării prin factoring față de cea pentru
acordarea unui credit obișnuit.

MANAGEMENT BANCAR
4.5.3. Creditele pentru activitatea de investiții

Creditele de investiții se acordă pe termen mediu ți lung (maturitatea de 1-5 ani sau mai
mult), fiind destinate susținerii nevoilor de dezvoltare/extindere a afacerii persoanei juridice.
De regulă, este necesară contribuția clientului la proiectul de investiții (de exemplu: 20%,
25% din costul total al proiectului de investiții). Tragerea creditului se poate realiza într-o singură
tranșă sau în mai multe pe o perioadă de 6 luni sau un an care se intinde de la încheierea
contractului de credit.
Rambursarea se poate realiza fie în rate de rambursat egale, fie în rate de rambursat
descrescătoare, frecvența de rambursare fiind de regulă lunară sau trimestrială, iar graficul de
rambursare se pliază pe activitatea societății debitoare. Se poate acorda o perioadă de grație cu
privire la rambursarea părții din principal, a dobânzii și/sau a comisioanelor bancare.
Creditele destinate acoperirii necesarului de investiții al persoanei juridice reprezintă o
formă complexă în cadrul procesului de creditare a companiei. Acordarea creditelor de investiții
trebuie să aibă la bază previziuni financiare întocmite de compania beneficiară a creditului și
trebuie să fie verificate de bancă, care să justifice necesitatea contractării creditului, precum și a
surselor de rambursare ale acestuia.
În general, această categorie de credite cornportă un risc mai ridicat comparativ cu
creditele acordate pe termen scurt pentru activitatea de exploatare dat fiind scadența inițială mare
a acestora, în această perioadă putând apărea diverși factori interni și externi, care pot afecta
activitatea companiei și care, la momentul acordării creditului de investiție sunt mai greu de
cuantificat. De aceea, în general, băncile stabilesc dobânzi și comisioane mai mari decât în cazul
creditelor acordate pe termen scurt.

1. Definiți creditul bancar.
2. Clasificați creditul bancar.
3. Dobânda, principalul cost al creditului bancar.
3. Restructurarea creditelor bancare – succintă expunere.
3. Tipuri de credite bancare pentru populație.
4. Prezentați creditele bancare pentru activitatea de exploatare a agentului economic.
5. Creditul pentru activitatea de investiții: caracteristici.

MANAGEMENT BANCAR

1. Evidențiați care dintre noțiunile enumerate mai jos nu exprimă un criteriu de clasificare a
creditelor bancare:
a) destinatari;
b) rata dobânzii;
c) maturitate inițială;
d) garanții aduse;
e) moneda de acordare a creditului.
2. Identificați enunțul care nu reprezintă o formă a creditului bancar:

a) linia de credit;
b) descoperitul de cont;
c) scontarea cambiilor și/sau biletelor la ordin;
d) factoringul;
e) leasingul.
3. ROBOR este:
a) rata dobânzii pentru depozitele interbancare în lei;
b) rata dobânzii la depozitele la termen;
c) rata dobânzii contului escrow;
d) rata dobânzii la creditul imobiliar-ipotecar;
e) rata dobânzii liniei de credit.
4.8. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE
4. Ionescu, L., (1996), Băncile și operațiunile bancare, Editura Economică, București

MANAGEMENT BANCAR
5. Mihai, I., (2003), Tehnica și managementul operațiunilorr bancare, Editura Expert, București
8. www.banknews.ro
9. www.bizwords.ro
10. www.bnr.ro
11. www.efinance.ro
13. www.zf.ro

MANAGEMENT BANCAR

ANALIZA FINANCIARĂ
A UNEI INSTITUȚII DE CREDIT

- să cunoașteți structura bilanțului bancar al unei instituții de credit;
- să comparați operațiunile pasive cu cele active;
- să explicați structura contului de profit și pierdere bancar la o instituție de credit;
- să evidenţiaţi principalele tipuri de venituri;
- să evidențiați principalele tipuri de cheltuieli;
- să prezentaţi regulile contabile de evaluare a elementelor din situațiile financiare ale unei bănci;
- să explice semnificația noțiunii de eficiență bancară;
- să definească rata de rentabilitate financiară;
- să definească rata de rentabilitate economică;
- să explice și să compare indicatorii Rpn, UA, EP.

5.1. Bilanțul bancar al unei instituțiii de credit
5.1.1. Operațiunile pasive
5.1.2. Operațiunile active
5.2. Contul de profit și pierdere bancar la o instituție de credit
5.2.1. Venituri totale
5.2.2. Cheltuieli totale
5.3. Reguli contabile de evaluare a elementelor din situațiile financiare ale instituției de credit
5.4. Indicatori de eficiență bancară

MANAGEMENT BANCAR
5.1. STRUCTURA BILANȚULUI BANCAR AL UNEI INSTITUȚIII DE

CREDIT
Din punctul de vedere al structurii bilanțului unei bănci, există două mari categorii de
posturi bilanțiere:
1) operațiuni pasive sau de constituire a resurselor;
2) operațiuni active sau de utilizare (plasare) a resurselor.
Activ total = Pasiv total
5.1.1. Operațiunile pasive

Băncile obțin resurse prin două modalități:
- datoriile față de alte entități;
- capitalul propriu.
Datoriile unei bănci sunt reprezentate de:
a) Datorii ale acestei bănci față de alte instituții de credit, fiind reprezentate de:
- contul de corespondent (sau cont curent) deschis de o altă instituție de credit la această
bancă și având sold creditor;
- depozite la vedere și la termen plasate de alte bănci la această bancă pe piața monetară
interbancară - inclusiv depozite colaterale (sau garanție);
- credite obținute de către această bancă de la banca centrală;
- împrumuturi sau credite obținute de această bancă de la alte bănci din țară sau din
străinatate.
b) Datorii ale acestei bănci privind clientela nebancară
Se includ aici, în principal, produsele de economisire oferite de o bancă populației și
persoanelor juridice. Acestea sunt:
- contul curent al clientelei nebancare cu sold creditor - inclusiv cardurile bancare de debit
oferite clienților nebancari se regăsesc aici;
- depozite la vedere ale clientelei nebancare;
- depozite la termen ale clientelei nebancare - inclusiv depozite colaterale (sau garanție);
- conturi de economii ale clientelei nebancare.
c) Datorii constituite prin titluri emise de către această bancă și achiziționate de alte
entități.
Aceste datorii ale băncii apar, în principal, prin obligațiuni emise de bancă și prin
certificate de depozit emise de bancă și achiziționate de clientela nebancară.

