Plati Si Finantari Internationale

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Program de studiu: AFACERI INTERNAŢIONALE – ID
Oana BĂRBULESCU ŞEITAN
PLĂŢI ŞI FINANŢĂRI
INTERNAŢIONALE
ANUL III - SEM.1

2011
Introducere
Cursul intitulat Plăţi şi finanţări internaţionale face o incursiune în lumea afacerilor

internaţionale, abordând în prima parte doua probleme în interdependenta lor: plăţile
internaţionale şi sistemul garanţiilor, în special, al celor bancare iar în cea dea doua parte
problema finanţării internaţionale.
Obiectivele cursului
Cursul intitulat Plăţi şi finanţări internaţionale are ca obiectiv principal
prezentarea principalelor metode de plată utilizate in comertul international, a
caracteristicilor, avantajelor si dezavantajelor acestora si a particularitatilor
existente in derularea lor in practica bancara din Romania, comparativ cu uzantele
internationale in domeniu. De asemenea, se vor prezenta tipurile de scrisori de
garantie bancara aferente diferitelor stadii ale unei tranzactii internationale.
Cursul va avea un pronuntat caracter practic , fundamentarea conceptelor
teoretice realizandu-se prin analizarea unor studii de caz reale, din cazuistica
operatiunilor de plati si garantii internationale.
În acest sens, la sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili să:
utilizeze limbajul specific domeniului afacerilor internaţionale
utilizeze cunoştinţele de specialitate pentru explicarea şi
interpretarea unor situaţii noi, în contextul mai larg al afacerilor internationale
utilizeze aparatul conceptual şi metodologic pentru rezolvarea
problemelor practice specifice unei firme ce actioneaza in domeniul international
elaboreze proiecte şi să soluţioneze studii de caz
să planifice, să conceapă şi şi să execute acţiuni practice utilizând
cunostintele teoretice dobandite la curs .
Cerinţe preliminare
Existenţa unor cunoştinţe din domeniul tranzacţiilor internaţionale.
Mijloace de lucru
Parcurgerea unităţilor de învăţare aferente modulelor nu necesită existenţa unor
mijloace sau instrumente de lucru. În rezolvarea întrebărilor propuse este
recomandabil să se folosească bibliografia şi diferite adrese internet.
Structura cursului
Cursul Păţi şi finanţări internaţionale este structurat în două module, astfel:
primul modul cuprinde cinci unităţi de învăţare, iar al doilea modul cuprinde o
unitate de învăţare. La rândul său, fiecare unitate de învăţare cuprinde: obiective,
aspecte teoretice privind tematica unităţii de învăţare respective, exemple, teste de
autoevaluare precum şi probleme propuse spre discuţie şi rezolvare.
La sfârşitul fiecărui modul sunt indicate două teme de control. Rezolvarea acestor
două teme de control este obligatorie.
Durata medie de studiu individual

Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului de Păţi şi
finanţări internaţionale şi rezolvarea problemelor propuse în scopul fixării
cunoştiinţelor se poate face în 2-3 ore pentru fiecare unitate.
Evaluarea
La sfârşitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va cuprinde: un test
de verificare, ce va conţine întrebări teoretice şi probleme din materia prezentată în
cadrul acestui material, test de va deţine o pondere de 60% în nota finală şi notele
aferente celor două teme de control, realizate pe parcursul semestrului, care vor
deţine o pondere de 20% fiecare.
Spor la treaba !
Cuprins
M1 Plăţi şi garanţii internaţionale.................................................................................1
U1 Acreditivul documentar (A.D.)...............................................................................3
M1.U1.1. Introducere ..................................................................................................... 3
M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................... 5
M1.U1.3. Părţi implicate în derularea A.D. .................................................................. 5
M1.U1.4. Mecanismul derulării plăţii prin A.D.. ...........................................................7
M1.U1.5. Forme şi tipuri de A.D.................................................................................18
M1.U1.6. Clauze speciale ale A.D................................................................................22
M1.U1.7. Costul acreditivului documentar...................................................................54
M1.U1.8. Rezumat........................................................................................................55
M1.U1.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor............................................................56
M1.U1.10.Test de evaluare a cunoştinţelor..................................................................60
U2 Incasooul documentar (I.D.).................................................................................61
M1.U2.1. Introducere....................................................................................................61
M1.U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare.....................................................................62
M1.U2.3. Concept. Elemente specifice.........................................................................62
M1.U2.4.Mecanismul derulării plăţii prin I.D..............................................................64
M1.U2.5. Părţi implicate în derularea I.D. ..................................................................66
M1.U2.6. Riscul derulării plăţii prin I.D......................................................................73
M1.U2.7. Modalităţi de diminuare a riscurilor operaţiunilor cu plata prin I.D...........75
M1.U2.8. Rezumat........................................................................................................79
M1.U2.10. Test de evaluare a cunoştinţelor.................................................................82
U3 Ordinul de plată (O.P.).........................................................................................83
M1.U3.1. Introducere....................................................................................................83
M1.U3.3. Definiţie. Caracteristici.................................................................................84
M1.U3.4. Părţi implicate. Derularea plăţii prin O.P..................................................... 84
M1.U3.5. Acoperirea plăţilor........................................................................................89
M1.U3.6. Rezumat........................................................................................................90
M1.U3.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor.............................................................92
M1.U3.8. Test de evaluare a cunoştinţelor....................................................................93
U4 Instrumente de plată şi credit...............................................................................94
M1.U4.1. Introducere................................................................................................... 94
M1.U4.3. Cambia..........................................................................................................95
M1.U4.4. Biletul la ordin ........................................................................................... 102
M1.U4.5. Cecul...........................................................................................................104
M1.U4.6 Cardul.........................................................................................................107
M1.U4.7. Rezumat......................................................................................................107
M1.U4.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor...........................................................109
M1.U4.9. Test de evaluare a cunoştinţelor..................................................................112
U5 Garantarea plăţii în tranzacţiile internaţionale...............................................113
M1.U5.1. Introducere..................................................................................................113
M1.U5.2. Obiectivele unităţii de învăţare...................................................................113
M1.U5.3. Garanţia. Abordare conceptuală.................................................................114
M1.U5.4. Părţi implicate în procesul garantării..........................................................115
M1.U5.5. Garanţii în schimburile internaţionale........................................................117
M1.U5.6. Garanţii reale...............................................................................................118
M1.U5.7. Garanţii personale.......................................................................................123
M1.U5.8. Rezumat......................................................................................................144
M1.U5.10. Test de evaluare a cunoştinţelor................................................................146
M2 Finanţarea internaţională......................................................................................147
U1 Tehnici speciale de finanţare..............................................................................148
M2.U1.1.Introducere...................................................................................................148
M2.U1.3. Factoringul................................................................................................149
M2.U1.4. Forfetarea...................................................................................................152
M2.U1.5. Leasingul....................................................................................................160
M2.U1.6. Rezumat.....................................................................................................172
M2.U1.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor..........................................................172
Bibliografie.................................................................................................................175
Modulul 1. PLĂŢI ŞI GARANŢII INTERNAŢIONALE
Cuprins
Introducere ...................................................................................................................... 1
Obiectivele modului ........................................................................................................ 2
U1. Acreditivul documentar (A.D.) ................................................................................ 3
U2. Incassoul documentar (I.D.) ................................................................................... 61
U3. Ordinul de plată (O.P.) ........................................................................................... 83
U4. Instrumente de paltă şi credit..................................................................................94
U5. Garantarea plăţii în tranzacţiile internaţionale......................................................113
Introducere
Unul dintre cele mai importante momente în desfăşurarea schimburilor
internaţionale îl constituie încasarea contravalorii mărfurilor exportate sau a
serviciilor prestate. Realizarea încasării sumelor astfel rezultate se efectuează
printr-o modalitate de plată convenită între părţi sau/şi stipulată în contractul
comercial internaţional.Cunoaşterea riguroasă a particularităţilor de derulare a
modalităţilor de plată, cu avantajele şi dezavantajele ce le prezintă, permite
evitarea aspectelor nedorite, creşterea operativităţii în încasarea sumelor şi uneori
sursă de câştig valutar prin comisioanele bancare ce se pot încasa .
Modalităţile de plată în comerţul internaţional sunt mecanisme prin care se
transmite contravaloarea mărfurilor livrate, a lucrărilor efectuate sau a serviciilor
prestate. Dacă în cazul plăţilor interne, mecanismul este relativ simplu,
contravaloarea mărfurilor livrate, a lucrărilor efectuate sau a serviciilor prestate
fiind virată din contul debitorului în contul creditorului, în cazul plăţilor
internaţionale, mecanismele folosite sunt mai complexe, datorită faptului că: una
din părţi este străină, plata este efectuată în valută iar regulile şi uzanţele sunt
diferite. Modalităţile de plată trebuie să ţină seama de aceşti factori, să fie în
concordanţă cu uzanţele comerciale internaţionale, urmărind totodată, satisfacerea
exigenţelor părţilor, îndeosebi în privinţa unor garanţii corespunzătoare
Pe parcursul anilor, tehnicile de plată s-au diversificat, îmbogăţind conţinutul
mecanismelor utilizate în transmiterea contravalorii mărfurilor, lucrărilor şi
serviciilor în raporturile de comerţ internaţional.
1
Obiectivele modulului
Modulul intitulat Păţi şi garanţii internaţionale are ca obiectiv principal
înţelegerea efectelor financiare pe care le genereaza apelul la diferite instrumente
si tehnici, prezentarea unui instrumentar de referinţă în domeniul complex al
plăţiilor si garanţiilor internaţionale bazat, în principal, pe regulile si uzanţele
uniforme elaborate de Camera de Comerţ International de la Paris precum şi
asigurarea unei unitati terminologice in contextul eterogenitatii practicilor
internaţionale.
În acest sens, după parcurgerea acestui modul, studenţii vor fi capabili să:
▪ să cunoască modalităţile şi instrumentele de plată pe care le au la dispoziţie
importatorii şi exportatorii
▪ să cunoască toate modalităţile de garantare la care jucătorii de pe piaţa
internaţională pot recurge pentru a fi întotdeauna acoperiţi împotriva riscurilor
▪ rezolve probleme în materie de plăţi internaţionale pentru rezolvarea unor situaţii
cat mai diferite cu care se confrunta jucatorii de pe piaţa internaţională
▪ consolidarea cunostintele în domeniul decontării operaţiunilor de import-export
▪ luarea la cunostinta a preocuparilor de ultima ora ale ICC.
2
Unitatea de învăţare M1.U1. Acreditivul documentar
Cuprins
M1.U1.1. Introducere ..................................................................................................... 3
M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................... 5
M1.U1.3. Părţi implicate în derularea A.D. .................................................................. 5
M1.U1.4. Mecanismul derulării plăţii prin A.D.. ...........................................................7
M1.U1.5. Forme şi tipuri de A.D.................................................................................18
M1.U1.6. Clauze speciale ale A.D................................................................................22
M1.U1.7. Costul acreditivului documentar...................................................................54
M1.U1.8. Rezumat........................................................................................................55
M1.U1.10.Test de evaluare a cunoştinţelor..................................................................60
M1.U1.1. Introducere
In decontarea tranzacţiilor internaţionale acreditivul documentar ocupă un
loc predominant - peste 70%, larga sa utilizare fiind determinată de gradul mare de
siguranţa pe care îl conferă atat exportatorilor cât si importatorilor. Exportatorul
este asigurat că plata va fi efectuată de o parte independentă de importator, atât
timp cât condiţiile şi termenii acreditivului sunt respectaţi. Importatorul este
asigurat ca plata către exportator va fi efectuată doar după ce banca a primit actele
de proprietate asupra mărfii specificate în acreditiv.
Pentru facilitarea comerţului internaţional în încercarea de a înlătura
obstacolul cauzat de confuzia generată de ţările care individual îşi promulgau
propriile reguli privind practicile în cazul acreditivelor documentare, Camera de
Comerţ şi Industrie Paris a iniţiat în 1993 elaborarea unui set de reguli
contractuale care să fie uniforme în ceea ce priveşte aceste practici, astfel încît
practicienii să nu trebuiască să facă faţă unei multitudini de reglementări naţionale,
adesea conflictuale, reguli ce aveau să fie cunoscute ca “Regulile şi Uzanţele
Uniforme privind Acreditivele Documentare” (Uniform Customs and Practice for
Documentary Credits - UCP).
Sub imperiul evoluţiei practicii privind acreditivele documentare şi în
încercarea de a lua în considerare evoluţia viitoare a acestor practici de - a lungul
timpului au avut loc şase revizuiri ale acestor Reguli.
3
Dacă până de curând la fiecare decadă asistam la scimbarea unei reguli sau
a unei uzanţe internaţionale în ultimii trei ani, ca o excepţie dar şi ca un privilegiu
suntem martorii schimbărilor în bloc a uzanţelor din domeniul comerţului
internaţional. Argumentul îl constituie încercarea Camerei de Comerţ şi Industrie
Paris în redactarea în acelaşi spirit a tuturor uzanţelor, printr-o abordate într-o
manieră unitară cu respectarea aceloraşi formulări, existând o continuitate în
materie de sintagme în Publicaţia 600, Publicaţia 758 şi INCOTERMS 2010.
Pentru a ţine pasul cu evoluţiile din industria bancară, de transporturi şi
asigurări CCI Paris a finalizat în anul 2006 revizuirea Publicaţiei nr. 500 care
guverna din anul 1993 materia acreditivelor documentare rezultatul constituindu-l
Publicaţia nr. 600 (UCP 600) care reglementează în prezent utilizarea
acreditivelor.
Publicaţia 600 aduce modificări importante în ceea ce priveşte
reglemantarea transportului şi asigurării, reglementări ce vor sta la baza
tranzacţiilor decontate prin acreditiv documentar în anii ce urmează. Un element
de noutate îl reprezintă şi introducerea unui articol de “Definiţii” în care se
definesc rolurile jucate de bănci şi sensul unor termeni şi evenimente specifice şi a
unui articol de “Interpretări” în scopul clarificării înţelesurilor termenilor pentru a
se elimina ambiguităţile generate de un limaj vag sau neclar care apare în
acreditive şi deci pentru a se evita aplicări sau interpretări inconsecvente.
Deasemenea Publicaţia 600 cuprinde şi o “Completare la Regulile şi
Uzanţele Uniforme privind acreditivele documentare pentru prezentarea
electronică” (eUCP) în scopul satisfacerii cerinţelor pieţei privind prezentarea
documentelor în format electronic. Deoarece piaţa a creat un standard mai înalt,
anticipând o creştere a eficienţei procesărilor atunci când sunt prezentate
echivalentele ecectronice ale documentelor pe suport hârtie pentru a răspunde
aşteptărilor pieţei anticipând cererea pentru prezentarea electronică au fost
considerate ca fiind necesare o serie de modificări ale standardelor stabilite prin
UCP.
Efortul susţinut al CCI Paris de a crea un cadru juridic uniform pentru
realizarea decontărilor pe plan internaţional a fost răsplătit prin recunoaşterea lor
la nivelul comunităţii bancare internaţionale şi acceptarea Regulilior de către toţi
practicienii din ţări cu sisteme economice şi juridice extrem de diferite.
4
M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare
Prezentarea celei mai complexe modalităţi de plata utilizate in comertul
internaţional, a caracteristicilor, avantajelor si dezavantajelor acesteia şi a
părticularităţilor existente în derularea ei in practica bancară din Romania,
comparativ cu uzanţele internationale in domeniu.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
- cunoască modul de derulare al acestei modalităţi de plată şi să identifice situaţiile
în care se recomandă a fi utilizat
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 6 ore.
M1.U1.3. Părţi implicate în derularea A.D.

Acreditivul documentar este angajamentul ferm asumat de o banca de a asigura plata
contravalorii unui export contra documentelor prezentate de exportator in condiţiile si
termenii stabiliti de importator.
Totodată putem definii acreditivul documentar ca fiind actul prin care banca se
angajează pentru clientul care i-a acordat mandat în acest sens, să plătească
beneficiarului o sumă determinată, într-o monedă convenită, dacă acesta din urmă
prezintă, în termenul stabilit, documentele prescrise. În acest fel exportatorul nu mai
depinde de posibilităţile de plată ale importatorului, avand garanţia că va fi plătit de
către bancă. La randul său, importatorul este garantat că nu va trebui să plăteasă marfa
comandată mai înainte ca aceasta să îi fi fost efectiv expediată.
În derularea A.D. apar implicate minim trei părţi dar cel mai adesea numărul părţilor
implicate este de patru:
1. Ordonatorul ( importatorul) – cel care iniţiaza relaţia de AD, prin instrucţiunile pe care le
da băncii sale de a plăti exportatorul, instrucţiuni cuprinse în “ordinul de deschidere AD”,
unde precizează tote condiţiile de termene şi documente potrivit cărora banca să efectueze
plata.
2. Beneficiarul ( exportatorul) – cel în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la
plată şi care, îndeplinind condiţiile de termene şi documente cuprinse in textul AD, încaseaza
banii.
3. Banca emitentă ( banca ordonatorului) – care la solicitarea ordonatorului îşi asumă
angajamentul de plată în anumite condiţii de termene şi documente, in favoarea beneficiarului
(exportatorului). Angajamentul de plta poate fi asumat :
• direct în sensul că ea însăşi efectuează şi plata, îndeplinind atât rolul de bancă
emitentă cât şi de bancă plătitoare
5
• indirect, desemnând o altă bancă să efectueze plata in numele ei, banca numită
plătitoare sau dupa caz negociatoare
4. O alta bancă, denumită si bancă corespondentă, situată de regulă in ţara exportatorului
prin care banca emitentă transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD,
exportatorului. În funcţie de modul cum se face plata, aceasta bancă poartă urmatoarele
denumiri:
• Banca notificatoare sau avizatoare. În cazul în care plata documentelor
are loc la banca emitentă sau plata e domiciliată la o terţă bancă,
banca nu are rolul unui simplu intermediar, manipulator de documente.
Ea anunţa exportatorul de deschiderea AD, primeşte de la exportator
documente şi le transmite băncii plătitoare. Ea primeşte un comision de
notificare / preluare de documente.
• Bancă plătitoare. În cazul în care plata e facută de o altă bancă decât
banca emitentă banca plătitoare poate fi situată în ţara exportatorului
sau o ţara terţă. E autorizată să plăteasca exportatorului documentele le
remite băncii emitente iar aceasta le rambursează suma plătită. Ea
încasează comision. Ea încasează comision de plată contra documente.
• Bancă trasă / acceptată. Când plata urmează să se facă prin cambii
trase asupra unei bănci, banca asupra căreia au fost trase cambiile şi
care la scadenţă le va achita se numeşte banca trasă. Ea primeşte
documente însoţite de cambii de la exportator, acceptă cambiile şi i le
restituie, iar documentele le remite importatorul sau bancilor emitente.
La scadentă banca trasă achită cambiile beneficiarului. Ea încasează
comisionul de accept de plată documente.
• Bancă negociatoare. În cazul unei cambii trase asupra băncii emitente
deci locul plaţii este la ea (domiciliul trasului) daca o altă bancă este
însărcinată cu negocierea înseamnă că banca negociatoare este autorizată
să preia documentele de la exportator să i le achite, contra unui
comision de negociere şi să le remită apoi la băncile emitente.
Comisionul de negociere este egal cu dobânda la suma contra
documente, plătită exportatorului, calculată pe intervalul de timp dintre
momentul plăţii şi cel al rambursării banilor la banca emitenă.
• Banca confirmatoare care adaugă propriul ei angajament de plată la
angajamentul asumat de banca emitentă. Angajamentul este egal ca
valoare şi condiţii. În cazul în care banca emitentă nu-şi onorează
angajamentul de plată, banca emitentă va efectua plata. Poate fi din ţara
exportatorului, banca plătitoare sau o bancă dintr-o ţara terţă. Ea
încasează un comision de confirmare [NEG 17].
6
Funcţiile de creditare pe care le îndeplinesc cele două bănci implicate în
derularea AD rezultă din aceea că:
- angajamentul de plată pe care şi-l asumă banca emitentă permite
exportatorului să obţină mai uşor credit din partea propriei sale bănci, credit necesar
pentru a produce sau pentru a cumpăra marfa destinată exportului;
- dacă importatorul nu dispune de propriile fonduri pentru plata preţului, el
poate obţine credit din partea băncii emitente, banca bazandu-se pe garanţia oferită de
AD pentu că, în derularea AD ea se va afla în situaţia de a dispune de documentele
care reprezintă însuşi dreptul de proprietate asupra mărfii.
M1.U1.4. Mecanismul derulării plăţii prin A.D.
Schema M1.1.1. Mecanismul derulării acreditivului documentar
După ce a fost încheiat contractul comercial internaţional în care s-a stipulat

efectuarea plăţii prin AD, importatorul trebuie să solicite băncii sale deschiderea AD.
Pentru aceasta solicită societăţii bancare unde are deschis contul valutar, setul de trei
exemplare ( negru, bleu şi roşu) ale cererii de deschidere de acreditiv. Setul completat,
însoţit de factura comercială ( proforma ) şi de contractul comercial extern se depun de
importator la bancă.
Întrucat deschiderea AD înseamnă un angajament al băncii emitente de a plăti,
a accepta sau a negocia contra unor documente, banca va trebui să decidă mai întai
dacă este pregătită să-si asume acest angajament. De aceea, banca va lua în considerare
activitatea clientului său, seriozitatea acestuia, solvabilitatea lui. Din momentul emiterii
AD, banca emitentă va trebui să plătească documentele prezentate, chiar dacă
7
importatorul nu are banii necesari. Banca emitentă va verifica de asemenea dacă
termenii şi condiţiile AD sunt clare, concise şi operante, precum şi dacă sunt respectate
toate regulile bancare şi reglementările valutare ale ţării. După aceste verificări, banca
emitentă va deschide AD în favoarea beneficiarului, iar banca importatorului înştinţează
banca exportatorului cu privire la acest act.
Ofiţerul de cont de la bancă verifică dacă importatorul a completat corect toate
rubricile formularului, dacă semnăturile persoanelor autorizate de pe formular corespund
cu cele din lista specimenelor de semnătură, dacă cererea este însoţită de factura
comercială şi de conztact. Apoi, lucrătorul bancar procedează la verificarea prealabilă a
disponibilităţilor valutare din contil agentului. Dacă acesta nu are disponibilităţi valutare
se apelează la cele în lei ( respectiv, în lipsa acestora, se acordă un credit în lei) şi se
întocmeşte ordin de cumpărare de valută.
Examinarea documentelor de către bănci în vederea asumării angajamentului de
plată nu trebuie să depăşească la fiecare bancă un timp rezonabil, timp care nu poate
fi mai mare de şapte zile bancare din ziua următoare celei primirii documentelor.
Aceste şapte zile incud hotărarea de a acepta dau nu documentele, precum şi
informarea despre aceasta a părţii de unde au fost primite. Dacă documentele nu sunt
în ordine, banca emitentă trebuie să avizeze despre aceasta partea de la care a primit
documentele în interiorul celor şapte zile bancare. Avizarea va cuprinde toate
discrepanţele pentru care au fost refuzate documentele şi trebuie să specifice dacă
returnează sau nu documentele.
Prudenţa băncii este justificată de faptul că orice discrepanţă din documente îl
îndreptăţeşte pe importator să refuze plata. Conform Publicaţiei 500, băncile nu poartă
nici o răspundere în ceea ce priveşte forma, acurateţea, autenticitatea şi pentru condiţiile
prevăzute în document. Băncile nu răspund nici de exactitatea datelor înscrise în
documentele privind: cantitatea, greutatea, calitatea, condiţia de livrare, ambalarea, livrarea
şi valoarea mărfurilor din documente.
După efectuarea acestor formalităţi, întreaga documentaţie este înaintată în
centrala băncii comerciale la serviciul acreditive. Lucrătorul bancar de la serviciul
acreditive al băncii emitente va deschide un AD în limba engleză conform cerinţelor
importatorului, îi va da un număr de referinţă, îl va înregistra şi va percepe comision
pentru deschiderea AD şi speze pentru transmiterea SWIFT, letric sau telex băncii
plătitoare. Se va înregisra deasemenea constituirea disponibilului de plată (cash
colateral), cu data valutei, la maxim două zile de la deschiderea AD.
După vizarea documentaţiei de către director, se va cifra conţinutul AD, se
transmite băncii plătitoare care după ce îl descifrează ( pentru a se asigura că nu este
un fals), verifică termenele şi condiţiile iar apoi îşi notifică clientul (pe exportator) de
deschiderea AD, trimiţandu-I o adresă de înştinţare. Banca exportatorului va întocmi un
8
telex / adresă către banca importatorului în care se specifică că exportatorul a fost
înştinţat de dechiderea AD.
La primirea AD, beneficiarul va verifica dacă termenii în care a fost deschis
corespund cu condiţiile contr actului.. În cazul constatării unor neconcordanţe, anumite
condiţii nu corespund cu cele din contract iar exportatorul consideră că nu le poate
îndeplini, exportatorul va lua legătură cu importatorul cerandu-i modificarea condiţiilor
respective. Importatorul va face toate modificările numai pe circuit bancar prin
intermediul băncii emitente. Pentru modificări banca emitentă va percepe un comision
de modificare, precum şi speze de transmitere a acesteia în străinătate. După ce
modificarea a fost cifrată şi semnată de conducere va fi transmisă băncii
exportatorului. După primirea mesajului de modificare prin telex sau SWIFT, banca
exportatorului descifrează mesajul şi îl transmite clientului său, apoi anunţă banca
importatorului asupra efectuării modificării.
Astfel, exportatorul deţine angajamentul băncii importatorului de a îi plăti
contravaloarea exportului pe baza documentelor ce atestă expedierea mărfii şi
îndeplinirea unor condiţii. Exportatorul începe producerea mărfii sau o ia din stoc.
Marfa este expediată cu respectarea tuturor condiţiilor şi termenelor din AD.
Să ne reamintim...
A.D. are o viaţă independentă de contractul comercial internaţional
Din momentul în care a fost deschis A.D. exportatorul trebuie să
respecte condiţiile şi termenii din A.D. chiar dacă diferă de termenii contractuali în
caz contrar plata garantată bancar se transformă în plată negarantată.
Societatea comercială.”Mobinpex”.S.A. cu sediul în Bucureşti - Şos.

Pipera 3-7, Sector!, Cod.70517 - prin director general Pompiliu Stoian, a încheiat
un contract pentru export mobilă cu firma Wiedmayer internaţional AG, cu sediul
la Munchen - Land Bavaria - Rudolf Konigstrasse 27 - Cod.Mch. 1001, în
următoarele condiţii:..
1.1 Obiectul contractului
Denumirea mărfii: Mobilă, din care:...
● Dormitor.stil “Regent” 7.200 garnituri a 2.800 garnituri Euro/ garnitură
● Mobilă sufragerie stil “Korona” – 2.000 garnituri a 3600 Euro/garnitură
● Cameră tineret stil „Hoffman” 4.800 garnituri a 1.800 Euro/garnitură
● Mobilă hol stil “Bristol” 12.000 garnituri a 1.600 Euro/garnitură.
Total valoare contract Euro 55.200.000
Condiţia de livrare FCA Curtici
Calitatea mărfii: Conform caiet sarcini 426A/2010 şi a schiţelor nr. 686;
9
726; 1012; 3856 aprobat de la firma cumpărătoare.
Termenul de livrare: câte 25% cantitate la fiecare sortiment la următoarele
date: 30 III; 20 IV; 15V; 2 VI; 2010.
Ambalaj în stelaje lemn placate cu carton ondulat 5 foi.
Condiţia de plată: Acreditiv irevocabil deschis de Dresdner Bank AG,
Sucursala din Munchen, cu plata domiciliată la sediul Băncii emitente dar cu
ramburs. Document pentru încasare.
● factura originală + 3 copii;
● scrisoare de trăsură duplicat;
● certificat de calitate: 1 exemplar original + 2 copii;
● specificaţia mărfii (Packing List - 1 exemplar original + 2 copii);
● certificat de origine tip EUR 1 (1 exemplar originel + 1 copie).
Pentru începerea livrărilor, clientul instructează Dresdner Bank Ag,
Sucursala din Munchen, să deschidă un acreditiv peste întreaga valoare a
contractului, la data de 20.03. 2010.
La data de 25. 03. 2010 – Dresdner Bank A.G. Transmite acreditivul nr.
15 – 25007 DB către Banca Ronă de Dezvoltare – sediul central, cu următorul
conţinut:
Traducerea acreditivului documentar în limba română
Dresdner Bank AG
Munchen 1001
Adeneuerstrasse Nr. 14 Acreditiff no 15+
25007 DB
Deutsche Bundes Republic Aufftag 127/25.02.
2010
Prezentul acreditiv irevocabil este deschis în favoarea firmei române - S.
C. Mobimpex S.A. - cu sediul în Bucureşti - Şos. Pipera nr. 3.- 7, Sector 2, Cod
70571 - fiind utilizabil şi interpretabil conform Convenţiei Camera de Comerţ
Internaţională de la Paris - Paris 500/2010.
Condiţiile de utilizare ale prezentului acreditiv sunt următoarele:
- banca avizatoare şi remitentă de documente este Banca Română de
dezvoltare cu sediul în bucureşti - România - Str. Doamnei, Nr. 3, Sector 3.
- denumirea mărfii: mobilă
- preţurile unitare sunt următoarele:
- dormitoare stil “Regent” 2.800Euro
- mobilă sufragerie stil „Korona” 3.600 Euro
- cameră tineret stil „Hoffman” 1.800 Euro
- mobilă hol stil “Bristol” 1.600 Euro
10
- valoarea totală 55.200.000 Euro
- condiţia de livrare DAF Curtici
- calitatea mărfii: conform standardului 426/A 2010 şi a schiţelor acceptate de
cumpărător.
- ambalare mobilier: fiecare piesă în stelaje placate cu carton onulat
- locul plăţii: Dresdner Bank AG, Sucursala din munchen
- livrări parţiale neadmise
- transbordări neadmise
- depunerea documentelor în bancă în termen de 5 (cinci) zile de la data ştampilei
de expediere a vagoanelor din staţia furnizorului
- validitatea : 5. 06. 2010
- comisioanele bancare în sarcina furnizorului
- documente necesare pentru încasarea livrărilor efectuate:
- factură comercială: 1 exemplar original + 3 copii
- scrisoarea de trăsură feroviară în duplicat
- certificat de calitate atestat de 3 experţii ai Romcontrol: 1 exemplar original + 2
copii
- specificaţia mărfii (Packing List - 1 exemplar original + 1 copie)
În atenţia furnizorului: Orice prelungire a validităţii acreditivului documentar
sau orice alte modificări cerute privind prezentul acreditiv documentar de către
furnizor, vor fi făcute de ordonator numai cu plata speţelor în seama
solicitantului.
Ţinând seama de clauzele acestui acreditiv documentar se cere să se analizeze:
1. Dacă acest acreditiv în conformitate cu clauzele contractului de export a
fost deschis în mod corect ?
2. Ce instrucţiuni trebuie BRD - în calitate de bancă avizatoare - să dea
clientului său “Mobimex” S.A. cu privire la utilizarea corectă şi cu maxim
de siguranţă a plăţii, adată cu remiterea acreditivului - beneficiarului?
3. Dacă în baza acestui acreditiv furnizorul poate pune în producţie marfa şi
când?
4. Dacă BRD este obligată să facă rezerve clientului său şi în ce constau
acestea?
11
Exemplificăm ce trebuie verificat la fiecare document:
• factura: dacă este emisă de beneficiarul AD, dacă este adresată
ordonatorului AD, dacă este semnată, ştampilată sau autentificată aşa cum
s-a cerut în AD, dacă descrierea mărfurilor corespunde cu cea din AD, dacă
valoarea corespunde condiţiilor AD, dacă este prevăzută condiţia de livrare
• conosamentul maritim: dacă este emis de un cărăuş numit sau de
agentul său, dacă a fost prezentat întregul set, dacă este “curat” şi “încărcat
la bord”, dacă este andosat în alb, dacă descrierea mărfii corespunde cu cea
din factură, dacă se menţionează porturile de încărcare şi respectiv descărcare
şi dacă corespund cu cele din A.D.
• asigurarea: dacă este semnat şi andosat documentul, dacă mărfurile
sunt corect descrise, dacă sunt acoperite riscurile necesare, dacă suma
acoperită este corectă, dacă valuta este aceeaşi cu cea din AD, dacă sunt
corecte porturile de plecare / destinaţie specificate, dacă documentul de
asigurare este dat înainte de data conosamentului, dacă se respectă felul
riscurilor cerute în AD.
În urma unui contract de export încheiat între firma română Blity şi firma
străină Korona, aceasta din urmă îi deschide un acreditiv cu următoarele condiţii
principale:
● 3/3 set complet, 3 conosamente cu menţiunea „clean on board” şi
„freight prepaid” emise la ordinul b[ncii AmRo Bank;.
● factura comercială emisă asupra cumpărătorului, firma Korona, un
original şi trei copii. Condiţia C&F; originalul legalizat la consulatul ţării
importatorului în România.
● certificat de origine care să confirme că marfa este de origine română,
emis de Camera de Comerţ şi Industrie din Bucureşti şi legalizat la consulatul
ţării importatorului în România;
● plata la ghişeele B.R.D. la cinci zile de la data conosamentului.
Firma având marfa pregătită, o expediază conform condiţiilor din acreditiv
şi prezintă documentele la B.R.D. spre încasare: setul de conosamente şi facturilr,
urmând ca în cel mai scurt timp să prezinte şi certificatul de origine legalizat şi de
Consulatul străin, deoarece marfa a fost expediată vineri, iar consulatul a fost
închis datorită week-end-ului. De altfel, zilele în care consulatul lucra cu publicul
erau marţea şi joia, astfel încât certififatul de origine legalizat urma să fie obţinut
aproximativ la 7-10 zile de la expedierea mărfii.
B.R.D. refuză plata, dar, în acelaşi timp, avizează banca emitentă asupra
12
situaţiei existente. Banca emitentă nu dă avizul privind efectuarea plăţii în aceste
condiţii.
După obţinerea legalizării de la consulatul străin, firma Blitz a depus
documentele la B.R.D. la 15 zile de la data emiterii conosamentului.
Banca emitentă nu acceptă plata invocând învechirea conosamentului.
Luând în considerare aceste clauze stabiliţi:
1. Cum putea evita exportatorul refuzul plăţii?
2. Care sunt direcţiile de acţiune ale exportatorului pentru a-
şi.asigura încasarea contravalorii mărfurilor în stadiul în care au ajuns
evenimentele?
3. De ce B.R.D. nu a trimis documentele incomplete băncii
importatotulu?
4. În cazul în care importatorul refuză orice colaborare cu
exportatorul ce se întâmplă cu documentele? Ce sarcini revin exportatorului în
noile condiţii?
Setul de documente întocmit de exportator se adresează băncii importatorului şi

nu importatorului deoarece angajamentul de plată este al băncii şi nu al importatorului.
Exportatorul prezintă documentele ce atestă expedierea mărfii băncii plătitoare
care le confruntă cu condiţiile AD. După ce se asigură de stricta concordanţă banca
plăteşte contravaloarea mărfii exportatorului. Banca exportatorului întocmeşte o adresă
însoţitoare a documentelor către banca ordonatorului. Totodată, banca exportatorului îi
va trimite băncii ordonatorului un telex prin care va comunica faptul că a avizat
documente în strictă concordanţă cu termenii şi condiţiile AD.
La primirea documentelor, bănca emitentă va verifica formal dacă documentele
corespund cu cele enumerate în scrisoarea de însoţire şi dacă aceste documente
corespund cu termenii şi condiţiile AD.
În conformitate cu normele BNR se vor semna, ştampila şi data factura şi
documentul de transport.
În momentul sosirii extrasului de cont de la banca exportatorului, banca emitentă
va debita contul de cash colateral. Nu rambursează bani pe documente neconforme cu
termenii AD.
Banca emitentă deţine documentele care de fapt sunt ale importatorului şi pe
care i le eliberează acestuia conta plăţii. Operaţiunea este simultană. În cazul în care în
momentul plăţii importatorul este insolvabil documentele fiind întocmite la ordinul
băncii, aceasta poate negocia documentele, poate ridica marfa şi apoi să o vandă pentru
a-şi recupera suma plătită exportatorului.
13
Importatorul aflat în posesia documentelor va ridica marfa. Cărăuşul eliberează
marfa numai contra originalului documentului de transport.
După expedierea mărfurilor, exportatorul român a întocmit.tot setul

de documente în strictă necesitate cu cele convenite cu partenerul în
contractul comercial internaţional.
Cu toate că acreditivul era domiciliat la Bucureşti, B.R.D. a refuzat
plata invocând lipsa unui document prevăzut în deschiderea de acreditiv.
Firma exportatoare insistă pentru onorarea plăţii, argumentând că în
contract nu era trecut şi acest document, contractul fiind, după cum se ştie,
instrumentul fundamental care a generat raportul juridic dintre vânzător şi
cumpărător.
Sunteţi solicitaţi să stabiliţi:
1. De ce B.R.D. a refuzat în continuare plata şi după ce
exportatorul i-a prezentat contractul comercial internaţional?
2. Care sunt obligaţiile băncii plătitoare şi în virtutea căror
norme juridice acţionează în cadrul acreditivelor documentare?
3. Ce soluţii propuneţi pentru depăşirea conflictului cu B.R.D.
şi încasarea contravalorii exportului?
Să ne reamintim...
1. Înainte de a semna ordinul de deschidere de AD
importatorul trebuie să verifice:
- dacă pe imprimat este tipărită menţiunea că AD este
supus Publicaţiei 500;
- dacă a fost menţionat că AD este irevocabil;
- după caz, dacă a fost menţionat că este transferabil;
- dacă la alegerea modalităţilor de transmitere a înştinţării
de deschidere de AD s-a luat în considerare urgenţa tranzacţiei din
contractul de bază;
- dacă exportatorul şi banca corespondentă sunt corect şi
complet identificaţi;
- dacă determinarea preţului în valută prezintă un risc de
schimb suficient asigurat prin bancă;
- dacă preţul poate fi exprimat printr-o sumă sau este
necesară o marjă de toleranţă;
- dacă a fost precizată calendaristic data expirării AD
(valabilitatea A.D.);
14
- dacă pentru exportator va fii posibil să prezinte toate
documentele prevăzute;
- dacă termenele prevăzute în AD nu sunt prea scurte,
astfel încat să nu poată fi respectate, deoarece ar atrage solicitarea
exportatorului de prelungire a acestor termene, adică modificarea AD,
ceea ce înseamnă un comision suplimentar;
- dacă este oportun să pretindă şi un certificat de calitate
sau de analiză; în situaţia în care AD va fi utilizat prin cambie trasă
asupra băncii exportatorului şi acceptată de această bancă,dacă este
indicată modalitatea corespunzătoare de încasare(de exemplu cambie la
30 zile de la vedere);
- dacă în documentele specificate în AD au fost incluse
toate actele necesare importatorului pentru vămuirea mărfii;
- dacă asigurarea pentru transport este suficientă pentru a
acoperii riscurile specifice în raport de felul transportului şi dacă aceste
riscuri asigurate sunt bine precizate;
- dacă a fost menţionată adresa la care importatorul poate
primi eventualele notificări;
- dacă data limită a expedierii mărfii este corelată cu data
expirării AD, dacă între cele două date nu se interpun mai mult de 21
zile, dacă s-a ţinut seama de zilele nelucrătoare în raport cu calendarul
specific al ţării exportatorului;
- dacă au fost corect reflectate condiţiile de livrare stabilite
în contractul de bază;
- dacă descrierea concisă a mărfii este totodată completă şi
precisă;
- dacă este cazul să se prevadă o toleranţă în privinţa
cantităţii mărfii;
- dacă este cazul să fie autorizate sau interzise livrările
parţiale sau şi transbordările;
- dacă a fost menţionat contul importatorului.
2. Fiind notificat de deschiderea AD exportatorul trebuie să
verifice cu atenţie, înainte de a expedia marfa:
- dacă sunt corect menţionate datele pentru identificarea
importatorului şi a exportatorului;
- dacă este prevăzut că AD este supus Publicaţiei 500;
- dacă forma AD (irevocabil, confirmat, etc.) corespunde
clauzelor contractului de bază;
15
- la care bancă va fi utilizat sau plătit AD;
- dacă menţiunile AD coincid cu clauzele contractului de
bază în ceea ce priveşte:
7 preţul şi modalitîţile de plată
7 condiţiile de livrare
7 descrierea şi originea mărfii
7 durata validităţii şi termenul de încărcare
- dacă asigurarea menţionată este suficientă;
- dacă poate dobandi la timp toate documentele;
- dacă poate expedia marfa pană la termenul prevăzut, prin
mijlocul de transport convenit;
- dacă livrările eşalonate şi transbordările prevăzute sunt
posibile de executat.
Un importator a încheiat.un contract pentru cumpărarea unor

anvelope cu plata prin acreditiv documentar contra unor documente printre
care era menţionat şi “certificat de calitate emis de experţi”.(par des
experts) (text preluat din contract)..
Ca rezultat a ambiguităţii datorate cuvântul de legătură - des -
banca corespondentă, l-a avizat pe beneficiarul acreditivului documentar -
exportatorul - că plata se va face la prezentarea, pe lângă celelelte
documente, şi a unui “certificat de expert”.(dèxpert).
Exportatorul a profitat de faptul că „I s-a dat şansa” prezentării unui
certificat semnat de un expert şi a expediat o marfă cu defecte, încasând la
prezentarea documentelor banii.
Marfa a sosit în ţara importatorului simultan cu documentele. Pe
cale necomercială, importatorul a verificat calitatea mărfii şi a constatat
defectele de calitate care au scăpat unicului expert pe care a verificat-o. În
consecinţă, refuză băncii emitente plata documentelor, invocând faptul că
nu a fost respectată condiţia de acreditiv ca, certificatul de calitate să fie
semnat “de experţii” (des experts).
În urma litigiului născut astfel, comisia de arbitraj a stabilit că
banca emitentă nu are în drept să fie rambursată de către ordonatorul-
cumpărător (respectiv să îi pretindă suma achitată vânzătorului) deoarece
nu s-a confirmat, prin mandatara sa, banca corespondentă, condiţiilor din
acreditiv, respectiv nu trebuia acceptat certificatul semnat de un expert, în
loc de doi sau mai mulţi experţi, aşa cum era trecut în instrucţiunile de
deschidere a acreditivului.
16
1. Care este efectul imediat şi în perspectivă a situaţiei
prezente asupra relaţiilor comerciale dintre cei doi parteneri?
2. În ce situaţie litigiul nu se năştea, chiar în condiţiile
descrise?
3. Cum poate fi evitat litigiul de la bun început?
4. Care sunt relaţiile, în cazul dat, dintre banca emitentă şi
banca corespondentă?
Firma producătoare. - comitentă în baza contractului economic de

comision cu firma de comerţ exterior - a livrat mărfurile în termen şi bune
condiţii, sub acest aspect neexistând nici o reclamaţie, însă lucrătorul
însărcinat cu întocmirea setului de documente interne - factura proformă,
certificat de calitate etc. - a întârziat cu 15 zile să le remită comisionarei,
firma de comerţ exterior.
Drept urmare, firma de comerţ exterior nu a avut timpul necesar să
introducă documentele comerciale la plată, la B.R.D. şi astfel valabilitatea
acreditivului, care era domiciliat în ţara cumpărătorului a expirat.
Firma de comerţ exterior a contactat cumpărătorul extern, care fiind
de bună credinţă, a prelungit valabilitatea acreditivului, astfel încât
contravaloarea mărfurilor exportate a fost încasată. Ca rezultat al acestei
neglijenţe s-a întârziat încasarea de la extern cu 60 zile.
Prejudiciul suferit de firma producătoare se referă în primul rând, la
penalizarea în lei pe care o va plăti firmei de comerţ exterior comisionare
şi, în al doilea rând, la contra valoarea în lei a dobânzii în valută pe 60 zile,
deoarece exclusiv din vina ei nu s-a încasat în timp preţul mărfii vândute.
Valoarea exportului: 200.000USD
Sunteţi solicitaţi să stabiliţi:
1. Contravaloarea totală în lei a penalizărilor plătite de firma
producătoare şi sursa de acoperire a acestor pagube, la o penalizare de
0,15% pentru fiecare zi de întârziere pentru primele 5 zile, 0,20% pentru
următoarele 25 zile şi 8% peste 30 zile lucrătoare.
2. Suma în valută pierdută parţial de firma furnizoare, prin
întârzierea încasării cu 60 de zile de la extern a contra valorii mărfurilor,
dacă sumele erau utilizate pentru plata unor importuri. De unde se vor
acoperi aceste pierderi?
Cursul leu/US$ a fost la data depunerii documentelor 4 RON/USD,
iar la încasarea efectivă 5 RON/USD
17
M1.U1.5. Forme şi tipuri de A.D.
In practică, termenul de AD este însoţit de una sau mai multe sintagme care îl
definesc în raport cu anumite caracteristici în derulare şi utilizare [NEG 21].
a) Din punct de vedere al fermităţii angajamentului bancar avem:
Acreditivul documentar revocabil - poate fi modificat sau anulat de banca
emitentă în orice moment fără nici o avizare prealabilă a beneficiarului. Dreptul de
revocare, anulare sau modificare se stinge în momentul în care plata a fost facută. O
plată făcută rămane făcută iar banca emitentă e obligată să ramburseze banii băncii
plătitoare. Dacă AD revocabil oferă importatorului o marjă mare de manevră, el nu dă
siguranţa necesară exportatorului, fiind rar utilizat în comerţul internaţional datorită
riscurilor pe care le incubă.
Acreditivul documentar irevocabil - presupune un angajament ferm al băncii
emitente de a executa sau a face să se execute (desemnând o altă bancă) plata /
acceptarea / negocierea în favoarea beneficiarului, cu condiţia ca documentele prezentate
de acesta să fie strict conforme cu condiţiile şi termenii din AD. Acest angajament
poate fi modificat numai cu acordul tuturor părţilor implicate. Semnifică pentru
beneficiar o certitudine absolută privind plata cu condiţia de a prezenta toate
documentele prevazute şi de a se conforma tuturor condiţiilor din AD.
În orice AD trebuie să se stipuleze clar forma sa: irevocabil sau revocabil. În
lipsa unei asemenea precizări în textul AD, el va fi considerat irevocabil.
• Neconfirmat: banca emitentă este singura angajată ferm la plată, celelalte
bănci care intervin în relaţie de AD acţionează ca mandatar, în numele băncii emitente
si potrivit instrucţiunilor acesteia, fără să-şi asume vreun angajament ferm de plată.
Aceasta înseamnă că:
- dacă banca emitentă nu e şi banca plătitoare, banca plătitoare nu îşi asumă nici
un angajament
- banca desemnată e obligată să-i comunice expres benficiarului acceptul său de
a efectua plata, în caz contrar, primirea / examinarea / expedierea documentelor de banca
desemnată nu o obligă la plată
- banca emitentă e obligată să-i restituie banii băncii plătitoare dacă documentele
sunt conforme
- dacă o altă bancă desemnată prin acreditivul documentar nu acceptă cambiile
trase asupra ei sau cambiile acceptate de ea nu le plăteşte la scadenţă, banca emitentă
e obligată să le accepte şi să le plătească la scadentă.
- dacă plata acreditivului documentar este prin negociere, banca emitentă e
obligată să plăteasca, fără drept de recurs împotriva trăgătorilor, cambiile trase de
beneficiar şi documentele prezentate în cadrul acreditivului documentar, negociate de
banca desemnată (negociatoare).
18
• Confirmat – angajamentul ferm al băncii emitente este dublat de
angajamentul de plată ferm al unei terţe bănci - banca confirmatoare. Banca
confirmatoare poate fi banca exportatorului sau o bancă situată într-o bancă terţă. În
cazul în care banca emitentă nu plăteşte documentele care sunt conforme cu condiţiile
AD banca confirmatoare în virtutea angajamentului va plăti documentele.
În caz de modificare a AD, banca confirmatoare poate sau nu să accepte
extinderea confirmării şi asupra modificării. AD. Acest tip de AD oferă un plus de
sigurantă exportatorului privind încasarea contravalorii mărfii.
Opţiunea pentru AD irevocabil confirmat e a exportatorului care trebuie să ţina
cont şi de:
- comisionul confirmării, ridică costul comisioanelor şi taxele şi e suportat de
regulă de beneficiar.
- se recomandă a se utiliza în relaţii cu partenerii proveniţi din ţari sau cu
situatii financiare instabile sau când standingul băncii emitente nu e cunoscut sau e
pus sub semnul întrebării.
- exportatorul să solicite în contract precizarea expresă a băncii confirmatoare
care poate fi o bancă din ţară sau dintr-o ţară terţă exemplu: “plata prin AD
irevocabil. confirmat de banca “x” din Paris”.
b) Din punct de vedere al modalităţilor de stingere a obligaţiilor de plată
Acreditiv documentar cu plată la vedere : în momentul prezentarii documentelor
la bancă, după efectuarea controlului documentelor, dacă acestea sunt în concordanţă
cu condiţiile şi termenii din AD şi dacă se încadrează în termenul de valabilitate al
acreditivului documentar exportatorul este plătit imediat.
Acreditivul documentar cu plată diferită (amânată): plata documentelor nu se
face în momentul prezentarii la bancă ci la o dată ulterioară mentionată expres în
textul AD (de regulă 30-60 zile de la prezentarea documentelor). Importatorul intră în
posesia documentelor şi îşi ridică marfa înainte să o achite iar expeditorul care a facut
de fapt o vânzare pe credit are certitudinea, prin angajamentul bancar din AD că va fi
plătit la termenul diferat (amanat). În baza unui astfel de AD băncile adesea acordă
avansuri şi/sau credite pe termen scurt exportatorilor, care cesionează AD în favoarea
băncii sale drept garanţie, garanţia constituind-o deci angajamentul de plată al băncii
emitente a AD.
Acreditiv documentar cu plata prin acceptare : sunt utilizate în cazul vanzărilor
pe credit pe termene scurte şi foarte scurte (între 60 şi 180 de zile). Elementul
caracteristic este faptul că întotdeauna setul de documente cuprinde una sau mai multe
cambii, iar plata contravalorii mărfurilor se face la scadenţa cambiei.
O dată cu depunerea documentele care atestă expedierea mărfii, exportatorul
prezintă băncii plătitoare şi o cambie sau setul de cambii trase asupra băncii indicate
19
în textul AD (poate fi banca emitentă, banca acceptantă sau o bancă trasă expres
desemnată) cu scadenţa corespunzătoare numărului de zile precizat în AD. Banca
acceptă cambiile, devine debitor cambial principal, le restituie exportatorului iar
documentele le remite importatorului. La scadentă exportatorul prezintă cambiile iar
banca acceptantă le achită.
Exportatorul, care a acordat o facilitate importatorului vanzand mărfurile pe
credit, poate să nu aştepte scadenta şi să sconteze cambiile la o bancă comercială,
plătind o taxă de scont. Astfel vânzarea pe credit se transformă în vânzare cu plata la
vedere, exportatorul recuperându-şi mai devreme banii mai puţin taxa scontului, de
aceea în negocierea preţului, exportatorul trebuie să aibă în vedere atat dobanda
aferentă vanzării pe credit, cat şi costul refinanţării sale prin scontarea cambiei (taxa
scontului).
Importatorul are posibilitatea, dacă este intermediar, să vandă marfa şi să o
achite după vanzare, în acest mod neavansand fonduri proprii în afaceri sau evitand
recurgerea la credit bancar. Dacă este producător va utiliza marfa pentru realizarea
produselor finite şi, după vanzarea acestora, să achite importul, desigur, la termenul
scadent.
Obs: cambiile se trag de trăgător, exportator asupra băncii acceptante (trase) sau
asupra băncii emitente. Dacă sunt trase asupra ordonatorului, băncile le vor trata ca pe
nişte simple acte adiţionale.
Acreditiv documentar cu plata prin negociere: este o variantă a AD denumită
şi scrisoare comercială de credit, utilizată cu precădere în ţările de drept bancar anglo –
saxon. Este deschisă de banca emitentă, cel mai adesea în moneda locală a propriei
ţări. Presupune prezentarea de beneficiar a documentelor însoţite de una sau mai multe
cambii trase asupra băncii emitente. Potrivit dreptului cambial, locul plăţii este
domiciliul trasului deci al băncii emitente. Situaţia e dezavantajoasă pentru exportator
pentru ca locul plăţii este în străinătate, la banca emitentă. Pentru a elimina acest
neajuns, banca emitentă la instrucţiunile ordonatorului poate autoriza o alta bancă să
negocieze documentele adică dă dreptul băncii negociatoare de a “cumpara”
documentele deci de a plăti exportatorului şi de a le transmite băncii emitente,
percepând pentru aceasta un comision de negociere. Comisionul reprezintă dobanda la
suma plătită pe documente, pe intervalul dintre plata lor şi rambursarea sumei de la
banca emitentă. În cazul cel mai des întalnit în practică, beneficiarul dacă doreşte să
încaseze banii la banca sa, întotdeauna va suporta el comisionul de plată, respectiv
comisionul de negociere.
Simpla examinare a documentelor fără a le cumpara nu constituie negociere.
20
Banca emitentă prin S/C deschisă poate poate să nu autorizeze negocierea
documentelor ( S/C directe sau nenegociabile) sau să autorizeze negocierea la o bancă
desemnată sau la orice bancă ( S/C negociabile, cele mai răspandite).
Obs: Deschiderea, utilizarea şi vehicularea documentelor legate de scrisorile
comerciale de credit sunt supuse Publicaţiei 500. Ca urmare a preocupărilor de
standardizare şi de unificare a practicilor în materie de acreditive documentare,
scrisorile comerciale de credit nu mai apar menţionate expres în textul Publicaţiei 500,
ci prezenţa lor este indirectă prin explicitarea termenului de negociere şi a detaliilor
legate de deschiderea, utilizarea acreditivelor documentare care prevăd emiterea de
cambii şi plata prin negociere.
La data de 15 august 2010 este deschis un acrditiv documentar
irevocabil de o bancă străină la ordinul şi pe contul firmei DINA TRD în
favoarea S.C. ARDENT S.A. care cuprindea, în principal, următoarele
elememte:
● Valoarea acreditivului 300.000US$
● Plătibil:
- 5% la livrare contra prezentării documentelor de încărcare şi
factura comercială fiecare în 3 exemplare
- 95% contra trate trase asupra firmei DINA TRD care vor fi
acceptate de aceasta şi garantate de banca străină, plătibil;
- 20% la 6 luni de la data livrării;
- 25% la 12 luni de la data livrării;
- 25% la 18 luni de la data livrării;.
- marfa s-a axpediat la data de 15 septembrie 2010 în portul
Constanţa;
- documentele vor fi prezentate de exportator la B.R.D. pentru plata
în termen de 15 zile de la expedierea mărfii;
- acreditivul documentar este valabil până la 30 decembrie 2010;
Luând în considerare textul acestui acreditiv precizaţi:
1. Cum poate fructifica exportatorul valabilitatea A.D -ului?
2. De ce acest acreditiv este socotit cu plata prin acceptare?
3. Care este relaţia între acreditiv şi cambiile trase de
exportator din punct de vedere al încasării sumelor reprezentând
contravaloarea mărfurilor exportate?
4. Exportul este acoperit integral asupra încasării sumelor?
Motivaţi răspunsul!
5. Prezentaţi schematic circulaţia cambiilor acceptate şi
avalizate în cazul acreditivelor de acceptare.
21
M1.U1.6. Clauze speciale ale A.D
Există mai multe tipuri de acreditive speciale, concepute pentru a satisface
anumite nevoi ale cumpărătorilor, furnizorilor si intermediarilor. Acreditivele speciale
implică o participare sporită din partea băncilor; prin urmare taxele şi costurile de
finanţare sunt mai mari.
a) Acreditivul revolving (reânoibil)
Acreditivele documentare revolving sunt folosite în situaţiile în care importatorul
si exportatorul consimt ca marfa să fie livrată continuu în mai multe tranşe şi atunci
când parţile vor să deschidă un singur acreditiv pentru toate livrările în locul a câte
unui singur acreditiv pentru fiecare livrare.
Un acreditiv revolving constă în obligaţia băncii emitente de a reactiva
acreditivul la valoarea iniţiala după ce acesta a fost utilizat, fără a fi nevoie de un
amendament. Acreditivul documentar revolving poate fi revocabil sau irevocabil,
cumulativ sau necumulativ şi poate fi “reactivat” ca numar de utilizari, timp sau
valoare.
Caracteristicile AD revolving:
• toate livrările sunt acoperite de unul şi acelşi AD;
• plăţile se fac dupa fiecare livrare şi aceasta este tratată de bănci ca o
livrare independentă; de regulă, plata la vedere. După efectuarea unei plăţi, valoarea
AD se reântregeşte automat, de unde şi numele revolving;
• valoarea AD este dată de valoarea unei livrări şi nu de suma tuturor
livrărilor la un loc, drept urmare şi comisioanele bancare mai mici;
• întotdeauna aceste AD prevăd livrări şi părti parţiale ferme.
Acreditivul revolving este conceput pentru a facilita continuarea relaţiilor
stabilite între exportatori si importatori, atunci când importatorii doresc să
achiziţioneze: a) marfa de o valoare maxim posibilă într-un anumit interval de timp; b)
marfa de o valoare maxim posibilă, bine stabilită; c) cât poate produce sau furniza un
vânzător dintr-un anumit produs.
► AR de număr / timp. În această formă, acreditivul poate fi reactivat pentru o
anumită valoare şi un anumit număr de perioade (de exemplu, 10 000 USD pe lună,
timp de 12 luni). În fiecare lună, exportatorul poate încasa maxim 10 000 USD, iar
banca emitentă va reactiva automat acreditivul pentru valoarea de 10 000 USD timp de
12 luni. Acest tip de acreditiv poate fi cumulativ sau necumulativ.
▫ Cumulativ. În cazul unui acreditiv revolving cumulativ, orice sumă neutilizată
de beneficiar pe parcursul unui interval de timp se adaugă la suma pe care trebuie să
o primească în intervalul următor. Folosind exemplul de mai sus, dacă beneficiarul
foloseşte numai 8 000 USD în prima lună, valoarea acreditivului din luna urmatoare
creşte la 12 000 USD. Cu o valoare totală (sau o obligaţie de plată din perspectiva
22
băncii) de 120 000 USD, acest acreditiv revolving poate fi utilizat pentru o sumă totală
de maxim 10 000 USD în prima lună, 20 000 USD în a doua lună etc.
▫ Necumulativ. În cazul unui astfel de acreditiv, suma neutilizată pe parcursul
unui interval de timp nu se adaugă la suma din intervalul următor.
► Valoric. În această formă, suma din acreditiv este reactivată indiferent de
câte ori a fost folosit acreditivul pe parcursul perioadei de valabilitate a acestuia.
Mecanismul derulării:
1. Ordonatorul solicită deschiderea unui AD revolving mentionând: valoarea de
revolvare; numărul revolvărilor corespunzător numărului de livrări; intervalele de timp
la care să se facă livrările şi timpul în zile de prezentare a documentelor pentru plată;
şi modul de plată: cumulativ / necumulativ.
2. După primirea AD, exportatorul ,livrează potrivit termenelor din AD loturile
de marfă. După fiecare livrare încasează contravaloarea mărfii. De fiecare dată,
prezintă tot setul de documente cerut prin AD. Nu se poate invoca faptul că un
document a fost prezentat la expedierea trecută [NEG 108].
Exemplu
Astra SRL convine ca importul de piese pentru camioane să-l
realizeze lunar, corespunzător capacitătii sale de producţie şi
comenzilor de camioane pe care le are pentru piaţa internă şi export,
într-o perspectiva de şase luni. Drept urmare, convine cu partenerul
german pentru plata prin AD invocabil, domiciliat la Deutch Bank,
revolving, necumulativ, livrarile în intervalul mai - noiembrie 2004,
fiecare livrare în valoare de 20000 Euro, livrările în numar de 6 între
10-15 ale fiecărei luni. Valoarea contractului 120 000 Euro. În baza
celor convenite, în luna aprilie 2004 Astra SRL solicită băncii sale
deschiderea unui AD revolving, având în cont disponibilul valutar
pentru plata primei livrari 20 000 Euro. Potrivit graficului de livrări
precizat în cererea de AD, firma Astra SRL va primi marfa si o va
achita în tranşe.
Se observă ca valabilitatea AD acoperă întreaga perioada a
livrărilor – până la 30 octombrie, valoarea AD însă este egală cu a
unei livrări 20 000; se precizează expres graficul livrărilor; întrucât
Astra SRL doreşte o livrare ritmică, a optat pentru forma
necumulativă, aceasta impune ca exportatorul de fiecare dată să
livreze marfă în valoare de 20 000 USD.
Pentru fiecare livrare importatorul trebuie să prezinte toate
documentele cerute prin AD.
23
Avantajele utilizării AD revolving:
- importatorul are posibilitatea corelarii livrărilor cu cerintele sale de producţie şi
desfacere;
- necesarul de valută pentru deschiderea unui AD revolving de importator se situează
la nivelul valorii ce se va revolva (în ex. 20.000 USD si nu 120.000 USD cât ar fi
fost pentru toată cantitatea importată o dată);
- comisioanele bancare sunt mai mici, comparativ cu un AD obişnuit, de exemplu, în
valoare de 120.000 USD cu livrări parîiale permise.
- printr-o bună corelare de către importator a: livrărilor, producţiei şi vânzărilor,
livrările următoare pot fi achitate din încasări realizate din marfa produsa ca urmare a
importatorului;
- exportatorul este avantajat prin perspectiva sigura a livrărilor si certitudinea încasării
banilor prin angajamentul bancar specific AD.
Dezavantajele privesc:
- relaţia cu banca emitentă. Dat fiind comisioanele mai mici, băncile au reticente în a
accepta deschiderea de AD revolving, adesea însă si din necunoaşterea mecanismului,
invocându-se un risc care de fapt nu exista comparativ cu un AD obişnuit;
- dacă exportatorul, la o livrare nu îndeplineşte condiţiile din AD revolving acreditivul
respectiv devine neutilizabil pentru tranşa respectiva şi pentru toate tranşele care
urmează;
- fiind un contract de livrări pe timp îndelungat (6 luni, 1 an, etc), piaţa mărfurilor se
poate modifica: daca preţurile cresc este dezavantajat exportatorul, iar daca scad,
importatorul. Ei ar fi putut comercializa marfa la preţuri mai bune în respectivele
momente: ar fi vândut mai scump-exportator; ar fi cumparat mai ieftin-importator. Dar
acesta este un aspect probabil.
Observatii: Un acreditiv pentru valoarea totală a mărfii ce urmează a fi
expediată, dar în care se prevede livrarea săptamânală sau lunară a anumitor cantităţi,
permiţându-se livrările parţiale, nu este un acreditiv revolving, ci un acreditiv pentru
livrări eşalonate.
24
Acreditive documentare utilizate în operaţiuni de intermediere
Sunt numeroase cazurile în care firma exportatoare nu este ea însaşi
producătorul mărfii, ci îndeplineşte doar rolul de intermediar.
O caracteristică a AD este adaptabilitatea sa la diferitele tranzacţii. Astfel, în
funcţie de anumite menţiuni făcute în textul AD sau prin diferite moduri de utilizare,
AD are supleţea de a fi adaptat operaţiunilor de intermediere. Din acest punct de
vedere reţin atenţia: AD transferabil, AD cesionat, AD clauza roşie, AD back/to/back.
b) Acreditivul documentar transferabil
Schema M1.1.2. Mecanismul derulării plăţii prin ADT
Succesiunea momentelor derulării plăţii prin ADT:

1. Exportatorul intermediar (beneficiarul principal) încheie contract de vânzare
internaţională cu importatorul.
1`. Exportatorul intermediar încheie un contract cu exportatorul real (beneficiarul
secund) pentru achiziţionarea unor bunuri.
2. Importatorul face o cerere de deschidere de acreditiv la banca emitenta.
3. Banca emitentă deschide AD original şi îl remite băncii exportatorului intermediar
(banca plătitoare).
4. Banca plătitoare îl anunţa pe intermediar de emiterea AD.
5. Intermediarul ordonă băncii sale transferul AD către exportatorul real.
6. Banca plătitoare transferă AD băncii exportatorului real (banca corespondenta)
6`. Banca corespondentă îl înştiinţeaza pe beneficiarul secund cu privire la deschiderea
ADT.
7. În baza ADT beneficiarul secund expediază marfa.
8.+ 8` Beneficiarul secund remite documentele băncii plătitoare prin intermediul băncii
sale.
25
9.+10. Beneficiarul principal înlocuieşte documentele beneficiarului secund şi încasează
diferenţa dintre cele doua facturi.
11.+12 Banca plătitoare transfera beneficiarului secund fondurile (suma din factura
exportatorului real)
13. Banca plătitoare remite documentele băncii emitente.
14. Banca emitentă rambursează banii băncii plătitoare.
15. Banca emitentă prezintă importatorului documentele.
Importatorul efectuează plata / rambursul către banca emitentă în conformitate cu
condiţiile AD.
ADT este un AD care dă dreptul beneficiarului sau să solicite bancii însărcinata
cu plata, acceptarea sau negocierea să facă AD utilizabil total sau parţial pe unul sau
mai mulţi terţi (beneficiari secunzi)
În practică ADT e utilizat atunci când primul beneficiar (intermediarul) nu
furnizează el însuşi marfa şi doreşte să îl transfere total sau parţial furnizorului sau
furnizorilor reali care apar în calitate de beneficiari secunzi.
▪ În momentul în care deschide acreditivul, cumparatorul trebuie sa specifice că acesta
va fi transferabil.
▪ Pe acreditiv trebuie sa se specifice “transferabil”. Termenii “divizibil”, “fracţionali”,
“cedabil” sau “transmisibil” nu fac acreditivul transferabil.
▪ Acreditivele transferabile pot fi transferate o singura dată în favoarea unuia sau mai
multor beneficiari secunzi, deci este posibil ca unicul transfer să fie fracţionat către
mai mulţi furnizori, dacă livrările parţiale sunt autorizate. Dar, beneficiarii secunzi la
rândul lor nu mai pot transfera încă o dată AD transferat în favoarea lor. Un şir
neântrerupt de transferuri ar periclita interesele importatorului şi, inclusiv, pe cele ale
bancii emitente.
▪ Transferul către mulţi beneficiari secunzi, este adesea practicat în cazul în care
intermediarul (beneficiarul principal) procura marfa de la mai mulţi furnizori, cărora le
va transfera sume echivalente valoric livrărilor. În acest caz este util sa existe
menţiunea în ADT originar – “livrări parţiale permise”. Iar totalul transferurilor să nu
depăşeasca valoarea ADT original.
▪ Toate comisioanele şi spezele bancare legate de transferul ADT cad în sarcina
beneficiarului principal. Astfel, ADT este, pe ansamblu, mai scump decât un acreditiv
obişnuit.
▪ Domicilierea plăţii ADT este întotdeauna la banca plătitoare, ea fiind denumită banca
transferatoare. La ea se schimbă documentele primite de la beneficiarii secunzi cu cele
ale beneficiarului principal.
▪ Acreditivele transferabile pot fi transferate în totalitate sau parţial.
26
▪ Cu cât sunt mai puţine documente specificate în acreditiv şi cu cât termenii stipulaţi
în acreditivul iniţial sunt mai simpli, cu atât tranzacţia va fi mai uşor de realizat.
▪ ADT nu poate fi decât irevocabil.
ADT în favoarea unui alt beneficiar implică existenta simultană a 2 relaţii de
acreditiv:
► unul original, care e ADT deschis de ordonator în favoarea beneficiarului
principal
► al II-lea deschis de beneficiarul principal pe baza ADT original cu
urmatoarele diferenţe:
- valoarea AD şi preţurile unitare pot fi reduse; În practică aceasta se materializează
prin existenţa a 2 facturi, una a beneficiarului principal (de obicei cu o suma mai
mare) şi alta a beneficiarului secund (cu o suma mai mica). Diferenţa valorică, dintre
facturi e preluată de beneficiarul principal.
- perioada de valabilitate şi termenul de expediere pot fi reduse. Ele nu pot fi mărite,
caci ar atrage neîndeplinirea condiţiilor din AD originar.
- data pană la care trebuie prezentate documentele la bancă poate fi mai apropiată.
- termenul pentru încărcarea mijlocului de transport poate fi prescurtat, afară de cazul
în care AD de bază prevede o dată fixă pentru expediţie.
- numele şi adresa ordonatorului pot fi înlocuite cu cele ale beneficiarului principal.
Transferul AD original de către primul beneficiar în favoarea beneficiarului secund se
face întotdeauna prin intermediul băncii destinate să plătească, să accepte sau să
negocieze indicata în ADT iniţial.
Derularea documentelor prin aceeaşi bancă are 2 efecte:
1. permite beneficiarului principal să întocmească facturile beneficiarilor secunzi fară să
depăşească valoarea AD originar iar dacă apar diferenţe să şi le însuşească.
Beneficiarul principal are dreptul în cazul celui de al-II-lea ADT sa solicite
beneficiarului secund unul sau mai multe documente suplimentare care în relaţia
iniţială nu apar (ex. certificat de origine) Aceste documente nu vor fi transmise
ordonatorului.
2. în cazul în care beneficiarul principal “uită” să depună propriile sale facturi în locul
celor transmise de beneficiarii secunzi, banca însărcinată să plătească, accepte sau
negocieze, are dreptul sa trimită băncii emitente aceste facturi ale beneficiarilor
secunzi, fară nici o responsabilitate faţă de beneficiarul principal. Beneficiarul secund
încasează contravaloarea mărfii în momentul în care depune documentele.
Avantajele ADT:
- permite unei firme dezvoltarea afacerilor fără să-şi angajeze într-un fel propriile
fonduri;
27
- permite diversificarea operaţiunilor de export şi în afara specificului de activitate a
firmei;
- cum pe teritoriul ţarii noastre, în prezent, legislaţia interzice plăţile în valută, ADT
permite legal plata în valută a unui producător intern;
- câstigurile din diferenţele de preţ, dat fiind confidenţialitatea operaţiunilor efectuate
de bancă, nu sunt de neglijat.
Dezavantajele ADT:
- costurile bancare mai mari decât la un AD obişnuit, şi suportarea lor în totalitate de
beneficiarul AD;
- riscul izvorât din relaţia cu beneficiarii secunzi, în sensul ca aceştia pot să nu
livreze marfa de calitate, să nu respecte termenele şi condiţiile impuse prin AD emis
în favoarea lor etc. ceea ce viciază relaţia ordonator-beneficiar principal. Aceasta,
deoarece nerespectarea condiţiilor din al doilea AD atrage dupa sine imposibilitatea
îndeplinirii condiţiilor şi a termenelor din ADT de baza, originar;
- nu se poate păstra confidenţialitatea totală a operaţiunii (ca în cazul back-to-back)
caci ordonatorul făcând menţiunea “transferabil” ştie că total sau parţial marfa este
furnizată de altcineva. Desigur, aceasta numai în cazul în care se doreşte păstrarea
secretului operaţiunii. Acelaşi aspect şi pentru relaţia beneficiar principal- beneficiar
secund în raport cu importatorul;
- implică o pregătire minuţioasă a operaţiunii în ansamblul ei, rapiditate şi coordonarea
strictă a condiţiilor şi termenelor din cele doua acreditive [NEG 115].
Pentru a surmonta unele dintre aceste dezavantaje, exportatorul intermediar poate
să transfere în totalitate valoarea ADT în favoarea beneficiarului secund, după ce, în
prealabil a convenit cu acesta comisionul în valută pe care să-l încaseze pentru
mijlocirea intermedierii.
Dacă beneficiarul principal doreşte să păstreze confidenţialitatea operaţiunii în
ansamblul ei (inclusiv a importatorului), expediţia mărfii precum şi toate documentele
trebuie să le efectueze el.
Exemplu
Firma Class din Bucureşti încheie un contract cu firma Tino
din Braşov în vederea achiziţionării de la aceasta a 1 000 perechi de
pantofi cu 80 Euro perechea. Livrarea se va face în semestrul II
2004. Firma Class încheie în paralel un contract de export cu firma
Domus din Cehia pentru exportul a 1 000 perechi pantofi a 100 Euro
perechea. Plata se va face prin AD irevocabil, transferabil, domiciliat la
Bucureşti, plata la vedere 100%, deschis cu 60 de zile înainte de
livrarea mărfii, livrare ce va avea loc în cursul lunii iunie. Condiţia de
28
livrare va fi CIP Praga.
Astfel, în luna aprilie firma Domus ordonă deschiderea AD în
favoarea firmei Class. După ce a fost notificată de banca sa de
dechiderea AD firma Class (intermediar):
- contactează firma Tino (producător, exportator real) pe care o
anunţă că va proceda la transferul AD, comunicandu-i principalele
condiţii prevăzute în ADT
- ordonă băncii sale să transfere o parte din valoarea ADT în
favoarea firmei Tino; banca va transfera acreditivul potrivit
instrucţiunilor primite de la clientul său, firma Class
- Firma Tino la primirea ADT procedează la pregătirea mărfii
pentru export si expedierea ei pe cale rutieră în Cehia, după care
depune setul de documente la banca sa spre a fi remise băncii lui
Class
- Class este avizat de banca sa de primirea documentelor
- Class înlocuieşte documentele, întocmind un alt set de facturi
şi documente, corespunzător condiţiilor din AD originar
ADT originar ADT

transferat
Valoarea: 100 000 Euro 80 000 Euro
Preţ unitar: 100 Euro 80 Euro
Valabilitate: 15 iunie 2004 mai 2004
Depunerea 21 zile de la 5 zile de la
doc.: expediţie expediţie
Firma Class a redus valoarea AD,valabilitarea AD şi a impus
un termen de prezentare foarte strans. În timp ce în ADT originar nu
era trect un termen de prezentare a documentelor, deci potrivit
Publicaţiei 500 se subanţelege că acesta este de 21 de zile de la data
expediţiei, Class a cerut un termen mai mic pentru depunerea
documentelor pentru ca:
- să ajungă documentele la baca sa din Bucureşti în timp util
- să aibă timp să schimbe facturile, să întocmească tot setul de
documente potrivit termenelor şi condiţiilor dinn ADT originar
- să respecte valabilitatea ADT originar
Înainte de a derula o tranzacţie prin ADT, intermediarul care
este de fapt pivotul operaţiunii, trebuie să obţină acordul băncii prin
care se doreşte să se efectueze transferul (banca transferatoare).
29
c) Acreditivul documentar cu clauză roşie
Regula de baza în utilizarea unui AD este plata contra documente care atestă
îndeplinirea anumitor obligaţii asumate de beneficiarul AD. O abatere de la această
regulă este AD clauză roşie care permite ca plata să se facă înaintea prezentării
documentelor ce atestă expedierea mărfii.
Elementele caracteristice ale AD cu clauză roşie sunt:
• menţinerea expresa în textul AD “Clauza roşie” sau “plata în avans”;
• precizarea de ordonator a sumei (întreaga valoare a AD) sau a
procentului din valoarea AD ce va fi dată de banca plătitoare sub forma de avans
exportatorului;
• documentele ce se solicită la acordarea avansului, de regulă, o scrisoare
de angajament, prin care beneficiarul AD se angajează să nu utilizeze banii decât
pentru procurarea mărfii în discuţie şi ca va restitui suma şi dobânda aferentă în caz
de neexpediere a mărfii;
• termenul limită până la care trebuie să prezinte băncii documentele de
expediţie ale mărfii; şi o chitanţa ce atestă ridicarea banilor.
• banca plătitoare este întotdeauna situată în ţara exportatorului.
Acest tip de AD constituie, în fond, o modalitate prin care importatorul îl
finanţeaza pe exportator fără sa perceapă dobândă. În realitate, dobânda este luată în
considerare la negocierea preţului (mai mic), este inclusaă în preţul mărfii.
AD clauză roşie se utilizează:
► în cazul operaţiunilor de intermediere, când exportatorul are mai mulţi
furnizori locali care trebuie platiţi imediat ce marfa a fost cumpărată;
► în activitatea de producţie destinată exportului, când producătorul nu are
resurse financiare să producă marfa, iar importatorul este interesat în produsele
respective, şi îl finanţeaza în acest mod. Se subânţelege ca finanţarea, avansul, se dă
pentru marfa la care se referă AD deschis.
► când mărfurile sunt procurate de la licitaţii sau târguri locale cu plata pe
loc
Exemplu
Firma Alfa SRL are capacitaţi de producţie disponibile, dar nu
are disponibilitaţi financiare pentru procurarea materiei prime necesare
realizării unor produse Furnizorii interni au marfa, dar cer plata
imediat. Firma Trading din Germania este interesata în cumpararea de
10 000 produse. Afacerea este perfectă în urmatoarele condiţii de
plată: acreditiv documentar irevocabil, domiciliat la Bucuresti, clauză
roşie, avansul aprox. 80% din valoarea acreditivului, valabilitatea doua
30
luni de la data deschiderii AD.
În urma celor convenite firma din Germania ordonă deschiderea
AD clauza roşie. De îndată ce a primit notificarea, Alfa SRL ridică
de la Comercial Bank suma de 24000 Euro pe care îi utilizează
pentru plata furnizorilor din ţară, achiziţionând materialele necesare
fabricaţiei şi plaţii salariilor. Drept care, depune la bancă şi cele doua
documente cerute prin AD, Chitanţa de ridicare a sumei si
Angajamentul de restituire în caz de nelivrare a mărfii. La negocierea
contractului, a solicitat o valabilitate a AD suficient de mare (doua
luni), interval care să-i permită: ridicarea avansului, achiziţionarea
materialelor, fabricarea produselor potrivit ; expedierea acesteia şi
depunerea documentelor în timp, conform condiţiilor si termenilor AD
clauză roşie.
Avantajul AD clauză roşie este că permite exportatorului să primească un avans

în raport cu momentul expedierii mărfii.
Dezavantajul, principal, este al importatorului. Deşi plata în avans este făcută de
banca corespondentă (banca exportatorului), angajamentul de plată este al băncii
emitente. În cazul în care exportatorul nu livrează marfa, dar a luat avansul, banca
emitentă trebuie sa ramburseze banii băncii plătitoare. La rândul ei, banca emitentă
cere restituirea plăţii în avans ordonatorului, importatorului.
De aceea, AD clauză roşie:
- se utilizează între parteneri între care există o deplină încredere, respectiv
importatorul are siguranta că exportatorul va livra marfa în condiţiile AD;
- adesea, aceste acreditive sunt dublate de o scrisoare de garanţie bancară emisă
de banca corespondentă (banca plătitoare a avansului) la ordinul exportatorului, prin
care se angajează ca daca exportatorul nu va livra marfa sau nu va restitui avansul,
ea, în calitate de bancă garantă, va restitui suma băncii emitente, respectiv
importatorului.
- în trecut, dat fiind plata în avans, banca plătitoare era avertizată de clauza
respectiva prin utilizarea cernelii roşii. În prezent, se utilizează mai putin acest termen
“red clause”, în textul AD fiind specificat: “condiţii speciale de plată” “plată în avans”
şi alte sintagme cu înţeles similar.
Un domeniu unde poate fi utilizat AD clauză roşie îl constituie operatiunile
comerciale lohn, care, în esenţa, constau în furnizarea materialelor si modelelor de
partenerul extern şi producerea lor în ţara în vederea exportării lor.
De regulă, în astfel de cazuri, partenerii externi deschid AD pentru plata
contravalorii manoperei, acreditive încasate dupa ce marfa a fost exportată. Cum
31
adesea producătorii români sunt nevoiţi să facă şi anumite cheltuieli în valută pentru
realizarea corespunzatoare a produsului, negocierea cu partenerul a plăţii prin AD
clauză roşie ar permite încasarea unei părţi din contravaloarea manoperei înainte ca
produsul să fie expediat.
În cea ce priveste garantarea avansului (în sensul garantării materialelor) în
practică se utilizează.
- Packing Credit (în fapt, S /C red clause) garantat în care caz exportatorul
prezintă băncii negociatoare, fie o recipisă de depozit (Warehouse Receipt) ca dovadă
a faptului ca o marfă în valoare egala este depozitată, fie o recipisă de încredere
(Trust Receipt) sau altă formă de garantare (cesiuni de drepturi, drept de gaj etc.)
Indiferent de forma garantării, suplimentar, exportatorul trebuie, în scris, să-si
asume obligaţia de a prezenta documentele de export la timp.
- Packing Credit negarantat, în care caz avansul este acordat numai contra
obligaţiei scrise a exportatorului de a prezenta documentele de export la timp. Acest
tip de S/C– negarantată, este desemnat prin noţiunea “Green clause” (clauza verde).
Pentru a delimita clar obligaţiile băncii negociatoare, de a acorda avansul
garantat sau negarantat (în funcţie de gradul de încredere dintre exportator si
importator) ordonatorul va preciza expres tipul de Packing Credit: red clause sau green
clause.
d) Acreditivul documentar cesionat
Beneficiarul unui AD are dreptul ca o parte sau în totalitate suma AD deschis
în favoarea sa să se cesioneze în favoarea unui terţ.
Cesionarea AD presupune:
- mai simplă utilizare a AD de către beneficiar, el poate cesiona sume din orice
tip de AD (cu plata la vedere, diferita/prin acceptare/prin negociere etc.) fară ca acesta
să poarte menţiunea transferabil;
- respectarea legilor aplicabile privitoare la actul cesiunii;
- posibilitatea cesionarii sumelor o poate face către unul sau mai multi terţi,
cesiunea putând fi totodata modificată sau anulată;
- întocmirea unui document - Declaraţie de cesiune, prin care cere băncii
plătitoare cesiunea unei sume din AD deschis în favoarea sa, în favoarea unui terţ
numit (sau mai multora);
- posibilitatea utilizării unui AD atât în operaţiunile de intermediere, respectiv
beneficiarul AD nu produce el marfa, cât şi de producătorii-exportatori care prin
cesionare pot achita subfurnizorii pentru diferite materiale sau subansamble livrate.
Mecanismul cesionarii unui AD este simplu :
1. încheierea contractului comercial internaţional;
2. importatorul ordonă deschiderea unui AD obişnuit
32
3. deschiderea AD
4. dupa primirea deschiderii AD, beneficiarul AD prezintă băncii sale o
declaraţie de cesiune prin care îi solicită ca acesta să procedeze la cesionarea unor
sume în favoarea unui terţ numit (sau mai multor subfurnizor).
Exemple
Firma Foresta SRL este producător şi exportator de mobilă.
Pentru realizarea acesteia se aprovizionează cu cherestea de la diverşi
subfurnizori. De la o firma din Frankfurt primeşte o comandă
importantă. Pentru efectuarea comenzii, Foresta SRL, la rândul ei
convine cu firma Brăduţ să execute o parte din produse, iar cu
firmele Pal şi Alicante să îi livreze cheresteaua pentru a executa ea
însăşi o parte din comanda externa.Cu partenerul extern, Van Bourg
Gmbh a convenit plata mobilei prin acreditiv documentar irevocabil
domiciliat la Comercial Bank Bucureşti, plata la vedere, deschis cu
45 de zile înainte de data expediţiei mărfii. Întrucât nu are
disponibilitaţi financiare suficiente, Foresta SRL convine cu cei doi
subfurnizori interni de cherestea şi cu subfurnizorul de mobilă să îi
plătească în valută prin cesiune în raport cu preţurile pe care le-au
convenit anterior, respectiv dupa încasarea AD.
Fiind un acreditiv deschis de o banca din Germania, se
observă că este un acreditiv documentar sub forma scrisorii
comerciale de credit, utilizabil la vedere prin cambii trase asupra
băncii emitente, liber negociabilă respectiv, negocierea documentelor
se poate realiza la banca Comercial Bank din Bucureşti.
La primirea acreditivului, firma Foresta SRL contacteaza
subfurnizori pentru realizarea mărfii descrise în AD şi respectiv
livrarea cherestelei astfel:
- cu firma Brăduţ, - îi da comanda pentru a executa : 100
dormitoare, 50 sufragerii şi 400 birouri; care trebuie să fie gată de
livrare până la 10 oct. 2003 preţul negociat 30000 Euro, platibil prin
cesiune.
- firmelor Pal şi Alicante le dă comandă pentru 5 000 mc de
cherestea livrabilă în cinci zile şi plătibilă prin cesiune suma de 5
000 Euro pentru fiecare dintre firme
Ca rezultat al celor convenite cu cele trei firme Foresta SRL
prezintă băncii Comercial Bank declaraţia de cesiune. În baza
declaraţiei de cesiune, Comercial Bank trimite scrisori de cesiune celor
33
trei firme. La scurt interval, firma Pal anunţa ca nu poate livra
cheresteaua. Drept urmare, Foresta SRL caută un alt furnizor de
cherestea, căruia îi va cesionsa suma: Firma Arc S.A, anulând
cesiunea în favoarea firmei Pal. În final Foresta SRL, dupa
expedierea mărfii, o data cu depunerea documentelor, va prezenta
băncii sale şi o scrisoare referitoare de cesionarile efectuate.
Pentru firma care cesioneaza, există riscul ca subfurnizorul să nu îşi

îndeplinească, sau să-şi îndeplinească defectuos obligaţia de livrare asumată.
Aceasta perturbă desfaşurarea corespunzatoare şi în timp util a afacerii, deşi
beneficiarul AD poate anula cesiunea şi să îşi găsească un alt furnizor. Dar aceasta
înseamnă timp.
Subfurnizorii, cei în favoarea cărora sa făcut cesiunea au şi ei anumite riscuri.
Ei nu sunt platiţi decât dupa ce AD a fost încasat şi nu există nici o garanţie
că firma intermediară depune documentele în bună ordine şi la timp pentru a încasa
banii. În general, cesiunea AD presupune relaţii de încredere între subfurnizori şi
intermediar, beneficiarul AD.
e) Acreditivul back to back
Un acreditiv documentar back - to - back este un acreditiv nou deschis în
favoarea unui alt beneficiar pe baza unui acreditiv documentar irevocabil netransferabil
deja existent. Deşi denumirea este unică, back - to – back, în fond, este vorba de doua
acreditive:
► Un acreditiv documentar deschis de importator, în care exportatorul este
numit drept beneficiar, numit în continuare acreditiv de export.
► Un al doilea acreditiv deschis de exportator, în care furnizorul final al
mărfii este numit drept beneficiar, numit în continuare acreditiv de import.
Ambele sunt domiciliate la aceeaşi bancă, banca intermediarului operaţiunii.
Acreditivul back - to- back se utilizează în cazul în care acredidivul iniţial nu
este transferabil, iar banca este dispusă să emită un al doilea acreditiv la cererea
exportatorului, fiind primul acreditiv drept garanţie sau suport pentru al doilea.
Totuşi, banca nu are obligaţia să emită cel de-al doilea acreditiv. De fapt,
majoritatea băncilor refuză să emită un astfel de acreditiv în cazul în care nu au
foarte mare încredere în solvabilitatea exportatorului şi în capacitatea sa de a-şi
respecta obligaţiile. Din cauza complexităţii tranzacţiei, băncile nu consideră primul
acreditiv ca o garanţie, ci mai de grabă ca un suport pentru emiterea celui de-al
doilea acreditiv.
34
Din moment ce exportatorul este solicitantul celui de-al doilea acreditiv, el este
răspunzator în fata baăcii de efectuarea plăţii, indiferent dacă el însuşi este plătit sau
nu, potrivit primului acreditiv.
Al doilea acreditiv trebuie formulat cu grije, cerându-se toate documentele (mai
puţin factura comercială) necesare şi pentru primul acreditiv. De asemenea, din
moment ce trece un timp între emiterea primului acreditiv si emiterea celui de-al
doilea, acesta din urma trebuie formulat în aşa fel încât să se solicite ca documentele
să fie prezentate la timp pentru a se satisface cerinţele impuse prin primul acreditiv.
Utilizările acestui acreditiv sunt similare cu cele ale acreditivului transferabil.
Exportatorul / intermediarul se foloseşte de forţa financiară a importatorului pentru a
efectua tranzacţia, realizând afaceri fără să avanseze propriile fonduri pentru
deschiderea celui de-al doilea AD.
Realizarea unei operaţuni back - to - back presupune:
• deşi cele doua AD sunt total independente ele sunt corelate valoric şi
din punct de vedere a termenelor de către firma intermediară. Astfel:
• AD de export are o valoare şi un preţ unitar mai mare şi o valabilitate
mai îndelungată;
• AD de import o valoare şi un preţ unitar mai mic si o valabilitate,
inclusiv termen de expediţie care să se încadreze în termenele AD de export;
• confidenţialitatea operaţiunii, de regulă, exportatorul real nu cunoaşte
importatorul final;
• documentele cerute exportatorului real trebuie să fie “neutre” şi emise la
ordinul băncii intermediarului;
• ambalajul / marcajul mărfii să fie neutru;
• documentele privitoare la marfă (factura, în primul rând) sunt schimbate
de iniţiatorul operaţiunii la banca sa;
• acordul băncii de a găzdui operaţiunea.
Mecanismul derulării:
1. Importatorul final deschide un AD-I (primul AD, de import) în favoarea
firmei intermediare care apare în relaţia cu acesta ca exportator.
2. In baza AD I deschis, intermediarul în calitate de importator ordonă
deschiderea unui AD II (al doilea AD, de import) în favoarea exportatorului real.
3. Exportatorul real expediază marfa pe adresa indicată şi depune documentele
spre plată la banca firmei intermediare.
4. Firma intermediară, la primirea documentelor celei de al II-lea AD, le
schimbă cu documentele conforme cu primul AD şi le depune pentru încasare.
35
5. Firma intermediară încasează contravaloarea documentelor privind AD I, îşi
păstreaza diferenţa valorică dintre cele doua AD şi, simultan, dispune plata în favoarea
celui de al II-lea AD.
În practică, utilizării AD back - to - back pot apărea urmatoarele situaţii:
▪ Parţile implicate în derularea celor doua acreditive ştiu unele de existenţa
celorlalte. În acest caz, marfa este expediata de exportatorul real direct importatorului
final.
Documentele însă, întotdeauna se trimit băncii firmei intermediare. De exemplu,
în cazul lucrărilor în străinătate, instalaţiile de completare importate pot fi expediate
direct la locul amplasării lor. Deoarece, aducerea importatorului în ţara şi apoi
reexpedierea lui scumpeşte operaţiunea, firma cu rol de antreprenor al operaţiunii, în
baza AD deschis în favoarea sa de partenerul pentru care realizează instalaţia, deschide
un AD în favoarea celui ce va livra importul de completare. Marfa, va fi expediată
de furnizorul importului de completare, direct în ţara în care se realizează instalaţia.
Deseori, expedierea directă a mărfii de exportatorul real la importatorul final este
folosită când pe importatorul final nu îl interesează originea sau provenienta mărfii, ci
doar procurarea ei, în condiţiile de calitate dorite.
▪ A doua situaţie este când cel ce iniţieaza operaţiunea nu doreşte, dintr-un
motiv oarecare, ca parţile să ştie unele de celelalte. În acest caz, operaţiunea are un
caracter strict confidenţial şi ea se rezolvă în doua moduri:
- fie marfa este adusă în ţara intermediarului (zona libera) şi neutralizată
respectiv se şterge orice urmă care ar permite identificarea originii mărfii, se
rambursează şi se reexpediază;
- fie se solicită direct exportatorului real ca marfa sa fie marcată neutru şi
expediată direct în ţara importatorului real.
Indiferent de varianta, privitor la documente de precizat:
- iniţiatorul operaţiunii, intermediarul, întotdeauna va schimba factura emisă pe
numele lui de expeditorul real (preţ mai mic) cu factura emisă de el pe numele
importatorului final (preţ mai mare);
- conosamentul şi certificatul / poliţa de asigurare întotdeauna sunt emise de
exportatorul real la ordinul băncii care îl deserveşte pe initiatorul operaţiunii. La
primirea lor banca intermediarului le andoseazaă în favoarea băncii importatorului
final;
- celelalte documente, cum ar fi certificatul de calitate, buletin de analiză etc.,
în masura în care sunt emise de instituţii autorizate, iar importatorul nu este interesat
în sursa de procurare a mărfii pot rămâne aşa cum sunt, în caz contrar, ele trebuie
înlocuite cu documente similare emise de instituţii autorizate în ţara intermediarului.
36
Privitor la plată:
● este obligatorie colerarea în timp a încasării contravalorii documentelor celor
doua acreditive. A nu se uita ca cel de al II-lea AD este plătit din primul AD.
● daca nu se poate realiza o sincronizare, atunci se poate conveni cu
exportatorul real (al II-lea AD) ca plata ăa fie diferită la 30, 45 sau 60 de zile. În
acest mod dupa încasarea primului AD există suficient timp pentru plata celui de al
II-lea AD [NEG 128].
Exemple
Firma Exim SRL iniţieaza o operaţiune back - to - back prin:
cumparare de umbrele de la o firmă din china şi vânzarea umbrelelor
unei firme din Olanda. În urma negocierilor purtate de Exim SRL
simultan cu cele doua firme, s-a convenit:
Cu firma olandeza Cu firma chineza
Marfa umbrele umbrele
Cantitatea 3 000 3 000
Preţ unitar 10 USD 7 USD
Preţ total 30 000 USD 21 000 USD
Condiţii de livrare CIF Rotterdam CIF Rotterdam
Termen de livrare cel 15 august 5 august
târziu
Termen de depunere 10 zile 5 zile
doc. de la expediţie
Plata la vedere diferentă la 30 zile
Domicilierea AD la Bucureşti la Bucureşti
Derularea afacerii:
1. Exim SRL discută cu ABN Amro Bank să găzduiască
operaţiunea back - to – back Primeşte acceptul acesteia. Are
disponibilitaţi valutare pentru plata taxelor şi comisioanelor bancare.
Nu îi este necesară valută egala cu valoarea celui de al II-lea AD
caci acesta va fi deschis în baza primului AD.
2. La primirea primului AD deschis de firma olandeză verifică
termenii şi condiţiile din AD şi, corelat, ordonă băncii ABN Ambro,
banca sa, deschiderea celui de al II lea AD în favoarea firmei din
China. Introduce clauze speciale privind neutralitatea documentelor şi
cerinţa ca acestea sa-i parvină prin DHL.
3. La sosirea documentelor de la firma chineza înlocuieşte
factura cu propria factură. Restul documentelor sunt conforme cu cele
37
cerute în primul AD. Referitor la B / L şi certificatul de origine,
Banca ABN Ambro la ordinul căreia au fost emise, le andosează în
favoarea băncii importatorului final. Se observă ca pentru poliţa de
asigurare s-a dat o sumă în cifre absolute (pentru AD II ) care se
colerează cu cerinţa în cifre relative din primul AD.
4. Primul AD fiind domiciliat la ABN Ambro Bank din
Bucureşti, intermediarul Exim S.R.L. depune documentele spre
încasare, inclusiv Declaraţia de încasare valutară.
5. Se observă ca al II-lea AD este cu plata diferată la 30 de zile,
comparativ cu primul AD care este cu plata la vedere. Decalarea
celor doua termene de plată a fost facută ca masură de protecţie de
Exim SRL în ideea că dacă documentele nu ajung în timp util sau
nu sunt în buna ordine etc. să aibă suficient timp, eventual să solicite
importatorului final prelungirea termenului şi valabilităţii primului AD.
6. Dupa încasarea primului AD, Exim SRL dispune plata celui
de-al II-lea AD.
Construcţia financiară a operaţiunilor back – to – back presupune:

- un sistem de relaţii internaţionale bine pus la punct pentru identificarea rapidă
atât a cererii, cât şi a ofertei pentru marfă.
- rapiditatea în colerarea celor doua operaţiuni: de import şi de export implicit
a acreditivelor documentare;
- calculul realist al eficienţei. Diferenţa de preţ dintre cele doua tranzacţii
trebuie să acopere:
- comisioane şi taxe bancare;
- cheltuieli, dacă sunt, cu aducerea mărfii în ţara (zona liberă), neutralizarea,
reambalarea mărfii, reexpediţie, depozitare etc.
Practica a imaginat şi alte variante ale unor astfel de operaţiuni:
► aducerea mărfii în ţară, prelucrarea sumară, reambalare si export;
► aducerea mărfii în ţara şi reexportul unei mărfi similare româneşti, în cazul
când se exportă pe piaţa unei ţari în care România beneficiează de preferinţe vamale
şi este suficient şi certificatul de origine etc;
Riscurile:
• posibilitatea abandonării afacerii de unul din cei doi parteneri. Fie
importatorul final nu mai deschide primul AD, iar intermediarul deja a discutat cu
exportatorul real să pregătească marfa şi astfel nu va putea să-i deschidă al II-lea
AD; fie exportatorul real nu mai este dispus sa efectueze exportul;
38
• nerespectarea condiţiilor şi termenelor din AD II de catre exportatorul
real.
În esenţă, marfa şi condiţiile de livrare corespunzatoare depind, în primul rând,
de expeditorul real.
Derularea unei operaţiuni prin AD back - to – back comparativ cu AD
transferabil prezinta avantaje ca:
- importatorul final nu ştie ca exportatorul, partenerul sau de contract este un
intermediar;
- mărfurile pot fi procurate de la diverşi furnizori din străinătate sau din ţară
fără să existe o restricţie (de exemplu, la ADT poate exista menţiunea: “Transferabil
numai în ţara ,< x >, numai în favoarea firmei , < y > etc);
- al II-lea AD, cel de import poate conţine clauze suplimentare care sa asigure
eficienta operaţiunii, în timp ce transferul unui AD nu se poate face decât în termeni
AD de baza.
Acreditive documentare utilizate în operaţiuni de compensaţie