MANAGEMENT BANCAR
d) Instrumente financiare derivate de datorie

Valoarea netă negativă a instrumentelor financiare derivate este recunoscută în pasiv
ca o datorie către bancă;
e) Datoria cu impozitul pe profit;
f) Datorii subordonate
Sunt împrumuturile subordonate și titlurile emise de bancă pe durata nedeterminată
prin care banca obține resurse. Aceste elemente au un rang secundar în comparație cu
celelalte datorii ale băncii (se rambursează ultimele) și pot fi utilizate de bancă pentru
acoperirea eventualelor pierderi.
g) Alte datorii
Formate din: creditori diverși ai băncii, alte sume datorate la bugetul statului,
bugetele locale și fondurile speciale, contribuții la asigurări sociale și protecție socială,
decontări intrabancare, venituri înregistrate în avans, sume datorate angajaților, dividend
de plată, provizioane pentru riscuri și cheltuieli (pentru pensii și obligații similare, pentru
impozite, alte provizioane), datorii atașate privind clientela bancară și nebancară (adică
dobânzi de plătit care au fost înregistrate pe cheltuieli cu dobânzile și care nu au fost
efectiv plătite), alte datorii.
Capitalul propriu la o bancă are următoarea componență:
a) capitalul social - aportul acționarilor (număr de acțiuni x valoarea nominală);
b) prime legate de capital (de emisiune, de fuziune, de absorbție etc.);
c) rezerve constituite din profit (de exemplu: rezerve legale, statutare, pentru riscuri
bancare, alte rezerve);
d) rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale și rezerve din reevaluarea activelor
financiare disponibile pentru vânzare;
e) rezultatul reportat pozitiv;
f) rezultatul net al exercițiului financiar curent (sau profitul net).
Banca poate repartiza profitul net pe următoarele destinații:
- rezerve legale;
- rezerve statutare;
- rezerve pentru riscuri bancare;
- alte rezerve;
- dividende;

MANAGEMENT BANCAR
- acoperirea pierderii contabile din anii precedenți;

- alte repartizări.
Pe lângă conceptul de capital propriu folosit în analiza financiară, exista un alt concept
al capitalului bancar folosit în analiza riscurilor bancare - fondurile proprii.
În scop prudential, instituțiile de credit trebuie să constituie fonduri proprii pentru
acoperirea pierderilor neașteptate la urmaăoarele riscuri bancare:
- riscul de credit;
- riscurile de piață (de curs de schimb, de rată a dobânzii, riscurile prețurile acțiunilor și
mărfurilor);
- riscul operațional.
Potrivit reglementărilor BNR, fondurile proprii la instituțiile de credit din România sunt
constituite din:
1) fonduri proprii de nivel I;
2) fonduri proprii de nivel II.
Fondurile proprii de nivel I sunt formate din:
a) capitalul social al instituției de credit;
b) prime legate de capital;
c) rezerve (legale, statutare, pentru riscuri bancare etc.) constituite din profit;
d) rezultatul reportat pozitiv;
e) rezultatul net al exercițiului financiar curent reprezentând profit.
Pentru determinarea fondurilor proprii de nivel I, instituțiile de credit deduc (le întâlnim
în calcule cu semnul ,,-") următoarele elemente:
- valoarea acțiunilor proprii deținute de instituția de credit;
- valoarea imobilizărilor necorporale;
- rezultatul reportat negativ;
- rezultatul net al exercițiului financiar curent reprezentând pierdere.
Fondurile proprii de nivel II sunt formate din:
a) fonduri proprii de nivel II de bază;
b) fonduri proprii de nivel II suplimentar.
Fondurile proprii de nivel II de bază au următoarele principale componente:
- rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale;
- titluri emise de bancă pe durata nedeterminată prin care banca obține resurse de la alte
entități.

MANAGEMENT BANCAR
Fondurile proprii de nivel II suplimentar au următoarele componente:

- împrumuturi subordonate obținute de bancă de la alte entități;
- valoarea acțiunilor preferențiale cumulative emise de bancă pe durată nedeterminată.
Pentru determinarea fondurilor proprii se fac, în principal, următoarele două ajustări:
1) fondurile proprii de nivel II se iau în calcul la determinarea fondurilor proprii în
proporție de maxim 100% din fondurile proprii de nivel I;
2) fondurile proprii de nivel II suplimentar se iau în calcul la determinarea fondurilor
proprii în proporție de maxim 50% din fondurile proprii de nivel I.
Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participațiile băncii la alte entități financiare
asociate și neconsolidate (aceste entități fac parte din grupul financiar din care face parte banca în
cauză, fiind numite entități afiliate cu banca în cauză).
5.1.2. Operațiunile active

Băncile realizează pe partea de activ următoarele plasamente:
a) Disponibilități în casierie și disponibilități la banca centrală.
Se includ aici numerarul din casieriile băncii (bancnote și monede românești și străine,
inclusiv cele din ATM-uri), cecuri de călătorie cumpărate și neremise spre încasare
emitenților și plasamentele realizate la banca centrală (prin depozite plasate și rezerva
minimă obligatorie).
b) Creanțe asupra instituțiilor de credit.
Se includ aici:
- depozite la vedere și la termen plasate de această bancă la alte bănci (sunt considerate
ca fiind la vedere, numai sumele care pot fi retrase în orice moment fără preaviz sau
sumele pentru care s-a convenit o scadență sau un preaviz de 24 ore sau de o zi bancară);
- credite (împrumuturi) acordate de această bancă altor bănci;
- conturi de corespondent (sau cont curent) deschise de această bancă la alte bănci având
disponibilități bănești în ele;
- depozite colaterale (sau depozite garanție) ale altor instituții de credit;
- credite de recuperat de la alte bănci.
c) Active financiare disponibile pentru vânzare
Se includ aici următoarele elemente:

MANAGEMENT BANCAR
- titluri de stat deținute de bancă formate din obligațiuni de stat și certificate de trezorerie.
Titlurile de stat pot fi gajate pentru obținerea de împrumuturi de refinanțare de la banca
centrală;
- participații sub formă de acțiuni deținute. Participațiile sunt reprezentate de acțiuni și
alte titluri cu venit variabil deținute de bancă, altele decât acțiunile deținute la filiale, dar
care conferă băncii posesoare o influență semnificativă (dreptul de a participa direct sau
indirect la luarea deciziilor de politică financiară și operațională a societății, fără deținerea
unui control exclusiv sau comun asupra acesteia) la deciziile stabilite în Adunarea
Generală a Acționarilor a entității la care banca deține aceste acțiuni.
În general, procentul de dețineri de acțiuni și alte titluri cu venit variabil care conferă o
influență semnificativă este de 10-50%.
- alte titluri de valoare (de exemplu: unități de fonduri deschise de investiții, obligațiuni
și alte titluri de valoare cu venit fix emise de alte entități, cum ar fi: instituții de credit,
alte societăți comerciale).
d) Instrumente financiare derivate de creanță și titluri de tranzacție
În activ, valoarea instrumentelor financiare derivate (swap-uri pe curs de schimb și rata
dobânzii, forward-uri pe curs de schimb, opțiuni pe curs de schimb) este valoarea lor netă
pozitivă.
e) Creanțe ale acestei bănci față de clientela nebancară
Se includ aici toate tipurile de credite/împrumuturi acordate de bancă populației și
persoanelor juridice, inclusiv conturile curente ale clientelei nebancare cu solduri
debitoare (overdraft sau descoperit de cont), creditele restante și îndoielnice, creanțele
comerciale, titlurile primite în pensiune. Toate aceste creanțe sunt recunoscute în bilanț
în momentul când sunt puse la dispoziția clienților debitori, de asemenea, creanțele asupra
clientelei nebancare sunt prezentate în bilanț la valoarea netă de ajustările pentru
depreciere și pierderile sau câștigurile din cursul de schimb.
f) Investiții în asociați și filiale
Investițiile în asociați sunt participațiile deținute de bancă (acțiuni în procent mai mic
decât 50% din capitalul social al emitentului) la capitalul social al unor entități de regulă
financiare. O filială (sau subsidiară a băncii) este o întreprindere asupra căreia banca
exercită controlul.
Controlul se presupune că există atunci când banca deține în mod direct sau indirect mai

MANAGEMENT BANCAR
mult de 50% din acțiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi. De multe ori, investițiile
în asociați și filiale sunt reprezentate de deținerea de acțiuni la diversele societăți
financiare (de leasing, fonduri de pensii, asigurări, societăți de brokeraj financiar etc.)
care fac parte dintr-un grup financiar în care este inclusă și banca.
Exemple de filiale ale BRD: BRD Sogelease IFN SA, BRD Corporate Finance SA, BRD
Securities SA, BRD Asset Management SAI SA.
g) Imobilizari corporale
Reprezintă active care: sunt deținute de instituția de credit pentru a fi utilizate în prestarea
de servicii, în scopuri administrative sau pentru a fi închiriate terților și sunt utilizate pe
parcursul unei perioade mai mari de un an. Se includ aici următoarele elemente: terenurile
și clădirile, investițiile imobiliare, echipamentele informatice și de birou, materialele,
imobilizările corporale în curs.
h) Imobilizări necorporale
Reprezintă active identificabile nemonetare, fără suport material și cuprind fondul
comercial (un surplus al costului de achiziție peste partea sa în valoarea justă a activelor
și datoriilor identificabile, achiziționate în urma unei achiziții de întreprinderi, la data
tranzacției), cheltuieli de constituire, cercetare-dezvoltare, licențe, brevete, soft
informatic, avansuri pentru imobilizări necorporale și imobilizări necorporale în curs.
i) Alte active
Se includ aici: creanțe atașate (dobânzi de încasat care au fost înregistrate pe venituri din
dobânzi, dar care nu au fost efectiv încasate) creditelor acordate și depozitelor plasate,
creanțe restante și îndoielnice, cheltuieli în avans, debitori diverși, stocuri și asimilate
acestora, din care se scad provizioanele aferente acestor active, rezultând alte active ca
valoare netă, în condițiile în care provizioanele pentru deprecierea activelor sunt conturi
de pasiv.
5.2. STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE BANCAR LA O

INSTITUȚIE DE CREDIT
Ca și în cazul oricărei organizații ce își desfășoară activitatea pe teritoriul României,
contul de profit și pierdere bancar al unei instituții de credit cuprinde în structura sa venituri și
cheltuieli.

MANAGEMENT BANCAR
5.2.1. Veniturile totale ale unei bănci

Sunt formate din:
- venituri curente;
- venituri extraordinare.
Veniturile din activitatea curentă ale unei bănci sunt reprezentate de suma următoarelor
elemente:
1) dobânzi de primit și venituri asimilate acestora
Se includ aici veniturile din dobânzi aferente tuturor elementelor de activ care aduc
dobânzi băncii: venituri din depozite plasate, credite acordate, obligațiuni și alte titluri de
valoare cu venit fix, dar și venituri asimilate dobânzilor aferente operațiunilor în afara
bilanțului și operațiunilor cu instrumente financiare derivate. Veniturile din dobânzi dețin,
în general, cea mai mare pondere în total venituri ale unei bănci comerciale;
2) venituri privind titlurile
Se includ aici venituri din dividende din acțiuni și alte titluri cu venit variabil, participații,
asociați și filiale;
3) venituri din comisioane bancare
Tendința acestora este de creștere în prezent. Veniturile din comisioane bancare sunt
compuse din venituri din comisioane aferente operațiunilor cu clientelă nebancară, din
operațiuni de trezorerie și interbancare, aferente prestațiilor de servicii financiare, din
operațiuni cu titluri și cu instrumente financiare derivate;
4) profit net din operațiuni financiare
Acest element cuprinde: venitul net (venituri - cheltuieli) pozitiv din diferențe de curs
valutar, venitul net pozitiv din operațiuni cu titluri (în principal titluri de tranzacție),
venitul net pozitiv din operațiuni cu instrumente financiare derivate;
5) alte venituri din exploatare
Cuprind următoarele elemente: venituri din operațiuni de intermediere în domeniul
asigurărilor, venituri din cedarea și casarea imobilizărilor corporale, venituri din servicii
prestate clienților, diferențe de preț aferente contractelor de leasing, venituri din
reevaluarea imobilizărilor corporale, venituri din chirii, venituri din comisioane aferente
serviciilor financiare leasing, venituri din despăgubiri, amenzi, penalități, venituri
obținute în calitate de agent de marketing, alte venituri din exploatare;