Cel mai adesea, esenţa tranzacţiei prin compensaţie – marfă contra marfă – este
asociată cu o tehnică comercial – bancară care să protejeze pe unul sau pe ambii
parteneri împotriva eventualelor riscuri.
Într-o operaţiune de compensaţie ambii partenerii au dubla calitate de importator
şi de exportator. Ei convin să facă un schimb de mărfuri, într-un anumit termen,
mărfuri determinate calitativ, cantitativ, sortimental şi echivalente valoric.
În derularea unei operaţiuni de compensaţie apar urmatoarele riscuri:
● Riscul primului exportator. Întotdeauna unul dintre parteneri va fi primul
care va exporta marfa, el are riscul ca partenerul de compensaţie sa nu mai livreze
marfa sau să o livreze cu întârziere, parţial etc.
● Riscul comercial al ambilor parteneri are în vedere eventualitatea ca
mărfurile reciproc livrate să nu corespundă calitativ, cantitativ, sortimentul şi termenele
de livrare convenite anterior.
● Plata comisioanelor bancare şi a penalizărilor de întârziere a livrărilor.
Compensaţia exclude plata în valută, dar aceasta se referă numai la mărfurile reciproc
livrate, partenerii trebuie să aibă în vedere comisioanele bancare şi modul de stingere a
plăţii despăgubirilor legate de întârzierea livrărilor. Acestea din urmă pot fi stinse prin
livrări suplimentare de mărfuri de partea datoare sau prin plata lor în valută.
● Poziţia de pe care se face negocierea. De regulă, oferta de a plăti un import
în compensaţie este făcută de firmele fără disponibilităţi valutare.
Acest aspect este fructificat de partenerul străin, de regulă prin:
▫ preţul la care se negociază mărfurile;
39
▫ “plata în avans” respectiv prima livrare să fie făcută de firma fără
disponibilităţi financiare, de unde şi poziţia “slabă” în negociere în contrast cu a
partenerului “tare”.
Desigur, compensaţia se poate realiza prin schimb de documente direct firmă la
firmă sau direct prin canal bancar, băncile percepând doar comision de manipulare
documente. Dar riscurile amintite mai sus nu sunt excluse.
Riscurile cele mai mari sunt determinate de faptul ca marfa a fost expediată,
iar plata, compensaţia în mărfuri sunt la latitudinea celui de -al II-lea exportator.
Surmontarea acestor riscuri se poate realiza prin utilizarea AD sub forma: AD
reciproce, AD stand by.
f) AD reciproce
Operaţiunile de compensaţie derulate prin AD reciproce au urmatoarele
caracteristici:
► cei doi parteneri îşi deschid reciproc câte un AD. Astfel, fiecare dintre ei
este:
• ordonator – pentru AD deschis de el în favoarea partenerului de
compensaţie; şi
• beneficiar – pentru AD deschis de partenerul de compensaţie în favoarea
lui;
Aceasta dubla calitate ordonator / beneficiar de AD rezultă din însăşi esenţa
compensatiei, fiecare partener având dubla ipostaza de exportator/importator;
► “cheia” AD reciproce este determinată de clauze speciale cuprinse în textul
AD şi este rezultatul negocierilor comerciale.
Partenerul solicitat să accepte “plata” mărfi sale printr-o alta marfă şi nu în
bani este cel care dictează condiţiile operaţiunii de compensaţie. În general, şi al
derulării AD reciproce, în particulur. Aceste condiţii se materializează de regulă prin:
- va cere plata înainte, în sensul ca partenerul va livra mărfurile primul şi el
le va livra al doilea;
- întotdeauna el este primul care ordonă deschiderea AD
- în deschiderea de AD, pe care o va realiza în acest scop, precizează clauzele
speciale care definesc gradul de protecţie împotriva riscurilor amintite, şi în mod
special pentru primul exportator.
- în acest context, acreditivul al II-lea deschis la primul exportator, în baza AD
primit, de fapt se conformează instrucţiunilor primite, şi cel mai adesea este un AD
obişnuit, în sensul ca cel mult preia instrucţiunile primite.
► întotdeauna AD reciproce sunt irevocabile şi corelate:
40
- valoric - respectiv valoarea unui AD este egală cu valoarea celuilalt AD. În
cazurile în care compensaţia nu este integrală, diferenţa se acoperă prin plata în
valută, menţiune că trebuie să se regăseascaă în textul AD;
- în timp - AD se deschid aproape simultan, stabilind termenele de livrare,
prezentare de documente cât mai apropiate, astfel ca perioada de “creditare” acordată
de primul exportator să fie cât mai mică;
► elementul specific AD reciproce îl constituie clauzele speciale. Acest aspect
nu limitează diferitele moduri de utilizare a AD: plata la vedere, diferaţa la un numar
de zile; prin acceptare; sau inserarea altor menţiuni specifice oricarui AD: livrări
parţiale permise; expedierea mărfii altor destinatari folosirea lor în operaţiuni de
intermediere etc.
În funcţie de clauzele speciale AD reciproce, în practică se cunosc mai multe
forme, care, în esenţa, oferă un grad de protecţie mai mare sau mai mic partenerilor
de compensaţie. AD reciproce sunt denumite în funcţie de clauza specială pe care o
conţin. Astfel: AD reciproce cu clauză “de intrare în vigoare”, AD reciproce cu clauză
“de valoare”, AD reciproce “escrow”.
f1) ADR cu clauză de “intrare în vigoare”
Utilizarea AD cu o astfel de clauză în operaţiunile de intrmediere se
caracterizează prin:
● utilizarea primului AD deschis în favoarea partenerului este condiţionata de
deschiderea de către aceasta a celui de-al II-lea AD.
● dupa ce a fost deschis a II-lea AD, cele doua AD devin independente,
respectiv, utilizarea lor de către partenerii de compensaţie este similară unei plaţi
obişnuite prin AD, şi anume:
● fiecare partener expediază marfa;
● întocmeşte şi depune setul de documente corespunzator condiţiilor din AD;
● încasează banii pe documente;
Operaţiunea de compensare este subânţeleasă, în sensul ca partenerul care
încasează primul bani pe exportul său îi foloseşte pentru plata mărfurilor importate în
compensatţe. Din acest considerent aceste AD se mai numesc şi “cu mişcare de
valută”
Exemplu
Operţiune de compensatie se face între: Beta SRL care exportă
cauciucuri şi Domo Co care exportă cherestea. Prin contract s-a
convenit:
- valoarea schimbului: 400 000 Euro
- livrări reciproce: luna iunie 2003
41
- plata prin AD reciproce cu clauză “de intrare în vigoare”;
- plata - export cauciucuri; la vedere;
- plata - export cherestea; diferentă la 60 de zile;
- deschiderea AD, cu clauza intrarii în vigoare de catre firma
italiană Domo Co, cu 30 de zile înainte de data livrării mărfurilor de
firma Beta SRL;
- derularea operaţiunii prin banca Stela din Torino şi sucursala
sa din Bucureşti.
Etapele derularii operaţiunii de compensaţie:
1. Firma italiană potrivit celor convenite prin înţelegere cu
partenerul român ordonă deschiderea de AD în urmatoarele condiţii:
- cu o luna înaintea livrării (10 mai)
- pentru cauciucuri în valoare de 200 000 Euro;
- cu plata la vedere;
- cu clauză de intrare în vigoare
2. În baza AD primit, conform celor convenite, Beta SRL
deschide la rândul ei un AD în favoarea firmei Domo în condiţii
prestabilite:
- pentru cherestea în valoare de 400 000 Euro;
- termen de livrare tot în iunie 2003;
- plata diferată la 60 zile.
3. Exim SRL expediază marfa, întocmeşte setul de documente,
îl depune la bancă şi încasează banii la vedere.
4. Domo Co, la primirea AD deschis de Beta SRL expediază
cheresteaua, prezintă documentele la bancă spre a fi remise firmei
româneşti, iar încasarea contravalorii lor o va realiza la termenul
diferat de 60 de zile.
5. La 60 zile, deci, la termenul diferat precizat în AD Beta
SRL va plătii cheresteaua, utilizând suma încasată de exportul său de
cauciucuri către firma Domo Co.
Concluzii:
a) Se observă că cele doua AD reciproce sunt corelate:
Valoric 400 000 Euro 400 000 Euro
în timp de expediţie 20 iunie 30 iunie
valabilitate: 10 iulie 15 iulie
Din punct de vedere al utilizării, respectiv a încasării banilor,
sunt independente – unul este cu plata la vedere, celalalt cu plata la
60 de zile. Desigur, ambele puteau fi cu plata la vedere sau ambele
42
cu plata diferată etc.
b) Potrivit interesului primului exportator, Beta SRL operaţiunea
de compensţie a fost concepută astfel:
- AD deschis în favoarea sa, să fie deschis cu 30 zile înainte
de expediţie, ca să evite riscul de a fabrica şi a pregatii marfa pentru
livrare, iar Domo să nu deschidă AD;
- să exporte cauciucurile cu plata la vedere;
- să importe cheresteaua cu plata la 60 de zile;
- pe intervalul de 60 de zile - în momentul încasării banilor de
export si momentul plaţii importului – să îl utilizeze pentru prelucrarea
cherestelei, iar din încasarile rezultate să achite importul; sau pur si
simplu, să păstreze banii într-un cont în valută (mai rar)
a) Potrivit interesului celui de – al II- lea exportator, firma
Domo:
- prin deschiderea AD cu clauzaă “de intrare în vigoare”, a
avut siguranţa ca partenerul Beta SRL în mod ferm îi va deschide un
AD pentru cheresteaua sa;
- s-a asigurat prin aceeaşi clauză că Beta SRL nu va putea
utiliza AD deschis de el, de exemplu, să exporte propriile cauciucuri
să încaseze banii şi să “uite” să deschidă un AD pentru importul
cherestelei;
- acceptând plata la 60 de zile a facut o favoare firmei Beta
SRL dar a plasat marfa în condiţii de preţ mai avantajoase decât
nivelul preţurilor pe piaţa internaţională în acel moment, iar în preţ,
desigur, a inclus şi dobânda pentru doua luni de credit.
Pentru firma care nu are resurse financiare şi oferă drept plată livrare de
mărfuri în compensaţie ADR cu clauză intrarii în vigoare prezintă:
- avantajul că suma încasată o poate utiliza cu altă destinaţie până la plata
importului (întotdeauna el exportând primul va încasa banii mai repede) şi
- dezavantajul că deşi a deschis AD în favoarea partenerului acesta poate să
livreze marfa cu întârziere (cerând prelungirea valabilitaţii etc.) sau pur şi simplu să nu
mai livreze marfa. Deşi, financiar este acoperit, în sensul că suma încasată îi permite
procurarea importului din altă parte, el are riscul dereglării procesului de producţie şi
al afacerilor.
f2) ADR cu clauză de valoare
Acest tip de AD se apropie mai mult de esenţa compensaţiei marfă contra
marfă fiind exclusă mişcarea banilor.
43
Se caracterizează prin:
● cele doua AD sunt legate în utilizarea lor de către cei doi parteneri
● valoarea primului AD deschis nu este pusă efectiv la dispoziţia beneficiarului,
ci plata se consideră facută când însuşi ordonatorul primului AD a depus documentele
privind exportul sau în compensaţie.
● clauza “de valoare” cuprinsă în textul primului AD deschis poate avea
urmatoarele formulare: “Suma constituită în contul nostru (băncii emitente)va fi utilizată
pentru acoperirea exportului firmei x (ordonatorul AD) de marfa… livrată în
compensatie cu marfa … livrată de dvs. (beneficiarului AD)”
● ambele AD sunt domiciliate, de regulă, la banca emitentă a partenerului ce
deschide AD cu clauză de valoare.
● băncile deschid pentru astfel de AD, conturi speciale în care evidenţiază (prin
debitare sau creditare, după caz) primul export (pe bază de documente) şi sunt
balansate, închise în momentul în care s-a realizat exportul în compensaţie, al doilea,
şi au primit documentele de export. În esenţa, totul este scriptic, beneficiarii celor
doua acreditive nefiind platiţi efectiv ca în cazul ADR cu clauză de “intrare în
vigoare”.
Exemplu:
Partenerii au convenit realizarea unei operaţiuni de compensaţie
în următoarele condiţii:
- Star SRL: export televizoare;
- Aldo Gmbh.: export frigidere; pentru o valoare de 300 000
Euro;
- Frigiderele vor fi livrate integral într-un lot de firma
germană;
- Televizoarele vor fi livrate în trei loturi pe parcursul a trei
luni;
- Plata prin ADR cu clauză de valoare, deschis la Aldo Gmbh.
cu 30 de zile înaintea primei livrări;
- Livrările vor avea loc în trimestrul patru al anului.
Etapele derulării afacerii:
1. Firma germană solicită băncii sale deschiderea AD condiţiile
convenite:
- cu 30 de zile înaintea primei livrări
- cu livrări parţiale admise şi eşaloane în timp pe trei luni
- în valoare de 30 000 Euro
- cu clauză “de valoare” prin care livrările de televizoare vor
44
fi acoperite cu livrările de frigidere.
2. La primirea AD, firma Star SRL (care în această operaţiune
este intermediar) contactează firma producătoare şi îi comunică
condiţiile de livrare specificate.
3. Simultan Star SRL deschide un AD în favoarea firmei
germane pentru importul de frigidere. În esenţa, acesta este un
acreditiv obişnuit, care cuprinde clauză specială: “Acoperirea plăţii se
va face din contul deschis în evidenţele băncii din Bonn conform
acreditivului documentar nr… din 15 septembrie 2003 emis de aceasta
pentru exportul în compensaţe de televizoare” (contract nr…)”
4. La termenele de livrare precizate în AD, Star SRL urmăreşte
livrarea mărfii şi de îndată prezintă documentele la banca sa spre a fi
trimise prin DHL pentru a ajunge în 10 zile la Bonn.
5. Pe parcursul celor 3 luni, potrivit termenelor specificate în
AD deschis de Star SRL firma germană va livra marfa, şi va depune
documentele la banca din Bonn.
6. Cu prilejul ultimei livrări a firmei Star SRL contul de
evidenţă al băncii emitente din Bonn se va închide, iar operaţiunea de
compensaţie va fi încheiată şi scriptic.
Operaţiunea de compensaţie realizată de Star SRL a fost
realizată prin combinrea unui export cu livrări eşalonate cu un import
cu livrare integrală.
Desigur ambele acreditive puteau prevedea livrări eşalonate.
Daca Star SRL deschide AD în favoarea firmei germane de
îndată ce a primit AD deschis de aceasta, beneficiează de un import
realizat în avans comparativ cu exportul eşalonat în timp. Marfa -
frigiderele importate - o poate comercializa rapid pe piată, finanţându-şi
indirect exportul în compensaţie.
ADR prezintă, pentru exportatorul fără disponibilitaţi financiare, interesat în

importul prin compensaţie, anumite dezavantaje:
- partenerul străin poate tergiversa deschiderea AD, sau chiar să nu îl mai
deschidă deloc. Rezolvarea conflictului pe cale comercială şi anumite despăgubirii nu
rezolvă, în fond, problema importului.
- are riscul că, deşi deschide AD de import de îndată dupa primirea AD de
export, partenerul străin să nu expedieze marfa la termenele precizate, cerând
modificari privind valabilitatea, termenele etc.
45
Adesea, în practică, clauza de intrare în vigoare se asociează clauzei de
valoare, cele doua acreditive fiind legate şi prin intrarea în vigoare şi prin utilizare.
f3) Acreditivul documentar escrow
Din punct de vedere a interesului primului exportator, acest tip de AD oferă
cea mai mare siguranţă.
Se caracterizează prin:
● cuprinde clauza de valoare, prin care banca emitentă ţine evidenţa fondurilor,
pentru acoperirea livrărilor în compensaţie;
● mai cuprinde o clauză, cu valoare de garanţie, prin care banca emitentă se
angajează că dacă fondurile astfel evidenţiate, în contul denumit escrow, nu vor fi
utilizate pentru acoperirea exportului în compensaţie, va efectua plata în valută în
favoarea beneficiarului AD.
● adesea, plata din contul “escrow” astfel constituit, este asociată plăţii unei
dobânzii pe intervalul de timp dintre momentul prezentării documentelor de
beneficiarul AD şi al plăţii în valută a contravalorii exportului neacoperit de livrarea
mărfii în compensaţie.
Principalul avantaj al AD “escrow” este determinat de faptul că dacă
partenerul de contract – ordonatorul AD – nu livrează marfa în compensaţie într-un
interval de timp dat, precizat ca atare în AD, banca emitentă se angajează ferm să
plătească contravaloarea documentelor prezentate de beneficiarul AD (primul exportator)
şi adesea, şi o dobândă pe perioada de la prezentarea documentelor pâna la plata
efectivă.
Exemplu:
Se convine o operaţiune de compensaţie în urmatoarele
condiţii:
Firma x, din Haga, în calitate de intermediar, este interesată în
procurarea de buşteni.
Firma y din Bucureşti, poate oferi buşteni în conpensaţie, dar
doreşte procurarea de aluminiu. Operaţiunea se încheie în urmatoarele
condiţii:
- valoarea: 500 000 USD (livrările compensate)
- livrările: în perioada iunie - iulie
- plata prin AD escrow domiciliat în IGN Barings din Haga
- plata la vedere 2% din valoarea exportului de buşteni
- 98% din valoarea AD blocată în cont escrow
- dacă până în prima decadă a lunii august, firma x, nu
livrează aluminiul, cei 98% blocaţi în contul escrow vor fi plătiţi
46
firmei y plus o dobândă la nivelul LIBOR.
- dovada primirii importului de aluminiu la timp se va face în
baza documentului de transport.
- întrucât firma x, nu cunoaşte datele privind procurarea mărfii -
aluminiu partenerii convin preavizarea firmei y privind deschiderea
AD escrow de firma x.
Derularea afacerii:
1. În cursul lunii martie, firma y este preavizată să pregătească
marfa pentru export. În subtextul înţelegerii dintre parteneri, firma x,
a găsit marfă în compensaţie - aluminiu.
2. La scurt timp, soseşte deschiderea AD escrow în baza căreia
firma y va exporta buşteni. AD a fost deschis în condiţiile convenite
anterior între parteneri:
- valoarea 500 000 USD/livrare buşteni
- livrarea în cursul lunii iunie
- plata 2% la vedere; 98% în cont escrow
- livrarea în compensaţie aluminiu
- precizarea că dacă pâna la 10.08.2003 x, nu prezintă
conosamentul privind livrarea în compensaţie, automat y va încasa
contravaloarea exportului plus dobânda LIBOR – de la data plaţii la
vedere (2%) şi data plăţii sumei datorate.
3. Dupa exportul buştenilor, firma y depune documentele la
bancă, pentru a fi expediate prin DHL la banca din Haga.
4. Simultan, y deschide AD în favoarea firmei x, pentru
importul de aluminiu.
5. La sosirea documentelor la Haga, I.G.N. Barings plăteşte la
vedere 2% din valoarea AD firmei y. Această sumă este utilizată de
y pentru acoperirea comisioanelor legate de derularea celor doua
acreditive.
6. Pentru exemplul luat, momentul 6 poate fi în două variante:
6 a. x primeşte documentele ce atestă expedierea alumuniului, şi
în acest mod operaţiunea de compensaţie se încheie, urmând să
sosească mărfurile;
6 b. Mărfurile în compensaţie nu au fost livrate pâna în
10.08.2003 drept urmare automat banca din Haga dispune plata sumei
de 490 000USD (10 000USD a primit prin plata la vedere la
prezentarea documentelor) inclusiv dobânda LIBOR pe intervalul scurs.
7. Varianta alternativă. În posesia sumei încasate, y poate
47
procura marfa de la alt partener prin plata efectivă şi nu prin
compensaţie.
g) Acreditivul documentat “stand-by”

În timp ce AD obişnuit este utilizat pentru a asigura mişcarea pe circuit bancar
a documentelor comerciale şi financiare de la exportator la importator si a banilor, în
sens invers, AD stand-by are o funcţie diferită: de garantare.
Banca emite un AD stand-by la solicitarea unui client (ordonatorul), care trebuie
să ofere partenerului de contract (beneficiarul), o garanţie că dacă el nu îşi va
îndeplini obligaţia asumată prin contractul comercial, ea, banca îl va plăti,
despagubindu-l băneşte.
Astfel, AD, stand-by diferă de un AD prin aceia că beneficiarul lui nu
apelează la utilizarea AD decât în masura în care ordonatorul nu şi-a îndeplinit
obligaţia asumată prin contract. De exemplu:
- restituirea avansului de către exportator importatorului în cazul rezilierii
contractului. Prin contractul comercial exportatorul este obligat să restituie avansul, iar
daca nu o face, importatorul, în favoarea căruia a fost emis AD stand-by, va cere
băncii suma;
- plata contravalorii mărfurilor livrate, daca importatorul nu plăteşte mărfurile
cumpărate, banca care a emis AD stand-by, va cere băncii suma;
- plata ratelor scadente la un credit, garantarea participarii la licitaţie; buna
executare a contractului sunt alte situatii în care se utilizează AD stand-by.
În cazul operaţiunilor de compensţtie, cel care exportă primul marfa poate
solicita partenerului de contract, să îi ofere drept garanţie un AD stand-by. Astfel,
dacă acesta nu-şi va îndeplini obligaţia asumată prin contract de a livra marfa în
compensaţie, primul exportator, în baza dovezii ca el a exportat marfa, poate cere
băncii emitente a AD stand-by să îi platească contravaloarea mărfurilor ce ar fi trebuit
să i le livreze.
Locul unui AD stand-by în ansamblul unei afaceri de compensaţie este:
1. Partenerii convin să deruleze compensaţia prin schimb de documente pe
canal bancar;
2 Primul exportator, care nu are încredere în partenerul sau, îi solicită acestuia
să îi ofere drept garanţie a livrării sale un AD stand-by;
3. Dupa ce primul exportator este notificat de banca că în favoarea sa a fost
deschis AD stand-by, livrează marfa şi transmite documentele pe canal bancar;
4. După expedierea mărfii primul exportator, beneficiarul AD stand-by aşteaptă,
în primul rând, ca intervalul de timp convenit cu partenerul, acesta să îi livreze marfa;
48
5. În functie de comportamentul partenerului, din acest moment, pot aparea
doua situaţii:
- Partenerul în perioada convenită livrează marfa. Drept urmare, operaţiunea de
compensaţie s-a încheiet, iar AD stand-by devine fără obiect.
- Partenerul nu livrează marfa în perioada convenită. În acest caz, primul
exportator-beneficiarul AD stand-by, solicită băncii utilizarea AD stand-by.
Astfel, contra documentelor ce atestă ca el şi-a îndeplinit obligaţia de livrare a
mărfii şi în baza declaraţiei scrise ca partenerul nu şi-a îndeplinit obligaţia, banca îi
de banii- contravaloarea mărfurilor ce ar fi trebuit să le primeasca în compensaţie.
6. Cu banii astfel obtinuţi exportatorul prim poate procura marfa din alta parte,
cu plata în valută;
7. Banca emitentă a AD stand-by îşi recuperează banii de la exportatorul al
doilea, care este ordonatorul AD stand-by dar care nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată
prin contractul comercial de a livra marfa în compensaţie.
Deci:
1. beneficiarul unui AD stand-by poate fi oricare dintre partenerii de contract,
în masura în care unul nu are neîncredere în celalalt, ca acesta îşi va îndeplini
obligaţia principală asumată prin contract. În practică, în cazul compensaţiilor, de
regulă, beneficiarul AD stand-by este primul exportator;
2. dat fiind supleţea AD în general, de a se adapta oricarei situaţii, AD stand-
by pot fi utilizat eficient în cazul:
2a) compensaţiilor realizate parţial în mărfuri, partial în valută;
70 % mărfuri
Exportator I 30-% valută Exportator II
100 % mărfuri
În acest caz, exportatorul al doilea poate solicita un AD stand-by pentru suma

în valută pe care se obligă să o platească primul exportator.
2b) compensaţiilor cu mai multe livrări eşalonate în timp, şi care, în final pot
să nu fie echilibrate perfect. Diferenta, neacoperită prin livrare de mărfuri în
compensaţie, poate fi acoperită printr-un AD stand-by.
100 % mărfuri
Exportator I 93 % mărfuri Exportator II
7 % valută
AD stand-by
49
Deoarece AD stand-by au fost utilizate pentru prima dată în spaţiul dreptului
bancar anglo-saxon ca instrument de garantare, cel mai adesea ele se întâlnesc sub
denumirea de ”letter of credit”, “scrisori de credit”, iar denumirea le defineşte funcţia
“de rezerva”, “în aşteptare” (stand-by) [NEG 144].
Exemple:
Exemplui 1: Firma Axa SRL exportator de confecţii, este
interesată de operţiune de compensaţie cu materiale textile preluate
direct de pe piaţa externă, întrucât importatorii autohtoni solicitau un
preţ mult mai mare compatativ cu cel internaţional în acel moment.
În acest scop, solicită firmei germane Gross Gmbh ca “plata”
confecţiilor exportate în Germania să se facă în compensaţie cu
textile. Cum firma germană nu era exportator de textile, acesta
urmând a fi procurat de pe piaţa internaţională, Axa SRL îi solicită
firmei germane şi un AD stand-by prin acesta asigurându-se că dacă
nu i se vor livra textilele în compensaţie, confecţiile livrate de Axa
SRL vor fi acoperite prin plata efectuată de banca partenerului în
baza AD stand-by emis.
Termenii contractuali au fost:
- Axa SRL – confecţii în valoare de 200 000USD
- Gross Gmbh – materiale textile în valoare de 200 000USD
- Livrările vor avea loc în: luna septembrie – confecţile, iar în
octombrie – materialele textile. Gross Gmbh s-a obligat să ordone
deschiderea unui AD stand-by cu o valoare de 200 000USD şi cu o
valabilitate pâna în 10 noiembrie 2004.
Derularea operaţiunii:
1. În luna august (14.08.2004) banca din Frankfurt deschide un
AD stand-by din ordinul firmei Gross Gmbh în favoarea firmei Axa
SRL, în valoare de 200 000USD, utilizabil de Axa SRL în baza
prezentării documentelor care atestă livrarea confecţiilor (factura şi
documentul de transport) şi declaraţia scrisă ca Gross Gmbh nu şi-a
îndeplinit obligaţia de plată în compensaţie respectiv de livrare a
materialelor textile pâna la 28 septembrie 2003.
2. Dupa primirea notificării că în favoarea sa a fost deschis un
AD stand-by corespunzator celor convenite anterior, Axa SRL
expediază confecţiile în valoare de 200000USD şi transmite
documentele pe circuit bancar.
3. În cursul lunii octombrie, Axa SRL asteaptă să sosească
50
materialele textile în compensaţie.
4a. Dacă în luna octombrie materialele textile sunt livrate şi se
primesc documentele ce atestă expediţia sa catre Gross Gmbh,
operaţiunea de compensaţie s-a încheiat.
4b. Daca în luna octombrie documentele privitoare la
materialele textile în compensaţie nu au sosit, Axa SRL de îndată
întocmeşte setul de documente şi declaraţia scrisă şi le expediază pe
circuit bancar la Frankfurt Bank – unde este domiciliat AD stand-by,
astfel încât acestea să ajungă la ghiseul băncii plătitoare (în acest caz
şi emitentă) pâna la 11 noiembrie 2003.
5. În urma prezentării doumentelor, Frankfurt Bank îl plăteşte.
Axa SRL cu banii obtinuţi poate cumpara materialele textile de la alt
furnizor.
6. Banca solicită suma plătită în virtutea angajamentului ferm
asumat prin AD stand-by firmei Gross Gmbh ca ordonator. Astfel,
operaţiunea s-a încheiat.
În exemplul 1, prin AD stand-by s-a garantat plata contravalorii
materialelor textile, pentru situaţia în care partenerul pâna la 28
septembrie 2003 nu ar fi livrat în compensaţie materialele textile.
Indirect, prin textul AD stand by, firma germană este obligată să îşi
respecte termenul de livrare al materialelor textile şi să nu întârzie
livrarea în compensaţie.
În acelaşi timp, prin modul în care a fost redactat textul AD
stand-by, utilizarea sa de Axa SRL este “legată”de operaţiunea de
compensaţie: numai dacă nu se livrează marfa în compensaţie, Axa
SRL va putea încasa banii.
Exemplul 2: Foresta SRL convine cu o firma din Franţa o

operaţiune de compensaţie: mobilă contra ornamente de mobilă în
valoare de 100 000 Euro. Livrările vor avea loc simultan în cursul
lunii ianuarie 2003 prin schimb de documente. Deoarece Foresta SRL
ca exportator de mobilă, este interesată direct să aibă ornamentele de
mobilă rapid sau bani, solicita firmei franceza un AD stand-by prin
care sa-i garanteze plata mobilei livrate în termen de maximum 10
zile de la data facturării mărfurilor expediate, independent de exportul
în compensaţie: ornamente
Derularea afacerii:
1. Înainte de termenul de livrare al mobilei, firma franceză
51
solicită băncii sale emiterea unui AD stand-by prin care:
- acoperă plata livrărilor efectuate de Foresta SRL pâna la 28
ianuarie 2003 (deci, indirect o obligă pe Foresta SRL să-şi respecte
termenele de livrare: ianuarie);
- executarea garanţiei, utilizarea AD stand-by, respectiv
încasarea banilor nu se poate face, decât dacă până la 10 februarie
2003 firma franceză nu a plătit (sau nu a livrat în contrapartidă, în
acest caz, garantarea plăţii nu mai este “legată”) contravaloarea
facturilor aferente livrărilor efectuate pâna în 28 ianuarie 2003.
- valoarea AD stand-by este dată de valoarea mărfurilor
expediate de Foresta SRL;
- plata se face la opt zile lucratoare dupa scadenţa indicată pe
facturi, locul plăţii este la banca Lyon Franţa; plata contra
documentele precizate: factura, document de transport, declaraţia
Foresta SRL că nu a fost plătită (respectiv, nu a primit marfa)
2. La primirea notificării de deschidere a AD stand-by Foresta
SRL începe de îndată expedierea mobilei. Prin textul AD stand-by se
impune (indirect) toate livrările (în valoare de 100 000 Euro) să aibă
loc până în 28 ianuarie 2003. Pentru livrările executate dupa această
dată, banca nu va onora documentele.
3. Pe intervalul 28 ianuarie - 10 februarie 2003 Foresta SRL
aşteapta plata documentelor de la firma franceză în sensul celor
convenite:
- primirea documentelor privind expedierea în contrapartidă a
ornamentelor de mobilă sau
- plata efectivă.
Eventual, contactează telefonic firma franceză din Lyon să afle
care este situatia.
4. Dupa trecerea acestui interval, de îndată, Foresta SRL
expediază băncii din Lyon:
- documentele (factura, document de transport), prin care atestă
că şi-a îndeplinit obligaţia sa de livrare a mărfurilor;
- declaraţia scrisă în care preia textual cele cerute în AD stand-by,
solicitând plata mărfurilor, întrucât firma franceză nu a exportat în
compensaţie şi nici nu a achitat mărfurile primite.
5. La primirea documentelor, banca în 4 zile, plăteşte
documentele prezentate de Foresta SRL în bună ordine şi în cadrul
valabilităţii AD (pâna la 28 februarie 2003)
52
Se observă că Foresta SRL poate prezenta documente atestând
livrări parţiale şi documente vachi. Aceasta menţiune din textul AD
stand-by are în vedere documentele de transport, care după cum se
ştie dacă nu se specifică altfel trebuie prezentate la bancă în cel mult
21 de zile de la data expediţiei.
Deşi, în exemplul II este prezentată o operaţiune de
compensaţie, utilizarea AD stand-by în acest caz are rolul unei
garanţii independente de plată.
Deoarece AD stand-by funţionează ca un instrument de garantare a unei plaţi,

folosirea lui se poate realiza independent de prestaţia în compensaţie respectiv în
textul său să nu se mai facă nici o trimitere la obligaţia ce o are ordonatorul de a
livra în compensaţie etc. În acest caz, AD stand-by funcţioneaza ca o obligaţie pură
de plată a unei băncii emitente, contra dovezii prin documente că beneficiarul şi-a
îndeplinit anumite obligaţii şi nu a fost platit de ordonatorul garanţiei.
AD stand-by este supus Publicaţiei 500 ca atare toate elementele specifice AD
sunt aplicabile şi în acest caz. Astfel, ele pot fi modificate, în cazul în care
beneficiarul nu acceptă anumite clauze inserate în text; pot fi confirmate dacă banca
emitentă nu prezintă anumite garanţii; pot conţine şi alte clauze, iar regimul
comisioanelor în anumite limite este acelaşi cu al oricarui AD.
În cazul compensaţiilor inegale, deci, când unul din parteneri se anticipează ca
nu va livra marfă valoric egală se poate negocia formularea: “ne angajam să plătim
suma maximă…sau orice sumă până la aceasta în baza declaraţiei scrisă că…”
Avantajul AD stand-by este legat de:
- posibilitatea garantării independente a unei părţi prin angajamentul ferm de plată al
unei bănci; adaptabilitatea la diferite obligaţii de plată ale exportatorului sau
importatorului altele decât cele ce privesc compensaţiile;
- este reglementat de Publicaţia 500 cunoscută tuturor părţilor implicate în afacere,
depaşind dificultatea cunoaşterii regimului (legislaţiei) garanţiilor bancare din diferite ţări.
Dezavantajul utilizări AD este determinat de:
- atitudinea băncilor care sunt prudente în emiterea AD stand-by; tratânde-le ca
pe garanţii, selectează atent pentru cine şi în favoarea cui garantează, respectiv le
emit;
- ridică costul operaţiunii de compensaţie, comparativ cu, de exemplu, schimbul
direct de documente.
La data de 1 martie 2010.banca Rodenska deschide un acreditiv

irevocabil domiciliat la ghişeele sale, din ordinul firmei Bora în valoare de
53
400.000US$ în favoarea firmei Donaris acoperind exportul unui lot de
anvelope (valabilitatea 15 aprilie 2010).. Acreditivul cuprindea printre
altele următoarea clauză: “Să se prezinte confirmarea scrisă, semnată de
conducerea Donaris că suma de 400.000 US$ reprezintă valoarea
datorată de banca Rodenska, firmei de comerţ exterior Donaris, în cazul
în care firma BORA nu a prezentat la B.R.D. prin intermediul băncii
Rodenska, până cel mai târziu 10 aprilie 2010 documentele atestând
efectuarea importului de cabluri de la firma Bora în valoare de
400.000US$ de către S.C. Donaris,import cu termen de livrare 1 aprilie
2010 ”..
După obţinerea aprobărilor necesare efectuării operaţiunii,
documentele de export ale firmei Donaris sunt remise de B.C.R. băncii
Rodenska cu următoarea menţiune: “Aceste documente vor fi eliberate
firmei Bora “franco plată” în compensare cu documentele pe care le veţi
remite la B.R.D. “franco plată” acoperind importul de cabluri efectuat de
Donaris de la firma Bora – fără speze pentru noi”
Luând în considerare aceste clauze stabiliţi:
1. Care firmă a efectuat prima exportul şi de ce?
2. Cum s-a asigurat primul exportator că are garanţia încasării
contravalorii exportului în cazul în care importatorul nu procedează la
efectuarea exportului în compensaţie?
3. De ce B.R.D. a făcut menţiunea “fără speze pentru noi”
Cine a încasat comisioanele şi cine le-a plătit? De ce?
4. peraţiunea de compensaţie putea devenii: cu mişcare de
valută? De ce?
M1.U1.7. Costul acreditivului documentar

Acreditivul documentar este cea mai costisitoare modalitate de decontare, costul
acestei modalităţi obţinânu-se prin adiţionarea mai multor comisioane:
► comisionul de preavizare; Preavizarea este operaţiunea prin care banca îi comunică
clientului acordul său cu privire la deschiderea A.D. Avizul de preavizare este irevocavil,
banca neavând posibilitatea de a îl retracta. Cu toate acestea exportatorul nu poate livra marfa
pe baza preavizării ci doar după ce este notificat de deschiderea A.D., deoarece numai atunci
exportatorul cunoaşte elementele pe care trebuie să le respecte.
► comisionul de deschidere al A.D.
► comisionul de avizare este perceput de de banca exportatorului la valoare
54
► comisionul de modificare, este facultativ în sensul că se percepe doar dacă există
modificări
► comisionul de utilizare (livrare şi întocmire documente) care se percepe ad valorem
► comisionul de discrepanţe la controlul documentelor. Atunci când există discrepanţe
între la controlul documentelor banca are dreptul să refuze plata şi totodată să încaseze
► comisionul de confirmare care se plăteşte de exportator deoarece confirmarea este
solicitată băncii confirmatoare de banca emitentă la cererea exportatorului
► comisionul de neutilizare a A.D., se percepe ca o sancţiune a băncii pentru blocarea
sumelor pe care banca le-a pus la dispoziţia clientului şi pentru care banca nu a încasat
comisioane datorită neutilizării fondurilor
Exemple:
- comisionul de preavizare este fix şi are o valoare de 25 euro
- comisionul de deschidere al A.D. se ridică la 1,5 la mie din
valoarea A.D.
- comisionul de modificare este fix şi are o valoare între 15 şi 20 de
euro
- comisionul de utilizare este de aproximativ 1,5 la mie din valoarea
utilizării
- comisionul de discrepanţe se calculează ca produs între numărul
discrepanţelor şi comisionul/ discrepanţă (5 discrepanţe x 20
euro/discrepanţă = 100 euro )
- comisionul de confirmare este de aproximativ 1,75 la mie din
valoarea A.D.
M1.U1.8. Rezumat
Acreditivele documentare se clasifică după ami multe criterii:
1. Din punct de vedere al fermiăţii angajamentului bancar
• revocabile
• irevocabile - neconfirmate
- confirmate
2. Din punct de vedere al domicilierii
•domiciliu în ţara exportatoare
•domiciliu în ţara importatoare
3. Din punct de vedere al stingerii obligaţiei de plată (modul de utilizare)
• cu plata la vedere
• cu plata diferita ( la termen)
• cu plata prin acceptare
55
• cu plata prin negociere
4. Din punct de vedere al clauzelor pe care le coţin
• reânoibil (revolving) (a)
• transferabil (b)
• cu clauză roşie (red clause) (c)
• de compensaţie (reciprice) (f)
• stand – by (g)
5. Din punct de vedere al folosirii combinate de beneficia
• cesionat (d)
• subsidiar (back-to-back) (e)
M1.U1.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. In functionarea AD in cazul unei cambii trase asupra bancii emitente
banca autorizata cu preluarea documentelor de la exportator si achitarea
acestora contra unui comision se numeste:
a) banca platitoare
b) banca acceptanta
c) banca negociatoare
d) banca confirmatoare
2. Din punct de vedere al stingerii obligatiei de plata ( modul de
utilizare ) AD sunt:
a) irevocabile
b) domiciliate in tara exportatorului
c) cu plata la vedere
d) transferabil
3. AD cu plata diferata se mai numeste:
a) AD cu plata la vedere
b) AD cu plata amanata
c) AD cu plata prin acceptare
d) AD cu plata prin negociere
4. Modalitatea de plata care ii confera importatorului posibilitatea
corelarii livrarilor cu cerintele sale de productie siv desfacere este:
a) AD transferabil
b) AD revolving
c) AD cu clauza rosie
d) AD cesionat
5. In cazul contractelor in care livrarea marfii se face in mai multe
transe se recomanda utilizarea:
56
a) AD transferabil
b) AD cesionabil
c) AD back to back
d) AD revolving
6. In cazul ADT pentru cel de al doilea AD deschis in baza AD
originar:
a) perioada de valabilitate si termenul de expediere pot fi reduse
b) perioada de valabilitate si termenul de expediere pot fi marite
c) perioada de valabilitate poate fi redusa iar termenul de expediere
marit
d) perioada de valabilitate poate fi marita iar termenul de expediere
redus
7. AD care permite unei firme sa dezvolte relatii de afaceri fara sa-si
angajeze propriile fonduri este:
a) AD transferabil
b) AD revolving
c) AD cu clauza rosie
d) AD cesionat
8. ADT poate fi transferat:
a) o singura data in favoarea unuia sau mai multor beneficiari secunzi
b) de mai multe ori in favoarea unuia sau mai multor beneficiari
secunzi
c) o singura data doar in favoarea unui beneficiar secund
d) de mai multe ori doar in favoarea unui beneficiar secund
9. AD prin care exportatorul incaseaza un procent din valoarea AD
inainte de livrarea marfii este:
a) AD transferabil
b) AD back to back
c) AD cesionabil
d) AD cu clauza rosie
10. In cazul operatiunilor de intermediere , cand exportatorul are mai
multi furnizori locali care trebuie platiti imediat ce marfa a fost achizitionata,
exportatorul va solicita importatorului ca plata sa se faca prin:
a) AD back to back
b) AD cu clauza rosie
c) AD stand by
d) AD revolving
57
11. In activitatea de productie destinata exportului, cand producatorul
nu are resurse financiare sa produca marfa, iar importatorul este interesat de
produsele respective se recomanda utilizarea :
a) AD back to back
b) AD cesionat
c) AD stand by
12. In cazul operatiunilor de intermediere , cand exportatorul procura
marfurile de la licitatii sau targuri locale, plata facandu-se pe loc, exportatorul
va solicita importatorului ca modalitate de plata in contract:
a) AD back to back
b) AD transferabil
c) AD revolving
13. Daca in operatiunea de intermediere producatorul respecta
conditiile din AD dar intermediarul nu depune documentele in buna ordine si
la timp si astfel producatorul nu isi incaseaza banii modalitatea de plata
folosita este:
a) AD transferabil
b) AD cesionat
c) AD stand by
d) AD escrow
14. Daca in operatiunea de intermediere producatorul care respecta
conditiile din AD, la depunerea documentelor este platit chiar daca
intermediarul nu respecta conditiile si termenele din AD modalitatea de plata
folosita este:
a) AD transferabil
b) AD cesionat
c) AD stand by
d) AD escrow
15. In cazul AD cesionat exista posibilitatea:
a) cesionarii sumelor succesiv catre mai multi terti
b) cesionarii sumelor simultan catre mai multi terti
c) cesionarii sumelor o singura data catre unul sau mai multi terti
d) cesionarii sumelor simultan catre unul sau mai multi terti
16. AD back to back presupune existenta a doua AD:
a) unul originar deschis in favoarea beneficiarului principal si cel de al
doilea deschis de beneficiarul principal pe baza AD originar
58
b) primul deschis de importator, numit AD de export, iar cel de al
doilea deschis de exportator, numit AD de import, primul servind drept
garantie pentru al doilea
c) primul deschis de importator, numit AD de export, iar cel de al
doilea deschis de exportator, numit AD de import, al doilea servind drept
garantie pentru primul
d) toate variantele de mai sus
17. AD in cadrul caruia importatorul final nu stie ca partenerul sau de
contract este un intermediar si nu exportatorul real este:
a) AD transferabil
b) AD cu clauza de valoare
c) AD back to back
d) AD escrow
18. Daca intr-o operatiune de intermediere in cazul celui de al doilea
AD se pot impune conditii suplimentare care sa asigure eficienta operatiunii
ne aflam in prezenta:
a) AD transferabil
b) AD back to back
c) AD de compensatie
d) AD revolving
19. Se mai numeste AD cu miscare de valuta:
a) AD cu clauza de valoare
b) AD cu clauza de intrare in vigoare
c) AD escrow
20. In cazul operatiunilor de compensatie din punctul de vedere al
interesului primului exportator AD care ii confera cea mai mare siguranta
este:
a) AD escrow
b) AD revolving
c) AD stand by
d) AD cu clauza roşie
59
M1.U1.10. Test de evaluare a cunoştinţelor
1. Definiţi acreditivul documentar.
2. Căror reguli este supus acreditivul documentar?
3. Care sunt părţile implicate în derularea acreditivului
documentar?
4. Care sunt criteriile de clasificare ale acreditivului documentar?
5. Care sunt avantajele şi dezavantajele A.D. revolving?
6. Ce tipuri de acreditive sunt folosite în operaţiuni de
intermediere?
7. De câte ori poate fi transferat un acreditiv documentar?
8. Cine suportă spezele şi comisioanele bancare legate de
transferul A.D.T.?
9. Unde este domiciliat un A.D.T.?
10. Care sunt diferenţele dintre acreditivul originar şi cel
transferabil din cadrul A.D.T?
11. Care sunt avantajeje şi dezavantajele A.D.T.?
12. În ce constă acreditivul documentar cu clauză roşie?
13. Care este modalitatea prin care exportatorul garantează avansul
primit în cadrul acreditivului documentar cu clauză roşie?
14. Care sunt avantajele importatorului în cadrul acreditivului
documentar cu clauză roşie?
15. Care sunt domeniile în care se foloseşte preponderant A.D. cu
cl. roşie?
16. În ce constă A.D. cesionat?
17. Care sunt diferenţele dintre A.D.T. şi A.D. cesionat?
18. Când recomandaţi utilizarea A.D. revolving, A.D.T. , A.D. cu
clauză roşie şi A.D. cesionat?
60
Unitatea de învăţare M1.U2. Incasooul documentar
Cuprins
M1.U2.1. Introducere....................................................................................................61
M1.U2.3. Concept. Elemente specifice.........................................................................62
M1.U2.4.Mecanismul derulării plăţii prin I.D..............................................................64
M1.U2.5. Părţi implicate în derularea I.D. ..................................................................66
M1.U2.6. Riscul derulării plăţii prin I.D......................................................................73
M1.U2.7. Modalităţi de diminuare a riscurilor operaţiunilor cu plata prin I.D...........75
M1.U2.8. Rezumat........................................................................................................79
Această modalitate de plata simplă, puţin costisitoare care prezintă
pentru exportator riscuri îi asigura totuşi vânzătorului o protecţie net superioara
celei date de o simplă factură, dar mai slabă decât cea asigurată de un acreditiv
documentar.
Folosirea incassoului se bazează pe efectuarea plăţii după livrare si
depunerea documentelor care atestă livrarea, responsabilitatea băncii limitându-
se în principal la transmiterea si remiterea documentelor contra plăţii sau
acceptării unui efect de schimb. Prin intermediul incassoului exportatorul
acordă importatorului un credit comercial fără dobândă pe perioada cuprinsă
între momentul expedierii mărfii şi momentul încasării contravalorii, această
perioadă îndelungata pănă la încasare generându-i exportatorului o serie de
riscuri care fac ca această modalitate de plată să fie din ce in ce mai puţin
folosită pe plan internaţional, locul său fiind luat de acreditivul documentar,
care dşsi este mult mai costisitor oferă siguranţă partenerilor.
Incassourile documentare sunt supuse prevederilor Publicaţiei 522,
Regulilor uniforme privind incassourile publicate de Camera Internationala de
Comert din Paris si ratificate de cea mai mare parte a bancilor. Aceste reguli
stabilesc principalele obligatii si drepturi ale partenerilor care recurg la incasso.
61
Prezentarea unei modalităţi de plata utilizate cu precauţie în comertul
internaţional, a caracteristicilor, avantajelor si dezavantajelor acesteia.
- cunoască modul de derulare al acestei modalităţi de plată şi să identifice
situaţiile în care se recomandă a fi utilizat
M1.U2.3. Concept. Elemente specifice.

Spre deosebire de plata prin AD, decontarea prin incasso este relativ simpă, ieftină, dar
negarantată bancar, ea bazandu-se pe obligaţia de plată a cumpărătorului asumată prin
contractul comercial internaţional, fără să comporte nici un angajament de plată din partea
băncilor implicate în derulare. Incassoul este reglementat prin documentul intitulat “Reguli
uniforme pentru incasso”, cunoscut sub denumirea de Publicaţia 522 elaborate de Camera de
Comerţ şi Industrie Paris.
Prin incaso se înţelege tratarea de către bănci, potrivit instrucţiunilor primite, a
documentelor comerciale şi (sau) financiare în scopul:
▪ de a obţine acceptarea şi /sau plata;
▪ de a remite documente comerciale contra aşteptării şi / sau, după caz, contra plată;
▪ de a remite documente în alte condiţii.
Din această definiţie se disting anumite elemente esenţiale care sunt specifice
mecanismului incasoului:
a) operaţiunea este o simplă vehiculare de documente, ca atare obligaţia băncilor ce intervin
se rezumă la prestarea unui serviciu în anumite condiţii impuse de instrucţiunile primite de la
exportator şi de regulile Publicaţiei 522. Prin urmare, băncile acţionează ca intermediari,
încasând banii de la importator în schimbul transferului documentelor care îi permit
posesorului să ia în primire marfa. Procedura este mai simplă decât în cazul AD, iar taxele
bancare sunt mai mici. Totuşi, banca nu acţionează ca un garant al plăţii, ci ca un încasator al
banilor în schimbul documentelor.
b) documentele vehiculate de bănci pot fi de două feluri:
- comerciale (factura, documente de transport, de proprietate etc.);
- financiare (cambii, bilet la ordin, cec, chitanţe etc. utilizate pentru a obţine sume de bani)
De altfel, în funcţie de documentele vehiculate, se disting două tipuri de incasouri:
- simplu – este un incaso de documente financiare neînsoţite de documente comerciale;
62
- documentar – este un incaso de documente comerciale însoţite sau nu de documente
financiare;
c) scopul operaţiunii este transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la
beneficiarul plăţii la plătitor, contra plată, acceptare sau în alte condiţii.
Indiferent însă de felul incasoului, simplu sau documentar, se poate vorbi de un
caracter documentar al plăţii, în sensul că prin vehicularea documentelor de bănci mecanismul
incasoului permite în final să se obţină o plată contra documente. Prin transmiterea
documentelor în acest mod, se urmăreşte ca destinatarul acestora să nu intre în posesia lor
decât în momentul executării obligaţiei sale de plată sau alta similară (acceptarea cambiilor). În
cazul incasoului documentar, caracterul documentelor este mai pronunţat în sensul că
importatorul efectuează plata nu contra marfă, ci contra documente care atestă livrarea potrivit
condiţiilor stabilite în contractul comercial internaţional.
Cel puţin teoretic, incasoul conferă o anumită certitudine partenerilor privind
îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul comercial internaţional.
Importatorul, văzând documentele înainte de a le onora, are siguranţa că efectuează
plata numai după ce exportatorul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi a exportat marfa.
În acelaşi timp exportatorul, la rândul său, are siguranţa că importatorul nu va intra în
posesia documentelor pentru a-şi ridica marfa decât după ce le va achita.
Cu toate acestea, incasoul nu prezintă nici o garanţie pentru exportator, că
importatorul va achita de îndată documentele. Singura obligaţie de plată a importatorului fiind
cea asumată prin contractul comercial, riscurile de neîncasare sunt cele specificate unei astfel
de obligaţii. Dacă la aceste elemente se adaugă şi faptul că potrivit uzanţei spezele şi
comisioanele bancare sunt suportate de exportator, reiese clar că în cadrul acestei modalităţi de
plată avantajele sunt în principal de partea importatorului. De aici, şi orientarea pe planul
activităţii de comerţ exterior de a promova această modalitate de plată în raport cu partenerii
la care relaţiile se bazează pe încredere reciprocă, atât în cea ce priveşte respectarea
condiţiilor contractuale de livrare a mărfurilor, cât şi în ce priveşte solvabilitatea. În relaţiile
de comerţ exterior ale ţării noastre incasoul documentar este utilizat prioritar în relaţiile de
plăţi comerciale cu partenerii de încredere şi adesea dublat de un instrument de garantare. Cu
toate acestea ponderea sa în ansamblul plăţilor cu străinătatea rămâne modestă (10 – 15%), într-
o mai mare măsură fiind utilizat în relaţiile de plată necomerciale.
63
M1.U2.4. Mecanismul derulării plăţii prin I.D.
Schema M1.2.1. Mecanismul derulării incassoului documentar
Principalele etape în derularea plăţii prin incaso documentar sunt:

1. Contractul comercial internaţional prin care partenerii au convenit plata prin incaso
documentar este documentul de referinţă pentru exportator în îndeplinirea obligaţiilor sale.
2. Livrarea mărfii. Acest moment declanşează ansamblul etapelor privind derularea
incasoului documentar. Livrarea mărfii trebuie realizată în strictă concordanţă cu termenele de
livrare şi condiţiile privind marfa convenite prin contract. În urma livrării mărfii, exportatorul
este în posesia documentelor prin care atestă îndeplinirea obligaţiilor contractuale (de regulă,
factură, document de transport, poliţă de asigurare, certificat de calitate, şi adesea şi una sau
mai multe cambii).
3. Setul de documente însoţite de ordinul de plată este prezentat de către exportator
la banca sa, banca emitentă. Totodată exportatorul va da instrucţiuni băncii sale dacă doreşte ca
documentele să fie remise spre acceptare sau spre negociere. Exportatorul trebuie să completeze
toate datele referitoare la cambii, cate exemplare, la vedere sau la termen, numele trasului şi
adresa sa, suma, numărul documentelor remise cu prima şi a doua poştă, data conosamentului,
numele vaporului, etc. Completarea ordinului de încasare este foarte importantă pentru derularea
în bune condiţii a incassoului.
4. Banca remitentă, acţionând la ordinul clientului ei, emite propriul ei document –
incaso documentar – în cadrul căruia preia ( şi traduce ) întocmai instrucţiiunile primite de la
ordonator, pe care le remite băncii importatorului însoţit de setul de documente depus de
exportator atestând livrarea mărfii.
5. Notificarea importatorului. Banca prezentatoare, după primirea şi verificarea
concordanţei dintre documentele trimise şi cele declarate în scrisoarea de însoţire, va înştiinţa
în scris importatorul despre sosirea documentelor.
64
6 – 7. Documentele contra plată sau contra acceptare. Importatorul completeză rubricile
corespunzătoare din formularul DPVE. După completare importatorul se va prezenta la bancă şi
o va instructa să efectueze plata la extern. Banca completează rubrica din DPVE privind data
valutei. Banca va efectua plata conform instrucţiunilor clientului său şi îi va elibera acestuia
documentele semnate şi ştampilate. După efectuarea acestor operaţiuni, lucrătorul de bancă va
completa datele solicitate de următoarele rubrici din DPVE: numărul şi data înregistrării,
referinţa băncii, suma transferată, în cifre şi litere, numele persoanei care verifică. Exemplarul
roşu al formularului DPVE va fi eliberat clientului odată cu celelalte documente. Exemplarul
albastru se va remite cu adresa de însoţire la BNR, iar cel negru se va reţine împreună cu
copia extrasului de cont care dovedeşte efectuarea plăţii.
Dacă în ordinul de încasare se precizează că documentele se eliberează contra
acceptare, banca prezentatoare eliberează importatorului documentele contra acceptării cambiei (
sau în condiţiile stipulate în ordin)
8. Aflat în posesia documentelor importatorul ridică marfa.
9. După încasarea contravalorii documentelor de la importator, banca importatorului
remite banii (sau în cazul documente contra acceptare – remite cambia) băncii remitente.
10. La primirea banilor, banca remitentă notifică exportatorul de încasarea exportului.
În cazul în care prin instrucţiunile date au fost documente contra acceptare, îi remite cambia
acceptată. În această a doua situaţie exportatorul aşteaptă scadenţa pentru a încasa cambia
(circuitul repetându-se sub forma incasoului financiar).
Mecanismul este prezentat simplificat, considerându-se că operaţiunea se derulează direct
prin intermediul celor două bănci care deservesc operaţiunile exportatorul şi respectiv, ale
importatorului. În practică, în afară de aceste două bănci, mai pot intervenii una sau chiar mai
multe bănci terţe. În acest caz, fazele de derulare, în principiu, rămân neschimbate, singura
deosebire fiind lungimea circuitului interbancar prin intervenţia încă a uneia sau mai multor
bănci.
Din cele menţionate, observăm că, în cazul incassoului de import, banca din ţara este
cea care primeşte setul de documente însoţit de ordinul de încasare, deci aceasta se află în
ipostaza de bancă prezentatoare.
Banca prezentatoare poate primi ordinul de încasare fie de la băncile ei de
corespondent din străinătate, fie de la alte bănci, fie direct de la exportator.
Banca prezentatoare are ca sarcină dificilă şi deosebit de importantă onorarea ordinului
de încasare. Pentru îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţiilor sale, banca prezentatoare va
proceda astfel:
- la primirea ordinului de încasare va identifica banca remitentă, trasul şi va verifica
specimenul de semnătură, în caz că documentele vin de la o bancă corespondentă;
- va verifica dacă documentele listate în ordinul de încasare sunt şi cele primite;
65
- va înregistra ordinul de încasare în registrul special cu date referitoare la: banca
emitentă şi referinţa acesteia, numele şi adresa trasului, suma de colectat, data scadenţei în cazul
existenţei cambiei;
- va începe derularea incassoului conform instrucţiunilor primite de la banca remitentă.
M1.U2.5. Părţi implicate în derularea I.D.