MANAGEMENT BANCAR
6) reluări din corecții asupra creanțelor

Se includ aici toate categoriile de venituri rezultate din anularea/regularizarea
cheltuielilor făcute anterior cu: provizioane pentru creanțe din operațiuni interbancare,
provizioane pentru creanțe din operațiuni cu clientelă nebancară, provizioane pentru
deprecierea stocurilor, provizioane pentru creanțe restante și îndoielnice, provizioane
pentru riscuri și cheltuieli, pierderi din creanțe nerecuperabile acoperite cu provizioane.
Veniturile de la subpunctele 1-5 formează venitul operațional al băncii.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când are loc o creștere a
beneficiilor economice viitoare, altele decât cele provenind din contribuții ale acționarilor, aferente
creșterii unui activ sau diminuării unei datorii, iar aceasta creștere poate fi evaluată credibil.
5.2.2. Cheltuielile totale ale unei bănci

Sunt compuse din:
- cheltuieli curente;
- cheltuieli extraordinare sau nerepetitive.
Cheltuielile din activitatea curentă ale unei bănci sunt reprezentate de suma următoarelor
elemente:
1) dobânzi de plătit și cheltuieli asimilate acestora
Se includ aici cheltuielile din dobânzi aferente tuturor elementelor de datorie pentru care
banca trebuie să plăteasca dobânzi clienților: cheltuieli cu dobânzile aferente depozitelor
atrase, credite obținute de bancă, obligațiuni emise de bancă și alte titluri de valoare cu
venit fix emise de bancă, dar și cheltuieli asimilate dobânzilor aferente operațiunilor în
afara bilanțului și operațiunilor cu instrumente financiare derivate.
Cheltuielile cu dobânzile dețin, în general, cea mai mare pondere în total cheltuieli ale
unei instituții de credit;
2) cheltuieli cu comisioanele baneare
Cheltuielile cu comisioane bancare sunt compuse din cheltuieli rezultate din comisioane
aferente operațiunilor cu clientela nebancară, din operațiuni de trezorerie și interbancare,
aferente prestațiilor de servicii financiare, din operațiuni cu titluri și cu instrumente
financiare derivate;

MANAGEMENT BANCAR
3) pierderea netă din operațiuni financiare

Acest element cuprinde venitul net (venituri - cheltuieli) negativ din diferențe de curs
valutar, venitul net negativ din operațiuni cu titluri, venitul net negativ din operațiuni cu
instrumente financiare derivate;
4) cheltuieli administrative generale
Se includ aici următoarele categorii:
- cheltuieli cu personalul (cheltuieli cu salarii și asimilate salariilor; de exemplu:
contribuțiile instituției de credit la asigurările sociale)
- alte cheltuieli administrative sau de funcționare ale băncii.
Categoria alte cheltuieli administrative conține următoarele tipuri de cheltuieli
administrative: cu redevențe, cu întreținere și utilități, cu materiale, poștale și taxe
de telecomunicații, cu paza, cu reclama și protocolul, cu alte lucrări și servicii
fumizate de terți, consultanță, cu întreținerea programelor informatice și accesul la
date, cu deplasări, detașări și transferări, cu prime de asigurare;
5) alte cheltuieli de exploatare
Se includ aici următoarele elemente: pierderi din cedarea și casarea imobilizărilor
corporale, cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cheltuieli privind
contribuția la fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, cheltuieli cu diferențe
de preț aferente contractelor de leasing, comisioane și dobânzi anulate, cheltuieli cu
sponsorizarea, alte cheltuieli de exploatare;
6) corecții asupra valorii imobilizărilor necorporale și corporale
Se includ aici cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale + cheltuieli
cu provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale - venituri din
provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale;
7) corecții asupra creanțelor
Se includ aiei: cheltuieli cu provizioane pentru creanțe din operațiuni interbancare,
cheltuieli cu provizioane pentru creanțe din operațiuni cu clientela nebancară, cheltuieli
cu provizioane pentru deprecierea stocurilor, cheltuieli cu provizioane pentru deprecierea
titlurilor deținute, cheltuieli cu provizioane pentru creanțe restante și îndoielnice,
cheltuieli pentru provizioane pentru riscuri și cheltuieli.
Cheltuielile de la subpunctele 1-6 formează cheltuiala operaționala a băncii.

MANAGEMENT BANCAR
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când a avut loc o
reducere a beneficiilor economice viitoare, aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii,
iar aceasta reducere poate fi evaluată credibil.
În contul de profit și pierdere, băncile detaliază costul net al riscului = cheltuiala netă cu
provizioanele pentru deprecierea creditelor + venituri din recuperare de creanțe scoase în afara
bilanțului + pierderi din creanțe nerecuperabile.
Conform Legii impozitului pe profit, există următoarele relații:
Profit impozabil = Venituri totale –
- Venituri neimpozabile –
- Cheltuieli totale +
+ Cheltuieli nedeductibile
Cheltuieli deductibile fiscal = Cheltuieli totale - Cheltuieli nedeductibile
Profit impozabil = Venituri impozabile - Cheltuieli deductibile
La nivelul unei bănci, există diferite tipuri de venituri neimpozabile (sau deduceri) ca de
exemplu: fondul pentru riscuri bancare generale; dividende primite de la altă persoană juridică
română sau străină; rezerva legală; alte venituri neimpozabile.
De asemenea, la nivelul unei bănci, există cheltuielile nedeductibile, ca de exemplu:
cheltuiala cu impozitul pe profit; impozitul pe venitul din străinatate; amenzi, majorări de
întârziere, majorări și penalizări plătite sau datorate autorităților române sau străine; confiscări de
bunuri și valori; cheltuieli de sponsorizare și sume utilizate pentru constituire sau majorarea
provizioanelor peste limitele prevăzute de lege.
Profit contabil = Venituri totale - Cheltuieli totale
Profitul contabil este profitul brut.
Cheltuiala cu Impozit pe profit = Profit impozabil x Cota de impozit pe profit
Cheltuiala cu impozitul pe profit este cheltuiala nedeductibilă fiscal.
Profit net = Profit contabil - Cheltuiala cu Impozit pe profit
Astfel:
Profit net = Venituri totale - Cheltuieli totale - Cheltuiala cu Impozit pe profit.
Există multiple decizii de creștere a profitului bancar pe care o bancă le poate lua:
1) creșterea ratelor de dobândă la creditele acordate de bancă clienților, dar nu la un
nivel mai mare decat media sistemului bancar - efectul putând să fie advers în această
situație;

MANAGEMENT BANCAR
2) reducerea ratelor de dobândă la depozitele atrase, dar nu la un nivel mai redus decât
media sistemului bancar - efectul putând să fie advers în această situație;
3) diversificarea ofertei de produse și servicii bancare - mai ales în cazul băncilor mari;
la cele mici, se recomandă specializarea pe nișe de piață;
4) creșterea volumului de produse și servicii bancare la prețuri relativ mai reduse
decât media sistemului bancar;
5) atragerea de noi clienți - inclusiv prin extinderea rețelei teritoriale;
6) gestiunea eficientă a riscurilor bancare (riscurile de credit, operațional, de
lichiditate, de piață etc.) pentru a nu se genera o scădere amplă a profitului bancar în
momentul când aceste riscuri se materializează; de exemplu: creșterea provizioanelor
specifice de risc de credit (sau provizioane de depreciere a creditelor) generează reducerea
profitului bancar;
7) creșterea comisioanelor bancare;
8) oferta băncii de produse și servicii bancare să includă canale alternative de
produse și servicii bancare (ca de exemplu: internet banking, alo-banking, servicii de
plata de facturi Direct Debit și Standing Order);
9) personal bancar bine pregatit;
10) flexibilitatea relației bancă-client și dialogul bancă-client;
11) stimularea personalului care aduce clienți noi în bancă prin unele bonusuri
salariale;
12) reducerea cheltuielilor administrative generale, dar nu mai jos decât media
sistemului bancar (din punct de vedere al nivelului mediu de cheltuială administrativă
generală pe salariat);
13) combinarea eficientă a activității de vânzări cu analiza de risc și analiza
macroeconomică;
14) monitorizarea controalelor și a implementării normelor și procedurilor interne.
5.3. REGULI CONTABILE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN

SITUAȚIILE FINANCIARE ALE INSTITUȚIEI DE CREDIT
Există următoarele reguli contabile de evaluare pentru principalele elemente din situațiile
financiare ale unei bănci:
- cheltuielile și veniturile băncii se înregistrează lunar, indiferent dacă sunt sau nu plătite,
respectiv încasate;

MANAGEMENT BANCAR
- creanțele atașate (adica dobânzile de încasat) și datoriile atașate (adică dobânzile de

plătit) se înregistrează în contabilitate lunar având contraparte un cont de venituri din
dobânzi, respectiv de cheltuieli din dobânzi. La încasarea sau plata, după caz a dobânzilor,
are loc diminuarea soldului acestor creanțe, respectiv datoriile atașate;
- creanțele băncii reprezentate de credite acordate și depozitele plasate sunt înregistrate
în momentul în care se acordă efectiv clienților (banca transferă banii în contul curent al
clienților) și nu în momentul semnării contractului (atunci are loc creșterea
angajamentului din afara bilanțului).
Pentru ajustarile de depreciere ale creanțelor băncii se constituie provizioane pentru
depreciere (care sunt considerate cu semnul ,,-" pe activul bilanțului băncii). Constituirea
acestor provizioane este prevazută în reglementările bancare și se realizează la sfârșitul
fiecărei luni.
La creditele neperformante (cu întârzieri la plata ratelor) se verifică în ce masură este
necesară înregistrarea unui provizion pentru depreciere în contu1 de profit și pierdere.
Astfel, valorarea contabilă a unei creanțe a băncii este redusă la valoarea recuperabilă
estimată prin trecerea pe cheltuieli, folosind un provizion pentru depreciere.
Dacă valoarea deprecierii se diminuează ulterior, ca urmare a unui eveniment care are loc
după momentu1 deprecierii, reluarea provizionului se realizează prin contu1 de profit și
pierdere.
O scoatere în afara bilanțului este efectuată când creanța este considerată nerecuperabilă
în întregime. Scoaterea în extrabilanțier reduce provizioanele stabilite anterior și în
același timp, principalul creditului. Recuperările de creanțe depreciate în perioadele
anterioare scoase în extrabilanțier sunt incluse pe venituri;
- investițiile în filiale și asociați sunt contabilizate la cost de achiziție minus deprecierea
potențială;
- datoriile bancare reprezentate de depozite atrase și credite obținute de bancă sunt
înregistrate în momentul în care se obțin sumele de la clienți (clienții aduc banii în bancă);
- situațiile financiare ale instituției de credit se întocmesc în baza costului istoric, cu
excepța investițiilor disponibile pentru vânzare, instrumentelor financiare derivate, alte
active sau datorii financiare deținute pentru tranzacționare, care sunt toate evaluate la
valoarea justă.