Denumirea părţilor implicate în derularea unui incaso, indiferent de caracterul său,
simplu sau documentar, este consacrată prin Publicaţia 522:
1. ordonatorul - clientul care încredinţează operaţiunea de incaso băncii sale;
2. trasul - acela la care prezentarea documentelor trebuie făcută potrivit ordinului de încasare.
3. banca remitentă - banca la care ordonatorul a încredinţat operaţiunea de incso;
4. banca însărcinată cu încasarea - orice bancă, alta decât banca remitentă intervenind
în operaţiunea de incasso;
5. banca prezentatoare, respectiv banca însărcinată cu prezentarea documentelor trasului;
Banca însărcinată cu încasarea şi banca prezentatoare pot fi în practică una şi aceeaşi
bancă dacă documentele sunt trimise direct băncii care deserveşte afacerile trasului. Noţiunile
se separă atunci când banca remitentă utilizează serviciile altei bănci din ţara trasului (sau din
apropiere) - bancă însărcinată cu încasarea, care la rândul ei se adresează băncii care il
deserveşte pe tras - banca prezentatoare.
1. Ordonatorul sau vânzătorul, exportatorul în cazul incasoului documentar este cel care
iniţiază operaţiunea. După expedierea mărfii într-un interval de timp optim, depune la banca ce
îl deserveşte setul de documente prin care atestă expedierea mărfii în concordanţă cu condiţiile
contractuale.
► Intervalul de timp optim trebuie înţeles în sensul că documentele să ajungă în
termen cât mai scurt la cumpărător prin banca sa pentru a se obţine plata, cu condiţia ca
acest lucru să se petreacă, în ori ce caz, înaintea sosirii mărfii la destinaţie. Sosirea mărfii cu
mult înaintea documentelor prezintă mai multe dezavantaje pentru vânzător în cadrul acestei
modalităţi de decontare:
- cu cât intervalul până la sosirea documentelor este mai mare, cu atât se prelungeşte
creditul pe care indirect vânzătorul îl acordă cumpărătorului şi deci, se întârzie încasarea
contravalorii mărfii exportate;
- dacă mărfurile sunt sosite şi documentele nu, iar cumpărătorul din anumite motive nu
mai este interesat în preluarea mărfii sau doreşte să întârzie plata sau este de rea credinţă
(deşi, comercial asemenea lucruri nu sunt permise) poate face o verificare a mărfurilor şi poate
constata, real sau nu, anumite nereguli pe care le poate utiliza ca argument în amânarea plăţii,
obţinerea unui rabat sau renunţarea de a mai achiziţiona marfă. Aceste procedee nu concordă
cu teoria incasoului (aceasta având un caracter strict documentar) şi totuşi importatorii se
66
folosesc de posibilitatea de refuz a plăţii la incaso, tratând în continuare problema exclusiv pe
cale comercială;
- sosirea mărfii la destinaţie înaintea sosirii documentelor (în cazul transportului
maritim) poate duce la cheltuieli mari de contrastalii, magazinaj etc., prin faptul că
importatorul, în lipsa conosamentului, nu poate prelua marfa de la cărăuş;
- sosirea mărfii expediată pe adresa cumpărătorului înaintea documentelor mai comportă
riscul (în caz de rea credinţă) ca aceasta să utilizeze marfa (iar plata să o amâne foarte mult)
sau să o vândă, să-şi schimbe domiciliul şi astfel marfa să fie pierdută pentru vânzător (de
asemenea, fapte nepermise din punct de vedere comercial).
Exportatorul, fiind iniţiatorul operaţiunii de incaso, este acela care stabileşte condiţiile
concrete de derulare a acesteia, considerându-se că întreaga operaţiune se desfăşoară din
ordinul său, pe riscurile şi răspunderea sa. Din acest motiv, documentele la incaso trebuie să
fie însoţite de instrucţiuni de încasare, pe care exportatorul, pentru protejarea propriilor sale
interese, trebuie să le dea cât mai clar, complet şi precis.
De reţinut faptul că, în cazul unor instrucţiuni neclare sau incomplete, băncile au
posibilitatea, fie să-l contacteze pe exportator solicitând eventuale precizări sau completări care
ar fi necesare, fie să execute operaţiunea aşa cum cred ele de cuviinţă cu respectarea
înţelesului instrucţiunilor primite şi în conformitate cu regulile Publicaţiei 522.
Sub acest aspect trebuie subliniată încă o dată idea că operaţiunile privind incasoul se
execută pe riscul şi pentru contul exportatorului, cea ce demonstrează că primul interesat în
precizia, corectitudinea şi claritatea instrucţiunilor este însuşi exportatorul. Astfel,
exportatorul îţi păstrează în permanenţă rolul de ordonator şi conducător al operaţiunii,
interesul său fiind de a da curs oricărei solicitări sau înştiinţări din partea băncilor, în sensul
luării de decizii de natură comercială privind documentele sau contravaloarea acestora.
Pentru buna derulare a plăţii la incaso, pentru protecţia lor, exportatorii trebuie ca în
instrucţiunile date băncii remitente să precizeze clar:
• denumirea şi adresa băncii prezentatoare sau a băncii însărcinate cu încasarea unde
se vor remite documentele. În caz contrar, banca remitentă va trimite documentele unei bănci
cu care relaţiile de corespondent, la libera sa alegere. Precizarea expresă a băncii însărcinate
cu încasarea permite reducerea la maximum a numărului de bănci prin care vor fi vehiculate
documentele. Remiterea directă a documentelor reduce costul operaţiunii şi riscurile de pierdere
sau întârziere a documentelor;
• numele şi adresa completă a trasului, importatorului, sunt necesare băncii
prezentatoare de a notifica rapid şi direct importatorul de sosirea documentelor şi implicit
scurtarea timpilor derulării operaţiunii şi încasării banilor;
• condiţiile eliberării documentelor de banca importatorului. Documentele trimise la
încasare pot fi cu plata la vedere sau la un anumit termen de la vedere, respectiv la scadenţă.
67
► Pentru documentele trimise cu plata “la vedere” se utilizează sintagma “documente
contra plată“ abreviat D/P, ceea ce semnifică: eliberarea documentelor de bancă importatorului
se realizează numai după ce acesta le-a plătit.
► Pentru documentele trimise cu plata la o scadenţă, se utilizează sintagma,
documente contra acceptare abreviat D/A. În acest caz, documentele comerciale sunt însoţite
de o cambie, iar eliberarea documentelor de bancă importatorului se face numai după ce
acesta acceptă cambia.
Referitor la cambie este necesar:
- să se precizeze clar scadenţa cambiei (fie dată fixă, fie în raport cu data emiterii sau
acceptării), evitându-se formulări de determinare a scadenţelor care nu pot fi verificate (de la
“x” zile de la data sosirii mărfurilor la destinaţie etc.) care adesea atrag costuri suplimentare
pentru corespondenţă şi clarificări;
- anticiparea eventualităţii neacceptării plăţii cambiei de importator şi, drept urmare,
formularea unor instrucţiuni clare de acţiune a băncii: dacă urmează să se solicite şi
întocmirea formalităţilor de protest de plată / acceptare şi, în caz afirmativ, cine suportă
costurile de protest;
- în cazul cambiilor acceptate, care va fi circuitul lor: se returnează exportatorul (într-
un număr de zile precizat de la acceptare) sau urmează să fie păstrate de o bancă (însăşi
banca însărcinată cu încasarea / sau o bancă trustee) până la scadenţă (interval care poate fi
până la 90 de zile);
- dacă cambiile sunt însoţite de documente comerciale, este necesar întotdeauna să se
precizeze clar condiţiile în care sunt eliberate documentele, în lipsa unor astfel de
instrucţiuni băneşti le eliberează numai contra plată;
- cine şi cum suportă taxele şi comisioanele bancare pentru toate băncile implicate în
relaţia de incaso. De reţinut este faptul că, în cazul în care trasul refuză plata taxelor şi
comisioanelor bancare acestea automat sunt suportate de exportator şi pot fi: deduse din suma
de plată, sau în lipsa plăţii, debitate din contul exportatorului.
Astfel, banca însărcinată cu încasarea poate elibera documentele referitoare la marfă
contra plată / acceptare, fără să recupereze taxele şi comisioanele de la importator, cu excepţia
situaţiei în care este instructată expres “să nu renunţe”
7 aceeaşi regulă acţionează şi în cazul solicitării plăţii unor dobânzi, în situaţia în care,
referitor la aceasta nu se regăsesc precizări în documentele anexate incasoului documentar.
7 dacă exportatorul nu acceptă plăţi parţiale, este necesară precizarea că documentele nu
se eliberează decât contra plăţii integrale. În principiu, băncile pot accepta plăţi parţiale dar
(1) numai pentru incaso simplu (sau însoţit de documente financiare) şi (2) numai dacă o
astfel de plată parţială este permisă prin reglementările legale în vigoare la locul plăţii (3) şi
prin ordinul de încasare nu sunt interzise plăţi parţiale;
68
7 adesea, importatorii refuză plata integrală a documentelor, ei acceptând plata unei
sume mai mici reprezentând: erori de facturare ale exportatorului, penalizări, lipsuri constatate
la mărfurile sosite (înaintea documentelor).Dacă băncile au fost instructate în sensul
“neacceptării plăţii parţiale “ acestea nu vor elibera documentele importatorului până la plata
integrală. Din punct de vedere practic, problema este necesar a fi rezolvată direct între
exportator şi importator.
Exportatorii trebuie să ia în consideraţie faptul că băncile vor păstra la ele documentele
(în esenţă, la dispoziţia băncii remitente, practic a ordonatorului) pentru noi instrucţiuni.
De reţinut faptul că păstrarea documentelor la dispoziţia exportatorului atrage costuri
suplimentare.
Dacă exportatorii, pe parcursul derulării incasoului sunt nevoiţi să accepte plăţi /
încasări parţiale, acceptul dat de ei trebuie să fie însoţit de instrucţiuni clare privind
documentele. În principiu, în urma negocierii directe dintre exportator şi importator, în cazul
refuzului acestuia de a plătii integral documentele, exportatorul poate da băncii:
- instrucţiuni de eliberare a documentelor fără să urmeze încasarea diferenţei (în cazul
în care a acceptat rabatul de preţ cerut de importator);
- instrucţiuni de menţinere a documentelor la dispoziţia băncii remitente, pentru sold (în
cazul în care a negociat cu importatorul că va urma o încasare pentru diferenţă).
2. Trasul (cumpărătorul, importatorul) în cazul unui incaso documentar, în general, este
destinatarul documentelor vehiculate în incaso, căruia, conform conform instrucţiunilor
exportatorului, banca îi solicită să îndeplinească o anumită condiţie (plată, acceptare, alte
condiţii) în schimbul eliberării documentelor.
Condiţia de îndeplinit se situează, de regulă, în afara relaţiilor directe născute prin
iniţierea operaţiilor de incaso, reprezentând de obicei o obligaţie a importatorului faţă de
exportator, asumată printr-un contract sau alt act juridic de natură comercială sau civilă.
În general, importatorul are obligaţia ca după primirea notificării să se prezinte la
bancă, să controleze documentele ce atestă expediţia mărfii şi în cazul în care este satisfăcut
de concordanţa acestora cu contractul comercial internaţional să dispună efectuarea plăţii.
În cazul în care, anumite condiţii conţinute în ordinul de incaso (sau documentele ce-l
însoţesc) nu corespund intereselor importatorului, acesta trebuie să contacteze direct
exportatorul pentru modificarea ordinului de incaso.
Dacă ordinul de incaso este refuzat, refuzul de plată / acceptare trebuie însoţit de
instrucţiuni privind restituirea documentelor.
Pentru a uşura derularea plăţii la incaso, băncile solicită importatorului ca fiecare
dispoziţie de plată pentru achitarea documentelor primite la incaso să menţioneze referinţa sub
care banca respectivă a avizat primirea documentelor.
În practica activităţii de comerţ exterior, există tendinţa din partea importatorilor de a
amâna cât mai mult plata. Amânarea plăţii în limitele uzuale nu poate fi pusă în discuţie. În
69
cazul în care aceste termene depăşesc limitele normale apar dezavantaje atât pentru vânzător
cât şi pentru cumpărător.
Dezavantajele pentru exportator (au caracter material) decurg din aceea că suma
încorporată în marfa expediată este imobilizată şi deci, inutilizabilă de acesta, la care se poate
adăuga şi dobânda pe care potenţial ar fi încasat – o prin depunerea sumei spre fructificare la
bancă.
Dezavantajele pentru importator (au caracter psihologic) sunt determinate de faptul că
creează suspiciuni şi neîncredere din partea furnizorului . Astfel, furnizorul într-o etapă viitoare
îl va evita ca partener comercial sau îi va solicita ca modalitate de plată acreditivul pentru
plata mărfurilor ce le va contracta ulterior.
Din punct de vedere obligaţional, trasul (importatorul) nu este legat cu nimic faţă de
operaţiunea de incaso şi celelalte părţi care intervin. Condiţia ce se cere îndeplinită de
importator pentru realizarea incasoului este plata., acceptare etc. provenind dintr-o obligaţie
exterioară incasoului. Importatorul este singurul care controlează încheierea operaţiunii, în
cadrul relaţiilor născute prin incaso, nici una din plăţi neavând mijloace de determinare a
acestuia la plată, acceptare etc. Singurele remedii împotriva trasului în cadrul unui incaso sunt
remediile juridice proprii pentru executarea obligaţiei trasului faţă de ordonator (comercială,
cambială, civilă etc.)
3. Băncile. În mod normal, în operaţiunea de incaso intervin două bănci, şi anume:
● banca remitentă, care primeşte de la ordonator documentele însoţite de instrucţiunile
privind încasarea şi care are rolul de a remite documentele unei alte bănci, dându-i totodată
dispoziţiile de lucru conform instrucţiunilor ordonatorului şi practicii bancare;
● banca însărcinată cu încasarea, care primeşte documentele cu dispoziţiile de
încasare de la banca remitentă, având sarcina de a asigura prezentarea documentelor trasului şi
de a obţine încasarea (acceptarea, îndeplinirea altor condiţii), transmiţând în sens invers,
conform instrucţiunilor primite, rezultatele incasoului (sume de bani, efecte de comerţ acceptate
etc.).
● în cazul în care operaţiunea nu poate fi realizată direct de banca însărcinată cu
încasarea, aceasta apelează la o a treia bancă – banca prezentatoare – care preia sarcina de a
prezenta documentele şi a obţine încasarea.
Băncile îndeplinesc rolul unor prestatori de servicii la ordinul exportatorului, percepând
pentru aceasta comisioane bancare. Principala obligaţie a băncilor este de a transmite
documentele şi a încasa contravaloarea lor, cu stricta respectare a instrucţiunilor ordonatorului.
În cadrul acestei obligaţii generale, băncile totuşi sunt datoare în mod expres la:
- controlul documentelor limitat la verificarea concordanţei (aparente) dintre documentele
prezentate efectiv şi cele enumerate în ordinul de încasare, avizând exportatorul asupra
neregulilor sau documentelor lipsă;
- executarea instrucţiunilor ordonatorului de transmitere a documentelor;
70
- prezentarea documentelor şi obţinerea plăţii. Singura obligaţie fermă este ca în caz de
neacceptare sau neplată în cel mai scurt timp să anunţe ordonatorul (indicând şi motivele) dacă
nu sau dat alte instrucţiuni şi să-i ţină documentele la dispoziţie.
La primirea unei astfel de notificări, banca remitentă trebuie să transmită noi
instrucţiuni privind documentele: să fie din nou prezentate importatorului; să fie menţinute la
dispoziţie, să fie restituite [NEG 184].
Dacă banca remitentă nu procedează la transmiterea de noi instrucţiuni, în termen de
90 de zile, documentele sunt returnate băncii remitente.
Cea ce trebuie reţinut este că băncilor nu le revine nici o răspundere în cea ce
priveşte orice fel de documente neprevăzute care le afectează activitatea sau în legătură cu
riscurile care apar în derularea incasourilor independent de actele şi voinţa băncilor. De
asemenea, nu le revin responsabilităţi în caz de neacceptare sau neplată în cadrul incasourilor
şi nu au obligaţia de a urmări încasarea decât în limitele executării instrucţiunilor exprese ale
ordonatorului şi ale necesităţii gestionării în bune condiţii a documentelor încredinţate. De aici,
obligaţia oricărui exportator de a da instrucţiuni clare, complete şi precise băncilor în
dispoziţia de încasare.
Exemplu: Livrarea de produse farmaceutice din Elvetia cu destinatia

Australia. In derularea acestui incasso sunt implicate doua banci : l’Union
de Banques Suisses (UBS) si banca australiana a importatorului.
Incasso documentar se realizeaza in trei etape principale:
- ordinul de incasare al vanzatorului (remitentului);
- transmiterea ordinului de incasare de catre banca remitenta
bancii prezentatoare;
- incasarea de catre banca prezentatoare.
a) Ordinul de incasare al vanzatorului (remitentului).
Vanzatorul a expediat marfa.El detine deci documentul de transport,
la care va adauga factura si, eventual, certificatele de asigurare si de
provenienta, lista de colisaj si de greutate, factura vamala etc.Vanzatorul va
remite toate aceste documente bancii UBS pentru realizarea incasso-ului
fata de cumparator.
Pentru a facilita operatiunea, UBS a elaborat un model de incasso
documentar pe care il remite la cerere clientilor sai;banca se asigura astfel
ca indicatiile necesare sunt alar exprimate si complete.Acest ultim punct
este important intrucat dupa primirea ordinului de incasare, banca
remitentului si cea a trasului nu actioneaza decat in conformitate cu ordinul
primit, fara a tine cont de instructiunile aditionale mentionate eventual in
documente.
71
b)Transmiterea ordinului de incasare catre banca remitenta (UBS)
bancii prezentatoare (coresondente).UBS va controla documentele bazandu-
se pe RUE, al caror art.2 precizeaza: “Bancile trebuie sa verifice daca
documentele primite corespund celor enumerate in ordinul de incasare, si
trebuie sa informeze imediat partea care le-a adresat ordinul de incasare
despre orice document lipsa.La aceasta se limiteaza obligatiile bancilor de
verificare a documentelor.”
Daca rezultatul verificarii este pozitiv, UBS trimite documentele
bancii insarcinate cu incasso-ul in tara trasului, cu toate instructiunile
necesare.
c)Incasarea de catre banca prezentatoare si transferul
produsului.Daca este vorba de incasso in forma documente contra plata ,
trasul va intra in posesia documentelor platind suma datorata bancii
prezentatoare, acre va transfera aceasta suma bancii remitente.
Exista o particularitate a tarilor a caror monada nu este convertibila
decat in anumite conditii.
Chiar daca documentele nu trebuie remise decat contra efectuarii
platii in moneda prescrisa, bancile din aceste tari le remit de obicei contra
depunerii contravalorii sumei corespunzatoare, in moneda locala, la cursul
de schimb al zilei.
Daca este vorba de incasso in forma documente contra acceptare ,
trasul va accepta un efect de schimb prin care se angajeaza sa efectueze
plata la scadenta.Conform instructiunilor din ordinul de incasare, acceptul
va ramane la banca prezentatoare sau va fi inapoiat bancii remitente.In acest
din urma caz, remitentul va putea cere scontarea efectului de schimb la o
banca dispusa sa faca acest lucru, sau il va incasa la scadenta.
1. Prezentaţi schematic mecanismul derulării plăţii prin I.D. pentru

operaţiunea expusă în exemplul anterior.
Costul incassoului documentar se referă la comisionul băncilor participante care

acoperă următoarele servicii bancare:
- remiterea documentelor către importator contra plată sau contra acceptării cambiei;
- încasarea combiei;
- eventual preluarea, depozitarea şi predarea mărfii;
- alte servicii: protestul cambiei, taxe portuare etc.
72
Să ne reamintim...
Întocmind ordinul de încasare documentară, exportatorul trebuie să
verifice dacă:
▪ denumirea şi adresa trasului sunt corect indicate;
▪ modalitatea de predare a documentelor este descrisă precis;
▪ i-au fost predate toate documentele prevăzute în oferta de cumpărare
a importatorului sau în contractul de vanzare internaţională;
▪ documentele sunt întocmite conform prevederilor legislaţiei ţării
importatorului;
▪ aceste documente sunt complet şi corect întocmite;
▪ simbolurile şi numerele coletelor sunt identice în toate documentele;
▪ porturile de îmbarcare şi debarcare şi numele navei sunt aceleaşi în
toate documentele;
▪ documentele poartă semnăturile necesare;
▪ este indicată cu precizie banca investită cu încasarea;
▪ este cazul să fie puse în sarcina importatorului comisionul celor două
bănci;
▪ este posibil să fie desemnat un reprezentant al exportatorului în ţara
de destinaţie care se va ocupa de marfă în cazul ivirii unor dificultăţi;
▪ banca din ţara importatorului va fi mandatată să protesteze cambia în
caz de neacceptare sau de neplată;
▪ banca încasatoare va permite importatorului să examineze marfa şi
eventual să ia probe;
▪ este corect menţionat numărul contului care va fi creditat cu suma
plătită de importator;
▪ contractuali în caz contrar plata garantată bancar se transformă în
plată negarantată.
M1.U2.6. Riscul derulării plăţii prin I.D.

Întrucât plata prin incaso nu presupune nici o obligaţie sau garanţie a plăţii în afara
obligaţiei asumate de cumpărător prin contractul comercial, rezultă că incasoul este o sursă de
riscuri deloc neglijabile pentru vânzător. Întreaga gamă de riscuri provine în principal din
faptul că, în tranzacţia comercială, condiţia iniţierii demersurilor pentru obţinerea plăţii este
existenţa documentelor de expediţie, care presupun expedierea mărfii. Cu alte cuvinte,
exportatorul îşi execută obligaţia contractuală (livrarea mărfii) urmărind ca numai după acest
moment să întreprindă cele necesare pentru obţinerea plăţii. Singura protecţie a exportatorului
este, în acest moment, faptul că importatorul nu poate ridica marfa - în principiu - , nu poate
să obţină titlul de proprietate asupra mărfurilor decât în momentul plăţii, când intră în posesia
73
documentelor. Principiul deci, riscul exportatorului de a pierde marfa fără a obţine plata este
eliminat.
Rămân însă o serie de riscuri care pot surveni între momentul expedierii mărfii şi cel
al înscrierii contravalorii ei. În ordinea frecvenţei lor în practica curentă, acestea sunt
următoarele:
a) Riscul întârzierii la plată, care decurge din faptul că circuitul documentelor este
imprecis ca durată, dând astfel posibilitatea importatorului de a întârzia el însuşi să se prezinte
pentru preluarea documentelor contra plată.
Acest risc este considerabil amplificat în cazurile în care modul de executare a
contractului (în special calitatea mărfii), conjunctura pieţei (evoluţia preţurilor, cursurilor valutare
etc.) sau situaţia financiară a importatorului prezintă variaţii semnificative care pot determina
importatorul la o tergiversare deliberată a momentului plăţii, în aşteptarea fie a unor rabaturi
de preţ, a momentelor de conjunctură mai favorabile sau a propriei redresări financiare.
b) Riscul de neplată din partea importatorului în cazul în care aceleaşi elemente de
insecuritate apar cu o amploare sporită, importatorul găsind căile de întrerupere a raporturilor
contractuale sau asumându-şi riscurile neexecutării contractului (plăţii) în schimbul altor
avantaje. Neplata poate deci surveni ca urmare a unor fenomene sau evenimente care pot pune
pe importator în dezavantaj absolut sau relativ, şi anume: calitatea discutabilă a mărfii;
conjunctura slabă a mărfii pe piaţă; evoluţia situaţiei valutare în sensul în care afectează
negativ competitivitatea importului; apariţia unor oferte mai avantajoase de marfă similară;
situaţia financiară precară a cumpărătorului.
Neplata aduce după sine arbitrarea litigiului în instanţa comercială sau civilă,
recuperarea integrală a contravalorii mărfii fiind teoretic asigurată, dar practic extrem de
dificilă datorită complexităţii motivelor posibile de neplată invocate şi procedurilor juridice
corespunzătoare foarte anevoioase. Chiat în cazul unei asemenea soluţii, întârzierea recuperării
contravalorii mărfii este extrem de păgubitoare pentru exportator.
c) Riscul diminuării încasării apare ca o consecinţă directă a primelor două categorii
de riscuri semnalate (întârziere sau neplată), putându-se concretiza în trei forme şi anume:
- scăderea valorii şi implicit a preţului mărfii, fie ca urmare a deprecierii acesteia în
perioada de întârziere, fie ca urmare a acceptării de către exportator a diminuării preţului în
vederea lichidării tranzacţiilor cât mai repede şi cu pierderi minime;
- efectuarea unor cheltuieli suplimentare în sarcina exportatorului pentru manipularea,
depozitarea şi protecţia mărfii, staţionarea mărfii pe mijlocul de transport sau în antrepozitele
cărăuşilor până la preluarea ei, redirijarea mărfii către o altă destinaţie etc.;
- plata de către exportator a unor dobânzi neluate în calculul de eficienţă a exportului
în cazul în care operaţiunea comercială este finanţată de un terţ (de regulă banca) până în
momentul încasării. În cele două situaţii din urmă are loc indirect o diminuare a încasărilor
exportatorului.
74
d) Riscul pierderii mărfii, care poate survenii în doua situaţii, şi anume:
- în cazul în care marfa este expediată direct pe adresa unui cumpărător de rea-credinţă
care şi-o însuşeşte, o înstrăinează şi refuză plata; desigur, un asemenea caz este destul de rar,
teoretic existând suficiente remedii de natură civilă sau penală împotriva acestei situaţii;
practica totuţi consemnează asemenea dispariţii de marfă care de obicei sunt urmate de
dizolvarea firmei comerciale partenere sau de falimentul acesteia;
- în cazul în care perioada de staţionare a mărfii în antrepozite sau pe mijlocul de
transport se prelungeşte peste limita legală impusă de reglemenările vamale sau dacă costurile
de stocare şi protecţie depăşesc valoarea mărfurilor, consecinţa fiind confiscarea mărfii de
autorităţi sau de creditorii respectivi.
Tot aici se pot include şi cazurile de degradare a mărfii datorită stocării
îndelungate.
Să ne reamintim...
Inainte de negocierea contractului de vanzare trebuie sa se determine,
pe baza criteriilor urmatoare, daca incasso-ul documentar asigura plata dorita:
- solvabilitatea si onorabilitatea cumparatorului;
- gradul de cunoastere a tarii cumparatorului;
- situatia politica, economica si juridica in tara importatoare;
- controlul schimburilor si restrictiile privind importurile in tara
importatorului;
- posibilitati de a gasi un nou cumparator sau de a repatria marfa
in cazul in care cumparatorul refuza sa primeasca livrarea si cheltuielile
legate de aceasta operatiune.
M1.U2.7. Modalităţi de diminuare a riscurilor operaţiunilor comerciale cu plataprin I.D

În general, literatura de specialitate recomandă ca măsuri necesare de evitare a
riscurilor operaţiunilor pe bază de incaso:
• practicarea incasoului numai în relaţiile cu partenerii siguri, cunoscuţi şi de o
serozitate şi bonitate de necontestat;
• măsuri de păstrare a controlului asupra mărfii prin expedierea ei pe numele unui terţ
(tranzitar), la dispoziţia cumpărătorului (operaţiunea de vinculare);
• obţinerea prin contract a unor clauze de garantare – de scrisoare de garanţie bancară
– prin diferite modalităţii a plăţii la incaso.
Fără a neglija efectele măsurilor enumerate, trebuie reţinut că acestea nu elimină
riscurile legate de derularea părţilor la incaso, ci le diminuează numai, în mai mică sau în
mai mare măsură, în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei tranzacţii.
75
Măsurile de combatere a eventualelor efecte negative ale utilizării incasoului ca
modalitate de plată la export privesc mai puţin tehnica financiar – bancară, fiind strâns legate
de domeniul tehnicii comerciale, de încheiere şi derulare a contractelor.
a) Contractarea exportului cu plata la incaso depinde de o serie de factori obiectivi
privitori la:
- natura mărfii şi poziţia ei pe piaţă – cu cât marfa va fi mai “tare” cu atât riscul ca
importatorul să întârzie sau să refuze plata este mai mic; dimpotrivă, în cazul unei abundenţe
de oferte de mărfuri similare, acest risc creşte;
- preţul mărfii – cu cât este mai competitiv, cu atât este mai mare interesul
cumpărătorului pentru tranzacţie;
- calitatea mărfii - cu aceleaşi efecte;
- stabilitatea pieţei pentru un anumit produs, manifestată prin tendinţa de stabilitate sau
creştere a preţului, asigură competitivitatea mărfii în momentul plăţii;
- conjunctura valutară, care poate influenţa preţul relativ al mărfii.
Din această enumerare rezultă că importantă este alegerea cu grijă a domeniului de
aplicare a incasoului. Ţinând seama că marea majoritate a riscurilor decurg din interesul
importatorului pentru respectiva tranzacţie comercială, rezultă că importantă este în primul rând
stabilirea corectă, cu obiectivitate a nivelului de competitivitate la care se situează marfa
pentru a se accepta plata la incaso.
b) Construcţia preţului şi condiţiile financiare ocupă locul următor ca importanţă.
Riscul preponderent al plăţii la incaso fiind acela al întârzierii la plată, sunt recomandabile
măsuri de acoperire a acestei întârzieri, ca de exemplu:
- includerea în preţ a unei marje acoperitoare, echivalentă cu dobânda pe perioada
estimată a întârzierii la plată;
- tratarea de condiţii de plată pe credit pe termen scurt (care va fi egală cu durata
estimată a întârzierii la plată), cu dobânda corespunzătoare creditului (inclusă în preţ sau
separată). Deşi uneori se recomandă includerea în contract a unor penalităţi de întârziere la
plată, acest procedeu nu este întotdeauna potrivit, întrucât, prin acumularea penalităţilor de
întârziere acestea pot constitui un motiv pentru cumpărător să dorească întreruperea
contractului, deci neplata.
c) Derularea în paralel de contracte comerciale cu mărfurile similare pe aceiaşi piaţă
sau cel puţin prospectarea pieţei şi stabilirea de contracte cu alţi potenţiali cumpărători se
poate dovedi o metodă de strategie comercială eficientă pentru diminuarea riscurilor incasoului.
Desigur, aceasta este strâns legată de gradul în care marfa este cerută şi apreciată pe piaţă,
existenţa mai multor clienţi permiţând dirijarea rapidă a mărfii către un alt cumpărător (şi
încasarea imediată) în cazul în care cumpărătorul iniţial întârzie plata peste limitele normale
sau o refuză din anumite motive.
76
d) Ceea ce exportatorul poate face în toate cazurile în care modalitatea de plată
convenită este incasoul documentar este atitudinea sa activă în toate etapele - din momentul
încheieri contractului şi stipulării clauzelor de plată până la momentul încasării efective a
contravalorii mărfii. Posibilităţile de acţiune pentru evitarea sau diminuarea riscurilor amintite
sunt multiple.
d.1. În faza întocmirii contractului riscul de neplată poate fi evitat, în principal, prin
includerea în contract a unor clauze acceptate de importator, care pot avea în vedere:
- solicitarea unui avans de la importator în contul livrărilor de mărfuri contractate.
Valoarea avansului se poate stabili luând în considerare potenţialele cheltuieli pe care
vânzătorul ar fi obligat să le facă cu returnarea mărfii în ţara sa sau redirijarea pe altă piaţă
în cazul refuzului de plată al importatorului;
- stipularea în contract a plăţii prin utilizarea cambiilor, precizându-se expres dreptul,
vânzătorului de a prezenta cumpărătorului, o dată cu documentele, o cambie trasă asupra
acestuia spre a fi plătită sau acceptată şi avalizată. Această clauză din contract trebuie să se
găsească materializată şi în ordinul de încasare, prin instrucţiunile precise şi complete pe care
le dă exportatorul băncii însărcinate cu încasarea. Avalizarea va fi solicitată să fie dată de o
bancă corespondentă băncii exportatorului;
- solicitarea unei scrisori de garanţie bancară prezentată de importator privind efectuarea
plăţii.
d.2. În faza expedierii mărfii şi întocmirii documentelor spre a fi remise
importatorului.
- executarea cât mai corectă a contractelor din punct de vedere al cantităţii şi calităţii
mărfii, precum şi a îndeplinirii întocmai a tuturor obligaţiilor contractuale, pentru a nu da
importatorului prilejuri de a obstrucţiona plata;
- stoparea livrării mărfii, oricînd există indicii de elemente care ar putea determina
neplata sau întârzierea la plată (marfa necorespunzătoare, ezitări ale cumpărătorului în preluarea
mărfii, situaţie financiară precară a partenerului etc.);
- întocmirea de documente de export în strictă conformitate cu condiţiile contractului
comercial şi instructarea cât mai clară şi precisă a băncilor cu privire la elementele de
derulare a incasoului şi la acţiunile de întreprins în caz de neplată (protest, nedirijarea sau
returnarea documentelor, acţiuni de stocare şi protejare a mărfii etc.);
- emiterea şi întocmirea unor documente, astfel încât să permită exportatorului controlul
asupra mărfii până la destinaţie.
Astfel, conosamentul să fie întocmit într-o formă negociabilă, andosat în alb sau la
ordinul băncii comerciale româneşti, şi nu direct pe numele său la ordinul importatorului.
Certificatul de asigurare, în cazul în care marfa călătoreşte asigurată de cumpărător, trebuie
întocmit într-o formă negociabilă, respectiv emis la ordinul exportatorului şi andosat la ordinul
unei bănci corespondente a băncii româneşti din ţara de destinaţie a mărfii.
77
d.3. Vinculaţia este o altă modalitate de atenuare a riscului de neplată. Expedierea
mărfurilor se face pe adresa unei bănci corespondente a băncii comerciale româneşti (cu
acordul prealabil al acesteia), sau (cel mai frecvent) pe adresa unei case de expediţie sau
depozit general. Mărfurile nu sunt eliberate importatorului de către acestea decât pe baza
dovezii bancare că a achitat marfa. Vinculaţia prezintă totuşi anumite dezavantaje: fiind iniţiată
de exportator cheltuielile sunt suportate de el; costurile vinculaţiei sunt relativ ridicate; se
menţine riscul de nepreluare în cazul în care importatorul nu mai este interesat de marfă.
d.4. În cazul incasoului documentar în care plata a fost prevăzută în tranşe potrivit
livrărilor efectuate, dacă importatorul nu achită documentele aferente unei tranşe, exportatorul
poate sista livrările următoare şi să solicite importatorului pentru celelalte livrări plata prin
AD, concomitent cu iniţierea acţiunii pentru plata incasoului neachitat.
d.5. Pe tot parcursul derulării incasoului, exportatorul ca iniţiator al operaţiunii,
trebuie să urmărească şi marfa până în momentul plăţii ei. Practica arată că sunt
porturi mici comparativ cu volumul mare al operaţiunilor derulate în acestea, astfel ca
deseori organele naţionale impun taxe de magazinaj foarte mari , perioade de
magazinaj scurte, apoi mărfurile sunt scoase la licitaţie. Ca atare, dacă momentul plăţii
este amânat de importator dintr-un motiv sau altul, marfa trebuie urmărită de
exportator (importatorul neavând nici o obligaţie în acest sens) căci astfel riscă să o
piardă.
Să ne reamintim...
În comparaţie cu plata prin A.D. în cazul I.D. nu există garanţia băncii
de a efectua plata contra documentelor prezentate de exportator, deci riscurile
de neplată sau de înţârziere la plată sunt specifice acestei modalităţi de plată.
Spre deosebire de plata prin A.D. cel ce iniţiază şi suportă costul I.D.
este exportatorul, care nu îşi încasează banii imediat după livrare ci îl
creditează pe importator din momentul depunerii documentelor până la
încasare.
La plata prin I.D. documentele prezentate de exportator trebuie să
respecte condiţiile şi termenii din contractul comercial internaţional în timp
ce la plata prin A.D. documentele care atestă livrarea mărfii trebuie întocmite
în concordanţă cu termenii şi condiţiile din textul acreditivului chiar dacă
acreditivul nu a fost dechis respectând întocmai termenii contractuali, ştiind
că A.D. are o viaţă independentă de cea a contractului comercial
internaţional.
78
M1.U2.8. Rezumat
Se recomandă utilizarea acestei modalitati in locul ordinului de plata
dupa livrare, dar recomandam utilizarea incassoului in locul acreditivului
documentar doar in cazul in care exista o relatie de durata cu partenerul extern
si nu considerati ca este necesar o modalitate de securizare mai buna a
tranzactiilor comerciale.
Incasso-ul documentar ii asigura vanzatorului o protectie net superioara
celei date de o simpla factura, dar mai slaba decat cea asigurata de un acreditiv
documentar.
Responsabilitatea bancii se limiteaza in principal la tranzmiterea si
remiterea documentelor contra platii sau acceptarii unui efect de schimb
modalitate de plata simpla, putin costisitoare, dar care prezinta riscuri
mai ales pentru exportator. Folosirea incasso-ului se bazeaza pe efectuarea
platii dupa livrarea si depunerea documentelor care atesta livrarea, respectiv:
factura, documentele de transport, polita de asigurare, certificate de calitate, etc.
Prin aceasta modalitate exportatorul acorda importatorului un credit comercial
fara dobanda pe perioada cuprinsa intre momentul expedierii marfii si
momentul incasarii contravalorii acesteia, respectiv dupa scurgerea timpului de
curier bancar. Incasso documentar consta in remiterea de catre creditor/furnizor
la banca sa a documentelor care atesta indeplinirea obligatiilor contractuale si
in asigurarea platii imediat ce cumparatorul este avizat de catre banca sa ca
documentele de expeditie au fost depuse si ii stau la dispozitie. Avand in vedere
perioada indelungata pana la incasare (pana la 45 de zile), exportatorul se
confrunta cu mai multe riscuri: riscul de neplata, riscul de pierdere/ deteriorare
a marfurilor pe timpul transportului, riscul de curs de schimb.
Incasso-urile documentare se realizeaza conform Regulilor uniforme
privind incasso-urile publicate de Camera Internationala de Comert din Paris si
ratificate de cea mai mare parte a bancilor.Aceste reguli stabilesc principalele
obligatii si drepturi ale partenerilor care recurg la incasso.

1. Bancile care intervin in operatiunea de I.D. sunt:
a) banca emitenta si banca platitoare
b) banca emitenta si banca insarcinata cu incasarea
c) banca remitenta si banca confirmatoare
d) banca remitenta si banca insarcinata cu incasarea
79
2. In cazul derularii platii prin I.D. bancile:
a) isi asuma obligatia de a asigura plata contravalorii unui export
contra documentelor prezentate de exportator
b) indeplinesc rolul unor prestatori de servicii la ordinul exportatorului
c) il garanteaza pe exportator privind incasarea sumelor
d) le revin responsabilitati in caz de neeaceptare a cambiilor de catre
importator
3. In cazul derularii platii prin ID daca perioada de stationare a marfii
in antrepozite se prelungeste peste limita legala impusa de reglementarile
vamale apare:
a) riscul intarzierii la plata
b) riscul de neplata din partea importatorului
c) riscul diminuarii incasarii
d) riscul pierderii marfii
4. Vinculatia marfii reprezinta:
a) o tehnica de garantare a platii
b) o modalitate de atenuare a riscului de neplata
c) un instrument de plata si credit
d) un mijloc de plata
5. Expedierea marfii pe adresa unei case de expeditii sau a unui depazit
general poarta denumirea de:
a) avalizare
b) andosare
c) vinculatie
d) girare
6. Se recomanda utilizarea ID:
a) indiferent de calitatea marfii ce face obiectul contractului
b) indiferent de natura marfii si pozitia ei pe piata
c) numai intre parteneri ce provin din aceeasi tara
d) numai intre parteneri intre care exista o relatie de incredere
7. Obtinerea prin contract a unor clauze de garantare in cazul utilizarii
ID ca modalitate de plata:
a) elimina riscurile legate de derularea platii
b) diminueaza riscurile legate de derularea platii
c) amplifica riscurile legate de derularea platii
d) nici una din cele de mai sus
8. O metoda de strategie comerciala eficienta pentru diminuarea
riscurilor incassoului este:
80
a) derularea in paralel de contracte comerciale cu marfuri similare pe
aceeasi piata
b) prospectarea pietei
c) stabilirea de contacte cu alti potentiali cumparatori
9. In faza intocmirii contractului riscul de neplata specific ID poate fi
evitat prin:
a) solicitarea unei scrisori de garantie bancara prezentata de
importator privind efectuarea platii
b) stoparea livrarii marfii atunci cand exista indicii care ar putea indica
neplata
c) executarea cat mai corecta a contractului din punct de vedere al
cantitatii
d) executarea cat mai corecta a contractului din punct de vedere al
calitatii
10. In faza intocmirii contractului riscul de neplata specific ID poate fi
evitat prin:
a) stipularea in contract a platii prin utilizarea cambiilor
b) intocmirea de documente de export in stricta conformitate cu
conditiile contractului comercial
c) instructarea clara a bancilor cu privire la actiunile de intreprins in
caz de neplata
d) instructarea clara a bancilor cu privire la elementele de derulare a ID
11. In faza expedierii marfii si intocmirii documentelor riscul de
neplata specific ID poate fi evitat prin:
a) solicitarea unui avans importatorului
b) solicitarea unei scrisori de garantie bancara importatorului
c) emiterea si intocmirea unor documente, astfel incat sa permita
exportatorului controlul asupra marfii pana la destinatie
12. In cazul platii prin ID riscul pierderii marfii poate survenii:
a) in cazul in care marfa este expediata direct pe adresa cumparatorului
b) in cazul in care calitatea marfii este discutabila
c) in cazul situatiei precare a cumparatorului
d) in situatia in care este afectata competitivitatea importului
13. Riscul diminuarii incasarii platii in cazul utilizarii ID apare:
a) ca urmare a scaderii valorii marfii ca urmare a deprecierii acesteia
b) ca urmare a acceptarii de catre exportator a diminuarii pretului in
81
vederea lichidarii tranzactiilor
c) datorita efectuarii unor cheltuieli suplimentare de catre exportator cu
manipularea, depozitarea si protectia marfii pe mijloacele de transport si in
antrepozite
M1.U10. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Definiţi incassoul documentar.
2. Căror reguli este supus incassoul documentar?
3. Care sunt părţile implicate în derularea incassoului
documentar?
4. Care riscurile pe care le implică folosirea I.D. ca modalitate de
plată?
5. Care sunt principalele modalităţi de diminuare a riscurilor
operaţiunilor comerciale cu plata prin I.D. iniţiate în faza întocmirii
contractului?
6. Care sunt principalele modalităţi de diminuare a riscurilor
operaţiunilor comerciale cu plata prin I.D. iniţiate în faza expedierii mărfii?
7. Ce reprezintă vinculaţia?
82
Unitatea de învăţare M1.U3. Ordinul de plată
Cuprins
M1.U3.1. Introducere....................................................................................................83
M1.U3.3. Definiţie. Caracteristici.................................................................................84
M1.U3.4. Părţi implicate. Derularea plăţii prin O.P..................................................... 84
M1.U3.5. Acoperirea plăţilor........................................................................................89
M1.U3.6. Rezumat........................................................................................................90
M1.U3.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor.............................................................92
M1.U3.8. Test de evaluare a cunoştinţelor....................................................................93
Ordinul de plată constituie modalitatea cea mai simplă de realizarea unei
plăţi respectiv încasări. Ca modalitate de decontare, el este cel mai apropiat de
ceea ce se denumeşte - în limbaj comun - plată, întrucât esenţa unui O.P. constă în
transmiterea unei sume de bani de la persoana care datorează aceaşi sumă, în
favoarea unei alte persoane care este titulara creanţei respective. Diferenţa dintre
O.P. şi “plata” cunoscută în mod obişnuit este că O.P. se derulează pe o anumită
filieră, prin conturi bancare, în scopul de a realza transmiterea efectivă a banilor la
distanţa care separă, de regulă, pe plătitor de beneficiarul plăţii.

Prezentarea celei mai simple modalităţi de plata utilizate în comertul
internaţional, şi a caracteristicilor acesteia.
- cunoască modul de derulare al acestei modalităţi de plată
- să cunoască riscurile pe care le incubă folosirea acestei modalităţi de plată
83
M1.U3.3. Definiţie. Caracteristici.
Ordinul de plată este dispoziţia dată de o persoană (denumită ordonator) unei bănci, de
a plăti o sumă determinată în favoarea altei persoane (denumită beneficiar) în vederea stingerii
unei obligaţii băneşti provenind dintr-o relaţie directă existentă între ordonator şi beneficiar.
Aşa cum rezultă din definiţie şi din practica utilizării sale ordinul de plată se
caracterizează prin:
- relaţia de plată este declanşată ca urmare a unei obligaţii asumate sau datorii
preexistente, ce urmează a se stinge o dată cu onorarea O.P.;
- operaţiunea este pornită la iniţiativa plătitorului (ordonatorul). El este cel care stabileşte
regulile după care operaţiunea să se deruleze. Din acest motiv, în materie de O.P. diversitatea
tehnică este deosebit de largă;
- revocabilitatea este o trăsătură fundamentală a O.P. Aceasta constă în faptul că
ordonatorul îşi poate retrage sau modifica instrucţiunile de plată date băncii, cu condiţia ca
ordinul său iniţial să nu fi fost executat prin plata în favoarea beneficiarului. O plată făcută
rămâne bun-făcută. Revocarea O.P. nu atrage după sine nici un fel de consecinţe, drepturi sau
obligaţii pentru părţiile implicate;
- provizionul (depozitul) bancar este absolut obligatoriu în cazul O.P. Acesta presupune
obligaţia ordonatorului ca o dată cu emiterea O.P. să creeze băncii şi sursa de fonduri
necesare, fie prin blocarea sumei respective din contul său bancar, fie prin depunerea ei în
vederea executării plăţii sau prin credit bancar acordat de bancă în acest scop în contul
ordonatorului. Pe filiera bancară, nu este obligatoriu transferul anticipat al fondurilor, momentul
acestui transfer depinzând de înţelegerea dintre cele două bănci ce intervin în operaţiune;
- din punct de vedere al modalităţilor de încasare (determinate fireşte de instrucţiunile
ordonatorului) O.P. poate fi;
▪ simplu, încasarea sa nefiind condiţionată de prezentarea vreunui document sau
explicaţie cu privire la scopul plăţii (excluzând faptul că se cere o chitanţă). Acest tip de O.P.
se aseamănă cu cecul;
▪ documentar, încasarea sa fiind determinată de obligaţia beneficiarului de a prezenta
anumite documente (facturi, dovada plăţii unor chirii, a unor speze de transport etc.) indicate de
ordonator în O.P [NEG 192].
M1.U3.4. Părţi implicate. Derularea plăţii prin O.P.

Părţile implicate în derularea unui O.P., de regulă, sunt:
1. ordonatorul, cel care iniţiază operaţiunea; el este cel care plăteşte, stabileşte
condiţiile plăţii, constituie provizionul bancar în vederea plăţii; poate revoca în orice clipă
plata până în momentul efectuării ei;
2. beneficiarul este cel în favoarea căruia se face plata; trebuie să se conformeze
condiţiilor prevăzute în O.P. până în momentul plăţii nu are certitudinea încasării sumei;
84
3. băncile care intervin în derularea operaţiunii au simplul rol de prestatoare de
servicii. Singurele răspunderi ale băncilor sunt legate de manipularea corectă a valorilor
încredinţate (fonduri băneşti şi documente) şi să solicite beneficiarului prezentarea documentelor
aşa cum s-a prevăzut de ordonatorul plăţii (în cazul O.P. documentar). Aceste bănci în practică
sunt denumite: bancă ordonatoare, cea la care ordonatorul dă dispoziţie privind efectuarea
plăţii prin O.P. şi la care constituie depozitul, şi bancă plătitoare, cea la ghişeele căreia se
achită suma beneficiarului plăţii şi care solicită anticipat sau ulterior de la banca ordonatoare
suma ce urmează să o plătească sau a plătit-o.
Derularea unei operaţiuni de O.P. presupune existenţa unui document, formular, de
regulă tipizat, denumit “ordin de plată”. Acesta este pus la dispoziţie de bănci clienţilor lor.
Elementele pe care le cuprinde un O.P. sunt:
- numele şi adresa ordonatorului (persoana fizică sau juridică care dă O.P.) (eventual şi
numărul contului bancar);
- numele şi adresa beneficiarului (eventual şi numărul contului);
- denumirea şi adresa băncii ordonatoare;
- data (ziua, luna, anul) emiterii O.P.;
- ordinul de plăti (prin formula: “vă rog să plătiţi”…, “veţi plăti…”);
- suma în cifre şi litere cu indicarea valutei în care se va face plata;
- motivul plăţii;
- în cazul O.P. documentar se indică documentele care trebuie prezentate de
beneficiarul plăţii;
- modul de plată: letric, telegrafic, SWIFT (pentru plăţi în cont, cecuri, valută efectivă);
- semnăturile autorizate ale băncii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de firma
ordonatoare.
Transmiterea O.P. de banca ordonatoare băncii plătitoare se poate face:
- letric – când plata se face pe baza formularului tipizat sau a unei scrisori ce conţine
elemente O.P.;
- telegrafic – când plata se face pe baza instrucţiunilor primite printr-o telegramă;
- cel mai rapid, în cazul transmiterii instrucţiunilor prin telex sau SWIFT.
Derularea plăţii prin O.P. se face astfel:
1. Existenţa unei obligaţii de plată
2. Emiterea O.P. care constă în completarea de către ordonatoor ( importator ) a
formularului pe care îl depune la banca sa împreună cu factura comercială
3. Instrucţiuni privind efectuarea plăţii potrivit O.P.
4. Notificarea beneficiarului
4a. Exportul mărfii
5-6. Prezentarea documentelor si efectuarea plăţii
7. Acoperirea plăţii
85
8. Notifică şi predă documentele
Schema M1.3.1 Mecanismul derulării ordinului de plata
În relaţiile de schimburi economice externe ale ţării noastre O.P. este folosit, atât în
relaţii comerciale, cât şi în relaţii necomerciale.
În relaţiile comerciale, utilizarea O.P. de-sine-stătător ca modalitate de plată a unor
exporturi este foarte rar întâlnită, fiind de regulă evitat, ca urmare a riscului de revocare pe
care îl prezintă. În relaţiile de export sau import cel mai adesea este folosit combinat cu alte
modalităţi de plată, când revocarea lui nu poate aduce prejudicii părţii române. Astfel, în
cadrul schemelor de plată care prevăd plăţi în avans pentru livrări de maşini şi utilaje de
valori mari, plata avansului poate fi efectuată prin O.P., pentru restul sumei utilizându-se, după
cum s-a convenit, incassoul sau acreditivul. În mod similar, importatorul poate achita anticipat
plata transportului (navlu, fraht etc.) prin ordin de plată, în acest caz având caracterul unei
urgenţe. Cel mai larg domeniu de utilizare însă al O.P. îl constituie plăţile necomerciale. El
este folosit în mod fregvent pentru: prestaţiile de servicii, plata navlurilor, operaţiile de control
ale mărfurilor făcute în favoarea unor importatori străini, cheltuieli de asigurare, întreţinerea
reprezentanţelor şi ambasadelor.
De regulă, în completarea formularelor, băncile comerciale impun anumite cerinţe
pentru protecţia clienţilor lor şi eficienţa transmiterii, ordinului. În cele mai numeroase cazuri
se utilizează acelaşi formular tipizat pentru o plată externă.
Plăţile dispuse de agenţii economici ordonatori - clienţi ai unei bănci comerciale - vor fi
executate cu condiţia ca instrucţiunile să fie autentice, complete şi dactilografiate clar,
conţinând anumite elemente obligatorii cum sunt:
- numele şi adresa completă a ordonatorului - titular de cont la banca comercială
respectivă;
- semnăturile persoanelor autorizate a angaja plăţi din contul ordonatorului – client al
băncii – conform specimenelor semnăturii depuse la deschiderea contului. În cazul în care, prin
86
telex se dispun atât plăţi, cât şi orice alte instrucţiuni care angajează patrimonial firma,
clientul este solicitat a contacta în prealabil administratorul său de cont pentru a stabilii
împreună cu acesta un cod care să permită identificarea mesajelor sale;
- numele şi telefonul reprezentantului ordonatorului care urmează a fi contactat de către
bancă pentru orice clarificare ce ar fi necesară;
- autorizarea de debitare a contului din care urmează a se efectua plata, cont al cărui
număr trebuie să fie indicat şi alimentul corespunzător cu suma necesară efectuării plăţii şi
acoperirii spezelor şi comisioanelor băncii / băncilor implicate. În cazul în care la data primirii
ordinului de plată nu există disponibil în cont sau în linia de credit, ordinul de plată, de
regulă, se execută de îndată ce contul respectiv a fost alimentat fără un preaviz din partea
băncii.
- numele şi adresa completă a beneficiarului plăţii, şi în mod obligatoriu, banca sa şi
adresa completă a acesteia precum şi numărul contului beneficiarului la această bancă (de
regulă aceste date se găsesc înscrise pe facturile beneficiarului plăţii). Lipsa acestor detalii
poate conduce la întârzierea sau chiar neexecutarea ordinului de plată de către banca plătitoare
(banca beneficiarului).
- obiectul plăţii, respectiv pretenţia beneficiarului care se stinge odată cu plata efectuată
de ordonator. De regulă, aceasta se defineşte cu numărul facturii sau cu numărul contractului.
În orice caz, aceste detalii trebuie să fie complete, astfel încât să dea posibilitatea
beneficiarului plăţii să identifice obiectul plăţii în propria sa gestiune. Pentru protecţia clienţilor
băncii comerciale, de regulă, se insistă asupra obiectului plăţii, care trebuie să fie explicit,
acceptarea unei plăţi de către beneficiar obligându-l pe acesta din punct de vedere juridic, în
primul rând, de a restitui o sumă necuvenită pe care a primit-o din eroare, (art. 992-997 din
Codul Civil Român, cu echivalenţe în codurile altor ţări): “cel ce din eroare sau cu bună
ştiinţă primeşte cea ce nu-i este debit, este obligat al restitui aceluia de la care l-a primit”.
Dacă plata acoperă un import de marfă, după caz, se solicită şi precizarea numărului
autorizaţiei de import a şi al buletinului vamal pentru care marfa a fost introdusă în ţară.
Dacă plata mărfii se efectuează în avans, respectiv anterior livrării mărfii sau prestării
serviciului care constituie obiectul plăţii, băncile recomandă ca plata acestui avans să fie
condiţionată de prezentarea unei scrisorii de garanţie bancară pentru restituirea avansului
(inclusiv o dobândă care să acopere costurile sumei acontate şi eventual să repare daunele
provocate în cazul nerealizării livrării / prestaţiei).
- dacă plata urmează a se efectua în contul beneficiarului condiţionat de prezentarea
prealabilă a unor documente, acestea trebuie indicate detaliat în limba de redactare a
contractului, (în cazul ordinului de plată documentar).
- dacă plata urmează a se efectua letric / telegrafic / SWIFT;
- cine suportă spezele şi comisioanele băncii comerciale şi a celorlalte bănci care
intervin în operaţiune; în cazul în care s-a convenit ca acestea să fie suportate de beneficiar,
87
iar beneficiarul plăţii refuză să le suporte, potrivit practici bancare internaţionale, acestea vor fi
debitate în contul ordonatorului, fără preaviz, majorate cu scopul de a acoperi şi spezele de
urmărire;
Întrucât taxarea ordinelor de plată se face pe operaţie de plată, pe beneficiar, este util,
ca scopul diminuării costurilor, să se grupeze în fiecare autorizare de plată cât mai multe plăţi
(obiecte ale plăţii) în favoarea aceluiaşi beneficiar.
O.P. este foarte asiguratoriu chiar dacă nu este garantat bancar atunci cănd se utilizează
pentru plata în avans însă O.P. se utilizează şi pentru plata la vedere sau la un termen de la
vedere când implică riscuri pentru exportator. Pentru importator din contră riscul apare în
situaţia utilizării O.P. pentru plata în avans, deoarece există riscul ca exportatorul să nu mai
livreze marfa şi importatorul să rămâmă cu avansul plătit. De aceea este absolut necesar
solicitarea de către importatot a unei garanţii bancare acordată de banca exportatorului
pentru a avea siguranţa restituirii avansului în cazul nelivrării mărfii.
Deci pentru exportator este avantajoasă situaţia utilizării O.P. pentru avans şi
dezavantajoasă în cazul plăţii după livrare deoarece în acest interval el îl creditează pe
importator, iar importatorul este total dezavantajat dacă plăteşte în avans prin O.P. fără a
deţine o garanţie bancară din partea băncii exportatorului şi este avantajat în situaţia când
trebuie să plătească la vedere sau la un termen după livrarea mărfii.
Importatorii sunt avantajaţi cu cât termenul între momentul importului şi data
efectivă a plăţii este mai mare, deoarece au timp să vândă întreaga marfă sau măcar o
parte din ea. Însă avantajul este numai pentru importatorii din ţările cu o monedă
stabilă. Într-o ţară ca România un importator e dezavantajat cu cât creşte termenul de
la primirea mărfii până la plată, datorită devalorizării leului.
Exemplu
Dacă există un decalaj de trei luni între momentul livrării şi data
plăţii iar RONul se devalorizează cu 25% în această perioadă, importatorul
pierde în cazul în care primeşte marfa o vinde cu o marjă de 5 – 10% iar
devalorizarea a fost de 25% ⇒ trebuie să plătească chiar mai mult pe marfă
decât a obţinut el din vânzare.
Acest decalaj este foarte avantajos într-o economie cu monedă stabilă.
Soluţia ar fi înscrierea în contract a unor clauze care să conţină
tehnici de acoperire a riscului valutar, chiar şi la contractele interne,
pentru a nu suferi de pe urma devalorizării.
88
Să ne reamintim...
Ordinul de plata este un transfer de fonduri in valuta, de regula
neconditionat, la care participanti sunt ordonatorul, beneficiarul si bancile lor
"de casa", precum si una sau mai multe banci prin care se va efectua
transferul. Ordinul de plata poate fi modificat si chiar stopat in perioada de
timp de la emitere si pana la data de valuta, insa practica bancara
internationala il considera irevocabil din momentul intrarii acestuia pe o cale
de comunicatie (transmisie electronica - ex. SWIFT, telex, postala).
M1.U3.5. Acoperirea plăţilor