MANAGEMENT BANCAR
Valoarea justă a instrumentelor financiare este reprezentată de:

- prețuri cotate (neajustate) pe piețe financiare active pentru active si datorii
- valoarea care se determină pe bază de metode de evaluare;
- titlurile de tranzacție sunt în general acele titluri deținute pe termen scurt de către bancă,
în scopul realizării de profituri; titlurile de tranzacție sunt înregistrate inițial la costul de
achiziție, urmând ca pe parcurs, de regulă la sfârșitul fiecărei luni, să se realizeze o
reevaluare a lor la prețul pieței (se înlocuiește costul de achiziție cu prețul pieței) în
contraparte cu un cont de venit sau cheltuială, după caz;
- aceeași modalitate de reevaluare prin contul de profit și pierdere se aplică și
instrumentelor financiare derivate. Acestea sunt contabilizate ca active, dacă valoarea
justa este pozitivă sau ca datorii, dacă valoarea lor justă este negativă.
Modificările în valoarea justă a instrumentelor financiare derivate sunt înregistrate în
contul de profit și pierdere. Valoarea justă a derivatelor financiare este o diferență între
prețul de pe piață (sau de la momentul reevaluării) din prezent față de prețul de la
momentul inițial;
- imobilizările corporale sunt înregistrate la costul de achiziție (valoarea contabilă,
exclusiv amortizarea). Cu toate acestea, în activ, imobilizările corporale sunt evidențiate
la valoarea netă contabilă (costul de achiziție - amortizarea cumulată).
Câștigurile sau pierderile obținute în urma cedării sau casării unei imobilizări corporale
sunt determinate ca diferență între veniturile generate de valorificarea mijlocului fix sau
a elementelor componente și valoarea neamortizată și sunt prezentate în contul de
profit/pierdere.
Banca poate proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale. Noua valoare justă (sau de
piață) este înregistrată în bilanț. Dacă valoarea justă de la reevaluare este mai mare decât
valoarea netă contabilă a imobilizării corporale, atunci plusul din reevaluare se trece pe
rezerva din reevaluare din capitalul propriu, urmând ca pe activ imobilizarea corporală
să figureze la noua valoare justă.
Dacă din reevaluare a rezultat o diferență negativă, atunci aceasta se adaugă la rezerva
din reevaluare existentă diminuând-o pe aceasta din urmă. Atunci când imobilizarea
corporală este vandută, rezerva din reevaluare devine venit și afectează contul de profit
și pierdere;
- aceeași procedură de înregistrare a reevaluării de la imobilizările corporale se aplică și
în cazul reevaluării activelor financiare disponibile pentru vânzare;

MANAGEMENT BANCAR
- activele și datoriile monetare ale băncii care sunt exprimate în valute sunt reevaluate de
bancă, de regulă lunar sau obligatoriu la data întocmirii situațiilor financiare la cursul
BNR de sfârșit de perioadă, afectând rezultatul băncii prin venituri/cheltuieli din diferențe
de curs valutar.
Același lucru se întamplă, atunci când are loc decontarea efectivă a activelor sau datoriilor
în valută. Elementele nemonetare denominate în valută, măsurate la valoarea justă sunt
convertite utilizând cursul de schimb de la data determinării valorii juste;
- datoriile constituite prin titluri sunt înregistrate la prețul de emisiune (care poate fi mai
mic - cele cu discount - sau egal cu valoarea nominala).
5.4. INDICATORI DE EFICIENȚĂ BANCARĂ

Analiza eficienței bancare implică determinarea, monitorizarea și luarea deciziilor de
majorare sau scădere a activității bancare pe baza mai multor indicatori.
Rentabilitatea capitalului propriu (ROE - return on equity sau rata de rentabilitate
financiara) evidențiază eficiența cu care managementul băncii utilizează capitalul investit în bancă
în scopul obținerii de profit.
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
ROE =
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
ROE măsoară rata de recuperare a investiției acționarilor băncii.

Nivelul ratei de recuperare a investiției acționarilor băncii trebuie comparat cu rata medie
a dobânzii aferente perioadei de analiză. Satisfacerea acționarilor impune ca rata de recuperare a
investiției să fie mai mare decât rata medie a dobânzii.
Rentabilitatea capitalului propriu poate fi analizată mai detaliat pornindu-se de la
următoarea relație:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
ROE = x x
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
unde:
Rpn = reprezintă rata profitului;
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
UA = reprezintă gradul de utilizare a activelor băncii;
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
EP = reprezintă indicatorul efect de pârghie și este o măsură a gradului
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
de îndatorare a băncii;

MANAGEMENT BANCAR
ROE = ROA x EP
unde:
ROA = reprezintă rata de rentabilitate a activelor (rata de rentabilitate
economică)
Rpn sugerează eficiența cheltuielilor făcute de bancă aferente gestionării resurselor și
plasamentelor, a riscurilor și a asigurării funcționării băncii;
UA reflectă capacitatea managementului băncii de a investi în active și de a aduce profit;
EP reflectă capacitatea managementului băncii de a concura cu celelalte bănci privind
atragerea sumelor disponibile din economie;
Dacă indicatorii Rpn, UA, EP înregistrează o scădere, conducerea executivă a băncii
trebuie să analizeze motivele care au determinat aceste diminuări. Descompunerea lui ROE oferă
conducerii executive a băncii posibilitatea de a cunoaște elementele care conduc la scăderea ROE.
EP înregistrează valorile cele mai mari și semnifică faptul că băncile au cel mai ridicat
grad de îndatorare, deoarece băncile operează în principal pe baza resurselor atrase de la clienți.
Cu cât gradul de îndatorare a băncii (și implicit EP) este mai mare, cu atât rentabilitatea capitalului
propriu este mai mare.
EP se modifică direct proporțional cu ponderea capitalului propriu în total pasiv bancar
și cu cât această pondere este mai mare, cu atât riscul bancar și EP sunt mai mici. În scopul
reducerii ponderii capitalului propriu în total pasiv bancar spre un nivel de 10% (de exemplu) sunt
necesare creșterea numărului de clienți ai băncii și creșterea numărului de unități teritoriale
bancare.
Rata profitului net depinde de raportul dintre veniturile și cheltuielile bancare și de
structura acestora. Astfel, profitul bancar poate înregistra o creștere prin realizarea unor cheltuieli
în scădere și cu raționalitate.
Utilizarea activului bancar în scopul producerii de venituri prin plasamente în active care
aduc câștiguri mari băncii, dar și mai puțin riscante asigură creșterea profitului pe active obținut
de bancă și, prin urmare, creșterea ROE. Gradul de utilizare a activului băncii depinde de rata
dobânzii de pe piață și de structura activelor bancare, maximizarea indicatorului UA realizându-
se pentru un nivel dat al ratei dobânzii de pe piață prin creșterea ponderii activelor considerate cele
mai rentabile (însă acest lucru se realizează și prin majorarea riscurilor bancare).

MANAGEMENT BANCAR
Pe baza analizei Rpn, UA, EP se pot deduce următoarele aspecte de urmat:

- controlul cheltuielilor băncii, astfel încât veniturile totale ale băncii să se diminueze cât
mai puțin;
- necesitatea controlului expunerii băncii la risc, astfel încât gestiunea riscului să nu
genereze costuri ridicate pentru bancă;
- creșterea calității portofoliului de credite, în așa fel încât provizioanele pentru
deprecierea creditelor să afecteze cât mai puțin negativ rezultatul băncii.
Rata de rentabilitate a active lor (ROA - return on assets - sau rata de rentabilitate
economică) semnifică abilitatea conducerii executive a băncii de a folosi eficient resursele de care
dispune banca în scopul maximizării profitului.
ROE și ROA reflectă profitabilitatea bancară din două perspective: a capitalului propriu
și a totalului bilanțului bancar.
ROA =
Fiind dată relația ROE = ROA x EP, se poate deduce din aceasta ca o bancă, chiar dacă
are ROA la un nivel scăzut, poate obține un ROE de un nivel ridicat, prin folosirea maximă a
resurselor atrase și folosirea minimă a capitalului propriu; adică, cu cât gradul de îndatorare este
mai mare, cu atât ROE este mai mare.
Astfel, în timp ce ROA scade, banca trebuie să-și asume un risc al îndatorării mai ridicat,
în așa fel încât să fie multumiți acționarii. Un nivel de minim 1 al ROA este considerat pozitiv.
Ar trebui ca ROA să se situeze ca maxim către rata anuală a inflației.
Lichiditatea curentă (LC) rezultă din compararea totalului activelor curente (până la o
lună) cu totalul pasivelor curente (cu scadența de până la o lună). Este de dorit ca acest indicator
să fie mai mare sau egal cu unu.
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

LC =
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑎𝑠𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Indicatorii de productivitate bancară sunt reprezentați de profitul net pe salariat și totalul

activului pe salariat. În cazul acestui indicator, situația băncii este cu atât mai favorabilă cu cât
valoarea indicatorilor este mai mare.
Pentru o analiză completă a activității bancare, este necesară o analiză în dinamică (pe
mai mulți ani) și comparativ cu activitatea altor bănci și a sistemului bancar, în ansamblul său.

MANAGEMENT BANCAR

1. Operațiunile pasive ale unei bănci.
2. Datoriile unei bănci – clasificare.
3. Structura capitalului propriu la o bancă.
4. Destinațiile profitului net.
5. Operațiunile active ale unei bănci.
6. Veniturile din activitatea curentă a unei bănci – clasificare.

1. Nu reprezintă datorie a acestei bănci față de alte instituții de credit:
a) contul de corespondent deschis de o altă instituție de credit la această bancă;
b) depozite la vedere și la termen plasate de alte bănci la această bancă pe piața monetară
interbancară (inclusiv depozite colaterale);
c) capitalul social al acestei bănci;
d) credite obținute de către această bancă de la banca centrală;
e) împrumuturi sau credite obținute de această bancă de la alte bănci din țară sau din străinatate.
2. Identificați tipul de rezervă care nu intră în categoria rezerve constituite din profit:
a) rezerve legale
b) rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale;
c) rezerve statutare;
d) reserve pentru riscuri bancare;
e) alte rezerve.
3. Evidențiați care dintre enunțurile de mai jos definesc rata capitalului propriu:
a) eficiența cu care managementul băncii utilizează capitalul investit în bancă în scopul
obținerii de profit;
b) eficiența cheltuielilor făcute de bancă aferente gestionării resurselor și plasamentelor, a
riscurilor și a asigurării funcționării băncii;

MANAGEMENT BANCAR
c) capacitatea managementului băncii de a concura cu celelalte bănci privind atragerea sumelor

disponibile din economie;
d) abilitatea conducerii executive a băncii de a folosi eficient resursele de care dispune banca în
scopul maximizării profitului;
e) capacitatea băncii de a atrage resurse cu costuri minime.
1. Basno, C.; Dardac, N., (1999), Operațiuni bancare – instrumente și tehnici de plată, Editura
Didactică și Pedagogică, București
3. Mihai, I., (2003), Tehnica și managementul operațiunilorr bancare, Editura Expert, București
5. www.banknews.ro
6. www.bizwords.ro
7. www.bnr.ro
8. www.businessmagazin.ro
9. www.efinance.ro

MANAGEMENT BANCAR
BIBLIOGRAFIA ÎNTREGULUI SUPORT DE CURS
1. Agusani, N., (1996), Tecnica Bancaria, A. Mondadori, Milano