a) În cazul în care cele două bănci au relaţii de cont:
- poate fi realizată prin creditarea contului băncii plătitoare de la banca ordonatoare a
plăţii dacă există un astfel de cont deschis în valuta în care se face plata.
- prin debitarea contului băncii ordonatoare existent la banca plătitoare cu condiţia ca
în cont să existe disponibil.
b1) În cazul în care cele două bănci nu au relaţii de cont plata se poate dispune
printr-un O.P. adresat băncii plătitoare solicitând concomitent unei a treia bănci unde banca
ordonată are cont să ramburseze valoarea O.P. dat respectiv să acopere dispoziţia de plată a
băncii ordonatoare.
Banca ordonatoare trebuie să transmită 2 mesaje:
▪ unul băncii plătitoare prin care îi transmite că îi va veni acoperirea de la banca a treia;
▪ unul băncii corespondente căreia îi transmite să îi facă acoperirea.
b2) Dacă nu există relaţii de cont între cele 2 bănci o altă posibilitate este creditul de
rambursare: banca ordonatoare o dată cu emiterea O.P. ce urmează a fi plătit de banca
plătitoare o autorizează pe aceasta (pe banca plătitoare) ca după efectuarea plăţii să se
ramburseze, se acoperă suma plătită de la o altă bancă indicată, corespondentă cu care banca
ordonatoare are relaţii de cont. Concomitent banca ordonatoare notifică banca corespondentă că
a autorizat banca plătitoare să se ramburseze asupra sa. Banca plătitoare poate solicita
rambursarea de la banca corespondentă direct de la ea în cazul în care are cont deschis acolo
sau la o altă bancă unde are cont deschis în valuta respectivă. În momentul efectuării plăţii
banca plătitoare procedează simultan la 2 operaţii:
▪ remite băncii ordonatorului documentele care atestă efectuarea plăţii;
▪ cere rambursarea sumei de la o bancă corespondentă indicată menţionând că a
expediat documentele conform cerinţelor băncii ordonatoare.
Băncile plătitoare întotdeauna vor opta pentru rambursarea prin SWIFT având în vedere
rambursarea rapidă a sumelor.
89
Această modalitate de acceptare a plăţii nu este exclusiv legată de utilizarea O.P. ci
poate fi folosită în toate cazurile determinate de efectuarea unor plăţi la ordinul unor bănci
între care nu există relaţii de cont în valuta respectivă.
M1.U3.6. Rezumat
În concluzie prezentăm avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă
pentru importator şi exportator utilizarea A.D., I.D. şi O.P.ului:
Avantajele utilizării AD pentru exportator:
- nu există riscul de neplată a mărfurilor livrate deoarece
angajamentul de plată este al unei bănci (banca emitentă), independent de
importator a cărui situaţie financiară este mai puţin cunoscută sau se
poate deteriora în timp;
- importatorul nu poate revoca plata sub diferite pretexte.
Angajamentul de plată asumat de bancă este un angajament ferm şi este
un contract independent de contractul comercial internaţional, chiar dacă
în textul AD se face trimitere la acesta;
- dacă importatorul doreşte modificarea sumei de plată, invocând de
exemplu: calitatea mărfurilor primite sau alte aspecte care nu se regăsesc
în condiţiile din AD, el trebuie să abordeze această problemă pe cale
comercială. În măsura în care exportatorul a îndeplinit condiţiile din AD,
în caz de litigiu el are o poziţie favorizată.
- derularea plăţii este promtă şi strict reglementată prin Publicaţia
500;
- riscul de pierdere sau deteriorare a documentelor transmise pe
canal bancar este minim;
- în măsura în care AD presupune utilizarea prin cambii trase la
anumite termene, exportatorul poate utiliza cambiile acceptate de bănci ca
o metodă de finanţare a exportului prin scontarea sau, după caz
forfetarea lor;
- primeşte banii imediat după livrare în momentul prezentării
documentelor la bancă;
- în cazul în care este un intermediar poate utiliza ADT.
Dezavantajele utilizării AD de către exportator:
- poziţia competitivă a exportatorului este diminuată deoarece
comisioanele şi spezele bancare sunt mai mari şi cad în sarcina
ordonatorului. Acest dezavantaj poate fi aplatizat prin suportarea de către
el a unor comisioane, cele din ţara lui (fiecare în ţara lui);
- sumele de încasat prin AD sunt supuse inerent riscului de curs
90
valutar, care poate fi acoperit prin operaţiuni independente de mecanismul
derulării AD, cum ar fi: operaţiuni la termen, hadging valutar, includerea
în preţ a unei marje asiguratorii.
Avantajele utilizării AD pentru importator:
- are certitudinea că marfa are calitatea cerută deoarece băncile
confruntă condiţiile de calitate cerute cu certificatele de origine şi de
calitate;
- are siguranţa că mărfurile îi vor fi livrate în termen;
- transmiterea prin canal bancar a documentelor permite primirea
lor de către importator în timp util;
- cumpărătorul este sigur că nu va plăti documente care nu
corespund celor stipulate în ordinul de deschidere de acreditiv.
Dezavantajele utilizării AD pentru importator:
- suportă spezele şi comisioanele de deschidere şi transmitere a AD
şi care sunt mai mari decât la ID sau la OP;
- formalităţile de deschidere ale AD sunt mai complicate.
Avantajele utilizării ID pentru exportator:
- aveti garantia ca importatorul va intra in posesia documentelor de
livrare numai contra platii sau acceptului de plata al acestora
Dezavantajele utilizării ID pentru exportator:
- neexistând garanţia băncii de a efectua plata apare riscul de
neplată în cazul în care calitatea mărfii este proastă, în cazul scăderii
preţurilor, în cazul falimentului importatorului;
- există riscul întârzierii plăţii;
- există riscul diminuării încasării;
- există riscul de pierdere a mărfii, apare şi atunci când marfa este
expediată direct pe adresa importatorului, iar acesta dacă este de rea
credinţă poate să utilizeze marfa, să o vândă sau să îşi schimbe
domiciliul;
- suportă costul deschiderii ID;
- îl creditează pe importator din momentul depunerii documentelor
până la încasare.
Avantajele utilizării ID pentru importator:
- nu suportă speze sau comisioane bancare;
- nu are nici o obligatie pana la sosirea documentelor la banca lui deci
dacă se răzgândeşte, nu-i mai convine marfa, sau nu mai are posibilitatea
să o plătească renunţă fără să fi pierdut nimic în cazul în care în
contract nu se înscrie o tehnică de garantare a plăţii;
91
- este creditat de exportator până în momentul plăţii.
Dezavantajele utilizării ID pentru importator:
- nu are dezavantaje.
Avantajele utilizării OP pentru exportator:
- când se foloseşte pentru plată în avans.
Dezavantajele utilizării OP pentru exportator:
- când plata se face după livrare deoarece îl creditează pe
importator şi apare riscul de neplată.
Avantajele utilizării OP pentru importator:
- când se foloseşte pentru plata după livrare, cu cât decalajul între
livrare şi plată este mai mare cu atât este mai avantajat;
- este revocabil deci îşi poate modifica sau retrage instrucţiunile de
plată, cu condiţia ca plata să nu fi fost făcută.
Dezavantajele utilizării OP pentru importator:
- suportă comisioanele deşi sunt mai mici ca la ID sau AD;
- când se foloseşte pentru plata în avans fără scrisoarea de garanţie
bancară;
- băncile nu verifică conţinutul OP deci există riscul de a greşi.

1. Revocabilitatea este o trasatura fundamentala a:
a) AD
b) ID
c) OP
d) Sgb
2. OP-ul documentar presupune ca:
a) incasarea presupune obigatia beneficiarului de a prezenta anumite
documente indicate de ordonator
b) incasarea nu este conditionata de prezentarea vreunui document
c) incasarea presupune obigatia beneficiarului de a prezenta anumite
documente indicate de beneficiar
3. Provizionul bancar este absolut obligatoriu in cazul:
a) AD
b) ID
c) OP
d) Sgb
4. In cazul derularii platii prin OP operatiunea este pornita la initiativa:
92
a) platitorului
b) beneficiarului
c) bancii ordonatoare
d) bancii platitoare
5. OP este perfect asiguratoriu pentru exportator chiar daca nu este
garantat bancar:
a) cand se utilizeaza pentru plata in avans
b) cand se utilizeaza pentru plata la vedere
c) cand se utilizeaza pentru plata la un anumit termen de la vedere
d) toate cele de mai sus
6. Importatorii sunt avantajati in cazul utilizarii OP:
a) in cazul platii in avans
b) in cazul platii dupa livrare cu cat termenul intre momentul
importului si data efectiva a platii este nai mic
c) in cazul platii dupa livrare cu cat termenul intre momentul
importului si data efectiva a platii este nai mare
d) toate cele de mai sus
7. In cazul derularii platii prin OP importatorul va opta pentru:
a) plata in avans fara utilizarea unei tehnici de garantare
b) plata dupa livrare fara utilizarea unei tehnici de garantare
c) plata dupa livrare cu utilizarea unei tehnici de garantare
d) oricare din variantele de mai sus
8. In cazul derularii platii prin ID exportatorul va opta pentru:
a) plata dupa livrare fara utilizarea unei tehnici de garantare
b) plata dupa livrare utilizandu-se o cambie neavalizata
c) plata dupa livrare utilizandu-se o cambie avalizata
d) oricare din variantele de mai sus

1. Definiţi ordinul de plată.
2. Care sunt părţile implicate în derularea ordinului de plată?
3. Care riscurile pe care le implică folosirea O.P.ului ca
modalitate de plată?
4. Ce tehnici de garantare a plăţii recomandaţi a se folosi asociat
O.P.ului?
93
Unitatea de învăţare M1.U4. Instrumente de plată şi credit
Cuprins
M1.U4.1. Introducere................................................................................................... 94
M1.U4.3. Cambia..........................................................................................................95
M1.U4.4. Biletul la ordin ........................................................................................... 102
M1.U4.5. Cecul...........................................................................................................104
M1.U4.6 Cardul.........................................................................................................107
M1.U4.7. Rezumat......................................................................................................107
M1.U4.9. Test de evaluare a cunoştinţelor..................................................................112
Prin titluri de credit înţelegem o categorie de valori ce constau în
înscrisuri sau documente care încorporează dreptul patrimonial prevăzut în
ele astfel încât persoana care le deţine este şi titulara dreptului. Trăsăturile
esenţiale care particularizează titlurile de credit sunt: caracterul formal,
literal şi autonom. Sunt formale deoarece le caracterizează un rigorism
accentuat evidenţiat în obligativitatea îndeplinirii unor condiţii de formă
(cambia, biletul la ordin şi cecul presupun o suită de menţiuni obligatorii
pentru a fi valabile). Caracterul literal reiese din faptul că existenţa şi
întinderea dreptului patrimonial sunt fixate numai prin menţiunile inserate
în titlu, neexistând posibilitatea ca titlul de credit să fie interpretat sau
completat cu alte înscrisuri. Caracterul autonom poate fi apreciat pe de o
parte datorită independenţei faţă de raportul juridic fundamental, care i-a dat
naştere, emitentul înscrisului fiind obligat nu în virtutea raportlui
fundamental ci exclusiv în temeiul titlului pe care şi-a pus semnătura iar pe
de altă parte datorită faptului că fiecare nou semnatar deţine o poziţie
juridică de sine stătătoare, dobândind un drept nou, originar şi nu un drept
cedat.

Prezentarea instrumentelor de plată şi credit a căror utilizare sporeste
considerabil siguranta in ceea ce priveste achitarea contravalorii marfii de
94
catre cumparator dat fiind faptul ca un refuz de plata al cambiei sau biletului
la ordin declanseaza procedura prevazuta in legislatia cambiala (protest,
executare silita) iar emiterea unui cec fără acoperire constituie o infracţiune.
cunoască varietatea instrumentelor pe care le au la dispoziţie
în vederea asigurării încasării contravalorii mărfii în cazul în care optează
pentru o modalitate de plată neasiguratorie
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de

4 ore.
M1.U4.3. Cambia
Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care
constată obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau la o scadenţă fixată,
beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată.
Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură 3 părţi:
trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător, în calitate de creditor care dă
ordin debitorului său, numit tras, să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie
unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.
Trăgătorul este persoana care emite înscrisul de valoare. Aceasta poate fi un
producător, un prestator de servicii, un vînzător local sau un exportator.
Trasul este persoana care are obligaţia să plătească cambia emisă de trăgător. Aceasta
poate fi un cumpărător local, beneficiar de servicii sau un importator.
Beneficiarul este orice persoană posesoare a cambiei. Aceasta poate fi însuşi trăgătorul
în calitate de furnizor de marfă şi / sau servicii, banca trăgătorului în calitate de creditor al
acestuia sau orice terţ căruia i se transmite cambia la ordin sau o primeşte prin gir.
În dreptul roman operaţiuniile efectuate cu cambii şi bilete la ordin sunt reglementate
de Legea nr. 58/1934 modificată prin Legea nr.83/1994.
4.3.1 Emiterea şi forma cambiei
Cambia trebuie să fie un act autentic.
Cambia cuprinde cuprinde următoarele elemente:
1. Denumirea de cambie trecută în textul titlului şi exprimată în limba în care este
redactat înscrisul. Lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea titlului.
2. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată de bani;
3. Numele trasului cel care devine debitor cambial din momentul acceptării cambiei ;
4. Data scadenţei;
5 Locul unde trebuie făcută plata;
95
6. Beneficiarul, cel ce urmează să încaseze banii, poate fi chiar trăgătorul. De obicei
exportatorul indică la beneficiar numele băncii unde are contul;
7 Data şi a locului emiterii. Dacă nu este indicat locul, se consideră domiciliul
trăgătorului;
8. Semnătura celui care emite cambia (trăgător).
LEGENDA:
ª ZONA 1-de obicei se aplică
menţiunea “la ordin”/“la termen” ª ZONA 5-data emiterii cambiei
ª ZONA 1A-seria cambiei ª ZONA 6-se completează dacă se avalizează
ª ZONA 2-datele de indentificare ale trasului ª ZONA 7-se completează dacă se girează
ª ZONA 3-contul beneficiarului ª ZONA 8-spaţiul care trebuie să ramână liber;
ª ZONA 4-locul în care se dă acceptarea nu se va complete nimic
Societăţiile bancare şi BNR nu vor accepta în cadrul operaţiilor lor cambii cărora le
lipseşte unul din cele opt elemente, cu excepţia următoarelor cazuri:
- în situaţia în care indicarea scadenţei nu se face în mod expres pe titlu, cambia se
consideră ca fiind plătibilă la vedere;
- în situaţia în care indicarea locului de plată nu se face în mod expres pe titlu, se
consideră ca loc de plată a cambiei locul indicat lângă numele trasului, prezumat a fi în acelaşi
timp şi loc al domiciliului trasului;
- în situaţia în care locul de emitere nu este indicat expres pe titlu se va considera ca
loc al emiterii locul indicat lângă numele trăgătorului.
In situaţia în care o cambie este trasă la ordinul trăgătorului însuşi, acesta se află în
poziţia de beneficiar al cambiei. In situaţia în care o cambie este trasă asupra trăgătorului
96
însuşi, acesta se află în poziţia de tras. O cambie pote fi trasă pentru contul unui terţ în situaţia
în care între trăgătorul şi beneficiarul cambiei nu există o relaţie directă, între ei interpunându-
se un terţ care nu este expres indicat pe cambie şi faţă de care trăgătorul are o datorie. In acest
caz, trăgătorul completează pe cambie numele beneficiarului, la cererea expresă a terţului care
are o datorie anterioară faţă de beneficiarul indicat.
Cambia poate fi plătită la domiciliul unui al treilea, fie în localitate unde trasul este
domiciliat, fie în altă localitate.
Dacă în cambie nu se prevede de către tras că plata se va face la domiciliul celui de al
treilea, se presupune că ea va fi făcătă de acesta din urmă.
Intr-o cambie plătibilă la vedere sau la un anumit timp de la vedere, trăgătorul poate
stipula că suma va fi producătoare de dobândă. Valoarea dobânzii va trebui să fie arătată în
cambie. Dobânda curge de la data emiterii cambiei dacă o altă dată nu este arătată.
Dacă într-o cambie suma de plată este scrisă în litere şi în cifre, în caz de deosebire,
suma de plată este cea scrisă în litere.
Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, în caz de
deosebire, suma de plată este suma cea mai mică.
4.3.2 Acceptare cambiei
Acceptarea este actul prin care trasul, către care s-a adresat trăgătorul pentru plată prin
emiterea titlului, se obligă să plătească, la scadenţă, suma arătată în cambie, posesorului
legitim al titlului.
Deşi trasul are ordin din partea trăgătorului să plătească acest ordin nu îl obligă la
nimic, el devine obligat cambial numai în momentul în care a scris pe cambie ”acceptat” şi s-a
semnat, moment în care devine debitor principal, solidar cu trăgătorul, garanţii şi avaliştii.
Prin acceptare trasul se obligă a plătii cambia la scadenţă, el devenind obligatul
principal în lanţul obligaţiilorr cambiale. Trasul isi ia sarcina “sa plateasca” iar ceilalti obligati
cambial isi asuma obligatia de “a face sa se plateasca”, in mod efectiv ei platind numai in
cazul in care debitorul principal, trasul, nu isi onoreaza plata.
Acceptarea se dă pe faţa cambie. Ea se exprimă prin cuvântul “acceptat” sau ori ce altă
expresie echivalentă; ea este semnată de tras. Simpla semnătură a trasului pusă pe faţa cambiei
e socotită acceptare.
Acceptantul poate restrânge acceptarea la o sumă mai mică decât cea prevăzută în
cambie. Dacă acceptarea a fost dată pentru o sumă mai mică, posesorul acesteia nu o poate
refuza, pentru că acceptarea îi foloseşte nu numai lui, ci şi celorlalţi obligaţi cambiali. Pentru
restul sumei neacceptate, posesorul are acelaşi drept ca şi în cazul lipsei de acceptare.
Obligaţia trasului de a plăti cambia asumată prin acceptare este valabilă şi în situaţia în
care trăgătorul este declarat în stare de faliment, chiar dacă acceptantul nu a cunoscut acest
lucru în momentul acceptării. In cazul în care cambia este acceptată şi, la data scadenţei,
97
posesorul întâmpină un refuz de plată, posesorul, chiar dacă este trăgător poate recurge la o
acţiune cambială directă.
Dacă la prezentarea tratei pentru acceptare trasul refuză să plătească, acest refuz se
constată de posesorul cambiei printr-un protest de neacceptare.
4.3.3 Transmiterea prin gir (andosare)
Transmiterea cambiei prin gir sau andosarea se face printr-o dispozitie scrisa pe
cambie de catre beneficiarul acesteia, catre tras, care urmeaza sa plateasca suma aratata in titlu
la ordinal persoanei pe care o indica beneficiarul, la locul si data mentionata in cambie. Girul
are loc atunci cand beneficiarul (girantul) este debitor la randul sau fata de o alta
persoana(giratorul), cu aceeasi suma. Girarea cambiei se face prin mentionarea “girat catre”
pe dosul cambiei, insotita de semnatura girantului si data, de unde si denumirea alternative de
“andosare”. Cel care transmite cambia se numeste girant, iar cel care devine noul posesor,
giratar.
Girul transmite toate drepturile izvorate din cambie, fara a mai fi necesara notificarea
debitorului cambial, inclusive garantiile reale care au fost constituite pentru asigurarea platii
cambiei. Daca un gir mentioneaza mai multi giratari, cumulative, exercitarea drepturilor
cambiale, inclusive a dreptului de a transmite titlul printr-un nou gir, apartine tututor, in
comun, prin consens. Daca mai multi giratari sunt indicate alternativ, giratarul posesor al
cambiei poate exercita singur aceste drepturi. Cu fiecare nou gir, valoarea obligatiei cambiale
sporeste, deoarece executarea acestei obligatii este garantata de mai multi codebitori solidari.
Girantul se poate sustrage obligatiei de garantie mentionand formula “fara garantie”, “fara
regres” sau “fara obligo”, dar exonerarea se aplica strict girantului care a folosit aceasta
formula, nu si celorlalti giranti.
Primul girant este tragatorul, iar fiecare dintre girantii urmatori trebuie sa figureze ca
giratari in girul precedent.
Daca in sirul de giruri apare un gir in alb, semnatarul girului urmator este considerat ca
giratar al girului in alb.
In cazul in care in care in sirul giratarilor se interpune girul unui incapabil, sirul se
intrerupe, deoarece acest gir si toate cele care urmeaza sunt nule, ramanand sa produca efecte
juridice numai girurile care au permis girul incapabilului.
Legitimitatea calitatii de posesor al cambiei se face prin mentionarea numelui ca
giratar in ultimul gir inscris pe dosul cambiei. Daca ultimul gir este in alb, posesorul este
titular al cambiei. Trasul nu are calitatea sa verifice realitatea girurilor, ci numai identitatea
posesorului.
Forfetarea consta in vinderea de cambia, indifferent de scadenta, unor institutii
specializate care,spre deosebire de bancile comerciale la scadenta, preiau riscurile de neplata
de catre debitor. Taxa de forfetare este superioara celei de scont, iar operatiunea presupune si
98
transmiterea documentelor care sa asigure incasarea fara dificultati a cambiei (diferite
autorizatii).
4.3.4. Avalul cambial
Tragatorul, daca nu este sigur de tras, poate apela la o garantie, denumita aval, din
partea unui tert, prin mentionarea pe fata sau pe dosul cambiei a uneia din formulele: “pentru
aval”, “pentru garantie” sau “avalizat”, urmate de semnatura avalistuli si de data. Mai rar,
avalizarea este atestata de simpla semnatura a aavalistului.
Avalistul este, de obicei, o bancă ce se obligă să facă plata dacă trasul nu va achita
suma respective la scadenţă, aceasta operatiune evidentiind rolul cambiei de instrument de
garantie a platii, intarit prin posibilitatea avalizarii.
Garantul este deci avalist, iar debitorul garantat este avalizat. Avalul poate fi acordat si
numai pentru o parte din suma inscrisa pe cambie.
Cambia poate purta mai multe avaluri, date pentru acelasi avalizat sau pentru avalizati
diferiti. Avalul acordat printr-un inscris separate de cambie reprezinta, corespunzator
articolului 42 din Codul Comercial, o fidejusiune comerciala si nu produce efecte cambiale.
Platind cambia, avalistul dobandeste drepturile izvorate din ea contra avalizatului, ca si
impotriva celor care sunt obligati fata de avalizat, in temeiul cambiei; totodata, el poate cere
predarea cambiei cu protestul si un cont de intoarcere achitat.
4.3.5. Plata cambiei
Deoarece cambia circula de la un posesor la altul, iar trasul poate sa nu il cunoasca pe
beneficiar, cambia trebuie sa fie prezentata la plata fie trasului, fie bancii la care a fost
domiciliata cambia.
Scadenţa este termenul la care cambia este exigibilă şi trebuie plătită. Scadenţa trebuie
să fie unică, titlul cu scadenţe succesive fiind nul. Scadenţa poate fi: la vedere, la un anumit
termen de la vedere, la un anume termen de la data emiterii sau la o dată fixă.
Cambia la vedere este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată spre plată în termen
de un an de la data sa. Trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen. Aceste termene pot
fi reduse de giranţi. Trăgătorul poate stipula că o cambie plătibilă la vedere nu trebuie să fie
prezentată spre plată înaintea unei anumite date. În acest caz termenul de prezentare curge de
la această dată.
Trasul care plateste are dreptul sa pretinda de la beneficiar trata cu mentiunea
„achitat”, semnata de acesta.
Daca trasul vrea sa faca o plta partiala, beneficiarul nu poate refuza plata, fiind obligat
sa mentioneze pe trata suma primita si sa dea chitanta trasului.
Refuzul de plata al trasului, ca si exigibilitatea cambiei inainte de scadenta, transforma
obligatia de garantie a tragatorului, girantului si avalistului in obligatie de plata. Posesorul
cambiei poate actiona, in cazul nerespectarii obligatiei de plata, prin doua tipuri de actiuni
cambiale: extrajudiciara si judiciara. Actiunea cambiala cea mai frcventa este regresul. Pentru
99
exercitarea regresului, posesorul trebuie sa indeplineasca, de regula, formalitatea numita
protest.
4.3.6 Regresul
Apare, deci in caz de refuz de acceptare sau de plata a tratei, beneficiarul actionand
impotriva tragatorului si a celorlalti semnatari ai documentului respective (andosatori si
avalisti) la scadenta, in conditiile in care trasul refuza plata, acceptarea totala sau partiala sau
daca intervine falimentul trasului ori al tragatorului.
Daca in cambie nu e indicat locul platii, aceasta va fi prezentata pentru plata la
domciliul trasului; la cel al acceptantului prin interventie; la domiciliul celui “indicat la
nevoie”.
4.3.7 Prescriptia
Actiunea in justitie, rezultand din cambie, contra trasului care a acceptat cambia, se
prescrie in termen de trei ani de la data scadentei. Actiunea beneficiarului impotriva celorlalti
semnatari se prescrie in termen de un an de la data protestului adresat in timp util sau de la
scadenta in cazul unei cambia cu clauza “fara protest”. Actiunea unui andosator contra altuia
sau impotriva tragatorului se prescrie in termen de sase luni de la data cand acestia au platit
sau au fost actionati in justitie. Actele de intreruperte a curgerii termenului de prescriptie nu
au effect decat in privinta celui care le-a efectuat.
4.3.8 Scontarea cambiei
In cazul în care posesorul unei cambii doreşte obţinerea sumei înscrisă pe titlu înainte
de scadenţă el o poate sconta (vinde) la o bancă. Prin scontare se obţine valoarea nominală a
cambiei minus dobânda pentru suma plătită calculată din momentul scontării până la data
scadenţei la care se adaugă şi anumite cheltuieli legate de încasarea cambiei la scadenţă. Ca în
cazul oricărui girant, banca are drept de regres împotriva vanzătorului cambiei, dacă trasul nu
plăteşte la scadenţă.
4.3.9. Rescontarea cambiei
Băncile comerciale revând titlurile obţinute prin scontare Băncii Centrale. Rescontarea
se face prin plata taxei de rescont sau taxă oficială a scontului, taxa ce constituie baza de la
care Băncile comerciale pleacă în stabilirea taxei scontului şi care este cu câteva procente
peste taxa rescontului.
100
Exemplu:
Posesorul unei cambii ce are o valoarea nominală de 1 000 000 USD
şi scadenţa peste 180 de zile doreşte să o încaseze înainte de scadenţă.
Pentru aceasta el se poate adresa unei bănci comerciale care o va sconta.
Dacă taxa scontului practicată de bancă este de 10%/an valoarea reală (ce va
obţine posesorul cambiei în urma sconării) va fi:
1000000 × 10 × 180
Scont = = 50 000 USD
360 × 100
Valoare reală = Valoare nominală - Scont = 1 000 000 – 50 000 =
950 000 USD
Dacă Banca Centrală practică o taxă a rescontului de 8%/an profitul
băncii comerciale în urma operaţiunii de rescontare va fi egal cu diferenţa
dintre scont şi rescont:
1000000 × 8 × 180
Rescont = = 40 000 USD
360 × 100
Profit bancă comercială = Scont – Rescont = 50 000 – 40 000 =
10 000 USD
Obs: Termenele legale sau convenţionale se calculează începand cu
ziua următoare zilei din care ele încep să curgă.
4.3.10 Functiile cambiei

- instrument de plata: tragatorul are de incasat o anumita suma de bani de la tras si
totodata, are de achitat o datorie fata de o terta persoana – beneficiarul
- instrument de credit comercial, deoarece plata se face, de obicei, de catre cumparator
catre vanzator,la un anumit interval de la emiterea ei
- instrument de credit bancar prin scontarea acesteia
- titlu de garantie, bancile acceptand, de regula, aceasta functie a cambiei
101
Exemplu:
1. Firma X din Viena cumpără mărfuri pe credit la data de 3.02.2010

de la firma Y din Berlin. Valoarea mărfii este de 200 000 Euro.
2. Trăgătorul trage ordinul de plată în favoarea firmei Z, faţă de care
are o datorie.
3. Firma Z la randul ei are o datorie faţă de firma T în valoare tot de
200 000 Euro şi de aceea transmite prin gir cambia firmei T.
4. Firma T la randul ei o andosează la ordinul firmei V
5. Firma V va dori să obţină suma înscrisă pe titlu înainte de
scadenţă şi de aceea o va sconta la o bancă comercială.
6. Banca comercială rescontează cambia la Banca Centrală
7. Banca A garantează efectuarea plăţii în favoarea firmei X.
M1.U4.4. Biletul la ordin

Un alt instrument de plată şi credit utilizat în relaţiile de plăţii internaţionale îl
constitue biletul la ordin. Biletul la ordin este un înscris, prin care o persoană denumită
emitent, se obligă să plătească unei alte persoane, denumită beneficiar, sau la ordinul acesteia
o sumă de bani la scadenţă sau la prezentare. Deci în cadrul biletului la ordin intervin două
persoane:
- emitentul care este debitorul, importatorul
- beneficiarul care este creditorul, exportatorul
Biletul la ordin reprezinta un angajament de plata asumat prin formula „voi
plati”,motiv pentru care nu se pune problema acceptari.
Biletul la ordin cuprinde:
1. denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba
întrebuinţată prin redactarea acestui titlu;
2. promisiunea necondiţionată de a plătii o sumă determinată;
3. indicarea scadenţei;
4. indicarea locului unde plata trebuie făcută;
5. numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;
102
6. indicarea datei şi a locului emiterii;
7. semnătura emitentului.
AVALIZAREA SPECIFICATIA Specificatia “BILET SUMA in litere si cifre si DATA si

si GIRAREA PLATII LA ORDIN”” VALUTA platii LOCUL
EMITERII
NUMELE si CONTUL NUMELE si SCADENTA si SEMNATURA

TRAGATORULUI CONTUL LOCUL PLATII EMITENTULUI
BENEFICIARULUI
Daca lipseste scadenta este platibil la vedere, iar daca lipseste locul platii, este luat in
considerare cel mentionat dupa numele semnatarului.
Sunt aplicabile biletul de ordin, in general, dispoziţiile relative la cambie, privind:
girul, avalul, scadenţa, plata, regresul în caz de neplată.
Obligaţia emitentului unui bilet la ordin este similară cu cea a trasului acceptant al
unei cambii, în sensul că în situaţia în care trasul acceptă el devine obligatul principal al
cambiei, el se obligă a plăti cambia la scadenţă, iar în caz de neplată posesorul are o acţiune
directă împotriva sa. În cazul biletului la ordin emitentul se obligă personal a plăti la scadenţă
suma din titlu. Posesorul biletului la ordin are o acţiune directă împotriva emitentului, acesta
fiind chiar din momentul emiterii titlului principalul obligat prin titlul respectiv.
Datorită faptului că şi biletului la ordin i se aplică toate dispoziţiile privitoare la
scadenţa cambiei, în cazul biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere, acesta
trebuie prezentat emitentului spre avizare pentru a da posibilitatea curgerii termenului de un
an de la data emiterii titlului. Termenul de plată va curge în acest caz de la data vizei pusă de
emitent. Viza pusă de emitent presupune înscrierea semnăturii acestuia pe faţa titlului sub
menţiunea VĂZUT cu ocazia prezentării titlului de către beneficiar la emitent. Dacă emitentul
103
refuză să pună viza, posesorul va dresa protest de nedatare şi în acest caz termenul va curge de
la data protestului.
Firma Royal din Viena vinde mărfuri pe credit la data de 1 martie

2010 în valoare de 400 000 de euro firmei Star din Bucureşti. Ordinul de
plată este tras în favoarea sa iar scadenţa este la 31 decembrie 2010.
Înaintea scadenţei beneficiarul cambiei transmite acest efect prin andosare
firmei T faţă de care are o datorie egală cu valoarea nominală a cambiei.
Pe 15 noiembrie 2010 ultimul deţinător al cambiei negoaiază acest efect la
o bană comercială care îl scontează la o rată a scontului de 10%/an. Se
cere:
- schema raportului cambial
- ilustrarea faţă verso a cambiei
- să se calculeze vaoarea scontului şi valoarea reală a cambiei
şi să se precizeze cine încasează această valoare reală
M1.U4.5. Cecul
4.5.1. Definirea si functiile cecului
Cecul este un inscris prin care o persoana (tragator, emitent) da ordin unei banci (tras),
sa plateasca o suma de bani unei terte personae (beneficiar), plata facandu-se la vedere.
Beneficiarul platii poate fi purtatorul cecului sau o persoana mentionata de tragator
(cec de plata) sau poate fi chiar tragatorul (cec de retragere.)
Pentru emiterea cecurilor, titularii acestora trebuie sa dispuna de conturi cu acoperire
pe baza de deposit bancar sau de credit de o valoare cel putin egala cu valoarea cecului tras.
104
Cecul indeplineste urmatoarele functii:
a) Instrument de retragere din soldul creditor al propriului cont bancar
b) Instrument de plata cu moneda scriptural
c) Instrument de credit
Tragatorul sau beneficiarul pot obtine un credit foarte scurt in anumite situatii:
- cecul se emite la o data cand proviziunea nu este constituita, dar se constituie până in
ziua prezentarii cecului laîincasare; in acest interval, beneficiarul acorda “credit” tragatorului,
ca şi in cazul unei cambii
- cecul este predat de catre beneficiar bancii sale, pentru scont sau pentru incasare; in
ambele situatii, banca crediteaza imediat contul remitentului cu suma corespunzatoare, fara a
mai astepta incasarea la tras, acordand astfel credit
Premisele juridice ale emiterii cecului sunt urmatoarele: conventia intre tragator si
societatea bancara; acoperirea (proviziunea) reprezentand soldul creditor al contului bancar al
tragatorului sau autorizatia de descoperire a contului acordata de banca. Sursa acoperirii poate
fi sau un deposit bancar la vedere constituit de tragator sau o deschidere de credit acordata de
banca, inclusive sub forma descoperirii contului (overdraft).
Cuprinsul cecului,asa cum a fost statuat prin Legea nr.59/1934 este urmatorul:
denumirea de CEC redata in titlu,in limba intrebuintata pentru redactarea titlului; ordinal
neconditionat de a plati o suma de bani; denumirea bancii care trebuie sa plateasca; locul
platii; data si locul emiterii; semnatura tragatorului.
4.5.2. Tipuri de cecuri din punct de vedere al modului in care este indicat
beneficiarul
* Nominativ cu clauza “nu la ordin”, cu consecinta ca poate fi transmis numai prin
cesiune de drept comun
* Nominativ cu clauza “la ordin”, cand indica drept beneficiar o anume persoana, cu
consecinta ca poate fi transmis prin gir odata cu remiterea titlului
* La purtator, transmisibil prin simpla traditie
* La purtator, dar si cu mentiunea numelui beneficiarului,cu consecintabca va fi platit
fie beneficiarului nominalizat, fie purtatorului si va fi transmisibil prin traditie
* Fara nominalizarea beneficiarului si fara mentiunea la purtator, care va fi platit
purtatorului
* Cu indicarea tragatorului ca beneficiar,care constituie un cec de retragere de
disponibil din cont
Transmiterea cecului are loc dupa cum urmeaza: cecul nominative, cu sau fafa clauza
expresa “la ordin”, este transmisibil prin gir si remitere; cecul nominative cu clauza “nu la
ordin” este transmisibil numai in forma cesiunii de drept comun; cecul la purtator se transmite
prin traditie.
105
De asemenea poate avea loc garantarea unui cec prin aval, pentru intreaga suma sau
pentru o parte a acesteia.
Plata cecului se face, in principiu, la vedere. In Romania exista unele reglementari in
legatura cu aceasta plata. Astfel,termenele de prezentare la plata a cecurilor emise si platibile
in Romania sunt: 8 zile,daca cecul este platibil in localitatea in care a fost emis;15 zile, in
celelalte cazuri.
4.5.3. Tipuri de cecuri din punct de vedere al modului de incasare
Cecul circular – emis de o societate bancara anume autorizata pentru suma incasata de
la titular in momentul emiterii si este platibil la vedere in oricare dintre locurile aratate
alternative de catre emitent.
Cecul barat – de catre tragator sau posesor, prin doua linii pe fata cecului. Bararea
poate fi : generala, cand intre cele doua linii nu se scrie nimic sau se scrie numai “banca” si
alt termen echivalent; speciala, cand intre linii se mentioneaza denumirea unei banci. Bararea
generala poate fi transferata in speciala.
Cecul platibil in cont – cand tragatorul sau posesorul interzice plata in numerar,
inscriind transversal cuvintele “platibil in cont” sau “numai pentru virament”.
Cecul netransmisibil, avand entiunea respective, poate fi platibil numai primitorului
sau la cererea acestuia.
Cecul de calatorie – emitentul isi asuma obligatia de plata prin formula “Tragatorul
plateste acest cec de calatorie lui… sau la ordinal sau”. Aceste cecuri sunt acceptate de
hoteluri, restaurante, magazine, banci, statii de benzina.
Cecul certificate. Banca emitenta garanteaza prin certificare, semnand cecul pe recto,
existent acoperirii si mentinerea ei pana la expirarea termenului de prescriptive pe sase luni.
Cecul postal este un serviciu bancar prestart de posta, a carui utilitate se vadeste mai
ales in localitatiile lipsite de sucursale sau agentii ale bancilor [ALE 121].
Să ne reamintim...
Cecul se aseamănă cu cambia prin prezenţa celor trei protagonişti:
trăgător, tras şi beneficiar.
El se deosebeşte de cambie prin aceea că:
- este întotdeauna plătibil numai la vedere;
- nu poate fi tras decat asupra unei bănci;
- nu este un titlu de credit ci numai un instrument de plată
reglementat de norme similare cu cele aplicabile cambiei;
nu este un act de comerţ obiectiv ci poate fi un act de comerţ
subiectiv,în condiţiile art.3 Cod Comercial, dacă este emis de un comerciant
pentru nevoile comerţului său.
106
M1.U4.6 Cardul
Din ce in ce mai raspandite ca instrumente de plata, cardurile se prezinta ca
dreptunghiuri de plastic pe care sunt mentionate: denumirea, logo-ul, holograma si codul
(patru cifre) emitentului, numele destinatarului, numarul contului si data expirarii valabilitatii
acestuia.
Cardul cu microprocesor (card de memorie) permite destinatarului sa transpuna pe
acesta o parte din soldul creditor al contului sau bancar ca intr-un “portofel electronic”, iar
prin procedee electronice, poate transfera valori pe alti suporti, cum ar fi cartelele telefonice
pentru aparate telefonice publice.In acest context, cardul de credit devine card de plata.
Cardurile de plată sunt emise de: banci, institutii specializate, intreprinderi furnizoare
de marfuri sau prestatoare de servicii.
Functiile cardurilor sunt: retragere de fonduri (cash card), plata (debit card), de
garantie a cecurilor (cheque guaranted card), carduri cu functiuni multiple.
Practica bancara a consacrat patru nivele de carduri: de retragere; pentru plata la
comercianti afiliati; cele de nivelul al doilea cu extindere in afara frontierelor tarii; cardurile
de prestigiu care sunt acompaniate de servicii special de asigurare si de asistenta.
Mecanismul platii prin card se bazeaza pe doua premise contractual: contractual
adherent incheiat intre consummator si emitentul cardului; contractual furnizor incheiat intre
emitent si comerciantul care accepta sa fie platit prin acest mechanism. Acestea sunt contracte
de adeziune cu clause prestabilite de emitentul cardului, astfel incat termenii acceptarii nu
sunt negiciabili.
M1.U4.7. Rezumat
Vom prezenta o comparaţie a celor patru instrumente de plată şi credit
din punct de vedere al asemănărilor şi deosebirilor:
Comparaţie între cec şi cambie
Asemănări:
- circulă de la unitatea bancară a clientului beneficiar către unitatea
bancară a clientului plătitor;
- instrumente de plată care pot fi compensate şi decontate de către BNR;
- pot fi avalizate şi girate în condiţiile legii;
- imposibilitatea de a fi plătite,este raportată la Centrala Incidentelor de
Plăţi.
Deosebiri:
- cecul nu poate fi tras decât asupra băncii pe când cambia poate fi trasă
asupra mai multor persoane;
- cecul nu este titlu de credit, ci doar instrument de plată în timp ce
cambia îndeplineşte ambele funcţii;
107
- riscurile prezentate de cambie sunt mai mari decât cele întâlnite la cec;
- spre deosebire de cec, cambia poate fi avalizată;
- în cazul cambiei, mai apare o a treia persoană trasul, care poate fi
altcineva decât banca.
Comparaţie între cec şi bilet la ordin
Asemănări:
- instrumente de plată unde intervin doar două persoane: trăgătorul şi
beneficiarul, Pot fi avalizate doar în condiţiile legii;
- pentru ambele, clienţii au obligaţia de a asigura disponibilul necesar
decontării şi sunt strict răspunzători pentru acest lucru;
- în cazul unui refuz la plată, ambele se raportează în Centrala
Incidentelor de Plată;
- deşi constituie titluri executorii în cazul refuzului la plată pentru a se
putea obţine executarea silită ambele trebuie investite cu formulă executorie iar
instanţa competentă este cea de la locul plăţii.
Deosebiri:
- în cazul refuzului la plată, cecul - incidenţă penală pe când biletul la
ordin – incidenţă civilă;
- cecul fiind un instrument de plată la vedere nu are data emiterii, se
consideră că a fost emis la data scadenţei, în timp ce biletul la ordin are atât
data emiterii cât şi data scadentă menţionate pe înscris;
- deşi la ambele emitentul trebuie să asigure disponibilul în bancă, în
cazul biletului la ordin acest disponibil trebuie să existe la scadenţă spre
deosebire de cec în cazul căruia disponibilul trebuie să existe la momentul
emiterii;
- spre deosebire de cec, biletul la ordin poate fi avalizat;
- spre deosebire de biletul la ordin, pentru cec se poate bloca suma
necesară unei decontări.
Comparaţie între cambie şi bilet la ordin
Asemănări:
- ambele pot fi transmise prin gir şi pot fi garantate prin aval, se supun
aceloraşi reguli generale;
- ambele au o dată scadentă la care devin exigibile;
- se aseamănă foarte mult şi prin faptul că sunt derivate una din cealaltă
(biletul la ordin este un fel de cambie simplificată)
Deosebiri:
- cambia ia naştere la iniţiativa creditorului (mandat de plată) în timp ce
Biletul la ordin ia naştere la iniţiativa debitorului (promisiune de a plăti);
108
- spre deosebire de cambie, biletul la ordin implică două persoane în loc
de trei şi este mai degrabă o asumare a unei obligaţii de plată necondiţionată;
- la scadenţă biletul la ordin poate deveni titlu executoriu şi poate fi pus
în executare în caz de neplată fără proces, spre deosebire de cambie.
Comparaţie între card şi cec, cambie, bilet la ordin
Deosebiri:
- cecul şi cambia reprezintă cele mai vechi instrumente de plată spre
deosebire de card este cel mai nou
- cardul prezintă avantajul obţinerii a unei sume de bani, sau realizarea
de plăţi într-un timp redus;
- cardurile, pot fi atât instrumente de debit cât şi instrumente de credit;
- cardul nu este transmisibil, nu poate fi avalizat, girat, precum cecul,
cambia sau biletul la ordin;
- cu ajutorul cardului se pot face plăţi on-line, sau în străinătate.

1.Titlul creat de tragator care da ordin trasului sa plateasca o suma
fixata la o data determinata, fie unui beneficiar fie la ordinul cestuia din urma
se numeste:
a) cambie
b) bilet la ordin
c) cec
d) card
2. Cambia este un titlu sub semnatura privata care pune in legatura trei
persoane:
a) ordonator, tras, tragator
b) tragator, tras, beneficiar
c) ordonator, beneficiar, tragator
d) tragator, beneficiar, avalist
3. Emitentul biletului la ordin este:
a) tragatorul
b) beneficiarul
c) debitorul
d) trasul
4. Actul prin care trasul, catre care s-a adresat tragatorul pentru plata
prin emiterea cambiei, se obliga sa plateasca, la scadenta, suma aratata in
cambie posesorului titlului se numeste:
a) acceptare
109
b) aval
c) scontare
d) rescontare
5. Dispozitia scrisa pe cambie de catre beneficiar, catre tras, de a plati
suma aratata in titlu la ordinul persoanei pe care o indica beneficiarul poarta
denumirea de:
a) acceptare
b) andosare
c) scontare
d) aval
6. Garantia data de un tert pe fata cambiei in favoarea trasului se
numeste:
a) acceptare
b) aval
c) andosare
d) gir
7. Operatiunea prin care posesorul unei cambii, dorind obtinerea sumei
inscrisa pe titlu inainte de scadenta o vinde la o banca se numeste:
a) acceptare
b) aval
c) scontare
d) rescontare
8. Revanzarea catre Banca Centrala de catre bancile comerciale a
cambiilor obtinute prin scontare reprezinta:
a) acceptare
b) andosare
c) gir
d) rescontare
9. Cambia reprezinta un:
a) instrument de plata
b) instrument de credit
c) titlu de garantie
10. Cecul indeplineste urmatoarele functii:
a) instrument de garantare
b) instrument de plata cu moneda scripturala
c) instrument de plata cu moneda friduciara
d) instrument de depunere in soldul propriului cont
110
11. Cecul emis de o societate bancara anume autorizata pentru suma
incasata de la titular in momentul emiterii care este platibil la vedere in
oricare din locurile aratate alternativ de catre emitent este:
a) cecul circular
b) cecul de certificare
c) cecul de calatorie
d) cecul postal
12. Cecul:
a) este un titlu de credit
b) este un act de comert obiectiv
c) este platibil numai la vedere
d) poate fi tras asupra mai multor banci
13. Functiile cardurilor sunt:
a) retragere de fonduri
b) plata
c) garantie a cecurilor
14. O cambie emisa la data de 1 mai are scadenta la 30 iunie si o
valoare nominala de 100 000 euro. Cambia este negociata la data de 1 iunie si
scontata la o rata a dobanzii de 9%/an. Valoarea scontului in momentul
scontarii este:
a) 900 euro
b) 750 euro
c) 550 euro
d) 650 eueo
15. O cambie emisa la data de 1 mai are scadenta la 30 iunie si o
valoare nominala de 100 000 euro. Cambia este negociata la data de 1 iunie si
scontata la o rata a dobanzii de 9%/an. Valoarea efectiva in momentul
scontarii este:
a) 99 250 euro
b) 94 500 euro
c) 102 000 euro
d) 95 500 euro
16. O cambie emisa la data de 1 iunie are scadenta la 30 iulie si o
valoare nominala de 200 000 euro. Cambia este negociata la 1 iulie si scontata
la o rata a dobanzii de 10%/an. Valoarea scontului in momentul scontarii este:
a) 1550
b) 1700
111
c) 1667
d) 1920
17. O cambie emisa la data de 1 iunie are scadenta la 30 iulie si o
la o rata a dobanzii de 10%/an. Valoarea efectiva in momentul scontarii este:
a) 198 333
b) 167 800
c) 158 900
d) 189 000
18. O cambie emisa la data de 1 aprilie are scadenta la 30 august si o
la o rata a dobanzii de 10%/an. Valoarea scontului in momentul scontarii este:
a) 1550
b) 1111
c) 1667
d) 1920

1. Definiţi cambia.
2. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre cambie şi biletul la
ordin?
3. Care sunt funcţiile cambiei?
4. Ce reprezintă andosare?
5. Cine poate sconta o cambie şi cine o poate resconta?
6. Care este rolul avalului?
7. Cine poate folosi o filă cec?
8. Ce tipuri de cecuri cunoaşteţi?
9. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre cambie şi cec?
10. Realizaţi o comaraţie a celor patru instrumente din punct de
vedere al avantajelor şi dezavantajelor.
112
Unitatea de învăţare M1.U5. Garantarea plăţii în tranzacţiile
internaţionale
Cuprins
M1.U5.1. Introducere..................................................................................................113
M1.U5.3. Garanţia. Abordare conceptuală.................................................................114
M1.U5.4. Părţi implicate în procesul garantării..........................................................115
M1.U5.5. Garanţii în schimburile internaţionale........................................................117
M1.U5.6. Garanţii reale...............................................................................................118
M1.U5.7. Garanţii personale.......................................................................................123
M1.U5.8. Rezumat......................................................................................................144
M1.U5.10. Test de evaluare a cunoştinţelor................................................................146
Prin garanţie în sens larg se înţelege orice metodă, instrument sau
accesoriu contractului comercial internaţional pus la dispoziţie sau emis în
favoarea unui titular de drepturi în virtutea contractului încheiat, capabil să-i
asigure beneficiarului realizarea certă a drepturilor garantate sau repararea
bănească corespunzătoare daunelor provocate de nerealizarea acestor
drepturi..

Explicarea conceptului de garanţie, identificarea principalilor garanţi
din comerţul internaţional, trecerea în revistă a principalelor tipuri de
garanţii ce pot fi utilizate în comerţul internaţional accentuându-se rolul
scrisorii de garanţie bancară, prezentarea noilor reguli internationale care
reglementeaza materia scrisorilor de garantie la cerere (Publicaţia nr.758 a
C.C.I. Paris) aplicabile de la 01.07.2010, precum şi prezentarea câtorva
tipuri de scrisori de garaţie bancară şi de contragaranţie specifice diferitelor
genuri de tranzacţii.
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să
cunoască şi folosească cel mai utilizat instrument de garantare în tranzacţiile
113
internaţionale:scrisoarea de garanţie bancară dar totodată şi celelalte garanţii
la care pot apela exportatorii şi importatorii în schimburile internaţionale.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 8

ore.
M1.U5.3. Garanţia aspecte conceptuale.

În materie de garanţii legislaţiile naţionale sunt, adesea, foarte diferite, ceea ce în
relaţiile de garantare în comerţul internaţional are o importanţă deosebită.
În cadrul oricărui sistem de drept, o persoană care contractează o obligaţie (de a plătii
o sumă de bani, de a livra o marfă sau a presta un serviciu etc.), răspunde de îndeplinirea
obligaţiei asumate cu propriul ei patrimoniu.
Astfel, obligaţia asumată prin contract de exportator şi de importator este o obligaţie
principală. De exemplu, obligaţia principală a exportatorului este de a livra marfa, iar a
importatorului de a achita preţul, fiecare fiind în raport cu partenerul în poziţia dublă de
debitor / creditor principal. In calitate de creditor al obligaţiei principale exportatorul /
importatorul nu se bucură de o garanţie reală având doar un drept de gaj general asupra tuturor
bunurilor mobile şi imobile ale debitorului ceea ce înseamnă că toate mişcările ce se produc în
interiorul patrimoniului debitorului, prin mărirea sau micşorarea activului sau pasivului, sunt
opozabile creditorului , care va putea să urmărească numai acele bunuri ce se află în
patrimoniu la data cand creanţa a devenit exigibilă.
Drept urmare, garanţia principală a creditorului, din acest punct de vedere, presupune
pentru acesta cel puţin două riscuri:
- primul risc derivă din acea că acest drept de gaj general nu acordă creditorilor nici
un fel de preferinţă, de el se bucură toţi creditorii debitorului, ei venind toţi în concurs la
urmărirea bunurilor debitorului lor, drept urmare, când obligaţiile de plată asumate de debitor
sunt de valori mari şi pentru mai mulţi creditori, patrimoniul poate deveni neândestulător;
- al doilea risc derivă din faptul că debitorul oricând poate înstrăina o parte sau
întregul său patrimoniu, iar creditorii nu mai pot să-şi recupereze creanţele.
Riscurile insolvabilităţii debitorului pot fi evitate prin sistemul garanţiilor. Dacă unul
dintre partenerii de contract, din diferite considerente, doreşte să se asigure suplimentar
împotriva unui risc (de exemplu, de neplata contravalorii mărfii) el poate solicita partenerului o
garanţie, care să-l asigure suplimentar privind încasarea contravalorii mărfii. Garanţia cerută
suplimentar dă naştere unei a doua relaţii obligaţionale secundare dar egală ca valoare şi
formă; numai dacă obligaţia iniţială asumată nu a fost îndeplinită se apelează la executarea
garanţiei.
114
Garanţia, indiferent de natura obligaţiilor garantate sau instrumentul de garantare utilizat,
trebuie să răspundă anumitor cerinţe de bază:
- existenţa unui patrimoniu independent de relaţia contractuală, suficient de mare şi cert
în timp pentru a acoperii obligaţia garantată;
- garanţia să fie astfel concepută încat să asigure beneficiarului dreptul şi posibilitatea
de a o executa fără ca debitorul să se poată opună acestei executări;
- beneficiarul garanţiei să aibă asigurată posibilitatea utilizării nestânjenite a rezultatului
executării garanţiei (transfer valutar al fondurilor, dreptul de proprietate).
Garanţiile ca instituţie juridică pot fi de două categorii: garanţii reale şi garanţii
personale.
În grupa garanţiilor reale sunt incluse: ipoteca, gajul, privilegiile, rezerva dreptului de
proprietate, depozitul bancar, vinculaţia mărfurilor şi dreptul de retenţie.
Garanţiile personale, în sistemul de drept al ţării noastre pot îmbrăca forma:
fidejusiunea, solidaritatea, garanţia comună a băncii şi a contractorului, scrisoarea de credit
(acreditivul) stand-by, avalul bancar, garanţia societăţilor de asigurare, garanţia statului şi
scrisoarea de garanţie bancară.
M1.U5.4. Părţi implicate în procesul garantării

Cel solicitat să ofere o garanţie suplimentară privind îndeplinirea obligaţiei asumate prin
contract are, în principiu, două alternative:
- poate garanta cu bunurile sale materiale, financiare pe care sub forma ipotecii,
gajului, depozitului bancar colateral etc., le pune la dispoziţia partenerului, în această situaţie
apelându-se la garanţiile reale, sau;
- poate apela la o terţă persoană - numită garant - care să-şi asume obligaţia că va
achita datoria sau că va despăgubi băneşte, în cazul în care, cel pentru care garantează nu-şi
îndeplineşte obligaţia asumată. Instrumentul garantării putând fi, în acest caz, scrisoarea de
garanţie bancară, garanţia caselor de asigurare, avalul cambial, acreditivul documentar stand - by
etc., acestea făcând parte din grupa garanţiilor personale.
In materia garanţiilor se disting, astfel, trei părţi implicate:
1. Ordonatorul garanţiei care este debitorul principal. El este cel căruia partenerul de
contract (beneficiarul garanţiei) i-a solicitat o garanţie şi, drept urmare, trebuie să i-o ofere. În
consecinţă, ordonatorul solicită unei terţe persoane - garantul - o garanţie;
2. Beneficiarul garanţiei este cel în favoarea căruia garantul emite garanţia.
Beneficiarul, în baza garanţiei, ca document scris pe care îl deţine, poate solicita executarea
garanţiei (încasarea contravalorii sumei garantate) dacă ordonatorul, ca debitor principal, nu şi-a
îndeplinit obligaţia asumată. Deseori, în cadrul aceluiaşi contract, ambii parteneri se află în
dubla ipostază de beneficiar şi ordonator de garanţie.
115
3. Garantul este debitorul secundar, cel care, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către
debitorul principal, le îndeplineşte el cu caracter reparatoriu.
La îndeplinirea obligaţiilor ordonatorului, garantul se poate angaja în două moduri:
- să îndeplinească întocmai obligaţiile contractuale, de exemplu: să livreze el marfa
nelivrată de debitorul principal, să efectueze service-ul în perioada de garanţie tehnică etc.,
aceasta fiind reparaţia fizică, sau
- să-l despăgubească băneşte pe beneficiarul garanţiei pentru neîndeplinirea obligaţiilor
debitorului principal, aceasta fiind reparaţia bănească.
Întrucât reparaţia fizică implică complicaţii deosebite – de exemplu, să găsească
un alt producător de utilaje, o firmă specializată în service etc. – este mai rar utilizată,
cea preferată de practică fiind reparaţia bănească.
Exemplu:
Se încheie un contract de vânzare cumpărare între Consiliul local
Braşov, în calitate de importator şi firma Bremen Gmbh din Germania, în
calitate de exportator. Obiectul contractului îl constituie o instalaţie in
valoare de 100 000 Euro. Modalitatea de plată este următoarea: 30% avans
prin OP cu s.g.b. de restituire de avans şi 70% la 60 de zile de la livrare
cu s.g.b. de bună plată.
Operaţiunea 1 (avans 30%) :
ordonatorul OP (30 000 Euro) - Consiliul local Bv, solicitantul s.g.b. de
restituire de avans
ordonatorul s.g.b - Bremen Gmbh, dă ordin băncii sale de emitere a
unei s.g.b. de restituire de avans
beneficiarul plăţii - Bremen Gmbh
beneficiarul s.g.b - Consiliul local Bv
Operaţiunea 2 (după livrare 70%):
ordonatorul OP (70 000 Euro) - Consiliul local Bv
ordonatorul s.g.b. de bună plată - Consiliul local Bv, dă ordin băncii
sale de emitere a unei s.g.b. de bună plată
beneficiarul plăţii - Bremen Gmbh, solicitantul s.g.b. de bună plată
beneficiarul s.g.b. - Bremen Gmbh
Obs: valabilitatea s.g.b. trebuie să fie mai mare decât a OP- ului
pentru a exista timp să se execute s.g.b.-ul în caz de neexecutare a
obligaţiei principale.
116
M1.U5.5. Garanţii în schimburile internaţionale
Orice persoană fizică sau persoană juridică care dispune de un patrimoniu poate fi
garant.[NEG 285] Astfel:
a) În măsura în care partenerul de contract (debitorul) poate separa într-o formă legală
o parte din avutul său (bunuri, active financiare, depozite bancare, hârtii de valoare etc.) şi să-l
pună necondiţionat la dispoziţia beneficiarului, poate fi garant.
De reţinut, contractorul (una din părţile contractante) poate apărea în calitate de garant
când dispune de o parte a patrimoniului său cu statut juridic distinct de acela implicat în
realizarea contractului.
Avantajul unui astfel de garant este determinat de faptul că se obţine o garanţie fără
costuri care să greveze costul total al operaţiunii de bază, tranzacţiei comerciale.
Principalul dezavantaj îl reprezintă riscul in caz de faliment a partenerului a includerii
garantiei in masa activelor falimentare.
Tot mai frecvent utilizate, în ultimii ani sunt garanţiile oferite de companiile tip
holding, formate din diferite entităţi cu personalitate juridică proprie, care se garantează
reciproc, diminuând sensibil problema falimentului.
b) Orice firmă, companie industrială sau comercială nelegată de raportul contractual,
în măsura în care patrimoniul său îndeplineşte condiţiile cerute, poate fi garant. Acceptarea
unui astfel de garant implică ca firma respectivă să fie de o seriozitate recunoscută, cu o
situaţie economică şi financiară considerate suficient de solide pentru acoperirea întinderii
angajamentului asumat prin garanţie.
Un avantaj important al acceptării unui astfel de garant este acela că garantul poate fi o
firmă cu activitate similară contractorului; deci, poate oferi garanţii de executare fizică, care,
în anumite cazuri, sunt preferabile garanţiilor cu caracter reparatoriu, de compensare
bănească.
c) Societatea de asigurări este o companie specializată în acoperirea riscurilor de
producţie şi comerciale care, mai ales în ţările dezvoltate, ocupă un loc important în ierarhia
garanţiilor. Principalul dezavantaj al acestui tip de garant este legat de procedura specifică a
societăţilor de asigurare în executarea obligaţiilor de despăgubire, care reclamă, de regulă,
proba sau constatarea daunei reale şi necesită un timp relativ îndelungat pentru plată.
d) Statul şi reprezentanţii acestuia. Au apărut în calitate de garanţi tot mai frecvent în
schimburile internaţionale, o dată cu creşterea participării statelor sărace şi în curs de
dezvoltare la comerţul internaţional.
Deşi teoretic aceste garanţii prezintă maximum de securitate, practic ele sunt privite cu
rezervă de comercianţi şi pe cât posibil, evitate datorita:
- imposibilitatii cunoaşterii în cele mai multe cazuri a reglementărilor de drept
constituţional, civil sau / şi comercial privind competenţa reprezentanţilor statului de a se
angaja prin garanţii faţă de străinătate;
117
- dificultatea determinării patrimoniului garantului (statului) şi a suficienţei acestuia
faţă de întinderea garanţiei.
- necunoaşterea modului de executare a garanţiilor emise de stat, având în vedere
reglementarea diferită în diverse ţări a imunităţii suverane, a modului de angajare a statului în
operaţiuni comerciale;
e) Instituţiile bancare şi financiare ocupă primul loc în ierarhia preferinţelor privind
selectarea garanţiilor.
Încrederea de care se bucură băncile în calitate de garanţi are la bază următoarele
elemente:
- existenţa unui patrimoniu suficient şi bine cunoscut de plăţi, conjugat cu politica
expertă de administrare a activelor şi obligaţiilor caracteristice activităţii bancare.
- bonitatea şi seriozitatea recunoscute ca atribute fundamentale ale instituţiilor bancare
în respectarea angajamentelor de plată asumate;
- posibilităţile oferite de bănci de a-şi determina clienţii pentru contul cărora emit
garanţii să-şi onoreze obligaţiile contractuale, creând astfel un climat de încredere a întregului
complex de relaţii de garantare;
- existenţa reţelei bancare bazată pe relaţiile de corespondent existente la nivel
internaţional face posibilă cunoaşterea fiecărei bănci (cu care o bancă se află în relaţii de
corespondent), garantarea interbancară, relaţii de comunităţii şi control reciproc, mai ales în ce
priveşte autenticitatea înscrisurilor bancare.
M1.U5.6. Garanţii reale

5.6.1. Ipoteca
Garantarea creantei prin ipoteca este asigurata printr-un bun imobiliar (cladire, teren)
din patrimoniu debitorului anume desemnat in acest scop. Daca la scadenta debitorul nu-si
plateste datoria, creditorul in favoarea caruia a fost constituita ipoteca poate cere vanzarea la
licitatie a imobilului respectiv iar din pretul obtinut isi acopera creanta. Acordul de vointa al
partilor este trecut in actul de ipotecare, inregistrat in registrul de proprietati imobiliare,
procedura prin care beneficiarul este asigurat ca bunul nu poate fi instrainat
Creditorul poate opta pentru ipotecă ca modalitate de garantare dupa ce se asigura ca
sunt in deplinite anumite cerinte:
1. Valoarea bunului ipotecat să fie cel puţin egală cu pretenţia beneficiarului
(creditorului) şi să-şi păstreze valoarea în timp. Valoarea bunului ipotecat, în practică se
doreşte să acopere în proporţie de 110-130% valoarea creanţei. Desigur, asupra unui bun cu o
valoare foarte mare, se pot institui mai multe ipoteci. În cazul vânzării de mărfuri pe credit pe
termen mijlociu şi lung (3, 5, 8, ani) păstrarea valorii în timp este esenţială. Factorii
conjuncturali interni şi internaţionali pot determina modificarea într-un sens sau altul a valorii
bunului ipotecat.
118
Exemplu:
O firmă românească a realizat nave pentru un partener grec. Vînzarea
s-a făcut pe credit garantat prin ipoteca instituită asupra navelor vândute. La
2-3 ani, după plata primelor rate scadente partenerul grec a încetat plăţile.
Partea română a vrut să execute ipoteca ca să-şi recupereze restul ratelor
scadente, dar piaţa navelor a căzut puternic în acei ani, încât prin vânzarea
navelor nu se mai putea recupera nici măcar jumate din suma încasată.
Drept urmare, navele respective au fost preluate spre dotarea flotei
comerciale româneşti.
Dar evoluţiile pot avea şi alt sens. Un export de maşini pe credit
furnizori pe cinci ani în Cipru a fost garantat printr-o ipotecă asupra unui
teren al importatorului situat pe malul mării. În al patrulea an, partea
cipriotă anunţă că nu mai poate plătii ultimele trei rate şi cere o amânare.
Partea română nu este de acord şi anunţă intenţia de executare a ipotecii. În
scurt timp ratele au fost achitate. Această repliere rapidă a importatorului a
fost determinată de faptul că în cei patru ani care au trecut de la instituirea
ipotecii asupra terenului, statul cipriot a hotărât dezvoltarea unui complex
turistic în zonă, iar valoarea terenului respectiv crescuse de câteva ori.
Executarea ipotecii ar fi însemnat o pierdere substanţială pentru importatorul
cipriot.
2. Ipoteca să fie de rangul I. În cazul ipotecii prioritatea rangului se determină prin

prioritatea datei la care a fost înscrisă. Astfel, în cazul de executare silită, faliment etc.
creditorii ipotecari sunt preferaţi celor chirografari, iar cei de rangul I creditorilor cu inscripţii
ulterioare. Deci, cel ce deţine o ipotecă de rangul I se îndestulează primul la masa credală.
3. Cunoaşterea legislaţiei în materie din ţara importatorului. Deşi, în principiu,
reglementările privind instituţia juridică a ipotecii din diferite ţări sunt asemănătoare cu cele
conţinute în dreptul ţării noastre (Codul civil şi Codul comercial), apar anumite particularităţii
care trebuie cunoscute şi luate în considerare la întocmirea actelor de ipotecă.
119
Exemplu:
Astfel, în cazul în care se crează o ipotecă asupra unui bun imobil
situat într-o altă ţară, chiar dacă convenţia care îi dă naştere se încheie în
ţara noastră, aceasta trebuie să respecte condiţiile de formă ale ipotecii
imobiliare cerute de ţara în care este situat imobilul, urmând să fie transcris
(ţinându-se seama de regula lex rei sitae). Ignorând acest principiu, unele
ipoteci instituite de firme din ţara noastră au fost viciate de încălcarea
regulilor de procedură. Un exemplu îl constituie ipotecarea unor nave
vândute unor cumpărători străini, când nu s-a luat în considerare obligaţia
înregistrării ipotecilor asupra navelor respective în registrul portului de
naţionalitate a acestora.
4. Durata în timp a bunului să fie certă până în momentul stingerii obligaţiei ce a

generat ipoteca. Cum ipoteca este folosită cel mai adesea la vânzările / creditele pe termen
mijlociu sau lung, pe acest interval, până la plata ultimei rate scadente, pot apărea evenimente
neprevăzute: incendiu, inundaţii, cataclisme naturale etc. Aceste evenimente pot conduce la
deteriorarea bunului, iar dacă beneficiarul ipotecii doreşte să o execute, bunul poate să nu mai
existe sau valoarea lui să fie mult mai diminuată. De aceea, întotdeauna bunul ipotecat trebuie
să fie asigurat la o societate de asigurări, iar poliţa de asigurare emisă la ordinul
beneficiarului ipotecii. În cazul unor evenimente neprevăzute, beneficiarul ipotecii, şi implicit
al poliţei, prin încasarea acesteia din urmă îşi va recupera creanţa.
5. Bunul ipotecat să reprezinte o valoare liber utilizabilă de către beneficiar. Ca
rezultat al reglementărilor valutare din diferite ţări, beneficiarul, o dată cu executarea ipotecii,
poate întâmpina obstrucţii legate în utilizarea fondurilor recuperate determinate de schimbul
valutar şi transferul valutar al fondurilor în străinătate.
În ţările cu restricţii valutare, cu valute neconvertibile, prin vânzarea bunului pe piaţa
ţării respective se obţine moneda locală. Contractul comercial prevedea bineânţeles plata într-
o valută convertibilă. Problema care se pune este măsura în care legislaţia naţională permite la
schimb valutar aceste fonduri.
A doua problemă este cea a restricţiilor de transfer. Astfel de măsuri sunt adoptate de
autorităţile din diferite ţării, în legătură cu poziţia lor financiară externă. Pe durata aplicării
limitărilor sau încetării plăţilor externe, o firmă debitoare nu mai poate îndeplini obligaţiile
faţă de creditorii săi din străinătate din cauza lipsei totale sau parţiale a disponibilităţilor
valutare din ţara debitorului.
6. Dreptul de proprietate al străinilor asupra bunurilor imobiliare în ţara
debitorului. Legislaţiile din diverse ţări interzic străinilor să deţină proprietăţi pe teritoriul lor.
Cunoaşterea acestor reglementări este necesară ca o măsură asiguratorie extremă a creditorului
120
în cazul în care nu poate recupera în nici un mod banii, să poată utiliza în propriu interes
bunul care a fost obiectul ipotecii
Exemplu:
În cazul unui export de maşini în Filipine, garantarea s-a făcut prin
ipotecă. La un moment dat, firma importatoare nu a putut onora plăţile
scadente. Firma română, beneficiara ipotecii, a iniţiat demersurile pentru
executarea acesteia, prin vânzarea la licitaţie a bunului. Cu această ocazie, a
aflat despre interdicţia legislaţiei filipineze din acea perioadă privind
transferurile valutare. Cu o altă variantă, a hotătât să păstreze imobilul şi
să-l folosească pentru activităţi comerciale în zonă. Legea interzicea
străinilor de a deţine proprietăţii şi utilizarea lor pentru diferite activităţi.
desigur, după o perioadă de timp, banii s-au recuperat de la debitor, dar
creditorul a fost afectat de întârziere, iar diferendele acestor demersuri au
deteriorat climatul continuării schimburilor comerciale. Situaţia putea fi
evitată de creditor printr-o serioasă informare asupra acestor restricţii.
Desigur, nu avea în principiu decât două alternative: ori obţinea (debitorul)
autorizaţia de transfer valutar, ori renunţa la ipotecă ca modalitate de
garantare.
Ipoteca prezintă mai multe avantaje, dintre care amintim:

-bunul ipotecat rămâne în posesia debitorului sau a terţului, spre deosebire de gaj,
ipoteca nu-l deposedează pe proprietar de bunul ipotecat. Acest atribut are valoare comercială
întrucât proprietarul îşi păstrează toate drepturile de proprietate, inclusiv dreptul de dispoziţie,
care însă încetează în momentul deschiderii procedurii de executare silită.
- asupra aceluiaşi imobil pot fi constituite mai multe ipoteci succesive, în prezent
ipoteca constituie o garanţie cu o largă aplicabilitate, în special datorită unor legi speciale care
o reglementează.
De reţinut: Pana la scadenta imobilul ipotecat ramane in posesia debitorului care isi
mentine toate drepturile de proprietate asupra lui. Daca la scadenta debitorul nu si-a indeplinit
obligatia creditorul ipotecar, beneficiarul ipotecii are dreptul să ceară executarea silită asupra
bunului ipotecat în mâinile oricăruia s-ar afla (drept de urmărire), deci, chiar dacă între timp
imobilul a fost înstrăinat, urmând ca din suma obţinută prin vânzare să se acopere, cu
prioritate, faţă de alţi creditori (inclusiv de rang) creanţa sa şi dobânzile aferente (drept de
preferinţă).
121
5.6.2. Gajul
Spre deosebire de ipoteca presupune instrainarea bunului si consta in remiterea de
creditor, debitorului a unui bun mobil iar in cazul in care datoria nu este achitata la scadenta
este vandut la licitatie si astfel din prêt se acopera datoria debitorului.
Legislaţia noastră civilă cunoaşte două forme de gaj: gajul cu deposedare şi gajul fără
deposedare.
În principiu, obiectul gajului îl poate constitui orice bun care indeplineste anumite
condiţii (asemănător bunului ipotecat):
- bunul gajat să aibă o valoare îndestulătoare în raport cu creanţa garantată;
- valoarea sa să fie constantă în timp sau să crească;
- în cazul unor bunuri materiale, să fie asigurate sau depozitate spre păstrare la instituţii
specializate.
Una din problemele acestui tip de garantare il constituie dificultatea transformarii in
bani lichizi. De aceea o tot mai mare raspandire o are gajarea efectelor de comert, a hartiilor
de valoare dar care prezinta dezavantajul de a fi incerte ca valoare in timp (valoarea lor fiind
determinata de cursul de piata al acestora).
Acceptarea titlurilor de credit (cambie, bilet la ordin) drept gaj, pentru a fi asiguratorii,
impune avalizarea lor de un garant. Astfel, în cazul în care trasul debitor nu plăteşte este ţinut
să plătească şi avalistul.
5.6.3. Depozitul bancar
Este o garanţie materială direct sub forma unei sume de bani depuse de debitor la o
banca in favoarea beneficiarului in anumite conditii prestabilite si communicate bancii de
debitor. Principalul avantaj al acestui tip de garantie il constituie simplitatea executarii ei de
beneficiar. Are insa dezavantajul imobilizarii fondurilor debitorului pentru garantarea
obligaţiilor sale de plată.
În practică, depozitul se constituie la banca importatorului sau o terţă bancă, prin care
se vehiculează documentele comerciale legate de operaţiunea respectivă. Este precizat un
termen limită, faţă de un eveniment economic, de exemplu “30 de zile de la data expedierii
mărfurilor atestată prin documentul de transport” în interiorul căruia debitorul este obligat să
plătească. Dacă în acest interval, debitorul nu a plătit, în baza documentelor primite, banca
automat plăteşte vânzătorului din depozitul bancar constituit în acest scop.
Depozitul bancar stand - by constituie forma cea mai des întâlnită în practică şi este
utilizată cu precădere în cazul contractelor încheiate pe perioade îndelungate şi cu livrări
ritmice de valori sensibil egale.
Cunoscându-se valoarea maximă pe care o poate acoperii o livrare, debitorul constituie
un depozit bancar de valoare echivalentă. Depozitul bancar se constituie pentru toată durata
derulării contractului, respectiv, este destinat să acopere toate livrările în tranşe.
122
Depozitul poate fi executat de bancă pentru acoperirea oricărei tranşe livrate, în măsura
în care cumpărătorul nu a plătit-o într-un anumit interval de timp.
În caz de executare a depozitului bancar, vânzătorul încetează livrările şi nu le continuă
decât în momentul în care cumpărătorul a reconstituit depozitul bancar.
Pentru exportator, avantajul constă în asigurarea ritmică a încasărilor pe măsura
livrărilor, iar pentru importator dezavantajul imobilizării fondurilor este mult diminuat prin
valoarea redusă a depozitului în raport cu valoarea totală a contractului. Se poate aprecia că
pierderile din dobândă sunt pentru cumpărător adesea mai mici decât costul unei scrisori de
garanţie bancară.
Un risc neacoperit în cazul depozitului bancar este acela al falimentului debitorului.
Suma aflată în depozit bancar, după cum se ştie, în caz de faliment este înglobată în masa
activelor falimentului, iar beneficiarul depozitului (vânzătorul) devine creditor fără prioritate
(chirografar) la masa credală.
Contul bancar escrow constituie o formă a depozitului bancar, prin care se înlătură
riscurile rezultate din falimentul debitorului.
Principala deosebire faţă de contul bancar pur este că, în timp ce acesta este un act
juridic cu caracter unilateral al debitorului depozitar, contul escrow este o înţelegere tripartită
între depozitar - bancă - beneficiarul contului.
Părţile contractante, prin exprimarea bilaterală a voinţei realizată o înţelege cunoscută
sub denumirea de “escrow agrement”. În esenţă, contul escrow are caracterul juridic a unei
înstrăinării de patrimoniu (patrimoniul debitorului - înstrăinat băncii) cu clauză suspensivă,
respectiv are efect în momentul îndeplinirii de beneficiar a condiţiilor prestabilite (de
exemplu, documentele ce atestă livrarea mărfii şi declaraţia simplă că nu a încasat
contravaloarea lor).
M1.U5.7. Garanţii personale

5.7.1. Scrisoarea de garantie bancara
Garanţia bancară este un angajament scris asumat de o bancă (banca garantă ), în
favoarea unei persoane, denumită beneficiar, de a plăti acestuia o sumă de bani, în cazul în
care o altă persoană, denumită ordonator în contul căreia se emite garanţia, nu a onorat o
anumită obligaţie asumată printr-un contract, faţă de beneficiarul garanţiei. În ţara noastră
garanţia bancară este, cel mai adesea, denumită scrisoare de garanţie bancară.
Deci, banca, prin garanţia bancară, nu garantează fapte, ci preia o obligaţie de plată, cu
titlu reparatoriu pentru neîndeplinirea unui angajament asumat prin contract, obligaţia bancii
fiind este subsidiara obligaţiei debitorului principal care este obligatia principala .
Emiterea unei garanţii bancare determinată între părţile implicate trei raporturi
juridice:
123
- raportul juridic fundamental, ca rezultat al contractului comercial internaţional,
încheiat între vânzător şi cumpărător;
- raportul juridic de mandat, prin care debitorul principal împuterniceşte banca să
garanteze executarea obligaţiilor sale.
- raportul juridic rezultat din contractul de garanţie bancară, dintre bancă şi beneficiarul
garanţie.
A. Elementele garantiei bancare
Deoarece constituie un act juridic cu implicaţii patrimoniale, garanţia bancară trebuie
în mod obligatoriu să îndeplinească anumite condiţii de fond şi formă care să poată permite
utilizarea ei corespunzător scopului urmărit.
Deşi în materie de garanţii bancare există o mare diversitate de reglementări,
determinate de dreptul naţional al fiecărui stat, acestea întotdeauna conţin anumite elemente :
1. Părţile implicate. În cazul garanţiei bancare cele trei părţi implicate sunt:
- ordonatorul este cel la solicitarea căruia se emite garanţia şi care are calitate de
obligat principal de a executa - în virtutea contractului comercial - obligaţia ce constituie
obiectul garanţiei (debitor principal);
- beneficiarul garanţiei este titularul creanţei pe linie contractuală în favoarea căruia
banca emite garanţia, deci în favoarea căruia se va efectua plata în caz de executare a
garanţiei. Din punct de vedere al beneficiarului, garanţia bancară este un titlu nominal,
negociabil, deci pe care beneficiarul nu-l poate transfera în favoarea unui terţ, faţă de care
angajamentul garantului este, de regulă, nul;
- banca garantă este cea care emite garanţia, angajându-se alături de debitorul
principal, pentru cazul în care acesta ar refuza sau nu ar fi în măsură să onoreze el însuşi
obligaţia garantată.
2. Obiectul garanţiei, este natura obligaţiei contractuale garantate, respectiv ce anume
se garantează (si nu suma de bani). Obiect al garanţiei îl poate forma, practic, orice obligaţie
asumată prin contractul de bază. Delimitarea obiectului în textul garanţiei se face prin
enunţarea sa completă sau prin trimiterea la înscrisul contractului care îl stipulează (de
exemplu, potrivit art. …din contractul nr. …). Prin garanţie nu se pot “repara” omisiunile din
contract sau greşita lor precizare.
3. Valoarea garanţiei reprezintă o sumă de bani pe care banca garantă se obligă să o
plătească beneficiarului garanţiei. Suma trebuie să fie fixă şi nu determinabilă, luându-se în
calcul şi posibilitatea plăţii unor dobânzi (de exemplu, în cazul garanţiei de restituire a
avansului).
4. Formula de angajament a băncii, în esenţă, este fraza din textul garanţiei, prin
care banca, în calitate de garant se obligă la plata în favoarea beneficiarului garanţiei. Formula
de angajament a băncii trebuie să fie clară, fără posibilitatea de a i se putea da altă
interpretare.
124
În funcţie de modul de implicare al garantului garanţiile pot fi:
a. garanţii accesorii (simple, subsidiare) obligaţiei principale, sub forma cauţiunii
bancare . Acest tip de garanţie incubă riscul determinat de a urmări la plată întâi debitorul
principal şi în măsura în care acesta este insolvabil, cererea de plată este adresată băncii
garante. Deci, beneficiarul va introduce cererea de chemare în judecată a debitorului, prin care
se pretinde executarea obligaţiei pe calea acţiunii în justiţie şi în caz că nu se obţine
executarea contractuală se va executa garanţia. Garanţia subsidiară prezintă dezavantajul
recuperării banilor de către beneficiarul garanţiei după un anumit interval de timp.
b. garanţii solidare, în care garantul de la început se declară codebitor solidar pentru
una şi aceeaşi obligaţie cu debitorul principal. În acest caz beneficiarul s.g.b. se poate adresa
pentru plată deopotrivă băncii sau debitorului principal. Întrucat garantul solidar este expus
riscurilor (debitorul principal poate fi de rea credinţă), garantul se poate apăra invocand
anumite beneficii cunoscute sub numele de beneficiile garantului solidar sau excepţii.
Deoarece garantul solidar se poate opune plăţii invocând “beneficiile garantului solidar“ cea
mai largă utilizare în practica bancară internaţională o au garanţiile independente sau
principale.
c. garanţiile independente sunt derivate din garanţiile solidare, deoarece în textul lor
banca garantă se angajează la plata ca debitor principal renunţând benevol la “beneficiile
garantului solidar “. Renunţarea la beneficii dă posibilitatea beneficiarului de a se îndestula,
pentru pretenţiile sale, direct prin executarea garanţiei, fără a mai face trimitere într-un fel la
debitor. De aici, şi denumirea de garanţie independentă, respectiv executarea ei este
independentă de executarea obligaţiilor asumate de debitor.
Solidaritatea garanţiei bancare este interpretată diferit în diversele sisteme de drept
naţional. De aceea se impune ca formula de angajare la plată “garantăm să plătim” sau “ne
angajăm irevocabil să plătim“ să fie urmată precizarea expresă privind renunţarea la
beneficiile garantului şi a altor excepţii de la plată care pot fi invocate de garant, astfel:
- beneficiul diviziunii, respectiv dreptul garantului, în caz de cerere de executare, de a
cere mai întâi executarea juridică a debitorului principal, urmând ca executarea garanţiei sale
să o facă numai în măsura în care pretenţiile beneficiarului nu vor fi îndestulate de debitorul
principal, banca acoperind numai diferenta;
- beneficiul discuţiunii, dreptul garantului de a solicita amânarea executării în vederea
încercării sale de a determina pe debitorul principal să execute obligaţia;
- opunerea la plată (opoziţiunii) dreptul garantului de a se opune executării garanţiei
invocând excepţiile legate de neîndeplinirea corespunzătoare a contractului sau plata unei
sume nedatorate;
- excepţia de jurisdicţie banca garantă poate amâna executarea garanţiei până la
acţionarea în justiţie a debitorului principal, conform prevederilor contractuale;
125
- excepţia de transfer valutar dă dreptul băncii garante să se opună plăţii ca urmare a
legislaţiei valutare din ţara sa care interzice transferul valutelor convertibile în străinătate.
d. garanţii la cerere denumite şi “garanţii la prima şi simpla cerere “ în principiu,
sunt o formă a garanţiilor independente, iar apariţia lor este rezultatul tendinţelor existente pe
plan internaţional de simplificare a condiţiilor şi modului de executare a garanţiilor bancare.
Aceste garanţii conţin angajamentul garantului de a plătii o sumă de bani la simpla cerere a
beneficiarului (însoţită sau nu de documente). Un exemplu perfect de garanţie autonomă îl
constituie şi avalul / acceptul bancar legat de titlurile de credit (cambii, bilet la ordin).
5. Condiţiile şi modul de executare a garanţiilor reprezintă documentele, actuale,
etc. convenite între părţi şi care se regăsesc în textul garanţiei, pe care beneficiarul trebuie să
le prezinte pentru ca să încaseze garanţia.
Din acest punct de vedere, garanţiile bancare pot fi:
a. necondiţionate care dau posibilitatea executării plăţii la prima şi simpla solicitare
formulată în scris, prin care se precizează că ordonatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
Aceste garanţii sunt preferate de beneficiari, dat fiind executarea rapidă, eliminarea
discuţiilor şi probelor cu ordonatorul.
b. condiţionate, în textul cărora se face precizarea că plata se va face numai pe baza
unor dovezi scrise, documente care să ateste neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a
obligaţiei garantate.
Documentele doveditoare pot emana de la:
- terţi, de exemplu: documentul de transport atestă expedierea cu întârziere a mărfii
(eliberat de cărăuş); certificatul de calitate evidenţiază o altă compoziţie a produsului (eliberat
de o societate de control a calităţii specializată) etc.
- ordonatorul garanţiei, procesul - verbal de recepţie este semnat de acesta, dar plata
nu a efectuat-o;
- însuşi beneficiarul garanţiei, laboratorul de analize chimice, fizice etc. propriu,
chitanţe, titluri de credit sau simpla sa declaraţie etc.
Garanţiile condiţionate prezintă pentru beneficiar dezavantaje determinate de:
întârzierea plăţii până se face dovada prin documente; interpretarea diferită a modului de
îndeplinire a obligaţiilor etc. Garanţia condiţionată este perfect asiguratorie pentru obligaţii
contractuale îndeplinite perfect. Executarea ei presupune cererea de executare adresată băncii
garante, la care sunt anexate documentele precizate în textul garanţiei.
6. Valabilitatea scrisorii de garanţie bancară este perioada de timp în care
beneficiarul poate cere executarea garanţiei. Intrarea în vigoare a garanţiei bancare este
menţionată de textul garanţiei sub forma datei şi locului emiterii garanţiei. Aceasta este
stabilită clar şi determinată de momentul producerii actului generator de creanţă: semnarea
contractului, livrarea sau recepţia mărfii care naşte astfel creanţa debitorului principal.
126
Termenul de valabilitate este precizat în text, de regulă printr-o dată calendaristică
certă şi este valabil la sediul băncii care a emis garanţia. Până la această dată limită, garanţia
este un angajament ferm şi irevocabil de plată. Cererea de executare trebuie să ajungă la bancă
înainte sau cel mult la data menţionată în textul garanţiei. Termenul de valabilitate se
stabileşte în raport cu obiectul garanţiei: de exemplu, la garanţia de bună funcţionare,
valabilitatea se întinde pe perioada garanţiei tehnice;la garantia de buna plata valabilitatea este
perioada pana la plata plus un numar de zile in care sa se poata face cererea si sa se poata
executa.
Valabilitatea garanţiei nu este însă egală cu termenele rezultate din obligaţiile
garantate, ci este mai mare cu 15 - 45 de zile faţă de acestea. Acest interval este necesar
beneficiarului garanţiei să îndeplinească anumite formalităţi de protest, de punere în întârziere
la plată etc. în funcţie de termenii garanţiei bancare şi legislaţia naţională aplicabilă, precum şi
timpul necesar executării garanţiei, inclusiv timpul de curier, pentru ca solicitarea scrisă să
ajungă în interiorul valabilităţii la sediul băncii garante.
În practică există şi garanţii a căror valabilitate se prelungeşte automat: de exemplu,
amînarea livrării prelungeşte automat valabilitatea garanţiei.
In unele ţări (Iran, Algeria, Liban, Iordania), se cere ca scrisorile de garanţie bancară
să fie emise fără o valabilitate determinată, iar în alte ţări, chiar dacă în garanţie se stipulează
o dată fixă a expirării valabilităţii, obligaţia asumată prin garanţie nu se stinge decât în
momentul restituirii ei băncii garante şi pe baza unei comunicări scrise a beneficiarului
privind încetarea oricărei obligaţii de plată a acesteia (Turcia, Siria, Thailanda).
În momentul îndeplinirii obligaţiilor contractuale de debitorul principal, automat se
stinge şi obligaţia garantului asumată prin garanţie.
Numeroase legislaţii naţionale, inclusiv cea română impun ca după expirarea
valabilităţii, beneficiarul să restituie garanţia băncii garante.
7. Clauza de legislaţie priveşte legea care guvernează garanţia în caz de litigiu. G.b.
pot fi guvernate de legea tarii garantului, de legea tarii beneficiarului sau de legea unei tari
terte. Da, de regula, este stabilită de garant după principiul jurisdicţiei teritoriale a locului
unde a fost emisă garanţia respectiv sediul bancii garante. În lipsa unei astfel de prevederi,
legea aplicabilă este a sediului sucursalei care a emis garanţia.
Pentru a se evita orice interpretări nedorite, este util ca în textul garanţiei să fie
precizată expres legea ţării care guvernează garanţia.
8. Clauza de reducere a responsabilităţilor garantului se referă, în esenţă, la
diminuarea automată a obligaţiilor sale proporţional cu plăţile făcute în contul garanţiei
respective. De exemplu, “Orice plată efectuată în baza acestei garanţii va avea ca efect
reducerea obligaţiilor noastre de plată”.
9. Clauza de identificare Ca urmare a imposibilităţii de a identifica direct
autenticitatea semnăturilor autorizate ale beneficiarilor scrisorilor de garanţie bancară, în cazul
127
solicitării executării, băncile includ în textul garanţiilor clauze prin care se cere ca cererea de
executare să le parvină pe canal bancar. De exemplu: “În scopul identificării, cererea de
efectuare a plăţii precum şi documentul de atestare care vă poate fi solicitat pentru această
garanţie, trebuie să ne parvină prin intermediul unei bănci de prim rang, însoţite de o
declaraţie a băncii respective, prin care să se certifice că semnăturile ce figurează pe aceste
documente sunt autentice şi angajează în mod valabil firma dumneavoastră”.
10. Aplicabilitatea “Regulilor uniforme privind garanţii la cerere” Publicaţia nr.
758 a C.C.I. Stipularea acestei clauze în textul garanţiei are ca efect obligarea părţilor la
respectarea acestor reguli, soluţionarea oricărui litigiu legat de respectiva garanţie făcându-se
prin aplicarea acestor reguli.
11. Semnătura băncii garante
O scrisoare de garanţie bancară care cuprinde elementele enumerate cu renunţarea la
toate beneficiile şi excepţiile amintite şi necondiţionată sau după caz la prima şi simpla cerere
se socoteşte acoperitoare prin riscurile contractuale garantate.
Exemplu:
Banca Data emiterii...............................................
(garantă) Localitatea..................................................
Către firma......(beneficiarul garanţiei, importatorul)
1. Părţi Ne referim la contractul nr. ...încheiat între dvs. ...(numele beneficiarului

implicate garanţiei) în calitate de cumpărător şi firma ... (numele ordonatorului) în
calitate de vânzător privind livrarea a......
2. Obiectul Prin acest contract cumpărătorul s-a obligat la plata unui avans de ...% din
garanţiei valoarea contractului, (adică ... suma în cifre şi litere) în favoarea vânzăto-
rului. Vânzătorul s-a obligat să restituie cumpărătorului acestavans împre-
ună cu o dobândă de...% p.a. calculată de la data încasării avansului până
la data restituirii acestuia în cazul şi în măsura în care nu îşi va îndeplinii
obligaţiile de livrare în termenele şi în condiţiile prevăzute contractului.
Conform contractului obligaţia de restituire a avansului se reduce automat
cu ...% din valoarea fiecărei livrări efectuate de vânzător. În scopul garan-
tării restituirii avansului şi plăţii dobânzii vânzătorul s-a obligat să prezinte
cumpărătorului o scrisoare de garanţie bancară comform anexei nr. ...din
contract.
3. Valoarea Având în vedere cele de mai sus noi, (garantul, banca) ne angajăm irevo-
garanţiei cabil de a plăti în favoarea dvs. Suma de ...sau partea din aceasta neacope-
rită (nelichidată) prin livrări efectuate de vânzător, împreună cu dobânda
128
definită ca mai sus, în cazul în care vânzătorul nu ne va dovedi că şi-a în-
deplinit în totalitate şi conform termenelor condiţiile contractuale
obligaţii- le sale de livrare prevăzute în contract. Dovada îndeplinirii
obligaţiilor sale de livrare se va putea face numai prin prezentarea
documentelor de expediţie prevăzute la art. ... din contract.
4. Forma de Vom efectua plata în virtutea acestei scrisori de garanţie la prima şi simpla
angajament dv. cerere şi fără nici o altă formalitate din partea dvs. , renunţând la be-
a băncii ficiul diviziunii şi discuţiunii fără a avea dreptul de a invoca-pentru a ne
opune plăţii solicitate- vreo obiecţie sau excepţie din partea noastră sau din
partea (ordonatorului garanţiei, exportatorului) forţă majoră sau restricţii
valutare de care s-ar putea prevala şi fără a fi necesar ca dvs. să faceţiapel
contra (exportatorului, ordonatorului), printr-un tribunal sau arbitraj şi
fără a avea dreptul de a invoca o eventuală acţiune judecătorească contra
noastră sau contra dvs. intentată de ordonator sau de un terţ, cu excepţia
livrărilor efectuate de vânzător şi dovedite de documentele de expediere
prevăzute la art. ... din contract pentru 100% din valoarea contractului.
5. Condiţiile Cererea dvs. scrisă va fi însoţită de declaraţia dvs. scrisă prin care ne con-
şi modul de firmaţi că ...(ordonatorul) nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi sun-
plată teţi ândreptăţiţi să solicitaţi această plată.
6. Valabili- Valabilitatea prezentei scrisori de garanţie expiră la ... zile de la data
tatea garan- ultimei livrări efective efectuate de vânzător conform contractului. Imediat
ţiei ce va deveni fără obiect această scrisoare de garanţie nu va fi restituită.
7. Clauza de Pentru orice diferent apărut între părţi privitor la această plată sau cererea
legislaţie acesteia, legea aplicabilă este a ţării unde îşi are sediul banca garantă adică
(ţara, denumirea instanţei, sediul)
8. Clauza de Cu fiecare plată făcută de noi în cadrul acestei garanţii, obligaţiile noastre
reducere de plată se reduc automat proporţional (prorata)
9. Clauza de În scopul identificării cererii de plată şi a confirmării dvs. mai sus menţio-
identificare nate acestea trebuie să ne parvină prin intermediul unei băncii de prim
rang , însoţite de declaraţia acesteia prin care să certifice că semnăturile ce
angajează firma dvs. sunt valabile juridic.
Semnătura băncii garante
B. Reglementarea scrisoriilor de garanţie bancară

O problemă fundamentală care se ridică în materia garanţiilor bancare este cea legată
de sistemul de drept care guvernează respectiva scrisoare de garanţie bancară, cel mai des
găsindu-şi incidenţă dreptul naţional al ţării băncii garante.
129
Datorită largei utilizări a scrisoriilor de garanţie bancară şi a problemelor cu care se
confruntă jucătorii de pe piaţa internaţională în soluţionarea litigiilor având ca obiect scrisori
de garanţie bancară emise de bănci din străinătate Camera de Comerţ şi Industrie de la Paris,
precum şi alte organisme internaţionale s-au implicat în uniformizarea practicilor în materie
de garanţii.
Astfel, CCI – Paris a elaborat în 1978 „Reguli uniforme pentru garanţiile contractuale”,
document cunoscut sub denumirea „Publicaţia nr. 325” iar mai apoi în 1992, CCI – Paris
elaborează un nou document denumit „Reguli Uniforme pentru Garanţiile la Cerere”
(Uniform Rules for Demand Guarantees - URDG), cunoscut sub numele de Publicaţia nr. 458,
care a devenit aplicabilă din ianuarie 1994. În contrast cu eşecul Publicaţiei 325, URDG 458
au reflectat realitatea pieţei garanţiilor la cerere internaţionale şi au găsit echilibrul rezonabil
între interesele tuturor părţilor implicate.
Publicaţia nr. 458 a constituit prima încercare a CCI – Paris de a codifica practica
independentă a garanţiilor însă, de-a lungul anilor, aplicarea prvederilor lor a scos la lumină
nevoia de ajustări în elaborare, clarificări, extindere a scopului sau corecţii clare ale
standardului adoptat. Opiniile raportate CCI Paris privind garanţiile de la utilizatori URDG
din toată lumea au furnizat materialul necesar pentru a lansa o revizuire a Publicaţiei 458 pe
care atât trecerea timpului cât şi evoluţia practicii le-a impus. Astfel de la 1 iulie 2010
garanţiile bancare pot fi reglementate de noile „Reguli Uniforme pentru Garanţiile la Cerere”
elaborate de CCI – Paris, şi anume Publicaţia nr.758.
În paralel, pe plan intern, graţie unui efort susţinut s-a reuşit modificarea Codului Civil
român în care sunt introduse două capitole referitoare la scrisoarea de garanţie bancară şi
scrisoarea de confort, ceea ce reprezintă un remarcabil succes deoarece înainte de acestă
modificare ne confruntam cu un vid legislativ în materia garanţiilor bancare, în dreptul român
neexistând nici o prevedere referitoare la garanţiile bancare ceea ce însemna ca orice litigiu
referitor la o scisoare de garanţie bancară emisă de o bancă română, care nu se afla sub
incidenţa Publicaţiei nr.458 se soluţiona după legislaţia ţării partenerului.
Domeniul de aplicare al Publicaţiei nr.758 îl reprezintă garanţiile bancare „la prima şi
simpla cerere”, adică scrisori de garanţie bancară necondiţionate din punct de vedere al plăţii,
în sensul că fără nici o altă condiţie, decât cererea scrisă a beneficiarului, garantul va plăti
suma solicitată. Cu alte cuvinte ordonatorii sunt în imposibilitate de a împiedica plata din
motive derivate din relaţia lor cu beneficiarul deoarece o garanţia este un angajament
independent, emis de garant în proprii lui termeni şi condiţii, garantul fiind izolat de
împrejurările neprevăzute ale execuţiei relaţiei aferente. Însă, pentru protecţia ordonatorului şi
a garantului, prezentarea unor documente alături de cererea scrisă de plată rămâne o practică
necesară în anumite tranzacţii, acceptată şi de Publicaţia nr. 758.
Aplicarea Regulilor în materie de garanţii este voluntară, adică se aplică acelor garanţii
în al căror text se precizează expres că sunt supuse Publicaţiei nr. 758.
130
Publicaţia nr.758, care se adresează deopotrivă băncilor şi clienţilor, are ca scop
crearea unui cadru juridic uniform şi tratarea într-o manieră uniformă a garanţiilor bancare de
către băncile care până la apariţia acestei Publicaţii aveau fiecare propria interpretare, ceea ce
constituia o problemă pentru clienţii care lucrează cu mai multe bănci.
Publicaţia nr. 758 adoptă stilul în care au fost elaborate Regulile şi uzanţele uniforme
pentru acreditive (Publicaţia nr. 600) conţinând, în comparaţie cu Publicaţia nr.458 norme mai
clare din punct de vedere al abordării şi exprimării, noţiunile fiind mai precise datorită
înlăturării unor termeni care comportă interpretare precum “rezonabil”şi datorită introducerii
unui nou capitol de “Definiţii, termeni şi sintagme”.
Totodată, Publicaţia nr.758 este mai cuprinzătoare decât Publicaţia nr.458 făcând
referire la practica avizării garanţiilor şi a modificărilor, la standardul privind examinarea
prezentărilor, cererilor de plată parţiale, multiple şi incomplete, la transferabilitatea garanţiilor
iar tratarea contragaranţiilor este mult mai amplă, stipulându-se clar că prevederile care
guvernează garanţiile se aplică la fel şi în cazul contragaranţiilor. Noua publicaţie cuprinde 35
de articole în timp ce Publicaţia nr. 458 avea 28 de articole. URDG 758 sunt însoţite şi de
câte un model de scrisoare de garanţie şi un model de scrisoare de contragaranţie.
Regulile uniforme privind garanţiile la cerere (URDG 758) cuprinse în Publicaţia nr.
758 consfinţesc trei principii fundamentale ale garanţiilor la cerere:
- rolul independent al garantului;
- beneficiarul este îndreptăţit la plată la prezentarea unei cereri de plată conforme fără
ca garantul să ceară aprobarea ordonatorului;
- dreptul ordonatorului de a fi informat privitor la apariţia stadiilor cheie în ciclul de
viaţă al garanţiei, principiu recunoscut deopotrivă de URDG 758 şi de UCP 600. Totuşi,
această informare nu constituie o precondiţie pentru plată atunci când se prezintă o cerere de
plată conformă.
Trebuie menţionat de asemenea caracterul inovativ al Publicaţiei nr. 758 care, ancorată
în noua realitate, cuprinde o regulă nouă care propune o substituţie a valutelor atunci când
plata în moneda specificată în garanţie devine imposibilă şi care reglementează penrtu prima
dată noul mecanism de anulare a obligaţiilor care nu menţionează o dată de expirare şi nici
un eveniment de expirare.
În concluzie doresc să menţionez că noile URDG 758 nu doar actualizează URDG 458
ci ele constituie rezultatul unui proces ambiţios care caută să aducă un nou set de reguli pentru
garanţiile la cerere în secolul 21, reguli care acum sunt mai clare, mai precise şi mai
cuprinzătoare.
131
Exemplu: Formatul Garanţiilor la Cerere sub URDG 758
(Antet Garant sau Cod identificare SWIFT)

Către: (Numele şi informaţiile de contac ale Beneficiarului)
Data: (Data emiterii)
TIPUL GARANŢIEI: (Garanţie de participare la licitaţie, de
restituire avans, de bună execuţie, de plată, etc.)
NR. GARANŢIE: (Numărul de referinţă al garanţiei)
GARANT: (Numele şi adresa locului de emitere, dacă nu
esteindicat în antet)
ORDONATOR: (Numele şi adresa)
BENEFICIAR: (Numele şi adresa)
RELAŢIA DE BAZĂ: Obligaţia ordonatorului privind (Nr. de
referinţă al contractului, condiţiile de licitaţie sau alte relaţii între
ordonator şi beneficiar, pe care se bazează garanţia)
VALOAREA GARANŢIEI ŞI MONEDA: (Valoarea maximă
plătibilă, în cifre şi litere în moneda în care este plătibilă)
ORICE DOCUMENT SOLICITAT CARE SĂ SUSŢINĂ
CEREREA DE PLATĂ, ÎN AFARĂ DE DECLARAŢIA DE
SUSŢINERE CARE SE SOLICITĂ EXPLICIT ÎN TEXTUL DE MAI
JOS: (Orice document suplimentar necesar pentru a susţine cererea de
plată. Dacă garanţia nu necesită alte documente decât cererea de plată
menţineţi acest spaţiu gol sau indicaţi “ nu există”)
LIMBA DE REDACTARE A ORICĂROR DOCUMENTE

SOLICITATE: (Documentele care urmează a fi emise de către ordonator
ori de beneficiar vor fi în limba de redactare a garanţiei dacă nu se indică
altfel)
FORMA DE PREZENTARE: (Formatul pe suport hârtie sau
electronic. Dacă este pe suport hârtie indicaţi modul de transmitere. Dacă
este electronic, indicaţi formatul,sistemul de transmitere a datelor şi adresa
electronică pentru prezentare)
LOCUL PREZENTĂRII:(Garantul trebuie să insereze adresa
sucursalei unde urmează a se face prezentarea pe suport hârtie sau, în
cazul unei prezentări electronice, o adresă electronică cum ar fi adresa
SWIFT a Garantului. Dacă nu se indică un loc de prezentare în acest câmp,
locul de emitere al garanţiei indicat mai sus va fi locul prezentării)
EXPIRAREA GARANŢIEI: (Data expirării sau descrieţi
132
evenimentul expirării)
PARTEA RĂSPUNZĂTOARE DE PLATA ORICĂROR
COSTURI: (Numele părţii)
În calitate de Garant, prin prezenta ne angajăm irevocabil să plătim