3. Basno, C.; Dardac, N., (1999), Operațiuni bancare – instrumente și tehnici de plată, Editura
Didactică și Pedagogică, București
4. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1999), Monedă. Credit. Bănci – aplicații și studii de caz,
Editura Economică, București
6. Bessis, J., (1995), Gestion des risques et gestion actif-passif des banques, Editura Dalloz, Paris
8. Calet, H., (1997), Etablissement de credit, Editura Economica, Paris
9. Carmoy, H., (1995), La banque du XXI-eme siècle, Editions Odile Jacob, Paris
10. Chew, D., (1991), New Developments in Commercial Banking, Blackwell, Cambridge, S.U.A.
11. Coussergues, S., (1995), La banque – structures, marcheʼs gestions, Edition Dalloz, Paris
12. Dardac, N.; Vâșcu, T., (2003), Monedă și credit- modul 2, Editura ASE, București
13. Dardac, N.; Barbu, T., (2006), Monedă, Bănci și Politici Monetare, Editura Didactică și
14. Di Martino, M., (1992), Le chef d’enterprise et son banquier, La Revue Fiduciaire, Paris
15. Heffernan, S., (1996), Modern Banking in Theory and Practice, John Wiley Chichester, New
York
16. Hommet, J.M., (1992), Le systeme bancaire français, Edition Dunod, Paris
17. Howells, P.; Bain, K., (1998), The Economics of Money Banking and Finance, Longman,
Harlow
19. Johnson, F.; Johnson, R., (1989), Bank Management, American Institue of Banking,
Washington
20. Manolescu, Ghe., (2001), Monedă și credit, Editura Fundației România de Mâine, București,
2001

MANAGEMENT BANCAR
21. Mihai, I., (2003), Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Editura Expert, București
22. Pasqualotto, L., (1998), Tecnica bancaria, A. Mondadori, Milano
23. Popescu, I.; Stoica, V., (2009), Crize bursiere de ieri și de azi, Editura RCR-Editorial,
București
24. Popescu, I.; Stoica, V., (2010), Fluxurile financiar-monetare. Intervenția statului și libertatea
economiei, Editura Academiei de Științe a Moldovei, Chișinău
25. Prahoveanu, E.; Matei, A., (2004), Economie și politici economice, Editura Economică,
București
26. Rotaru, C., (2001), Managementul performanței bancare, Editura Expert, București
27. Sardi, A., (1993), Practique de la compatibilité bancaire, Alges, Paris
28. Sinkey, F.J., (1998), Commercial Bank Financial Management, Prentice Hall International,
London
29. Stoica, V.; Popescu, I., (2009), Piețe și burse de valori, Editura RCR-Editorial, București
30. Stoica, V.; Popescu, I., (2009), Burse de valori, Editura RCR-Editorial, București
31. Stoica, V.; Popescu, I.; Gheorghiu, A., (2010), Moneda. Perspectivă epistemologică, Editura
Victor, București
32. Whiting, D., (1994), Mastering Banking, Mac. Millan, London
33. Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară
34. Legea nr.312/2004 privind statutul B.N.R.
35. Legea nr.70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți
în numerar
36. Norma nr.12/2008 pentru modificarea și complementarea Normei nr.4/1995 privind
funcționarea pieței monetare interbancare
37. Ordinul nr.22/2011 privind raportarea situațiilor referitoare la indicatorul de lichiditate și riscul
mare de lichiditate
38. O.U.G. nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată
39. O.U.G. nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
42. Regulamentul nr.25/2011 privind lichiditatea instituțiilor de credit
43. Regulamentul nr.5/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit
44. www.banknews.ro
45. www.bizwords.ro

MANAGEMENT BANCAR
46. www.bnr.ro
47. www.businessmagazin.ro
48. www.efinance.ro
50. www.mybank.ro
51. www.sfin.ro
52. www.zf.ro

MANAGEMENT BANCAR
NOTIȚELE CURSANTULUI
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

MANAGEMENT BANCAR
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

MANAGEMENT BANCAR
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

Curs Management Bancar

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Management Bancar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Unitatea de învăţare nr. 1 – NOȚIUNI INTRODUCTIVE / 6

Unitatea de învăţare nr. 2 – RISCURILE BANCARE / 19

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 1

Unitatea de învăţare nr. 3 – PRODUSELE BANCARE DE ECONOMISIRE / 29

Unitatea de învăţare nr. 4 – PRODUSELE BANCARE DE CREDITARE / 44

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 2

4.5. Credite bancare pentru persoanele juridice nebancare / 64

Unitatea de învăţare nr. 5 - ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI INSTITUȚII DE

BIBLIOGRAFIA ÎNTREGULUI SUPORT DE CURS /91

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 3

Cursul Managementul bancar se adresează studenţilor Facultății de Știinţe Economice.

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 4

la rolul lor în promovarea reglementărilor și normelor de comportament, menite să influențeze

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 5

Unitatea de învăţare nr. 1

Obiectivele unității de învățare nr. 1

Cuprinsul unității de învățare nr. 1:

1.1. STRUCTURA SISTEMULUI FINANCIAR

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 6

- autoritățile de reglementare și supraveghere, de implementare a politicii monetare;

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 7

- ROMCARD este instituția care se ocupă cu autorizarea, procesarea și decontarea

1.2. SISTEMUL FINANCIAR NEBANCAR

1.2.1. Piața de capital

1.2.2. Instituțiile nebancare

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 8

Activitatea lor este reglementată și supravegheată de către Banca Națională a României,

1.3. SECTORUL BANCAR

1.3.1. Piața monetară interbancară

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 9

- piața monetară interbancară este reglementată și supravegheată de către banca centrală.

1.3.2. Piața valutară interbancară

1.3.3. Instituțiile de credit

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 10

5) emite carduri bancare;

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 11

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 12

În prezent, în România există CREDITCOO - organizație cooperatistă de credit formată

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 13

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 14

1.4. INDICATORI DE EVALUARE A SISTEMULUI BANCAR

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 15

- Capital propriu/Total active.

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 16

Lichiditatea necesară reprezintă suma datoriilor instituțiilor de credit + angajamente

1.5. TEMA DE CONTROL

1.6. TESTUL DE AUTOEVALUARE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 17

- băncile de economisire-creditare în sistem locativ;

1.7. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. 1

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 18

Unitatea de învăţare nr. 2

Obiectivele unității de învățare nr. 2

Cuprinsul unității de învățare nr. 2:

2.1. TIPURI DE RISCURI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 19

2.1.1. Riscul de organizație

2.1.2. Riscurile de contrapartidă (de parteneriat)

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 20

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 21

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE 22

Lupta băncii, de prevenire și înlăturare a riscului de lichiditate, este firească pentru