Beneficiarului orice sumă până la valoarea garanţiei la prezentarea cererii
de plată conforme din partea beneficiarului, în forma de prezentare indicată
mai sus, susţinută de alte documente de felul celor ce ar putea fi menţionate
mai sus şi, în orice caz, prin declaraţia beneficiarului fie în cererea de plată
fie într-un document separat, semnat, care însoţeşte sau identifică cererea de
plată, indicând în ce fel ordonatorul încalcă obligaţiile asumate în cadrul
relaţiei de bază.
Orice cerere de plată în cadrul Garanţiei trebuie să fie primită de
către noi la, sau înainte de expirare la locul de prezentare indicat mai sus.
PREZENTA GARANŢIE ESTE SUPUSĂ REGULILOR

UNIFORME PRIVIND GARANŢIILE LA CERERE (URDG)
REVIZUIRE 2010, PUBLICAŢIA CIC NR. 758.
SEMNĂTURA
C. Tipuri de garantii bancare

Cele mai intalnite sunt:
a) Scrisoarea de garanţie bancară de participare la licitaţie
Uneori reprezinta o conditie a participarii la licitatie. Scopul solicitării unei astfel de
garanţii este acela de a asigura organizatorului licitaţiei de bonitatea şi seriozitatea ofertantului
si de fermitatea ofertei.
Obiectul garanţiei îl constituie dreptul organizatorului de a o executa în cazul în care
ofertantul îşi retrage sau modifică oferta până la adjudecarea licitaţiei; sau în cazul în care
ofertantul cîştigă licitaţia, refuză să semneze sau să execute contractul la care s-a angajat prin
oferta fermă; sau încheind contractul, ofertantul refuză să ofere o garanţie de bună execuţie
(sau o alta cerută de importator).
Valoarea garanţiei este impusă de organizatorul licitaţiei şi este precizată în caietul de
sarcini fie sub formă procentuală în raport cu oferta de preţ, fie (mai rar) în valoare absolută,
fixă. Cel mai frecvent, precizată sub formă de procent situat între 2% şi 10% din valoarea
mărfii.
133
Exemplu:
SCRISOAREA DE GARANŢIE BANCARĂ DE
PARTICIPARE LA LICITAŢIE NR.....
Suntem înştiinţaţi că firma Almera S.A. (numită în continuare

Ofertantul), v-a prezenta oferta datată 15. 10.2003 în suma de 100.000 Euro
(numită în continuare Oferta) în cadrul căreia Ofertantul este obligat ca, în
cazul acceptării Ofertei, să semneze contractul cu şi în forma solicitată de
dvs.
Noi, Comercial Bank, Str. Verii nr. 3 Bucureşti, România, în
numele Ofertantului, ne obligăm irevocabil să plătim imediat orice sumă
până la maximum 100.000 Euro (litere), reprezentând 10% din totalul sumei
Ofertei, la prima dvs. cerere, indiferent de vreo contestaţie a Ofertantului
sau a altei părţi renunţând în mod expres la beneficiul diviziunii şi
discuţiunii dacă în cererea dvs. aţi declarat ca fie:
1. Ofertantul şi-a retras oferta pe perioada validităţii acesteia,
specificată de ofertant în formularul Ofertei, fie
2. Ofertantul, fiind înştiinţat de dvs. de acceptarea Ofertei lui, în
cadrul perioadei de valabilitate a Ofertei
a) nu se reuşeşte sau refuză să semneze contractul în forma licitată,
sau
b) nu se reuşeşte sau refuză să constituie garanţia de bună execuţie,
în conformitate cu instrucţiunile licitaţiei
Această scrisoare de garanţie este plătibilă, integral sau
parţial, după cum se solicită în scris, în cererea dvs. înaintată către noi.
Prezenta scrisoare de garanţie este valabilă până la data, şi
inclusiv 30 de zile după perioada de valabilitate a Ofertei, dar nu mai târziu
de 30.11.2010, după care această scrisoare de garanţie nu va fi returnată.
Această scrisoare de garanţie devine automat nulă după
expirarea termenului de valabilitate, chiar şi în cazul în care nu ne este
returnată.
Comercial Bank.
b) Scrisoarea de garanţie bancară de bună execuţie ( performance bond )

Prin solicitarea unei astfel de garanţii, cumpărătorul urmăreşte să se acopere de riscul
ce l-ar putea avea ca rezultat al neândeplinirii sau îndeplinirii defectuase a obligaţiilor asumate
prin contractul comercial de vânzare.
134
Obiectul garanţiei îl constituie obligaţia vânzătorului de a livra întocmai din punct de
vedere cantitativ şi calitativ marfa convenită şi efectuarea livrărilor la timp faţă de graficul sau
termenele de livrare stabilite prin contract.
Valoarea garanţiei precizată prin contractul de bază, ca procent din valoarea
mărfurilor sau prestaţiei (construcţii, montaj, execuţie), de regulă, se situează între 5% şi 20%
din valoarea prestaţiei. Această sumă este destinată să acopere lipsurile cantitative ale mărfii,
penalizările pentru nelivrare sau livrare cu întârziere sau orice alte prejudicii cauzate
cumpărătorului prin neexecutarea sau executarea incompletă sau defectuoasă a contractului.
Poate avea o clauza de diminuare a garantiei pe masura efectuarii livrarilor.
Exemplu:
SCRISOAREA DE GARANŢIE BANCARĂ PENTRU BUNA
EXECUŢIE A LUCRĂRILOR
Cu privire la contractul nr. ... încheiat între ......1/ ...... în

calitate de 2/ ...... şi 3/ ...... în calitate de entitate achizitoare.
(investitor)
Conform condiţiilor contractuale 1/ ...... este obligat să acorde
entităţi achizitoare o garanţie bancară în valoare de ......% din preţul total al
contractului, adică pentru obligaţiile 1/ ......prevăzute la art. ......ale
contractului.
Pentru aceasta, în conformitate cu cele convenite mai sus, ne
angajăm prin prezenta să plătim în favoarea 3/ ......până la concurenţa sumei
de ......
Orice sumă cerută de dumneavoastră ân baza art. ... din
contract,, la prima dumneavoastră cerere, în decurs de ......zile de la primirea
acestei cereri, însoţită de declaraţia dumneavoastră că 1/ ......nu şi-a îndeplinit
obligaţiile prevăzute în art. ...al contractului nr. ... încheiat cu 3/. În perioada
de execuşie nu se pot emite pretenţii asupra prezentei Scrisori de Garanţie,
părţile urmând a proceda astfel:
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………
- pretenţiile privind întârzierile faţă de termenele contractuale
se vor soluţiona potrivit art. 10.0.0 din “Condiţiile generale de contractare” şi
prevederile din “Anexa la formularul de ofertă”.
În caz de insolvabilitate a 1/ …… noi vom plăti conform
acestei declaraţii, la prima dumneavoastră cerere, în termenul menţionat,
135
fără nici o altă formalitate din partea dumneavoastră sau a oricărei părţi
contractante.
Obligaţia asumată de noi în cadrul acestei Scrisori de garanţie
banca va înceta în …… zile de la expirarea perioadei de garanţie prevăzută la
art. …… din contract.
Prezenta Scrisoare de garanţie bancară ne va fi returnată de
îndată ce va deveni fără obiect.
SEMNĂTURI CONFORM COMPETENTELOR
c) Scrisoarea de garanţie bancară de restituire a avansului (advance payment

guarantee )
Obiectul garanţiei îl constituie acoperirea riscurilor cumpărătorului de nerestituire a
plăţilor în avans (efecuate înaintate de livrarea mărfurilor) în cazul încetării relaţiilor
contractuale sau neexecutării contractului din vina vânzătorului.
Valoarea garanţiei este egală cu suma plătită în avans de cumpărător şi stipulată ca
atare în contract sub forma unei cote procentuale din valoarea întregii mărfi, şi este completată
cu obligaţia plăţii unei dobânzi pe perioada dintre momentul plăţii avansului şi cel al restituirii
acestuia de vânzător.
Specific acestei garanţii este că valoarea garanţiei se diminuează proporţional cu
procentul de avans încasat, pe măsura executării obligaţiilor furnizorului, atestate prin
prezentarea documentelor contractuale (documente de livrare, situaţii de lucrări etc.).
d) Scrisoarea de garanţie bancară de bună plată (payment quarantee )
Obiectul garanţiei, îl constituie acoperirea obligaţiilor cumpărătorului de a plătii
preţul contractului, stabilit drept contravaloare a mărfurilor sau prestaţiilor primite. Din acest
punct de vedere garanţia de plată poate îmbrăca în practică următoarele forme:
- garanţia pură de plată - prin care banca emitentă se obligă ea însăşi să achite
contravaloarea prestaţiei efectuate de exportator.
- garanţia de plată la incaso - incasoul este o modalitate de plată simplă, ieftină dar
riscantă, pentru exportator. acesta este şi motivul utilizării în practică a aşa - numitului “incaso
garantat “. Una din formele prin care poate fi garantat este scrisoarea de garanţie bancară
- garanţia pentru plata efectelor de comerţ (cambii, bilete la ordin); - consta in
angajamentul garantului de a onora la scadenţă: cambii trase de vânzător asupra
cumpărătorului sau bilete de ordin emise de cumpărător în favoarea exportatorului.
136
- garanţia pentru aval constă în asumarea obligaţiei băncii garante de a avaliza efecte
acceptate de tras (debitor). Garanţia în această variantă poate fi cesionată o dată cu scontarea
efectelor de comerţ, înlesnind vânzarea creanţei pe care o reprezintă aceasta.
- garanţia de plată a ratelor scadent: exportatorul are posibilitatea de a solicita direct
băncii garante plata la termenul convenit a fiecărei rate scadente prin prezentarea titlului de
credit.
Exemplu:
SCRISOARE DE GARANŢIE DE BUNĂ PLATĂ NR....
Stimaţi Domni,
La data de 1.07.2010 aţi încheiat cu Amco SRL (ordonatorul
garanţiei), Str. Toamnei Nr. 2, Bucureşti România, un contract pentru
furnizare de utilaj, în valoare de 500.000 Euro.
Ca o asigurare a plăţii (de bunuri sau servicii), cumpărătorul va
prezenta o garanţie bancară.
La solicitarea Amco SRL (ordonatorul garanţiei), noi Comercial
Bank, Str. Verii Nr. 3 Bucureşti, România, ne angajăm irevocabil prin
prezenta să plătim, independent de valabilitatea şi efectele contractului
menţionat mai sus şi renunţând la toate drepturile de obiecţie şi apărare
rezultate din contractul menţionat, orice sumă până la 500.000 USD şi pe
baza declaraţiei dvs. scrise prin care confirmaţi că:
a) dvs. aţi livrat (bunuri şi servicii) în conformitate cu contractul nr.
1975, şi că
b) nu aţi primit plata la scadenţă, pentru suma reclamată pe baza
acestei scrisori de garanţie
Valoarea totală a garanţiei va fi redusă cu fiecare plată făcută în
cadrul acesteia.
În scopul identificării, cererea dvs. de plată şi declaraţia dvs. vor
trebui să fie prezentate prin intermediul unei bănci de prim rang care să nu
confirme că semnăturile din aceste documente aparţin împuterniciţilor
firmei.
Prezenta scrisoare de garanţie este valabilă până la 15.12. 2010 şi
expiră în totalitate şi automat-chiar în condiţiile în care nu ne returnaţi
originalul scrisorii de garanţie - dacă cererea dvs. de plată, în scris, şi
declaraţia dvs. scrisă împreună cu verificarea valabilităţii semnăturilor
efectuată de o bancă de prim rang, nu au intrat în posesia noastră înainte sau
la această dată.
137
Pentru buna regulă, vă rugăm ca la expirarea valabilităţii acestei
scrisori de garanţie să ne returnaţi originalul.
Prezenta scrisoare de garanţie devine în mod automat nulă după
expirarea termenului de valabilitate, chiar şi în cazul în care nu ne este
returnată.
Comercial Bank.
e) Scrisoarea de garanţie bancară de deschidere a acreditivului documentar are

rolul să substituie temporar acreditivul documentar, atunci când importatorul din diferite
considerente nu poate deschide A.D., îndată după încheierea contractului, sau înlocuieşte
acreditivul documentar, în sensul că dacă importatorul nu deschide A.D., la termenul
convenit, exportatorul prezintă documentele privitoare la exportul mărfii băncii garante, iar
dacă acestea sunt în bună ordine, banca garantă efectuează plata.
f) Scrisoarea de garantie bancara de realizare a obligatiei de contrapartida sau
compensatie urmareste sa asigure partenerul care face primul livrarile ca in cazul in care
celalalt partener nu livreaza marfurile in contrapartida banca ii va plati marfurile livrate.
D. Costul garanţiei bancare

Spre deosebire de acreditivul documentar în cadrul căruia banca percepe mai multe
comisioane, în cazul srisorii de garanţie bancară, banca încasează doar un comision de
emitere, a cărui valoare se situează între 1,5 şi 1,75 la mie din valoarea garanţiei. Acest
comision se calculează pe trimestru sau pe fracţiune de trimestru.
5.7.2. Garantii si contragarantii

În numeroase ţări din Asia şi Africa angajamentele de plată asumate de bănci străine în
favoarea beneficiarilor locali nu sunt permise de reglementările naţionale în materie de
garanţii. În aceste ţări, nu sunt acceptate decât garanţii emise de bănci comerciale locale.
Pentru ca băncile comerciale locale să emită propriile lor angajamente de plată în favoarea
beneficiarului situat în acea ţară, este necesar să existe un alt angajament de plată în favoarea
băncii beneficiarului emis de banca ordonatorului. Astfel, în acest caz apar două angajamente
de plată:
- primul este angajamentul de plată asumat de banca ordonatorului în favoarea băncii
beneficiarului. Aceasta este denumită contragaranţie
- al doilea angajament de plată este cel asumat de banca locală a beneficiarului
garanţiei, emis în baza contragaranţiei primite. Aceasta este garanţia.
În contragaranţie, în baza unui text explicit prezentat, se solicită emiterea garanţiei în
favoarea beneficiarului local. Ca un element suplimentar comparativ cu datale unei garanţii
138
directe, este precizarea unui termen limită în interiorul căruia garanţia locală trebuie să fie
dată beneficiarului.
Această garanţie este o garanţie indirectă, iar părţile implicate sunt patru:
- ordonatorul şi banca sa emitentă a contragaranţiei ca parte ce activează conform
instrucţiunilor;
- beneficiarul şi banca garantă, emitenta garanţiei în favoarea beneficiarului local.
Angajamentul de plată al celor două bănci este egal ca valoare, iar angajamentul de
plată, asumat de banca ordonatorului întotdeauna este necondiţionat, astfel există două
garanţii la prima cerere.
Consecinţa practică şi directă pentru ordonator, respectiv două angajamente de plata
pentru aceeaşi sumă, una singură, se materializează în plată de două ori a comisioanelor şi
spezelor bancare, solicitate de cele două bănci implicate în garantarea plăţii. În cazul
contragaranţiilor, legea aplicabilă este întotdeauna legea ţării beneficiarului garanţiei.
În mecanismul contragaranţiilor, banca străină care emite garanţia este denumită
garant de prim rang, iar banca ordonatorului este denumită garant de rangul al doilea sau
contragarant.
139
Exemple:
varianta 1: In vederea încheierii unui contract pentru construirea unei
fabrici de ciment în Syria se organizează o licitaţie internaţională pentru
câştigarea dreptului de antreprenor. Firma Rocim SA din România pentru a
participa la licitaţie trebuie să ordone băncii sale BRD-SGS emiterea unei
s.g.b. de participare la licitaţie. Deci, Rocim SA este ordonatorul garanţiei,
antreprenorul, cu banca sa BRD-SGS iar firma Anepio Syria este
beneficiara garanţiei, organizatoarea licitaţiei, cu banca sa Comercial Bank
of Syria. Datorită faptului că BRD-SGS nu are relaţii de cont cu Comercial
Bank of Syria, BRD-SGS va apela la o altă bancă cu care atât BRD-SGS cât
şi Comercial Bank of Syria au relaţii de cont şi linii de lucru. Banca va fi
Deutche Bank Germania.
1. Rocim SA solicită băncii sale BRD-SGS emiterea unei s.g.b. de

participare la licitaţie
2. BRD-SGS emite o scrisoare de contragaranţie în favoarea lui
Deutche Bank, care stă la baza s.g.b. şi care are o valabilitate până la
31.08.2010
3. Deutche Bank emite o scrisoare de garanţie în favoarea lui
Comercial Bank of Siria cu valabilitatea până la 31.07.2010
4. Comercial Bank of Syria emite o s.g.b. de participare la licitaţie cu
valabilitatea până la 30.06.2010
varianta 2: Dacă între BRD-SGS şi Comercial Bank of Syria există

relaţii de cont nu se va mai apela la Deutche Bank:
1. Romcim ordonă băncii sale emiterea unei contragaranţii în
favoarea băncii locale
2. Banca emitentă BRD-SGS transmite contragaranţia băncii locale
3. Banca locală, în baza contragaranţiei, emite propriul său
angajament de plată în favoarea beneficiarului local, firma Anepio Syria
140
5.7.3 Scrisoarea comerciala de credit: stand by letter of credit
Întrucât legislaţia din S.U.A. interzice băncilor americane de a emite garanţii în
favoarea clienţilor lor, acestea au folosit instituţia acreditivului documentar în acest scop.
Băncile avînd dreptul să emită scrisori de credit (S/C), care, în esenţă, sunt propriile lor
angajamente de plată, le-au adaptat pentru garantarea altor obligaţii decât cele pure de
plată.
Deosebirile esenţiale între AD şi S/C în forma lor de bază şi S/C stand - by sunt:
- primele sunt angajamente ferme de a efectua o plată, iar S/C stand - by este un
instrument de garantare;
- în timp ce în cazul AD obligaţia de plată asumată se realizează întotdeauna
(bineânţeles, când beneficiarul în favoarea căruia a fost deschis îndeplineşte condiţiile cerute
de textul AD), în cazul S/C stand - by, în măsura în care obligaţia asumată prin contract şi
garantată prin S/C stand - by a fost îndeplinită nu mai este necesară executarea ei, aşa cum
de altfel o defineşte însăşi denumirea ei “de rezervă “; “în aşteptare “ (engleză=stand - by).
În mod uzual, băncile din SUA, emit S/C stand - by, cel mai adesea, pentru:
- plata obligaţiilor asumate în legătură cu îndeplinirea corespunzătoare a unui contract
comercial internaţional în locul emiterii unei scrisori de garanţie de bună execuţie a
contractuli;
- plata obligaţiilor asumate în legătură cu participarea la o licitaţie internaţională, în
locul unei scrisorii de garanţie de participare la licitaţie;
- plata obligaţiilor asumate în legătură cu rambursarea unui împrumut (rate şi dobânzi
scadente) sau avans (în locul scrisorii de garanţie de plată / sau de restituire a avansului);
- plata obligaţiilor asumate în legătură cu emiterea unei garanţii de către o societate de
asigurare pentru contul unui client;
- plata obligaţiilor asumate prin bilete de ordin de către un client (ordonatorul S/C
stand - by ) etc.
Dat fiind suportul existenţei sale, în textul unei S/C stand - by se vor regăsii
principalele elemente ale unei S/C sau AD, dar adaptate corespunzător rolului de instrument
de garantare.
Astfel:
Părţile implicate:
1. ordonatorul este debitorul din relaţia contractuală, cel care solicită băncii să îl
garanteze;
2. banca emitentă este garantul, iar prin angajamentul asumat, debitor principal;
3. beneficiarul este cel care în favoarea căruia este emisă S/C stand -by şi va cere plata
în măsura care ordonatorul nu-şi va fi îndeplinit obligaţia garantată.
141
Obiectul S/C stand - by:
- restituirea avansului; buna efectuare a contractului; plata contravalorii mărfurilor /
serviciilor / ratelor scadente etc.
Valoarea:
- determinată ca în cazul oricărei garanţii, în strictă corelaţie cu obiectul acesteia; este
suma maximă pe care banca se angajează să o plătească pentru obligaţia garantată, dar
neexecutată de debitorul contractual.
Valabilitatea:
- menţionată expres sub forma unei date certe, este data limită în interiorul căreia banca
este angajată la plată.
Condiţii de executare:
- dat fiind speificul AD în general, S/C stand - by incumbă adesea plata contra unui
titlu de credit, de regulă, bilet la ordin tras asupra băncii garante, emitentă stand - by, însoţit,
de simpla declaraţie a beneficiarului că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, textul
recomandat fiind uneori precizat în textul S/C stand - by. În funcţie de obiectul garanţiei, în
unele cazuri (mai rar) pot fi menţionate şi unele documente (conosament, certificat de calitate
etc.) care să certifice îndeplinirea obligaţiilor beneficiarului, asemănător AD.
5.7.4 Avalizarea instrumentelor de plata si credit

Deşi prezintă multiple avantaje, în special în domeniul procedurii simple de executare
şi de mobilizare a creanţei, titlul de credit nu este perfect asigurator pentru deţinătorul lui
menţionându-se riscul neonorării la scadenţă - dacă nu este acoperit de o garanţie.
Garanţia specifică efectelor de comerţ este avalul. Avalul este o garanţie dată, de
regulă de o bancă (aval bancar; dată de o terţă companie –aval comercial) înscrisă direct pe
titlu (cambie, bilet la ordin, cec) sau printr-un înscris separat, prin care avalistul se obligă să
plătească la scadenţă suma înscrisă pe respectivul titlu, în cazul în care nu este plătită de
debitorul garantat.
Bancile care dau avalul sunt ţinute solidar la plată cu debitorul pentru care au garantat.
Obligatia bancii este autonoma, abstracta (independenta) si neconditionata.În caz de
imposibilitate de plată a debitorului ele vor plăti, dar după ce au efecuat plata în favoarea
beneficiarului titlului respectiv, trebuie să-şi recupereze banii de la debitorul avalist.
Sensul avalului este acela al existenţei alături de debitorul contractului (tras, la cambie,
emitent, la bilet de ordin) a unui garant al plăţilor care asigură cu propriul lui patrimoniu
onoarea efectelor de comerţ, scutind astfel pe exportator de executarea silită a trasului său, sau
în cazul andosării sau girului, protejându-l de regresul terţilor beneficiari, cunoscând că pentru
plata unui efect de comerţ avalist, beneficiarul are dreptul de a-l executa la alegere, fie pe tras,
fie pe avalist.
142
5.7.5 Garantia societatilor de asigurare
Garanţiile emise de casele de asigurări îmbracă două forme: poliţa de asigurare şi
scrisoarea de garanţie.
a) Poliţa de asigurare
La baza emiterii poliţei de asigurare stă contractul de asigurare ca document încheiat
între societatea de asigurare şi beneficiarul asigurării. Deci, spre deosebire de celelalte tipuri
de garanţii prezentate, prin care garantul acoperă obligaţiile debitorului, de data aceasta însuşi
beneficiarul asigurării cere acoperirea obligaţiilor debitorului.
De exemplu, în cazul unei vânzări pe credit furnizor, exportatorul, creditorul, el fiind
şi beneficiarul poliţei, poate încheia cu o societate de asigurări un contract de asigurare a
creditului. Prin acest contract de asigurare, societatea se obligă ca în cazul în care debitorul
principal (importatorul) nu-şi îndeplineşte obligaţiile, să ramburseze ea creditul în locul lui.
Contractul de asigurare este un contract independent de contractul comercial internaţional.
Pentru acest serviciu societatea de asigurări emite o poliţă de asigurare, iar beneficiarul
plăteşte o primă de asigurare.
Indiferent de modul în care este evidenţiată, prima asigurare, direct sau indirect, (prin
preţ) întotdeauna, în fapt, ea este suportată de cumpărător, debitor.
Un loc aparte în ansamblul societăţilor de asigurare îl ocupă acelea specializate în
asigurarea creditelor de export.
Avantajul principal al poliţei de asigurare a riscurilor contractuale este acela al
independenţei contractului de asigurare de contractul comercial din care izvorăsc obligaţiile
asigurate. De exemplu, în cazul scrisorii de garanţie bancară, pot apărea probleme de
executare atunci când neexecutarea obligaţiilor garantate este datorată cauzelor de forţă
majoră (inclusiv riscuri politice), culpei creditorului etc. Poliţa de asigurare joacă rolul de a
asigura interesele beneficiarului cu condiţia contractării tuturor riscurilor de acoperit.
În al doilea rând, un alt avantaj al poliţei de asigurare îl constituie faptul că este un
document negociabil. Aceasta înseamnă că creditorul poate transmite creanţa de încasat
asupra debitorului, unui terţ, fără probleme complicate din punct de vedere legal.
Dezavantajul principal al poliţei de asigurare constă în modul de executare - specific
societăţilor de asigurare, şi care presupune expertiza agentului, la cererea beneficiarului, în
vederea determinării daunei şi întinderii ei etc., ceea ce presupune, în primul rând, timp până
la încasarea despăgubirii.
b)Garanţia caselor de asigurare
Societatile de asigurare emit si garantii asemanatoare garantiilor bancare. In cadrul
acestora societatile de asigurare nu apar ca prestatori de servicii ci in calitate de garanti.
Garanţia caselor de asigurare, în esenţă, are toate caracteristicile unei scrisori de
garanţie bancară şi este aplicabilă tuturor cazurilor în care se poate aplica aceasta. De altfel, ca
urmare a creşterii ponderii caselor de asigurare în calitate de garant, Publicaţia nr. 458,
143
referitor la garanţia la cerere, nu o asociază doar băncilor în calitate de giranţi, ci şi oricărei
alte instituţii ce emite garanţii respectând regulile în domeniu.
Elementele distinctive sunt determinate de:
- emitentul este o casă de asigurare;
- solicitantul, debitorul cel care cere emiterea unei garanţii, poate fi orice firmă, terţă
faţă de această societate şi nu ca în cazul garanţiilor bancare, unde, de regulă, este clientul
băncii.
1. O firmă din România exportă în Germania un utilaj în valoare de
500 000 de euro. Plata se face prin O.P. astfel: 20% avans şi 80% la o lună de
la livrare. Sunt cei doi parteneri acoperiţi împotriva riscului de neplată? În
cazul în care nu sunt acoperiţi ce măsuri de acoperire propuneţi? Cine va fi
emitentul şi cine va fi beneficiarul instrumentului propus?
M1.U5.8. Rezumat
În cadrul strategiei de ansamblu a firmei, rezultatele utilizării acestor
tehnici şi metode de garantare sunt superioare atunci când, pentru fiecare
produs exportat sau importat, firma îşi defineşte o strategie de evitare sau
aplatizare a riscurilor subordonată politicii sale generale.
Sintetic, elaborarea unei strategii privind acoperirea riscurilor de către
firmele ce desfăşoară activitate de comerţ exterior presupune formularea mai
multor variante de acţiune, pe momentele importante ale derulării contractului,
iar pentru fiecare variantă avută în vedere a fi aplicată, să estimeze realist
implicaţiile posibile, astfel ca orice eveniment de pe piaţă sau reacţie a
partenerului să o găsească pregătită, mai mult decât atât, să se asigure în
continuare eficienţa acţiuni intreprinse.
Astfel, modalităţile de garantare prezentate se impune a fi utilizate
selectiv şi corelar în raport cu ansamblul construcţiei financiare a afacerii.
Utilizarea selectivă presupune, pe de o parte, însăşi opţiunea de a utiliza
sau nu astfel de tehnici potrivit poziţiei firmei (importator / exportator) sau
momentului conjunctural etc., iar pe de altă parte, în condiţiile folosirii lor, care
dintre ele urmează a fi avute în vedere.
144
1. Din grupa garantiilor reale fac parte:
a)garantia societatilor de asigurare
b)scrisoarea de garantie bancara
c)garantia statului
d) gajul
2. Din grupa garanţiilor personale fac parte:
a) ipoteca
b) scrisoarea de garanţie bancară
c) avalul
d) depozitul bancar
3. Publicaţia 758 a C.C.I. Paris reglementează:
a) garanţiile solidare
b) garanţiile la cerere
c) garanţiile subdidiare
d) toate tipurile de garanţi
4. Beneficiile pe care le poate invoca garantul solidar sunt:
a) de discuţiune
b) de comunicare
c) de jurisdicţie
d) de jurisprudenţă
5. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplineasă o ipotecă pentru a fi
acceptată de creditor ca şi garanţie sunt:
a) valoarea bunului ipotecat să fie mai mică decât pretenţia
beneficiarului
b) ipoteca poate fi de orice rang
c) bunul ipotecat poate fi supus exproprierii
6. Reprezintă un mijloc de garantarea a plăţii pus la dispoziţia
exportatorului de către importator sunt:
a) depozitul de cash colateral
b) depozitul la termen
c) depozitul stnd by
7. Garanţia prin care cumpărătorul urmăreşte să se acopere de riscul ce
l-ar putea avea ca rezultat al neândeplinirii sau îndeplinirii defectuase a
obligaţiilor asumate prin contractul comercial de vânzare poartădenumirea de:
a) garanţie de participare la licitaţie
145
b) garanţie de bună plată
c) garanţie de bună execuţie
d) garanţie de restituire a avansului
8. Garanţia prin care vânzătorul urmăreşte acoperirea obligaţiilor
cumpărătorului de a plătii preţul contractului, stabilit drept contravaloare a
mărfurilor sau prestaţiilor primite poartă denumirea de:
a) garanţie de participare la licitaţie
b) garanţie de bună plată
c) garanţie de bună execuţie
d) garanţie de restituire a avansului
9. Angajamentul de plată al bănci contragarante faţă de angajamentul
băncii garante este:
a) egal ca şi valoare
b) are o valoare mai mică
c) are o valoare mai mare
d) valorile celor două angajamente nu sunt condiţionate reciproc
10. Garanţia prin care însuşi beneficiarul asigurării solicită unei
societăţi de asigurări acoperirea obligaţiilor debitorului este dată de:
a) poliţa de asigurare
b) garanţia societăţilor de asigurări
c) garanţia statului
d) garanţia bancară

1. Enumeraţi tipurile de garanţii personale pe care le cunoaşteţi precum
şi tipurile de garanţii reale şi explicaţi în ce constă diferenţa dintre garanţiile
personale şi cele reale.
2. Cine poate îndeplini rolul de garant în schimburile comerciale int.?
3. Care sunt elementele unei scrisori de garanţie bancară?
4. Cum se poate angaja banca într-o scrisoare de garanţie bancară?
5. În ce situaţii este solicitată o scrisoare de garanţie bancară de
participare la licitaţie?
Temă de control
O firmă din România exportă în Italia mobilă în valoare de 100 000
euro şi importă cauciucuri în valoare de 70 000 euro. Ce modalităţi de
plată şi garantare propuneţi a se utiliza pentru ca cei doi parteneri să fie
acoperţi împotriva riscului de neplată?
146
Modulul 2. FINANŢAREA INTERNAŢIONALĂ
Cuprins
Introducere .................................................................................................................. 147
Obiectivele modului .................................................................................................... 147
U1. Tehnici speciale de finanţare................................................................................ 148
Introducere
Finanţarea în afacerile economice reprezintă mecanismul
instituţional şi funcţional prin care sunt asigurate mijloacele de plată
necesare schimbului de bunuri şi prestări de sevicii internaţionale. Această
finanţare constituie o condiţie importantă a dezvoltării afacerilor economice
internaţionale şi a competitivităţii acestora.
Finanţarea afacerilor economice internaţionale cunoaşte două
accepţiuni: una tradiţională, corespunzător căreia probleme finanţării este
abordată din unghi bancar, monetar şi o accepţiune largă prin care se
consideră că finanţarea este un ansamblu de modalităţi pentru asigurarea
mijloacelor de plată în afacerile economice internaţionale, variantă ce poate
fi denumită finanţare reală.
Modalităţile de finanţare pe europieţe, respectiv mobilizările de
capital pe termen mediu sau eurocreditele, euroobligaţiunile, alături de
creditele de finanţare pe termen scurt şi lung, şi tehnicile speciale de
finanţare sunt parte integrantă a procesului de finanţare a tranzacţiilor
internaţionale.
Obiectul studiului nostru îl constituie tehnicile speciale de finanţare.
Obiectivele modulului
Modulul intitulat Finanţarea internaţională are ca obiectiv principal
înţelegerea mecanismelor şi tehnicilor destinate finanţării afacerilor
economice internaţionale menite să răspundă atât cerinţelor asigurării
operative a lichidităţilor necesare afacerilor externe, cât şi necesităţii
acoperirii sau difuzării riscurilor legate de finanţarea externă.
În acest sens, după parcurgerea acestui modul, studenţii vor fi
capabili să:
cunoască principalele tehnici de finanţare la care pot apela
exportatorii pentru finanţarea afacerilor lor externe
147
Unitatea de învăţare M2.U1. Tehnici speciale de finanţare
Cuprins
M2.U1.1.Introducere...................................................................................................148
M2.U1.3. Factoringul................................................................................................149
M2.U1.4. Forfetarea...................................................................................................152
M2.U1.5. Leasingul....................................................................................................160
M2.U1.6. Rezumat.....................................................................................................172
M2.U1.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor..........................................................172
În majoritatea tranzacţiilor importatorul care doreşte să
achiziţioneze diverse bunuri şi servicii solicită exportatorului o finanţare
(credit comercial) a cărei durată şi riscuri depăşesc adesea posibilităţile
proprii ale exportului.
La noi în ţară, băncile sunt cele care fac asemenea finanţării, cele
care îşi asumă riscul de neplată, deşi îşi iau măsuri de acoperire; în alte ţări
pe lângă bănci există şi alte societăţi de finanţare.
Orice exportator care şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract
comercial internaţional dar nu a primit încă plata corespunzătoare prestaţiei
sale (adică contravaloarea mărfii sau serviciilor exportate) are un drept de
creanţă asupra importatorului debitor.
În toate cazurile în care exportatorul a acordat prin contractul
încheiat importatorului un termen oarecare de la livrare pentru efectuarea
plăţii (creditul comercial) şi nu are posibilitatea să îşi asigure din resurse
proprii fondurile necesare activităţii sale curente până la data scadenţei
creanţei este pus în situaţia de a apele la asistenţa financiară a unui terţ (de
cele mai multe ori o bancă comercială) care să-i asigure valorificarea
dreptului său de creanţă înainte de scadenţa convenită cu importatorul.
Toate procedurile prin care urmare solicitării unui exportator băncile
comerciale mobilizează (transformă în bani lichizi prin cumpărarea unei
creanţe necontestate de debitor de la exportatorul-vânzător) drepturile de
creanţă, anterior termenului de scadenţă sunt înglobate generic sub
denumirea de proceduri de finanţare a exportului.
148
În esenţă, este vorba, de cumpărarea de către bancă a creanţelor
deţinute de exportator, punându-se la dispoziţia exportatorului suma ce
reprezintă preţul cuvenit al creanţelor.
Procedurile de finanţare a exportului pe termen scurt acoperă
perioada de maxim 12 luni între momentul livrării la export şi momentul
scadenţei plăţii iar procedurile de finanţare pe termen mediu acoperă
perioada de maxim 5 ani.
Caracteristic operaţiunii de finanţare a exportului este faptul că
majoritatea riscului este localizat în ţara importatorului. Din acest motiv
analizele şi verificările făcute de bancă sunt concentrate în principal asupra
importatorului şi a ţării importatoare şi mai puţin asupra exportatorului.

În acest modul ne propunem să prezentăm din ansamblul tuturor
tehnicilor de finanţare cele trei tehnici de finanţare speciale utilizate cu
precădere de exportatori pentru finanţarea afacerilor lor externe.
- cunoască mecanismul de derulare al factoringului, formele pe care
acesta le îmbracă şi domeniile în care acesta este util a se folosi;
- cunoască paşii ce trebiue urmaţi atunci cînd leasingul este ales ca
tehnică de finanţare, multitudinea de forme pe care acesta le îmbracă şi
avantajele cât şi dezavantajele pe care le conferă actorilor implicaţi în
operaţiune
- cunoască ce reprezintă forfetarea şi care sunt deoasebirile dintre aceasta
şi scontare
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de

6 ore.
M2.U1.3. Factoringul
1.3.1. Definire
Obiectul operaţiunii îl reprezintă finanţarea operativă a exportului agenţilor
economicii, respectiv plata imediată în valută şi sau în lei până la 80-100% din valoarea
facturilor de export prin plata fermă a agenţilor economici aderenţi de către bancă (factor) pe
baza subrogaţiei în drepturile sale a valorii creanţelor acceptate în prealabil, renunţând sau nu
la dreptul de regres împotriva egentului economic în caz de neplată din partea debitorului.
149
Factoringul este deci operaţiunea desfăşurată pe baza contractului încheiat între factor
ţi aderent (exportator)prin care primul (factorul) preia în schimbul unui comision în
proprietatea sa creanţele aderentului prin plata facturilor acestuia, facturi care poartă
semnătura cumpărătorului [WEL 67].
1.3.2. Mecanismul factoringului
1) Exportatorul face o cerere de finanţare pe care o anexează contractului şi pe care o
depune la factorul de export (banca exportatorului). Între factorul de export şi factorul de
import există linii de lucru. Factorul de import (banca importatorului) face o analiză a
importatorului în funcţie de care factorul de import stabileşte limitele de finanţare pe care
factorul de export o poate acorda exportatorului.
2) După aproximativ două săptămâni, cât durează investigarea importatorului,
exportatorul va afla limitele de finanţare ce i se acordă, după care livrează marfa. Valoarea
mărfilor livrate nu trebuie să depăşească limita de finanţare tot ceea ce depăşeşte făcându-se
pe riscul său. Exportatorul trebuie să aştepte scadenţa pentru ca importatorul să plătească şi
numai după aceea dacă banca îl mai finanţează exportatorul va mai livra.
Exportatorul trebuie să facă cererea de finanţare înainte de semnarea contractului
pentru a afla care este limita de finanţare acordată şi pentru a putea include în structura de
preţ, costul operaţiei de factoring (dobândă+comisioane).
- dobânda se calculează ca şi scontul în cazul cambiilor, rata dobânzilor fiind rata
anuală a comisionului de finanţare (LIBOR+o marjă negociabilă/an)
- comisionul este între 1- 4% din valoarea facturilor de export care reprezint[ costul
acoperirii riscului preluat de factor
- se mai plăteşte ~ 4 USD/ factură deoarece factorul de export ţine evidenţa
Exemplu:
▪ în Germania, o ţară cu risc scăzut, dobânda se situează la nivelul
LIBOR + 2%
▪ în Africa de Sud, o ţară cu un coeficient de risc ridicat, dobânda se
situează la nivelul LIBOR + 5%
3) După livrare exportatorul prezintă la bancă factura şi documentele de transport.

4) În 24 de ore, factorul de export plăteşte între 80-100% din valoarea facturii
prezentate de exportator.
5) La scadenţă importatorul plăteşte factorului de import contravaloarea mărfii.
6) Factorul de import remite bani factorului de export.
7). Factorul de export plăteşte exportatorului restul de 20-0% din valoarea facturii (rest
reţinut de factor ca şi garanţie).
150
Sistemul de factoring este favorabil furnizorilor care efectuează numeroase
livrări în loturi relative mari, care au o activitate sezonieră sau o clientelă dispersată şi care
întâmpină greutăţi de încasare a creanţelor.
Faţă de operaţiunea de scontare, când banca accepta sau refuza ulterior efectele
dubioase, factorul se obligă a priori cu privire la creanţele aprobate, fără a putea revenii asupra
obligaţiei sale, dacă nu se poate realiza recuperarea sumei. În cazul scontului, trăgătorul sau
girantul rămân răspunzători pentru plata creanţei constatate prin cambie şi trebuie să
despăgubească banca dacă trasul nu plăteşte. Dacă factorul hotărăşte să nu aprobe anumite
creanţe, el poate să se ocupe de realizarea lor în calitate de mandatar.
1.3.3. Tipuri de factoring
Factoring clasic (old line factorin) prin care instituţia bancară avansează fonduri
aderentului, plătind facturile la valoarea nominală, din care se deduce dobânda şi comisionul
dar, în mod uzual, factorul avansează şi credite dincolo de valoarea nominală a facturilor
pentru dezvoltarea producţiei destinată exportului.
Factoring la scadenţă maturity factoring) prin care factorul de export remite
creanţele factorului de import, care recuperează contravaloarea acestora de la importator,
făcând decontările cu factorul de export, iar instituţia de factoring din ţara exportatorului îl
plăteşte apoi pe exportator. De regulă, factorul plăteşte imediat o anumită parte din valoarea
facturilor, urmând ca diferenţa să fie regularizată după realizarea creanţei. La scadenţa
creanţei, factorul de import incasează de la terţii debitori contravaloarea creanţei respective,
prezentând spre plata documentelor şi făcând decontarea cu factorul de export.
1.3.4. Avantajele factoringului
- îmbunătăţeşte lichidităţile societăţii comerciale a exportatorului prin transformarea
unei vânzări pe credit în cash
- îmbunătăţirea bilanţului contabil prin reducerea costului debitor.
- simplitatea decontării internaţionale ceea ce are ca efect diminuarea costului
tranzacţiei
- aderentul transferă asupra factorului, riscul de insolvabilitate al clienţilor săi, riscul de
trzorerie (anularea plăţii), precum şi pe cel valutar
- instituţiile de factoring asigură totodată aderentului o serie de servicii:contabilitatea
vânzărilor şi urmărirea creanţelor de încasat de la clienţi străini; furnizarea de studii de
conjunctură şi analiza pieţei externe, ăîndeosebi asupra clienţilor firmei exportatoare; servicii
bancare de specialitate, fie pe linia realizării şi garantării creditelor, fie pe linia analizei
eficienţei economice a activităţii firmri exportatoare
- nu este un credit propriu -zis factoringul neafectând alte servicii bancare sau
capacitatea exportatorului de a primi noi credite. Spre deosebire de creditul bancar la factoring
nu trebuie depuse garanţii reale iar întocmirea documentaţiei este mult mai simplă.
- importatorul nu mai face o plată externă, el plătind la factorul de import
151
Să ne reamintim...
Factoringul este o operaţiune finaciară în care pe baza înţelegerii
contractuale, factorul - o instituţie financiară specializată, su o bancă – se
obligă să asigure recuperarea creanţelor aderentului (exportatorul) faţă de
clienţii săi (importatorii), putând să efectueze pentru aderent şi alte servicii.
Prin operaţiunile de factoring, aderentul transferă asupra factorului:
riscul de insolvabilitate al clienţilor săi, riscul de trezorerie (anularea plăţii),
precum şi pe cel valutar.
M2.U1.4. Forfetarea
1.4.1. Definire
Reprezintă o madalitate de finanţare în comerţul internaţional pe termen mediu şi lung
(factoringul este pe termen scurt) care constă în cumpărare de o entitate financiară a unor
creanţe scadente în viitor rezultate dintr-o operaţiune de export fără drept de regres împotriva
oricărui deţinător anterior contra unei sume de bani numită scont.
Deci forfetarea exportului (engl. forfaiting) pe credit constă în transmiterea creanţelor
provenite din operaţiunile de comerţ exterior efectuate pe credit unei instituţii financiare
specializate care le plăteşte imediat, urmând să se recupereze contravaloarea acestora, la
scadenţă, de la debitorul importator. Spre deosebire de scontare, această tehnică nu dă
instituţiei financiare drept de recurs asupra vânzătorului creanţei în cazul unei defecţiuni de
plată a debitorului. Specific forfetării este şi faptul că se aplică nu numai creanţelor pe termen
scurt, de până la un an, ci şi celor provenite din exporturile pe credit cu scadenţă mijlocie, de
la 1 la 7 ani.
Creanţele sunt materializate în efect de comerţ (bilete la ordin, cambii) şi AD
irevocabile exprimate în valută, exigibile (cu valabilitate) în termen cuprins între 90 zile şi 5
ani. Utilizarea acestei tehnici permite deci realizarea unor operaţiuni de finanţare pe termen
mediu, stimulând pe această cale exportul de instalaţii, maşini utilaje şi a altor produse de
valoare ridicată. Operaţiunea este negociabilă şi se derulează fie între bancă şi exportator ca
beneficiar al înscrisului (piaţa primară), fie într-o bancă şi ultimul deţinător al înscrisului
(piaţa secundară).
1.4.2. Forfetare versus scontare
Costul forfetării este mai ridicat decât cel al scontării şi constă într-o rată fixă de
dobândă, la care se adaugă comisionul instituţiei de finanţare, stabilit diferenţiat în funcţie de
bonitatea debitorului, de măsura în care cambia (creanţa) este sau nu avalizată, sau însoţită de
o scrisoare de garanţie necondiţionată din partea unei bănci de prim rang din ţara importatoare
sau de o poliţă de asigurare emisă de o agenţie de asigurare a exportatorului, de riscul estimat
al operaţiunii, de modalitatea de plată etc.
152
Forfetarea, ca şi scontarea, permite recuperarea sumelor înainte de scadenţa sau
transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere pentru exportator. Astfel
exportatorul rămâne expus doar la riscurile legate de neplată, izvorâte din reaua credinţă sau
falimentul debitorului sau garantului. Între cele două tehnici de finanţare există însă
numeroase deosebiri (vezi tabelul).
Pentru a iniţia o acţiune de forfetare, exportatorii trebuie să cunoască elemente
specifice fiecărei case de forfetare, cum sunt: titlurile de creanţă acceptate ca documente
pentru forfetare (cambia, bilete la ordin, acreditive, alte documente comerciale); instrumente
de garantare solicitate de instituţia de forfetare (avalizarea titlurilor de credit, scrisoarea de
garanţie bancară, acreditive irevocabile netransferabile); alte documente suplimentare
(declaraţia exportatorului privind cesiunea, sau după caz, transferul drepturilor de încasare a
creanţelor).
Deosebiri între scontare şi forfetare
Scontare Forfetare
- banca nu preia riscurile de neplată izvorâte - instituţia de forfetare preia asupra sa toate
din reaua - credinţă sau falimentul debitorului riscurile de neplată izvorâte din reaua-
sau garantului, ultimul posesor legitim al credinţă sau falimentul debitorului
cambiei ţinând solidar la plată pe toţi
semnatarii cambiei
- se efectuează de bănci comerciale, pe - se realizează pe plan internaţional de un
pieţele de credit naţionale număr relativ redus de instituţii specializate
de forfetare situate, de regulă, în centrele
financiare importante.
- scadenţa efectelor de comerţ acceptate poate - se negociază titluri de creanţă pe termen
fi, în principiu, de maxim 90 zile mediu
- se realizează prin fonduri mobilizate de -are ca sursă de finanţare fondurile atrase de
băncile comerciale pe piaţa naţională şi apoi instituţiile de forfetare, prin mobilizarea lor
refinanţate de la banca centrală pe plen internaţional, pe piaţa eurovalutelor
- costul este stabilit în funcţie de condiţiile - costul are ca bază de formare nivelul
pieţei naţionale a creditului al cărei regulator dobânzii la eurovaluta de referinţă în care
este taxa oficială a scontului sau taxa de este exprimată creanţa
rescont
- băncile comerciale, de regulă, scontează - instituţiile de forfetare primesc titluri de
titluri de credit exprimate în moneda lor credit exprimate în orice monedă acceptată ca
naţională eurovalută
- taxa de forfetare este mai mare decât taxa
scontului datorită riscurilor preluate de
instituţia de forfetare.
153
Deşi cele mai utilizate documente pentru forfetare sunt cambia şi biletul la ordin, în
ultimii ani s-a impus tot mai mult şi acreditivul, în special acreditivul cu plata diferată în
operaţiunile de forfetare pe termen scurt - 180 - 360 zile. Casele de forfetare acceptă astfel de
acreditive în următoarele condiţii: să nu poarte clauza „transferabil” să nu existe o cambia
trasă asupra băncii emitente; banca emitentă să fie de prim rang; acreditivul să poarte
menţiunea că este supus Publicaţiei 500.
Pot fi acceptate orice tranzacţii având ca obiect export de bunuri sau prestări de servicii
care au la bază un contract comercial în formă scrisă prin care s-a văzut eşalonarea plăţii pe un
termen de până la 60 de luni de la data livrării mărfii sau executării serviciilor.
Tranzacţiile de forfetare pot fi iniţiate în două stadii diferite în raport cu încheierea
contractelor: stadiul precontractual, stadiul postcontractual (sau de portofoliu).
1. În faza precontractuală de prenegociere a contractului se recomandă, fiind
avantajos pentru exportator ca acesta să convină cu banca asupra aranjamentului financiar
pentru a include costul forfetării în contractul de export. Tot în această fază banca indică
exportatorului băncile garante acceptabile din ţara importatorului şi se încheie contractul de
forfetare. Înainte de negocieri când se face analiza de preţ trebuie incluse în structura de
preţ toate costurile inclusiv costul forfetării.
2. Se acceptă forfetarea şi în cazul contractelor comerciale internaţionale deja încheiate
atunci când sunt îndeplinite condiţiile necesare forfetării.
1.4.3. Principalele etape ale derulării operaţiunii de forfetare
1. Exportatorul care doreşte să asigure facilităţi importatorului prin vânzarea mărfii pe
credit comercial contactează banca înaintea contractului prezentând o cerere de forfetare prin
care informează banca de aspectele comerciale ale tranzacţiei de export, solicitând totodată o
ofertă privind condiţiile forfetării (costul operaţiunii, garanţii necesare, documentaţia
aferentă).
Cererea de ofertă, este documentul pe baza căruia instituţia de forfetare îşi poate asuma
un angajament ferm, se întocmeşte de exportator şi trebuie să cuprindă clar elementele:
- valoarea titlurilor de credit şi moneda în care sunt exprimate
- numele şi ţara de origine a exportatorului
- numele şi ţara de origine a importatorului
- scadenţa titlurilor de credit
- natura mărfii
-data livrării şi data remiterii titlului de credit instituţiei de forfetare
Exportatorul şi banca convin asupra aranjamentului financiar în fază de prenegociere a
contractului comercial pentru a permite includerea costului forfetării în preţul contractului de
exportator.
Banca indică exportatorului băncile din ţara importatorului acceptabile în calitate de
garant (bănci cu care are relaţii de corespondenţă).
154
În funcţie de volumul creditului şi durata sa, cunoscând condiţiile pieţei eurovalutelor,
instituţia de forfetare stabileşte ca bază de formare a costului forfetării, nivelul dobânzilor pe
piaţa eurovalutelor la atragerea de fonduri. Faţă de această bază se mai adaugă pentru
stabilirea costului final o marjă globală de risc dependentă de condiţiile contractului.
Riscurile luate în considerare sunt grupate în 3 categorii:
- riscuri comerciale care privesc capacitatea importatorului sau garantului de a-;i onora
angajamentele asumate;
- riscuri economice generale care ridică problema incapacităţii de plaă a ţării
debitorului;
- riscuri politice care au în vedere eventuala imposibilitate de plată datorită
discontinuităţii relaţiilor cu o anumită ţară, ca urmare a unor evenimente politice.
Practica forfetării ia în considerare, în mod global, riscurile de ţară, care deţin ponderea
principală în cadrul riscurilor majore de neplată. Se mai iau în considerare şi alte riscuri
specifice fiecărei operaţiuni.
Marja globală de risc se poate situa între 0,5 - 5% anual.
În funcţie de costul de bază, dat de nivelul donzii pe piaţa eurovalutelor şi de marja
globală de risc, se stabileşte costul operaţiunii - taxa de forfetare sau discauntul, la care se
adaugă un comision de 0,5% anual pentru cheltuielile ocazionate de derularea şi administrarea
operaţiunii.
Taxa de forfetare se poate calcula după următoarea formulă, în funcţie de datele
contractuale ale creditului.
SD *100
Tf =
C + SD
unde: Tf - taxa de forfetare;

SD - suma absolută a dobânzilor de încasat pentru creditul acordat;
C - valoarea absolută a creditului furnizor acordat de exportator.
La costul operaţiunii de forfetare se mai adaugă, în funcţie de condiţiile derulării
operaţiunilor, comisionul de obţiune, dacă a existat o cerere opţională şi comisionul de
angajament. Aceasta din urmă se plăteşte pe intervalul de la data încheierii contractului de
forfetare, până la forfetarea creanţelor şi se situează între 0,75 - 1,5 anual, deducându-se din
valoarea finanţată.
În această fază, exportatorul, în funcţie de structura de preţ poate decide dacă influenţa
negativă a costului forfetării poate fi sau nu acoperită. În cazul în care nu poate, pentru
exportator se pune problema mobilizării creditului de export. În ipoteza în care fondurile îi
sunt necesarepentru alte activitîţi, eficienţa şi oportunitatea forfetării se evaluează în funcţie
de nivelul dobânzilor pe termen scurt. Dacă nu forfetează, vor trebui luate credide de pe
această piaţă.
155
Faţă de nivelul dobânzilor pe piaţă, pe termen scurt sau mijlociu, la dolar (între 8,6 -
11,9%)mobilizarea fondurilor prin forfetare este deosebit de avantajoasă. La aceasta se mai
adaugă faptul că, renunţând la creditul pe termen scurt de pe piaţă, exportatorul evită riscurile
fluctuaţiei dobânzilor pe care nu este pregătit să le acopere.
2. În urma analizei şi verificării efectuate, instituţia de forfetare trimite exportatorului
o ofertă privind condiţiile forfetării. În funcţie de momentul în care se află cu tratativele
comerciale privind încheierea contractului comercial, poate utiliza trei tipuri de ofertă:
- Ofertă fără obligose utilizează de regulă în faza precontractuală când exportatorul
cere instituţiei de forfecare indicarea fără oblogo a costului forfetării valabile la un moment
dat, sau pentru un interval de timp. Această ofertă nu obligă instituţia de forfetare să menţină
nivelel procentelor oferite dacă forfetarea se realizează, exportatorul nefiind obligat să
plătească comisionul de angajament (apar doar cheltuieli de telefon sau fax). Oferta fără
obligo permite exportatorului ca în cadrul calculului de eficienţă a exportului efectuat pe
parcursul negocierilor, să poată stabilii condiţiile financiare minime în care să vândă pe credit
comercial, dar să-şi mobilizeze imediat fondurile fără pierderi.
- Obţiunea fermă de finanţare poate fi solicitată instituţiei de forfetare când
exportatorul doreşte să aibă asigurată posibilitatea refinanţării prin forfetare înainte de
încheierea contractului. Prin obţiunea fermă de forfetare, instituţia comunică exportatorului
condiţiile cerute de firfetare pentru efectele de comerţ ce urmează a fi primite de la
importator. Opţiunea este limitată în timp de la cîteva zile, la cîteva săptămâni, putând fi
prelungită. Pe acest interval, instituţia de forfetare se angajează ferm să efectueze forfetarea
creanţelor clientului la nivelul taxei de forfetare şi a condiţiilor cuvenite. Deoarece fondurile
reprezentând valoarea efectelor de comerţ mai puţin taxa de forfetare sunt ţinute la dispoziţia
exportatorului pe tot acest interval, exportatorul plăteşte un comision de obţiune pentru acest
serviciu. Dacă se renunţă la obţiune, comisionul nu se plăteşte.
- Oferta fermă este întâlnită în faza postcontractuală când titlurile de credit sunt în
posesia exportatorului şi aceasta decide forfetarea lor.Oferta fermă poate sau nusă fie
precedată de ofertă fără obligo, sau obţiune, ele neconstituind o obligaţie fermă. În cadrul
ofertei ferme, instituţia îşi formulează clar condiţiile cu privire la forfetarea titlurilor de credit
existente, deci pentru o situaţie concretă, dată. Acceptarea ofertei ferme obligă definitiv
instituţia de forfetare faţă de exportator din momentul transmiterii ofertei şi exportatorul faţă
de instituţie, din momentul acceptării ofertei.
3. Se încheie contractul comercial între exportator şi importator prin care se convine
acordarea creditului furnizor decalaj între momentul plăţii şi momentul încasării).
4. În baza analizei documentelor specifice banca încheie cu exportatorul un contract de
forfetare sub forma obţiuniisau a angajamentului ferm, banca percepând un comision.
5. Exportatorul livrează marfa potrivit prevederilor din contractul comercial.
156
6. Asistat de bancă exportatorul va urmării pregătirea seriei de titluri (la solicitarea sa
importatorul emite biletele la ordin sau acceptă cambii), avalizarea lor după care aceste titluri
vor fi andosate în favoarea băncii cu menţiunea “fără regres”.
7. Importatorul în baza documentului care atestă livrarea mărfii transmite
exportatorului direct sau prin banca garantă titlurile de credit avalizate sau însoţite de garanţie
bancară.
8. La primirea documentului exportatorul remite băncii titlurile de credit avalizate sau
însoţite de garanţia bancară. După primirea documentelor originale banca plăteşte
exportatorului contravaloarea mărfii mai puţin scontul.
Suma de bani pe care posesorul unei creanţe o obţine prin forfetarea acestora se
determină pe bază de formule utilizate în vederea stabilirii valorii reale a cambiilor în urma
scontării.
Vn N z T f
V F = Vn −
360 − 100
Vf - valoarea obţinută de beneficiarul creanţei în urma forfetării

Vn - valoarea nominală a creanţelor
Nz - numărul de zile de la data preluării creanţelor până la scadenţă
Tf - taxa de forfetare
9. Anterior cu 15 zile faţă de scadenţa fiecărei creanţe, banca remite titlu băncii garante
sau banca importatorului pentru încasare.
- presupunem că scadenţa e pe 31 martie
- pe 15 martie banca exportatorului le remite la încasare pentru a fi timp să i se facă
plata.
În baza titlurilor sau a AD primite banca importatorului sau banca garantă efectuează
plata potrivit angajamentului asumat prin aval, garanţie sau AD la valoarea nominală a
titlurilor.
10. Dacă banca decide vânzarea creanţelor integral sau parţial, încheie tranzacţia şi
remite partenerului documentele originale în schimbul lor urmând să primească valoarea
negociată.
1.4.4. Avantajele pe care băncile le oferă clienţilor săi cu referire la produsul
bancar de forfetare
- finanţarea este de 100% şi este fără drept de regres împotriva exporturilor;
- transformarea exportului pe bază de credit în tranzacţie cash;
- are loc o îmbunătăţire a lichidităţii societăţii comerciale exportatoare;
- este eliminat riscul privind fluctuaţia ratei dobânzii, rata scontului fiind fixă;
- sunt eliminate decontările internaţionale şi implicit, riscurile politice, de transfer
valutar, de curs de schimb;
157
- sunt eliminate operaţiunile legate de administrarea ţi încasarea creanţelor;
- nu se solicită garenţii reale, documentaţia este simplă;
- consultanţa de specialitate din partea băncii este gratuită
Exemplu:
Firma X domiciliată în Austria vinde în cadrul unui contract comercial
internaţional utilaje firmei Y cu sediul în România. Termenul de livrare al
mărfii este 20.04.2010. Potrivit condiţiilor stipulate în contractul comercial
internaţional, în valoare de 1 000 000 euro, exportatorul intenţionează să
forfeteze creanţele rezultate din tranzacţia pe care a încheiat-o, în următoarele
condiţii:
10% plată la livrare, respectiv 100 000 euro,
90% plată pe credit, respectiv 900 000 euro
Creditul furnizor se va materializa într-un set de 6 cambii, fiecare cu o valoare
de 150 000 de euro, cu o dobândă de 6% pe an, cu scadenţe semestriale, prima
cambie fiind scadentă la 6 luni de la livrare, după cum urmează:
Val cambie (euro) Dobânda Val nominală (euro) Scadenţa

150 000 4 500 (6%) 154 500 20.10.2010
150 000 9 000 (6%) 159 000 20.04.2011
150 000 13 500 (6%) 163 500 20.10.2011
150 000 18 000 (6%) 168 000 20.04.2012
150 000 22 500 (6%) 172 500 20.10.2012
150 000 27 000 (6%) 177 000 20.04.2013
900 000 94 500 (6%) 994 500
Plata este garantată printr-o s.g.b. cu următorul conţinut:

- părţile implicate sunt cele două firme Y din România în calitate de
importator şi X din Austria în caliate de exportator
- obiectul garanţiei îl constituie acoperirea obligaţiilor importatorului privind
plata utilajelor livrate de exportator
- valoarea garanţiei este de 994 500, egală cu totalul ratelor scadente., valoare
pe care banca importatorului o va plăti exportatorului sau oricărui deţinător
bona fide al cambiilor
- condiţiile de executare constau în faptul că plata se face contra prezentării
fiecărei cambii la data scadenţei, în cazul în care importatorul nu poate
efectua plata
- formula de angajament a băncii este irevocabilă şi necondiţionată în ceea ce
158
priveşte plata către exportator sau către orice deţinător bona fide al
cambiilor, la prima cerere şi avînd toate drepturile de protest
- valabilitatea garanţiei bancare este până la 20.05.2013, adică la o lună de la
data scadenţei ultimei cambii
- s.g.b. este supusă în caz de litigiu dreptului român în materie
- s.g.g. este semnată de B.C.R. Bucureşti
Creanţele, materializate în setul de 6 cambii, fiind imediat disponibile,
exportatorul iniţiază operaţiunea de forfetare, în vederea recuperării rapide a
fondurilor investite în utilajele respective.
Pentru a decide eficienţa operaţiunii de forfetare, exportatorul trebuie să aibă în
vedere taxa de forfetare, care este periodic publicată de instituţiile de forfetare şi
dobânzile la eurovalute. Taxa de forfetare pentru Austria la creanţe exprimate în
euro este de 6%, egală cu dobânda la creditul acordat importatorului. Pentru a
determina suma care se va încasa prin forfetare se utilizează formula:
Vn N z T f
V F = Vn −
360 − 100
În exemplul avut în vedere, dobânda la creditul comercial este egală cu taxa de
forfetare, operaţiunea fiind avantajoasă pentru exportator, care întocmeşte
următorul scadenţar:
Val. nominală(Vn) Nr. zile(Nz) Taxă forfetare (Tf) Val. forfetată (Vf)
154 500 180 4 635 (cu tf = 6%) 149 865
159 000 360 9540 149 460
163 500 540 14715 148 785
168 000 720 20 160 147 840
172 500 900 25 875 146 625
177 000 1 080 31 860 145 140
994 500 - 106 785 887 715
Rezultă, deci, că prin forfetarea creanţei de 994 500 euro (reprezentând creditul
acordat importatorului + dobânda aferentă creditului) costul total prin aplicarea
taxei de forfetare de 6% se ridică la 106 785 euro. Exportatorul va încasa suma
de 887 715 euro în urma forfetării cambiilor.
Să ne reamintim...
Forfetarea constă în în transmiterea creanţelor provenite din
operaţiunile de comerţ exterior efectuate pe credit, unei instituţii financiare
specializate, care le plăteşte imediat, urmând să recupereze contravaloarea
159
acestora la scadenţă, de la debitorul importator. Spre deosebire se scontare,
această tehnică nu dă instituţiei financiare drept de recurs asupra vânzătorului
creanţei, în cazul neplăţii debitorului.
Specific forfetării este şi faptul că se aplică nu numai creanţelor pe
termen scurt, de până la un an, ci şi celor provenind din exporturile pe credit
cu scadenşă pe termene mai lungi (1-7 ani). Cu alte cuvinte, utilizarea acestei
tehnici permite realizarea unor operaţiuni de finanţare pe termen mijlociu,
stimulând pe această cale exportul de instalaţii, maşini, utilaje şi alte produse
cu valoare ridicată.
Costul forfetării este mai ridicat decât cel al scontării şi constă dintr-o
rată fixă de dobândă, la care se adaugă comisionul instituţiei de finanţare,
stabilit diferenţiat în funcţie de bonitatea debitorului, de măsura în care
(cambia) creanţa este sau nu avalizată, de riscul estimat al operaţiunii, de
modalitatea de plată.
M2.U1.5. Leasingul
1.5.1. Definire
Este o operaţiune prin care o parte denumită locator sau finanţator, transmite pentru o
perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte
părţi denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing finanţatorul se obligă să
respecte dreptul de obţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de
leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.
Cu alte cuvinte leasingul reprezintă achiziţionarea de la furnizori de către o societate
specializată (locator, societate de leasing) a unor bunuri şi închirierea lor unor beneficiari
(locatari) care nu dispun de mijloacele financiare necesare.
Privită din prisma societăţii de leasing operaţiunea reprezintă o cumpărare a unui bun
cu scopul închirierii urmată de o închiriere cu scopul vânzării, deoarece la sfârşitul perioadei,
beneficiarul poate dondi în proprietate bunul în baza plăţii chiriei şi a unui preţ residual care
constituie ultima tranşă. Deci leasingul este o operaţiune de finanţare (creditare) pe baza unui
contract specific, prin intermediul căruia utilizatorul poate folosi un bun în schimbul plăţii
chiriei aferente şi în final de a achiziţiona bunul.
Din prisma beneficiarului leasingul constituie o formă de creditare în cadrul căreia
sumele necesare achiziţionării bunului se obţin prin exploatarea acestuia, iar rambursarea lui
se face eşalonat sub forma ratelor de leasing şi în final a preţului rezidual. Creditul obţinut
este sub formă de echipamente şi nu sub formă bănească. Din acest punct de vedere leasingul
apare ca o vânzare în rate în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu ultima
rată.
160
Valoarea de intrare este considerată valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către
finanţator respectiv costul de achiziţie.
Valoarea reziduală este acea valoare la care se face transferul dreptului de proprietate
asupra bunului către utilizator.
Valoarea totală este dată de valoarea ratelor de leasing la care se adaugă şi valoarea
reziduală.
Rata de leasing reprezintă:
- la leasingul financiar: o cotă parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de
leasing (care reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piaţa românească);
- la leasingul operaţional: cota de amortizare calculată în conformitate cu actele
normative în vigoare la care se adaugă şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante.
1.5.2. Părţi implicate
Operaţiunea de leasing este animată de trei participanţi ea fiind o operaţie triunghiulară
sau tripartă:
SOCIETATE
LEASING
Contract de Vanzare Cumparare
CLIENT FURNIZOR
Livrare bun asigurat
a) Utilizatorul/locatarul este personajul central al întregii operaţii. De capacităţile şi

calităţile lui depinde, în cele din urmă, rentabilitatea şi succesul întregii afaceri, el este cel
care declanşează întreaga activitate căreia leasingul îi serveşte ca instrument juridic, financiar,
economic.
b) Furnizorul bunului /vânzătorul, fabricantul sau producătorul intră în operaţia
de leasing animat de interesul de a-şi vinde produsul. Furnizorul poate fi o persoană fizică, fie
o persoană juridică.
c) Finanţatorul/ locatorul intervine în operaţia de leasing din considerente esenţial
financiare. Interesul lui este de a-şi plasa capitalul în condiţii optime de rentabilitate.Datorită
specificului de activitate, asemenea instituţii sunt de regulă bănci, instituţii financiare sau
societăţi de leasing organizate sub forma de societăţi comerciale anonime (societăţi pe acţiuni
în dreptul românesc).
161
1.5.3. Clasificarea operaţiunilor de leasing
a) Cea mai importantă clasificare se face în funcţie de conţinutul ratei de leasing
raportată la preţul de export şi care împarte leasingul în leasing financiar şi leasing
operaţional.
Leasingul financiar se caracterizează prin faptul că în perioada de închiriere, chiria
plătită de client societăţii de leasing acoperă integral preţul de export al produsului, inclusiv
cheltuielile auxiliare şi beneficiul operaţiunii.
Leasingul operaţional se deosebeşte de cel financiar în primul rând prin faptul că
finanţatorul este un fabricant sau un distribuitor de bunuri, el oferind şi unele prestaţii
suplimentare concretizate în servicii de întreţinere. În timp ce în leasingul financiar locaţia
realizează întraga valoare a bunului, în cazul leasingului operaţional bunul este închiriat pe o
perioadă mai scurtă de timp decât durata vieţii sale economice şi deci a amortizării, ceea ce
permite darea bunului în locaţie la mai mulţi utilizatori succesiv, după prima închiriere preţul
de producţie respectiv export nefiind recuperat integral. Valoarea reziduală a bunului la
expirarea contractului este încă importantă ceea ce atrage evident interesul altor locatari.
În dreptul român în art. 2 al Ordonanţei 51/1997 sunt enumerate criterii potrivit cărora
o operaţiune este considerată leasing financiar:
◊ riscurile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul
încheierii contractului de leasing;
◊ părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
◊ utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va
reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare pe care acesta o are la data la care opţiunea
poate fi exprimată;
◊ perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata
normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat.
Aceeaşi Ordonanţă reglementează leasingul operaţional stipulând că este operaţiunea
de leasing care nu îndeplineşte condiţiile leasingului financiar.
Aceste condiţii însă suscită discuţii deoarece este dificilă clasificarea unor operaţiuni
de leasing ca fiind financiare sau operţionale prin raportarea numai la criteriile prevăzute de
lege, întrucâtse ajunge la concluzia că leasingul financiar este un leasing propriuzis iar
leasingul operaţional reprezintă în fapt locaţiunea, idee pe care nu o împărtăşim. În opinia
noastră, criteriul de bază pentru stabilirea caracterului financiar al contractului îl reprezintă
cauza contractului, ceea ce înseamnă că din contract trebuie să reiasă finalitatea, obiectivul
urmărit de părţi la încheierea lui. Astfel, dacă la încheierea contractului utilizatorul are în
vedere achiziţionarea bunului contractul este de leasing financiar. Deci un contract este
considerat ca fiind de lesing financiar dacă are ca scop transferul proprietăţii.
162
Modul de înregistrare în contabilitate a ratelor lunare reprezintă diferenţa cea mai
importantă dintre cele două forme. În cazul leasingului financiar deductibilitatea ratelor apare
la nivelul amortizării bunului care se face de client şi a dobânzii iar în cazul leasingului
operaţional avem deductibilitate integrală pentru rata de leasing care apare în contabilitate sub
forma chiriei. Cu alte cuvinte pentru o firmă care ia în leasing operaţional un bun întreaga
sumă pe care o plăteşte lunar este deductibilă şi considerată ca fiind o cheltuială. Suma plătită
lunar este alcătuită, în primul rând din rata care trebuie achitată pentru ca, la încheierea
contractului de leasing să rămână de plătit valoarea reziduală stabilită la început. Acestei rate i
se adaugă dobânda, un beneficiu al companiei de leasing şi de la caz la caz asigurarea bunului.
În cazul leasingului financiar suma plătită lunar are aceeaşi structură ca şi la leasingul
operaţional dar nu mai este deductibilă în totalitate. Se deduc numai dobânda, asigurarea şi
beneficiul firmei de leasing. Existând opţiunea de cumpărare a bunului la terminarea
contractului, clientul nu îşi deduce şi rata stabilită pentru cumpărarea bunului. Se calculează în
schimb şi se înregistrează în contabilitatea clientului amortizarea bunului, conform legii.
Diferenţa dintre rata lunară şi amortizarea lunară este recuperată după finalizarea contractului
până la terminarea perioadei legale de amortizare.
Din punctul de vedere al societăţii de leasing aceasta îşi recuperează investiţia astfel:
- în cazul operaţiunilor de leasing financiar prin calcularea unor dobânzi aplicate
asupra cuantumului ratei de leasing care este înregistrată în contul 2672 (împrumuturi
acordate pe termen lung) de unde rezultă fără echivoc caracterul de operaţiune de credit pe
care îl îmbracă leasingul financiar;
- în cazul leasingului operaţioanl, cheltuielile ocazionate de achiziţionarea bunului de
către finanţator se recuperează pe calea amortizării acestora potrivit duratelor normale de
funcţionare legale, astfel că leasingul nu mai poate fi privit ca o operaţiune de finanţare,
făcând posibilă asemănarea lui cu o locaţiune.
Exemplu:
Un autoturism care face obiectul unui contract de leasing , pe o
perioadă de trei ani, cu valoarea de intrare 10 000 euro.
- ştiind că durata de viaţă a unui autoturism este de 5 ani
=> valoarea amortizării este de 166,6 euro/lună (10 000 euro/60 luni)
- valoarea rămasă (de amortizat) a bunului, după 3 ani,
este egală cu valoarea de intrare – valoarea amortizată în 3 ani: 10 000
euro - 6 000 euro = 4 000 euro => 50% din valoarea rămasă (valoarea
bunului când opţiunea va fi exprimată) de 4 000 de euro reprezintă 2
000 de euro => în cazul lesingului financiar conform OG. nr.51/1997
republicată, valoarea reziduală va fi maxim 2 000 euro stabilită la
nivelul maxim de 20% din valoarea de intrare iar în cazul leasingului
163
operaţional conform OG. nr.51/1997 republicată, valoarea reziduală va
fi minim 2 000 euro stabilită la nivelul minim de 20% din valoarea de
intrare.
Leasing financiar Leasing operaţional
Perioada de leasing 36 luni 36 luni
Evidenţă Utilizator Finanţator
amortizare
Cheltuială 166,6 euro întreaga rată de leasing
deductibilă pentru /lună (amortizarea) * (redevenţa lunară )+ asigurarea
utilizator + dobânda + asiguarea
Valoare reziduală <2000 euro >2000 euro
* restul amortizării (166,6 euro x 24 luni) va fi deductibilă lunar în următorii doi ani
după finalizarea contractului de leasing când utilizatorul a devenit proprietarul bunului
În continuare vom prezenta şi celelalte elemente ale unui

contract de leasing pentru cele două situaţii: leasing financiar şi leasing
operaţional, luând ca şi criteriu de diferenţiere a celor două forme de
leasing criteriul trei prevăzut în art. 2 al OG 51/1997. Astfel:
- valoarea reziduală stabilită în contract în cazul lesingului
financiar(1 000 euro) îndeplineşte condiţia 3) din Ordonanţă pentru că
nu depăşeşte 50% din valoarea rămasă a bunului la data când opţiunea
de cumpărare poate fi exprimată.
- valoarea reziduală stabilită în contract în cazul leasingului
operaţional(3 000 euro) îndeplineşte condiţia 3) din Ordonanţă pentru că
este mai mare de 50% din valoarea rămasă a bunului la data când
opţiunea de cumpărare poate fi exprimată.
Leasing Leasing
financiar operaţional
Perioadă leasing 36 luni 36 luni
Valoare de intrare 10 000 10 000
Avans 2 000 (20%) 2 000 (20%)
Valoare finanţată 8 000 8 000
Redevenţe lunare = 7000 / 36 luni = 5000 / 36 luni =
Valoare finanţată (rate 194,4 + dobânda pt 138,8 + dobânda pt
de capital) + dobânda întreaga valoare finanţată întreaga valoare finanţată
(EURIBOR + marja
băncii)
Cheltuială deductibilă 166,6 euro/lună 138,8 euro
pentru utilizator (amortizarea) + dobânda
+ asiguarea
Valoare reziduală 1 000 (10%) 3 000 (30%)
Valoare contract 10 000 + 10 000 +
dobânda + comisioane dobânda + comisioane
164
b) În funcţie de poziţia furnizorului în contractul de leasing, se disting următoarele
forme: leasingul direct şi leasingul indirect.
În cazul leasingului direct, contractul de leasing se încheie între producătorul
exportator şi utilizatorul bunului care face obiectul contractului. În acest caz, finanţatorul este
chiar producătorul.
Leasingul indirect presupune existenţa intermediarilor, adică a societăţilor de leasing
care preiau funcţia de creditare, de prestare servicii şi riscurile ce decurg din aceste operaţiuni.
Societăţile de leasing pot fi:
- societăţi de leasing afiliate producătorului (integrate)
- societăţi de leasing independente
- societăţi de leasing de tip produs, cele care fac parte dintr-un grup financiar (afiliată
unei bănci).
c) În funcţie de durata închirierii există trei tipuri de leasing: pe termen scurt, termen
mediu şi termen lung.
Leasingul pe termen scurt îmbracă forma hire sau renting. Rentingul reprezină - aşa
cum o arată şi denumirea - acele contracte de leasing încheiate pe termen scurt sau foarte scurt
şi cuprind închirierile cu ziua sau cu ora a unor bunuri, în special a mijloacelor de transport
sau a unor utilaje de construcţie.
Rentingul este un contract de origine americană, care a fost preluat şi în practicile
comerciale europene. Acest tip de leasing (denumit şi operaţiune de hire) este de fapt o simplă
închiriere, neprezentând caracteristicile specifice leasingului, cum ar fi dreptul de opţiune al
utilizatorului sau problema calculării şi evidenţierii amortizării bunurilor care constituie
obiectul său. Unii autori au considerat că operaţiunile de renting reprezintă forme de trecere
de la închirierea obişnuită la leasing, pornind de la durata lor foarte scurtă şi simplitatea
raporturilor juridice ce iau naştere. Principala obligaţie a proprietarului/locator este de a pune
la dispoziţia utilizatorului utilajele, maşinile ori mijloacele de transport corespunzătoare,
conform necesităţilor solicitantului şi de a asigura service-ul acestora.
Societatea de renting este o societate care dispune de utilaje standardizate sau de
mijloace de transport, încheind contracte de locaţie tradiţionale ţinând cont de cererea ridicată
de pe piaţă.
La leasingul pe termen mediu durata contractului este de 2-3 ani, iar amortizarea
costurilor aferente achiziţionării şi întreţinerii bunului închiriat precum şi profitul societăţii
finanţatoare se realizează prin închirieri succesive.
Leasingul pe termen lung se practică în mod frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare
pentru clădiri complet utilate, durata contractului fiind de 20-30 de ani. Durata normală de
leasing corespunde celei de funcţionare normală a bunului.
d) După conţinutul ratelor de leasing, se pot distinge: leasing brut şi leasing net.
165
Societăţile de leasing împart viaţa tehnică a maşinilor şi utilajelor în două perioade:
perioada primară egală cu viaţa economică a bunului, adică intervalul de timp în care se
consideră că maşina nu riscă să sufere o uzură morală şi o perioadă secundară echivalentă cu
intervalul de timp care durează de la terminarea vieţii economice până la sfârşitul vieţii
tehnice a maşinii. Perioada primară corespunde de regulă, cu perioada de amortizare fiscală,
adică intervalul de timp stabilit de lege în care finanţatorul poate deduce cheltuielile cu
amortizarea.
Societăţile de leasing şi producătorii mai au în vedere, la încheierea contractelor de
leasing, şi necesitatea efectuării unor cheltuieli determinate de specificul echipamentelor ce
constituie obiect al contractului, care implică prezenţa lor activă în exploatarea bunului de
către utilizator.
După modul de calcul al ratelor, în funcţie de indicatorii menţionaţi mai sus, contractul
de leasing poate fi clasificat după cum urmează:
- leasing brut şi leasing net;
- leasing cu amortizare integrală şi leasing cu amortizare parţială.
Contractul de leasing brut, care mai este cunoscut şi sub denumirea de full - service
leasing, este acea formă de leasing în care ratele includ următoarele componente:
- preţul net de vânzare (costul de achiziţie) al bunurilor care constituie obiect al
contractului;
- cheltuielile efectuate pentru întreţinerea, reparaţiile şi service-ul echipamentelor,
maşinilor şi utilajelor;
- beneficiile realizate pe parcursul utilizării bunurilor date în leasing.
Contractul de leasing net este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al
echipamentelor şi beneficiul rezultat din utilizarea bunului respectiv. În acest caz, furnizorul
sau finanţatorul nu se mai implică în asigurarea reparaţiei, întreţinerii, asistenţei şi instruirii
personalului desemnat să exploateze echipamentele, cheltuielile ocazionate de aceste activităţi
fiind suportate de utilizator.
e) După apartenenţa plăţilor avem:
Contractul naţional de leasing (contractul de leasing intern) presupune că părţile
contractante aparţin aceluiaşi stat, ceea ce înseamnă că finanţatorul şi utilizatorul sunt
persoane juridice având aceiaşi naţionalitate.
Contractul internaţional de leasing (contract de leasing extern) există atunci cînd
în cadrul lui intervine un element de extraneitate, şi anume sediul finanţatorului
f) Există şi forme speciale de leasing, caracterizate prin particularităţi ale tehnicii de
realizare. În această categorie intră operaţiunile: lease - back, time sharing leasing,
experimental leasing acţionar şi master leasing.
166
Lease-back
Aceast contract se caracterizează prin faptul că furnizorul se identifică cu utilizatorul.
Ca atare, spre deosebire de leasingul financiar în care instituţia de credit cumpără bunul de la
furnizor spre a îl da în folosinţă utilizatorului, în acest caz instituţia financiară cumpără bunul
de la însuşi utilizatorul căruia i-l dă imediat spre folosinţă cu promisiunea de revânzare în
favoarea vânzătorului, la sfârşitul perioadei de folosinţă.
Leasingul în această fază îşi pierde caracterul triunghiular, în relaţie fiind numai doi
actori (furnizorul se identifică cu utilizatorul), dar îşi păstrează caracterul complex, contopind
un contract de vânzare - cumpărare (între utilizator - vânzător şi finanţator - cumpărător) cu un
contract de locaţie (între finanţator - proprietar ca locator şi utilizator ca locatar) şi o
promisiune unilaterală de vânzare asumată de finanţator de a-i revinde bunul fostului
proprietar (actual locatar) la sfârşitul perioadei de locaţie.
Interesul unei asemenea operaţii este acela de a oferi fonduri (credit pe termen lung)
societăţii care are deja bunul în proprietate, dar căreia îi lipsesc, spre exemplu, lichidităţile
pentru a-l administra. Bunul în această situaţie serveşte drept garanţie pentru instituţia
creditoare atât timp cât utilizatorul nu şi-a achitat datoria, operaţia de lease - back având
funcţia de împrumut ipotecar. Această operaţie, avantajoasă din punct de vedere economic
(prin procurarea unui credit pe termen lung), prezintă interes şi din punct de vedere fiscal
deoarece de regulă instituţia financiară creditoare este exonerată de orice taxă asupra vânzării
dacă dă bunul imediat cu chirie fostului proprietar.
Scopul acestor operaţiuni este, deci, transformarea fondurilor imobilizate în fonduri
disponibile. După expirarea perioadei primare, proprietarul iniţial are dreptul să răscumpere
bunul. Acest tip de operaţiuni se utilizează, de regulă, pentru bunurile imobiliare, dar uneori şi
pentru bunuri mobile, ele permiţând o finanţare pe termen lung în condiţii mai simple decât
prin procedeele tradiţionale, cum ar fi emisiunile de valori mobiliare sau împrumuturile
ipotecare.
Leasingul experimental se foloseşte ca o formă de promovare a vânzărilor. Bunul
care face obiectul unui astfel de contract este închiriat pe perioade scurte de timp, de câteva
luni, în mod experimental, cu condiţia ca după expirarea perioadei prevăzute în contract
acestea să fie cumpărate dacă corespund cerinţelor sau să fie restituite dacă prezintă
neajunsuri.
Acest tip de contract prezintă unele similitudini cu contractul de vânzare pe încercate,
folosit în raporturile juridice civile sau comerciale, în care transmiterea dreptului de
proprietate este afectată de o condiţie suspensivă. Considerăm însă că spre deosebire de
contractul de vânzare pe încercate, în cazul leasingului experimental, utilizatorul bunurilor
poate refuza cumpărarea acestora şi în baza unor motive subiective.
Time - sharing s-a adoptat în practică din considerente de rentabilitate economică.
Acest tip se practică pentru produse cu cost ridicat sau cu uzură morală rapidă. Pentru
167
intensificarea utilizării lor se practică sistemul închirierilor pe timpi partajaţi simultan de mai
mulţi utilizatori. Se practică în turism prin închirierea bazelor materiale, în cazul tehnicii de
calcul sau a unor mijloace de transport moderne.
Contractul de time - sharing are ca obiect, în principal, calculatoare electronice (fapt
pentru care a mai fost denumit şi leasingul ordinatoarelor), dar şi alte echipamente, fiind
folosit pentru prima dată de către firma General Electric, în anul 1965. Ulterior alte mari
întreprinderi au apelat la operaţiune, în prezent, peste 100 000 de întreprinderi având în
derulare contracte de time – sharing, iar peste 80% din din parcul mondial de mari computere
este exploatat prin acest sistem.
Contractul de leasing acţionar (credit - bail dàctions)
Leasingul acţionar reprezintă o tehnică financiară folosită pentru prima dată în Franţa,
de Groupement Francais DÈntreprises, în scopul satisfacerii cerinţelor tot mai mari ale
întreprinderilor mici şi mijlocii pentru atragerea de fonduri.
Operaţiunea este oarecum asemănătoare contractului de lease – back folosit pentru
bunuri mobile sau imobile, presupunând în concret următoarele etape: o societate pe acţiuni
mică sau mijlocie îşi majorează sau îşi constituie capitalul propriu prin emiterea de (noi)
acţiuni care sunt subscrise de un fond de investiţii; fondul de investiţii cedează, în locaţie,
acţiuni societăţii emitente, care în schimb, va vărsa periodic o sumă de bani cu titlu de chirie,
la expirarea contractului societatea emitentă avînd posibilitatea de a-şi răscumpăra propriile
acţiuni la un preţ convenit cu fondul de investiţii, ţinându-se cont şi de vărsămintele efectuate
prin plata chiriei.
Master leasing
Denumit şi leasingul de containere acest contract este folosit de societăţile de
transport, apariţia lui fiind determinată de avantajele pe care le are un cărăuş prin închirierea
containerelor, faţă de achiziţionarea acestora, care ar presupune cheltuieli suplimentare legate
de organizarea unei exploatări eficiente, întreţinerea şi repararea containerelor, precum şi
pregătirea unui personal calificat.
Companiile specializate în ţinerea parcului de containere le pun la dispoziţia
transportatorilor fie pentru o perioadă determinată de timp (term leasing), fie pentru o
anumită călătorie (trip leasing). Marile companii de leasing au pătruns şi în acest domeniu,
impunându-se prin folosirea unor contracte complexe de închiriere numite master lease
system.
Deşi operaţiunile de master leasing sunt asemănătoare celor de renting, diferenţele
rezidă, în principal, în natura subiectelor care iau parte la cele două tipuri de operaţiuni,
master leasingul fiind folosit, în special, în comerţul internaţional, iar rentingul fiind, de
regulă, un contract comercial de drept intern. Din această delimitare derivă şi alte deosebiri,
legate atât de particularităţile raporturulor juridice internaţionale, cât şi de specificul
operaţiunilor de cărăuşie [CLO 98].
168
Leasingul a mai fost clasificat în literatura juridică şi economică după cum urmează:
• în funcţie de sursa de finanţare:
- leveraged lease, în care societatea de leasing finanţează doar o parte din valoarea
bunului, diferenţa fiind acoperită de diferiţi creditori (care sunt tot societăţi financiare); acest
contract de leasing este utilizat în cazul în care obiectul său îl formează echipamente de mare
valoare;
- leasing la producător, care presupune asigurarea unei finanţări totale de către
societatea de leasing, prin achiziţionarea de la producător, exclusiv cu fondurile sale, a
bunurilor date în leasing;
• în funcţie de subiectele de drept care participă la operaţiune, în:
- leasing public, utilizatorul fiind o instituţie publică şi
- leasing privat, utilizatorul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept
privat.
Să ne reamintim...
Leasingul funcţional este reziliabil, la cererea beneficiarului, care
poate fi formulată în avans faţă de data expirării contractului. Ambele
părţi au dreptul, după terminarea perioadei de bază, să prelungească
durata operaţiunii.
Diferenţa cea mai importantă între cele două forme de leasing o
reprezintă modul de înregistrare în contabilitate. În cazul leasingului
financiar calcului şi evidenţierea amortizării bunurilor ce fac obiectul
contractului se vor face de către utilizator în timp ce în cazul
contractelor de leasing operaţional se vor efectua de către finanţator. În
ceea ce priveşte deductibilitatea ratei de leasing în cadrul leasingului
financiar utilizatorul va lua în considerare ca şi cheltuială deductibilă
rata de leasing la limita dobânzii de leasing şi cota de amortizare în timp
ce în cazul leasingului operaţional utilizatorul va lua în considerare ca
şi cheltuială deductibilă întreaga rată de leasing.
1.5.4. Derularea operaţiunii de leasing

După ce beneficiarul prospectează piaţa bunului respectiv alege cea mai bună ofertă
din punct de vedere al raportului performante – preţ de vânzare. După alegerea variantei de
dotare îi va comunica furnizorului intenţia de achiziţionare a bunului în sistem leasing, după
care va aborda mai multe societăţi de leasing pentru a cunoaşte condiţiile de finanţare oferite
şi pentru alegerea societăţii cu cele mai avantajoase condişii. În acest sens va emite cereri de
închiriere de echipamente către anumite societăţi de leasing în care va specifica intenţia de a
intra în posesia bunului dorit, destinaţia bunului, caracteristicile, coordonatele furnizorului,
169
preţul de livrare, data estimativă a livrării. Cererea va fi însoţită de un dosar cu informaţii
privind activitatea firmei beneficiarului.
Documentele ce trebuiesc introduse în dosarul de finanţare de către beneficiar sunt:
► documentele din dosarul juridic al clientului:
• Act constitutiv si toate modificarile (in copie);
• Certificat de inregistrare la Registrul Comertului (in copie);
• CIF si Certificat de inregistrare in scopuri de TVA, daca este cazul (in copie);
• Acte de identitate ale reprezentantilor legali si ale eventualelor persoane
imputernicite;
• Hotarare AGA/CA sau decizie asociat unic, conform Act constitutiv privind
achizitia bunului; (original , nu trebuie procura )
• Imputernicire pentru persoana desemnata sa incheie contractul de leasing;
(original , nu trebuie procura )
• Dovada sediului social si/sau a punctelor de lucru (in copie);
► documentele necesare pentru aprobare:
• Acord de consultare a bazei de date a CRB (client si asociati) (in original);
• Declaratie beneficiar real;
• Ultimele 2 bilanturi avizate MEF pentru ani intregi (in copie) + balantele de
verificare aferente, semnate de persoanele imputernicite si stampilate in original;
• Ultima balanta de verificare semnata de persoanele imputernicite si stampilata
in original;
• Formularul de solicitare completat de catre client, cu toate informatiile
necesare ,semnat si stampilat;
• Factura proforma de la furnizor si specificatia tehnica (daca este cazul).
Pe baza acestor documente societatea de leasing va analiza bonitatea firmei
(solvabilitate, lichiditate) şi fezabilitatea proiectului de finanţare şi va trimite beneficiarului
acceptul de principiu sau refuzul. În cazul acceptului beneficiarul solicită furnizorului o ofertă
fermă după care societatea de leasing va lansa către furnizor o comandă fermă.
În continuare se trece la elaborarea contractului de vânzare-cumpărare şi al celui de
leasing. Furnizorul va emite factura, garanţia şi contractul de service către finanţator care va
efectua plata în conformitate cu clauzele din contract. La livrarea bunului se face recepţia de
către beneficiar. În paralel se încheie contractul de leasing între societatea de leasing şi
beneficiar iar aceasta din urmă efectuează plata.
Pentru evitarea pierderiloe cauzate de furtul, degradarea sau distrugerea bunului acesta
va fi asigurat la o societate specializată.
Pe perioada încheierii beneficiarul efectuează plata ratelor către societatea de leasing
iar în finalul tranzacţiei, plata preţului rezidual dacă optează pentru cumpărarea bunului. În
caz contrar returnează bunul societăţii de leasing.
170
1.5.5. Avantajele leasingului
La nivelul economiei naţionale:
- reprezintă o cale de relansare a investiţiilor şi retehnologizare a societăţilor
comerciale;
- la leasingul extern volumul datoriei către finanţatori rezultate din operaţiuni de
leasing nu se iau în calcul ul datoriei externe a unei ţări;
La nivelul finanţatorului:
- reprezintă o formă de plasament a unor resurse financiare în condiţii de rentabilitate
şi siguranţă deoarece rămâne proprietarul bunului;
- obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reânchirierea maşinilor care
i-au fost returnatr după expirarea perioadei de închiriere de bază;
La nivelul beneficiarului:
- reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate;
- se obţine finanţarea integrală a unei investiţii în lipsa unor resurse financiare
suficiente;
- durata de locaţie poate fi stabilită astfel încât beneficiarul să fie dotat permanent cu
echipamente performante deoarece bunul poate fi înlocuit pe durata locaţiei cu altul mai
modern dacă uzura morală o impune;
- cunoscându-se graficul de eşalonare al plăţilor este posibilă o programare mai
riguroasă a bugetului de cheltuieli;
- bilanţul firmei utilizatoare nu se modifică, această taxă fiind considerată o cheltuială
a intreprinderii şi nu o investiţie, neâmpiedicând societatea comercială în contractarea în
paralel a unui credit.
Să ne reamintim...
Leasingul s-a afirmat in ultimile decenii – indeosebi in S.U.A. si
tarile Europei Occidentale – ca metoda de finantare pe termen mediu si
lung si prin aceasta ca factor de promovare a vanzarilor, in particular a
exporturilor. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de
societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de
echipament catre firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori
nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea
acestora de la producatori.
Leasingul presupune, in principiu, doua contracte: unul de
vanzare-cumparare, incheiat intre producator, ca vanzator, si societatea de
leasing, care crediteaza operatiunea de leasing in calitate de cumparator si
un contract de locatie incheiat intre societatea de leasing si un tert
beneficiar.
171
Operatiunea este initiata de firma care doreste inchirierea
produsului si care se adreseaza in acest sens societatii de leasing cu o
cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii,
procedeaza la stabilirea contractului cu producatorul bunului solicitat, in
vederea achizitionarii acestuia; in acest proces este implicat direct si
viitorul beneficiar. Urmeaza incheierea contractului de leasing si
cumpararea bunului de catre societatea de leasing in vederea punerii lui la
dispozitia beneficiarului.
Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing
costul, sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a
contractului. De regula, la sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul
are o tripla optiune: sa prelungeasca contractul; sa-l abandoneze; sa
cumpere bunul la valoarea reziduală.
1. În cazul unui autoturism cu o valoare de 14000 euro ce face obiectul

unui contract de leasing operaţional încheiat pe o perioadă de 3 ani, cunoscându-
se valoarea avansului ca fiind 1000 de euro iar valoarea reziduală 5000 de euro să
se precizeze care va fi valoarea ratelor lunare ştiind că dobânda percepută pe
valoarea finanţată este de 10%/an. Precizaţi cine va face evidenţierea amortizării,
care este valoarea lunară a amortizării şi ce înregistrează lunar utilizatorul ca şi
cheltuială deductibilă?
2. În cazul în care un autoturism cu o valoare de 12000 euro face obiectul
unui contract de leasing financiar încheiat pe o perioadă de 2 ani, ştiind că
valoarea avansului este 2000 de euro iar valoarea reziduală este de 1000 euro să
se precizeze care va fi valoarea ratelor lunare în condiţiile în care dobânda
percepută pentru valoarea finanţată este de 10%/an. Precizaţi cine va face
evidenţierea amortizării, care este valoarea lunară a amortizării şi ce înregistrează
lunar utilizatorul ca şi cheltuială deductibilă?
M2.U1.6. Rezumat
În timp ce factoringul şi forfetarea sunt operaţiuni de finanţare
folosite de exportatori, leasingul este o tehnică de finanţare la care recurg
importatorii.

1. Operaţiunea care reprezintă finanţarea operativă a exportului
agenţilor economici, respectiv plata imediată în valută şi sau lei a până la 80-
172
100% din valoarea facturilor de export prin plata fermă a agenţilor economici
aderenţi de către bancă pe baza subrogaţiei în drepturile sale a valorii
creanţelor acceptate în prealabil este:
a) factoring
b) forfetare
c) scontare
d) leasing
2. Reprezintă avantaje ale factoringului :
a) îmbunătăţeşte lichidităţile societăţii comerciale a exportatorului prin
transformarea unei vânzări pe credit în vânzare cash
b) reprezintă o cale de relansare a investiţiilor şi retehnologizare a
societăţilor comerciale
c) reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate
d) simplitatea decontării internaţionale ceea ce are ca efect
diminuarea costului tranzacţiei
3. Reprezintă avantaje ale leasingului :
a) îmbunătăţeşte bilanţul contabil prin reducerea costului debitor
b) nu afectează capacitatea exportatorului de a primi noi credite
c) reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate
d) reprezintă o cale şi retehnologizare a societăţilor comerciale
4. Reprezintă cracteristici ale forfetării:
a) se efectuează de bănci comerciale pe pieţele de credit naţionale
b) scadenţa efectelor de comerţ acceptate poate fi, în principiu, de
maximum 90 de zile
c) se negociază titluri de creanţă pe termen mediu
d) costul are ca bază de formare nivelul dobânzii la eurovaluta de
referinţă în care se exprimă creanţa
5. Avantajele pe care le au clienţii în urma operaţiunii de forfetare
a) îmbunătăţeşte bilanţul contabil prin reducerea costului debitor
b) finanţarea este de 100% şi este fără drept de regres împotriva
exportatorilor
c) este eliminat riscul privind fluctuaţia ratei dobânzii, rata
scontului fiind fixă
d) bilanţul firmei utilizatoare nu se modifică
6. Operaţiunea de leasing care caracterizează prin faptul că furnizorul
se identifică cu utilizatorul se numeşte:
a) leaseback
b) leasing operaţional
173
c) leasing experimental
d) timesharing leasing
7. Valoarea reziduală reprezintă:
a) valoare la care se face transferul dreptului de proprietate asupra
bunului către utilizator
b) valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către
finanţator respectiv costul de achiziţie
c) valoarea ratelor de leasing la care se adaugă şi valoarea reziduală
d) cotă parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing
8. Contractul de leasing în cadrul căruia bunul este utilizat simultan de
mai mulţi utilizatori poartă denumirea de:
a) leasing brut
b) leasing financiar
c) renting
d) timesharing leasing

1. Ce reprezintă factorigul?
2. Care este mecanismul factoringului?
3. Ce tipuri de factoring cunoaşteţi?
4. Definiţi leasingul.
5. Care sunt criteriile de clasificare ale feasingului?
6. Când se recomandă a se folosi lesingul financiar şi când cel
operaţional?
7. Care sunt avantajele utilizării leasingului?
8. Cine face evidenţierea amortizării bunului în cazul leasingului
financiar? Dar în cazul leasingului operaţional?
9. Ce înregistrează ca şi cheltuială deductibilă utilizatorul în cazuul
leasingului financiar? Dar în cazul leasingului operaţional?
10. Ce reprezintă forfetarea?
11. Care sunt diferenţele dintre forfetare şi scontare?
12. Care sunt etapele drulării forfetării?
Temă de control
Alegeţi o firmă care desfăşoară activitate de comerţ exterior,
idenţificaţi tehnicile de finanţare la care a recurs în ultima perioadă şi
explicaţi în funcţie de ce criterii a ales acele tehnici şi în ce momente a
apelat la finanţarea activităţii.
174
Bibliografie:
Achim M. Leasing o afacere de succes, Ed. Economică Bucureşti 2005
Alexandru P. Managementul în afacerile economiei internaţionale,

Ed. Independenţa Economică, Bucureşti 1992
Andreica M. Leasingul, cale de finanţare a investiţiilor, Ed. Cibernetică

MC, Bucureşti, 1996
Barbu C. Noua reglementare a materiei scrisorilor de garanţie bancară,

Publicaţia ICC Paris nr.758, Institutul Bancar Român Buc. 2011
Boşcor, D. Strategii de export, Ed. Infomarket, Braşov, 2001
Clocotici D. Operaţiuni de leasing, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1998

Gheorghiu Ghe.
Deteşan A. Plăţile, riscurile, eficienţa în contractele economice

Porojan D internaţionale, Ed. Revista Economică, Bucureşti 1980
Diaconescu M. Bănci. Sisteme de plăţi. Riscuri, Ed. Economică, Bucureşti 1999

Fota C. Tehnica tranzacţiilor de comerţ exterior, Ed. Scrisul
Românesc, Craiova, 1987
Hinkelman E. G. Plăţi internaţionale, Ed. Teora, Bucureşti 2000
Ionescu S. Noua lege asupra cambiei şi biletului la ordin şi legea asupra

Demetrescu P. I. cecului
Irimeanu Gh. M. Tehnica şi practica operaţiunilor bancare, Ediţia Tribuna

Economică, Bucureşti 1995
Irimeanu Gh. M Cambia, biletul la ordin, cecul , Buletin economic legislativ

Nr.3/1995
Negruş M. Mijloace şi modalităţi de plăţi internaţionale, Ed. Academiei,

Bucureşti 1986
175
Negruş M. Plăţi şi garanţii internaţionale, Ed. All Beck, Bucureşti 2002
Nelson C.A. Exporting. A manager’s guide to the World Market, Thomson

Business Press 1999
Niţu I. Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti 2000
Popa I. Tranzacţii de comerţ exterior, Ed. Economică, Bucureşti

2002
Tiţa Nicolaescu G. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed. All Beack,

Bucureşti 2003
Turcu I. Operaţiuni şi contracte bancare, Ed.Lumina Lex, Bucureşti 1997
Turuianu C. Garanţii de executare a obligaţiilor comerciale, Ed. Scripta,

Pătulea V. Bucureşti 1994
Voiculescu D Leasing, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1995

Coraş M
Voiculescu D Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul,

Ed. Ecran Magazin, Braşov 2000
Wells L. F. Exporting: From Start to Finance, Third Edition, MC Graw Hill

Dulat K. B. 1996
*** INCOTERMS 2010, CCIP

*** Regulile şi Uzanţele Uniforme privind Acreditivele
Documentare - UCP 600 CCIP 2007
*** Regulile Uniforme pentru Garanţiile la cerere incuzând Modele -
URDG – 758 CCIP 2010
*** Legea 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin
*** Legea 59/1934 privind cecul
*** BNR, Reglementări privind ordinul de plată, Bucureşti 1994
*** BNR, Reglementări privind cambia şi biletul la ordin, Buc. 1994
*** BNR, Reglementări privind cecul, Bucureşti 1994
176

Plati Si Finantari Internationale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Plati Si Finantari Internationale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Program de studiu: AFACERI INTERNAŢIONALE – ID

Oana BĂRBULESCU ŞEITAN

ANUL III - SEM.1

Cursul intitulat Plăţi şi finanţări internaţionale face o incursiune în lumea afacerilor

Durata medie de studiu individual

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 6 ore.

M1.U1.3. Părţi implicate în derularea A.D.

M1.U1.4. Mecanismul derulării plăţii prin A.D.

Schema M1.1.1. Mecanismul derulării acreditivului documentar

După ce a fost încheiat contractul comercial internaţional în care s-a stipulat

Societatea comercială.”Mobinpex”.S.A. cu sediul în Bucureşti - Şos.

Setul de documente întocmit de exportator se adresează băncii importatorului şi

După expedierea mărfurilor, exportatorul român a întocmit.tot setul

Un importator a încheiat.un contract pentru cumpărarea unor

Firma producătoare. - comitentă în baza contractului economic de

Schema M1.1.2. Mecanismul derulării plăţii prin ADT

Succesiunea momentelor derulării plăţii prin ADT:

ADT originar ADT

Avantajul AD clauză roşie este că permite exportatorului să primească un avans

Pentru firma care cesioneaza, există riscul ca subfurnizorul să nu îşi

Construcţia financiară a operaţiunilor back – to – back presupune:

Acreditive documentare utilizate în operaţiuni de compensaţie

ADR prezintă, pentru exportatorul fără disponibilitaţi financiare, interesat în

g) Acreditivul documentat “stand-by”

În acest caz, exportatorul al doilea poate solicita un AD stand-by pentru suma

Exemplul 2: Foresta SRL convine cu o firma din Franţa o

Deoarece AD stand-by funţionează ca un instrument de garantare a unei plaţi,

La data de 1 martie 2010.banca Rodenska deschide un acreditiv

M1.U1.7. Costul acreditivului documentar

M1.U1.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 4 ore.

M1.U2.3. Concept. Elemente specifice.

Schema M1.2.1. Mecanismul derulării incassoului documentar

Principalele etape în derularea plăţii prin incaso documentar sunt:

M1.U2.5. Părţi implicate în derularea I.D.

Exemplu: Livrarea de produse farmaceutice din Elvetia cu destinatia

1. Prezentaţi schematic mecanismul derulării plăţii prin I.D. pentru

Costul incassoului documentar se referă la comisionul băncilor participante care

M1.U2.6. Riscul derulării plăţii prin I.D.

M1.U2.7. Modalităţi de diminuare a riscurilor operaţiunilor comerciale cu plataprin I.D

M1.U2.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

M1.U10. Test de evaluare a cunoştinţelor

M1.U3.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M1.U3.4. Părţi implicate. Derularea plăţii prin O.P.

Schema M1.3.1 Mecanismul derulării ordinului de plata

M1.U3.5. Acoperirea plăţilor

M1.U3.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

M1.U3.8. Test de evaluare a cunoştinţelor

M1.U4.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de

4.3.10 Functiile cambiei

1. Firma X din Viena cumpără mărfuri pe credit la data de 3.02.2010

M1.U4.4. Biletul la ordin

AVALIZAREA SPECIFICATIA Specificatia “BILET SUMA in litere si cifre si DATA si

NUMELE si CONTUL NUMELE si SCADENTA si SEMNATURA

Firma Royal din Viena vinde mărfuri pe credit la data de 1 martie

M1.U4.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

M1.U4.9. Test de evaluare a cunoştinţelor

M1.U5.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 8

M1.U5.3. Garanţia aspecte conceptuale.

M1.U5.4. Părţi implicate în procesul garantării